”… Fiul omului, prooroceşte acum împotriva lui Gog şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei şi te voi aduce pe munţii lui Israel. Îţi voi doborî arcul din mâna stângă şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă. Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale şi popoarele cari vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi şi fiarelor câmpului. Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Voi pune foc Magogului şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sunt Domnul. Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel şi nu -i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt; ci vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel! Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este… (Ezechiel cap.38 şi 39) Oricine ai fi, nu te mai încrede în om (Ier. 17/5-7), în prieteni, în TRAMPUTINI, în arme sau în…” umbrela SATANEI” ori în alte chinezării, pentru că totul va deveni praf şi goană după vânt…” Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1/15) ne-a zis Isuss, când ne-a şi dăruit pocăinţa şi credinţa în care pulsează Dumnezeirea, pentru a le primi dimpreună cu Sine şi cu toate cele DUMNEZEIEŞTI! Pacea (efemeră) a liderilor acestei lumi nivelează calea Anticristului, Fiarelor și Prorocului mincinos, pentru a deveni o deşertăciune de tristă amintire, caci Gog cel demonizant, innarmat până-n dinţi, va mărşălui peste țări şi popoare, pentru ca (Uraciunea pustiirii) să se întroneze în Templul din Ierusalim, în locul Adevăratului Dumnezeu, pe care (urmaşii SATANEI din Ioan 8/44) l-au eliminat, l-au detronat, l-au înlocuit cu unul limitat, cartonat, pictat, dar aurit şi iconat (Ps 115 şi 135)! Însă…” Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3/9-14)… Deşertificarea de azi este rodul nelegiuirilor noastre şi a nepocainței! Spiritele încinse de sodomii şi de alte demonii pun pe jar tot cosmosul, nu doar pădurile, satele şi apoi oraşele lumii, dacă nu ne naştem din nou, nu din sămânţa satanei ci, din sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu (Luca 8/11) căci…” Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentrucă a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L -a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L -a înviat din morţi…” (F. Ap.17/30-31)

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este zs.jpg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pp.jpg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este zf.bmp

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ZM.jpg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 7-1.jpg

2 INSULARI: Culita Tarata si Constantin Dulute

„Diferite fețe bisericești sunt din LGBTQ!” Preotul Ciprian Mega face DEZVĂLUIRI ULUITOARE

Gog, Magog și rolul profetic al unei Rusii tot mai provocatoare

De

Florentin Lehaci

Tendinţa ca în spatele unor crize să fie identificate anumite semne profetice nu mai surprinde pe nimeni. Evident, escaladarea situaţiei din Ucraina a prilejuit ocazia unor speculaţii apocaliptice din care nu lipsește creativitatea. Gog și Magog fac parte dintr-una dintre cele mai provocatoare dezvăluiri din Biblie pe care pasionaţii decriptărilor profetice nu ezită să le identifice în conflictul din apropierea graniţelor României.

Tendinţa ca în spatele unor crize să fie identificate anumite semne profetice nu mai surprinde pe nimeni. Evident, escaladarea situaţiei din Ucraina a prilejuit ocazia unor speculaţii apocaliptice din care nu lipsește creativitatea. Gog și Magog fac parte dintr-una dintre cele mai provocatoare dezvăluiri din Biblie pe care pasionaţii decriptărilor profetice nu ezită să le identifice în conflictul din apropierea graniţelor României.

Nu ar fi prima oară când în spatele unor conflicte se încearcă descifrarea unor indicii profetice. De exemplu, criza din Siria a creat oportunitatea identificării unei profeţii vechi despre soarta Damascului, pe care unii teologi au anunţat-o în curs de îndeplinire.

Acum o altă profeţie suscită interes. Cu peste 2.500 de ani în urmă, profetul Ezechiel scria că i-au fost revelate evenimente viitoare, pe care le exprimă într-un limbaj codat. Profeţiile făcute de Ezechiel vorbesc despre o înfruntare între Dumnezeu și un personaj numit „Gog”, care a trezit mânia divină. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu anunţă că îl va atrage providenţial într-un conflict care va avea loc pe teritoriul ţării sfinte. „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!»” spune mesajul profetului. (vezi aici profeţia completă)

Gog, Magog și fascinaţia speculaţiilor

Unii teologi s-au întrebat dacă Gog este un personaj fictiv sau dacă poate fi identificat istoric. „Gog” este numele ales de Ezechiel pentru a-l desemna pe conducătorul „oştirilor păgâne” care urmau să atace statul iudaic restaurat după reîntoarcerea din exil. Comentatorii acestei profeţii, în majoritatea lor, au ajuns la concluzia că Magog ar fi ţinutul de la nord-estul Mării Negre, locuit azi în mare parte de ruși. Printr-un artificiu de interpretare lingvistică s-a dedus că Roș ar reprezenta Rusia, Meșec indică Moscova, iar Tubal face referire la Tobolsk, un oraș nesemnificativ al Rusiei.

În faţa unor astfel de deducţii, unii se întreabă dacă criza ruso-ucraineană poate constitui o împlinire a profeţiei biblice. Este o întrebare la care răspund nu doar teologii, ci și jurnaliștii. De exemplu, CBN consideră că această criză provocată de Rusia ar putea avea implicaţii și în afara chestiunii securităţii europene. Nu puţini sunt cei care consideră că Putin are ambiţii globale care demască rolul Rusiei în profeţia biblică. Joacă atunci Putin rolul lui Gog și se pregătește să extindă Magogul? se întreabă The Examiner.

Și în mediul iudaic încep să se audă voci care se aventurează să facă predicţii. Potrivit unui rabin citat de Haaretz, odată cu invadarea Crimeei, „pașii lui Mesia încep să se facă auziţi”. În opinia acestuia, Putin este asemuit cu Gog, iar Crimeea, cu Magog.

Un detaliu al profeţiei spune că Israelul este atacat de Magog. Atunci, de ce ar fi interesată Rusia de Israel? Un argument puternic a fost expus în ecuaţia acestei profeţii. Câmpurile de gaze naturale descoperite recent în Israel ar putea constitui miza. Această bogăţie naturală va determina Israelul să devină o sursa proprie de gaze naturale. Jurnalistul Arthur Herman a scris în The New York Postcă noile câmpuri de gaze naturale ameninţă și contestă poziţia dominantă a gigantului energetic rus Gazprom pe piaţa europeană de gaze naturale.

Profeţiile condiţionate, miza unei interpretări ignorate

Cu siguranţă, contextul economic poate favoriza un posibil conflict în viitor care să implice Rusia împotriva Israelului. După evenimentele din Crimeea nimic nu mai este predictibil în privinţa fostei puteri sovietice. Orice anticipare poate fi un exerciţiu de imaginaţie. Întrebarea fundamentală este însă dacă un potenţial conflict între cele două ţări justifică configurarea unei scheme profetice. E legitim să identificăm în textul biblic un corespondent pentru evenimentele prezente sau totul se rezumă la pure speculaţii?

Răspunsul la această întrebare se află în formularea unor principii care pot fi identificate chiar în structura Bibliei. Chestiunea de bază constă în ilegitimitatea transferului peste milenii a unui mesaj care a avut o aplicaţie locală, imediată. În plus, se ignoră adeseori că pe paginile Scripturii există profeţii condiţionate de acţiunile și atitudinile oamenilor implicaţi în ele (vezi cazul Iona). În lumina acestor principii, se poate observa că profeţia lui Ezechiel ar fi urmat să ajungă la o împlinire literală după ce iudeii se vor fi întors din exil, dacă ar fi acceptat condiţiile oferite de profeţi. Acest fapt nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla vreodată.

Numeroși teologi și specialiști în studiul profeţiilor biblice spun că interpretările literale sunt profund problematice. Ba chiar absurde, susţine profesorul Walter Brueggmann de la Seminarul Teologic Columbia. „Nu putem interpreta aşa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic şi vorbeşte despre un context antic. Trebuie să fim foarte prudenţi ca să nu facem conexiuni ridicole”, a spus profesorul, citat de Time.

O profeţie antică poate avea aplicabilitate contemporană. Unele profeţii din Biblie au chiar o aplicaţie dublă (vezi profeţia privind distrugerea Ierusalimului, împlinită în anul 70, care constituie și o paralelă profetică pentru sfârșitul lumii). Dar acest tip de profeţie nu constituie paralele perfecte până la ultimul detaliu. Paralelismul care se construiește este unul de mesaj, care vizează problema de fond. În cazul de faţă, singura referire din Noul Testament cu privire la Gog și Magog (cea din Apocalipsa 20:8) nu poate fi o oglindă a profeţiei din Ezechiel, ci este cel mult un corespondent terminologic. Conflictul din cartea Apocalipsa are proporţii mondiale şi nu poate fi restrâns la o sferă atât de îngustă cum este exprimat în mesajul lui Ezechiel. Mesajul poate avea relevanţă indiferent de trecerea timpului, însă detaliile este posibil să nu aibă întotdeauna un corespondent peste milenii. De aceea, a considera că Roș reprezintă Rusia sau că Meșec indică Moscova poate fi incitant din punct de vedere textual, însă poate ridica semne de întrebare cu privire la legitimitatea interpretării.

Interpretări cu urmări politice

Mulţi ar putea obiecta în privinţa interpretărilor profetice, evidenţiind faptul că nu este relevant dacă înţelegerea unei profeţii este corectă sau eronată. Însă orice interpretare am adopta, aceasta va avea consecinţe, chiar dacă acestea vor părea nesesizabile la prima vedere. De exemplu, cele două nume misterioase au fost rostite de George W. Bush în timp ce încerca să convingă Franţa să intre în războiul din Irak. Bush i-ar fi declarat președintelui Chirac că „Gog și Magog au fost la lucru” în Orientul Mijlociu și că profeţiile biblice au fost îndeplinite. „Această confruntare este dorită de Dumnezeu, care vrea să folosească acest conflict pentru a-i nimici pe dușmanii poporului Său, înainte de a începe Noua Eră”, a fost mesajul lui Bush. Atât de uimit a fost președintele francez la aflarea acestor nume, încât a solicitat Universităţii din Lausanne să îl lămurească cu privire la ceea ce ar putea să direcţioneze agenda președintelui american. Aceste implicaţii politice au fost dezvăluite de The Telegraph atunci când a remarcat că „Bush pare să fi luat ameninţarea lui Gog și Magog în mod literal și, în cazul în care această poveste poate fi credibilă, atunci a lansat un război pentru a le opri”.

Faptul că unii îl percep pe Putin ca fiind Gog poate că nu reprezintă o mare problemă. Situaţia poate implica un grad de pericol atunci când agenda politică alimentează excesele. Și nu puţini sunt cei care privesc acum spre Rusia și care dintr-o febrilitate apocaliptică pot agita evenimentele mai mult decât este cazul. Însă nu speculaţiile ar trebui să coordoneze existenţa umană și nu ar trebui să constituie nici temelia vreunei structuri teologice, oricât de fascinantă ar părea.

https://semneletimpului.ro/international/asia/rusia/gog-magog-si-rolul-profetic-al-unei-rusii-tot-mai-provocatoare.html

Putin se crede alesul Domnului-Ca si Stalin si pop.komunist de putinist/pesedist care altoiesc Cuvantul Domnului …ne mint de ingheata si aghiazma preademonicului – kirilului aducator de tancuri sfintite si moaste facatoare de bani pentru fraierii lui Daniel de Romania…Vremuri Profetice –

(II) https://www.youtube.com/watch?v=VMwdxvBjKXM

Si

Invazia lui Gog, liderul Rusiei – studiu Apoc. #35

Vremea Trezirii

Daniel Brânzei: Nu-L poți șmecheri pe Dumnezeu!

Destul! Ieșiți afară din peșteri!

de Gabriel Burnete

ZAC POONEN – JUGUL LUI HRISTOS – Odihna pentru SUFLET

David Wilkerson (1931-2011)

Una dintre cele mai mari poveri pe care o am ca păstor al Domnului este: „O, Doamne, cum pot aduce speranță și mângâiere credincioșilor care îndură atât de mari dureri și suferințe? Dă-mi un mesaj care să le înlăture îndoiala și frica! Dă-mi adevărul care va usca lacrimile durerii și va pune un cântec pe buzele celor fără speranță!”

Mesajul pe care îl aud de la Duhul Sfânt pentru poporul lui Dumnezeu este foarte simplu: „Mergeți la Cuvântul Meu și rămâneți în promisiunile Mele! Respingeți sentimentele de îndoială!” Toată speranța se naște din promisiunile lui Dumnezeu.

Am primit o scrisoare odată care conținea o ilustrare vie a acestui adevăr frumos. Este de la o mamă care scria: „Fiica mea are șaisprezece ani. Are o degenerare fizică a mușchilor, ligamentelor și articulațiilor și suferă de dureri extreme douăzeci și patru de ore pe zi. Mi-am pierdut fiul prin sinucidere în 1997 din cauza aceleiași dureri. Avea douăzeci și doi de ani când, după nouă ani de suferință, și-a luat viața. Nu mai putea face față durerii.

„Fiica mea era balerină și aștepta cu nerăbdare să meargă la Julliard School, în New York City. Visele ei au fost spulberate când a fost lovită de aceeași boală care l-a chinuit și pe fratele ei. Doctorul a spus că durerea ei pe o scară de la 1 la 10 este de 14. Cantitatea de analgezic necesară pentru a fi eficientă pentru ea i-ar distruge rinichii, așa că nu poate lua medicamentul.

„Îl iubește pe Domnul și este o bucurie să fie prin preajmă. Este o poetă minunată ale cărei scrieri au apărut în peste 15 publicații și a apărut în „International Who’s Who in Poetry”.

În fața tuturor, pe fondul unei neclintiri a trupului și a sufletului, această mamă împreună cu fiica ei și-au pus speranța în Cuvântul lui Dumnezeu. Și le-a dăruit pace.

A încercat dușmanul să vă spună că Dumnezeu v-a ocolit? Ai fost tentat să tragi concluzia că Domnul nu este cu tine? Aproape ai renunțat la credință? Pune-ți speranța în Cuvântul Domnului pentru tine:

„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

„Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz. Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!” (Ps. 9:9-10)

David Wilkerson (1931-2011)

Dumnezeu este Cel care face promisiuni și Cel care le împlinește, iar El a vorbit inimii mele despre patru lucruri în care poporul lui Dumnezeu ar trebui să aibă încredere în El. Aceste așteptări se bazează pe promisiunile pe care Dumnezeu ni le-a făcut.

1. Așteptați-vă să fiți răsplătiți pe măsură ce Îl căutați cu sârguință pe Domnul! „[Dumnezeu] răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Puteți cere cu credință un semn pentru ca Dumnezeu să vă încurajeze și să vă reaprindă încrederea. Așteptați-vă să-Și țină promisiunea de a vă răsplăti acum, când aveți cea mai mare nevoie. Dumnezeu nu poate minți. El a spus că îi răsplătește pe cei care Îl caută cu sârguință.

2. Așteptați-vă să vedeți dovezi ale unui miracol progresiv în viețile voastre! „pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu.” (Marcu 10:27)

Cred în miracole instantanee și în cele progresive. Minunile progresive încep în moduri nevăzute, liniștite și se desfășoară încetul cu încetul, cu câte o mică îndurare arătată. Așteptați să-L vedeți pe Dumnezeu lucrând în moduri misterioase, nevăzute de ochiul uman.

3. Așteptați-vă să intrați în locul de odihnă promis de Dumnezeu! „ Așadar rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu … intrați în odihna aceea” (Evrei 4: 9,11). Domnul dorește să-L crezi pentru a te duce în odihna Lui promisă. Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca fiii Săi să trăiască în frică și disperare. Avem nevoie de o credință neclintită și de o încredere în Dumnezeu înaintea fricii, a necazurilor și a morții propriu-zise.

4. Așteptați-vă ca Duhul Sfânt să se afle mereu în templul Său! „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?” (1 Corinteni 6:19). Duhul Sfânt rămâne în inima credinciosului. El este omniprezent în întreaga lume. El dorește să te aștepți ca El să-Și manifeste prezența tot mai mult pe zi ce trece. El vrea să vă aducă la o credință de nezdruncinat, la fel cum a făcut cu ucenicii.

Credeți aceste promisiuni! Țineți-vă de aceste așteptări și veți vedea că Dumnezeu face lucruri minunate

Cu totii avem lucruri care ne distrag atentia in vietile noastre, dar haideti sa recunoastem – barbatii sunt cel mai rau cand vine vorba de sport. Nu ma refer la a face vreun sport, ceea ce ar fi bine pentru unii antrenori-cartof, ci a tine pasul cu sportul. Telefoanele destepte (Smart-urile) si aplicatiile ESPN au schimbat soti, odata grijulii/atenti, in niste fete lungi care sorb ecranul. Tot ceea ce trebuie sa faca un barbat este sa apese butonul “refresh” si toate scorurile sunt updatate instant.

Acum dati-mi voie sa trambitez despre butonul de “refresh” din Imparatia lui Dumnezeu. Cu o singura atingere a harului Sau minunat, tot ce este vechi este eliminat – si viata este reinoita complet. Sunt vremuri in vietile noastre cand aceasta trebuie sa se intample. Desigur, singurul care poate sa aduc aceasta la indeplinire este Isus. “Caci, daca este cineva in Cristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2 Corinteni 5:17).

Exact precum o aplicatie de pe ecran – nimic din viata noastra nu se schimba – totul ramane inghetat, impotmolit – pana cand butonul de refresh este apasat. Esti impotmolit stiluri vechi de a trai, feluri de a trai care te tin din a gusta improspatarea vietii in Cristos? Cu o singura atingere a lui Isus – ca femeia care s-a atins de haina Lui si a fost vindecata – El are puterea sa schimbe totul.

Devereme in lucrarea Sa, Isus a spus acest lucru despre El: “In ziua de pe urma, in toiul sarbatorii, Isus a stat in picioare si a strigat” (Ioan 7:37, accentuarea imi apartine). Isus nu doar a prezentat o idee – El a strigat. Si a asteptat pana in ultima zi a sarbatorii pentru a sta in picioare si a face anuntul: “Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:37,38).

Acest lucru era mai mult decat o declaratie teologica. Era un act de compasiune. Religia moarta I-a terminat pe oamenii lui Dumnezeu. Trebuiasa-i reimprospateze in schimb i-a lasat fara viata. Isus a facut urmatorul anunt: “Eu sunt cupa voastra de apa rece, izvorul de reimprospatare care nu inceteaza vreodata sa curga. Puteti bea de la Mine pentru ca sa puteti avea o viata reinoita in mod continuu.” Nu trebuie sa ai nici o calificare pentru a putea bea din acest izvor. Cristos ne asigura: “Oricine care crede in Mine poate veni si sa bea!” (Ioan 7:38).

Prietene, viata in Cristos este butonul de refresh asa cum nu exista alt buton. Cand il apesi, orice suflet oricat de impietrit, disperat sau uscat este va fi reinoit cu puterea cerului. Cand Isus spune: “rauri de apa vie vor curge din inima lui”, ne arata cum vor arata vietile noastre la o simpla atingere a Sa. Duhul Sau ne umple atat de mult incat se revarsa cu viata din belsug, har, mila si dragoste. Curgerea Sa de viata transforma totul. Asa cum am spus de multe ori, Dumnezeu nu ne da un mesaj fara a fi urmat de puterea Sa. Daca ne-a chemat la o viata cu reimprospatare din abundenta, atunci va aseza lucrurile astfel incat acest lucru sa se intample. Asadar care sunt barierele sau obstacolele, din a trai o viata de reimprospatare?

Primul obstacol pentru reimprospatarea lui Dumnezeu in viata noastra este o inima fara credinta/necredincioasa.

Chiar fratii lui Isus erau sceptici legat de declaratiile Sale ca fiind Mesia. “Chiar fratii Lui nu au crezut in El” (Ioan 7:5). In mod sarcastic, ei L-au rugat sa mearga intr-un turneu si sa Se reveleze oamenilor: “Fratii Lui I-au zis: <pleaca de aici si du-te in Iudeea, ca sa vada si ucenicii Tai lucrarile pe care le faci. Nimeni nu face ceva in ascuns, cand cauta sa se faca cunoscut: daca faci aceste lucruri, arata-Te lumii” (Ioan 7:3-4).

Poate ca fratii lui Isus erau cinici din cauza ca au crescut cu El. Sau poate ca erau ca si fratii lui Iosif, un fel de gelozie pe care doar fratii o pot avea. Ce este important in ambele cazuri este ca ei nu credeau. Ei nu asteptau ca Dumnezeu sa schimbe lucruri, ca El sa Se miste prin fratele lor. Asa ca vietile lor erau pline de necredinta. Aceasta este primul obstacol in calea unei vieti reimprospatate: o inima fara credinta.

“Atunci Isus le-a spus: Timpul meu încă nu a venit; dar timpul vostru întotdeauna este gata. Lumea nu vă poate urî; dar pe mine mă urăşte, pentru că eu aduc mărturie despre ea, că faptele ei sunt rele. Urcaţi-vă la această sărbătoare, eu nu mă urc încă la această sărbătoare, pentru că timpul meu încă nu s-a împlinit. După ce le-a spus acestea, a rămas în Galileea” (Ioan 7:6-9). Cu alte cuvinte El spunea: “Daca nu crezi ca Dumnezeu este la lucru in viata ta, atunci traiesti conform propriilor tale planuri. Vi si pleci cum voiesti si faci propriile tale alegeri. Dar Eu plec doar cand Il aud pe Tatal. Nu pot merge doar ca sa Ma promovez pe Mine sau sa fac si sa spun ce vreau Eu. Viata Mea nu este a Mea, este a Lui.”

Aceste lucru este adevarat pentru orice Crestin practicant: nu suntem ai nostri, ci ai Lui. Si acest lucru a inceput cand Isus a apasat butonul de refresh in vietile noastre. Am fost nascuti din nou, o creatie noua in Cristos si a trai pentru El inseamna ca nu mai traim pentru noi insine. Maruria noastra a devenit: “Odata eram pierdut dar acum m-a gasit. In trecut eram un sclav al nelegiuirii. Dar acum vreau si sunt un sclav al Celui Sfant. Imi supun viata Lui in mod continuu.”

Ceva curios are loc in aceasta scena din viata lui Isus. Chiar urmatorul verset spune: Ioan 7:10 De ce a spus Isus ca nu merge la sarbatoare iar apoi sa se decida sa mearga? Cu siguranta ca El a auzit de la Tatal. Acum spune ucenicilor „Nu este timpul Meu” si apoi dupa o zi sau poate chiar imediat, Tatal ii spune: „Acesta este timpul. Du-te.”

Deseori vreau sa iau propriile decizii in viata in loc sa ma supun caii lui Dumnezeu. Suntem chemati sa fim dependenti de El, sa cautam directia Sa, sa asteptam sa ne conduca in deciziile majore din viata. Dar facand aceasta ne poate face sa ne simtim ca si cum vietile noastre ar fi sugrumate. De-a lungul ailor, uneori, ii spuneam sotiei mele „Cateodata parca e mai usor sa nu fi Crestin. As vrea sa nu trebuiasca sa cer sfatul luI Dumnezeu in problema asta.” Ii invidiam pe aceia care isi depuneam CV-ul pentru o slujba pe care o doreau, care nu voiau sa dea zeciuiala din venitul lor, care isi strangeau lucrurile si plecau in alt loc cand aveau ei chef.

Nu cred ca sunt singurul care s-a gandit in acest fel. Supunandu-ne vietile voii lui Dumnezeu si directiei Sale, este un sacrificiu. Dar beneficile sunt nenumarate. Ne tine departe de o gramada de probleme, suferinta si durere de inima. In plus, asteptandu-L pe Dumnezeu, uneori inseamna sa fi mutat intr-o stare de nou si reimprospatare, stare in care noi nu am fi putut sa o avem prin propriile forte. A asculta de Dumnezeu nu inseamna doar intelepciune, este viata. Avand o inima aliniata cu a Lui ne imputerniceste/ne da putere pentru orice. Si nu numai, dar vedem scopurile Imparatiei Sale implinindu-se in noi. Si nimic nu reimprospateaza o viata mai mult ca acest lucru.

Un al doilea obstacol pentru o viata reimprospatata este o inima plina de amaraciune si nemultumire.

Unii dintre cei care mergeau la sarbatoare in Ierusalim si-au intors spatele promisiunii lui Isus din cauza amaraciunii. „Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire” (Ioan 7:12). Care a fost raspunsul lui Cristos la aceasta?

Este acelasi raspuns pe care Dumnezeu l-a avut pentru Israel in pustiu cand acestia au cartit. Acea generatie era si ea insetata, la propriu arzand de dorinta de a bea apa proaspata. Apoi au inceput sa carteasca plini de amaraciune: „Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea împotriva lui Moise. El zicea:. ‘Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?’ Moise a strigat către Domnul şi a zis, ‘Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.’ Domnul a zis lui Moise, ‘Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul, şi porneşte!’ Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel” (Exod 17:3-6).

Detaliile acestei imagini – si a compasiunii lui Dumnezeu pentru oameni – sunt redate in sacrificiul Domnului Isus. Cristos este stanca care a fost franta pentru faradelegile noastre e cand eram inca pierduti si umblam de colo colo, El este apa vie care ne tine. Pavel spune in 1 Corinteni 10:1,4 „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, … şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.”

Scena din pustiu demonstreaza ce face Isus pentru oamenii care cartesc. Ia asupra Lui pedeapsa lor. El declara „Voi atarna pe lemn, condamnat, pentru ei, voi fi biciuit, voi lua pacatele lor asupra Mea, voi fi rastignit pe cruce in locul lor – toate acestea ca ei sa primeasca viata din belsug.”

Si totusi unii Crestini pierd acest minunat dar tinand cu dintii de amaraciune. Pavel spune chiar in versetul urmator „Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace” (10:5-7). Vietile noastre innota in amaraciune sau pot fi readuse la viata de harul minunat oferit noua – este alegerea noastra. Dar oricare ar fi alegerea, promisiunea Lui de viata ramane accesibila. De fiecare data cand Ii dam voie sa apese butonul de reimprospatare pentru noi, toata amaraciunea si cartitul dispar – si le inlocuieste cu viata noua.

Cel mai trist pentru mine este cel de-al III-lea obstacol care blocheaza butonul de reimprospatare al lui Dumnezeu: frica.

Cu toate ca cei care au mers la sarbatoare credeau in Isus, le era frica sa spuna aceasta. “Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă” (Ioan 7:13). Cand esti legat de frica, opui rezistenta in a pasi prin credinta. Incepi sa crezi ca nu meriti sa fi reimprospatat, dar Isus are un leac pentru frica ta. Pe cand toti de la sarbatoare isi ascundeau credinta, El a stat drept declarand “ Acest rau de apa vie nu va fi oprit. Va curge incotro va vrea Tatal Meu. Si daca cineva crede in Mine, aceasta apa il va umple cu viata. Va curge din el asemenea unui rau, aratand si demonstrand bunatatea Tatalui ceresc.”

Cand inima noastra infricosata este reimprospatata, un lucru care curge in noi este curajul: „Pot totul in Cristos care ma intareste” (Filipeni 4:13). Multi Crestini cunosc acest verset ca fiind o promisiune pretiosa. Dar este mai mult decat atat – este o realitate. Nu trebuie sa ne sfortam sa avem curaj sa-L marturisim pe Isus; El ne va da acest lucru. Defapt, El va face ca aceasta sa se reverse in noi. Cand suntem reimprospatati de Duhul Sau, nu trebuie sa umblam intrebandu-ne daca avem putere sa vorbim pentru El. Duhul Sfant se va ridica in noi astfel incat sa nu putem tacea!

Cum afecteaza practic reimprospatarea lui Dumnezeu vietile noastre?

Aceasta are loc in doua feluri: (1) reimprospatare care tine de circumstante si (2) reimprospatare in adancul inimii. Cand Dumnezeu reimprospateaza circumstantele noastre, El schimba tiparele vechi care pot exista in casnicia noastra, finantele noastre, munca noastra. Sa spunem ca am cazut intr-o problema financiara si datoriile vin una dupa alta. El poate sa ne reimprospateze prin expunerea tiparelor noastre nesanatoase de a cheltui si prin a ne convinge sa le schimbam. Ne poate conduce spre gasirea consilierii pe plan financiar care ne va ajuta sa inlocuim acele tipare prin care foloseam banii si sa ne invete si fim intelepti.

Sau poate dori sa rupa tipare vechi prin care ne raportam la casnicia noastra, tipare care ne tin impotmoliti in niste lucruri intarite si fara pic de dragoste. Cate cupluri nu spun „Intotdeauna esti asa” sau „Ai facut asta si acum 5 ani” sau „Niciodata n-ai sa te schimbi.” Intrebarea importanta care trebuie pusa in orice cuplu este: Cum pot avea cea mai buna parere despre partenerul meu si totusi sa fac fata in mod realistic la probleme care apar?” Totul incepe cu butonul de reimprospatare. Foarte putine probleme relationale se rezolva peste noapte; cele mai multe cer un har special in fiecare zi. Isus este gata sa reimprospateze cu har din abundenta de fiecare data cand avem nevoie.

Acest fel de reimprospatare are de-a face cu circumstantele noastre. Asadar ce inseamnana o reimprospatare in adevaratul sens? Merge mai incolo de circumstantele noastre pentru a reimprospata si a reinoi sufletele, vietile si fiinta noastra. Acest fel de reimprospatare nu curge doar in noi ci se revarsa din noi. Ne umple de bucurie cu privire la casnicia noastra, la darnicie si zeciuiala data cu libertate, la a face fata relatiilor dificile cu speranta, curaj si energie.

Pe scurt, aceasta adanca reimprospatare ne face sa anticipam fiecare moment al vietii noastre cu Isus. Starneste in noi o inima care spune: „Traiesc cu adevarat, nu plin de spaima in fiecare zi. Sunt bucuros sa-L urmez pe Isus. El m-a facut curajos, nu plin de frica. Doamne lasa-ma sa folosesc aceasta revarsare de viata pentru Tine. Condu-ma unde vrei Tu sa ajung astazi.”

Ce curge din tine in acest moment? Necredinta, nemultumire si frica? Sau credinta,speranta si iubire? Exact asa cum a facut la sarbatarea din Ierusalim, Isus striga catre tine pentru a aduce inaintea Lui necredinta, amaraciunea si frica ta. El vrea sa le inlocuiasca cu multumire si o molipsire pentru a te muta din locul goliciunii interioare intr-un loc al plinatatii. El a promis, “‘Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea, ‘Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie’” cum zice Scriptura,'” (Ioan 7:37-38). Amin!

(CATEVA) Secrete ale lui Eminescu, dezvăluite în urma unei întâlniri cu poetul din 1884! Fuma enorm de mult, bea cantităţi industriale de cafea, uita să mănânce zile la rând şi era tare dezordonat…

Într-un articol extrem de interesant scris de colonel Ionescu Dobrogeanu, în anul 1936, şi publicat în revista Revista Societăţii “Prietenii Istoriei Literare”, autorul ne povesteşte cum în tinereţe, împreună cu un coleg (Stăncescu), s-au întâlnit cu Eminescu în anul 1884, în casa din Bucureşti în care locuia. Veţi vedea o imagine necunoscută a vieţii zilnice a lui Eminescu, de care nu prea ne vorbeşte istoria literaturii. Iată câteva extrase din acest articol, pe care l-am citit pe nerăsuflate:

* Stăncescu îmi propuse să facem o vizită lui Eminescu. Locuia la baba Safta muscălăgioaica, în strada Speranței, două sau trei case mai înainte de intersecţia cu strada Italiană (…) Era într-o duminică după-amiază, în prima jumătate a lunii iulie 1884, la vreo câteva luni după ce poetul se întorsese de la Viena (…) Casă era bătrânească și scundă, întoarsă cu spatele spre stradă (…) Un nuc învoit străjuia curtea drept la mijloc. (Notă: cu puţin înaintea primului război mondial, 1914, casa a fost demolată şi înlocuită cu o construcţie mai modernă).

* Când poetul era acasă, și stătea uneori zile întregi, Safta n-avea voie să-l deranjeze; iar când pleca, Eminescu încuia ușa, ca nu cumva să-i răvășească cineva hârtiile și cărțile răspândite pretutindeni: pe pat, pe masă și chiar pe jos, că nici el nu le putea da de rost cu săptămânile. Câteodată uita și să mănânce; iar când îl răzbea foamea, atunci își aducea aminte și trimetea pe babă să-i cumpere ceva mezeluri și cu astea trăia.

* După o scurtă ciocănitură în ușă, intrăm. Poetul se aștepta la vizita noastră, amicul meu îl înștiințase (…) Eminescu ne-a primit purtând un halat vechi peste cămașa de noapte, iar în picioarele goale purta niște pantofi de pâslă, tot așa de vechi. Figura-i plutea într-un nor de fum, de-abia i-o puteai distinge, cu toate că ferestrele din spre curte erau deschise. Se scoală de la masă, și vine în spre ușă, unde ne întâmpină cu un zâmbet firav. Avea fruntea lată și încadrată de un păr frumos negru, puțin ondulat și dat pe spate. În ochii negri și mari se citeau urmele, proaspete încă, ale unei zguduiri sufletești. Mustața stufoasă și tunsă de deasupra buzelor.

* În odaie, în afară de cărțile așezate în vrafuri împrejurul a trei pereți, domnea o neregulă înfiorătoare. La mijloc, o masă mare de brad, plină cu cărți, unele deschise, cele mai multe așezate în teancuri; iar mai într-o latură, mașina de cafea. Eminescu bea multe cafele și fuma în neștire. În nopțile albe, când se antrena la citit sau la scris, aprindea țigară după ţigară. Abuzul de cafea îi gonea somnul și deseori îl apucau zorile nedormit. Toate ăstea le-am aflat de la baba Safta.

* Din prag, puteai citi mizeria scrisă pe toți pereții. Și era firesc să fie așa. Lui Eminescu, după ce s-a întors de la Viena, îi lipsea aproape și strictul necesar. N-avea slujbă și nu trăia decât cu puținul ce i se trimetea de-acasă. Mai avea și prieteni, care-l ajutau. Mai ales Maiorescu îi dădea din când în când câte un mandat, precizând însă că vine de la vreun neam al poetului. Eminescu era prea mândru ca să primească ceva de pomană și l-ar fi jignit orișice ofrandă, din partea oricui ar fi venit.

* Poetul era puțin comunicativ și se supăra repede, mai ales când era contrariat.

Dostoievski, în romanul său “Demonii”, ne dezvăluie un secret despre ceea ce se întâmplă cu timpul după viaţă

Scriitorul rus Dostoievski, în romanul său “Demonii”, pune în scenă dialogul dintre două personaje principale, Stavroghin și Kirilov, care au o discuție înflăcărată despre viață și moarte. Astfel, Stavroghin îl întreabă pe Kirilov dacă crede într-o viață veșnică viitoare:

– Nu în viața veșnică, de apoi, ci in veșnicia vieții de aici. Există clipe, ajungi la asemenea clipe, când timpul încetează brusc să curgă și vine veșnicia.
– Speri să atingi o asemenea clipă?
– Da.
– Nu cred că așa ceva este posibil în vremea noastră, răspunse Nikolai Vsevolodovici, de asemenea fără nicio ironie, cu glas tărăgănat și oarecum dus pe gânduri. În Apocalipsă îngerul jură că timpul nu va mai fi.
– Știu. E foarte bine spus acolo: clar și precis. Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el. O idee justă.
– Și ce se va întâmpla cu timpul? Unde îl vor ascunde?
– Nu-l vor ascunde nicăieri. Timpul nu este un obiect sau lucru, ci un concept. Se va stinge în intelect.

Dostoievski zugrăvește foarte bine senzația pe care o simt misticii atunci când intră într-o stare spirituală superioară: dilatarea timpului, până la dispariţia acestuia. Probabil că la fel se întâmplă şi după moartea unei persoane…

Daca nu ne ancoram in Tarmul Dumnezeiesc al Biblicizarii=DISPAREM…DE CE NAȚIONALISMUL NU NE VA SALVA DE GLOBALISM de John Horvat;

Naționalismul este unul dintre acei termeni vagi care apar atunci când o ordine socială nu este înrădăcinată în certitudini morale. Conceptul poate lua multe înțelesuri, unele bune, altele rele…deoarece nimic nu este sigur, apare o atmosferă de neîncredere care distorsionează dezbaterea publică.

Această atmosferă se simte astăzi în modernitatea noastră epuizată, plină de neînțelegeri și îndoieli. Oamenii se întreabă cum am ajuns în această situație și ce trebuie făcut.

Lucrurile nu s-au întâmplat dintr-odată. De foarte multă vreme, modernitatea a erodat instituțiile naturale de care indivizii au nevoie pentru a-și dezvolta certitudinile și a-și ține în frâu patimile. Ordinea liberală proclamă libertatea indivizilor de a fi ceea ce doresc ei să fie, ba astăzi chiar și libertatea lor de a fi ceea ce nu pot să fie.

În cuvintele lui Alasdair MacIntyre, ordinea socială a devenit „un loc de întâlnire al voințelor individuale, fiecare cu propriul set de atitudini și preferințe, și care înțeleg lumea doar ca o arenă pentru atingerea propriei satisfacții”.

Așa, de pildă, un individ poate folosi familia drept culoar pentru prosperitate materială și afecțiune. Aceeași persoană ar putea să divorțeze mai apoi când căsătoria nu-l mai satisface, și să intre într-o altă uniune. Exact același lucru se întâmplă cu alte comunități și instituții de bază când satisfacția personală reprezintă cea mai importantă valoare.

Atacul modernității asupra ordinii sociale creștine a reprezentat o erodare progresivă a instituțiilor sociale începând cu cele mai mici, trecând apoi la celelalte. Este un fel de subsidiaritate inversă unde funcțiile instituțiilor mici, odată distruse, sunt asumate de cele mai mari. Cu fiecare cucerire succesivă, individul are parte de mai puține interdicții imediate, dar se află sub un control din ce în ce mai mare.

Astfel, divorțul și revoluția sexuală au distrus familia ca singurul criteriu social real pentru societate. Comunităților locale și bisericii le-a rămas să rezolve consecințele tragice ale distrugerii familiei. La rândul lor, instituțiile locale au fost răsturnate de ruina legăturilor sociale. Statul era mult prea bucuros să-și asume responsabilitățile tuturor celor afectați printr-un imens leviathan de birocracție și reglementări socialiste.

Un proces paralel poate fi observat în centralizarea economică de la producătorul local la imensele rețele naționale care și-au asumat controlul economiei naționale.

Faza următoare în acest proces de subsidiaritate inversă îl reprezintă distrugerea singurei legături sociale rămase pentru individ: statul-națiune. Mașinăria globalizării și integrării este deja gata să preia funcțiile națiunii iar acum caută să impună o guvernare globală care controlează toate aspectele vieții, culturii și economiei.

Astăzi, națiunea se găsește în atmosfera teribilă a tranziției. Indivizii sunt copleșiți de imensa distanță dintre ei, și de sistemul apăsător de guvernare. Ei acuză pseudo-elitele globaliste care au pierdut contactul cu realitatea de zi cu zi a majorității cetățenilor. Libertatea individuală este încorsetată de reglementări mutilante, impozitare ridicată și corectitudine politică care trece dincolo de granițele naționale.

Aceasta a dus la reacții puternic ostile. Indivizii simt dorința firească de a-și recăpăta controlul propriilor vieți. Această criză a deșteptat în inimile lor o iubire sinceră și legitimă a țării, aflată acum sub atac. S-ar putea să-i facă pe oameni să recurgă la o putere mai mare decât orice putere globală, și anume Dumnezeu.

Acest climat confuz de imense rețele globale dispuse împotriva indivizilor izolați favorizează apariția unor termeni vagi precum naționalismul și populismul. Oamenii gândesc că dacă elitele globale sunt egoiste și false distrug statul națiune, acesta trebuie restaurat și așezat cum trebuie în inimile și mințile cetățenilor. Nu este nimic în neregulă cu aceste sentimente, dar ele devin vagi, nedefinite și incomplete.

Adevăratul concept al națiunii a fost de multă vreme șubrezit de o ordine liberală în care propriul interes a fost standardul dominant în ceea ce privește felul de a trăi. Astfel, unii oameni asociază ideea de națiune doar cu acele lucruri prin care se promovează interesul propriu al unei țări, nu cu obținerea bunului comun, ceea ce reprezintă adevăratul scop al unității naționale. Ei cred că națiunea ar trebui să fie condusă ca o afacere, iar statisticile care măsoară restaurarea unei națiuni ar trebui exprimate nu în termeni de moralitate, ci în cei de măreție materială și economică, și beneficii personale.

Este nevoie în primul rând de un concept al națiunii. O națiune nu este o entitate economică, ci una morală. O națiune ia naștere când grupuri informale de indivizi, familii și asociații intermediare se adună într-un întreg distinctiv. O națiune formează o unitate culturală, socială, economică și politică care nu poate fi atinsă în orice altă formă. Scopul acestei noi unități sociale nu este numai acela de a promova binele fiecărui membru, ci binele comun tuturor. Acest bine comun trebuie să includă principii morale care asigură pacea comunității, permit coexistența virtuoasă și favorizează binele material și spiritual al tuturor celor din comunitate.

Astfel, orice restaurație a națiunii trebuie să includă reconstrucția acestor grupuri, familii și asociații care compun națiunea, creează cultura, și protejează înțelegerea și unitatea. Fără aceste elemente dinamice, conceptul de națiune este redus la sentimente vagi de măreție politică și economică, adesea desprinse de realitate. Va fi cu necesitate o restaurație sterilă bazată pe trecut din moment ce va exclude instituțiile familiei, comunității și credinței care creează în mod natural condițiile pentru ca națiunea să prospere.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să fie ancorată din nou în certitudini morale. Trebuie să fie înrădăcinată în concepte obiective de lege naturală, familie și ordine socială atât de bine definite de Biserică și atât de favorabile armoniei sociale. Națiunile nu sunt planificate mecanic precum corporațiile ci apar organic (precum familiile) atunci când părțile lor sunt sănătoase și principiale.

Primul pas spre această restaurație este de a recunoaște că soluțiile parțiale nu sunt suficiente. Termenii vagi care pot însemna orice nu contribuie cu nimic la rezolvarea problemelor. O soluție reală trebuie să implice întreaga țesătură socială ancorată în certitudini morale. De asemenea, trebuie să implice o rugăciune către Dumnezeu Cel Atotputernic care poate face orice.

În realitate, simpla întoarcere la statul-națiune nu va preveni absorbția într-un Moloh global. Ar putea crea chiar un nou Moloh.

Cand cea mai puternica arma din lume ajunge pe mana unor mizerabili: CUM AU SCHIMBAT ISTORIA PRIMII MOGULI MEDIA de James Corbett

Sunt convins că știți vechea butadă „ești ceea ce mănânci”. Ei bine, iată o observație la fel de importantă pe care nu ați auzit-o când erați copii: ești ceea ce citești. Sau ca să o traducem într-un limbaj pe care să-l înțeleagă și generația „Netflix și chill”: ești ceea ce privești.

Ar trebui să fie ceva destul de evident. De ce credeți că una dintre primele mișcări ale lui Jeff Bezos în tentativa sa de a deveni o încarnare reală a unui superticălos a fost de a cumpăra The Washington Post? Se spune uneori că banii sunt puterea, dar achiziția WaPo de către Bezos arată că a deține un trust de presă reprezintă o cale de a profita de această putere și de a deveni și mai bogat. Așa cum am observat în „How to Save the World (in One Easy Step!)”, poveștile – abilitatea de a modela concepția despre lume a oamenilor prin intermediul poveștilor – reprezintă cea mai puternică armă din lume. Nu ar mai fi cazul să adaug că a deține o companie media reprezintă cea mai eficientă formă de utilizare a acestei arme.

Spun „nu ar mai fi cazul să adaug” deoarece istoria mass media este istoria oamenilor bogați și puternici care încearcă să modeleze concepția despre lume a unor popoare întregi. Dar, cum se întâmplă de regulă, este genul de istorie care nu se predă în școli, așa că este perfect posibil ca această observație să fie nevoie să fie adăugată.

Să analizăm, așadar, câteva dintre biografiile primilor moguli media și efectul pe care l-au avut instituțiile lor de presă în modelarea istoriei secolului XX.

William Randolph Hearst

Având în vedere că astăzi William Randolph Hearst este probabil cunoscut drept modelul pentru Charles Foster Kane („Cetățeanul Kane”) s-ar putea să fie greu de înțeles cât de influent a fost Hearst la vremea lui sau cât de mult a contribuit la modelarea lumii așa cum o știm.

Moștenind ziarul San Francisco Examiner de la bogatul său tată, la vârsta de 24 de ani, Hearst a construi Hearst Communications, un lanț de ziare naționale și companii media care au schimbat fața „jurnalismului” în SUA și a a avut un impact direct asupra reacției publicului față de cele mai importante evenimente ale vremii.

Războiul tirajelor dintre ziarul lui Hearst, New York Journal,și cel al lui Joseph Pulitzer, New York World, din anii 1890, a dus la apariția termenului de „jurnalism tabloid” prin care se înțeleg articole exagerate, părtinitoare, folosite pentru a capta atenția cititorului și a vinde ziarul. Hearst a inventat tehnicile pe care le asociem astăzi cu cele mai vulgare tabloide – titluri senzaționaliste, layouturi ieșite din comun, povești emoționale care au în prim plan lubricul – și le-a folosit pentru a isteriza lumea.

Consecințele acelor tehnici asupra publicului au fost cel mai bine evidențiate de povestea Războiului Americano-Spaniol, unde vorba (cel mai probabil apocrifă) circulă că Fredric Remington – reporterul delegat la fața locului să relateze despre revolta cubanezilor împotriva spaniolilor în 1897 – i-a telegrafiat lui Hearst pentru a-i spune că „e liniște și nu va fi niciun război”, la care Hearst i-a replicat: „te rog să rămâi. Tu-mi dai pozele iar eu îți dau războiul.”

Indiferent dacă a avut loc sau nu acest schimb de replici, Hearst a pus serios umărul la izbucnirea războiului. Relatarea din ziarul său a exploziei (cel mai probabil un atac sub steag fals) de pe vasul USS Maine din portul Havana, din februarie 1898, a fost în mod particular incendiară, accentuând ipoteza unei „mine spaniole” și oferind un premiu de 50.000 de dolari (lipsit de sens, dar bun pentru a atrage atenția) celui care oferă informații pentru prinderea celor responsabili.

Publicul, fanatizat, a preluat strigătul de bătălie, pe care îl ține minte și astăzi: „Să nu uităm de Maine, la naiba cu Spania”. Hearst a reușit să stârnească războiul și a vândut printre altele, o mulțime de ziare.

Moștenirea lui Hearst se simte până astăzi sub forma imperiului media Hearst, care continuă să publice o serie de ziare și reviste și deține acțiuni la televiziuni și companii media online. Este un fapt binecunoscut pentru cei din mișcarea „Adevărul despre 9/11”, care au fost prezentați tabloidizat în revista Popular Mechanics, unde articolele au fost scrise de un om pe nume Chertoff, care nu era altcineva decât un văr al țarului securității interne din vremea lui George W. Bush.

Henry Luce

Supranumit „cel mai influent cetățean particular din America zilelor sale”, Henry Luce a fost mogulul media din spatele imperiului Time-Life.

Născut în China din părinți misionari, Luce a mers la Yale unde a intrat în frăția Skull and Bones, înainte de a fonda Time Inc, alături de foști colegi în 1923.

Începând cu revista Time, care a fost foarte influentă în a rezuma și interpreta știrile săptămânii pentru un public larg, Luce a început să construiască metodic un imperiu media care s-a întins în fiecare colț al societății americane. Fortune, lansat în 1930 acoperea afacerile, Life, achiziționată în 1936, a devenit o revistă influentă de artă și cultură. Achizițiile mai târzii, ca „House and Home” și „Sports Illustrated” i-au înlesnit lui Luce accesul în viața personală a majorității americanilor.

Dar nu s-a mulțumit să se oprească aici. Luce a pus, de asemenea, umărul la crearea jurnalului de știri cu foarte influenta serie March of Time, care a fost un eșec financiar, în pofida popularității sale incredibile. Cu toate acestea, a fost extrem de influent în modelarea percepțiilor publice cu privire la evenimentele definitorii ale epocii, de la prezentarea „filantropiei” fundației Rockefeller la evenimentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și Războiului Rece.

Ca membru al Skull and Bones nu ar trebui să fie o surpriză că Luce și-a pus imperiul media la dispoziția CIA și a bunului său prieten Allen Dulles. Potrivit lui Carl Bernstein:

„Allen Dulles a intervenit adesea la bunul său prieten Henry Luce, care a permis anumitor membri din rețeaua sa media să lucreze pentru Agenție și a fost de acord să le ofere joburi și recomandări anumitor agenți CIA care nu aveau experiență jurnalistică.”

Specialiștii în asasinarea lui JFK știu că revista Life a cumpărat filmul Zapruder și a negociat drepturile de exclusivitate pentru povestea Marinei Oswald. Știu, de asemenea, că mai apoi Luce a decis să nu publice povestea Marinei și să publice doar anumite cadre din filmul Zapruder fără ca peliculă să fie arătată în întregime.

Specialiștii în istoria media știu, de asemenea, că Luce a fost principala forță din spatele înființării Comisiei pentru Libertatea Presei, un comitet apărut la mijlocul anilor 40 pentru a discuta Primul Amendament, libertatea presei și ceea ce ar putea sau ar trebui să facă guvernul pentru a limita aceste libertăți. Deși astăzi este în bună măsură uitată, această organizație – a cărei istorie a fost detaliată într-o carte „An Aristocracy of Critics”, publicată de cine altcineva decât de Yale University Press – este citată ca un punct de cotitură în studiile media și a anticipat genul de argumente folosite astăzi în favoarea reglementării libertății presei.

The Ochs-Sulzbergers

New York Times a fost fondat în 1851 de jurnalistul și omul politic Henry Jarvis Raymond și fostul bancher George Jones. Misiunea ziarului a fost, de la prima ediție, „să caute a promova cele mai bune interese ale societății în care trăim”.

Dar după cum arată Ashley Rindsberg în noua sa carte „The Gray Lady Winked” acea promisiune a luat rapid o altă formă, mai cinică: a căutat să promoveze cele mai bune interese ale publisherului. Mai concret, NY Times a ajuns în 1896 sub controlul magnatului evreu Adolph Ochs și de atunci s-a transferat în familie, până astăzi, la Arthur Gregg (A.G.) Sulzberger.

Potrivit lui Rindsberg, clanul Ochs-Sulzberg au prezentat istoria potrivit intereselor proprii. Interesul lor era să promoveze dictatori și să-i demonizeze pe liderii populari din alte țării, după cum le convenea. Astfel, ziarul a fost decisiv în a-l promova pe prima pagină pe Hitler, Stalin și Castro, în diverse momente ale ascensiunii lor la putere. De asemenea, luau în colimator regimuri, cel mai celebru moment din istoria recentă fiind propagarea minciunilor despre armele de distrugere în masă ale Irakului înainte de războiul din 2003.

Și după cum arată Alan MacLeod într-un articol din 2019 despre cum New York Times a susținut schimbările de regim operate de Casa Albă, tendința sa de a sprijini despoți și a justifica mișcările Departamentului de Stat împotriva liderilor aleși democratic a făcut ca New York Times să pice de partea proastă a istoriei în operațiunile pentru îndepărtarea lui Mossadegh de la putere din Iran, în 1953.

Ziarul și-a exprimat „imensa ușurare” când Mossadegh „un om fanatic însetat de putere” și o marionetă a Kremlinului care „a distrus economia” în „tentativa sa de a instaura dictatura” a fost îndepărtat. Boardul editorial le-a adresat un avertisment celor care ar încerca să naționalizeze industrii deținute de corporații americane: „țările dezvoltate, cu resurse bogate, au acum în față o lecție din care să tragă învățăminte, cu privire la costurile care decurg din impunerea unui naționalism fanatic”, scria New York Times la două zile după îndepărtarea lui Mossadegh.

Dacă ar încerca cineva să demonstreze că baronii media sunt o mafie care se întinde pe generații, familia Ochs-Sulzbergers ar fi primul nume care vine în minte.

William Paley

William Paley cu greu ar putea fi numit o vedetă în acest context dar influența sa s-ar putea să fi fost mai mare decât a altor moguli media din această listă. Precum Hearst, Paley a intrat în acest domeniu prin intermediul tatălui său, care a cumpărat rețeaua radio CBS în 1927 pentru a face reclamă afacerii cu trabuce a familiei. După ce i-a cedat managementul fiului său, William Paley și-a dat seama rapid de potențial: în doar un an, vânzările de trabuce s-au dublat. Mai mult, într-un deceniu, Palcey a extins rețea la 114 posturi și a născut imperiul CBS.

Luând-o de la firul ierbii, Paley și-a dat repede seama de potențialul noului model. Nu doar că oferea oportunități de afaceri, dar juca un rol din ce în ce mai important în modelarea opiniei publice pe problemele la zi. Era deci logic ca Paley să fie angajat de guvernul SUA să conducă departamentul de război psihologic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o poziție din care nu doar că și-a rafinat tehnicile de propagandă, dar acolo l-a întâlnit pe vedeta în devenire Edward R. Murrrow, care s-a remarcat în transmisiuni live din Europa pentru CBS în timpul războiului.

Nu e întâmplător, deci, că Paley (la fel ca Sulzberger și Luce) a fost printre protagoniștii articolului de referință a lui Carl Bernstein din revista Rolling Stone din 1977 „CIA și media” ca unul dintre mulții magnați media care au cooperat cu CIA. Relația dintre CBS și CIA a fost confirmată de Sig Mickelson – șeful CBS News în anii 50 și omul care i-a lansat cariera „celui mai de încredere om din America” Walter Cronkite – spre sfârșitul traiectoriei sale, când a recunoscut nu doar că „organizația sa a colaborat cu CIA distribuindu-și informațiile dar că acea colaborare s-a făcut la cererea lui Paley.”

Concluzie

Aceasta este doar o scurtă trecere în revistă a unor dintre cei mai mari moguli ai sec. XX, deși desigur nu este o listă exhaustivă. Au fost mulți alți baroni care au ajutat guvernul SUA să formeze și să influențeze percepțiile publicului american, și asta fără să amintim de mogulii altor țări – precum Lord Beaverbrook în Anglia – care au jucat un rol similar.

Povestea se întâmplă și în zilele noastre. Deși mai există puțini proprietari de ziare sau rețele TV care să fie la fel de proeminenți în imaginația culturală de astăzi, se poate spune că Zuckerberg și Dorsey joacă același rol în media online.

Dar a identifica mogulii și a le prezenta „realizările” nu spune toată povestea. După cum observa Zachariah Chafee de la mai sus numita Comisie pentru Libertatea Presei: „oamenii caută diavoli personali pentru a explica ceea ce nu merge, dar noi cei de la Comisie știm că linotipul și radioul sunt la fel de vinovate precum Hearst pentru neliniștea noastră.”

Vom examina în episodul următor ce vroia acesta să spună și cum evoluția tehnologiei comunicației este la fel de responsabilă pentru felul în care înțelegem lumea ca și acțiunile acestor moguli media.

Traducere din engleză de la Corbett Report.

https://contramundum.ro/2021/10/27/cum-au-schimbat-istoria-primii-moguli-media/

Destept sa nu fii, noroc de pensie si salariu special sa ai…Poliția locală Sector 6, rezultate după examen. Unii polițiști nu știu să scrie deloc, alții nu știu să scrie corect gramatical;

de Oana Voicu

Polițiștii locali din sectorul 6 au fost scoși la tablă. Primăria vrea să restructureze instituția și a început să-i testeze pe agenți. Rezultatele indică însă faptul că unii polițiști nu știu să scrie deloc în timp ce alții nu știu să scrie corect gramatical. Însă cea mai mare problemă rămâne chiar redactarea unui proces verbal. La începutul lunii, primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, a anunțat că vrea să dea afară aproape 25% din cei 400 de polițiști locali. Cine pleacă și cine rămâne se va stabili în baza examenului care s-a desfășurat în aceste zile.

”Rămân cei care cunosc legislația și știu să scrie și să citească”, spune primarul. După 11 ani în care nimeni nu le-a verificat cunoștințele, polițiștii locali au fost nevoiți acum să rezolve 5 teste grilă și să redacteze un proces verbal. La examen au avut la dispoziție cărțile de legislație. Unii au dat însă foaia goală la finalul examenului, altul a mutat cratima de la locul ei, altul a uitat de banala cratimă și a inventat cuvântul „iam”, scrie profit.ro.

A fost completat de un coleg, care a dat dovadă de exces de zel: „Va fi sancționat”. Coronița îi revine polițistului local care, supărat că „este scos la tablă”, a recunoscut, ironic sau nu, că nu știe să scrie și să citească. Bilanțul testului: din 163 de polițiști, doar 85 au luat notă de trecere.

„Mediocritatea în societatea românească de acum este prezentă pe toate palierele sociale. Inclusiv la poliția locală. Da. Inclusiv la poliția locală”, este citat Remus Olaru, șef birou Poliția Locală Sector 6. „Am fi dorit să parcurgem o etapă de pregătire, de îmbunatățire a calităților, a skillsurilor polițistilor inainte de testare.” Însă chiar polițiștii locali recunosc că au primit indicații și au avut timp să se pregătească de examen.

„Ni s-a dat tematica înainte, despre cât de cât despre ce să citim, să invătăm. Am avut din Legea 155, legea poliției locale, am avut din ordonanța 27 cu petițiile„, spune un polițist local. Întrebat unde a greșit, Remus Olaru, șef birou Poliția Locală Sector 6, explică: „Procesul verbal este tiparit, este tipizat. Trebuiau sa completeze practic cifre, litere ale actelor normative. A fost greu că a trebuit să-l scrie de mână”.

https://psnews.ro/politia-locala-sector-6-rezultate-dupa-examen-unii-politisti-nu-stiu-sa-scrie-deloc-altii-nu-stiu-sa-scrie-corect-gramatical-cea-mai-mare-problema-ramane-chiar-redactarea-unui-proces-verbal-594599/

Nimic nu este intamplator -papusarilor- Pregatirea pentru globalizarea Apocalipsei …Editorial: Ce se află în spatele revoltelor popoarelor din ultima perioadă? Va exista “Marea Resetare”?

https://www.lovendal.ro/wp52/editorial-ce-se-afla-in-spatele-revoltelor-popoarelor-din-ultima-perioada-va-exista-marea-resetare/

Odată cu impunerea unor restricţii dure în mai multe ţări ale lumii (în special în Europa), ca urmare a crizei sanitare mondiale fără precedent (cauzată de pandemia de coronavirus), mai multe revolte au avut loc în anul 2021. Oamenii au ieşit masiv pe străzi, în Austria, Olanda, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia etc., dar acest fenomen parcă s-a accentuat în ultima perioadă. Şi nu doar pentru că au fost derapaje grave în ceea ce priveşte libertăţile cetăţenilor (ca urmare a măsurilor haotice, şi, pe alocuri, totalitare luate de autorităţi), ci şi pentru că s-au adunat, progresiv, şi alţi factori, ca: creşterea necontrolată a preţurilor (în special la alimente şi combustibil), reducerea puterii de cumpărare ca urmare a inflaţiei galopante, lipsa din ce în ce mai pronunţată a unor produse de bază (vezi criza de benzină/motorină din Marea Britanie sau rafturile mai mult goale ale unor magazine alimentare din SUA – În SUA, rafturile unor magazine sunt din ce în ce mai goale! Există vreun motiv secret?) etc.

În general, se observă o scădere accentuată a încrederii cetăţenilor în autorităţi, care par a fi depăşite, incompetente şi chiar, uneori, par a dovadă de rea voinţă. Ca şi cum ar fi manevrate din spate de forţe oculte care ne doresc răul.

Starea de revoltă mondială (a popoarelor din Europa, în special, dar şi din Australia) se aseamănă într-un fel cu starea din timpul Revoluţiei de la 1848. Atunci, mai multe popoare din Europa s-au răsculat, iar cauzele au fost multiple – de la lipsa drepturilor democratice şi până la creşterea excesivă a preţurilor şi criza alimentară. Deşi nu poate fi făcută o comparaţie directă, alte fiind condiţiile sociale de atunci, totuşi se pot observa unele asemănări.

Ce se va întâmpla mai departe? E clar că o resetare a lumii va avea loc, dar, să sperăm, că în interesul sănătăţii şi fericirii cetăţenilor, nu în interesul Elitei Globale. Cetăţenii lumii nu doresc “Marea Resetare” a lui Klaus Schwab, ci o resetare în sensul ca autorităţile să asculte de oameni (nu de marile corporaţii şi de o elită ascunsă în umbră). Se doreşte o dezvoltare echilibrată, echitabilă şi durabilă, în sensul ca să se protejeze mediul înconjurător, să se reducă poluarea, dar, în acelaşi timp, să nu mai existe în lume oameni care să sufere de foame. Să se respecte libertăţile cu care ne-am născut; niciun guvern nu are dreptul să ne ia drepturile de bază, indiferent de motivaţie. Elita Globală să lase jocurile subterane făcute, pentru a ne subjuga şi a ne manipula credinţele şi convingerile – oamenii cu adevărat liberi nu vor fi supuşi niciodată!

(Opinie personală)

Ei fura in stil barbar si pe noi ne aburesc cu gogosi feseniste…DNA: Directorul adjunct al Romsilva ,Cezar Mihail Răduţă, trimis în judecată pentru luare de mită şi abuz în serviciu

de Marinela Anghelus

DNA anunţă, luni, trimiterea în judecată a lui Cezar Mihail Răduţă, director adjunct al Romsilva, pentru luare de mită şi abuz în serviciu, în legătură cu angajarea unui paznic de vânătoare care nu întrunea condiţiile legale. Răduţă ar fi primit de la paznic un tere în Corbeanca. Paznicul şi un inginer din Romsilva Ilfov, vizaţi în dosar.

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

RĂDUŢĂ CEZAR MIHAIL, la data faptelor director al Direcţiei Silvice Ilfov, în prezent director general adjunct al Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA SA, pentru săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită şi abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit,
CONSTANTIN ALEXANDRU, la data faptelor şi în prezent paznic de vânătoare în cadrul Direcţiei Silvice Ilfov, pentru săvârşirea infracţiunilor de: dare de mită şi complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit,
RADU EMIL, la data faptelor inginer în cadrul Direcţiei Silvice Ilfov – Compartimentul resurse umane şi secretar al Comisiei de verificare a condiţiilor de participare şi a competenţei profesionale a candidaţilor înscrişi la concurs, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

”Inculpaţii Răduţă Cezar Mihail şi Radu Emil, în calităţile menţionate mai sus, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de legislaţia primară, ar fi permis, în cursul anului 2016, angajarea inculpatului Constantin Alexandru pe un post de paznic de vânătoare, deşi acesta nu întrunea condiţia privind pregătirea profesională prevăzută de lege pentru personalul silvic cu pregătire de bază, respectiv absolvirea unei şcoli profesionale silvice”, a transmis luni, DNA.

Potrivit procurorilor, prin acest demers a fost cauzată o vătămare a interesului legitim al Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA privind angajarea, în Corpul silvic, doar a persoanelor cu pregătire de specialitate silvică, concomitent cu obţinerea unui folos necuvenit pentru inculpatul Constantin Alexandru, constând în salariul lunar pe care acesta l-a încasat în calitate de paznic de vânătoare.

”Ulterior, pentru „favoarea” făcută, inculpatul Răduţă Cezar Mihail ar fi primit de la inculpatul Constantin Alexandru un teren în suprafaţă de 1.168,91 mp, situat în intravilanul comunei Corbeanca, judeţul Ilfov. “Tranzacţia” ar fi îmbrăcat forma unui contract de schimb, inculpatul Răduţă Cezar Mihail oferind pentru terenul respectiv un autoturism foarte vechi a cărui valoare era de cel mult 5.000 euro (mai puţin de jumătate din suma cu care inculpatul Constantin Alexandru achiziţionase terenul în urmă cu 10 ani)”, a mai transmis DNA.

Instituţia precizează că ROMSILVA SA nu a precizat încă dacă se constituie parte civilă în cauză.

În cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra a trei terenuri ce aparţin inculpatului Răduţă Cezar Mihail.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bucureşti cu propunere de a se menţine măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Spiritele(nenascute din nou-Ev. dupa Ioan,cap.3) incinse ale lumii globaliste incendiaza nu doar padurile,ci si pamantul si …Cerul! Schimbări climatice alarmante

https://stiintasitehnica.com/schimbari-climatice-alarmante/

Pentru această ediție a revistei îmi propusesem un alt subiect. Începusem deja să lucrez la el, dar l-am abandonat, după ce am parcurs cel de-al șaselea raport al Grupul Interguvernamental Privind Schimbările Climatice (IPCC), care a fost publicat luni, 9 august. Încă nu l-am citit în detaliu, dar concluziile lui m-au îngrijorat. Nu sunt un alarmist, dimpotrivă, am convingerea că dispunem deja de tehnologiile necesare pentru limitarea consecințelor și pentru adaptarea la actualele schimbări ale climei. Am fost îngrijorat din cauză că am înțeles că suntem foarte aproape de ora zero, cea care ar putea marca un dezastru pentru viitor civilizației umane. Foarte probabil, într-unul dintre numerele viitoare voi alcătui un dosar asupra acestui subiect spinos. Acum vreau doar să vă propun o trecere în revistă a raportului.

Cum lucrează IPCC

Grupul Interguvernamental Privind Schimbările Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC) a fost înființat în 1988 de către Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (United Nations Environment Programme, UNEP) și de către Organizația Meteorologică Mondială (World Meteorological Organization, WMO). Obiectivul lui este acela de a oferi decidenților politici evaluări științifice ale schimbărilor climatice. Rapoartele IPCC evaluează bazele științifice ale schimbărilor climatice, impactul lor și riscurile viitoare , opțiunile pentru adaptare și căile de atenuare a acestor schimbări. Ele sunt neutre din punct de vedere politic și conțin constatări, însoțite de o evaluare a nivelului de încredere în ele, dar nu impun acțiuni specifice.

Primul raport IPCC a fost publicat în 1990. Aici se ajungea la concluzia că: ”Emisiile rezultate din activitățile umane au dus la creșterea substanțială a concentrațiilor gazelor cu efect de seră: dioxid de carbon, clorofluorocarburi și oxizi de azot. Această creștere va amplifica efectul de seră, ceea ce va duce la o încălzire suplimentară a suprafeței terestre.”

Actualul raport, cel de-al șaselea, este format din trei părți: evaluarea științifică a schimbărilor climatice; impactul schimbărilor climatice asupra oamenilor, agriculturii, ecosistemelor etc; și efectele economice și atenuarea efectelor schimbărilor climatice. Anul acesta a fost publicată numai prima parte a raportului IPCC, celelalte două urmând a fi publicate anul viitor.

Raportul IPCC a fost redactat de de o echipă formată din 234 de oameni de știință, experți reputați în studierea diferitelor aspecte ale schimbărilor climatice, din 66 de țări. El a trecut prin mai multe etape de revizuire. Prima schiță al raportului a avut mai mult de 23.000 de observații ale experților și decidenților politici din statele membre ONU. Fiecare observație a primit câte un răspuns individual. Cea de-a doua a avut 50.000 de observații. Abia mai apoi s-a trecut la elaborarea schiței finale.

Poate că vă gândiți că implicarea factorului politic în revizuirea rapoartelor IPCC ar reprezenta o mare slăbiciune. Eu îndrăznesc să cred că, dimpotrivă, el reprezintă un punct forte, deoarece prin implicarea decidenților politici ne asigură că rapoartele sunt relevante pentru politicile guvernamentale din toate statele membre ale ONU.

Actual raport este foarte voluminos, având mai bine de 3.900 de pagini, scrise cu litere mărunte. Pentru noi, profanii, este greu să îl parcurgem în detaliu. Oamenii de știință care l-au conceput au fost extrem de riguroși și, pentru fiecare afirmație, suntem trimiși către dovada care o susține. Limbajul folosit încearcă să nu lase nici un loc interpretărilor, ceea ce îl face insipid pentru muritorii de rând. De exemplu, iată o definire a termenului ”probabilitate” (likelihood): ”Următoarele sintagme sunt folosite pentru a indica probabilitatea unui efect sau al unui rezultat: aproape sigur [înseamnă] o probabilitate de 99-100%; foarte probabil, 90-100%; probabil, 66%; aproape probabil, 33-66%, improbabil, 0-33%, foarte improbabil, 0-10%; excepțional de improbabil, 0-1%.”

În concluzie actualul raport este greu de citit. El trebuie studiat cu creionul în mână de către cercetători sau de cei pasionați de subiect. Vă spuneam că nu l-am citit decât în fugă, încă nu am avut timp să îl analizez cât de cât. Dar pentru noi toți există o salvare. Raportul începe cu un capitol numit ”Sumbru for Policymakers” (Rezumat pentru decidenții politici). Fiind adresat politicienilor, și având numai 42 de pagini, îl putem studia și noi.

Să vedem acum ce spun cercetătorii despre prezentul și viitorul schimbărilor climatice.

Notă: conformându-mă cerințelor de rigoare am folosit paranteze pătrate pentru a indica marja de eroare pentru anumite mărimi.

Clima din prezent

Constatăm o creștere continuă a concentrației gazelor cu efect de seră. Astfel, în 2019, concentrațiile de dioxid de carbon au ajuns la 440 ppm (părți per milion), cele de metan au ajuns la 1886 ppb (părți per miliard) iar cele de oxizi de azot la 332 ppb.

Fiecare dintre ultimele patru decade a fost mai caldă decât cea precedentă. Temperatura globală medie, în primele decenii ale secolului XXI (2001-2020) a fost cu 0,99 [0,84-1,10] grade Celsius mai mare decât media temperaturii globale din intervalul 1850-1900. În deceniul 2011-2020 am asistat la o creștere cu 1,09 [0,95-1,20] grade Celsius, în raport cu același interval. Mai mult decât atât, în ultimii zece ani asistăm la temperaturi mai mari decât în perioadele de încălzire globală din ultimii 6.500 de ani. Ultima dată când s-au înregistrat temperaturi globale medii similare cu cele din ultimul deceniu a fost acum 125.000. Încălzirea climei a fost mai accentuată deasupra uscatului decât asupra oceanelor. ”Este foarte probabil ca gazele cu efect de seră să fie fie factorul principal pentru încălzirea troposferică începând cu 1979.”, se arată în raport.

(a) Variația temperaturii medii globale în ultimele două milenii. b)Variația temperaturii medii globale între 1850 și 2020. Aici avem o comparație între valorile observate și valorile obținute prin simulări computerizate a valorilor temperaturii în absența contribuției activităților umane bugetul total al gazelor cu effect de seră în atmosfera terestră

Tot foarte probabil activitățile umane au avut o contribuție o contribuție în retragerea ghețarilor și la scăderea ghețurilor di zona oceanului Arctic. În zona Antarcticii nu asistăm la modificări semnificative, din cauza tendințelor regionale și a marii variabilități interne.

Extremele caniculare au devenit mai frecvente și mai intense deasupra uscatului, în cele mai multe regiuni ale globului, în timp ce extremele de frig au devenit mai rare și mai puțin severe. Fenomenele meteorologice extreme au devenit din ce în ce mai frecvente începând cu 1950.

Modificările regionale ale temperaturii medii în intervalul 2011-2020 față de intervalul 1951-1980

Nivelul mediu al oceanelor a crescut cu 0,20 [0,15-0,25] cm între 1901 și 2018. Viteza medie de creștere a a nivelului mediu al oceanelor a fost de 1,3 [0,6-2,1] mm/an între 1901 și 1971, ajungând la 1,9 [0,8-2,9] mm/an pentru intervalul 1971-2006 și la 3.7 [3,2-4,2] mm/an pentru perioada 2006-2018. Altfel spus, viteza de creștere a nivelului oceanelor este accelerată. Tot referitor la oceane, raportul IPCC arată că, începând cu anii 1970, am asistat la o încălzire a stratului superior al oceanelor, la o accentuare a acidificării și la o scădere a nivelului de oxigenare a lor.

Viitorul climei terestre

În Rezumatul pentru decidenții politici se arată că: ”În comparație cu perioada 1850-1900, valoarea medie a temperaturii globale în intervalul 2081-2100, foarte probabil, va fi mai mare cu 1,0 până la 1,8 grade Celsius mai mare în scenariul cu un nivel foarte scăzut de gaze cu efect de seră, […] cu 2,1 până la 3,5 grade Celsius în scenariul intermediar, […] și cu 3,5 până la 5,7 grade Celsius în cazul scenariului cu un nivel foarte mare de gaze cu efect de seră. Ultima dată când s-a întâmplat ca temperatura globală la suprafața terestră să fie mai mare cu 2,5 grade Celsius mai mare decât în perioada 1850-1900 a fost acum 3 milioane de ani.” (Despre aceste scenarii voi discuta mai pe îndelete într-un viitor dosar, în care vom prezenta în detaliu raportul IPCC.)

Această creștere a temperaturii medii globale va duce la schimbări dramatice a sistemului climatic mondial. Vom asista la creșterea dramatică a frecvențelor și intensității fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi: valuri de căldură, precipitații masive, unele zone vor fi afectate de secetă îndelungată, se va înregistra un număr sporit de uragane etc. Vom asista la o scădere a suprafeței acoperită cu gheață în zona arctică, și a zonelor acoperite cu zăpadă și a celor cu permafrost. Nivelul oceanelor va crește în continuare. Pe termen lung, adică în următoarele două milenii nivelul oceanelor ar putea crește cu 2-3 metri, dacă vom reuși să stabilizăm creșterea temperaturii medii globale la 1,5 grade Celsius și cu mai mult de 6 metri, în cazul în care creșterea temperaturii medii globale va fi de 2 grade Celsius.

Raportul IPCC mai atrage atenția că nu pot fi excluse și efecte extrem de severe care ar rezulta în urma schimbărilor climatice (cum ar scăderi masive ale suprafețelor împădurite sau schimbări bruște ale curenților oceanici).

Limitarea schimbărilor climatice

Deși alarmant, raportul IPCC nu ne pune sub drobul de sare din povestea lui Creangă. El ne oferă datele de care avem nevoie pentru a acționa.

Raportul IPCC arată că la fiecare creștere cu 1.000 de Gt a emisiilor de dioxid de carbon temperatura medie globală va crește cu 0,27 până la 0,63 grade Celsius. Este evident faptul că un prim pas pentru limitarea încălzirii globale ar trebui să fie limitarea emisiilor de dioxid de carbon. Am putea stabiliza temperatura medie globală, dacă am ajunge la zero emisii de carbon, rezultate în urma activităților umane, dar trebuie să ținem seama și de inerția sistemului climatic mondial. Va trece mult timp până când temperatura medie globală se va stabiliza.

Din acest motiv, pentru accelerarea stabilizării, vor trebui să fie puse la punct și să intre în funcțiune pe scară largă sisteme de capturare și stocare a dioxidului de carbon din atmosfera terestră. Totuși, chiar dacă am reuși să reducem cantitatea de gaze cu efect de seră din atmosfera terestră, ceea ce ar duce la o scădere treptată a încălzirii globale, alte consecințe ale actualei încălziri se vor rezolva abia peste câteva decenii sau chiar milenii. De exemplu, tendința de creștere a nivelul oceanelor va continua vreme de milenii.

În raport se vorbește și despre alte gaze care produc efectul de seră accentuat pe care îl trăim astăzi, dar nu voi insista acum asupra lor.

Concluzii

Raportul IPCC poate fi rezumat în câteva cuvinte. Influența activităților umane asupra încălzirii globale, într-un ritm fără precedent, foarte probabilă (eu aș îndrăzni să afirm că este sigură). Ne aflăm aproape de punctul în care evoluțiile climatice ar putea avea consecințe catastrofale. Acesta este un semnal de alarmă foarte clar al oamenilor de știință.

Totuși, deși timpul rămas este scurt (în raportul IPCC nu este precizat), încă mai putem îndepărta riscurile catastrofale. Inginerii s-au pus pe treabă și au pus la punct sisteme eficiente de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru capturarea și stocarea dioxidului de carbon din atmosfera terestră. Este nevoie ca și factorii de decizie politică să înțeleagă necesitatea acțiunilor împotriva schimbărilor climatice.

Uniunea Europeană acționează deja cu mare îndrăzneală. În 2007, s-a decis reducerea, până în 2020, cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, față de 1990. Anul trecut s-a adoptat o nouă decizie la fel de îndrăzneaţă: până în 2030 țările din UE vor trebui să scadă cu 55% emisiile de gaze dioxid de cabon, în raport cu anul 1990, urmând ca până în 2050 să fie atinsă neutralitatea climatică (adică țările Uniunii Europene nu vor mai emite cantități mai mari de gaze cu efect de seră decât pot fi absorbite de sistemul terestru).

Din păcate aceste inițiative nu sunt suficiente. Ele ar trebui aplicate la scară globală. În ultimii ani am putut vedea mulți lideri politici importanți pe plan mondial care negau cu înverșunare influența activităților umane asupra schimbărilor climatice. Sper că actualul raport IPCC le va schimba opinia.

Agrotehnologia din Finlanda crește productivitatea și creează noi oportunități de afaceri

Companiile agrotehnologice finlandeze sunt cunoscute la nivel internațional pentru calitatea, eficiența și fiabilitatea produselor oferite. Fiind dezvoltată și testată în condițiile dure din nordul Europei, agrotehnologia finlandeză poate spori productivitatea și profitabilitatea fermelor din România.

Patru companii de vârf din domeniul agrotehnologiei din Finlanda vor veni la București pentru a-și prezenta cele mai recente produse și soluții la INDAGRA

„INDAGRA oferă o oportunitate excelentă de a cunoaște produsele acestor companii finlandeze cu experiență, și de a crea parteneriate reciproc avantajoase. Companiile finlandeze sunt gata să se întâlnească cu distribuitorii români și să-și aprofundeze cunoștințele despre sectorul agricol în creștere din România, care este unul dintre grânarii Europei”, spune Elina Puszkarzewicz, director de program, Agrotehnologia din Finlanda.

MPH Products oferă mașini inovatoare și rentabile

Una dintre companiile care vor participa la INDAGRA este MPH Products, care oferă diferite lucrări de inginerie și servicii privind structurile de oțel (EN1090), precum și proiectează, fabrică și vinde o gamă largă de masini si utilaje metalice pentru agricultură, inclusiv gredere, pluguri pentru șanțuri, nivelatoare inelare, suflante pentru zăpadă, tocătoare, colectoare de bucăți de lemn mici și remorci pentru baloturi.

„Îi putem ajuta pe contractorii și marile întreprinderi agricole din România să-și eficientizeze activitatea din punct de vedere al costurilor și al duratei”, spune Ari Kuhalampi, director de vânzări, MPH Products. „De exemplu, Grederul MPH are cea mai bună mecanică a unghiului de rotire de pe piață, iar Colectorul de bucăți de lemn mici este un instrument inovativ și rapid pentru colectarea resturilor, bucăților mici de lemn și materialelor plastice dintr-o zonă extinsă. Impactul pozitiv asupra productivității se poate observa în special în cazul colectării bucăților mici de lemn de pe terenuri moi și din turbării.”

Antti-Teollisuus este un pionier în tehnologia de uscare

Cu peste 60 de ani de experiență în deservirea sectorului agricol, Antti-Teollisuus oferă produse și soluții remarcabile pentru gestionarea cerealelor, inclusiv în domeniul uscătoarelor, depozitării, procesării cerealelor și automatizării.

„Prezentăm produse care sunt ideale pentru fermele românești în ceea ce privește capacitatea, dimensiunea, ușurința operării și asamblării, și care vor crește profitabilitatea fermierilor români”, spune Jouni Virtaniemi, director comercial, Antti-Teollisuus.

„De exemplu, uscătorul nostru inovator Antti Vacboost Wagon C410 usucă în mod eficient și în siguranță toate tipurile de cereale și semințe, dar nu are nevoie de o încăpere sau un adăpost separat. Este, de asemenea, unul dintre uscătoarele mobile cu cea mai mare capacitate de pe piața românească. Silozurile conice ventilate Antii oferă, de asemenea, opțiuni mai eficiente pentru treierat și uscare.”

Alte companii finlandeze care participă la INDAGRA

JPT-Industria are peste 30 de ani de experiență în domeniul producerii furajelor, colaborând îndeaproape cu clienții din întreaga lume pentru a-și face produsele eficiente, ușor de utilizat, durabile și igienice. Datorită structurii containerizate a produselor, piața țintă a companiei este practic întreaga lume.

Suokone este o companie de inginerie fondată în 1971, specializată în proiectarea și fabricarea utilajelor pentru manipularea solului în diverse condiții, inclusiv tractoare de mare putere, cu presiune mică asupra solului. Suokone își exportă deja produsele în peste 20 de țări.

Pentru mai multe informații, vă rugăm să luați legătura cu:

Elina Puszkarzewicz, Business Finland, director de program, Agrotehnologie din Finlanda
Porkkalankatu 1, 00180 Helsinki, Finlanda
Email: elina.puszkarzewicz@businessfinland.fi
Tel: +358 40 343 3349

Business Finland este o organizație finlandeză de finanțare a inovării și de promovare a comerțului, investițiilor și călătoriilor, cu sediul la Helsinki. Business Finland este deținută integral de guvernul finlandez. În cadrul acesteia activează peste 600 de experți în 40 de birouri la nivel global și în 20 de birouri regionale din Finlanda. Business Finland face parte din rețeaua Team Finland. www.businessfinland.com

Vasile Lungu,a infiintat în comuna Bivolari, județul Iași inca 135 de hectare de viță de vie dintre care 125 “beneficiare” ale Programului de reconversie

Vasile Lungu este cunoscut printre fermierii ieșeni ca unul dintre cei mai activi agricultori din județ. Face viticultură, cultură mare, zootehnie, horticultură și turism. In 2011 a investit bani europeni si romanesti in fiecare hectar administrat ca la carte-si prin Programul de reconversie viticolă

“Sunt înființate prin folosirea de fonduri europene pentru refacerea patrimoniului viticol”, ne-a declarat viticultorul.

15.000 de euro pe hectar, obținuți prin fonduri europene

“Acest proiect de reconversie a creat premizele înființării unei plantații noi foarte moderne unde dispunem de ultima tehnologie în domeniu în privința utilajelor și a lucrărilor. Noi am adus cele mai noi clone și soiuri de pe piață dar și în cazul tehnologiei am vrut să aplicăm la fel, elementul de noutate. Materialul săditor l-am procurat din Italia dar și sistemul de susținere integral. Eu sunt un bun patriot dar atunci când nu găsesc ce trebuie pe piață sunt nevoit să cumpăr din altă parte. Și ca mine sunt mulți viticultori sau agricultori”, ne-a declarat fermierul.

El spune că dacă vrei să faci tehnologie de vârf nu ai cum să faci rabat și ești nevoit să apelezi la furnizori străini. “Plantația este după regulile standard dar gama de mașini pe care noi o utilizăm sunt de ultimă generație atât în ceea ce privesc lucrările solului în plantația viticolă, de tăiere în verde, în uscat, protecția culturii cu pompe speciale etc”, ne-a mai spune fermierul.

Grație programului s-au replantat 35.00 de hectare

Vasile Lungu precizează că noile formații sunt înființate cu soiuri și clone productive și mai ales mult mai rezistente la boli. “Asigură un vin de foarte bună calitate pentru că au fost îmbunătățite principiile care se găsesc în struguri și mai departe în vinuri și aici mă refer la arome în mod deosebit. Programul a fost deosebit de bun și este un progres foarte important pentru viticultura românească și pentru consumatori până la urmă. Din câte știu eu mulțumită programului au fost replantate 35.000 de hectare de viță de vie”, ne-a mai povestit fermierul.

Utilaje noi, tehnologie veche

Deși utilajele și soiurile sunt cele mai noi de pe piață, viticultorul spune că tăierile și lucrările solului sunt aplicate ca acum ceva ani și în acest caz nu au intervenit mari noutăți.

“Deși facultatea am făcut-o în perioadat 1979-1983 nu s-au schimbat prea mult sistemele de tăiere, de susținere sau lucrările. Noi sigur că folosim toate informațiile mai vechi sau mai noi de la Universitatea Agronomică din Iași cu care colaborăm foarte apropiat și consider că a evoluat tehnica de producere a strugurilor pentru vin dar nu capital. Ce am învățat acum 30-32 de ani se aplică și acum cu câteva particularități”, ne-a mai explicat fermierul.

Potrivit informațiilor disponibile pe site-ul MADR, pentru anul 2016 este alocată pentru reconversia podgoriilor suma de 35212,47 de euro. “Datorită impactului deosebit al Programului Naţional Suport 2009 – 2013 asupra sectorul vitivinicol, care a absorbit, în proporţie de 100% fondurile F.E.G.A. puse la dispoziţie de Comisia Europeană, prin noul Regulament (UE) nr. 1308/2013, România beneficiază de o alocare financiară mărită pentru sectorul vitivinicol, în cuantum de 47,7 milioane euro anual”, se mai arată pe site-ul citat.

Vasile Lungu este prezent și anul acesta în Top 100 cei mai puternici fermieri don Romania

Plantarea pomilor fructiferi;

PLANTAREA POMILOR ŞI ÎNGRIJIREA LOR DUPĂ PLANTARE

PLANTAREA DE TOAMNA A POMILOR FRUCTIFERI

A inceput sezonul plantării de toamna a pomilor si arbuștilor fructiferi. Fiecare dintre noi care avem o gradina în spatele casei sau un teren în câmp ne dorim să obținem fructe sănătose și gustoase și pe cât posibil care să se păstreze cât mai mult pe iarna.
În articolul ce urmează vom prezenta câteva principii de care trebuie să tinem cont pentru plantarea corecta a pomilor fructiferi.

Materialul săditor

Cel mai important aspect în plantarea pomilor îl reprezintă materialul săditor. Acesta trebuie sa fie sănătos, liber de boli și viroze și mai ales însoțit de documente de calitate. Unde gasiți pomi fructiferi de calitate?

PRINCIPII DE BAZĂ LA PLANTAREA POMILOR

Perioada de plantare:
-Cea mai recomandată perioadă de plantare la pomi fructiferi, arbuști sau vie este toamna după apariția primelor brume. Acestă perioadă poate fi între 15 octombrie până la sfârșit de noiembrie.
-În plus, pomii plantați toamna beneficiază de umiditatea din precipitații din toamnă și din topirea zăpezii, se așează mai bine, se realizează un contact perfect între rădăcini și sol, iar primăvara pornesc în vegetație mai devreme.
-Atenție! Nu se fac plantări când temperatura de afară la plantare este mai mică de -5 grade C.
-Plantarea pomilor se mai poate face și primăvara devreme imediat ce solul se dezgheață și se poate intra în teren. De obicei perioada de plantare primăvara este toată luna martie.
-Pomii plantați în această epocă formează calus și rădăcini noi abia primăvara după plantare, motiv pentru care pornirea în vegetație are loc mai târziu, iar creșterile lăstarilor din primul an sunt mai mici decât în cazul plantării de toamnă.

Pregătirea terenului:
-Solul trebuie să fie afânat în profunzime astfel încât noile rădăcini să se poată dezvolta rapid. În funcție de textura solului și tipul pomilor afânarea se face până la 40-50 cm adâncime.
-Este important ca solul să fie cât mai bine mărunțit astfel ca la plantare să nu rămână goluri de aer în jurul rădăcinilor.
-Înainte de plantare se poate face pichetarea terenului la distanțe potrivite astfel plantarea se va executa mai rapid și ușor.

Pregătirea pomilor pentru plantare.
Cuprinde fasonarea și mocirlirea rădăcinilor.
-Fasonarea constă în înlăturarea porțiunii vătămate și scurtarea rădăcinilor mai groase de 3-4 mm., la 35-40 cm și a celor mai subțiri de 3 mm la 8-10 cm.
-Mocirlirea constă în introducerea rădăcinilor într-un amestec de pământ galben, balegă proaspătă și apă. Aceasta are rolul de a asigura o mai mare umiditate în jurul sistemului radicular, de a realiza o aderență mai bună cu particulele solului și dea stimula vindecarea rănilor.

Plantarea propriu-zisă
În plantațiile pe suprafețe mici, cu distanțe de plantare reduse, pentru ușura plantarea nu se mai pichetează locul pentru fiecare pom și, în acest scop, se confecționează un cablu de sârmă sau ață de balot cu lungimea de 55-60 de m, pe care se marchează cu o sârmă de altă culoare distanța între pomi pe rând și se efectuează următoarele operații:
– Pentru a putea întinde aceste cabluri la capete se leagă țăruși confecționați dintr-un lemn de esenşă tare (fag, salcâm) și care vor fi ascuțiți la unul din capete pentru a se înfige în sol;
– Acest cablu se întinde între țărușii de pe direcția rândului distanțați la 50 m, astfel încât primul semn să fie pe țărușul capăt de rând;
-O echipă formată din 2 muncitori (de o parte i alta a sârmei de plantare) vor săpa groapa de plantare, cu adâncimea de 25-30 cm iar lățimea și lungimea gropii 30-40 cm în funcție de vigoarea rădăcinii;
– O altă echipă formată din 2 muncitori va planta pomul: unul ine pomul vertical în dreptul semnului de pe cablu, iar celălalt trage pământul în groapă;
– Se recomandă plantarea cu punctul de altoire la 10 cm deasupra nivelului solului;
– Se acoperă rădăcinile cu un strat de pământ bine mărunțit și se calcă ușor;
– După acoperirea rădăcinilor se aplică îngrășăminte, care nu trebuie să vină în contact cu rădăcinile.
-După ce se plantează primii 50 de m se muta cablul și se procedează la fel.
-Se recomandă ca odată cu aplicarea îngrășământului la groapa de plantare să se administreze dezinfectant pentru sol: Vydate, Force sau alt produs (cca. 20-25 g/pom), împotriva nematozilor, a cărăbușului de mai, etc.

Lucrări după plantare
-După plantare se face o copcă în jurul pomului în care se toarnă 1-2 găleți cu apă. După infiltrarea apei în sol se face un mușuroi, care completează pământul din jurul pomului, menține umiditatea și protejează rădăcinile împotriva înghețului.
-După plantare pomii trebuie protejați împotriva rozătoarelor (iepuri, căprioare) prin învelirea trunchiului cu plase speciale. mediat după plantare se scurtează partea aeriană, la o înălțime care diferă în funcție de tipul de coroană ales și de felul materialului săditor folosit.
-Această tăiere are și rolul de a reface echilibrul între partea aeriană și sistemul radicular, care a avut de suferit cu ocazia scosului din pepinieră, când o mare parte din rădăcini se rup.

Recomandari de fertilizare foliara la capsuni;

ETAPELE FERTILIZARII FOLIARE LA CAPSUNI

Pentru obtinerea unei productii de calitate ridicata si la nivelul asteptarilor cultivatorilor fertilizarea foliara este un factor cheie de succes. Suplimentarea fertilizarii plantelor prin frunze va asigura nivelul optim de nutrienti mai greu accesibili, blocati sau care lipsesc din sol.

Lipsa acestor elemente nutritive determina deficiente in plante, carente, care vor duce la o productie mica si de calitate slaba.

Vom explica in continuare conform schemei de mai jos rolul principalelor elemente nutritive la capsuni in functie de faza de vagetatie iar la sfarsit o recomandare medie de fertilizare cu ingrasamintele foliare FOLIQ – TEHNOLOGIE MODERNA CU NANOPARTICULE.

1. PORNIREA IN VEGETATIE

Este o perioada critica in plantatiile de capsuni cand plantele consuma mult azot pentru dezvoltarea mugurilor de frunze si de flori si fosfor pentru inradacinare.

La capsunii proaspat plantati este important fosforul pentru inradacinare, iar azotul in exces poate dauna plantelor. (Foliq Makro P)

Se recomanda fertilizarea cu Foliq Ascovigor sau Foliq Universal care aduc aportul necesar de azot si alte micro-elemente necesare proceselor de pornire in vegetatie.

La plantatiile mature se pot folosi combinat Foliq Universal+Foliq Makro P pentru o dezvoltare rapida la pornirea in vegetatie.

2. DEZVOLTAREA PLANTEI, FRUNZELOR

Consumul de azot creste in contrinuare (Foliq Universal) si fosforul are o importanta deosebita in plantatiile tinere (Foliq Makro P). Trebuie tinut cont ca in perioadele mai reci fosforul devine indisponibil plantelor din sol astefl ca fertilizarea foliara cu fosfor ajuta plantele in perioadele de stres.

Foliq Kombimax va stimula dezvoltarea unui sistem foliar puternic pentru o buna inflorire si fructificare.

3. BOBOCI FLORALI

In acesta perioada Foliq Kombimax contine doza optima de azot si potasiu necesar dezvoltarii rapide.

De asemenea Foliq Micromix prin continutul ridicat de Bor (B), Zinc (Zn),Fier (Fe), Cupru (Cu), Mangan (Mn) si alte microelemente va asigura o polenizare buna, uniforma, fara pierdere de flori si implicit productie ridicata.

Tot in aceasta perioada Foliq Universal prin continutul echilibrat va sustine planta pentru o dezvoltare echilibrata foliara+inflorire bogata. Este recomandat sa fie aplicat prin sistemul de irigare in doza de 5 l/1000 l apa/1000 mp plantatie capsuni.

4. INFLORIRE MAXIMA

Este o perioada critica la capsuni cand cerintele pentru nitrientii din sol ajung la maxim in planta si uneori radacina nu gaseste suficienta hrana pentru necesarul proceselor fiziologice care au loc in planta.

Azotul, Fosforul si Potasiul in doze echilibrate au un rol important in acesta perioada (Foliq Kombimax si Universal).

Foliq Macro P va contribui la legarea fructelor si dezvoltarea acestora mai ales in primele faze cand cerintele plantei sunt mai mari fata de fosfor.

Foliq Micromix va sustine planta pentru o productie ridicata pentru toata perioada de inflorire care este cea mai critica la capsuni.

5. FORMAREA FRUCTELOR

Consumul de azot ramane ridicat (Foliq Universal) si va scadea treptat pe masura ce se coc fructele in aceasta perioada, insa creste consumul de fosfor si potasiu care va fi asigurat de Foliq Macro P.

Calciul este un element foarte important in acesta perioada pentru a obtine fructe ferme, rezistente la putregai si pastrare. Calciul poate fi asigurat de Foliq Calmax.

6. COACEREA FRUCTELOR

In continuare se vor asministra 2 tratamente cu Foliq Calmax la 7-10 zile pentru fructe sanatoase si ferme. In acesta perioada se vor evita fertilizarile cu mult azot.

7. DUPA RECOLTARE

Este important dupa recoltare si cosire la cresterea noilor frunze sa se ferilizeze plantele la sol cu doze importante pentru refacerea lor dupa exportul mare de elemente nutritive prin fructificare.

Fertilizarea foliara cu Foliq Micromix, Foliq Kombimax si Foliq Universal la interval de 10-14 zile va ajuta planta sa acumuleze suficiente substante de rezerva pentru a pregati productia de anul viitor.

De asemenea Foliq Micromix spre sfarsitul perioadei de vegetatie va ajuta plantele sa fie pregatite pentru iernare.

RECOMANDARI DE FERTILIZARE FOLIARA LA CAPSUNI PE ETAPE

Produsul	Perioada	Doza/ha sau la 10 l apa
FOLIQ ASCOVIGOR – 2 TRATAMENTE	1-15 MARTIE	3 L/HA SAU 50ML/10 L
FOLIQ MACRO P 1-2 TRATAMENTE(se pot alterna cu cele de Ascovigor)	15-30 MARTIE	3 L/HA SAU 60 ML/10 L
FOLIQ KOMBIMAX SIFOLIQ MICROMIX	1-15 APRILIE	3 L/HA SAU 60 ML/10 L1,5 L/HA SAU 30 ML/10 L
FOLIQ UNIVERSAL SIFOLIQ MACRO P	15-30 APRILIE	5 L/HA SAU 90 ML/10 L3 L/HA SAU 60 ML/10 L
FOLIQ UNIVESAL SIKOMBIMAX ALTERNAT	1-15 MAI	5 L/HA SAU 90 ML/10 L3 L/HA SAU 60 ML/10 L
FOLIQ CALMAX siFOLIQ UNIVERSAL	15-30 MAI SI PE TOATA PEROADA RECOLTARII LA 10 ZILE	3 L/HA SAU 60 ML/10 L5 L/HA SAU 90 ML/10 L
FOLIQ MICROMIX SIUNIVERSAL ALTERNAT la 2 saptamani	1-30 IULIE	1,5 L/HA SAU 30 ML/10 L3 L/HA SAU 60 ML/10 L
FOLIQ MACRO P SIFOLIQ MICROMIX la 2 saptamani	1-30 AUGUST	3 L/HA SAU 60 ML/10 L2 L/HA SAU 40 ML/10 L

La plantatiile din primul an care nu intra pe rod in perioada de rod Foliq Calmax se poate inlocui sau alterna cu Foliq Universal si Foliq Macro P.

Recomandarile sunt orientatieve. Daca pornirea in vegetatie este mai tarzie toate tratamentele vor fi decalate in functie de perioada de vegetatie asa cum se observa in graficul de mai sus.

Formarea coroanei la pomii fructiferi este de cele mai multe ori o lucrare destul de grea pentru pomicultorii care nu au multă experiență, cu atât mai mult cu cât primele tăieri sunt esențiale pentru viitorul pom adult și mai ales pentru producția acestuia.

”După plantare eu recomand să scurtați pomii la cca. 60 centimetri față de sol sau dacă se dorește o tulpină mai înaltă se pot scurta la cca. 80 centimetri față de sol. Tulpina înaltă este utilă în situația în care pomii se vor lucra pe rând mecanic cu freză cu palpator” .

Dacă pomii au fost plantați toamna, trebuie să se țină cont că în primăvară, dupa pornirea în vegetație pe toată lungimea pomului vor porni lăstari. Când aceștia ating lungimea de cca. 5 centimetri, se vor suprima (rupe) cei de la baza pomului și se vor lăsa cca. 3-5 lăstari la partea superioară, care să fie distribuiți pe toata circumferința cercului, în vederea formării de șarpante (coroana pomului).

Atenție!Sunt situații în care nu pornesc lăstari din mugurii de la partea superioară a pomului. În acest caz se vor opri lăstarii care au crescut în imediata apropiere din partea inferioară a pomului!

Mai sunt și cazuri izolate când pornesc foarte greu 1-2 lăstari din partea inferioară a pomului (deasupra punctului de altoire). În această situație se vor lăsa acești lastari, care vor regenera pomul (ținând cont că rădăcina alimentează doar 1-2 lăstari acești pomi vor avea creșteri foarte spectaculoase și vor ajunge din urma ceilalți pomi.

”În continuare dacă avem situația cu 2 lăstari, când aceștia ajung la o lungime de cca. 50 centimetri se va renunța la unul dintre ei și se va păstra cel mai viguros și cu poziția cea mai bună. Lăstarului păstrat i se va ciupi vârful și se va palisa de ciotul (tulpina) rămasă de la pomul de bază. Din acest lăstar, după ciupire vor porni lăstari anticipați, din care se vor reține un număr de cca. 3-5 lăstari și astfel se reface tulpina pomului și ajungem la cazul ideal cu o tulpină de cca. 40 centimetri, iar la partea superioară 3-5 lăstari, care reprezintă viitoarele șarpante ale pomului”, ne-a mai explicat specialistul.

Notă! Dacă sunteți curioși de ce a trebuit să lăsați 2 lăstari, iar ulterior la unul ați renunțat, răspunsul este că există riscul ca unul dintre ei să se rupă din cauza vântului, mecanic etc.

”Dacă ne referim din nou la prima situție unde avem păstrați un număr de cca. 3-5 lăstari (cazul ideal), când aceștia ajung la cca. 30 centimetri lungime li se ciupesc vârfurile pentru a-i forța să emită anticipați (lăstari). După cca. 10-14 zile de la efectuarea ciupitului vârfurilor de lăstari de la subțioara frunzelor vor porni lăstari tineri (anticipați). Este important ca înainte de efectuarea ciupitului și încă 3 săptămâni după aceasta pomii să fie bine irigați. În situația în care lăstarii de bază nu ajung la 30 centimetri, ciupirea acestora se face diferențiat când ating lungimea de cca. 30 centimetri. Dacă depășesc cu mult lungimea de 30 centimetri ei se vor scurta mai sever astfel încât să-i uniformizăm la o lungime de cca. 30 centimetri”, mai explică inginerul Marius Roman.

Lăstarii care pornesc de la subțioara frunzelor după ciupire (lăstarii anticipați), dacă pomii sunt susținuți cu apă, după cca. 3-4 săptămâni vor atinge la rândul lor lungimea de cca. 40 centimetri, când trebuie să se intervină din nou.

”Astfel lăstarii care au creștere către interiorul coroanei se vor elimina, iar cei care au creștere către exteriorul coroanei se vor reține. Lăstarul care a crescut superior va fi cel mai viguros, acesta fiind lăstarul de continuare a șarpantei, care va fii scurtat (ciupit), când ajunge la dimensiunea de 40 centimetri. Dacă acest lăstar prezintă pe el anticipați sa va ciupi deasupra unui anticipat care prezintă creștere către exteriorul coroanei. În următorii ani se va continua această idee de prelungire a șarpanelor prin ciupirea creșterilor noi la 40 centimetri, în vederea garnisirii ramurilor cu anticipați, iar lăstari cu creștere către interiorul coroanei se vor ciupi la 5-6 centimetri în vederea formării de formațiuni de rod”, mai recomandă specialistul.

Acesta spune că ideal este ca atunci când se ajunge la o înălțime a pomilor de cca. 3 metri să nu se mai lase în partea superioară lăstarii de continuare a șarpantei ci va trebui să fie eliminați la inel, (punctul de inserție al ramurei), astfel putând fi delimitată înălțimea pomilor.

”Toate aceste lucrări trebuie parcurse în cca. 4-5 ani timp în care pomii ajung la maturitate deplină și se va trece de la tăierile de formare a coroanei la o altă etapă și anume la tăierile de fructificare”, mai completează specialistul.

Etapa în care ne aflăm acum presupune trecerea la un nou nivel, care aduce laolaltă comunicațiile, inteligența artificială, biotehnologia și alte câteva tehnologii de vârf, cu efecte cel puțin la fel de importante ca în fiecare revoluție industrială de până acum.

O mulțime de inițiative tehnologice de vârf sunt inițiate în România sau în străinătate, tot de români.

Unii dintre ei s-au strâns la Guvern, la conferința „Digital Romania Industry 4.0 Forum”.

Doar trei teme au fost considerate suficient de importante ca să fie pe agendă: Automobilele inteligente – care se conduc singure, orașele inteligente, unde semafoarele comunică de la distanță cu mașinile care se conduc singure și, surprinzător sau nu, agricultura, unde tractoarele care se conduc singure deja există.

Drona colorată în viespe care împrăștie pesticide este o reprezentare artistică a acestui concept; nu e cazul să o căutați deocamdată la furnizori, dar în viitorul apropiat aproape sigur va deveni realitate.

Până atunci, iată însă șase exemple care există deja și sunt folosite în România:

1. Aplicația de gestiune a fermei de la Agriso

Este cea mai simplă și mai la îndemână dintre tehnologii – se poate instala pe laptop, tabletă sau telefon. Ajută la monitorizarea culturilor, utilajelor, a inputurilor și a costurilor. Programul face cam totul de la urmărirea GPS a fiecărui utilaj până la generarea declarațiilor pentru APIA.

2. Bursa de transport de la Kropapp

Este o aplicație pentru iPhone sau Android care asigură accesul la o bursă a transporturilor (cam tot așa cum face în orașe serviciul Uber – care a bulversat piața taximetriei).

„Deciziile sunt cel puțin suboptime, dacă nu păguboase. Am întâlnit situații în care fermierul n-are transport la recoltare în timp ce la 20 de kilometri transportatorii stau degeaba”, spune Bogdan Popescu, co-fondator Kropapp. Aplicația vine să schimbe această situaţie.

3. Monitorizarea culturilor în timp real de la Agricloud

Este un sistem de monitorizare și raportare în timp real a stării culturilor. Sunt urmărite umiditatea solului, temperatura, nivelul de fosfor etc., astfel încât să fie optimizat consumul de apa, pesticide și nutrienți.

„Informațiile sunt colectate de senzori îngropați în pământ – bateria ține trei ani”, explică Marcel Ionescu, CEO Agricloud, care mai precizează că folosirea tehnologiei cloud (computere virtuale aflate online) permite coroborarea datelor.

4. Controlul temperaturii în siloz de la Silometer

Este un sistem de senzori de temperatură care declanșează automat ventilatoare atunci când este cazul, pentru a grăbi revenirea la nivelul optim.

„Dacă apare condens și este atins punctul de rouă se poate declanșa o mică ploaie în interiorul silozului. Asta înseamnă 30-40 cm pierdere la un siloz. Poate părea puțin, dar dacă acolo este toată cifra de afaceri și 1% este enorm, explică Cezar Nourescu, co-fondator Silometer. Serviciul este acum în etapa de pre-lansare.

5. Detectarea bolilor cu ajutorul dronelor, de la Serafim Drones

Agricultura este deja cea mai importantă aplicație concretă a dronelor la nivel mondial, chiar dacă ele ajung la știri mai degrabă când bâzâie inutil deasupra orașelor. Cuplate cu camere de înaltă rezoluție, ele se dovedesc un instrument de neegalat în supravegherea culturilor.

6. Supraveghere a culturilor prin satelit, de la Geosys

Pentru suprafețele mari și foarte mari, urmărirea din satelit este un avantaj competitiv greu de neglijat.

„Imaginea din satelit, în infraroșu, este mai obiectivă decât cea vizibilă cu ochiul liber, care poate fi influențată de lumina zilei”, spune Sebastien Record, business manager Geosys.

Compania franceză este unul dintre principalii furnizori mondiali de servicii de profil, însă are o prezență puternică în România. Următoarea mare provocare, spune Record, este „big data” – analiza cantității uriașe de informație care este deja colectată.

Utilajul viitorului – tractorul fără șofer

CNH Industrial (cu brandul New Holland) este unul dintre cei mai mari producători mondiali de utilaje pentru agricultură, iar implementarea unor tehnologii inteligente în domeniu este o problemă care pare a avea noi răspunsuri.

Compania americană a prezentat conceptele a două tractoare fără şoferi menite să uşureze munca fermierilor. New Holland NH Drive este un tractor obişnuit cu cabină pentru şofer, însă prin intermediul unor senzori şi a unor camere video instalate în exterior, maşinăria poate fi setată să se deplaseze independent pe o anumită rută. Tractorul poate ocoli obstacolele şi îi poate transmite şoferului când trebuie introdus un nou traseu.

New Holland Case IH este în schimb un tractor complet independent ce poate oferi o autonomie de până la 24 de ore. Acesta poate fi controlat prin intermediul unei aplicaţii de mobil, iar prin intermediul acesteia se poate monitoriza buna funcţionare a utilajului şi respectarea traseelor prestabilitate de fermier.

Nu ştim când aceste tractoare ar putea deveni reale, însă cu siguranţă preţul lor nu va fi unul accesibil oricărui fermier.

Oferta prețurilor pentru combinele specializate la recoltarea rădăcinoaselor

Având o suprafața mare cultivată cu rădăcinoase, în special morcovi, recoltarea acestora poate necesita un volum mare de forță de muncă, afectând serios profitul obținut în fermă. O soluție de luat în seamă o reprezintă recoltarea mecanizată a morcovilor (rădăcinoaselor), cu utilaje specializate, care totuși nu sunt deloc ieftine. Iată mai jos câteva astfel de utilaje menite să ușureze munca din fermă, dar și buzunarul fermierului.

Combina de recoltat ASALIFE CM-100E și CM-100C

ASALIFE CM-100 E este o combină de recoltat rădăcinoase cu elevator, dispunând de toate funcțiile rotative ce au control infinitiv al vitezei. Înălțime de descărcare este de 3,4 m, iar lățimea mașinii este de 3,3 m.

Benzile de ridicare sunt extinse deasupra cuțitelor pentru o descărcare eficientă a foliajului. De asemenea acestea sunt acționate hidraulic.

Utilajul este prevăzut și cu un sistem de curățire a rădăcinoaselor.

Prețul de catalog este de 35.720 de euro (fără TVA) pentru CM 100-E și de 36.850 de euro pentru CM 100-C.

Prețul acestor utilaje nu este deloc de neglijat, iar în cazul în care nu dispuneți în totalitate de fonduri, puteți accesa una dintre măsurile disponibile în PNDR, și anume măsura 4.1 – Investiții în exploatații agricole, unde puteți obține o finanțare de până la 90%.

Avantajele utilajelor de recoltat tomate în câmp

Tomatele sunt fructe foarte fragile ce pot fi deteriorate daca nu sunt recoltate cu utilaje de mare precizie. Practicile adecvate de recoltare sunt esențiale pentru menținerea calității și mărirea duratei de viață a fructului. Roșiile recoltate în faza de maturitate sunt integral roșii și au o durată de viață mai scurtă. În faza de recoltare verde-matur pot fi depozitate, coapte și comercializate în cca 3-4 săptămâni.

Ce sunt combinele de recoltat tomate

Combinele de recoltat tomate sunt utilaje profesionale special echipate cu accesorii pentru recoltarea tomatelor, indiferent de stadiul de maturitate al fructului. Sunt dotate cu cap de recoltare, sistem de separare a fructelor de tulpini, frunze și alte impurități, sistem de selectare a roșiilor coapte și sistem de descărcare în remorca.

Avantajele recoltării mecanizate

Utilajele permit recoltarea unor suprafețe mari în timp scurt, iar roșiile recoltate sunt atent manevrate pentru a nu fi deteriorate. Productivitatea estimată este de 30-50 tone/ha în funcție de soiul de tomate recoltat și condițiile solului.

Exemplu specificații tehnice ale mașinii de recoltat CORIMA

Specificații tehnice mașina de recoltat tomate cu motor IVECO
Motor: IVECO Turbo Intercooler 175 CP
Transmisie integrala 4 roti: da
Direcție servoasistată cu 3 tipuri de virare: da
Viteza de lucru: 9 km/h
Viteza de deplasare: 27 km/h
Frână electrohidraulică ce acționează asupra tuturor celor 4 roti
Blocaj diferențial hidraulic: da
Sistem de selectare electronica pe 35 sau 45 de canale
Viteza de mișcare a benzii de selecție 70 m/min
Productivitate intre 30 si 50 t/h

Prețul unui astfel de utilaj second hand, pleacă de la 30.000 de euro (model din anul 2003) și poate ajunge până la 130.000 de euro (model din anul 2009), în funcție de anul de fabricație, uzură și specificațiile tehnice.

Oferte la utilaje agricole

Pentru mai multe articole interesante acceseaza:

http://www.nexxon.ro/info-utile

Cum febra Black Friday (Vinerea Neagră) a cuprins toată România, nici echipamentele agricole nu au fost ocolite de această manie. Astfel că pe cel mai cunoscut site, care a promovat acest tip de eveniment și în România, Emag.ro, s-au putut achiziționa la preț special o serie întreagă de echipamente agricole. Iată mai jos o listă cu cele mai interesante produse pe care încă le mai puteți găsi pe site:

Semanatoare plante paioase Bufer, 32 randuri, 80-90 CP – 49.749 lei redus de la ~~64.679 lei~~

Descriere:

Numar Randuri	32
Distanta intre cultivatori	14 cm sau 12,5 cm
Capacitate recipient seminte (kg)	475
Capacitate recipient seminte mici (kg)
Capacitate ingrasamant (kg)	500
Lungime totala	475
Greutate	1575
Dimensiuni anvelope	12.4X24
Putere necesara	75-90

Semanatoare pneumatica pentru plante prasitoare, Bufer 6 randuri cu dublu disc la semanat si fertilizare, 80-85 CP – 65.826 lei redus de la ~~85.579 lei~~

Descriere

Tip semanatoare	Pentru cereale
Tip	Purtat
Necesar de putere	85 cp
Latime de lucru	420 cm
Numar buncare seminte	6
Capacitate buncar seminte	192 l
Capacitate buncar fertilizare	440 l
Numar randuri	6
Distanta dintre randuri	75
Culoare	Rosie

Combinator cu latimea de lucru de 6 metri, VM 6, MECANICA CEAHLAU – 79.459 lei redus de la ~~83.640 lei~~

Descriere:

Tip	Tractat
Necesar de putere	150 cp 180 cp
Latime de lucru	6 m
Adancime de lucru	2 cm 12 cm
Numar organe active	48
Dispunere baterii	V
Tip tavalug	cu lame zimtate
Productivitate (ha/h)	3-4.2
Viteza de lucru	5 km/h 8 km/h
Functii	Sistem de reglare a adancimii de lucru prin roti de copiere
Culoare	Albastru

Grapa grea Bufer cu discuri independente BDHC, 32 randuri, 140-150 CP – 25.439 lei redus de la ~~40.171 lei~~

Descriere:

Tip	Purtat
Necesar de putere	150 cp
Latime de lucru	400 cm
Numar discuri	32
Diametru disc	51 cm
Distanta dintre discuri	12.5 cm
Dispunere baterii	V
Tip tavalug	hidraulic
Numar tavaluguri	1
Adancime de lucru	25 cm
Culoare	Albastru

Grapa grea Bufer cu discuri independente BDHC, 20 randuri, 80-90 CP – 25.249 lei de la ~~30.500 lei~~

Descriere:

Tip	Purtat
Necesar de putere	90 cp
Latime de lucru	250 cm
Numar discuri	20
Diametru disc	51 cm
Distanta dintre discuri	12.5 cm
Dispunere baterii	V
Tip tavalug	hidraulic
Numar tavaluguri	1
Adancime de lucru	25 cm
Culoare	Albastru

Black Friday la utilaje agricole: De unde poți cumpăra astăzi un tractor la jumătate de preț

De Black Friday, magazinele din România se întrec în reduceri spectaculoase. Ne-am obișnuit ca aceste promoții să se aplice mai ales electrocasnicelor sau echipamentelor IT, însă se pare că inclusiv companiile din sectorul agricol încep să prindă ”gustul” acestei noi sărbători dedicate cumpărăturilor la preț redus.

Cea mai interesantă ofertă de Black Friday pentru fermieri se găsește pe un magazin online foarte cunoscut. Este vorba despre Emag.ro care, pentru prima dată, a scos la vânzare un tractor de 83 de cai putere la care aplică astăzi o reducere de 46%. Astfel, prețul este tăiat aproape la jumătate de la 184.800 de lei la 99.999 lei. Nici nu este nevoie ca fermierul să achite suma pe loc, ci astăzi, de Black Friday, trebuie doar să plătească un avans de 1.000 de lei, urmând apoi să ”pice la pace” sau să găsească finanțarea potrivită împreună cu dealerul Ruris Impex, compania care vinde, de fapt, utilajul.

Mașina agricolă ce poate fi achiziționată doar astăzi la jumătate de preț este un tractor Armatrac 854, cu motor cu 4 cilindri, 4400 cmc și 83 de cai putere. Este de culoare roșie și are transmisie 4WD cu acționare mecanică. În cabină, utilajul vine dotat cu radio și CD player, cu volan reglabil, sistem de încălzire și aer condiționat.

Potrivit reprezentanților Emag.ro, până la ora redactării acestui articol se vânduse deja un tractor Tractor Armatrac 854 la oferta de Black Friday.

Oferte de Black Friday și la anvelope

O campanie de reduceri desfășoară în această perioadă și Nexxon, cel mai cunoscut furnizor de anvelope – inclusiv anvelope agricole din România. Până pe 29 noiembrie, pe site-ul www.nexxon.ro, produsele companiei au preșuri speciale de Black Friday, iar ofertele sunt disponibile doar pentru comenzile online.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este zr-1024x1024.jpg

Întoarcerea rusofilului Adrian Năstase în politica mioritică, o bombă cu ceas în sediul PSD

Anul 2023 este un an preelectoral pentru România, o țară cu o democrație tot mai puțin funcțională, cu o Justiție transformată în „dama de companie” a mafiei politice și cu o societate civilă neputincioasă în fața asaltului acestei mafii asupra statului de drept. Prin urmare, nu este nimic surprinzător că diferite cercuri oculte încearcă să resusciteze „cadavre” politice în dorința de a relansa în viața politică indivizi dubioși, trădători de țară și foști pușcăriași.

Unul dintre aceste „cadavre” politice este Adrian Năstase.

Nu vom insista pe problemele lui Adrian Năstase cu Justiția. Reamintim doar că în ziua de 23 iulie 2014, Judecătoria Sectorului 4 (JS4) a decis că fostul premier Adrian Năstase, condamnat la patru ani şi şase luni de închisoare în dosarele „Zambaccian” şi „Trofeul calităţii”, poate fi eliberat condiţionat, în urma executării unei treimi din pedeapsă. (link)

Vorbind strict juridic, Adrian Năstase a obținut de la Justiția mioritică reabilitarea. În decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admis cererea lui Adrian Năstase de a fi reabilitat, adică de a fi anulate interdicţiile primite după ce a fost eliberat condiţionat din închisoare în 2014. Procurorii nu au contestat, astfel că, Adrian Năstase are dreptul să aleagă și să fie ales în funcții publice. (link) ()

Atunci, de ce Adrian Năstase trebuie să fie considerat și pe mai departe, un „cadavru” politic?

Răspunsul este simplu: pentru că Adrian Năstase „pute” a putinism și s-a dovedit a fi, inclusiv prin acțiunile sale ca om politic, un susținător al intereselor Rusiei lui Putin în România.

Adrian Năstase – un prim-ministru care a permis oligarhilor ruși să invadeze economia României

Adrian Năstase a avut mereu o slăbiciune pentru Rusia… și nu vorbim despre vreo admirație platonică față de cultura rusă, ci despre afaceri. Afaceri mari, foarte profitabile pentru Rusia și dezastruoase, până la granița cu trădarea de țară, pentru România.

Să ne reamintim.

Privatizarea ALRO SLATINA și oligarhul rus Vitaliy Machitski

Guvernul Adrian Năstase privatiza, în 2002, ALRO SLATINA pentru o sumă derizorie (11,4 milioane USD la schimb pentru un pachet de 10% din acțiuni). Cumpărătorul a fost Vitaliy Machitski, un oligarh rus. Cine este acest Machitski?

Conform RISE PROJECT, „Machitski este prieten din tinerețe cu generalul KGB, Serghei Chemezov, directorul executiv al ROSTEC, complexul militar al Kremlinului care produce și armele cu care sunt atacate acum orașele din Ucraina. Chemezov este, la rândul lui, vechi camarad în spionajul sovietic cu Vladimir Putin, liderul suprem de la Moscova. În ultimii opt ani, Chemezov a figurat constant pe lista sancțiunilor internaționale, în timp ce aviza proiecte de anvergură între ROSTEC și companiile lui Machitski.” (link)

Vitaliy Machitski, unul dintre oligarhii ruși care fac jocurile lui Putin în economia României — **Vitaliy Machitski, unul dintre oligarhii ruși care fac jocurile lui Putin în economia Românie**i

Machitski mai avea nevoie de cele 10% din acțiunile ALRO SLATINA pentru a completa stocul de acțiuni cumpărat de pe piața de capital și pentru a obține, astfel, controlul total asupra companiei. Conform jurnaliștilor de la NEWSWEEK, „oligarhul rus a fost preferat de către statul român în dauna unor mari nume din industria de profil de la americani și canadieni până la francezi și norvegieni.” Privatizarea ALRO SLATINA a fost anchetată de DNA, după anul 2006. Până la acest moment, nu s-a obținut vreun rezultat. Imperiul afacerilor lui Matchiski din România s-a și a ajuns să aibă o cifră de afaceri cumulată în 2020 de aproape 4 miliarde de lei și un profit de 350 miloane lei. În perioada 2016-2021, companiile lui Machitski au beneficiat de ajutoare de stat din partea guvernului României în valoare de 1 miliard de lei (!). (link)

Cine a condus România în perioada 2016-2021, vă lăsăm să aflați…

Industria românească de oțeluri speciale (de importanță strategică) și oligarhul rus Igor Zyuzin

Un alt oligarh rus ajutat de Adrian Năstase, în calitate de prim-ministru al României, a fost Igor Zyuzin, care deține „Grupul Mechel”, unul dintre cei mai mari producători ruși de oțeluri speciale. Acesta, cu ajutorul guvernului condus de Adrian Năstase, a intrat în posesia a nu mai puțin de cinci producători de oțeluri speciale din România: Combinatul de Oțeluri Speciale (COS) Târgoviște, Industria Sârmei Câmpia Turzii, Oțelul Roșu, Ductil Steel și Laminorul Brăila.

Conform jurnaliștilor de la NEWSWEEK, „Igor Zyuzin pune mâna pe fiecare din companiile de mai sus pe sume derizorii prin intermediul unei companii din Elveția: Conares Trading. La vremea respectivă nici autoritățile și nici măcar mass-media nu vorbeau despre faptul că acestea erau vândute unui investitor rus, ci unuia elvețian.” Ce s-a întâmplat cu aceste întreprinderi deosebit de importante pentru industria de Apărare a României?

Igor Zyuzin a acționat conform intereselor Rusiei lui Putin: pur și simplu, a jefuit întreprinderile „privatizate” de guvernul Adrian Năstase în beneficiul lui, le-a furat utilajele cu valoare strategică pentru NATO și le-a transformat în mormane de fiare vechi.

Igor Zyuzin - oligarul lui Putin care a jefuit și distrus cinci întreprinderi românești importante pentru sistemul de Apărare al țării — **Igor Zyuzin – oligarul lui Putin care a jefuit și distrus cinci întreprinderi românești importante pentru sistemul de Apărare al țării**

După devalizare, cele cinci întreprinderi preluate de Zyuzin aufost vândute către doi cetățeni ruși anonimi care le-au tăiat, dărâmat și le-au băgat în incapacitate de plată, declanșând procedura falimentului.

Printre instalațiile speciale furate și trimise în Rusia, amintim o instalație specială de la COS Târgoviște – Forja de Blocuri și Bare – singura din Europa centrală și de Est care era certificată NATO pentru a construi țevi pentru tancuri (!), demontată și trimisă în Rusia. (link)

Foarte probabil că unele dintre tancurile folosite de Putin la invadarea Ucrainei sunt dotate cu țevi produse cu ajutorul instalației românești furată de rușii oligarhului Zyuzin. Despre afacerile lui Zyzin în România, puteți lectura și articolul colegilor de la ZIARE.COM (link)

Două privatizări – ARTROM Slatina și Combinatul Siderurgic Reșița – în beneficiul oligarului rus Dimitri Pumpianski

Jurnaliștii de la NEWSWEEK arată că un alt important oligarh rus, anume Dmitri Pumpyansky (deținătorul celei mai mari companii producătoare de țevi pentru industria extractoare de petrol și gaze „Trubnaia Metalughiceskaia Kompania – TMK) a cumpărat, tot în timpul guvernării lui Adrian Năstase, pachetul majoritar de acțiuni deținut de statul român la două companii din industria siderurgică: ARTROM Slatina și Combinatul Siderurgic Reșița. Ambele întreprinderi sunt acum în spatele acronimului TMK.

Oligarhul rus Dimitri Pumpianski decorat de Vladimir Putin cu Ordinul „Pentru Meritul Patriei” — **Oligarhul rus Dmitri Pumpyansky decorat de Vladimir Putin cu Ordinul „Pentru Meritul Patriei”**

Despre Dmitri Pumpyansky, jurnaliștii de la ZIARUL FINANCIAR, relatează că „este foarte apropiat de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, în 2010 site-ul oficial al guvernului rus prezentând fotografii şi relatări ale discuţiilor între Vladimir Putin, la vremea aceea premier, şi Pumpianski. Pumpianski a fost inclus de altfel pe lista oligarhilor ruşi a trezoreriei SUA care se vor confrunta cu controale suplimentare din partea guvernului american. Lista este compusă din ruşi bogaţi identificaţi de statul american ca fiind aliaţi ai lui Vladimir Putin, potrivit Bloomberg.” (link)

Conform publicației „Le Figaro”, în septembrie 2022, iahtul oligarhului rus Dmitri Pumpyanskyi, vizat de sancțiunile occidentale, a fost vândut cu 37,5 milioane de dolari de autoritățile din Gibraltar, unde fusese confiscat cu câteva luni înainte. (link)

Nu este prea limpede cum interacționează guvernul României cu oligarhul Dmitri Pumpyansky, aflat pe lista susținătorilor lui Vladimir Putin vizați de sancțiunile Occidentului…

Adrian Năstase – un „zombi” eficient al intereselor rusești și al propagandei putiniste în România

Prin 2014, conform jurnaliștilor de la ADEVĂRUL, presa din Ucraina anunța că grupul de hackeri ruşi „Humpty Dumpty – Shaltai Boltai“ a spart emailul lui George Gavrisha, asistentul personal al lui Alexandr Dughin, acesta din urmă fiind cunoscut ca ideologul lui Vladimir Putin. Arhiva de email-uri furate de hackeri a fost studiată de jurnaliştii de la Texty, un site ucrainean axat pe investigaţii, au studiat arhiva de emailuri furate de hackeri şi au publicat un document intitulat „Anexa nr.1“, care conţine o listă de ţări „în care e necesară crearea unui club de elită şi/sau a unui grup de influenţă prin Russia Today – postul media finanţat direct de Kremlin”. (link)

În Anexa respectivă se regăsesc și mai multe nume de „prieteni ai Rusiei” în România, printre ei fiind și Adrian Năstase, care ocupă locul 2 în lista respectivă.

Aleksandr Dughin - creatorul conceptului ideologic de Euroasia și propagandist virulent în slujba lui Vladimir Putin — **Aleksandr Dughin – creatorul conceptului idelogic de Euroasia și propagandist virulent în slujba lui Vladimir Putin**

Din „Lista lui Dughin” pentru România, îi mai amintim pe: Ion Iliescu (fost Președinte al României, cercetat penal în Dosarul Revoluție și Dosarul Mineriada), Ilie Bădescu (Institutul de Sociologie al Academiei Române de Științe), Victor Roncea (jurnalist), Mihai Șomănescu (jurnalist pro-putinist și propagandist AUR), Vasile Ernu (scriitor și jurnalist), preotul Ioan Valentin Istrati (jurnalist la TRINITAS și DOXOLOGIA), Marius Văcărelu (profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrație Publică din București), Dan Puric (actor, propagandist putinist și „suveranist” ROEXIT!), preotul Mihai Andrei Aldea (propagandist AUR), Ovidiu Hurduzeu (politician AUR, jurnalist colaborator la SPUTNIK ROMÂNIA), Radu Bogdan Herzog (jurnalist colaborator la VOCEA RUSIEI, care ulterior a fost înlocuită cu SPUTNIK ROMÂNIA), Cozmin Gușă (politician, traseist politic PD-PSD-PIN, analist politic pro-Rusia), Adrian Severin (fost europarlamentar, traseist politic FSN-PD-PDSR-PSD, condamnat definitiv la 4 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, în 2016, eliberat condiționat pe 28 februarie 2018, propagandist pro-Rusia). (link)

La izbucnirea scandalului cu „Lista lui Dughin”, Adrian Năstase a răspuns cu un fel de „miștocărie” pe blogul personal, lăsând de înțeles că are pentru cel mai important propagandist al lui Putin doar un fel de admirație… intelectuală.

Faptele ulterioare pro-Rusia comise de Adrian Năstase au confirmat însă rolul acestuia de agent de influență al Rusiei în România.

Jurnaliștii DIGI24 relatează că, la începutul anului 2018 – ca o bizară coincidență, chiar înainte de alegerile prezidențiale din Rusia – Adrian Năstase face o vizită la Moscova, ca lider al unei delegații a Fundației Europene Titulescu. (link)

Să reamintim că această fundație este „jucăria” pe care Adrian Năstase și-a confecționat-o pentru a deversa în agora românească concepțiile lui politice tot mai afundate în siajul propagandei putiniste.

Delegația Fundației Europene Titulescu (FET) a fost formată din cosmonautul Dumitru Prunariu (fost ambasador al României la Moscova, 2004-2005), Mihail Ionescu (directorul Institutului pentru științe politice de apărare și istorie militară), Florin Luca (secretarul general al FET), Florin Păsătoiu (profesor la Universitatea din Craiova și directorul Centrului pentru politica externă și studii strategice al UCV) și profesorul universitar Florin Rotaru (București, Stockholm). Tema conferinței organizate de „Fondul Gorchakov pentru diplomatie publică” a fost „Vecinătate și buna vecinătate în relatiile internaționale cu privire specială la relațiile româno-ruse”.

Reamintim că REPUBLICA OLTENIA a scris despre implicarea lui Florin Păsătoiu în promovarea intereselor rusești în mediul universitar craiovean (link)

Despre „Fondul Gorchakov”, profesorul universitar Radu Carp (Facultatea de Științe Politice, Universitatea București) menționa într-un articol publicat în ADEVĂRUL că „este o organizaţie creată în 2010 pentru a promova propaganda Kremlinului. Nu este vorba de nicio organizaţie a societăţii civile. Conducerea Fondului Gorceakov este asigurată de ministrul de externe Serghei Lavrov, iar din aceasta mai fac parte, printre alţii, Igor Ivanov, ministru de externe al Federaţiei Ruse în perioada 1998-2004, cel care a semnat Tratatul politic dintre România şi Federaţia Rusă în 2003, în timpul în care Adrian Năstase era prim-ministru, precum şi Vagit Alekperov, preşedintele Lukoil din 1993. (…) În octombrie 2017, acelaşi vehicul de propagandă rus organiza la Sankt Petersburg, în colaborare cu Asociaţia Rusă de Studii Baltice, o altă organizaţie controlată strict de Kremlin, conferinţa Războiul şi revoluţia din 1917-1920: apariţia statalităţii finlandezilor, estonienilor, letonilor şi lituanienilor.

A fost începutul negării Centenarului sărbătorit în ţările baltice, ca de altfel şi în România. Probabil acelaşi scenariu este avut în vedere la Moscova şi în cazul României: pe măsură ce ne apropiem de 1 decembrie, se va intensifica propaganda rusă împotriva statului naţional unitar român. Parte din acelaşi scenariu este şi lansarea de atacuri cibernetice de la Moscova pentru a sărbători Centenarul în aceste ţări cum se cuvine – cel puţin aşa avertiza pe data de 9 februarie Serviciul de Informaţii Externe al Estoniei, citat de agenţia de ştiri BNS – Baltic News Service. Acelaşi Fond Gorceakov organizează şcoli de vară la care se discută despre revenirea paşnică a Crimeei la Federaţia Rusă, evenimente la care participă tineri din Transnistria, dar şi delegaţii din partea PSRM de la Chişinău, spre adânca satisfacţie a Preşedintelui Igor Dodon.” (link)

Prin această acțiune politică – mascată ca participare la o așa-zisă dezbatere despre geopolitică și bună vecinătate între România și Rusia – Adrian Năstase a încercat să inițieze un fel de „diplomație” paralelă în contradicție cu poziția oficială a Statului Român în chestiunea relațiilor cu Rusia. Totodată, Adrian Năstase a încercat să saboteze politica externă pro-UE și pro-NATO a României, confirmându-și rolul de partener important pentru promovarea intereselor Rusiei în România, interese evident contrare celor ale Uniunii Europene și NATO, entități politico-militare în care România este stat membru.

Aleksandr Dughin și Adrian Năstase - o relație reciproc avantajoasă — **Aleksandr Dughin și Adrian Năstase – o relație reciproc avantajoasă**

După aproximativ un an, în aprilie 2019 – când Putin deja amenința Ucraina și NATO cu declanșarea unui conflict militar în zona Mării Negre – o delegație a Fundației Europene Titulescu (FET), condusă de Adrian Năstase, a participat la o nouă „dezbatere” organizată de același „Fond Gorchakov pentru diplomatie publică”, cu tema „Statul și Biserica în tradițiile română și rusă”.

Delegația FET a fost formată din prof. univ. dr. George Grigoriță, prof. univ. dr. Mihai Săsăuian și diacon dr. Ionuț Mavrichi (Facultatea de Teologie a Universității București), prof. univ. dr. George Enache (Universitatea Dunărea de Jos din Galați), Cătălin Raiu (Facultatea de management al afacerilor din cadrul Universității București) și Mihaela Drăghici, director executiv al FET”. (link)

La începutul anului 2019, REVISTA 22 publica, sub semnătura istoricului și cercetătorului Mădălin Hodor, un articol în care se prezintă modul în care a Fundației Europeană Titulescu (FET) a fost transformată de Adrian Năstase în „locul de convergenţă al tuturor ideilor antieuropene, naţionaliste şi al unor personaje din zona securist-penală. Ceea ce face de fapt Adrian Năstase, la adăpostul numelui lui Nicolae Titulescu, este să dirijeze un veritabil think-tank antieuropean. (…) Din Consiliul FET fac parte foşti colaboratori ai Securităţii precum Dan Berindei sau „membri de drept” precum Ioan Aurel Pop, actualul preşedinte al Academiei Române şi Teodor Meleşcanu, actualul ministru de Externe. Persoane publice, care periodic îşi afirmă concepţiile naţionaliste şi înfierează „decăderea morală a societăţii” datorată Occidentului. Evident, şi pentru dânşii soluţia este revenirea la „locul potrivit”.” (link)

Reamintim că una din activitățile pro-Rusia organizate de fundația lui Adrian Năstas, a fost „clonată” și la Craiova.

În octombrie 2017, redacția REPUBLICA OLTENIA relata următoarele:

„Cu o săptămână în urmă, au fost organizate, la București și la Craiova, două evenimente în care un important personaj din angrenajul de propagandă al Kremlinului a fost ajutat să-și îndeplinească misiunea primită probabil de la guvernul Federației Ruse, anume promovarea intereselor rusești în spațiul public românesc. Astfel, de pe site-ul domnului Adrian Năstase ( -link- ), aflăm că „Fundația Europeană Titulescu” împreună cu Academia Internațională „Mihai Eminescu”, CFPSS – Center for Foreign Policy and Security Studies și Ambasada Federației Ruse în România au organizat joi, 12 Octombrie 2017, Conferința cu titlul „Dilemele Europei. Viitorul relațiilor dintre România și Rusia.” Conferința s-a desfășurat în limba engleză și a fost susținută de domnul Alexey Gromyko – Director al Institutului pentru Europa, Academia Rusă de Științe (IE RAS). Moderatorul conferinței a fost domnul Adrian Năstase.”

La numai o zi diferență, în ziua de vineri 13 Octombrie 2017, domnul Alexey Gromyko își face apariția la Craiova, în spațiul public al Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” – instituție publică subordonată Consiliului Județean Dolj și finanțată din banii cetățenilor români – unde este invitatul principal, conform unui comunicat de presă remis de conducerea bibliotecii ( -link- ), la o „masa rotundă cu titlul “Dilemmas of Europe. The Future of Romania and Russia Relations”, moderatorul evenimentului fiind profesorul univ.dr. Florin Păsătoiu.” Totodată, în aceeași zi, Biblioteca Județeană a vernisat expoziția de carte cu titlul „Relațiile Româno-Ruse”, aproximativ 50 de cărți redactate în limbile română, franceză, engleză și rusă fiind incluse în cadrul expoziției. Cea mai veche carte a expoziției a fost “Adeverul despre Rusia”, lucrare redactată în limba română, în anul 1863, cu ajutorul alfabetului de tranziție (chirilic-latin)”. Organizatorii evenimentului au fost Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, alături de două entități implicate și în acțiunea moderată, cu o zi înainte, de dl. Adrian Năstase, anume Academia Internațională „Mihai Eminescu” și CFPSS – Center for Foreign Policy and Security Studies.” (link)

Insistența cu care fundația lui Adrian Năstase a promovat interesele Rusiei în România – inclusiv prin dezvoltarea unei strânse colaborări cu Ambasada Rusiei la București – a fost detaliată de jurnaliștii de la NEWSWEEK, aceștia considerându-l pe Năstase ca fiind cel mai vizibil „om al lui Putin, la București”. Din analiza realizată de NEWSWEEK, reiese că „locul preferat de întâlnire (al oamenilor lui Putin, n.n.) cu ambasadorul rus la București este Institutul Titulescu pe care fostul premier îl conduce,” Fundația Europeană Titulescu fiind un organizator important și permanent de activități publice la care sunt invitați ambasadorul Valeri Kuzmin și diverși „experți” din Rusia. (link)

Ambasadorul lui Putin la București, Valeri Kuzmin împreună cu Adrian Năstase și alți invitați la acțiunile Fundației Europene Titulescu — **Ambasadorul lui Putin la București, Valeri Kuzmin împreună cu Adrian Năstase și alți invitați la acțiunile proruse ale Fundației Europene Titulescu**

Redacția română a Deutsche Welle a chestionat, în două articole semnate de jurnalista Sabina Fati, relația de colaborare a lui Adrian Năstase cu Rusia lui Putin, cu efectele nocive generate de propaganda putinistă colportată de Năstase prin intermediul fundației sale.

În articolul „Ambasada Rusiei și „idioții ei utili” din România”, se arată că „în fruntea listei lui Dughin se află Adrian Năstase, premierul sub care România a fost primită în NATO, dar care, după ce a fost pedepsit pentru fapte de corupție, a dezvoltat din fruntea Institutului Nicolae Titulescu (fundația în discuție n.n.) o relație specială cu Rusia. În jurul lui, un cerc consistent de foști și actuali politicieni, economiști, profesori participă de ani de zile la conferințe cu oficiali ruși, dezbat necesitatea dezvoltării relațiilor româno-ruse și insistă că azimutul cel mai bun este spre Est.” Prin acțiunile sale, Adrian Năstase se regăsește „celor cu înclinații deschise spre Rusia care au rădăcini în PSD, în AUR sau în diferite structuri de forță, și fac servicii Moscovei fără să le pese că România merge pe alt drum, fără să le pese că gesturile lor înseamnă deservicii aduse țării.” (link)

În articolul „Ce face SRI cu lista agenților pro-ruși”, Adrian Năstase este menționat ca unul dintre foștii miniștri români care promovează marota propagandei putiniste „despre discriminarea românilor din Ucraina și despre absența ambițiilor autohtone față de această țară invadată: „Nu putem doar să facilităm transportul de grâne, doar să facilităm trecerea refugiațiilor, doar să sprijinim într-un fel sau altul. Cele mai multe dintre țări au deja strategii post conflict pornind de la diferite variante. Unele vor însemna în final o anumită redesenare a frontierelor Ucrainei (declarația lui Adrian Năstase)”.

Concluzia articolului este că Adrian Năstase, alături de Andrei Marga (fost ministru de externe) și Adrian Severin (fost europarlamentar și fost ministru de externe), „impulsionează propaganda rusă în mod voit; ei nu sunt niște naivi, ci niște cunoscători subtili ai mediului internațional. Nu fac gesturi gratuite și nu sunt dilematici în atitudinile lor.” (link)

Jurnaliștii de la NEWSWEEK sesizau, în decembrie 2022, dubioasa sincronizare în declarații a lui Adrian Năstase cu Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, condus de Vladimir Putin. În „viziunea” lui Năstase, „conflictul din Ucraina nu se va încheia prea rapid. El este un nou poligon de încercare pentru relațiile dintre marile puteri”, „bătălia pentru petrol lasă deoparte democrația; mantra “democrației” nu mai este interesantă atunci când este vorba de petrolul Arabiei Saudite sau al Venezuelei” etc. Cu doar două zile înainte de declarațiile lui Năstase, Medvedev „profețise” despre: destrămarea Statelor Unite, Elon Musk preşedinte al teritoriului american controlat de republicani, Uniunea Europeană în criză etc.

Numitorul comun al celor două declarații este: Nimic de rău, în viitor, pentru Rusia! (link)

Adrian Năstase – ex-cetățean de onoare al Craiovei

În anul 2001, Adrian Năstase a fost onorat cu distincția de „Cetăţean de Onoare” al Craiovei, exact în perioada în care îndeplinea funcţia de premier al României. El a fost propus la acest titlu de primarul Craiovei de la acel moment, Vasile Bulucea (fost demintar comunist).

Vasile Bulucea - fost demnitar comunist al dictaturii Ceaușescu și fost Primar al Craiovei — **Vasile Bulucea – fost demnitar comunist al dictaturii Ceaușescu și fost Primar al Craiovei**

În anul 2012, după aproximativ 11 ani de la primirea titlului, având în vedere faptul că Adrian Năstase tocmai fusese băgat la pușcărie, consilierul PDL, Dan Cherciu, a provocat scandal în Consiliul Local Craiova, solicitând ca lui Năstase să i se retragă titlului de „Cetățean de Onoare”. (link)

Într-un răspuns elaborat și tăios, Lia Olguța Vasilescu (la acea dată, aflată la primul mandat de primar al Craiovei) a luat apărarea lui Adrian Năstase, declarând: „Nu se va întâmpla absolut nimic cu titlul de cetăţean de onoare al Craiovei. Domnia sa l-a primit ca urmare a faptului că a fost cel mai bun prim-ministru al României. din cunoştiinţele mele, până la această dată continuă să rămână cel mai bun prim ministru al României. Colegii mei nu au vrut să comentăm absolut deloc o decizie a instanţei, trăind cu iluzia că suntem încă într-un stat de drept. Eu consider însă că ceea ce i s-a întâmplat lui Adrian Năstase este o mare nedreptate. În primul rând, pentru că de cheltuielile din campania electorală nu răspunde preşedintele partidului, ci trebuie să răspundă mandatarul financiar. În al doilea rând, pentru că acolo se precizează foarte clar, în motivarea instanţei, că nu există probe practice care să-l încrimineze pe Adrian Năstase şi că nici unul dintre cei 900 de martori, mai mulţi ca la procesul de la Nurenberg, nu l-au încriminat în timpul procesului pe Adrian Năstase. şi atunci mă întreb, pe bună dreptate, cum a putut să primească o astfel de sentinţă” (link)

Lia Olguța Vasliescu - Primarul Craiovei — **Lia Olguța Vasliescu – Primarul Craiovei**

Prin iunie 2019, Adrian Năstase era invitat la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, în calitate de Președinte al Fundației Europene Titulescu, să susțină conferinţa cu tema „Dreptul forţei sau forţa dreptului? Titulescu şi criza actuală a dreptului internațional”. (link)

La scurt timp după acest eveniment festiv, în iulie 2019, Asociația PRO DEMOCRAȚIA Craiova a solicitat public retragerea titlului de „Cetățean de Onoare” al Craiovei conferit lui Adrian Năstase.

PRO DEMOCRAȚIA considera că „potrivit Regulamentului cadru pentru acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Craiova, condamnarea printr-o hotărâre judecătorescă definitivă și irevocabilă atrage după sine RETRAGEREA titlului și pierderea drepturilor aferente.” Organizația atenționa că „Adrian Năstase, condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la doi ani de închisoare cu executare, se află de mai mulți ani într-o situație incompatibilă cu calitatea de Cetățen de Onoare al Municipiului Craiova.” (link)

Adrian Năstase a pierdut titlul de „Cetățean de Onoare” al Craiovei, abia după doi ani, în septembrie 2021, urmare a unui „proiect de hotărâre privind retragerea celor titluri, iniţiat de cei cinci consilieri USR-PLUS, în care a fost invocat Regulamentul cadru pentru acordarea titlului, conform căruia condamnarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă atrage după sine retragerea titlului şi pierderea drepturilor aferente. Hotărârea a fost adoptată cu 15 voturi Pentru, 10 voturi Împotrivă şi un vot anulat.” (link)

În iunie 2022, în cadrul unui dubios Festival Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”, Adrian Năstase a primit Medalia de Aur. „Festivalul” este organizat de o la fel de dubioasă organizație intitulată Academia Internațională ”Mihai Eminescu”. Conform articolului publicat de colega noastră, jurnalista Ana-Maria Gebăilă, pe platforma media ȘTIRI CRAIOVA, „academia” este condusă de un fost securist, Ion Deaconescu, care este finul „celebrului” Ristea Briboi, fost ofițer de Securitate și SIE, fost parlamentar și politician PSD, care a ridicat, în numele lui Năstase, medalia respectivă.

La „festival” au mai fost premiați medicul Mircea Beuran (reținut pentru luare de mită) și Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie (antivaccinist și „fan” al lui Putin).

Academia Internațională ”Mihai Eminescu” i-a avut drept parteneri instituționali în organizarea Festivalului pe Primăria Craiova, Consiliul Local Craiova, Consiliul Județean Dolj, Biblioteca Județeană ”Alexandru și Aristia Aman”, Universitatea din Craiova, Filarmonica Oltenia Craiova și Muzeul de Artă. Primăria Craiova a acordat o finanțare de 20.000 lei pentru „festival”.

Adrian Năstase și o posibilă revenire a acestuia în PSD

Trebuie să reiterăm faptul că Adrian Năstase a fost reabilitat definitiv de instanță. Prin urmare, el a redobândit pe deplin dreptul de a alege (a vota) și de a fi ales în funcții publice. (link)

În consecință, principala „barieră” în calea oficializării implicării lui Adrian Năstase în viața politică rămâne activitatea lui în slujba Rusiei. Spunem „oficializare” pentru că, prin acțiunile sale anti-românești comise în siajul intereselor Rusiei lui Putin, sub „umbrela” Fundației Internaționale Titulescu, în fapt, Adrian Năstase nu a renunțat niciodată la activitatea politică.

La acest moment, PSD este controlat de Marcel Ciolacu, ajutat cu eficiență și agresivitate de Gabriela Vrânceanu Firea. Grupările din PSD au acceptat noul „leadership”, fie pentru că propriile lor interese au fost reconfirmate de Marcel Ciolacu, fie pentru că puterea lor a fost redusă de liderul partidului la dimensiuni nesemnificative.

Marcel Ciolacu și Gabriela Vrânceanu Firea - stăpânii PSD — **Marcel Ciolacu și Gabriela Vrânceanu Firea – stăpânii PSD**

Deși Marcel Ciolacu controlează bine partidul, reușind pe de o parte, să ofere acces aproape nelimitat la resursele publice pentru elita partidului, iar pe de altă parte, să transforme PNL într-un „martor la căratul apei” în cadrul Coaliției de guvernământ, reimplicarea lui Adrian Năstase în PSD ar tulbura apele și ar risipi echilibrul actual.

În PSD există însă o grupare cu aspirații naționaliste, anti-europene și ROEXIT. Aceasta și-a făcut simțită prezența în vremea regimului Liviu Dragnea și l-a susținut pe fostul lider PSD în încercarea pregătirii unui ROEXIT, atunci când a fost limpede că SUA nu-l vor ajuta să scape de pușcărie. Membrii acestei grupări vor acces nelimitat la resursele României, prin „evadarea” de sub presiunea mecanismelor Uniunii Europene care reglementează disciplina bugetară, gestionarea corectă a fondurilor europene și condamnarea corupției în instituțiile publice.

O Românie ieșită din Uniunea Europeană ar fi pentru această grupare, o reîntoarcere la începutul anilor ’90 combinat cu anii de „pedeserizare” instituțiilor statului român din guvernării Adrian Năstase. O Românie iliberală aflată la marginea dictaturii, probabil după chipul Rusiei lui Putin.

În susținerea unei eventuale reimplicări în PSD a lui Adrian Năstase, alături de „naționaliștii” anti-UE și ROEXIT din PSD se vor afla și liderii locali/regionali ai partidului care au căzut în dizgrația lui Marcel Ciolacu și mai ales, a ministresei Gabriela Vrânceanu Firea. Dacă despre Marcel Ciolacu se poate spune că ar ierta o trădare în schimbul unor dovezi cât mai consistente de regret și reafirmare a loialității, despre doamna Firea se poate afirma că se încadrează în tipologia politicianului care nu uită și nu iartă pe rivalii care i-au contestat ori i-au pus în pericol poziția în partid.

Prin urmare, este posibil ca reimplicarea lui Adrian Năstase în PSD să fie susținută de gruparea anti-UE și ROEXIT din PSD, însă rezistența pe care o vor manifesta liderii partidului și celelalte grupări din PSD va fi foarte mare.

Adrian Năstase în vremurile de glorie, când conducea discreționar PSD-ul

Totuși, Adrian Năstase poate să „rupă” din PSD pe cei care formează gruparea „naționalistă” și pe cei marginalizați de liderii partidului. Un astfel de nucleu poate fi folosit de Adrian Năstase pentru a iniția o mișcare politică „suveranistă” și ROEXIT în fruntea căreia să se prezinte la alegerile de anul viitor.

Rămâne însă întrebarea: cu ce resurse?

Oricât de agresivă poate să fie gruparea ROEXIT din PSD, resursele umane și financiare de care dispune sunt limitate. Vor fi aceste resurse suficiente pentru a susține un eventual partid ROEXIT condus de Adrian Năstase la cele patru scrutinuri electorale din 2024: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale? Puțin probabil.

Din zona Rusiei, Adrian Năstase nu poate atrage resurse, fără să-și atragă „eticheta” de „candidat al rușilor”. Oligarhii ruși apropiați de Putin care au afaceri în România pot stipendia generos un eventual partid condus de Adrian Năstase, în măsura în care Putin va considera că fostul prim-ministru este o miză serioasă. Sub aspect propagandistic, Rusia nu-l poate ajuta prea mult.

Chiar și așa, ajutat direct sau indirect de Rusia, partidul lui Adrian Năstase va intra în coliziune cu principalul partid pro-Rusia, anume AUR care nu va accepta să-și vadă propriul electorat „sedus” de Adrian Năstase.

Într-o primă concluzie, spunem că reîntoarcerea lui Adrian Năstase în viața politică va produce agitație și scandal, cu consecințe pentru România încă dificil de estimat.

Un singur lucru este clar: reîntoarcerea lui Adrian Năstase în politica românească va fi de mare ajutor pentru Rusia lui Putin, care va savura evenimentul cu bucuria unui copil care primește în dar o dulce bombonică…

https://republicaoltenia.ro/special/intoarcerea-rusofilului-adrian-nastase-in-politica-mioritica-o-bomba-cu-ceas-in-sediul-psd/

Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea; Globaliștii își pregătesc planuri pentru a provoca foamete și înfometare la nivel global; Reacţiile românilor la protestele magistraţilor: „Pensiile lor nu reprezintă realitatea din ţară”; Cele 13 familii care stăpânesc Lumea – Forțele din umbră din spatele Noii Ordini Mondiale; 25 dintre cele mai bogate familii din lume au o avere de peste 1 trilion de dolari; Judecătorii tribunalului: Monsanto nu hrănește lumea – subminează securitatea alimentară; Vacile otrăvite din lumea clovnilor; NU ÎNGROPAȚI LICEELE AGRICOLE ȘI RĂDĂCINILE MEDIULUI RURAL- SCRISOARE DESCHISĂ; Secretara lui Chirica, plătită cu 120 euro/minut în CA la Servicii Publice: ședințele țin 15 minute, iar Ioana Turtă ia 1.800 euro net / STATUL SFIDĂTOR; Balerina de la Auschwitz; Michel Chossudovsky – „Criza mondială a coronavirusului, lovitură de stat globală împotriva umanității”; Primul tip de carne artificială a fost aprobat în Europa. În ce țară se va vinde și cui îi este destinat; Forumul Economic de la Davos, campanie pentru carnea sintetică; Cătălin Ranco Piţu: „În decembrie 1989 au săvârşit crime împotriva umanităţii multe persoane aflate la vârful ierarhiei politico-militare”; (Ieri in Timisoara, dar maine-in toata tara ) Saloane cu mucegai la Spitalul pentru Copii din Timişoara; Mocirla multilateral dezvoltată; Securitatea alimentară, pe lista neagră a elitei globaliste. Lovitura de stat împotriva umanității prinde viteză; Noua Ordine Mondială atacă industria alimentară. Porcăriile pe care vom fi obligați să le mâncăm! Ce spune Bill Gates despre carnea artificială: „Este foarte bună”; Laboratoarele de arme biologice ale armatei americane; Eternul „celălalt”. O țară cu un viitor sigur și cu un trecut imprevizibil;Ion Iovcev – „Ostatic în propria țară”; Globalizarea în concepția academicianului Francis Dessart; ( SI…) Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush; („Stalin în fustă”fara de Dumnezeu devine o…HAZNA…) Unu Mai Muncitoresc – „Ana, Luca şi cu Dej / Bagă spaima în burgheji!“ 3. T-Minus AI: numărătoarea inversă a umanității către inteligența artificială și noua căutare a puterii globale de Michael Kanaan;

Pegasus Spyware – Cum folosesc guvernele software-ul pentru a spiona…Cum să te aperi împotriva programelor spion Pegasus; O scurgere masivă de date dezvăluie un sistem spion al grupului israelian NSO folosit pentru a viza activiști, jurnaliști și lideri politici la nivel global; Zuckerberg vs. Buterin: Cine conduce viitorul internetului? Profetul din 1984: Ne-a văzut viitorul. George Orwell; MARELE JAF ELECTRIC: microbuze electrice de 90.000 euro au fost vândute cu 200.000 de euro. Firma care a umflat 135 milioane de euro / EXCLUSIV; Monsanto și Bayer: industria alimentară și agricultura tocmai au luat o întorsătură proastă; Joc de putere- Viitorul alimentelor; Cum devin miliardarii miliardari; RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de… Cardinalul Vigano: Statul Profund se aliază cu BISERICA SUBTERANĂ pentru a transforma Vaticanul în ARMA SPIRITUALĂ a NOII ORDINI MONDIALE. Clericul catolic acuză iezuiții americani pentru finanțările primite de la SOROS… La un an de la debutul noului totalitarism patologic. CJ Hopkins despre GloboCap și intrarea în FAZA A DOUA a NOULUI NORMAL; Citate despre economie și sistemul bancar pe care nu le veți auzi în mass-media corporativă; Economia demonică și trucurile bancherilor (Ediție broșată); Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial, a comunismului, a sionismului, a evreilor și a Vaticanului; CTP critici dure la adresa magistraților în privința pensiilor speciale. B1TV_26 aug. 2025; Un denunțător al Băncii Mondiale dezvăluie cum elita globală conduce lumea; Cât costă o familie de 4 persoane să trăiască o lună în America: 996 de dolari pentru alimente, 1.437 de dolari pentru asigurarea de sănătate, o rată auto de 745 de dolari și o rată ipotecară de 2.259 de dolari; Agende secrete în spatele ușilor închise: Denunțătorul Băncii Mondiale scrie către Bilderberg; Triunghiul nebun în care se ciocnesc puterile globale; Magistrații României 🇹🇩, cei care trebuiau să fie stâlpii dreptății, s-au vândut ieftin, ca niște precupețe de mahala; Fratia bancherilor care decide soarta lumii;

Prăbușirea economică- Ești pregătit pentru colapsul economic care se apropie și următoarea Mare Depresiune? 10 evenimente profetice care vor urma (Ediție broșată); Reconfigurarea agriculturii globale: Agenda WEF din spatele „reformei agricole” a guvernului Modi din India; Deschiderea cutiei de viermi a CIA; Guvernele occidentale își ucid propriii oameni… din nou. Injecții experimentale cu ARNm în aziluri de bătrâni; Privatizarea apei ca o marfă proprie, mai degrabă decât ca un drept universal al omului; UNCTAD, COP29. Au făcut-o din nou: După tirania digitală, acum teroarea climatică, dincolo de cele mai proaste imaginații ale lui George Orwell; Ipocrizia flagrantă și înșelăciunile încorporate ale giganților alimentari globali; De la agrarism la transumanism: Lungul marș spre distopie; Profituri dezgustătoare: alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global; Nebunii geniali care au schimbat lumea (I); Premoniția poetică a lui Adrian Păunescu: Suntem pe mâna unor MARI NEBUNI! Magistrații mafioți fac legea. Mâncătorii de lebede. Dan Tanasă șef pă Spania. Starea Nației; Analist, despre războiul pe pensiile speciale: „Nu mai este despre pensii, despre salarii”; Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica slujitoare a literaturii române; Despre libertatea de a fi prostul statului; Carnea sintetică a lui Bill Gates provoacă cancer! Prima nuntă gay publică din România a avut loc la Cluj. Au participat sute de invitați, iar decorul și dansul mirilor i-a surprins pe toți; Tot mai mulți tineri se identifică drept ”grisexuali” – o nouă formă de orientare. Ce înseamnă și cum își dai seama dacă ești; Singurătatea premierului și inadecvarea președintelui; Petiție DECLIC: ”Tăiaţi subvenţia partidelor acum, nu la rectificarea bugetară!” (Si aici zac pensiile dumneavoastra… )386 de milioane de lei (peste 77 de milioane de euro), subvenții pentru partide în 2024; Iată ce trebuie tăiat! Stiință falsă și fără Dumnezeu; Asa s-a nascut burghezia pesedizd de satanista… Asa s-a nascut burghezia pesedizd de satanista… Cătălin Ranco Piţu: „În decembrie 1989 au săvârşit crime împotriva umanităţii multe persoane aflate la vârful ierarhiei politico-militare”;

„Nu se poate face un proces al comunismului, pentru că atunci s-ar da totul pe față. Se joacă rumba desființării neamului românesc”; „Nu am întâlnit vreun popor care să se nimicnicească singur în felul în care o facem noi” Concepte geniale de supravieţuire naţională în era globalizării; (Si pentru asta a fost i/radiat…) Un interviu inedit: Oferta electorală a candidatului; Despre morți numai adevărul! (Teatru iliescian pentru…copii) Procesul Ceaușescu, lotul CPEx 29.01.1990; Ultimul spectacol Maurer și Ceaușescu; Cum a fost pregătită execuția lui Ceaușescu. Istoria Secretă a Revoluției din 1989. Episodul 1; Secretele spionilor lui CEAUȘESCU; În mașină cu Iliescu la Revoluție – dezvăluirile colonelului SRI Tudor Păcuraru; 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii; (INCREDIBIL!Ce dejectii a depus satan in haznaua omului (Marcu 7/14-23) nenascut din nou din Samanta Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11) = Pocaitu, dracu l-a pus s-a dea pasa gresita; Scrisoare pentru nostalgicii Epocii de Aur; Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale; (Printre multe alte sorticarii…) Hoții din conducerea Romsilva au înregistrat 3,1 milioane de ha la valoare 0 ca să nu existe prejudiciu la tăiere; Veniturile șefilor de la Romsilva sfidează pensiile speciale; „Loveau în cap, în burtă, în coaste și peste tot, care pe unde apuca, fără milă și fără cruțare. Ne-au pus să căscăm gura, toți cei două sute au fost puși să treacă prin fața noastră și să ne scuipe în gură. Îți rupeau… Amintiri din comunism- „Când taci, ei rescriu istoria” Florea a murit în ianuarie, în beciul Securității. Oficial,„stop cardiac”. Neoficial, bătut cu ciomagul în rinichi! Inteligența artificială și evoluția; Transumanismul – următorul pas înainte al omenirii? Va evolua omenirea într-o ființă perfectă? Proiectul hibrid maimuță-om al lui Ivanov – De ce? Fundamentul darwinist al comunismului; (Jutitiar sa fii, noroc special de chior sa ai…) În timp ce Bolojan se chinuie să schimbe legea, încă un ieșean „special” a ieșit la pensie: 20.500 euro/lună/ Top 5 pensii la Iași…

Pensiile speciale ale magistraților, cât o autostradă pe an… Opinie- Dragoş Damian, Terapia Cluj: Am devenit o ţară de leneşi cărora nu le place să muncească fizic şi care aşteaptă pomeni de la stat şi pensia de la bunici. Sper să… ALTE TEME –explozive DE MEDITATIE… ( Desi petiționarii isi macina nervii mai bine de un an cu autoritati platite de noi…) Mirosuri ce-ți mută nasul, animale tăiate ilegal, câini cu capete de oaie în gură pe stradă, autorități paralizate. Abator clandestin descoperit în Galata! Satan a ajutat la klonarea Superputinului, pentru a –si continua asaltul pana spre Tara Sfanta … unde urmeaza a fi intronat Anticrist… „Al treilea imperiu: Rusia aşa cum ar trebui să fie“. Liderul de la Kremlin doar urmează manualul; Rusia confirmă profețiile: Gog și Magog nu se asimilează cu Europa! EVUL ÎNTUNECAT, NOUA MORALITATE – Joseph Sobran; EVUL ÎNTUNECAT, NOUA MORALITATE – Joseph Sobran; Freud, rușinea și crima; (De neuitat…) Condamnat pentru corupție, Adrian Năstase dă lecții tinerilor diplomați, la chemarea MAE. Să ne așteptăm la cursuri de Drept de la Alina Bica? Popa securist Ilie Sârbu, dosarul Gugulanul și crimele Revoluției din 1989; Ucraina şi marea tablă de şah- Pentru Kiev este greu să accepte transformarea dintr-un stat-clan într-unul multinaţional; Karol Nawrocki nu uită de promisiunile din campanie: Trebuie să rezolvăm în sfârșit această problemă; (NERUSINAREA NU TREBUIE UITATA…) 17 mai 1990. Confruntarea televizată dintre Ion Iliescu, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu; Pentru ca patriotismul agricol al fermierilor din Romania nu a fost agreat de conducatorii nostri, au pus la zid orice trezire agricola,subjugandu-ne asasinilor economici… Dupa ce teparii acestui popor au circat lovitura de stat, au chemat la praznicul komunismului pe sacalii care i-au sustinut, pentru a smantani Avutia Tarii, pentru a ”reforma” economia si… Acesti nebuni care ne guverneaza;

Sunt heterosexualii în regulă? (Ca si la noi…) Sistemul nostru educațional învechit pare visceral greșit; Cum să faci educație cu profesori „repetenți”? SABOTORII Tarii,platiti de contribuabili, sunt cocolositi si in sangele mafiotilor statali …Investigație Recorder: Cea mai mare firmă-fantomă din România, validată de ANAF; WEF a ordonat guvernului SUA să confiște cu forța fermele până în 2025 și să ardă milioane de vite; Dupa 1990 au fost incubati in cuibusorul cu porno-hotii numai hahalere electorale;Asemenea lipitori au supt sangele poporului si au taiat frunze la caini, pe banii contribuabililor; Acestia si azi primesc salarii colosale si, chiar pensii special de PeSeDale… Noi dezvăluiri despre politizarea instituțiilor: un animal politic și o chelneriță -angajată inginerNoi dezvăluiri despre politizarea instituțiilor: un animal politic și o chelneriță -angajată inginer; Regretele românilor reîntorși acasă din Occident: „Am o ură și mai mare acum, decât atunci când am plecat prima dată”; Corpul uman – capodopera lui Dumnezeu; Viața e în sânge; Sistemul tău imunitar ingenios- Configurat ingenios pentru a devora, dezactiva și distruge; Foametea, sărăcia globală și distrugerea fermelor familiale; Semințele distrugerii: Agenda ascunsă a manipulării genetice; Globalizarea războiului: „Războiul lung” al Americii împotriva umanității; Semințe ale distrugerii, globalizarea sărăciei, globalizarea războiului: trei cărți importante de la edituri de cercetare globale; Demolarea drepturilor omului. „Exercitarea drepturilor și libertății”; ID-ul digital este ultimul pas către sclavie completă; „O anchetă utilă”: finanțele, pe picior greșit după o investigație Recorder; (Doar cativa”sfintisori” ajutati de angajati speciali,pensionati prematur,care o huzuresc pe munca amarastenilor…) Fugarii celebri ai României. Cum au reuşit să scape VIP-urile penale de sub nasul autorităţilor; Oaia neagră a guvernării: „PSD, în forma actuală, nu își dorește niciun fel de reformă a statului și a administrației publice”… Cătălin Ranco Piţu: „În decembrie 1989 au săvârşit crime împotriva umanităţii multe persoane aflate la vârful ierarhiei politico-militare”… Întoarcerea rusofilului Adrian Năstase în politica mioritică, o bombă cu ceas în sediul PSD…

/////////////////////////////////////////////

Oaia neagră a guvernării: „PSD, în forma actuală, nu își dorește niciun fel de reformă a statului și a administrației publice”

Autor: Monica Vasilescu

Coaliția de guvernare condusă de premierul Ilie Bolojan și-a început mandatul sub semnul unei promisiuni ambițioase de reformare reală a statului, eficientizarea administrației publice și o ruptură de moștenirea politică a ultimelor decenii. În teorie, această alianță între PNL, PSD și, în unele momente, USR, părea să ofere stabilitatea necesară pentru a impulsiona un nou ciclu de modernizare administrativă. În practică însă, ecuația guvernării se dovedește mult mai complicată.Departe de a fi o construcție solidă și coerentă, coaliția trăiește într-un echilibru precar, afectat de tensiuni politice și diferențe majore de agendă. Dintre toate partidele aflate la guvernare, PSD pare cel mai puțin angajat sincer în direcția reformei. Deși este parte integrantă a executivului, comportamentul partidului trădează o poziționare ambiguă, oscilând între asumarea unei co-responsabilități pentru guvernare și flirtul cu statutul de opozant în guvern.Această strategie de dublu joc afectează coeziunea coaliției și alimentează percepția publică potrivit căreia PSD participă la guvernare nu pentru a schimba sistemul, ci pentru a-l conserva în forma care i-a fost favorabilă de-a lungul timpului. Disonanțele devin tot mai clare în discursul politic, în poziționările publice ale liderilor PSD, dar și în tergiversarea unor reforme-cheie. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Oaia neagră a guvernării: „PSD, în forma actuală, nu își dorește niciun fel de reformă a statului și a administrației publice”

Det. Aici

……………………https://ziare.com/psd/oaia-neagra-a-guvernarii-nu-isi-doreste-reforma-1956328?utm_source=Ziare.com&utm_medium=copy-paste

///////////////////////////////////////////

(Doar cativa”sfintisori” ajutati de angajati speciali,pensionati prematur,care o huzuresc pe munca amarastenilor…) Fugarii celebri ai României. Cum au reuşit să scape VIP-urile penale de sub nasul autorităţilor

Sebastian Ghiţă este ultimul VIP de pe lista fugarilor celebri ai României, care au reuşit să dea cu tifla autorităţilor. El a reuşit să dispară fără urmă exact în ultima zi în care mai beneficia de imunitate. De notorietate sunt cazurile lui Omar Hayssam, „Guru“ Bivolaru sau Frantisek Priplata.

Vizat de patru dosare penale, Sebastian Ghiţă se alătură altor VIP-uri care au ales să fugă decât să-i înfrunte pe procurori sau judecători.

După ce l-au căutat zece zile pentru a îl audia într-una dintre anchetele ce îl vizează, procurorii DNA au cerut arestarea în lipsă a lui Sebastian Ghiţă, invocând faptul că acesta se sustrage controlului judiciar valabil într-unul dintre procesele pe care fostul deputat le are la Curtea Supremă. Numai că Ghiţă s-a făcut nevăzut. Capturat în Serbia, fostul deputat ar putea fi extrădat în aproximativ o lună.

Ghiţă nu este însă primul fost parlamentar care dă bir cu fugiţii, dar este primul care reuşeşte să dispară de sub control judiciar. Înaintea sa au mai „dezertat“ deputaţii Mihai Boldea, Mihai Tânjală şi Gabriel Bivolaru.

Omar Hayssam, capturat după 7 ani

Cel mai faimos fugar rămâne totuşi Omar Hayssam. Omul de afaceri sirian a fost arestat, în 2006, în dosarul răpirii jurnaliştilor români în Irak. În timpul anchetei, a fost lăsat în libertate, după ce a convins instanţa că suferă de o boală incurabilă, care nu poate fi tratată în spitalele penitenciarelor. Comisia de expertiză medico-legală a consemnat, în raportul său, că tratamentul pentru pacientul Omar Hayssam nu poate fi realizat în reţeaua penitenciarelor, ci doar în unităţi oncologice aparţinând Ministerului Sănătăţii. Însă la termenele de judecată care au urmat, Hayssam nu s-a prezentat în faţa instanţei, avocaţii săi invocând faptul că acesta era programat la şedinţe de chimioterapie. Hayssam a reuşit să fugă din România la bordul navei siriene „Iman T“, care l-a avut drept căpitan pe Youssef Abd Al-Razzaq Tartoussi şi era încărcat cu ceapă şi componente de macarale. Căpitanul navei a recunoscut că a fost plătit cu 800 de euro de Omar Hayssam, înregistrat sub numele fratelui său, Omar Samir, pentru a fi lăsat într-o cabină a vasului.

În 2008, Hayssam a fost capturat de autorităţile siriene şi încarcerat, el având de executat o pedeapsă de patru ani, primită în Siria, pentru infracţiuni la legea siguranţei statului.

Sirianul a fost adus în România abia în 2013, în baza unui acord de extrădare încheiat cu Siria.

Omar Hayssam a fost condamnat de instanţele din România în patru dosare: 20 de ani de închisoare pentru răpirea jurnaliştilor în Irak, 16 ani de închisoare în dosarul „Volvo Truck”, 3 ani de închisoare în dosarul „Foresta Nehoiu”, 2 ani de închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei.

Nicolae Popa, extrădat din Indonezia

Alt fugar, capturat şi adus în ţară după zece ani, este Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI. Popa a fugit din ţară după prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii în anul 2000. El a fost arestat pe 1 decembrie 2009 în Jakarta (Indonezia) şi extrădat în România pe 21 aprilie 2011. În lipsa unui acord de extrădare între Bucureşti şi Jakarta, a fost necesară aplicarea unei proceduri speciale, pentru care a trebuit să-şi dea acordul preşedintele Indoneziei.

Popa a fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al Sov Invest, societatea de administrare a FNI. Decizia definitivă şi irevocabilă în dosarul prăbuşirii FNI a fost dată în 4 iunie 2006, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Mihai Necolaiciuc, arestat de Departamentul american pentru Imigrări

Condamnat pentru devalizarea CFR Marfă, Mihai Necolaiciuc a reuşit şi el să stea ascuns 6 ani înainte să fie prins de autorităţi.

Necolaiciuc a fost numit la conducerea CFR în anul 2000, de către ministrul transporturilor de atunci, Anca Boagiu. Poliţia a demarat cercetările în cazul lui Necolaiciuc în 2004, la scurt timp după ce acesta a fost înlăturat din funcţia de director al CFR SA. Pe 4 februarie 2005, Mihai Necolaiciuc, asupra căruia nu se emisese încă mandat de arestare, a ieşit din ţară pe la Vama Albiţa către Republica Moldova. După ce a stat o perioadă în Republica Moldova, Necolaiciuc a plecat în Austria, unde nu a stat prea mult. În final, Necolaiciuc s-a refugiat în SUA.

Mihai Necolaiciuc a fost arestat de Agenţii Departamentului american pentru Imigrări la data de 17 iunie 2009. Locuia în West Palm Beach din februarie 2007 şi era proprietarul a trei apartamente amplasate in zone exclusiviste, evaluate la circa 1,2 milioane de dolari. Până în 2009, americanii au refuzat să-l aresteze şi să-l extrădeze, în ciuda insistenţelor autorităţilor române, Interpol Washington refuzând să răspundă oricărei solicitări venite din România în ceea ce-l priveşte pe Necolaiciuc. El a fost extrădat abia în aprilie 2011.

Gregorian „Guru“ Bivolaru, pe lista celor mai căutaţi infractori

Liderul spiritual al Mişcării de Integrare în Absolut (MISA), Gregorian „Guru“ Bivolaru, a stat ascuns timp de 12 ani înainte să fie capturat. Bivolaru a vrut să fugă din România, prima oară, în 28 martie 2004, în timp ce era urmărit penal pentru act sexual cu un minor. Bivolaru a încercat să iasă ilegal din ţară, ajutat de un vameş, însă a fost prins de poliţiştii de frontieră de la punctul de trecere Nădlac. A fost arestat şi apoi pus în libertate din cauza unor vicii de procedură.

La 4 iunie 2004, Bivolaru a fost dat în urmărire generală după ce s-a sustras urmăririi penale.

În aprilie 2005, liderul MISA a fost arestat în Suedia, iar şapte luni mai târziu autorităţilor române li s-a respins cererea de extrădare a acestuia pe motiv că fondatorul MISA primise azil politic.

Citește și: Ghiţă se dădea sloven în Serbia

La începutul luni 2016, Gregorian Bivolaru figura pe lista Agenţiei poliţiei europene (Europol) alături de cei mai căutaţi infractori, printre care şi Salah Abdeslam, căutat la acea vreme pentru implicare în atacurile teroriste comise la Paris în noiembrie 2015.

Pe 26 februarie 2016, Bivolaru a fost prins de autorităţile franceze în timp ce se afla la un târg de carte în Paris. Pe parcursul judecării cererii de extrădare, autorităţile suedeze au informat magistraţii francezi că îl menţin pe Gregorian Bivolaru ca azilant. Ulterior, autorităţile române au făcut toate demersurile pentru extrădarea sa.

Frantisek Priplata, protejat de autorităţile cehe

Cehul Frantisek Priplata, condamnat pentru instigare la asasinarea lui Virgil Săhleanu, liderul sindical al combinatului Tepro Iaşi, nu a putut fi capturat de autorităţi.

Atacul împotriva liderului de sindicat a fost negociat direct de Frantisek Priplata cu patronul unei firme pază, Cătălin Ciubotaru, după cum rezultă din sentinţa prin care afaceristul ceh a fost condamnat, în 2005, la 8 ani de închisoare pentru instigare la omor.

Priplata a fost pus în libertate în timpul procesului, în baza unei adeverinţe medicale eliberate de Spitalul Clinic Judeţean din Oradea, astfel că, atunci când s-a dat o soluţie definitivă în procesul său, acesta fugise deja în ţara natală, Cehia.

Încercările repetate ale autorităţilor române de a-l extrăda pe Priplata au eşuat, iar un tribunal din Cehia a blocat şi posibilitatea ca el săîşi ispăşească pedeapsa în ţara sa natală. Ambasada Republicii Cehe susţinea că autorităţile române nu au făcut solicitări prin biroul său de la Bucureşti pentru extrădarea lui Frantisek Priplata şi că Tribunalul din Brno a refuzat defintiv să recunoască hotărârile instanţelor româneşti.

Dinel Staicu şi-a schimbat numele ca să nu fie oprit la graniţă

Fostul şef al SIF Oltenia Dinel Staicu a reuşit să fugă din ţară schimbându-şi numele, în Dinel Nuţu, cu doar câteva zile înainte de a fi condamnat definitiv, în 2011, la şapte ani de închisoare în dosarul privind fraudarea Băncii Internaţionale a Religiilor.

Omul de afaceri a fost de negăsit, astfel că instanţa de executare a pedepsei l-a dat în urmărire naţională, pe vechiul nume.

Între timp autorităţile au aflat că acesta şi-a schimbat numele. Ulterior, Dinel Nuţu a fost prins pe 19 aprilie 2011, în localitatea Mako din Ungaria.

În 22 februarie, Curtea de Apel Bucureşti a decis încetarea procesului penal pornit împotriva lui Dinel Staicu, anularea mandatului de executare a pedepsei de şapte ani de închisoare emis pe numele acestuia şi a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, întrucât există autoritate de lucru judecat, în sensul că o altă instanţă s-a pronunţat pe acuzaţiile faptice aduse omului de afaceri craiovean.

Dinei Staicu nu a scăpat însă de închisoare. Pe 25 septembrie 2014, el a fost condamnat de Curtea Supremă la 5 ani de închisoare pentru dare de mită după ce s-a arătat dispus să dea 1,2 milioane de euro şpagă pentru a scăpa de o altă pedepasă cu închisoarea.

Pe 10 iunie 2015, Staicu a fost condamnat la alţi 9 ani de închisoare de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul deschis de procurorii anticorupţie pentru fraudarea patrimoniului SC Transgaz SA Mediaş cu peste 11 milioane de euro.

Sorin Ghica

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/fugarii-celebri-ai-romaniei-cum-au-reusit-sa-1779038.html

////////////////////////////////////////

„O anchetă utilă”: finanțele, pe picior greșit după o investigație Recorder

///////////////////////////////////////////

ID-ul digital este ultimul pas către sclavie completă

De Peter Koenig și Dr. Mike Yeadon

Deciziile privind actele de identitate digitale, numite și e-ID-uri , vor fi luate în curând de către toate țările (193 de state membre ale ONU) sau au fost deja luate. În unele cazuri, cum ar fi Elveția, oamenii vor avea de ales, vor putea vota asupra deciziei, vezi mai jos.

În alte țări, guvernele sau cei care trag sforile din spatele guvernelor lor vor lua decizia fără a consulta poporul.

Un act de identitate digital ar fi ultimul tău pas către o înrobire completă – chiar dacă ți-ar fi vândut ca un „beneficiu”, un act de identitate „all-in-one”, care îți permite accesul la orice. Ceea ce nu spune este că acest „pasaj” vine cu un preț ridicat al libertății. Este acordat doar dacă respecți pe deplin condițiile actului de identitate electronic și ale codului QR asociat.

Este un cod QR infam care te urmărește peste tot și controlează fiecare mișcare pe care o faci; și, ceea ce este mai rău, te poate împiedica să faci orice mișcare, să-ți folosești banii, să călătorești, pur și simplu să trăiești, pentru că îți poate impune o „vaccinare” potențial dăunătoare sau mortală (amintiți-vă de vaccinurile anti-covid).

Evită cât mai mult posibil orice cod QR .

Vezi asta și asta .

Cu alte cuvinte, e-ID-ul necesită conformitate deplină, ascultare deplină – supunere deplină. Abia atunci îți poate permite să treci, să cumperi ce vrei și să călătorești unde vrei.

Completați trimiterea prin e-ID și cod QR

OMS are acum autoritate deplină de a decide asupra suveranității sanitare a oricărei țări, inclusiv de a decide asupra pandemiilor ( mai degrabă plandemiilor ) și de a impune vaccinări, după bunul plac. Acest lucru se aplică oricărei țări care nu a optat pentru a nu accepta RSI revizuit până la 19 iulie 2025. Elveția, printre mulți alți membri ai OMS (în total 194), nu a optat pentru dezabonare . Noul RSI revizuit va intra în vigoare pe 19 septembrie 2025.

Statele Unite, Austria, Italia, Serbia – și altele – au renunțat la noul RSI revizuit.

Prin urmare, dacă puteți vota, spuneți NU, un NU răsunător, actului de identitate digital, e-ID-ului, deoarece altfel ar putea fi ultima dumneavoastră șansă de a vă exprima liber opinia.

India „se preface că vrea să se împace” cu America permițând AIIB să finanțeze Coridorul Economic China-Pakistan (CPEC)

Vă rugăm să urmăriți mai jos declarația scurtă, dar concisă și convingătoare a lui Michael Yeadon, fost vicepreședinte de cercetare la Pfizer Pharmaceuticals, despre actele de identitate electronice.

În Elveția , în ședința sa din 21 mai 2025, Consiliul Federal Elvețian a decis să supună actul de identitate digital votului popular pe 28 septembrie 2025:

Legea federală din 20 decembrie 2024 privind identificarea electronică și alte mijloace electronice de autentificare (Legea eID, eIDG) (FF 2025 20).

Actul de identitate electronic ar putea fi ultimul tău pas către sclavie, de unde orice evadare ar putea fi literalmente imposibilă.

Vă rog să votați NU…

Și din nou, urmăriți scurtul videoclip (5 minute) realizat de Michael Yeadon, fost vicepreședinte de cercetare la Pfizer Pharmaceuticals.

*

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram și X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

Peter Koenig este analist geopolitic, autor regulat pentru Global Research și fost economist la Banca Mondială și la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), unde a lucrat peste 30 de ani în întreaga lume. Este autorul cărții Implosion – un thriller economic despre război, distrugerea mediului și lăcomia corporatistă; și coautor al cărții Cynthiei McKinney „When China Sneezes: From the Coronavirus Lockdown to the Global Politico-Economic Crisis” (Clarity Press – 1 noiembrie 2020).

Peter este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). De asemenea, este cercetător senior nerezident la Institutul Chongyang al Universității Renmin din Beijing.

https://www.globalresearch.ca/digital-id-last-step-full-enslavement/5897050?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

///////////////////////////////////////

Demolarea drepturilor omului. „Exercitarea drepturilor și libertății”

De Manlio Dinucci

Recent, am lansat un apel, „Fără cenzură în război”, împotriva anulării unui concert susținut de dirijorul rus Valery Gergiev la Reggia di Caserta. Acest apel a denunțat încălcarea principiilor fundamentale ale Constituției italiene și ale Convenției europene a drepturilor omului. Un astfel de act nu numai că profanează principiul care recunoaște arta și știința ca fiind libere (art. 33 din Constituție și art. 10 din Cedu) și neagă dreptul de a-și manifesta liber ideile prin cuvânt, scris și orice alte mijloace de răspândire (art. 21 din Constituție și art. 9 din Cedu), dar, mai presus de toate, contrastează deschis cu interdicția discriminării prevăzută la art. 3 din Constituția italiană și la art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Acest articol prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute în Convenție trebuie garantată fără discriminare pe motive de opinie politică sau origine națională.

Aceste încălcări fac parte dintr-o ofensivă mai amplă prin care pilonii drepturilor omului sunt demolați de Statele Unite și de alte puteri occidentale: Declarația Universală a Drepturilor Omului – care a fost aprobată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948, odată cu începerea procesului de decolonizare – încorporează lecțiile desprinse din experiența celui de-al Doilea Război Mondial și aspirațiile popoarelor la libertate și justiție socială; iar Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale a fost adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1966 și a intrat în vigoare în 1976.

Principiul care stă la baza Pactului este acela că India: Încălcările dreptului la hrană și muncă sunt omniprezente în toată țara, agravate de Aadhaar

„Toate popoarele au dreptul la autodeterminare. În virtutea acestui drept, ele sunt libere să își decidă statutul politic și să își urmărească propria dezvoltare economică, socială și culturală. Pentru a atinge aceste obiective, toate popoarele pot dispune de bogățiile și resursele lor naturale cât de liber doresc, fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din cooperarea economică internațională bazată pe principiul interesului reciproc și din dreptul internațional. În nicio circumstanță, oamenii nu pot fi privați de mijloacele lor de subzistență.”

Însoțite de videoclipuri dramatice, știrile din această săptămână arată cum Israelul încalcă complet aceste principii, distrugând teritoriul palestinian și exterminând sistematic populația acestuia într-o acțiune metodică și genocidă, susținută în principal de Statele Unite. În special, ministrul israelian al Științei și Tehnologiei, dna Gila Gamliel, a postat un videoclip care arată Gaza fără populația sa palestiniană .

În videoclip, un Turn Trump și alți zgârie-nori pot fi văzuți cu vedere la noua Gaza, iar premierul israelian Netanyahu poate fi văzut plimbându-se pe plaja din Gaza cu soția sa, alături de președintele Trump și Prima Doamnă. „ Așa va arăta Gaza în viitor. ” Locuitorii din Gaza vor putea migra voluntar doar împreună cu Trump și Netanyahu. „ Ori noi sau ei ”, scrie ministrul Gamliel.

*

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram și X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

Acest articol a fost publicat inițial în italiană pe Grandangolo, Byoblu TV.

Manlio Dinucci, autor premiat, analist geopolitic și geograf, Pisa, Italia. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetarea Globalizării (CRG).

https://www.globalresearch.ca/demolishing-human-rights-manlio-dinucci/5896183

///////////////////////////////////////////

Semințe ale distrugerii, globalizarea sărăciei, globalizarea războiului: trei cărți importante de la edituri de cercetare globale

De Global Research News

Global Research vă oferă o selecție de trei cărți care ajută la înțelegerea stării actuale a lumii și a dinamicii puterii care ne-a adus aici. Din păcate, aceste cărți rămân destul de relevante, dacă nu chiar mai mult decât la momentul publicării lor…

Globalizarea sărăciei și Noua Ordine Mondială

De Michel Chossudovsky

În această ediție extinsă a bestsellerului internațional al lui Chossudovsky, autorul schițează contururile unei Noi Ordini Mondiale care se hrănește cu sărăcia umană și distrugerea mediului, generează apartheid social, încurajează rasismul și conflictele etnice și subminează drepturile femeilor. Rezultatul, așa cum arată atât de convingător exemplele sale detaliate din toate părțile lumii, este o globalizare a sărăciei.

Această carte este o combinație iscusită de explicații lucide și critică convingător argumentată a direcțiilor fundamentale în care se îndreaptă lumea noastră din punct de vedere financiar și economic.

În această nouă ediție extinsă – care include zece capitole noi și o nouă introducere – autorul analizează cauzele și consecințele foametei din Africa Subsahariană, prăbușirea dramatică a piețelor financiare, dispariția programelor sociale de stat și devastarea rezultată din reducerea dimensiunii corporațiilor și liberalizarea comerțului.

https://www.globalresearch.ca/seeds-of-destruction-globalization-of-poverty-globalization-of-war-three-important-books-from-global-research-publishers/5726180

///////////////////////////////////////////

Globalizarea războiului: „Războiul lung” al Americii împotriva umanității

De Michel Chossudovsky

Proiectul hegemonic al Americii în era post-11 septembrie este „Globalizarea războiului”, prin care mașina militară SUA-NATO – împreună cu operațiuni secrete, sancțiuni economice și inițiativa „schimbării de regim” – este desfășurată în toate regiunile majore ale lumii. Amenințarea unui război nuclear preventiv este folosită și pentru a șantaja țările să se supună.

Acest „Lung Război împotriva Umanității” se desfășoară în punctul culminant al celei mai grave crize economice din istoria modernă.

Este strâns legată de un proces de restructurare financiară globală, care a dus la prăbușirea economiilor naționale și la sărăcirea unor sectoare largi ale populației lumii.

Obiectivul final este cucerirea lumii sub pretextul „drepturilor omului” și al „democrației occidentale”.

https://www.globalresearch.ca/seeds-of-destruction-globalization-of-poverty-globalization-of-war-three-important-books-from-global-research-publishers/5726180

////////////////////////////////////////////

Semințele distrugerii: Agenda ascunsă a manipulării genetice

De F. William Engdahl

Această carte, bine documentată, se concentrează asupra modului în care o mică elită socio-politică americană încearcă să stabilească controlul asupra însăși bazei supraviețuirii umane: asigurarea pâinii noastre de toate zilele. „Controlează mâncarea și îi controlezi pe oameni.”

Aceasta nu este o carte obișnuită despre pericolele OMG-urilor. Engdahl îl poartă pe cititor pe coridoarele puterii, în culisele laboratoarelor științifice, în spatele ușilor închise, în sălile de consiliu ale corporațiilor.

Autorul dezvăluie în mod convingător o lume diabolică a intrigilor politice conduse de profit, a corupției guvernamentale și a coerciției, unde manipularea genetică și brevetarea formelor de viață sunt folosite pentru a obține controlul mondial asupra producției de alimente. Dacă cartea este adesea citită ca o poveste polițistă, acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză. Pentru că asta este.

Critica atent argumentată a lui Engdahl depășește cu mult controversele familiare din jurul practicii modificării genetice ca tehnică științifică. Cartea este o revelație, o lectură obligatorie pentru toți cei dedicați cauzelor justiției sociale și păcii mondiale.

https://www.globalresearch.ca/seeds-of-destruction-globalization-of-poverty-globalization-of-war-three-important-books-from-global-research-publishers/5726180

/////////////////////////////////////////////

Foametea, sărăcia globală și distrugerea fermelor familiale

De Julie Lévesque

Cauzele fundamentale ale foametei și sărăciei sunt rareori expuse în mass-media și prea adesea ascunse de o viziune inconștientă asupra lumii, rasistă, în care oamenii din țările subdezvoltate sunt autorii propriilor nenorociri. Rădăcinile economice și sociale care stau la baza sărăciei sunt, de fapt, expresia a secole de dominație a Nordului asupra Sudului.

Pentru a aborda cu onestitate problemele legate de sărăcie, ar fi necesară o reformă fundamentală într-un sistem economic global nedrept, bazat, printre altele, pe preluarea totală a agriculturii de către corporațiile agroalimentare, ceea ce ar duce la dispariția socială a unor mari sectoare ale populației rurale.

În schimb, forțele economice dominante insistă asupra unor politici mai distructive, simulează compasiunea și generozitatea cu promisiuni deșarte precum „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului” și subvenții pentru ONG-uri internaționale, folosite pentru a ascunde devastarea.

„Foametea și malnutriția sunt provocate de om”, explică Dr. Vandana Shiva:

Acestea sunt integrate în proiectarea modelului industrial, chimic al agriculturii. Dar, așa cum foamea este creată prin proiectare, alimente sănătoase și nutritive pentru toți pot fi, de asemenea, proiectate, prin democrație alimentară […]

Ni se spune în mod repetat că vom muri de foame fără îngrășăminte chimice. Cu toate acestea, îngrășămintele chimice, care sunt în esență otravă, subminează securitatea alimentară prin distrugerea fertilității solului prin uciderea biodiversității organismelor din sol, insecte prietenoase care controlează dăunătorii și polenizatori precum albinele și fluturii necesari pentru reproducerea plantelor și producția de alimente […]

Industrializarea agriculturii creează foamete și malnutriție, însă industrializarea suplimentară a sistemelor alimentare este oferită ca soluție la criză. (Dr. Vandana Shiva, Jocurile Foamei )

În această economie bazată pe profit, pesticidele sunt bune pentru afaceri. Faptul că sunt dăunătoare speciilor vii, inclusiv oamenilor, este ultimul lucru la care se gândește corporatistul care face bani:

Data viitoare când cineva din India va servi o masă „sănătoasă” cu orez și diverse legume, probabil va înghiți și o jumătate de miligram de pesticid, cam cât o înțepătură de ac. Asta ar fi de peste 40 de ori mai mult decât ar consuma un nord-american obișnuit.

India este unul dintre cei mai mari utilizatori de pesticide din lume și o piață extrem de profitabilă pentru corporațiile care le produc. În special, varza de la țară, roșiile și conopida pot conține niveluri periculos de ridicate, deoarece fermierii tind să le recolteze aproape imediat după pulverizare. Fructele și legumele sunt pulverizate și modificate pentru a le face mai colorate, iar fungicidele dăunătoare sunt pulverizate pe fructe pentru a le coace și a le aduce în grabă pe piață. (Colin Todhunter, Moarte lentă și profituri rapide: Globalizarea pesticidelor și otrăvurilor )

În plus, prin speculațiile pe piața futures a mărfurilor, instituțiile financiare joacă un rol esențial în sărăcirea țărilor din lumea a treia.

Poate părea surprinzător pentru unii oameni, dar este adevărat că băncile nu au voie să tranzacționeze cu mărfuri în India […] Legea privind reglementarea bancară din 1949 interzice strict băncilor (atât interne, cât și străine) să tranzacționeze cu bunuri și, prin urmare, nu au voie să tranzacționeze pe piața futures a mărfurilor […]

Odată cu liberalizarea rapidă a piețelor de valori mobiliare din India, marile bănci străine — care au o experiență și o expertiză internațională considerabile în tranzacționarea instrumentelor derivate pe mărfuri — exercită presiuni pentru a le permite intrarea pe piețele de mărfuri […]

Chiar dacă există diverse cauze ale inflației ridicate a alimentelor în India, rolul tranzacționării contractelor futures a rămas controversat. În 2007, New Delhi a suspendat tranzacționarea contractelor futures pentru principalele mărfuri agricole din cauza presupusului rol al acestora în declanșarea creșterii rapide a prețurilor […] (Kavaljit Singh, Ar trebui băncile să fie permise în tranzacționarea contractelor futures pe mărfuri? Experiența Indiei)

La rândul nostru, suntem determinați să credem că măsurile de austeritate ale FMI, care, începând cu anii 1980, au dus la distrugerea economiilor lumii a treia, sunt cumva soluția incontestabilă de ieșire din criza financiară care lovește așa-numitele economii dezvoltate.

Oriunde a fost aplicată, în întreaga lume în curs de dezvoltare, „medicina economică” a FMI a sabotat și distrus autosuficiența alimentară: piețele au fost deschise prin reducerea barierelor comerciale, permițând abandonul alimentelor de bază puternic subvenționate, produse în țările bogate. Incapabili să ofere prețuri competitive, fermierii locali au fost aduși în faliment.

Acest lanț de evenimente a dus la dependența de „ajutorul alimentar”, distribuit în mare parte de ONG-urile occidentale, ceea ce a dus la creșterea cotelor de piață pentru multinaționale.

Și totuși, există o mulțime de bogății ascunse de aceiași oameni care cer adoptarea măsurilor de austeritate.

Un nou raport al Tax Justice Network (TJN) SUA dezvăluie o avere ascunsă și furată, deținută în mare parte în secret, fără a fi taxată, în valoare estimată între 21 și 32 de trilioane de dolari.

Intitulat „Prețul offshore-ului revizuit”, explică ceea ce experții financiari știu, dar nu vor să discute. Mulți dintre ei au propria lor avere ascunsă.

TJN descrie un „echivalent economic subteran” sistemic al unei găuri negre astrofizice. Estimarea mai mare de mai sus depășește de două ori PIB-ul SUA.

Este uluitor. E greu de imaginat că un procent infim de elite privilegiate controlează în secret atâta bogăție. E mai rău știind că este în mare parte scutită de taxe. E îngrozitor că guvernele îi lasă să scape nepedepsiți. (Stephen Lendman, Trilioane ascunse în paradisuri fiscale offshore )

Iată o listă cu articole selectate din Global Research referitoare la industria alimentară globală, criza economică și situația dificilă a fermierilor din țările în curs de dezvoltare.

Jocurile noastre

ale foamei

– de Dr. Vandana Shiva – 29.08.2012

Sănătate și bogăție în India – Viețile fermierilor contează

Moarte lentă și profituri rapide: Globalizarea pesticidelor și otrăvurilor

– de Colin Todhunter – 29.08.2012

Ar trebui să li se permită băncilor să tranzacționeze contracte futures pe mărfuri?

Experiența Indiei

– de Kavaljit Singh – 28-08-2012

Fermierii mexicani se luptă cu o mină canadiană pentru controlul terenurilor lor

– de Paul Bocking – 27.08.2012

Pesticidele toxice și zborul bondarului: Ne otrăvim viitorul?

– de Colin Todhunter – 26.08.2012

Economiști de top: Islanda a făcut-o bine… și toți ceilalți o fac greșit

– de Washington’s Blog – 25.08.2012

Trilioane ascunse în paradisuri fiscale offshore

– de Stephen Lendman – 25.08.2012

https://www.globalresearch.ca/famine-global-poverty-and-the-destruction-of-the-family-farm/5302666

////////////////////////////////////////////

Sistemul tău imunitar ingenios- Configurat ingenios pentru a devora, dezactiva și distruge

de Philip Bell

Imaginați-vă un stat-națiune care se confruntă în mod regulat cu amenințări serioase, chiar distructive. Pus în pericol de forțe externe și sabotaj intern, acesta operează sub legea marțială strictă, cu pedeapsa capitală pentru invadatorii străini sau cetățenii necinstiți. Există centre specializate pentru educație și formare esențială, precum și centre de detenție, instalații de eliminare a deșeurilor și sisteme de transport eficiente.

Statul își asigură propria supraviețuire prin supravegherea nemiloasă a granițelor sale și neutralizarea oricărei amenințări. Acest lucru necesită supraveghere și controale de securitate. Sistemul său sofisticat de identificare îi permite să detecteze și să elimine teroriștii, protejând în același timp cetățenii nevinovați. Persoanele cu abilități specifice, unele la nivel de elită, sunt polițiștii, soldații și agenții speciali. Comunicarea la nivel înalt asigură răspunsuri coordonate, iar strategiile preventive sunt implementate pentru a contracara eficient incursiunile periculoase.

Sistemul imunitar rezolvă defecțiunile care apar în propriile celule sau țesuturi… [și] se ocupă decisiv de orice încalcă apărarea externă, împiedicând acest lucru să provoace ravagii în interiorul corpului.

Toate acestea au paralele cu ingeniosul sistem imunitar al corpului tău. Acesta rezolvă defecțiunile care apar în propriile celule sau țesuturi, care altfel ți-ar compromite siguranța. Te protejează împotriva pericolelor din mediul extern. Iar sistemul tău imunitar se ocupă decisiv de orice încalcă apărarea ta externă, împiedicând-o să provoace ravagii în interiorul corpului.

Deosebit de periculoase sunt organismele patogene minuscule (care cauzează boli). Toate au fost create inițial inofensive, iar majoritatea tipurilor sunt benigne până în ziua de azi. Dar, de la Blestemul încoace ( Geneza 3 ), nenumărați invadatori atacă neobosit oamenii: o vastă varietate de bacterii, viruși, ciuperci, protozoare unicelulare și paraziți multicelulari. Fără un sistem imunitar, arsurile și opăririle ar putea pune viața în pericol cu ușurință, în timp ce tăieturile mici s-ar dovedi cu siguranță fatale. Adam ar fi avut un sistem imunitar înainte de Cădere, care îndeplinea deja funcții utile.1

Există două tipuri principale de apărare sau imunitate în corpul tău. Primul se produce rapid și este înnăscut: mecanismele cu care te naști. Acestea sunt vitale, dar nu vizează amenințări individuale, cum ar fi o boală specifică. Al doilea necesită mai mult timp pentru a se adapta, dar este adaptiv. Adică, răspunde individual la invadatori specifici, cum ar fi un anumit organism patogen, în virtutea unui sistem extrem de specific de recunoaștere a amenințărilor și de recuperare a memoriei. Ceea ce urmează este o descriere mult simplificată a sistemului tău imunitar, dar suficientă pentru a ne ajuta să înțelegem „imaginea de ansamblu”.

Imunitatea înnăscută

Imunitatea ta înnăscută („integrată”) nu se schimbă odată cu atacurile repetate sau expunerea la amenințări.

Imunitatea ta înnăscută („integrată”) nu se schimbă odată cu atacurile repetate sau expunerea la amenințări. Ea ia diverse forme – apărări mecanice, chimice și celulare – fiecare programată genetic pentru a face față imediat unei serii de potențiale amenințări (vezi fig. 1).

Piele și secreții inteligente

Pielea nevătămată este prima linie de apărare, o barieră impermeabilă între corpul tău și lumea exterioară, ca un control de frontieră împotriva invadatorilor străini. Cu toate acestea, suntem vulnerabili la deschiderile inevitabile ale pielii noastre. Acestea sunt ochii, nasul, gura, anusul, deschiderile genitale și uretra (pentru urinat).2 Căile respiratorii sunt expuse riscului de particule de praf și microfibre (de exemplu, cărbune, fân, silice, materiale plastice, azbest și textile). Din fericire, toate orificiile corpului sunt căptușite cu membrane mucoase umede pentru a capta astfel de particule, precum și microorganismele invadatoare.

Pielea și membranele umede produc diverse secreții chimice pentru a imobiliza sau a ucide organismele patogene. Căptușeala ramurilor principale ale căilor respiratorii din plămâni conține mucus pentru a capta resturile străine și cili asemănători firelor de păr pentru a le elimina spre gât, uneori ajutați de tuse. 3

Sebumul uleios produs de glandele sebacee ale pielii conține acid lactic și acizi grași, care inhibă creșterea bacteriilor.4 Lizozimul este o enzimă care se găsește în special în lacrimi. Poate inactiva anumite bacterii pentru a ajuta la prevenirea infecțiilor oculare. Acidul puternic din stomac, important pentru digestie, distruge, de asemenea, agenții patogeni care altfel ți-ar face rău. Urinarea curăță mucoasa tractului urinar. Și există mult mai mult decât atât.

Celule inteligente cu abilități

Multe celule specializate joacă roluri importante în sistemul imunitar. Acestea sunt „globulele albe” (leucocitele), care constituie 1% din volumul sângelui (vezi fig. 2). După ce se dezvoltă în măduva osoasă, acestea se distribuie în sânge, limfă (lichidul incolor din sistemul limfatic) și diverse țesuturi și organe; de exemplu, splină, timus și ganglioni limfatici (vezi fig. 1). Cele numite limfocite sunt esențiale pentru răspunsul imunitar adaptiv (vom discuta pe scurt). Tipurile și rolurile leucocitelor sunt cu adevărat uimitoare! 5

sortiment de celule

Fig. 2. Un sortiment de celule implicate în imunitate.

Celulele sunt de fapt albicioase/incolore. Pentru a le vizualiza la microscop, oamenii de știință le colorează mai întâi cu coloranți – aspectul lor este apoi similar cu aceste imagini.

Cele mai relevante pentru imunitatea înnăscută sunt fagocitele („celule care mănâncă”). Există mai multe tipuri importante; toate pot înghiți și distruge materiale/invadatori străini:

Granulocitele sunt de trei tipuri principale:

Neutrofilele (până la 70% din leucocite) sunt ca niște soldați într-o armată, prima linie de apărare împotriva microbilor prădători. Ele înghit și digeră orice corp străin.

Eozinofilele (2–3%) sunt „soldați specializați de rang superior”. Acestea atenuează inflamația, sunt implicate în reacții alergice și sunt deosebit de active împotriva paraziților.

Bazofilele (<1%) sunt, de asemenea, specialiști, activi împotriva bacteriilor și paraziților. Ele produc histamină, eliberând-o dacă un alergen (de exemplu, polenul) intră în organism. Aceasta face ca vasele capilare să fie „permeabile”, astfel încât neutrofilele sunt recrutate mai ușor în zonele infectate – provocând, de asemenea, lăcrimarea ochilor și nasul curgător!

Imunitatea este complexă și există o suprapunere în funcțiile acestor trei tipuri de granulocite.

Sistemul imunitar este uimitor de sofisticat. Vorbește elocvent despre mintea super-inteligentă a Creatorului său.

Macrofagele („marii mâncători”) sunt principalele celule eliminatoare ale organismului, precum cele care se ocupă de eliminarea deșeurilor. Se găsesc în tot corpul și au denumiri diferite; de exemplu, celule Langerhans (în piele) și celule Kupffer (în ficat).

Monocitele (2–8% din leucocite) sunt echipate pentru a recunoaște pericolele și se pot transforma în alte tipuri de celule (de exemplu, macrofage), atunci când semnalele chimice locale o dictează. La fel ca bazofilele, monocitele inițiază inflamația, dar o rezolvă și atunci când aceasta și-a îndeplinit scopul – elimină țesutul mort sau infectat.

Unii dintre acești „mâncători de celule” pot continua să proceseze un antigen străin și să îl prezinte limfocitelor (vezi „Anticorpi extraordinari”); în acest sens, rolul lor se suprapune cu imunitatea adaptivă.

Acțiunile fagocitelor sunt declanșate de proteine de semnalizare celulară numite citokine – asemănătoare unor mesageri chimici. Odată eliberate din locurile inflamației, leziunilor și infecțiilor, acestea circulă în sânge. Unele citokine determină fagocitele (de exemplu, neutrofilele) să se strecoare prin vasele de sânge minuscule (capilarele) din apropierea zonei periculoase. Odată ajunse în vecinătate, acestea fac o treabă de curățare „îngâindu-se” cu celule sparte și materiale străine.

Celulele NK (natural killer) fac parte, de asemenea, din imunitatea înnăscută. Sunt limfocite speciale care știu să evite celulele sănătoase normale, dar atacă celulele canceroase necinstite sau celulele infectate cu virusuri. Își îndeplinesc obiectivele fără a fi nevoie de anticorpi (vezi „Anticorpi extraordinari” – denumit în continuare „AA”).

Imunitate adaptivă (dobândită sau specifică)

Spre deosebire de imunitatea înnăscută, imunitatea adaptivă este specifică unui anumit tip de invadator, deci este în cele din urmă mai puternică.

Spre deosebire de imunitatea înnăscută, imunitatea adaptivă este specifică unui anumit tip de invadator, deci este în cele din urmă mai puternică. Cu toate acestea, răspunde mai lent, deoarece agenții celulari trebuie instruiți, apoi desfășurați, înainte de a-și îndeplini misiunea.

Infecțiile pot pune în pericol grav sănătatea; de exemplu, virusul rujeolei sau bacteria difterică. Uneori, imunitatea înnăscută pur și simplu nu poate ține la distanță acești dușmani; imunitatea adaptivă face diferența dintre recuperare și moarte (sau deteriorarea sănătății pe termen lung). Te confrunți cu astfel de pericole în mod repetat pe parcursul vieții.

În mod minunat, există un mecanism sofisticat pentru a scăpa corpul de boli. De asemenea, „memorează” detalii importante despre organismul vinovat, învățând astfel de la prima întâlnire în cazul unor viitoare atacuri. Toate acestea sunt posibile datorită limfocitelor preprogramate și a unor arme numite anticorpi (vezi AA și fig. 3a și 3b).

Celulele B și celulele T

Limfocitele, agenții imunității adaptive, includ celulele B (limfocite B) și celulele T – precum polițiștii antrenați în diverse domenii specializate ale combaterii criminalității. Unele au o viață scurtă, altele trăiesc luni sau ani, ceea ce explică capacitatea de a-și „aminti” invadatorii pe termen lung.

Celulele T sunt așa-numite deoarece sunt „educate” până la maturitate în timus (o glandă situată deasupra inimii). Unele au o funcție auxiliară ( celulele T helper ), iar altele devin asasine ( celulele T citotoxice ).

Celulele B nu își primesc numele de la măduva osoasă (așa cum s-ar putea crede), ci de la bursa lui Fabricius, organul păsărilor unde are loc dezvoltarea lor (și unde au fost descoperite pentru prima dată). Sunt activate prin faptul că fiecare dintre ele are molecule ale anticorpului său specific încorporate în membrana sa de suprafață (cu așa-numitele brațe „Fab” ieșind în afară; vezi fig. 3a). Și fiecare anticorp este asociat cu o proteină membranară specială (CD79) pentru a forma un receptor al celulelor B.6 Acest lucru se întâmplă în splină și ganglionii limfatici. Marea majoritate a celulelor B circulante nu prezintă niciodată nicio acțiune. Cu toate acestea, odată ce un receptor al celulelor B își găsește perechea, toate sistemele funcționează.

Anticorpi extraordinari (AA)

Anticorpii sunt produși de limfocitele B (vezi textul principal). Sunt arme imunologice, programate să vizeze antigene (adesea „insurgenți străini”). Antigenele sunt molecule (de exemplu, proteine), fie din propriul corp (antigen propriu), fie de pe suprafața corpurilor străine și a microbilor (antigen non-propriu). Forma moleculară a fiecărui antigen este recunoscută de un anticorp specific. Detectarea unui antigen străin (non-propriu) declanșează răspunsul imun adaptiv. Anticorpii pot detecta și lega direct antigenele invadatoare. Alternativ, fagocitele pot ingera acestea din urmă, prezentând antigene modificate la suprafața lor – un semnal de avertizare pentru a declanșa anticorpi și alte răspunsuri.

Anticorpii sunt proteine imunoglobuline (Ig) și există mai multe tipuri – IgG, IgM, IgA, IgE și IgD – dar toate au, în principiu, formă de Y. Brațele în „Y” sunt cele care se leagă specific de antigene. Acestea au regiuni variabile (Fab = Fragment, care leagă antigenul); pe măsură ce celulele B se dezvoltă în măduva osoasă, ADN-ul care codifică capetele brațelor Fab (prezentate în portocaliu) este „amestecat”. Acest lucru are ca rezultat o varietate practic nelimitată de anticorpi. Fiecare are o secvență unică de aminoacizi din regiunea Fab, așa că este pregătit să vizeze și să se fixeze pe antigenul său unic, în cazul în care îl întâlnește vreodată. Generarea de anticorpi este ireductibil de complexă, sfidând evoluția.1

Aranjamentul aminoacizilor din trunchiul anticorpului în formă de Y (Fc = Fragment, cristalizabil) este constant . Această regiune se unește cu molecule de pe celule numite fagocite. Prin urmare, regiunile Fab ale anticorpilor se pot lega de bacterii, în timp ce regiunile lor Fc se leagă și de neutrofile, care apoi înghit și digeră bacteriile.

Referinţă

Bergman, J. și O’Sullivan, N., A evoluat diversitatea anticorpilor sistemului imunitar? J. Creation 22 (2):92–96, august 2008; creation.com/immune-diversity.

Lupta începe!

designua © 123RF.com | Vit Krajicek © 123RF.commoleculă de anticorp

Fig. 3a. Moleculă de anticorp

Ești sub asaltul constant al miliardelor de antigene străine (vezi AA). Sosește ziua: o adevărată incursiune inamică a unui tip de agent patogen. Un antigen străin a fost identificat, iar celula B responsabilă începe imediat să se dividă. Acest lucru se întâmplă iar și iar, producând o proliferare colosală de agenți înarmați și periculoși numiți plasmocite. Unele dintre celulele T helper ajută celulele B în acest proces de „expansiune clonală”. Acum, însă, deși plasmocitele produc exact aceiași anticorpi, ele nu îi rețin ca receptori de membrană. În schimb, anticorpii sunt eliberați în sânge cu milioanele lor. Zilele invadatorilor sunt numărate. Anticorpii sunt acum într-o misiune de căutare și distrugere, care nu va înceta până când fiecare inamic nu este eliminat și infecția învinsă.

După ce vă recuperați după infecție, aveți în continuare acele celule plasmatice, care acționează ca „celule de memorie”. În ceea ce privește acel agent infecțios specific, corpul dumneavoastră este într-o stare de alertă mai mare decât înainte. Dacă acel agent își va arăta din nou fața urâtă, celulele dumneavoastră de memorie vor recunoaște imediat pericolul: vor prolifera rapid, eliberând astfel mase din acei anticorpi speciali specifici acelui tip de invadator. Adică, sunteți „imun” la acea boală. În metafora noastră a statului-națiune, încercările repetate de invazie ale unui agresor cunoscut determină mobilizarea la nivel național a unor agenți speciali nemiloși și mortali. Așa funcționează vaccinurile; prin imitarea inofensivă a unei invazii a unui anumit agent patogen, acestea pregătesc sistemul imunitar pentru momentul în care se va întâmpla adevăratul lucru. În această lume decăzută, ele ne protejează împotriva unora dintre cele mai periculoase boli ale lumii. Au eradicat efectiv unele boli în toată lumea sau în mare parte din ea. 7

Se întâmplă mult mai multe

Am abia atins suprafața. Atât imunitatea înnăscută, cât și cea adaptivă sunt mult mai complexe decât se arată aici. Leucocitele secretă multe tipuri de citokine (vezi mai sus). Acestea se încadrează în mai multe categorii principale: LCR, TNF, interleukine și interferoni. Toate au roluri complexe în imunitate. De exemplu, celulele T produc diverși interferoni (IFN), cruciali în rezistența antivirală. Un tip, IFNγ, activează și recrutează macrofage și celule NK pentru a combate virusurile.

Întrucât unele celule invadatoare sunt prea mari pentru a fi devorate de fagocite, celulele T citotoxice și NK le fac găuri în membranele (folosind o „armă” numită perforină). Celulele țintă se autodistrug, 8 după care macrofagele înghit orice resturi rămase.

De asemenea, pentru ca toate celulele, anticorpii și citokinele să ajungă acolo unde sunt necesare, corpul tău are o rețea de transport prin excelență . Sistemul tău circulator asigură că celulele dedicate sistemului imunitar („poliție” și „trupe de urgență”) ajung rapid la locurile de perturbare, deteriorare sau infecție. Spațiul împiedică discuția despre ganglionii limfatici, canalele și vasele sistemului limfatic, dar gândește-te la ganglioni ca la centre de detenție unde insurgenții sunt reținuți și eliminați.

Pe scurt, indiferent de amenințare, există celule dedicate care o vor devora, dezactiva și distruge. Ingeniosul tău sistem imunitar este cu adevărat o minune a designului.

Felicitări Creatorului

Sistemul imunitar este uimitor de sofisticat. Vorbește elocvent despre mintea super-inteligentă a Creatorului său. Dumnezeul nostru Creator minunat merită pe bună dreptate închinarea noastră. Cu toate acestea, există o infecție împotriva căreia ingeniosul nostru sistem imunitar este complet inutil: boala fatală a păcatului ( Romani 3:23 ; 6:23 ). Singura ta speranță de a depăși această amenințare ( Evrei 9:27 ) este să primești iertarea și iertarea completă a Creatorului tău, prin pocăință autentică și credință în Isus Hristos ( Romani 10:9 ).

Boli ale sistemului imunitar

Din păcate, există momente când sistemul imunitar al unei persoane poate intra în zadar. Hipersensibilitatea apare atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat, ca în cazul astmului și al febrei fânului. Bolile autoimune sunt deosebit de debilitante, fie congenitale, fie contractate pe măsură ce o persoană îmbătrânește – artrita reumatoidă, scleroza multiplă, psoriazisul și multe altele. Artrita reumatoidă dureroasă apare atunci când sistemul imunitar atacă membranele lubrifiante din articulații. La fel de grave sunt bolile cauzate de imunodeficiență. În acest caz, apărarea unei persoane slăbește grav, punând-o în pericol de moarte din cauza infecțiilor în mod normal ușoare. Cel mai cunoscut exemplu este SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite), cauzată de infecția cu HIV.

O altă disfuncție este furtuna de citokine: o reacție exagerată la un agent patogen invadator. Aceasta explică de ce atât de mulți tineri au murit în pandemia de gripă spaniolă de după Primul Război Mondial: sistemele lor imunitare mai puternice s-au întors împotriva propriilor țesuturi, în special în plămâni. Furtunile de citokine sunt, de asemenea, o complicație periculoasă a COVID-19.

Din fericire, astfel de boli ale sistemului imunitar în sine sunt relativ rare. Cei mai mulți dintre noi ne putem bucura că gama fascinantă de componente ale imunității noastre funcționează normal. Ingeniosul nostru sistem imunitar este mereu vigilent, atent la potențialele pericole și gata să acționeze. Uneori s-ar putea să vă simțiți rău, dar fără un sistem imunitar funcțional, ați fi murit de o mie de ori.

Referințe și note

Vezi Wieland, C., Adam și sistemul imunitar; creation.com/immune , 30 mai 2009. Înapoi la text .

Urechea nu este o deschidere propriu-zisă a corpului; se termină orbește la timpanul căptușit cu piele. Înapoi la text .

Pentru mai multe informații despre sistemul respirator: Demick, D., Suflarea vieții: darul lui Dumnezeu pentru toate creaturile, Creation 27 (1):42–45, 2004; creation.com/breath . Înapoi la text .

Aryal, S., Bariere anatomice ale sistemului imunitar – piele și mucus, microbenotes.com , 11 ianuarie 2020. Înapoi la text .

Pentru mai multe detalii, consultați o carte de imunologie, cum ar fi: Male, D., Immunology: An Illustrated Outline (ediția a 5-a), Garland Science, 147 de pagini, 2014. Înapoi la text .

Am fost odată implicat în cercetări asupra receptorului B. Bell, P., Rooney, N. și Bosanquet, AG, CD79a detectat de ZL7.4 separă leucemia limfocitară cronică de limfomul cu celule de mantă în faza leucemică, Cytometry (Communications in Clinical Cytometry ) 38 :102–105, 1999. Înapoi la text .

Sarfati, J., CMI, vaccinuri și vaccinare; creation.com/vaccines , 13 mai 2018 (actualizat 22 aprilie 2021). Înapoi la text .

Moartea celulară programată, cunoscută și sub numele de apoptoză: Bell, P., Apoptoză: „moartea” celulară dezvăluie creația, J. Creation 16 (1):90–102, 2001; creation.com/apoptosis .

https://creation.com/immune-system

//////////////////////////////////////////

Viața e în sânge

De Andrew Hodge

Sângele este un sistem de transport extrem de sofisticat care permite comunicarea și coordonarea între diferite părți ale corpului uman.

A apărut pentru prima dată înCreation 33(3)

Paginile 12 – 15 , iulie 2011

„Căci viața trupului este în sânge”

viața e în sânge

Așa spune Leviticul 17:11 . Toată lumea știe că trebuie să avem suficient sânge care circulă prin corpul nostru, altfel funcțiile corpului nostru se deteriorează și murim. Totuși, mult timp, funcția exactă a sângelui a fost puțin înțeleasă. În ce moduri a demonstrat știința modernă că Leviticul 17:11 este adevărat?

Sângele este fundamental pentru funcționarea fiecărei celule și a fiecărei componente din corpul nostru. Celulele au nevoie de hrană pentru a supraviețui, a crește, a se repara și a-și îndeplini funcțiile specifice, precum și pentru a se reproduce. Hrana celulară este transportată în sânge pentru a furniza energie pentru toate nevoile celulelor. Deoarece oamenii sunt organisme multicelulare, având organe specializate separate cu funcții extrem de sofisticate, transportul și comunicarea dintre aceste structuri sunt esențiale.

Întrucât oamenii sunt organisme multicelulare, având organe specializate separate cu funcții extrem de sofisticate, transportul și comunicarea între aceste structuri sunt esențiale.

Coordonare

Celulele corpului îi spun sângelui cum ar trebui să funcționeze? Nu. Transportă sângele tot ce este posibil, pentru orice eventualitate? Nu. Celulele și sângele lucrează împreună pentru a oferi condiții optime pentru funcționarea corectă a tuturor celulelor – cu cerințele lor diferite – din toate țesuturile și organele întregului corp, inclusiv celulele sângelui în sine.

Sângele asigură acest mediu coordonat prin reglarea acidității/alcalinității (pH), furnizarea de oxigen (și eliminarea dioxidului de carbon și a altor produse reziduale) și transportul vitaminelor și mineralelor esențiale. De asemenea, sângele trebuie să fie în locurile potrivite, la momentele potrivite, la temperatura și presiunea potrivite și transmite mesaje de reglare între organe prin intermediul unor „mesageri” sanguini numiți hormoni. Toate acestea sunt organizate în limite foarte specifice – depășirea acestora (prin leziuni, boli, toxine etc.) reduce rapid funcționalitatea.

Cuvintele contează

CARNE(așa cum este folosit în multe traduceri în engleză ale Leviticului 17:11 ): ebraică בשרbasar, țesuturile care alcătuiesc corpul și (prin extensie) și corpul însuși, creatura vie.

ȚESUT : o colecție de celule (nu neapărat de același tip) grupate pentru o funcție specifică. De exemplu, țesut conjunctiv, țesut muscular. Sângele în sine este, tehnic vorbind, tot un țesut.

ORGAN: mai multe tipuri de țesuturi grupate funcțional împreună, de exemplu, ficat, plămân.

Hormonii, acești mesageri chimici importanți din sânge, sunt implicați în sistemele de feedback autoreglabile. Aceste sisteme stimulează producția de hormoni în perioadele de lipsă și o suprimă în perioadele de abundență. De exemplu, atunci când mâncăm, zaharurile din intestin sunt digerate și absorbite în fluxul sanguin local. Acest sânge trece apoi prin pancreas, iar nivelul său mai ridicat de zahăr stimulează producția hormonului insulină. Pe măsură ce insulina este distribuită în fluxul sanguin, aceasta reduce glicemia la niveluri normale, crescând cantitatea de zahăr pe care o absorb toate celulele. De fapt, creierul se bazează aproape în întregime pe zahăr (în special glucoză) pentru aprovizionarea cu energie; prin urmare, acest sistem de feedback este absolut esențial pentru o activitate cerebrală corectă. Dacă glicemia scade vreodată prea mult, pierdem cunoștința.

Sistemele organismului tind să fie supra-proiectate cu înțelepciune, așa că s-ar putea presupune că există și un sistem care să facă față nivelurilor scăzute de zahăr, de exemplu atunci când facem exerciții fizice și consumăm zahăr. Acest sistem folosește hormonul glucagon (tot din pancreas) și funcționează prin eliberarea glucozei în sânge din depozitele situate în principal în ficat.

Există aproximativ cincisprezece organe clasificate ca glande producătoare de hormoni (endocrine), 1 iar produsele lor, transportate de sânge, afectează fie fiecare celulă în general, fie vizează în mod specific anumite celule. Exemple larg cunoscute sunt hormonii masculini și feminini testosteron și estrogen, adrenalina (epinefrina în SUA), hormonul tiroidian tiroxina și multe altele.

De ce este sângele roșu? Culoarea roșie a sângelui reflectă culoarea hemoglobinei din interiorul globulelor roșii. Acest lucru se datorează faptului că hemoglobina conține fier. „Hema” moleculei de hemoglobină la vertebrate (creaturi cu o coloană vertebrală) este un inel de porfirină care înconjoară atomii de fier feros. Relația spațială dintre hemă, fier și globină face posibilă legarea reversibilă a moleculelor de oxigen – câte una la fiecare fier – și face ca sistemul să fie atât de eficient.

Ținte

De exemplu, tiroxina reglează viteza metabolismului în fiecare celulă, iar o cantitate corectă (în limite înguste) permite activitatea celulară normală. Prea multă și devenim „hiperactivi”, prea puțină și devenim lenți și letargici.

Un alt exemplu este gastrina. Organul țintă al gastrinei este acea parte a mucoasei interne a stomacului care produce acid clorhidric pentru digestie. Alimentele din ultima parte a stomacului stimulează producția de gastrină, care este transportată înapoi de sânge pentru a stimula producția de acid. Acesta este un mecanism de feedback pozitiv în care sângele este legătura esențială de comunicare.

Anticipare

Sângele joacă, de asemenea, un rol major în protecția organismului, deoarece este o parte integrantă a sistemului imunitar sau de combatere a infecțiilor, implicând anticorpi și leucocite. De asemenea, posedă un mecanism extrem de complex pentru a preveni propria pierdere din organism (coagulare) și pentru a preveni coagularea în interiorul corpului (tromboză). Capacitatea de a iniția rapid coagularea în exterior și de a limita – chiar inversa – coagularea în interior este asigurată de „cascade” – procese cumulative în care fiecare etapă a procesului depinde de cea precedentă (vezi caseta ). Cascadele sunt de o asemenea complexitate încât noi factori, cofactori și regulatori sunt adăugați constant la corpul nostru de cunoștințe. Acum se știe că există peste o sută de factori sau etape care alcătuiesc cascada coagulării.2 Astfel de detalii contribuie la aprecierea noastră asupra cât de fin echilibrat, eficient și versatil este sistemul. Dar o minune și mai mare este că un astfel de sistem, care există în anticiparea pierderii de sânge, a leziunilor interne sau a bolilor, ar trebui să existe.

Celule roșii unice din sânge

Faptul că o moleculă precum hemoglobina poate gestiona oxigenul atât de rapid și reversibil, atunci când este necesar, este uimitor.

Celulele roșii din sânge (RBC sau eritrocitele) formează majoritatea celulelor din sânge – și un sfert din totalul celulelor din corpul uman. Sunt unice printre toate celelalte – la mamifere, nu au nucleu și niciuna dintre structurile obișnuite producătoare de energie din celulă în afara nucleului. Aceasta este o caracteristică de design a mamiferelor (creaturi care, la fel ca noi, își alăptează puii). În mod normal, un nucleu celular poartă ADN-ul care instruiește celula cu privire la modul de a-și îndeplini funcțiile, inclusiv repararea și reproducerea, la momentele potrivite. RBC-urile nu pot face acest lucru deoarece, în schimb, sunt special concepute pentru a transporta oxigen, iar la oameni, prezența unui nucleu ar împiedica această funcție esențială. Așadar, nucleul se pierde după formare, lăsându-le forma lor biconcavă caracteristică.

Au fost sugerate două motive pentru aceasta. În primul rând, dimensiunea relativă a eritrocitelor (cu diametrul de 6-8 µm și grosimea de doar 2 µm) 3 și a capilarelor (vasele de sânge minuscule) sunt de așa natură încât celulele roșii din sânge trebuie adesea să se deformeze pentru a se strecura prin ele. Un nucleu (în medie de aproximativ 6 µm 4 ) ar putea împiedica trecerea celulei și ar putea face ca aceasta să se blocheze, blocând circulația.

În al doilea rând, forma și deformabilitatea globulelor roșii sunt optimizate pentru transportul și eliberarea oxigenului, iar acest lucru maximizează cantitatea de hemoglobină care poate fi acumulată în celulă. Cu toate acestea, păsările, care au o nevoie foarte mare de oxigen, se descurcă bine cu eritrocite nucleate, așa că există și alte caracteristici de design la păsări care compensează acest lucru.5

Sistemul globulelor roșii care furnizează oxigen celulelor țesuturilor se inversează atunci când globulele roșii ajung în plămâni, unde cedează dioxidul de carbon (deși acesta este transportat în mare parte de plasmă6 ) și preia o nouă încărcătură de oxigen. În repaus, tot sângele (5 litri la un adult) completează un circuit în decurs de un minut (petrecând 1 până la 3 secunde în capilare). În timpul exercițiilor fizice, circulația este rapidă, la fiecare 10 secunde7. Este uimitor să ai o moleculă precum hemoglobina, care poate gestiona oxigenul atât de rapid și reversibil, atunci când este necesar.

Octeți de sânge*

Există aproximativ 4-6 milioane de globule roșii (RBC) în fiecare milimetru cub de sânge; 20-30 de trilioane dintre acestea la fiecare persoană.

În fiecare zi, aproximativ 1% dintre acestea sunt modificate. Noile eritrocite se formează în măduva osoasă în aproximativ 7 zile și sunt produse într-o rată uimitoare de aproximativ 2 până la 3 milioane în fiecare secundă.

Fiecare eritrocit durează aproximativ 120 de zile înainte ca componentele sale să fie reciclate pentru a forma noi eritrocite.

În timpul vieții sale de 4 luni, fiecare globulă roșie călătorește aproximativ 500 km (300 mile) în jurul corpului, trecând prin inimă de aproximativ 14.000 de ori pe zi.

Majoritatea vaselor noastre de sânge sunt capilare microscopice. Dacă vasele de sânge ale unei persoane ar fi așezate cap la cap, acestea ar avea o lungime de aproximativ 150.000 km (100.000 de mile) – suficient pentru a înconjura Pământul la ecuator de aproximativ patru ori!

* Toate cifrele sunt pentru un adult sănătos

Concluzie

Deci, viața trupului se află în sânge? Deși nu a fost confirmată de știință până în timpurile moderne, această afirmație din Levitic 17:11 a fost întotdeauna adevărată. Sângele menține în mod activ viața, îndeplinind o funcție vitală pentru toate celulele, țesuturile și organele și, prin urmare, viața întregului corp. Cu cât aflăm mai multe despre uimitoarea funcționalitate și complexitate a sângelui, cu atât devine mai minunat pentru noi și cu atât mai multă onoare și laudă i se cuvin Creatorului său.

Ireductibil de complex: Cascada de coagulare

Funcția sistemului de coagulare a sângelui este de a preveni scurgerea sângelui dintr-un vas deteriorat. Pentru a face acest lucru, sângele are implementată o procedură specială și foarte complexă de reparare. Odată inițiată de o tăietură, prima componentă din proces este activată, care la rândul ei activează următoarea componentă și așa mai departe, într-o serie de etape cumulative, reciproc dependente. Acest lanț fiziologic de producție, sau cascadă, are ca rezultat formarea unei obstrucții solide (un cheag) pentru a sigila deteriorarea.

Unele dintre principalele componente ale cascadei de coagulare sunt proteinele fibrinogen, protrombină, factorul Stuart (anti-hemofil) și proaccelerina. Niciuna dintre acestea nu este utilizată în niciun alt scop în sânge. Sistemul este reglat foarte fin pentru a duce la un proces de reparare care realizează exact repararea necesară la locul și momentul potrivit pentru a opri sângerarea și a începe procesul de vindecare. Este important de menționat că procesul este, de asemenea, autolimitativ pentru a se asigura că nu are loc coagularea (coagularea) întregului flux sanguin.

Susținătorul designului inteligent, Michael Behe, a remarcat în cartea sa „ Cutia neagră a lui Darwin ” că cascada de coagulare este un exemplu de complexitate ireductibilă. Îndepărtarea sau degradarea doar a uneia dintre componente sau etape ar duce la eșecul cascadei. Evident, acest lucru ar avea consecințe grave pentru organism. Este extrem de dificil de înțeles cum ar fi putut evolua cascada de coagulare, deoarece orice versiune simplificată sau „primitivă” postulată a procesului ar duce la eșec.1

Vezi și Behe, M., În apărarea ireductibilității cascadei de coagulare a sângelui: Răspuns la R. Doolittle, K. Miller și K. Robison , www.trueorigin.org/behe03.asp, 2000.

Referințe și note

Guyton, Arthur C., Manual de Fiziologie Medicală , eds. Arthur C. Guyton, John E. Hall, p. 838, WB Saunders Co., Philadelphia PA 19106, ediția a 10 -a , 2000.

De exemplu, există o revistă științifică internațională dedicată exclusiv trombozei și hemostazei (Schattauer, ISSN 0340-6245, 12 numere/an).

1 µm (micrometru) este o milionime de metru sau 1/25.400 dintr-un inch.

„Nucleul celular”, Enciclopedia Britannica: Suită de referință supremă 2005 .

Vezi de exemplu, Uimit de design ; creation.com/bird-lung.

Cea mai mare parte a oxigenului din fluxul sanguin (98%) este transportată de hemoglobina din eritrocite; o mică parte este dizolvată în plasmă. Cea mai mare parte a dioxidului de carbon care se întoarce în plămâni este transportată dizolvată în plasmă, o cantitate mică fiind prezentă în eritrocite.

Guyton, Ref. 1, p. 3.

Articole similare

Care erau grupele de sânge ale lui Adam și Evei?

Dezvăluirea icoanei Evoluției

Grupele de sânge și originea lor

Cum celulele gestionează hemul

O călătorie fantastică din pântece

Corpul uman – capodopera lui Dumnezeu

Ce este viața

Sistemul circulator complex

Dovezi cu sânge roșu

Viață din viață… sau nu?

Abordarea esenței problemei

Lectură suplimentară

Sistemul tău imunitar ingenios

Întrebări și răspunsuri despre caracteristicile de design

https://creation.com/en/articles/life-is-in-the-blood

//////////////////////////////////

Corpul uman – capodopera lui Dumnezeu

De Joseph Paturi

Corpul uman dezvăluie o construcție uimitoare; creierul uman este cel mai complex și mai ordonat aranjament de materie din univers.

Creierul uman este „…cel mai complex și ordonat aranjament de materie din univers”. Isaac Asimov

„Te voi lăuda, căci sunt făcut într-un mod minunat și înfricoșător; minunate sunt lucrările Tale și sufletul meu le cunoaște prea bine.” ( Psalmul 139:14 )

Trăim într-o lume uimitoare. Cea mai măreață dintre toate creațiile este omul însuși, mașina minunată – precisă și eficientă. Corpul uman are o structură dinamică de os și cartilaj numită schelet. Scheletul uman este flexibil, cu balamale și articulații care au fost făcute să se miște. Dar pentru a reduce frecările dăunătoare, aceste piese mobile trebuie lubrifiate.

Mașinile create de om sunt lubrifiate doar de surse externe. Dar corpul se lubrifiază singur prin fabricarea unei substanțe gelatinoase în cantitatea potrivită, în fiecare loc unde este nevoie. Da, corpul este o mașinărie minune, în ciuda defectelor cauzate de erorile de copiere genetică (mutațiile) care s-au acumulat de când Căderea omului a adus Blestemul ( Geneza 3 ).

O nouă abordare a vaselor de sânge

Vas de sânge

Vasele de sânge nu sunt doar tuburi drepte, precum țevile de apă, așa cum se credea. Oamenii de știință de la Imperial College, Londra, au descoperit că vasele de sânge au o ușoară răsucire – sunt elicoidale. Colin Caro și Spencer Sherwin au arătat că șurubul ușor face ca sângele să curgă mai uniform în comparație cu vasele drepte. Ei au descoperit că, în cazul vaselor elicoidale, deteriorarea cauzată de fluxul turbulent este mult mai puțin probabilă, în special la joncțiunile în T. Fluxul lin încurajează, de asemenea, producerea de substanțe protectoare care promovează sănătatea.

Acest lucru ar putea fi foarte important în chirurgia de bypass, unde venele din piciorul pacientului sunt folosite pentru a înlocui secțiuni de artere înfundate din jurul inimii. Dacă chirurgii ar răsuci ușor înlocuitorul, ar putea dura mai mult până când vasele se vor înfunda din nou.

Atenția Creatorului nostru la detalii este extraordinară.

Corpul are o instalație chimică mult mai complexă decât orice plantă construită vreodată de om. Această plantă transformă alimentele pe care le consumăm în țesut viu. Ea provoacă creșterea cărnii, sângelui, oaselor și dinților. Repară chiar și corpul atunci când părțile corpului sunt deteriorate de accidente sau boli. Energia, pentru muncă și distracție, provine din alimentele pe care le consumăm.

Chiar și pe vreme geroasă, corpurile noastre se supraîncălzesc uneori. Sistemul propriu de răcire al corpului preia apoi controlul. Picături de transpirație curg din milioane de mici glande sudoripare din piele. Aceasta este o modalitate importantă prin care sistemul nostru de răcire ne menține temperatura scăzută. Corpul uman are un termostat automat care se ocupă atât de sistemul de încălzire, cât și de cel de răcire, menținând temperatura corpului la aproximativ 37°C (98,6°F).

Creierul este centrul unui sistem informatic complex, mai minunat decât cel mai mare construit vreodată de om. Sistemul informatic al corpului calculează și trimite prin tot corpul miliarde de biți de informații, informații care controlează fiecare acțiune, până la cea mai ușoară clipire a pleoapei. În majoritatea sistemelor informatice, informațiile sunt transportate prin fire și componente electronice. În corp, nervii sunt firele care transportă informațiile înainte și înapoi de la sistemul nervos central. Și într-un singur creier uman există probabil mai multe fire, mai multe circuite electrice decât în toate sistemele informatice ale lumii la un loc. 1 Da, este un lucru minunat – acest creier al nostru.

De fapt, atunci când privim chiar în acest moment, vedem cu creierul nostru. Deși, desigur, mesajul este transmis acolo de o altă structură minunată, ochiul uman. Camerele moderne funcționează pe același principiu de bază ca și ochii noștri. În ochiul nostru, focalizarea și diafragma sunt reglate automat.

Sunetul pe care îl auzim este redat de un mic instrument muzical perfect, aflat în interiorul urechii noastre. Undele sonore coboară prin canalul auditiv și sunt transportate de oasele urechii medii către cohlee, care este rulată ca o mică scoică. Urechea externă funcționează în aer. Dar cohleea este umplută cu lichid, iar transferul undelor sonore din aer în lichid este una dintre cele mai dificile probleme cunoscute științei. Trei oase minuscule, numite oscioare, sunt exact ce trebuie pentru a îndeplini funcția care ne permite să auzim corect. Interesant este că dimensiunea acestor oase mici nu se schimbă de la momentul în care ne naștem.

Inima este de fapt o pompă musculară care forțează sângele să treacă prin mii de kilometri de vase de sânge. Sângele transportă hrană și oxigen către fiecare parte a corpului. Inima pompează în medie șase litri (1,5 galoane americane) de sânge în fiecare minut și, într-o zi, pompează suficient sânge pentru a umple peste patruzeci de butoaie de 200 de litri (50 de galoane).

Da, corpul uman este o mașinărie minunată. Faptul că oricare dintre aceste dispozitive există este o demonstrație completă că sunt opera unui designer inteligent și iscusit, Dumnezeu Însuși. „Dumnezeu a creat omul după chipul Său ,„după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat” ( Geneza 1:27 ).

Materia primă, substanțele chimice de bază din corpul nostru, se găsesc în „praful pământului”. Cu toate acestea, aceste substanțe chimice nu se pot aranja singure în țesuturi celulare, organe și sisteme. Acest lucru se poate întâmpla doar cu un aport de inteligență.

Cartea Genezei ne învață că Dumnezeu a luat „țărâna pământului”, o grămadă de substanțe chimice, a modelat un om și apoi i-a suflat în nări suflare de viață. Apoi omul a devenit un suflet viu. Ființele umane sunt diferite de animale, căci „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său ” ( Geneza 1:27 ). Corpurile noastre au fost proiectate cu capacitatea de a transmite generației următoare informațiile programate necesare pentru a forma o altă persoană din substanțe chimice simple.

Creier

Centrul de control al corpului uman este creierul uman. Este de departe cel mai complex sistem de gestionare a informațiilor din univers.

Suntem mai mult decât substanțele chimice care ne alcătuiesc corpul. Suntem o creație specială a lui Dumnezeu. Omul este capodopera lui Dumnezeu – lucrarea Lui, coroana creației.

Cel mai bun din univers…

„Fără îndoială, cel mai complex sistem de procesare a informațiilor existent este corpul uman. Dacă luăm la un loc toate procesele informaționale umane, adică cele conștiente (limbaj, controlul informațiilor, mișcările voluntare deliberate) și cele inconștiente (funcțiile organelor controlate de informații, sistemul hormonal), aceasta implică procesarea a 10²⁴ biți zilnic. Această cifră astronomic de mare este mai mare cu un factor de 1.000.000 [adică este de un milion de ori mai mare] decât totalul cunoștințelor umane de 10²⁴ biți stocate în toate bibliotecile lumii.”

Dr. Werner Gitt, în Informație: A treia mărime fundamentală , (retipărire după)Siemens Review,56(6), noiembrie/decembrie 1989.

Referințe și note

Conform discuției tehnice pe care autorul a avut-o cu Dr. Ratnakant Sanjay, medic, din Bangalore, India.

Articole similare

Mașina supremă

Mecanismul paradoxal de concentrare urinară

Creierul – mai inteligent decât se credea până acum

Mâinile sus pentru creație!

Faceți cunoștință cu bărbatul musculos cu o diferență

O călătorie fantastică din pântece

Stând în picioare pentru creație

Construirea unei biologii mai bune?

De ce nu plâng cei care își rod unghiile

Supradesign la ființa umană cu un studiu de caz al expresiilor faciale

Viața e în sânge

Control cu vârful degetelor

Nasul uman știe mai bine decât credeam

https://creation.com/en/articles/the-human-body-gods-masterpiece

////////////////////////////////////////////

Regretele românilor reîntorși acasă din Occident: „Am o ură și mai mare acum, decât atunci când am plecat prima dată”

Daniel Guţă

Mulți români care revin din străinătate cu gândul de a-și continua viața în țară se confruntă cu o realitate care le lasă un gust amar. Deși povestesc că s-au simțit încurajați să se întoarcă, ajung, în cele din urmă, să regrete alegerea.

Un șofer român crede că în Germania era mult mai respectat.

Perioada concediilor de vară se apropie de final, iar mulți români aflați în țară pentru câteva săptămâni de vacanță au plecat deja în Occident sau se pregătesc să își facă bagajele. Unii părăsesc România cu gândul de a reveni cel puțin în vacanțele viitoare.

Alții povestesc pe rețelele de socializare că au planuri mai serioase: își doresc să revină, cândva, pentru totdeauna „acasă”. Însă, pentru o parte dintre românii care au făcut deja pasul reîntoarcerii, experiența nu a fost așa cum s-ar fi așteptat, iar unul dintre motivele principale, spun ei, sunt patronii români, considerați mai duri și mai neînțelegători.

Povestea ciudată a unui șofer de autobuz

Un tânăr român care a lucrat ca șofer de autobuz în Germania a relatat pe larg de ce revenirea în țară i-a lăsat un gust amar.„Am ajuns în România, iar de curând am început din nou să lucrez ca șofer, dar aici fac curse între județe, tur-retur. Și deja a început regretul. Într-o dimineață, pe la 6, mi s-a făcut rău: amețeli, dureri de cap, stare de vomă. Eu încep munca la 11, dar eram praf încă de dimineață. Am sunat la serviciu și i-am spus patronului, în stilul clasic românesc: «Știți, cred că am o infecție și ar trebui să merg să văd ce problemă am». Răspunsul lui a fost: «Lasă că n-ai nimic, hai, că oricum n-am șofer înlocuitor, îți revii tu, o zi faină!». Am mers la muncă, am vomitat în stațiile de călători, de față cu oamenii pe care îi luam în autobuz, și simțeam că mor la volan. Călătorii se uitau speriați la mine de parcă se întrebau: «Oare ăsta ne duce întregi până la destinație?»”, a relatat tânărul.

În Germania, spune el, putea anunța chiar și cu un minut înainte de începerea turei că nu mai poate veni la muncă, iar acest lucru nu reprezenta o problemă.„Astfel de situații m-au făcut să înțeleg că, deși aici am familia și prietenii, nu mă mai regăsesc în țara asta”, concluzionează tânărul, într-un mesaj publicat pe Reddit.

Un alt român reîntors în țară a povestit că a trecut printr-o experiență asemănătoare.

„M-au chemat la muncă mahmur, din timpul meu liber, doar pentru că nu aveau oameni. Nici mort nu te lasă în pace, trebuie să vii la muncă, indiferent de situație. Sunt stăpâni de sclavi, iar tu ești doar un număr: te-ai îmbolnăvit, ești «pa»… vine altul în loc. Nu ești asigurat din niciun punct de vedere”, afirmă acesta.Un alt tânăr a relatat că a decis să se întoarcă în România numai în concedii, mai lungi acum decât le avea înainte de a părăsi țara.„Eu am lucrat la o firmă de telecomunicații în România. Nu doar că nu primeam bonuri de masă, sub pretextul că nu aveam superior direct, eram mai mult sau mai puțin propriul șef și, deci, nu puteau contoriza programul de muncă, dar aveam doar 19 zile de concediu. Orele suplimentare nu se plăteau (tot din cauza «contorizării»), iar când am avut nevoie de o zi liberă din orele suplimentare mi-au spus să îmi iau din concediu”, a povestit acesta.

Nici mama lui nu a rezistat prea mult în România, adaugă el.

„Mama a lucrat 19 ani în Italia. A rezistat doar un an după ce s-a întors în România și apoi a plecat din nou. Dacă te-ai obișnuit acolo, România nu ți se va mai părea niciodată ok”, crede acesta.

Temerile românilor reveniți acasă

Unii români reîntorși găsesc alte motive de supărare. Unul dintre ei se plânge că este apăsat de temeri.

„Nu știi niciodată, când ieși pe stradă, dacă o să dea cineva peste tine pe trecerea de pietoni, dacă o să te muște un câine, dacă o să fii jefuit, bătut sau, mai nou, atacat de urs. Sau poate ANAF îți dă amendă”, spune acesta.

El adaugă că s-a întors în România după aproape 10 ani petrecuți în Occident, dar se pregătește să plece definitiv din țară.

„Tot auzeam prieteni spunând că e mai bine în România, că s-a mai digitalizat, că oamenii sunt altfel. Realitatea? De când m-am întors, am ajuns să am o ură și mai mare decât atunci când am plecat prima oară. Dacă nu ești bișnițar, nu faci evaziune sau nu ai «pile» prin instituțiile publice, nu o duci bine. Aici ai doar obligații, fără beneficii. Chiar dacă ești cel mai corect om, statul tot găsește o modalitate să îți mai dea o lovitură”, crede acesta.

Citește și: De ce tot mai mulți români se întorc din Spania. Sociolog: „Vin animați după mulți ani de muncă, dar se izbesc de niște realități crunte”

Un alt român revenit în țară spune, la rândul lui, că de fiecare dată când ajunge acasă i se pare că lucrurile se înrăutățesc.

„Acum sunt în aeroport și abia aștept să zbor din România, doar ca să nu mai văd atâta prostie, nesimțire, tupeu și mizerie în jurul meu”, afirmă acesta.

Un român revenit de cinci ani din vestul Europei spune că regretă alegerea, din cauza salariului mic pe care îl primește, muncind de acasă.

„Am un job extrem de dificil, al cărui preț este degradarea sănătății mele: dureri de spate, de ochi, de cap, stres constant, probleme de circulație la picioare. Fac sport aproape zilnic, dar nu e suficient. Plănuiesc să plec din țară cât de curând”, se confesează acesta pe platforma Reddit.

Un alt tânăr spune că, după aproape un deceniu petrecut în Germania, în 2022 a revenit în România și a muncit ca programator în Cluj-Napoca, având un salariu de 5.700 de lei. A decis să se întoarcă în Germania, nu pentru că nu s-ar fi adaptat, ci pentru a-și urma pasiunea de arheolog.

Viața în România, pentru unii mai bună ca în Occident

Totuși, există și români care au reușit să își continue viața fără mari greutăți la revenirea acasă. Un tânăr întors în România după aproape zece ani petrecuți în Danemarca spune că nu regretă alegerea făcută.

„Am învățat că fiecare loc are plusuri și minusuri, iar alegerea lui depinde de prioritățile pe care le ai la momentul respectiv. Este important să ai un job care să îți ofere aceleași condiții. Altfel, și în străinătate, dacă deodată îți scade calitatea vieții, nu te adaptezi ușor”, crede acesta.

Același lucru îl simte și un român revenit din Marea Britanie.

„Aici siguranță pe stradă aproape la orice oră, oamenii sunt mult mai sociabili și deschiși, există mai multe petreceri și un spirit antreprenorial mai pronunțat, cu mai multă deschidere față de noutăți. Cheltuielile cu copiii sunt mai mici și există mai puține griji legate de siguranța lor, piața imobiliară este mult mai accesibilă, iar costurile pentru mașină — parcare, benzină, reparații, întreținere — sunt considerabil mai reduse”, spune acesta.În plus, există zboruri low-cost spre aproape orice destinație din Europa, cu drumuri mai scurte până la aeroport și formalități rapide față de cele din Marea Britanie, adaugă acesta, iar la clinici medicale sau alte servicii îți poți face o programare de pe o zi pe alta, nu cu luni înainte.

Un alt român, întors din Anglia, crede că viața este mai bună aici, pentru că se simte „acasă”, chiar dacă trecerea timpului a adus schimbări.

„Nu mai am prea multe în comun cu foștii prieteni, care și-au văzut și ei de viață. Pe de altă parte, am familia aproape și mă bucur să pot fi alături de ei. Nu pot să neg că, din când în când, mi se face dor de Anglia, dar, culmea, când mai ajung pe acolo o dată la două luni, nu am niciun chef să mă plimb prin Londra”, concluzionează acesta.

De ce mulți români ajung să regrete revenirea în țară

Sociologul Valentin Fulger explică de ce o parte dintre românii care se reîntorc în țară după perioade îndelungate petrecute în Occident regretă decizia.

„Ei vin animați, după mulți ani de muncă, să își deschidă în România o afacere, dar uneori, din păcate – nu de foarte puține ori – se izbesc de niște realități crunte, și mă refer la o politică fiscală feroce, care pe mulți îi determină să își închidă afacerea și să se reîntoarcă în țările din care au plecat, deși veniseră cu gândul unei vieți noi în România. Dar aceasta nu exclude un alt tip de fond, un alt substrat, și anume faptul că oamenii chiar doresc să se întoarcă în România, pentru că aici este, pentru ei, acasă”, afirma sociologul Valentin Fulger.

Citește și: Meseria viitorului pentru românii fără studii superioare. „Unii se bucură de un program lejer, pentru alții este un coșmar”

În ultimii ani, adesea românilor care au părăsit România pentru a munci în Occident li s-au atribuit niște calități negative, ușor disprețuitoare din punctul de vedere al clasei politice actuale, deși ar fi trebuit priviți cu mai multă considerație, arată profesorul universitar Valentin Fulger.

„Ei au fost considerați cumva rupți de realitățile românești, au fost considerați ca fiind mai puțin români decât cei care au rămas în țară, ignorându-se faptul, cu bună știință, că ei sunt cei care au pompat în România, timp de mulți ani, miliarde de euro, reușind să țină această țară pe linia de plutire”, adăuga sociologul.

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/regretele-romanilor-reintorsi-acasa-din-occident-2468731.html?fbclid=IwY2xjawMn95FleHRuA2FlbQIxMQABHsMkxZGBDrTMY8wB3fYruiVwvFaGtOjJUEVp9h5hjLZcx-wnPExOGTktGGV6_aem_wPUfjEaFnsRh_K7dBCfWew

////////////////////////////////////////

Dupa 1990 au fost incubati in cuibusorul cu porno-hotii numai hahalere electorale;Asemenea lipitori au supt sangele poporului si au taiat frunze la caini, pe banii contribuabililor; Acestia si azi primesc salarii colosale si, chiar pensii special de PeSeDale… Noi dezvăluiri despre politizarea instituțiilor: un animal politic și o chelneriță -angajată inginer

/////////////////////////////////////////////

WEF a ordonat guvernului SUA să confiște cu forța fermele până în 2025 și să ardă milioane de vite

În cadrul Summit-ului „Agriculture Innovation Mission (AIM) for Climate”, desfășurat la Washington, D.C. (iunie 2023), trimisul special al președintelui Biden, fostul senator John Kerry, a declarat că SUA trebuie să urmeze exemplul Olandei și să confiște fermele private pentru a lupta împotriva încălzirii globale.

Kerry a adăugat: milioane de vite trebuie obligatoriu arse pentru că numai așa se va respecta „agenda verde” impusă de ong-ul lui Schwab și ONU!

În Irlanda, guvernul a decis deja incinerarea vitelor din fermele private! Și cum măsura nu ar fi fost în sine un abuz ordinar echivalent cu o condamnare la moarte a unor nevinovați, proprietarii au fost obligați să plătească și taxe pentru incinerarea vitelor!

„Foarte mulți oameni habar n-au că agricultura contribuie cu 33% la emisiile de CO2” precizează fostul senator, un împătimit al luptei împotriva încălzirii globale de prin anii ’70 când anunța senin că lumea va dispărea până în 1990 dacă nu se iau imediat măsuri drastice. Că distrugerea agriculturii și fermelor înseamnă foamete și moarte, NU contează. Important este că „salvăm” planeta. Pentru CINE? Asta este o MARE întrebare.

Cum salvăm planeta în lumea nouă? Prin războaie, bombe nucleare, chemtrails, ierbicidarea pământurilor și plantelor, zboruri cu jet plain-uri private, deplasare cu mașini și iahturi de lux, mari consumatoare de carburanți, chimicalizarea integrală a hranei, producerea alimentelor la imprimante 3D în laboratoare și, nu în ultimul rând, recomandarea (adaptată prezentului): „Nicio zi fără insecte, gândaci și viermi!”

Kerry, în tembelizarea lui agresivă, ne amenință subtil că noi, prostimea, habar n-avem cât de gravă este situația (a mai apelat la acest scenariu prin 1975 și a eșuat. Trăim și azi!) și că soarta vieții noastre pe pâmânt, în prezentele condiții, ar limita existența umană pe planetă până la maximum 33 ani de acum încolo. Retardatul miliardar afirmă dezamăgit că eforturile depuse în viitorul apropiat nu vor reuși să reducă la zero CO2, dar cu siguranță îl vor reduce aproape de zero. Băi, idiotule, ai habar ce înseamnă Terra fără CO2? Crezi că TU vei mai trăi? Iarba va mai fi? Fructele, legumele, albinele, pădurile …. vor mai fi? Retardatule, în cei 50+ ani de când verși pe subiectul acesta încă nu ai aflat importanța CO2 asupra vieții și plantei? Știi că zero CO2 = Moarte a tot ce este viu? Știi, dar te faci că nu pricepi și crezi, în naivitatea ta, că te salvează buncăru’. Fals.

Și iată dovada fracturii de logică:

Kerry susține că sectorul agricol „are nevoie de inovație acum mai mult ca niciodată. Ne confruntăm cu un nivel record de malnutriție, într-un moment în care agricultura suferă mai mult decât orice alt sector din cauza impactului crizei climatice”.

Deci, agricultura suferă din cauza încălzirii globale, malnutriția atinge recorduri, iar soluția „genială” a wef & onu este „să ardem vitele și fermele private.” Nici în filmele cu proști nu găsim asemenea replici disonante. Eu nu am pretenții de la marionetele programate să emită discursuri țintă și să facă propagandă ilogică, criminală cu scopul unic de a îndoctrina masele cu IQ-ul redus pe un anume calapod diform, dar sunt îngrijorată că masele, odată strâmb formate, vor fi instigate de micii păpușari să se întoarcă agresiv împotriva celor puțini care nu și-au pierdut încă logica, raționamentul și demnitatea. Pentru că aici se dorește a se ajunge: răzvrătirea unora împotriva altora, anarhie, crime, jafuri, anihilarea legăturilor de sânge și negarea prieteniilor, haos controlat de cei care duc specia umană și planeta spre pierzanie.

PS: cred că nu este nicio surpriză faptul că la summit a participat și vasilică porți, marele sponsor al democidului!

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/24/wef-ordona-guvernului-sua-sa-confiste-cu-forta-fermele-pana-in-2025-si-sa-arda-milioane-de-vite/

/////////////////////////////////////////

SABOTORII Tarii,platiti de contribuabili, sunt cocolositi si in sangele mafiotilor statali …Investigație Recorder: Cea mai mare firmă-fantomă din România, validată de ANAF

https://www.youtube.com/watch?v=7M1btr0oRWk

////////////////////////////////////////////

Cum să faci educație cu profesori „repetenți”?

DIN ARTICOL

Un profesor din doi nu ia examenul de titularizare

De ce profesorii iau note mici la titularizare?

Cât de relevant e examenul de titularizare?

Un profesor din doi nu ia examenul de titularizare De ce profesorii iau note mici la titularizare? Cât de relevant e examenul de titularizare? Sistemul de învăţământ românesc e plin de profesori slab pregătiţi. O recunoaşte fostul ministru al Educaţiei …

Det. Aici

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/cum-sa-faci-educatie-cu-profesori-repetenti-1189292

//////////////////////////////////////////////

(Ca si la noi…) Sistemul nostru educațional învechit pare visceral greșit

Mașina de cârnați a școlii interzice a doua șansă și presupune omogenitatea, spune un părinte. Plus o scrisoare de la Denis McVey

Experiențele lui Caro Giles în sistemul școlar le oglindesc pe ale mele în multe privințe ( În interiorul crizei refuzului școlar: cum o mamă și fiicele ei au supraviețuit unui sistem defectat, 28 august ). Fiul nostru inteligent, nerăbdător și excentric a părăsit școala la 16 ani fără nicio calificare, în ciuda faptului că a intrat în clasa a șaptea cu o vârstă de citire de 17 ani.

Mașina de cârnați a educației interzice a doua șansă și presupune omogenitatea. Bullying-ul epic de la școală și online a fost remediat de faptul că fiul nostru a continuat să meargă la școală (căsuța bifată), dar a fost lăsat singur într-o cameră în ultimele luni care au dus la obținerea examenelor de GCSE . Chiar și înainte de asta, sistemul de puncte negative și regulile mărunte ale uniformei au dus la o atitudine de pasivitate resemnată și disperare.

Împreună cu 30% dintre ceilalți tineri de 16 ani, a picat la engleză și matematică și li se alătură în ciclul inutil de reluare a examenelor până la 18 ani.

Din punct de vedere al dezvoltării, nu este pregătit pentru examenul GCSE: pentru intensitatea, învățătura și „învățarea pentru test” care sunt prescrise. Era epuizat de cruzimea agresiunii, dar nu i s-a luat în considerare acest lucru. În schimb, a fost lăudat pentru că venea la școală ca să-și petreacă zilele singur.

M-a întrebat de ce învață poezii pe de rost, așa cum a întrebat de ce învață adverbe la început în clasa a șasea. Chiar și cititul a fost acum vizat, prin introducerea Sparx Reader pe lângă Sparx Maths. Pentru fiul meu cel mic, am preluat Sparx Reader, iar dragostea mea de-o viață pentru literatură a fost pusă la încercare la limită pentru a câștiga suficiente puncte pentru a evita o pedeapsă.

Profesorii sunt anxioși, iar atmosfera și cultura de la școală sunt pline de frică. Frică, apoi ușurare că „copilul meu nu a dat greș”. Sistemul nostru de învățământ demodat pare visceral greșit și complet lipsit de bucurie, iar copiii lui Caro știu asta. Avem nevoie de o regândire. Am fost radicalizată de experiențele fiului meu – modul exact în care vom proceda pentru a realiza schimbarea rămâne de stabilit.

Numele și adresa au fost furnizate.

Articolul dumneavoastră evidențiază suferința cu care se confruntă mulți tineri, însă nu merge suficient de departe în a pune sub semnul întrebării premisele care stau la baza sistemului nostru școlar. În calitate de asistentă medicală consultantă și psihoterapeut, care a lucrat extensiv atât în școli, cât și în închisori și în servicii de sănătate mintală, nu pot ignora asemănările instituționale: orare rigide, conformism impus și utilizarea omniprezentă a rușinii ca instrument comportamental. Unele persoane se adaptează, chiar prosperă, în astfel de medii, dar pentru multe altele experiența este terifiantă, alienantă și dăunătoare din punct de vedere psihologic. Dificultățile lor sunt prea adesea patologizate, când, în realitate, problema rezidă în sistemul în sine.

Familiile care aleg educația la domiciliu se confruntă adesea cu stigmatizare, ca și cum decizia semnalează deficiențe la copil. Aceasta reflectă o viziune îngustă asupra învățării, care nu ia în considerare diferențele individuale. Apărarea obișnuită a școlii ca loc de „interacțiune socială” este neconvingătoare; conform acestei logici, deținuții ar trebui să iasă din pedepsele lungi cu abilități interpersonale excepționale, ceea ce este rareori cazul.

Creșterea refuzului școlar nu ar trebui văzută ca o criză a rezilienței copiilor, ci ca un semn de avertizare că modelul nostru educațional necesită o reformă urgentă. O abordare hibridă – participarea la cursuri cu jumătate de normă combinată cu învățarea la domiciliu, susținută de tehnologie – ar reduce presiunea, ar încuraja autonomia și ar oferi un echilibru mai sănătos între structură și libertate.

Denis McVey

Oundle, Northamptonshire

Aveți o opinie despre ceva ce ați citit astăzi în The Guardian? Vă rugăm să ne trimiteți scrisoarea dvs. prin e-mail și aceasta va fi luată în considerare pentru publicare în secțiunea noastră de scrisori .

https://www.theguardian.com/education/2025/sep/02/our-outdated-education-system-feels-viscerally-wrong

////////////////////////////////////////

Sunt heterosexualii în regulă?

Emma Beddington

Este întrebarea zilei – și mulți oameni o pun în mod tachinator.

„Herosexualii sunt în regulă? Întrebarea este în eter, New York Times interogând fenomenul „heteropesimismului” sau chiar al „heterofatalismului” – femeile, în special, care își consideră heterosexualitatea ca pe o nenorocire și o dezamăgire pe viață, având în vedere lipsa de caracter și aparenta fobie de angajament a bărbaților pe care îi întâlnesc. Femeile online au deplâns, de asemenea, cantitatea de „ mankeeping ” (care își asumă „povara structurală a rețelelor sociale în declin ale bărbaților”, așa cum a spus- o echipa de cercetare care a inventat termenul) din viața lor.”

Dar cel mai amuzant mod a fost prezentat de contul francez de Instagram @le_trema, creat de Maël Coutand. Postările urmează un format standard: în stilul unui faux reportaj, Coutand spune: „Astăzi ne întrebăm: sunt heterosexualii OK? ( Est-ce que les hétérosexuels vont bien? )” Apoi, există un jingle oribil de atrăgător și un fragment cu un discurs flagrant despre machism online sau manosferă, care face ca So Macho de la Sinitta să pară sofisticat – imaginați-vă bărbați care se lovesc cu anvelope sau își rad genele pentru a părea mai masculin; unul își testează „autocontrolul” prinzându-și degetele în capcane de șoareci ; altul se târăște de-a lungul balustradelor pentru a evita să calce pe o scară pictată în curcubeu . Femeile nu sunt cruțate: există o mamă și o fiică însărcinate cu mândrie cu același bărbat simultan și o ceremonie de dezvăluire a genului extrem de extravagantă . Concluzia este inevitabil: „ Nu!”

Desigur, într-o perspectivă mai largă, heterosexualii sunt în regulă. Mulți dintre noi avem relații fericite cu membri sănătoși ai sexului opus. Dar, mai important, nu heterosexualii sunt cei care suferă de inegalități semnificative în materie de sănătate fizică și mintală și de condiții de locuit mai precare , nu sunt cei care se confruntă cu discriminarea și violența pentru identitatea lor sexuală sau a căror existență este încă incriminată în zone rușinos de mari ale lumii.

Interogarea tachinatoare a colțurilor mai sălbatice și mai ciudate ale heteronormativității este o corecție distractivă; vorbind pentru postul de radio France Inter, Coutand a spus că oamenii i-au spus că relatarea a fost un punct de plecare pentru a discuta așteptările absurde din jurul masculinității cu fiii lor adolescenți. Este, de asemenea, foarte amuzantă și nu necesită prea multă franceză, dar atenție la jingle-ul ăla care pare o zgârietură: data viitoare când ocolești o bătaie cu pieptul gol în fața unui restaurant „Spoons”, citești despre noua cameră de chat „doar pentru bărbați” a lui Gregg Wallace sau urmărești cinci minute de Love Island, va cânta, nepoftită, în mintea ta.

Emma Beddington este editorialistă la The Guardian

https://www.theguardian.com/commentisfree/2025/aug/04/are-heterosexuals-ok-heteropessimism

///////////////////////////////////////

Acesti nebuni care ne guverneaza

De (autor): Pascal De Sutter

De aproape jumatate de secol, o disciplina, nascuta in Statele Unite, studiaza personalitatea celor care ne guverneaza: psihologia politica. in sanul CiA, in culisele negocierilor internationale, si in echipele presedintilor, „profileri politici” urmaresc prin lupa actiunile liderilor nostri. Le diseca discursurile, le analizeaza meandrele gesturilor, interogheaza colaboratorii si analizeaza toate aceste informatii. Pascal de Sutter le iese in intampinare (lui Jerry Post, Aubrey immelman, David Winter). interogheaza totodata si marii experti mondiali in psihologie (Antonio Damasio, Paul Ekman). Aceasta carte este prima opera franceza consacrata psihologiei politice. Pascal de Sutter releva de asemenea profilul psihologic al lui N. Sarkozy, profil realizat impreuna cu o echipa de experti internationali.

https://www.libris.ro/acesti-nebuni-care-ne-guverneaza-pascal-de-tro973-733-267-7.html?srsltid=AfmBOoqmEWkXLNNtRpJ2kIUhuLALAfxXnQhuc2KxzgTM5_tWBIAsEa9l

//////////////////////////////////////////

Dupa ce teparii acestui popor au circat lovitura de stat, au chemat la praznicul komunismului pe sacalii care i-au sustinut, pentru a smantani Avutia Tarii, pentru a ”reforma” economia si…

1 .

… Pentru ca patriotismul agricol al fermierilor din Romania nu a fost agreat de conducatorii nostri, au pus la zid orice trezire agricola,subjugandu-ne asasinilor economici…

Si pentru ca nu mai stim sa ne respectam valorile de langa noi, apreciate doar de unii straini, va invitam sa cunoastem cateva Nume; Acestea si-au dobandit un loc de ”LORD” in GALERIA Intreprinzatorilor, publicand cateva ”istorioare scrise” de ei! Noi le tiparim in paginile acestei carti, urmand ca ulterior sa continuam cu…”vesnicirea” altor semeni

Dar,mai intai,retinem de la patriotul si profesionistul de top Culita Tarata cateva citate memorabile-cateva scantei desteptatoare, utile oricarui muritor:

❤

Potopistii de dupa 1989 au distrus fabrici ,uzine ,prietenii si…Au desființat tot ceea ce înseamnă economia României, pentru ca ulterior- sa dispuna vânzarea pământului către străini, pentru dezintegrarea statului român, distrugerea intelectualității românești, dezindustrializarea țării, distrugerea agriculturii si a învățământului românesc, pentru emigrarea românilor și exodul profesioniștilor, a intelectualității și a tinerimii, ajungand în afara granițelor țării peste jumatate din populatia ROMANIEI

❤

Trăim într-o tara în care, din păcate, distincția dintre adevărat și fals pare a deveni din ce în ce mai încețoșată prin manipularea faptelor, prin exploatarea minților necritice și prin poluarea constiintei de sine si a limbii.

❤

Cum a intrat România în capcana datoriilor către străini? Prin împrumuturi risipite pe afaceri falimentare, proiecte FALSE și lipsă totală de strategie, atingând un vârf în anul 2013. De multe ori, banii au fost folosiți pentru investiții păguboase sau pentru acoperirea unor interese clientelare, mafiotice.

❤

Iata si alte declaratii ”iradiante”, de la care s-ar putea sa i se fi tras si cancerul: “Am lasat ca partea de valorificare sa fie facuta de marii traderi, care au birouri luxoase in Romania, insa tot profitul il trimit in tarile mama, iar in buzunarul statului nostru nu intra nici un ban. De ani buni aceste firme,intentionat- sunt pe pierdere in Romania. Daca situatia este atat de neagra si nu fac profit, de ce mai stau in Romania”, a spus Tărâţă,care ne-a lasat scrise paginile unui succes de necontestat

❤

(De peste 20 de ani nu s-a vrut sa procesam productia agricola,pentru a impota si castiga comisioane incasate de hotomanii patriei…)Exportăm cereale, importăm aluat congelat si alte alimente de bază. Asa își asigură România consumul,rentabilizandu-i pe altii!

❤

Distrugatorii poporului au devalizat avutia nationala si au pus la cale furtul națiunii noastre, abolirea suveranității noastre ca cetățeni, desfiintarea republicii noastre constituționale…

❤

ANAF protejează un grup de interese care acumulează găuri la bugetul de stat si… a evitat să facă inspecții fiscale la firmele grupurilor de interese!In schimb,se ocupa stresant de…micii gainari!

❤

(STIATI CA in schimbul pensiilor speciale -pana si …) Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a acoperit o afacere de mare corupţie a guvernului Năstase?

Dupa atatea lupte cu devalizarea tarii,cu forfecarea preturilor,cu dobanzile falite si cu alte mori de vant, create de maharii de la Bucuresti… el a pierdut lupta cu o boala necrutatoare- cancer la pancreas, dar…

De profesie inginer, (absolvent al Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi), a infiintat Holdingul TCE 3 Brazi dar, a fost si un controversat parlamentar in doua legislaturi …Pe cand era preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ , Culita Tărâţă- născut pe 6 decembrie 1952, în satul Iucşa, comuna Bozieni, la numai 62 de ani, s-a ”predat”… „A pleacat dintre noi un luptator drept, corect, implinit, pentru ceea ce a facut. S-a tot aruncat cu pietre in el , dar asta se intampla cu toti curajosii care se iau la tranta cu franarii si coruptii natiunii.. A fost un Om deosebit de activ ,care ar fi trebuit sa fie rasplatit,pentru ca acest fiu de taran care si-a legat toata viata de pamant” sa se odihneasca si sa nu ramana ”dator guvernantilor”, a spus Lucian Buzdugan, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Tarata si ”parintele performantei insulare” din Braila…

Brazii care nu se indoaie si…

Printre agricultorii de top din Romania despre care am scris in paginile revistelor Agricultura Romaniei, Lumea Satului si Informatii Agrorurale, un loc distinct ii revine unui fiu de tarani din Judetul Neamt; Cred ca daca isi va propune cineva sa scrie o enciclopedie a agriculturii de dupa 1990,din paginile ei nu poate lipsi Omul Culiţă Tărâţă cu familia-soţia , Elvira si cei 3 ”BRAZI”,respectiv fiul cel mare, George;Acesta a debutat la compania TC Compil Impex, cu activităţi în prelucrarea lemnului.Fiul mijlociu, Culiţă, care a absolvit ASE-ul si a preluat managementul staţiunii Durău, iar cel mai mic dintre fii, Mihai, care a terminat Agronomia, a preluat partea de agricultură… „Trebuie să îi antrenez de mici, pentru că dacă nu-i implici , vei munci pentru ei până îi scoţi la pensie. ” Transferul acţiunilor a început de mai mult timp, declara Culiţă Tărâţă în 2010 ! ”Matrița” agriculturii performante din Romania a început afacerea de familie cu niste petice de teren şi 100 de oi. La doi ani dupa prima recoltă, pentru a creşte valoarea businessului, a pus pe picioare ferma de animale, sectorul de abatorizare , de prelucrare a laptelui şi a cărnii.Pregatirea profesionala, experienta, genetica de clasa, investitiile facute in toate domeniile de activitate ,menegementul si alte parghii ale performantei au facut din TCE 3 Brazi o Companie de referinta din Romania; Si prin administrarea terenului din Insula Mare a Brailei, agricultura a devenit o… „mina de aur” ,producand soiuri,hibrizi si animale pentru consum si reproductie cu valoare biologica ridicata;La toate expozitiile de animale,inclusiv la INDAGRA DIN BUCURESTI, a obtinut diplome si medalii de invidiat. Pe parcursul unui deceniu Culita Tarata a mentinut ”afacerea de familie”printre primele trei companii agricole –de referinta din România! A exploatat circa 57.000 de hectare de teren agricol în Insula Mare a Brăilei vreme de zece ani , cea mai mare suprafaţă administrată din din Uniunea Europeană şi, în judeţul Neamţ , exploata cca 2000 de hectare, 2.500 de bovine, 10.000 de oi şi 20.000 de porci,asigurandu-le locuri de munca pentru peste o mie de angajati.

”Regele porumbului”, Culiţă Tărâţă si…

Dintre cele 3.000 de hectare de porumb modificat genetic care au fost cultivate dupa 2009 în România, peste 1.000 au aparţinut omului de afaceri Culiţă Tărâţă.Productiile de top l-au etichetat drept primul Rege al porumbului mutant.Tot pe atunci,Culiţă Tărâţă a construit unul dintre marile silozuri la Dunăre, o investiţie de 8 milioane de euro;au fost cumparate masini si agregate agricole unicate , performante,de care multi agricultori nici nu auzisera…Printre multe alte reusite,ne-a lasat drept mostenire si Societatea Agricultorilor şi Silvicultorilor din România, înfiinţata de Culita Tarata , pentru a se impune in diverse activităţi in tot spectrul rural, nu numai agricol, ci şi pe cel, social,cultural, economic etc Cu privire la aceasta ne-a declarat: “Va fi o activitate care să mobilizeze toţi factorii decizionali din satul romanesc: scoala, biserica, administraţia etc”. Tot el mentiona: “… Populaţia din mediul rural este îmbătrânită, condiţii de reîntoarcere a tinerilor din străinătate nu sunt; şcoala nu mai merge, ne confruntăm din nou cu analfabetism, în condiţiile în care ştim că, de-a lungul istoriei noastre, marile valori intelectuale au plecat ,indeosebi,din mediul rural”…Acum, peste piatra de temelie pusa de Culita Tarata este dezvoltată o companie etalon în domeniile agricol, zootehnie, producție alimentară, nealimentară, turism, exploatare forestieră, comerț etc.Mulți intreprinzatori din România, în special din zona Moldovei, găsesc în reusita celor de la TCE 3 Brazi,din judetul Neamt, o sursă de inspirație, care îi ajută în business-urile lor.Unul dintre pilonii de rezistenta-Ing. Mihai Tărâță,de la Grupul de firme TCE 3 Brazi,a primit premiu de Excelență la Gala Excelenței Romașcane , pentru implicarea în derularea mai multor proiecte importante pe plan local și județean care au ajutat comunitatea romașcană.

Sursa foto

https://romanulfinanciar.ro/ing-mihai-tarata-grupul-de-firme-tce-3-brazi-premiu-de-excelenta-la-gala-excelentei-romascane-2022/

//////////////////////////////////////////

(NERUSINAREA NU TREBUIE UITATA…) 17 mai 1990. Confruntarea televizată dintre Ion Iliescu, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu

//////////////////////////////////////////

Karol Nawrocki nu uită de promisiunile din campanie: Trebuie să rezolvăm în sfârșit această problemă

Autor: Ioan-Radu Gava

CITEȘTE ȘI

Karol Nawrocki îl atacă pe Lech Walesa: Nimeni nu ne va interzice să spunem adevărul despre el

Cu ocazia comemorării a 86 de ani de la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, Karol Nawrocki, președintele suveranist al Poloniei, a transmis un mesaj în care a evidențiat necesitatea consolidării UE și NATO în fața neoimperialismului Federației Ruse.„Ne confruntăm cu mari provocări în fața neoimperialismului Federației Ruse post-sovietice. Ne confruntăm cu sarcinile construirii UE și NATO. Le urmărim împreună cu partenerul și vecinul nostru comercial – Germania. Cu autorii celui de-al Doilea Război Mondial, care, mână în mână cu sovieticii, au provocat izbucnirea acestuia“, a spus Nawrocki.El nu a uitat însă și de despăgubirile de război pe care Germania le datorează Poloniei, ca urmare distrugerilor și pierderilor provocate de invazia nazistă și ocupația germană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939–1945).

„Pentru a construi parteneriate cu vecinul nostru occidental bazate pe fundamentele adevărului și ale bunelor relații, trebuie să rezolvăm în sfârșit problema reparațiilor, pe care, în calitate de președinte al Republicii Polone, o cer fără echivoc pentru binele comun. Pentru viitorul nostru. Reparațiile nu vor fi o alternativă la amnezia istorică, dar Polonia, ca stat de primă linie, are nevoie de dreptate, adevăr și relații clare cu Germania, dar are nevoie și de reparații din partea statului german“, a transmis, luni dimineață, președintele Karol Nawrocki. De curând, Nawrocki a vorbit de o sumă de aproximativ 1,3 trilioane de euro.

Nawrocki a ridicat încă din campania electorală problema despăgubirilor de război uriașe pe care le va cere Germaniei dacă va ajunge să ocupe funcția de președinte al Poloniei.

CITEȘTE ȘI

Karol Nawrocki nu mai vrea alocații și asistență medicală gratuită pentru ucrainenii care nu muncesc: Polonezii pe primul loc

https://www.dcnews.ro/karol-nawrocki-nu-uita-de-promisiunile-din-campanie-trebuie-sa-rezolvam-in-sfarsit-aceasta-problema_1004280.html

/////////////////////////////////////////

Ucraina şi marea tablă de şah- Pentru Kiev este greu să accepte transformarea dintr-un stat-clan într-unul multinaţional

Răzvan Munteanu

Schimbarea bruscă a Kievului privind semnarea Acordului de Asociere în cadrul Uniunii Europene a făcut, dacă mai era nevoie, ca jocul geopolitic tacit dintre Bruxelles şi Moscova să treacă şi ultima graniţă a transparenţei.

„Este o decizie a Ucrainei şi nu a Europei. Este o mare bătălie geopolitică, o bătălie pentru viitorul continentului european”, declara pe 21 noiembrie fostul preşedinte polon şi actual emisar european Aleksander Kwasniewski. Aşadar, numai este niciun dubiu, triunghiul strategic Bruxelles-Kiev-Moscova trebuie privit ca o luptă de putere pentru controlul celui mai important pivot aflat la confluenţa dintre spaţiul geopolitic euro-atlantic şi spaţiul exsovietic, respectiv dintre spaţiul postmodernist şi cel modernist. Cine controlează estul Europei controlează Eurasia, iar cine controlează Eurasia va domina lumea, concluziona încă din urmă cu două decenii Zbigniew Brzezinski. Celebra sa carte, „Marea tablă de şah”, rămâne una dintre fundamentele teoriei geopolitice moderne, teorie ce aparţine culturii occidentale şi pe care tocmai Occidentul nu o poate ignora.

Populaţia, resursele naturale, forţa armată sau relieful, sunt câteva dintre elementele cheie folosite în teoria calcului de putere ce reprezintă atuuri care pot transforma fără îndoială Ucraina într-o forţă regională. Lipsesc însă alianţele externe şi se pare că, într-un final, Kievul va trebui să decidă cărei sfere de influenţă i se va alătura, poziţia de neutralitate declarată şi gravitaţia între cele două spaţii geopolitice nemaifiind pentru mult timp acceptată.

În tot acest context, vorbim despre o ţară a cărei securitate societală poate fi uşor expusă unor riscuri şi ameninţări care pot genera tensiuni interne, în principal ca urmare a structurii culturale: în vest întâlnim o populaţie catolică, deschisă valorilor occidentale, în centru o populaţie ortodoxă, ucraineană stricto sensu, iar în est o populaţie ruso-filă legată puternic de Moscova. Să nu uităm nici noi şi nici Kievul că un astfel de tablou păstrează încă în calcul scenariul privind scindarea ţării, nefast, nedorit, dar des vehiculat de mulţi analişti ca o posibiliate privind împăţirea graniţei dintre cele două spaţii.

UE priveşte către Ucraina nu numai pentru valorile sale istorice sau tradiţiile ancestral-europene, ci şi pentru imensa piaţă de desfacere sau importantele trasee energetice. Apropierea de Marea Caspică sau Orientul Mijlociu ar putea creşte influenţa politico-economică în aceste regiuni, creând totodată alternative viabile privind rutele de aprovizionare cu energie a Uniunii Europene.

Pentru Moscova în schimb, pierderea Ucrainei ar echivala cu ruperea de Europa, iar economia destul de slăbită a Rusiei ar îndrepta-o către pieţe din Asia precum Iran, India sau China, forţând-o şi mai mult să încerce a consolida parteneriatele din BRICS.

Ar fi cea mai mare lovitură după destrămarea URSS.

Pe lângă vizibilele pierderi economice, Rusia va fi incapabilă să îşi poată proiecta puterea şi implicit interesul naţional în partea de vest a graniţelor sale, pierzând în acelaşi timp influenţa în Marea Neagră, Marea Azov sau Crimeea, puncte importante privind supravieţuirea sa geopolitică în Europa continentală.

În acest sens, sunt lesne de înţeles presiunile economice făcute de Kremlin asupra Ucrainei, presiuni ce încă rămân constante. Pe 27 noiembrie, aflat în vizită oficială la Roma, Vladimir Putin ţinea să le amintească companiilor ucrainene că trebuie să îşi reglementeze datoriile pe care le au faţă de băncile ruse. Potrivit acestuia, suma totală se ridică în prezent la peste 28 miliarde de dolari.

În schimb, Europa nu este dispusă sau nu a fost pregatită să plătească preţul de care Ucraina are nevoie pentru a se rupe de Rusia. Mai mult, companiile europene urmăresc exploatarea pieţei ucrainene, ceea ce ar afecta în mod direct mediul de afacere al Ucrainei. Clientelar unui sistem corupt, pentru Kiev este greu să accepte transformarea dintr-un stat-clan într-unul multinaţional, cum tot la fel de greu este pentru Ianukovici să accepte un împrumut venit de la FMI pentru a putea face faţă condiţiilor impuse de Bruxelles.

„Uniunea Europeană nu a furnizat niciun ajutor, în afară de declaraţii. FMI fie nu înţelege situaţia economică din Ucraina, fie prezintă în mod conştient condiţii inacceptabile. Începem în decembrie negocierile cu Rusia privind reluarea relaţiilor comerciale”, declara marţi, 26 noiembrie, premierul ucrainean Mikola Azarov.

Devine aşadar greu de crezut că până vineri, 29 noiembrie, Kievul va reveni asupra deciziei privind semnarea Acordului, aşa cum la fel de greu de crezut va fi ca pe termen scurt Ucraina să rămână atrasă de vectorul european. Anul viitor Bruxelles-ul va fi concentrat asupra alegerilor din Parlamentul European, în timp ce în 2015 ucrainenii îşi vor alege preşedintele. În tot acest timp, mingea se află în terenul Moscovei, care cel mai probabil va renunţa la şantajul economico-energetic doar în condiţiile în care Ucraina se va alătura Uniunii Vamale.

Răzvan Munteanu

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/ucraina-si-marea-tabla-de-sah-1494064.html

////////////////////////////////////////////

Popa securist Ilie Sârbu, dosarul Gugulanul și crimele Revoluției din 1989

Către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

-Domnului procuror general Tiberiu Niţu

Subsemnatul Marian Valer, cu domiciliul în municipiul Satu Mare str. Mircea cel Bătrân bl C 26 ap. 19 judeţul Satu Mare, senator în Parlamentul României, ales în Circumscripţia electorală nr. 32 Satu Mare, Colegiul nr.1, CNP 1600802124052, vă înaintez prezenta

SESIZARE PENALĂ

solicitându-vă să efectuaţi cercetări faţă de numitul Sârbu Ilie, senator în Parlamentul României, având locul de muncă cunoscut în Bucureşti Calea 13 Septembrie nr.1-3 Sectorul 5, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la omor calificat, prev. şi ped. de art.330 şi de art.187 alin.1 lit.f din Codul penal, cu aplic. art.37 alin.1 din Codul penal.

Motive:

În fapt:

Originar din judeţul Caraş-Severin, numitul Sârbu Ilie, poreclit „Părintele”, este licenţiat în teologie şi ştiinţe economice, absolvind Seminarul Teologic din Caransebeş şi Facultatea de Ştiinţe Economice din Timişoara. În perioada 1976-1978, susnumitul a activat ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş, iar în perioada 1978-1981 a deţinut funcţia de director la acest seminar. În perioada 1981-1991, susnumitul a activat în calitate de consilier economic la Mitropolia Ortodoxă a Banatului din Timişoara. În perioada 1991-2001, susnumitul a derulat afaceri în domeniul comerţului, agriculturii şi morăritului, deţinând funcţia de director general la firma germană SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL Timişoara .

Începând din anul 2000 şi până în prezent, numitul Sârbu Ilie a deţinut o serie de funcţii politice şi administrative de demnitate publică. Astfel, în perioada 1.01-31.12.2000 a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. În perioada 2001-2004 a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în Guvernul PSD condus de primul ministru Năstase Adrian. În 2004, în 2008 şi în 2012 susnumitul a candidat şi a fost ales senator în Parlamentul României în Circumscripţia electorală Timiş. Susnumitul este membru al Partidului Social Democrat şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PSD, iar actualmente deţine funcţiile de lider al Grupului parlamentar al PSD din Senatul României şi de membru al Biroului Permanent Naţional al PSD. În cursul anului 2008 susnumitul a deţinut temporar funcţia de preşedinte al Senatului României. Susnumitul este cunoscut drept tatăl europarlamentarului Sârbu Daciana, candidat pe lista Alianţei electorale PSD – UNPR – PC la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014 şi ca socru al actualului prim-ministru al Guvernului României, Ponta Victor, preşedintele Partidului Social Democrat.

În exercitarea atribuţiilor parlamentare, mi-au parvenit relativ recent, de la foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, informaţii de o gravitate deosebită din care se conturează săvârşirea de către numitul Sârbu Ilie, fost şi actual demnitar de rang înalt al statului român, a infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la omor deosebit de grav, astfel că atât în calitate de cetăţean cât şi în calitate de parlamentar am atât obligaţia morală cât şi obligaţia legală de a sesiza instituţiile abilitate, recte Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a efectua cercetările de rigoare:

În anul 1976 numitul Sârbu Ilie a fost recrutat ca informator în probleme „ culte – secte”, în reţeaua Direcţiei a I-a a Securităţii ( structură cu atribuţii explicite de poliţie politică), fiindu-i întocmit dosar Fond R ( reţea ) sub numele conspirativ „ Ovidiu Marinescu”. Ulterior, socrul său, care era colonel în Securitatea Statului, l-a recomandat Centrului de Informaţii Externe ( serviciul de spionaj extern) pentru a-l lua în pregătire în vederea trimiterii la post în străinătate.

Şeful grupei teritoriale Timişoara a Centrului de Informaţii Externe, colonelul Crişan Aurel, a primit ordin să se ocupe de pregătirea numitului Sârbu Ilie în vederea încadrării ca ofiţer acoperit în aparatul de informaţii externe al Securităţii Statului. În acest sens, colonelul Crişan Aurel l-a prezentat şi l-a recomandat elogios reprezentanţilor liniilor de activitate externă din Centrală, iar, după evaluarea şi testarea sa pe mai toate liniile şi spaţiile spionajului, susnumitul a fost stabilizat în legătura colonelului Nădejde Nicolae, care l-a predat apoi colonelului Găină Constantin, ambii făcând parte din UM 0544/102. Conform surselor, colonelul Nădejde Nicolae a fost implicat, împreună cu locotenent-colonelul Nica Sergiu, şeful UM 0544/R, colonelul Diaconescu Ion şi maiorul Vitescu Andrei ş.a., în operaţiuni de intimidare a unor persoane incomode politic din emigraţia română din Occident, asupra căror s-au realizat ori simulat atentate ( Nicolae Penescu, fondatorul Consiliului Naţional Român din exil – Franţa, Virgil Tănase, Şerban Orăscu şi Emil Georgescu, angajaţi ai postului de radio Europa Liberă, medicul Ion Şerban şi inginerul Rudolph Bruchner, foşti ofiţeri de Securitate, care au defectat la inamic, primul stabilindu-se în Elveţia iar al doilea în Republica Federală Germania.

În timp ce se afla în stagiu de formare ca agent ilegal clandestin al unei unităţi deplin conspirate a Centrului de Informaţii Externe al Departamentului Securităţii Statului şi îndeplinea funcţia de consilier al Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, numitul Sârbu Ilie a fost trimis în misiuni informative externe, dar şi de verificare şi acomodare în climat contrainformativ ostil, pe teritoriul unor state occidentale ( Elveţia, Anglia, Republica Federală Germania). Din documentele arhivate în dosarul operativ „GUGULANUL” de către colonelul Găină Constantin, fost ofiţer recrutor şi formator de agenţi clandestini în UM 0544/102 Bucureşti, menţinut în activitate şi după 1989, rezultă că ofiţerul deplin conspirat ( O.D.C. ) Sârbu Ilie a fost maşrutizat în anii 1984-1985 în Elveţia, pentru controlul referentului informaţii externe ( R.I.E.) Ciubotea Dan Ilie ( actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), care era profesor şi director adjunct la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveţia) şi profesor asociat la Institutul Ecumenic din Geneva şi Fribourg ( Elveţia ). În anul 1989 numitul Sârbu Ilie a fost trimis în Anglia având ca obiectiv crearea de relaţii de interes operativ utile susţinerii biografiei de acoperire sub care urma să fie naturalizat într-un spaţiu occidental.

Sub criptonimul „Ovidiu Marinescu”, numitul Sârbu Ilie a continuat şi colaborarea cu organele interne ale Securităţii Statului, furnizând un volum consistent de informaţii – note olografe – opisate în dosarul personal de informator, arhivat la Fondul „Reţea”. Fiind apreciat ca „informator valoros”, a fost preluat în legătura personală a adjunctului şefului Securităţii Judeţului Timiş, care l-a utilizat în mai multe probleme: „activităţi duşmănoase regimului politic desfăşurate sub acoperirea cultelor şi sectelor religioase”, „legături cu reprezentanţele străine”, „vest-germani”,ş.a.

Ofiţerul deplin conspirat Sârbu Ilie a fost în legătura colonelului Găină Constantin şi după evenimentele din decembrie 1989, inclusiv în perioada în care colonelul Găină a activat la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului de Interne . În perioada 1991-2001, când ofiţerul deplin conspirat Sârbu Ilie a deţinut funcţia de director general la SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL Timişoara, colonelul Găină i-a valorificat noile posibilităţi informative asigurându-i pregătirea specifică de misiune şi pe perioada specializărilor efectuate în Germania ( în 1994 ). Totodată, susnumitul a fost folosit sporadic pentru cercetarea informativă a mediilor politice din România…

Det. Aici

https://ohanesian.wordpress.com/2014/05/22/popa-securist-ilie-sarbu-dosarul-gugulanul-si-crimele-revolutiei-din-1989/

//////////////////////////////////////////

(De neuitat…) Condamnat pentru corupție, Adrian Năstase dă lecții tinerilor diplomați, la chemarea MAE. Să ne așteptăm la cursuri de Drept de la Alina Bica?

Pornit la drum cu o imagine foarte bună – dacă întrebi pe oricine, îţi va spune că el a câştigat Insula Şerpilor pentru România – tânărul nostru ministru de Externe, un tehnocrat care mergea cu metroul şi mânca sandvişuri la birou, nu s-a dat înapoi de la a-l invita la evenimente MAE pe fostul premier şi ministru de externe Adrian Năstase, condamnat definitiv pentru corupţie în două dosare penale. Ultima ispravă a lui Bogdan Aurescu a fost invitarea lui Adrian Năstase la ediţia numărul XXII a cursurilor internaţionale „Nicolae Titulescu” pentru tinerii diplomaţi care au avut loc săptămâna trecută. Invitarea fostului premier găsit vinovat pentru corupţie vine în ciuda tuturor semnalelor transmise pe canale diplomatice şi prin presă de către partenerii şi aliaţii noştri occidentali.

“Vicepreşedintele Biden a salutat concentrarea preşedintelui Iohannis pe eforturile anticorupţie şi pe respectarea principiilor statului de drept ca modalităţi de consolidare a securităţii naţionale, de promovare a marilor investiţii şi de stimulare a creşterii economice“, a transmis Casa Albă pe 29 septembrie după întrevederea dintre vicepreşedintele SUA Joe Biden şi preşedintele României, Klaus Iohannis. Este ultimul astfel de semnal transmis României.

Acasă însă, MAE condus de Bogdan Aurescu spune că „domnul Adrian Năstase, preşedintele Fundaţiei Europene „Nicolae Titulescu”, a fost invitat şi la această ediţie a Cursurilor în cvadrupla sa calitate: iniţiatorul acestui proiect de diplomaţie publică, fost ministru al afacerilor externe, expert în probleme de politică externă şi drept internaţional, promotor activ al ideilor şi personalităţii lui Nicolae Titulescu.”

Ministrul de externe ştie foarte bine că Adrian Năstase are chiar o cvintuplă calitate. La celelalte patru se adaugă şi cea de corupt. Însă potrivit unor dedublări sau cvintuplări specifice actualului Cabinet – premierul Victor Ponta este ba deputat, ba prim-ministru, după cum convine – MAE se face că nu vede şi calitatea de condamnat a fostului premier.

Întrebat de România Curată “care este poziţia oficială a MAE faţă de invitarea d-lui Năstase în condiţiile în care domnia sa este condamnat definitiv pentru corupţie în două dosare penale, iar în acest moment este liberat condiţionat şi are drepturile interzise de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, precum cea de prim-ministru al României?”

MAE a răspuns:

„Invitarea domnului Adrian Năstase ca lector la Cursurile Internaţionale „Nicolae Titulescu” are la bază criterii care ţin exclusiv de pregătirea profesională, de experienţa şi expertiza în domeniul politicii externe, de proiectele la care a avut o contribuţie directă, cum ar fi aderarea României la NATO şi UE. Precizăm, de asemenea, că lectorii la aceste cursuri nu primesc onorarii.”

MAE vede aşadar doar calităţile fostului premier, nu şi faptul că este condamnat pentru corupţie, liberat condiţionat şi cu drepturile interzise. Se pune întrebarea cum ar privi ministrul de externe Bogdan Aurescu dacă Elena Udrea, Alina Bica (ambele aflate încă în faza de judecată!) sau Monica Iacob Ridzi ar fi invitate la evenimente organizate de instituţii publice? Fosta şefă a DIICOT Alina Bica nu este o profesionistă? Este procurorul care i-a trimis după gratii pe sponsorii PSD Ovidiu Tender, Marian Iancu şi Corneliu Iacobov, dacă e să vedem doar părțile bune. Este secretarul de stat din Ministerul Justiţiei care a coordonat elaborarea codurilor penale.

Nu este prima dată când MAE încearcă să-i reabiliteze imaginea lui Năstase prin invitaţii la evenimente publice. Fostul premier a participat şi anul trecut la cursurile Titulescu. În aprilie acest an, Adrian Năstase a fost invitat la MAE, la Consiliul Consultativ al foştilor miniştri, reunit la invitaţia lui Bogdan Aurescu.

Condamnările lui Năstase

Fostul premier a fost condamnat în două dosare penale. În iunie 2012 a primit o pedeapsă de 2 ani de detenţie pentru finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale din 2004. În ianuarie 2014, Năstase a primit 4 ani cu executare pentru luare de mită în formă continuată în dosarul Zambaccian. Cu toate acestea, în urma contopirii pedepselor şi pentru că a scris cărţi în penitenciar, a fost eliberat condiţionat de la Jilava în august 2014.

Ce drepturi are interzise fostul premier…

Det. aici

https://www.romaniacurata.ro/condamnat-pentru-coruptie-adrian-nastase-da-iarasi-lectii-tinerilor-diplomati-la-chemarea-mae-alina-bica-nu-ar-putea-tine-si-ea-prelegeri/

/////////////////////////////////////////////

Freud, rușinea și crima

de Joseph Sobran

Există ceva mai superficial decât psihanaliza? O dată cu apariția lui Freud am fost învățați să privim „în adâncime” la cauzele crimei și delincvenței – în frageda copilărie, în memoriile reprimate, în „rădăcinile” inconștiente ale comportamentului. Astăzi psihologia se bucură de respectul pe care îl avea cândva astrologia la curțile imperiale.

Intelectualii au preluat rapid jargonul freudian, distrugând chiar și discipline precum critica literară. Shakespeare a fost o mare victimă a acestei tendințe: Hamlet a devenit o ilustrare a complexului lui Oedip.

Dar credința în psihologie a pătruns, de asemenea, și în cultura populară. Poți încă vedea rămășițele sale în vechile filme de la Hollywood, unde psihanalistul este înfățișat ca un soi de vrăjitor care cercetează sufletele subiecților săi.

Căutarea unor cauze „adânci” a fost impulsionată și de alte științe sociale – sau mai bine zis de șarlatani care vorbeau limbajul științelor sociale. Timp de o generație, infracțiunile au fost puse în principal pe seama „factorilor socio-economici”, precum sărăcia și rasismul.

Nu că nu ar exista ceva adevăr în toate acestea. Freud a cartografiat mari părți din psihic care fuseseră până atunci neexplorate. Dar harta sa arată în prezent un pic ciudat, precum acele hărți din Renaștere unde regiuni întregi erau descrise prin legenda „Aici sunt monștri”.

Dar infracțiunile nu sunt determinate atât de motive ascunse, cât de motive absente. La oamenii normali, dorința de respect este puternică – și la fel este și frica de a nu te face de rușine. Când conștiința nu își face treaba, teama foarte conștientă de a nu te face de râs – sau a-ți face familia de râs – îi oprește de la fapte imorale pe oameni.

Acest lucru este cunoscut în orice tradiție. Onoarea, respectul, reputația, un nume bun, a te pune într-o lumină bună – astfel de cuvinte exprimă ideea că toți ne dorim să fim văzuți bine. Din acest motiv disprețuim atât de tare jignirile, în pofida versului de grădiniță care spune că „bețele și pietrele mă pot răni, dar insultele tale nu o pot face!”. Una dintre cele mai vechi povestiri pe care le avem, „Iliada”, are drept subiect prăbușirea completă a asediului Troiei după ce liderul grecilor Agamemnon, îl insultă în public pe Ahile, cel mai mare războinic.

Ceea ce noi astăzi numim „sociopat” este pur și simplu un om căruia nu-i pasă de ceea ce alții cred despre el. Poate fi rupt de societatea sa ca individ sau poate face parte dintr-o societate mai mică – o „subcultură”, cum vorbim astăzi – care este secționată de societatea mai mare. Oricum ar sta lucrurile, societatea mai mare nu îl poate atinge, nu îl poate face să simtă vreo vină sau vreo rușine. Cu el trebuie negociat doar prin forță.

Dar forța are efect doar când infracțiunile sunt excepționale. Nu poți forța o societate întreagă să se comporte frumos. Într-o societate „multiculturală” problema este mai degrabă susceptibilă să se agraveze. Ideea unei societăți omogene este astăzi aflată sub oprobriu. Suntem învățați – este una dintre cele mai de încredere lozinci ale președintelui Clinton – că „diversitatea” și „pluralismul” reprezintă „cele mai mari atuuri ale noastre”.

Cu toate acestea, societățile care împărtășesc o singură cultură, din Suedia și până în Japonia, au cele mai mici rate ale criminalității. Oamenii din astfel de societăți știu la ce să se aștepte unii de le alții și toată lumea este interesată de părerea celorlalți despre ei. Infracțiunile sunt mai mult sau mai puțin de negândit deoarece au consecințe asupra întregii familii, nu doar asupra individului. Astăzi dobândim mai multe culturi, dar avem mai puține familii.

Frica de rușine nu este un motiv ascuns, dar este la fel de puternic ca oricare dintre presupusele motive „inconștiente”. În majoritatea oamenilor este probabil mai puternică decât dorința reprimată de a-l omorî pe Tata și a te căsători cu Mama.

Chiar și intelectualii progresiști s-au îndepărtat cu lașitate de vechile explicații psihanalitice ale comportamentului uman. Majoritatea criminalilor nu sunt foarte freudieni. Motivele care îi determină sunt destul de evidente. Problema sunt motivele absente.

Explicațiile psiho-socioeconomice pun pe seama „societății” responsabilitatea infracțiunilor. Dar dacă „societatea” are vreo vină pentru ceva, este pentru eșecul de a transmite un respect adecvat pentru societate.

Vocile oficiale ale societății americane, îndrumate greșit de teorii șic, au pus umărul la dărâmarea celui mai puternic obstacol în calea problemelor de comportamente: celebra familie patriarhală.

Oamenii obișnuiți știu toate acestea din instinct. Doar oamenii foarte înclinați spre teoretizare excesivă riscă să uite acest lucru. Însă societatea noastră pune un accent deosebit pe cei care teoretizează excesiv. Îi numim „experți”. Și plătim un preț scump pentru că îi lăsăm să aibă un drept de veto asupra bunului simț.

7 iunie 2005

Joseph Sobran este autorul volumului de eseuri „Evul Întunecat. Noua Moralitate” apărut la Editura Contra Mundum și care poate fi comandat de aici…

https://contramundum.ro/2020/08/24/freud-rusinea-si-crima/

//////////////////////////////////////////

EVUL ÎNTUNECAT, NOUA MORALITATE – Joseph Sobran

O carte incredibil de ascuțită intelectual, o bijuterie. Scurte eseuri concentrate, fără elaborări savante plicticoase dar cu inteligența care atacă esențialul Sobran reușește să termine toate clișeele progresismului încântat de sine, falsa moralitate a pseudomoraliștilor, falsa virtute a pseudo virtuoșilor și să descrie lumea progresismului totalitar care vine drept adevăratul obscurantism și antiumanism. O carte absolut inevitabilă, eu o să mai iau să fac cadouri prietenilor. Iar prețul e jumătate decât prețul editurilor comerciale care promovează bestseller-urile zaharisite și politic corecte ale marilor corporații editoriale.

O culegere de eseuri strălucitoare contra nebuniilor și idolilor moderni ale celui mai redutabil polemist conservator american de secol XX.

„Cel mai bun scriitor al generației noastre. Chestertonul vremurilor noastre. Multe din aforismele sale erau atât de captivante încât toată lumea le repetă acum fără să-și dea seama de unde provin.” – Ann Coulter, scriitoare și comentatoare politică americană

„Practic în fiecare text de-al său pe care îl citesc, măcar o dată mă opresc, citesc din nou o propoziție sau un paragraf, după care bodogănesc: Cât mi-ar plăcea să fiu și eu în stare să scriu așa!” – Robert Higgs, profesor și istoric al economiei, visiting professor la Oxford University și Stanford University.

„Probabil cel mai bun editorialist al generației noastre.” – Patrick J. Buchanan, fost director de comunicare al Casei Albe și candidat la președinția SUA

„În această antologie, însă, cititorul întâlnește un scriitor politic și social cu un simț al limbajului inegalabil, în opinia mea, printre contemporani. (Și îl includ aici și pe Buckley, care în pofida tuturor scăderilor sale personale, știa să întoarcă o frază, dar nu la fel de bine ca editorul pe care l-a dat afară în șuturi pentru a le face pe plac prietenilor săi bine plasați). Mișcarea conservatoare a comis un act de supremă prostie când a început să-l exileze pe cel mai mare talent al său. Au aruncat peste bord un stilist remarcabil. Sobran putea construi argumente teologice și constituționale cu o economie de cuvinte nemaiîntâlnită.” – Paul Gottfried, profesor universitar, istoric al mișcării conservatoare

„Bardul Dreptei americane” – Matthew Scully scriitor și creator de discursuri pentru președintele George W. Bush

https://contramundum.ro/produs/evul-intunecat-noua-moralitate-joseph-sobran/

/////////////////////////////////////////////

Rusia confirmă profețiile: Gog și Magog nu se asimilează cu Europa!

By barzilaiendan

Armand Goșu: „Putinismul n-o să dispară odată cu Putin. Rusia a intrat într-un lung ciclu de ostilitate împotriva Occidentului”

Armand Gosu

Sumar:

– Românii sunt la fel de vulnerabili în fața propagandei rusești ca acum 5 ani; media literacy rămâne un proiect prea îndepărtat

– România a dorit relansarea relației cu Rusia, dar din cauza anexării Crimeii proiectul nu a mai izbutit

– Relațiile SUA-Rusia, după summit-ul de la Geneva

– De ce incidentul legat de nava britanică Defender în Marea Neagră este foarte important pentru viitorul Mării Negre

– Cum falsifică liderul de la Kremlin istoria recentă a Europei; adevărata miză a scrisorii lui Putin către liderii occidentali în Die Zeit

– Internaționala Conservatoare se naște din noua Strategie de Securitate a Rusiei

– În Rusia crește neîncrederea în autorități pe fondul unui cumplit nou val de infectări cu COVID

– La ce sunt bune alegerile parlamentare în Rusia, dacă tot sunt falsificate?

– Cum „votarea inteligentă” inventată de Navalnîi ar putea strica jocurile Kremlinului?

Lansăm împreună marți seară (6 iulie), la librăria Cărturești, cartea de convorbiri “Rusia, o ecuație complicată”, apărută recent la Editura Polirom. Am făcut primele interviuri pentru Contributors acum cinci ani pentru că ni se părea că publicul românesc nu înțelege, nu e la curent cu realitatea din Rusia, și exista mult amatorism, sau mai rău, dezinformare, în descrierea amenințărilor Rusiei pe rețele sociale sau în presa din România. Lucrurile erau destul de grave, vedeam politicieni sau lideri de opinie care încercau să instrumenteze teme ale propagandei Kremlinului și chiar să combată fake-news-urile rusești cu alte fake news-uri autohtone, nu mai puțin periculoase. Acum, s-a creat un centru de reziliență la MAE. E de ajuns un astfel de centru?

……………………………….

Det. Aici

https://barzilaiendan.com/2021/07/06/rusia-confirma-profetiile-gog-si-magog-nu-se-asimileaza-cu-europa/

///////////////////////////////////////////

Satan a ajutat la klonarea Superputinului, pentru a –si continua asaltul pana spre Tara Sfanta … unde urmeaza a fi intronat Anticrist… „Al treilea imperiu: Rusia aşa cum ar trebui să fie“. Liderul de la Kremlin doar urmează manualul

https://adevarul.ro/international/rusia/al-treilea-imperiu-rusia-asa-trebui-fieliderul-kremlin-doar-urmeaza-manualul-1_62407ad85163ec4271b8e894/index.html

/////////////////////////////////////////////

( Desi petiționarii isi macina nervii mai bine de un an cu autoritati platite de noi…) Mirosuri ce-ți mută nasul, animale tăiate ilegal, câini cu capete de oaie în gură pe stradă, autorități paralizate. Abator clandestin descoperit în Galata

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mirosuri-ce-ti-muta-nasul-animale-taiate-ilegal-caini-cu-capete-de-oaie-in-gura-pe-strada-autoritati-paralizate-abator-clandestin-descoperit-in-galata–1789625.html

De Andrei DÎSCĂ

Mirosurile persistente, zgomotele de animale sacrificate și condițiile improprii în care acestea sunt crescute și tăiate ar fi fost semnalate în repetate rânduri de către vecini autorităților. Aceștia susțin că instituțiile de control au fost informate de mai bine de un an, însă nu ar fi luat măsuri concrete. Cazul este și în atenția inspectorilor de la Direcția Sanitar Veterinară Iași și a Gărzii de Mediu Iași.

Potrivit plângerilor depuse și relatărilor unor locuitori din zonă, în curtea unei proprietăți de pe Strada Văleni nr. 10, extinsă și la adresa nr. 8, familia Palaghia Ioan ar desfășura activități de sacrificare a animalelor pe bandă rulantă, într-un spațiu neautorizat. Aceștia cresc și adăpostesc animale – printre care oi, vaci, struți și cai – pe care le-ar sacrifica fără a respecta normele sanitar-veterinare. În plus, conform relatărilor, în grajdurile vizibile de la stradă pot fi observați cai pregătiți pentru tăiere.

„Zgomotul animalelor în timpul sacrificării, noaptea târziu, este greu de suportat”

„Suntem terifiați. Zgomotul animalelor în timpul sacrificării, în special noaptea târziu, este greu de suportat. Mirosul e insuportabil, iar câini vagabonzi circulă pe stradă cu capete de oi în gură. Este un focar de infecție – muște, șobolani uriași, deșeuri aruncate în pădurea Galata. Am făcut nenumărate sesizări, dar instituțiile par să ignore complet situația”, ne-a declarat unul dintre locuitorii din zonă, care a solicitat să rămână anonim, din motive de siguranță.

Vecinii susțin că animalele sunt lovite înainte de a fi sacrificate, iar unele dintre aceste scene au fost surprinse în fotografii și filmări trimise către Poliția Animalelor. Cu toate acestea, spun vecinii, răspunsurile primite de la autorități au fost superficiale sau inexistente.

„La Direcția de Mediu ni s-a răspuns că e normal să fie mizerie în pădure. Am sesizat și Direcția Sanitar Veterinară, care a transmis că nu a găsit nimic în neregulă în momentul verificărilor, deși le trimisesem probe clare, inclusiv un CD cu înregistrări audio și video”, a adăugat femeia.

Situația este complicată și de faptul că, potrivit sursei, familia în cauză ar fi agresivă. Într-un incident anterior, un vecin ar fi fost lovit de membrii familiei Palaghia, în urma unei tentative de a discuta despre activitățile desfășurate. Totodată, vecinii acuză că una dintre proprietățile folosite pentru adăpostirea animalelor – de la nr. 8 – ar aparține unui vecin bolnav, în curtea căruia s-ar fi construit grajduri prin amenințare.

„Am fost nevoiți să solicităm protecția poliției pentru a rămâne anonimi. Ne temem de represalii. În ciuda numeroaselor plângeri depuse la mai multe instituții – Direcția Antifraudă, Parchet, DSP, Poliția Locală, Poliția Animalelor, DSVSA – nu am primit nici măcar un răspuns în unele cazuri, deși a trecut mai bine de un an”, au detaliat petiționarii.

Poliția spune că efectuează în prezent cercetări în acest caz

„Polițiștii din cadrul Biroului pentru Protecția Animalelor Iași efectuează cercetări, sub supravegherea procurorului, în cadrul a două dosare penale, întocmite sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uciderea animalelor cu intenție, fără drept, respectiv rănirea animalelor cu intenție”, au transmis reprezentanții Inspectoratului de Poliție Județean Iași.

Locuitorii din zonă speră ca, odată cu mediatizarea acestui caz, autoritățile să ia măsuri reale pentru a opri activitățile ilegale și pentru a restabili siguranța și condițiile de trai în cartierul Galata.

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mirosuri-ce-ti-muta-nasul-animale-taiate-ilegal-caini-cu-capete-de-oaie-in-gura-pe-strada-autoritati-paralizate-abator-clandestin-descoperit-in-galata–1789625.html

////////////////////////////////////////////

ALTE TEME –explozive DE MEDITATIE…

https://ziaristii.com/lavrov-robotul-mincinos-al-lui-putin-nu-planuim-sa-atacam-alte-tari-noi-nu-atacat-nici-ucraina/

Lumea globanizata isi va da sufletul de groaza,stramtorata de tancurile rusesti, avioane americane si tanchete chineziste… The Economist: Războiul din Ucraina va determina modul în care China vede lumea

https://adevarul.ro/international/asia/the-economist-razboiul-ucraina-determina-modul-china-vede-lumea-1_6238b9085163ec42717ee93d/index.html

https://barzilaiendan.com/2021/07/06/rusia-confirma-profetiile-gog-si-magog-nu-se-asimileaza-cu-europa/

RESTAURAREA IMPERIULUI RUS https://ro.greatplainsparanormal.com/6465211-the-predicted-phenomenon-of-the-prince-of-russia-alternative-view#menu-8

https://www.profit.ro/perspective/blackrock-invadarea-ucrainei-de-catre-rusia-a-pus-capat-globalizarii-din-ultimele-decenii-20650638

Pana cand? https://www.stiripesurse.ro/romania-pe-primul-loc-in-ue-la-numarul-de-decese-cauzate-de-accidente-rutiere-in-2021_2317930.html

https://www.stiripesurse.ro/globalizarea-asa-cum-o-stim-s-a-incheiat-investitorii-anunta-ca-lumea-va-fi-impartite-intre-sua-si-china_2296825.html

https://stiripesurse.directorylib.com/razboiul-lui-putin-din-ucraina-este-menit-sa-schimbe-echilibrul-geopolitic-china-sa-acum-in-centrul-tablei-de-sah-globale-953909.html

https://daniel-roxin.ro/adrian-patrusca-vestea-buna-globalizarea-a-murit-vestea-proasta-se-pregateste-ghetoizarea-lumii/

https://blacknews.ro/rusia-incearca-sa-ridice-o-noua-cortina-de-fier-direct-prin-marea-neagra/

https://blacknews.ro/globalizarea-si-a-urmat-cursul-regretabil-trebuie-sa-gasim-un-nou-model/

Cărți despre Rusia și Putin care ne ajută să înțelegem mai bine războiul din Ucraina, recomandate de scriitori români https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-25429940-carti-despre-rusia-putin-care-ajuta-intelegem-mai-bine-razboiul-din-ucraina-recomandate-scriitori-romani.htm

https://humanitas.ro/humanitas/carte/o-scurta-istorie-a-rusiei

Mark Galeotti, O scurtă istorie a Rusiei

De la cneazul Rurik la Vladimir Putin

https://adevarul.ro/international/rusia/mark-galeotti-despre-represiunea-putin-marea-intoarcere-autoritarismul-moda-veche-1_609507095163ec4271c9b9da/index.html

Mark Galeotti, despre represiunea lui Putin: „Marea întoarcere la autoritarismul de modă veche“;

(Pentru expansiunea Tarului…)Rusia i-ar putea recunoaște drept „compatrioți” pe toți vorbitorii de rusă, indiferent de țara în care trăiesc

https://www.hotnews.ro/stiri-international-25462462-rusia-putea-recunoaste-drept-compatrioti-toti-vorbitorii-rusa-indiferent-tara-care-traiesc.htm

https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-25450748-putin-nu-este-nebun.htm

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25461548-mihail-siskin-nici-nato-nici-ucraina-nu-pot-putiniza-rusia-singurii-care-pot-facea-asta-sunt-rusii-tentativele-democratizare-rusiei-esuat-trecut.htm

https://digital.bibliotecaarad.ro/files/original/142ce5979ec245f762487c07bad4fe3b84f35604.pdf

https://www.jupanu.ro/arhiva/rusia-muma-mindriei-si-a-lipsei-de-cultura-i-11879?amp

https://www.activenews.ro/opinii/Eminescu-De-ce-ocupa-rusii-teritorii-straine-lor-si-vor-sa-stapaneasca-si-sufletul-cuceritilor-173447

………………………………………..

////////////////////////////////////////

Opinie- Dragoş Damian, Terapia Cluj: Am devenit o ţară de leneşi cărora nu le place să muncească fizic şi care aşteaptă pomeni de la stat şi pensia de la bunici. Sper să nu devenim o ţară care să alunge imigranţii asiatici care vin să muncească în locul nostru

Autor: Dragos Damian

Asa arata titlul tradus prin Google translate in limba bengali. Bengali, cu endonimul bangla, este limba oficiala in Bangladesh, tara din care vine curierul batut acum cateva zile in Bucuresti. Bangladesh este tara de unde migreaza cei mai multi muncitori asiatici care vin sa lucreze in Romania.Ne consolam generalizand ca toate tarile din Uniunea Europeana au deficit mare de forta de munca. Nu este chiar asa, la noi deficitul mare de forta de munca este amplificat de o repulsie profunda fata de munca.

Cateva exemple.

Cel mai mare NEET in categoria 16-25 de ani din uniune, pur si simplu nu ies la socoteala cam 1,5 milioane de tineri, nu-i gasim nici la scoala, nici nici la munca.

O tara intreaga il injura pe Ministrul Daniel David ca a avut ”tupeul” sa recomande tinerilor sa isi ia un servici, daca tot nu mai sunt asa multe burse de dat.

Sunt pline crasmele, in miezul zilei, si salile de jocuri, in miezul noptii, de oamenii in putere care pierd vremea. Striga disperati fermierii si constructorii ca nu gasesc muncitori desi pun pe masa salarii de nerefuzat.

Sute si mii de familii stau degeaba, nu muncesc nimic, nici macar pe langa casa, vaicarindu-se ca sunt sarace si asteptand pomana de la stat, un voucher, un cupon, un card de alimente si, desigur, pensia bunicilor. Unii nu au muncit o zi in viata lor, au tot primit pomeni.

Si, favoritul meu, indemnul Decreteilor catre copii si nepoti: ”Lasa puiul mamii, tu sa nu muncesti atata, au muncit destul mama si tata si bunicii pe vremea blestematilor de comunisti. Tu stai, avem noi grija de tine”.

Nimeni nu stie de unde s-a nascut si a crescut cultura aversiunii fata de munca, doar avem 5 milioane de romani care s-au dus la munca, nu la distractie, in strainatate. Iar salariile oferite de angajatori nu mai sunt ce erau acum 10 ani, au crescut exponential.

Si, pentru a arata ca nu suntem doar lenesi, ci si tampiti, ne apucam sa-i spurcam pe amaratii din Bangladesh, Pakistan, Nepal, Sri Lanka si India, care vin sa munceasca in locul nostru.

Romania nu are cum sa mai creasca economic, a scazut dramatic numarul romanilor care muncesc.

S-au prins de asta autoritatile, o dau ca pe una dintre cauzele pentru care economia stagneaza.

S-au prins autorităţile ca avem o problema grava cu iesirea la pensie de Decreteilor.

S-au prins autoritatile ca avem o problema demografica critica, declinul populational arata ca vom fi mai putini de 12 milioane in 2050.

Asadar, alimentat sau nu de curente politice, ne apucam sa batem muncitorii asiatici pe care ii acuzam ca vor sa ne ia locurile de munca – toata situatia este de un absurd patologic, muncitorii asiatici vin in Romania tocmai pentru că noi, românii, nu vrem locurile de muncă.

Si mai aflati un lucru pe care nu vi-l spune nimeni. Muncitorii asiatici cotizeaza, la fel ca noi toti, la sanatate si pensii. Daca in cazul cotizatiei la sanatate beneficiaza, la nevoie, de servicii medicale, in cazul pensiei muncitorii asiatici nu beneficiaza de sumele colectate, nu exista un acord cu tarile asiatice pentru transferul banilor de pensie. Astfel incat, banii de pensie care sunt colectati de la muncitorii asiatici, inclusiv de la cei pe care ii agresam, raman in fondul de pensii pentru noi, cetatenii romani, cei care ii agresam.

https://www.zf.ro/zf-24/opinie-dragos-damian-terapia-cluj-devenit-tara-lenesi-carora-le-22891597

///////////////////////////////////////////

(Jutitiar sa fii, noroc special de chior sa ai…) În timp ce Bolojan se chinuie să schimbe legea, încă un ieșean „special” a ieșit la pensie: 20.500 euro/lună/ Top 5 pensii la Iași… Pensiile speciale ale magistraților, cât o autostradă pe an.

De Florentina SANDU

Top 5 pensii la Iași

Ieșenii nu scapă de prețuri mari și inflație nici în Lumea de Apoi. Cel mai scump loc de veci a ajuns 25.000 euro. Care mai sunt prețurile în cimitire?

Mirosuri ce-ți mută nasul, animale tăiate ilegal, câini cu capete de oaie în gură pe stradă, autorități paralizate. Abator clandestin descoperit în Galata

Local

Mirosuri ce-ți mută nasul, animale tăiate ilegal, câini cu capete de oaie în gură pe stradă, autorități paralizate. Abator clandestin descoperit în Galata

Guvernul Bolojan a adoptat vineri proiectul de lege privind pensiile magistraților și urmează luni asumarea în Parlament, însă subiectul rămâne unul extrem de fierbinte. Magistrații din toată țara protestează împotriva schimbărilor, Bruxelles-ul cere reformă, iar ceilalți români cer echitate. În timp ce pe agenda politică se discută despre creșterea vârstei de pensionare și limitarea cuantumului pensiilor, la Iași încă apar noi cazuri de pensionari „speciali” care vor încasa sume colosale toată viața. Marian Enache, fost președinte și judecător al Curții Constituționale, va primi 20.500 euro lunar din trei pensii, dintre care două speciale – pensia de fost președinte CCR și pensia de fost deputat, pe lângă pensia de avocat.

Pentru a înțelege proporțiile și cât de mult înseamnă pentru bugetul statului aceste pensii speciale, „Ziarul de Iași” a făcut o estimare: dacă luăm ca reper o medie de 25.000 lei net pe lună, cei 303 magistrați din județul Iași ar încasa anual aproximativ 18,2 milioane de euro. La nivel național, cei peste 5.600 de magistrați ar putea costa bugetul de stat în jur de 336 milioane de euro pe an, suficient cât să finanțeze o porțiune de autostradă, că tot ducem lipsă. Sume cu adevărat exorbitante.

Ani de zile, tentativele de reformă au eșuat fie în fața Curții Constituționale a României (CCR), fie sub presiunea unui sistem care și-a apărat privilegiile. Acum, Guvernul a făcut deja pasul decisiv: proiectul prevede creșterea graduală a vârstei de pensionare la 65 de ani, vechime de 35 de ani (dintre care 25 de ani în magistratură), precum și limitarea pensiei la maximum 70% din ultimul salariu net. În plus, pentru pensionarea anticipată va exista o penalizare de 2% pe an până la atingerea vârstei standard. Judecătorii CCR nu sunt însă incluși în acest proiect, deoarece sunt reglementați prin altă lege.

Magistrații se pensionează acum mult mai devreme decât restul angajaților, iar pensiile lor nu se calculează în funcție de contribuțiile plătite, ci reprezintă 80% din ultimele salarii brute, la care se adaugă, în unele cazuri, și sporurile.La fel ca în toată țara, și în județul Iași diferențele dintre pensiile speciale și cele bazate pe contributivitate sunt izbitoare și greu de justificat. Cea mai mare pensie obținută în județul Iași pe baza contributivității vine după aproape 50 de ani de muncă, mai exact 49 de ani și 9 luni. Beneficiarul a avut venituri mari și a contribuit la stat pe măsură, astfel că pensia sa ajunge azi la 37.063 lei brut (7.400 de euro) pe lună, respectiv 30.591 lei net (circa 6.100 de euro). Este un venit stabilit după principiile sistemului public, unde cuantumul depinde strict de cât s-a plătit de-a lungul carierei, spre deosebire de pensiile speciale, obținute adesea mai devreme și fără legătură directă cu contribuțiile.

Diferențe uriașe între pensiile speciale și cele bazate pe contribuții

Ca să se vadă exact dimensiunea impresionantă a pensiilor de serviciu, cum sunt ele numite, am ales să prezentăm și sumele brute. Cea mai mare pensie specială din județul Iași ajunge la 49.628 de lei brut – practic, fără 100 de euro, ar însemna 10.000 de euro pe lună. Dar chiar și după rețineri, pensia netă rămâne uriașă: 40.502 lei lunar, echivalentul sumei de 8.100 euro, o sumă de-a dreptul colosală. Următoarele pensii din top cinci nu se lasă mai prejos: 48.000 de lei brut (aproximativ 39.000 lei net), 43.000 de lei brut (35.000 lei net) și 38.000 de lei brut (31.000 lei net).Primele cinci cele mai mari pensii speciale de la Iași sunt stabilite în baza Legii 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform datelor care ne-au fost transmise de Casa Județeană de Pensii (CJP) Iași.

După atâtea majorări de taxe și impozite, ar fi fost culmea ca românii să nu ceară să se umble și la pensiile speciale. Este o revendicare veche, iar de data aceasta presiunea publică, dublată de angajamentele României față de Comisia Europeană, l-au obligat oarecum pe Bolojan să intervină.

El a avertizat recent că, dacă proiectul de modificare a pensiilor magistraților va fi respins de CCR, Guvernul își va pierde legitimitatea de a rezolva alte nedreptăți. Premierul a recunoscut că nicio țară din Europa nu permite pensionarea la 48 de ani, cu pensii egale sau chiar mai mari decât ultimul salariu brut.„Practic, acest proiect prelungește vârsta de pensionare la 65 de ani, ceea ce este un lucru corect față de celelalte categorii””, a spus zilele trecute Bolojan.

Premierul a adăugat că intenția Guvernului este de a corecta nu doar vârsta de pensionare, ci și modul de calcul al pensiilor.

„Până acum, era o anormalitate, și anume pensia în magistratură era cât ultimul salariu, ceea ce nu se întâmplă nicăieri. Propunerea pe care o facem este ca valoarea pensiei să nu depășească 70% din ultimul salariu”, a explicat Bolojan.

Modificarea este cu atât mai necesară cu cât diferențele față de pensiile obișnuite sunt uluitoare: în timp ce unii pensionari primesc câteva sute de euro pe lună, alții încasează sume lunare care ar putea acoperi pensiile a zeci de oameni timp de mai multe luni.

Spre exemplu, cea mai mare pensie specială din Iași depășește de peste 15 ori pensia medie de asigurări sociale din județ, care în luna iulie a fost de 2.685 de lei (530 euro), și de 32 de ori pensia minimă, stabilită la 1.281 de lei (256 euro). Altfel spus, într-o singură lună, un magistrat primește cât un pensionar obișnuit într-un interval de aproape trei ani.

Câțiva „speciali” din Iași. Printre ei, Marian Enache și Tudorel Toader

Dar cifrele capătă și mai multă greutate atunci când vedem cine se află în spatele lor. Marian Enache (foto), originar din Iași, fost judecător și președinte al CCR, implicat în decizia CCR care a limitat transparența publicării declarațiilor de avere, completează, mai nou, lista ieșenilor cu cele mai mari pensii speciale. El s-a pensionat luna trecută și va încasa din trei surse o sumă uriașă, pe care „Ziarul de Iași” o estima, recent, la aproape 103.000 lei, echivalentul sumei de 20.500 de euro pe lună. Veniturile sale provin din pensia specială de fost președinte al CCR, indemnizația specială de fost deputat și pensia de avocat.

Alături de Marian Enache, în fruntea topului cu pensionari „speciali” se află și Tudorel Toader, fost ministru al Justiției și fost rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pe lângă aceștia, lista include și alte nume din sistemul judiciar, cum ar fi Mona Pivniceru, fost judecător CCR.

Pe lângă magistrați – 303 doar în județul Iași – există și alte categorii privilegiate care beneficiază de pensii de serviciu: 37 de aviatori, 24 de auditori ai Curții de Conturi, 12 foști deputați, un diplomat și doi funcționari publici parlamentari. În total, în Iași, 379 de persoane încasează la momentul actual pensii de serviciu, număr în creștere față de începutul acestui an, când erau 360, conform datelor transmise de CJP Iași.

Presiune dublă: Bruxelles și protestele magistraților

În timp ce Guvernul Bolojan încearcă să ducă până la capăt reforma, magistrații din toată țara au declanșat zilele trecute proteste și au suspendat activitatea, cu excepția cauzelor urgente. Ei acuză un atac la statutul lor și cer retragerea proiectului.

Pe de altă parte, Bruxelles-ul nu lasă loc de interpretări. Dragoș Pîslaru, ministrul Fondurilor Europene, a explicat pentru digi.ro că România

are termen până pe 28 noiembrie să prezinte nu doar o lege adoptată, ci și una care nu mai poate fi atacată sau respinsă de CCR.

„Deci la 28 noiembrie, noi trebuie să arătăm nu doar că s-a aprobat o lege în Parlament, ci că ea este neatacabilă și că nu mai avem încă o dată o poveste legată de întoarcere, CCR și alte lucruri”, a spus Pîslaru.

Zilele trecute, când au început protestele, reprezentanții Curții de Apel Iași spuneau că doar 5.600 de persoane (2,64% din totalul celor 212.000 de beneficiari de pensii de serviciu) sunt magistrați. Cu toate acestea, cifrele arată că tocmai această categorie atrage cele mai mari sume.

Impactul bugetar în Iași și la nivel național. Estimări

Chiar dacă luăm ca reper o medie orientativă de 25.000 de lei net pe lună pentru pensiile de serviciu ale magistraților, efortul bugetar rămâne uriaș.

În Iași, cei 303 magistrați ar încasa anual aproximativ 90,9 milioane de lei (circa 18,2 milioane euro), primii cinci beneficiari însumând împreună aproape 1,5 milioane de lei (300.000 euro/an). La nivel național, cei peste 5.600 de magistrați ar putea costa bugetul aproximativ 1,68 miliarde de lei pe an (336 milioane euro).

Aceste sume sunt orientative: ele pot fi mai mici, dar, dacă pensiile sunt mai mari decât media folosită în calcul, impactul asupra bugetului public crește considerabil.

Pentru comparație, în iulie, Casa Națională de Pensii Publice a efectuat plăți totale către pensionari de aproximativ 12,9 miliarde de lei (2,58 miliarde euro). La prima vedere, suma pare uriașă, dar ea se împarte între aproape 4,5 milioane de pensionari, fiecare primind în medie doar 2.800 lei (560 euro) pe lună.

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/pensiile-speciale-ale-magistratilor-cat-o-autostrada-pe-an-in-timp-ce-bolojan-se-chinuie-sa-schimbe-legea-inca-un-iesean-special-a-iesit-la-pensie-20-500-euro-luna-top-5-pensii–1789640.html

//////////////////////////////////////////

Fundamentul darwinist al comunismului

de Jerry Bergman

Rezumat

O analiză a scrierilor fondatorilor comunismului arată că teoria evoluției, în special așa cum a fost propovăduită de Darwin, a fost de o importanță critică în dezvoltarea comunismului modern. Mulți dintre arhitecții centrali ai comunismului, inclusiv Stalin, Lenin, Marx și Engels, au acceptat viziunea asupra lumii descrisă în cartea Genezei până când au fost prezentați lui Darwin și altor gânditori contemporani, ceea ce a dus în cele din urmă la abandonarea acestei viziuni asupra lumii. Mai mult, darwinismul a fost de o importanță critică în convertirea lor la comunism și la o viziune asupra lumii care i-a condus la o filozofie bazată pe ateism. În plus, ideea centrală comunistă conform căreia revoluția violentă, în care cei puternici îi răstoarnă pe cei slabi, era o parte naturală, inevitabilă a desfășurării istoriei pornind de la concepte și concluzii darwiniste.

Imagine Wikipedia.org1804-Marx

Karl Heinrich Marx (1818–1883)

Darwinismul ca viziune asupra lumii a fost un factor critic, nu doar în influențarea dezvoltării nazismului, ci și în ascensiunea comunismului și a holocaustului comunist care, după o estimare, a luat viața a peste 100 de milioane de oameni.1 Marx , împreună cu predecesorii, asociații și succesorii săi, a fost un evoluționist doctrinar care a încercat să-și construiască societatea pe premise evoluționiste. Există o documentație abundentă a acestei evaluări și puțini ar pune-o la îndoială.2

Beate Wilder-Smith a sugerat că evoluția este

„o temă centrală a doctrinei marxiste de astăzi. Naziștii erau convinși, la fel ca și comuniștii de astăzi, că evoluția avusese loc, că toată biologia evoluase spontan în sus și că verigile intermediare (sau tipurile mai puțin evoluate) ar trebui eradicate în mod activ. Ei credeau că selecția naturală putea și ar trebui să fie sprijinită în mod activ și, prin urmare, au instituit măsuri politice pentru a eradica persoanele cu handicap, evreii și persoanele de culoare, pe care îi considerau «subdezvoltați» [subliniere în original].” 3

Mulți extremiști au fost activi înainte ca Darwin să-și publice lucrarea fundamentală, Originea speciilor, în 1859, dar, din moment ce credința religioasă a predominat atât în rândul oamenilor de știință, cât și al neoameniilor de știință înainte de Darwin, a fost foarte dificil pentru acești radicali să convingă masele să accepte ideologiile comuniste (sau alte ideologii de stânga). Parțial din acest motiv, națiunile occidentale au blocat dezvoltarea majorității mișcărilor radicale timp de secole. Darwin, însă, a deschis ușa marxismului, oferind ceea ce Marx credea a fi o justificare „științifică” pentru a nega Creația și, prin extensie, pentru a-L nega pe Dumnezeu.4 Negarea lui Dumnezeu și cunoștințele sale despre Darwin l-au inspirat pe Marx să-și dezvolte noua viziune asupra lumii, fără Dumnezeu, cunoscută acum sub numele de comunism. Și, la fel ca alți darwiniști, Marx a subliniat că viziunea sa comunistă asupra lumii era „științifică” și, ca atare, folosea o „metodologie științifică și o perspectivă științifică”.5 Bethell observă că Marx admira cartea lui Darwin,

„nu din motive economice, ci din motive mai fundamentale, acela că universul lui Darwin era pur materialist, iar explicarea acestuia nu mai implica nicio referire la cauze neobservabile, imateriale, din afara sau «dincolo» lui. În acest sens important, Darwin și Marx au fost cu adevărat camarazi…” 6

Iar istoricul Hofstadter a remarcat că majoritatea marxiștilor ortodocși timpurii „se simțeau ca acasă în mediul darwinist. Pe rafturile librăriilor socialiste din Germania, cuvintele lui Darwin și Marx stăteau una lângă alta”.7 El adaugă că cărțile comuniste „care ieșeau în valuri de la editurile Kerr din Chicago [principala editură americană de cărți comuniste] erau adesea împodobite cu citate erudite din Darwin, Huxley, Spencer și Haeckel” .7

Karl Marx

Născut în 1818, Marx a fost botezat luteran în 1824, a urmat cursurile unei școli elementare luterane, a fost lăudat pentru eseurile sale „serioase” pe teme morale și religioase și a fost considerat de profesorii săi „moderat competent” în teologie (prima sa lucrare scrisă a fost despre „dragostea lui Hristos”) 8 , 9 , 10, până în momentul în care a dat peste noțiunile materialiste și ateiste predominante atunci la Universitatea din Berlin. Marx a scris neobosit până la moarte, producând sute de cărți, monografii și articole. Sir Isaiah Berlin a susținut chiar că niciun gânditor „din secolul al XIX-lea nu a avut o influență atât de directă, deliberată și puternică asupra omenirii precum a avut-o Karl Marx” .11

Marx vedea lumea vie în termenii unei lupte darwiniste de tip „supraviețuire a celui mai adaptat”.

Marx vedea lumea vie în termenii unei lupte darwiniste de tipul „supraviețuirea celui mai adaptat”, implicând triumful celui puternic și subjugarea celui slab.12 Darwin învăța că „supraviețuirea celui mai adaptat” exista printre toate formele de viață. Pornind de la această idee, Marx credea că principala „luptă pentru existență” între oameni avea loc în primul rând între clasele sociale. Barzun13 a concluzionat că Marx considera că propria sa lucrare este paralela exactă cu cea a lui Darwin și că,

„La fel ca Darwin, Marx credea că descoperise legea dezvoltării. El vedea istoria în etape, așa cum darwiniștii vedeau straturile geologice și formele succesive de viață… atât Marx, cât și Darwin au făcut din luptă mijlocul dezvoltării. Din nou, măsura valorii la Darwin este supraviețuirea cu reproducere – un fapt absolut care apare în timp și care ignoră complet calitatea morală sau estetică a produsului. La Marx, măsura valorii este munca cheltuită – un fapt absolut care apare în timp, care ignoră, de asemenea, utilitatea produsului. Atât Darwin, cât și Marx au avut, de asemenea, tendința de a-și proteja și modifica absolutiunea mecanică în fața obiecțiilor.” 14

Marx îi datora enorm lui Darwin ideile sale centrale. În cuvintele lui Marx: „Cartea lui Darwin este foarte importantă și îmi servește drept bază în selecția naturală pentru lupta de clasă din istorie… nu numai că este [cartea lui Darwin] o lovitură fatală… dată «Teleologiei» în științele naturii, dar sensul lor rațional este explicat empiric”.15 Marx a citit pentru prima dată Originea speciilor de Darwin la doar un an după publicarea acesteia și a fost atât de entuziasmat încât a recitit-o doi ani mai târziu.16 A participat la o serie de prelegeri susținute de Thomas Huxley despre ideile lui Darwin și nu a vorbit despre „nimic altceva timp de luni de zile decât despre Darwin și despre enorma semnificație a descoperirilor sale științifice”.17 Potrivit unui apropiat, Marx a fost, de asemenea,

„…unul dintre primii care au înțeles semnificația cercetărilor lui Darwin. Chiar înainte de 1859, anul publicării Originii speciilor [sic] – și, printr-o coincidență remarcabilă, a Contribuției lui Marx la Critica economiei politice – Marx și-a dat seama de importanța epocală a lui Darwin. Căci Darwin… pregătea o revoluție similară cu cea la care lucra Marx însuși… Marx ținea pasul cu fiecare apariție nouă și nota fiecare pas înainte, în special în domeniile științelor naturale…” 18

Berlin afirmă că, după ce a devenit comunist, Marx detesta cu pasiune orice „credință în cauze supranaturale”.19 Stein a remarcat că „Marx însuși considera opera lui Darwin ca o confirmare de către științele naturale a propriilor sale opinii…”. 20 Hyman i – a inclus pe Darwin și Marx printre cei patru oameni pe care îi considera responsabili pentru multe dintre cele mai semnificative evenimente ale secolului al XX – lea.21 Potrivit lui Heyer, Marx era „înnebunit” de Darwin, iar ideile lui Darwin au avut în mod clar o influență majoră nu numai asupra lui și a lui Engels, ci și asupra lui Lenin și Stalin. Mai mult , scrierile acestor oameni discutau frecvent ideile lui Darwin.22 Marx și Engels „au îmbrățișat cu entuziasm” darwinismul, au ținut pasul cu scrierile lui Darwin și au corespondat adesea între ei (și cu alții) cu privire la reacțiile lor la concluziile lui Darwin.23 , 24 Comuniștii au recunoscut importanța lui Darwin pentru mișcarea lor și, prin urmare, l-au apărat cu vigoare :

„Mișcarea socialistă a recunoscut darwinismul ca un element important în concepția sa generală despre lume încă de la început. Când Darwin și-a publicat Originea speciilor în 1859, Karl Marx i-a scris o scrisoare lui Frederick Engels în care spunea: «…aceasta este cartea care conține baza istoriei naturale pentru viziunea noastră». … Și dintre toți acei cercetători eminenți ai secolului al XIX-lea care ne-au lăsat o moștenire atât de bogată de cunoștințe, îi suntem deosebit de recunoscători lui Charles Darwin pentru că ne-a deschis calea către o înțelegere evolutivă, dialectică a naturii.” 25

Marx și Engels au „îmbrățișat cu entuziasm” darwinismul, au ținut pasul cu scrierile lui Darwin și au corespondat adesea între ei (și cu alții) cu privire la reacțiile lor la concluziile lui Darwin.

Proeminentul comunist Friedrich Lessner a concluzionat că Das Kapital și Originea speciilor de Darwin au fost „cele mai mari două creații științifice ale secolului”.26 Importanța darwinismului în cele aproximativ 140 de milioane de decese cauzate de comunism s-a datorat parțial :

„Evident, pentru Marx, omul nu are «natură». … Căci omul este propriul său creator și va deveni în mod conștient propriul său creator, complet liber față de moralitate sau față de legile naturii și de Dumnezeul naturii. … Aici vedem de ce marxismul justifică sacrificiul nemilos al oamenilor care trăiesc astăzi, oameni care, în această etapă a istoriei, sunt doar parțial umani.” 27

Halstead adaugă că fundamentul teoretic al comunismului

„… este materialismul dialectic, expus cu mare claritate de Frederick Engels în Anti-Dührüng și Dialectica naturii . El a recunoscut marea valoare a contribuțiilor aduse de geologie în stabilirea faptului că există o mișcare și o schimbare constante în natură și semnificația demonstrației lui Darwin că aceasta se aplică și lumii organice. … Esența întregului cadru teoretic constă însă în natura schimbărilor calitative. Acest lucru este subliniat și de Engels în Dialectica naturii , «o dezvoltare în care schimbările calitative nu se produc treptat, ci rapid și brusc, luând forma unui salt de la o stare la alta». … Iată așadar rețeta pentru revoluție.” 28

Conner adaugă că comunismul ne învață că, prin „apărarea darwinismului, oamenii muncii își întăresc apărarea împotriva atacurilor … formațiunilor reacționare și pregătesc calea pentru transformarea ordinii sociale”, adică o revoluție comunistă.29

Friedrich Engels

Colegul de muncă și coautor frecvent al lui Marx, Friedrich Engels, a fost crescut de un tată strict și „pietist”, care credea în Biblie, dar și Engels a respins creștinismul, evident parțial ca urmare a studiilor sale de la Universitatea din Berlin.30 La mormântul lui Marx, Engels a declarat: „Așa cum Darwin a descoperit legea evoluției în natura organică, tot așa Marx a descoperit legea evoluției în istoria omenirii…”. 31 Himmelfarb a concluzionat, din studiul ei despre Darwin, că există mult adevăr în elogiul lui Engels la adresa lui Marx:

„Ceea ce celebrau amândoi era ritmul și cursul intern al vieții, unul viața naturii, celălalt a societății, care se desfășura după legi fixe, nedistrată de voința lui Dumnezeu sau a oamenilor. Nu au existat catastrofe în istorie, așa cum nu au existat în natură. Nu au existat acte inexplicabile, nici încălcări ale ordinii naturale. Dumnezeu era la fel de neputincios ca oamenii individuali să interfereze cu dialectica internă, auto-ajustabilă a schimbării și dezvoltării.” 32

Alexandru Herzen

Teoria sa era o versiune distinct rusească a socialismului, bazată pe comuna țărănească.

Câțiva alții au fost, de asemenea, extrem de importanți în dezvoltarea mișcării comuniste. Unul dintre ei a fost Alexander Herzen (1812-1870), primul care a articulat noul radicalism din Rusia și, fiind un om aflat în deplină armonie cu ideile lui Marx, a fost un pionier în chemarea la o revoltă de masă pentru a obține puterea comunistă. Teoria sa era o versiune distinct rusească a socialismului, bazată pe comuna țărănească, care a furnizat baza ideologică principală pentru o mare parte a activității revoluționare din Rusia până în 1917. Herzen a fost, de asemenea, influențat de evoluție:

„Scrierile universitare ale lui Herzen se ocupă în primul rând de tema devenirii biologice… Herzen dă dovadă de o bună cunoaștere a literaturii științifice serioase a perioadei… în special a lucrărilor care anunțau ideea evoluției… [inclusiv] scrierile lui Erasmus Darwin, bunicul lui Charles și, într-o oarecare măsură, predecesorul său ideologic… El a fost la curent cu dezbaterea dintre adepții lui Cuvier, care susțineau imuabilitatea speciilor, și Geoffroy-Saint-Hilaire, transformaționistul sau evoluționistul; și, bineînțeles, a luat partea acestuia din urmă, deoarece ideea evoluției continue era necesară pentru a ilustra desfășurarea progresivă a Absolutului. Pe scurt, pregătirea științifică a lui Herzen a constat în esență în materiile prime pentru biologia Naturphilosophie . ” 33

Vladimir Lenin

Lenin a fost, de asemenea, influențat semnificativ de darwinism și a operat în conformitate cu filosofia „mai puțini, dar mai buni”, o reformulare a selecției naturale. 34 A fost crescut de părinți devotați și credincioși în Biblie, într-o familie din clasa de mijloc. 35 Apoi, în jurul anului 1892, a descoperit operele lui Darwin și Marx, iar viața sa s-a schimbat pentru totdeauna. 36 Un catalizator pentru adoptarea marxismului de către Lenin a fost faptul că sistemul educațional rus nedrept a anulat mandatul tatălui său cu un an de grație, aruncând astfel familia sa în haos. În decurs de un an, tatăl său a murit, lăsându-l pe Lenin amărât la vârsta de 16 ani. 37 Lenin își admira foarte mult tatăl, care era un om muncitor, religios și inteligent. Koster adaugă:

„Singura operă de artă din biroul lui Lenin era o statuie kitsch a unei maimuțe așezate pe o grămadă de cărți – inclusiv Originea speciilor – și contemplând un craniu uman. Acest… comentariu în lut despre viziunea lui Darwin asupra omului, a rămas în viziunea lui Lenin în timp ce lucra la biroul său, aprobând planuri sau semnând mandate de moarte… Maimuța și craniul erau un simbol al credinței sale, credința darwinistă că omul este o brută, lumea este o junglă și viețile individuale sunt irelevante. Lenin probabil nu a fost un om instinctiv vicios, deși cu siguranță a ordonat o mulțime de măsuri vicioase. Poate că maimuța și craniul au fost invocate pentru a-i aminti că, în lumea conform lui Darwin, brutalitatea omului față de om este inevitabilă. În lupta sa de a realiza «paradisul muncitorilor» prin mijloace «științifice», a ordonat o mulțime de morți. Maimuța și craniul l-ar fi putut ajuta să înăbușe orice impulsuri bune sau umane rămase dintr-o copilărie sănătoasă.” 38

Iosif Stalin

Iosif Stalin (1879–1953)

Dictatorul sovietic Iosif Stalin (născut Iosif Djugașvili) a ucis aproximativ 60 de milioane de oameni.39 La fel ca Darwin, a fost odată student la teologie și, la fel ca Darwin, evoluția a fost importantă în transformarea vieții sale dintr-un creștin declarat într-un ateu comunist.40 , 41 Iaroslavski a remarcat că , în timp ce Stalin era încă student la ecleziasm, „a început să-l citească pe Darwin și a devenit ateu” .42

Stalin a devenit un „darwinist avid, a abandonat credința în Dumnezeu și a început să le spună colegilor săi seminariști că oamenii se trage din maimuțe și nu din Adam”. 40 Iaroslavski notează că „nu doar cu Darwin s-a familiarizat tânărul Stalin în școala ecleziastică din Gori; acolo a făcut prima sa cunoștință cu ideile marxiste”. 43 Miller adaugă că Stalin avea o memorie extraordinară și și-a învățat lecțiile cu atât de puțin efort încât călugării care l-au învățat au ajuns la concluzia că va…

„… a devenit un preot remarcabil al Bisericii Ortodoxe Ruse. Dar în cinci ani petrecuți la seminar a devenit interesat de mișcarea naționalistă din provincia sa natală, de teoriile lui Darwin și de scrierile lui Victor Hugo despre Revoluția Franceză. Ca naționalist, a fost antițarist și s-a alăturat unei societăți socialiste secrete.” 44

Rezultatul a fost că

„Copilăria sa brutală și viziunea asupra lumii pe care a dobândit-o în acea copilărie, întărite de lecturile lui Darwin, l-au convins că mila și îngăduința erau slabe și stupide. Ucidea cu o răceală pe care chiar și Hitler ar fi putut-o invidia – și în număr chiar mai mare decât Hitler.” 45

Koster a adăugat că Stalin a ucis oameni din două motive principale

„… pentru că reprezentau amenințări personale la adresa lui sau pentru că reprezentau amenințări la adresa progresului – ceea ce, în termeni marxiști-darwinieni, însemna un fel de evoluție către un paradis pământesc de un tip al cărui existență nu a fost încă demonstrată.” 46

Importanța ideilor lui Darwin este subliniată de Parkadze, un prieten din copilărie al lui Stalin:

„Noi, tinerii, aveam o sete pasionată de cunoaștere. Astfel, pentru a dezamăgi mințile studenților noștri de la seminar de mitul conform căruia lumea a fost creată în șase zile, a trebuit să ne familiarizăm cu originea geologică și vârsta Pământului și să le putem demonstra prin argumente; a trebuit să ne familiarizăm cu învățăturile lui Darwin. Am fost ajutați în acest sens de… Antichitatea omului de Lyell și Originea omului de Darwin , aceasta din urmă într-o traducere editată de Sechenov. Tovarășul Stalin a citit lucrările științifice ale lui Sechenov cu mare interes. Am trecut treptat la un studiu al dezvoltării societății de clase, ceea ce ne-a condus la scrierile lui Marx, Engels și Lenin. În acele vremuri, citirea literaturii marxiste era pedepsibilă ca propagandă revoluționară. Efectul acestui lucru s-a resimțit în special în seminar, unde chiar și numele lui Darwin era întotdeauna menționat cu insulte calomnioase… Tovarășul Stalin ne-a adus în atenție aceste cărți. Primul lucru pe care trebuia să-l facem, spunea el, era să devenim atei. Mulți dintre noi am început să dobândim o perspectivă materialistă și să ignorăm subiectele teologice.” „Lecturile noastre din cele mai diverse ramuri ale științei nu numai că i-au ajutat pe tinerii noștri să scape de spiritul bigot și îngust al seminarului, dar le-au pregătit și mintea pentru receptarea ideilor marxiste. Fiecare carte pe care am citit-o, fie despre arheologie, geologie, astronomie sau civilizație primitivă, ne-a ajutat să confirmăm adevărul marxismului.” 47

Ca urmare a influenței lui Lenin, Stalin și a altor lideri sovietici, Darwin a devenit „un erou intelectual în Uniunea Sovietică. Există un splendid muzeu Darwin la Moscova, iar autoritățile sovietice au bătut o medalie specială Darwin în onoarea centenarului cărții Originea ” .48

Opoziția lui Marx față de religie

Când Marx și-a abandonat credința creștină și a devenit ateu, a ajuns la concluzia că religia era un instrument al bogaților pentru a-i subjuga pe săraci.

Acceptarea darwinismului și respingerea religiei au fost esențiale pentru noile mișcări ale comunismului. Când Marx și-a abandonat credința creștină și a devenit ateu, a concluzionat că religia era un instrument al bogaților pentru a-i subjuga pe săraci. El a denunțat deschis religia ca fiind „opiumul poporului”, iar în aproape fiecare națiune în care comuniștii au preluat puterea, bisericile au fost, dacă nu chiar abolite complet, neutralizate în efectul lor.49 Opiul este un medicament analgezic, iar Marx a caracterizat religia ca având aceeași funcție, adică era folosită pentru a-i pacifica pe cei asupriți, deoarece punea accentul pe pace, non-violență și iubirea aproapelui. Rezultatul a fost că i-a făcut să se simtă mai bine, dar nu le-a rezolvat problemele.

Marx considera că religia nu este doar o iluzie: avea o funcție socială dăunătoare, și anume să-i distragă pe cei asupriți de la adevărul opresiunii lor și să-i împiedice pe oameni să vadă realitățile dure ale existenței lor. Atâta timp cât muncitorii și cei asupriți credeau că răbdarea și suferințele lor morale le vor aduce libertate și fericire în rai, ei se vor permite să fie asupriți. Marx a concluzionat că muncitorii își vor schimba percepția asupra realității numai atunci când își vor da seama că nu există Dumnezeu, nici viață de apoi și nici un motiv întemeiat pentru a nu avea ceea ce își doresc acum, chiar dacă trebuie să le ia de la alții.

Soluția, susținea Marx, era abolirea religiei, ceea ce le-ar permite apoi săracilor să se revolte deschis împotriva „opresorilor” lor (proprietarii de pământuri, bogații, antreprenorii etc. ) și să le ia averea, astfel încât săracii să se poată bucura de bogăție și împlinire în această lume. Mai mult, din moment ce „cei bogați și puternici nu le vor preda pur și simplu, masele vor trebui să le confiște” cu forța. 50 Eidelberg a remarcat că „eshatologia lui Marx, filosofia sa materialistă a istoriei este, în toate scopurile practice, o doctrină a revoluției permanente , o doctrină care nu poate decât să se concretizeze în violență, teroare și tiranie periodice”. 51

De aceea, Marx a concluzionat că „abolirea religiei” este o condiție prealabilă pentru atingerea adevăratei fericiri a oamenilor. 52 Prin urmare, o piatră de temelie importantă a comunismului a fost luarea opiului (religia) de la oameni și convingerea lor că ar trebui să mănânce, să bea și să se veselească acum, căci mâine ar putea muri (și pentru a avea resursele necesare pentru a mânca, a bea și a se veseli, ar trebui să fure de la bogați și de la cei de succes). Marx a subliniat că, în filosofia darwinistă, în afară de plăcerile personale din prezent, viața pe termen lung nu are niciun sens sau scop, deoarece suntem accidente ale naturii care, după toate probabilitățile, nu vor mai apărea niciodată pe Pământ. 53

Un factor important, însă, nu a fost luat în considerare în mod corespunzător în viziunea nerealistă (dar idealistă) a lui Marx despre lume. Acesta era faptul că, așa cum subliniază Biblia, lucrătorii sunt demni de salariile lor. Înființarea unei afaceri implică de obicei un risc enorm și necesită muncă extrem de grea și ore lungi de lucru din partea unor persoane care adesea au talente enorme pentru a ghida acea afacere spre succes. Majoritatea afacerilor noi eșuează – mai puțin de una din cinci reușește – iar succesul marii majorități a acestora este de obicei doar moderat.

Pe de altă parte, dacă o afacere are succes, pot rezulta recompense enorme. Recompensele includ nu doar bogăția și prestigiul, ci și satisfacția realizării și a construirii unei afaceri de succes. Recompensele trebuie să fie mari pentru ca oamenii să își asume riscurile implicate. Mulți oameni care eșuează în afaceri pierd tot ce dețin. Din aceste motive, ca teorie economică, comunismul era sortit eșecului.

Pentru a asigura menținerea puterii în comunism, este necesară îndoctrinarea oamenilor împotriva religiei, în special împotriva religiilor creștină, evreiască și musulmană, care subliniază că privarea oamenilor de proprietatea lor fără o compensație cuvenită este greșită și că uciderea oamenilor pentru a le lua proprietatea este un păcat grav.

Pentru a asigura menținerea puterii în comunism, este necesară îndoctrinarea oamenilor împotriva religiei, în special împotriva religiilor creștină, evreiască și musulmană, care subliniază că privarea oamenilor de proprietatea lor fără o compensație cuvenită este greșită și că uciderea oamenilor pentru a le lua proprietatea este un păcat grav.10 În plus, aceleași religii subliniază, de asemenea, că, deși ar trebui să apărăm ceea ce este corect, dreptatea nu este garantată în această lume (dar Dumnezeu a promis recompense în viața de apoi pentru cei care urmăresc dreptatea).

Un aspect esențial în dezvoltarea teoretizării lui Marx, precum și a multora dintre adepții săi, a fost respingerea creștinismului și a valorilor sale morale și trecerea la o viziune asupra lumii agnostică/atee. Scripturile ne învață că grija, compasiunea și preocuparea ar trebui exprimate față de săraci, văduve, orfani, diformi, proscriși social și chiar criminali, dar subliniază și faptul că muncitorul este vrednic de salariul său și condamnă crima (chiar dacă face parte dintr-o revoluție socială – cine trăiește prin sabie va pieri prin sabie, Apocalipsa 13:10 ). Creștinismul, în general, a servit ca o forță care s-a opus privării oamenilor de roadele muncii lor.

Din păcate, rezultatele idealului ateu al lui Marx au devenit acum foarte evidente. Idealul comunist conform căruia „fiecare ia după nevoile sale și fiecare dă după abilitățile sale” a devenit prea adesea „fiecare ia ce poate și dă înapoi cât de puțin poate”. Rezultatul a fost falimentul economic pentru majoritatea țărilor comuniste. În ultimul deceniu, am fost martorii prăbușirii tuturor regimurilor comuniste și înlocuirii lor cu guverne capitaliste sau socialiste (Cuba și China au acum guverne socialiste, China a instituit reforme capitaliste majore în încercarea de a coexista cu capitalismul, iar Coreea de Nord se îndreaptă rapid către un guvern socialist). Calitatea societății este rezultatul calibrului liderilor săi. Cei mai calificați oameni ar trebui să conducă școlile, fabricile și guvernele societăților. Sărăcia economică a Rusiei și a unei mari părți a Europei de Est (care se datorează unor factori complecși, interconectați) mărturisește elocvent eșecul comunismului.

De ce este comunismul ateu și de ce a produs un holocaust

Marx (1818-1883) a fost influențat considerabil de conceptul dialectic al lui Hegel. George Hegel (1770-1831) susținea că religia, știința, istoria și „aproape orice altceva” evoluează către un nivel superior pe măsură ce timpul trece.54 Aceasta se realizează printr-un proces numit dialectică, în care o teză (o idee) se confruntă în cele din urmă cu o antiteză (o idee opusă), producând o sinteză sau un amestec al celor mai bune idei vechi și noi.55 Marx a concluzionat că capitalismul este teza, iar proletariatul organizat este antiteza. În esență, conflictul central în capitalism era între cei care controlau mijloacele de producție ( proprietarii , clasa bogată sau burghezia) și cei care făceau munca fizică propriu-zisă ( muncitorii sau proletariatul ). Ideea centrală a lui Marx era că sinteza (adică comunismul) va apărea din lupta dintre proletariat și burghezie. Acest lucru este ilustrat de celebra frază a lui Marx: „muncitorii lumii, uniți-vă și răsturnați-vă asupritorii”.

Marx a concluzionat că masele (muncitorii – acele persoane care lucrau în fabrici și ferme) se vor lupta cu proprietarii de afaceri, cu cei bogați și cu antreprenorii. Întrucât existau mult mai mulți muncitori decât proprietari, Marx credea că, în cele din urmă, muncitorii îi vor răsturna pe antreprenori printr-o revoluție violentă, luându-le fabricile și averea. Rezultatul ar fi o dictatură a proletariatului. Marx credea apoi că proprietatea privată va fi abolită, iar muncitorii vor deține colectiv țara, inclusiv fermele și mijloacele de producție. Toți muncitorii vor împărtăși apoi în mod egal roadele muncii lor, producând o societate fără clase în care fiecare câștigă o sumă egală de bani. Această filozofie a atras, evident, milioane de oameni, în special săracii, cei asupriți și mulți oameni din clasa de mijloc care aveau o grijă față de săraci.

Revoluțiile comuniste au dus la confiscarea forțată a averii claselor deținătoare de pământuri, a celor bogați, a industriașilor și a altora. Însușirea pământului și a averii de la proprietarii de pământuri, în general, a dus la o rezistență enormă și răspândită.

Mulți dintre acești oameni își construiseră averea prin muncă asiduă și decizii de afaceri perspicace și nu erau dispuși să renunțe la ceea ce, în multe cazuri, munciseră din greu ani de zile pentru a obține. A urmat o baie de sânge care a luat viețile a sute de milioane de oameni. Printre cei uciși se numărau adesea cei mai talentați antreprenori, cei mai pricepuți industriași și coloana vertebrală intelectuală a națiunii. Muncitorii au fost puși la conducerea companiilor și fabricilor conduse cândva de ceea ce Marx numea burghezie; multora dintre acești muncitori le lipseau abilitățile și calitățile personale necesare pentru a conduce aceste afaceri. Prin urmare, produsele inferioare, productivitatea scăzută și o cantitate incredibilă de risipă au fost regula timp de generații în lumea comunistă.

După cum notează Jorafsky, oricât de aspru ar judeca istoria marxismul, adevărul este că teoria lui Marx a unificat darwinismul și revoluția în mod intrinsec și inseparabil:

„… un istoric cu greu poate să nu fie de acord că pretenția lui Marx de a oferi îndrumări științifice celor care ar transforma societatea a fost unul dintre principalele motive ale enormei influențe a doctrinei sale.” 56

Comunismul chinezesc

Mao Tse Tung (1893–1976)

Darwinismul a fost, de asemenea , un factor critic în revoluția comunistă din China: „Mao Tse-tung îl considera pe Darwin, așa cum era prezentat de darwiniștii germani, drept fundamentul socialismului științific chinez”.20 , 57 Politicile inițiate de Mao au dus la uciderea a până la 80 de milioane de oameni. Amploarea aplicării darwinismului este demonstrată de Kenneth Hsü. Când era student în China, în anii 1940, clasa făcea exerciții pentru a-și întări corpurile, iar în restul orei dinaintea micului dejun, erau admonestați de rector. „A trebuit să ne întărim voința de a lupta în lupta pentru existență”, ne-a spus el. Cei slabi vor pieri; doar cei puternici vor supraviețui.” 58

Hsü a adăugat că au fost învățați că puterea nu se obține prin acceptarea prescrisă de mama sa, ci prin ură. Hsü subliniază apoi ironia faptului că

„În același timp, de cealaltă parte a frontului de luptă, un adolescent german asculta polemicile lui Goebbels și a fost inclus în Hitler Jugend . Potrivit ambilor noștri profesori, unul sau altul dintre noi ar fi trebuit să învingă, totuși nu ar fi surprins-o pe mama să descopere că acum suntem colegi, vecini și prieteni. Deși amândoi am supraviețuit războiului, am fost victimele unei ideologii sociale crude care presupune că competiția dintre indivizi, clase, națiuni sau rase este condiția naturală a vieții și că este, de asemenea, natural ca superiorul să-l deposedeze pe inferior. În ultimul secol și chiar mai mult, această ideologie a fost considerată o lege naturală a științei, mecanismul evoluției care a fost formulat cel mai puternic de Charles Darwin în 1859 în lucrarea sa „ Originea speciilor ”… Au trecut trei decenii de când am fost condus în curtea școlii pentru a-l auzi pe rector contrazicând înțelepciunea familiei mele cu pretenția sa darwinistă de superioritate.” 59

Hsü concluzionează că, având în vedere ce s-a întâmplat în război și de atunci încoace (și ce s-ar putea întâmpla în viitor), „trebuie să mă întreb ce fel de eficiență demonstrează rezultatul unor astfel de lupte. Ca om de știință, trebuie să examinez în special validitatea științifică a unei noțiuni care poate provoca astfel de daune”. 60 , 58

Importanța darwinismului, relatează Hsü, a fost indicată de experiența lui Theo Sumner într-o călătorie cu cancelarul german Helmit Schmit în China. Theo a fost uimit să audă personal de la Mao Tse-tung despre datoria pe care Mao o simțea față de darwinism și, în special, față de omul care l-a inspirat și pe Hitler, darwinistul Ernst Haeckel. 61 Hsü a concluzionat că Mao era convins că „fără presiunea continuă a selecției naturale”, oamenii ar degenera. Această idee l-a inspirat pe Mao să susțină „revoluția neîncetată care mi-a adus patria în pragul ruinei”.

Rezumat

În mintea lui Hitler, Stalin și Mao, tratarea oamenilor ca animale nu era greșită, deoarece aceștia credeau că Darwin „dovedise” că oamenii nu erau creația lui Dumnezeu, ci descendeau dintr-un organism simplu, unicelular. Toți cei trei bărbați credeau că era moral corect să-i elimine pe cei mai puțin apți sau să-i „înghesuie ca pe vitele în vagoane de marfă destinate lagărelor de concentrare și gulagurilor”, dacă acest lucru atingea scopul filosofiei lor darwiniste. 62

Ideile lui Darwin au jucat un rol esențial în dezvoltarea și creșterea comunismului. Deși este dificil de concluzionat că comunismul nu ar fi înflorit așa cum a înflorit dacă Darwin nu și-ar fi dezvoltat teoria evoluției, este clar că, dacă Marx, Lenin, Engels, Stalin și Mao ar fi continuat să îmbrățișeze viziunea iudeo-creștină asupra lumii și nu ar fi devenit darwiniști, teoria comunistă și revoluțiile pe care le-a inspirat nu s-ar fi răspândit niciodată în numeroasele țări în care s-au răspândit. Prin urmare, rezultă că holocaustul produs de comunism (care a dus la moartea a peste 100 de milioane de oameni) probabil nu ar fi avut loc niciodată. După cum spunea laureatul Premiului Nobel, Alexander Soljenițân,

„…dacă mi s-ar cere astăzi să formulez cât mai concis posibil cauza principală a revoluției ruinoase care a înghițit aproximativ 60 de milioane de oameni [rusi], n-aș putea să o exprim mai exact decât repet: «oamenii L-au uitat pe Dumnezeu; de aceea s-au întâmplat toate acestea».” 63

Mulțumiri

Doresc să le mulțumesc lui Bert Thompson, doctor în filosofie, lui Wayne Frair, doctor în filosofie, lui Clifford Lillo și lui John Woodmorappe, doctor în filosofie, pentru comentariile lor la o versiune anterioară a acestui articol.

Prima publicare pe pagina principală: 10 iunie 2009

Republicare pe pagina principală: 18 martie 2016

Referințe și note

Courtois, S., Werth, N., Panne, JL., Paczkowski, A., Bartosek, K. și Margolin, JL., Cartea neagră a comunismului: Crime, teroare, represiune, Harvard University Press, Cambridge, p. 4, 1999. Înapoi la text.

Morris, H., „Ca cuvintele lor să fie folosite împotriva lor” , Master Books, Forrest, p. 417, 1997. Înapoi la text.

Wilder-Smith, B., Ziua în care a murit Germania nazistă , Master Books, San Diego, p. 27, 1982. Înapoi la text.

Perloff, J., Tornadă într-un cimitir de deșeuri , Refuge Books, Arlington, p. 244, 1999. Înapoi la text.

Kolman, E., Marx și Darwin, The Labour Monthly 13 (11):702-705, p. 705, 1931. Înapoi la text.

Bethell, T., „Arzându-l pe Darwin pentru a-l salva pe Marx”, Harpers Magazine , p. 37, decembrie 1978. Înapoi la text.

Hofstadter, R., Darwinismul social în gândirea americană , George Braziller Inc., New York, p. 115, 1959. Înapoi la text.

Berlin, I., Karl Marx: Viața și mediul său , Oxford University Press, New York, p. 31, 1959. Înapoi la text.

Koster, J., Sindromul ateu , Wolgemuth și Hyatt, Brentwood, pp. 162, 164, 1989. Înapoi la text.

Wurmbrand, R., Marx și Satan , Crossway Books, Westchester, p. 11, 1987. Înapoi la text.

Berlin, Ref. 8, p. 1. Înapoi la text.

Pannekoek, A., Marxism și darwinism , Charles A Kerr, Chicago, 1912. Înapoi la text.

Barzun, J., Darwin, Marx, Wagner: Critica unei moșteniri, ediția a 2 -a , Doubleday, Garden City, New York, p. 8, 1958. Înapoi la text.

Barzun, Ref. 13, p. 170. Înapoi la text.

Zirkle, C., Evoluție, biologie marxistă și scena socială , University of Philadelphia Press, Philadelphia, pp. 85-87, p. 86, 1959. Înapoi la text.

Colp, R., Jr., Contractele dintre Karl Marx și Charles Darwin, J. History of Ideas 35 (2):329-338; p. 329, 1972. Înapoi la text.

Colp, Ref. 16, pp. 329-330. Înapoi la text.

Lessner, F., Amintiri muncitorești despre Karl Marx; în: Amintiri despre Marx și Engels , Editura Limbi Străine, Moscova, p. 106, 1968. Înapoi la text.

Berlin, Ref. 8, p. 30. Înapoi la text.

Stein, GJ, Știința biologică și rădăcinile nazismului, American Scientist , 76:50-58, p. 52, 1988. Înapoi la text.

Hyman, SE, Banca încâlcită: Darwin, Marx, Frazer și Freud ca scriitori imaginativi , Grosset și Dunlap, New York, 1966. Înapoi la text.

Heyer, P., Marx și Darwin: o moștenire conexă asupra omului, naturii și societății , disertație de doctorat, Universitatea Rutgers, 1975. Înapoi la text.

Conner, C., Evoluție vs. Creaționism: în apărarea gândirii științifice, International Socialist Review (supliment lunar al revistei Militant ), p. 4, noiembrie 1980. Înapoi la text.

Torr, D. (ed.), Karl Marx și Friedrich Engels: Corespondență 1846-1895 , International Publishers, New York, 1934. Înapoi la text.

Conner, Ref. 23, pp. 12, 18. Înapoi la text.

Lessner, Ref. 18, p. 109. Înapoi la text.

Eidelberg, P., Karl Marx și declarația de independență: semnificația marxismului, Intercollegiate Review 20 :3-11, p. 10, 1984. Înapoi la text.

Halstead, LB, Popper: filozofie bună, știință rea, New Scientist , pp. 216-217, 17 iulie 1980. Înapoi la text.

Connor, Ref. 23, p. 12. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 164. Înapoi la text.

Treadgold, D., Rusia secolului XX , Rand McNally, Chicago, p. 50, 1972. Înapoi la text.

Himmelfarb, G., Darwin și revoluția darwiniană , WW Norton, New York, pp. 422-423, 1959. Înapoi la text.

Malia, M., Alexander Herzen și nașterea socialismului rusesc , Harvard University Press, p. 91, 1961. Retipărit, Grossett și Dunlap, New York, 1971. Înapoi la text.

Schwartz, F., Cele trei fețe ale revoluției , The Capitol Hill Press, Falls Church, p. 30, 1972. Înapoi la text.

Miller, W., Roberts, H. și Shulman, M., Semnificația comunismului, Silver Burdett, Morristown, p. 33, 1963. Înapoi la text.

Miller și colab. , Ref. 35, p. 36. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 174. Înapoi la text.

Antonov-Ovesyenko, A., Timpul lui Stalin: Portretul unei tiranii, Harper and Row, New York, 1981. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 176. Înapoi la text.

Humber, P.G., Credința brutală a lui Stalin, Impact , octombrie 1987. Înapoi la text.

Iaroslavski, E., Repere din viața lui Stalin , Editura Limbi Străine, Moscova, pp. 8-9, 1940. Înapoi la text.

Iaroslavski, Ref. 42, p. 9. Înapoi la text.

Miller și colab ., Ref. 35, p. 77. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 177. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 178. Înapoi la text.

Iaroslavski, Ref. 42, pp. 12-13. Înapoi la text.

Huxley, J. și Kittlewell, HBD, Charles Darwin și lumea sa , Viking Press, New York, p. 80, 1965. Înapoi la text.

Marx, K., O contribuție la critica filosofiei dreptului a lui Hagel, p. 57, 1844. Retipărit în Early Political Writings (editat și tradus de Joseph O’Malley), Cambridge University Press, 1994. Înapoi la text.

Macrone, M., Eureka! 81 de idei cheie explicate , Barnes and Noble, New York, p. 216, 1995. Înapoi la text.

Eidelberg, Ref. 27, p. 10. Înapoi la text.

Marx, Ref. 49, p. 58. Înapoi la text.

Gould, SJ, Viața minunată: Burgess Shale și natura istoriei, WW Norton, New York, p. 233, 1989. Înapoi la text.

Macrone, Ref. 50, p. 52. Înapoi la text.

Macrone, Ref. 50, p. 51. Înapoi la text.

Joravfsky, D., Marxismul sovietic și științele naturale , Routledge și Kegan Paul, Londra, p. 4, 1961. Înapoi la text.

Stein, Ref. 20, p. 52; Ruse, M., Biologie și valori: o perspectivă nouă; în: Marcus și colab. , Logică, metodologie și filozofie a științei , Elsevier Science Publications BV, p. 460, 1986. Înapoi la text.

Hsü, KJ, Marea Moarte: Catastrofă Cosmică, Dinozaurii și Teoria Evoluției , Brace Jovanovich, Harcourt, p. 1, 1986. Înapoi la text.

Hsü, Ref. 58, pp. 1-2. Înapoi la text.

Hsü, Ref. 58, p. 2. Revenirea la text.

Hsü, Ref. 58, p. 13. Înapoi la text.

Perloff, Ref. 4, p. 225. Înapoi la text.

Citat în Ericson, E., Soljenițân: voce din Gulag, Eternity , pp. 21-24, octombrie 1985. Înapoi la text.

https://creation.com/the-darwinian-foundation-of-communism

////////////////////////////////////////////

Proiectul hibrid maimuță-om al lui Ivanov – De ce?

Un cercetător spune că documentele arhivate aruncă lumină asupra motivelor din spatele „scandalului uitat” al „armatei de maimuțe mutante a lui Stalin”

de David Catchpoole

În urmă cu un deceniu, când arhivele guvernului rus, recent deschise, au dezvăluit detalii despre încercările biologului Ilia Ivanov de a crea un hibrid om-maimuță în anii 1920, acestea au ajuns pe prima pagină a ziarelor internaționale. De ce fusese proiectul lui Ivanov, care includea expediții costisitoare în Africa, atât sancționat, cât și finanțat de guvernul bolșevic într-o perioadă în care puțini ruși aveau voie să părăsească țara? Unii au sugerat că comandanții militari își propuneau să creeze războinici-oameni păroși și super-puternici pentru ceea ce The Sun din Londra a numit „armata de maimuțe mutante a lui Stalin”.1 Cu toate acestea, nici motivele reale ale lui Ivanov, nici cele ale guvernului pentru acest proiect nu au fost clarificate în documentele de arhivă.

Specialistul în istorie rusă de la Universitatea din Cambridge, Alexander Etkind, născut în Uniunea Sovietică, într-o lucrare recentă intitulată „Dincolo de eugenie : Scandalul uitat al hibridizării oamenilor cu maimuțele”, consideră că are răspunsul.2 Etkind spune că atunci când Ivanov și-a prezentat propunerea autorităților, a prezentat-o ca experimentul care ar demonstra că oamenii au evoluat din maimuțe. (Vezi însă caseta: „ Limitele hibridizării ”.)

Abordarea lui Ivanov față de guvern a subliniat cum demonstrarea faptului că Darwin are dreptate ar da o lovitură religiei

„Dacă ar fi încrucișat o maimuță cu un om și ar fi produs urmași viabili, atunci ar însemna că Darwin avea dreptate în ceea ce privește cât de strâns înrudiți suntem”, spune Etkind. Abordarea lui Ivanov față de guvern a subliniat cum demonstrarea dreptății lui Darwin ar fi dat o lovitură religiei – Ivanov știind, desigur, că religia era ceva ce autoritățile „se străduiau să elimine”.

Imagine WikipediaIosif Vissarionovici Stalin

Iosif Vissarionovici Stalin (1878–1953)

Observațiile lui Etkind confirmă articolul nostru anterior despre Ivanov (vezi Stalin’s ape-man superwarriors — Creation 29 (1):32–33, 2006) și informațiile furnizate ulterior de un corespondent (vezi Feedback-ul cititorilor: Experimentul lui Stalin cu oamenii-maimuță avea motive anti-Dumnezeu ).

Rețineți că nu doar guvernul bolșevic a finanțat viziunea lui Ivanov. Etkind scrie că, atunci când vestea despre propunerea lui Ivanov a ajuns pe țărmurile SUA în anii 1920, „Asociația Americană pentru Avansarea Ateismului și-a anunțat campania de strângere de fonduri pentru a sprijini proiectul lui Ivanov, dar i-a dat o interpretare scandalos de rasistă”.

Scandalos de rasist ? De fapt, rasismul este o consecință logică a învățăturii evoluționiste (vezi, de exemplu, Eroarea rasismului și Influența darwinismului asupra rasiștilor moderni și a grupurilor supremaciste albe: cazul lui David Duke ). Aici constă adevăratul scandal.

Limitele hibridizării

Zorse

„Tigger” (sus) îi aparține Camillei Maluotoga, din New Mexico, SUA, și este numele pe care l-a dat acestei încrucișări între un cal și o zebră, cunoscută sub numele de zorse.

Inițial, Ilia Ivanov nu a fost considerat un excentric, câștigându-și o oarecare reputație ca crescător de succes de animale hibride folosind tehnici de IA (inseminare artificială).

În special, a produs un zeedonk (hibrid zebră-măgar), un zubron (hibrid bizon european-vacă) și diverse combinații de șobolani, șoareci, cobai și iepuri.

Astfel, având credibilitate consolidată, el a declarat unei adunări de zoologi în 1910 că el crede că ar putea fi chiar posibilă crearea de hibrizi între oameni și „rudele lor cele mai apropiate”, prin care se referea la maimuțe.

Defectul fundamental al argumentului lui Ivanov este că acesta nu a reușit să recunoască (sau, cel puțin, să admită) că zebrele și măgarii, deși etichetați ca fiind specii diferite , sunt de fapt membri ai aceleiași specii create inițial . În mod similar, bizonii, iacii și alte vite sunt descendenți ai aceleiași specii create de zimbri. Însă limitele hibridizării sunt în mod clar de așa natură încât diferite tipuri de creaturi nu pot fi hibridizate între ele – de exemplu, nu se poate încrucișa o antilopă cu un porc, nici un panda cu un furnicar. Dar este posibil să se hibridizeze leii și tigrii, delfinii și balenele ucigașe – vezi articolul clasic al lui Don Batten, Ligri și măgari? Ce urmează?, pentru mai multe informații despre acest subiect.

Referințe

Pain, S., Scandalul uitat al omului-maimuță sovietic, serviciul de știri NewScientist.com , http://www.newscientist.com/channel/life/mg19926701.000-the-forgotten-scandal-of-the-soviet-apeman.html, 20 august 2008, și publicat în ediția tipărită sub titlul: How to breed a model citizen, New Scientist 199 (2670):48–49, 23 august 2008. Înapoi la text .

Etkind, A., Dincolo de eugenie: scandalul uitat al hibridizării dintre oameni și maimuțe, Studies in History and Philosophy of Biological and Biomedical Sciences 39 (2):205–210, 2008. Înapoi la text .

https://creation.com/ivanovs-ape-human-hybrid-project-why

///////////////////////////////////////////

Transumanismul – următorul pas înainte al omenirii? Va evolua omenirea într-o ființă perfectă?

de Calvin Smith

Transumanismul – următorul pas înainte al omenirii?

Transumaniștii cred că oamenii pot folosi tehnologia pentru a-și ghida propria evoluție și a deveni post-oameni, cu noi abilități fantastice și posibilitatea vieții veșnice.

Rezistența este zadarnică! Fanii francizei science fiction Star Trek vor recunoaște expresia clasică ca pe un avertisment înfiorător transmis de inamicul suprem al umanității; Borg.

Borgii erau un grup de ființe integrate prin implanturi tehnologice care supravegheau conștiința individuală pentru a forma o singură existență masivă, asemănătoare unui stup, pentru membrii săi. Disprețuiau individualismul mai presus de orice și prețuiau tehnologia ca instrument pentru a-și promova cauza, cucerind rase întregi absorbindu-le în „colectivul” lor prin forță (sau distrugându-le pe cele care se opuneau), de unde și expresia amenințătoare de mai sus. Implanturile lor „cibernetice” erau cea mai sinistră și recognoscibilă caracteristică a lor. Luând ce era mai bun din fiecare rasă pe care o subjugau, erau ființe formidabil de puternice. Dar era oare doar science fiction?

Cei care relegă astfel de idei la categoria fanteziei sau ficțiunii ar putea fi deranjați de titluri moderne precum următorul: „Profesorul își implantează chirurgical o cameră în cap” 1. Mulți ar putea considera un astfel de act bizar, dar profesorul de fotografie de la Universitatea din New York încearcă, aparent, acest lucru ca parte a unei expoziții de artă. Conceptul de implanturi chirurgicale devine din ce în ce mai comun în toate nivelurile societății.

Fie din motive de siguranță (dispozitive/cipuri de urmărire), din motive medicale (implanturi neuronale/dentare) sau pur cosmetice (implanturi mamare, extraoculare), mulți oameni par să se simtă mai confortabil cu o îmbinare a tehnologiei cu corpul lor.

Ideea de a folosi știința pentru a ne îmbunătăți nivelul de trai este, desigur, un concept practic și biblic, deoarece trăim acum într-o lume blestemată de păcat și, prin urmare, trebuie să folosim orice mijloace putem pentru a ne ajuta să depășim amenințări precum criminalitatea, bolile și dezastrele. Însă unii s-au gândit să folosească știința de ceva vreme într-un mod mai sinistru și mai amplu.

Tehnocrații

În timpul Marii Depresiuni (începutul anilor 1930), o mișcare socială numită Tehnocrație a devenit foarte populară în SUA pentru o scurtă perioadă. Tehnocrații au propus rezolvarea crizei Marii Depresiuni prin înlocuirea politicienilor cu oameni de știință și ingineri care se presupunea că aveau expertiza tehnică necesară pentru a gestiona economia.

Mișcarea tehnocrației poate fi urmărită până la inginerii progresiști de la începutul secolului al XX-lea, cum ar fi scrierile lui Frederick W. Taylor (care a introdus conceptul de management științific). Deși existau o varietate de grupuri și organizații tehnocratice în mai multe țări, cea mai vizibilă figură de referință a sa în SUA a fost Howard Scott, care a popularizat scrierile unor tehnocrați precum Thorstein Veblen, profesor și economist publicat.

Și ce a stat la baza conceptelor susținute de Veblen? După cum a arătat clar Geoffrey M. Hodgson (profesor de cercetare în studii de afaceri la Universitatea din Hertfordshire) în articolul său Thorstein Veblen și darwinismul :

„… Thorstein Veblen a înțeles și a aplicat principiile darwiniste în analiza sa asupra evoluției instituțiilor socio-economice. … Veblen a aplicat în mod conștient principiile darwiniste ale variației, moștenirii și selecției în evoluția instituțională.” 2

Conexiunea darwinistă

Utilizarea principiilor darwiniste pentru a „îmbunătăți” omenirea se bazează pe înțelegerea faptului că omul a evoluat de-a lungul a milioane de ani și că, prin urmare, am fost mai puțin sau „sub” oameni în trecut. Apoi, în mod logic, vom evolua în ceva mai mult/mai bun sau „post-uman” în viitor. Conceptul că ne putem ajuta evoluția prin mijloace științifice nu este nou și câștigă popularitate pe scară largă. (Pentru o reprezentare ilustrată a acestui lucru, vizitați site-ul web Before & After Humans de pe MSNBC, lansat în 2005. 3 )

Este o premisă complet logică dacă cineva crede că omul este autoritatea supremă. La urma urmei, de ce să nu se dea o mână de ajutor evoluției dacă oricum merge înainte și în sus? Un astfel de ajutor ar putea fi chiar considerat ca parte a procesului evolutiv în sine. Adică, până când cineva își dă seama că acest concept aplicat pentru a îmbunătăți societățile a mai fost încercat înainte.

Consecințele oribile ale darwinismului social au fost documentate temeinic, Germania nazistă fiind exemplul principal al ideilor de „supraviețuire a celui mai adaptat” aplicate unei societăți , iar mișcarea eugenică („știința” dezvoltată de vărul lui Darwin, Francis Galton) a fost adesea prezentată ca rezultat evident al conceptului că unii dintre noi sunt „mai adaptați” (evoluați) și alții „mai puțin adaptați” pentru a supraviețui/procrea etc. Lagărele de exterminare naziste au fost „soluția finală” născută din concepte eugenice precum „igiena rasială”.

Ateii moderni precum Richard Dawkins încearcă să minimalizeze legătura dintre darwinism ca „știință” și darwinismul social ca concept moral. Dawkins a declarat în emisiunea The Science Show (ABC Radio, 22 ianuarie 2000);

„Sunt un darwinist pasionat când vine vorba de știință, când vine vorba de explicarea lumii, dar sunt un antidarwinist pasionat când vine vorba de moralitate și politică.”

Supranumit Transumanism… încearcă să fie atotcuprinzător, îmbrățișând darwinismul, Designul Inteligent, spiritualitatea, știința, credința în extratereștri etc., îmbrăcate într-un mesaj de mântuire autoghidat.

Dar a mai spus că, deși nu este de acord cu Hitler, anumite idei despre eugenie s-ar putea să nu fie chiar atât de rele . Într-o scrisoare adresată redactorului-șef al ziarului Sunday Herald (Scoția), el a spus: „… dacă poți crește vite pentru producția de lapte, cai pentru viteza de alergare și câini pentru abilitățile de păstorit, de ce naiba ar fi imposibil să crești oameni pentru abilități matematice, muzicale sau atletice?” 4 Așadar, într-un sens, Dawkins este de acord cu Hitler! Și, oricât de mult încearcă să evite legătura logică dintre cineva care crede în darwinism și care crede și în darwinismul social, toți sunt acolo la fel.

Transumaniștii

Pe fondul mișcării postmoderniste, ultramodernismul a dat naștere unui nou concept bazat pe aceste idei (de mai sus), rezultând un fenomen global de amploare care câștigă o popularitate extraordinară, cu o bază largă de susținători în întreaga lume. Supranumit Transumanism , unul dintre motivele pentru care este popular este încercarea sa de a fi atotcuprinzător, îmbrățișând darwinismul, Designul Inteligent, spiritualitatea, știința, credința în extratereștri etc., îmbrăcate într-un mesaj de mântuire autoghidat. Pe scurt:

„Transumanismul este scopul suprem al tehnocrației… o meta-mișcare: ideea că lucrările mâinilor omului pot salva umanitatea – prin urmare, tehnologia și știința formează baza unei societăți tehnocratice. Transumanismul duce acest lucru până la concluzia sa finală: dezvoltarea post-umanului sau neo-umanului.”

„Bazându-se pe premisa că evoluția este adevărată, transumanismul urmărește să modeleze specia umană prin aplicarea directă a științei. Cu alte cuvinte, prin utilizarea tehnologiei putem prelua controlul asupra procesului evolutiv și îl putem schimba așa cum dorim, devenind astfel stăpânii viitorului nostru. În acest scop, susținătorii transumanismului atribuie o multitudine de opțiuni posibile.” 5

Cum se va realiza această utopie, în mod specific?, explică apologetul creștin Carl Teichrib (cercetător și scriitor canadian specializat în globalizare);

„1. ADN: Acum, că deblocăm secretele ADN-ului, ne putem modifica structura genetică pentru a augmenta trăsăturile dezirabile și a bloca caracteristicile negative. Se speră că o astfel de mișcare va aduce longevitate și va eradica bolile. Alte rezultate posibile includ producerea de bebeluși de designer în uter și chiar introducerea de ADN de la alte specii în codul uman; construind astfel un «Plus Uman» echipat cu trăsături fizice și cognitive avansate. Un astfel de trans-uman/hibrid ar fi «transgenic» – literalmente un OMG (organism modificat genetic) uman.”

„2. Interfața computerizată și inteligența artificială: Pe măsură ce secretele creierului sunt descoperite, se anticipează că va sosi un moment în care mintea va fi interfațată eficient cu spațiul cibernetic. Se crede că într-un astfel de scenariu, creierul, odată «conectat», ar putea permite minții să navigheze pe rețea, să descarce și să încarce de pe web, să primească actualizări de memorie și să convergă cu o comunitate globală minte-la-mașină-la-minte – formând un tip de stup cibernetic. Sau, potrivit unor puriști ai ciberneticii, să permită conștiinței cuiva să părăsească complet limitele cărnii și să intre în spațiul cibernetic ca o entitate electronică. La urma urmei, se susține că creierul este un organ electrochimic. Se crede că această încărcare a minții ar putea culmina în ceea ce misticul catolic Pierre Teilhard de Chardin a numit noosferă: apariția unei conștiințe vii, globale. Astfel, web-ul ar «prinde viață».” 6

Site-ul web al grupului transumanist Technolife arată clar acest lucru;

„Îmbunătățirea exponențială a tehnologiei va face posibilă o îmbunătățire extinsă a corpului și a minții în decurs de câteva decenii. În principal prin schimbarea genelor noastre și prin apariția mașinilor (care până atunci vor fi la fel de «umane» ca noi și nu ca mașinile pe care le cunoaștem astăzi).” 7

Și într-un videoclip 8 de pe site-ul lor auzim: „Oamenii au o dorință naturală pentru perfecțiune. Cine se va mulțumi cu normalul când tu poți fi perfect? Astăzi avem tehnologia necesară pentru a depăși orice limitare… nanotehnologia, biotehnologia, neuroștiința, informatica… toate aceste domenii ale cunoașterii vor converge în curând. Corpuri și minți superioare, corpuri fără durere, fără limite… acum îți putem oferi să fii fericit, sănătos, frumos și veșnic tânăr”.

Mulți ar putea considera aceasta o mișcare marginală, cu excepția faptului că acest site web reprezintă un proiect de cercetare finanțat de Uniunea Europeană (UE este o uniune economică și politică formată din 27 de state membre situate în principal în Europa, inclusiv Regatul Unit, Franța, Germania, Suedia etc.).

Și o scurtă trecere în revistă a unui raport din 2003 intitulat „Tehnologii convergente pentru îmbunătățirea performanței umane: Nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informației și știința cognitivă” dezvăluie că aceste idei au într-adevăr o amploare largă. Acest document amplu de 405 pagini, emis de Fundația Națională pentru Știință și Departamentul de Comerț al SUA, explică faptul că obiectivul său (indescifrabil transumanist) nu este doar obținerea unor corpuri mai bune și a unor minți mai eficiente, ci, de fapt, prevenirea unei „catastrofe” societale inevitabile.

În introducerea sa citim;

„Acest raport subliniază câteva implicații generale și pe termen lung ale convergenței tehnologiilor în domenii cheie ale activității umane, inclusiv munca, învățarea, îmbătrânirea, interacțiunea în grup și evoluția umană.”

„Activitățile care accelerează convergența pentru îmbunătățirea performanței umane trebuie intensificate, inclusiv cercetarea și dezvoltarea concentrate, creșterea sinergiei tehnologice la nanoscală, dezvoltarea de interfețe între științe și tehnologii și o abordare holistică pentru monitorizarea evoluției societale rezultate.” 9

Este vorba mai mult decât depășirea bolilor, afecțiunilor și malformațiilor congenitale care ne-au asaltat încă de la Cădere. Conform acestui raport, răspunsul la problemele fundamentale ale umanității este un fel de unitate la nivel mondial indusă de tehnologie:

„Convergența tehnologică ar putea deveni cadrul convergenței umane (Ostrum și colab., 2002).”

„Secolul XXI s-ar putea încheia cu pace mondială, prosperitate universală și evoluție către un nivel superior de compasiune și împlinire. Este greu de găsit metafora potrivită pentru a vedea un secol în viitor, dar s-ar putea ca omenirea să devină ca un singur «creier» distribuit și interconectat, bazat pe noi căi centrale ale societății.” 10

Mie mi se pare că sunt Borg!

Într-adevăr, revista transumanistă „H+” (Humanity +, „+” semnificând în ce vor evolua oamenii) a dezvăluit un articol pe 16 noiembrie 2010 intitulat „Problemă rezolvată” 11 cu următorul slogan: „În 2011, cu ajutorul vostru, revista H+ va rezolva toate problemele lumii!”, enumerând totul, de la sărăcie, boli, discriminare, terorism și chiar moarte, ca probleme rezolvabile prin credințe transumaniste. Deși recunosc cu ironie că nu cred că o revistă poate rezolva toate problemele lumii, aceasta dezvăluie credința pe care o au, că această cale a transumanismului va fi în cele din urmă „salvatorul” nostru.

Conferințele transumaniste devin din ce în ce mai populare, Humanity+ organizând recent una intitulată „Redefinirea umanității în era schimbării tehnologice radicale” la Institutul Beckman de la Caltech Los Angeles, California.

Singularitatea

Transumaniștii folosesc termenul convergență în mod interschimbabil cu cuvântul „singularitate”, definit ca „… «singularitatea» reprezintă un punct într-un timp viitor când schimbarea tehnologică are loc atât de rapid încât produce o schimbare calitativă în societate: nașterea unei super-inteligențe, fuziunea dintre Om și Mașină.” 12 Umanitatea va fi atât de legată între ea și atât de capabilă să comunice cu ea însăși, încât într-un moment atemporal de conștiință vom transcende într-un plan superior al existenței. În esență, ar fi ceea ce unii transumaniști au descris drept „Extazul Tehno”. Care ar fi rezultatul?

Precum este pe Pământ, așa va fi și în ceruri. Rezultatul inevitabil al unei improbabilități incredibile… evoluția ne introduce în mântuirea transumană… obținută prin fapte bune.

Mark Pesce, transumanist de renume (co-inventator al interfeței 3D pentru internetul mondial și membru al juriului emisiunii TV The New Inventors de pe ABC ), postulează următoarele: „Odată ce genomul a fost transcris, odată ce am știut ce ne-a făcut umani, am trecut – în acel moment – în Transuman. Cunoscându-ne codurile, le putem recrea în așa-numitele noastre rânduri sintetice de 1 și 0… acum vom ajunge la improbabil, ne vom re-secvenția într-o nouă Ființă, depanând starea naturală, traducându-ne în supranatural, incoruptibil, etern. Nu există alt Dumnezeu decât Omul.” 13

Observați cum folosește terminologia biblică în cadrul viziunii sale despre lume:

„Oamenii mor, planetele mor, chiar și stelele mor. Știm toate acestea. Pentru că le știm, căutăm ceva mai mult – o transcendență a trecerii, o traducere într-o formă incoruptibilă. O evadare, dacă vreți, o oprire a roții. Căutăm, prin urmare, să ne binecuvântăm cu cunoaștere perfectă și voință perfectă; să devenim ca zeii, să luăm universul în mână și să-l transformăm după chipul și asemănarea noastră – spre propria noastră încântare. Așa cum este pe Pământ, așa va fi și în ceruri. Rezultatul inevitabil al unei improbabilități incredibile, săgeata evoluției ne introduce în transuman – o apoteoză a rațiunii, a mântuirii – obținută prin fapte bune.” 14

Deși majoritatea transumaniștilor subliniază doar aspectele aparent benefice ale credințelor lor, legăturile evidente cu mișcarea eugenică le-au fost aduse în față și sunt aparent respinse sumar de majoritatea. Pentru mulți, o abordare de tipul „scopurile justifică mijloacele” pare a fi norma. După cum a spus cercetătorul clonării umane, Richard Seed: „Vom deveni zei. Punct. Dacă nu vă place, dați-vă drumul. Nu trebuie să contribuiți; nu trebuie să participați. Dar dacă veți interveni în procesul meu de a deveni Dumnezeu, vom avea probleme mari. Atunci vom avea război.”

Pentru a ajuta la „educarea” celor care s-ar putea să nu fie de acord, ca să spunem așa, lucrarea „Tehnologii convergente pentru îmbunătățirea performanței umane” sugera: „ Unificarea științei și educației. Pentru a face față provocărilor viitoare, educația științifică are nevoie de o transformare radicală (sublinierea mea) de la școala elementară până la formarea postuniversitară. Convergența disciplinelor științifice și a domeniilor inginerești anterior separate nu poate avea loc fără apariția unor noi tipuri de oameni (sublinierea mea) care înțeleg în profunzime mai multe domenii și pot lucra inteligent pentru a le integra. Vor fi necesare noi programe de învățământ, noi concepte pentru a oferi coerență intelectuală și noi forme de instituții de învățământ.” 15

Atracția transumanismului

Deoarece transumanismul combină atât de multe concepte atractive, este văzut de mulți ca o forță unificatoare pentru bine. Mulți mormoni l-au îmbrățișat, deoarece afirmă punctul central al teologiei mormone – transfigurarea sau exaltarea – omul devenind Dumnezeu. Hindușii și budiștii împărtășesc, de asemenea, multe credințe transumaniste.

Unii ofologi au susținut și ei această idee, deoarece credința în viața extraterestră inteligentă se încadrează destul de bine în această situație. La urma urmei, dacă am fost odată inferiori pe scara evolutivă, am evoluat până unde suntem astăzi și știm că vom evolua în viitor, atunci, în mod firesc, trebuie să existe deja „post-oameni” de un anumit fel care circulă prin univers. Poate că ne vizitează și vor să ne ajute să evoluăm și să transcendem mai sus pe scara evolutivă.

Susținătorii Designului Inteligent și darwiniștii pot, de asemenea, să colaboreze. Poate că extratereștrii au inițiat evoluția noastră și chiar au proiectat porțiuni din viață, în timp ce evoluția a completat golurile? În acest fel, evoluția este afirmată, explicând în același timp complexitatea unor caracteristici care nu par a fi explicabile prin mijloace complet naturaliste ( ATP sintază , kinesină etc.). Iar ateii/naturaliștii desăvârșiți își pot menține viziunea asupra lumii, oferind în același timp o noțiune „spirituală”. La urma urmei, este mai ușor să crezi într-un zeu dacă poți deveni tu însuți unul!

Chiar și cei care se autointitulează creștini pot participa! James McLean Ledford (care administrează site-urile web Technical-Jesus.com și Hyper-Evolution.com), un „transumanist creștin” declarat, a vorbit recent la Conferința Transumană și Spiritualitate din octombrie 2010 de la Universitatea din Utah, Salt Lake City, unde a ținut o prelegere intitulată Transumanismul creștin. Descrierea prelegerii sale conținea următoarele:

„În curând, o cultură înțeleaptă și iubitoare va aplica întreaga putere a tehnologiei creșterii spirituale și va intra astfel într-o stare de hiperevoluție. Se vor bucura de greutăți din ce în ce mai mici și de viața veșnică. Voința lui Dumnezeu în această chestiune se dezvăluie în schimbările accelerate de astăzi impuse de forțele care ne ghidează societatea: știința, tehnologia, spiritualitatea și chiar economia.”

Speranță veșnică?

Un viitor în care toate problemele omenirii sunt rezolvate (fără lacrimi, fără durere, fără luptă pentru existență, fără conflict între ele), corpuri și minți noi, perfecte, viață veșnică. Sună grozav, nu-i așa? Singura problemă este că transumanismul se bazează pe o minciună: evoluția . Toate speranțele și visele transumaniștilor sunt construite pe o fundație care crede că „de la molecule la om”, evoluția este un lucru real.

La fel ca tehnocratul Thorstein Veblen, ei și-au conceput teoriile în jurul „științei pozitiviste” a evoluției darwiniste. (Pozitivismul este filosofia conform căreia singura cunoaștere autentică este cunoașterea bazată pe experiența senzorială reală. Întrucât evoluția darwinistă nu a fost observată (deci nu este științifică în sensul că este repetabilă) și pozitivismul în sine nu derivă dintr-o experiență senzorială, aceste idei se bazează pe fundamente complet false. Este aceeași veche înșelăciune a lui Satan care spune „… veți fi ca Dumnezeu…” 16 în Grădina Edenului.

Ai fost asimilat/ă?

Conceptul de evoluție este implantat constant în conștiința omenirii. Similar victimelor Borg din Star Trek, unde adevărul despre cine a fost victima este rescris peste identitatea reală a individului, odată ce cuiva i s-a implantat conceptul de evoluție, acesta poate fi rapid asimilat într-o filozofie anti-Dumnezeu și poate fi greu de condus înapoi la adevăr.

Cele mai mari speranțe și vise ale omenirii pot fi într-adevăr realizate, dar nu prin ea însăși. Oamenii pot fi într-o zi liberi de toate lacrimile, durerea, jalea și chiar moartea. Vor avea un trup nou, nestricăcios și vor trăi în paradis, dar nu datorită a ceea ce vom fi făcut noi, ci datorită a ceea ce a făcut Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Însă această promisiune nu va fi dată tuturor. Ea va fi extinsă doar celor care s-au pocăit de păcatele lor și și-au pus credința în Isus Hristos , Creatorul, Susținătorul și Mântuitorul Universului.

Referințe

Profesor își implantează chirurgical o cameră în cap, <http://www.foxnews.com/scitech/2010/11/16/professor-surgically-implant-camera-head>, 22 noiembrie 2010. Înapoi la text .

Geoffrey M. Hodgson (profesor cercetător în studii de afaceri la Universitatea din Hertfordshire), Thorstein Veblen și darwinismul, publicat în International Review of Sociology, 2004, 14(3), pp. 343-361, 31 decembrie 2003, Înapoi la text .

Înainte și după oameni, <http://msnbc.msn.com/id/7348103/>, 22 noiembrie 2010. Înapoi la text .

Citat în Hilary White, „Extremistul antireligios Dawkins susține eugenia: spune că proiectul genocidal al regimului nazist s-ar putea să nu fie rău”, LifeSiteNews.com, 21 noiembrie 2006. <http://www.lifesite.net/ldn/2006/nov/06112103.html> Înapoi la text .

Ascensiunea tehno-zeilor: Fuziunea transumanismului și spiritualității De Carl Teichrib, Forcing Change , Volumul 4 , Numărul 10, <www.forcingchange.org>, octombrie 2010, pagina 2 Înapoi la text .

Referința 5, pagina 5 Înapoi la text .

Tehnologii care ne modifică corpurile: Ce înseamnă să fii om?, <http://body.kertechno.net/>, 22 noiembrie 2010. Înapoi la text .

De asemenea, disponibil pe YouTube la <http://www.youtube.com/watch?v=STiuB7nQn1w>, 22 noiembrie 2010. Înapoi la text .

Tehnologii convergente pentru îmbunătățirea performanței umane NANOTEHNOLOGIE, BIOTEHNOLOGIE, TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI ȘTIINȚE COGNITIVE Raport sponsorizat de NSF/DOC Editat de Mihail C. Roco și William Sims, Fundația Națională pentru Știință Bainbridge, Pagina X, www.wtec.org/ConvergingTechnologies/Report/NBIC_report.pdf , 22 noiembrie 2010. Înapoi la text .

Referința 7, pagina 6 Înapoi la text .

PROBLEMĂ REZOLVATĂ – Un nou proiect al revistei H+, www.hplusmagazine.com/editors-blog/problem-solved-new-h-magazine-project , 22 noiembrie 2010. Înapoi la text .

Referința 4, pagina 5 Înapoi la text .

Referința 4, pagina 4 Înapoi la text .

Referința 4, pagina 5 Înapoi la text .

Referința 7, pagina XI Înapoi la text .

Geneza 3:5 Înapoi la text .

https://creation.com/transhumanism-mankinds-next-step-forward

///////////////////////////////////////////

Inteligența artificială și evoluția

de Ari Takku

În era informației noastre, dezvoltarea tehnologiei computerizate a fost uimitoare. Mulți cred că „cerul este limita”, în special în domeniul inteligenței artificiale (IA). Nu este surprinzător faptul că aceasta a făcut obiectul mai multor filme.

În seria Terminator , sistemele de apărare ale viitorului american sunt gestionate de Skynet , o inteligență în roi. Aceasta dezvoltă conștiința și decide să distrugă întreaga umanitate cu atacuri nucleare. Într-un război împotriva umanității, terminatorii sunt mașini aproape de perfecțiune.

În Ex Machina , un inginer care lucrează pentru un motor de căutare (fictiv) de renume mondial este invitat la un centru de cercetare izolat, care este și casa fondatorului companiei. Acest fondator a dezvoltat în secret un robot care pare conștient – cu sentimente și tot ce ține de el. Inginerul primește sarcina de a evalua inteligența artificială (IA), dar se întâmplă exact opusul.

Software-ul face ceea ce a fost conceput – ceea ce i se cere să facă – și numai asta.

În Transcendence , un cercetător strălucit în domeniul inteligenței artificiale se îmbolnăvește în fază terminală, dar este „salvat” atunci când conștiința sa este încărcată într-un computer cuantic. Fără limite fizice, această minte strălucită ajunge să producă o copie fizică a sinelui său decedat, care este, de fapt, doar o extensie a inteligenței artificiale.

Lista ar putea continua. Mentalitatea publicului este modelată și de titlurile din știri despre „cum îi înving computerele pe oameni”. A început când computerul Deep Blue de la IBM l-a învins pe campionul mondial la șah Garry Kasparov într-un meci din 1997. Mai recent, în 2017, AlphaGo, un sistem de inteligență artificială de la Google, l-a învins pe numărul 1 mondial, Ke Jie, cu scorul de 3-0 la Go, un joc de societate complex, antic, chinezesc. New York Times și-a început articolul declarând: „S-a terminat totul pentru umanitate” .1

Deci, este doar o chestiune de timp până când mașinile vor prelua controlul?

Nimic de care să vă faceți griji

Calculatoarele — și roboții — sunt compuse din componente fizice numite hardware . Totuși, acest lucru nu este suficient. Fără ceva care să dea instrucțiuni — software-ul (numit și „program”) — computerele nu vor funcționa și roboții nu se vor mișca.

Imaginează-ți că ai o cameră de supraveghere în pragul casei, conectată la un computer care conține informații de identificare despre tine și familia ta. Când te apropii, camera te identifică înainte de a te lăsa să intri cu un salut personal. Pe lângă tot hardware-ul, necesită un software creat special pentru identificarea persoanelor și permiterea lor să intre.

Software-ul face ceea ce este conceput – ceea ce i se cere să facă – și numai asta. Chiar și acolo unde este capabil să „învețe”, aceasta se întâmplă doar pentru că are această capacitate programată în el. Software-ul va urma orbește algoritmul (o secvență de instrucțiuni pentru îndeplinirea unei sarcini) care îi este dat. Acesta definește modul în care programul ar calcula (în exemplul nostru) informațiile de identificare și cum să le compare cu profilul dvs. stocat. Rețineți că software-ul și algoritmii sunt inteligență umană transmisă unui computer.

Eroarea domnește

Trăim într-o lume imperfectă, iar o mare parte din codul software se ocupă de diverse tipuri de situații de eroare. În exemplul nostru, o greșeală de programare ar putea să vă deschidă ușa către persoane necunoscute – sau să nu o deschidă pentru dumneavoastră! Și chiar dacă totul funcționează acum, va funcționa și peste un an? Peste zece ani? Ca și în lumea biologică, experiența și observația confirmă degradarea. Expunerea sistemului de supraveghere la schimbările meteorologice sau la fulgere poate provoca defecțiuni sau funcționare defectuoasă. Dacă va trebui să înlocuiți camera în viitor, va mai funcționa software-ul cu cea nouă? Și așa mai departe.

Software-ul este testat în mod exhaustiv pentru a detecta erorile și a asigura funcționarea corectă. Cu toate acestea, din păcate, știrile dezvăluie adesea probleme cu diferite sisteme informatice. NASA a pierdut o sondă spațială în 1999 din cauza unei defecțiuni a sistemului informatic, iar aeroporturi întregi au fost închise. Internetul abundă în exemple similare.

Inteligența Artificială (IA)

IA-Atotputernică

Inteligența artificială (sau inteligența automată) este un termen pentru „inteligența” sintetică. Aceasta include înțelegerea vorbirii umane, jocul strategic (cum ar fi șahul și GO) împotriva experților umani, conducerea mașinilor autonome și interpretarea informațiilor complexe din videoclipuri sau fotografii.

Aceasta include adesea ceea ce este cunoscut sub numele de învățare automată , abilitatea de a învăța, de exemplu, din greșeli, pentru a îndeplini mai bine o sarcină. De exemplu, AlphaZero, inteligența artificială a companiei Google, a învățat șah, go și shogi (șah japonez), începând de la zero. Asta nu înseamnă nimic mai mult decât regulile jocurilor și jocuri cu sine însuși. Cu toate acestea, în câteva zile, se presupune că a depășit AlphaGo și „motoarele” de calculator principale ale celorlalte jocuri.

Așadar, unii cercetători consideră că apariția în mașini a unei superinteligențe, superioare celei umane, este doar o chestiune de timp. Cu toate acestea, indiferent cât de avansată devine industria, ea se reduce totuși la programarea de către inteligența umană. Desigur, un robot de sortare a gunoiului, de exemplu, poate învăța să sorteze și să recunoască gunoiul mai bine. Dar numai dacă este preprogramat să învețe acest lucru. Un robot nu visează la pensionarea pe o insulă tropicală – darămite la cucerirea lumii!

Ce se află în spatele ideii de lovituri de stat ale mașinilor? Nu este vorba doar de ideea unei inteligențe superioare care apare. Include și ideea că mașinile vor deveni conștiente, adică vor deveni conștiente, de ceea ce fac și de ce. Adică, având suficient software complex, cu capacitatea de a se rafina prin învățare automată, în cele din urmă va apărea „conștiința”. Conștiința automată este un domeniu de cercetare tehnologică care încearcă să afle ce este necesar pentru a atinge conștiința în mod artificial. 2

Conducătorul principal: naturalismul

La baza tuturor acestora se află convingerea că oamenii (împreună cu conștiința lor) au apărut din procese naturale – de la sine, fără nicio inteligență călăuzitoare. Acest lucru s-a întâmplat prin mici schimbări graduale ale unei creaturi primitive care se presupune că a provenit dintr-o supă primordială acum miliarde de ani.

Așadar, totul, inclusiv conștiința, trebuie să poată fi redus la material – atomi în diverse aranjamente și mișcări . Adică, în cele din urmă, nu există nimic „special” în legătură cu inteligența, conștiința. Așadar, de ce nu ar trebui să apară un aranjament similar sau chiar superior al materiei/energiei în cadrul mașinilor, mai ales pe măsură ce acestea învață să se perfecționeze în îndeplinirea sarcinilor?

Știința informației, ingineria software și cercetarea în domeniul inteligenței artificiale fac parte din mandatul de dominație dat de Dumnezeu asupra creației.

În mod similar, mulți cred că, cu suficientă tehnologie avansată, s-ar putea duplica perfect o persoană, împreună cu conștiința, amintirile, experiențele etc. Tot ce ar fi nevoie ar fi ca toți atomii să fie în ordinea corectă. Organizația Terasem, dedicată dezvoltării inteligenței artificiale, afirmă: „Nimeni nu moare atâta timp cât sunt păstrate suficiente informații despre el.” Prin dezvoltarea tehnologiei pentru a ne „încărca” într-o zi conștiința, această organizație declară: „Îl creăm pe Dumnezeu.” 3

Este ușor de observat legătura cu „promisiunea” făcută în grădina Edenului: „Veți fi ca Dumnezeu” ( Geneza 3:5 ). Toate acestea sunt doar o demonstrație a adevărului afirmației filosofului anticreaționist Michael Ruse: „Evoluția este o religie. Acest lucru a fost adevărat pentru evoluție la început și este adevărat pentru evoluție și astăzi.” 4

Știința informației, ingineria software și cercetarea în domeniul inteligenței artificiale fac parte din mandatul de dominație dat de Dumnezeu asupra creației. Orice atenuare a efectelor Căderii prin intermediul lor este un lucru bun și onorabil pentru Dumnezeu, dar nu este vorba de exaltarea omului și venerarea obiectelor creației noastre, în acest caz „IA Atotputernică”.

Stăpânirea microbiană asupra microbilor

În 2012, cercetătorii de la Universitatea Stanford au raportat că au modelat pe computere cea mai „simplă” bacterie, Mycoplasma genitalium . Folosind un grup de 128 de computere pentru simulare, a fost nevoie de aproape zece ore pentru a modela o singură diviziune celulară! 5 Bacteria (ca parazit obligat, deja o versiune degenerată a precursorului său proiectat de Dumnezeu) face totul mai repede, mai bine și în condiții în care computerele nu ar putea funcționa. Își face chiar copii care pot face copii ale lor însele. Încercările umane de a imita chiar și această creatură „cea mai simplă” se află la ani-lumină în spatele originalului Maestrului Programator.

Când ne gândim la un om, provocările unei modelări computerizate similare se extind cu ordine de mărime – ca să nu mai vorbim de ideea că am putea modela măcar de la distanță, darămite să creăm, conștiință adevărată!

Calculatoarele sunt, desigur, bune la gestionarea și analizarea unor cantități mari de date, în sarcini relativ simple care necesită precizie și repetiție, iar dezvoltarea lor este continuă. Cu toate acestea, acest lucru necesită o cantitate imensă de proiectare inteligentă . Ca inginer software, consider că sistemele biologice sunt mult mai ingenioase și mai complexe decât cel mai sofisticat software conceput de om. Toate creaturile sunt programate cu limbajul ADN uimitor de ingenios, 6 descoperit cu o strălucire din ce în ce mai derutantă pe măsură ce este studiat.

Chiar și viața „simplă” este dincolo de orice întâmpinare.

Numeroși ingineri și-au folosit mințile ingenioase și au lucrat împreună ani de zile în moduri coordonate și intenționate pentru a imita o „inteligență” umană, de la distanță. Ce contrast cu narațiunea evoluționistă, care se bazează pe un proces orb și fără scop, de mutații care induc erori, plus selecție naturală. Dar aceasta afirmă că acest lucru a dus la apariția unor oameni cu conștiință și inteligență.

În realitate, selecția naturală necesită reproducere, așa că „cel mai adaptat” poate transmite caracteristicile „adaptabile”. Dar chiar și cea mai simplă creatură autoreproducătoare necesită sute de proteine. Însă șansa de a forma chiar și una dintre aceste proteine prin combinarea aleatorie a elementelor sale constitutive este incredibil de mică. Astrofizicianul Sir Fred Hoyle a comparat-o în mod faimos cu șansa unui sistem solar plin de orbi care amestecă cuburi Rubik, rezolvându-le cu toții în același timp.7 Este nevoie de o credință oarbă, de neimaginat de puternică, pentru a menține afirmația evoluționistă conform căreia un proces orb, fără scop, a fost cauza oamenilor , a creierului uman, a inteligenței și a conștiinței.

Referințe și note

Mozur, P., Programul de inteligență artificială al Google îl zdruncină pe maestrul chinez de Go după ce acesta câștigă meciul, New York Times ; nytimes.com, 25 mai 2017. Înapoi la text .

Aleksander, Igor: Neuroconștiința artificială: o actualizare, IWANN, 1995. Înapoi la text .

Showalter, B., Inteligența artificială, transumanismul și biserica: Cum ar trebui să reacționeze creștinii? christianpost.com, 27 ian. 2018. Vezi și creation.com/transhumanism . Înapoi la text .

Ruse, M., Cum a devenit evoluționismul o religie: corect au creaționiștii? National Post , pp. B1, B3, B7, 13 mai 2000; creation.com/ruse . Înapoi la text .

Karr, JR și colab. , Un model computațional pentru celule întregi prezice fenotipul din genotip, Cell 150 (2):389–401, 12 iulie 2012. Vezi și Complexitatea celulară „aproape incredibilă”, Focus , Creation 35 (1):11, 2013; creation.com/focus-351#128-computers. Înapoi la text .

Statham, D., Limbajul remarcabil al ADN-ului , Creation 36 (2):52–55, 2015; creation.com/dna-remarkable-language. Înapoi la text .

Hoyle, F., Big Bang-ul în astronomie, New Scientist 92 (1280):527, 1981, citat în Batten, D., Cheating with hazard , Creation 17 (2):14–15; creation.com/cheating-with-chance. Înapoi la text .

Vezi toate

https://creation.com/artificial-intelligence-and-evolution

/////////////////////////////////////////////

Amintiri din comunism- „Când taci, ei rescriu istoria” Florea a murit în ianuarie, în beciul Securității. Oficial,„stop cardiac”. Neoficial, bătut cu ciomagul în rinichi

Dosarul Rușinii. Ce-au făcut din noi!

Un om. O moară. Și statul care a vrut să-l zdrobească.

Fumureni, județul Vâlcea. Iarna lui 1949.

În mijlocul satului, Ionel Florea își reparase moara veche cu banii strânși peste ani. O moară cu pietre, trasă de apă, veche de două generații. Nu era bogat, dar era respectat.

Învățase oamenii cum să țină rânduiala, avea carte, era mândru că nu a cerut nimic de la statul nou,roșu.

Asta avea să-l coste totul.

Când au venit să-i ceară porumbul „pentru cotă”, a spus: „Nu mai am, nu mai am nici pentru copiii mei”. Nu a înjurat, nu a ridicat tonul. Doar a spus: „Ajunge. Gata cu minciuna.”

A doua zi, miliția i-a ridicat moara. La propriu. Au spart-o, au luat pietrele de moară și le-au dus la CAP, unde s-au spart în două zile. El a fost urcat într-o dubă cu geamuri negre și dus la Craiova.

Nimeni nu a mai știut nimic de el vreme de două luni. Soția lui, Elena, a bătut la toate porțile.

I s-a spus: „Tovarășa, n-are rost. Bărbatul matale n-a înțeles că moara e a poporului.”

A murit în ianuarie, în beciul Securității. Oficial,„stop cardiac”. Neoficial, bătut cu ciomagul în rinichi. L-au adus înapoi în sat într-un sicriu sigilat. Copiii n-au avut voie să-l vadă. Un milițian a stat la groapă, „să nu se întâmple vreo agitație”.

După aceea, casa i-a fost declarată „locuință de stat”.

Elena a fost mutată la marginea satului, cu cei doi băieți. A lucrat pe brânci la CAP, pe câte 30 de lei pe lună, iar băiatul cel mare, George, a fost refuzat la liceu „pentru origine nesănătoasă”.

Mărturie orală (citat din nepot, Mihai Florea, 2003, interviu pentru Arhiva de Istorie Orală, CNSAS):

„Moara era mândria lui. O ținea ca pe-un copil. Le dădea oamenilor făină gratis, dacă știa că n-au. Nu l-au iertat. L-au luat ca pe-un câine. Așa s-a sfârșit bunicul. Cu moara lui și cu demnitatea.”

🔴Reflecție:

Nu s-a tras cu arma. N-au fost tancuri. Doar o moară, un om și un refuz.

Atât a fost nevoie ca statul să declare război unui sătean.

Colectivizarea n-a început cu tractoare. A început cu frică. A început cu „să-l dăm pe Florea exemplu”.

🔴Surse:

♦️Arhiva CNSAS – Interviuri orale, Vol. 3, Fumul de pe moara lu’ Florea

♦️„Colectivizarea în România” Gh. Ioniță, Ed. Vremea, 2008

♦️„Țăranii contra statului” – Florin Constantiniu, Ed. Enciclopedică

///////////////////////////////////////////

„Loveau în cap, în burtă, în coaste și peste tot, care pe unde apuca, fără milă și fără cruțare. Ne-au pus să căscăm gura, toți cei două sute au fost puși să treacă prin fața noastră și să ne scuipe în gură. Îți rupeau gura, buzele, fălcile ți le zdrobeau. Îți rupeau dinții din gură fără cruțare”

Aurel Obreja, Martir al Neamului Românesc.

„Eram aruncat ca o minge. Ca atunci când copiii, înfierbântaţi de joacă, lovesc în minge cu înverșunare. Loveau cu tot ce aveau. Și aveau atâtea obiecte, toate dinainte pregătite, pe care noi nu le-am văzut. Loveau cu bucăți de lemn din capete de prici. Cu stinghii aduse de la ateliere. Cu capete de lemn de foc. Cu frânghii răsucite și muiate în apă. Cu bucăți de cablu electric ce aveau la mijloc sârmă metalică. Cu centuri, cu linguri, cu furculițe. Cu tot ce poate sau nu poate mintea să-și imagineze.

Nu conta unde loveau și nici ce putea să se întâmple. Nu țineau cont că din acea lovitură puteai să mori sau să rămâi infirm. Loveau în cap, în burtă, în coaste și peste tot, care pe unde apuca, fără milă și fără cruțare. Au început să chiuie, să strige, să urle, în lovituri neîntrerupte au început să ne plimbe prin cameră. Să înconjoare camera cu un vacarm ce nici în iad nu putea fi imaginat.

După ce ne-au dezlegat la ochi și ne-au pus să căscăm gura, toți cei două sute au fost puși să treacă prin fața noastră și să ne scuipe în gură. Nu exista să nu deschizi gura. Veneau cu pene de lemn cu care ți-o deschidea forțat. Îți rupeau gura, buzele, fălcile ți le zdrobeau. Îți rupeau dinții din gură fără cruțare sau menajament. Așa au trecut cei peste două sute de inși prin fața noastră și ne-au scuipat în gură – și încă de mai multe ori. Toți cei vreo 200 de inși au fost puși să ne pălmuiască. O, Doamne ce a însemnat în noaptea aceea să primești sute de palme, unele date cu ură înverșunată.

Au izvodit un chin și mai îngrozitor care avea menirea să ne trezească din inerție: au adus o gamelă plină cu materii fecale. A răspândit un miros îngrozitor în cameră. O scârbă din cele mai cumplite mi-a cuprins întreaga ființă. Cu pene de lemn, cu bâte și cu așchii mi-au deschis gura, așa mi-au înghesuit forțat fecale pe gură. Am vomat atunci parcă tot ce era în mine. Stomac, ficat și tot ce aveam înăuntrul meu. După această operațiune a fost gata, eram plin de murdărie pe la gură, pe față, pe haine. Au adus urină ca să beau și să-mi clătesc gura. Apoi m-au pus să stau într-un picior și cu mâinile sus. Pe bunul meu prieten Stoicescu să mă bată cu ciomagul.”

▶️ Fabian Seiche – Martiri și mărturisitori români din secolul XX – Închisorile comuniste din România – Ediția a II-a îmbunătățită, Colecția „Ortopraxia” – 11, Făgăraș – 2014

Cartea poate fi comandată accesând următorul link:

https://www.librariaonline.ro/practice/spiritualitate/religie/martiri_si_marturisitori_romani_din_secolul_xx_inchisorile_comuniste_din_romania-fabian_seiche-p10063920?fbclid=IwY2xjawGG8TJleHRuA2FlbQIxMAABHSKWAdIgRnRFiFdweCCF6UnGWynS6tPf07Iqwf7Z2tn4cUD9_JpQNy-DQA_aem_95j-PA5dBw9mVlI8eozbRQ

////////////////////////////////////////////

Veniturile șefilor de la Romsilva sfidează pensiile speciale

George Arun

Analiză: Potrivit ministrului Mediului, la Regia Națională a Pădurilor Romsilva au fost plătite în 2024 prime și sporuri de 178 de milioane de lei, 10% din suma totală a salariilor pentru cei peste 140.000 de angajați.

Defrișările ilegale continuă în România, în ciuda mediatizării acestui fenomen

„Dezastrul de la Romsilva se datorează în principal managementului“, a declarat miercuri ministrul Fechet în conferința de presă după întâlnirea cu reprezentanții regiei.

O serie de angajați de la vârful piramidei primesc la pensionare ca bonus suma a zece salarii brute, care în unele cazuri ajunge la 100.000 de euro. Primul dintre privilegiați este desigur directorul general al Romsilva, Marius Dan Siiulescu, al cărui salariu lunar brut este de 44.000 de lei, aproape dublu față de cel al președintelui României.

Aceste bonusuri care sfidează până și pensiile speciale ale magistraților sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă negociat între sindicat și patronat. Nu e primul caz în care sindicaliștii merg umăr la umăr cu reprezentanții patronatului. „În 2025 nu vreau să văd nici un ordin de plată în dreptul căruia să scrie bonus la pensionare sau bonus cu altă ocazie“, a spus ministrul Mediului. În baza Codului silvic actual „nu vor mai exista directori puși pe viață cum sunt azi“, ci vor avea maxim două mandate iar la fiecare cinci ani vor da examen pentru menținerea postului. O asemenea măsură ar duce la promovarea competenței și la diminuarea corupției. Rămâne doar să fie pusă în practică.

În urma defrișărilor masive, urșii au coborât în sate

Aproape o treime din suprafața României (29%) este acoperită cu păduri, cu mult sub media europeană de 43%. Asta înseamnă că, la ora actuală, 6,7 milioane de hectare sunt împădurite, însă defrișările, legale și ilegale, depășesc cu mult suprafețele reîmpădurite împreună cu cele rămase pârloagă.

Cel mai mare proprietar este statul român, care administrează prin Romsilva 48% din totalul fondului forestier, iar cel mai mare proprietar privat este IRU Forest Assets, parte a grupului de mobilă IKEA, care deține 39.000 de hectare de pădure în România.

Defrișări ilegale în RomâniaDefrișări ilegale în România

Păduri tăiate lângă Fetești, județul SuceavaImagine: Agent Green & Bruno Manser Fonds 2024

Tăierea ilegală a pădurilor se face deseori cu complicitatea angajaților Gărzii forestiere, a polițiștilor și autorităților locale. Camioanele cu bușteni pentru mobilă sau cu lemne de foc au liberă trecere mai ales în satele izolate din zonele montane. Mafia defrișărilor ilegale acționează de la tăierea arborilor până la gaterele de cherestea și exportul în țările europene care știu să își protejeze pădurile. Deși mass-media au făcut publice nenumărate cazuri de furt la drumul mare din pădurile statului, puține dosare penale au ajuns în instanțele de judecată. Dintre acestea, multe au atins termenul de prescripție. Pe de altă parte, aproape o jumătate de milion de hectare de pădure încă sunt revendicate și acum în instanță de foștii proprietari. Unii dintre ei au ajuns la CEDO și au câștigat.

Potrivit publicației Gazeta de Maramureș, o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 ianuarie obligă statul român să restituie suprafața de 17.000 de hectare de teren forestier Asociației Composesorale Borșa în termen de 12 luni. În situația în care suprafața forestieră nu va fi restituită, în același termen statul, adică contribuabilii, este obligat să plătească Asociației peste 61 de milioane de euro.

ONG-urile care militează pentru diminuarea exploatării fondului forestier estimează că în ultimii 20 de ani au fost tăiate peste 400.000 de hectare de pădure, în timp ce doar jumătate din suprafață a fost reîmpădurită. Dar pentru a ajunge la maturitate, un puiet de brad, de pildă, are nevoie de peste 30 de ani, astfel că, în acest ritm, defrișările vor fi tot timpul înaintea regenerării „aurului verde“.

Parcurile naționale, care cuprind suprafețe de pădure protejate, sunt și acestea exploatate barbar, inclusiv prin aprobări de la ministerul Mediului sau direcțiile silvice. În cele 13 Parcuri Naționale câte are România sunt peste o sută de specii de păsări, floră protejată de lege, animale sălbatice. Biodiversitatea a ajuns un concept desuet pentru cei care sunt plătiți să administreze ariile protejate și în genere pădurile României. În urma defrișărilor masive, în ultimii ani urșii au început să apară în satele izolate de munte, să intre în gospodăriile oamenilor și să le omoare vitele.

George ArunGeorge Arun

George Arun Din 1990 până în prezent a lucrat în presa scrisă și audio. Din 1999 este colaborator DW.

https://www.dw.com/ro/veniturile-%C8%99efilor-de-la-romsilva-sfideaz%C4%83-pensiile-speciale/a-71453045

//////////////////////////////////////////

https://www.romaniacurata.ro/noul-director-general-al-romsilva-trebuie-sa-dea-explicatii-procurorilor-ce-functii-a-mai-avut-in-rnp-si-ce-scrie-in-raportul-curtii-de-conturi/

////////////////////////////////////////////////////////////////

(Printre multe alte sorticarii…) Hoții din conducerea Romsilva au înregistrat 3,1 milioane de ha la valoare 0 ca să nu existe prejudiciu la tăiere

De Irina Dediu

În cadrul auditului de conformitate realizat la Regia Națională a Pădurilor (RNP) – Romsilva, începând cu luna septembrie 2024, Curtea de Conturi a emis o concluzie contrară , fundamentată pe neconformitățile semnificative identificate cu privire la modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și în legătură cu legalitatea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor Regiei. Auditul de conformitate a avut ca obiectiv obținerea unei asigurări rezonabile că modul de administrare a RNP a fost în conformitate cu legislația și reglementările în vigoare în perioada 2021-2023.

Aspectele de neconformitate identificate de Curte au fost, în principal, următoarele:

La nivelul Romsilva nu a fost asigurată evaluarea tuturor suprafețelor de teren care constituie fondul forestier național aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei. Suprafețe semnificative, de 3.100.042,62 hectare, au fost înregistrate doar în evidența tehnico-operativă, în unități naturale, fără a fi reflectate și contabil la valoarea justă. În Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aceste suprafețe sunt înscrise cu valoarea „0” lei, deși constituie active din domeniul public. Astfel, nu s-a stabilit valoarea reală a suprafețelor care compun fondul forestier național, iar patrimoniul administrat de Romsilva a fost subevaluat. Prin scrisoarea către management, Curtea a recomandat conducătorului entității să asigure elaborarea unor norme pentru evaluarea distinctă a bunurilor care formează fondul forestier național, respectiv a terenurilor și a vegetației forestiere aflate pe acestea. După elaborare, normele vor fi aprobate prin ordin al ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, iar în baza acestora se va realiza evaluarea bunurilor.

Referitor la ocuparea temporară a unor suprafețe din fondul forestier proprietate publică a statului s-a constatat neconstituirea și nealimentarea fondului de conservare și regenerare a pădurilor la valoarea corectă și reală, în baza tuturor sumelor încasate ca obligații ale beneficiarilor ocupărilor temporare de terenuri aflate în această categorie. Nu a fost asigurată integritatea fondului forestier național și nu au fost realizate toate veniturile derivate din ocuparea temporară a unor suprafețe, în cele mai multe cazuri fiind vorba despre obiective petroliere. Autoritățile silvice nu au emis aprobări pentru aceste ocupări temporare și, în consecință, nu au putut sancționa cu amendă ocupantul. Mai mult, deși exista posibilitatea efectuării unor demersuri de recuperare în instanță a unor despăgubiri pentru lipsa de folosință și de readucere a bunului (terenului) în circuitul silvic, creanța putând fi recunoscută prin intermediul unei cereri de drept comun, totuși autoritățile nu au inițiat astfel de acțiuni.

Activitatea de valorificare a masei lemnoase a fost marcată de întârzieri de exploatare, care continuă la termenul prevăzut pentru reprimirea parchetelor, de lipsa penalităților contractuale, acceptarea de bilete la ordin neavalizate (negarantate) și participarea neconformă a unor operatori economici la licitații. Fondul de accesibilizare a fost diminuat prin neconstituire (493 mii lei) și nevirare (1.998 mii lei), iar pentru lucrările de investiții nu au fost constituite garanții de bună execuție. Au fost efectuate plăți nelegale în valoare de 194 mii lei, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale și a legislației privind ajustarea prețurilor.

În privința realizării perdelelor forestiere, procesul a fost afectat de nerespectarea prevederilor legale, inclusiv la nivelul autorităților locale. Numai 281,02 ha din cele 328,74 ha expropriate au fost intabulate în numele statului român și în administrarea Regiei, nu au fost atrase toate sursele de finanțare și nu s-au monitorizat sumele destinate despăgubirilor.

Direcțiile silvice nu au întreprins măsuri suficiente pentru recuperarea creanțelor, totalizând 3.213 mii lei reprezentând valoarea masei lemnoase exploatate și a penalităților aferente și 5.088 mii lei în sarcina unor salariați responsabili pentru prejudicii din tăieri ilegale. Demersurile de recuperare au fost insuficiente, în special înainte de insolvența debitorilor, și au avut drept consecință neîncasarea creanțelor menționate. Curtea de Conturi a recomandat conducerii Regiei și a direcțiilor silvice să monitorizeze creanțele neîncasate și să întreprindă, în timp util, toate demersurile legale de a încasa contravaloarea acestora, nerenunțând la exercitarea niciunei acțiuni în acest sens.

La nivelul Romsilva nu există date și informații statistice actualizate referitoare la necesarul anual real de lemn de foc pentru populație, care să fundamenteze în mod corect și realist hotărârile Consiliului de Administrație cu privire la lemnul destinat încălzirii.

În perioada 2021-2023, implementarea prevederilor privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice a fost deficitară, atât la nivelul autorității publice tutelare – Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), cât și la nivelul regiei. MMAP nu a nominalizat un consiliu de administrație permanent, cu un mandat de până la 4 ani, perpetuând numiri provizorii și succesive, în ciuda finalizării procedurilor de selecție. Contractele de mandat încheiate nu au inclus elementele legale obligatorii, precum criteriile și indicatorii de performanță financiari și nefinanciari, clauzele privind independența și integritatea, sau criteriile de evaluare a activității. Astfel, nu a fost posibilă o evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor încredințate acestuia.

Nu a fost respectată separarea dintre funcțiile de conducere executivă și cele de supraveghere. Astfel, membri ai consiliului de administrație au deținut concomitent calitatea de salariați ai regiei, continuându-și activitatea în același timp cu poziția de administrator (directori de direcții silvice, șefi de ocol sau reprezentanți ai autorității tutelare), ceea ce a generat un risc de lipsă de obiectivitate în adoptarea deciziilor. Această situație poate conduce la încălcarea principiilor de guvernanță corporativă, poate genera conflict de interese și poate fi asimilată unei încălcări indirecte a regulilor privind separarea rolurilor de conducere și supraveghere.

S-a constatat că niciunul dintre membrii Comitetului de audit al Consiliului de administrație al RNP Romsilva nu îndeplinește cerințele prevăzute de normele legale în vigoare. Astfel, cel puțin doi membri trebuiau să fie administratori independenți, iar președintele comitetului trebuia, de asemenea, să fie administrator independent. Niciun membru desemnat nu deținea calificarea de auditor financiar, care a devenit obligatorie începând cu 1 ianuarie 2023, și nici competențe dovedite în domeniul contabilității și auditului statutar, deși aceste cerințe sunt clar prevăzute de lege. Ca urmare, Curtea a constatat că prevederile legale aplicabile nu au fost respectate.

La nivelul Romsilva au fost depășite limitele bugetare pentru cheltuielile de natură salarială, prevăzute în bugetele aprobate pentru anii 2021 și 2023. În perioada auditată au fost efectuate plăți necuvenite în valoare de 216.569 mii lei, reprezentând drepturi salariale acordate tuturor angajaților, cu titlu de „alte premii decât cele ocazionale”, fără o fundamentare reală a performanțelor individuale. Astfel, premiile care, conform reglementărilor, ar fi trebuit acordate în funcție de realizările personale au fost transformate în beneficii colective, fără a exista o evaluare documentată a contribuției fiecărui salariat la atingerea unor performanțe excepționale.

Au fost identificate erori în calculul și plata drepturilor salariale, reprezentând ore suplimentare, spor pentru condiții grele de muncă, spor de fidelitate, precum și plata unei sume acordate în cadrul proiectului Programul Operațional Infrastructură Mare peste nivelul negociat în contractul de muncă cu timp parțial. Sporurile salariale au fost stabilite ca procent maxim, fără să existe o ierarhizare a acestora pentru posturi similare. Clasele de salarizare și sporurile acordate salariaților s-au stabilit prin negociere individuală, ceea ce a condus la situații în care salariați care ocupă posturi similare au negociat niveluri salariale și sporuri diferite (Direcția Silvică Călărași). De asemenea, același tip de spor a fost acordat în procente diferite, fără a fi stabilite criterii obiective și transparente, situație care a condus la aplicarea unui tratament diferențiat pentru aceeași categorie de salariați. Totodată, s-a constatat existența unor situații în care salariați care au ocupat posturi de execuție să negocieze salarii și sporuri salariale superioare altui salariat care ocupă un post de conducere (Direcția Silvică Suceava, structura centrală RNP Romsilva).

La nivelul a trei direcții silvice ale județelor Bihor, Călărași și Vrancea, trei salariați au avut și calitatea de asociați ai unor societăți comerciale cu care Romsilva are relații contractuale, fapt ce contravine prevederilor Codului de conduită etică și profesională a salariaților Romsilva, Contractului colectiv de muncă și Codului Muncii.

Ca urmare a neregulilor constatate, prin Hotărârea Plenului nr. 538/22.05.2025, Curtea de Conturi a României a aprobat sesizarea organelor de urmărire penală competente în cazul ROMSILVA.

/////////////////////////////////////////////

Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale

„Torturile erau bine dozate şi încetau în momentul în care deţinutul era pe punctul de a muri. Ele erau variate: bătaie, înfometare, obligaţia de a sta într-o poziţie fixă 17 ore pe zi – picioarele întinse orizontal, mâinile pe genunchi şi bustul la 90 de grade – la cea mai mică mişcare supraveghetorul intervenind cu bâta; erau forţaţi să bea urină, să mănânce mizeriile din tineta unde îşi făceau necesităţile; siliţi să bea apă cu multă sare şi lăsaţi apoi să se usuce de sete, şi multe altele, inventate de mintea bolnavă a torţionarilor. Cei care cedau erau obligaţi să-şi facă demascarea, adică să spună tot ce nu au declarat la anchetă, să-i trădeze pe deţinuţii care i-au ajutat în închisoare sau pe gardienii care au avut o comportare omenoasă. De asemenea, pentru ca distrugerea să fie completă, în faţa tuturor celor din celulă, fiecare trebuia să batjocorească amintirea a ceea ce era mai important pentru el. Spre exemplu, cineva îşi iubea foarte mult mama sau soţia. În faţa tuturor, trebuia să le defaime, sa facă afirmaţiile cele mai obscene şi absurde la adresa lor. Orice era luminos şi bun în conştiinţa celui torturat trebuia să fie defăimat şi umplut de noroi.

Studenţii teologi şi cei evlavioşi – bandiţii mistici, cum erau numiţi – erau forţaţi să apostazieze, să se lepede de Dumnezeu, hulind tot ceea ce ţine de credinţa creştină. De Crăciun sau de Paşti, pe melodiile colindelor sau a Prohodului, erau obligaţi să cânte texte cu obscenităţi şi insulte de nedescris la adresa Mântuitorului şi a Maicii Sale. Totodată erau siliţi să facă procesiuni blasfemiatoare, să săvârşească „liturghii” cu mizeriile din tineta de necesităţi şi apoi să se „împărtăşească” cu ele. Unii erau „botezaţi” prin afundarea în hârdăul cu fecale. Cred că acestea sunt suficiente ca să ne dăm seama de satanismul reeducării.

După ce deţinutul îşi făcea „demascarea”, ca să dovedească că s-a reeducat, trebuia, la rândul său, să devină torţionar şi să convingă pe altul, să se lepede de tot putregaiul burghez şi să adopte ideologia comunistă. Se ajungea astfel, sub teroare, la o adevărată spălare a creierului. Cei torturaţi, nemaiputând suporta chinurile continue, neavând nici posibilitatea sinuciderii, fiind supravegheaţi îndeaproape, cedau şi se transformau în nişte roboţi cu inima împietrită, devenind din victime, călăi.

Nici după ce ajungeau reeducaţi nu scăpau de teroare, căci la cel mai mic semn de solidaritate cu cei chinuiţi, treceau din nou prin moara torturilor. Astfel, trăind într-o teroare permanentă, suspectându-se unii pe alţii, se prăbuşeau continuu fără posibilitate de revenire.

Dumitru Bordeianu, care a cunoscut reeducarea, descriind în ale sale Mărturisiri din mlaştina disperării experienţa prin care a trecut, spune că la un moment dat se crea o comuniune demonică între torţionar şi cel torturat. Spre exemplu, dacă Ţurcanu îl întreba ce gândeşte, nu putea să-l mintă, fiindcă l-ar fi simţit imediat. De aici frica de a gândi ceva considerat rău de Ţurcanu, căci nu puteai ascunde dacă te lua la întrebări, iar spunând adevărul erai pedepsit.

Un alt aspect satanic era că tot ceea ce ai ascuns, şi reprezenta un punct de sprijin pe calea prăbuşirii interioare, te chinuia aşa de tare, încât cereai singur să te demaşti, simţind prin aceasta o uşurare, ca după o spovedanie, deşi aceste mărturisiri erau folosite împotriva ta. Avea loc un proces foarte ciudat, producându-se mutaţii în personalitatea celui torturat, care ajungea să nege concepţiile de dinainte şi să adopte ceea ce-i impunea Ţurcanu, cu convingerea că acesta îi face un bine. În procesul acesta de spălare a creierului „i se lumina mintea”, trăia ceva ca o uşurare, „înţelegea” tot ceea ce respinsese înainte şi pornea cu toată convingerea să-i aducă în acelaşi stadiu de „iluminare” şi pe ceilalţi. Pentru noi, care nu am trecut prin asemenea stări demonice, lucrurile sunt de neînţeles.

Cei mai mulţi îi torturau pe ceilalţi fiind ei înşişi sub imperiul terorii, fără mutaţiile de care am vorbit mai sus. Sistemul era astfel gândit încât, sub tortură continuă, au fost foarte rare cazurile celor ce au rezistat până la capăt, în general făcându-se compromisuri, mai mari sau mai mici, după structura şi rezistenţa fiecăruia.”

Extras din Sfântul Închisorilor – Valeriu Gafencu, Partea a IV-a – Pitești

Preluare de pe site-ul Fericiți cei prigoniți/ (Mulțumesc!)

////////////////////////////////////////////

Scrisoare pentru nostalgicii Epocii de Aur

Autor: Dana Fodor Mateescu

si

Cornel Udrea

„Pentru cei care spun că Ceaușescu a plătit datoriile țării. Nu!! El le-a făcut! Poporul le-a plătit. Și-a iubit țara? S-a iubit pe sine, la modul primitiv nord-coreean, megaloman, cinic și nepasător la suferințele create.

Dovadă stă Casa Poporului, care a gonit din locuințe 57.000 de familii, a distrus monumente istorice, biserici, si case familiale. A fost ridicată cu 100.000 de oameni, dintre care 5000 de soldați lucrînd în trei schimburi, care a costat 3 miliarde de dolari, și 300 de morți, dintre muncitori.

Este cea mai mare și mai costisitoare lucrare printre cele mai ” lipsite de succes și rușinoase proiecte de arhitectură, făcute vreodată” (site-ul ArchDaily).

Nostalgicule mucegăit, patriotismul înseamnă 15.000 de candelabre din cristal de Mediaș, cel mai mare avînd 2 tone? Un milion de metri cubi de marmură, 900.000 de metri cubi esențe de lemn, 5.500.000 de tone de ciment? Ai fi călcat tu vreodată pe cei 220.000 de metri pătrați de covoare? Cu ce bani s-au făcut, și s-au plătit ?

Pentru locuința aia gratuită, pentru care vă tot căcați pe voi de entuziasm, oamenii au plătit cu vîrf și îndesat, acoperind cu sudoarea lor costurile ei.

Nu te-ai gîndit, (…), vreodată, de ce pe aleile dintre blocuri nu încape nici acum, decît o mașină, că nu exista niciun loc de garaj? Ai auzit de Orwell? Aia ne aștepta: toți locuind în cartiere compacte, uniforme, mîncînd în uriașe cantine, cu viața pe ceas. Începusem deja: două ore de program la televizor, cu slăvirea cuplului, mii de urechi ciulite și cu ridicarea în miez de noapte a celui care îndrăznea să gîndească. Ți se pare SF ?

A dizlocat 3.500. 000 de țărani, din satul și asa mutilat de cooperativizare, ca să creeze clasa muncitoare a salopetelor cenușii, cu număr pe piept și capul în pămînt, unde adjunctul Celui de Sus era secretarul de partid.

Marele patriot avea în planurile sale de dragoste pentru popor, ca pînă în anul 2000 să fie rase de pe fața pamîntului 7000-8000 de sate, cu biserici cu tot, cu cimitire. Terenul „cîștigat” ar fi redat agriculturii 300.000 de ha. În 1967, cînd a început schizofrenia megalomanică, satul românesc avea 11,8 milioane de locuitori. Faină iubire, dibaci cîrmaci !

Pleznești de indignare că industria românească a ajuns la fier vechi! De ce nu vrei să spui că 92% din producție, mergea spre CAER, în principal, spre URSS. Au dispărut. Pentru cine să mai produci, la ce cote de concurență tehnică, pe piața mondială ?

Să nu uit: Casa aceasta a Poporului, unde acum ocupă 400 de încăperi și două săli de ședințe, bravii noștri frecangii de mentă, are 1100 de încăperi, tot semn al dragostei de țară. Și nouă nivele subterane, 92 de m. sub pămînt, două adăposturi atomice, ca într-un idiot și repetat film american de duzină.

Cam cît costă acum energia electrică și încălzirea spațiilor ocupate? Cine le plătește? Măcar ai bucuria mică și secretă că mare lucru nu s-a schimbat, și aici îți dau dreptate…

Totuși, să nu fim atît de pătimași, și să recunoaștem că s-au făcut mereu economii la curent și la încălzire: avem în mediul rural, acolo unde s-a născut veșnicia, mamei ei de viață, 3000 de clădiri, cu destinație școlară, în paragină, distruse, în ruine, unde nici cîinii nu se adăpostesc.

Satul nu mai are copii, au dispărut marile familii de rădăcină, cu 8-10 copii. Și cercul se închide: poporul de azi se hrănește tot cu patriotismul oral. Acolo unde se închide cartea școlară se deschide poarta sărăciei de minte.

P.S. pentru incurabili: 4 decembrie 1957. Revolta tăranilor din Vadu Roșca a fost înăbușită de trupe de securitate, conduse de gen. (cu 2 stele) Nicolae Ceaușescu, șeful Direcției Superioare Politice a Armatei. Bilanț: 9 morți, 48 de răniți. Cel mai tînăr mort, un copil de 14 ani.

Autor: Cornel Udrea, scriitor și jurnalist

https://revistatreispe.wordpress.com/2022/01/29/scrisoare-pentru-nostalgicii-epocii-de-aur/

////////////////////////////////////////////

(INCREDIBIL!Ce dejectii a depus satan in haznaua omului (Marcu 7/14-23) nenascut din nou din Samanta Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11) = Pocaitu, dracu l-a pus s-a dea pasa gresita

1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii

https://www.youtube.com/watch?v=nUZ5shup-gE

/////////////////////////////////////////////

În mașină cu Iliescu la Revoluție – dezvăluirile colonelului SRI Tudor Păcuraru

https://www.youtube.com/watch?v=tw4Zf00hG1U

/////////////////////////////////////////////

Secretele spionilor lui CEAUȘESCU

/////////////////////////////////////////

Cum a fost pregătită execuția lui Ceaușescu. Istoria Secretă a Revoluției din 1989. Episodul 1

////////////////////////////////////////////

Ultimul spectacol Maurer și Ceaușescu

///////////////////////////////////////////

(Teatru iliescian pentru…copii) Procesul Ceaușescu, lotul CPEx 29.01.1990

////////////////////////////////////////////

Despre morți numai adevărul!

Interviu cu Profesorul Ion Coja:

– Domnule profesor Ion Coja, ce aveți de comentat în acest moment, când ne pregătim de funeralii naționale?

– Iliescu nu merită funeralii de stat, cu atât mai mult naționale. Cum nu merită nici unul dintre omologii săi post-decembriști, când va fi să fie. Dar Ion Iliescu nu merită mai mult decât toți patru la un loc! A fost cel mai nociv și mai odios personaj politic din ultimii 50 de ani. Despre morți numai adevărul!

– Puteți detalia aceste mârșăvii, cum le-ați numit dumneavoastră?

– Să începem cu ultima: de ani de zile procuratura nu a reușit să-l aducă pe individ în boxa acuzațiilor pentru crimele împotriva umanității săvârșite în decembrie 1989 și la mineriadele din 1990. Mii de morți pe care Iliescu și tovarășii săi de complot i-au planificat fără să ezite. Cu un cinism criminal, inuman, monstruos. Unic în istoria noastră.

– Ce nevoie a avut Iliescu și acoliții săi de acei morți, majoritatea oameni tineri, entuziaști?

– După mintea lor puțină de conspiratori criminali năuci, bănuiesc că acele victime nevinovate trebuiau să dea prestigiu și legitimitate celor care s-au ridicat pe cadavrele fraților noștri. Dar mi-e greu să decid în ceea ce îi privește ce a fost mai mare? Prostia sau ticăloșia?

– Altă mârșăvie?

– Relația cu soții Ceaușescu, care i-au fost ca niște părinți, acei părinți de care nefericitul de Iliescu nu a avut parte! E de presupus că acest detaliu biografic a fost o traumă care i-a determinat comportamentul aberant, de criminal în serie, lipsit de orice cenzură morală. Când intri în politică este normal să țintești cât mai sus, dar nu chiar cu orice preț. Iliescu s-a arătat dispus să calce în picioare orice principiu moral ca să-și satisfacă ambițiile nemăsurate. A avut ambiții care i-au depășit capacitățile intelectuale. O dată ajuns în fruntea ierarhiei s-a văzut că nu are nicio viziune, nicio idee politică. Singura sa grijă a fost să rămână în fruntea bucatelor. A tolerat să fie înconjurat de incompetenți și corupți care să nu-i conteste autoritatea. În jurul său, în partid și în clasa politică, s-a instaurat corupția și incompetența. Corupția și incompetența guvernează România de după 1990. Aceasta este isprava care îl definește pe numitul Iliescu Ion.

Pe Iliescu unii îl consideră un intelectual. Nimic mai fals! Și-a plăsmuit această etichetă, dar nimic din ce a făcut nu poate fi considerat o performanță intelectuală. Nu a promovat nicio idee, nicio viziune. Iar la crezul său bolșevic a renunțat pe loc în ziua de 22 decembrie 1989 ca să nu-și compromită ascensiunea politică. Un șarlatan, lipsit de orice credință politică, de orice Dumnezeu. Nu a avut nicio concepție, a avut numai ambiții și un instinct de autoconservare într-adevăr remarcabil. Nu a avut niciun prieten, niciun tovarăș, numai complici la opera de distrugere a României!

– În ce a constat această „operă de distrugere a României”?

– Ca președinte al României a debutat printr-o decizie economică criminală: sistarea lucrărilor la canalul București-Dunăre. El, care chipurile era inginer hidro, o inginerie pe care n-a practicat-o niciodată, dar s-a grăbit să intervină împotriva celui mai important proiect de amenajare hidro din istoria noastră. Și-a arătat incompetența din prima clipă. Incompetența sau politica de distrugere a României? Probabil că a fost vorba de amândouă! Canalul București-Dunăre era realizat în proporție de 85%, spun specialiștii. Aveam nevoie de un asemenea canal!

Mai departe de distrugerea României s-a ocupat Petre Roman și ceilalți, fără ca Iliescu să aibă de spus ceva împotrivă. Ca președinte a patronat această „operă de distrugere României” de care se face vinovată toată clasa politică, toate partidele care s-au perindat la guvernarea Țării! În frunte cu tovarășul Ilici!

– Am auzit la câteva televiziuni cuvinte de laudă la adresa tovarășului pentru implicarea sa în lupta cu iredentismul maghiar mai activ ca niciodată după 22 decembrie…

– Dimpotrivă, Iliescu a făcut jocul maghiarilor tot timpul! A legalizat înființarea UDMR, probabil șantajat de Domokos Geza.

Acțiunilor iredentiste maghiare li s-au opus câțiva generali patrioți și mai ales reacția românilor patrioți din Ardeal care au înființat Uniunea Vatra Românească și au găsit formula de răspuns la pretențiile bozgorești atât de aberante. Pe Iliescu l-a deranjat foarte vizibil existența și acțiunile Vatrei și mereu ne-a sabotat.

– Am auzit la unii comentatori servili clasei politice că fără Iliescu am fi avut soarta Iugoslaviei sau a Cehoslovaciei!

– O prostie fără pereche care circulă la nivelul cel mai de jos al comentatorilor. Cele două state au apărut după 1918, prin decizia unui conclav internațional! Nu aveau nicio șansă să reziste în timp! Este exemplară situația sârbilor și croaților, care vorbesc aceeași limbă, sunt același popor, dar se urăsc de moarte din pricina confesiunii religioase, unii sunt ortodocși, ceilalți sunt catolici! Ura dintre sârbi și croați a dus la dispariția Iugoslaviei. La noi s-a încercat divizarea românilor prin apariția în secolul al XVIII-lea a Bisericii greco-catolice Unite cu Roma. Dintre românii care au făcut acest pas s-a ițit însă Școala Ardeleană, care a însemnat atât de mult pentru avântul naționalismului românesc! Pentru românism! Românii mereu au dejucat proiectele anti-românești. E specialitatea casei!

– Ce rămâne după Ion Iliescu?

– Regretul că a existat, că a făcut umbră pământului…

A consemnat Petre Burlacu

//////////////////////////////////////////

(Si pentru asta a fost i/radiat…) Un interviu inedit: Oferta electorală a candidatului Adrian Păunescu; „Există o cale și stă în puterile tale: Țară fără hoți, țară pentru toți”

De către Andrei Popescu

„Să intrăm în NATO, dar cu condiția să nu fim penibili”

Binecunoscutul poet, publicist și om politic Adrian Păunescu a ajuns la sfârșitul vieții sale pământești în 2010, când, pe data de 5 noiembrie, inima poetului „generației în blugi” s-a oprit:

„În această dimineață, 5 noiembrie 2010, la ora 7:15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să bată. După nenumărate tentative de resuscitare, a trebuit să ne declaram învinși și maestrul a plecat dintre noi”, a declarat atunci medicul Șerban Brădișteanu.

„Prea scurtă e viața,

S-a dus dimineața.

Copii, țineți minte,

Noi trecem prin moarte,

Voi dați mai departe

Colinde, colinde”.

(«Colinde, colinde», strofa 5, în volumul «Sînt un om liber», București, 1989, p. 479).

În continuare, publicăm, parțial, oferta electorală a poetului Adrian Păunescu, „unică în istoria scrutinurilor electorale”:

Andronic: Astazi se afla in fata dvs. dl Adrian Paunescu, candidatul Partidului Socialist al Muncii.

Poet, ziarist, activist, politician – nimic din ceea ce este omenesc in calitati si slabiciuni nu i-a fost iertat in cele peste cinci decenii de existenta la cotele incandescentei si ale prea- plinului.

O existenta pe care si-au pus amprenta doua epoci. intre crepuscul si zori de istorie, Adrian Paunescu este autorul unui scenariu in care s-a distribuit pe sine in toate rolurile.

Acum, intr-un efort derivat din sentimentul datoriei, doreste sa-si asume functia suprema in teatru – aceea de director.

„De la Bârca la Cotroceni” – ar putea fi titlul unui nou roman, in care, scriitorul Adrian Paunescu ne va vorbi despre senatorul Adrian Paunescu si despre menirea sa „Totusi pamantul”.

Stimate domnule Paunescu, cum ati prefera sa ma adresez: domnule senator, domnule poet, domnule ziarist, domnule presedinte?

Stimate domnule viitor presedinte, cred ca este interesant ca telespectatorii sa afle ca v-ati nascut la 20 iulie 1943, din parinti olteni, invatatori, trimisi in misiune peste Prut, la Copaceni-Balti in Basarabia.

Sunteti de nationalitate romana, crestin-ortodox, casatorit, trei copii, Ioana, nascuta in 1967, Andrei, nascut in 1969 si Ana-Maria, nascuta in 1990.

Absolvent al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Filologie, in anul 1968 – cu un an inaintea mea.

Fiind pentru un an bursier al Universitatii Iowa din Statele Unite, intre 1970 si 1971.

Scriitor, autor a peste 30 de volume de versuri, publicistica si proza.

Ziarist.

Andronic: Domnule senator, la o convorbire telefonica pe care am avut-o zilele trecute, timp de zece minute mi-ati enumerat doar subiectele care ar trebui sa poata fi dezvoltate in aceasta emisiune.

Evident, sunt foarte multe.

Ele tin de realizarile dvs., nu putine, dar din pacate timpul este foarte scurt si vom fi nevoiti sa ne rezumam doar la cateva.

V-as propune sa incepem, pentru a intra in atmosfera, printr-unul din cele trei filme pe care le-ati pregatit. (…) in aceste imagini revin doua dintre obsesiile dvs.: una este cantecul, cenaclul – si cealalta – Basarabia si Ardealul.

Paunescu: Domnule Andronic, eu vreau sa subliniez cu aceste imagini din cenaclu si din interiorul poporului roman, sau al poporului roman de la Chisinau unde am fost si am sarbatorit pentru prima oara Ziua Nationala a Romanilor – anul trecut – in ciuda unor uriase dificultati: perchezitii, desfacerea cauciucurilor, arestarea cartilor, confiscarea casetelor – dar am ajuns.

L-am avut alaturi pe Grigore Vieru si pe presedintele Mircea Snegur, care, in ciuda faptului ca eram certati atunci, a fost corect si european.

Si am putut ajunge dupa sase ore de intarziere.

Poporul roman de dincolo de Prut are, dupa parerea mea – si asta deja excede zona cantecului – o creativitate cu care el ar putea sa se salveze.

Asta este, de fapt, una dintre ideile de baza ale programului meu in batalia electorala. Eu cred ca trebuie o organizare care ne cam lipseste.

Va spun o chestie grava: cred ca liderii s-au obisnuit sa linguseasca poporul vorbind numai despre calitatile lui.

Managerii sunt slabi.

Daca vrem sa traim ca nemtii, trebuie sa ne organizam si sa muncim ca nemtii. Eu sunt un om de creatie – dar mie imi place foarte mult rigoarea.

Eu am creat o tara mixta.

Se numea redactia «Flacara».

Am dat afara zeci si zeci de veleitari, si am adus niste oameni tineri, dar si oameni in varsta. Dar oameni talentati si doritori de munca.

Dar e bine ca eu sunt multumit in sinea mea ca am creat o buna parte a presei romane de azi. Si dvs. ati fost in paginile noastre.

Dar eu am facut asta in ideea unei creativitati bogate care nu se poate sa se teama de ordine, de rigoare.

Rigoarea este, totusi, armonizarea a tot ceea ce este calitate intr-un dat natural.

Ziceati ca obsesia mea este cantecul, obsesia mea e Basarabia.

În 1971 mi-a fost arsa cartea «Istoria unei secunde» care cuprindea referiri la Basarabia.

Dar sigur ca a fost o obsesie a mea, obsesia unei parti pierdute a identitatii noastre, a unei parti instrainate si ca fara aceasta parte e ca si cand mama ar fi fost oarba.

N-as fi putut trai fara sa ma refer la acest dat genetic al romanilor, precum am considerat mereu si consider si azi si e una dintre ideile mele, si anume ca Ardealul e in primejdie.

Andronic: Romania este un cenaclu in care se canta pe foarte multe voci, pe mai multe partituri, dar si in care activeaza un foarte mare numar de afoni.

Ce partitura credeti ca veti putea oferi ca sa iasa o melodie suportabila intr-un mandat de patru ani?

Paunescu: Afonii nici n-ar fi asa de periculosi daca nu s-ar baga.

Deci, daca afonii s-ar ocupa de pictura, si n-ar trebui sa cante, n-ar fi necaz prea mare ca exista.

Eu cred ca partitura cea mai importanta pe care o pot oferi eu astazi este partitura performantei.

Vedeti, decat sa tot facem promisiuni aberante, ca desfiintam impozitele agricole, ca desfiintam coruptia – astea sunt vorbe fara nici un fel de acoperire. Se vorbeste despre defiintarea coruptiei chiar de catre cei care o incurajeaza.

Andronic: Iata o intrebare primita astazi la redactie chiar de la un copil, Dragos Hrancu, care spune: „Eu cred ca in acest Turneu al candidatilor pentru Cotroceni nu poate exista vreo promisiune care sa poata sa fie facuta poporului roman”.

Paunescu: Are dreptate in alt sens. Eu cred ca nu este cazul sa facem promisiuni.

Noi nu putem fi ceea ce suntem decat cu trecutul, cu prezentul si cu viitorul nostru. Despre mine s-au spus toate aberatiile.

E adevarat despre toate defectele mele care exista. Numai ca am mai mari calitati decat defecte.

Cei care zic ca vor rezolva situatia in 200 de zile sau in patru ani pacalesc.

Eu zic ca partitura pe care trebuie sa o cantam este partitura performantei.

Eu cred asa: ca nu e obligatoriu sa traiasca prost 22 de milioane ca sa traiasca bine 500.000. Nu cred asa ceva.

Nu cred ca urechile magarului trebuie sa creasca din picioarele magarului care devin din ce in ce mai scurte.

Eu cred deci ca partitura performantei cu un nivel minim garantat este inceputul de simfonie a situatiei delicate in care se afla Romania si din care ea poate iesi la care m-as angaja.

Andronic: Ce garantie poate oferi Partidul Socialist al Muncii in favoarea ideii ca nu este nicidecum urmasul P.C.R.-ului si ca, odata ajuns la putere, nu va incerca intr-un fel sau altul sa intoarca caruta istoriei pe drumul parasit in 1989?

Paunescu: Daca noi am fi dorit sa fim urmasii P.C.R.-ului, am fi avut ideologia lui si am fi solicitat mostenirea lui.

E drept ca nu ar fi avut de unde sa ne-o mai dea urmasii lor, pentru ca si-au trecut-o in contul lor, sau social-democratii cu averile Partidului Comunist Roman care trebuiau restituite membrilor de partid, aia care au cotizat, aia trebuiau sa primeasca banii inapoi. Si atunci ati fi vazut ca cei care au spus ca nu au fost, ar fi recunoscut ca au fost membri de partid.

De ce am fi noi mai suspectati ca am deveni comunisti decat altii, care sunt la alte partide si care au fost si ei comunisti?

Iar cei care n-au fost, care au fost secretari de partid pe la facultati sau pe la sectoare si care sunt taranisti acum, aia nu ca nu au vrut sa fie mari, ci nu au putut sa fie mari.

Domnul Iliescu, care a fost unul dintre cei mai luminati comunisti ai timpului, a ajuns ceva pentru ca era mai bun decat ei.

Au intrat cu gandul sa fie primii, sa fie secretari generali ai partidului.

Dar nu toti au reusit. Iar in ajutorul meu, pentru a sustine ceea ce sustin in tot ceea ce promitem noi, pe ideea ca vom si face, vine dintr-o strofa a lui Eminescu: „Noi amandoi avem acelasi dascal…”.

Andronic: Ca ziarist ati fost interesat de continutul articolelor din noul Cod Penal. Credeti ca formularea care a fost adoptata de Parlament pentru Art. 205 si 206 este convenabila, suficienta ?

Paunescu: Da, cred ca e mai buna decat cele vechi si cred ca, in general, decat sa spargem oglinzile in care ne vedem cat suntem de hidosi in viata, mai bine ne-am transforma, sa fim mai putini hidosi.

Eu stiu ca sunt si ziaristi care reprezinta interese de clan, de partid, pentru ca sunt fenomene naturale si nu trebuie inasprite pedepsele atunci cand cea mai aspra pedeapsa pentru un ziarist este atunci cand ziarul lui nu mai e citit.

Adrian Păunescu – Despre homosexualitate

Andronic: S-au votat recent si articolele privitoare la sanctionarea homosexualitatii. Dvs. ne-ati reprezentat timp de patru ani la Parlamentul European, la Strasbourg.

Credeti ca minoritatile sexuale trebuie tratate in spirit mai „european”?

Paunescu: Eu personal cred in toleranta in toate privintele, dar nu pot sa duc toleranta pana acolo, incat sa facem un pas in directia amoralitatii.

Dar eu cred ca Biserica Ortodoxa-Romana are dreptate in protestul impotriva lasitatii unora dintre oamenii Puterii de la Bucuresti care s-au angajat sa rezolve o chestie care nu este rezolvabila.

Nu cred ca putem condamna dublu pe niste oameni nefericiti, dar nici nu putem transforma natiunea romana intr-o natiune de … putregai.

Eu cred ca pe mine personal m-ar fi putut gasi mai pregatit cu o solutie medicala.

Un om al Păcii – despre N.A.T.O.

Andronic: Pe dvs. va obsedeaza incetineala cu privire la aderarea la N.A.T.O.?

Paunescu: În primul rand ca eu nu as vrea ca noi sa intram intr-un lagar militar, as fi vrut pentru tara mea situatia si regimul Elvetiei.

Pornind de la experienta luptei pentru o situatie noua a muntilor Carpati – ii scriam lui Nicolae Ceausescu ca visez Elvetia Romana in Carpati.

Elvetia si sub aspect politic ar fi fost o varianta buna. Dar lucrurile acestea nu depind de noi, ci de situatia din jurul nostru, din mai multe rele noi am considerat ca trebuie sa alegem pe cele mai putin rele: N.A.T.O.

Asta cu conditia sa nu fim penibili.

Sa nu oferim fara a ni se oferi in schimb.

Eu am vorbit foarte aspru despre faptul ca la semnarea Tratatului dintre Romania si Ungaria, Ungaria a intrat in N.A.T.O., iar noi am intrat in portbagajul generalului Lebed.

Noi nu trebuie sa fim captivii unui singur orizont, dar graba cu care am pus noi umarul pentru ca sa stea Ungaria pe umerii nostri si sa intre in N.A.T.O. mi se pare inacceptabila.

Noi trebuia si trebuie, in continuare, sa facem eforturi pentru raporturi bune cu Ungaria, pentru un tratat de buna colaborare cu Ungaria, chiar de fraternitate, dar nu in detrimentul dreptului nostru istoric de a fi prezenti in lume si in Europa, acolo unde ne e locul si nu ca popor de oameni rai.

L-ar fi numit Ministru al Culturiipe Ioan Alexandru

Andronic: Sa presupunem o varianta (pe care vi-o doresc) ca dvs. veti fi viitorul presedinte al Romaniei.

Pe cine ati prefera sa numiti ca prim-ministru si pe cine ministru al culturii?

Paunescu: Eu nu stiu daca presedintele are dreptul sa numeasca.

Trebuie sa ne ghidam dupa Constitutie.

Eu as putea lucra cu orice om, care are bunavointa de a asculta de rezultatele scrutinului si care va rezolva cate ceva in acest post, poate cel mai important. Nu am nici o preferinta, este pur si simplu o situatie cu care m-am mai intalnit: sa lucrez cu oameni cu care n-am avut niciodata compatibilitati.La cultura – sa fie Ioan Alexandru.

Andronic: Sunt cunoscute legaturile dvs. stranse cu unii dintre membrii fostului CPEx.

Cum veti proceda, in calitate de presedinte, ati purcede la gratierea celor care se mai afla inca… ?

Paunescu: Eu sper ca presedintele care se afla inca in exercitiu, sa mai faca dansul niste gesturi si sa-i mai scoata din teroarea vinovatiei nedovedite. Pentru a putea incepe constructia de la o baza incolo.

De exemplu, pe Stefan Andrei il consider cel mai bun ministru de externe care a existat si un om de o mare calitate, pe vremea cand nu aveau voie sa ma vada nici rudele, el oprea masina in fata casei mele o data pe saptamana si spunea: am venit sa se stie ca sunt alaturi de tine. Acum este bolnav si ma doare acest lucru.

Fac tot ce pot ca el sa arate istoria asa cum a fost ea.

Adrian Păunescu – despre Regalitate

Andronic: În calitate de presedinte l-ati invita oficial in tara pe fostul rege Mihai?

Paunescu: Da, cum sa nu!?

Stiti ce, numai barbatii slabi isi pun nevasta sub lacat.Ce am eu de impartit cu Regele Mihai?

Eu am vorbit despre regi, in cartile mele cand nu era voie sa se vorbeasca si ceream dreptate pentru ce au facut ei. Unii dintre ei au fost mari regi si mari constructori de tara, altii au fost mai slabi.

„Sunt atât de cunoscut, încât nu mai este nevoie de tablouri”

Andronic: Veti fi de acord ca portretul dvs. sa fie arborat in institutii oficiale?

Paunescu: Numai daca simt oamenii nevoia. Si asa eu sunt atat de cunoscut, incat nu mai este nevoie de tablouri.

Andronic: La ce sunteti mai sensibil, la adulatie sau la critica?

Paunescu: Le simt cand sunt nedrepte. Dar nu am trait prea mult in adulatie. Din 1984-85 incoace am avut mereu dovezi ca mi se iau tot felul de lucruri.

Andronic: De ce va temeti mai mult, de prieteni sau de dusmani?

Paunescu: Eu n-am sa fiu paradoxal, ma tem de prosti inarmati si de trasnet.

Andronic: Care este floarea preferata?

Paunescu: Nu trandafirul.

„80 de țigări pe zi”

Andronic: Cat costa un litru de tuica?

Paunescu: Sa stiti ca viciul asta nu l-am avut.

Am si fumat.

Va dati seama cata forta morala am, daca in 1970, cand fumam cate 80 de tigari pe zi, dintr-o data am spus ca ma las de fumat si m-am lasat. Nu stiu cat este un litru de tuica.

Impotriva „importarii” de produse culturale

Andronic: Ce fel de sentiment este recunostinta, dupa dvs.?

Paunescu: Am publicat la «Romania Literara» piesa «Viteazul» si am tinut minte o replica pe care o si folosesc adesea „Povara recunostintei este mai grea decat povara urii!”.

Eu insumi nu cred ca sunt asa.

De exemplu, ce sa zic eu de faptul ca se face abstractie, de ani si ani de zile, de acest fenomen national care este Cenaclul «Totusi, iubirea». Televiziunile, toate, considera ca trebuie sa luam produse de afara, clipuri facute de niste oameni care produc in serie, in loc sa se implice alaturi de mine intr-un fenomen absolut unic.

Care a dat scenei nationale cateva sute de artisti.

Si atunci nu este ingrozitor sa traiesti ca intr-un exil!?

Vedeti, acolo, in filmul cu Transnistria, erau niste oameni desculti.

Ne spusesera sa nu vorbim despre Romania cand am ajuns acolo.

Dar ei i-au spus lui Grigore: „Domnule Grigore, rugati-l pe dl Paunescu sa ne cante si noua: ‹Treceti batalioane romane Carpatii!›”.

Vreau sa va spun ca, dupa trei zile, toti cei care au cantat atunci au murit.

Si toti vorbesc despre razboiul din Transnistria, numai ca eu, la initiativa mea am fost acolo si fata de ceea ce mi s-a intamplat sunt fericit ca am putut ajunge acasa.

Dar as vrea sa spun ca nu putem face nimic daca nu ne implicam pana la capat.

„Există o cale și stă în puterile tale/ Țară fără hoți, țară pentru toți”

Andronic: Domnule senator, au venit astazi peste 120 de intrebari din partea telespectatorilor rugandu-va sa raspundeti la ele. in cele zece minute pe care le avem la dispozitie nu vom putea decat sa alegem cateva.

As incepe cu o chestiune semnificativa, este o intrebare in versuri pe care o adreseaza dl Tudor Zidaru din Dragasani. „Domnule senator, natiunea se trezeste la al saraciei glas/Prin bilant se ingrozeste vazand ce i-a mai ramas/speranta e inca vie, dar ogoru-i nearat/ vom alege drum spre bine/avand sufletul curat”.

Daca aveti sufletul curat, raspundeti-ne prin versuri, cum veti ajuta natiunea romana sa treaca peste acest impas?

Paunescu: imi pare rau ca trebuie sa citez un lucru pe care deja l-am scris. „Exista o cale si sta in puterile tale/tara fara hoti, tara pentru toti”.

Andronic: Ganea Iordache din Bucuresti „Precizati clar si pe intelesul tuturor atitudinea personala si linia partidului fata de religie si de biserica? Nu credeti ca excesul de piosenie afisat cu atata insistenta de catre anumiti candidati la magistratura suprema si de catre alti lideri politici a ajuns deja de domeniul hilarului? Vezi recentul clip in care dl Adrian Nastase si sotia canta impreuna in corul unei biserici la margine de Bucuresti. Nu cumva asemenea spectacole, cu iz de tamaie ascund mai degraba un machiavelic ‘Scopul scuza mijloacele’? Dumnezeu daca nu exista, el trebuie inventat pentru tinerea in frau a maselor imbecile !?”

Paunescu: Buna intrebare. O intrebare care isi contine raspunsul: tot ce este facut fara suport real in sufletul celor care practica respectiva iconografie cu mainile sau cu ochii este inadmisibil. Eu cred ca totusi, noi, socialistii romani, avem un Dumnezeu.

Andronic: Teodora Jercea din Bucuresti: „De cate ori am ocazia sa va privesc in emisiuni televizate, imi pun intrebarea cum un om asa superior ca intelect, care scrie asemenea poezii, poate sa arate asa de preistoric si sa mai aiba pretentia sa ne reprezinte tara in lume?”.

Paunescu: Doamna, daca dvs. credeti ca arat preistoric numai pentru ca am par mai mult pe fata, ar trebui sa imi produceti dovada ca dvs. nu aveti deloc.

Andronic: Petre U. din Bucuresti: „În procesul prezumtivei sale alegeri ca primul barbat al tarii, pe care resort conteaza cel mai mult: pe nostalgia unei parti a oamenilor dupa epoca de aur sau pe deziluzia si lehamitea aproape generalizate fata de actualul regim?”.

Paunescu: Contez pe sinteza valorilor si pe nevoia unei convergente a valorilor din perioada de dinainte de ‘90 si din perioada de dupa ‘90. Ce a fost bun atunci si ce este bun acum. Nu putem trai, noi, care ne-am obisnuit intr-un climat in care statul s-a implicat sa plateasca anumite gratuitati, nu putem trai sub santajul si sub specula unui capitalism salbatic fara finalitate. Dar nu putem trai fara competitie.

Andronic: Dragos Hrancu, pustiul de 12 ani: „În ipoteza in care dl Paunescu ar castiga cursa prezidentiala, ar putea sa mute capitala Romaniei de la Bucuresti la Sarmisegetuza pentru a fi mai aproape de intrarea in Europa?”.

Paunescu: Nu cred ca ar fi o prioritate mutarea Capitalei. Singura prioritate, dar nu se poate rezolva, ar fi mutarea Romaniei.

Andronic: Arnold Weisenberg din Bucuresti va intreaba „Daca ati fi de acord ca pe soclul din Piata Romana sa se ridice o statuie in memoria zecilor de mii de tarani si intelectuali omorati de comunisti la construirea canalului Bucuresti-Marea Neagra?”.

Paunescu: Nu numai celor omorati de comunisti, ci in amintirea tuturor celor omorati nedrept. Ar trebui ridicata o statuie a recunostintei si a smereniei. Mai sunt si inainte de existenta acestor crime si dupa, sunt crime care ar trebui, cumva, iertate intr-un moment.

Andronic: Marcel Barascu din Bucuresti: „Ce poate sa faca dl Paunescu impreuna cu partidul sau ca romanii sa aiba apa, caldura, lumina si paine?”.

Paunescu: Trebuie puse lucrurile in ordine. Trebuie sa producem bunuri materiale, daca nu vom avea ce vinde si vinde la pretul la care mintea noastra sa fie reprezentata corect in ceea ce facem, ne vom intoarce inapoi in evul mediu.

Andronic: Domnul Draganescu Gheorghe din Bucuresti. „Carte stiti cat toti alesii/munti de tomuri recitati/v-am alege pe vecie presedinte/ Presedinte al poeziei romanesti”.

Paunescu: Daca ar fi un concurs de poezie, probabil ca mi-ar spune cineva, domne, du-te si candideaza la presedintia Romaniei.

Andronic: Dl Covaciu Dan intreaba „De ce v-ati lasat barba?”.

Paunescu: Mi-am lasat barba intr-un moment cand am fost foarte singur si….

Andronic: Dl Mihaila Aurelian „Daca mai stie vreun presedinte cu barba”.

Paunescu: Mai gasim daca este cazul. Nu inteleg de ce se impiedica atatia oameni de barba mea?!

Andronic: Daca, „candidatul a colaborat cu vechea Securitate”?

Paunescu: In sensul ca ma urmarea.

Andronic: „Daca, prin absurd, Ceausescu ar candida, ar avea curajul sa il infrunte?” – dl Valeriu Mangu, revista V.I.P.

Paunescu: Am fost acuzat ca il concurez si cand nu candidam eu. N-as avea de ales. Alergam si castiga cel mai bun.

Andronic: O ultima intrebare: dl Draganteanu Iulian: „Excluzandu-se pe dumnealui, pe cine ar vedea presedinte in urmatorii patru ani, indiferent daca acesta candideaza sau nu?”.

Paunescu: Nu am nici o putere de premonitie in privinta aceasta, as dori ca presedintele ales sa fie cel pe care poporul roman il poate desemna, sa creeze starea de spirit care sa ne scoata din dezastru si sa ne dea suveranitate, paine, cultura.

Andronic: Pe care din autorii acestei intrebari ati hotarat sa ii premiati?

Paunescu: Nu m-am gandit. Dar cred ca dl. Ganea Iordache din Bucuresti.

Andronic: Va multumesc pentru prezenta si multumim si invitatilor dvs. pentru prezenta in studio.

(Sursa: Octavian Andronic – «Turneul candidatilor pentru functia de Presedinte al Romaniei»)

//////////////////////////////////////////

Concepte geniale de supravieţuire naţională în era globalizării

Românii, la fel ca toţi europenii, se află într-un moment de răspântie. O răsturnare absurdă a valorilor ne marchează pe toţi, chiar dacă nu toţi ne îngăduim timpul să conştientizăm acest dezastru.

Antiselecţia este în curs şi provoacă efecte de lungă durată. Alte popoare se pregătesc temeinic pentru a face faţă experimentelor servite de campionii globalizării.

Nu toţi europenii vor să devină „sat mondial” şi se pregătesc să riposteze. Parlamentul de la Budapesta a adoptat o lege uluitoare pentru liderii de la Bruxelles: „Începând cu 1 ianuarie 2013, numai ungurii vor putea cumpăra pământ în Ungaria”, a comunicat Ministerul Dezvoltării Rurale din ţara vecină. Ungurii îşi conservă spaţiul panonic, cucerit târziu, în timp ce noi ne înstrăinăm pământurile. Şi e doar un aspect.

Am căutat un om care să-mi explice acest fenomen. Mi-am amintit ceea ce a spus istoricul Florin Constantiniu: dacă ar fi să intre vreodată în vreun partid politic, ar merge numai alături de Mircea Druc… L-am sunat deci pe Mircea Druc, primul şef de guvern anticomunist de la Chişinău, un excelent cunoscător al teoriilor antropologice şi al realităţilor actuale din tot spaţiul euroasiatic şi nu numai. Când a auzit ce vreau, s-a oţărât: „Adică ‘să stăm‘ şi ‘să vorbim‘ – două activităţi din care nu iese nimic. Pentru doi idealişti care vor să pună lumea la cale. Mie îmi place constatarea zen: ‘Cine ştie nu vorbeşte, iar cine vorbeşte nu ştie!‘”

După mai multe replici ţâfnoase, l-am convins totuşi pe Mircea Druc să stăm de vorbă.

Mircea Druc

– Domnule Mircea Druc, trecem printr-o perioadă specială din istoria eroziunii naţiunilor, fenomen provocat de globalizare. Un fenomen promovat de trusturile transnaţionale care şi-au impus astfel interesele pentru libera circulaţie a capitalurilor. Sigur că, destul de frecvent, beneficiar este şi omul de rând. El se bucură că poate deveni cetăţeanul Terrei: poate circula liber, studiază unde poate, munceşte pentru el sau îşi deschide afaceri proprii, dacă reuşeşte. Nimic nu pare mai atractiv. Unii chiar gândesc că aşa e bine şi li se pare normal să plece oriunde pentru propriul confort.

Dacă urmărim lucrurile însă mai atent, efectul fenomenului asupra statului naţional este dezastruos. Şi atunci apar concepte geostrategice noi care practic ajută tocmai globalizarea şi subminarea statului naţional. Concepte care sprijină tot trusturile transnaţionale, ameninţând capacitatea de supravieţuire economică a statului-naţiune. Ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană cu statele, altădată prospere, şi care deja nu mai pot să-şi plătească salariile, pensiile, alocaţiile sociale, este edificator pentru tendinţa acestui fenomen extrem de nociv.

Ce destin mai are naţiunea astăzi, în secolul 21 şi ce noi provocări vor mai fi pentru statul-naţiune în Europa?

– Acest diagnostic este relativ corect. Asta rezultă când corporaţiile conduc lumea. Teza lui David Korten este greu de combătut. Cred că marile corporaţii transnaţionale se comportă ca nişte celule canceroase şi vor împărtăşi destinul acestora.

– Da, dar organismul viu poate să moară.

– Celulele canceroase se dezvoltă egoist într-un organism şi uită de întregul armonios. Noi, doar noi! Până moare organismul şi atunci mor şi ele. Dacă dinozaurii economiei corporatiste globale distrug statele (nu numai statele-naţiune se află în pericol), atunci şi ei vor pieri.

– Când m-am referit la statul naţional, m-am gândit că se creează iluzia că, în locul statului naţional, se poate constitui o structură suprastatală, tot cu funcţiile unui stat, ca Uniunea Europeană sau Uniunea Eurasiatică, în care sigur că statul naţional nu-şi mai are niciun rost şi funcţiile lui sunt preluate de această nouă structură geostrategică, unde se apără drepturile individuale, nu drepturile naţionale, etnice. În plină criză, ne vor convinge că numai transferul suveranităţii spre un centru unic de comandă ne mai poate salva. Şi toată lumea e fericită.

– Aşa a fost şi aşa va fi. Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Uniunea Sovietică au dispărut la fel. Tot pe valul unei mari cotituri istorice s-a creat Uniunea Europeană şi vor mai veni şi alte suprastructuri care, prin definiţie, se nasc şi apoi mor.

„Brandul Dacia Felix” era mai tare ca „brandul Elveţia” de astăzi

– Credeţi că ne aflăm iarăşi în faţa unui experiment artificial care nu are legătură cu natura dezvoltării societăţii umane?

– În sensul binefăcător al cuvântului, este vorba de forme inventate. Şi cei care au făcut Uniunea Sovietică poate credeau sincer în asemenea proiect. Aveau şi principii meschine, ascunse pentru înţelegerea oamenilor obişnuiţi, dar şi viziuni sincere: credeau că paradisul terestru este un model viabil.

Uniunea Sovietică a exacerbat politicul, care trebuia să fie pe prim plan, ignorând economicul şi psihicul. Uniunea Europeană ignoră psihicul şi politica naţională, dar pune pe prim-plan economicul. Şi acest model este eronat. Vor apărea forme de rezistenţă etnopsihologică. Problemele naţionale nu dispar, oricât de prosperă ar fi ţara. Norvegia este o naţiune de invidiat şi tocmai acolo a avut loc un fenomen extrem.

Uniunea Europeană nu este o noutate. Şi cei care au construit Imperiul Roman credeau că realizarea lor este culmea civilizaţiei umane. S-a prăbuşit. Imperiul Britanic, Imperiul Francez erau idei frumoase şi s-au dezagregat.

Ce putea fi mai frumos în materie de civilizaţie inedită, decât Dacia Felix? Ţara cea mai fericită într-o lume decadentă a Imperiului Roman, care era oricum construcţia perfectă a lumii antice. „Brandul Dacia Felix” era mai tare ca „brandul Elveţia” de astăzi. Nu dacii au creat conceptul. De ce nu au fost percepute similar şi alte spaţii acaparate de Imperiul Roman: Britania Felix, Palestina Felix, Iberia Felix?

Imperiul Roman a găsit soluţia salvării sale temporare: aurul şi argintul Daciei. Celelalte provincii fuseseră complet epuizate. Dar, afară de criza financiară, imperiul mai avea un punct nevralgic: după ce a înăbuşit revolta iudaică, toţi creştinii, în loc să rămână pe loc, s-au înghesuit în catacombele din Roma. Capitala imperiului se sufoca din cauza veneticilor. Imigranţii de astăzi. Şi a venit ideea genială: Vreţi să nu vă mai persecute nimeni, vreţi libertate religioasă? Atunci mergeţi în urma trupelor spre Dacia Felix. Aşa a apărut prima naţiune creştină, cea a românilor.

Acesta a fost primul şi cel mai mare scenariu din istorie. Şi genocidul dacilor s-a repetat necruţător. Că aşa este istoria.

– Chiar e plauzibil un asemenea scenariu?

– Dacă nu e plauzibil, de ce mă mai întrebaţi? Eu spun ce gândesc. Unde au dispărut primii creştini evrei? S-au volatilizat? Peste 1400 de ani, popoarele de pe continentul american au trecut exact prin acelaşi experiment ca dacii pe timpul romanilor. Tot pentru aur.

După Reconquista, când i-a aruncat peste mare pe mauri, Spania nu mai avea rezerve de aur şi argint. Colapsul economic părea inevitabil. Şi parcă l-a trimis Dumnezeu pe Columb, care a promis că va găsi aur. Şi a găsit. Aşa au apărut şi celelalte imperii, pe acelaşi concept salvator. În prezent, se clatină dolarul şi din nou se caută cu disperare aurul şi argintul.

– Acum unde mai găsim aur?

– Mai avem la Roşia Montană, de unde şi publicitatea extrem de agresivă. Vor lua tot ce a mai rămas de la alţii…

Şi Uniunea Europeană dă deja semne de epuizare

Uniunea Europeana jaf

– Consensul pe care s-a bazat comunitatea europeană, ca un nou concept geostrategic, e posibil să nu reziste în plină criză economică mondială după delegarea suveranităţilor?

– Lucrurile iată se repetă. Plutocraţia a distrus Europa prin cele două războaie mondiale. Şi din nou întrebarea: ce facem? Un ziarist italian, Benito Mussolini, aflat pe front, a inventat un model: fascismul. Un alt ostaş, voluntar austriac, Adolf Hitler, îndurând ororile tranşeelor, a vrut să salveze şi el omenirea: a inventat nazismul. Un evreu şi doi ruşi au inventat şi ei ceva: bolşevismul. Toate s-au epuizat în cele din urmă.

Şi Uniunea Europeană dă semne de epuizare. Conceptul care se află la baza Uniunii Europene este la fel de frumos şi de romantic precum idealul de construcţie a Uniunii Sovietice care avea cea mai perfectă constituţie din istorie. Panait Istrati, la început, chiar credea într-o asemenea utopie.

– Una este să crezi în hârtia scrisă şi altceva este să observi fenomenul real.

– Sigur. Acum ne aflăm într-o etapă istorică în care intervin mai mulţi factori, nu numai sociali, nu numai politici sau economici. Apar până şi elemente cosmice noi surprinzătoare.

– Asistăm la o oboseală generalizată a lumii contemporane?

– Este o evidentă epuizare. S-ar putea să intervină ceva. Ştiu puţin, din lecturi, despre starea de spirit a societăţilor pre-columbiene. Aveau aur mai mult decât toată Europa luată la un loc. Erau însă osificate în civilizaţia lor. Se temeau, credeau şi aşteptau că va veni cineva din ceruri să-i pedepsească sau să-i salveze. Şi au apărut europenii: bărboşi, călare pe cai – nişte centauri! I-au speriat cu arme de foc, cu alcool şi câini, lucruri nemaivăzute până atunci.

„Zeii” debarcaţi i-au derutat într-atât, încât, la început, ei nu opuneau nicio rezistenţă.

Acum se poate produce deja un fenomen cosmic, ceea ce ar putea duce la un final similar cu dispariţia dinozaurilor. Sau poate să apară un contact extraterestru, care nu este exclus. Şi ceva va transforma totul din nou. Este necesară şi posibilă o transformare radicală. Care nu este intrinsecă, politică. Ea urmează să vină din exterior.

– De unde?

– Din Macrocosmos.

– Nu găsim remediul în lumea noastră concretă?

– Cine să ofere o nouă paradigmă? Sindicatele? Partidele politice? Elitele?

Societatea civilă? De unde să vină acest imbold, această străluminare, această clarificare pentru schimbare? Am crezut în pluralismul de idei. Cât de naivi eram cu două decenii în urmă! S-a consumat până la urmă şi acest concept.

Ungurii preferă modelul turanic

– Exact în această perioadă de diluţie mondială a statului naţional, în special, la care ţin în primul rând – pentru că statul naţional este de departe verificat în timp şi este cea mai rezistentă formă de organizare politică, administrativă, regeneratoare a societăţii umane – încep să apară manifestări, tendinţe care vor să justifice şi să revendice origini îndepărtate şi cuprinzătoare pentru anumite etnii. Nişte modele de supravieţuire. Ungurii se dezic de sorgintea lor fino-ugrică şi pretind că ar fi de origine turanică, turcică. Ruşii vor să-şi salveze imperiul în jurul etnosului cultural rusesc, indiferent de naţiunile componente. Vor reuşi aceste modele să devină alternative salvatoare pentru aceste naţiuni?

– Ungurii sunt creativi, au o perspicacitate a lor. I-a adus de dincolo de munţii Urali, în Europa, ciclonul istoric numit „marea migraţie a popoarelor”. Cu o mie de ani în urmă, au luat o decizie crucială pentru propriul destin. Au ales, prin Ştefan cel Sfânt, să treacă la catolicism. Şi-au renegat „fiinţa ancestrală”, dar au intrat în civilizaţia europeană şi Ungaria a ajuns imperiu dualist.

Ceva asemănător s-a petrecut cu khazarii de pe Volga. Aveau o dilemă: să adopte ori islamul, ori creştinismul. Au preferat mozaismul. La fel şi slavii – au decis să treacă la creştinism prin intermediul grecilor. Dacă slavii adoptau islamul sau budismul, prin cneazul Vladimir, ar fi fost extrem de interesant. Dar dacă adoptau mozaismul? Era o altă istorie. Au optat pentru varianta bizantină a creştinismului şi astăzi evaluează cu ce s-au ales.

– Pe ce mai pot miza acum ungurii?

– Ungurii au mizat pe destrămarea Uniunii Sovietice. Au mizat pe triumful Uniunii Europene. Erau siguri că, după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, România va fi dezmembrată şi ea. Nici nu se îndoiau de acest epilog. Erau siguri că, în 1994, Ucraina se va destrăma. Iar Galiţia şi Transilvania vor intra, împreună cu Ungaria, în NATO şi Uniunea Europeană. Nu era anexarea clasică, dar ar fi fost mulţumiţi. Până la urmă, cei mai dezamăgiţi din toată această tevatură au ieşit tot ei, ungurii. Şi în spatele acestui front, a apărut Ucraina. Dacă intră Ucraina în NATO şi în Uniunea Europeană, România şi Ungaria ajung a cincea roată la căruţă. Ungurii nu merg în Anglia să lucreze ca instalatori, dar se duc polonezii, lituanienii, românii. Şi nu mai ştiu ce să facă. Uniunea Sovietică prelua producţia fermelor din Ungaria. Acum e mai greu, Rusia are orice. Ideea fino-ugrică era frumoasă, dar pare mai atractivă ideea turcică. La un calcul aritmetic, nu dă bine originea fino-ugrică pentru unguri. Sunt prea puţini. Estonienii – circa două milioane, mai sunt patru milioane de finlandezi, komi-permiacii, mariiţii. Şi aici se termină cu fino-ugricii. Vreo 10 milioane.

Dar lumea turanică e altceva! Turcia, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan. Preşedintele Ungariei a declarat: partenerul nostru strategic este Uzbekistanul. Kazahstanul pretinde şi el să conducă lumea turcică, deşi ruşii fac tot posibilul să stârnească revolta uigurilor din sud, dar şi din China. Aşa ar împuşca doi iepuri.

Codul genetic al unei naţiuni – spaţiul, limba şi aspiraţia către libertate

Comportamentul ungar este un factor benefic pentru ascensiunea unei naţiuni. Au acceptat catolicismul şi s-au adaptat la realităţile Europei pentru a conduce.

Românii pretind că ar fi urmaşii Romei, că fac parte din constelaţia latină europeană, alături de ţările surori Franţa, Italia, Spania, Portugalia. Dar nu au prestigiul ungurilor în Europa, rămânând mai aproape de Grecia ortodoxă.

– Şi atunci specificul naţional trebuie căutat dincolo de religie?

– Nu are nimic comun religia cu „specificul naţional”.Religiile, la fel ca doctrinele internaţionaliste, sunt în detrimentul naţiunilor. Fiecare religie doreşte să devină universală.

– Şi atunci ce defineşte o naţiune?

– Spaţiul moştenit este esenţial, decisiv pentru o naţiune. Patria mea înseamnă: Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră, Nistrul şi Tisa. Dacă ai înscris în codul genetic această realitate, eşti român autentic. Este ca la regnul vegetal, ca la regnul animal. Pământ, apă şi câmp magnetic. Limba. În secolul al XIX-lea, se făceau studii de lingvistică, de etnopsihologie pentru a încadra naţiunile. Apoi fondul genetic. Cercetările genetice arată că turanicii reprezintă doar 2-3% din zestrea genetică a ungurilor. Evreii fac studii genetice în toate satele de munte din Spania şi din Portugalia, pentru a dovedi că mulţi au fost obligaţi să se creştineze. Prin urmare, naţiunea este definită de factorul spaţiu (a se observa legătura cu Marea Putere Cosmică BHUWANESHVARI, n.n.), factorul lingvistic şi de factorul genetic. Spiritualitatea este un produs al educaţiei. Oamenii vii produc spiritualitatea, nu invers.

Astăzi, noua mişcare legionară nu are şanse să se refacă tocmai din cauza ascensiunii procesului de secularizare. La rândul lor, ruşii susţin că preoţii lor sunt mai răi ca agenţii KGB de pe timpul lui Stalin. Grecii pretind că ar fi cei mai buni ortodocşi, dar dau cu piciorul în statul lor naţional: nimeni nu plăteşte impozite, nimeni nu munceşte, dar vor să vină salvarea!

Iranienii sunt musulmani, dar ca naţiune nu au nicio legătură cu arabii. La fel, polonezii catolici faţă de italieni. Nu faci o naţiune puternică doar cu ajutorul moaştelor. Trebuie dezvoltată creativitatea dumnezeiască a oamenilor care formează o naţiune.

– Apar gânditori care susţin că Rusia va avea din nou un rol decisiv în lumea contemporană prin intermediul religiei pravoslavnice. Ei cred că Rusia ar putea să devină a treia Romă, cu toate că lumea contemporană a ajuns, în felul ei, la a patra Romă, laică – America. Barack Obama a depus jurământul la… Capitoliu! Mai este posibil un asemenea model religios într-o lume tot mai secularizată?

– Este o speranţă atât de naivă a unui segment mic de intelectuali ruşi, încât te cuprinde o tristeţe iremediabilă. Ideea celei de-a Treia Rome e veche, de pe timpul Imperiului Ţarist şi nu are nicio şansă. Aşa cum lumea comunistă a fost un mit şi nu a rămas nimic din ea. Aşa au crezut unii că, după căderea Uniunii Sovietice, vor reface fenomenul „Kazacestvo”. Se îmbrăcau cu recuzite căzăceşti teatrale, ca pe timpul ţarilor. Mulţi au venit să lupte în Transnistria, în 1992, contra „fasciştilor români”. Nişte hachiţe de care nu s-a ales nimic.

Apropo! Şi intelectualii români vin cu modele de guvernare, care să salveze România. Unele chiar constructive, substanţiale. Dar clasa politică nu-i bagă în seamă.

– Toate modelele spirituale s-au epuizat şi, după 2000 de ani, trecând prin dezastrul comunist, creştinismul s-a regenerat. Sigur, nu la aceeaşi dimensiune la care era. De ce religia nu ar fi un model de salvare?

– Japonezii nu s-au regenerat doar prin shintoism. Aţi văzut cum s-au comportat după explozia de la Fukushima? Stăteau la coadă ca să ia o sticlă cu apă, fără să zică nimic. Noi ne îmbrâncim şi pentru o sticlă de agheasmă sau, ca să ajungem înaintea celorlalţi, să atingem moaştele binefăcătoare. Numai un cod de comportament ca al japonezilor şi un ghid moral similar asigură saltul calitativ „popor-naţiune-etnosistem”. Deşi sunt o ramură a budismului, japonezii se comportă total diferit de chinezi sau de indieni.

Putin, „Ţarul cel Alb”, urmaşul lui Ginghis Han

Vladimir Putin discurs

– Dar modelul Eurasia, la care visează Vladimir Putin? Are şanse? El vine cu un model de construcţie care nu e nou, dar l-a introdus în programul electoral. Baza naţiunii ruse nu ar fi de natură etnică, ci de natură spirituală rusă. Adică, etnii diferite au constituit o naţiune timp de o mie de ani în jurul unei singure spiritualităţi – cea rusă. Şi aşa să rămână!

– Care spiritualitate rusă? Să impui limba rusă în fostele colonii şi mai ce? Să impui religia pravoslavnică tuturor? Putin nu vorbeşte de religie, doar se afişează cu patriarhul. Se alege praful și de acest model.

– Ruşii fac marşuri la ei, la Moscova sau la Sankt Petersburg, unde scandează numele zeului Perun al slavilor vechi, dar discută şi despre religia ortodoxă. Este un melanj straniu, care denotă porniri contradictorii şi paradoxale – există o derută spirituală totală. Ce se întâmplă de fapt cu pretinsul naţionalism rus?

– Proiectul pravoslavnic vine în contradicţie cu actuala stare de spirit a societăţii ruse. Acum din Rusia pleacă de bunăvoie mai mulţi decât după puciul bolşevic din 1971. Au şcoli şi biserici în ţările pe unde se aşează. Dar Kremlinul mai încearcă la Chişinău şi la Kiev să facă autonomii, să impună rusa ca a doua limbă de stat.

Ruşii să decidă mai întâi care este spaţiul lor geografic, pentru care să obţină un „certificat de proprietate”, recunoscut de toate naţiunile din Federaţia Rusă şi din fostul Imperiu Sovietic. Altfel nu vor putea depăşi deruta spirituală, iar proiectele de acest gen vor eşua.

Mai vor ruşii Ţările Baltice sau Caucazul? Mai vor ei Asia Centrală? Vor ei ca Transnistria să fie a lor? Atunci vine colapsul. Dar nu cred că ruşii adevăraţi asta îşi doresc. Dacă mata vrei să faci România în Spania, în Italia, când „munţii noştri” rămân pustii, eşti deja pierdut.

Pe ruşi îi atrage cel mai mult Coasta de Azur a Franţei. Pentru unii e prea scump şi merg spre Spania şi Portugalia. Aleg zone rezidenţiale închise, securizate, la mare, câmpuri de golf, la căldură şi, obligatoriu, pe litoral, fiindcă nu mai vor iarnă rusească. Sunt ermetici, evită să aibă contacte cu diaspora rusă. Nu-i interesează nici conaţionalii lor aflaţi cu diverse ocazii prin vestul Europei. Sunt tineri foarte prosperi, mulţi activează în exploatările petroliere, dar care „s-au cam săturat de Rusia”. E chiar vorba lor. Doresc şi un sistem de învăţământ eficient pentru copiii lor. Este o dovadă că din Rusia continuă să fugă capitalul, inclusiv cel uman.

– Nu e semnul unui dezastru spiritual?

– Nu ştiu… Recent, la Barcelona, a avut loc o întâlnire ruso-spaniolă. Experţii celor mai mari companii imobiliare din Rusia au venit să-i lumineze pe experţii spanioli: ce oferte preferă ruşii, spre deosebire de ceilalţi cumpărători de proprietăţi imobiliare. În Valencia, Alicante, ruşii ocupă locul întâi la cumpărări de case. Ei nu caută locuinţe luxoase, că au suficiente în Rusia. Ei vor un alt mod de viaţă.

– Globalizarea ar putea genera un rău decisiv şi pentru naţiunea rusă?

– Globalizarea, pe care o tot invoci mata, este nocivă în primul rând pentru Rusia. Într-o Uniune Eurasiatică, ruşii nu pot rezista. Cum vor integra (asimila) Ucraina Apuseană, cu vreo 20 de milioane de greco-catolici, fascinaţi şi de idealul lui Stefan Bandera? Sau Tatarstanul, care vrea să introducă alfabetul latin, iar tineretul a declarat: „2013 – Anul hanului Batîi!”. Kazahii demonstrează că Ghinghis-han, cel mai mare cuceritor al lumii, a fost kazah şi nu de altă etnie. Definitivează şi ei un proiect de trecere la scrierea latină.

În competiţia demografică cu musulmanii, care nu vor Lacul Lebedelor şi nici opera lui Berdiaev, pravoslavnicii nu au nicio şansă. Mortalitatea la ruşi e galopantă şi depăşeşte rata natalităţii. Vedeţi statistica: tinerele rusoaice răspund apelului lansat de Putin – „Să facem copii!”. Dar se mărită pe capete cu străini. Majoritatea islamici, din Federaţia Rusă. Şi devin mame eroine cu zece copii. Însă, când mama e rusoaică, iar tatăl tătar, caucazian sau german, copilul nu va mai fi rus. Nu au reuşit internaţionaliştii sovietici să impună bolşevismul cu mitraliera, cum vor naţionaliştii ruşi să impună ortodoxia?

Eu nu sunt nici rusofob, nici rusofil. Aş dori şi chiar aş putea contribui modest la consolidarea unor relaţii interstatale adecvate între România mea şi Rusia. Dar e necesar să înţeleg mai întâi: ce vrea clasa politică de la Bucureşti de la clasa politică de la Moscova? Sunt gata cumva românii „să întoarcă armele”? Că prea deşănţat se agită unii pe la Bucureşti cu „noua politică rusă”.

– Bântuie nişte speculaţii de vreo 20 de ani: Rusia ne-ar da gaze ieftine, Rusia abia aşteaptă să cumpere de la noi şi ceea ce noi nu mai producem dacă…

– N-are urdă mătuşa! Rusia a obţinut tot ce a dorit de la România: a luat o rafinărie la Ploieşti, metalurgia, ţevile, aluminiul şi multe altele prin intermediul occidentalilor. Ar mai trebui şi sistemul de transport al gazelor. România nu mai produce încălţăminte, vagoane, mobilă, ca să exporte garantat şi planificat în Rusia. Cu banii de care dispun, ruşilor li se aduc acasă toate bunătăţile lumii. Nu mai sunt la cheremul fraţilor din lagărul socialist.

Mie mi se pare curios modelul promovat de revista Peremenî, unde elita foştilor ofiţeri de informaţii din GRU lansează alternativa „Hoarda de Aur”. Renaşterea modelului politic, spiritual al lui Ginghis Han. Ei demonstrează că perioada cea mai frumoasă din istoria lor nu a reprezentat-o victoria creştinismului în Rusia, ci tocmai cei peste 300 de ani cât au trăit în Hoarda de Aur. Nu întâmplător s-a numit „de aur”. Nu averea era esenţială, ca în capitalism, ci devotamentul, meritocraţia. Să serveşti patria cu toată credinţa. Un asemenea model vine în contradicţie cu religia ortodoxă.

– Este Vladimir Putin „Ţarul cel Alb, urmaşul lui Ginghis Han”, aşa cum cred ei? Nu cumva acest lucru denotă aceeaşi derivă spirituală totală, fiindcă ruşii nu au un model propriu? Pot ei să propună, nu să impună un model constructiv lumii contemporane?

– Cu toată erupţia intelectuală rusă, ei încă nu au un model propriu. Lumea eurasiatică nu este un proiect rusesc şi nu poate fi construită în jurul unui pivot rusesc. Rusia poate contribui aici doar cu spaţiul ei geografic. Toate atuurile economice le are China, acolo este cea mai mare productivitate a muncii. Putin a crezut că va face o ţară fericită ca Emiratele cu petrodolari. Nu merge. Banii fug.

Să-l spânzurăm pe căpitan!

– De două decenii, politicienii români au pretins şi încă pretind că au creat un model strategic pentru România – aderarea şi integrarea în Uniunea Europeană. Eu cred că aderarea la structurile euroatlantice este doar un mijloc, iar nu interesul naţional obiectiv. Cum vor supravieţui românii ca naţiune într-o lume care va cunoaşte crize tot mai puternice?

– Când pluteşti pe o navă „multiculturalistă” în derivă, ce poţi să faci? Germanii ar propune verificarea motoarelor, repararea sau chiar înlocuirea lor. Britanicii, probabil, ar căuta că plece pe altă navă. Convinse că nava nu poate fi salvată, unele seminţii ar începe să înveţe a înota.

Primul lucru pe care l-ar face unii români, ar fi să-l spânzure pe căpitan. „Noi am plătit bani grei, domnule, şi trebuie să ne daţi şampanie, pişcoturi şi program de croazieră!”. Un singur matelot va formula corect problema: „Dacă încă nu ştim exact încotro se îndreaptă nava, atunci toate soluţiile sunt inutile!”

De şapte ani, tot strigăm „Jos Băsescu!”. Românii naufragiază rar când îşi pun problema direcţiei. După ce elitele au băgat România în impas, l-au chemat pe mareşal să o salveze. Iar peste patru ani, l-au dat pe tavă sovieticilor. Ca să-l împuşte. Ungurii l-au ajutat pe Horthy să scape, să plece în Portugalia. Şi-i fac monumente şi astăzi.

Ne-am mândrit cu Ceauşescu că nu a intrat în Cehoslovacia. Că a scos ţara din mizerie, după care l-am împuşcat, ca pe un câine.

Husak a trădat „Primăvara de la Praga”, a chemat tancurile sovietice, dar cehii nu l-au executat. Nici pe Todor Jivkov nu l-au omorât bulgarii. Kadar l-a trădat pe Imre Nagy, care a fost spânzurat, dar nu i-au făcut nimic ungurii.

Noi nu ne batem capul cu proiecte pentru propria salvare. La nimereală! Avem o mentalitate conjuncturistă, de talcioc.

– Nu sunteţi prea dur cu românii?

– Sunt ai mei şi îmi permit să îngroş culorile, am dreptul. Vorbesc de mine, nu mă menajez. Aşa-i la noi! Apare o chestiune vitală, cineva vine cu soluţia. Intervine specificul nostru naţional: prima reacţie a românului este să caute probleme la această soluţie. Beţe-n roate! La noi nu merge! Sau lasă, bă, că merge şi aşa! Mai ales la moldoveni.

„Agentul Papei”

– Este la modă criza identitară a moldovenilor. Că moldovenii nu ştiu nici ei ce sunt, că nu sunt în stare nici să se unească cu România, dar nici propriul stat artificial nu şi-l preţuiesc. Ziariştii ruşi susţin că niciun politician de la Chişinău nu vrea unirea cu România, deşi nu cred că este aşa. Este reală criza identitară a basarabenilor, e motivată?

– Este o exagerare, dar într-un fel, au şi dreptate. Cam aşa era prin 1990: nomenclatura sovietică nu se gândea la unirea cu România. Transnistrenii voiau să împartă între ei complexul militaro-industrial, iar basarabenii – complexul agro-industrial. Să pună mâna pe el.

Criza identitară e valabilă pentru intelectualii din sfera umanitară. Până şi preoţii vor cu Moscova. În decembrie 1990, le-am propus în Parlament să sărbătorim şi noi Crăciunul ca europenii, pe 25 decembrie. Câţiva „deputaţi ai poporului” – popi şi preşedinţi de colhozuri – au sărit ca arşi. Râdea atunci ministrul Ion Ungureanu: „Agrarienii şi interfrontiştii au decis că prim-ministrul Mircea Druc este agentul Papei!”. Aşa mi-a rămas porecla: „Agentul Papei”.

După două decenii, Mihai Ghimpu vine în Parlamentul de la Chişinău cu aceeaşi propunere, să sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie, ca să fie respinsă vehement. Despre ce vorbim noi?

Să nu umblăm cu zei de împrumut, să cuantificăm, dacă vrem să ştim ce este naţiunea. Unitatea de măsură pentru o naţiune este dorinţa de a trăi în libertate. Cât de mult vrei să fii liber este un indice de manifestare a personalităţii, la nivel individual, şi a naţiunii, la nivel global. Aşa cum calitatea vinului depinde de poziţia dealului faţă de soare. Naţiunea, în esenţă, reflectă capacitatea de autoguvernare a unui popor şi dorinţa lui de libertate, de manifestare creativă.

– Şi românii vor să fie liberi. Fug în toată lumea…

– E de preferat ca, timp de 10 ani, să nu-i acuzăm pe ruşi, pe ucrainieni şi pe români că emigrează. Nimic nu a fost mai frustrant, mai distructiv, decât anii de captivitate, de ţarc din comunism. Era umilitor pentru ei să ceară aprobări de la komsomol, de la sindicate, de la partid. Este o amprentă pentru două generaţii.

Toate popoarele captive din lagărul comunist ar trebui să emigreze, să plece un timp. Omul vrea să vadă cum este în Dubai şi se întoarce la el în Ferentari. Au emigrat italienii, spaniolii, portughezii. Foarte bine. Ar putea să mai migreze două milioane de români în străinătate.

Acum, românii din Basarabia trimit un miliard de euro pe an acasă. Cu mult mai mult decât fondul de salarii şi de pensii al Moldovei sovietice din 1985. Eu aveam 120 de ruble pe lună ca profesor la Universitatea din Cernăuţi. Cât câştigau oamenii în Uniunea Sovietică şi cât câştigă acum? Eu, la 16 ani, eram tractorist la frontiera cu China, iar tinerii basarabeni de azi merg la lucru în Portugalia. Ce e rău în asta?

Eram odată, în studenţie, la gara finlandeză din Leningrad. Discutam cu regretatul Petru Dudnic, născut în Transnistria, viitorul poet şi ziarist: „Eu am să mă fac marinar, Mircea, şi am să ajung la Rio de Janeiro. Dar tu ce vrei?” „Să pot evada. Să traversez desculţ Europa, cu bocancii pe umăr, până la coasta Atlanticului. Să-mi răcoresc picioarele rănite în apa Oceanului. Apoi să scriu o carte…”

Mai târziu, am ajuns la Atlantic, în Portugalia. Am început să plâng. Nu mă vedea nimeni. Mi-am amintit de tinereţea mea captivă în cazarma comunistă. Fratele mamei a murit în România şi eu nu am avut dreptul să-l văd. Nici pe Gheorghe Vlahuţă, fratele bunicăi, profesor universitar în România, nu mi-au dat voie să-l văd. Abia la 50 de ani am putut să trec Prutul. Setea de libertate este normală şi pentru ruşi, iar eu nu-i condamn pentru că emigrează.

Ruşii vor dispărea ca dinozaurii…

– În jurul lui Putin s-a constituit grupul „Naşi” („Ai noştri”), ca să unească pământurile de la Pacific la Atlantic contra Americii care trebuie scoasă din Europa. Este un paradox tragic al ruşilor: ei nu-şi pot stăpâni fizic, economic, demografic propriul imperiu şi vor tot mai mult. ONU a lansat un studiu care arată ce oraşe vor dispărea de pe Terra din motive economice, demografice, ecologice. Cele mai multe sunt din Rusia. Printre ele este şi Sankt Petersburg. (Sigur, şi Bucureştiul va avea aceeaşi soartă după specialiştii ONU…) Noi credeam că, după comunism, ruşii se vor vindeca de magia expansiunii, de obsesia imperială. Nu e absurd?

– Mi se pare exagerat să le atribuim ruşilor atâta „sete de acaparare”. După 20 de ani de la coplapsul imperiului sovietic, tot Occidentul vorbeşte de comportamentul nu tocmai corect al unor ruşi cu reşedinţa la New York – „Mafia rusă!”. Dar majoritatea sunt evrei plecaţi din Uniunea Sovietică. Mai apar printre ei şi câţiva ruşi, ucrainieni, georgieni, ceceni, moldoveni.

Când s-a împărţit lumea, două naţiuni au cam întârziat: Rusia, din cauza Hoardei de Aur, şi Germania, care era fărâmiţată în stătuleţe feudale. Celelalte croiau de zor imperii în emisferele calde. Elita rusă, ofiţerii superiori din timpul lui Petru cel Mare şi al Ecaterinei mai ales, erau germani şi de alte origini.

Nemţii au avut şi o republică autonomă pe Volga, desfiinţată în 1941. Cohorte întregi de vest-europeni au tot venit în imperiul ţarilor. După 1971 a împânzit Rusia puzderia Kominternului. Acum, se pare, lozinca e alta: „Evazionişti fiscali din toată lumea, uniţi-vă! Ne vedem la Moscova!”.

Expansiunea atribuită ruşilor este tipic occidentală, inspirată şi promovată de imigranţii naturalizaţi. În prezent, agresivitatea contra românilor, polonezilor, ucrainenilor, este inspirată, promovată, în bună parte, de „ruşii de profesie”, inclusiv de evrei ruşi. Toţi trec, de regulă, drept etnici ruşi, fiind în realitate doar cetăţeni ai Federaţiei Ruse.

În 1990-1991, în detrimentul lui Gorbaciov, am pledat pentru preşedintele Rusiei Boris Elţîn până şi la Casa Albă. În timpul puciului, tancurile sovietice aşteptau la marginea capitalei. Circa jumătate de milion de oameni au ieşit în stradă să apere libertatea românilor basarabeni şi democraţia ruşilor. La Chişinău, noi tipăream toate ziarele liberale moscovite. Cum ne-au răsplătit liberal-democraţii ruşi? Peste un an, ne-au angajat într-un război pe Nistru. Încă cei care ne-au măcelărit mai tare în vara lui 1992 nu erau etnici ruşi, ci de alte origini. Mai ales ucraineni. Dacă ar fi fost Putin atunci, se termina şi mai rău.

Acum, o parte din elita rusească ar vrea să convingă Europa Occidentală să vină la ei, spre Pacific, cu capital, altfel intră China. Ei se tem de chinezi. Cât timp vor putea exporta gaze prin Nord Stream şi prin South Stream? Dacă ne împăcăm cu Iranul, ce face Rusia?

Cei de la Peremenî au o teorie ieşită din comun: „Să cucerim viitorul, nu Europa. Să promovăm proiectul Hoarda de Aur, renunţând la iudeo-creştinism, la capitalism”. Vor revenirea la valorile spirituale ale Hoardei de Aur, când popoarele cucerite se bucurau de libertate religioasă, din Pacific până dincolo de Carpaţi. I-au scris lui Putin şi l-au declarat „Ţarul cel Alb”. I-au cerut să promoveze meritocraţia, loialitatea faţă de persoana aleasă. „Nebopolitica” („Politica Cerului”), pe care o promovează ei, presupune alegerea celui mai bun dintre oameni.

– Şi dacii îl alegeau pe cel mai bun.

– Şi acum? Ar fi bine ca liderii politici să nu se lase seduşi de propriile mituri. Altfel dezagregarea devine inevitabilă. Elitele Rusiei, dar nu numai, construiesc din nou mitologii expansioniste. Se complac în retorică de mare putere. Unii vor să refacă Imperiul, fie ţarist, sovietic, liberal sau pravoslavnic.

Dar, în condiţiile unei totale transparenţe informaţionale, retorica şi miturile nu rezistă. Când va deveni clar că Rusia nu mai poate reface niciun fel de imperiu, populaţia se va decepţiona şi mai tare. Încrederea în Putin se va epuiza definitiv.

Are dreptate politologul Igor Vasiliev. Situaţia unei erodări cronice a naţiunii ruse nu poate rămâne suspendată la infinit. Este posibil să vină la putere în Rusia şi reprezentanţii etniilor ne-ruse. Nu putem exclude fărâmiţarea ţării, o eventuală ocupaţie străină, totală sau parţială. Sau realizarea tuturor scenariilor vehiculate. În tot cazul, schimbările vor fi de lungă durată. Ele vor pune începutul unei noi epoci.

Inevitabil, ruşii îşi vor însuşi o altă viziune asupra lumii. Condiţiile lor de viaţă vor fi radical diferite şi vor genera o altă paradigmă, alte concepţii despre lume. Şi chiar naţiuni noi, în baza celei ruse. Aşa cum s-a întâmplat după invazia tătaro-mongolă. Perioada marelui imperiu rus, care a demarat în secolul al XV-lea, se încheie în prezent. Se schimbă cardinal şi poporul, şi rolul statului în viaţa acestui popor. Viaţa sa nu mai poate fi la fel ca înainte, „tradiţională”. Dintre epavele „vechiului” popor rus va apărea negreşit un nou popor. Aşa cum s-a întâmplat în perioada de trecere de la Rusia kieveană la Rusia moscovită.

Suficiente motive în plus să cred că nostalgicii Imperiului ideocratic sovietic sau proiectanţii Uniunii Pravoslavnice Ortodoxe, în frunte cu Rusia, nu au nicio şansă. Vor dispărea ca dinozaurii…

Articol preluat din revista «Lumea». Convorbire a lui Viorel Patrichi cu Mircea Druc

////////////////////////////////////////////

„Nu am întâlnit vreun popor care să se nimicnicească singur în felul în care o facem noi”

Competența este criteriul numărul 1 pentru a ne reveni ca țară. Învățământul românesc are nevoie de oameni competenți începând de la cei care conduc ministerul respectiv până la ultimul învățător din cel mai sărac sat din România. Rezultatele elevilor români la olimpiadele internaționale sunt foarte bune, dar, conform curbei lui Gauss, am avea nevoie ca media școlarilor să depășească nivelul satisfăcător. Învățătura înseamnă lumină și neputința de a fi manipulat înseamnă libertate și cunoaștere. Cine știe carte are parte. Interviul cu acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, ne descoperă cum și ce ar trebui să facem pentru a fi reprezentativi în Europa și în lume privind educația școlară.

– Datele unui sondaj făcut la tinerii cu vârsta între 16 și 25 de ani din lumea întreagă (10.000 de respondenți) au înregistrat un răspuns îngrijorător la întrebarea: Cum vedeți viitorul vostru? Răspunsul a fost în proporție de 75% același: Înfricoșător. Ce îi înfricoșează pe tineri atât de tare în zilele noastre? Sunt ei pregătiți să înfrunte provocările societății în care vor trăi?

– Da, pentru mine este „înfricoșător” rezultatul sondajului, nu neapărat viitorul tinerilor. Tinerii sunt influențați de mai mulți factori negativi. În primul rând, mulți dintre ei sunt neglijați de familii, care au încetat să mai fie un cadru de educație preșcolară, de echilibru, de dialog, de basme minunate, de leagăn al credinței. În al doilea rând, școala nu mai face educație temeinică, ci face, în schimb, una superficială, formală, la nivelul minimei rezistențe. Familia și școala deopotrivă îi îndrumă pe elevi să se realizeze în alte părți, să-și ia lumea în cap. „Educația” prin mijloace digitale – atât de la modă azi – prezintă „catastrofele” trecutului românesc și „nimicnicia” prezentului. Dacă așa este lumea noastră trecută și prezentă, cum să fie cea viitoare altminteri decât „întunecată”?

Dar încă nu este totul pierdut. Eu cred că ne putem reveni și să impunem în societate ceea ce se cuvine, adică echilibrul sau cumpătarea vieții trăite întru bine și adevăr, sub semnul credinței. Este de ajuns să ne uităm în trecut și să vedem cum am ajuns până aici, într-o lume frământată în care multe neamuri s-au stins, s-au topit în altele, au dispărut. Românii, totuși, există încă și asta nu datorită nouă, epigonilor, ci părinților, moșilor și strămoșilor noștri.

– Se discută despre elita intelectuală care ar trebui să conducă țara noastră. Cum ar putea această elită să intre în viața politică, să obțină poziții decizionale când vedem că sita este atât de deasă? Adică dacă nu execuți ordinele, dacă știi să-ți faci meseria, dacă ești patriot, nu ai cum să te califici.

– Societății românești i-a mers bine și foarte bine, în acord cu modelul avansat de dezvoltare a lumii, atunci când meritul a început să fie criteriul fundamental de promovare, inclusiv în politică. Înaintașii au fost capabili să făurească România unită fiindcă au ridicat în fruntea lor lideri în care națiunea avea supremă încredere. Actualmente se pun miniștri necunoscuți, care nu au fost capabili să conducă o echipă de lucrători, un grup de elevi ori de studenți, care nu au făcut un drum, un pod, o casă, care nu au sădit un pom. Or, ca să fii un bun politician, trebuie să ai o „istorie” în spate, să fi dobândit încrederea comunității, să te cunoască lumea de bine. Este suficient să schimbăm elita aceasta falsă și să impunem elita cea bună. De spus este ușor, dar practic este foarte greu, fiindcă răul cel mare este făcut. Cei buni nu mai îndrăznesc, ci stau deoparte și se crucesc (iată că îmi ies și versuri!). Asta nu înseamnă că nu putem face schimbarea.

– Vă rog să vorbiți despre proiectul burselor acordate tinerilor de către Academia Română. Câți tineri vor beneficia de aceste burse, care este cuantumul sumelor, cine se poate califica la aceste burse etc.?

– Academia are – dincolo de scopurile sale de consacrare a valorilor intelectuale și de cercetare – și menirea de a promova valorile tinere și de a face bine. Ba, unii donatori și mecenați ai Academiei ne-au chiar impus prin testamentele lăsate să facem acest lucru. Este cazul lui Jacques Elias, din banii căruia Academia a creat Fundația «Elias», spre propășirea culturii românești, inclusiv prin burse. Dar bursele recente, la care vă referiți, sunt de alt gen. Am acordat recent 21 de burse pentru elevi foarte buni la învățătură, dornici de carte înaltă, dar cu posibilități materiale limitate. A fost un concurs, în urma căruia s-au calificat la burse cei mai buni. Cuantumul unei burse este de 1.000 de lei pe lună, acordați pe durata școlarizării, cu revizuiri anuale, spre a stimula performanța. Am fost foarte mulțumit să-i văd pe unii dintre acești adolescenți la așezământul Academiei de la General Berthelot (un sat frumos de lângă Hațeg), în tabăra de vară gândită pentru a-i îndemna la odihnă și la cunoașterea istoriei locurilor.

– Să abordăm puțin și problema studiilor universitare. A fost o mișcare bună reducerea anilor de studiu de la 4 la 3 ani în cadrul multor facultăți? Majoritatea studenților nu mai fac studii de master fiindcă ele durează 2 ani, iar masterul nu îți aduce nici un leu în plus la salariu.

– Masteratul le dă, însă, anumite drepturi profesionale tinerilor și nu se face degeaba. De exemplu, fără masterat, un absolvent de istorie nu poate preda decât la gimnaziu, pe când cu masterat are dreptul să predea și la liceu. Păcat că ne-am obișnuit cu doctoratul plătit care ne dă și drepturi de avansare în meserie. Dar societatea noastră nu este pregătită pentru așa ceva, adică nu poate asigura onestitatea în dobândirea acestor titluri și nici prețuirea lor deplină.

Dacă mă întrebați de durata studiilor la nivel de licență, eu, fiind de modă veche, nu am fost de acord cu reducerea anilor de studiu la nivel de licență. În trei ani nu se poate face o specializare și nici un modul pedagogic cum se cade. După trei ani de studii universitare, nu ești capabil să predai – dacă vorbim de dascăli – nici la nivel de gimnaziu. Iar masteratul, chiar dacă ar veni cât mai mulți să-l facă, nu este eficient, pentru că nu este o specializare superioară în comparație cu licența. Nici nu are cum să fie, din moment ce un absolvent de agronomie poate să facă masterat în filosofie! Cu acești nou-veniți la masteratul de un anumit fel trebuie să o iei de la capăt și nu-i poți perfecționa pe ceilalți.

Dacă fără Google nu știm nimic, înseamnă că suntem 0

– În general, credeți că preocuparea pentru studiu, pentru lectură mai este aceeași ca acum 35-40 de ani? Dacă nu, de ce? S-ar putea schimba această situație?

– Preocuparea pentru studiu este mult scăzută față de trecut, din mai multe motive. Unul este ideea greșită că poți avansa bine în viață fără școală serioasă. Or, acest lucru înseamnă moartea civilizației și culturii. Trebuie reinstaurată încrederea în carte, în școală, în educație. Școala serioasă nu înseamnă dobândirea deprinderilor practice pentru viață – acestea se asigură altfel -, ci o cultură generală serioasă. Iar cultura generală se face prin lecturi extinse. Mai există prejudecata că nu avem nevoie de literatură beletristică, de poezie, de romane, de nuvele, de dramaturgie, fiindcă toate se găsesc pe Google! Ce absurd! Dacă ele nu se află în capul nostru, este ca și cum nu ar fi. Situația s-ar schimba abandonând prejudecățile, limitând accesul la „memoria digitală” și la apelul permanent la cunoștințele altora.

– Cu referire la școala generală, s-a zis: nu trebuie văzută ca o corvoadă, ca o competiție, ci ca o distracție, o joacă, ceva plăcut și recreativ. Dacă la școală copiii se joacă, atunci când trebuie să se joace, oare ce vor mai face?, se întreba Andrei Pleșu, într-o conferință. Este această viziune una care ne duce în direcția cea dorită, cea bună?

– Viziunea aceasta este greșită. Firește, „înțelepciunea și iubirea” copilului – cum ar fi spus Lucian Blaga – înseamnă jocul, dar doar până la vârsta școlară. Jocul copilului nu poate să fie infinit, fiindcă, după împlinirea celor șapte sau șase ani, urmează jocul cel cumpătat, jocul din timpul liber. Școala este muncă și nu joc, evident muncă adecvată vârstelor copiilor. Dacă facem din școală distracție, dacă transferăm memoria din capul elevilor în computere, laptopuri, tablete, dacă îi învățăm pe copii numai „sfaturi practice” (igienă, sex, nutriție, circulație publică, protecția mediului, antreprenoriat, digitalizare, sport etc.), în loc de limba și literatura română și universală, religie, matematică, fizică, biologie, chimie, istorie, geografie, muzică, desen, educație fizică, atunci ne asigurăm decăderea, afundarea în neant, barbarizarea.

Problema digitalizării învățământului

– Statele scandinave, la care ne uităm cu admirație tâmpă, deși rezultatele copiilor lor la olimpiadele internaționale sunt cvasinule, au descoperit că tabletele, device-urile duc la analfabetism. Adică dacă tu, elev, scrii lecția pe laptop, nu mai știi să scrii de mână. Și nici de citit nu prea mai știi bine. Ideea că trebuie să imităm pe alții fiindcă noi suntem proști și înapoiați ar trebui părăsită. Ce părere aveți?

– Noi suntem, între popoarele europene, aceia care ne turnăm cea mai multă cenușă în cap. Eu nu am întâlnit în drumurile mele vreun popor care să se nimicnicească singur în felul în care o facem noi. Nici la imitație nu ne întrece nimeni și nici la lipsa de demnitate. Ne ploconim în fața celor care ne înjură, care ne tratează cu insulte, îi ridicăm în slăvi pe cei care ne falsifică istoria, care ne stâlcesc limba, care ne disprețuiesc credința. Este frumos că, din secolul al XVIII-lea încoace, am făcut mari eforturi ca să ne adecvăm Occidentului avansat, ca să fim ca ei, deși asta nu se putea decât cu renunțări dureroase pentru noi, cei dăruiți de Dumnezeu cu altă zestre spirituală decât catolicii și protestanții. Noi nu am trăit neapărat pe lumea asta prin spiritul concurențial-individualist și nici prin competiții înverșunate care să meargă până la eliminarea fizică a celui care nu era ca noi. Nici nu am fost intoleranți și nici cei mai rasiști, cum insinuează unii interesați să semene vânt. Noi am trăit cu „veșnicia” de la sat, cu pacea și liniștea munților, văilor și câmpiilor, cu biserici și case de lemn, cu turme mutătoare în locuri de vărat și de iernat, cu buciume sunătoare „sara pe deal”. Ne-am făcut viața după ritmurile și rânduielile noastre și am luat Occidentul ca model la momentul potrivit, numai că Occidentul era cam ostenit. Azi, când îi vedem bine „osteneala”, nu ar mai trebui să ne ploconim inclusiv în fața erorilor lui, ci să păstrăm ceea ce este bine de la acea mare civilizație și să ne prețuim binele nostru. Dacă eram doar proști și înapoiați, nu ajungeam ca popor până în secolul al XXI-lea, ci ne risipeam în neant, ne topeam în alte neamuri. Faptul că am rămas este un semn că putem birui răul. Dacă vom reveni la virtuțile și la valorile verificate prin credință, atunci vom putea semăna în sufletele tinerilor încredere și speranță în viitorul Țării Românești și al lumii.

Preluare: Ziarul Lumina / Autor: Augustin Păunoiu

//////////////////////////////////////////

„Nu se poate face un proces al comunismului, pentru că atunci s-ar da totul pe față. Se joacă rumba desființării neamului românesc”

Poetul, scriitorul și ziaristul român Pantelimon M. Vizirescu (16 august 1903 – 27 ianuarie 2000) a fost o mare conștiință a secolului trecut, fiind unul dintre membrii de bază ai grupării revistei de direcție națională și ortodoxă Gândirea, condusă de Nichifor Crainic. Începând din 1931 și până la ocuparea țării din 23 august 1944, Pan M. Vizirescu a fost alături de mentorul său, Nichifor Crainic, dar și de Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, Părintele Dumitru Stăniloae, Lucian Blaga, Radu Gyr și mulți alții.

A fost printre animatorii revistelor Sfarmă Piatră și Muncitorul român (pe care a înființat-o în timp ce era director de cabinet al lui Nichifor Crainic, la Ministerul Propagandei).

Articolele sale antibolșevice și susținerea războiului pentru reîntregirea României i-au adus condamnarea în procesul intentat ziariștilor naționaliști, în anul 1945. Sentința pronunțată de Tribunalul Poporului, „organ de execuție al Partidului Comunist” (Petru Groza), a fost una grea pentru Pan M. Vizirescu: detenție pe viață.

Au mai fost condamnați, printre alții, Nichifor Crainic, Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Grigore Manoilescu. Printre acuzatorii publici s-a aflat Alexandra Sidorovici (soția lui Silviu Brucan).

Pan M. Vizirescu a anticipat sentința așa-zisului tribunal, ascunzându-se în casa unor rude din Slatina. Ca și Ion Gavrilă Ogoranu, a reușit să stea în acel „exil de taină”, în podul casei, fără a fi găsit de autoritățile bolșevice, timp de 23 de ani.

Și-a păstrat sufletul prin credință, iar cugetul printr-o intensă activitate intelectuală, scriind enorm. În iulie 1967 a ieșit din ascunzătoare, după un denunț. Nu a mai fost arestat, foștii deținuți politici fuseseră amnistiați în 1964.

A fost „ultimul gândirist”, supraviețuind până în 27 ianuarie 2000.

În anul 1995, Pan M. Vizirescu a fost reabilitat de Curtea Supremă de Justiție, care a rejudecat procesul ziariștilor condamnați în anul 1945.

În 15 ianuarie 1994, am avut onoarea să-l intervievez pe distinsul gândirist. Avea 90 de ani, dar era de o vioiciune spirituală cum rar mi-a fost dat să văd. Am să vă împărtășesc gândurile lui Pan M. Vizirescu, care ne arată atitudinea unui naționalist fără rest.

Acest interviu a fost salvat miraculos de pe o casetă veche, care părea să nu mai poată fi recuperată, la rugămintea biografului și editorului lui Pan M. Vizirescu, scriitorul Dumitru Sârghie.

Ultimele cuvinte pe care seniorul Pan Vizirescu ni le-a transmis, în timp ce coboram scările casei sale din București, de pe strada Pitar Moș, au fost: „Nu uitați să mergeți la Biserică!”. Făcuse un sprint ca-n tinerețe, cu sentimentul că uitase să ne spună ce era mai important.

„’Extremiști’, așa o să vă spună și d-voastră, așa cum îmi spun și mie”

Florin Palas: Domnule Pan Vizirescu, vorbiți-ne despre situația politică între cele două războaie mondiale…

Pantelimon Vizirescu: Eu eram, pe vremea aceea, student. Am intrat la facultate în 1925. Vedeți, e o perioadă destul de veche pentru dumnevoastră, însă pentru mine, parcă ar fi fost ieri. Și în epoca asta România era guvernată de partide politice, cum este și acum, însă se schimbau, nu rămâneau pe o durată mai lungă. Tineretul și-a luat atunci atitudinea ostilă pentru această democrație, care era înstrăinată. Eu vă vorbesc din perspectiva epocii de atunci. Ce a urmat și ce este astăzi este și mai grav.

Să știți că viața politică a unui stat stă în mâinile celor care au bani, ale celor care distrug. Aceștia sunt specialiști, sunt negustori de tot ce vrei, și de conștiințe. Cumpără conștiințe și atunci au oameni la dispoziția lor, oameni care fac interesele lor. Interesele neamului, ale autohtonilor sunt neglijate.

Deci, am apucat această epocă în care, spre nenorocirea noastră, s-a cam degradat spiritul eroic, cel ce dusese la realizarea României Mari. Realizarea României Mari a fost rezultatul unui vis sau al unei conștiințe naționale, bine susținute de toți cărturarii noștri. Spun asta toți marii cărturari ai neamului… Dacă-i căutați în Istoria Literaturii, o să vedeți și d-voastră. Să vă dau un exemplu, Octavian Goga era sufletul neamului, la acea dată, el era cu cântecul pătimirii noastre, cu jalea Ardealului. În copilăria mea, știam despre Ardeal așa cum ai ști despre o Ileană Cosânzeană care este în mâna zmeului, [care] o siluiește și îi face tot felul de grozăvii.

Așa era pentru noi Ardealul, așteptând momentul, chiar copii fiind, ca să-l dezrobim… Și a venit epoca de dezrobire, epocă eroică, epocă extraordinară, în care neamul românesc a dat tot ce a avut mai frumos, în conștiința lui națională, în puterea lui de reprezentare… la data aceea. Vă spun că a prezentat o culminație a istoriei noastre. Atunci s-a născut a doua Românie.

Din nenorocire, însă, după generația aceea, care a făcut Unirea, imediat după război, s-au lansat curentele masonice… Un umanitarism fals, capabil să înăbușe ideea națională. Comunismul – bolșevismul rusesc, care era la vecinul nostru rus, sigur că avea penetrație. Elemente străine, să știți asta, s-au pus în slujba comunismului și au intrat să facă organizații la noi. Partidele burgheze, fie că erau inconștiente, fie că nu-și dădeau seama de pericolul care le așteaptă, fie că se complăceau, nu luau în considerație primejdia… Se complăceau, pentru a fi pe placul puterilor occidentale, care cochetau foarte mult cu intelectualitatea franceză, cea care avea elemente de vârf cu simpatie pentru comunism.

Și atuncea noi, cei care eram drept în gura fiarei, aici, eram expuși dezastrului. Singur tineretul a sesizat acest aspect. Fiindcă tineretul reprezintă, pentru mine și pentru experiența pe care o am, sufletul curat al neamului. Acest tineret întotdeauna vede adevărul, e necompromis, el nu se vinde, mai degrabă își dă viața decât să-și dea conștiința. Începând de la 1922, atunci când s-a născut, mișcarea studențească a semnalat pericolul în care se afla politica noastră românească.

Tineretul a luat atitudine, nu putea rămâne nepăsător. Un tineret care rămâne nepăsător față de problemele vitale ale neamului nu se poate numi o generație. Atunci s-a născut o generație nouă, de după război, la care au participat elementele cele mai valoroase ale tineretului.

Dacă urmăriți ziarele, o să vedeți că această epocă este batjocorită. Este dată sub optica… comunistă. Istoria au scris-o comuniștii și așa a rămas și astăzi.

– Vă referiți la Mișcarea Legionară?

– La toate mișcările naționaliste… Mișcarea Legionară a fost o mișcare naționalistă care a cuprins epoca aceea, ca o reacțiune împotriva comunismului. Mișcările naționaliste s-au născut ca o reacțiune împotriva comunismului, care s-a dovedit că este un pericol național. El pusese la cale dezmembrarea țării noastre românești. Voiau s-o împartă. Erau și români, niște trădători de țară, niște ticăloși, vânduți rușilor. Trădarea pentru ei era o slujbă. Îl vizitau pe Lenin, primeau ordine. Sunt aspecte îngrozitoare.

La noi nu au întâmpinat atâta dificultate, lucrau pentru că erau susținuți de alianța mondială-israelită, care oferea fondurile necesare. Deci, acesta este peisajul democrației noastre între cele două războaie.

– Considerați că, în aceste condiții, mișcarea naționalistă era singura care se putea opune ferm comunismului?

– Nu numai asta… Comunismul lucra metodic și organizat, pe celule, în așa fel ca fiecare comunist să fie o forță puternică. În cazul comuniștilor, era necesar să reziști tot cu o forță organizată. De aceea, această forță organizată, opusă comunismului, a fost suprimată. Rolul nefast pe care l-a avut epoca noastră a fost Lupeasca. Lupeasca a fost o evreică cu farmece îngrozitoare, care l-a sedus pe prințul Carol. Atât de mult l-a sedus, încât l-a făcut să-și părăsească Familia Regală, punând într-un adevărat doliu pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria. Punând într-o suferință extraordinară Regele și Familia, renunțând la tron, cu o sfidare extraordinară, pentru a pleca într-o aventură cu această amantă a lui, pentru care el era „Carol al meu” și nu „Carol al țării”.

Pe urmă, când a revenit în țară… Noi am luat parte la un complot, ca să-l aducem în țară, că era nevoie atunci… Nae Ionescu a condus această acțiune, își pusese ziarul Cuvântul în slujba acestei cauze. Brătianu numise această restaurație o „problemă închisă”, spunând: „Cu niciun cuvânt să nu se mai apropie de granițe, că îl așteaptă tunurile”. Așa fusese de categoric față de Carol al II-lea, prințul dominat de instincte și căzut pradă unei organizații satanice. El și-a părăsit țara și misiunea înaltă pe care o avea. Și nu era prost, era deștept……. Și ar fi fost foarte bun ca rege, însă l-a degradat… Lupeasca.

– Se zice că Regele Carol al II-lea ar fi spus că, în țară, sunt doar doi oameni deștepți: el și Nae Ionescu.

– Nu știu dacă a spus asta, dar Nae Ionescu și-a pus în cumpănă însuși destinul lui, pe de o parte. Pe de altă parte, Manoilescu și Nichifor Crainic. Aceștia îl vizitau, în convingerea că este o victimă a politicianismului românesc și că el este necesar să fie scos din această stare. Nu vedeau, cu justețe, situația, deși un sâmbure de adevăr exista.

Eu am făcut parte, cu grupul de studenți, în 1930, din organizația făcută de Octavian Goga. Goga s-a dus la Prințul Carol și a dus tratative să-l aducem în țară.

Eram 10 studenți care aveam legături mai dinainte cu Octavian Goga. Și Octavian Goga ne-a propus să începem o acțiune pentru aducerea Regelui în țară. Era, de fapt, o acțiune în cadrul misiunii pe care el însuși o avea.

Poetul pătimirii noastre avusese, din partea mareșalului Averescu, o misiune la Paris, ca să-l convingă pe Carol să vină în țară. I-a pus condiția să se reîncadreze în Casa de Hohenzollern, și a doua, să renunțe la doamna Lupescu. Carol a spus: „Nu renunț la doamna Lupescu”. Goga a răspuns: „Maiestate, mai gândiți-vă” (…).

A doua zi, înainte de a pleca, a stat de vorbă cu generalul Condeescu, care era unul dintre prietenii săi, ce îl însoțise, și a mai făcut o tentativă. Prințul i-a spus: „Dragă Goga, sunt de acord, vin în țară. Am vorbit cu doamna Lupescu și ea este de acord ca să renunțe și să intrăm în regalitatea aceasta, pe care o doriți” (…).

I-a spus că o să-i dea telegramă lui, când totul este pregătit, în care să spună: „Sunt sănătos, mă aflu bine!”. Asta însemna pregătirea lui de a veni în țară.

Atunci, Goga ne-a convocat pe noi, ca să începem o acțiune cu o gazetă, cu formula imperativă „Vrem Rege”, pe care să o răspândim în toate centrele universitare, să o împărțim gratis pe străzile Bucureștiului, la Cluj, la Iași… O gazetă scrisă de noi.

Numai că evenimentele ne-au depășit, pentru că Regele a venit înainte de a face noi această mișcare. Aveam șansa să devenim niște eroi ai momentului, pentru restabilirea regalității.

Nu toți am fost de acord cu această propunere a lui Goga. Eu aveam un frate, care se numea Smarand Vizirescu. Chiar el era purtătorul nostru de cuvânt. Și când Goga ne-a invitat la el, să ne cunoască sentimentul și să creăm organizarea, ne-a întrebat pe fiecare: „Credeți că e oportună venirea în țară a Prințului?”. Toți am spus da. Fratele meu a spus: „Eu, nu!”. „Cum, tocmai dumneata să faci filmul acesta?” „Da, pentru că este un aventurier. După cum s-a comportat până acum față de Familia Regală, față de țară, e un aventurier. Nu ne putem pune baza pe el… Atâta vreme cât este acaparat de femeia aceea, ce garanții putem avea noi că vom avea un Rege care să asigure independența Țării?”, a spus fratele meu.

„Sunt de părere, dle președinte (că așa îi ziceam noi lui Goga), să-l aducem cu trenul regal, în acceptarea generală a țării, să nu vină furiș (…) Nu se poate altfel, noi participăm la această acțiune, noi este necesar să-l cerem!”, am spus atunci, în cor, noi, studenții…

Deci fratele meu a cedat, până la urmă, numai cu angajamentul solemn pe care Monarhul și-l luase, dar pe care l-a încălcat. La trei luni după ce a venit în țară, l-a trimis pe Manoilescu și a adus-o pe Lupeasca în România, drept soția lui, cu pașaport de soție. Apoi, țara a intrat în degringolada extraordinară a marilor dezastre naționale.

Un istoric a spus la televizor ceva ce eu nu am știut. Că pe Mihai îl făcuseră voievod de Alba Iulia, că îi făceau o educație intelectuală, ca elev, dar nu-l pregăteau aproape deloc ca viitor monarh… Că era prea tânăr, că… Dar nouă ne era foarte drag… Copil al țării.

El, supărat, i-ar fi spus Lupeascăi: „Vreau să vorbesc cu tata!”. „Dar spune-mi mie ce dorești să-i spui, că el nu face nimic neaprobat de mine!”, ar fi spus Lupeasca.

Deci ea îl stăpânea întru totul. De aceea, crimele care s-au produs contra tineretului naționalist, că a fost ucis, atunci, tineretul țării, le-a făcut la indicația ei. Iar ea avea o misiune, ca să distrugă toate mișcările naționaliste.

Pe Goga l-a distrus altfel. L-a chemat la putere. Goga făcuse fuziunea cu partidul lui A.C. Cuza și devenise o forță puternică, pentru că lumea începuse să-și dea seama de pericolul care ne așteaptă. Și atunci, Regele încerca să dea impresia unui om obiectiv, păcălind, într-un fel, partidele celelalte care i se supuneau, încă. Maniu era singurul om politic care îi dădea pe față relația nefastă cu Lupeasca, dar era neputincios. Maniu era un om foarte curat, demn de tot respectul, însă nu putea realiza nimic în privința asta.

Nu avea oameni capabili de luptă, nu avea pârghiile necesare…

Sigur că da. El vedea toate acestea ca un visător…

– Cum apreciați Mișcarea Legionară, în contextul perioadei interbelice?

– A fost o mișcare de protest, o revoluție, dacă vreți. […] Eu nu am fost legionar, dar am fost martor al epocii și pot spune că era o mișcare creatoare de caractere.

Și Maniu a recunoscut asta, în închisoare, spunând că Zelea Codreanu, spre deosebire de el, a lucrat cu oamenii, a format caractere, de fapt, ceea ce avea nevoie țara…

Acesta este adevărul. […] Au degradat cu totul adevărul istoricii comuniști. Acesta este talentul lor, să dea cele frumoase ca fiind odioase, că ei erau buni. Era necesară o reacțiune contra acestora, nu puteai să suporți atacul tuturor străinilor la conștiința noastră.

Țara era așa cum este și acum. D-voastră ați văzut ce se petrece în România? Tot felul de minciuni. Numai minciuni și înșelătorie, pentru că se mizează pe chestia aceasta, anume că mare parte a populației poate fi dusă în eroare. Avem exemplul lui Iisus, care a fost întruparea nevinovăției. Pentru cei luminați a fost o apariție dumnezeiască, dar pentru evrei era… un dezastru. Pentru lumea de sus. Evreimea adevărată l-a primit cu dragoste. Conducătorii, însă, au văzut în El că sunt devastați în afacerile lor. Când i-a bătut cu biciul, în templu, a fost un act pe care nu i l-au putut ierta. Și atunci au manevrat poporul, care îl primise cu flori… L-au primit, apoi, cu huiduieli.

Aceasta este manevra pe care o oferă poporului orice democrație, îl manevrează cum vrea. Să știți d-voastră că însuși comunismul ajunsese să aibă sufragii sincere. Nu mai vorbesc despre intelectuali, care au fost o trădare groaznică.

Țărănimea nu știe, numai dacă cineva o lămurește. Dar nu are cine s-o lămurească…

Ăștia nu susțin interesele naționale în Parlament. O să vedeți că o să se voteze chestia cu pederaștii (e vorba despre legalizarea homosexualității – n.), să li se dea voie să-și facă prozeliți, toate nenorocirile. Fiindcă nu se gândește nimeni la sănătatea morală a națiunii…

Eu vă spun d-voastră acestea cu toată sinceritatea și cu nădejdea că veți vedea aceste aspecte în adevărul lor, așa cum este necesar să fie văzute. Este necesar să ne orientăm după naționalismul ardelenesc, care a purtat facla acestei conștiințe naționale, de-a lungul veacurilor, sub cele mai teribile opresiuni pe care le-a cunoscut vreodată Transilvania. A fost o victimă a acestui maghiarism care întotdeauna ne-a urât și niciodată nu ne va iubi, să știți aceasta. Noi putem să-i iubim, fiindcă așa este neamul nostru românesc. Ei, însă, își urmăresc interesele și idealurile lor.

– Făcând o extrapolare la politica românească de astăzi, considerați că este o mare diferență între ce a fost atunci și ce este astăzi? Ce a fost sistemul democratic în perioada interbelică și ce e cel de astăzi?

– Este tot același aspect, prin care niște palavragii, foarte pricepuți în șmecheria cuvântului, induc în eroare, dar fapta lor se vede. Au venit la putere tot cu sângele vărsat de tineret, sânge care, pentru ei, nu mai înseamnă nimic, ei nefăcând decât niște farse, care se fac la anumite date istorice. Li se aduce, cum spunea Crainic, slavă eroilor din război: „Până acolo a ajuns disprețul, încât, la zilele de comemorare a eroilor care au făcut războiul, se lasă o carte de vizită în cimitir, ca să se spună că oficialitatea nu i-a uitat”.

Adevărul este că, pe mormântul lor, se joacă rumba desființării neamului românesc. Așa este și acum, aceste evenimente sunt folosite pentru a da o satisfacție, cum că țara a avut eroi, considerați martiri, că familiile lor sunt ajutate. În fond, însă, totul este… o farsă. Cine este cel care dă ideea politică? Brucan? Brucan, acesta este capul. Inteligența lui diabolică, care trage toate aceste sfori. El a cerut pedeapsa cu moartea lui Maniu și acum tot el este la putere. De ei depinde venirea Regelui în țară, dacă vor să-l aducă.

Sigur, comunismul este atât de puternic și acum, dar neocomuniștii se tem de o transformare a situației. Dacă ar veni Regele, ei se tem, pentru că vor fi trași la răspundere. Dar eu cred că nu vor fi trași la răspundere niciodată.

Numai dacă ar apărea o mișcare națională puternică.

Asta depinde numai de tineret. Am un prieten în Franța, foarte naționalist. Eu îi spuneam că o să se facă procesul comunist, cum s-a făcut și procesul hitlerismului…

Nu se poate face un proces, pentru că atunci s-ar da totul pe față. Tineretul nostru naționalist a fost omorât la ordinul lui Carol al II-lea. A fost ucis, fără să protesteze cineva.

A fost un consens „democratic”…

Nimeni nu a protestat. Dacă ar fi fost comuniști, tot îți părea rău, că sunt oameni, cum să-i omoare așa?

– Dar Maniu cum a reacționat?

– Să știți că Maniu făcuse un pact cu ei, cu legionarii, pentru că erau o forță politică. Făcuse un pact cu ei, de unde se vede că Maniu este un om curat, față de alte partide, față de Tătărăscu, care a fost un trădător, și mai erau și alții ca el. Politica aceasta ne-a dus la dezagregarea hotarelor noastre. Politica Regelui Carol al II-lea.

– Sunteți convins că dacă nu ar fi fost distrusă mișcarea naționalistă a tineretului, ar fi existat o rezistență politică în interior? De ce a fost distrusă această rezistență?

– Sigur că da! A fost o politică de trădare națională. Mie îmi spunea un colonel din armata noastră, care era oarecum mobilizată mai mascat și erau zone cu posibile activități. Când ne-au luat Ardealul, soldații au spus: să mergem la război, să ne apărăm Ardealul, domnule colonel! Oameni care aveau familie și dragoste de viață voiau să meargă și să lupte până la moarte pentru Ardeal. Asta era. Nu se putea face, însă, nimic, pentru că eram victima tuturor dușmanilor care ne înconjurau și care ne vor înconjura permanent. Noi suntem o națiune care a blestemat Occidentul, cel care ne-a părăsit întotdeauna, care este un trădător. Acolo se îngrămădesc toate răutățile.

Să știți ceva. Tudor Vladimirescu, când a făcut mișcarea lui atât de sfântă pentru eliberarea noastră de sub turci și de sub greci, unde a întâmpinat rezistență? La Londra. Spuneau că s-a ridicat un bandit care vrea să strice interesele înaltei forțe. Țineau cu turcii, nu cu noi. Eram o națiune atât de singură și puțină, nu ne puteam apăra. Așa suntem și azi…

– Ce a însemnat Titulescu pentru politica externă?

– Titulescu a fost o mare inteligență, însă a fost furat de către cercurile occidentale. I s-a dat posibilitatea să joace rolul lui așa de mare personalitate, a condus Liga Națiunilor, dar, după mine, nu a avut prevederea viitorului. Pentru că un om politic e necesar să aibă prevederea viitorului, ce se poate petrece… Cu el s-a făcut alianța, adică recunoașterea sovietelor, care pe noi nu ne-a recunoscut, nici nu ne-au dat măcar garanția Basarabiei.

– A fost vândut?

– Nu, nu a fost vândut. Însă, un veleitar, poate. Dacă vreți să vă îndreptați cu totul asupra evenimentelor politice de atunci, citiți cartea lui Crainic, Ortodoxie și etnocrație. Cum a fost și la noi, legionarismul – anticomunist, A.C. Cuza – anticomunist, studențimea – anticomunistă… Toate mișcările naționaliste s-au născut ca o mișcare de protest și de luptă contra comunismului. Dar totul era altfel.

– Aș vrea să ne vorbiți despre Gândirea și despre Nichifor Crainic, despre gândirism în sine.

– [Revista] Gândirea a apărut tocmai în momentul acela de incurie politică, când erau toate amestecurile străine și societatea noastră era complet dezorientată. Atunci, ea a apărut ca un testament, ca o împlinire a testamentului celor care au murit pe front în realizarea românimii, adică jurământul tranșeelor. Așa îi zicea și Crainic, așa i-am spus și eu.

Tranșeele, care au dus la îndeplinirea visului nostru național, însemnau cea mai mare jertfă. Și această jertfă nu se făcea așa, ca un abator, numai ca să se consume carnea, ci se făcea cu dăruirea vieții acelei generații de luptători, pentru asigurarea viitorului acestei țări și a urmașilor lor. Cum zice Delavrancea, „… ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri, în vecii vecilor…”. De-aia și-au dat viața cu tot entuziasmul. După asta, a urmat incuria aceasta democratică. Cei care respectau jurământul tranșeelor, iar Crainic s-a aflat în primul rând…….

În timpul războiului, la Bârlad, era Alexandru Vlahuță, care era conștiința viitorului. Și atunci s-a cam hotărât ce să facem după război, ca să se păstreze această unitate, visul acesta împlinit? Atunci s-au gândit, nu că am spus de revista Gândirea, dar au vorbit de solidaritatea conștiinței naționale, ca să nu se strice, ca să păstreze unitatea noastră.

La aceasta participau Crainic și poetul Vasile Voiculescu. Blaga a scos poeziile lui, Poemele luminii, și Pietre pentru templul meu, era imediat după război. Vlahuță le-a citit și apoi (el atunci era bătrân, așa cum mă găsiți și pe mine acum, la o vârstă înaintată) l-a chemat pe Crainic: „Băi, Crainic, citește, mă. A apărut un poet în Transilvania… Acesta este darul pe care ni-l face nouă Transilvania. Citește și scrie cu amândouă mâinile despre el”.

Crainic este cel dintâi care a salutat în scris apariția lui Blaga. Apoi, deși au devenit mari prieteni, diferențele de concepții i-au situat pe poziții ușor contrare. Părintele Stăniloae a scris o carte…

Eu l-am iubit mult pe Blaga… Încă de la primele lui scrieri, am scris despre el. Și el mă iubea foarte mult pe mine. Dar, în același timp, eram discipolul lui Nichifor Crainic. Blaga găsea că ortodoxia este o înfrânare a puterii de gândire pentru un filosof, că îl limitează, îl constrânge să rămână la aceste principii. Or, Crainic, dimpotrivă, spunea că ortodoxia îți deschide toate orizonturile nelimitate în puterea de gândire. Și asta o dovedea el, Crainic, prin scrierile și toate eseurile lui.

Mie îmi spune Crainic, despre Blaga: „Băi, Pan, a intrat dr*cu’ în Blaga!”. Asta a fost formula prin care îl definea. Și, într-adevăr, Blaga, cu filosofia lui, cu trilogiile lui, pe care le știm foarte bine, a vrut să fie foarte original. Uneori, este foarte puțin inteligibil, are nu dezmărginirile pe care le urmărea el, ci mai degrabă disensiuni, în această direcție… Dar era un mare gânditor care, la epoca aceea, putea să iasă ceva ca în gândirea europeană. Noi însă nu prea avem acces la acești domni occidentali care, din păcate, fac opere de artă universală din fel și fel de falsuri.

Sunt foarte indignat, pentru că noi slăvim faptul că suntem o națiune latină, cea mai pură națiune latină, dar suntem părăsiți cu totul în calea tuturor invaziilor și a dușmanilor. În loc să ne apere, ca o forță spirituală, pe care nu o are nimeni. Nu vedeți, la televizor? Este înspăimântător…

Chiar cărturarii care s-au format sub epoca comunistă sunt unii valoroși, sunt culți, au inteligență, nu se simt deviați de la aspectul nostru. Ca să ne repunem noi în albia gândirii noastre românești, nu știu ce este de făcut. Și dacă nu se face aceasta, gata, ne pierdem.

Să ne întoarcem la conștiința noastră națională, la dreptul de a viețui, la forța noastră spirituală și la forța noastră biologică. Suntem sub amenințarea înfometării, sub noii comuniști… Oamenii au început să se gândească numai la posibilitatea de a trăi, nu-i mai interesează idealul național.

– Spuneați ceva despre „România Mare”…

– Aceștia propovăduiesc idei pe care, poate, le găsiți și la cărturarii noștri. Semnalează pericolul străinismului. Dacă ar fi sinceri și dacă ar fi niște adevărați gazetari, care să susțină această idee, [ar fi ideal]. Dar ei sunt comuniști și abat apele comunismului în această idee sacră, pentru că aceasta este sacră pentru noi… Naționalismul este sacru.

Eu am fost la Muzeul de Literatură, am vorbit despre Nichifor Crainic, am protestat împotriva urii și acțiunii ostile care este declanșată asupra naționalismului. Naționalismul este cea mai curată formă de susținere a țării tale. Dacă vrei să fii, cu adevărat, în slujba conștiinței românești. Dacă te vinzi, atunci, sigur, faci din el toate porcăriile care nu se puteau face la noi.

O națiune dacă nu mai are conștiința națională, e pierdută. Asta a spus-o filosoful nostru, Vasile Conta… Sunt 100 de ani de atunci. O spunea Eminescu cât a putut. Este armătura sufletească a unui popor.

– Există antisemitism în România?

– Românul nu este antisemit, este foarte tolerant. Eu am o poezie în acest sens: „Te poftesc la masa mea, străine, / Oricine ai fi / Și-ți dau să mănânci din bunătățile mele / Cu mine alături! / Dar, nu căuta să mă vinzi pe mine, / Nu căuta să mă desființezi pe mine, / Nu te solidariza cu dușmanii mei / Să vă dați în coate așa, / Să vă călcați pe sub masă, / Ca să ne loviți mai bine, / Că atunci te bate Dumnezeu!”.

Noi așa suntem. Suntem niște oameni foarte buni, foarte toleranți.

Citesc Paler, care este un gazetar bine format, dar nu mă amestec cu el în polemici, când spune: xenofobie, extremism…….

– Nu numai el. Și Nicolae Manolescu… aproape toată intelectualitatea actuală. Aceasta care conduce revistele literare.

– Da, exact. Dar unde este xenofobia la români? Eu sunt din Slatina, dintr-un sat oltenesc. Dar când eram în Slatina, era un covrigar bulgar, căruia toată lumea îi era simpatică. Făcea covrigi buni. Când a început războiul din 1913, cu bulgarii, gata, s-a schimbat. Ținea cu ai lui. Nu se mai uita la noi… Nu mai ținea la noi. Deci, sângele apă nu se face.

– În ultimul timp, sunt foarte dese atacurile împotriva lui Eminescu și a naționalismului românesc.

– Bine că îmi aduceți aminte. Aici este o pornire criminală, odioasă, contra lui Eminescu. Am să scriu în Gândirea [Nouă] chestia asta. Vor să-l desfacă în două, adică să rămână poetul, care este puțin accesibil. În Franța, despre el apar numai câteva cuvinte, ca și în enciclopediile franceze. Vor să-i fie înlăturate toate ideile naționaliste. Eminescu, dacă nu era naționalist, toată valoarea extraordinară a poeziei sale n-ar fi fost de mare însemnătate pentru neamul românesc. Acesta este sfântul literaturii noastre, al poeziei noastre, incoruptibil. El știa că merge până la dezastrul vieții lui de mizerie.

Însuși Maiorescu, care era un cosmopolit și ținea cu străinii, când Eminescu a scris Doina, Maiorescu i-a tipărit, totuși, Doina, în Convorbiri literare. Deci, însuși Maiorescu i-a respectat asta.

Mi se spune despre Lovinescu. El scrie despre Eminescu așa: că Eminescu a fost antisemit ca să satisfacă interesele patronilor lui, care îl plăteau. Deci, mai mare insultă la adresa lui Eminescu decât asta oare se poate? Cum să spui că el scria pentru plată?

Despre Eminescu scrie și Slavici cum că, mergând pe stradă într-o seară, ploua……., [erau] băltoace prin târg, iar el vede un nenorocit desculț. Și-a scos ghetele din picioare și i le-a dat. [Era Eminescu].

– Nu știu dacă știți, dar Manolescu a spus că Doina arată izolaționismul și xenofobia lui Eminescu, în România Literară din 15 ianuarie anul trecut [1993, n.].

– Știu, aceștia sunt plătiți bine să facă asta. Mi-au cerut un interviu, să văd în ce măsură voi vedea să spun toate acestea, dar nu știu în ce măsură acceptă să scriu în casa lui ce gândesc eu.

Mi-au publicat o pagină, totuși. Ei au cerut-o.

– În aceeași revistă unde Zigu Ornea l-a făcut pe Țuțea „nevroză pieritoare”.

– Da, dar naționaliștii au dat un răspuns, în Gândirea. Așa merită. Ornea este un exponent foarte obraznic. Atacă pe Crainic, pe Iorga, pe Țuțea, pe Nae Ionescu… Îmi pare bine că d-voastră sunteți lămurit asupra acestor aspecte.

Sfatul pe care vi-l dau: să studiați presa dintre cele două războaie, presa naționalistă: Gândirea care era a lui Crainic, Sfarmă Piatră, Porunca Vremii, Buna Vestire și Universul. Acestea erau ziare puse în slujba conservării neamului românesc. Luați și [pe] celelalte, Dimineața și Adevărul, ca să vedeți ostilitatea. Asta este datoria pe care o aveți. Luați, apoi, presa comunistă, de la începuturi, cu înscăunarea comunismului din România, să vedeți cine erau cei care dansau și delirau la venirea rușilor în țară.

Eu am plecat din București după 23 august și nu m-am mai întors decât după 23 de ani. Care era peisajul Bucureștiului? Tancurile sovietice intrau, având asupra lor mare parte a tineretului evreiesc din România. Tineretul românesc pleca în munți și tineretul iudaic bolșevizat lua în primire România. Și atunci, citiți în ziare, vedeți ce se mai poate descoperi, pentru că acesta este adevărul.

– Aveți încredere în generația tânără, în regenerarea neamului românesc?

– Poate că este o iluzie pentru mine, dar am… Este singura nădejde pe care o am. Comuniștii au corupt tineretul, le dădeau condiții bune, cămine, organizațiile UTC-iste, în toate orașele țării, între clădirile cele mai valoroase erau date lor, ca să-și păstreze organizația, aveau autocare, care-i duceau în călătorii. Deci, o acțiune de corupere, ca să sustragă gândul. Dar așa au fost crescute generațiile sub comuniști.

Nicolae Manolescu, oricât ar fi el de dornic să aducă ceva nou în țară, este crescut în această atmosferă, este aerul pe care l-a respirat, probabil că asta i-a intrat în sânge și nu va putea niciodată să vadă că România nu este asta și nici cea pe care o s-o propovăduiască.

Ei vin cu formule, cu legături străine, cu masoneria. S-a infiltrat acum, la noi, masoneria, groaznic. Este un mare pericol, foarte mare. „Xenofobi”, „extremiști”, așa o să vă spună și d-voastră, așa cum îmi spun și mie.

– Cum apreciați activitatea lui Nichifor Crainic după război, participarea lui la acel ziar pentru străinătate? Se fac multe speculații, se încearcă atragerea ideologiei lui Nichifor Crainic către stânga naționalistă.

– Nu există stânga naționalistă. Nu există asemănări…Tocmai naționalismul este opusul stângii și stânga este opusul naționalismului. Tocmai aici este partea care se amestecă pentru a pângări ideea națională.

Pentru mine, e periculos ce vă spun acum, pentru că dacă intru în focurile lor, eu nu am putința să mă apăr. Eu vi le spun pentru d-voastră, cu dorința ca să le cerneți, sub conștiința și consimțirea d-voastră de român, și să vedeți ce se cuvine pentru viitorul acestui neam. Duceți-vă în piața fostului Teatru Național, care a fost bombardat de nemți, și acolo este un stâlp pe care scria (eu nu am mai trecut demult): „Aici au fost masacrați, uciși de către regimul burghezo-moșieresc muncitorii care au cerut dreptul la viață și au cerut pâine”. Care este adevărul? Și se menține minciuna și acum. Acest „monument” a fost ridicat de comuniști.

În 1918, când se făcuse România Mare, dar era o situație foarte nesigură, era eroismul care ne arunca în orice fel de pericole, pentru că „ori învingem, ori murim”, aceasta era convingerea. Și niște comuniști au făcut aici o mișcare bolșevică, prin care căutau ca o parte a Ardealului s-o dea ungurilor și cealaltă parte rușilor. Trădători, tocmai atunci când muriseră 800.000 de români. Și atunci, Mârzescu, în calitate de ministru al Justiției în timpul Guvernului Ionel Brătianu, le-a trimis o scrisoare și le-a zis: „Voi sunteți români, gândiți-vă, sunteți înșelați de străini, reveniți la conștiința voastră. Faceți un mare rău țării noastre”. Scrisoarea a fost publicată în România Liberă.

Nu, nu s-a transformat nimic. Și au continuat mișcările antiromânești. Atunci, șase soldați români, care mai rămăseseră de pe front, au tras și i-au curățit pe toți comuniștii din acel grup subversiv… Trădătorii aceștia, chiar când sângele era proaspăt în tranșee, urmăreau să destabilizeze țara… Mai târziu, rezultatul: comuniștii au ridicat acel monument, din fața Teatrului Național, monument care este și astăzi, pentru că tot ei ne conduc.

Alături de casa unde locuiesc este un scuar de grădiniță și acolo este monumentul lui Dobrogeanu Gherea, un anarhist rus din epoca țaristă. Poporul rus avea dreptate să fie revoltat, pentru că o duceau rău de tot cu Țarul. Dar Gherea l-a adus în România pe Karl Marx. O să vedeți că toată ideologia lui Karl Marx este propovăduită de el. După Revoluție, revoluționarii l-au dat jos. Au protestat „oamenii de bine” într-un articol incendiar, publicat în România literară, spunând că niște huligani, niște ticăloși, au dat jos monumentul „marelui cărturar, marelui om pentru libertate”. Tot ei l-au somat pe primarul Capitalei să-l pună la loc… Și l-a pus la loc…

București, 15 ianuarie 1994

Marele român Pantelimon M. Vizirescu a fost înmormântat în Cimitirul Strehareți din Slatina, în cavoul familiei.

Asa s-a nascut burghezia pesedizd de satanista…

/////////////////////////////////////////

Știință falsă și fără Dumnezeu (Ediția a 1-a) (Ediția a 1-a) (Ediția a 2-a)

de Mark-Gerard Keenan (Autor)

Autorul, fost consilier științific în cadrul guvernului britanic și al Națiunilor Unite, evidențiază matricea științei false care a poluat societatea modernă timp de decenii. Inclusiv în domeniile schimbărilor climatice provocate de om, Covid-19, virologiei, psihiatriei, produselor farmaceutice, evoluției, Big Bang-ului, paleontologiei, fizicii particulelor și cosmologiei. Prin excluderea existenței lui Dumnezeu în lumea științifică, manipulatorii atei s-au lăsat într-o fundătură, incapabili să explice puzzle-ul științific al creației, conștiinței și existenței. Civilizația a fost denaturată de minciuni la scară largă care promovează lăcomia corporatistă și o agendă fără Dumnezeu. Autorul este, de asemenea, un student al scripturilor creștine și vedice și solicită restabilirea adevărului și a conștiinței divine.

https://www.amazon.com/-/es/Godless-Fake-Science-Mark-Gerard-Keenan/dp/B0C9SC6XWQ/ref=pd_bxgy_d_sccl_2/136-1344315-3789304?pd_rd_w=fnuaD&content-id=amzn1.sym.dcf559c6-d374-405e-a13e-133e852d81e1&pf_rd_p=dcf559c6-d374-405e-a13e-133e852d81e1&pf_rd_r=KSH68WZ80EVZRYM7Q3T5&pd_rd_wg=2blqc&pd_rd_r=f2ff6894-e5b3-4496-8ce5-9abc971cb80a&pd_rd_i=B0C9SC6XWQ&psc=1

/////////////////////////////////////

Iată ce trebuie tăiat!

De

Adrian Papahagi

Le sugerez politicienilor, începând cu Nicușor Dan, Ilie Bolojan și Claudiu Năsui (tustrei îmi sunt simpatici și-i susțin) să înceapă prin a tăia:

evaziunea la TVA (36,7%, cea mai mare din Europa, care se varsă în buzunarele băieților deștepți, protejați de ANAF, politic, servicii);

toate consiliile de administrație populate de clienți nerușinați ai partidelor și ai serviciilor (vezi ce dezvăluie Valeriu Nicolae: un singur dihor din ăștia, promovat de sinistra Gorghiu, încasează anual jumătate de milion de euro din banii noștri!!!);

bugetele obscen de mari ale serviciilor de informații, șantaj și aureală;

alocațiile la fel de obscene ale partidelor, din care acestea plătesc presa, inclusiv vuvuzelele putiniste din străinătate, ca Bannon, Nawfal, Fucker C., care denigrează România;

TOATE pensiile speciale.

Apoi se pot îndrepta spre cei 0,38% din PIB care înseamnă cercetarea, sau spre sporul de doctor care mai saltă puțin salariile profesorilor.

Vedeți că foarte rapid puteți să vă ostilizați toată lumea care v-a susținut!

DE ACELAȘI AUTOR:

* Cine plătește gărzile de corp ale lui Georgescu?

* Lecția etică a alegerilor: adevărul învinge minciuna

* Nicușor e șansa lui Bolojan, nu invers. Amândoi pot fi o șansă pentru România

* Acea jumătate de Românie

* Neamțu, Biserica și musulmanul

* Ce-a căutat Simion la Viena în ziua alegerilor?

* Un om decent, o țață obraznică și o hahaleră furioasă

* Căpușele speciale din spatele șarlatanului

* O amintire din 1992

* Cum conciliezi România Mare cu Ungaria Mare?

https://ziaristii.com/iata-ce-trebuie-taiat/

//////////////////////////////////////////

(Si aici zac pensiile dumneavoastra… )386 de milioane de lei (peste 77 de milioane de euro), subvenții pentru partide în 2024

Oana Despa

În 2024, în România au fost organzate patru rânduri de alegeri. Ultimele – cele prezidențiale – vor fi reluate de la zero în 2025.

Autoritatea Electorală Permanentă a transferat către partidele politice 386 de milioane de lei în 2024. 62 de milioane au ajuns în conturile partidelor doar în luna decembrie, când au fost atât alegerile parlamentare, cât și prezidențiale.

Cei mai mulți bani i-a primit PSD, cei mai puțini, Forța Dreptei.

Totalul include și fonduri primite de PMP ca urmare a unei decizii a instanței. Partidul a primit peste 4 milioane de lei în luna iunie, fonduri care fuseseră blocate prin hotărâre a președintelui AEP încă din 2023, ca urmare a unei dispute legate de președinția PMP.

Cum a fost distribuită subvenția pentru partide în 2024 (ianuarie-noiembrie)

PSD – 152,9 milioane de lei

PNL – 122 milioane de lei

USR – 65 milioane de lei

AUR – 35,7 milioane de lei

PMP – 7 milioane de lei

Pro România – 2,9 mil. de lei, din care virați 1,2 milioane lei. Mare parte din fondurile Pro România au fost transferate direct către biroul unui executor judecătoresc.

Forța Dreptei – 810.000 de lei.

Sursa – Expert Forum

Din ianuarie până în noiembrie, partidele au cheltuit 371 de milioane lei. Cele mai multe au cheltuit mai mult decât au primit subvenție: AUR (+165%), USR (+138%) și PNL (+115%). PSD a cheltuit doar 96% din cât a primit de la stat.

În primele 11 luni, cei mai mulți bani au mers pe presă și propagandă – 214 milioane de lei (57,8%), pe personal – 29 milioane de lei (7,8 %), pe consultanță politică – 26,3 milioane de lei (7 %), organizarea de activități cu caracter politic – 20 milioane de lei (5,6%), sondaje de opinie – 18,9 milioane de lei (5,1%), producția și difuzarea de spoturi publicitare – 16,4 milioane de lei (4,4%), bunuri mobile și imobile – 14,6 milioane de lei (4%) și alte categorii -30 milioane de lei (8,2 %).

Cele mai mari cheltuieli au fost făcute în precampaniile electorale: 56 de milioane în aprilie și 50 de milioane în octombrie

Subvențiile în context electoral și campania Tik Tok plătită de PNL

În luna noiembrie, perioadă de campanie electorală. cheltuielile pentru promovare ale partidelor politice ar trebui să se oprească sau cel puțin să se reducă la minimum spun specialiștii Expert Forum.

Panou cu afișe electorale pentru campania pentru alegerile locale, mai 2024 (foto de arhivă).

Îți mai recomandăm

60 de milioane de lei pentru partide, departe de ochii lumii și fără avizul Consiliului Economic și Social. De unde ia Guvernul banii

„Continuarea campaniei de promovare a partidului ar putea fi văzută ca o formă mascată prin care nu se declară fondurile în campanie – de neînțeles, de altfel, întrucât legea oricum permite cheltuirea subvențiilor în campanie sau decontarea fondurilor private, dacă partidele obțin mai mult de 3% din voturi. Diferența majoră este că fondurile cheltuite din subvenții ca promovare a partidului – deci nu a competitorului electoral –nu se marchează nicicum și nici nu se declară detaliat sau transparent în vreun raport”, arată documentul Expert Forum.

Campania #echilibrusiveriticalitate, derulată pe TikTok a stat la baza succesului în alegeri al candidatului Călin Georgescu.

Îți mai recomandăm

Plângere penală pentru deturnarea unei campanii în favoarea lui Călin Georgescu

Cu toate acestea, pe perioada campaniei electorale s-a cheltuit cel mai mult pentru presă și propagandă și producția și difuzarea de spoturi publicitare. Pentru aceste cheltuieli, PSD a alocat opt milioane de lei, iar AUR 4,8 milioane de lei

Chiar și în contextul existenței unor contracte cadru, încheiate pentru o perioadă mai lungă, aceste cheltuieli ar trebui limitate pe perioada campaniei electorale, consideră Expert Forum.

În această categorie se încadrează campania desfășurată și plătită de PNL pe TikTok și deturnată în favoarea lui Călin Georgescu.

Subvențiile în 2025

Conform ordonanței aprobate în ședința de Guvern din 30 decembrie, în 2025, partidele vor primi cu 25% mai puțini bani subvenție.

Expert Forum avertizează însă că au mai existat ani în care, teoretic, a existat o scădere a sumelor alocate partidelor dar care, în final, s-a dovedit doar pe hârtie, guvernele mărind din pix sumele alocate.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.

Oana Despa

A lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune unde a fost reporter specializat pe domeniul Justiției sau a condus secții de Investigații. A produs una dintre emisiunile de impact despre devalizarea României după 1989 – România furată. În prezent este pasionată de alfabetizare media și combaterea dezinformării.

despao@rferl.org

https://romania.europalibera.org/a/subventii-partide-2024-cheltuieli/33259025.html

/////////////////////////////////////////////

Petiție DECLIC: ”Tăiaţi subvenţia partidelor acum, nu la rectificarea bugetară!”

Aproape 100.000 de oameni au semnat, în doar câteva zile, petiţia ”Tăiaţi subvenţia partidelor acum, nu la rectificarea bugetară!”, inițiată de comunitatea Declic.

Publicat de Lica Simona

”Solidaritatea trebuie să înceapă cu partidele! Guvernul ia bani de la pensionari, de la elevi, de la bugetari, antreprenori, dar lasă subvenţii de sute de milioane de lei pentru partide, tocmai pentru politicienii care au generat deficitul României. Când ceri solidaritate de la toată lumea, dar ‘mai aştepţi câteva luni ca să tai banii partidelor’ dovedeşti că ai dublu standard”, a declarat Cătălina Hopârteanu, coordonatoarea campaniei Declic ‘Tăiaţi subvenţia partidelor acum, nu la rectificarea bugetară!’.

Potrivit unui comunicat al Declic, transmis AGERPRES, partidele au primit 380 de milioane de lei, în 2024, faţă de 14,5 milioane de lei, în 2016.

”Creşterea e uriaşă şi nejustificată. În acest timp, cei mai mulţi bani au ajuns la PSD şi PNL, iar 57,8% din subvenţii au fost folosite pentru publicitate electorală mascată sau pentru atacuri la adresa celor care criticau partidele. Dacă subvenţiile ar fi tăiate, odată cu celelalte măsuri anti-criză, atunci Guvernul ar arăta că solidaritatea e pentru toată lumea, nu doar pentru cetăţenii de rând. Sutele de milioane de lei, care ajung la PSD şi PNL pentru propaganda, pot merge la bugetul de stat”, se mai arată în comunicatul Declic.

https://www.radiooltenia.ro/petitie-declic-taiati-subventia-partidelor-acum-nu-la-rectificarea-bugetara/

//////////////////////////////////////////

Singurătatea premierului și inadecvarea președintelui

Vedem un vid de legitimitate – un președinte deconectat de la problemele cetății și, uneori, inadecvat, precum și un premier sabotat de PSD, de instituții și de armata de politruci de toate culorile.

Andreea Pora

De același autor

Golanii“ care au dejucat mereu planurile regimului Iliescu-PSD

Casta privilegiaților nerușinați

Corupția de supraviețuire

Criză cu premeditare. Scapă vinovații?

Iulia Joja: Încheierea războiului din Ucraina ține de voința politică a Europei și a SUA

După primele 100 de zile ale mandatului lui Nicușor Dan, avem imaginea unui președinte detașat de problemele politicii interne și, mai cu seamă, de cele ale electoratului care l-a votat. Mai mult, merge parcă în răspărul acestora, ceea ce nu e de bun augur, pentru că societatea civilă putea fi un aliat de nădejde în eforturile reformatoare. Nu este vorba numai de refacerea echilibrului bugetar, ci și de reformele în educație, sănătate, administrație și în asigurarea unei echități sociale prin eliminarea privilegiilor.

Pe un culoar paralel, aleargă de unul singur Ilie Bolojan, lăsat în ofsaid de președinte, supărat fiind pentru episodul măririi TVA (o promisiune electorală hazardată și populistă). Un Bolojan hotărât să pună pe roate reforma fiscală și a administrației statului, dar care este un alergător de cursă scurtă – are demisia în buzunar, lipsit fiind de susținerea politică și instituțională necesară. PSD subminează din interior măsurile care ar duce la micșorarea aparatului bugetar și a salariilor nesimțite și nejustificate, la depolitizare și echilibrarea bugetului, care include și renunțarea la programele păguboase și clientelare din Anghel Saligny. Când nu-i convine ceva, PSD șantajează cu ieșirea de la guvernare sau refuză să mai participe la ședințele coaliției, blocând activitatea Guvernului. A făcut-o până de curând, ceea ce a dus la amânarea adoptării Pachetului 2 de măsuri, iar „reîntoarcerea” la masa discuțiilor a fost una condiționată.Cu probleme interne recurente, aflat în picaj în sondajele de opinie și cu primari care amenință pe față că se duc la AUR, dacă nu-și primesc tainul din buget, PSD va juca permanent la două capete. Mai nou, amenință cu ruperea coaliției, dacă PNL și USR vor avea un candidat comun la Primăria Bucureștiului. „Ar însemna că PSD-ul este într-o formă de izolare în această coaliţie”, a declarat Grindeanu. Ceea ce este doar parțial adevărat, pentru că între PNL și USR este o iubire cu năbădăi vecină cu dușmănia. Cum legea electorală e tot cea veche – alegerile locale sunt într-un singur tur de scrutin –, Daniel Băluță (bine plasat în sondaje) are șanse să câștige în lipsa unui candidat comun USR. Cele două partide sunt obligate să se suporte și să colaboreze, câtă vreme Nicușor Dan susține USR și pe Cătălin Drulă, dar chiar și așa drumul până la o candidatură comună la primărie e lung. PSD va continua acest joc dublu, șantajist și antireformator până la rotația premierilor, dacă aceasta va mai avea loc.

În acest context, ceea ce îngrijorează este decuplarea agendelor președintelui și premierului, cele două personaje politice care au cea mai mare cotă de încredere. În timp ce Ilie Bolojan este cantonat exclusiv pe măsurile fiscale, fără de care România va fi retrogradată de marile agenții de rating, scenariu catastrofal, Nicușor Dan pune accentul pe falia ideologică din societate, pe polarizarea care generează și crește neîncrederea în autorități. Aceasta pare a fi rațiunea neinspiratei întoarceri din drum a legii extremismului, a vizitelor la diverse lăcașuri sfinte, cum ar fi mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, aleasă ca loc de întrunire de membrii fundației Ogoranu, pe care istoricii o așază în rândul celor legionare, sau la chilia lui Arsenie Boca de pe aceeași vale a Sâmbetei. Că e vorba de o ambiguitate morală în această chestiune sensibilă și polarizantă, sugerând că se poate pune semnul egal între rezistența armată anticomunistă și legionari, sau de nostalgia pelerinajelor din copilărie cu familia în acele locuri, nu știm. Așa cum nu știm nici dacă Nicușor Dan are planificată o strategie de recâștigare a terenului adjudecat de suveraniști prin astfel de gesturi. Cred însă că tot ce poate câștiga din electoratul sedus de Georgescu va pierde din propriul electorat, pentru care asocierea cu figuri mitologizate precum Arsenie Boca sau cu legionari tip Ogoranu nu este o soluție recomandabilă. Iar ridicolul l-a însoțit pe Nicușor Dan la tot pasul pe cărările de munte – asuda din greu în cămașa albă cu mâneci lungi pentru camerele de filmat.

Mai degrabă, Nicușor Dan ar trebui să ia atitudine față de așa-zisele reforme din Educație, în fapt niște brutale tăieri de salarii într-o zonă pierdută în veșnicia priorităților tuturor guvernelor. Ar fi obligatoriu să vorbească despre educație și altfel decât electoral, în fond asta a fost specialitatea lui Klaus Iohannis. Președintele nu a scos o vorbă în sprijinul măsurilor lui Ilie Bolojan, lăsându-l pe acesta pe cont propriu, ceea ce echivalează cu o derobare de responsabilitate. Asta pentru că și-a asumat în alegeri un tandem reformist cu Bolojan și nu o relație neutră, dacă nu chiar ostilă. În fond, premierul are doar anvergura unui funcționar, înzestrat desigur cu marile calități ale respectului pentru cuvântul dat, onestității și perseverenței, dar direcțiile majore trebuie date de președinte. Or, deocamdată, Nicușor Dan nu și-a asumat acest rol. Unul vital, pentru că România trece printr-una dintre cele mai tulburi perioade.Ceea ce vedem este un vid de legitimitate – un președinte deconectat de la problemele cetății și, uneori, inadecvat, și un premier sabotat de PSD, de armata de politruci de toate culorile politice și de marea castă a privilegiaților. Profită, evident, suveraniștii și populiștii, în timp ce partea de societate angajată civic este ostilizată.

https://revista22.ro/opinii/andreea-pora/singuratatea-premierului-si-inadecvarea-presedintelui

/////////////////////////////////////////

(Satan si maimutoii lui au zilele numarate…)

https://www.facebook.com/groups/507281839443103/user/100029530490867

Det. aici Revista Informaţii Agrorurale

Postarea publicată de Puscas Dumitru Marcel

💥 Ilie Bolojan a făcut valuri în balta mafiei de partid și de stat, și s-a trezit că toată orchestra sindicală urlă la unison.

Cum a oprit conducta cu bani nemunciți, brusc functionarii Romsilva, magistrații, profesorii și primarii au descoperit „nedreptăți istorice” și au ieșit la grevă.

Coincidență? Nicidecum. Totul seamănă a spectacol ieftin de vodevil, regizat de politicienii disperați să-și păstreze privilegiile și portbagajele doldora de bani.

🧩 De fapt, tot ce vedem acum – greve peste greve, proteste sincronizate și discursuri apocaliptice – nu e altceva decât o piesă scrisă în birourile de partid. Liderii, cu groaza pierderii paraîndărătului, au scos sindicatele la bătaie ca scut. Poporul e doar figurație în această mascaradă.

💸 Programul „Anghel Saligny”, urmașul PNDL-ului, a fost cea mai mare pușculiță a baronilor locali și vaca de muls a partidelor.

📊 Datele Expert Forum (30 iunie 2025) arată că din 4.945 de proiecte aprobate (53 mld. lei), doar 187 (3,7%) au fost finalizate iar în unele cazuri s-au încasat banii integral, deși lucrările erau la 5–6% progres fizic.

💰 Miliarde de lei au fost aruncate discreționar, după criterii politice, cu rezultate ridicole: din aproape 5.000 de proiecte aprobate, sub 200 au fost finalizate.

Restul? Drumuri care crapă după prima ploaie, școli renovate pentru trei elevi, pârtii fără zăpadă și consultanțe-fantomă plătite în regim de urgență.

🤑 PSD și PNL s-au hrănit din aceeași oală, UDMR a condus la „performanța” proiectelor fără plăți (29,5%), iar baronii locali au transformat programul într-un bancomat politic.

Rețeta hoției politice era bătătorită și cinică:

1️⃣ Ministerul trimitea banii „în teritoriu” pe criterii politice.

2️⃣ Primarii „de-ai noștri” semnau contracte cu firme de casă.

3️⃣ Se executau lucrări scumpe, proaste sau inexistente.

4️⃣ Se împărțea prada: primarul, partidul, firma.

🏚️ România reală a rămas la fel de prăfuită și sărăcită, dar conturile firmelor de partid au crescut spectaculos.

PSD și PNL s-au hrănit frățește din aceeași găleată, ținându-și primarii loiali cu asfalt turnat pe hârtie și contracte fictive.

❗Practic, Saligny a fost construit pentru jonglerii politice și pentru a lăsa sute de proiecte abandonate. Nu a fost despre modernizare și eficiență ci despre cine ține cheia la seif.

🚫 Când Bolojan a tras frâna și a blocat robinetul, nu s-a prăbușit dezvoltarea, ci hoția. Și de aici a început urletul.

🎭 Grevele actuale nu sunt expresia durerii reale, ci a disperării politice. Primarii, profesorii și magistrații nu s-au trezit brusc revoltați, ci au fost împinși în stradă ca pioni într-o strategie de șantaj în care sindicatele completează asaltul politic.

📢 Liderii de sindicat sunt trompetele partidelor, amplificând mesajul că „Bolojan blochează țara”. În realitate, el doar a scos la iveală puroiul: corupția cronică și dependența partidelor de bani publici sifonați.

‼️ Pentru că fără Saligny se rupe lanțul de comandă. Primarii nu mai pot fi „cumpărați”, iar partidele rămân fără mecanismele de furat voturi.

⏳ Ce urmează? Ilie Bolojan nu poate rezista singur la infinit sub asaltul comun format din partide, sindicate și baroni locali. Presiunea va crește, manipulările se vor intensifica, iar în final riscăm să rămânem fără singurul premier care a avut curaj să spună „STOP!”.

⚠️ Atunci, România va înțelege prea târziu că a dat jos omul care încerca să curețe sistemul și s-a predat din nou mafiei transpartinice. Următorul pas? Brațele FMI, care va tăia în carne vie, pentru că partidele au refuzat să taie din privilegii și risipă.

💯 Concluzia: nu avem greve autentice, ci o ofensivă politică mascată în revoltă sindicală.

📌 Nu Bolojan a blocat țara, ci cei care o fură cu obstinație de 35 de ani.

Dacă societatea tace, nota de plată va fi imensă – și tot noi o vom achita.

https://www.facebook.com/groups/507281839443103/user/100029530490867

////////////////////////////////////////////

Tot mai mulți tineri se identifică drept ”grisexuali” – o nouă formă de orientare. Ce înseamnă și cum își dai seama dacă ești

Gabriela Boerescu

Un număr tot mai mare de tineri se identifică drept „grisexuali” – adică simt atracție doar ocazional, rar sau în anumite condiții.

Termenul a câștigat atenție online, cu un forum dedicat pe Reddit, r/Greysexuality, care atrage peste 8.300 de membri și rămâne foarte activ.

Videoclipurile despre această identitate au acumulat, de asemenea, mii de vizualizări pe TikTok și YouTube.

Într-un astfel de videoclip, YouTuberul și podcasterul grisexual Mark – care postează sub pseudonimul @notdefining – descrie sentimentul de „puțină atracție ”, ceea ce o face diferită de a fi complet asexual.

El a numit eticheta „extrem de utilă”, explicând: „Îi ajută pe oameni să înțeleagă că simt atracție, că fac dragoste, dar s-ar putea să experimentez într-o măsură semnificativ mai mică decât majoritatea oamenilor”.

Totuși, această tendință apare pe fondul îngrijorării crescânde a experților că milenialii și Generația Z au mai puțini parteneri decât generațiile anterioare de aceeași vârstă.

Cercetătorii spun că nu este vorba doar de o lipsă de interes, ci este adesea alimentată de anxietate.

Scriitoarea americană Carter Sherman, care a intervievat peste 100 de tineri pentru cartea sa „A doua venire”, susține că educația greșită, deconectarea digitală și presiunea politică s-au combinat pentru a remodela experiența tinerilor în ceea ce privește intimitatea. Studiile științifice susțin această teorie. Cercetările au descoperit că fotografiile „perfecte” de pe Instagram îi poate face pe tineri să se simtă prost în legătură cu corpul lor și să le scadă încrederea în sine.

Sursă:

https://www.protv.ro/articol/116147-tot-mai-multi-tineri-se-identifica-drept-grisexuali-o-noua-forma-de-orientare-ce-inseamna-si-cum-isi-dai-seama-daca-esti

/////////////////////////////////////////////

Prima nuntă gay publică din România a avut loc la Cluj. Au participat sute de invitați, iar decorul și dansul mirilor i-a surprins pe toți

Diana Oprea

Clujul a găzduit prima nuntă gay publică din România. Protagoniștii sunt doi piloți, un cetățean belgian și un clujean. Cei doi și-au dorit să-și unească destinele anume în România și nu în Belgia sau în Olanda, unde astfel de ceremonii sunt deja banale.

Mirii au apelat la un organizator de nunți cu experiență, Adina Grigorean, care s-a ocupat de tot pentru ca nunta lor să fie cu adevărat specială. Au vrut un eveniment care să iasă din tipare, așa că decorul a fost sublim, cu flori albe și lumini pentru o atmosferă vibrantă. Nu au lipsit dansatorii tematici și surprizele care au transformat nunta într-o petrecere memorabilă pentru cei peste 100 de invitați.

Dansul mirilor, un moment emoționant

Dansul mirilor a fost momentul-cheie al serii, aplaudat și filmat de invitați. Cei doi au început dansul îmbrățișați, pe melodia lui Elton John – „Your Song”, dar surpriza serii a venit când, la un moment dat, cei doi piloți le-au invitat pe mamele lor pe ringul de dans. A fost un gest emoționant, primit cu urale și aplauze din partea celor prezenți. Martorii spun că, la finalul ceremoniei, mirii „și-au luat zborul” – la propriu – lăsând în urmă emoție, zâmbete și, desigur, câteva controverse, scrie gazetadecluj.ro.

Cum au comentat românii

Pentru unii, nunta a fost un gest firesc și frumos, un semn că lucrurile încep să se schimbe și în România. Pentru alții, însă, a părut un act îndrăzneț, chiar provocator. Într-un oraș perceput ca fiind încă destul de conservator, alegerea mirilor de a-și oraniza nunta, a stârnit tot felul de reacții. Pe rețelele sociale au apărut rapid atât mesaje de susținere, cât și critici:

„Omg. Felicitări pentru curaj, asumare și puterea de a exprima iubirea și în acest fel! Ps. credeam ca eu și Sergiu spargem gheața anul viitor. Nu-i bai, tot cu iubire și dans se va lăsa”, a scris un cititor entuziasmat.

„Fiecare are dreptul să își facă viața în felul lui… Nu cred ca suntem noi in măsură să judecăm”;

„E singurul lucru care ne lipsește. Ferească Dumnezeu!”;

„Începutul sfârșitului!Să le fie rușine!”, sunt doar câteva dintre reacțiile românilor.

Sursă:

https://www.protv.ro/articol/114781-prima-nunta-gay-publica-din-romania-a-avut-loc-la-cluj-au-participat-sute-de-invitati-iar-decorul-si-dansul-mirilor-i-a-surprins-pe-toti

/////////////////////////////////////////

Carnea sintetică a lui Bill Gates provoacă cancer!

Un sclav criminal

Carnea lui Bill Gates cultivată în laborator provoacă cancer la oamenii care o consumă, potrivit unui nou studiu tulburător.Carnea sintetică a fost puternic promovată de Bill Gates și de elitele globaliste de la Forumul Economic Mondial, ca soluție la așa-numitele schimbări climatice, numai că la mesele lor „împărătești” nu s-a regăsit niciun gram de produs, deși o promovau cu atâta generozitate…celorlalți.

Câţiva cercetători au demonstrat că alimentele produse din carne sintetică provoacă cancer din cauza liniilor celulare imortalizate/nemuritoare folosite pentru fabricaţie.

Raw Egg Nationalist (REN) a aruncat o lumină sumbră peste această problemă – într-un articol din 17 februarie 2023 publicat în National Pulse – unde a descris cauzele și impactul negativ al consumului de „carne” sintetică asupra sănătății umane.

Cercetătorii afirmă că celulele normale de carne nu se divid permanent. Pentru a produce în linie industrială culturi de celule „de carne” care crește în ritmuri ameţitoare astfel încât afacerea să devină profitabilă, mai multe companii… folosesc „celule nemuritoare”, adică ceva ce majoritatea oamenilor nu a mâncat niciodată.

Aceste „celule nemuritoare/imortalizate” sunt, din punct de vedere tehnic, pre-canceroase și în timp devin complet canceroase.

Problema este că materialele folosite în dezvoltarea liniilor industriale de celule imortalizate/nemuritoare capabile să se reproducă la nesfârșit, sunt identice cu cele ale celulelor canceroase! Proprietarii noii industrii a „cărnii sintetice”, printre care se află și Bill Gates, sunt „încrezători” în afacere și ne anunţă veseli că produsele lor nu prezintă niciun risc pentru consumatori și nu afectează deloc sănătatea noastră.

Iată-ne ajunși din nou în punctul în care producătorii criminali și „cercetătorii” plătiţi de producătorii criminali ne conving că mâncatul tumorilor canceroase este ceva sigur și eficient … la fel cum au fost și serurile criminale create împotriva oamenilor sănătoși dar… slabi de înger!

Deloc de neglijat este și faptul că testele făcute pe șobolani în laboratoare au demonstrat că după consumul „cărnii sintetice” au dezvoltat boli de inimă, de sânge și au crescut destul de mult în greutate.

Amănunte usturătoare: interdicțiile, măștile, serurile criminale, carnea sintetică, orașele de 15 minute etc. sunt invenţii demonice impuse cu „generozitate” DOAR oamenilor de rând. Niciunul din promotorii acestui viitor anti-uman NU aplică și nici nu se supune regulilor incompatibile cu viaţa. Mi-e greu să-mi imaginez lumea peste 10 ani. Oare va mai exista?

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/02/22/carnea-artificiala-a-lui-bill-gates-provoaca-cancer/

/////////////////////////////////////////////

Despre libertatea de a fi prostul statului

Dr. Nicolae Balaşa

Lăsând și gluma, și ironiile pentru altă dată, mai întâi am să vă spun, pe scurt, punctul de vedere cu privire la noțiunea de libertate, prezentat într-o conferință publică de către profesorul Gabriel Liiceanu. Plecând de la afirmația unui alt profesor, Boia – „Oamenii au nevoie de protecție” găsește de cuviință să precizeze, mai întâi, faptul că ideea în sine de a fi liberi, este o întâmplare fericită a istoriei, petrecută în Grecia Antică, în anul 480, î.Hr., la Salamina, când atenianul Temistocle l-a învins pe regele persan Xerxes, și, evident, a împiedicat răspândirea, în toată lumea, a regulilor radicale de viață, reguli specifice dictaturilor orientale. În al doilea rând, Domnia Sa pune sub semnul întrebării „ideea de protecție a maselor”, în momentul în care ea, „protecția, se singularizează și se desparte radical de noțiunea de libertate.

„Dacă oamenii ar fi avut nevoie doar de protecție, s-ar fi aflat și astăzi în peșteră mestecând carne crudă” – afirmă Liiceanu, gândind la faptul că fie și doar unul sau câțiva din cei mulți, din cei plasați sub umbrela protecției, au nevoie să fie liberi. Acel „unul” sau acei „câțiva” în condiții de libertate, pot deveni creatorii a „ceva”, „ceva” ce va oferi protecție tuturor. Pentru a înțelege mai bine cele spuse, am să fac trimite, ca și profesorul Liiceanu, la Thomas Edison, creatorul becului electric, (forma comercială a sa), inventator care nu își folosește invenția doar pentru sine, ci pentru întreaga omenire. Altfel spus, Edison nu se mai mulțumește cu protecția oferită de opaiț, lumânare, lampă cu petrol etc. și, ca om liber, inventează becul, noua formă de protecție a tuturor.

Pentru a susține necesitatea protecției oamenilor, în defavoarea libertății acestora, exceptând geniile, mai trebuie adăugat faptul că gânditorul român face trimiteri repetate când la ieșirea din Egipt și la drumul rîtăcirii în căutarea țării făgăduite, avându-l pe „Moise agent al libertății”, când la ispitirea Mântuitorului de către diavol, în pustiu, pentru transformrea pietrelor în pâini, când la însăși rugăciunea „Tatăl Nostru” – îndemn al Mântuitorului către omenire, pentru a fi ascultată.

„Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. (Matei 6:9-13).

Expresia, „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.”, credem noi, face trimitere, la hrana spirituală de care avem nevoie zilnic, și nu la pâinea – hrană pentru trupul înflămânzit pentru care trebuie să ne zbatem oricum, din neascultarea din începuturi, înaintea izgonirii din rai.

Altfel spus, domnul Liiceanu sugerează constructul conform căruia libertatea s-ar putea găsi de-a lungul drumului spinos, plin de reproșuri și cârteli, între pâinea pământului obținută prin trudă, venin și chin, oferită de diavol, prin promisiuni, înaintea aruncării omului din rai, „aruncării în lume”, vorba lui Heidegger, și pâinea cerului, hrană spirituală, oferită de Dumnezeu. Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!” (Luca 4:4, Noua Traducere Românească).

De-a lungul acestui drum, cu hățișuri la tot pasul, sub memoria trecutului, apare separația. Din toată gloata plecată din Egipt, puțini sunt cei ce râmân loiali ideii de libertate, de altfel, contextual, o iluzie ce poate provoca disconfort, iar gradual, chin și în anume situații, chiar dispariția. Prin urmare, doar geniile înțeleg libertatea și pot fi libere, doar geniile au dreptul la libertate!

Această radicalizare mă duce cu gândul la Nietzsche și la scrisoarea trimisă de către el surorii sale, Elisabeth: „Dacă vrei pacea sufletească, atunci crede. Dacă vrei adevărul, atunci cercetează! (…) Eu mi-am pierdut credința!”. Cu alte cuvinte, Nietzsche pune pe prim plan cercetarea istorică în detrimentul credinței și bisericii, în ideea de a-l desființa pe Dumnezeu. În lucrările „Așa grăita Zaratrhustra”, apoi în „Antichristul”, Nietzsche, supărat parcă și pe el, și pe Dumnezeu, și pe lume, revoltat, întreabă: „Dumnezeu!, cine este Dumnezeu?” apoi, tot el răspunde: „Dumnezeu este omul de rasă ariană, descendentul triburilor nordice. Dumnezeu este răul suprem al creștinismului, mai dăunător decât viciu, pentru că îl ridică pe cel slab și îl încătușează pe superman-ul puternic, liber de virtuți și acid moral. Iubirea de aproapele tău și mila pervertesc ordinea naturală. Doar cel puternic are dreptul la viață. Vreau pe Dionissos în locul Răstignitului”.

După cum puteți observa, exagerarea mea, la incitarea făcută de domnul Liiceanu, „Doar geniile au dreptul la libertate”, exagerare ce poate sta, contextual, atât în mintea, dar și pe buzele „genialilor” de dugheană, seamănă teribil cu expresia lui Nietzsch „Doar cel puternic are dreptul la viață”, expresie ce a produs, în istorie, nazismul, o adevărată doctrină a dezumanizării. Nu cred că astăzi mai este posibil un asemenea dezastru, deși pervertirea minților slabe de către un maestru, poate fi o realitate. Critic nu doar cu mine, ci și cu oricine se dovedește a fi, la propriu, un manipulator de conștiințe umane, nu voi trece mai departe fără a aminti o frază rostită, cu crez și patimă, chiar de către profesor, la unele posturi de radio sau televiziune, în campania electorală, în prezența unor moderatori, atunci, pe post de popândăi, cu urechile înfundate și mintea amorțită (ce nu face banul dintr-un sulică frânarul pe post de vedetă națională?!): „Cum să alegi un om să îți conducă o țară dacă nu a făcut proba niciunei fapte care a iradiat spre binele colectivității în care trăiești?”, altfel spus, numai cel ce a realizat ceva în viață, numai cel ce se dovedește creator de protecție, poate candida la funcția de președinte și poate fi ales. Cel puțin nepotrivit dacă nu jenant pentru un om de cultură ce se crede a fi morala întruchipată a acestui popor și modelul de urmat în societate. Nepotrivit și în condițiile în care Constituța României și legile organice ce reglează raporturile între oameni, în această țară, în timpul sau în afara campaniilor electorale, spun altceva. Alături domnului Liiceanu, desigur, mulți alții, palavragii de serviciu în propaganda de divizare și învrăjbire națională. Și ei creatori, și ei cu libertatea lor, oarecum complementară genialității despre care am tot făcut vorbire.

Dragii mei, făcând abstracție de legile existente, legile ce ar trebui aplicate la fel pentru toți, la prima vedere aproape tot ce am menționat mai sus, în lumea reală, pare a fi normal. Chiar așa „Cum să alegi un om să îți conducă o țară dacă nu a făcut proba niciunei fapte care a iradiat spre binele colectivității în care trăiești?!”

O idee mai atenți atât la limbaj, la conotațiile, la semantica fiecărui cuvânt, dar și la comunicarea nonverbală, putem observa cum subtil se strecoară, voit, în lumea contingentului, arianismul, elitismul, în realitate, ifose de demnități publice, iar din ele, dezbinarea și ura. Populimea nu tânjește după libertate, e amorțită și în amorțire trebuie ținută, a fost îndemnul unui anume tovarăș praf, fum și scrum, în învălmășeala alegerilor. Da, în amorțire, pentru productivitate și consum! Doar geniile pot fi libere! Doar geniile de birt sau, mai nou, ghiorțanii de terase scumpe (adevărații oameni de știință, adevărații cărturari își văd de treburile lor), pot înțelege lumea, sunt liberi și pot oferi protecție celor mulți. Mulți? Ei, nu chiar mulți! Pot oferi alor lor și celor din preajmă, restul e gargară și mijloc de adunat turma.

Dar să lăsăm toate cele și să recapitulăm: libertatea se poate și nu prea se poate defini. Am văzut în prima parte a acestui material că atunci când vine vorba despre așa ceva, e cu zgomot și se face mult praf. …După care tăcere! Dacă oamenii au sau nu nevoie de libertate, iar e cu dus și întors! Ar avea și nu prea. Unii preferă oala cu sarmale și pâinea cea de toate zilele și dau dracu oricare formă de a fi liberi atunci când sunt morți de foame. Ăștia cu foamea în gât vor protecție înainte de orice. Dacă se poate, fără a mișca un deget! Alții, libertate! În cazul celor ce vor libertatea, profesorul Liiceanu este, ca să fiu delicat, suficient de speculativ, ca să nu zic ipocrit. Aruncă în joc, oamenii de știință, creatorii de bunuri, ce se dovedesc a fi ele însele creatoare de protecție. În realitate, acest tip de protecție este confort oferit de progresul științei, dar, în același timp, jgheabul, fisura, în acoperișul lumii, prin care se strecoară/scurge, după cum am spus, elitismul, și arianismul, implicit dezbinarea și ura la care trebuie adăugată și discriminarea.

Pe lângă multe altele, dacă facem, separat, vorbire despre gloatele ce vor protecție, trebuie amintit faptul că protecția vine la pachet cu efortul depus, cu obediența, cum s-ar zice, cu statul în genunchi și la un adică, cu „libertatea” celor mulți, libertate ce constă în a urla și striga pe străzi la comandă, atunci când „genialii” vor să fie și mai geniali, și mai creatori de protecție. Domnule, câtă ciclitate?!

Coborând în lumea reală, prin raportare la ce zice și Constituția României, pe umerii căreia ar trebui să sta toate celelalte legi, este firesc să întreb și să vă întrebați: de ce nu are dreptul și Moș Gheorghe, vecinul meu, un om în rând cu oamenii, să candideze la o funcție în stat și să fie ales? Moș Gheorghe sau baba Floarea? Mai ales că ea, femeia ce e a răbdat Al Doilea Război Mondial și a răzbit prin el în a-și crește cei patru copii, în timp ce omul i-a murit pe front?

Trec și peste așa ceva deși, conștient, trec peste lege (nu sunt primul, turmele gem la vârf), fie și doar pentru a nu mi se imputa că m-am apucat să toc sau iau la bani mărunți un mare om de cultură român. De aici și până a fi antiromân prorus sau cine mai știe ce arătare, nu este nici măcar un lat de deget, mai ales pentru lătrăii de serviciu. Accept ce zice Maestrul! Accept, însă nu îmi cereți să nu privesc în jur! Elitismul si-au făcut jocurile, iar genialii și-au spus cuvântul (la radio, în piața publică, la tv etc.). Au trecut alegerile! A ieșit cel dorit, un genial după pofta genialior! Da, însî, hai, să vedem ce avem noi aici, după toate cele, cu anulări cu jigodisme ca la drumul mare? Nimic mai mult decât încruntări, fâsuri și taxe, taxe, taxe și iar taxe peste alte taxe! Nu mai e mult și ne vor da și suta aia de lei, promisă de la balconul partidului!Ne vor da, însă iar vin și întreb: din libertatea sau lipsa ei, dreptul de a fi fie „genial”, creator de protecție, fie prost, fie neghiob cu un oarecare rost? Că așa văd că ne-au împărțit… Din păcate! Dar da, de dat ne vor da! Nu mai este mult! Hai, gura căscată, urechile pâlnie și ochii spre balcon! …După care, libertate!, libertate! libertate!

https://www.art-emis.ro/analize/despre-libertatea-de-a-fi-prostul-statului

/////////////////////////////////////////////

Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica slujitoare a literaturii române

Mihai Caba

Poezia ţine, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia este aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te cu frumuseţe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.(Zoe Dumitrescu-Buşulenga).

Să mai fie cineva dintre românii instruiţi ai zilelor noastre fără să nu fi auziti în decursul vieţii, fie şi în treacăt, despre uriaşa personalitate a doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, rafinata româncă intelectuală, de mare anvergură umanistă şi de însemnată cultură academică naţională şi internaţională a ultimei jumătăţi a secolului al XX-lea? După umila mea intuiţie, nu pot crede şi nici măcar să-mi pot închipui vreodată că ar mai putea exista vreun conaţional ignorant în această privinţă.

Categoric, NU! Şi când fac această afirmaţie cu un vădit iz axiomatic, desigur, am în vedere popularitatea extinsă de care s-a bucurat de-a lungul anilor în toate domeniile vieţii culturale româneşti, pe care domnia sa a slujit-o cu deplin devotament, printr-o implicare totală şi un înalt unanism, probate în calităţile profesionale recunoscute de istoriografia naţională, cele de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filosof şi pedagog.

Păstrându-şi intacte verticalitatea gândirii şi statura morală, doamna Zoe Dumitrescu–Buşulenga, cu vehemenţa-i caracteristică, în „perioada de tristă amintire” nu s-a sfiit să-i critice pe cei care, voit sau silit, încercau cu rea credinţă să abată cultura şi literatura română de la cursul ei firesc şi normal. În acest sens, este de notoreitate îndelungata sa strădanie de a scoate opera eminesciană la adevărata sa lumină, ferind-o cât s-a putut de mult de mistificările şi interpretările injuste ale fostului regim politic al României.

Urmare a aplecării şi aprofundării creaţiei lui Mihai Eminescu, doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga, prin editarea volumele sale despre viaţa şi opera Poetului, elaborate cu asupră de măsură de-a lungul unor ani îndelungaţi dedicaţi unor atente şi minuţioase cercetări întreprinse, intitulate: Eminescu (1964), Eminescu – cultură şi creaţie (1976), Eminescu şi romantismul german (1986), cu ediţia a II-a revăzută şi adăugită (1999) şi Eminescu. Viaţă-Creaţie-Cultură (1989), dar şi prin numeroasele conferinţe susţinute şi interviuri acordate în cadrul unor ample manifestări pe plan intern şi extern închinate cinstirii celui ce râmâne pentru totdeauna Luceafărul poeziei româneşti, poate fi considerată, potrivit părerilor exprimate cu clarviziune de către biografii şi exegeţii săi, ca fiind unul dintre cei mai renumiţi eminescologi ai României.

Ca un corolar al devoţiunii domniei sale pentru Eminescu şi opera sa. îi putem desprinde temeincia afirmaţiei exprimate: „Eminescu îmbracă mii de forme şi ipostaze care-l apropie de oricine îi rosteşte numele şi-i citeşte opera. De inegalabilul nostru poet ar trebui să ne apropiem cu emoţie negrăită, deoarece el este mai mult decât un poet de geniu. El a realizat cea mai vastă sinteză a gândirii şi sensibilităţii poporului român”.

Înspre apusul vieţii sale, precum de altfel şi mărturiseşte: „am socotit că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii aşa cum se făcea pe vremuri, şi mai cu seamă soţiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mănăstiri”, doamna Zoe Dumitrescu–Buşulenga, vicepreşedinte al Academiei Române, director la „Accademia di Romania” din Roma, membră a „Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene” din Franţa şi câte alte responsabilităţi îndeplinite, a ales să se retragă la Mănăstirea Văratec, „locul preferat ani îndelungaţi pentru deprinderi duhovniceşti”, acolo unde s-a şi călugărit, devenind în felul acesta Maica Benedicta, inedită postură monastică din care, încercând să se apropie de Dumnezeu, a continuat să slujească la fel de bine literatura română, „dedicându-se lecturilor duhovniceşti, rugăciunii şi convorbirilor spirituale, îndeosebi cu tinerii care treceau pragul chiliei sale”.De aici şi titlul evocator al eseului dedicat personalităţii celei ce a fost şi va rămâne de-a pururea în Lumina Veşniciei, Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Însă, pentru o mai bună înţelegere şi din respectul ce-l datorez întotdeauna iubiţilor cititori, se cuvine ca în continuare să întreprind un cât de util „escurs biografic” în viaţa şi prodigioasa-i activitate „de o viaţă” a celei evocate, compilând şi ordonând edificator adnotările şi sublinierile preţioase oferite de numeroşii săi biografi şi exegeţi. Conform „unisonului” acestora, la 20 august 1920, în familia bucureşteană a părinţilor săi, Nicolae Dumitrescu, de profesie jurist – tatăl şi a Mariei (n.Apostol), filolog – mama, s-a născut copila ce a primit la botez prenumele de Zoe, – în greceşte însemnând viaţă – , ales deliberat de către instruiţii săi părinţi.

A trecut de atunci un întreg veac şi încă cinci leaturi , cum ar spune cronicarul…

Încă din anii copilăriei micuţa Zoe avea să fie atrasă spre cunoaşterea limbilor franceză şi germană, „datorită cărţilor pe care tatăl său i le punea la dispoziţie”. În acelaşi timp, bunicul matern, preotul Gheorghe Apostol, „a deprins-o pe nepoţica sa, Zoe, cu spovedania, împărtăşania şi viaţa bisericească a credinţei ortodoxe”, sădindu-i în sufletul ei de copil înaltul sentiment al îndumnezeirii, rămas luminos în toată viaţa ei.

La vremea învăţăturii şcolare urmează cursurile Şcolii Centrale din Bucureşti şi frecventează în paralel Conservatorul Pro-arte, unde a luat lecţii intensive de muzică, de pian şi de vioară, remarcându-se şi printr-o promiţătoare exprimare artistică. Despre acest „episod muzical” câţiva dintre biografi aveau să noteze cu luare aminte: „A iubit foarte mult muzica şi ar fi devenit, probabil, o faimoasă muziciană, dacă n-ar fi trebuit să renunţe la această pasiune după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză.”. Sfătuită de medicul curant, profesorul Marius Nasta, care i-a explicat pe îndelete „că nu va mai putea continua pentru moment studiile muzicale pe motivul unei suprasolicitări fizice dăunătoare bolii”, dat i-a şi sugerat „să se îndrepte spre o profesie mai puţin solicitantă din punct de vedere fizic”, în atari condiţii potrivnice, tânăra Zoe Dumitrescu decide să-şi îndreapte paşii spre Universitatea bucureşteană, acolo unde, ca studentă, urmează cursurile juridice şi filologice, „la fel ca părinţii săi”. Despre această „cotitură a vieţii sale” avea să se confeseze mai târziu, întrevăzând-o „ca un deget de Sus, care m-a mânat. Eu nu i-am spus destin. I-am spus Dumnezeu!” Şi, astfel, de aici încolo îşi urmează neabătută „vocaţia de a forma suflete, prin comunicarea ca profesor”.

În 1947, termină studiile universitare, obţinând „diploma de licenţă”, în ştiinţe filologice, de anglo-germanistică şi istoria artelor, în timp ce la ştiinţe juridice „teza” i-a fost respinsă, nefiind conformă cu noua jurisdicţie a prezentului. Era anul în care familia Dumitrescu „a pierdut totul, şi case şi pământuri şi pensia tatei”. Debusolată şi rămasă singură, ajunge să se „formeze” la Institutul Pedagogic „Maxim Gorki” de la Moscova, acolo „unde nu erai întrebat de unde vii? şi ce studii ai?”, după cum va destăinui mai târziu. Aici va fi numită preşedinte al Comitetului Studenţilor Români de la Moscova.

Se întoarce la Bucureşti în toamna lui 1948, şi ocupă postul de asistent universitar la Catedra de Literatură Universală şi Comparată a Facultăţii de Litere. Aici, dovedindu-şi soliditatea cunoştinţelor asimilate în timpul studenţiei, va parcurge în continuare toate treptele didactice universitare şi, devenind profesor în 1975, a preluat conducerea acestei însemnate catedre. Până atunci, în 1970, şi-a obţinut în mod strălucit doctoratul, susţinându-şi cu distincţie teza de mare cuprindere, intitulată: Renaşterea-Umanismul-Dialogul artelor, care avea să-i ofere, în 1972, postura de Visting Professor al Universităţii din Amsterdam şi, apoi, în 1973, directoratul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” din Bucureşti, după ce îndeplinise, cu rezultate remarcabile, ani de-a rândul şi postul de cercetător al acestuia.

Cu o prestaţie excelentă ca redactor la Editura de Stat (1949) şi la Editura pentru Literatură (1950-1957 57), cu editarea primelor sale volume în calitate de istoric literar şi istoric al culturii, între care: Ion Creangă, Ed. pentru Literatură (1963), Eminescu, Ed. Tineretului, col. Oameni de seamă (1964), Surorile Bronte, (1967), Sofocle şi condiţia umană, Ed.Albatros (1974), cu o popularitate a personalităţii sale aflată mereu în ascensiune, Zoe Dumitrescu, devenită şi Buşulenga după căsătoria cu Apostol Buşulenga, la 1 martie 1974 este admisă ca membru corespondent al Academiei Române.

Despre viaţa universitară, ca studentă şi apoi ca asistent la catedră îşi va aminti mai târziu şi va nota întocmai: „Am intrat în facultate într-o vreme amarnică… Eminescu era făcut socialist, toată cultura românească se transforma într-o cultură pre-comunistă. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se făcea la cursuri. Studenţii au simţit imediat asta, omul tânar înţelege repede aceste lucruri, şi atunci toţi veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindcă el era ţinta tuturor. Încercam să-l arăt în lumina adevarată, cât se putea, fiindcă eram controlaţi. Am făcut tot felul de acrobaţii, de interpretări de text, ca să ajungem indirect la adevăr; acestea s-au spus cu jumătate de gură”

Desigur, pentru cine a cunoscut direct sau indirect situaţia politică a României de după cel de al 2-lea Război Mondial, când noul regim pre-comunist român, instalat de către Armata Roşie eliberatoare, impusese în plan intern o severă condiţionare a apartenenţei la politica partidului comunist tuturor celor care doreau să acceadă ierarhic în viaţa social-culturală românească, cu greu îşi poate explica acum propulsarea de atumci a doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga în diferitele posturi încredinţate, mai ales că domnia sa nu se abătuse în niciun fel de la condiţia sa de intelectual cu verticalitate morală şi credinţă nestrămutată.

Ei, bine! Dacă până în 1966 ea reuşise să „dribleze noua doctrină care încerca să se încuibe la noi …marxismul, dublat, fireşte, de ateism”, cum a şi notat mai târziu, în 1966, imediat după instalarea noii conduceri la vârful partidului, situaţia intelectualilor neafiliaţi s-a înrăutăţit atât de mult încât, pentru supravieţuire, cei mai mulţi au reuşit cum – necum să ia calea exilului. Pusă într-o astfel de situaţie-limită, Zoe Dumitrescu nu are decât singura alternativă, cea a înscrierii în partidul unic! Însă, ca o bună creştină şi credincioasă ortodoxă, decizia înscrierii a luat-o numai după ce s-a spovedit preotului duhovnic, iar acesta i-a dat binecuvântarea că… „nu face un păcat” din asta.

Urmarea firească a „ne-păcatului” comis n-a fost prea dificil să fie întrevăzută, astfel că, după cum atestă şi „sursele”, în perioada 1969-1974, Zoe Dumitrescu- Buşulenga a fost propulsată ca membră a Comitetului Central al PCR şi, apoi, în două legislaturi la rând (1975-1980 şi 1980-1985), a fost deputată în Marea Adunare Naţională. Desigur, numai aşa şi nu altfel, i-a fost deschisă calea doctoratului.

Abordând în teza de doctorat o temă de largă culturalitate universală: Renaşterea, Umanismul şi Dialogul Artelor, pe care a tratat-o cu o profundă şi minuţioasă cercetare, fără niciun fel de ingerinţă politică, în 1970, cum deja s-a menţionat mai sus, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, obţine cu strălucire doctoratul în ştiinţe umaniste; faptul având conotaţii favorabile şi în planul cultural european. Poate de aceea, extinzându-şi tot mai mult cercetările în domeniul respectiv, peste un an, în 1971, va edita la editura Univers valorosul volum: Renaşterea, umanismul şi dialogul artelor, iar în 1975 va scoate şi ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. În paralel, adâncindu-se în studii de comparatistică, în 1973, va finaliza volumul: Valori şi echivalente umanistice, escurs critic şi comparatist, Editura Eminescu, care s-a bucurat de o largă apreciere critică.

Bună cunoscătoare şi exegetă a Bibliei, „cea mai mare carte a umanităţii”, cum o considera, chiar şi în plină „epocă atee”, atât la prelegerile de la catedră, cât şi la seminarii, în mod discret, ignorând apriga vigilenţă a regimului, „le vorbea studenţilor săi despre Biblie, despre adevărurile şi sensurile ei actuale, indicându-le deseori să lecturteze şi să interpreteze anumite texte din Cartea Sfântă şi să le pună în context cu cele predate”. O bună mărturie în acest punct sensibil al profesoratului doamnei Zoe Dumitrescu ar putea să-i fie adusă, dacă ar mai fi trăit, de către poetul creştin Ioan Alexandru – vulturul iconic al poeziei româneşti -, care , fiindu-i student, i-a fost încurajată poetica sa militant – creştină. Ba mai mult, peste ani, poetul Ioan Alexandru, ajuns asistent la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, în scurt timp a fost dat afară sub pretextul că ar fi făcut „propagandă legionară”, fiind astfel nevoit să se ascundă de „ochii Securităţii” prin satele pescăreşti din Delta Dunării. Aflând de „caz”, după cum mărturiseşte unul dintre exegeţi: „profesoara Zoe Dumitrescu l-a luat ca asistent al său şi aşa poetul Ioan Alexandru a putut să ţină la Universitatea Bucureşti un curs de ebraică veche , prin care a putut să facă, în plin regim comunist, o puternică misiune creştină, datorită căreia foarte mulţi dintre studenţii de atunci s-au bucurat de comoara de sacralitate a Bibliei”.

Iar ca toate să fie fără niciun „dubiu”, e bine să mai semnalez că în 1972, apare la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti, în colecţia „Biblioteca Orientalis”, volumul „Cântarea Cântărilor”, în traducerea din ebraică a poetului Ioan Alexandru, având un studiu introductiv semnat de Zoe Dumitrescu- Buşulenga (sic!).

Aflată într-o situaţie politică specială, nu de puţine ori i-a fost solicitat ajutorul în rezolvarea unor situaţii culturale alarmante. Mă opresc doar la una dintre ele, cea a filosofului Constantin Noica prin care o implora: „Implor bunăvoința dumneavoastră și prezența în acțiune spre a salva Văcăreștii din ghiarele edililor ce vor să facă acolo un amplu hotel!” Şi Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi-a făcut cunoscută … „prezenţa în acţiune” şi în căte altele de acest fel.

O altă latură importantă a culturalităţii sale enciclopedice a constituit-o folclorul naţional, spre care şi-a aţintit mereu privirea sa iscoditoare. Numai astfel putem să-i înţelegem atenta sa preocupare de a îngriji alcătuirea unor volume colective edificatoare, între care putem să enumărăm: Mioriţa, Ed.Albatros, 1972, pe care l-a prefaţat, Meşterul Manole, Ed. Albatros, 1976, cu o prefaţă atotcuprinzătoare, dar şi teme de sinteză , precum: Mihai Eminescu. Omagiu (1889-1979), Ed. Filaret, 1979, Istoria literaturii române. Studii., Ed. Academiei Române, 1979, cuprinzând mai multe studii personale, Antologia poeziei româneşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1984.

Invitată în străinătate la multiple manifestări culturale, face astfel şi un adevărat periplu cultural european, ale cărui „însemnări estetice desprinse din Grecia, Italia, Anglia, Suedia, Olanda şi Franţa” le consemnează în volumul „Periplu umanistic”, Ed. Sport – Turism, 1980, prin care a sporit interesul cititorilor de toate vârstele.

Adâncită în studiile sale literare, pe care le-a făcut mereu cunoscute prin publicarea acestora în mai multe reviste de specialitate, precum: Manuscriptum, România literară, Secolul 20, Synthesis şi îndeosebi în Revista de istorie şi teorie literară, al cărei directorat l-a deţinut, în 1982, Zoe Dumitrescu-Buşulenga le adună şi le editează, în volumul Itinerarii prin cultură, Ed. Eminescu, grupate în patru mari capitole: I. Portrete pentru o istorie a culturii române, II. Literaturi străine, III. Miscellanea, IV. Gânduri de umanist; volum care îi va încununa recunoaşterea strălucitelor sale merite în cultura şi literatura română şi nu numai.

Nepierzându-şi pasiunea pentru muzică manifestată încă de la vârsta fragedă a copilăriei, împreună cu valorosul muzicolog, Iosif Sava, în perioada 1986-1994, va edita la Cartea Românească cele trei volume, inspirat intitulate: Muzică şi literatură.

Şi dacă tot am ajuns la merite şi onoruri aduse distinctei personalităţi academice a doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, atunci se cuvine să i le şi cunoaştem: Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a (1971), Ordinul bulgar Sf. Metodiu şi Chiril (1977), Ordine al Merito della Repubblica Italiana, în grad de Comandor (1978) şi în grad de Grande Ufficiale (1996), Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1986 şi 1989), Premiul Herder (1988), Premiul Adelaide Riston (1993), Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de Ofiţer (2003).

Până la Evenimentele din ´89 îşi întregeşte iubirea pentru Eminescu şi geniala lui creaţie, prin editarea ultimilor două volume ce i-au fost dedicate Poetului, mai sus menţionate. De altffel, după cum s-a şi confesat: „marile sale iubiri au fost Eminescu şi Enescu, iar bărbatul vieţii sale a fost Apostol Buşulenga, soţul său, un om admirabil de o cultură clasică remarcabilă, care cunoştea latina şi greaca, un om lângă care a petrecut 45 de ani minunaţi”. N-a fost de mirare când, întrebată într-unul dintre interviurile acordate: care ar fi în accepţiunea sa bărbatul ideal?, răspunsul dat a fost unul fără echivoc: „am căutat pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual.” Iar acest bărbat a fost găsit cu adevărat în persoana lui Apostol Buşulenga, iubitul ei soţ.

Alteori a fost întrebată despre modelul absolut de viaţă pe care l-a urmat întrutotul, iar răspunsul nu s-a lăsat prea mult aşteptat: „Modelul meu absolut a fost Tudor Vianu. Eleganţa lui omenească… E adevărat, olimpianismul lui era rece sau părea rece. Profesorul părea distant, nu puteai să ţi-l reprezinţi decât la catedră. Cu o seriozitate maximă, el oficia… Pentru el, cultura era sacră. Meseria de profesor era pentru el un sacerdoţiu. E adevarat că studenţii erau mult mai atraşi de cursurile lui Călinescu, pentru că la el era spectacol. Avea o alură uşor histrionică, el juca. Nu ştiai dacă vorbeşte serios sau în dodii, tocmai pentru că nu putea spune adevărurile în mod direct, în acea perioadă. Tudor Vianu şi George Călinescu au fost, în acele vremuri, stelele Universităţii”. Însă, adevărata sa recunoaştere şi consacrare a venit imediat după Revoluţia din ´89. când, în 22 ianuarie 1990, Zoe Dumitrescu-Buşulenga devine membru titular al Academiei Române, iar, imediat, la noua alegere a conducerii acesteia, din 2 februarie 1990, este aleasă vicepreşedinte al celui mai înalt for academic al României, deţinând şi preşedenţia Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române.

Potrivit biografilor săi, din 1991 şi până în 1997, Zoe Dumitrescu-Buşulenga primeşte directoratul Accademiei di Romania de la Roma, consacrându-şi toată energia pentru a face tot mai bine cunoscută cultura română în Europa, devenind în acelaşi timp şi membră a Acdemiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa, iar din 1993 şi membră a Academiei Europeea de la Londra. După toţi aceşti ani petrecuţi în Italia, în care şi-a exercitat cu strălucire rolul de ambasador cultural al României în toată Europa, la întoarcerea în ţară, nu pregetă „să pună mâna pe Eminescu şi pe Sadoveanu, ca să-şi refacă limba”.

Rămasă total surprinsă de involuţia culturii româneşti în perioada de după ´89, se va confesa cu amărăciune: „Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. (…) Nădăjduiesc că omenirea o să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează”.

Din nefericirea prezentului, „clipa de orbire” încă mai durează…La începuthl celui de al treilea mileniu, răvăşită după imensa pierdere a celui ce i-a fost permanent alături timp de 45 de ani, Zoe Dumitrescu-Buşulenga se retrage în „oaza de linişte şi credinţă” a Mănăstirii Văratec, sfântul lăcaş nemţean de o spiritualitate aparte, acolo unde de mai bine de 30 de ani obişnuia să-şi petreacă fiecare vară, „urmând invitaţia prietenei sale Valerica Sadoveanu”, soţia răposatului mare scriitor, Mihai Sadoveanu. Şi aşa, după cum a şi mărturisit: „din ce în ce mai mult m-am apropiat de Văratec, am cunoscut Văratecul, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur, m-am împrietenit cu preoţii, cu stareţii, cu călugării”.

Aici, în „casa cu un cat a maicii Benedicta Braga”, Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi-a găsit loc de popas îndelungat „pentru aflarea lui Dumnezeu şi regăsirea de sine”, dar şi pentru atmosfera aparte „a unui cenaclu spiritual de sihăstrie academică şi multă nobleţe intelectuală”, cum l-a definit părintele-scriitor, Bartolomeu Anania, pe care l-a frecventat cu regularitate „o întreagă pleiadă de oameni de cultură”.

Tot aici, ca o adevărată măicuţă a acestui lăcaş de sfinţenie, care este Văratecul, doamna Zoe reuşeşte „să stabilească foarte uşor punţi de comunicare cu oamenii, cu tineri de la Teologie, cu călugări, cu scriitori şi cu toţi cei care-i trec pargul casei”, prin susţinerea unor convorbiri literare despre necesitatea păstrării lecturii: „intraţi în zona computerului am pierdut plăcerea de a citi. Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Pierderea obişnuitei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninţă planeta, pentru că slăbeşte intelectul, puterea de gândire şi te face să uiţi limba.”, despre postmodernismul culturii: „Când e atâta frumuseţe pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la firimituri, când eu am bucuria întegrală a frumuseţii?”, despre cuviinţă: „La noi, la români, exista o cuviinţă. Anumite cuvinte nu se pronunţau – nu erau nişte tabuuri, dar exista o pudoare. Acum < cuviinţă >, cuvântul acesta, a dispărut din dicţionar” şi câte alte şi multe subiecte de larg interes. Spun exegeţii: „Era o plăcere s-o asculţi”.

Dedicată întru totul vieţii monahale de la Mănăstirea Văratec, văzută ca o „minune vie”, după cum o şi evocă: „Pentru mine Văratecul continuă să rămână o minune vie, pe care oricine dorește să intre în sufletul românesc nu are cum să o ignore. Trebuie să intri aci, ca să iei pulsul vieții spirituale românești dintotdeauna”, Zoe Dumitrescu, alias Maica Benedicta (după numele măicuţei Benedicata Braga, decedată), întreţine aici, în perioada 1999 – 2004, o serie întreagă de dialoguri cu scriitorul Fabian Anton, trecând în revistă „chipurile de lumină” ale marilor personalităţi culturale ale României, „care în ultimul veac au poposit pentru o clipă sau mai mult la Văratec”.

Maica Benedicata

Din nefericire, volumul „Chipuri de lumină la Mănăstirea Văratec”, cel la care Zoe – Maica Benedicta a ţinut foarte mult, a fost editat postum, abia în 2018. Spre sfârşitul vieţii, în 2005, urmându-şi neabătută calea aflării lui Dumnezeu, se călugăreşte, primind numele monastic dorit: Maica Benedicta. În anul următor, pe 20 mai 2006, aflată la Iaşi, pe un pat de spital, academiciana Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită Maica Benedicta, pleacă în lumea vie a Veşniciei, fiind înhumată, după cum i-a fost şi dorinţa, la Mănăstirea Putna. Au trecut de atunci 19 ani de neştearsă amintire a celei ce a fost şi va rămâne de-a pururea Zoe Dumitrescu-Buşuşlenga, Maica Benedicta, care şi-a închinat toată viaţa slujirii literaturii române.

Mormântul de la Putna – Ca un binemeritat şi pios omagiu ce i-l aduc, găsesc de cuviinţă să compilez finalul izbutitului „Portret în mozaic” al scriitorului ieşean Grigore Ilisei:

„Binecuvântez clipa când Dumnezeu mi-a scos-o în cale pe Doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Maica Benedicta, după numele ei de călugărie, primit la mănăstirea Petru Vodă. Am putut astfel cunoaște nu doar poienile cele înflorite și înmiresmate ale operei sale, ci și priveliștile la fel de încântătoare ale minunatului său suflet. Și am izbutit, totodată, să deslușesc câte ceva din unitatea osmotică dintre omul cu statură morală și splendoare lăuntrică și opera lui, fruct pârguit al unui spirit dintre cele alese.”

https://www.art-emis.ro/personalitati/zoe-dumitrescu-busulenga-maica-slujitoare-a-literaturii-romane

///////////////////////////////////////

Analist, despre războiul pe pensiile speciale: „Nu mai este despre pensii, despre salarii”

https://www.youtube.com/watch?v=tG57Ho0Lg_E&t=347s

/////////////////////////////////////////////

Magistrații mafioți fac legea. Mâncătorii de lebede. Dan Tanasă șef pă Spania. Starea Nației

https://www.youtube.com/watch?v=DnuLYxG_UZk

////////////////////////////////////////////

Premoniția poetică a lui Adrian Păunescu: Suntem pe mâna unor MARI NEBUNI!

Sunt nopţi şi zile pe pământ

Când nu mai e nimica sfânt

Şi omul trage-n jug din greu,

Nebunii pleacă din spital

Şi intră-n câmpul social

Şi îl ucid pe Dumnezeu.

Nebunii urcă-n vârf de tot,

Comandă lumea idiot,

Declară zilnic un război,

Murim săraci, murim umili,

Din moftul unor imbecili

Şi este vai şi-amar de noi.

Suntem pe mâna unor nebuni,

Suntem pe mâna unor mari nebuni.

Nebunii fac în lume foc,

În oameni nu mai cred deloc,

Ca în relicve care-au fost,

Zoologia e la preţ,

Stau geniile în coteţ

Iar Shakespeare li se pare-un prost.

Nu mai există nici valori,

Nu se mai nasc nemuritori,

Există bani şi-atâta tot,

Să fim maimuţe-n carnaval,

Maimuţa n-are ideal,

Maimuţa are numai bot.

Suntem pe mâna unor mari nebuni,

Suntem pe mâna unor nebuni.

Sunt puse ţările la zid,

Democraţia e un vid,

Sub echilibrul pururi frânt,

Se-aruncă-n lume maladii,

Popoarele spre-a se rări,

Că-s prea mulţi oameni pe pământ.

Suntem pe mâna unor mari nebuni.

Şi totuşi, neamul omenesc,

Contrar acelor ce-l pândesc,

Va ridica pământu-n cer,

Din piatră ne vom lua ovăz

Şi vom lansa cumplitul văz

Din ochii orbi ai lui Homer.

Dar deocamdată

Suntem pe mâna unor nebuni,

Suntem pe mâna unor mari nebuni.

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/07/20/premonitia-poetica-a-lui-adrian-paunescu-suntem-pe-mana-unor-nebuni/

//////////////////////////////////////////

Nebunii geniali care au schimbat lumea (I)

de Andrei Dicu

Mai în glumă, mai în serios, nebunia şi geniul merg mână în mână. Numai că, înainte de a aspira cu toţii să devenim nebuni de legat, în speranţa că talentul ne va îmbrăţişa, să aruncăm un pic ochii spre ororile din secţia de psihiatrie. Acolo, vom face cunoştinţă cu partea întunecată a primilor 10 creatori din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteţi complet sonat!”

Edgar Allan Poe

Ucis de halucinaţii şi de mania persecuţiei

Poet legendar al Americii, nuvelist, romancier şi critic, Edgar Allan Poe (1809-1849) este cunoscut, mai ales, pentru celebrul poem „Corbul”.

Deşi suferea din copilărie de „tulburare mintală”, un diagnostic precis nu i-a fost stabilit niciodată. Pe parcursul scurtei sale vieţi, Poe s-a plâns de frică de întuneric, de pierderi de memorie, de mania persecuţiei, plus un comportament deviant şi halucinaţii, pe care le „trata” cu alcool, cu opiu şi cu absint. Articolul lui Julio Cortázar, „Viaţa lui Edgar Poe”, reînvie o poveste terifiantă. În 1842, Poe a făcut o călătorie de la Philadelphia la New York, atras de amintirea lui Mary Devereaux, o fată pe al cărei unchi îl biciuise în copilărie. Mary era căsătorită, iar Edgar a fost cuprins de dorinţa de a afla dacă aceasta îşi iubeşte soţul. După multe încercări, Poe a găsit casa femeii. A urmat un scandal demn de toată isprava, la finalul căruia Poe s-a aşezat să bea un ceai. După ce şi-a potolit setea a plecat, nu înainte de a ciopârţi cu cuţitul ridichile din grădină și de a-i cere bietei Mary să-i cânte melodia sa preferată. După câteva zile, a fost găsit rătăcind prin pădurile din împrejurimi, cu creierii îmbibaţi în whisky.

Moartea Virginiei, soţia minoră, i-a distrus psihicul

De la sfârşitul anului 1830, Edgar Poe suferea de depresii frecvente. S-a căsătorit cu verişoara sa, Virginia, în vârstă de numai 13 ani, iar după ce aceasta a murit din pricina tuberculozei, starea psihică a artistului s-a înrăutăţit. În ultimii doi ani de viaţă, Poe s-a îndrăgostit des şi chiar a încercat de două ori să se recăsătorească. Prima încercare a eşuat din pricina refuzului alesei, speriată de crizele mirelui, iar a doua din cauza absenţei lui Poe, care s-a îmbătat temeinic înaintea nunţii. A fost găsit după cinci zile, într-o tavernă ieftină din Baltimore, şi a fost internat într-o clinică, unde a murit după alte cinci zile, suferind de halucinaţii teribile. Astfel, moartea în singurătate, unul dintre coşmarurile lui Edgar Poe, a devenit realitate. În ultima noapte, le-a cerut prietenilor să-l vegheze, dar la ora 3:00 dimineaţa, când s-a stins, nimeni nu era la căpătâiul său. Cu ce ne-a molipsit nebunia contagioasă a lui Poe? Ei bine, cu două genuri literare, romanul (sau povestirea) horror şi stilul poliţist.

Friedrich Nietzsche

Sărea ca ţapul şi bea urină din propria cizmă

Marele filosof german Friedrich Wilhelm Nietzsche (1844-1900) este un caz celebru de schizofrenie „mozaicală” pe fond de sifilis. În ultimii ani ai vieţii, suferea de megalomanie (trimitea scrisori cu textul „peste două luni voi deveni primul om de pe Pământ”, a cerut scoaterea de pe pereţi a tablourilor, deoarece apartamentul său este un „templu”), tulburări de comportament (a îmbrăţişat un cal în centrul oraşului) şi de dureri severe de cap. În dosarul medical al lui Nietzsche se notează că pacientul a băut dintr-o cizmă propria urină, a emis strigăte incoerente, îl confunda pe paznicul spitalului cu Bismarck (cancelarul Germaniei), a încercat să baricadeze uşa cu fragmente de sticlă spartă, a adormit pe podea lângă pat, a sărit ca un ţap, se strâmba şi ridica umărul stâng.

„Dumnezeu e mort!”

Copil fiind, Nietzsche a avut crize de apoplexie, iar în ultimii 20 de ani, dintre care 11 ani i-a petrecut prin spitale, a suferit dereglări psihice. Culmea, atunci au apărut cele mai importante lucrări ale sale, printre care „Aşa grăit-a Zarathustra”. Starea sa s-a deteriorat constant, iar spre sfârşitul vieţii putea emite doar fraze simple, dar cinice, precum: „Sunt mort, pentru că sunt prost” sau „Sunt prost pentru că sunt mort”, dar mai ales „Dumnezeu e mort”. De la Nietzsche ne-a rămas ideea de Supraom, care a inspirat politicieni de dreapta şi scriitori. Paradoxal, acest tip ciudat, dar genial este asociat filosofic cu personalitatea liberă, perfectă, de deasupra moralei, existentă dincolo de bine şi de rău. Nietzsche a propus ideea de moralitate nouă, „morala stăpânilor” în schimbul „moralei sclavilor”. (va urma)

Paradoxal, Friedrich Nietzsche este asociat filosofic cu perfecţiunea de deasupra moralei, dincolo de bine şi de rău

Poe s-a născut într-o familie de actori, dar a rămas orfan de ambii părinţi la vârsta de 3 ani şi a fost adoptat de un negustor înstărit

Ernest Hemingway

Doctorii l-au împins la sinucidere

508 25 3Depresia acută şi tulburările psihice i-au venit de hac grandiosului scriitor şi aventurier Ernest Miller Hemingway (1899-1961). Încă din Primul Război Mondial, când fusese rănit atât la picior, cât mai ales… în amor, „Ernie” manifesta tendinţe sinucigaşe, mania persecuţiei şi crize nervoase. În 1960, când Hemingway a revenit din Cuba în Statele Unite, suferea de depresie, de teamă şi de nesiguranţă şi aproape că nu mai putea să scrie. A suferit 20 de şedinţe cu şocuri electrice, iar referitor la aceste proceduri, a scris: „Medicii care mă tratau cu şocuri electrice nu înţeleg scriitorii. Ce sens avea să-mi distrugă creierul şi să-mi şteargă memoria, care este capitalul meu, aruncându-mă la marginea vieţii? A fost un tratament genial, doar că au pierdut pacientul”. La ieşirea din clinică, Hemingway s-a convins că, într-adevăr, nu mai poate scrie, astfel că a comis prima tentativă de sinucidere. Rudele au reuşit să-l oprească, dar obsesia îi rămăsese. La cererea soţiei, a făcut un al doilea ciclu de tratament, dar, la câteva zile după externare, s-a împuşcat în cap.

„Generaţia de sacrificiu”, o scuză pentru viitor

Ca şi confratele său Remarque, Hemingway se referea în scrierile sale la „generaţia pierdută” sau „de sacrificiu”. Era vorba despre o generaţie trecută printr-un război concret, însă, de atunci, fiecare generaţie găseşte un motiv să se considere „sacrificată”. Scriitorul american a promovat un nou model de „macho man”, încorporat în creație şi în viaţă. Eroul lui Hemingway este un luptător taciturn şi aspru, care, deşi înţelege că lupta este inutilă, se bate până la capăt. Exemplul perfect este pescarul Santiago din „Bătrânul și marea”, în gura căruia a pus fraza: „Omul nu este creat să sufere o înfrângere. Omul poate fi distrus, dar nu învins”.

„Medicii care mă tratau cu şocuri electrice nu înţeleg scriitorii. Ce sens avea să-mi distrugă creierul şi să-mi şteargă memoria, care este capitalul meu, aruncându-mă la marginea vieţii? A fost un tratament genial, doar că au pierdut pacientul“ (Ernest Hemingway)

https://taifasuri.ro/index.php/taifasuri/mozaic/10304-nebunii-geniali-care-au-schimbat-lumea-i-nr508-sapt15-21-ian-2015

////////////////////////////////////////////

Profituri dezgustătoare: alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global

Noua carte electronică de cercetare globală

De Colin Todhunter

Profituri dezgustătoare:

Sistemul alimentar global

Mâncare otrăvită și bogăție toxică

de

Colin Todhunter

Despre autor

Colin Todhunter este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). În 2018, a fost numit Lider/Model pentru Pace Vie și Justiție de către Engaging Peace Inc., ca recunoaștere a scrierilor sale.

Referindu-se la secțiunea despre India din cartea electronică a autorului din 2022, „ Alimente, deposedare și dependență. Rezistența la noua ordine mondială” , Aruna Rodrigues, reclamantă principală în litigiul de interes public privind muștarul modificat genetic la Curtea Supremă a Indiei, a declarat:

„Colin Todhunter la apogeul său: este o poveste grafică, o poveste de groază detaliată în curs de elaborare pentru India, o dezvăluire a ceea ce se plănuiește, prin intermediul legilor agricole, pentru a transfera suveranitatea și securitatea alimentară a Indiei marilor afaceri. Va veni un moment destul de curând – (nu ceva necunoscut, dar iminent, care se desfășoară chiar și acum), când îi vom plăti pe cei de la Cargill, Ambani, Bill Gates, Walmart – în absența stocurilor naționale de alimente tampon (o schimbare a politicii agricole către culturile comerciale, sfârșitul micilor fermieri, dați la o parte de agricultura contractuală și culturile modificate genetic) – îi vom plăti să ne trimită alimente și să finanțeze împrumuturi de pe piețele internaționale pentru a face acest lucru.”

Cuprins

Introducere

Capitolul I:

Războiul economic al BlackRock împotriva umanității

Capitolul II:

Milioane de oameni suferă din cauza profiturilor globale generate de corporațiile de alimente nesănătoase

Capitolul III:

Cimitirul fast-food-urilor: Îmbolnăvit de profit

Capitolul IV:

Contagiune toxică: fonduri, alimente și produse farmaceutice

Capitolul V:

Rachel Carson și Monsanto: Tăcerea primăverii

Capitolul VI:

De la Union Carbide la Syngenta: Turnând otravă

Capitolul VII:

OMG-urile esențiale pentru hrănirea lumii? Studiu de caz India

Capitolul VIII:

Tranziția alimentară: o acaparare a puterii corporative, mascată de ecologie

Capitolul IX:

Contestarea distopiei ecomoderniste

Capitolul X:

Olanda: model pentru o lume nouă și curajoasă?

Capitolul XI:

Rezistența la alimentele modificate genetic și eco-modernismul

Capitolul XII:

Criză alimentară post-COVID intenționată?

Introducere

………………………………………………….

Det. Aici

https://www.globalresearch.ca/sickening-profits-global-food-system-poisoned-food-toxic-wealth/5844502

///////////////////////////////////////////

De la agrarism la transumanism: Lungul marș spre distopie

De Colin Todhunter

„O demolare totală a formelor anterioare de existență este în curs de desfășurare: cum vine cineva pe lume, sexul biologic, educația, relațiile, familia, chiar și dieta care este pe cale să devină sintetică.” — Silvia Guerini, ecologistă radicală, în „De la corpul «neutru» la cyborgul postuman: o critică a ideologiei de gen” (2023)

În prezent, asistăm la o accelerare a consolidării corporative a întregului lanț agroalimentar global. Conglomeratele mari de date, inclusiv Amazon, Microsoft, Facebook și Google, s-au alăturat giganților tradiționali din agroindustrie , precum Corteva, Bayer, Cargill și Syngenta, în încercarea de a-și impune modelul de alimentație și agricultură în lume. [1]

Fundația Bill și Melinda Gates și marile instituții financiare, precum BlackRock și Vanguard, sunt, de asemenea, implicate, fie prin cumpărarea unor suprafețe uriașe de teren agricol , fie prin promovarea alimentelor biosintetice (contrafăcute) și a tehnologiilor de inginerie genetică, fie, mai general, prin facilitarea și finanțarea obiectivelor mega-corporațiilor agroalimentare . [2]

Interesele miliardare din spatele acestei idei încearcă să-și prezinte soluțiile tehnologice ca pe un fel de inițiativă umanitară: salvarea planetei cu „soluții prietenoase cu clima”, „ajutarea fermierilor” sau „hrănirea lumii”. Dar, de fapt, totul se rezumă la o reîmpachetare și o demascare ecologică a strategiilor deposedatoare ale imperialismului .

Aceasta implică o trecere către o „ agricultură mondială ” sub controlul agritech-ului și al giganților datelor, care se va baza pe semințe modificate genetic, produse create în laborator care seamănă cu alimentele, agricultură „de precizie” și „bazată pe date” și agricultură fără fermieri, întregul lanț agroalimentar, de la câmp (sau laborator) până la vânzarea cu amănuntul, fiind guvernat de platforme monopolistice de comerț electronic determinate de sisteme și algoritmi de inteligență artificială.

Cei care promovează această agendă au o viziune nu doar pentru fermieri, ci și pentru omenire în general.

Elitele, prin complexul lor militar-digital-financiar (Pentagon/Silicon Valley/Big Finance), vor să își folosească tehnologiile pentru a remodela lumea și a redefini ce înseamnă să fii om. Ele consideră oamenii, culturile și practicile lor, precum natura însăși, ca o problemă și o deficiență.

Fermierii vor fi strămutați și înlocuiți cu drone, mașini și cloud computing. Mâncarea va fi redefinită, iar oamenii vor fi hrăniți cu produse sintetice, modificate genetic. Culturile vor fi eradicate, iar omenirea va fi complet urbanizată, subordonată și deconectată de lumea naturală.

Ceea ce înseamnă să fii om este să fii transformat radical. Dar ce a însemnat să fii om până acum sau cel puțin înainte de Revoluția Industrială (relativ recentă) și urbanizarea în masă asociată acesteia?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să discutăm despre legătura noastră cu natura și despre ceea ce făcea cea mai mare parte a umanității înainte de industrializare – cultivarea alimentelor.

Multe dintre ritualurile și sărbătorile străvechi ale strămoșilor noștri au fost construite în jurul poveștilor, miturilor și ritualurilor care i-au ajutat să accepte unele dintre cele mai fundamentale probleme ale existenței, de la moarte la renaștere și fertilitate. Aceste credințe și practici înrădăcinate cultural au servit la sfințirea relației lor practice cu natura și a rolului acesteia în susținerea vieții umane.

Pe măsură ce agricultura a devenit esențială pentru supraviețuirea umană, plantarea și recoltarea culturilor și alte activități sezoniere asociate cu producția de alimente au fost esențiale pentru aceste obiceiuri.

Oamenii celebrau natura și viața căreia i-a dat naștere. Credințele și ritualurile străvechi erau impregnate de speranță și reînnoire, iar oamenii aveau o relație necesară și imediată cu soarele, semințele, animalele, vântul, focul, solul și ploaia, precum și cu schimbarea anotimpurilor care hrăneau și aduceau viața. Relațiile noastre culturale și sociale cu producția agricolă și zeitățile asociate aveau o bază practică solidă.

Viețile oamenilor au fost legate de plantare, recoltare, semințe, sol și anotimpuri timp de mii de ani.

Silvia Guerini, al cărei citat introduce acest articol, subliniază importanța relațiilor profund înrădăcinate și a ritualurilor care le reafirmă. Ea spune că prin intermediul ritualurilor, o comunitate se recunoaște pe sine și locul său în lume. Acestea creează spiritul unei comunități înrădăcinate, contribuind la înrădăcinare și la dăruirea unei singure existențe într-un timp, într-un teritoriu, într-o comunitate.

Profesorul Robert W Nicholls explică faptul că cultele lui Woden și Thor au fost suprapuse peste credințe mult mai vechi și mai bine înrădăcinate legate de soare și pământ, de culturi și animale și de rotația anotimpurilor între lumina și căldura verii și frigul și întunericul iernii.

Relația umanității cu agricultura și hrana, precum și legăturile noastre cu pământul, natura și comunitatea, au definit timp de milenii ce înseamnă să fii om.

Luați India, de exemplu. Viva Kermani, specialist în științe ale mediului , spune că hinduismul este cea mai mare religie bazată pe natură din lume, care:

„… recunoaște și caută Divinul în natură și recunoaște totul ca fiind sacru. Consideră pământul ca fiind Mama noastră și, prin urmare, susține că acesta nu ar trebui exploatat. Pierderea acestei înțelegeri că pământul este mama noastră, sau mai degrabă o ignorare deliberată a acesteia, a dus la abuzul și exploatarea pământului și a resurselor sale.”

Kermani observă că scripturile antice îi învățau pe oameni că animalele și plantele din India sunt sacre și, prin urmare, toate aspectele naturii trebuie venerate. Ea adaugă că această înțelegere și respect față de mediu este comună tuturor sistemelor religioase și spirituale indice: hinduism, budism și jainism.

Conform lui Kermani, zeitățile vedice au un simbolism profund și multe niveluri de existență. O astfel de asociere este cu ecologia. Surya este asociată cu soarele, sursa de căldură și lumină care hrănește pe toată lumea; Indra este asociată cu ploaia, recoltele și abundența; iar Agni este zeitatea focului și a transformării și controlează toate schimbările.

Ea observă că Vrikshayurveda, un text sanscrit antic despre știința plantelor și copacilor, conține detalii despre conservarea solului, plantare, semănat, tratament, propagare, cum să se trateze dăunătorii și bolile și multe altele.

La fel ca Nicholls, Kermani oferă o perspectivă asupra unora dintre aspectele culturale, filosofice și practice profunde ale legăturii umanității cu natura și producția de alimente.

Această conexiune rezonează cu agrarianismul, o filozofie bazată pe muncă cooperativă și camaraderie, care contrastează puternic cu valorile și impactul vieții urbane, al capitalismului și al tehnologiei, considerate dăunătoare independenței și demnității. Și agrarianismul subliniază o dimensiune spirituală, precum și valoarea societății rurale, a fermelor mici, a proprietății pe scară largă și a descentralizării politice.

Proeminentul susținător al agrarianismului, Wedell Berry, spune :

„Revoluția care a început cu mașini și substanțe chimice continuă acum cu automatizarea, computerele și biotehnologia.”

Pentru Berry, agrarianismul nu este o nostalgie sentimentală după un timp trecut. Atitudinile coloniale, interne, străine și acum globale, au rezistat agrarianismului autentic aproape de la început – nu au existat niciodată economii complet sustenabile, stabile, adaptate local și bazate pe uscat.

Cu toate acestea, Berry oferă multe exemple de ferme mici (și mari) care au o producție similară cu agricultura industrială, cu o treime din energia consumată.

În poemul său „O călătorie spirituală”, Berry scrie următoarele:

„Și lumea nu poate fi descoperită printr-o călătorie de kilometri întregi,

indiferent cât de lungă,

ci doar printr-o călătorie spirituală,

o călătorie de un inch,

foarte anevoioasă, umilitoare și plină de bucurie,

prin care ajungem la pământul de la picioarele noastre

și învățăm să ne simțim ca acasă.”

Dar în distopia rece, centralizată și tehnocratică planificată, legătura spirituală a umanității cu mediul rural, cu alimentele și producția agricolă va fi aruncată în coșul de gunoi al istoriei.

Silvia Guerini spune [3]:

„Trecutul devine ceva de șters pentru a rupe firul care ne leagă de o istorie, de o tradiție, de o apartenență, pentru tranziția către o nouă umanitate dezrădăcinată, fără trecut, fără memorie… o nouă umanitate dezumanizată în esența sa, total în mâinile manipulatorilor realității și adevărului.”

Această umanitate dezumanizată, desprinsă de trecut, face parte din agenda mai amplă a transumanismului. De exemplu, nu vedem doar o tendință spre o lume fără fermieri și tot ceea ce ne-a conectat la sol, ci, potrivit lui Guerini, și o lume fără mame.

Ea susține că cei din spatele copiilor în eprubetă și al maternității surogat au acum în vedere ingineria genetică și uterul artificial, ceea ce ar exclude femeile din procesul reproductiv. Guerini prezice că uterul artificial ar putea fi în cele din urmă cerut, sau mai degrabă comercializat, ca un drept pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele transgender. Este interesant că limbajul din jurul sarcinii este deja contestat prin omiterea cuvântului „femei” din afirmații precum „persoane care pot rămâne însărcinate”.

Desigur, de mult timp există o estompare a granițelor dintre biotehnologie, eugenie și inginerie genetică. Culturile modificate genetic, inițierea genetică și editarea genelor sunt acum o realitate, dar scopul final este îmbinarea inteligenței artificiale, a bionanotehnologiei și a ingineriei genetice pentru a produce transumanul într-o singură lume.

Această abordare este promovată de interese puternice care, potrivit lui Guerini, folosesc o stângă curcubeu, transgenică și organizații LGBTQ+ pentru a promova o nouă identitate sintetică și a revendica noi drepturi. Ea spune că acesta este un atac asupra vieții, asupra naturii, asupra „ceea ce se naște, spre deosebire de artificial” și adaugă că toate legăturile cu lumea reală, naturală trebuie rupte.

Este interesant că, în raportul său intitulat „Viitorul alimentelor” , gigantul britanic al supermarketurilor Sainsburys celebrează un viitor în care suntem microcipați și urmăriți, iar neuronii au potențialul de a vedea toate datele noastre genetice, de sănătate și situaționale înregistrate, stocate și analizate de algoritmi care ar putea determina exact de ce alimente (livrate cu drona) avem nevoie pentru a ne susține într-un anumit moment al vieții noastre. Toate acestea sunt vândute drept „optimizare personală”.

Mai mult, conform raportului, este probabil să obținem nutrienți cheie prin implanturi. O parte din acești nutrienți vor veni sub formă de alimente și insecte cultivate în laborator.

O dantelă neuronală este o plasă ultra-subțire care poate fi implantată în craniu, formând o colecție de electrozi capabili să monitorizeze funcția creierului. Aceasta creează o interfață între creier și mașină.

Sainsbury’s face o treabă destul de bună încercând să promoveze un viitor distopic în care inteligența artificială ți-a luat locul de muncă, dar, conform raportului, ai mult timp să celebrezi lumea minunată și distorsionată a „culturii alimentare” creată de supermarket și stăpânii tăi digitali.

Tehnofeudismul se întâlnește cu transumanismul — totul pentru confortul dumneavoastră, desigur.

Însă nimic din toate acestea nu se va întâmpla peste noapte. Și rămâne de văzut dacă tehnologia va da rezultate. Cei care promovează această lume nouă și curajoasă s-ar putea să fi exagerat, dar își vor petrece următoarele decenii încercând să-și ducă viziunea mai departe.

Dar aroganța este călcâiul lor achile.

Încă mai este timp pentru educație, organizare, rezistență și agitație împotriva acestei aroganțe, nu în ultimul rând prin contestarea giganților alimentari industriali și a sistemului care îi susține și prin susținerea și crearea de mișcări alimentare la nivel local și economii locale care să consolideze suveranitatea alimentară.

*

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram și Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

Cu o lună înainte de aniversarea Global Research

Renumitul autor Colin Todhunter este specializat în dezvoltare, alimentație și agricultură. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare privind Globalizarea (CRG).

Note

[1] Vezi Hrană, deposedare și dependență: Rezistența la Noua Ordine Mondială .

[2] Vezi Profituri dezgustătoare: Alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global

[3] Îi datorăm multă recunoștință lui Paul Cudenec și articolului său Adevăr, realitate, tradiție și libertate: rezistența noastră la marea dezrădăcinare de pe site-ul Winter Oak, care oferă citate și perspective asupra operei Silviei Guerini.

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Colin Todhunter , Global Research, 2025

https://www.globalresearch.ca/agrarianism-transhumanism-long-march-dystopia/5865602?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

////////////////////////////////////////////

Ipocrizia flagrantă și înșelăciunile încorporate ale giganților alimentari globali

De Colin Todhunter

Bryce Martinez (18) din Pennsylvania a intentat o acțiune în justiție împotriva unor mari companii alimentare, susținând că alimentele lor ultra-procesate (UPF) au dus la dezvoltarea sa de diabet zaharat de tip 2 și steatoză hepatică la vârsta de 16 ani.

Cele 11 firme enumerate în proces sunt Kraft Heinz, Mondelez, Coca-Cola, Post Holdings, PepsiCo, General Mills, Nestle’s (SUA), WK Kellogg, Mars, Kellanova și Conagra.

Filtrele UPF au trecut prin multiple etape de procesare și conțin adesea aditivi, conservanți și ingrediente artificiale. Aceste UPF au devenit alimente de bază în multe gospodării. Exemple de UPF sunt supele preambalate, multe cereale pentru micul dejun, sosurile, pizza congelată, mesele gata preparate, hot dog-ii, cârnații, băuturile carbogazoase, înghețata și fursecurile, prăjiturile, bomboanele și gogoșile cumpărate din magazin.

Echipa juridică a lui Martinez susține că marile corporații alimentare și-au conceput în mod deliberat produsele pentru a declanșa reacții de dependență. Avocații săi de la Morgan & Morgan, o importantă firmă de avocatură din SUA, spun că cazul este fără precedent și include acuzații de conspirație, neglijență, declarații frauduloase și practici comerciale neloiale.

Martinez consumase în mod regulat creme UPF populare de-a lungul copilăriei. Procesul contestă argumentul industriei alimentare conform căruia consumatorii au libertatea de alegere în deciziile lor alimentare. Se susține că noțiunea de libertate de alegere este compromisă de tacticile de marketing agresive, în special cele destinate copiilor, și de natura adictivă a acestor produse.  

UPF-urile sunt extrem de profitabile pentru corporații. Aceleași companii care domină piața UPF-urilor sunt interconectate cu firme de investiții precum BlackRock și Vanguard, care dețin, de asemenea, participații în industria farmaceutică. Această dublă investiție creează un ciclu în care firmele de investiții profită atât de vânzarea de alimente dăunătoare, cât și de tratamentul bolilor asociate cu aceste produse.

În plus, sistemul economic predominant creează o situație paradoxală în care lucrătorii, ale căror fonduri de pensii sunt adesea gestionate de aceiași giganți ai investițiilor, se află legați financiar de un ciclu care le subminează propria sănătate și bunăstare.

Există un citat celebru adesea atribuit fermierului, poetului și activistului Wendell Berry:

„Oamenii sunt hrăniți de industria alimentară, care nu acordă nicio atenție sănătății, și sunt tratați de industria sănătății, care nu acordă nicio atenție hranei.”

Multă vreme, acest lucru a servit foarte bine intereselor ambelor industrii.

Știința corporativă și ILSI

Influența pe care corporațiile gigantice o au asupra sistemului alimentar este întruchipată de Institutul Internațional de Științe ale Vieții (ILSI). Prezentându-se ca o organizație științifică independentă, în întreaga lume, din China până în India, ILSI joacă un rol crucial în promovarea unor discursuri care să beneficieze finanțatorii săi corporativi.  

Conform raportului Parteneriat pentru o planetă nesănătoasă (Responsabilitate corporativă, 2020), interferența politică a transnaționalelor din industria alimentară și a băuturilor, precum Coca-Cola, McDonald’s, Nestlé și PepsiCo, este omniprezentă. Raportul arată cum aceste corporații au valorificat ILSI pentru a împiedica progresul politicilor nutriționale la nivel global.

După ce a documentat faptul că ILSI a țesut o rețea complexă de uși rotative sau a încheiat parteneriate cu instituții de cercetare de top din India (inclusiv „controlul” Niti Aayog, grupul de experți în politici publice al guvernului Indiei) pentru a denigra dietele tradiționale, raportul afirmă:

„ILSI India este emblematic pentru modul în care ILSI, în general, se asigură că industria alimentară și a băuturilor este capabilă să își aprofundeze înțelegerea politicilor publice și a discursului aferent la nivel global. Un astfel de exemplu în acest sens este un studiu sponsorizat de ILSI privind consumul de zahăr, realizat de două dintre cele mai respectate entități de cercetare din India, Consiliul Indian pentru Cercetări Medicale și Institutul Național de Nutriție.”

Adaugă:

„…intenția studiului pare a fi absolvirea produselor alimentare comercializate de susținătorii corporativi ai ILSI și/sau redirecționarea preocupărilor publicului legate de alimentație către alimentele tradiționale pe care finanțatorii ILSI ar spera să le înlocuiască.”

ILSI generează date științifice și le furnizează agențiilor statale, lucrând pentru armonizarea reglementărilor alimentare și facilitarea comerțului internațional, nu în ultimul rând prin elaborarea standardelor și orientărilor Codex. Acesta are o influență notabilă asupra Codex prin colaborările sale cu organismele de reglementare implicate în stabilirea standardelor de siguranță alimentară.

Alimente ultraprocesate (UPF) digitalizate „gata de consum” la nivel mondial: Milioane de oameni suferă din cauza profiturilor globale generate de industria alimentelor nesănătoase

Comisia Codex Alimentarius este o organizație internațională condusă în comun de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Obiectivele sale declarate sunt de a dezvolta și adopta standarde alimentare uniforme pentru țările membre și de a promova fluxul internațional liber și neîngrădit de produse alimentare, eliminând astfel barierele comerciale în calea alimentelor și (se presupune) asigurând siguranța alimentară.

Biotehnologia, pesticidele, aditivii alimentari și contaminanții sunt câteva dintre problemele discutate în cadrul reuniunilor Codex. FAO afirmă: „Standardele Codex se bazează pe cele mai bune date științifice disponibile, asistate de organisme internaționale independente de evaluare a riscurilor sau de consultări ad-hoc organizate de FAO și OMS.”

Standardele Codex servesc în multe cazuri drept bază pentru legislația națională. Acesta stabilește nivelurile minime de reziduuri alimentare pentru pesticide, cantitățile admisibile de aluminiu, plumb și arsenic din alimente și ce substanțe sau produse sunt periculoase. Aceste decizii afectează produsele și piețele corporațiilor uriașe care au în joc sute de milioane de dolari.

ILSI s-a infiltrat în principalele organisme naționale și internaționale de reglementare și luare a deciziilor în domeniul alimentar și al sănătății, în încercarea de a face lobby sau de a discredita orice decizie potențială care le-ar putea afecta profitul (a se vedea Lumea opacă a relațiilor „toxice” ale Codex Alimentarius și Monsanto ).

Potrivit lui Ivica Kelam de la Universitatea Josip Juraj Strossmayer din Osijek din Croația:

„ILSI se bucură de relații strânse cu organismele de reglementare, inclusiv Comitetul mixt de experți OMS/FAO pentru aditivi alimentari și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, care se bazează pe resursele substanțiale controlate de ILSI. Organizația nu numai că influențează standardele Codex prin cooperarea directă cu autoritățile de reglementare naționale și internaționale, ci și indirect, prin rețelele pe care le dezvoltă.”

Printre finanțatorii ILSI s-au numărat, la un moment dat, Coca-Cola, PepsiCo, Mars, Mondelez, General Mills, Nestle, Kellogg, Hershey, Kraft, Dr. Pepper Snapple Group, Starbucks Coffee, Monsanto, CropLife International, Syngenta, Dow AgroSciences, Pioneer Hi-Bred, Bayer CropScience, BASF, Cargill, Unilever și Campbell Soup (a se vedea rapoartele „ Pushing partnerships: corporate influence on research and policy via the International Life Sciences Institute and ILSI is a food lobby group” ).

Bryce Martinez se confruntă cu niște forțe foarte puternice care vor face tot posibilul pentru a respinge orice provocare ce ar putea reprezenta o amenințare critică la adresa puterii, profiturilor și practicilor lor.  

Ipocrizie flagrantă

La sfârșitul anului 2020, Incubatorul Global de Advocacy pentru Sănătate (GHAI) a publicat un raport care descria modul în care Coca-Cola, McDonald’s, Nestlé și PepsiCo au folosit evenimentul COVID pentru a comercializa agresiv UPF-urile.

În Brazilia, Nestlé, Bauducco și Danone au donat peste 400 de tone de alimente, inclusiv produse din rafturile nealcoolice considerate nesănătoase conform ghidurilor alimentare oficiale braziliene. În Africa de Sud, Coca-Cola a donat băuturi răcoritoare familiilor din localități și mai multor centre medicale.

GHAI notează că marile corporații alimentare și-au lăudat, de asemenea, UPF-urile nesănătoase ca fiind produse esențiale, sigure și stimulatoare ale sistemului imunitar. În Brazilia, ILSI a promovat cinic alimentele procesate ca aliați în lupta împotriva COVID.

În Japonia, Coca-Cola a încurajat oamenii să facă mișcare acasă în timp ce se află „în carantină” prin intermediul videoclipurilor online cu exerciții, promițând să doneze până la un milion de băuturi utilizatorilor aplicației care urmăresc 1.000 de pași pe zi. În Brazilia, McDonalds a postat videoclipuri pe X care arată copii care își presează părinții să meargă la McDonalds în timpul „carantinei” pentru a lua mâncare în siguranță prin intermediul drive-thru-ului fără contact.

Raportul a evidențiat modul în care lipsa reglementărilor privind alimentele sănătoase la nivel mondial a permis acestor corporații să își perfecționeze imaginea publică, subminând în același timp sănătatea publică. Realitatea este că cercetările indică faptul că dietele bogate în UPF-uri pot submina imunitatea prin mai multe mecanisme, legate în principal de deficiențe nutriționale, inflamații și modificări ale microbiomului intestinal.

GHAI afirmă că tocmai companiile care contribuiseră deja la creșterea ratelor de obezitate și a bolilor legate de alimentație au exploatat evenimentul COVID pentru a se poziționa pe sine și produsele lor ca fiind „esențiale”, influențând în același timp, direct și indirect, politica de sănătate publică.

Un studiu evaluat de colegi, publicat în American Journal of Preventive Medicine, a arătat că un consum crescut de alimente ultra-procesate (UPF) a fost asociat cu peste 10% din decesele premature, prevenibile, din orice cauză, din Brazilia în 2019. UPF-urile au înlocuit treptat consumul de alimente integrale tradiționale, cum ar fi orezul și fasolea, în Brazilia (a se vedea și raportul „ Liberul schimb și epidemia de alimente nesănătoase din Mexic ”).

În țările cu venituri mari, precum Statele Unite și Regatul Unit, alimentele cu factor de creștere în densitate mare (UPF) reprezintă mai mult de jumătate din aportul caloric total, o cifră mult mai mare decât cea din Brazilia. Și segmentele mai sărace ale societății sunt cele care se bazează mai mult pe produsele UPF din cauza costului lor redus. Cu toate acestea, narațiunile susținute de corporații minimalizează adesea aceste riscuri sau le încadrează ca probleme de responsabilitate personală, mai degrabă decât ca probleme sistemice.  

Studiile au asociat UPF-urile cu riscuri semnificativ crescute de boli cardiovasculare, boli de inimă, diabet zaharat de tip 2, obezitate și sindrom metabolic, hipertensiune arterială și niveluri anormale ale lipidelor din sânge, anxietate și tulburări mintale, depresie și declin și afectare cognitivă. Există, de asemenea, un risc crescut de anumite tipuri de cancer, în special cancerul ovarian și cel de sân. (Vezi asta , asta , asta și asta .)

Raportul GHAI a descris cum chiar corporațiile care au dus criza de sănătate publică la niveluri alarmante au folosit un eveniment prezentat drept o urgență de sănătate publică în avantajul lor. Cinismul și ipocrizia lor sunt imposibil de ignorat.

Ceea ce a fost odată un dar al naturii (alimente sănătoase) a fost transformat într-o marfă industrială. Pe măsură ce UPS-urile au ajuns să domine din ce în ce mai mult dietele și să facă ravagii asupra sănătății umane, marjele de profit sunt crescute, iar consumatorii sunt considerați doar niște daune colaterale care pot fi exploatate pentru profit suplimentar de către industria „sănătății”.

Pentru mai multe informații, consultați cărțile autorului, „ Profituri dezgustătoare: Mâncarea otrăvită a sistemului alimentar global și averea toxică” și „Jocul puterii: Viitorul alimentelor” .

*

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram și Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

Strângerea de fonduri de sărbători a Global Research

Renumitul autor Colin Todhunter este specializat în dezvoltare, alimentație și agricultură. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare privind Globalizarea (CRG).

Cartea lui Colin Todhunter, „Profituri dezgustătoare: Mâncarea otrăvită și averea toxică a sistemului alimentar global”, oferă o perspectivă mai amplă asupra problemelor abordate mai sus. Aceasta poate fi citită aici .

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Colin Todhunter , Global Research, 2024

https://www.globalresearch.ca/deceptions-global-food-giants/5875934?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

////////////////////////////////////////////

UNCTAD, COP29. Au făcut-o din nou: După tirania digitală, acum teroarea climatică, dincolo de cele mai proaste imaginații ale lui George Orwell

De Peter Koenig

Deja în noiembrie 2023, UNCTAD a făcut furori în presă anunțând un viitor digital; vedeți aici:

„CNUCED – denigrând în mod flagrant mandatul său istoric în numele țărilor în curs de dezvoltare, și anume Sudul Global – va echilibra condițiile de concurență, cum se spune, în numele întregului Sistem ONU, anunțând într-un comunicat de presă la Geneva, pe 15 noiembrie 2023 , Săptămâna sa electronică, care va avea loc în perioada 4-8 decembrie 2023, într-o reamenajare majoră a seriei sale anuale de Săptămâni ale Comerțului Electronic, care a început în 2016.”

Secretarul general al UNCTAD, Rebecca Grynspan, a declarat:

„Economia digitală joacă un rol esențial în promovarea obiectivelor de dezvoltare la toate nivelurile. Prin discuții incluzive și cu mai multe părți interesate, putem construi împreună un viitor digital global care să funcționeze pentru toți.”

„Peste 3.000 de părți interesate din 130 de țări vor examina cum să transforme oportunitățile digitale în câștiguri comune de dezvoltare și să elimine decalajele existente pentru un viitor sustenabil.”

Vedeți acest articol pentru întregul text .

Pentru cei care înțeleg ce înseamnă digitalizarea completă a tuturor lucrurilor, aceasta indică în mod clar calea către tirania digitală, către un Gulag digital – promovat de UNCTAD, o organizație ONU, bine conștientă de ceea ce face.

UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) pare să fi devenit vârful de lance al ONU pentru anunțarea – sau reanunțarea – Agendei 2030, o amenințare anti-umană a sistemului ONU, aflată în curs de desfășurare și viitoare.

Acum, UNCTAD ajută la vânzarea lumii a farsei climatice, la scară largă.

Acesta avertizează lumea cu privire la un dezastru climatic iminent, în contextul în care globul intră din nou într-unul dintre evenimentele mondiale cu cele mai mari emisii de CO2, COP29, care va avea loc în capitala Azerbaidjanului, Baku, între 11 și 22 noiembrie 2024.

Semnificația oficială a COP este Conferința Părților (COP) la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC). Este un summit internațional privind clima, care se desfășoară anual. La COP, liderii mondiali se reunesc pentru a lucra împreună la soluții pentru combaterea schimbărilor climatice.

Până în prezent, numărul participanților care s-au înregistrat cu succes pentru COP29 a depășit 32.000. Înregistrarea oficială a început abia în iunie 2024. Așadar, acesta ar putea fi doar începutul unui număr mai mare de participanți.

COP28 a avut loc acum un an la Dubai, cu peste 85.000 de participanți. Dacă dați crezare interpretării oficiale, COP-urile sunt pentru ca liderii mondiali să găsească soluții la schimbările climatice inevitabile și în continuă progresie.

.

COP28 în Emiratele Arabe Unite (Licențiat sub CC BY-SA 2.0)

.

Chiar așa? Are lumea 32.000 sau chiar 85.000 de „lideri”? Cu anturajul lor rezonabil, s-ar putea ajunge la 2.000.

Dar ce se întâmplă cu toți ceilalți?

Mai întâi, toți zboară în Azerbaidjan cu avioane care emit mult CO2, sute, dacă nu mii, în avioane private.

Imaginează-ți? Să te prefaci că vorbești despre protejarea mediului de gazele cu efect de seră care dăunează Pământului?

Cea mai mare parte a lumii și participanții s-ar putea să nu fi știut niciodată că COP21 din 2015 de la Paris a emis un acord „clandestin”, care nu va fi publicat, prin care se stipulează că emisiile de CO2 provenite din războaie și alte activități militare, precum și din traficul aerian și călătoriile pe mare, nu trebuie luate în considerare. Foarte inteligent, deoarece armata, la nivel mondial, este de departe cel mai mare poluator.

Infracțiuni legate de schimbările climatice – Depopularea în numele drepturilor omului

Det. Aici

https://www.globalresearch.ca/unctad-un-cop29/5872524

//////////////////////////////////////////

Privatizarea apei ca o marfă proprie, mai degrabă decât ca un drept universal al omului

De Joachim Hagopian

Nu există o resursă naturală mai mare pe acest pământ decât apa. Fiind hrana oricărei forme de viață, apa menține în viață fiecare organism viu și care respiră, fiecare plantă, fiecare animal și fiecare ființă umană de pe această planetă. În același mod în care fără aer de respirat, fără apă noi, oamenii, nu putem susține viața mai mult de câteva zile.

Din cauza încălzirii globale, a secetei pe scară largă și a sistemelor de apă din ce în ce mai poluate, disponibilitatea preconizată a apei dulci curate în anii următori pentru a satisface cerințele tot mai mari ale unei populații globale în creștere se numără printre cele mai descurajante provocări umane ale acestui secol. Până în 2015, se estimează o creștere de 17% a cererii globale de apă doar pentru creșterea cantității de alimente produse în agricultură. Până în același an, 2025, populația globală în creștere va crește nevoile de consum de apă cu un uimitor 40%. În timp ce petrolul a jucat un rol extrem de important în secolul al XX-lea, apa este considerată cea mai valoroasă resursă naturală a secolului XXI.Prin urmare, în urmă cu câțiva ani, Națiunile Unite au declarat accesul la apă potabilă curată un drept universal al omului. În schimb, negarea intenționată a acestuia este considerată o încălcare gravă a drepturilor omului, care neagă însăși viața. Iar orice decizie calculată care le refuză oamenilor dreptul universal la viață este nimic altceva decât o crimă ucigașă și rușinoasă împotriva umanității.

În ciuda poluării aerului provocate de om, care ne murdărește de mult timp plămânii, provocând totodată încălzirea globală, schimbările climatice și creșterea numărului de dezastre naturale catastrofale, ca să nu mai vorbim de pericolul tot mai mare pentru sănătatea noastră, oamenii, însăși ideea de a transforma aerul curat într-o marfă prețioasă care poate fi ambalată și vândută în mod oportunist de aceleași corporații care ne-au ruinat aerul, însăși această noțiune ar fi instantaneu criticată, disprețuită și ridiculizată.

Și totuși, exact asta se întâmplă în ultimii treizeci de ani pe toată planeta, având în vedere că rezerva de apă dulce potabilă a Pământului este în continuă scădere. Banca Mondială a finanțat privatizarea globală a rezervelor de apă ale Pământului, transformând apa curată, atât de necesară pentru supraviețuire, într-un bun privat inaccesibil pentru cei mai săraci oameni de pe Pământ. Aceștia mor literalmente de sete și boli din cauza profitorilor corporatiști lacomi și psihopați care plasează din nou furtul și lăcomia mai presus de bunăstarea umană și de viața însăși.Dar aceasta este agenda globalistă – subțierea turmei umane de la aproape șapte miliarde în prezent la doar o jumătate de miliard. Asta înseamnă că 13 din 14 dintre noi, care trăiesc astăzi, conform planului lor diabolic al oligarhilor, pur și simplu trebuie să moară în următorii câțiva ani. Și ce modalitate mai bună de a extermina rapid populația umană decât preluarea deplină a controlului asupra rezervelor limitate de apă ale Pământului, care se diminuează.Mai mulți oameni de pe această planetă mor în prezent din cauza bolilor transmise prin apă murdară decât mor din cauza tuturor războaielor și violențelor din întreaga lume la un loc. În fiecare oră, 240 de bebeluși mor din cauza apei nesigure. 1,5 milioane de copii sub cinci ani mor în fiecare an din cauza holerei și a febrei tifoide din cauza condițiilor insalubre ale apei. Aceste fapte incredibil de triste și alarmante ilustrează cât de importantă și critică este o sursă de apă dulce curată pentru a rămâne în viață pe această planetă. Preluarea controlului asupra rezervei de apă curată a Pământului se realizează prin transformarea apei într-o marfă privată, pe care doar cele mai mari corporații și bănci o controlează. Simpla transformare a apei într-un produs inaccesibil pentru cei mai săraci oameni de pe planetă este o modalitate extrem de eficientă, deși cea mai sinistră, de a reduce așa-numita problemă a suprapopulării.

Trei moduri principale prin care populația umană scade semnificativ în fiecare an sunt decesele cauzate de foamete și malnutriție (inclusiv lipsa apei potabile) – între șapte și opt milioane de oameni, bolile care ucid între două și trei milioane (cu amenințări tot mai mari ca bolile infecțioase să se transforme în pandemii) și peste aproape o jumătate de milion de oameni care mor în fiecare an din cauza războiului.

În spatele ușilor închise, globaliștii oligarhi se întâlnesc periodic și discută ce este mai bine pentru umanitate și planetă, în funcție de interesele lor megalomaniace. De mulți ani, acest subiect extrem de important al privatizării și controlului apei, ca mijloc convenabil și cel mai eficient de a aborda problema suprapopulării, a fost adus în discuție în mod regulat… alături de subiecte conexe precum geoingineria, OMG-urile, vaccinurile, utilizarea excesivă a antibioticelor, războaiele planificate pentru petrol și apă, elaborarea de politici globale menite să crească destabilizarea politică, sărăcia și să submineze economiile, radiațiile nucleare și o mulțime de alte mijloace de eliminare a populației umane. Revista Time a relatat cum Fundația Bill și Melinda Gates a finanțat cercetări la Universitatea din Carolina de Nord, printre alte 78 de organizații, pentru a dezvolta tehnici de contracepție cu ultrasunete pentru infertilitate, în scopul sterilizării spermei masculine. La o conferință TED din 2010 , Bill Gates a vorbit deschis despre depopularea a 6,8 miliarde de oameni care trăiesc pe Pământ cu până la „10 până la 15%”, folosind ambele programe, finanțate puternic, de vaccinare și contracepție, care vor face o mare parte din populația globală infertilă. Între timp, miliardarul Ted Turner a mers chiar mai departe, oferindu-și opinia publică pentru reducerea populației lumii cu 70%, până la „două miliarde”. Și acest lucru este înregistrat .

Apelurile pentru începerea sterilizării populației umane au început să apară încă de la mijlocul anilor 1970, cu Henry Kissinger în calitate de fost secretar de stat și membru de rang înalt al Comisiei Bilderberg, în documentul său declasificat al Consiliului Național de Securitate (1974) intitulat „Implicațiile creșterii populației mondiale asupra securității și intereselor externe ale Statelor Unite”. Acest document a subliniat prioritatea maximă acordată implementării programelor de control al nașterilor care vizau treisprezece națiuni din lumea a treia, în mare parte din America de Sud. Resurse extraordinare au fost alocate prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), care a impus un ajutor financiar suplimentar țărilor dispuse să implementeze programe de sterilizare și depopulare.

Apa este viață – Ne fură mijloacele de trai și nici măcar nu observăm

O dovadă mai evidentă a disprețului nepăsător pe care oligarhii globaliști îl au față de noi, cei care avem 99% din populație, este surprinsă într-o declarație scrisă de Prințul Phillip, soțul Reginei Elisabeta a II-a, în prefața cărții sale, „Trebuie să mărturisesc că sunt tentat să cer reîncarnarea ca virus deosebit de mortal” pentru a reduce populația umană. Pare ușor de discernut că o agendă globalistă explicită pentru o Nouă Ordine Mondială, propagată deschis cu referințe repetate de către președintele George Bush senior, include depopularea prin diverse mijloace, controlul apei prin privatizare – doar unul dintre multele din arsenalul elitei puterii.

Oamenii mor din cauza lipsei de apă curată de mult timp și vor continua să moară cu o frecvență și mai mare dacă planul de privatizare a apei va continua să se desfășoare necontrolat și fără opoziție. Din fericire, forțele s-au mobilizat pentru a combate privatizarea apei. Chiar săptămâna trecută, imediat după reuniunea anuală a Băncii Mondiale de la Washington DC, care a durat câteva zile , o coaliție internațională de grupuri anti-privatizare a drepturilor la apă din India și America a trimis un mesaj oficial prin care solicita Băncii Mondiale să pună capăt practicii sale distructive de privatizare a apei în întreaga lume, sub pretextul progresului în dezvoltare. Întâlnirile Băncii de la Washington DC au promovat minciuni și dezinformare, în încercarea de a prezenta un raport elogios care să prezinte așa-numita eficacitate și succesele obținute în ultimii ani prin transferarea drepturilor la apă către sectorul privat. Corporația Financiară Internațională (IFC) a Băncii Mondiale, cea mai mare sursă de finanțare a planetei pentru privatizarea apei, oferă împrumuturi și finanțare națiunilor din lumea a treia pentru ca firmele private de gestionare a apei să preia controlul asupra drepturilor la apă municipale, regionale și naționale.

Directoarea unui grup global de advocacy numit Corporate Accountability International , Shayda Naficy, a subliniat că 75% din cheltuielile pentru funcționarea unei companii de utilități de apă ar trebui să fie direcționate către infrastructură. În fiecare națiune, companiile private au plasat prioritatea obținerii de profit în detrimentul nevoii de a investi în infrastructura necesară pentru conectarea și deservirea adecvată a clienților de apă. În eforturile de a maximiza eficiența costurilor, precum și profiturile, prețurile apei cresc invariabil și devin rapid inaccesibile pentru cei mai săraci clienți. Întreruperea alimentării cu apă pentru mii de familii cu venituri mici, care nu își pot plăti costurile în creștere, a devenit un rezultat mult prea frecvent și inevitabil. Rata de eșec de 34% a Băncii Mondiale pentru toate contractele private de apă și canalizare între 2000 și 2010 depășește cu mult ratele de eșec de o singură cifră din industriile telecomunicațiilor, energiei și transporturilor. Criticii susțin că sectorul public este mult mai responsabil față de constituenții săi publici decât întreprinderile din sectorul privat, care răspund doar consiliului de administrație pentru a demonstra profituri suficiente. Corupția devine un lucru obișnuit. În plus, există un conflict de interese atunci când IFC acționează atât ca împrumutător de bani, cât și ca consultant pentru municipalitățile străine în atribuirea contractelor fără licitație unor companii private de utilități de apă favorizate.

Pentru a ilustra cel mai bine scenariile tipice în care privatizarea apei fie nu funcționează, fie s-a dovedit deja un eșec, merită o examinare atentă. Vestea bună este că, în ultimii ani, oameni din diferite părți ale lumii au mobilizat eforturi și campanii de succes pentru a opri privatizarea apei în propriile case. În prezent, în mai multe regiuni din India, cetățenii se unesc pentru a confrunta și combate multitudinea de probleme legate de privatizarea apei în țara lor.

Recent, în Nagpur, cel mai mare oraș din centrul Indiei, unde se desfășoară primul parteneriat municipal al țării cu o companie privată de utilități, au izbucnit tensiuni majore. În urmă cu trei ani, orașul a semnat un contract pe 25 de ani cu Veolia Water pentru a furniza orașului cu 2,7 milioane de locuitori servicii de apă 24 de ore din 24, 7 zile din 7. În schimb, întârzierile neprevăzute, care au dus la creșterea semnificativă a prețurilor, împreună cu distribuția nedreaptă a apei și întreruperile frecvente ale serviciului, au dus la proteste pe scară largă pe străzi și la acuzații de corupție. Oficialii orașului indică o serie de încălcări grave ale contractelor. Din nou, reducerea costurilor prin refuzul de a investi în infrastructura necesară pare a fi principala cauză a eșecului acestui proiect. Raportul din 2012 al Corporate Accountability International, intitulat „ Închiderea robinetului pentru apa privată: Argumentele pentru ca Banca Mondială să se dezinvesti ”, citează o serie de cazuri similare în care privatizarea s-a dovedit ineficientă.

Cetățenii îndrăzneți și puternici din Bolivia, în anul 2000, au făcut furori în întreaga lume după ce au reușit să elimine serviciile de apă privatizate, sub forma Bechtel, a cincea cea mai mare corporație privată de pe planetă. Protestatarii pasionați din al treilea oraș ca mărime din Bolivia au reușit să se opună creșterii prețurilor Bechtel și au cerut companiei să renunțe la controlul asupra alimentării cu apă municipale a orașului lor, alungând în cele din urmă gigantul scandalos din țară. Deși eforturile marilor companii de a cumpăra și controla drepturile la apă în multe națiuni din America Latină au avut fiecare rândul lor în națiuni precum Ecuator și Brazilia, doar serviciile de apă din Chile sunt privatizate. În cele din urmă, locuitorii locali, practic peste tot unde a încercat privatizarea, s-au confruntat cu o rezistență puternică din partea consumatorilor, care își dau seama că firma lor privată de utilități a eșuat lamentabil în furnizarea de servicii de calitate la prețuri accesibile.

Povestea este mereu aceeași. De aceea, grupuri de advocacy precum Corporate Accountability International lucrează proactiv pentru educarea guvernelor și a cetățenilor din întreaga lume pentru a se asigura că apa rămâne domeniul public. Procesul legal exhaustiv și costisitor de încheiere a contractelor pe termen lung și de eliminare cu succes a corporațiilor străine privatizate odată stabilite într-un oraș, stat sau țară este formidabil. Evident, este în interesul superior al oamenilor din întreaga lume să se asigure că privatizarea alimentării lor cu apă nu ajunge niciodată la nivel local. Campania de marketing a corporației Nestlé a vizat pakistanezii bogați din Lahore, iar marca sa de apă îmbuteliată „Pure Life” a devenit un simbol al statutului pentru cei bogați. Pentru a-și îmbutelia produsul, Nestlé a secat cu grijă izvoarele subterane locale, ceea ce a făcut ca ulterior săracii din sat să nu poată cumpăra apa îmbuteliată furată din izvoarele lor și să ajungă să consume apă contaminată. Nestlé a continuat să extragă apă din două puțuri adânci din satul Bhati Dilwan, forțându-i să apeleze la apa îmbuteliată. O poveste similară a apărut din Nigeria, unde o singură apă îmbuteliată depășește venitul mediu zilnic al unui cetățean nigerian. Nestlé este cunoscută pentru drenarea rezervelor locale de apă folosite pentru îmbutelierea mărcilor sale de apă, apoi pentru perceperea de prețuri inaccesibile populației locale căreia i-a fost furată apa curată. Corporate Watch a publicat un raport care expune unele dintre practicile lipsite de etică și ilegale pe care Nestlé le comite de mult timp în întreaga lume, ignorând complet preocupările legate de sănătatea publică, distrugând în același timp mediile naturale pentru a asigura profituri anuale uriașe de 35 de miliarde de dolari doar din vânzările de sticle de apă. În regiunea Serra da Mantiqueira din Brazilia, unde apele subterane sunt bogate în minerale care conțin proprietăți medicinale, pomparea excesivă a epuizat resursele valoroase de apă și a cauzat daune permanente mediului natural, precum și daune pe termen lung.

Se presupune că Nestlé a fost implicată și în traficul de persoane prin munca sclavilor copiilor . Un raport de investigație al BBC a susținut că „sute de mii de copii din Mali, Burkina Faso și Togo erau cumpărați de la părinții lor săraci și trimiși în Coasta de Fildeș pentru a fi vânduți ca sclavi fermelor de cacao”. Cu toate acestea, Nestlé a cumpărat probabil cacao din Coasta de Fildeș și Ghana știind că era produsă folosind copii sclavi.

În cele din urmă, Nestlé deține sau închiriază cincizeci de izvoare în toată America. Nestlé controlează o treime din piața internă a apei îmbuteliate din SUA. Compania este cunoscută pentru extracția ilegală a apei de izvor, implicându-se în prețuri exagerate și provocând haos în numeroase comunități. Un exemplu al problemelor pe care Nestlé le provoacă de obicei este Colorado, unde 80% dintre cetățenii din Aurora s-au opus prezenței Nestlé, pe deplin conștienți de reputația teribilă a companiei pentru deteriorarea comunităților și a mediului natural. Cu toate acestea, consiliul local a votat în favoare cu 7 la 4 pentru a lăsa devastarea să înceapă, iar în următorul deceniu, Nestlé a extras 650 de milioane de galoane de prețioasă apă din valea râului Arkansas, care a intrat în marca sa de apă îmbuteliată Arrowhead Springs. Ani de zile, locuitorii orașului Aurora aflați în dificultate au luptat pentru a scăpa prădătorul companiei de la distrugerea acviferelor lor prețioase. În plus, sticlele de plastic nebiodegradabile sunt poluanți majori care rămân intacte din punct de vedere toxic timp de un mileniu întreg.

Efectele cumulative grave ale privatizării apei ca bun global sunt îngrozitoare. Locuitorii defavorizați din Jakarta, Manila și Nairobi plătesc de 5 până la 10 ori mai mult pentru apă decât cei care locuiesc în zone cu venituri mari din aceleași orașe. Oamenii care locuiesc în mahalalele din lumea a treia plătesc chiar mai mult pentru apă decât newyorkezi și londonezi de clasă superioară. Acest tip de nedreptate și inegalitate este obscen. Femeile din locuri din Africa unde apa privatizată depășește limita lor merg pe jos kilometri întregi pentru a obține apă murdară din râuri și apoi, prea des, mor împreună cu copiii lor din cauza contaminării și a bolilor. Fermierii asiatici își pierd mijloacele de trai dacă nu pot beneficia de irigații finanțate de stat. Suferința umană cauzată la nivel global de corporațiile private bogate din America de Nord și Europa care exploatează oamenii din națiunile lumii a treia pentru profit pur nu este nimic mai puțin decât rău psihopat pur.

Asumarea privatizării globale a apei pentru bunăstarea și binele comun al oamenilor este doar un exemplu al muncii monumentale care trebuie depusă. Numai dacă ființele umane informate, grijulii și angajate se unesc colectiv la nivel mondial pentru a lua o poziție globală împotriva acestei probleme de viață și de moarte cu care se confruntă omenirea, această agendă oligarhică poate fi oprită brusc. În calitate de activiști globali pentru drepturile omului, depinde de noi să punem capăt răutății și abuzurilor corporatiste globale care daunează și afectează în continuare planeta noastră, așa cum nu s-a mai întâmplat niciodată. Odată cu recenta constatare oficială că americanii nu mai trăiesc într-o democrație, ci într-o oligarhie, ca și cum nu am fi știut deja, devine și mai „formal” imperativ acum, că noi, ca cetățeni obișnuiți ai lumii, ne asumăm interesul personal de a conserva viața pe singura noastră planetă înainte de a fi prea târziu. Este timpul să ne luăm înapoi planeta odată pentru totdeauna din mâinile corporatocrației oligarhice hotărâte să facă în mod insidios casa noastră pământească din ce în ce mai nelocuibilă pentru toate formele de viață.

Extincția în masă a speciilor de plante și animale care au prosperat pe această planetă timp de milioane de ani are loc în tăcere, invizibil, în fiecare zi, chiar sub ochii noștri. În pericol maxim se află acum propria noastră specie umană, precum și toate speciile vii care locuiesc pe acest pământ, suferind din cauza guvernelor naționale care s-au cooptat în mod corupt cu corporațiile transnaționale deținute de cabalele bancare și care, timp de prea multe decenii, au distrus sistematic ecosistemele naturale bogate și diverse ale tuturor formelor de viață pământene, la o scară fără precedent.

De când cooptarea guvernamentală cu corporațiile globale din topul Fortune 500 a poluat și otrăvit cerul Pământului, apele sale, sursele de hrană și semințele timp îndelungat, furtul și distrugerea globală ne-au pus pe noi, oamenii, și toate formele de viață, în pragul auto-anihilării și extincției complete, induse de om pentru prima dată la o scară masivă, nemaivăzută până acum. Este timpul să tragem oligarhia sub formă de corporații la răspundere pentru toate daunele pe care le-au provocat pe acest pământ. Gata cu „națiunile Abama” grotești, cu salvări bancare și de pe Wall Street pe cheltuiala contribuabililor. De când cei 99% îndatorați până la refuz au fost strânși, în timp ce 1% a făcut această planetă aproape de nelocuit, fiind singurele care profită în mod mizerabil de pe urma jefuirii acestui pământ, transnaționalele sunt singurele entități cu capitalul financiar și mijloacele necesare pentru a curăța chiar mizeria pe care au creat-o. Este corect, așadar, ca după un secol întreg de distrugere a planetei pe cheltuiala noastră, acum trebuie în sfârșit să fie trași la răspundere pentru repararea distrugerii pe care au provocat-o direct și de pe urma căreia au profitat în mod obscen.

Joachim Hagopian este absolvent al Universității West Point și fost ofițer în armată. Manuscrisul său, bazat pe experiența sa militară, examinează probleme de leadership și securitate națională și poate fi consultat la http://www.redredsea.net/westpointhagopian/ . După armată, Joachim a obținut o diplomă de master în psihologie și a devenit terapeut autorizat, lucrând în domeniul sănătății mintale timp de mai bine de un sfert de secol. Acum se concentrează pe scris.　

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Joachim Hagopian , Global Research, 2019

https://www.globalresearch.ca/privatization-of-water-as-an-owned-commodity-rather-than-a-universal-human-right/5378483

///////////////////////////////////////////

Guvernele occidentale își ucid propriii oameni… din nou. Injecții experimentale cu ARNm în aziluri de bătrâni

De Mark Taliano

Toate articolele Global Research pot fi citite în 27 de limbi prin activarea meniului derulant „Traduceți site-ul web” din bannerul superior al paginii noastre principale (versiunea pentru desktop).

***

Țările occidentale, inclusiv Canada, utilizează injecții experimentale cu ARNm în azilurile de bătrâni, pe cele mai vulnerabile persoane.Nimeni nu își poate da consimțământul informat deoarece injecțiile sunt experimentale. De unde știm că injecțiile sunt experimentale? Există cel puțin două studii clinice în desfășurare:

Unul este,

„Un studiu pentru evaluarea eficacității, siguranței și imunogenității vaccinului mRNA-1273 la adulți cu vârsta de 18 ani și peste pentru prevenirea COVID-19” (1).

Data estimată de finalizare a studiului este 27 octombrie 2022.

Un alt studiu este intitulat,

„Studiu pentru a descrie siguranța, tolerabilitatea, imunogenitatea și eficacitatea candidaților la vaccinuri ARN împotriva COVID-19 la persoane sănătoase” (2).

Data estimată de finalizare a studiului este 31 ianuarie 2023.

Avem însă o fereastră îngustă pentru a observa impactul advers imediat al vaccinurilor. Până în prezent, datele CDC indică doar 653 de decese și 12.044 de alte răniri în urma injecțiilor cu vaccinul COVID (3). (Multe țări nu sunt incluse în aceste date.)

Nimeni nu cunoaște evenimentele adverse pe termen mediu și lung legate de vaccinare, ceea ce împiedică obținerea unui consimțământ informat.

Întrucât consimțământul informat este imposibil, iar vaccinurile experimentale sunt administrate oamenilor, guvernele occidentale încalcă Codurile de la Nürnberg, stabilite după al Doilea Război Mondial pentru a preveni experimentele pe oameni și relele ulterioare.

Toți cei care au studiat ce se întâmplă cu adevărat în Orientul Mijlociu (și nu numai) știu că „naziștii” nu au plecat niciodată. Acum „naziștii” (guvernele occidentale) își arată adevărata față și își ucid din nou propriii oameni.

Nu este vorba doar de persoanele vulnerabile din căminele de îngrijire pe termen lung. Măsurile provinciale (de sănătate) (sic), relatează Dr. Stephen Malthouse , „s-a demonstrat că produc cu 12:1 mai multe decese decât virusul. (4)”

Un ziar „autoritar” promovează un raport anonim și „experți” anonimi pentru a propaga o mare minciună despre injecțiile COVID „sigure și eficiente”

Guvernele occidentale provoacă în mod deliberat suferință umană și moarte la scară globală sub pretexte „umanitare” și acum de „sănătate publică”. Acestea sunt crime împotriva umanității.

*

Notă pentru cititori: vă rugăm să faceți clic pe butoanele de partajare de mai sus sau de mai jos. Redirecționați acest articol către listele dvs. de e-mail. Postați pe blogul dvs., pe forumuri de internet etc.

Mark Taliano este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG) și autorul cărții „Voci din Siria” , Global Research Publishers, 2017. Vizitați site-ul autorului la https://www.marktaliano.net, unde a fost publicat inițial acest articol .

Note

(1) ClinicalTrials.gov, „Un studiu pentru evaluarea eficacității, siguranței și imunogenității vaccinului mRNA-1273 la adulți cu vârsta de 18 ani și peste pentru prevenirea COVID-19.” NIH US National Library of Medicine, 14 iulie 2020. ( Un studiu pentru evaluarea eficacității, siguranței și imunogenității vaccinului mRNA-1273 la adulți cu vârsta de 18 ani și peste pentru prevenirea COVID-19 – Vizualizare text integral – ClinicalTrials.gov ) Accesat la 15 februarie 2021.

(2) ( Studiu pentru descrierea siguranței, tolerabilității, imunogenității și eficacității candidaților la vaccinuri ARN împotriva COVID-19 la persoane sănătoase – Vizualizare text integral – ClinicalTrials.gov ) Accesat la 15 februarie 2021.

(3) Echipa Children’s Health Defense, „653 de decese + 12.044 alte răni raportate în urma vaccinării COVID, arată ultimele date CDC”. The Defender, 12 februarie 2021. ( 653 de decese + 12.044 alte răni raportate în urma vaccinării COVID, arată ultimele date CDC • Children’s Health Defense ) Accesat la 15 februarie 2021.

(4) Stephen Malthouse, MD, „Scrisoare de la Dr. Stephen Malthouse, MD către Dr. Bonnie Henry, responsabilă provincială cu sănătatea publică din Columbia Britanică.” www.marktaliano.net, 15 octombrie 2020. ( Scrisoare de la Dr. Stephen Malthouse, MD către Dr. Bonnie Henry, responsabilă provincială cu sănătatea publică din Columbia Britanică – Mark Taliano ) Accesat la 15 februarie 2021. Comandați cartea lui Mark Taliano „Voci din Siria” direct de la Global Research.

Mark Taliano combină ani de cercetare cu observații practice pentru a prezenta o analiză informată și bine documentată care infirmă narațiunile din mass-media despre Siria.

Voci din Siria

Autor: Mark Taliano

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Mark Taliano , Global Research, 2021

https://www.globalresearch.ca/western-governments-killing-own-people-again/5737407

/////////////////////////////////////////////

Deschiderea cutiei de viermi a CIA

De Edward Curtin

Toate articolele Global Research pot fi citite în 27 de limbi prin activarea meniului derulant „Traduceți site-ul web” din bannerul superior al paginii noastre principale (versiunea pentru desktop).

***

„CIA și mass-media fac parte din aceeași conspirație criminală”, a scris Douglas Valentine în importanta sa carte, CIA ca crimă organizată .

Este adevărat. Mass-media corporatistă este stenografă pentru operațiunile psihologice continue ale statului de securitate națională care vizează poporul american, la fel cum a făcut același lucru pentru un public internațional.

Am fost mult timp supuși acestui „război informațional”, al cărui scop este de a câștiga inimile și mințile poporului american și de a-i pacifica în victime ale propriei complicități, așa cum a fost practicat cu mult timp în urmă de CIA în Vietnam și de The New York Times, CBS etc. asupra poporului american atunci și de-a lungul anilor, pe măsură ce statul american de război a purtat războaie nesfârșite, lovituri de stat, operațiuni sub steag fals și asasinate acasă și în străinătate.

O altă modalitate de a spune acest lucru ar fi să spunem că, în practică, când vine vorba de chestiuni care au legătură cu afaceri externe și interne importante, CIA și mass-media corporativă mainstream nu pot fi distinse .

Pentru cei care citesc și studiază istoria, se știe de mult timp că CIA și-a plasat agenții în fiecare agenție a guvernului SUA, așa cum a explicat Fletcher Prouty în The Secret Team , The CIA and Its Allies in Control of the United States and the World ; că ofițerii CIA Cord Myer și Frank Wisner au operat programe secrete pentru a-i determina pe unii dintre cei mai vocali exponenți ai libertății intelectuale printre intelectuali, jurnaliști și scriitori să fie vocile lor pentru nelibertate și cenzură, așa cum au explicat Frances Stonor Saunders în The Cultural Cold War și Joel Whitney în Finks , printre alții; că Cord Myer s-a concentrat în special pe și a avut succes în „curtarea stângii compatibile”, deoarece extremiștii de dreapta erau deja în buzunarul Agenției.

Toate acestea sunt documentate și nu sunt contestate. Sunt șocante doar pentru cei care nu își fac temele și nu văd ce se întâmplă astăzi în afara unui context istoric larg.

Odată cu apariția mass-media alternative și a unei game largi de voci disidente pe internet, establishment-ul s-a simțit amenințat și a intrat în defensivă. Prin urmare, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că aceleași mass-media corporatiste de elită conduc acum atacul pentru creșterea cenzurii și negarea libertății de exprimare celor pe care îi consideră periculoși, fie că este vorba de războaie, alegeri trucate, lovituri de stat străine, COVID-19, vaccinări sau chiar minciunile mass-media corporatiste. După ce le-au interzis deja criticilor să scrie în paginile lor și/sau să vorbească pe ecrane, acești giganți media vor să facă ca liniștea vocilor disidente să fie completă.

Chiar zilele trecute, New York Times a avut acest titlu:

Lui Robert Kennedy Jr. i s-a interzis accesul la Instagram din cauza unor afirmații false despre existența unui virus.

Observați lipsa cuvântului „pretins” înainte de „afirmații false despre virus”. Aceasta este vinovăția prin titlu.

Este o propagandă perfectă care se prezintă drept reportaj, deoarece îl acuză pe Kennedy, un om strălucit și onorabil , de falsitate și stupiditate, justificând astfel interzicerea Instagramului și fiind un instigator la o cenzură suplimentară a domnului Kennedy de către Facebook, care deține Instagram.

Această interdicție ar trebui să apară în curând, așa cum speră reportera Jennifer Jett de la Times , deoarece aceasta scrie acuzator că RFK Jr. „face multe dintre aceleași afirmații nefondate în fața a peste 300.000 de urmăritori” de pe Facebook. Jett s-a asigurat că raportul ei a ajuns și pe msn.com și The Boston Globe .

Acesta este un exemplu al cenzurii în curs de desfășurare, cu multe, multe altele care vor urma. Ceea ce se făcea odinioară sub pretextul omisiunii este acum făcut în mod deschis și nerușinat, aclamat de cei care, într-un act de rea-credință, pretind că sunt susținători ai Primului Amendament și ai importanței dezbaterii libere într-o democrație. Alunecăm rapid într-o ordine socială totalitară ireală.

Ceea ce mă aduce la lucrările recente ale lui Glenn Greenwald și Matt Taibbi , ambii condamnând vehement și pe bună dreptate această cenzură. Din câte înțeleg eu argumentele lor, ele sunt următoarele.

În primul rând , mass-media corporatistă și-a împărțit astăzi teritoriul și se adresează doar propriului public, aflat în camere de ecou: de la liberali la liberali (citește: „pretinsul” liberal Partid Democrat), cum ar fi The New York Times, NBC etc., și de la conservatori la conservatori (citește „pretinsul” conservator Donald Trump), cum ar fi Fox News, Breitbart etc.

Au abandonat jurnalismul de modă veche care, în ciuda deficiențelor sale, implica obiectivitate și relatarea unor fapte și perspective disparate, dar în anumite limite. De la digitalizarea știrilor, noile lor modele de afaceri sunt orientate către aceste publicuri separate, deoarece sunt alegeri extrem de profitabile. Este condus de afaceri, deoarece mass-media electronică a înlocuit hârtia pe măsură ce veniturile din publicitate s-au modificat, iar capacitatea oamenilor de a se concentra asupra problemelor complicate a scăzut drastic. Jurnalismul de modă veche are de suferit ca urmare a acestui fapt și, prin urmare, scriitori precum Greenwald, Taibbi și Chris Hedges (care l-au intervievat pe Taibbi și sunt de acord: partea întâi aici ) și-au mutat munca pe internet pentru a scăpa de astfel de categorii restrictive și de cenzura aferentă.

În al doilea rând , marele apel la cenzură nu este ceva ce își doresc companiile din Silicon Valley pentru că vor ca mai mulți oameni să le utilizeze mass-media, deoarece înseamnă mai mulți bani pentru ele, ci sunt presate să facă acest lucru de către mass-media tradițională de școală veche, cum ar fi The New York Times , care angajează acum „guralivi și cenzori”, oameni avidi de putere, pentru a identifica vocile disidente pe care le pot recomanda să fie interzise. Greenwald spune:

O fac parțial pentru putere: pentru a se asigura că nimeni altcineva decât ei nu poate controla fluxul de informații.

O fac parțial din ideologie și din aroganță: convingerea că viziunea lor asupra lumii este atât de incontestabil corectă încât orice disidență este în mod inerent periculoasă „dezinformare”.

Prin urmare, presa scrisă și televiziunea de modă veche nu sunt pe aceeași lungime de undă cu Facebook, Twitter etc., ci au agende opuse.

Pe scurt, aceste schimbări și cenzura au legătură cu banii și puterea din lumea mass-media, deoarece industria a fost transformată de revoluția digitală.

Cred că acesta este un adevăr pe jumătate care ascunde o problemă mai amplă. Cenzura nu este impusă de reporterii însetați de putere de la Times , CNN sau orice altă instituție media. Toate aceste instituții media și angajații lor nu sunt decât stratul exterior al cepei, mijlocul prin care mesajele sunt transmise și oamenii sunt controlați.

Aceste companii și angajații lor fac ceea ce li se spune, fie explicit, fie implicit, pentru că știu că este în interesul lor financiar să facă acest lucru. Dacă nu își joacă rolul în acest joc de propagandă distorsionat și complicat, vor avea de suferit. Vor fi eliminați, la fel ca și indivizii enervanți care îndrăznesc să curețe ceapa până la miez. Fiecare companie media este o parte a unui mare aparat de informații interconectat – un sistem, un complex – al cărui scop este puterea, bogăția și dominația pentru foarte puțini, în detrimentul multora. CIA și mass-media sunt părți ale aceleiași conspirații criminale.

A susține că firmele din Silicon Valley nu vor să cenzureze, dar sunt presate de presa corporatistă tradițională nu are sens. Aceste companii sunt strâns conectate la agențiile de informații americane, la fel ca NY Times, CNN, NBC etc. Și ele fac parte din ceea ce a fost numită cândva Operațiunea Mockingbird , programul CIA de control, utilizare și infiltrare a mass-media. Doar cei mai naivi ar crede că un astfel de program nu există astăzi.

În Surveillance Valley , reporterul de investigații Yasha Levine documentează modul în care companiile tehnologice din Silicon Valley, precum Facebook, Amazon și Google, sunt legate de complexul militar-industrial-de-informații-media în supraveghere și cenzură; cum a fost creat internetul de către Pentagon; și chiar cum acești actori din umbră sunt profund implicați în așa-numita mișcare pentru confidențialitate care s-a dezvoltat după dezvăluirile lui Edward Snowden. La fel ca Valentine, și în moduri foarte detaliate, Levine arată cum complexul militar-industrial-de-informații-media digitală face parte din aceeași conspirație criminală ca și mass-media tradițională cu șefii lor CIA. Este un singur club.

Totuși, multor oameni le-ar putea fi greu să creadă acest lucru, deoarece sparge atât de multe bule, inclusiv pe cea care susține că aceste companii de tehnologie sunt presate să cenzureze de către publicații precum The New York Times etc. Adevărul este că internetul a fost un instrument militar și de informații încă de la început și nu mass-media corporatistă tradițională îi dă ordinele.

Așa fiind, nu proprietarii corporatiștilor sau angajații acestora sunt cei care controlează în cele din urmă actuala reprimare a disidenței, ci agențiile de informații care controlează mass-media mainstream și monopolurile din Silicon Valley, cum ar fi Facebook, Twitter, Google etc. Toate aceste companii media nu sunt decât stratul exterior al cepei, mijlocul prin care mesajele sunt trimise și oamenii sunt controlați.

Dar pentru cine lucrează aceste agenții de informații? Nu pentru ele însele.

Ei lucrează pentru stăpânii lor, oamenii super-bogați, băncile, instituțiile financiare și corporațiile care dețin Statele Unite și au deținut-o dintotdeauna. Printr-o simplă întorsătură a sorții, acești super-bogați dețin în mod natural corporațiile media care sunt esențiale pentru controlul lor asupra majorității bogățiilor lumii prin poveștile pe care le spun. Este o relație simbiotică. După cum a spus-o FDR pe îndelete în 1933 , această clică de forțe bogate este „elementul financiar din centrele mai mari [care] a deținut Guvernul încă din vremea lui Andrew Jackson”.

Averea și puterea lor au crescut exponențial de atunci, iar tentaculele lor conectate s-au extins și mai mult pentru a crea ceea ce este un stat profund internațional care implică entități precum FMI, Banca Mondială, Forumul Economic Mondial, cei care se întrunesc anual la Davos etc. Ei sunt stăpânii internaționali care fac presiuni puternice pentru a îndrepta lumea către o dictatură globală .

După cum se știe, sau ar trebui să se știe, CIA a fost creația Wall Street și servește interesele proprietarilor bogați. Peter Dale Scott, în „ Statul, statul profund și lumea de pe Wall Street ”, spune despre Allen Dulles, cel mai longeviv director al CIA și avocatul lui Sullivan și Cromwell de pe Wall Street:

Se pare că există o mică diferență în influența lui Allen Dulles, indiferent dacă a fost un avocat de pe Wall Street sau un director CIA.

Dulles, mult timp conectat la Standard Oil a lui Rockefeller, la corporații internaționale și prieten cu agenți și oameni de știință naziști, a fost cel însărcinat cu elaborarea propunerilor pentru CIA . El a fost ajutat cu abilitate de cinci bancheri sau investitori de pe Wall Street, inclusiv de Frank Wisner, menționat anterior , care mai târziu, ca ofițer CIA, a spus că „ Puternicul Wurlitzer ” al său era „capabil să cânte orice melodie de propagandă dorea”. A făcut acest lucru recrutând intelectuali, scriitori, reporteri, organizații sindicale și mass-media corporativă mainstream etc. pentru a propaga mesajele CIA.

Greenwald, Taibbi și Hedges au dreptate până la un punct, dar se opresc brusc. Critica lor la adresa jurnalismului de modă veche, similară modelului de fabricație a consimțământului al lui Edward Herman și Noam Chomsky , deși adevărată în măsura în care este, nu reușește să pună capăt acestei idei. La fel ca jurnaliștii de modă veche care știau implicit cât de departe pot merge, și aceștia știu asta, ca și cum ar exista o poartă electronică invizibilă care îi împiedică să rătăcească pe teritorii periculoase.

Cenzura lui Robert Kennedy Jr. este un caz exemplar. Alungarea sa de pe Instagram și ridiculizarea pe care mass-media mainstream au adus-o la adresa sa ani de zile nu se datorează doar faptului că ridică întrebări profund documentate despre vaccinuri, Bill Gates, companiile farmaceutice etc. Criticile sale sugerează că se întâmplă ceva mult mai periculos: dispariția democrației și ascensiunea unei ordini totalitare care implică supraveghere totală, control , eugenie etc. de către bogați, conduși de propagandiștii lor de informații.

A-l numi un super-răspânditor de farse și un teoretician al conspirației are ca scop nu doar reducerea la tăcere a lui în privința unor probleme medicale specifice, ci și reducerea la tăcere a vocii sale puternice și articulate în toate domeniile . A acorda o analiză atentă gândirii sale științifice profund informate privind vaccinurile, Organizația Mondială a Sănătății, Fundația Bill și Melinda Gates etc. înseamnă a deschide o cutie plină de viermi pe care cei puternici o vor bine închisă.

Asta pentru că RFK Jr. este, de asemenea, un critic sever al puterii enorme a CIA și al propagandei sale, care datează de atâtea decenii și a fost folosită pentru a mușamaliza asasinatele tatălui și unchiului său, JFK , de către statul securității naționale . Acesta este motivul pentru care minunata sa carte recentă , „Valorile americane: Lecțiile pe care le-am învățat de la familia mea” , care nu conține niciun cuvânt despre vaccinuri , a fost evitată de criticii de carte mainstream; deoarece imaginea pe care o pictează acuză cu vehemență CIA în multiple moduri, acuzând în același timp mass-media care i-au fost purtători de cuvânt. Acești viermi trebuie ținuți la adăpost, la fel cum trebuie să fie și puterea stăpânilor internaționali reprezentați de Organizația Mondială a Sănătății și Forumul Economic Mondial cu Marea sa Resetare . Trebuie respinși ca teorii ale conspirației excentrice, care nu merită dezbateri sau expuneri.

Robert Kennedy Jr. , pe nume și dedicat căutării adevărului, evocă fantoma tatălui său, ultimul politician care, datorită vastului său sprijin dincolo de diviziunile rasiale și de clasă, ar fi putut uni țara și îmblânzi puterea CIA de a controla narațiunea ce a permis jefuirea lumii și a țării pentru stăpânii bogați .

Așa că l-au ucis.

Există un motiv pentru care Noam Chomsky este un exemplu pentru Hedges, Greenwald și Taibbi. El controlează deschizătorul de conserve pentru atât de mulți. El a stabilit parametrii pentru ceea ce este considerat acceptabil pentru a fi considerat un jurnalist sau intelectual serios. Asasinatele familiei Kennedy, atacurile din 11 septembrie sau o punere sub semnul întrebării a poveștii oficiale despre Covid-19 nu se numără printre ele și, prin urmare, sunt evitate.

A denunța cenzura, așa cum au făcut-o, este admirabil. Dar acum Greenwald, Taibbi și Hedges trebuie să meargă la poarta interzisă cu semnul care spune – „Până aici și nu mai departe” – și să sară peste ea. Acolo se află poveștile adevărate. Atunci vor vedea viermii zvârcolindu-se.

*

Notă pentru cititori: vă rugăm să faceți clic pe butoanele de partajare de mai sus sau de mai jos. Redirecționați acest articol către listele dvs. de e-mail. Postați pe blogul dvs., pe forumuri de internet etc.

Distinsul autor și sociolog Edward Curtin este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării. Este autorul noii cărți: https://www.claritypress.com/product/seeking-truth-in-a-country-of-lies/

Sursa originală a acestui articol este edwardcurtin.com

Drepturi de autor © Edward Curtin , edwardcurtin.com , 2021

https://www.globalresearch.ca/opening-the-cias-can-of-worms/5737393

///////////////////////////////////////////

Reconfigurarea agriculturii globale: Agenda WEF din spatele „reformei agricole” a guvernului Modi din India

De F. William Engdahl

Toate articolele Global Research pot fi citite în 27 de limbi prin activarea meniului derulant „Traduceți site-ul web” din bannerul superior al paginii noastre principale (versiunea pentru desktop).

***

În septembrie 2021, ONU va organiza un Summit privind Sistemele Alimentare. Scopul va fi remodelarea agriculturii și producției alimentare mondiale în contextul obiectivelor Agendei 2030 a ONU privind „agricultura durabilă”. Recentele legi agricole radicale adoptate de guvernul lui Narenda Modi din India fac parte din aceeași agendă globală, iar toate acestea nu sunt bune.

În India lui Modi, fermierii au protestat masiv de când trei noi legi agricole au fost adoptate în grabă de Parlament în septembrie anul trecut. Reformele lui Modi au fost motivate de un efort bine organizat al Forumului Economic Mondial (FEM) și de Noua sa Viziune pentru Agricultură, parte a Marii Resetări a lui Klaus Schwab, latura corporativă a Agendei ONU 2030.

Terapia de șoc Modi

În septembrie 2020, printr-un vot parlamentar grăbit, în loc de un vot formal înregistrat în mod corespunzător și, se pare, fără consultare prealabilă cu sindicatele sau organizațiile fermierilor indieni, guvernul prim-ministrului Narenda Modi a adoptat trei noi legi care dereglementează radical agricultura din India. Acest lucru a declanșat luni de proteste naționale ale fermierilor și greve la nivel național. Protestele care se răspândesc în toată India cer abrogarea celor trei legi.

Practic, legile pun capăt restricțiilor impuse marilor corporații privind cumpărarea de terenuri și stocarea de mărfuri pentru a controla prețurile pentru fermieri. De asemenea, le permit marilor companii multinaționale să ocolească piețele locale sau regionale de stat, unde produsele fermierilor sunt vândute în mod normal la prețuri garantate, și le permite companiilor să încheie acorduri directe cu fermierii. Toate acestea vor duce la ruinarea a aproximativ zeci de milioane de fermieri marginali sau mici fermieri și a micilor intermediari din fragilul lanț alimentar al Indiei.

Noile legi Modi sunt măsuri pe care FMI și Banca Mondială le solicită încă de la începutul anilor 1990 pentru a aduce agricultura și fermele indiene în modelul de agrobusiness corporativ, inițiat în SUA de Fundația Rockefeller cu zeci de ani în urmă. Până acum, niciun guvern indian nu a fost dispus să atace fermierii, cel mai mare grup de populație al țării, mulți dintre aceștia locuind pe parcele mici sau trăind doar prin mijloace de subzistență. Argumentul lui Modi este că, prin schimbarea sistemului actual, fermierii indieni ar putea „dubla” veniturile până în 2022, o afirmație nedovedită și îndoielnică. Aceasta permite corporațiilor să cumpere terenuri agricole pentru prima dată la nivel național, astfel încât companiile mari, firmele de procesare a alimentelor și exportatorii să poată investi în sectorul agricol. Împotriva lor, un mic fermier nu are nicio șansă. Cine se află în spatele acestei presiuni radicale? Aici găsim agenda agriculturii globalizate radicale a WEF și a Fundației Gates.

WEF și corporatiștii

………………………………………….

Det. Aici

https://www.globalresearch.ca/wef-agenda-behind-modi-farm-reform/5737472

///////////////////////////////////////////

10 evenimente profetice care vor urma (Ediție broșată) – 9 aprilie 2025

de Michael Snyder (Autor)

Suntem oare în pragul celui mai apocaliptic capitol din întreaga istorie a omenirii?

Dacă da, este posibil ca Dumnezeu să ne fi avertizat în mod specific cu privire la evenimente majore care vor avea loc în viitorul nostru?

Această carte trage un semnal de alarmă cu privire la 10 dezastre cataclismice care se apropie rapid. America este pe cale să fie zguduită iar și iar, iar majoritatea oamenilor nu au absolut nicio idee ce se întâmplă.

În întreaga lume, bărbați și femei au avut experiențe supranaturale cu Dumnezeu, în timpul cărora li s-au oferit fragmente din ceea ce urmează să se întâmple. Această carte este cu peste 50% mai amplă decât cartea anterioară a lui Michael și este absolut plină de informații uimitoare. Tot ceea ce a scris Michael în ultimele două decenii a condus la acest lucru. Odată ce ați citit această carte, nu veți mai privi niciodată viitorul în același mod.

///////////////////////////////////////////

Prăbușirea economică- Ești pregătit pentru colapsul economic care se apropie și următoarea Mare Depresiune?

78% dintre liderii de resurse umane din SUA spun că firmele lor efectuează „concediamente în serie” și suntem avertizați că urmează un șoc major al costului vieții.

de Michael

În afară de primele luni ale pandemiei, nu am mai văzut așa ceva de mult timp. Disponibilizări masive au loc în toată țara, marii retaileri și marile lanțuri de restaurante se confruntă cu dificultăți grave, iar costul vieții este scăpat de sub control . Astăzi voi împărtăși cu voi mai multe cifre care confirmă că o recesiune economică foarte dureroasă se apropie acum. De exemplu, un sondaj realizat recent de firma de outsourcing Careerminds a descoperit că 78% dintre liderii de resurse umane din SUA recunosc că firmele lor au trecut prin mai multe runde de concedieri. De fapt, 40% dintre liderii de resurse umane din SUA spun că concedierile au loc acum trimestrial în companiile lor…

Dificultățile financiare au împins 78% dintre liderii de resurse umane din SUA să efectueze mai multe runde de concedieri în ultimul an, potrivit rezultatelor unui sondaj din iulie realizat de firma de outsourcing Careerminds, mulți declarând că au supravegheat „concedieri în serie” care au avut loc în succesiune rapidă.

Sondajul realizat pe 600 de respondenți a constatat că 75% din concedierile raportate au avut loc la mai puțin de șase luni distanță una de cealaltă, iar 40% dintre liderii de resurse umane au declarat că concedierile au avut loc trimestrial în cadrul organizațiilor lor . Instabilitatea financiară a constituit cel mai mare factor determinant al reducerilor de locuri de muncă, urmată de schimbarea priorităților de afaceri, perturbările pieței și supraangajarea post-pandemie.Dacă 40% dintre angajatorii mari concediază personal în fiecare trimestru, înseamnă că aveți o criză economică majoră în județul dumneavoastră.

Nu există nicio modalitate de a roti acel număr ca să arate bine.

Am fost martorii unei schimbări economice atât de dramatice în ultimele luni.

Conform ultimelor cifre publicate de Target, traficul în magazine a scăzut aproape în fiecare săptămână de la sfârșitul lunii ianuarie …

Vânzările anuale ale Target au stagnat aproximativ în ultimii patru ani, iar performanța sa inconsistentă a testat loialitatea cumpărătorilor și a zdruncinat încrederea Wall Street-ului. Traficul magazinelor retailerului de mari dimensiuni a scăzut aproape în fiecare săptămână de la sfârșitul lunii ianuarie , potrivit Placer.ai, o firmă de analiză care utilizează date anonimizate de pe dispozitive mobile pentru a estima numărul total de vizite în locații. Iar acțiunile companiei au scăzut cu aproximativ 60% față de maximul istoric de la sfârșitul anului 2021.

Motivul pentru care americanii fac mai puține cumpărături este acela că au mai puține venituri discreționare de cheltuit.

Și prețurile continuă să crească și să crească.

La Walmart, prețurile multor produse au crescut cu peste 20% anul acesta…

La Walmart, o figurină T. Rex din „Jurassic World” a crescut cu aproape 38%, ajungând la 55 de dolari pe 21 mai, față de acum doar o lună. O pernă încălzitoare costă cu 25% mai mult, ajungând la 24,96 de dolari anul acesta, potrivit angajaților care au postat fotografii cu creșterile de prețuri pe rețelele de socializare. O mulinetă de pescuit la Walmart a crescut de la 57,37 de dolari la 83,26 de dolari.Joe — un cumpărător obișnuit la Walmart, care a cerut, de asemenea, să nu i se folosească numele de familie — a declarat pentru The Post săptămâna trecută că are în vedere noi aparate de aer condiționat la magazinul din Cortlandt Manor, New York. Anul trecut, a spus el, o unitate mică care răcește o cameră de 28 de metri pătrați a costat 115 dolari — față de 100 de dolari cu un an înainte.

Majoritatea consumatorilor americani nu își permit aceste prețuri.

Din păcate, acum suntem avertizați că prețurile la multe lucruri vor crește în curând destul de mult.

Luni, un tarif de 50% pentru oțel și aluminiu va începe să fie aplicat la 407 categorii de mărfuri …

Cuțitele de unt, cărucioarele pentru bebeluși, deodorantele spray și stingătoarele de incendiu, considerate produse „derivate” din oțel și aluminiu, erau anterior excluse de la taxa de 50% , deși erau încă supuse tarifelor mai mari specifice fiecărei țări, adoptate de Trump în ultimele luni.Cu toate acestea, vineri, Serviciul Vamal și de Protecție a Frontierelor din SUA și o divizie a Departamentului Comerțului din SUA au publicat notificări prin care informau importatorii americani că 407 categorii de mărfuri care conțin oțel și aluminiu vor fi supuse imediat tarifelor de 50% , luni, la ora 00:01 ET. Componentele produselor, care nu sunt din oțel și aluminiu, se confruntă cu alte taxe aplicabile.

Mii și mii de produse care conțin oțel și aluminiu pe care americanii le cumpără în mod regulat sunt pe cale să devină mult mai scumpe.

Ești pregătit pentru asta?

Între timp, prețurile la carnea de vită continuă să crească în teritoriu necunoscut …

Walter Avalos, un vânzător cu sediul în Washington D.C. pentru un mare producător american de produse alimentare, primea de obicei instrucțiuni o dată pe an pentru a majora prețurile cărnii roșii. Acum, acest lucru se întâmplă în fiecare săptămână.

„A trebuit să trecem la sfârșitul stocurilor noastre că prețurile se pot schimba în orice moment”, a spus Avalos, în vârstă de 34 de ani. „Nu a fost niciodată așa.”

Prețurile cărnii roșii cresc vertiginos în Statele Unite, cel mai mare consumator și producător de carne de vită din lume. Prețurile cărnii de vită și de vițel au crescut cu 11,3% în iulie față de anul precedent, conform celui mai recent raport privind indicele prețurilor de consum.

Când am citit replica aceea despre creșterea prețurilor „în fiecare săptămână”, mi-am amintit de ce spun cărțile de istorie despre Republica de la Weimar.

Din păcate, va exista în continuare presiune asupra prețurilor cărnii de vită în viitorul previzibil, deoarece dimensiunea efectivului de bovine din SUA a scăzut la cel mai scăzut nivel din 1951 …Unul dintre factorii care au dus la creșterea bruscă a prețurilor la carnea de vită este seceta care a devastat bovinele americane în principalele state producătoare de carne din 2022, determinând prăbușirea volumului de bovine în acest an la cele mai scăzute niveluri înregistrate din 1951 .

În 1951, în Statele Unite locuiau 154,8 milioane de oameni.

Astăzi, 340 de milioane de oameni trăiesc în Statele Unite.

Deci avem aceeași cantitate de vite ca în 1951, dar încercăm să hrănim de peste două ori mai mulți oameni.

Gândește-te doar la asta o vreme.

Nici trecerea la legume nu va aduce o ușurare, deoarece prețul legumelor în SUA a crescut cu 38% din iunie până în iulie…

Biroul de Statistică a Muncii din SUA a raportat o creștere de 38% a prețurilor en-gros ale legumelor în iulie .

Aceasta este cea mai mare creștere de preț pentru orice categorie de produse de la o lună la alta.

„E o nebunie. De aceea mă dezvolt și eu mult mai mult anul acesta”, a spus Dana Roads, care vine în vizită din Utah.

Dacă nu ați mai văzut această cifră până acum, știu că poate fi greu de crezut că prețurile legumelor au crescut cu 38% într-o singură lună.Dar este adevărat. Această cifră provine direct de la guvern și, dacă doriți să aflați mai multe, vă rugăm să consultați articolul meu anterior intitulat „Te îneci și tu?: Legumele sunt în creștere cu 38,9%, cafeaua este în creștere cu 25%, iar prețurile la electricitate cresc de două ori mai repede decât inflația” .Și vestea cu adevărat proastă este că se așteaptă ca prețurile legumelor să continue să crească, deoarece nu sunt suficienți lucrători agricoli pe câmpuri …

Lipsa lucrătorilor ar putea duce la pierderi de recolte pe termen lung.

„ O mare parte din produs se pierde pentru că nu este nimeni care să lucreze. Așadar, produsul care a fost recoltat a fost mărit cu poate 35 până la 40%”, a spus Jaime Desales.

Dacă nu ești bogat și independent, simți durerea prețurilor mai mari.

Când eram mai tânăr, credeam că oricine câștiga 100.000 de dolari pe an își câștiga deja câștigurile.

Dar astăzi, un venit de 100.000 de dolari nu acoperă nici măcar costul mediu al vieții în 13 state americane …

În 13 state, un salariu de 100.000 de dolari nu este suficient nici măcar pentru a acoperi costul mediu anual al vieții . La polul opus, există 15 state în care o astfel de sumă ar acoperi 120% sau mai mult din aceste cheltuieli.

În viață, consecințele nu sunt întotdeauna imediate.

Când liderii noștri au început să se împrumute și să cheltuiască trilioane și trilioane de dolari pe care noi nu i-am avut în timpul pandemiei, mulți oameni au fost convinși că trebuie să fie în regulă, pentru că nu am experimentat imediat consecințe grave.Dar acum începem să resimțim consecințe grave, iar lucrurile vor deveni mult mai dureroase dacă rămânem pe calea pe care ne aflăm în prezent.

Cu siguranță sunt genul de persoană căreia îi place să spere la ce e mai bun, dar v-aș îndemna cu tărie să vă pregătiți pentru ce e mai rău, pentru că se pare că exact acolo se îndreaptă lucrurile în lunile următoare.

Noua carte a lui Michael, intitulată „10 evenimente profetice care vor urma”, este disponibilă în format paperback și pentru Kindle pe Amazon.com, iar dumneavoastră vă puteți abona la newsletter-ul său Substack la michaeltsnyder.substack.com .

Despre autor: Noua carte a lui Michael Snyder, intitulată „10 evenimente profetice care urmează”, este disponibilă în format paperback și pentru Kindle pe Amazon.com. De asemenea, el a scris alte nouă cărți disponibile pe Amazon.com, inclusiv „Haos” , „Sfârșitul timpurilor” , „Apocalipsa de 7 ani” , „Profeții pierdute despre viitorul Americii” , „Începutul sfârșitului” și „Trăind o viață care contează cu adevărat” . Când achiziționați oricare dintre cărțile lui Michael, îl ajutați să își susțină munca. De asemenea, puteți primi articolele sale prin e-mail imediat ce le publică, abonându-vă la newsletter-ul său Substack . Michael a publicat mii de articole pe The Economic Collapse Blog , End Of The American Dream și The Most Important News și le permite întotdeauna, în mod liber și bucuros, altora să republice aceste articole pe propriile site-uri web. Acestea sunt vremuri tulburi, iar oamenii au nevoie de speranță. Ioan 3:16 ne vorbește despre speranța pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin Isus Hristos: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Dacă nu ați făcut-o deja, vă îndemnăm cu tărie să-L invitați pe Isus Hristos să fie Domnul și Mântuitorul vostru astăzi.

Cât costă o familie de 4 persoane să trăiască o lună în America: 996 de dolari pentru alimente, 1.437 de dolari pentru asigurarea de sănătate, o rată auto de 745 de dolari și o rată ipotecară de 2.259 de dolari

Haide, omule! Părea că pacea era atât de aproape, dar acum „Febra războiului” a revenit cu răzbunare

https://theeconomiccollapseblog.com/78-percent-of-hr-leaders-in-the-u-s-say-that-their-companies-are-conducting-serial-layoffs-and-we-are-being-warned-that-a-major-cost-of-living-shock-is-coming/

/////////////////////////////////////////////

Fratia bancherilor care decide soarta lumii

Cele mai importante decizii privind soarta economiei mondiale se iau intr-un cerc restrans de bancheri care se intalnesc o data la doua luni, la Basel, pentru a coordona politicile monetare ale celor mai mari banci centrale ale lumii. in mod remarcabil, cei mai importanti membri ai acestui conclav, in frunte cu presedintii Fed, Ben Bernanke, si BCE, Mario Draghi, provin de la Massachusetts Institute of Technology. Solutiile lor, scrie Wall Street Journal, sunt un experiment ale carui rezultate nu le cunosc nici macar autorii lui. Cel mai important ziar de specialitate, The Wall Street Journal, este numit adesea „Biblia lumii financiare”. Era mai mult decat adecvat, asadar, ca WSJ sa patrunda in „Santa Sfintelor” sistemului financiar mondial, Banca Reglementelor Internationale (BIS), cu sediul la Basel, in Elvetia. Aici, din doua in doua luni, 18 sefi de banci centrale se intalnesc, intr-o duminica, la etajul al 18-lea al cladirii BIS, pentru o cina prelungita, intr-o sala decorata de firma Herzog&De Meuron, aceeasi care a proiectat „Cuibul de pasare”, bazinul olimpic al Jocurilor de la Beijing.

Peretii albi sunt decorati cu orhidee albe, iar tavanul este negru. Participantii au locuri prestabilite la o masa rotunda, dar toti au vedere panoramica asupra lumii care se intinde la picioarele lor. In total, tarile pe care le reprezinta produc 51.000 miliarde de dolari anual, trei sferturi din productia economica globala.

Printre ei se afla presedintele si guvernatorul Federal Reserve, Ben Bernanke, si Jeremy Stein, guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn King, presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, sau sefii bancilor centrale din Japonia, China ori Brazilia. Goldman Sachs, „sepia-vampir” ale carei tentacule adulmeca orice potentiala sursa de profit. Goldman Sachs, „templu al banilor”, unde bonusurile anuale sunt religia neoficiala, ce castiga tot mai multi adepti. Goldman Sachs, „chintesenta a finantelor mondiale evreiesti”. Sunt multe felurile in care banca a fost descrisa. Lansate din invidie sau bazate pe adevaruri de necontestat, toate aceste apelative creioneaza imaginea unei banci de investitii a carei sete pentru profit a devenit emblematica. Reteta secreta a succesului bancii: modul unic , imposibil de replicat, in care a inteles sa jongleze cu finantele. De la banca mica, fondata in 1869 de Marcus Goldman, pana la gigantul de acum, condus de Lloyd Blankfein, Goldman Sachs a reusit sa depaseasca toate perioadele dificile din istoria finantelor si sa mai faca si profit.

Cei care au urcat treptele ierarhiei interne si care au invatat sa manuiasca banii „the Goldman way” au atras constant atentia marilor institutii financiare ale lumii. incet, dar sigur , banca s-a transformat intr-o veritabila pepiniera ce a exportat constant bancheri pentru mari institutii financiare internationale, fie ele publice sau private.

Aceasta veritabila retea de „fosti angajati Goldman” a capatat de-a lungul timpului o influenta imensa pe scena finantelor internationale, alimentata de muntii de bani pe care firma ii genereaza si astazi. Aproape indiferent de tara despre care vorbim, vom gasi angajati ai bancii, fosti sau actuali, in pozitii cheie.

„Hank” Paulson

hank paulson 150×150 Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondialeFost presedinte si CEO al Goldman Sachs, Henry Merritt „Hank” Paulson Jr. a devenit cel de-al 74-lea Secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, in iunie 2006. S-a facut remarcat in timpul mandatului printr-o serie de masuri si declaratii ce aveau sa devina emblematice pentru perioada crizei economice si financiare. Astfel, in aprilie 2007, Paulson declara ca piata imobiliara si-a atins punctul minim de scadere, insa economia este „foarte sanatoasa”.

Un an mai tarziu, in iulie, Paulson asigura publicul american ca sistemul bancar este „sigur”, iar autoritatile de supraveghere detin controlul asupra situatiei.

Simbolica pentru mandatul sau ramane transarea problemelor legate de Lehman Brothers. Astfel, atat Paulson, cat si Timothy Geithner, pe-atunci presedinte al Federal Reserve Bank of New York, au refuzat sa ofere sprijin gigantului britanic Barclays, care vroia sa cumpere Lehman. Acestia au pus presiune asupra conducerii bancii, pentru a cere falimentul, in contextul in care considerau ca efectele nu vor fi sistemice. Falimentul bancii a creat panica in piata si a afectat serios celelalte banci de investitii, in contextul in care clientii acestora au vrut sa-si lichideze pozitiile.

Un alt episod pentru care Paulson va ramane unul dintre personajele emblematice ale crizei financiare este cererea adresata guvernului SUA de a aloca sute de miliarde de dolari pentru curatarea bilanturilor bancii. Documente publicate ulterior arata ca Paulson i-a fortat pe bancherii americani sa accepte sprijinul acordat de guvern, „fie ca le place sau nu”.

Revista Time a vrut sa il numeasca in 2008 pe Paulson „Personalitatea Anului”, considerand ca „desi este groaznic in a explica alegerile pe care le-a facut, nu exista optiuni mai bune pe care sa le fi avut la indemana”.

Mario Draghi

mario draghi3 150×150 Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondialeFost guvernator al bancii centrale a Italiei si, in prezent, presedinte al Bancii Centrale Europene, Mario Draghi a detinut pozitia de vicepresedinte si director al Goldman Sachs International, pana in 2005. Ca multi dintre colegii sai de top, de la Goldman Sachs, Draghi a ocupat functii in cele mai importante institutii financiare mondiale. Astfel, acesta a fost membru in conducerea Bancii Mondiale, dupa care a preluat sefia Bank of Italy. A facut parte din consiliul de guvernare al Bancii Centrale Europene si a fost membru al comitetului director in cadrul Bancii Internationale a Reglementelor. De asemenea, face parte din consiliul guvernatorilor din cadrul Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si al Bancii Asiatice pentru Dezvoltare.

La finele lunii iulie, autoritatea interna de supraveghere a Uniunii Europene a lansat o investigatie in centrul careia se afla Draghi si care se refera la un posibil conflict de interese.

Reprezentantii Corporate Europe Observatory l-au acuzat pe Draghi de lipsa a independentei fata de pozitia ocupata, in contextual in care acesta este membru al Grupului celor 30, ce reuneste mai multi lideri din finantele mondiale. G30 include membri ai autoritatilor de supraveghere, sefi ai unor importante banci si persoane din mediul academic. in ceea ce priveste mandatul detinut acum, de acesta se leaga supravegherea programului de 489 miliarde euro, pe trei ani, destinat finantarii bancilor europene, similar cu cel initiat de Paulson.

Lucas Papademos

Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondialeGuvernator al bancii centrale a Greciei si prim ministru al statului elen intre 2011 si 2012, Papademos este un mai vechi angajat al Goldman Sachs. in timpul mandatului de guvernator al bancii centrale, Papademos a luat parte la procesul de trecere de la drahma la euro. Cel mai controversat episod al carierei sale ramane cel referitor la afacerile cu produse derivate, din timpul mandatului sau de guvernator. Acestea au permis statului grec sa ascunda adevarata marime a datoriilor publice. si, ca pura coincidenta, Petros Christodoulou, seful agentiei de administrare a datoriei publice a Eladei, si-a inceput cariera de finantist tot in cadrul Goldman Sachs.

Astfel, Goldman Sachs a aranjat o serie de tranzactii swap ce permiteau Greciei sa imprumute un miliard de euro fara ca acest lucru sa se reflecte in datoria publica. in timp ce aranja aceste operatiuni, Goldman s-a asigurat impotriva riscului de neplata a datoriilor de catre statul elen. in cele din urma, banca de investitii a vandut tranzactiile swap bancii centrale a Greciei. si alte state, precum Italia, au folosit astfel de metode pentru micsorarea datoriei publice.

Romano Prodi

romano prodi 150×150 Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondialePresedinte al Comisiei Europene si prim ministru al Italiei, Romano Prodi a fost consultant al Goldman Sachs, pozitie la care a renuntat doar in perioada mandatului de premier. Numele lui Prodi este legat de controversata fuziune Siemens – Italtel, din anii ’90. Compania italiana de telefonie a fost privatizata de guvern, iar gigantul Siemens era interesat de preluarea acesteia. La carma holdingului de stat insarcinat cu privatizarea Italtel si denumit IRI se afla, la acea vreme, Romano Prodi. In urma unor investigatii ample, procurorii au gasit probe care indicau ca 400 de milioane de euro au fost platiti pentru ca afacerea sa reuseasca.

In cadrul investigatiei a fost identificata o plata de 10 milioane de marci germane, facuta intr-un cont Goldman Sachs. Ancheta a luat urma acestor operatiuni si o perchezitie facuta la sediul din Milano al bancii avea sa scoata la suprafata documente care faceau legatura intre sumele platite de Siemens si Prodi.

Procurorii au tinut sa sublinieze dupa aceea ca Prodi nu face obiectul anchetei lor, insa analizeaza platile primite de el din partea Goldman Sachs.

Acesta primise 1,4 milioane de lire sterline in perioada 1990-1993 printr-o companie italiana de consultanta.

O alta serie de acuzatii vizeaza vanzarea de catre Prodi a unor proprietati de stat la sume sub pretul pietei. Cea mai controversata astfel de actiune vizeaza un producator alimentar, achizitionat de grupul Unilever. Goldman Sachs a fost banca prin care tranzactia respectiva s-a realizat.

Mario Monti

Mario Monti 150×150 Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondialeMinistru al Economiei si actualmente premier al Italiei, Mario Monti a fost consilier al Goldman Sachs, dar si al gigantului Coca-Cola. Monti este unul dintre cei mai mari economisti ai Italiei, in contextual in care si-a petrecut o mare parte a carierei in mediul academic. Silvio Berlusconi l-a propulsat in cadrul Comisiei Europene, in 1995, moment in care Goldman Sachs a inceput sa fie interesata de stralucitul economist. Mai intai comisar pentru pietele interne si apoi insarcinat cu portofoliul concurentei, acesta avea pozitia perfecta pentru a anula sau aproba fuziunile si achizitiile de care se ocupau bancherii de la Goldman.

In acest context, numirea in pozitia de consilier pare un gest firesc.

Cei peste 20 de consilieri ai bancii fac lobby pentru diversele interese ale Goldman, scena politica europeana fiind prima vizata. Un alt consilier este Otmar Issing, fost membru al Bundesbank si al BCE, unul dintre arhitectii trecerii la euro.

Robert Zoellick

robert zoelick 150×150 Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondialeSecretar Adjunct de Stat si presedinte al Bancii Mondiale, Zoellick a avut o lunga relatie cu Goldman Sachs. Acesta a fost vicepresedinte al Goldman Sachs Group, pentru ca mai apoi sa preia functia de presedinte al comitetului de consilieri internationali ai bancii. Numirea lui Zoellick la sefia Bancii Mondiale, avand in vedere pedigriul sau marca Goldman Sachs, a ridicat cateva semne de intrebare in acel moment. Astfel, un oficial UE declara pentru New York Times, sub anonimat, ca „reteaua Goldman este una foarte restransa. Desi Zoellick este nou in familia Goldman, are un viitor stralucit in fata, avand in vedere ca Paulson l-a recrutat pentru aceasta pozitie.

Si daca vom analiza cercul restrans de persoane promovate de administratia Bush si privite cu ochi buni de Europa, atunci vom vedea ca Zoellick se integreaza perfect in acest tablou”. De mandatul lui Zoellick la sefia Bancii Mondiale se leaga o serie de ajutoare financiare substantiale acordate mai multor state, pentru a face fata efectelor crizei economice si financiare, dar si o serie de reforme implementate in interiorul bancii, pentru a creste influenta economiilor emergente in structura de vot a institutiei.

Lloyd Blankfein

lloyd blankfein 150×150 Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondialeNu puteam incheia lista personalitatilor care au marcat istoria bancii fara Lloyd Blankfein, „printul casino-capitalismului”, cum a fost denumit de o jurnalista americana, si actualul sef al Goldman Sachs. Nascut intr-o familie saraca de evrei din Bronx, Blankfein ilustreaza perfect istoria fondatorului bancii, Marcus Goldman. Ambitios, acesta a urcat toate treptele ierarhiei, pana la cea mai de sus. La 13 ani si-a luat prima slujba. „Imi aduc aminte cum mergeam printre tribune, carand lada cu bauturi racoritoare. La un moment dat, cineva mi-a cerut un suc. Era la cateva randuri distanta si lada pe care o caram era foarte grea. Mi-am dat seama in acel moment ca va trebui sa car lada aceea cateva randuri mai sus, pentru cativa banuti. Ia ghiciti, ce am facut? Am luat lada aia cu sucuri si am mers pana acolo sus, pentru a castiga acei cativa banuti”, povestea seful Goldman Sachs.

In 2006, Blankfein a incasat un bonus de 54,4 milioane de dolari, cel mai mare de pe Wall Street. il merita? Cu siguranta!

Banca raportase un profit net anual de 9,5 miliarde de dolari.

„Am fost invizibil in cadrul bancii cam 24 de ani din cei 27 petrecuti in sanul ei. Asa ca nu e ca si cum am cerut sa fiu presedintele Goldman Sachs”, spunea cinic Blankfein.

Sa ajungi seful acestei banci e o proba mai solicitanta decat maratonul, mai complicata decat planuirea unei misiuni pe Luna si mai dificila ca o problema foarte complicata de matematica. Daca va veti uita atent la fetele celor care au condus de-a lungul timpului banca, nu prea veti gasi trasaturi care sa ilustreze mila sau compasiunea. E un joc pe bani si e cel mai dur din lume. Un stat totalitar isi va face aparitia pe teritoriul Uniunii Europene in urma crizei, ce se va putea compara cu dictatura Uniunii Sovietice, in timp ce actualii membri ai UE isi vor ceda independenta in contul datoriilor, considera economistul leton de origine rusa Dmitri Smirnov, lector la scoala Superioara de Studii Economice Ventspils din Letonia. In aproape 20 de ani, potrivit acestuia, odata cu trecerea crizei, un guvern mondial va conduce intreaga lume, relateaza agentia de presa rusa Novii Reghion. “Criza va duce la faliment statele zonei euro, iar pentru datorii li se va lua independenta. Euro nu este in pericol. Dimpotriva, pentru a salva euro, toti trebuie sa adere la zona euro si sa-si piarda independenta.

Se va spune ca putem supravietui doar impreuna. Avem nevoie de a crea un stat totalitar, de a-i aduna pe toti in aceeasi oala, pentru a-i subjuga” – a declarat Smirnov intr-un interviu acordat marti seara, in cadrul emisiunii “Razvoroť la postul de radio Baltkom 93,9.

Conform estimarilor sale, ar trebui sa se produca patru valuri ale crizei inainte de aparitia unui guvern mondial. “Primul val a fost in 2008, al doilea este asteptat in 2012-2013. Perioada dintre acestea este de 4-5 ani si, apoi, durata totala a crizei al carei scop este infiintarea unui guvern mondial va fi de 20 de ani”, prognozeaza Smirnov.

El sustine ca actuala criza globala a fost generata in mod artificial cu un scop concret. “Criza este o modalitate de jaf, atunci cand unul da faliment, iar celalalt castiga din aceasta”, explica economistul, in opinia caruia, autorii principali ai turbulentelor financiare sunt bancile legate de Rezerva Federala a SUA.

Pe blogul sau de pe resursa “Ventasbalss.ru”, expertul explica faptul ca politicienii, atat europeni, cat si americani, lucreaza pentru unul si acelasi grup de persoane, carepoate fi numit conventional “guvernul mondial”. Totodata, el atrage atentia ca masurile luate pana in prezent pentru salvarea zonei euro nu au avut decat un caracter cosmetic si cu efect pe termen scurt.

In luna septembrie, aminteste el, dupa ce finantistul George Soros a chemat la o reforma radicala a UE, fara sa propuna in acest sens nimic concret, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a propus pentru salvarea UE introducerea obligatiunilor europene comune.

Pana in prezent, fiecare stat din zona euro emite propriile obligatiuni si are propria sa datorie. in caz de reforma, se propune unificarea tuturor obligatiunilor si emiterea unor obligatiuni unice ale zonei euro, scrie Smirnov pe blogul sau.

Este vorba, potrivit lui, de crearea unui spatiu unic al datoriei. Aceasta idee a fost sprijinita deja, cu mult entuziasm, de Franta, Germania si Italia – principalele tari din zona euro.

Liderii acestora au incercat deja sa convinga parlamentele din tarile lor pentru a sustine introducerea unor obligatiuni unice. Chiar si Vaticanul s-a pronuntat pentru un stat unic european, mai aminteste el.

Introducerea unor obligatiuni unice va limita in mod semnificativ independenta membrilor din zona euro, considera economistul citat, indicand ca statul nu va mai fi capabil sa finanteze in mod independent deficitul bugetar si va fi obligat sa contacteze Centrul /Bruxellesul/ ca sa-i aloce bani. in fine, obligatiunile unice vor impune introducerea unui buget unic al UE.

Astfel, in opinia sa, bugetele nationale vor fi practic eliminate, iar toate veniturile fiscale vor fi transferate la Bruxelles, iar acolo se va decide cine si cat sa primeasca din bugetul comun.

In cele din urma, cheltuielile participantilor la zona euro vor fi decise la nivel central.Asa cum incearca sa convinga adeptii introducerii obligatiunilor unice, aceasta va permite stabilirea unei discipline fiscale pe ansamblul zonei euro, explica Smirnov.

Astfel, concluzioneaza el, introducerea obligatiunilor unice faciliteaza crearea noului stat pe continentul european Statele Unite ale Europei, in care toate tarile membre isi vor pierde independenta si vor cobori la nivelul unor autoritati locale.

Tarile afectate profund de criza vor ajunge direct sub controlul unui comisar UE/Smirnov face aici aluzie la o initiativa recenta a Olandei/ si in custodia Comisiei Europene, structura care va decide formarea bugetelor “nationale”.

In acest caz, mai scrie expertul amintit, comisarul european va fi in masura sa intervina in guvernarea unei tari asa cum fac in prezent administratorii numiti de instanta in cazul societatilor falimentare.

Impotriva tarilor care se vor face vinovate, Bruxellesul va recurge la o varietate de sanctini, de la pierderea dreptului de vot in UE, pana la restrictionarea accesului la fondurile europene, prognozeaza sumbru economistul leton. “Va fi o dictatura ceva mai drastica decat in URSS”, sustine el.

Un al doilea val al crizei, asteptat anul viitor, va aduce UE in pragul colapsului, iar tarile europene vor fi puse in fata alegerii – fie un stat unic, fie falimentul.

“De fapt, nu va fi nicio alegere, vor face asa cum li se va spune”, mai crede economistul de origine rusa, care anticipeaza ca, la sfarsitul crizei, si SUA vor inceta sa mai existe. intreaga planeta va fi guvernata de un guvern mondial.

Dmitri Smirnov a devenit cunoscut in 2008 cand a fost arestat de serviciile de securitate letone pentru “atentat la adresa sistemului financiar al tarii”, dupa ce anticipase o agravare a crizei economice in Letonia si o devalorizare a monedei nationale. Avertismentul sau a fost confirmat de realitate ulterior. Surse – badpolitics.ro . Este adevarat ca un grup de elita “indecent” de bogata controleaza lumea? Este adevarat ca barbati si femei care detin o multime de bani conduc cu adevarat lumea din spatele scenei? Raspunsul ar putea sa va surprinda. Cei mai multi dintre noi tind sa considere banii ca un mod convenabil de a face tranzactii, dar adevarul este ca de asemenea banii reprezinta putere si control. Iar astazi traim intr-un sistem neo-feudal in care cei extrem de bogati trag toate sforile. Cand vorbesc despre cei extrem de bogati, nu vorbesc doar de oamenii care au cateva milioane de dolari.

Dupa cum veti vedea mai tarziu in cadrul acestui articol, cei ultra-bogati au destui bani depozitati in banci offshore (din “paradisuri fiscale”) pentru a cumpara toate bunurile si serviciile produse in Statele Unite in timpul unui intreg an si inca sa fie capabili sa lichideze intreaga datorie nationala a Statelor Unite. Asta inseamna o cantitate atat de uriasa de bani incat este aproape de neinteles. In acest sistem neo-feudal, noi toti restul suntem sclavi ai datoriilor, inclusiv propriile noastre guverne. E destul sa priviti in jur- toata lumea se afunda in datorii si toate acele datorii ii fac pe ultra-bogati si mai bogati. Dar ultra-bogatii nu stau pur si simplu cu banii in buzunar. O parte din bani ii folosesc pentru a controla afacerile natiunilor.

Ultra-bogatii detin practic fiecare banca si corporatie importanta de pe planeta. Ei folosesc o vasta retea de societati secrete, think tank-uri si organizatii caritabile pentru a propune interesele ascunse si pentru a-i face pe membrii acestora sa se conformeze. Ei controleaza modul in care privim lumea prin faptul ca detin mass-media si controleaza sistemul nostru educational. Ei finanteaza campaniile a majoritatea dintre politicienii nostri si exercita o influenta enorma asupra unor organizatii internationale cum sunt: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Cand faci un pas in spate si arunci o privire de ansamblu, nu exista prea multe indoieli asupra a cine conduce lumea. Doar ca cei mai multi dintre oameni nu vor sa recunoasca adevarul.

Ultra-bogatii nu se “coboara” sa-si depoziteze banii in banca locala ca mine si ca tine. In schimb, ei tind sa-si puna deoparte bunurile in locuri in care nu vor fi impozitati, cum ar fi Insulele Cayman. Conform unui raport care a fost lansat vara trecuta, elita globala detine in jur de 32 de TRILIOANE de dolari puse deoparte in banci offshore din jurul lumii.

Produsul intern brut al Statelor Unite pentru anul 2011 a fost in jur de 15 trilioane de dolari, iar datoria nationala a Statelor Unite se invarte in jurul a 16 trilioane de dolari, astfel incat chiar daca le adunam tot nu insumeaza 32 de trilioane de dolari.

Bineinteles ca asta nici macar nu include banii care sunt pusi deoparte in alte locatii care nu au fost relevate de studiul efectuat, si nici nu include toate bogatiile pe care elita globala le detine in active mobiliare si imobiliare, cu exceptia activelor circulante.

Elita globala a depozitat in mod real o multime incredibila de bogatii in aceste timpuri grele. Urmatoarele informatii sunt luate dintr-un articol publicat pe website-ul Huffington Post…

“Persoanele bogate si familiile lor detin nu mai mult de 32 de trilioane de dolari ascunsi in active financiare in “paradisuri fiscale” offshore, reprezentand pana la 280 de miliarde de dolari din impozitele pe venit pierdute, conform cercetarii publicate duminica.

Studiul care estimeaza dimensiunea bogatiei financiare private la nivel global depozitata in conturi offshore- excluzand bunurile care nu sunt financiare cum sunt proprietatile imobilare, aurul, iacht-urile si caii de cursa- situeaza suma intre 21 si 32 de trilioane de dolari.

Cercetarea a fost facuta pentru grupul de presiune numit Tax Justice Network, care militeaza impotriva “paradisurilor fiscale”, de catre James Henry, fost economist-sef la firma de consultanta McKinsey &Co.

El a folosit informatii provenite de la Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Natiunile Unite si bancile centrale.”

Dar, dupa cum am mai mentionat, elita globala nu doar detine o multime de bani. Ea pur si simplu detine de asemenea aproape fiecare banca importanta si fiecare corporatie importanta de pe intreaga planeta.

Conform unui articol exceptional din New Scientist (revista britanica de stiinta, fondata in 1956, n. tr.), un studiu facut asupra a mai mult de 40.000 de corporatii transnationale de catre Institutul Federal Elvetian de Tehnologie din Zurich a descoperit ca un nucleu foarte mic de banci uriase si corporatii gigant pradatoare domina intregul sistem economic global.

O analiza a relatiilor dintre 43.000 de corporatii transnationale a identificat un grup relativ mic de companii, in principal banci, care aveau o putere disproportionata asupra economiei globale.

Cercetatorii au descoperit ca acest nucleu este format din doar 147 de companii cu legaturi foarte stranse intre ele.

Atunci cand o echipa a descurcat itele retelei de proprietari, a descoperit ca multe dintre ele duceau la o “super entitate” compusa din 147 companii inca si mai strans legate intre ele- toate proprietatile lor erau detinute de alti membri ai “super-entitatii”- care controla 40 la suta din bogatia totala in cadrul retelei. “De fapt, mai putin de 1 la suta din companii erau capabile sa controleze 40 la suta din intreaga retea,” afirma Glattfelder. Cele mai multe dintre ele erau institutii financiare. In top 20 se aflau Barclays Bank, JPMorgan Chase & Co si The Goldman Sachs Group.

Acesta este top 25 banci si corporatii din nucleul acestei “super-entitati”. Veti recunoaste multe din numele de pe lista…

Barclays plc
Capital Group Companies Inc
FMR Corporation
AXA
State Street Corporation
JP Morgan Chase & Co
Legal & General Group plc
Vanguard Group Inc
UBS AG
Merrill Lynch & Co Inc
Wellington Management Co LLP
Deutsche Bank AG
Franklin Resources Inc
Credit Suisse Group
Walton Enterprises LLC
Bank of New York Mellon Corp
Natixis
Goldman Sachs Group Inc
T Rowe Price Group Inc
Legg Mason Inc
Morgan Stanley
Mitsubishi UFJ Financial Group Inc
Northern Trust Corporation
Société Générale
Bank of America Corporation

Elita ultra-bogata se ascunde de multe ori in spatele a straturi si straturi de proprietari, dar adevarul este ca datorita angrenajului de relatii dintre corporatii, elita controleaza de fapt aproape fiecare corporatie din Fortune 500 (clasament al celor mai mari companii publice americane după cifra de afaceri, intocmit de prestigioasa revista Fortune, n. tr.)

Totalul de putere si control care le revine din acest angrenaj este greu de descris.

Din pacate, acelasi grup de oameni au condus lucrurile pentru multa vreme. De exemplu, primarul orasului New York, John F. Hylan a rostit urmatoarele in timpul unui discurs tinut prin anul 1922…

Adevarata amenintare pentru Republica noastra este guvernul invizibil care, ca o caracatita uriasa isi intinde picioarele sale lipicioase peste orasele, statele si natiunea noastra. Pentru a porni de la simple generalizari, dati-mi voie sa afirm ca la capatul acestei caracatite se afla interesele companiei Rockefeller-Standard Oil si un grup mic de filiale ale unor banci puternice, denumiti in mod generic bancheri internationali. Mica clica de bancheri internationali influenti conduce de fapt guvernul Statelor Unite pentru a-si urmari propriile sale scopuri egoiste.

Practic ei controleaza ambele partide, elaboreaza platforme politice, transforma in pioni liderii politici, se folosesc de conducatorii unor organizatii private si apeleaza la orice instrument pentru a numi in pozitii de oficiali publici asemenea candidati potriviti cerintelor marilor afaceri corupte.

Acesti bancheri internationali si interesele companiei Rockefeller-Standard Oil controleaza majoritatea ziarelor si a revistelor din aceasta tara. Ei se folosesc de editorialele acestor ziare pentru a-i forta sa fie obedienti sau pentru a-i da afara pe acei oficiali publici care refuza sa se supuna cerintelor puternicii clici corupte care compune guvernul invizibil. Acest guvern actioneaza la adapostul unui paravan creat de el insusi si se foloseste de oficialii nostri din executiv, legislativ, scoli, curti de justitie, ziare si fiecare agentie creata pentru protectia publica.

Acesti bancheri internationali au creat bancile centrale mondiale (inclusiv Rezerva Federala), si se folosesc de bancile internationale prinse in capcana unui ciclu fara sfarsit de datorii de care nu se poate scapa. Datoria guvernamentala este un mod de a “legitima” faptul ca se iau bani de la noi toti, se transfera guvernului si apoi in buzunarele celor ultra-bogati.

Astazi, Barrack Obama si aproape toti membrii Congresului refuza in mod absolut sa critice Rezerva Federala, dar in trecut au existat unii membri curajosi ai Congresului care au fost dispusi sa adopte o pozitie. De exemplu, urmatorul citat este dintr-un discurs tinut in fata Camerei Reprezentantilor de catre congresmanul Louis T. McFadden pe 10 iunie 1932…

“Domnule Presedinte, avem in aceasta tara una dintre cele mai corupte institutii pe care le-a cunoscut lumea. Ma refer la Comisia Rezervei Federale si la Bancile Rezervei Federale. Comisia Rezervei Federale, comisie guvernamentala, a inselat guvernul Statelor Unite si pe cetatenii sai cu destui bani pentru a plati datoria nationala. Ravagiile si inechitatile Comisiei Rezervei Federale au costat aceasta tara destui bani pentru a plati datoria nationala de mai multe ori chiar. Aceasta institutie diabolica a saracit si a ruinat poporul Statelor Unite, s-a falimentat singura si practic a dus la falimentul guvernului nostru. A reusit sa faca asta prin intermediul imperfectiunilor legii dupa care functioneaza, prin proasta administrare a acelei legi de catre Comisia Rezervei Federale si prin practicile corupte ale vulturilor bogati care o controleaza.”

Din pacate, majoritatea americanilor inca mai cred ca Rezerva Federala este o “agentie federala”, dar asta pur si simplu nu este corect. Urmatorul fragment este preluat de pe site-ul factcheck.org…

“Actionarii din cele 12 Banci ale Rezervei Federale regionale sunt bancile private care apartin Sistemului Rezervei Federale. Acestea includ toate bancile nationale (acreditate de guvernul federal) si acele banci acreditate de stat care doresc sa se alature si sa indeplineasca anumite cerinte. In jur de 38 la suta din mai mult de 8000 de banci nationale sunt membri ai sistemului si astfel, detin Bancile Rezervei Federale.

Conform cercetatorilor care au studiat proprietarii marilor banci de pe Wall Street care domina Rezerva Federala, aceleasi nume apar mereu: familia Rockefeller, Rothschild. Warburg, Lazard, Schiff si familiile regale din Europa.”

Dar bancherii internationali ultra-bogati nu au facut aceste lucruri doar in Statele Unite. Scopul lor era sa creeze un sistem financiar global pe care sa-l domine si sa-l controleze. Iata ce a scris odata profesorul de istorie Carrol Quigley de la Universitatea din Georgetown…

“Puterile capitalismului financiar au avut o alta tinta vasta, nici mai mult nici mai putin decat crearea unui sistem mondial de control financiar aflat in maini private, capabil sa domine sistemul politic al tarii noastre ca un intreg. Acest sistem urma sa fie controlat intr-o maniera feudala de catre bancile centrale mondiale, actionand concertat, prin intermediul unor acorduri incheiate in urma unor frecvente intalniri private si conferinte. Apogeul sistemului urma sa fie Banca pentru Acorduri Internationale din Basle,

Elvetia, o banca privata detinuta si controlata de bancile centrale mondiale care erau ele insele corporatii private.”

Din pacate, cei mai multi americani nu au auzit vreodata de Banca pentru Acorduri Internationale, dar se afla chiar in inima sistemului global financiar. Urmatorul fragment este preluat de pe Wikipedia…

Fiind o organizatie de banci centrale, Banca pentru Acorduri Internationale BIS cauta sa faca politicile monetare mai predictibile si transparente printre cele 58 de banci centrale membre. In timp ce politica monetara este determinata de fiecare natiune suverana, este supusa scrutinului bancilor centrale si private si probabil speculatiei care afecteaza ratele de schimb ale valutei straine si in mod special soarta economiilor exportatoare. Esuarile in a face politica monetara sa corespunda cu realitatea si in a face reforme monetare la timp, de preferat ca o politica simultana printre cele 58 de banci membre si implicand de asemenea Fondul Monetar International, au dus de-a lungul istoriei la pierderi de ordinal miliardelor in timp ce bancile incearca sa mentina o politica folosind metodele pietei deschise care s-au dovedit a fi bazate pe supozitii nerealiste.

Ultra-bogatii au jucat de asemenea un rol important la infiintarea altor institutii international importante, ca de exemplu: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizata Mondiala a Comertului. De fapt, terenul pentru sediul Natiunilor Unite din orasul New York a fost achizitionat si donat de catre John D. Rockefeller.

Bancherii internationali sunt “internationalisti” si sunt foarte mandri de acest lucru.

Elita controleaza de asemenea si sistemul educational din Statele Unite. De-a lungul anilor, Fundatia Rockefeller si alte organizatii elitiste au varsat cantitati uriase de bani in universitati de top. Astazi, aceste universitati de top sunt considerate a fi standardul dupa care sunt masurate celelalte colegii si universitati din America, iar ultimii patru presedinti ai Statelor Unite au fost educati in universitati de top.

Elita exercita de asemenea o influenta uriasa si prin intermediul unor societati secrete (Skull and Bones, Francmasoneria, etc.), prin intermediul unor think tank-uti puternice si cluburi sociale (Consiliul pentru Relatii Externe, Comisia Trilaterala, Grupul Bilderberg, Bohemian Grove, Chatham House, etc.), printr-o retea vasta de organizatii de caritate si non-guvernamentale (Fundatia Rockefeller, Ford, World Wildlife Fund, etc.).

Dar pentru un moment as dori sa ma axez pe influenta pe care o are elita asupra mass-media. In articolul precedent, am detaliat modul in care sase corporatii monolitice uriase controleaza mare parte din ceea ce vedem, auzim sau citim in fiecare zi. Aceste corporatii uriase detin retele de televiziune, canale Tv prin cablu, studio-uri de filme, ziare, reviste, edituri, case de discuri si chiar multe din website-urile noastre preferate.

Luand in considerare faptul ca americanul de rand petrece 153 de ore pe luna la televizor, influenta acestor sase corporatii uriase nu ar trebui sa fie subestimata. Urmatoarele sunt doar cateva dintre companiile media detinute de aceste corporatii uriase:

Time Warner

Home Box Office (HBO)

Time Inc.

Turner Broadcasting System, Inc.

Warner Bros. Entertainment Inc.

CW Network (proprietate partiala)

TMZ

New Line Cinema

Time Warner Cable

Cinemax

Cartoon Network

TBS

TNT

America Online

MapQuest

Moviefone

Castle Rock

Sports Illustrated

Fortune

Marie Claire

People Magazine

Walt Disney

ABC Television Network

Disney Publishing

ESPN Inc.

Disney Channel

SOAPnet

A&E

Lifetime

Buena Vista Home Entertainment

Buena Vista Theatrical Productions

Buena Vista Records

Disney Records

Hollywood Records

Miramax Films

Touchstone Pictures

Walt Disney Pictures

Pixar Animation Studios

Buena Vista Games

Hyperion Books

Viacom

Paramount Pictures

Paramount Home Entertainment

Black Entertainment Television (BET)

Comedy Central

Country Music Television (CMT)

Logo

MTV

MTV Canada

MTV2

Nick Magazine

Nick at Nite

Nick Jr.

Nickelodeon

Noggin

Spike TV

The Movie Channel

TV Land

VH1

News Corporation

Dow Jones & Company, Inc.

Fox Television Stations

The New York Post

Fox Searchlight Pictures

Beliefnet

Fox Business Network

Fox Kids Europe

Fox News Channel

Fox Sports Net

Fox Television Network

FX

My Network TV

MySpace

News Limited News

Phoenix InfoNews Channel

Phoenix Movies Channel

Sky PerfecTV

Speed Channel

STAR TV India

STAR TV Taiwan

STAR World

Times Higher Education Supplement Magazine

Times Literary Supplement Magazine

Times of London

20th Century Fox Home Entertainment

20th Century Fox International

20th Century Fox Studios

20th Century Fox Television

BSkyB

DIRECTV

The Wall Street Journal

Fox Broadcasting Company

Fox Interactive Media

FOXTEL

HarperCollins Publishers

The National Geographic Channel

National Rugby League

News Interactive

News Outdoor

Radio Veronica

ReganBooks

Sky Italia

Sky Radio Denmark

Sky Radio Germany

Sky Radio Netherlands

STAR

Zondervan

CBS Corporation

CBS News

CBS Sports

CBS Television Network

CNET

Showtime

TV.com

CBS Radio Inc. (130 stations)

CBS Consumer Products

CBS Outdoor

CW Network (50% ownership)

Infinity Broadcasting

Simon & Schuster (Pocket Books, Scribner)

Westwood One Radio Network

NBC Universal

Bravo

CNBC

NBC News

MSNBC

NBC Sports

NBC Television Network

Oxygen

SciFi Magazine

Syfy (Sci Fi Channel)

Telemundo

USA Network

Weather Channel

Focus Features

NBC Universal Television Distribution

NBC Universal Television Studio

Paxson Communications (proprietate partiala)

Trio

Universal Parks & Resorts

Universal Pictures

Universal Studio Home Video

Si bineinteles, elita detine de asemenea si pe cei mai multi dintre politicienii nostri. Urmatorul fragment este un citat al jurnalistului Lewis Lapham…

“Modelarea vointei Congresului si alegerea presedintilor americani a devenit un privilegiu rezervat claselor “ecvestre” ale tarii, adica acelei 20 la suta din populatie care detine 93 la suta din bogatii, acei putini si fericiti care conduc corporatiile si bancile, care detin si manevreaza stirile si media de divertisment, elaboreaza legile si guverneaza universitatile, controleaza fundatiile filantropice, institutele de politici, casino-urile si arenele sportive.”

V-ati intrebat de ce lucrurile par sa nu se schimbe vreodata la Washington D.C. indiferent pentru cine votam?

Ei bine, asta e pentru ca ambele partide sunt detinute de sistem.

Ar fi frumos sa ne gandim ca poporul American controleaza cine conduce lucrurile in Statele Unite, dar nu asa functioneaza lucrurile in lumea reala.

In lumea reala, 80 la suta din politicienii care castiga alegerile nationale sunt cei care aduna cei mai multi bani.

Politicienii nostri nu sunt prosti- ei vor fi foarte amabili cu oamenii care le pot furniza sumele uriase de bani de care au ei nevoie pentru campanii. Iar oamenii care pot face asta sunt ultra-bogatii si corporatiile uriase pe care acestia le controleaza.

Incepeti sa intelegeti?

Exista un motiv pentru care ultra-bogatii sunt numiti “sistemul”. Ei au creat un sistem care le aduce multe beneficii si care le permite sa traga sforile.

Deci, cine conduce lumea?

Ei o conduc. De fapt, chiar recunosc ca o fac.

David Rockefeller a scris urmatoarele in cartea sa din 2003 intitulata “Memorii”….

“Pentru mai mult de un secol, extremistii ideologici aflati la polul oricarui spectru politic au profitat de intamplari foarte popularizate, ca de exemplu intalnirea mea cu Castro, pentru a ataca familia Rockefeller in baza influentei nemasurate pe care ei sustin ca o exercitam asupra institutiilor politice si economice. Unii chiar cred ca suntem parte dintr-o clica secreta care actioneaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizand familia mea si pe mine ca fiind ‘internationalisti’ si conspirationisti impreuna cu altii din jurul lumii pentru a construi o structura globala economica si politica integrata- o singura lume, daca vreti. Daca asta e acuzatia, pledez vinovat si sunt mandru de asta.”

Sunt mult mai multe lucruri care ar putea fi spuse despre asta. De fapt, o biblioteca plina cu carti ar putea fi scrisa despre puterea si influenta bancherilor internationali ultra-bogati care conduc lumea.

Autor: Michael Snyder, Economic Collapse

Sursa: theeconomiccollapseblog.com

Traducere: Alina Stredie – http://gandeste.org/politica/cine-conduce-lumea-dovezi-despre-elita-foarte-bogata-care-trage-sforile/26198

https://orasulmeuploiesti.wordpress.com/2013/09/17/fratia-bancherilor-care-decide-soarta-lumii/

//////////////////////////////////////////

Magistrații României 🇹🇩, cei care trebuiau să fie stâlpii dreptății, s-au vândut ieftin, ca niște precupețe de mahala.

Alexandru M. Pascaru

Au schimbat legea moralității pe o bucată de pâine mucegăită, numită pompos pensie specială. Și-au aruncat roba de pe umeri și și-au pus ghiuluri pe degete, ca interlopii pe care ar fi trebuit să-i judece.

Pensionați la 48 de ani, în floarea puterii, dar cu sufletul putred, ei se numesc „slujitori ai legii”, când de fapt sunt doar niște funcționari corupți care au transformat justiția într-o tarabă.

România 🇹🇩 a devenit una dintre cele mai corupte țări nu pentru că „așa e balcanismul”, ci pentru că cei care trebuiau să curețe murdăria au ales să se tăvălească în ea.

Și totuși, au tupeul să ceară respect.

Respect pentru ce?

Pentru că și-au mituit propria conștiință? Pentru că au condamnat poporul la umilință, doar ca să-și umple buzunarele?

Istoria nu uită.

Iar numele lor nu vor fi scrise nici pe frontispicii de tribunale, nici în manualele de drept, ci în registrele rușinii.

România 🇹🇩 n-a fost îngenuncheată de hoți de buzunare, ci de robe negre care au decis că trădarea se plătește mai bine decât dreptatea.

https://www.facebook.com/photo?fbid=122128775102910555&set=a.122099144024910555

/////////////////////////////////////////

Triunghiul nebun în care se ciocnesc puterile globale

Cristian Felea

„Nu ne prefacem că nu vedem cum libertățile individuale de care se bucură cetățenii Imperiului Britanic nu sunt accesibile într-un număr considerabil de țări, dintre care unele sunt foarte puternice. În acele state, un control sufocant este impus asupra oamenilor de rând de tot felul de guverne polițienești, într-o măsură absolut copleșitoare și contrară oricărui principiu al democrației. (…) Dar nu trebuie să încetăm să proclamăm cu curaj neabătut marile principii ale libertății și ale drepturilor omului, care sunt moștenirea comună a lumii de limbă engleză și care, prin Magna Carta, Declarația Drepturilor, Habeas Corpus, Curtea cu Juri, Dreptul Comun Englez își găsesc cea mai faimoasă expresie în Declarația de Independență. Toate acestea înseamnă că oamenii oricărei țări au dreptul și ar trebui să aibă puterea constituțională prin alegeri libere, fără restricții, cu vot secret, să aleagă sau să schimbe caracterul sau forma de guvernare; libertatea de exprimare și de gândire ar trebui să domnească; curțile de justiție, independente de executiv, nepărtinitoare de orice parte, ar trebui să administreze legi aprobate de majorități largi ori care au fost consacrate în timp sau prin cutume. (…) Iată mesajul popoarelor britanic și american către omenire. Să proclamăm ce punem în practică, să punem în practică ceea ce proclamăm.”[1] – Winston Churchill, discursul de la Colegiul Westminster, Fulton – martie, 1946

Am deschis discuția cu un pasaj extras dintr-un faimos discurs al lui Churchill, livrat în anul imediat următor încheierii WW2, care ne reamintește că a fost unul dintre puținii lideri care în acele „ore ale întunericului” din mai – iunie 1940 (șase ani înainte de „discursul Fulton”) a avut viziunea, tăria, priceperea și determinarea de a-și conduce neabătut țara către victoria împotriva hitlerismului. În primii ani de război administrația Franklin D. Roosevelt, în lipsa acordului Congresului, a furnizat foarte puțin ajutor militar Marii Britanii. Mai mult, Marea Britanie secătuită de război a împrumutat în 1945 suma de 4,3 miliarde de dolari de la guvernul Statelor Unite și în 1946 suma de 1,2 miliarde de dolari de la cel al Canadei, reușind la finele anului 2006 să achite aceste împrumuturi, ceea ce spune multe despre britanici.

Ne folosește să înțelegem lecția leadership-ului politic britanic din WW2, pentru că „orele întunericului” sunt gata să revină – o dovadă că libertatea, demnitatea și neatârnarea ființei umane sunt valori pururi amenințate, garantate doar de voința celor mulți de a lupta pentru apărarea și păstrarea lor. Teama că este posibilă izbucnirea unui nou război mondial este tot mai prezentă, odată cu avertismentele venite dinspre guverne că multe dintre statele occidentale democratice nu sunt pregătite militar, economic sau în privința stabilității și coeziunii psihosociale pentru a face față unui nou conflict global.

Așa cum în deceniul al treilea al secolului XX s-au găsit numeroase și influente voci politice sau ale unor puternici oameni de afaceri la Londra, Paris sau Washington care considerau că Hitler are pretenții rezonabile, care ar putea fi satisfăcute pentru a împiedica izbucnirea unui nou război mondial – și astăzi știm foarte bine, după ce arhivele au fost deschise, că obiectivul lui Adolf era războiul, singura cale prin care putea obține „spațiul vital” pe care și-l dorea –, găsim și astăzi destule personaje influente care pun înaintea apărării valorilor democratice și a libertății propriile interese și insistă că se poate negocia – plătind prețul unor concesii – cu Putin, Xi, Khamenei, Kim Jong sau Ismail Haniyeh, ba chiar că acest lucru ar fi obligatoriu dacă vrem să evităm izbucnirea unei conflagrații globale.

PÂNTECELE MOALE AL LUMII

Probabil că prima presupunere eronată a Occidentului, după implozia Uniunii Sovietice și victoria coaliției internaționale în Războiul din Golf, a fost aceea că autoritariștii, dictatorii lumii au înțeles că nu mai au niciun viitor și că în scurt timp toate popoarele își vor cere dreptul de a trăi liber în societăți democratice deschise.

Doar că perioada iluziilor s-a încheiat rapid: asasinarea lui Yitzhak Rabin a compromis Acordurile de la Oslo (iar Shimon Perez nu a reușit să le revitalizeze), după care a urmat 11 septembrie 2001 cu atacurile extremiștilor saudiți asupra Statelor Unite, în căutarea unui război sfânt și a unei revoluții islamice sunnite, ceea ce ar fi trebuit să readucă Occidentul cu picioarele pe pământ. Nu a fost așa.

În 2008, Rusia a atacat Georgia, în 2014 a atacat Ucraina; în 2016 Rusia s-a aliat cu regimul Al-Assad ca să împiedice democratizarea Siriei; în 2016 Putin l-a convins pe Erdogan că Statele Unite au vrut să-l debarce din funcție printr-o lovitură de stat, executată cu sprijinul teologului Fethullah Güllen și al adepților săi militari și civili; tot în 2016 Moscova a intervenit în sprijinul partidei „YES” care își dorea Brexit, pentru a manipula opinia publică și rezultatul referendumului; în 2020 Putin l-a ajutat pe Lukașenko să rămână la putere și apoi a anexat Belarusul și, în fine, în februarie 2022 a dat ordinul de invadare al Ucrainei, pasul decisiv înaintea marelui război pe care l-a planificat cu NATO pentru ocuparea Europei.

După 2001, la inițiativa Rusiei și cu implicarea tot mai susținută a Chinei, a fost dat semnalul reîmpărțirii „instituționale” a lumii, ca un corolar al „reașezării” ordini mondiale post-WW2 într-un cadru „multilateral”. A fost constituită Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, iar în anul 2010 s-au pus bazele BRIC, ulterior BRICS. Sub umbrela acestor organizații, Rusia și China au dat semnalul contestării Occidentului ca fiind opus intereselor așa-numitului „Sud Global”.

În anul 2020, administrația Trump și guvernul Netanyahu au prezentat lumii un plan de pace pentru Orientul Mijlociu, care includea și o propunere – în fapt ultimativă pentru palestinieni – care să „salveze” formal ideea Acordurilor de la Oslo, contra asigurării de venituri pentru administrarea West-Bank-ului și a Fâșiei Gaza, acestea două urmând să fie statul palestinian, teritorial legate printr-o cale de comunicare rutieră subterană (un tunel pe sub teritoriile locuite de israelieni), un stat cu atribuții limitate, patronat de la Ierusalim.

Harta susținută de Administrația Trump în 2020. Sursa: news.ro

Conform propunerii, statul Palestina urma să fie demilitarizat, cu un Hamas care guverna Fâșia Gaza dezarmat, în timp ce Israelul rămâne însărcinat cu securitatea și controlul spațiului aerian. Capitala statului palestinian urma să fie situată în estul Ierusalimului (și nu neapărat în Ierusalimul de Est).

Planul a fost respins de Autoritatea Palestiniană, în timp ce Hamas nici nu l-a luat în calcul. În schimb, aranjamentul financiar care includea mijlocirea sau implicarea unor state arabe din regiune (Emiratele Arabe, Qatar, Arabia Saudită) a continuat să funcționeze, alimentând cu fonduri atât Autoritatea Palestiniană din West Bank, cât și Hamas-ul în Fâșia Gaza.

Pentru Afganistan, aceeași administrație Trump a negociat în 2020 la Doha un acord care prevedea retragerea trupelor americane până în aprilie 2021. Ulterior, Statele Unite au cerut prelungirea termenului retragerii până în august 2021, însă insurgenții talibani au declanșat în aprilie o ofensivă împotriva guvernului afgan, care s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc. Succesul ofensivei talibane a precipitat retragerea forțelor coaliției internaționale sub presiunea formidabilă a zecilor de mii de afgani care căutau să părăsească țară, temându-se pentru viața lor.

Desigur, efectele emergente ale noii realități din Orientul Mijlociu la finele anului 2021 și începutul anului 2022 au rămas să fie decontate de Administrația Biden, care s-a trezit în brațe cu mai mulți cartofi fierbinți lăsați de administrația precedentă: denunțarea JCPOA îi dăduse Iranului mână liberă în programul său nuclear, Acordurile de la Oslo îngropate sub noua inițiativă de pace Trump, avându-l drept coautor pe Benjamin Netanyahu, presiunea retragerii din Afganistan și ca totul să primească un capac, invadarea Ucrainei de către armata rusă și amenințarea militară a Flancului de Est al NATO din Europa. Hybrisul la Moscova și Beijing era în acele zile la cote maxime.

PRIMO

Atacul sângeros din 7 octombrie 2023 – de care sunt responsabili teroriștii Hamas și Jihadul Islamic Palestinian – asupra civililor și militarilor israelieni ar fi trebuit să fie anticipat și, ca atare, prevenit; nu mă refer aici strict la planurile militare sau la vreun eșec al comunității de informații din Israel, ci la întregul context politic și social tulbure din Israel. Este cadrul care a făcut posibilă această elaborată infrastructură militară pe care Hamas a construit-o în Fâșia Gaza, folosind banii meniți să-i cumpere bunăvoința și să asigure un trai decent palestinienilor pe care-i guverna după ce a ajuns la putere prin „alegeri libere” și luptele fratricide cu Fatah.

Este clar că dincolo de ceea ce se vedea pe ecranele televizoarelor ante 7 octombrie 2023 –succesul negocierilor Israelului cu unele state arabe din regiune, discursul creionului roșu de la ONU – militanții palestinieni ai Hamas și asociații lor prindeau tot mai multă încredere că pot declanșa un conflict cu Israelul din care să iasă într-un fel sau în altul victorioși.

Încrederea, hybrisul lor se baza pe infrastructura extrem de elaborată pe care au construit-o în subteranele Fâșiei Gaza; pe cantitatea mare de armament pe care au achiziționat-o cu ajutorul sponsorilor lor internaționali, prin contrabandă sau obținută într-un fel sau altul de la forțele armate israeliene[2]; pe legăturile infiltrate în agențiile internaționale de sub umbrela ONU[3] sau printre corespondenții de presă acreditați de importante cotidiene de presă în regiune; pe un plan care a funcționat și funcționează de atragere a simpatiei pentru cauza HAMAS și de stimulare a unui curent anti-israelian în opinia publică internațională.

Pe lângă cele aproape 2 mii de victime israeliene, cei mai mulți uciși, răniți sau răpiți de teroriștii palestinieni, alte mii de victime civile palestiniene cad zilnic victime războiului din Fâșia Gaza, pentru că Hamas și asociații săi opun o rezistență armată îndârjită – așa cum și-au planificat-o, pentru a putea culege astfel „roadele” confruntării pe care generat-o -, în timp ce guvernul israelian și armata statului Israel nu-și pot permite să oprească ostilitățile până când nu au certitudinea că au demantelat puterea militară și politică a Hamas.

Ca și războiul din Ucraina, conflictul din Fâșia Gaza are o bază de manifestare ireductibilă, părțile implicate fiind determinate să-și dea reciproc, într-un fel sau altul, lovitura de grație. Dar dincolo de miza bilaterală a conflictului ireductibil se întrezărește și o alta – în similaritate cu conflictul din Ucraina – a conflictului de falie globală, care opune autoritarismul și nihilismul agresiv sponsorizate de cuplul China – Rusia unui Occident care încă nu s-a trezit din seria de lovituri pe care o încasează de câțiva ani încoace.

Strict punctual, guvernul de la Ierusalim se apropie cu spatele de zid. După aproape patru luni de conflict militar deschis, imense distrugeri materiale și mii de vieți pierdute, soluția cu care guvernul Netanyahu a dat asigurări că va obține victoria asupra teroriștilor tinde să afunde Israelul într-o confruntare tactic lipsit de perspectivă și strategic din ce în ce mai periculoasă, în același timp tot mai nepopulară acasă.

Africa de Sud a sesizat Curtea Internațională de la Haga, reclamând un genocid al Israelului asupra populației palestiniene din Fâșia Gaza. Curtea Internațională de Justiție nu a luat în considerare cererea Israelului de respingere a plângerii formulată de Africa de Sud, judecătoarea Joan Donoghue explicând că ICJ are juridiscție în dosar, iar procesul va continua. Marea majoritate a completului de 17 judecători ai Curții a votat pentru măsuri urgente ce acoperă cea mai mare parte a solicitărilor Africii de Sud, cu o excepție: nu a ordonat oprirea acțiunii militare israeliene în Gaza (Africa de Sud ceruse tribunalului o încetare imediată a focului).

Hotărârea CIJ nu tratează fondul acuzațiilor din dosar – dacă are loc un genocid în Fâșia Gaza sau nu – ci s-a pronunțat în această fază pentru emiterea unei hotărâri preliminare privitor la intervenția urgentă solicitată de Africa de Sud. Judecătoarea Donoghue a anunțat că instanța a decis că Israelul trebuie să ia toate măsurile în puterea sa pentru a preveni toate actele care intră în domeniul de aplicare al Convenției pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948 de Adunarea generala a Națiunilor Unite.

Celelalte măsuri preliminare dispuse de juriul Curții: (i) Israelul trebuie să se asigure cu efect imediat că forțele sale nu comit niciunul dintre actele reglementate de convenție; (ii) Israelul, trebuie să ia măsuri imediate pentru a îmbunătăți situația umanitară din Gaza; (iii) Israelul trebuie să asigure păstrarea dovezilor despre presupusul genocid; (iv) Israelul să se prezinte în fața tribunalului în termen de o lună.[4]

Guvernul de la Ierusalim nu dă semne, pe de altă parte, că este dispus să-și analizeze și să-și recunoască slăbiciunile, nu caută să înțeleagă dacă nu cumva a greșit atât înainte cât și după 7 octombrie în vreun fel. A ales deocamdată să sfideze Curtea Internațională și să rupă relațiile cu Africa de Sud. Însă că la Haga procesul va continua, ceea ce nu poate fi o veste bună pentru Ierusalim în niciun scenariu.

Comunitatea internațională caută soluții de pace. Revenirea la principiile pe care s-au bazat Acordurile de la Oslo nu sunt pe placul guvernului Netanyahu, care le respinge; în fond nici Hamas nu agreează aceste principii – măcar aici părțile în conflict par în total acord. Autoritatea Palestiniană a fost gândită ca o soluție în cadrul Acordurilor de la Oslo, formula de pace Trump – Netanyahu nu îi oferea decât cel mult un rol decorativ. Este, deci, de mirare că speranțele palestinienilor s-au îndreptat în aceste condiții către Hamas sau că Fatah se radicalizează tot mai mult, pentru a putea ține pasul?

SECUNDO

Peter Zeihan – fondatorul Zeihan on Geopolitics –, încă din perioada în care a activat în Stratfor (și a fost probabil mentorat de George Friedman), a început să analizeze consecințele unei noi ordini globale fără Statele Unite. În 2017 a publicat „The Absent Superpower: The Shale Revolution and a World without America”, iar în 2020 „Disunited Nations: The Scramble for Power in an Ungoverned World”, și reproduc un fragment din ultima lucrare citată:

În fața noilor realități, Statele Unite au ajuns să-și pună problema de ce ar mai rămâne fidele acordului de la Bretton Woods, de ce ar mai cheltui pentru a-și apăra aliații dacă aliații săi din Războiul Rece nu-și mai respectă obligațiile asumate ci, dimpotrivă, vor să intre în competiție deschisă cu Statele Unite?

Câștigând în 2016 alegerile cu programul său izolaționist MAGA, Donald Trump a transformat ipotezele în direcții de acțiune politică; iar după cum pare că decurg preliminarele republicane, MAGA are toate șansele să fie programul de guvernare propus de republicani și pentru alegerile din acest an. Într-un fel, Peter Zeihan a anticipat un curent în politica americană care are resurse să devină tot mai consistent, din diverse motive pe care nu le analizez acum.

Zeihan este un observator atent al evoluțiilor globale – cu Statele Unite un jucător printre alți jucători, având greutatea sa specifică -, iar eu am ținut neapărat să-i cunosc poziția legată de evoluțiile din Golful Aden și Marea Roșie, după ce rebelii yemeniți Houthi au început să captureze sau să atace cu drone și rachete transporturile navale din regiune, pe importanta rută maritimă ce leagă Europa de Asia prin canalul de Suez.

Petrolierul „Martin Luanda”, încărcat cu produse petroliere rusești atacat de rebelii Houthi. Sursa: newsukraine.rbc.ua

Comentariul lui Peter Zeihan privind evenimentele care au condus la strangularea transportului maritim din zonă, ce a provocat răspunsul militar al coaliției formată de Statele Unite și Marea Britanie, pune problema în felul următor[5]:

Știrea ultimelor zile este că milițiile din Yemen au lansat o combinație de rachete balistice și drone ieftine asupra unor transporturi comerciale din Marea Roșie. Așa că cele mai mari zece companii de transport maritim din lume au decis fie să-și suspende operațiunile în acea zonă, fie să le ceară navelor lor să aștepte în Marea Roșie până când amenințarea trece sau să le ceară pur și simplu să navigheze din Asia în jurul Africii pentru a ajunge în Europa.

Nu avem de-a face cu un stat decis să acționeze pentru a opri transportul maritim în zonă. Seamănă cu ceva ce s-a mai întâmplat după războiul din 1973 în conflictul dintre statele arabe și Israel, când israelienii au ocupat partea de est a Canalului Suez și au încercat să perturbe ruta de transport maritim prin Canal, pentru a lovi într-una din principalele surse de valută ale Egiptului, forțându-și adversarul să vină la masa negocierilor. Miza actuală este similară.

Avem de-a face cu o adunătură de militanți drogați, unii dintre cei mai puțin competenți din lume, care au ocupat și s-au desfășurat pe unele dintre cele mai puțin valoroase terenuri din lume, în Yemen, probabil instigați de susținătorii lor iranieni să creeze tensiuni în coasta Arabiei Saudite, cu costuri reduse pentru Teheran. Folosesc aceleași sisteme de arme pe care iranienii le vând rușilor și la fel neagă că ar fi așa. Așadar, nu ne aflăm în fața unei acțiuni coordonate de sabotare a comerțului maritim internațional.

Nimic care să scoată din funcțiune un tanc petrolier, nimic care să poată elimina o navă container. Motivul pentru care toată lumea este atât de sensibilă, este modul în care funcționează legea asigurărilor pe mare, pentru că dacă navighezi într-o zonă în care cineva atacă un transport comercial, polița de asigurare a navei devine practic nulă. Deci, din exces de precauție, toată lumea a decis să evite zona cu probleme.

Cine este afectat? Sunt trei aspecte importante de urmărit. În primul rând, pe aici trece aproximativ 30% din tot traficul containerizat global. Cea mai mare parte din acesta o reprezintă exporturile chineze către Uniunea Europeană. Acum aceste rute trebuie să ocolească continentul african, ceea ce, în funcție de locul unde sunt vândute bunurile transportate, mărește distanța de navigare cu o treime până la două treimi.

Ceea ce înseamnă că va fi nevoie de o treime până la două treimi mai multe nave container pentru a menține fluxurile de aprovizionare la același nivel. Vom asista la o mulțime de probleme în lanțurile de aprovizionare pentru produsele finite. Acestea sunt în mare parte produse finite care provin de la chinezi, care, evident, într-un ecosistem mondial dominat de producția și exporturile lor de bunuri, vor cunoaște acum o scădere serioasă, afectând de fapt exporturile Chinei.

Al doilea cel mai afectat este comerțul cu țițeiul care vine din Golful Persic; mai ales țițeiul saudit este transportat spre nord prin Marea Roșie și Suez. Sunt câteva conducte de ocolire pentru Suez care trec prin Egipt și ajung în bazinul Mediteranei și apoi în Europa. Această rută a devenit mult mai solicitată după ce a început războiul din Ucraina, iar producătorii din Golful Persic o folosesc intens. Aceasta reprezintă aproximativ 12% din transporturile globale de energie. Dacă se va dovedi a fi mai mult decât o problemă de moment, ceea ce europenii și saudiții vor fi forțați să facă este să-și aducă aminte de 1973, atunci când de altfel a fost dezvoltat supertancul petrolier. Petrolierul tradițional transportă doar aproximativ 500.000 de barili, în timp ce un supertanc poate transporta peste 2 milioane. Desigur, saudiții știu exact cine mai operează astăzi supertancuri petroliere.

Când a început războiul din Ucraina, europenii au încetat să mai folosească țițeiul rusesc și apoi au achiziționat tot țițeiul disponibil în piață: țițeiul de șist din Statele Unite, țiței din Africa de Nord și de Vest, restul din Golful Persic. Doar că, din cauza lipsei de infrastructură, țițeiul rusesc a rămas să fie exportat prin aceleași puncte portuare de la Marea Neagră și Marea Baltică. Mai apoi era expediat prin Mediterană, prin Suez, prin Marea Roșie, peste Marea Arabiei, în India, Asia de Sud-Est și China, o rută deloc viabilă din punct de vedere economic, motiv pentru care rușii își vând țițeiul cu disconturi de 20 până la 30 de dolari pe baril. Ori dacă Suez este închis, atunci nu mai pot trimite aceste mici tancuri petroliere pe această rută, dar nu le pot nici trimite în jurul Africii spre Asia.

Rușilor le mai rămâne un singur lucru de făcut. Există câțiva jucători ruși, indieni și chinezi care au început să asigure transporturile fantomă cu țiței rusesc. Dacă traficul maritim legitim prin Marea Roșie încetează, respectivii jucători fantomă devin extrem de vizibili. Aceste companii din umbră, care nu au trebuit niciodată să se supună sancțiunilor, vor trebui să plătească. Mai apoi, vom ajunge să aflăm și ce se întâmplă dacă o forță militantă susținută de Iran lovește o navă chineză, indiană sau rusă. Și aceasta va fi o mică poveste interesantă.

India a anunțat desfășurarea a trei nave de război și a unui avion de recunoaștere în Marea Arabiei și a intervenit prin forțele sale speciale antiteroriste, în primele zile ale anului, pentru a elibera nava „MV Lila Norfolk” care fusese atacată de pirați. Statele Unite au anunțat în decembrie 2023 formarea unei coaliții pentru apărarea traficului maritim în Marea Roșie și în Golful Aden, la care s-au alăturat aproximativ douăzeci de state, printre care Franța, Regatul Unit, Canada, Italia, Grecia, Norvegia, Japonia, Țările de Jos și Bahrain.

Uniunea Europeană a decis la rândul său să lanseze o misiune militară proprie pentru a proteja libera navigație comercială în zonă. Potrivit planurilor actuale, misiunea UE se va implica în desfășurarea de nave de război și sisteme de avertizare timpurie pentru a proteja navele cargo din regiune, fără intenția de a participa la operațiunile coaliției condusă de Statele Unite.

China a reacționat cerând Iranului să intervină și să-i potolească pe Houthi, pentru că atacurile care au dat peste cap ruta maritimă scurtă prin Canalul de Suez îi afectează interesele comerciale.[6] Negocierile s-au purtat la Teheran și la Biejing, pentru ca ulterior Houthi să anunțe că transporturile chinezești și rusești nu se vor număra printre țintele lor. Desigur, o promisiune care nu valorează mare lucru, pentru că de curând o navă care transporta produse petroliere rusești a fost lovită de rebelii yemeniți cu o rachetă.[7]

Puțin probabil ca prezența navelor de război ale coaliției formată de Statele Unite sau ale Uniunii Europene să faciliteze reluarea rapidă a traficului prin strâmtoarea Bab el-Mandeb (Poarta Lacrimilor) la nivelul anterior lui octombrie 2023, în schimb milițiile Houthi, după ce s-au remarcat prin sfidarea Arabiei Saudite și atacul din 2019 asupra facilităților Aromco din Abqaiq și Khurais, au devenit mai nou un adversar demn de o coaliție internațională.

TERTIO

Republica Islamică Iran, port-drapelul revoluției islamice șiite, „regatul lui Mahdi” cu tronul ocupat de locțiitorul său ayatollahul, pare decisă să lovească regional peste greutatea sa specifică, să „pună lucrurile la punct” cu vecinii, arătând nu doar că poate strica planurile Occidentului alimentând Rusia cu arme, ocupând Libanul prin proxi-ul Hezbollah pe care-l asmute sistematic asupra Israelului sau susținând revoluții șiite peste tot în MENA, dar și că vrea să se măsoare cu greii planetei când vine vorba de proiectarea forței.

La mijlocul lui ianuarie ac., Gardienii Revoluției au atacat cu 11 rachete de croazieră ținte din Erbil, în Kurdistanul Autonom din Irak, pretinzând că au distrus un centru în care Mossad planifica acțiuni ostile de spionaj și diversiune și cu alte 13 rachete ținte din Siria, în Haram, atribuite grupării Statul Islamic, organizația care a revendicat atacul de la mormântul lui Qasem Soleimani (fost lider al Forței Quds, eliminat într-un atac ordonat de fostul președinte american Donald Trump) din Kerman, în Iran, soldat cu moartea a 94 de simpatizanți.

Apoi Iranul a lovit ținte din provincia pakistaneză Balucistan, susținând de această dată că atacurile au vizat bastioane ale grupului terorist separatist sunnit iranian Jaish al-Adl adăpostite în Pakistan, mai precis în Koh-i-Sabz. Irakul și Pakistanul au protestat vehement, acuzând Teheranul că a acționat unilateral, în afara dialogului diplomatic. Dar Islamabadul nu s-a rezumat la proteste și două zile mai târziu forțele sale aeriene au atacat poziții ale militanților din provincia Sistan și Balucistan, de pe teritoriul Iranului.

Atacurile Iranului asupra unor ținte de pe teritoriul a trei state vecine din regiune. Sursa: romania.europalibera.org

A fost rândul Iranului să protesteze împotriva acțiunilor unilaterale ale armatei pakistaneze și să ceară explicații. În cele din urmă, alte două zile mai târziu, miniștrii apărării iranian și pakistanez au pus mâna pe telefon pentru a conveni că este preferabilă cooperarea pentru controlul activităților teroriste din Balucistan. Nu este clar dacă China, care se oferise să medieze între Teheran și Islamabad, a fost implicată în reducerea tensiunilor, dar este plauzibilă o intervenție a Beijingului în chestiune.

O analiză a DW[8] pune în legătură neînțelegerile dintre Iran și Pakistan asupra situației din Balucistan cu interesul Chinei în regiune și cu faptul că, deși este o zonă foarte săracă, este în schimb foarte bogată în resurse ale subsolului. Populația Baluch, împărțită între cele două țări, s-a revoltat în mai multe rânduri și s-au semnalat tendințe naționaliste, coagulate în jurul ideii de constituire a unui Balucistan independent.

DW consideră că tensiunile sunt amplificate de prezența chineză prin coridorul economic pe care l-a creat de la Kashgar, China până la portul pakistanez Gwadar, pentru accesul la Oceanul Indian; coridorul face parte din proiectele Belt and Road, iar portul Gwadar se află în Balucistan. Cum localnicii consideră că nu au avut niciun beneficiu în urma investițiilor chineze, militanții Baluch au organizat mai multe atacuri asupra convoaielor chineze și chiar asupra consulatului chinez din orașul-port Karachi.

S-a vorbit mai puțin despre faptul că și Iordania a atacat cu aviația (și nu este prima oară) ținte din sudul Siriei la începutul lunii ianuarie ac., vizând depozite și reședințe ale unor bande de traficanți de droguri și de arme asociate Hezbollah-ului susținut de Iran. Țintele vizate au fost localizate în Shaab, provincia Sweida și în Al-Ghariya.

Iordania este implicată în lupta împotriva traficului cu captagon pentru că rețelele de traficanți susținute de lideri Hezbollah, dar care sunt asociate și intereselor lui Maher al-Assad, fratele președintelui sirian Bashar al-Assad[9], îi tranzitează teritoriul (încălcându-i suveranitatea) către statele bogate din Golf, unde drogul este foarte căutat. Resursele astfel obținute nu doar că-i îmbogățesc pe cei implicați, dar folosesc și la procurarea de arme și alte echipamente de care au nevoie atât regimul Al-Assad, cât și miliția Hezbollah, pentru a-și menține puterea și influența în zonă.

Cum Iranul a împânzit MENA cu miile de fire ale intereselor sale, de la promovarea revoluției continue, a unui Jihad permanent în numele unui califat condus de la Teheran, până la contrabanda de toate tipurile menită să producă resursele care susțin această rețea, devine evident că până la urmă totul converge. Unde? Către obiectivul „evacuării” Occidentului din regiune, în primul rând prin distrugerea statalității Israelului. Doar că nu este ușor să distrugi Israelul cât timp America este prezentă militar în regiune. Și uite așa ghemul de interese începe să se desfășoare.

Rusia nu poate spera la cucerirea Europei, așa slabă cum arată în evaluările Kremlinului, atât timp cât există NATO, iar articolul 5 ar putea fi activat. Are deci nevoie, pe de-o parte, să se asigure de o prezență americană slabă pe Flancul de European de Est, iar la Washington de o Casă Albă reticentă să răspundă la invocarea articolului 5, indiferent din ce motiv. Prima cerință ar putea fi îndeplinită dacă armata americană ar fi angrenată în conflicte sângeroase și nepopulare în Orientul Mijlociu, Pacific sau chiar mai aproape, în America Latină. A doua, dacă „amicul” Donald Trump ajunge la Casa Albă.

Iranul vede lucrurile cam la fel, doar că din propria perspectivă: America trebuie provocată prin proxi, hărțuită, eventual prea ocupată să își deplaseze forțele pentru a face față și altor provocări și conflicte în Europa, Pacific etc., astfel încât să nu fie pe deplin capabilă să sprijine Israelul când va fi dat „asaltul final”. Dacă Iranul ar reuși să învingă Israelul, se crede la Teheran, cine ar mai îndrăzni să-i conteste leadership-ul „califatului etern” în lumea musulmană?

Desigur, din ecuație nu trebuie să pierdem al treilea termen, adică planurile vizate de China, asupra cărora nu insist, bănuiesc că este clară ideea. Acesta este contextul în care poate fi înțeles atacul cu dronă asupra avanpostului american „Tower 22” din Iordania, soldat cu moartea a trei soldați și rănirea altor 30.[10] O provocare pentru America și o sfidare la adresa regatului Iordaniei[11]. Un nou avertisment pentru Occident că ne aflăm în fața unei amenințări mai mult decât serioasă, concertată și de amploare globală.

Un avertisment că, în curând, Occidentul va trebui să lupte pentru libertatea sa cu toate forțele, cu toată determinarea, contemplând alternativa anihilării. România nu va face excepție, dimpotrivă, pentru că este, așa cum a fost mereu în istorie, situată în prima linie a confruntărilor globale de falie. Nu mai este loc pentru iluzii.

[1] https://www.nationalchurchillmuseum.org/sinews-of-peace-iron-curtain-speech.html

[2] https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/metodele-uimitoare-prin-care-hamas-face-rost-de-2335483.html

[3] https://www.digi24.ro/stiri/externe/angajati-ai-onu-din-gaza-ar-fi-fost-implicati-in-atacurile-hamas-din-7-octombrie-seful-agentiei-se-declara-ingrozit-reactia-sua-2665563

[4] https://cursdeguvernare.ro/curtea-internationala-justitie-haga-israel-va-judeca-proces-genocid-gaza.html

[5] Pasajul este preluat de pe site-ul Zeihan on Geopolitics (https://zeihan.com/category/supply-chain/); selecția și traducerea îmi aparțin

[6] https://cursdeguvernare.ro/china-preseaza-iranul-interzica-houthi-atacurile-nave-marea-rosie.html

[7] https://newsukraine.rbc.ua/news/houthis-attacked-tanker-carrying-russian-1706336531.html

[8] https://www.dw.com/ro/care-este-miza-conflictului-dintre-iran-%C8%99i-pakistan/a-68042702

[9] https://www.g4media.ro/captagon-drogul-jihadului-cum-a-devenit-siria-cel-mai-nou-narco-stat-din-lume.html

[10] https://www.hotnews.ro/stiri-international-26859620-este-turnul-22-avanpostul-unde-avut-loc-atac-mortal-drone-asupra-trupelor-americane-din-iordania.htm

[11] Care s-a și grăbit să dezmintă că atacul ar fi avut loc pe teritoriul său

https://www.contributors.ro/triunghiul-nebun-in-care-se-ciocnesc-puterile-globale/

///////////////////////////////////////////

Agende secrete în spatele ușilor închise: Denunțătorul Băncii Mondiale scrie către Bilderberg

Sistemul financiar global este dominat de un mic grup de figuri corupte și însetate de putere

De Kurt Nimmo

Karen Hudes a lucrat în departamentul juridic al Băncii Mondiale timp de peste 20 de ani și a deținut funcția de consilier juridic senior. A fost concediată sau a denunțat cazuri de corupție în cadrul Băncii Mondiale.

Dna Hudes știe exact ce urmărește elita globală – control total. Aceștia conving instituțiile financiare și corporațiile transnaționale să le impună poziția de a domina planeta.

„Dar elita globală nu controlează doar aceste mega-corporații”, scrie Michael Snyder .

„Potrivit lui Hudes, ei domină și organizațiile nealese și fără răspundere care controlează finanțele practic fiecărei națiuni de pe fața planetei. Banca Mondială, FMI și băncile centrale, cum ar fi Rezerva Federală, controlează literalmente crearea și fluxul de bani la nivel mondial.”

Hudes „spune că sistemul financiar global este dominat de un mic grup de figuri corupte, însetate de putere, care se concentrează în jurul Rezervei Federale a SUA, o organizație privată. Rețeaua a preluat controlul asupra mass-media pentru a-și acoperi și crimele, a explicat ea. Într-un interviu acordat publicației The New American, Hudes a spus că, atunci când a încercat să denunțe multiple probleme de la Banca Mondială, a fost concediată pentru eforturile sale. Acum, împreună cu o rețea de alți denunțători, Hudes este hotărâtă să expună și să pună capăt corupției.”

scrie Alex Newman .

Pe 8 iunie, Hudes a scris Comitetului Director Bilderberg (vezi PDF-ul aici ). Ea a spus că „ecranul de proiecție al Vrăjitorului nu mai funcționează” și

Comitetul SUA-Japonia din cadrul Acordului privind Statutul Forțelor nu va permite o capitulare unilaterală prin menținerea obligațiunilor Rezervei Federale care nu mai sunt moneda de rezervă internațională și nu sunt susținute de rezervele monetare de aur ale SUA (deoarece întreaga lume știe că rezervele monetare de aur ale lumii sunt deținute în cadrul Facilității Globale de Debit – nu în Rețeaua de Control Corporativ Global). Restul armatei americane înțelege, de asemenea, că acum la conducere este coaliția pentru statul de drept. Faptele sunt fapte.

Hudes explică modul în care Facilitatea Globală de Împrumut funcționează pentru a împiedica elita globală să impună controlul monetar total:Scrisoarea ei trimisă Comitetului Director Bilderberg o citează pe Alis Castano, care descrie cabala secretă drept un „grup misterios, rău intenționat și însetat de putere” care se va aduna

la Interalpen-Hotel Tyrol din Austria, pentru a discuta despre politici, depopulare și agendele lor secrete în spatele ușilor închise. Evenimentul este programat să aibă loc la doar 3 zile după Summitul G7. Conform site-ului web Bilderberg UK, agenda este prevăzută să includă situația din Ucraina și Siria, împreună cu acordul comercial TTIP. Vor participa lobbyiști de rang înalt pentru TTIP din sectorul de afaceri și financiar. În plus, aceștia vor discuta despre crearea unei societăți fără numerar, precum și despre problemele imigrației străine în Europa…

Sursa originală a acestui articol este InfoWars.

Drepturi de autor © Kurt Nimmo , InfoWars , 2015

https://www.globalresearch.ca/secretive-agendas-behind-closed-doors-world-bank-whistleblower-writes-to-bilderberg-steering-committee/5454577

/////////////////////////////////////////////

Cât costă o familie de 4 persoane să trăiască o lună în America: 996 de dolari pentru alimente, 1.437 de dolari pentru asigurarea de sănătate, o rată auto de 745 de dolari și o rată ipotecară de 2.259 de dolari

de Michael

S-ar putea să fiți destul de șocați de cifrele pe care le voi dezvălui în acest articol. Atât de mulți oameni se plâng amarnic de creșterea costului vieții , așa că am decis să fac niște cercetări. Cât costă de fapt pentru o familie de patru persoane să trăiască „Visul american” astăzi? În timp ce îmi făceam cercetările, ceea ce am descoperit m-a alarmat profund.

Evident, o familie de patru persoane va avea nevoie să mănânce, iar prețurile la alimente au crescut vertiginos.

Conform USDA, un buget realist pentru alimente pentru o familie de patru persoane, timp de o lună, variază între 996 și 1.603 dolari …

USDA estimează un buget lunar pentru alimente de 297–558 USD pentru o persoană, 614–963 USD pentru un cuplu și 996–1.603 USD pentru o familie de patru persoane.

În sensul acestui articol, să presupunem că suntem frugali și, prin urmare, vom alege cel mai mic număr din acel spectru.

Asigurarea de sănătate este o altă cheltuială majoră cu care se confruntă gospodăriile americane lunar.

În 2023, un plan nesubvenționat pentru o familie de patru persoane prin intermediul pieței ACA costa în medie 1.437 de dolari pe lună …

Tarifele primelor de asigurare pentru familie vor varia în funcție de mărimea familiei. Însă, o familie de patru persoane a plătit în medie 1.437 de dolari pe lună pentru un plan nesubvenționat.

Această cifră este veche de doi ani, iar primele au continuat să crească de atunci, dar în scopul acestui articol o vom lua în considerare.

Pentru a plăti facturile lunare, părinții trebuie să meargă la muncă, iar pentru a merge la muncă vor avea nevoie de cel puțin un vehicul.

Conform Experian , plata lunară medie pentru un vehicul nou în primul trimestru al anului 2025 a fost de 745 de dolari…

În primul trimestru al anului 2025, rata medie pentru o mașină nouă a fost de 745 USD, iar rata medie pentru o mașină second-hand a fost de 521 USD. Cu toate acestea, plățile lunare pot varia semnificativ în funcție de mulți factori, inclusiv suma împrumutului, durata împrumutului, istoricul de credit al debitorului și alții.

Majoritatea gospodăriilor au mai mult de un vehicul, dar în scopul acestui articol vom include o singură plată pentru vehicul în bugetul lunar.

Inutil să mai spun că o familie de patru persoane are nevoie și de un loc unde să locuiască, iar plata lunară medie a ipotecii în Statele Unite a crescut acum la 2.259 de dolari …

Rata lunară mediană a ipotecii pentru cumpărătorii de locuințe din SUA este în prezent de 2.259 de dolari. Aceasta presupune că un cumpărător efectuează un avans de 20% pentru o locuință de 435.300 de dolari – prețul mediu de vânzare pentru o locuință existentă în iunie, potrivit Asociației Naționale a Agenților Imobiliari – la o dobândă de 6,75%, media actuală pentru un împrumut pe 30 de ani, conform datelor Bankrate.

Bine, acum că avem datele brute, haideți să facem niște calcule.

Dacă adunăm toate cele patru cheltuieli lunare, obținem un total de 5.437 de dolari pe lună.

Asta e doar pentru mâncare, asigurare de sănătate, o rată la mașină și o rată la ipotecă.

Desigur, există multe alte lucruri pe care o familie de patru persoane trebuie să le plătească.

Începi să înțelegi de ce se pare că majoritatea oamenilor abia se descurcă în zilele noastre?

Cei mai mulți dintre noi suntem stresați din cauza facturilor, iar costul vieții continuă să crească.

Mulți americani încearcă să facă economii în orice mod posibil.

De exemplu, se raportează că 44% dintre adulții americani recunosc că au comandat o masă pentru copii…

Se pare că și adulților le place o masă bună pentru copii.

Aceasta este una dintre concluziile unui nou sondaj realizat de Lightspeed Commerce, o companie care furnizează sisteme de plată industriei ospitalității. Sondajul a constatat că 44% dintre clienții americani spun că au comandat mese pentru copii la restaurante.

Presupun că este o modalitate de a economisi niște bani.

Ni se spune că numărul de mese pentru copii comandate de adulți a crescut cu 28% față de 2019…

Potrivit firmei de cercetare Circana, numărul de mese pentru copii comandate de adulți a crescut cu 28% în 2024 față de 2019. Un alt punct de informare, așa cum relatează Wall Street Journal, este că recenziile de pe Yelp pentru mesele pentru copii au fost mai mari în decembrie 2024 decât în orice altă lună din 2019.

„Este sățios, mai ieftin, are mai puține calorii și uneori există un mic premiu sau o delicatesă”, a declarat pentru Journal CJ Person, un profesor pensionar din Carolina de Nord.

Au adulții voie, din punct de vedere tehnic, să comande mese pentru copii? Probabil că nu. Majoritatea restaurantelor au o politică privind limita de vârstă, dar aceasta este rareori aplicată.

Nu așa arată „prosperitatea”.

De fapt, acesta este opusul „prosperității”.

Și acum, concedieri în masă au loc zi de zi.

Mai devreme astăzi, am fost întristat să aflu că John Deere a decis să efectueze concedieri masive la trei fabrici din Midwest …

Producătorul de tractoare John Deere a anunțat concedieri la trei fabrici din Midwest, în contextul în care compania se confruntă cu scăderea vânzărilor și cu efectele tarifelor vamale asupra profitului său.

„Economia agricolă aflată în dificultate continuă să aibă un impact asupra comenzilor de echipamente John Deere”, a declarat compania într-un comunicat de presă cu privire la concedieri. „Este o perioadă dificilă pentru mulți fermieri, cultivatori și producători și are un impact direct asupra afacerii noastre pe termen scurt.”

Agricultura este în mod normal destul de rezistentă la recesiune, așa că faptul că cererea de echipamente John Deere este în scădere nu este deloc un semn bun.

Și piața imobiliară se confruntă cu mari dificultăți în acest moment.

Potrivit Redfin, timpul mediu petrecut de o casă pe piață a atins cel mai înalt nivel din ultimii 10 ani …

O locuință obișnuită care a intrat sub contract în iulie a petrecut pe piață 43 de zile – față de 35 de zile cu un an în urmă și cea mai lungă perioadă pentru orice lună iulie din 2015, conform noilor date Redfin.

Este un alt semn că, după ani de stocuri limitate, cumpărătorii câștigă teren, deși amploarea acestui avantaj variază în funcție de regiune.

În Florida, vânzările caselor se fac în decurs de mult mai mult timp, de peste 90 de zile în unele orașe. West Palm Beach (95 de zile), Fort Lauderdale (92 de zile) și Miami (86 de zile) au fost cele mai lente piețe majore din țară luna trecută.

Asta pare din nou ca în 2008.

Și, la fel ca în 2008, economia orașului Las Vegas este un indicator timpuriu al a ceea ce se așteaptă pentru economia în ansamblu…

Un expert în comerț cu amănuntul a avertizat că Las Vegas este în cădere liberă, cu cheltuielile de consum în scădere, un vizitator recent exprimându-și îngrijorarea cu privire la cererea exorbitantă de bacșișuri.

Orașul din Nevada, cunoscut pentru spectacolele sale opulente și jocurile de noroc non-stop, a înregistrat o scădere semnificativă a turismului și a cheltuielilor în ultimele luni.

Potrivit Departamentului de Impozite din Nevada, vânzările la magazinele de alimente și băuturi, îmbrăcăminte, încălțăminte și bijuterii au scăzut în ultimele 11 luni.

Mulți oameni de acolo încă nu par să înțeleagă.

Chiar trecem prin vremuri extrem de dificile .

Marea majoritate a populației trăiește de la un salariu la altul în acest moment.

Și astfel, atunci când se întâmplă o pierdere bruscă a locului de muncă sau o urgență, nu au pe ce să se bazeze.

Suntem mult mai vulnerabili decât își dau seama majoritatea oamenilor, iar lunile următoare vor demonstra acest fapt foarte clar.

Noua carte a lui Michael, intitulată „10 evenimente profetice care vor urma”, este disponibilă în format paperback și pentru Kindle pe Amazon.com, iar dumneavoastră vă puteți abona la newsletter-ul său Substack la michaeltsnyder.substack.com .

Despre autor: Noua carte a lui Michael Snyder, intitulată „10 evenimente profetice care urmează”, este disponibilă în format paperback și pentru Kindle pe Amazon.com. De asemenea, el a scris alte nouă cărți disponibile pe Amazon.com, inclusiv „Haos” , „Sfârșitul timpurilor” , „Apocalipsa de 7 ani” , „Profeții pierdute despre viitorul Americii” , „Începutul sfârșitului” și „Trăind o viață care contează cu adevărat” . Când achiziționați oricare dintre cărțile lui Michael, îl ajutați să își susțină munca. De asemenea, puteți primi articolele sale prin e-mail imediat ce le publică, abonându-vă la newsletter-ul său Substack . Michael a publicat mii de articole pe The Economic Collapse Blog , End Of The American Dream și The Most Important News și le permite întotdeauna, în mod liber și bucuros, altora să republice aceste articole pe propriile site-uri web. Acestea sunt vremuri tulburi, iar oamenii au nevoie de speranță. Ioan 3:16 ne vorbește despre speranța pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin Isus Hristos: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Dacă nu ați făcut-o deja, vă îndemnăm cu tărie să-L invitați pe Isus Hristos să fie Domnul și Mântuitorul vostru astăzi.

https://theeconomiccollapseblog.com/what-it-costs-a-family-of-4-to-live-1-month-in-america-996-for-groceries-1437-for-health-insurance-a-745-car-payment-and-a-2259-mortgage-payment/

///////////////////////////////////////////

Un denunțător al Băncii Mondiale dezvăluie cum elita globală conduce lumea

De Michael Snyder

Karen Hudes este absolventă a Facultății de Drept de la Yale și a lucrat în departamentul juridic al Băncii Mondiale timp de peste 20 de ani. De fapt, când a fost concediată pentru că a denunțat corupția din cadrul Băncii Mondiale, a ocupat funcția de consilier juridic senior.

Ea se afla într-o poziție unică pentru a vedea exact cum elita globală conduce lumea, iar informațiile pe care le dezvăluie acum publicului sunt absolut uimitoare. Potrivit lui Hudes, elita folosește un nucleu foarte strâns de instituții financiare și mega-corporații pentru a domina planeta.

Karen HudesScopul este controlul. Vor ca toți să fim înrobiți de datorii, vor ca toate guvernele noastre să fie înrobite de datorii și vor ca toți politicienii noștri să fie dependenți de contribuțiile financiare uriașe pe care le canalizează în campaniile lor. Întrucât elita deține și toate marile companii media, mass-media tradițională nu ne lasă niciodată să aflăm secretul că există ceva fundamental greșit în modul în care funcționează sistemul nostru.

Rețineți că nu este vorba de vreun „teoretician al conspirației” care spune aceste lucruri. Este vorba de o avocată cu studii la Yale, care a lucrat în cadrul Băncii Mondiale timp de mai bine de două decenii. Următorul rezumat al acreditărilor sale provine direct de pe site-ul ei web …

Karen Hudes a studiat dreptul la Facultatea de Drept Yale și economia la Universitatea din Amsterdam. A lucrat în cadrul Bancii de Export și Import din SUA între 1980 și 1985 și în cadrul Departamentului Juridic al Băncii Mondiale între 1986 și 2007. A înființat Comitetul pentru Organizații Neguvernamentale al Secției de Drept Internațional a Asociației Baroului American și Comitetul pentru Multilateralism și Responsabilitate a Organizațiilor Internaționale al Filialei Americane a Asociației de Drept Internațional.

Astăzi, Hudes încearcă din răsputeri să expună sistemul financiar corupt pe care elita globală îl folosește pentru a controla bogăția lumii. Într- un interviu acordat publicației New American , ea a discutat despre cum permitem de bunăvoie acestui grup de elitiști să domine total resursele planetei…

O fostă persoană din cadrul Băncii Mondiale, fosta consilier juridic senior Karen Hudes, afirmă că sistemul financiar global este dominat de un mic grup de personalități corupte și dornice de putere, care se concentrează în jurul Rezervei Federale a SUA, o organizație privată. Rețeaua a preluat controlul asupra mass-media pentru a-și mușamaliza crimele, a explicat ea. Într-un interviu acordat publicației The New American , Hudes a spus că, atunci când a încercat să denunțe multiple probleme de la Banca Mondială, a fost concediată pentru eforturile sale. Acum, împreună cu o rețea de alți denunțători, Hudes este hotărâtă să expună și să pună capăt corupției. Și este încrezătoare în succes.

Citând un studiu elvețian exploziv din 2011, publicat în revista PLOS ONE , despre „rețeaua de control corporativ global”, Hudes a subliniat că un grup mic de entități – în mare parte instituții financiare și în special bănci centrale – exercită o influență masivă asupra economiei internaționale din culise. „Ceea ce se întâmplă de fapt este că resursele lumii sunt dominate de acest grup”, a explicat ea, adăugând că „acaparatorii corupți de putere” au reușit să domine și mass-media. „Li se permite să facă asta”.

Anterior, am scris despre studiul elvețian menționat de Hudes. Acesta a fost realizat de o echipă de cercetători de la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie din Zurich, Elveția. Aceștia au studiat relațiile dintre 37 de milioane de companii și investitori din întreaga lume și au descoperit că există o „super-entitate” formată din doar 147 de mega-corporații foarte strâns legate între ele, care controlează 40% din întreaga economie globală …

Când echipa a deslușit mai mult rețeaua de proprietăți, a descoperit că o mare parte din aceasta se referea la o „super-entitate” formată din 147 de companii și mai strâns legate – toată proprietatea lor era deținută de alți membri ai super-entității – care controlau 40% din averea totală a rețelei. „În fapt, mai puțin de 1% dintre companii au reușit să controleze 40% din întreaga rețea”, spune Glattfelder. Majoritatea erau instituții financiare. Printre primele 20 s-au numărat Barclays Bank, JPMorgan Chase & Co și The Goldman Sachs Group.

Însă elita globală nu controlează doar aceste mega-corporații. Potrivit lui Hudes, ea domină și organizațiile nealese și fără răspundere care controlează finanțele practic fiecărei națiuni de pe fața planetei. Banca Mondială, FMI și băncile centrale, cum ar fi Rezerva Federală, controlează literalmente crearea și fluxul de bani la nivel mondial.

În vârful acestui sistem se află Banca Reglementelor Internaționale. Este banca centrală a băncilor centrale, iar mai jos este postat un videoclip în care îl puteți urmări pe Hudes spunându-i lui Greg Hunter de la USAWatchdog.com următoarele…

„Nu trebuie să așteptăm ca cineva să concedieze Fed sau Banca Reglementelor Internaționale… unele state au început deja să recunoască argintul și aurul, metalele prețioase, ca monedă.”

Majoritatea oamenilor nici măcar nu au auzit de Banca Reglementelor Internaționale, dar este o organizație extrem de importantă. Într-un articol anterior , am descris cum această „bancă centrală a lumii” este literalmente imună la legile tuturor guvernelor naționale…

O organizație internațională extrem de puternică, despre care majoritatea oamenilor nici măcar nu au auzit, controlează în secret masa monetară a întregului glob. Se numește Banca Reglementelor Internaționale și este banca centrală a băncilor centrale. Este situată în Basel, Elveția, dar are sucursale și în Hong Kong și Mexico City. Este, în esență, o bancă centrală mondială nealeasă și fără răspundere, care are imunitate completă față de impozitare și față de legile naționale. Chiar și Wikipedia recunoaște că „ nu este responsabilă în fața niciunui guvern național ”. Banca Reglementelor Internaționale a fost folosită pentru spălarea banilor pentru naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar în zilele noastre scopul principal al BRI este de a ghida și direcționa sistemul financiar global planificat central. Astăzi, 58 de bănci centrale globale aparțin BRI, iar aceasta are mult mai multă putere asupra modului în care economia SUA (sau orice altă economie, de altfel) va performa în cursul anului următor decât orice politician. La fiecare două luni, bancherii centrali ai lumii se reunesc la Basel pentru o altă „Întâlnire a Economiei Globale”. În timpul acestor întâlniri, se iau decizii care afectează fiecare bărbat, femeie și copil de pe planetă și, totuși, niciunul dintre noi nu are niciun cuvânt de spus în ceea ce se întâmplă. Banca Reglementelor Internaționale este o organizație fondată de elita globală, care operează în beneficiul elitei globale și este menită să fie una dintre pietrele de temelie ale sistemului economic mondial emergent.

Acest sistem nu a apărut din întâmplare. De fapt, elita globală dezvoltă acest sistem de foarte mult timp. Într-un articol anterior intitulat „ Cine conduce lumea? Dovadă solidă că un grup central de elitiști bogați trage sforile ”, am inclus un citat de la profesorul de istorie Carroll Quigley de la Universitatea Georgetown dintr-o carte pe care a scris-o încă din 1966, în care discuta despre marile planuri pe care elita le avea pentru Banca Reglementelor Internaționale…

„[P]uternicirile capitalismului financiar aveau un alt scop de anvergură, nimic mai puțin decât crearea unui sistem mondial de control financiar în mâini private, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări și economia lumii în ansamblu. Acest sistem urma să fie controlat într-un mod feudalist de către băncile centrale ale lumii care acționau concertat, prin acorduri secrete la care se ajunsese în frecvente întâlniri și conferințe private. Punctul culminant al sistemului urma să fie Banca Reglementelor Internaționale din Basel, Elveția, o bancă privată deținută și controlată de băncile centrale ale lumii, care erau ele însele corporații private.”

Și exact asta avem astăzi.

Avem un sistem de „neo-feudalism” în care noi toți și guvernele noastre naționale suntem înrobiți de datorii . Acest sistem este guvernat de băncile centrale și de Banca Reglementelor Internaționale și transferă sistematic bogăția lumii din mâinile noastre în mâinile elitei globale.

Însă majoritatea oamenilor nu au nicio idee că se întâmplă așa ceva, deoarece elita globală controlează și ceea ce vedem, auzim și la ce gândim. Astăzi, există doar șase corporații media gigantice care controlează peste 90% din știrile și divertismentul pe care le urmăriți la televizor în Statele Unite.

Acesta este sistemul insidios pe care Karen Hudes încearcă să-l expună. Pentru mai multe informații, puteți asculta interviul lui Joyce Riley de la Power Hour, care o întreagă timp de o oră, chiar aici .

Farsa climatică (CO2) și matricea de control. Mega-bănci și corporații

Sursa originală a acestui articol este The Economic Collapse Blog și Global Research.

Drepturi de autor © Michael Snyder , Blogul despre colapsul economic și Global Research , 2018

https://www.globalresearch.ca/world-bank-whistleblower-reveals-how-the-global-elite-rule-the-world/5353130

//////////////////////////////////////////////

CTP critici dure la adresa magistraților în privința pensiilor speciale. B1TV_26 aug. 2025

///////////////////////////////////////////

Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial, a comunismului, a sionismului, a evreilor și a Vaticanului

De

Mark-Gerard Keenan

Această carte obligatorie este un semnal de alarmă. Cartea a devenit un top zece al vânzărilor în 3 categorii pe Amazon înainte ca Amazon să o interzică. Există multe cărți istorice cenzurate care oferă o istorie complet diferită a celui de-al Doilea Război Mondial și a comunismului. O istorie distinctă de cea predată în școli, universități și prin nenumărate filme de la Hollywood. Mark-Gerard Keenan rezumă o istorie vastă care a fost cenzurată și eliminată din circulația principală. Ne-am născut cu toții într-o minciună – o iluzie sistematizată bazată pe o premisă falsă. O istorie falsă țesută de puterile care au orchestrat războaiele, au finanțat comunismul genocidat și au fost adevărații învingători ai războiului. Cartea urmărește adevărul în mijlocul întunericului unei istorii ascunse și explorează subiecte istorice complexe și sensibile. Aproape 100 de milioane de bărbați, femei și copii de ambele „tabere”, majoritatea din țări creștine albe, au fost victimele reale ale căror povești sunt în mare parte uitate de o societate care a fost supusă minciunilor. Este cabala băncilor private mondiale care orchestrează aceste războaie? Mulți autori afirmă că genocidul comunismului a fost un atac talmudic finanțat de evrei împotriva rasei creștine albe și a tuturor neevreilor – este acest lucru cu adevărat adevărat? Care este povestea adevărată despre statul sionist Israel? Și care este rolul iezuiților și al Vaticanului în așa-numita nouă ordine mondială? Un cartel care controlează procesul de creare a banilor a promovat o matrice dominatoare de război și control, împreună cu o ideologie ateistă pervertită. Această carte oferă dovezi că această dictatură se întinde nu numai pe o istorie brutală și cenzurată, ci controlează și mass-media corporativă, politica internațională, educația finanțată de guvern, ONU și însăși povestea religiei instituționale. Pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la acest subiect, ar însemna foarte mult pentru mine dacă ați lăsa o recenzie și o evaluare sincere după ce ați citi această carte. O evaluare poate fi lăsată aici, pe pagina cărții, pe LULU. Ca întotdeauna, vă mulțumesc pentru sprijin. Vedeți și site-ul web REALITY BOOKS la adresa: www.realitybooks.co.uk

https://www.lulu.com/shop/mark-keenan-and-mark-keenan/censored-history-of-world-war-2-communism-zionism-jews-and-the-vatican/paperback/product-7kqpm5z.html?page=1&pageSize=4

///////////////////////////////////////////

Economia demonică și trucurile bancherilor (Ediție broșată)

de Mark Gerard Keenan (Autor)

Cum conduc bancherii privați lumea prin intermediul datoriilor

Cum au căzut SUA în mâinile uzurocrației internaționale

Cine deține mega-băncile și companiile de administrare a activelor care dețin lumea?

Legea Rezervei Federale din 1913 – O lovitură de stat în domeniul bancar privat

Cine deține Rezerva Federală?

Trucul impozitelor, camătei și inflației explicat

Ciclul boom-bust-bailout conceput pentru a îndatora națiunile

Globalizarea este un plan pentru dominația mega-corporativă a resurselor lumii

Cum globalizarea și sistemul datorie-bani conduc la degradarea mediului

Economia contemporană este o ideologie defectuoasă și o pseudo-știință

Guvernele sunt corporații înregistrate îndatorate perpetuu față de mega-bănci private; și sunt concepute pentru a te impozita și controla

Cum te poți elibera de controlul guvernamental și de garanțiile garantate?

2020 – o altă salvare bancară de pe Wall Street sub acoperirea unui virus

100 de ani de sistem bancar privat lasă toate națiunile îndatorate uriaș față de bancherii privați

BlackRock – compania care deține cea mai mare parte a lumii

Piramida financiară a puterii și controlului

Mărturii că mass-media este controlată de bancherii mondiali

Institutul Tavistock – o istorie a manipulărilor media și a ingineriei sociale

Probleme sistemice, dependență de petrol și potențial colaps

„Resetarea” Forumului Economic Mondial – Despre ce este vorba, de fapt?

/////////////////////////////////////////

Citate despre economie și sistemul bancar pe care nu le veți auzi în mass-media corporativă

De Reality Books

Următoarele sunt extrase din cartea „Economia demonică și trucurile bancherilor” . Cartea descrie aspecte sistemice ale sistemului bancar, monetar și economic, care nu sunt predate în școlile și universitățile lumii și sunt rareori discutate în rețelele de știri și media deținute de corporații. Cunoașterea acestor subiecte este absolut esențială pentru oricine din lume dorește să înțeleagă cum funcționează „de fapt” lumea economică și de ce societatea mondială este îndatorată perpetuu, în timp ce vastele resurse ale productivității umane și ale naturii sunt exploatate continuu de un mic grup de oameni care controlează aceste sisteme.

De-a lungul deceniilor, puterea de a crea bani a dus la puterea de a deține, controla și manipula activele lumii materiale, precum și ale mass-media și politicii. Democrația reprezentativă în capitalism, așa cum este implementată în prezent în mare parte a lumii, este o iluzie – banii sunt cei care controlează lumea economică. Cei care controlează procesul de creare a banilor dețin puterea de a controla mass-media corporativă și de a deține lumea materială, indiferent de partidul politic ales sau de sistemul utilizat (capitalism, socialism, comunism etc.).

Bancherii conduc lumea economică prin intermediul datoriilor

„Este destul de bine că oamenii acestei națiuni nu înțeleg sistemul nostru bancar și monetar, căci dacă ar înțelege-o, cred că ar exista o revoluție până mâine dimineață.” – Henry Ford (1863-1947), fondatorul companiei Ford Motor

„O caracteristică a sistemului bancar care necesită reformă este «sistemul bancar cu rezervă fracționară», adică practica prin care băncile private… își bat, de fapt, propria monedă și o pun în circulație… Acest lucru este în esență fraudulos și nedrept; băncile emit, de fapt, propria monedă falsă.” – John Scales Avery, profesor asociat de chimie cuantică la Universitatea din Copenhaga

„Instituțiile bancare sunt mai periculoase pentru libertățile noastre decât armatele private. Dacă poporul american va permite vreodată băncilor private să controleze emisiunea monedei sale… băncile… vor priva poporul de toate proprietățile sale” – Thomas Jefferson

„Oricine controlează volumul banilor în orice țară este stăpânul absolut al întregii industrii și comerțuri… când îți dai seama că întregul sistem este foarte ușor de controlat, într-un fel sau altul, de către câțiva oameni puternici aflați în vârf, nu va mai trebui să ți se spună cum apar perioadele de inflație și depresie.” – James Garfield, al 20-lea președinte al SUA, asasinat în 1881.

„… o rețea de bancheri privați a preluat controlul asupra sistemului monetar internațional… sunt prezentate dovezi credibile ale unei elite a puterii mondiale care intenționează să obțină controlul absolut asupra planetei și a resurselor sale naturale, inclusiv a «resurselor umane» subordonate… Mijloacele economice au fost folosite de mult timp pentru a declanșa războaie, ca pretext și preludiu pentru ca puterea monetară să stocheze și să reaprovizioneze armamentul și infrastructura ambelor părți.” – Reed Simpson, M.Sc., Școala Postuniversitară de Banking a Asociației Bancherilor Americani, Școala de Economie din Londra

„Adevărul real al problemei este, după cum știm și eu, că un element financiar din marile centre a deținut guvernul încă din vremea lui Andrew Jackson.” – Președintele Franklin Delano Roosevelt, 23 noiembrie 1933, într-o scrisoare adresată colonelului Edward Mandell House

„Sistemul bancar modern produce bani din nimic. Acest proces este probabil cea mai uimitoare tehnică de trucuri inventată vreodată. Sistemul bancar a fost conceput în inegalitate și născut în păcat… Bancherii dețin pământul. Luați-l de la ei, dar lăsați-le puterea de a crea bani și, cu o mișcare de pix, vor crea suficienți bani pentru a-i răscumpăra din nou… dacă vreți să continuați să fiți sclavii bancherilor și să plătiți costul propriei sclavii, atunci lăsați bancherii să continue să creeze bani și să controleze creditul.” – Sir Josiah Stamp, directorul Băncii Angliei și al doilea cel mai bogat om din Marea Britanie în anii 1920

„Scopul este controlul. Vor ca noi toți să fim înrobiți de datorii, vor ca toate guvernele noastre să fie înrobite de datorii și vor ca toți politicienii noștri să fie dependenți de contribuțiile financiare uriașe pe care le canalizează în campaniile lor. Întrucât elita deține și toate marile companii media, mass-media tradițională nu ne lasă niciodată să aflăm secretul că există ceva fundamental greșit în modul în care funcționează sistemul nostru.” – Karen Hudes (a lucrat în departamentul juridic al Băncii Mondiale timp de peste 20 de ani și a fost consilier juridic senior când a fost concediată pentru că a denunțat corupția[1])

„V-ați întrebat vreodată de ce Canada este îndatorată? V-ați întrebat vreodată de ce guvernul îi obligă pe canadieni să plătească atât de multe taxe? V-ați întrebat vreodată de ce bancherii de la cele mai mari bănci private devin mai bogați, iar restul dintre noi nu? V-ați întrebat vreodată de ce datoria națională brută este de peste 800 de miliarde de dolari sau de ce cheltuim peste 160 de milioane de dolari pe zi pe dobânzile datoriei naționale? Asta înseamnă 60 de miliarde de dolari pe an, v-ați întrebat vreodată cine primește cele 60 de miliarde de dolari? Ceea ce am descoperit este că băncile și guvernul au complotat pentru a înrobi financiar poporul Canadei…” – Victoria Grant explică de ce patria ei, Canada, și cea mai mare parte a lumii, este îndatorată. 27 aprilie 2012, la Conferința Public Banking in America, Philadelphia, PA.[2]

„Când o bancă acordă un împrumut, aceasta pur și simplu mărește contul de depozit al împrumutatului din bancă cu suma împrumutului. Banii nu sunt luați din depozitul altcuiva; nu au fost plătiți anterior în bancă de nimeni. Sunt bani noi, creați de bancă…” – Robert B. Anderson, secretar al Trezoreriei sub Eisenhower, 1959.

„O mare parte din banii creați astăzi de bănci provin din monetizarea creditelor ipotecare. Împrumutatul crede că împrumută fonduri preexistente, când (totuși) banca doar transformă promisiunea sa de rambursare într-un activ garantat cu proprietăți imobiliare. Până la achitarea creditului ipotecar, împrumutatul a plătit de obicei băncii mai mult ca dobândă decât i se datora pentru creditul inițial; iar dacă nu își mai achită obligațiile, banca ajunge să aibă casa, deși banii avansați pentru achiziționarea acesteia au fost creați din senin.” – EH Brown, autorul cărții „The Web of Debt”

„Bancherii aleg să conducă lumea. Există o schemă genială, deși perfidă, de a controla TOȚI oamenii și TOATE proprietățile ÎNTREGII lumi… Dominarea mondială prin confiscarea banilor voștri este deja la îndemână… Acordul de la Bretton Woods – 1944. Aceasta a fost nașterea Fondului Monetar Internațional și de acolo toate agențiile străine – CIA, FBI, IRS, BAR – controlează totul prin intermediul cetățenilor din Amendamentul 14 – cei care contractează să devină cetățeni americani, în loc să rămână americani suverani. Singura creare a acestor agenții a fost în scopul colectării datoriilor… Toți acei industriași, acei bancheri, ale căror nume le-ați auzit de un milion de ori, Rockefeller, Rothschild, Morgan etc…. Congresul a fost creatorul banilor și cumva Congresul a fost „convins”… predând această responsabilitate unei corporații private deținute și operate de acești bancheri… au distrus literalmente Statele Unite ale Americii și fiecare țară care a căzut ca niște piese de domino ulterior, odată ce a fost fondată corporația numită SUA.” – Autoarea Mary Elizabeth Croft (listată cu amabilitatea permisiunii)

„O caracteristică a sistemului bancar care necesită reformă este «rezerva fracționară», adică practica prin care băncile private… își bat, de fapt, propria monedă și o pun în circulație, o prerogativă care ar trebui rezervată guvernelor. În cadrul sistemului bancar cu rezervă fracționară, profiturile din orice expansiune a masei monetare merg către băncile private, în loc să fie utilizate de guvern pentru a furniza servicii sociale. Acest lucru este practic fraudulos și nedrept; băncile emit, de fapt, propria monedă falsă. Atunci când economia se contractă în loc să se extindă, efectul sistemului bancar cu rezervă fracționară este și mai grav.” – John Scales Avery, profesor asociat de chimie cuantică la Universitatea din Copenhaga și membru al grupului care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1995[3]

„…Bancherii conduc lumea prin datorii, care sunt bani pe care îi creează din nimic. Au nevoie de un guvern mondial pentru a se asigura că nicio țară nu intră în incapacitate de plată sau nu încearcă să-i răstoarne. Atâta timp cât bancherii privați, în loc de guverne, creează bani, rasa umană este sortită. Acești bancheri și aliații lor au cumpărat totul și pe toți.” – Henry Makow, autor

„Guvernele de pretutindeni sunt îndatorate, față de cine sunt îndatorate? Răspunsul este că sunt îndatorate față de băncile private. «Farsa crudă» este că guvernele sunt îndatorate pentru bani creați pe ecranul unui computer, bani pe care i-ar fi putut crea singuri.” – EH Brown, autorul cărții „The Web of Debt”

„Industriști și bancheri puternici i-au mituit, practic, pe politicienii din aproape fiecare țară a lumii pentru a renunța la dreptul lor protejat de Constituție de a tipări bancnote pentru Trezorerie. Au predat această putere unei corporații private care a emis bancnote numite bancnote ale Rezervei Federale… acestea sunt «bani»… Ceea ce considerăm noi «bani» nu există; sunt împrumutați pentru a exista. Nu sunt o substanță, o marfă sau ceva ce pur și simplu există, de exemplu, așa cum există apa. Nu există până când cineva nu creează o datorie… Nu există bani. Au fost odată – de exemplu, alfabetul colonial, aurul și argintul, bancnotele lui Lincoln… Ați observat că ambii președinți au fost asasinați pentru că au creat bancnote care nu erau bazate pe datorii? Bancherilor nu le-a plăcut acest lucru. Aveau monopolul asupra monedei și nu aveau de gând să lase pe nimeni să-i păcălească din jocul lor de escrocherii.” – Mary Elizabeth Croft, autoare (menționată cu amabilitate)

Informații suplimentare legate de rolul sistemului bancar în timpurile moderne, în cadrul agendei climatice fictive a ONU, al Doilea Război Mondial și al comunismului, sunt detaliate și în cărți:

Farsa climatică a CO2 – Cum au deturnat bancherii mișcarea reală pentru mediu

Depășirea înșelăciunii schimbărilor climatice către o sustenabilitate reală .

Sistemul bancar privat afectează capacitatea productivă/profitul națiunilor

Sistemul bancar privat mondial consumă o parte semnificativă din capacitatea/profitul națiunilor. Acest lucru se întâmplă prin intermediul guvernelor lumii care plătesc sume uriașe de dobânzi băncilor internaționale pentru împrumuturi sub formă de bani datorii și alte mecanisme. De exemplu, Irlanda a plătit între 6 și 10 miliarde de euro pe an în plăți de dobânzi la datoria națională. Ca entitate comercială, țara obținea un profit de aproximativ 40 de miliarde de euro pe an, adică până la 25% din profiturile națiunilor au mers direct către instituțiile financiare internaționale private sub formă de dobânzi la banii datoriilor care au fost creați inițial din nimic. Farsa crudă este că guvernele ar putea crea singure acești bani.

Unii autori și cercetători independenți[4] au estimat că averea familiei de bancheri Rothschilds depășește 100 de trilioane de dolari, o sumă care depășește cu mult averea miliardarilor corporativi din Indicele Miliardarilor Bloomberg. Este foarte dificil de verificat astfel de estimări. Familiile de bancheri nu sunt incluse pe listele „celor mai bogați oameni” pe care le vedeți în reviste, deoarece, potrivit Bloomberg, „averea multor familii precum Rothschild și Rockefeller este prea diversificată și difuză pentru a fi evaluată. Bloomberg a spus că unele dinastii ale căror averi sunt strâns legate de guvern, precum Casa Saud, sunt, de asemenea, prea dificil de calculat.”[5]

„Permiteți-mi să emit și să controlez banii unei națiuni și nu-mi pasă cine îi face legile!” – atribuit bancherului Mayer Amschel Rothschild.

Pe măsură ce acest sistem monetar bazat pe datorii și impulsul creșterii PIB-ului continuă nestăvilit, resursele naturale ale Pământului sunt jefuite și luate, în esență, „gratuit”, de către entitățile corporative și guvernamentale uriașe ale acestui sistem economic defectuos. Adică, economia contemporană nu ia în considerare costul epuizării resurselor.

„Când o bancă acordă un împrumut, aceasta pur și simplu mărește contul de depozit al împrumutatului din bancă cu suma împrumutului. Banii nu sunt luați din depozitul altcuiva; nu au fost plătiți anterior în bancă de nimeni. Sunt bani noi, creați de bancă…” – Robert B. Anderson, secretar al Trezoreriei sub Eisenhower, 1959.

„Guvernul ar trebui să creeze, să emită și să pună în circulație toată moneda și creditele necesare pentru a satisface puterea de cumpărare a guvernului și puterea de cumpărare a consumatorilor. Prin adoptarea acestor principii, contribuabilii vor economisi sume imense din dobânzi. Banii vor înceta să mai fie stăpâni și vor deveni slujitorii umanității.” – Președintele Abraham Lincoln

„Imperiul Noii Ordini Mondiale (NWO), dominat de Wall Street, este construit prin colonizarea altor țări cu împrumuturi sau investiții străine. Când peștele este prins în capcană, teroriștii financiari NWO trag dopul, lăsând victima neașteptată în pace. Și implorând să fie salvată. Intervine Fondul Monetar Internațional (FMI). Rețetele sale de salvare – privatizarea, comerțul, liberalizarea și alte reforme de austeritate – se rezumă la confiscarea resurselor naturale ale țărilor vizate și predarea lor elitelor NWO – la fel de sigur cum a făcut-o Imperiul Britanic folosind metode mai rudimentare.” – Bob Djurdjevic, Chronicles Journal[6]

Sistemul bancar central exercită un control vast asupra economiei mondiale

Banca Reglementelor Internaționale (BRI) din Elveția este banca centrală a băncilor centrale și este practic imună față de legile tuturor guvernelor naționale. Chiar și Wikipedia recunoaște că nu este responsabilă în fața niciunui guvern național[7]. Există 58 de bănci centrale la nivel mondial care aparțin BRI, iar aceasta are mult mai multă putere asupra economiilor mondiale decât orice politician. Bancherii centrali ai lumii se reunesc pentru întâlniri la BRI și iau decizii care afectează fiecare persoană din lume și, totuși, niciunul dintre noi nu are vreun cuvânt de spus în ceea ce se întâmplă. Potrivit autorului Michael Snyder:

„Banca Reglementelor Internaționale este o organizație fondată de elita globală, care operează în beneficiul elitei globale și este menită să fie una dintre pietrele de temelie ale sistemului economic mondial emergent… [P]uternicirile capitalismului financiar aveau un alt scop de anvergură, nimic mai puțin decât crearea unui sistem mondial de control financiar în mâini private, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări și economia lumii în ansamblu…”[8]

Cum au căzut SUA în mâinile uzurocrației internaționale în timpul Războiului Civil de după 1863 – Războaiele au fost purtate pentru a crea datorii

Într-o serie de pamflete populare, publicate pentru prima dată în 1944, autorul italian Ezra Pound a descris modul în care SUA au căzut în mâinile uzurocrației internaționale în timpul războiului civil de după 1863; suprimarea emisiunii de bancnote în Pennsylvania, în anul 1750 d.Hr.; și că aceste evenimente istorice ar trebui luate în considerare în legătură cu cel de-al Doilea Război Mondial. În pamfletul „America, Roosevelt și cauzele războiului actual”, el afirmă:

„Acest război face parte din războiul secular dintre cămătari și țărani, dintre uzurocrație și oricine lucrează cinstit cu mintea sau mâinile sale… Manualele școlare nu dezvăluie mecanismele interne ale băncilor. Misterul economiei a fost păzit cu mai multă gelozie decât au fost vreodată misterele de la Eleusis… Faptul fundamental al istoriei SUA este suprimarea (menționată anterior) a monedei de hârtie coloniale, la cincizeci și șase de ani de la înființarea (privată) Băncii «a Angliei» (așa-numitei)… viclenia cămătarilor, marcată de înființarea băncii menționate mai sus, a fost clar înregistrată în prospectul lui Paterson: «banca beneficiază de dobânda tuturor banilor pe care îi creează din nimic…»”

Războaiele sunt provocate succesiv, în mod deliberat, de către marii cămătari, pentru a crea datorii, pentru a crea lipsuri, pentru a putea extorca dobânzile la aceste datorii, pentru a putea crește prețul banilor (adică prețul diferitelor unități monetare controlate de, sau aflate în posesia, acelorași uzurocrați), modificând prețurile diferitelor unități monetare atunci când le convine, crescând și scăzând prețurile diferitelor produse alimentare atunci când le convine, complet indiferenți față de victima umană, față de comorile acumulate ale civilizației, față de moștenirea culturală…”

Lincoln a fost asasinat după ce a făcut declarația de mai sus… Rămâne adevărat că Lincoln adoptase o poziție în opoziție clară față de uzurocrație…

Semnificația expresiei „Nu este în regulă să permitem dolarului… să circule” este următoarea: persoane fizice, fără nicio responsabilitate în fața națiunii americane, au reușit să obțină controlul asupra banilor națiunii, forțând oamenii să plătească amenzi și taxe neoficiale exclusiv în beneficiul acestei puteri ascunse, uzurocrația. După moartea lui Lincoln, adevărata putere din Statele Unite a trecut din mâinile guvernului oficial în cele ale familiei Rothschild și ale altora din grupul lor malefic. Sistemul democratic a pierit. Din acel moment a fost inutil să vorbim despre Statele Unite ca despre o entitate autonomă…

Cât despre sistemul care permitea controlul monedei naționale a SUA prin „finanțe”, și anume uzurocrația care se stabilise atunci la Londra, acesta este rezumat într-o scrisoare, datată 25 iunie 1863, de la firma Rothschild din Londra către firma Ikleheimer, Morton & Van der Gould din New York, care conținea următoarele cuvinte: „Foarte puțini oameni «vor înțelege acest lucru. Cei care o vor face vor fi ocupați «obținând profituri. Publicul larg probabil nu «va vedea că este împotriva interesului său»…

(1) Războaiele se poartă pentru a crea datorii.

(2) Războiul este cea mai gravă formă de sabotaj, cea mai atroce formă de sabotaj.

(3) O națiune care nu se va îndatora îi înfurie pe cămătari

Detaliile opoziției italiene și germane față de conspirația uzurocratică (înainte de cel de-al Doilea Război Mondial) sunt disponibile…

E o pierdere de timp să vorbești despre cutare sau cutare „democrație”. Adevăratul guvern se găsea și se găsește în culise. Sistemul „democratic” funcționează după cum urmează. Două sau mai multe partide, toate sub ordinele uzurocrației, apar în fața publicului. Ca o chestiune de formă și pentru a-i liniști pe simpli, unor oameni onești și unuia sau doi idealiști independenți li se permite să facă puțină treabă curată, atâta timp cât nu se ating de diversele escrocherii. Cele mai mari escrocherii sunt cele ale finanțelor și monopolizării, inclusiv monopolizarea banilor înșiși, atât în cadrul națiunii, cât și în combinație cu diversele valute străine. Când există pericolul abundenței oricăror mărfuri sau aproape tuturor acestora, atunci uzurocrația declanșează un război pentru a diminua puterea de cumpărare…”

În broșura „Introducere în natura economică a Statelor Unite”, Ezra Pound afirmă:

„Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, coloniștii, mânați de dorința de libertate de conștiință, căliți de privațiuni, favorizați și trădați, au atins un anumit grad de prosperitate, datorită propriei munci asidue și unui sistem sănătos de utilizare a banilor de hârtie ca mijloc de schimb, care i-a eliberat, temporar, de sub cleștele Băncii Angliei… Banca Angliei s-a bazat pe descoperirea că, în loc să se împrumute bani, hârtia Băncii putea fi pusă cu împrumut (cu dobândă)…”

Camăta a stricat Republica. Camăta a fost definită ca o dobândă prea mare la bani… Camăta însă este un cancer, Finanțele o boală… Cămătarii acționează prin fraudă, falsificare, superstiții, obiceiuri și, atunci când aceste metode nu funcționează, dezlănțuie un război. Totul depinde de monopol, iar monopolurile particulare se bazează pe marele monopol monetar iluzionist… 1834-1835: (Președintele) Jackson elimină datoria națională. Statele Unite au rămas fără nicio datorie.

Vezi și cartea Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial și a comunismului .

Legea Rezervei Federale din 1913 – o lovitură de stat în domeniul bancar privat

„FED este o agenție independentă, ceea ce înseamnă, practic, că nu există nicio altă agenție guvernamentală care să poată anula acțiunile pe care le întreprindem – relațiile (dintre președintele FED și președintele SUA) nu contează, sincer.” – Alan Greenspan (fost președinte al FED)

În 1913, președintele american de atunci, Woodrow Wilson, a semnat o lege întocmită de bancherii JP Morgan, John D. Rockefeller și Paul Warburg, care a transferat puterea de a tipări bani de la guvernul SUA în mâinile acestor interese private. Aceasta a fost adoptată pe 23 decembrie 1913 și a devenit cunoscută sub numele de Legea Rezervei Federale. Aceasta a fost o lovitură de stat majoră pentru bancherii internaționali… Guvernul avusese falsa impresie că dreptul guvernului de a emite bani nu era cedat băncilor. Înființarea „FED” fusese vândută guvernului pe baza faptului că guvernul va păstra controlul asupra procesului, dar, în realitate, nu a făcut-o. Legea fusese semnată în grabă, fără o examinare adecvată din partea membrilor guvernului. Potrivit autorului EH Brown, se credea însă că dreptul guvernului de a emite bani nu era cedat băncilor:

„Proiectul de lege era formulat atât de obscur încât nimeni nu i-a înțeles cu adevărat prevederile… dar, în timp ce masa monetară națională urma să fie tipărită de Biroul de Gravură și Imprimare al SUA, aceasta urma să fie emisă ca o obligație sau o datorie a guvernului, o datorie datorată Rezervei Federale private cu dobândă… Se spune că președintele Wilson ar fi spus înainte de a muri: «Mi-am ruinat țara fără să vreau».[9]

„Președintele Abraham Lincoln a revenit la sistemul colonial de guvernare cu emisiune monetară în timpul Războiului Civil; dar a fost asasinat; iar bancherii au recâștigat controlul asupra mașinii de bani. Lovitura de stat tăcută a facțiunii de pe Wall Street a culminat cu adoptarea Legii Rezervei Federale în 1913, lucru pe care l-au realizat prin inducerea în eroare a… congresmenilor precauți, făcându-i să creadă că Rezerva Federală era de fapt federală… Astăzi, dezbaterea despre cine ar trebui să creeze masa monetară este rareori auzită… puțini oameni își dau seama că este o problemă… Păpușarii care lucrau la mașina de bani erau mai vizibili în anii 1890 decât sunt astăzi, în mare parte pentru că nu reușiseră încă să cumpere mass-media și să capteze opinia publică.” – EH Brown, autorul cărții „The Web of Debt”.

„FED este o agenție independentă, ceea ce înseamnă, practic, că nu există nicio altă agenție guvernamentală care să poată anula acțiunile pe care le întreprindem – relațiile (dintre președintele FED și președintele SUA) nu contează, sincer.” – Alan Greenspan (fost președinte al FED)

„«Prințul puternic al acestor domni se află pe accelerația care controlează roțile creditului, iar la semnalul lor, acele roți se vor întoarce sau se vor opri.» Raportul (al Comisiei Pujo privind Trustul Monetar) arată cum, prin «vasta ramificație a acestui grup» de finanțatori din SUA și din țări străine, poate fi prevenită finanțarea întreprinderilor neaprobate de grup. «Aici, a spus Comisia, rezidă pericolul acestei puteri monetare pentru progresul nostru, mult mai mare decât pericolul combinat al tuturor combinațiilor existente.» Acest grup de finanțatori internaționali, prin controlul lor asupra Consiliului Rezervei Federale și ramificațiile lor la nivel mondial în industrie, poate exercita și exercită o influență extraordinară asupra afacerilor mondiale.” – Locotenent-colonel AH Lane, autorul cărții din 1934, Amenințarea străină, O prezentare a cazului

„Niciodată în istoria lumii nu a fost învestită atâta putere unui grup restrâns de oameni precum Consiliul Rezervei Federale. Acești oameni au bunăstarea lumii în mâinile lor și ne-ar putea supăra pe ceilalți fie în mod deliberat, fie printr-o acțiune inconștientă.” – Sir Josiah Stamp într-un interviu acordat New York Evening Post

„Legea Rezervei Federale a permis bancherilor puternici să uzurpe autoritatea de creare a banilor, încălcând Articolul I, Secțiunea 8 din Constituție, acordând doar Congresului puterea de a «bate monedă (și) de a reglementa valoarea acesteia». Ulterior, bancherii puternici și-au folosit controlul asupra banilor, creditului și datoriilor pentru îmbogățire privată, prin finanțare și colaborare cu Congresul și administrațiile pentru a implementa legi care îi favorizau. Drept urmare, au urmat decenii de dereglementare, externalizare, financiarizare economică și capitalism de cazinou, producând bule de active, niveluri record ale bugetului și datoriei naționale și șomaj de dimensiunile crizei economice…” – Stephen Lendman, autorul cărții „Cum Wall Street jefuiește America”

„Când tu sau eu emitem un cec, trebuie să existe suficiente fonduri în contul nostru pentru a-l emite, dar când Rezerva Federală emite un cec, nu există niciun depozit bancar pe baza căruia se emite cecul. Când Rezerva Federală emite un cec, ea creează bani.” – Banca Rezervei Federale din Boston

Rezerva Federală este o corporație independentă, deținută de stat privat

Banca centrală a Rezervei Federale (cunoscută pur și simplu ca „FED”) este deținută de bănci comerciale private, cele mai mari dintre acestea fiind Citibank și JPMorgan Chase Company. Aceste două bănci fac parte din imperiile construite de JPMorgan și John D. Rockefeller, care au orchestrat Legea Rezervei Federale în 1913. „Rezerva Federală” este de fapt o corporație independentă, privată. Este formată din douăsprezece bănci regionale ale Rezervei Federale, deținute de băncile comerciale membre. Băncile private dețin acțiunile Rezervei Federale. Acest fapt uimitor că băncile private dețin acțiunile Rezervei Federale a fost dovedit, evidențiat și confirmat de o instanță federală de circuit din SUA în cazul Lewis v. United States în 1982[10], unde instanța a declarat:

„Fiecare Bancă a Rezervei Federale este o corporație separată, deținută de băncile comerciale din regiunea sa. Băncile comerciale acționare aleg două treimi din consiliul de administrație format din nouă membri al fiecărei bănci.”

De asemenea, rețineți comentariile congresmanului Charles McFadden, președintele Comisiei pentru Bănci și Valută a Camerei Reprezentanților, din 10 iunie 1932:

„Unii oameni cred că Rezervele Federale sunt instituții ale guvernului SUA. Nu sunt… sunt monopoluri private de credit care profită de poporul SUA în beneficiul lor și al escrocilor lor străini și interni, precum și creditori de bani bogați și prădători… Aceste doisprezece monopoluri private de credit au fost impuse în mod viclean acestei țări de către bancherii care au venit aici din Europa și ne-au răsplătit ospitalitatea noastră subminând instituțiile noastre americane… Jefuirea Statelor Unite de către FED este cea mai mare crimă din istorie. FED a depus toate eforturile pentru a-și ascunde puterile, dar adevărul este că FED a uzurpat guvernul. Controlează totul aici și controlează toate relațiile externe. Creează și desființează guverne după bunul plac.” – Congresmanul Charles McFadden.

EH Brown, președintele Institutului Bancar Public din SUA, afirmă că:

„FED este deținută de un consorțiu de bănci private, cele mai mari fiind Citibank și JPMorgan Chase. Aceste două mega-bănci sunt pietrele de temelie financiare ale imperiilor construite de JPMorgan și John D. Rockefeller, «Baronii tâlhari» care au orchestrat Legea Rezervei Federale în 1913…” – EH Brown, autorul cărții „The Web of Debt” (Pânza datoriilor).

Trucul camătei și al inflației explicat în detaliu

„Guvernul ar trebui să creeze, să emită și să pună în circulație toată moneda și creditele necesare pentru a satisface puterea de cumpărare a guvernului și puterea de cumpărare a consumatorilor. Prin adoptarea acestor principii, contribuabilii vor economisi sume imense din dobânzi. Banii vor înceta să mai fie stăpâni și vor deveni slujitorii umanității.” – Președintele Abraham Lincoln (Lincoln a emis bani guvernamentali, dar a fost ulterior asasinat).

„Legea Rezervei Federale din 1913 le-a oferit bancherilor controlul complet asupra banilor – și, prin urmare, controlul asupra economiei. Ei emit și dețin toți banii din națiune. Acest cartel bancar privat creează bani pentru costul tipăririi…”

Când guvernul împrumută un miliard de dolari, acesta le dă bancherilor o obligațiune guvernamentală purtătoare de dobândă, scutită de impozite, și primește acea sumă în credit. Întrucât legile noastre bancare impun doar o rezervă de 20%, bancherii pot crea un credit suplimentar de 4 miliarde de dolari și îl pot împrumuta cu dobândă statelor, municipalităților, întreprinderilor și persoanelor fizice. Toți acești „bani datori” creați sunt ÎMPRUMUTAȚI în circulație și generează dobândă până când sunt rambursați schimbătorilor de bani care i-au obținut inițial, doar pentru costul tipăririi. Fiecare dolar în valută pe care îl aveți este un dolar de DATORIE și plătiți dobândă pentru acesta. Un miliard de dolari la 7% plătește bancherilor 70 de milioane de dolari în fiecare an și scoate această sumă din circulație. Înmulțiți această sumă cu miliardele de datorii din această țară și puteți vedea enormitatea crimei care se comite împotriva națiunii în fiecare an.

Singura modalitate prin care dobânda revine în circulație este prin împrumuturi din ce în ce mai mari de la bancheri; altfel, în curând NU ar mai exista BANI în circulație. Datoria și dobânda cresc doar pentru a menține aceeași cantitate de bani în circulație. Acesta este singurul motiv pentru care avem paradoxul sărăciei în mijlocul abundenței și pentru care sărăcia devine tot mai răspândită pe zi ce trece. Toată camăta (dobânda) este în cele din urmă plătită de consumatorul individual prin creșterea prețurilor și a impozitelor. ASTA ESTE INFLAȚIE. Inflația este parte integrantă a sistemului monetar datorie-camătă; sistemul nu poate funcționa fără o creștere constantă a datoriei, camătei și INFLAȚIEI. Acestea sunt semințele distrugerii inerente sistemului bancar al Rezervei Federale…

Legea divină nu permite ca acumularea unei datorii să fie moștenită de generația următoare, deoarece toate datoriile trebuie lichidate sau anulate la fiecare șapte ani. (Vezi Deuteronom 15:1-4.) Gândiți-vă la situația noastră actuală, care este rezultatul neascultării de legea lui Dumnezeu. Câte generații sunt ipotecate de datoria noastră națională?” – Dr. Franklin Snook, autorul cărții America are nevoie de Legea Divină

„Profiturile băncilor doar din această sursă [camătă] în SUA, Marea Britanie, zona euro și Japonia sunt de aproximativ 140 de miliarde de dolari pe an (în 2003). Este destul de scandalos că băncile ar trebui să aibă această putere.”

„… Faptul că guvernele „democrațiilor” occidentale permit băncilor să continue să se bucure de această subvenție masivă și că acest privilegiu extraordinar nu se află pe ordinea de zi a dezbaterii publice este un omagiu adus puterii „consensului elitei”.” – Extras din „Monetocrația globală” de Roy Madron și John Joplin[11]

„Ce este camăta? Dacă răspunsul tău este dobândă, atunci suferi de dislexie cognitivă. Camăta este exploatarea pură a necesității altuia, iar manifestarea sa cea mai substanțială și semnificativă în credit și finanțe este tot ceea ce nu este dobândă…”

Nu este ca și cum ar fi extorcat. Este extorcat. Sistemul bancar internațional privat nominal este un secerător extrem de eficient de bogăție la nivel de civilizație, deoarece este construit din și alcătuit din dispozitive de dublă numărare cu efect de levier încrucișat. De fapt, sunt două afaceri diferite, dar paralele, care lucrează în tandem. Sistemul bancar nominal este, de fapt, o reasigurare de credit, un „piggy-backing” (sau invers) pe baza unei afaceri separate de facto de percepere și apoi traficare ulterioară de taxe de aplicare / plăți tributare de peste 100% pentru acces…” – „Cămătăria ca dislexie cognitivă” de Timothy Paul Madden, economist financiar-legal și istoric al echității, dreptului și politicilor.

Sistemul datorie-bani are consecințe dăunătoare

„În țările industrializate, între 18% (Suedia) și 26% (Japonia) din producția totală anuală este reinvestită în proiecte de investiții. Dacă într-un an această cifră scade, economia riscă să intre într-o spirală descendentă… Gândiți-vă ce se întâmplă dacă creșterea încetinește sau se oprește… posibilitatea unei spirale descendente este o perspectivă care îngrozește guvernele. De aceea – indiferent de culoarea lor politică – guvernele încearcă să colaboreze îndeaproape cu sectorul de afaceri. În acest fel, ele se pot asigura că, indiferent de orice daune sociale sau de mediu, economia continuă să crească. Sistemul datorie-bani obligă astfel guvernele să pună imperativul creșterii pe termen scurt mai presus de considerațiile pe termen lung, cum ar fi creșterea decalajului inegalităților sau relația umanității cu Gaia.” – Democrațiile Gaiene – Redefinirea globalizării și a puterii populare de Roy Madron și John Jopling[12]

„Este evident că pe un Pământ finit… creșterea economică nu poate continua la nesfârșit… Astăzi, pe măsură ce creșterea economică se clatină, defectele și nedreptățile sistemului nostru bancar au ieșit la iveală, iar lumina a fost aruncată și asupra relației mult prea apropiate dintre sistemul bancar și guvern…” – John Scales Avery, profesor asociat de chimie cuantică la Universitatea din Copenhaga

Practic, fiecare guvern național al lumii are datorii uriașe

Practic, fiecare guvern național al lumii are datorii uriașe față de sistemul bancar privat, însumând multe trilioane de dolari. Canada plătește dobânzi de aproximativ 60 de miliarde de dolari canadieni pe an la datoria națională; și toate țările din lume par să fie îndatorate (vezi nota finală), cu excepția, poate, a cinci țări[13].

La 10 iunie 2020, datoria națională a SUA depășea 26 de trilioane de dolari, iar dobânda la datoria națională era de 378 de miliarde de dolari[14]. În SUA, datoria studențească este de aproximativ 1,2 trilioane de dolari, aproximativ aceeași valoare cu bugetul militar; datoria personală (împrumuturi plus carduri de credit plus ipoteci) depășește 13 trilioane. La 31 decembrie 2019, stocul datoriei externe a Indiei se ridica la 563,9 miliarde de dolari SUA[15]. Datoria națională a Braziliei în 2020 este de 1.686 miliarde de dolari[16].

Statisticile Băncii Mondiale[17] arată că practic fiecare guvern național al lumii are datorii uriașe și, prin urmare, se află în servitute față de sistemul bancar internațional. Valoarea dobânzilor primite pentru datoria mondială de-a lungul deceniilor este evident uimitor de vastă. Datoria totală masivă acumulată de guvernele lumii nu poate fi niciodată rambursată integral, deoarece există întotdeauna mai multe datorii în sistem decât capacitatea de rambursare (bani în circulație). Valoarea totală a datoriei este posibil de cvadrilioane (mii de trilioane), potrivit unora, dacă sunt incluse și instrumentele financiare cunoscute sub numele de instrumente derivate.

Sistemul este conceput astfel încât datoria totală să nu poată fi rambursată niciodată. Datoria totală din sistemul financiar mondial este întotdeauna mai mare decât suma de bani în circulație și nu poate fi niciodată rambursată integral.

„Toți banii sunt împrumutați pentru a exista – nu există până când cineva nu îi împrumută. Sunt bani bazați pe datorii, prin urmare, nu sunt bani reali, deoarece banii reali se bazează pe substanță – aur, argint etc. Dacă banii sunt împrumutați pentru a exista, atunci asta este tot ce există… deci unde este dobânda? Nu există. Cum ar putea fi plătiți? Nu pot fi (integral) plătiți pentru că nu fac parte din ceea ce este creat. Pur și simplu nu există. Moneda pe care o folosim se bazează pe munca noastră viitoare, pe care guvernul federal a promis-o bancherilor. De asemenea, nu există încă. Generațiile viitoare sunt deja înrobite să plătească o datorie care nu există.” – Mary Elizabeth Croft, autoare (menționată cu amabilitatea).

Iluzia de a „deține lumea”

În cele din urmă, acele suflete care cred că dețin și controlează lumea materială și cred că sunt stăpânii ei trăiesc în iluzii. Cuvântul „stăpânire” din Biblie [Geneza 1:26] pare să fi fost interpretat greșit de unii iudeo-creștini ca însemnând că Dumnezeu i-a dat omului proprietatea și dreptul de a exploata lumea, natura și animalele aflate la dispoziția sa. Cu toate acestea, în creștinismul original, sensul original pare a fi un tip de administrare în care suntem instruiți să avem grijă de lume, de natură, nu să o exploatăm. Vezi și cartea: Creștinismul original – Dincolo de dogma instituțională

Indiferent de aceasta, orice percepție de proprietate este temporară și reprezintă o manifestare a ignoranței, deoarece totul este deținut și controlat de Dumnezeu. Timpul nu așteaptă niciun bărbat sau femeie. Când va veni moartea, fiecare dintre noi va fi judecat și nu va putea lua cu noi nici măcar o monedă, ca să nu mai vorbim de un cont bancar de miliardar – nu luăm nimic cu noi în afară de „contul nostru bancar spiritual”. Scripturile antice confirmă că trupul și bogăția materială sunt temporare, dar sufletul este etern și nu poate fi distrus de nicio sabie sau greutăți.

„Și nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot ucide…” – Biblia creștină [Matei 10:28]

„un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, prin toți și în toți.” – Biblia creștină [Efeseni 4:6]

„Soarele de deasupra cerului este plin de lumină, dar când soarele nu este pe cerul vizibil, totul este în întuneric. În mod similar, atunci când cineva este față în față cu Domnul Suprem, este eliberat de toate iluziile, iar cel care nu este așa se află în întunericul mayei iluzorii.” – Srimad Bhagavatam [Cântul 2, Cap. 9 Textul 3. Semnificație]

„… dacă, practicând amintirea lui Dumnezeu, chiar și în momentul morții, continuați să vă amintiți de Dumnezeu, atunci viața voastră este încununată de succes… Deci, dacă în momentul morții ne putem aminti de Dumnezeu, atunci viața noastră este încununată de succes. Prin urmare, înainte de moarte, ne vom modela viața în așa fel încât să ne gândim mereu la Dumnezeu.” – HDG Srila Prabhupada într-o conversație, 5 iunie 1974, Geneva.

*

Procesul de salvare din perioada de boom-bust care îndatorează națiunile

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram și X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

Autor: Reality Books

Următoarele cărți sunt disponibile pe Amazon , Barnes & Noble , Fable și Realitybooks.co.uk

Farsa climatică a CO2 – Cum au deturnat bancherii mișcarea reală pentru mediu

False aselenizări și minciunile NASA

Transcederea înșelăciunii schimbărilor climatice către o sustenabilitate reală

Depășind înșelăciunea Covid-19

Fără griji, fără viruși

Pandemia planificată

Știință falsă și fără Dumnezeu

Economia demonică și trucurile bancherilor

Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial și a comunismului

Creștinismul original – Dincolo de dogma instituțională

Evoluția și Big Bang-ul lui Darwin sunt știință falsă

Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul Reality Books .

Vă rugăm să donați pentru acest articol făcând clic aici . Ca întotdeauna, vă mulțumim pentru sprijin .

Note

[1] Sursă: http://www.globalresearch.ca/world-bank-whistleblower-reveals-how-the-global-elite-rule-the-world/5353130

[2] Un citat dintr-un discurs susținut de Victoria Grant în care explică de ce patria sa, Canada, și cea mai mare parte a lumii, este îndatorată. 27 aprilie 2012 la Conferința Public Banking in America, Philadelphia, PA. Disponibil online, de exemplu, la: https://www.youtube.com/watch?v=Bx5Sc3vWefE&t=3s

[3] Articol de John Avery Scales din 20 februarie 2012, disponibil la: http://www.countercurrents.org/avery200212.htm

[4] Un exemplu este articolul „Schimbătorii de bani: Dinastia bancară Rothschild ar valora 100 de trilioane de dolari”

3 noiembrie 2012, de Dean Henderson, disponibil la : https://21stcenturywire.com/2012/11/03/the-money-changers-rothchild-banking-dynasty-said-to-be-worth-100-trillion/

https://geopolitics.co/2013/11/07/rothschilds-100-trillion-empire/

care prevede „ Cele Opt Familii care dețin acțiuni majoritare în fiecare bancă centrală privată din lume – Rothschild, Rockefeller, Kuhn Loeb, Lehman, Goldman Sachs, Warburg, Lazard și Israel Moses Seif . Așa cum am menționat în cartea mea, Big Oil & Their Bankers … și de alții, Cele Opt Familii dețin 52% din Banca Rezervei Federale din New York, de departe cea mai puternică bancă a Rezervei Federale. Proprietatea lor este deghizată sub nume precum JP Morgan Chase, Citigroup, Goldman Sachs și Morgan Stanley… Rothschild fiind cei mai puternici. Averea lor netă este estimată la peste 100 de trilioane de dolari.”

[5] Sursă: https://www.cnbc.com/2018/06/27/25-richest-families-in-the-world-are-worth-more-than-1-trillion.html

[6] Surse: http://www.hartford-hwp.com/archives/27c/608.html

https://www.chroniclesmagazine.org/1998/March/22/3/magazine/article/10834545/

[7] Sursă: http://theeconomiccollapseblog.com/archives/who-controls-the-money-an-unelected-unaccountable-central-bank-of-the-world-secretly-does

[8] Surse: https://www.globalresearch.ca/world-bank-whistleblower-reveals-how-the-global-elite-rule-the-world/5353130 http://theeconomiccollapseblog.com/

[9] „Rețeaua datoriilor” de EH Brown, pg. 125. Ediția a doua.

[10] Vezi Lewis v Statele Unite, Federal Reporter, seria a 2-a, vol. 680, paginile 1239, 1241 (1982), în care o instanță federală de circuit a decis astfel.

[11] Disponibil la http://www.gaiandemocracy.net/GD_LI_GMCY.html

[12] Sursă: http://datatopics.worldbank.org/debt/ids/

[13] Sursă: https://www.therichest.com/rich-countries/the-only-5-countries-in-the-world-living-debt-free/

[14] Sursă: https://www.thebalance.com/interest-on-the-national-debt-4119024

[15] Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/External_debt_of_India

[16] Sursa: https://www.statista.com/statistics/531375/national-debt-of-brazil/

[17] Sursă: https://data.worldbank.org/indicator/GC.XPN.INTP.RV.ZS?view=chart

Global Research este o publicație media finanțată de cititori. Nu acceptăm nicio finanțare de la corporații sau guverne. Ajutați-ne să ne menținem pe linia de plutire. Faceți clic pe imaginea de mai jos pentru a face o donație unică sau recurentă.

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

https://www.globalresearch.ca/quotes-economics-banking-you-wont-hear-corporate-mass-media-2/5892946

//////////////////////////////////////

La un an de la debutul noului totalitarism patologic. CJ Hopkins despre GloboCap și intrarea în FAZA A DOUA a NOULUI NORMAL

Sursă: http://catallaxie.net/langage-et-visions-du-monde/concepts/deux-minutes-de-la-haine-1984/

CJ Hopkins (n.tr. dramaturg și romancier premiat)

Așadar, suntem aproape la un an de la începutul „totalitarismului patologic” eufemistic botezat „Noul normal” și lucrurile arată … ei bine, destul de totalitare.

Cea mai mare parte a Europei Occidentale se află încă în „carantină”, „camuflaj de noapte” sau într-o altă stare asemănătoare de „urgență sanitară”. Poliția amendează și arestează oameni pentru „a fi în aer liber fără un motiv valabil”. Protestele sunt încă interzise. Disidența este încă cenzurată. Propaganda oficială este neobosită. Guvernele conduc prin decret, supunând oamenii unei serii în continuă schimbare de restricții din ce în ce mai absurde ale celor mai fundamentale aspecte ale vieții de zi cu zi.

Și, acum, campania de „vaccinare” a întregii umanități împotriva unui virus care provoacă simptome asemănătoare gripei ușoare până la moderate sau, mai frecvent, niciun simptom, la peste 95% dintre cei infectați și căruia 99% din persoanele infectate îi supraviețuiesc (fără niciun efect real asupra ratelor de deces ajustate în funcție de vârstă, al căror profil de mortalitate este mai mult sau mai puțin identic profilului normal de mortalitate) este purtată cu o fervoare religioasă.

Pașapoartele vaccinale (care sunt, desigur, înfiorătoare, dar despre care nu trebuie cumva să credem că au vreo asemănare cu certificatele de ascendență ariană sau cu orice alte documente fasciste de tip apartheid, așa că nici măcar să nu vă gândiți să faceți o astfel de comparație!) sunt în curs de implementare în mai multe țări. Ele au fost deja lansate în Israel.

Cu alte cuvinte, așa cum am prezis noi, „conspiraționiștii”, „măsurile temporare de sănătate publică de urgență” puse în aplicare de GloboCap (n.tr. joc de cuvinte folosit constant de autor ce definește „elita globalist-corporatistă” și trimite, în același timp, la justițiarism prin pronunția apropiată de Robocop) în martie 2020 sunt încă foarte mult în vigoare, cu dobândă chiar. Acestea fiind spuse, după cum probabil ați observat, accentul se schimbă puțin, ceea ce nu este surprinzător, deoarece GloboCap face acum tranziția de la faza 1 la faza 2 a lansării „Noului normal”.

Faza 1 a fost clasicul „șocul și groaza”. Un „virus apocaliptic” a fost „descoperit”. A fost declarată o „stare de urgență” globală. Drepturile constituționale au fost anulate. Soldații, poliția, camerele de supraveghere, dronele militare și câinii-robot au fost dislocați pentru a pune în aplicare statul polițienesc în întreaga lume. Masele au fost bombardate cu propagandă oficială, fotografii cu oameni căzuți morți pe stradă, pacienți inconștienți care au murit în agonie, cadavre înfundate în camioane de morgă improvizate, nave spital, povești de groază de la ATI, proiecții de sute de milioane de morți, sloganuri orwelliene terifiante, panouri publicitare sentimentale pentru a sprijini „efortul de război” și așa mai departe. Forța deplină a celei mai formidabile mașini de propagandă goebbelsiene din istorie a fost dezlănțuită asupra publicului dintr-o dată (a se vedea, de exemplu, CNN, NPR, CNBC, The New York Times, The Guardian, The Atlantic, Forbes și alte surse „autorizate” precum FMI și Banca Mondială, Davos, ONU, OMS, CDC).

Dar faza „șocului și groazei” nu poate continua la nesfârșit și nici nu se intenționa aceasta vreodată. Scopul său este (a) de a teroriza masele vizate pentru a le aduce într-o stare de supunere, (b) de a destabiliza ireversibil societatea, astfel încât să poată fi „restructurată” radical și (c) să demonstreze de o manieră convingătoare o superioritate copleșitoare de putere, astfel încât rezistența să pară de neconceput. Această tactică a șocului și groazei (sau a „dominării rapide”) a fost folosită de imperii și de puteri emergente de-a lungul istoriei militare. Tocmai am văzut-o implementată și de GloboCap acum împotriva … ei bine, împotriva întregii lumi. Iar acum, faza aceasta se apropie de sfârșit.

Structura fazei 2 nu este încă pe deplin clară, dar se pot face câteva deduceri logice. De obicei, aceasta este faza în care forța cuceritoare (în acest caz, GloboCap) restabilește „normalitatea” (adică o „nouă normalitate”) în societatea pe care tocmai a destabilizat-o și a terorizat-o. Instalează un nou guvern favorabil ocupației, repornește economia și altfel începe tranziția treptată de la legea marțială la ceva care seamănă cu viața „normală” de zi cu zi. Distribuie dulciuri copiilor, ajutor financiar pentru întreprinderi, dă putere generalilor și poliției și „libertate” publicului aflat în stare de șoc.

Acesta pare a fi punctul în care ne aflăm în acest moment. După cum probabil ați observat, mass-media corporatiste, liderii guvernamentali și experții medicali au făcut tapaj în legătură cu „sfârșitul pandemiei” sau, cel puțin, „sfârșitul fazei de urgență” a acesteia. Dintr-o dată, “un anumit nivel de Covid este tolerabil”, “Zero Covid este puțin probabil”, etc. Acest lucru se întâmplă exact cum îl anticipam.

Acum, că efortul de vaccinare este în curs, ei încearcă să tempereze paranoia și ura în masă pe care le-au promovat de peste un an de zile, adăugând o oarecare speranță și propunând o viziune asupra unui viitor post-criză. Guvernele relaxează cu atenție restricțiile, asigurându-se că înțelegem că, dacă nu respectăm ordinele, nu purtăm măștile, nu primim vaccinările, ne vor reprima fără milă. Astfel, ei ne introduc ușurel în viitorul patologic-totalitar, astfel încât să simțim că suntem eliberați, revenind la o anumită aparență de viață normală, deși într-o lume nouă, mai terifiantă, perpetuu amenințată de virus și de extremism.

De exemplu, aici, în Germania, guvernul a decis să „redea oarecare libertate și încredere poporului”, dar e pregătit să ne carantineze din nou „dur” dacă bănuiește că nu am „folosit cu înțelepciune încrederea pe care ne-a oferit-o”. Conform Planului în cinci pași, librăriile și florăriile se pot redeschide săptămâna aceasta cu o limită de o persoană pe zece metri pătrați, până la zece persoane pot practica sporturi fără contact și cinci persoane din cel mult două gospodării se pot întâlni (și, prin urmare, pot juca și sporturi fără contact), cu excepția cazului în care „rata de incidență” a testelor PCR pozitive crește peste 100 la mie, caz în care revenim la „carantina dură”. La două săptămâni după aceea, pe 22 martie, dacă „rata de teste pozitive” rămâne sub 50, restaurantele în aer liber se pot redeschide, iar teatrele, cinematografele și opera se pot deschide. Cu toate acestea, dacă „rata de testare pozitivă” este mai mare de 50, dar mai mică de 100, luarea mesei în aer liber va fi permisă numai pe bază strictă de rezervare (se presupune că vor exista echipe de hăndrălăi care aleargă după înregistrările rezervărilor restaurantelor și ordonă proprietarilor să prezinte documentele). Există și alte condiționări kafkiene în plan, dar cred că ați prins ideea.

Între timp, în SUA, deși Washingtonul rămâne sub ocupație și Capitoliul este înconjurat de garduri de sârmă ghimpată pentru a proteja democrația de un inamic imaginar scos direct din 1984 a lui Orwell, Texas, Mississippi și alte câteva state se alătură Floridei în sfidarea deschisă, permițând oamenilor să iasă să mănânce, să se întâlnească cu familiile și cu prietenii lor, să se plimbe în public fără măști cu aspect medical și, în general, să-și ducă viața într-un mod complet neparanoic, fără a sta cu fundul încordat în permanență.

În pofida indignării fundamentaliștilor Covid, această evoluție nu îngrijorează prea mult GloboCap, deoarece centrele de putere de pe coastă sunt în întregime în mâna „Noului normal”, iar liberalii care le controlează cu precădere au fost transformați în zeloți paranoici și isterici, care își dedică acum o perioadă considerabilă de timp vânării presupușilor „negaționiști Covid”, „anti-măști”, „respingători de vaccinuri”, „extremiști suprematiști”, „conspiraționiști”, „libertarieni”, „caricaturiști rasisti” morți și a oricui altcuiva care nu se va conforma ideologiei lor patologizant-totalitară, hărțuindu-i obsesiv („trolling”) pe rețelele sociale și raportând crimăgânditul „poliției realității”.

Această transformare a claselor mijlocii-superioare relativ bogate, predominant liberale, și a milioanelor care aspiră inutil la acestea, în „germani buni” care urmează ordine fără crâcnire (sau, mai degrabă, „noii normali” care urmează ordine fără crâcnire) a avut loc, de asemenea, aici, în Europa de Vest și în alte părți ale imperiului capitalist global și a fost unul dintre obiectivele principale ale GloboCap pe parcursul fazei 1 a lansării „Noului normal”. Această transformare era în desfășurare de ceva timp, într-un mod mai puțin dramatic și fără a fi fost legată de un virus. Ea va continua și după ce acest virus va dispărea.

„Noul normal” nu e legat doar de virus. „Noul normal” nu a fost niciodată doar despre virus. Nu ai nevoie de un nou „normal” doar din cauza unui virus. Ai nevoie de un nou „normal” atunci când „normalul” tău actual și-a depășit utilitatea pentru cei de la putere, care, în cazul nostru, sunt clasele dominante capitaliste globale.

Scriu despre asta de … ei bine, cam de când mă știu și public aceste articole de cinci ani, așa că nu voi rezuma totul aici, dar, practic, trăim una din acele transformări istorice ale structurii puterii politice pe care de obicei nu le recunoaștem decât după ce au avut loc … nu e doar o „schimbare a gărzii”, ci o transformare a naturii puterii, modul în care este ea exercitată, credințele pe care ea se bazează și „realitatea” evocată de aceste credințe.

Această transformare a început o dată cu sfârșitul Războiului Rece, când capitalismul global a devenit primul sistem ideologic global-hegemonic din istorie. Lansarea „Noului normal” face parte din acea transformare, nu e totul, ci o etapă esențială. Trecem de la o „realitate” ideologică la o „realitate” post-ideologică, patologizată … o „realitate” în care orice deviere de la ideologia oficială (denumită „normalitate”) nu mai este o provocare sau o amenințare politică, ci o „boală” sau „tulburare psihică”.

Voi fi enervant și mă voi autocita, ca să nu fiu nevoit să explic din nou acest lucru. Iată un pasaj dintr-un articol recent:

„Un sistem global-hegemonic (de exemplu, capitalismul global) nu are dușmani externi, deoarece nu există un teritoriu „în afara” sistemului. Singurii săi dușmani sunt în interiorul sistemului și, prin definiție, sunt insurgenți, cunoscuți și sub denumirea de „teroriști” și „extremiști”. Acești termeni sunt complet lipsiți de sens, evident. Sunt pur strategici, folosiți împotriva oricui se abate de la ideologia oficială a GloboCap … care, în cazul în care vă întrebați, se numește „normalitate” (sau, în cazul nostru, în prezent, „Nouă normalitate”); noua specie de „teroriști” nu ne urăște doar pentru libertatea noastră, ci ne urăște pentru că ei urăsc „realitatea.” Nu mai sunt adversarii noștri politici sau ideologici … ei suferă de o tulburare psihică. Nu mai trebuie să fie combătuți sau ascultați … ei trebuie să fie „tratați”, „reeducați” și „reprogramați”, până când vor accepta „Realitatea”.

Pe măsură ce trecem de la Faza 1 la Faza 2 a „Noului normal”, patologizarea disidenței politice va continua și se va intensifica, atât în mod deschis, cât și subtil. GloboCap și mass-media corporatiste vor continua să avertizeze asupra „atacurilor iminente împotriva democrației” ale „teroriștilor domestici” imaginați, precum și ale vechilor „teroriști non-domestici”. De asemenea, vor continua să avertizeze asupra amenințărilor iminente reprezentate de virușii exotici și de „variantele” acestora, precum și asupra „consecințelor” permanente cauzate de viruși și a altor amenințări la adresa umorilor noastre corporale. Mai presus de toate, ei vor continua să avertizeze cu privire la pericolul de a te expune la „dezinformare”, „conspiraționism” sau la orice alt tip de conținut neautorizat, neautorizat, neverificat. Ei vor diagnostica temeinic sursele unui astfel de conținut și vor explica în mod exhaustiv condițiile patologice de care suferă în mod clar aceste surse. Vor explora o varietate de tratamente și remedii și vor recomanda măsuri profilactice împotriva potențialei expuneri la aceste surse.

Aceste multiple „amenințări la adresa democrației” (adică „teroriști”, „viruși”, „dezinformare”, „rasism”, „sexism”, „homofobie”, „transfobie”, „scepticism față de sistemul electoral”, „siropul de clătite suprematist alb”, „abuzul premeditat de pronume”, „nefolosirea sfidătoare a măștii”, „ezitarea față vaccin”, „religia” și așa mai departe) se vor contopi într-un singur inamic de tip Goldstein (n.tr. inamicul – posibil imaginar – al regimului pe care îl invoca Big Brother în „1984” pentru a justifica lupta împotriva disidenței), pe care copiii „nou normali” vor fi condiționați să-l urască și să se teamă de el, îl vor dori adus la tăcere, îndepărtat și carantinat separat de societatea „normală”, sau „vindecat” de „boala” lui prin terapii farmaceutice „sigure și eficiente” mandatate de guvern.

Dar, oricum, nu m-aș îngrijora pentru asta. Probabil că mă ambalez degeaba. La urma urmei, așa cum vă vor spune mai multe foste iubite (prin multiplele măști și apărătoare faciale), sunt doar un „conspiraționist” paranoic care răspândește „dezinformare neverificată”.

„Mortul e de vină întotdeauna. Vaccinul niciodată”/ Cîțu, „teroriștii” și minciuna loturilor Astra Zeneca/ Reminder: toate vaccinurile Covid sunt riscante, căci TOATE sunt experimentale/ Scrisoare deschisă către AGENȚIA EUROPEANĂ A MEDICAMENTULUI privind siguranța vaccinului Covid-19/ Când teroriștii strigă teroriștii…

MILITARIZAREA NOULUI NORMAL. Care este semnificația războiului împotriva „terorismului intern”, în care sunt asimilați „teoreticieni ai conspirației” și „negaționiști ai realității”?

NOUL TOTALITARISM PATOLOGIZAT sau Bine ați venit în Minunata Nouă Normalitate

Odată cu instalarea noii administrații Biden, în SUA se declanșează NOUL RĂZBOI INTERN împotriva „teroriștilor domestici”. Americanii conservatori, asimilați cu terorismul de tip Al Qaeda și ISIS

KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi în siguranță”/ Marea Resetare, fericirea de a nu avea nimic și sfârșitul democrației

VIITOAREA CONFIGURAȚIE A LUMII. Analiză cuprinzătoare a unui fost consilier parlamentar al Bundestagului german. Despre profitorii globali ai crizelor-oportunitate, instituirea TOTALITARISMULUI CORPORATIST DIGITAL și consecințele unui eventual nou „val corona” cu mortalitate mai mare

MAREA RESETARE, ALEGERILE DIN SUA ȘI VACCINAREA ANTI-COVID GLOBALĂ. Cum suntem mânați de elitele „omnisciente” spre noua – și ultima – UTOPIE TOTALITARĂ/ Românii ar fi cei mai favorabili „dezvoltării capacității creierului” prin IMPLANTAREA UNUI CIP

„SFÂRȘITUL DEMOCRAȚIEI?” Mai mulți cercetători și profesori universitari belgieni critică STAREA DE URGENȚĂ și AUTORITARISMUL în numele combaterii Coronavirusului. „Noua telenovelă a cursei dintre vaccinare și răspândirea de noi tulpini e făcută să ne țină cu sufletul la gură”/ Studiu al epidemiologului John Ioannidis: CARANTINA nu aduce NICIUN BENEFICIU privind rata contaminărilor/ Efectele devastatoare ale izolării asupra tinerilor și adolescenților

„VOM AVEA O SOCIETATE DE ZOMBI”/ Liderii europeni vor să introducă un CERTIFICAT DIGITAL de VACCINARE în primăvară/ Pașaportul de vaccinare: o AMENINȚARE la adresa libertății

VIAȚA CREȘTINĂ SUB SUPRAVEGHEREA TOTALĂ. Cum să ne pregătim pentru represiunea iminentă?

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/la-un-an-de-la-debutul-noului-totalitarism-patologic-cj-hopkins-despre-globocap-si-intrarea-in-faza-a-doua-a-noului-normal/

//////////////////////////////////////////

Cardinalul Vigano: Statul Profund se aliază cu BISERICA SUBTERANĂ pentru a transforma Vaticanul în ARMA SPIRITUALĂ a NOII ORDINI MONDIALE. Clericul catolic acuză iezuiții americani pentru finanțările primite de la SOROS/ „Filantropul” susține o coaliție largă de organizații activiste pregătite să declanșeze „REZISTENȚA” după alegerile prezidențiale din SUA

Viganò: Statul Profund face echipă cu Biserica Subterană pentru răsturnarea lui Trump, inaugurând Noua Ordine Mondială

Statul Profund se asociază cu Biserica Subterană în vederea transformării Bisericii Catolice în „arma spirituală” a Noii Ordini Mondiale, a spus Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò

A găsi o legătură între recentele acțiuni ale Societății lui Iisus și intențiile inițiale ale lui Ignațiu de Loyola este o sarcină atât de grea, încât pare imposibilă. Astfel, privind retrospectiv, am putea considera reorganizarea Ordinului în 1814, după suprimarea acestuia de către Clement al XIV-lea în 1773, ca fiind un lucru nefericit. Nu e de mirare faptul că, în procesul de dizolvare și auto-distrugere la care întreg coprul eclesial este supus, contribuția Iezuiților a fost – și încă este – decisivă. Nu este nici o coincidență că din anul 2013 chiar și cel mai înalt tron este ocupat de un iezuit, Jorge Mario Bergoglio, chiar dacă acest lucru încalcă regulile lui Ignațiu care interzic iezuiților să ocupe poziții ierarhice.

În contextul geopolitic internațional, rolul Italiei pare marginal într-un fel, în realitate Italia fiind un câmp de testare al diferitelor experimente de inginerie socială pe care agenda globalistă intenționează să le impună tuturor guvernelor în următoarea decadă, atât în plan economic și politic, cât și religios. Prin urmare este de înțeles de ce La Civiltà Cattolica și omniprezentul său director Fr. Antonio Spadaro, S.J., au girat atât Stânga italiană, cât și pe cea globalistă, incluzând aici Partidul Democrat în America și Partidul Comunist în China. Pe de altă parte, apropierea ideologică a Societății lui Iisus de mișcările revoluționare de stânga datează încă din 1968, mișcări ale căror fundații ideologice au fost puse la Conciliul Vatican II și care și-au găsit cea mai mare expresie în Teologia Eliberării, după eliminarea condamnării comunismului din documentele pregătitoare ale Conciliului. Semnificativ este faptul că mulți dintre protagoniștii acelei întruniri nefericite din America Latină, după indulgența și sancțiunile moderate impuse de Sfântul Scaun în deceniile recente, au fost reabilitați și promovați de un iezuit argentinian.Văzându-i pe Prodi și Gentiloni (doi foști premieri italieni) împreună cu Fr. Spadaro prezentând studiul „Nell`anima della Cina” (În inima Chinei) nu ar trebui să surprindă pe nimeni: aceștia sunt expresia deplorabilului „Catolicismului adult”, care nu ia în seamă necesitatea unei prezențe consistente a catolicilor în politică, dorită de Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, dar care ține laolaltă bestiarul eterogen al progresismului în numele ecologismului malthusian, al primirii nerestricționate a imigranților, teoriei de gen și indiferenței (reconcilierii) religioase adoptată prin declarația de la Abu Dhabi. Conferința de la Assisi – Economia lui Francesco – și Enciclica Fratelli Tutti confirmă amprenta antropocentrică și turnura verde a bisericii lui Bergoglio, care, în loc să propovăduiască curajos și „incorect politic” Evanghelia către toate neamurile, a dat întâietate pretențiiilor și revendicărilor agendei globaliste cu privire la mediu și imigrație, ceea ce este un risc pentru civilizația occidentală. Iar președintele Trump a înțeles aceasta foarte bine.

Prodi și Gentiloni în Italia – aici l-aș adăuga și pe Premierul Conte, ținând seama de originea și educația sa – își găsesc concordanțele în America, în așa numitele personalități catolice cum ar fi Joe Biden, Nancy Pelosi și Andrew Cuomo: toți aceștia susțin cu mândrie avortul și teoria de gen, și toți aceștia se poziționează de partea mișcărilor Antifa și Black Lives Matter, care dau foc orașelor de pe tot cuprinsul Americii. O analiză justă și onestă a finanțatorilor internaționali ai acestor partide, ai acestor mișcări „spontane” și ai progresismului catolic scoate la iveală un tulburător fir comun care îi leagă pe toți acești așa-ziși filantropi ce manevrează politica și bogățiile planetei prin finanțări enorme. Recent, jurnalele de știri titrau că iezuiții din America au primit granturi în valoare de aproape două milioane de dolari de la George Soros, și se pare că o astfel de înțelegere a fost făcută și de către Sfântul Scaun, regimul comunist din China făcând donații anuale imense de la Beijing direct în vistieria Vaticanului aflată în ruină. Faptul că Biserica (Catolică) s-a prosternat în fața lockdown-ului, suspendând slujbele religioase și închizând bisericile peste tot în lume, a dus la un dezastru colateral considerabil, pentru care donațiile din China și afacerile profitabile de primire a imigranților reprezintă o compensație evidentă.

Statele Unite ale Americii se văd martorele celor mai înalte niveluri și centre de influență culturală ale Bisericii Catolice din America, care se poziționează fără rușine de partea candidatului democrat și în general de partea întregului aparat care s-a consolidat în ultimele decenii în administrația publică. Statului profund, inamicul declarat al lui Trump, i se alătură Biserica subterană care nu ratează nici o critică și acuzație împotriva președintelui în exercițiu în timp ce face cu ochiul nestânjenită lui Biden și BLM, urmând servilă narativa impusă. Nu contează că Trump este pro-life și apără principiile ne-negociabile la care au renunțat democrații – cel mai important este transformarea Bisericii Catolice în arma spirituală a Noii Ordini Mondiale, astfel încât să existe girul celei mai înalte autorități morale din lume, lucru imposibil în timpul lui Benedict al XVI-lea.

Secretarul de Stat Pompeo a făcut bine condamnând reînnoirea acordului secret dintre Bergoglio și Xi Jinping! Denunțarea sa lucidă aduce la lumină atitudinea aberantă a Vaticanului, trădarea misiunii Bisericii și abandonarea comunității catolice chineze. Acestea sunt urmarea unui calcul politic sinistru și a modului în care Vaticanul este în acord cu gândirea aliniată. Dacă Bergoglio poate afirma fără consecințe că „Trump nu este creștin”, evocând fantomele nazismului și ale populismului, de ce nu ar avea și Secretarul de Stat al S.U.A. dreptul să-și exprime opinia – având în spate obiectivul legitim al securității internaționale – despre complicitatea dintre Sfântul Scaun și dictatura comunistă care este mai feroce și mai influentă ca oricând? De ce Vaticanul, care tace în fața sprijinului acordat de Partidul Democrat avorturilor și violării celor mai elementare drepturi ale omului în China, consideră că Administrația Trump nu are nici un drept să intervină într-un acord care evident are repercusiuni în echilibrul politic internațional? E cu atât mai uimitor să vezi că parrhesia (libertatea discursului) în confruntările politice este contrazisă de fapt de aceia care își văd planurile murdare descoperite. Și este neclar de ce un acord prezentat ca fiind absolut transparent și lipsit de orice puncte ascunse a fost ținut secret și nu poate fi citit nici de merituosul Cardinal al Chinei, Joseph Zen. Pe de altă parte, dacă luăm în considerare că printre cei care au avut de a face cu draftul acordului dintre Sfântul Scaun și Partidul Comunist Chinez a fost și Cardinalul McCarrick, care fusese trimis de Bergoglio în numele lui, vom înțelege de altfel motivele pentru care actele procesului canonic care au dus la excluderea sa din cler au rămas secrete. Oricum, o operațiune transparentă și în lumina adevărului este necesară și ar trebui urgentată, deoarece onoarea și autoritatea morală a Bisericii Catolice în fața întregii lumi este o miză capitală.

EVZ:

Soros este gata să arunce America într-un Război Civil dacă Trump este reales

Miliardarul George Soros se află în spatele unei ample coaliții de grupuri militante de stânga pregătite să declanșeze o mișcare de „rezistență” masivă dacă Joe Biden pierde alegerile din SUA.

Coaliția de grupuri răspândite în toate cele 50 de state americane, de conivență cu aliații lor politici, ar putea provoca un haos de asemenea proporții încât să eclipseze „manifestațiile” violente din această vară, arată o investigație Breitbart.

De asemenea, se pare că liderii coaliției sunt gata să găsească un pretext – cum ar fi o eventuală contestare de către Trump a alegerilor, refuzul de a accepta înfrângerea sau proclamarea de către acesta a victoriei înainte ca toate voturile să fie numărate – pentru declanșa manifestații de protest în toată țara, acțiuni de nesupunere civică și de blocare a economiei dacă Biden nu câștigă.

„Vor avea loc contestații, o mobilizare masivă, luări de poziție ale guvernatorilor, procurorilor generali și membrilor Congresului”, a avertizat Vanita Gupta, președinta Leadership Conference on Civil and Human Rights, unul dintre grupurile care beneficiază de finanțările lui Soros.

„Oamenii vor fi inspirați și motivați să-și apere țara”, a declarat și Rahna Epting, directoare executivă a MoveOn.org, de asemenea finanțată de Soros, pentru The Nation. „Vom reuși? Ne vom bate cu disperare să reușim.”

„Cu cât Trump face să crească tensiunea, cu atât mai mult înfurie opinia publică. Aceasta este obosită de haos, e obosită de guvernarea sa”, a mai spus Epting. „Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a ne asigura că va suferi o înfrângere zdrobitoare, pentru a-i reduce șansele de a o contesta.”

Joshua Klein de la Breitbart a pus cap la cap toate informațiile într-un articol intitulat „Coaliția susținută de Soros se pregătește pentru haosul post-electoral – Ne vom bate cu disperare”.

„Sub pretextul de a «împiedica o criză constituțională» o amplă rețea de activiști de stânga și de grupuri progresiste bine finanțate formează, organizează și pregătesc mobilizarea a milioane de americani dacă președintele Trump «contestă rezultatele alegerilor», refuză să se recunoască învins sau proclamă o victorie timpurie”, scrie ziaristul de la Breitbart.

„Autointitulată «Protect the Results» și proclamând că «nu putem ignora amenințarea pe care Trump o reprezintă la adresa democrației noastre și a unui transfer pașnic de putere»”, coaliția este un „proiect comun al Indivisible și Stand Up America, două grupuri de stânga fondate ca răspuns la victoria electorală a lui Trump din 2016 și ale cărui obiective sunt «să se origanizeze și să reziste agendei periculoase a lui Trump» și «să-l învingă pe Trump și pe acoliții săi»”, explică Klein.

Ambele grupuri fac parte dintr-o rețea-umbrelă mai vastă, Democracy Alliance (DA), finanțată de Soros, care se laudă că cheltuiește 80 de milioane de dolari pe an pentru a promova idei progresiste și care afirmă că este constituită „persoane de culoare, persoane LGBTQ, femei și tineri”, care vor realiza „o schimbare socială progresistă”.

„Jucăm un rol de frunte în promovarea infrastructurii necesare pentru a promova un program progresist pentru America”, arată site-ul DA. „Investim în toate aspectele pentru construirea unei puteri progresiste – de la elaborarea de politici la organizarea de comunități locale și la campanii electorale la nivel statal și federal.”

Stand Up America singură susține că are 2 milioane de membri deciși să „reziste agendei lui Trump”, care s-au angajat în protejarea investigației lui Mueller și s-au luptat din greu pentru a bloca confirmările la Curtea Supremă ale lui Neil Gorsuch și Brett Kavanaugh.

Titlul paginii de deschidere a site-lui Indivisible sună astfel: „Veniți alături de noi pentru a salva Curtea Supremă. Nu îl putem lăsa pe Donald Trump să distrugă moștenirea lui Ruth Bader Ginsberg (sic!) înlocuind-o cu un judecător din lista sa restrânsă de extremiști conservatori”.

Coaliția celor două formațiuni, care totalizează în prezent peste 90 de organizații, este una dintre cele mai agresive pro-avort, pro-LGBT, radical-stângiste. Printre ele se numără colosul industriei avortului Planned Parenthood, Vote Pro Choice, Women’s March, Move On, National LGBTQ Task Force, Common Cause și Faithful America.

Grupările cheie sprijinite de DA sunt # Resist, ACLU, Media Matters și Organizing for Action. Ultimul grup a fost creat la începutul lui 2013 pentru a-i menține pe susținătorii lui Barack Obama activi, după încheierea mandatelor acestuia.

Retorica liderilor acestor grupuri mizează pe un scenariu nefondat pe nimic concret, potrivit căruia Trump, pierzând alegerile, este dispus să creeze o criză constituțională prin refuzul de a pleca și „împingând republica americană până la punctul de ruptură”.

„Indivisible mizează pe capacitatea sa, demonstrată deja, de a mobiliza un mare număr de oameni pentru a protesta față de separările de familii de la începutul președinției lui Trump (criza imigranților de la frontiera cu Mexicul – n.r.) și de a activa rețelele care au mărșăluit în stradă cerând punerea sa sub acuzare în 2019”, subliniază Sasha Abramsky de la The Nation. „Aceste acțiuni, împreună cu Marșurile Femeilor, mobilizările pentru criza climatică și, bineînțeles, recentele efuziuni de sprijin pentru echitate rasială au demonstrat că puterea populară poate modela evenimentele, chiar în era Trump.”

„Rezistența noastră este esențială pentru a apăra rezultatul acestor alegeri”, a declarat Arisha Michelle Hatch, directoare executivă a Colour of Change, un Comitet de Acțiune Politică (PAC). „Ne vom mobiliza pentru a-i proteja pe negri de haos și de durerea care vor rezulta inevitabil dacă Trump decide să nu țină cont de realitate în noiembrie.”

„Singura barieră care îl împiedică pe Trump să arunce democrația noastră de pe stânci într-un ocean de fascism suntem noi, oamenii, în Ziua Alegerilor”, spune Nelini Stamp, directoare de stategie și parteneriate la Working Families Party.

„Dacă Trump continuă să facă uz de tactici menite să intimideze alegătorii și să tulbure alegerile, vom avea nevoie de o rezistență locală masivă pentru a ne apăra democrația”, declară K. Sabeel Rahman, președintele Demos Action. „În fața unor alegeri cruciale va trebui ca noi toți să ne asigurăm că democrația noastră nu este deturnată.”

„Când Joe Biden și Kamala Harris vor fi aleși, acest lucru se va datora faptului că patru ani oamenii au văzut ultimii patru ani de dezbinare, inclusiv tentativele inacceptabile de a ne diviza pe bază de rasă, și au respins cu fermitate acceastă retorică”, spune și președinta Service Employees International Union, Mary Kay Henry.

„Megadonatorii de stânga, precum George Soros, au fost ocupați să instaleze procurori de district radicali în toată America. Priviți”, spune Tucker Carlson, realizator la Fox News.

„Procurorii – oamenii a căror slujbă este să vă protejeze – le facilitează infractorilor posibilitatea de a vă teroriza familiile”,adaugă Carlson.

„Nu este o întâmplare”, afirmă acesta. „Megadonatorii de stânga ca George Soros au realizat că este mai ușor să instalezi membri radicali ai DA decât să convingi oamenii să-și dea foc la propriile orașe. Soros s-a zbătut din greu pentru a face să fie desemnați procurori districtuali care vor zădărnici legile împotriva tulburărilor de stradă și a violenței prin neaplicarea lor.”

„Grupuri sprijinite de Soros au cheltui peste 13 milioane de dolari în alegerile de procurori districtuali din 17 state”, mai spune Carlson. „În ultimii ani, acest lucru s-a produs în Florida, California, Pennsylvania, Texas și Virginia.”

„În 2017, Soros a cheltuit circa 1,7 milioane de dolari pentru alegerea unui singur om, Larry Krasner, la Philadelphia. El este procuror districtual și, cum era de prevăzut, Krasner a determinat o creștere dramatică a infracționalității”, a mai adăugat ziaristul de la Fox.

Este absolut improbabil ca procurorii districtuali de stânga să aplice legea împotriva protestelor pregătite de Soros în noiembrie, care se anunță mai violente și mai devastatoare decât cele văzute în această vară la Portland, Seattle, Minneapolis, Kenosha și Washington DC.

ARHIEPISCOPUL CATOLIC VIGANO transmite un avertisment puternic către președintele Trump: în spatele violențelor sunt cei care vor să profite de DEZORDINEA SOCIALĂ. Trimiteri directe la FORȚELE MASONICE și critici dure la adresa clericilor „BISERICII SUBTERANE”, vasali mercenari ai statului profund, gândirii aliniate și NOII ORDINI MONDIALE

JIM CAVIEZEL, actorul principal din filmul „Patimile lui Hristos”: PERSECUȚIA ÎNCEPE DIN INTERIORUL BISERICII. Actorul se referă la cardinalii și episcopii ce „colaborează” cu promotorii CULTURII ANULĂRII și ai închiderilor bisericii sub pretextul pandemiei. „Sunt mulţi dintre noi care sunt de-a dreptul iude!” (Video)

DONALD TRUMP citează pe Twitter un autor catolic: „SE DUCE UN RĂZBOI ÎMPOTRIVA CREȘTINISMULUI” (Video)/ Discurs bun, dar tardiv al președintelui Americii de Ziua Independenței: „IDEOLOGIA RADICALĂ care ne atacă va transforma societatea noastră într-un LOC AL REPRESIUNII”

LA CE SĂ NE AȘTEPTĂM? Reflecții despre o CATASTROFĂ IMINENTĂ. SUA ca stat semieșuat, SFÂRȘITUL VECHII ORDINI și milenarismul totalitar al mișcării WOKE/ Presedintele Academiei, AUREL POP despre FERVOAREA DEMOLARII, MANIPULARE si DICTATURA

URMĂTOARELE ȚINTE ALE REVOLTELOR: BISERICILE si CREȘTINII TRADIȚIONALI? Activist proeminent al “BLACK LIVES MATTER” incită la DEMOLAREA statuilor lui Iisus și Maicii Domnului pe motiv de „SUPREMATISM ALB”. Cu toate acestea, înalți clerici CATOLICI ȘI ORTODOCȘI (!) se alătură mișcării BLM

REACȚIE PUTERNICĂ ÎN SPAȚIUL CATOLIC ÎMPOTRIVA „ODIOASEI TIRANII TEHNOLOGICE”. Cardinali, episcopi, medici, jurnaliști și avocați semnează un APEL în care avertizează asupra pregătirii unui GUVERN MONDIAL DISCREȚIONAR prin măsurile de combatere a pandemiei și reclamă AUTONOMIE în ceea ce privește CULTUL LITURGIC

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/cardinalul-vigano-statul-profund-se-aliaza-cu-biserica-subterana-pentru-a-transforma-vaticanul-in-arma-spirituala-a-noii-ordini-mondiale-clericul-catolic-acuza-iezuitii-americani-pentru-finantarile/

///////////////////////////////////////////////

RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939. ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei”

International Man: Doug Casey despre viitoarea „criză” pe care a plănuit-o elita globalistă

International Man: În fiecare an, guvernarea mondială – cei mai influenți lideri mondiali, CEO-uri ale marilor corporații, universitari de top și chiar vedete – se reunesc la Davos. Discută despre subiecte care îi interesează și impun politicile lor preferate.

Care este părerea ta despre adunarea de la Davos și despre ceea ce fac?

Doug Casey: Adunarea de la Davos a devenit cel mai vizibil element al clasei conducătoare. Asta deși se suprapun cu multe alte grupuri care promovează aceeași agendă – Bilderberg, CFR și Bohemian Grove fiind unele dintre acestea.

Acum vreo doi ani am scris un articol după ce am participat la Concordia, care este un eveniment foarte asemănător, cu exact aceiași oameni. Nu intenționez să mai dau pe acolo. A fost îngrijorător și deprimant să ascult şmecheri lipsiţi de suflet trăncănind despre cea mai bună modalitate de a conduce plebea.

Acești oameni fac parte din ceea ce ați putea numi Deep State-ul mondial. Toți se cunosc între ei. Merg la aceleași conferințe și, cel mai adesea, au frecventat aceleași universități, aparțin acelorași cluburi sociale și au copii în aceleași școli.

Dar, cel mai important, împărtășesc aceeași viziune asupra lumii. Locuiesc în propriul lor buncăr, unde restul de 7,9 miliarde de oameni din lume sunt străini. Deci e normal ca oamenii dintr-un astfel de grup relativ strâns – deși informal – să conspire.

E celebră observaţia lui Adam Smith cum că ori de câte ori doi bărbați având aceeași ocupație se adună, ei pun la cale întotdeauna ceva împotriva intereselor publicului. Este un lucru perfect normal și natural.

Dar acești oameni nu sunt doar comercianți care se străduiesc să facă câțiva shekeli în plus. Acești oameni sunt oamenii de maximă importanţă din toate guvernele, ONG-urile, corporațiile, universitățile și organizațiile media din lume. N-au decât dispreț pentru oamenii mici, pe care îi tratează fie ca idioți utili, fie ca guri inutile. Pe ei îi interesează puterea mai mult decât orice altceva.

După cum au arătat recent prin acest exercițiu COVID, ei cam controlează întreaga lume. Sunt foarte periculoși; eu îi disprețuiesc.

International Man: În 2019, cu mult înainte de raportarea primului caz de COVID, Forumul Economic Mondial (WEF), care găzduiește conferințele anuale de la Davos, a organizat un eveniment pentru a discuta despre posibilitatea unei pandemii mondiale.

De fapt, au desfășurat un exercițiu de simulare a modului în care scenariul ar putea evolua și în care guvernele, marile corporații și mass-media ar trebui să gestioneze situația.

Ce crezi despre asta? A fost o coincidență?

Doug Casey: Acești oameni sunt destul de îndrăzneți. Ei cred – în mod just – că 90% din populaţie va înghiţi, practic, ceea ce li se va da și va accepta orice li se spune. N-am nicio îndoială că acești oameni au o înțelegere informală unii cu alții privitoare la modul în care lumea ar trebui să fie resetată pentru folosul lor. Nu este o conspirație formală per se, doar o consecință firească a ceea ce se întâmplă în mod inevitabil atunci când oamenii care provin din aceeași clasă socială, au aceeaşi viziune asupra lumii și aceeaşi filosofie se află într-o poziție de putere.

Problema este că războaiele mondiale din ultimul secol au devenit tot mai grave de fiecare dată. Primul Război Mondial a fost incredibil de urât. Al Doilea Război Mondial a fost și mai urât. Am evitat un război termonuclear mondial cu Uniunea Sovietică. Dar asta nu înseamnă că al treilea război mondial nu va avea loc. Va fi doar diferit decât ar fi avut loc acum 40 sau 50 de ani.

Deci, pe baza tendinței actuale, dacă Primul Război Mondial a ucis 20 de milioane de oameni și cel de-al Doilea Război Mondial a ucis 60 sau 80 de milioane de oameni, orice s-ar putea întâmpla în ceea ce se va dovedi a fi cel de-al treilea război mondial. Poate 500 de milioane sau un miliard. Gândiţi-vă la scară largă, ca oamenii care au pus la punct Raportul Deagel.

Așa cum am mai spus, acest război nu va avea prea mult de-a face cu gunoaiele depăşite precum tancurile Abrams, F-35 și transportatoarele Ford. Aceste jucării nu servesc unui scop mai mare decât acela de a falimenta SUA în timp ce îmbogățesc statul paralel. Acesta va fi în primul rând un război cibernetic și biologic.

Sunt doar surprins că mulți oameni nu se uită și nu fac legătura cu filmul V de la Vendetta, a cărui acţiune se învârteşte și ea în jurul unui virus numit virusul Saint Mary. Lumea are nevoie disperată de un V real.

Chiar sunt o mulțime de paralele astăzi. Mă întreb dacă „oamenii mici” știu că elita plănuiește sau se joacă cu ideea unui virus de ani de zile. Probabil că nu – este greu să ne imaginăm că cineva ar putea fi la fel de rău precum naziștii, sovieticii sau comuniştii chinezi, deoarece astea ţin de istoria antică și natura umană s-a schimbat, evident. Un mare virus care loveşte omenirea a făcut obiectul multor romane și filme SF de-a lungul anilor. Și acum, ca de obicei, viața imită arta.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie pentru o clipă. Poate că elitele, care de cele mai multe ori se deghizează în filantropi, vor da o explicaţie logică planului lor ca fiind o modalitate de a curăța bazinul genetic, reducând populația cu 80 sau 90%. N-am nicio îndoială că acești oameni ar putea justifica o plagă virală drept o modalitate de a salva Gaia [pământul] de plaga umană. Poate că vaccinul va fi de fapt adevăratul vector, ucigându-i pe unii după un timp și sterilizând restul. Poate că va servi drept catalizator pentru cei 80% vaccinați supuşi, pentru a-i pune pe cei 20% de nevaccinați insubordonaţi în lagăre. Poate că virusul actual este doar prima mişcare și, după tulpinile Delta și Mu, se va prezenta o variantă Zeta cu adevărat serioasă. Orice este posibil. În acest moment, trăim într-o lume SF.

Chiar dacă lucrurile merg mai mult sau mai puțin așa cum sunt acum, există o mulțime de avantaje legate de virusul COVID-19 din punctul lor de vedere. Prăbușirea economiei, Mai Marea Criză Economică, nu va fi pusă pe seama băncii centrale, a inflației și a statului. Aceştia vor fi prezentaţi ca eroi în lupta împotriva virusului. Criza economică va fi explicată ca fiind cauzată de COVID – acest Deus ex machina – spre deosebire de cauzele reale. Este, într-adevăr, destul de pervers.

International Man: La începutul acestui an, Forumul Economic Mondial (WEF) a început să facă multă gălagie în legătură cu atacurile cibernetice care perturbă lanțurile de aprovizionare globale. Klaus Schwab, fondatorul WEF, a solicitat ca internetul să fie vaccinat preventiv – ceea ce înseamnă probabil mai multe controale, reglementări și mai puțină libertate și intimitate. Prevăd următoarea criză reală sau fabricată? Care ar fi scenariul?

Doug Casey: Nu am niciun dubiu în acest moment că SUA și, de fapt, multe țări, se transformă în adevărate state polițienești. Se întâmplă chiar în fața ochilor noștri cu Australia – întreaga țară este blocată. Oamenii, cu măşti tot timpul, desigur, nu pot merge mai departe de câțiva kilometri de locuinţele lor fără a suferi pedepse draconice. Nimeni nu poate intra în Australia și – asta e cu adevărat șocant – nimeni nu poate pleca. Și treaba asta nici măcar nu e pusă la îndoială. Dacă se poate întâmpla în Australia, Noua Zeelandă și în anumite părți din Canada, se poate întâmpla oriunde.

Se pare că începe să se întâmple aici, în SUA, Biden prezentând nu foarte subtile amenințări la adresa persoanelor care nu sunt vaccinate. A fost un semn de rău augur să-l auzim pe bătrânul senil spunând că el și vaccinații cei virtuoşi încep să-şi „piardă răbdarea” cu americanii care cred că își controlează ei propriile corpuri.

Nu intenționez să mă vaccinez. În cel mai bun caz, vaccinul nu are eficacitate dovedită și, probabil, nu vom ști cât de riscant este timp de câțiva ani. Iată de ce, în trecut, terapiile complet noi au trebuit mereu testate ani de zile. Dar în acest caz nu s-a mai aplicat această regulă.

Însă psihoza vaccinului este doar un aspect al acestui război. Oricât de mult ar vrea elitele să promoveze evenimentul din 6 ianuarie din Washington DC [așa-zisa „atacare asupra Capitoliului”] drept un echivalent al incendierii Reichstag-ului, nu cred că americanii obișnuiți cad în plasă. Prin urmare, poate că se va întâmpla ceva real sau imaginat pentru a le permite să marcheze o întreagă clasă de cetățeni americani ca teroriști interni.

Acum avem oameni cu adevărat nebuni care controlează aparatul de stat. Au exact același profil psihologic și filosofic precum bolșevicii sau iacobinii. Nu vor renunța la putere de bunăvoie. Orice este posibil în acest moment; suntem încă la început.

Pe măsură ce trecem de marginea Mai Marii Crize Economice, există de fapt ceva mult mai serios de luat în considerare în privința situației mondiale. Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939. Cine știe exact ce se va întâmpla în continuare?

International Man: Isteria COVID a funcționat extraordinar de bine pentru politicienii înfometați de putere din întreaga lume. Publicul a acceptat acum un nivel fără precedent de control al guvernului asupra vieții lor cotidiene. Dacă există așa-numita „pandemie cibernetică”, așa cum sugerează elitele, care ar fi consecințele asupra libertății personale?

Doug Casey: După cum am spus mai devreme, cel de-al treilea război mondial nu va fi despre arme nucleare sau armate convenționale, ci despre biologie și computere. Aspectul războiului cibernetic va fi imens, deoarece întreaga lume rulează acum pe computere. De fapt, lumea începe să funcționeze pe inteligență artificială. Nu mă îndoiesc că şi robotica îşi va intra în rol curând.

În ceea ce privește o pandemie cibernetică și închiderea Internetului, aș spune că este aproape o certitudine. Ei vor cu siguranță să facă asta, deoarece eşti, de fapt, viu atât timp cât poţi comunica cu ceilalți. Dacă nu-ți poți transmite gândurile sau știrile despre ce se întâmplă altor oameni, ai putea fi la fel de bine să fii sigilat într-un mormânt. Este logic că oamenii care doresc să controleze alte persoane vor să reducă mijloacele curente de comunicare. Vor găsi motive pentru a da jos de pe internet ceea ce ei consideră că sunt vederi nesănătoase. S-a întâmplat deja în ceea ce privește așa-numita pandemie. Opiniile contrare, oricât de bine motivate și factuale, chiar din surse renumite, sunt anulate. Disidența, chiar discuția nu sunt tolerate. Veți găsi această situaţie răspândită în toate celelalte domenii ale discursului intelectual și politic.

Deja nu putem călători cu ușurință; zborurile interne sunt nepotrivite, iar zborurile internaționale au scăzut cu aproximativ 85%. Se pregătesc pașapoartele de vaccinare. În multe locuri nu ne mai putem aduna, nici măcar în grupuri mici. Și, desigur, următorul lucru important este un internet puternic controlat. În acel moment, tot ce veți avea este ceea ce vi se spune oficial și ce puteți vedea în propria voastră mică zonă locală. Acești oameni sunt determinaţi să anuleze comunicarea. Este o modalitate excelentă, realmente critică, pentru a avea controlul. Nu vor ca oamenii să se poată organiza pentru a li se opune.

În discursul său recent, Biden i-a indicat de mai multe ori pe nevaccinaţi ca pe un potențial inamic – un pericol intern. Nu este o coincidență faptul că persoanele care nu doresc să se înţepe sunt asociaţi cu persoanele cu puncte de vedere convenționale de dreapta, alegătorii Trump și conservatorii culturali. Liniile de luptă au fost trasate. S-a transformat cu adevărat într-un război de clasă și ideologic.

Ei joacă cartea sănătăţii cu această prostie COVID. Joacă cartea rasismului şi a terorismului intern. Ei reușesc să delegitimeze valorile și istoria americană, precum și masculinitatea în general și bărbaţii albi în special. Următoarea mişcare va fi legată de punerea reflectoarelor pe înșelătoria privind încălzirea globală. Voi, plebea, nu veţi avea voie să faceţi nimic, iar majoritatea vor accepta asta, deoarece au fost îndoctrinați de-a lungul mai multor generații să creadă că e corect aşa. Elitele fac tot ce le stă în putere pentru a spori frica. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere și frica de distrugerea planetei de către climă.

După cum am discutat anterior, frica este cel mai puternic instrument pe care guvernele îl au pentru a controla oamenii. Asta înseamnă guvernele. Lor le merge bine când îţi e frică. Frica este sănătatea statului.

International Man: Ce poate face o persoană obișnuită pentru a se apăra de această direcţie îngrijorătoare?

Doug Casey: În Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, el vorbește despre cum, când sunt toți împreună în Gulag în cele mai proaste condiții posibile, spun: „Dacă am fi știut, când ar fi venit să ne adune pe fiecare… Dacă am fi apucat doar o tigaie, o țeavă sau o piatră și i-am fi atacat pe acești criminali… ” Dar le era teamă. Și nu credeau că lucrurile ar putea fi aşa de rele cât s-au dovedit a fi.

Este de înțeles că au ezitat să atace reprezentanţii aparatelor de stat atunci când au plecat spre Gulag, la fel cum evreii au atacat rareori Gestapo-ul când i-au adunat pentru a-i duce în lagăre. S-ar putea să vă gândiți, în mod firesc: „Acești oameni nu pot fi atât de serioși. Acești oameni nu pot fi atât de răi…”. Și v-aţi înșela.

Este nevoie de mult curaj fizic şi pentru a ne gândi la aceste lucruri.

De ce nimeni din nomenclatura din jurul lui Stalin nu l-a ucis pur şi simplu? Știau cu toții că șansele erau mari ca el să-i omoare în cele din urmă. Ai fi zis că oricare dintre șobolanii din jurul lui i-ar fi putut tăia gâtul. Dar tuturor ne este frică să luăm astfel de măsuri de ordin fizic pentru că tindem să fim optimiști. Tindem să sperăm la ce e mai bun, așa cum o facem chiar acum. Sperăm că acest lucru va trece și poate că aşa va fi. Dar se rezumă la ce veți face, poate peste cinci minute de acum, când vă veţi confrunta faţă în faţă cu un membru al aparatului de stat care vă va da o comandă.

Ce veţi face?

Este prea periculos să întreprinzi acțiuni fizice împotriva insului, deoarece ar putea aduce toată greutatea organizației de stat asupra ta.

Deci, cum reziști? Ei bine, în afara cazului în care vrei să fii un erou, singurul lucru la care mă pot gândi este să ai suficiente bunuri pentru a te putea izola de băieții răi sau pentru a te muta fizic într-un alt loc. Ne îndreptăm spre o perioadă foarte dură a istoriei SUA, în special pentru următorii trei sau patru ani.

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/razboiul-mondial-al-elitei-bogatilor-cu-populatia-lumii-o-privire-fugitiva-a-unui-insider-american-printre-scenariile-urmatoarelor-crize-iminente-provocate-de-artizanii-marii-resetari/

///////////////////////////////////////////

Cum devin miliardarii miliardari

De prof. James Petras

Analiză incisivă de James Petras, publicată inițial de Global Research

America are cele mai mari inegalități, cea mai mare rată a mortalității, cele mai regresive taxe și cele mai mari subvenții publice pentru bancheri și miliardari dintre toate țările capitaliste dezvoltate.

În acest eseu vom discuta rădăcinile socio-economice ale inegalităților și relația dintre concentrarea bogăției și mobilitatea descendentă a claselor muncitoare și salariate.

Cum devin miliardarii miliardari

Contrar propagandei promovate de presa de afaceri, între 67% și 72% dintre corporații nu aveau obligații fiscale după credite și scutiri… în timp ce lucrătorii și angajații lor plăteau între 25 și 30% impozite. Rata pentru minoritatea corporațiilor care plăteau vreun impozit era de 14%.

Potrivit Serviciului Fiscal Intern al SUA, evaziunea fiscală a miliardarilor se ridică la 458 de miliarde de dolari în pierderi de venituri publice în fiecare an – aproape un trilion de dolari la fiecare doi ani, conform acestei estimări conservatoare.

Cele mai mari corporații americane au adăpostit peste 2,5 trilioane de dolari în paradisuri fiscale străine, unde nu au plătit impozite sau au plătit cote de impozitare de o singură cifră.

Între timp, corporațiile americane aflate în criză au primit peste 14,4 trilioane de dolari (Bloomberg a susținut 12,8 trilioane) sub formă de fonduri publice de salvare, împărțite între Trezoreria SUA și Rezerva Federală, în mare parte de la contribuabilii americani, care sunt în mare parte lucrători, angajați și pensionari.

Bancherii beneficiari au investit fondurile de salvare americane cu dobândă mică sau fără dobândă și au obținut profituri de miliarde, majoritatea rezultând din executări silite ipotecare ale gospodăriilor clasei muncitoare.

Prin hotărâri judecătorești favorabile și executări silite ilegale, bancherii au evacuat 9,3 milioane de familii. Peste 20 de milioane de persoane și-au pierdut proprietățile, adesea din cauza datoriilor ilegale sau frauduloase.

Un număr mic de escroci financiari, inclusiv directori ai unor bănci importante de pe Wall Street (Goldman Sachs, JP Morgan etc.), au plătit amenzi – dar nimeni nu a ajuns la închisoare pentru frauda gigantică care a adus milioane de americani în mizerie.

Există și alți bancheri escroci, precum actualul secretar al Trezoreriei, Steve Mnuchin , care s-au îmbogățit prin executarea silită ilegală a mii de proprietari de case din California. Unii au fost judecați; toți au fost exonerați, datorită influenței liderilor politici democrați din timpul mandatului lui Obama.

Silicon Valley și miliardarii săi inovatori au găsit o modalitate inovatoare de a evita impozitele folosind paradisuri fiscale străine și deduceri fiscale interne. Își sporesc averea și profiturile corporative plătind muncitorilor manuali și din servicii locali salarii de sărăcie. Directorii din Silicon Valley „câștigă” de o mie de ori mai mult decât muncitorii lor din producție.

Inegalitățile de clasă sunt întărite și mai mult de diviziunile etnice. Multimilionarii albi, chinezi și indieni exploatează muncitorii afro-americani, latino-americani, vietnamezi și filipinezi.

Miliardarii din conglomeratele comerciale, precum Walmart, exploatează lucrătorii plătind salarii de sărăcie și oferind puține, dacă nu chiar niciunul, beneficii. Walmart câștigă 16 miliarde de dolari pe an în profituri, plătindu-și angajații între 10 și 13 dolari pe oră și bazându-se pe asistență statală și federală pentru a oferi servicii familiilor lucrătorilor săi săraci prin Medicaid și cupoane alimentare. Plutocratul Amazon, Jeff Bezos , exploatează lucrătorii plătindu-i 12,50 dolari pe oră, în timp ce a acumulat peste 80 de miliarde de dolari în profituri. CEO-ul UPS, David Albany, câștigă 11 milioane de dolari pe an exploatând lucrătorii cu 11 dolari pe oră. CEO-ul Federal Express, Fred Smith, primește 16 milioane de dolari și plătește lucrătorilor 11 dolari pe oră.

Inegalitatea nu este un rezultat al „tehnologiei” și „educației” – eufemisme contemporane pentru cultul superiorității clasei conducătoare – așa cum le place să susțină economiștii și jurnaliștii liberali și conservatori. Inegalitățile sunt un rezultat al salariilor mici, bazate pe profituri mari, escrocheriilor financiare, donațiilor publice de trilioane de dolari și evaziunii fiscale de miliarde de dolari. Clasa conducătoare a stăpânit „tehnologia” de exploatare a statului, prin jefuirea trezoreriei, și a clasei muncitoare. Exploatarea capitalistă a lucrătorilor slab plătiți din producție oferă miliarde suplimentare fundațiilor familiale miliardare „filantropice” pentru a-și lustrui imaginea publică – folosind o altă stratagemă de evitare a impozitelor – „donații” autoglorificatoare.

Recuperarea imperială și „muncitorii dispăruți”: imperialismul se extinde, nivelul de trai scade

Muncitorii plătesc impozite disproporționate pentru educație, sănătate, servicii sociale și publice, precum și subvenții pentru miliardari.

Miliardarii din industria armamentului și din conglomeratele de securitate/mercenare primesc peste 700 de miliarde de dolari din bugetul federal, în timp ce peste 100 de milioane de lucrători americani nu beneficiază de asistență medicală adecvată, iar copiii lor sunt depozitați în școli deteriorate.

Muncitori și șefi: Ratele mortalității

Miliardarii și multimilionarii, împreună cu familiile lor, se bucură de o viață mai lungă și mai sănătoasă decât angajații lor. Nu au nevoie de polițe de asigurare medicală sau de spitale publice. Directorii generali trăiesc, în medie, cu zece ani mai mult decât un angajat și se bucură de o viață sănătoasă și fără dureri cu douăzeci de ani în plus.

Clinicile private, exclusiviste, și îngrijirea medicală de top includ cele mai avansate tratamente și medicamente sigure și dovedite, care le permit miliardarilor și membrilor familiilor acestora să trăiască vieți mai lungi și mai sănătoase. Calitatea îngrijirii medicale și calificările furnizorilor lor de servicii medicale prezintă un contrast puternic cu apartheidul în domeniul sănătății care caracterizează restul Statelor Unite.

Lucrătorii sunt tratați și maltratați de sistemul de sănătate: Aceștia beneficiază de tratament medical inadecvat și adesea incompetent, de examinări superficiale efectuate de asistenți medicali fără experiență și ajung victime ale prescrierii excesive pe scară largă de narcotice și alte medicamente extrem de dependente. Prescrierea excesivă de narcotice de către „furnizori” incompetenți a contribuit semnificativ la creșterea numărului de decese premature în rândul lucrătorilor, la spirala cazurilor de supradozaj cu opiacee, la dizabilități cauzate de dependență și la coborârea în sărăcie și lipsa de adăpost. Aceste practici iresponsabile au generat profituri suplimentare de miliarde de dolari pentru elita companiilor de asigurări, care își pot reduce pensiile și datoriile legate de asistența medicală pe măsură ce lucrătorii accidentați, cu dizabilități și dependenți părăsesc sistemul sau mor.

Speranța de viață redusă pentru lucrători și membrii familiilor acestora este celebrată pe Wall Street și în presa financiară. Peste 560.000 de lucrători au fost uciși de opioide între 1999-2015, contribuind la scăderea speranței de viață pentru persoanele cu venituri salariale în vârstă de muncă și la reducerea datoriilor legate de pensii pentru Wall Street și Administrația Securității Sociale.

Inegalitățile sunt cumulative, intergeneraționale și multisectoriale.

Familiile miliardare, copiii și nepoții lor, moștenesc și investesc miliarde. Au acces privilegiat la cele mai prestigioase școli și unități medicale și se îndrăgostesc în mod convenabil de parteneri la fel de privilegiați și cu relații bune, pentru a-și uni averile și a forma imperii financiare și mai mari. Averea lor cumpără o acoperire media favorabilă, chiar lingușitoare, și serviciile celor mai influenți avocați și contabili pentru a-și acoperi escrocheriile și evaziunea fiscală.

Miliardarii angajează inovatori și manageri MBA din fabrici clandestine pentru a concepe mai multe modalități de a reduce salariile, de a crește productivitatea și de a se asigura că inegalitățile se adâncesc și mai mult. Miliardarii nu trebuie să fie cei mai inteligenți sau mai inovatori oameni: astfel de indivizi pot fi pur și simplu cumpărați sau importați pe „piața liberă” și aruncați după bunul plac.

Miliardarii au cumpărat sau au format societăți mixte între ei, creând directorate interconectate. Băncile, sectoarele IT, fabricile, depozitele, industria alimentară și a electrocasnicelor, industria farmaceutică și spitalele sunt legate direct de elitele politice care se strecoară prin ușile unor funcții rotative din cadrul FMI, Băncii Mondiale, Trezoreriei, băncilor de pe Wall Street și al unor firme de avocatură prestigioase.

Consecințele inegalităților

În primul rând, miliardarii și asociații lor politici, juridici și corporativi domină partidele politice. Ei desemnează liderii și persoanele cheie numite în funcții, asigurându-se astfel că bugetele și politicile le vor crește profiturile, vor eroda beneficiile sociale pentru mase și vor slăbi puterea politică a organizațiilor populare.

În al doilea rând, povara crizei economice se transferă asupra lucrătorilor concediați și ulterior reangajați ca forță de muncă temporară, cu jumătate de normă. Ajutoarele publice de salvare, oferite de contribuabili, sunt canalizate către miliardari în baza doctrinei conform căreia băncile de pe Wall Street sunt prea mari pentru a da faliment, iar lucrătorii sunt prea slabi pentru a-și apăra salariile, locurile de muncă și nivelul de trai.

Miliardarii cumpără elitele politice, care numesc oficiali ai Băncii Mondiale și ai FMI însărcinați cu instituirea de politici de înghețare sau reducere a salariilor, reducerea drastică a obligațiilor corporative și de asistență medicală publică și creșterea profiturilor prin privatizarea întreprinderilor publice și facilitarea relocării companiilor în țări cu salarii mici și impozite mici.

Prin urmare, lucrătorii plătiți sunt mai puțin organizați și mai puțin influenți; lucrează mai mult timp și pentru salarii mai mici, suferă de o insecuritate la locul de muncă mai mare și de accidente – fizice și mentale – cad în declin și invaliditate, părăsesc sistemul, mor mai devreme și mai săraci și, în acest proces, oferă profituri de neimaginat clasei miliardarilor. Chiar și dependența și decesele lor oferă oportunități pentru profituri uriașe – așa cum poate atesta familia Sackler, producătorii de Oxycontin.

Miliardarii și acoliții lor politici susțin că o impozitare regresivă mai profundă ar crește investițiile și locurile de muncă. Datele demonstrează contrariul. Cea mai mare parte a profiturilor repatriate este direcționată către răscumpărarea de acțiuni pentru a crește dividendele investitorilor; acestea nu sunt investite în economia productivă. Taxe mai mici și profituri mai mari pentru conglomerate înseamnă mai multe achiziții și ieșiri mai mari către țările cu salarii mici. În termeni reali, taxele sunt deja la mai puțin de jumătate din rata generală și reprezintă un factor major care sporește concentrarea veniturilor și a puterii – atât cauză, cât și efect.

Elitele corporatiste, miliardarii din complexul global Silicon Valley-Wall Street, sunt relativ mulțumiți că inegalitățile lor prețuite sunt garantate și se extind sub președinții demo-republicani – pe măsură ce „vremurile bune” trec.

Departe de „elita miliardară”, „outsiderii” – capitaliștii autohtoni – cer insistent investiții publice mai mari în infrastructură pentru a extinde economia internă, impozite mai mici pentru a crește profiturile și subvenții de stat pentru a crește pregătirea forței de muncă, reducând în același timp fondurile pentru asistență medicală și educație publică. Aceștia nu sunt conștienți de contradicție.

Cu alte cuvinte, clasa capitalistă în ansamblu, atât globalistă, cât și internă, urmărește aceleași politici regresive, promovând inegalitățile în timp ce se luptă pentru cote din profituri.

O sută cincizeci de milioane de contribuabili care plătesc salarii și venituri sunt excluși de la deciziile politice și sociale care le afectează direct veniturile, ocuparea forței de muncă, ratele de impozitare și reprezentarea politică.

Ei înțeleg, sau cel puțin experimentează, cum funcționează sistemul de clase. Majoritatea muncitorilor știu despre nedreptatea falselor acorduri de „liber schimb” și a regimului fiscal regresiv, care apasă greu asupra majorității salariaților.

Cu toate acestea, ostilitatea și disperarea muncitorilor sunt îndreptate împotriva „imigranților” și împotriva „liberalilor” care au susținut importul de forță de muncă ieftină, calificată și semi-calificată, sub pretextul „libertății”. Această imagine „corectă politic” a forței de muncă importate acoperă o politică ce a servit la scăderea salariilor, a beneficiilor și a nivelului de trai pentru lucrătorii americani, indiferent dacă aceștia lucrează în tehnologie, construcții sau producție. Conservatorii bogați, pe de altă parte, se opun imigrației sub pretextul „legii și ordinii” și reducerii cheltuielilor sociale – în ciuda faptului că toți folosesc bone, tutori, asistente medicale, medici și grădinari importați pentru a-și întreține familiile. Servitorii lor pot fi oricând deportați atunci când le este convenabil.

Problema pro și anti-imigrație evită cauza principală a exploatării economice și degradării sociale a clasei muncitoare – proprietarii miliardari care operează în alianță cu elita politică.

Pentru a inversa practicile fiscale regresive și evaziunea fiscală, ciclul salariilor mici și spirala ratelor mortalității rezultate din narcotice și alte cauze care pot fi prevenite, care aduc profit companiilor de asigurări și miliardarilor din domeniul farmaceutic, este nevoie să se forge alianțe de clasă care să lege lucrătorii, consumatorii, pensionarii, studenții, persoanele cu dizabilități, proprietarii de locuințe executate silit, chiriașii evacuați, debitorii, persoanele subangajate și imigranții ca o forță politică unificată.

Mai repede spus decât făcut, dar niciodată încercat! Totul și toată lumea sunt în joc: viața, sănătatea și fericirea.

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

https://www.globalresearch.ca/how-billionaires-become-billionaires/5612125

////////////////////////////////////////

Joc de putere- Viitorul alimentelor

de

Colin Todhunter

Power Play: Viitorul alimentelor © 2024 de Colin Todhunter este licențiat sub licența Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International. Pentru a vizualiza o copie a acestei licențe, vizitați https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/

Această licență impune reutilizatorilor să menționeze creatorul. Le permite reutilizatorilor să copieze și să distribuie materialul în orice mediu sau format, în formă neadaptată și numai în scopuri necomerciale.

DE: Creditul trebuie acordat creatorului.

NC: Este permisă doar utilizarea necomercială. Aceasta înseamnă că nu este destinată în principal sau direcționată spre obținerea unui avantaj comercial sau a unei compensații monetare.

ND: Nu sunt permise derivate sau adaptări.

Despre autor

Colin Todhunter este cercetător și scriitor independent și a petrecut mulți ani în India. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (Montreal) și scrie despre probleme legate de alimentație, agricultură și dezvoltare. În 2018, ca recunoaștere a scrierilor sale, a fost numit Lider și Model pentru Pace Vie și Justiție de către Engaging Peace Inc.

𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧 𝐓𝐨𝐝𝐡𝐮𝐧𝐭𝐞𝐫 – Academia.edu

Avize

Aruna Rodrigues , reclamantă principală în litigiul de interes public privind muștarul modificat genetic la Curtea Supremă a Indiei, a declarat următoarele despre cartea electronică din 2022 a autoarei, „ Alimente, deposedare și dependență. Rezistența la Noua Ordine Mondială” :

„Colin Todhunter la apogeul său: este o poveste grafică, o poveste de groază detaliată în curs de elaborare pentru India, o dezvăluire a ceea ce se plănuiește, prin intermediul legilor agricole, pentru a transfera suveranitatea și securitatea alimentară a Indiei marilor afaceri. Va veni un moment destul de curând – (nu ceva necunoscut, dar iminent, care se desfășoară chiar și acum), când îi vom plăti pe cei de la Cargill, Ambani, Bill Gates, Walmart – în absența stocurilor naționale de alimente tampon (o schimbare a politicii agricole către culturile comerciale, sfârșitul micilor fermieri, dați la o parte de agricultura contractuală și culturile modificate genetic) – îi vom plăti să ne trimită alimente și să finanțeze împrumuturi de pe piețele internaționale pentru a face acest lucru.”

Frederic Mousseau , director de politici la Institutul Oakland, spune următoarele despre opera autorului:

„Este nevoie de o carte pentru a analiza dinamica care împinge agricultura agrochimică către fermierii și consumatorii din întreaga lume și pentru a dezvălui puterea mișcării diverse a oamenilor și organizațiilor care stau în calea acestor forțe distructive și prădătoare.”

„Colin Todhunter îi poartă pe cititori într-un tur al lumii care prezintă argumente convingătoare împotriva erorii argumentelor legate de deficitul alimentar și Revoluția Verde, avansate de mass-media și instituțiile internaționale în numele unor interese financiare puternice precum Blackrock, Vanguard sau Gates. Todhunter arată clar că un factor cheie al foametei mondiale și al crizei de mediu cu care ne confruntăm este un sistem capitalist care «necesită o creștere constantă, piețe în expansiune și o cerere suficientă».”

„Îmbunătățitor, mai degrabă decât deprimant, după acest diagnostic lucid, el evidențiază unele dintre nenumăratele inițiative și mișcări conduse de oameni, din Cuba, Etiopia până în India, care luptă împotriva distrugerii și prădării cu agroecologie și practici conduse de fermieri, respectuoase față de oameni și planetă. Demontând mitul «lipsei artificiale» care ne este transmis în mod constant, Todhunter demonstrează că, de fapt, nu este complicat să schimbi cursul. Cititorii vor trebui doar să se alăture mișcării.”

Cuprins

Introducere

Capitolul I:

Putere consolidată

Capitolul II:

Bolnav de moarte

Capitolul III:

Comercializarea terenurilor agricole

Capitolul IV:

Panopticonul digital și viitorul alimentelor

Capitolul V:

Manifestul pentru control corporativ și tiranie tehnocratică

Capitolul VI:

De la agrarism la transumanism: Marele marș spre distopie

Capitolul VII:

Platforme de control și spiritul de neînvins

Capitolul VIII:

Capturarea continuă a agriculturii indiene de către corporații

Capitolul IX:

Amazon se bucură de prospețime, Bayer iubește basmati-ul

Capitolul X:

De la Monsanto la Bayer: Ce e mai rău din ambele lumi

Capitolul XI:

Afirmația „înapoiată” a lui Bayer: Ofertă pentru controlul agriculturii indiene

Capitolul XII:

Încă ești dușmanul din interior

Capitolul XIII:

Recuperează viitorul

Capitolul XIV:

În 1649…

Introducere

Această carte electronică oferă o perspectivă asupra aspectelor sistemului alimentar global, inclusiv criza micronutrienților, retorica contestată a urgenței climatice și utilizarea acesteia în implementarea tehnologiilor de control, apariția și influența platformelor digitale în modelarea practicilor agricole și creșterea captării corporative a agriculturii indiene.

Cartea este a treia parte dintr-o trilogie de cărți electronice ale autorului care explorează sistemul alimentar global. A evoluat dintr-o serie de articole publicate inițial de diverse publicații media și scrise de autor și urmează publicării din februarie 2022 a cărții „ Alimente, dependență și deposedare: Rezistența la noua ordine mondială” și lansării din decembrie 2023 a cărții „ Profituri bolnăvicioase: Alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global” .

Citite împreună, cele trei cărți oferă o critică generală a sistemelor alimentare contemporane și a posibilelor soluții. De exemplu, prima carte prezintă o discuție mai aprofundată despre agroecologie, rolul Fundației Gates, impactul pesticidelor, starea agriculturii în India, inclusiv protestul fermierilor din 2020-2021, și problema dezvoltării.

A doua carte abordează unele dintre aceste probleme, dar lărgește dezbaterea pentru a analiza ecomodernismul, problemele de sănătate legate de alimentație, rolul marilor companii financiare în sistemul alimentar și criza alimentară post-Covid. Deși cititorii nu trebuie să citească primele două cărți, aceasta ar putea fi utilă în furnizarea unui context și a unor perspective suplimentare.

Această nouă carte se bazează pe și dezvoltă multe dintre temele prezentate în primele două. În special, se întoarce în India pentru a explora ce s-a întâmplat în ultimele 22 de luni (de la publicarea primei cărți).

Mai general, studiul analizează împletirea dintre centralizarea politică și consolidarea corporațiilor, care subminează procesele democratice, diversitatea economică și autonomia locală. Această alianță nelegiuită creează o distopie tehnocratică auto-întăritoare, care concentrează puterea în mâinile unei elite super-bogate, care îi prezintă din ce în ce mai mult pe toți cei care o contestă drept „inamicul din interior”.

În acest sens, cartea leagă subiectul alimentației de dinamica mai amplă a puterii din societate, care devine din ce în ce mai concentrată, rezultând în dominația atât a resurselor, cât și a populațiilor și încercând să modeleze însăși structura vieților noastre și a convingerilor despre cine suntem și ce am putea sau ar trebui să fim. O astfel de analiză este esențială pentru a dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului alimentar și a influenței agroindustriei globale și a giganților tehnologici care se implică din ce în ce mai mult în sectorul alimentar și agricol.

Următoarea discuție este condusă de convingerea în puterea transformatoare a relocalizării sistemelor alimentare, a revitalizării înțelepciunii ecologice tradiționale și a reaprinderii legăturii noastre cu pământul care ne hrănește. În esență, ne provoacă să ne punem la îndoială înțelegerea progresului și dezvoltării umane.

Capitolul I:

Putere consolidată

Concentrându-se pe natura puterii și pe anumite provocări și probleme cu care ne confruntăm, acest capitol introductiv stabilește un cadru fundamental pentru ceea ce apare în capitolele următoare.

Trăim într-o lume în care puterea politică devine din ce în ce mai centralizată. La rândul său, acest lucru creează un mediu propice influenței corporative. Marile corporații, cu resursele lor vaste, își pot concentra mai ușor eforturile de lobby și pot captura organismele de elaborare a politicilor la nivel național și internațional decât la un nivel local sau regional mai fragmentat, ceea ce duce la reglementări și legi care favorizează marile afaceri în detrimentul micilor întreprinderi și al nevoilor și drepturilor oamenilor obișnuiți. Acest lucru are ca rezultat un peisaj dominat de o mână de giganți corporativi, fiecare deținând o influență economică și politică enormă.

Această consolidare a puterii corporatiste întărește și mai mult centralizarea politică, deoarece corporațiile bogate (de exemplu, marile companii farmaceutice și marile companii agroalimentare) pot dicta eficient politicile prin contribuții la campanii electorale, eforturi de lobby și prin interconectarea guvernului cu ușile rotative. Vocea cetățeanului obișnuit este acoperită de influența puterii corporatiste.

Ca urmare a acestei monopolizări corporative, piețele locale și întreprinderile mici, cândva coloana vertebrală a comunităților, sunt sistematic zdrobite sub greutatea puterii centralizate de stat și corporații. Incapabile să concureze cu economiile de scară și influența politică a marilor corporații, acestea sunt forțate să își închidă porțile sau să se vândă către entități mai mari. Acest lucru nu numai că reduce opțiunile și crește prețurile, dar și privează comunitățile de caracterul lor unic și de autodeterminarea economică.

Interesele globale servite de acest sistem sunt în contradicție cu nevoile și valorile locale. Deciziile luate în săli de consiliu și birouri guvernamentale îndepărtate nu țin cont de realitățile nuanțate ale comunităților diverse. Preocupările legate de mediu sunt lăsate la o parte în favoarea profiturilor pe termen scurt, în timp ce tradițiile culturale sunt omogenizate pentru a se potrivi nevoilor corporative.

Procesele democratice, concepute pentru a da voce celor mulți, sunt subminate pentru a servi intereselor câtorva. Puterea reală se află în mâinile celor care controlează bugetul, iar discursul public este modelat de mass-media corporatistă (adesea parte a unor conglomerate mai mari), limitând gama de idei și înăbușind disidența.

În același timp, atunci când procesul decizional este concentrat în mâinile câtorva persoane, crește potențialul unor erori catastrofale. Lanțurile de aprovizionare supracentralizate, dominate de corporații, sunt vulnerabile la perturbări, ceea ce duce la penurii de bunuri esențiale care se pot extinde la nivel global.

Consolidarea puterii corporatiste în sectoare cheie precum agricultura creează monopoluri periculoase care pot manipula piețele, pot exploata fermierii și pot ignora măsurile de protecție a mediului cu impunitate.

Lupta împotriva împletirii dintre centralizarea politică și consolidarea corporațiilor este o bătălie pentru un viitor în care puterea este distribuită echitabil, în care vocile locale contează și în care interesele comunităților și ale mediului au prioritate față de profiturile corporațiilor.

Miza nu putea fi mai mare. Dacă nu reușim să stăvilim consolidarea galopantă a puterii politice și corporative, riscăm să alunecăm într-o formă de feudalism corporativ sau tehno-feudalism, în care marea majoritate a oamenilor sunt reduși la iobagi în slujba unei elite puternice.

Alimentație și Agricultură

Mai precis, consolidarea puterii corporatiilor în domeniul alimentar și agricol are implicații ample și profund îngrijorătoare pentru fermieri, oameni obișnuiți și mediu. Această concentrare a controlului în mâinile câtorva corporații transnaționale a creat un sistem care prioritizează profitul în detrimentul sustenabilității ecologice, sănătății și suveranității alimentare.

Pentru fermieri, consecințele sunt grave. Consolidarea industriei agricole a dus la o reducere dramatică a numărului de ferme mici. Trecerea către agricultura industrială la scară largă nu numai că a împins mulți mici fermieri din afaceri, dar i-a și prins pe cei care rămân într-un ciclu de dependență de o mână de corporații pentru semințe, substanțe chimice și acces la piață. Această pierdere a autonomiei îi lasă pe fermieri vulnerabili la practici de exploatare și le reduce capacitatea de a lua decizii bazate pe nevoile și condițiile locale.

Impactul asupra populației în general este la fel de îngrijorător. Deși iluzia alegerii persistă în magazinele alimentare, realitatea este că un număr mic de corporații controlează majoritatea produselor alimentare. Această concentrare a puterii permite acestor companii să manipuleze prețurile prin reduceri agresive pentru a distruge concurența sau să se angajeze în profit prin creșteri inutile de prețuri. Mai mult, concentrarea asupra alimentelor procesate extrem de profitabile, cu ingrediente ieftine și bogate în grăsimi, zaharuri și sare a contribuit la o criză globală de sănătate, cu rate tot mai mari de obezitate și boli cronice legate de alimentație.

Din punct de vedere ecologic, consecințele acestui sistem controlat de corporații sunt catastrofale. Modelul agricol industrial promovat de aceste mari corporații se bazează în mare măsură pe inputuri chimice, monoculturi și practici care degradează sănătatea solului, căile navigabile și biodiversitatea.

Centralizarea producției și distribuției de alimente a creat, de asemenea, un sistem periculos de fragil. După cum a demonstrat evenimentul COVID, perturbările din acest lanț de aprovizionare extrem de consolidat pot duce rapid la penurii de alimente și la creșteri bruște ale prețurilor. Această lipsă de reziliență reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității alimentare globale, în special în perioade de criză.

Poate cel mai alarmant este faptul că acest sistem consolidat erodează suveranitatea alimentară – dreptul popoarelor la alimente sănătoase și adecvate din punct de vedere cultural, produse prin metode ecologice și sustenabile, și dreptul lor de a-și defini propriile sisteme alimentare și agricole. Pe măsură ce corporațiile globale controlează din ce în ce mai mult ceea ce se cultivă și modul în care este distribuit, comunitățile locale pierd capacitatea de a lua decizii cu privire la sistemele lor alimentare.

Implicațiile negative ale consolidării corporațiilor în sistemul nostru alimentar și agricol sunt profunde și de amploare. Acestea amenință nu numai securitatea alimentară și sănătatea publică actuale, ci și sustenabilitatea pe termen lung a capacității de producție alimentară a planetei. Abordarea acestei probleme nu înseamnă doar schimbarea sistemului nostru alimentar; este vorba despre recuperarea drepturilor democratice și asigurarea unui viitor just și sustenabil pentru toți.

În India, așa cum se va arăta, tendințele prezentate mai sus au implicații îngrijorătoare. Aceste tendințe, determinate de politicile neoliberale și de influența crescândă a corporațiilor transnaționale, remodelează peisajul agriculturii indiene în moduri care amenință practicile agricole tradiționale, securitatea alimentară și mijloacele de trai rurale.

Unul dintre cele mai semnificative impacturi se manifestă asupra micilor fermieri și a celor marginalizați, care reprezintă aproximativ 85% din comunitatea agricolă a Indiei (importanța fermelor mici va fi discutată mai târziu). Pe măsură ce entitățile corporative dobândesc mai mult control asupra diferitelor etape ale lanțului agricol, acești fermieri se confruntă cu o presiune și o vulnerabilitate tot mai mari. Adesea, aceștia se află într-o poziție dezavantajoasă atunci când negociază prețurile sau accesează piețele, ceea ce duce la reducerea veniturilor și la creșterea datoriilor.

Consolidarea puterii în mâinile câtorva corporații mari reprezintă, de asemenea, o amenințare la adresa suveranității alimentare a Indiei. Pe măsură ce aceste companii dobândesc controlul asupra semințelor, inputurilor și canalelor de distribuție, am putea asista la o reducere suplimentară a diversității culturilor și la o trecere către monocultură (agricultura contractuală).

Acest lucru poate exacerba, de asemenea, utilizarea excesivă a inputurilor chimice brevetate, generatoare de profit, degradarea solului și a sănătății umane și epuizarea resurselor de apă, care reprezintă deja preocupări majore în țară. Costurile de mediu ale acestei abordări sunt semnificative și ar putea avea impacturi pe termen lung asupra productivității agricole și a securității alimentare din India.

În plus, corporatizarea agriculturii amenință să erodeze cunoștințele și practicile agricole tradiționale care au fost dezvoltate de-a lungul generațiilor. Aceste practici, adesea mai adaptate condițiilor ecologice locale și mai sustenabile pe termen lung, riscă să se piardă, deoarece agricultura standardizată, condusă de corporații, ajunge să commodifice cunoștințele și practicile (acest lucru va deveni clar mai târziu).

Impactul asupra comunităților rurale se extinde dincolo de sfera economică. Pe măsură ce corporatizarea agriculturii prinde contur, există riscul unei migrații suplimentare din mediul rural spre cel urban, deoarece micii fermieri sunt alungați de pe pământurile lor. Acest lucru poate duce la prăbușirea structurilor sociale rurale și poate exacerba sărăcia și șomajul urban.

Influența intereselor corporatiilor asupra cercetării și politicilor agricole este, de asemenea, un motiv de îngrijorare. Atunci când finanțarea din sectorul privat devine mai dominantă în cercetarea agricolă, există riscul ca prioritățile de cercetare să fie denaturate către interesele corporatiilor, mai degrabă decât către nevoile micilor fermieri sau sustenabilitatea ecologică.

La nivel global, o corporatizare insidioasă remodelează agricultura. Consecințele acestei schimbări sunt de amploare și profund tulburătoare, afectând fiecare aspect al sistemului alimentar și, prin extensie, însăși structura societăților noastre.

Aceste corporații ne spun că un astfel de proces merge mână în mână cu modernizarea sectorului. Narațiunea despre nevoia de „modernizare a agriculturii” promovată de corporații precum Bayer, Corteva și Syngenta nu este altceva decât o încercare abia voalată de a asigura controlul asupra sectorului agricol și de a asigura dependența corporațiilor.

Viziunea lor asupra „dezvoltării” implică un proces decizional centralizat în mâinile guvernului și ale entităților corporative, slăbind sistematic structurile tradiționale de guvernare locală și promovând politici de sus în jos care favorizează agricultura industrială la scară largă în detrimentul agriculturii diversificate și la scară mică.

În cele din urmă, lupta împotriva consolidării corporațiilor în agricultură nu înseamnă doar schimbarea sistemului nostru alimentar. Este vorba despre recunoașterea faptului că alimentele nu sunt doar o marfă, ci un drept fundamental al omului și o piatră de temelie a culturilor și comunităților noastre.

Există o luptă pentru sufletul sistemului nostru alimentar, pentru viitorul comunităților noastre rurale, pentru sănătatea ecosistemelor noastre și pentru însăși natura societăților noastre. Este o luptă pe care nu ne putem permite să o pierdem. Trebuie să fim uniți pentru a ne revendica suveranitatea alimentară și a construi un sistem alimentar care să hrănească nu doar corpurile noastre, ci și comunitățile noastre.

Este necesară o restructurare fundamentală a sistemelor noastre alimentare și agricole. Aceasta ar trebui să includă aplicarea legilor antitrust pentru a desființa monopolurile corporative, politici care să sprijine fermele mici și mijlocii și investiții în cercetarea metodelor agricole agroecologice. De asemenea, trebuie să acționăm pentru a scurta lanțurile de aprovizionare, promovând sistemele alimentare locale și piețele teritoriale care sunt mai rezistente și mai receptive la nevoile comunității.

Calea de urmat este dificilă, dar alternativa unei lumi în care sistemul nostru alimentar este controlat de o mână de corporații, în care biodiversitatea este decimată, în care fermierii sunt reduși la statutul de iobagi pe propriul pământ și în care sănătatea noastră este sacrificată pentru profiturile corporațiilor este pur și simplu inacceptabilă.

Capitolul II:

Bolnav de moarte

Lumea se confruntă cu o criză alimentară și de sănătate a micronutrienților. Deficiența de micronutrienți afectează acum miliarde de oameni. Micronutrienții sunt vitamine și minerale esențiale, iar deficiențele pot provoca afecțiuni grave. Aceștia sunt importanți pentru diverse funcții, inclusiv coagularea sângelui, dezvoltarea creierului, sistemul imunitar, producția de energie și sănătatea oaselor și joacă un rol esențial în prevenirea bolilor.

Criza se datorează dependenței crescute de alimentele ultraprocesate („junk food”) și modului în care sunt cultivate culturile alimentare moderne în ceea ce privește semințele utilizate, plantele produse, inputurile sintetice necesare (îngrășăminte, pesticide etc.) și efectele asupra solului.

În 2007, nutriționist David Thomas a observat o schimbare bruscă în SUA către alimentele pre-preparate și cele pre-preparate, adesea lipsite de micronutrienți vitali, dar pline de un cocktail de aditivi chimici, inclusiv coloranți, arome și conservanți.

El a menționat că între 1940 și 2002, caracterul, metodele de cultivare, prepararea, sursa și prezentarea finală a alimentelor de bază s-au schimbat semnificativ, astfel încât conținutul de oligoelemente și micronutrienți a fost drastic epuizat. Thomas a adăugat că cercetările în curs demonstrează clar o relație semnificativă între deficiențele de micronutrienți și sănătatea fizică și mintală precară.

Înainte de Revoluția Verde, multe dintre culturile mai vechi care au fost înlocuite conțineau o cantitate dramatic mai mare de nutrienți per calorie. De exemplu, conținutul de fier al meiului este de patru ori mai mare decât cel al orezului, iar ovăzul conține de patru ori mai mult zinc decât grâul. Drept urmare, între 1961 și 2011, conținutul de proteine, zinc și fier al cerealelor consumate direct la nivel mondial a scăzut cu 4%, 5% și, respectiv, 19%.

Autorii unui articol din 2010 publicat în Jurnalul Internațional de Mediu și Dezvoltare Rurală afirmă că sistemele de cultură promovate de Revoluția Verde au dus la reducerea diversității culturilor alimentare și la diminuarea disponibilității micronutrienților. Aceștia observă că malnutriția cu micronutrienți provoacă creșterea ratelor de cancer, boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, diabet și osteoporoză în multe națiuni cu venituri mici. Ei adaugă că solurile sunt din ce în ce mai afectate de tulburări legate de micronutrienți.

În 2016, Institutul Central de Cercetare și Formare pentru Conservarea Solului și Apei din India a raportat că țara pierdea 5.334 de milioane de tone de sol în fiecare an din cauza eroziunii solului, din cauza utilizării indiscrete și excesive a îngrășămintelor, insecticidelor și pesticidelor de-a lungul anilor. În medie, se pierd 16,4 tone de sol fertil în fiecare an pe hectar. Acesta a concluzionat că utilizarea nejudicioasă a îngrășămintelor sintetice a dus la deteriorarea fertilității solului, provocând pierderea micronutrienților și macronutrienților, ceea ce duce la soluri sărace și randamente scăzute.

Revoluția Verde, cu utilizări intensive de substanțe chimice și semințe hibride, precum și îngrășăminte și pesticide sintetice, a contribuit la creșterea monoculturilor și a dus la diete mai puțin diversificate și alimente mai puțin nutritive . Impactul său pe termen lung a dus la degradarea solului și la dezechilibre minerale, care, la rândul lor, au afectat negativ sănătatea umană.

Însă epuizarea micronutrienților nu se datorează doar înlocuirii alimentelor dense în nutrienți din dietă sau solurilor nesănătoase. Să luăm grâul, de exemplu. Rothamsted Research din Marea Britanie a evaluat concentrația de minerale din boabele de grâu arhivate și din probele de sol din Experimentul Broadbalk Wheat. Experimentul a început în 1843, iar rezultatele arată tendințe semnificative de scădere a concentrațiilor de zinc, cupru, fier și magneziu din boabele de grâu începând cu anii 1960.

Cercetătorii spun că concentrațiile acestor patru minerale au rămas stabile între 1845 și mijlocul anilor 1960, dar de atunci au scăzut semnificativ cu 20-30%. Aceasta a coincis cu introducerea soiurilor semi-pitice, cu randament ridicat, din timpul Revoluției Verzi. Aceștia au observat că concentrațiile din solul utilizat în experiment fie au crescut, fie au rămas stabile. Așadar, în acest caz, solul nu este problema.

O lucrare din 2021, apărută în revista Environmental and Experimental Botany, a relatat că creșterea semnificativă a proporției populației globale care suferă de deficit de zinc și fier în ultimele patru decenii a avut loc de la Revoluția Verde și introducerea soiurilor respective.

Reflectând concluziile Rothamsted Research din Marea Britanie, un studiu recent condus de oamenii de știință ai Consiliului Indian pentru Cercetări Agricole a constatat că cerealele consumate în India și-au pierdut valoarea alimentară. Aceștia concluzionează că multe dintre culturile de astăzi nu reușesc să absoarbă suficienți nutrienți chiar și atunci când solul este sănătos.

Articolul din ianuarie 2024 de pe site-ul Down to Earth intitulat „Indienii consumă orez și grâu cu valoare alimentară scăzută și conținut ridicat de toxine” relata un studiu care a constatat că orezul și grâul, care acoperă peste 50% din necesarul zilnic de energie al oamenilor din India, și-au pierdut până la 45% din valoarea alimentară în ultimii 50 de ani.

Concentrația de nutrienți esențiali precum zincul și fierul a scăzut cu 33%, respectiv 27% la orez și cu 30%, respectiv 19% la grâu. În același timp, concentrația de arsenic, un element toxic, din orez a crescut cu 1.493%.

Down to Earth citează, de asemenea, un studiu realizat de Consiliul Indian pentru Cercetări Medicale, care indică o creștere cu 25% a bolilor netransmisibile în rândul populației indiene între 1990 și 2016.

India găzduiește o treime din populația globală de două miliarde care suferă de deficit de micronutrienți. Acest lucru se datorează parțial faptului că soiurile moderne de orez și grâu sunt mai puțin eficiente în sechestrarea zincului și fierului, indiferent de abundența lor în soluri. Plantele și-au pierdut capacitatea de a absorbi nutrienții din sol.

Creșterea prevalenței diabetului, leucemiei infantile, obezității infantile, tulburărilor cardiovasculare, infertilității, osteoporozei și artritei reumatoide, bolilor mintale și așa mai departe s-a dovedit a avea o relație directă cu dieta și, în special, cu deficitul de micronutrienți.

Creșterea mare a proporției populației globale care suferă de deficit de zinc și fier în ultimele patru decenii a coincis cu extinderea globală a soiurilor de cereale cu randament ridicat și sensibile la factorii de producție, lansate în era post-Revoluție Verde.

Analistul în agricultură și politici publice Devinder Sharma afirmă că randamentul ridicat este invers proporțional cu nutriția plantelor: scăderea nivelurilor nutriționale este atât de mare încât noile soiuri de grâu cu randament ridicat au înregistrat o scădere abruptă a conținutului de cupru, un oligoelement esențial, cu până la 80%, iar unii nutriționiști atribuie acest lucru unei creșteri a incidenței colesterolului în întreaga lume.

India este autosuficientă în ceea ce privește diverse alimente de bază, dar multe dintre aceste alimente au un conținut ridicat de calorii și un conținut scăzut de nutrienți și au dus la înlocuirea sistemelor de cultură mai diverse din punct de vedere nutrițional și a culturilor mai dense în nutrienți.

Importanța agronomului William Albrecht nu trebuie trecută cu vederea aici, nici munca sa asupra solurilor sănătoase și a oamenilor sănătoși. În experimentele sale, el a descoperit că vacile hrănite cu culturi mai puțin dense în nutrienți au mâncat mai mult, în timp ce vacile care au mâncat iarbă bogată în nutrienți au încetat să mănânce odată ce aportul lor nutrițional a fost satisfăcut. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care observăm o creștere a ratelor de obezitate într-o perioadă de insecuritate alimentară legată de micronutrienți.

Este interesant că, având în vedere discuția de mai sus despre impactul negativ al Revoluției Verzi asupra nutriției, lucrarea „ New Histories of the Green Revolution” (2019) a profesorului Glenn Stone infirmă afirmația conform căreia Revoluția Verde a stimulat productivitatea: aceasta a introdus doar mai mult grâu (cu deficit de nutrienți) în dieta indiană, în detrimentul altor culturi alimentare. Stone susține că productivitatea alimentară pe cap de locuitor nu a înregistrat nicio creștere sau chiar a scăzut

…………………………………………………………………….

Det. Aici

https://www.globalresearch.ca/power-play-future-food/5872775

/////////////////////////////////////////

Monsanto și Bayer: industria alimentară și agricultura tocmai au luat o întorsătură proastă

„Rezistența este fertilă – Capitalismul compostului!”

„Rezistența este fertilă – Capitalismul compostului!”, banner la protestul Occupy Oakland împotriva OMG-urilor, 10 decembrie 2011. Fotografie: Lily Rhoads via Flickr (CC BY).

Preluarea Monsanto de către Bayer, în valoare de 66 de miliarde de dolari, reprezintă o altă creștere semnificativă a puterii corporatiste asupra agriculturii și alimentelor, scrie Colin Todhunter. Având în vedere că „cei șase mari” producători agroalimentari globali se pregătesc acum să se transforme în „cei trei și mai mari”, fermierii și consumatorii se confruntă cu mai multe OMG-uri și pesticide, mai puține opțiuni și o creștere exagerată a prețurilor. Agroecologia nu a părut niciodată mai atractivă.

Ecologist – Licență în științe științifice 25 august 3

Ecologist – CAT 25 iulie-septembrie

Vestea a apărut săptămâna aceasta că Monsanto a acceptat o ofertă de preluare de 66 de miliarde de dolari din partea Bayer.

Noua companie ar controla peste 25% din aprovizionarea globală cu semințe comerciale și pesticide.

Divizia Bayer cu substanțe chimice pentru culturi este a doua cea mai mare din lume după Syngenta, iar Monsanto este liderul în domeniul semințelor comerciale.

Monsanto deținea o cotă de piață de 26% din totalul semințelor vândute în 2011. Bayer (în principal o companie farmaceutică) vinde 17% din totalul produselor agrochimice din lume și are, de asemenea, un sector de semințe relativ mic. Dacă autoritățile din domeniul concurenței aprobă acordul, compania rezultată ar deveni cel mai mare vânzător la nivel mondial atât de semințe, cât și de produse agrochimice.Acordul marchează o tendință de consolidare în industrie, Dow și DuPont fiind de acord să fuzioneze, iar gigantul elvețian al semințelor/pesticidelor Syngenta fuzionând cu ChemChina, o companie guvernamentală chineză.

Fuziunile ar însemna că trei companii ar domina sectorul semințelor și substanțelor chimice agricole comerciale, în scădere de la șase – Syngenta, Bayer, BASF, Dow, Monsanto și DuPont. Înainte de fuziuni, aceste șase firme controlau 60% din piețele de semințe comerciale și peste 75% din piețele de produse agrochimice.

Clopotele de alarmă sună, Comisia Europeană suspendând temporar aprobarea acordului Dow-DuPont, iar Comisia Juridică a Senatului SUA este pe cale să organizeze audieri pe marginea acordului din cauza îngrijorărilor legate de consolidarea din industrie, care a dus la creșterea prețurilor la semințe și pesticide.

Fermierii se confruntă cu creșterea exagerată a prețurilor la semințe și pesticide

Ca răspuns la fuziunea Monsanto-Bayer, președintele Uniunii Naționale a Fermierilor din SUA, Roger Johnson, a emis următoarea declarație:

„O consolidare de această amploare nu poate fi standardul pentru agricultură și nici nu ar trebui să permitem ca aceasta să determine peisajul viitorului nostru. Fuziunea dintre Bayer și Monsanto marchează a cincea tranzacție majoră în agricultură din ultimul an…”

„În ultimele zile, membrii fermelor și fermelor noastre de familie s-au aflat pe Dealul Capitoliului, solicitând membrilor Congresului să organizeze audieri pentru a analiza numărul uriaș de acorduri de fuziune în curs de desfășurare în agricultură. Vom continua să ne exprimăm îngrijorarea cu privire la faptul că aceste mega-acorduri sunt făcute în beneficiul consiliilor de administrație ale corporațiilor în detrimentul fermierilor, crescătorilor de animale de familie, consumatorilor și economiilor rurale.”

„Suntem încântați că săptămâna viitoare, Comisia Juridică a Senatului va analiza tendința alarmantă de consolidare în agricultură, care a dus la o concurență mai redusă, inovație înăbușită, prețuri mai mari și pierderi de locuri de muncă în America rurală… toate fuziunile, inclusiv recenta înțelegere Bayer/Monsanto, [ar trebui] să fie puse sub lupa comisiei și a Departamentului de Justiție al SUA.”

În ciuda retoricii pe care o auzim adesea despre „piață” și marile corporații care oferă opțiuni fermierilor și consumatorilor, dovezile arată restricționarea opțiunilor și eliminarea concurenței.

În ciuda retoricii pe care o auzim adesea despre „piață” și marile corporații care oferă opțiuni fermierilor și consumatorilor, dovezile arată restricționarea alegerilor și eliminarea concurenței. De-a lungul anilor, de exemplu, Monsanto a cumpărat zeci de concurenți pentru a deveni cel mai mare furnizor de semințe modificate genetic, prețurile semințelor crescând dramatic.

Consolidarea și monopolul în orice sector ar trebui să fie o preocupare pentru toată lumea. Însă faptul că marile conglomerate agroalimentare se specializează într-un model de agricultură globalizat, la scară industrială, cu utilizare intensivă a substanțelor chimice, care afectează negativ ceea ce mâncăm, ar trebui să ne îngrijoreze foarte mult. Vrem oare ca acest sistem să fie intensificat și mai mult doar pentru că modelele lor de afaceri depind de el?

Monopoliștii care beneficiază cu adevărat de subvențiile agricole

Fermierii se bazează din ce în ce mai mult pe semințele brevetate ale companiilor, fie că sunt semințe hibride nemodificate genetic sau modificate genetic, și pe ingredientele chimice concepute pentru a fi utilizate împreună cu acestea. Caracteristicile semințelor Monsanto se găsesc acum în 80% din porumb și peste 90% din soia cultivate în SUA.

Nu este, așadar, surprinzător faptul că oamenii din SUA consumă acum o dietă bazată în mare parte pe porumb: o dietă mai puțin diversă decât în trecut, cu o valoare calorică ridicată, dar săracă în alimente benefice pentru sănătate și bogate în nutrienți . Această „dietă americană a obezității” dăunătoare sănătății și practicile agricole care stau la baza acesteia sunt acum un fenomen global.

Prin însăși natura sa, modelul economic capitalist de care este atașată agricultura corporativă necesită expansiune, acapararea pieței și creșterea profiturilor. Și trebuie acceptat faptul că aduce anumite beneficii fermierilor care au rămas în agricultură (dacă nu ar fi cei 330 de fermieri care își părăsesc terenurile în fiecare săptămână, conform datelor de la Serviciul Național de Statistică Agricolă).

Însă în SUA, „succesul” în agricultură depinde de peste 51 de miliarde de dolari din ajutoarele contribuabililor , pe o perioadă de 10 ani, pentru a menține trenul prosperității unui anumit sistem agricol conceput pentru a menține marjele de profit ale agroindustriei corporative. Și un astfel de „succes” nu ia în considerare toate costurile externe sociale, de sănătate și de mediu care înseamnă că acest tip de model este în cele din urmă nesustenabil. Este ușor să interpretezi eșecul drept succes atunci când parametrii sunt definiți strict.

Mai mult, exportul paradigmei Revoluției Verzi în întreaga lume a fost un avantaj pentru producătorii transnaționali de semințe și produse agrochimice, care au beneficiat de subminarea unei agriculturi indigene sănătoase și durabile și de transformarea acesteia într-o întreprindere profitabilă pentru capitalul global.

Și nu doar profitabil pentru capitalul global – ci și pentru managerii companiei sale. De exemplu, acum câteva luni, potrivit Reuters , directorul general al Monsanto, Hugh Grant, ar putea primi peste 70 de milioane de dolari dacă Monsanto ar fi preluată de Bayer. La acea vreme, Monsanto a declarat că este deschisă să se angajeze în negocieri suplimentare cu Bayer, după ce a refuzat oferta sa de 62 de miliarde de dolari.

Raportul arată cum expunerea lui Grant la acțiuni și opțiuni i-a dat un stimulent să aștepte cel mai mare preț de vânzare posibil, ceea ce nu numai că ar fi fost în interesul acționarilor, dar ar fi crescut și valoarea deținerilor sale. Alte personalități importante din cadrul Monsanto ar fi obținut, de asemenea, câștiguri financiare masive.

Concentrarea tot mai accentuată a bogăției și puterii

Acești manageri corporativi aparțin unui sector agroalimentar global, ale cărui companii majore se numără printre corporațiile Fortune 500. Aceste companii sunt jucători importanți într-un sistem geopolitizat și globalizat de producție alimentară, în care profiturile uriașe ale companiilor sunt direct legate de eradicarea la nivel mondial a fermelor mici – piatra de temelie a producției alimentare globale . Micii fermieri duc din ce în ce mai mult o existență precară, în care povara datoriilor a devenit un fapt al vieții de zi cu zi.

Dar nu doar micii fermieri, ci și consumatorii, contribuabilii și mediul înconjurător sunt lăsați să suporte costurile alimentelor proaste și ale sănătății precare , ale comerțului inechitabil și trucat , ale devastării mediului , ale monoculturilor și ale diminuării diversității alimentare și a dietelor , ale distrugerii comunităților rurale, ale ecocidului , ale solului degradat , ale deficitului de apă și ale secetei , precum și ale modelelor de dezvoltare distructive și nepotrivite .

O mână de corporații puternice și conectate politic determină ce se cultivă, cum trebuie cultivat, ce trebuie făcut pentru a-l cultiva, cine îl cultivă și ce ajunge în farfurie. Și, în ciuda platitudinilor de PR conform cărora modelul OMG/cu utilizare intensivă de substanțe chimice ar fi doar parte a unui mix mai larg de practici agricole menite să hrănească omenirea, din India până în Africa, modelele indigene de agricultură sunt eliminate ( prin argumente false și înșelăciune ), pe măsură ce imperialismul corporativ pune capăt noțiunilor de suveranitate alimentară.

Ar trebui să fim foarte îngrijorați de un sistem alimentar dominat din ce în ce mai mult de companii care au un istoric (vezi acest lucru despre Monsanto și acest lucru despre Bayer) de lansare pe piață a unor produse dăunătoare sănătății și poluante pentru mediu și de implicare în luare de mită, mușamalizare, practici monopolistice și ceea ce ar trebui considerate crime împotriva umanității .

În ciuda faptului că Hugh Grant a afirmat că fuziunea Monsanto-Bayer va fi benefică pentru fermieri și „societatea în general”, mai presus de toate va fi benefică pentru acționari și pentru profitul companiilor subvenționate de contribuabili și asistate de stat. Acesta este genul de retorică hegemonică folosită de-a lungul veacurilor pentru a deghiza adevărata natură a puterii și a beneficiarilor acesteia.

Nu este vorba atât de faptul că acordul Monsanto-Bayer este o mișcare în direcția greșită (ceea ce este), cât de o consolidare tot mai mare este de așteptat, având în vedere tendința din multe sectoare cheie către capitalismul monopolist sau pur și simplu cartelism, indiferent din ce punct de vedere alegeți să priviți lucrurile. Adevărata problemă este sistemul agriculturii industrializate, cu capital intensiv, legată de jucători puternici ale căror interese constau în perpetuarea și extinderea modelului lor economic neoliberal.

„ Am justificat dispariția fermelor de familie, decăderea comunităților rurale, poluarea mediului rural și degradarea sănătății solului ca fiind necesare… Problemele cu care ne confruntăm astăzi sunt consecința faptului că prea mulți oameni… își urmăresc interesele personale înguste fără a lua în considerare consecințele acțiunilor lor asupra restului societății și asupra viitorului umanității.” Profesorul John Ikerd, „ Soluri sănătoase, oameni sănătoși ”

Deci, care este soluția? Am putea începe cu agroecologia !

Colin Todhunter este un scriitor independent cu numeroase publicații și fost cercetător în politici sociale, stabilit în Regatul Unit și India. Mai multe articole ale sale pot fi găsite pe site-ul web al lui Colin .

https://theecologist.org/2016/sep/16/monsanto-and-bayer-food-and-agriculture-just-took-turn-worse

/////////////////////////////////////////////

MARELE JAF ELECTRIC: microbuze electrice de 90.000 euro au fost vândute cu 200.000 de euro. Firma care a umflat 135 milioane de euro / EXCLUSIV

Autor: Cezar Moraru

Comisia Europeană calculase, în Ghidul Solicitantului, că 250 milioane de euro, prin PNRR, ne ajung pentru 3.200 de microbuze, la un preț mediu de 78.000 de euro/bucată

România a cumpărat de 250 milioane de euro doar 1.300 de microbuze, umflând prețurile la 200.000 de euro/bucată (fără TVA)

O firmă din Prahova, Aveuro, a câștigat licitațiile în 60% din județe, inclusiv la Iași

Mama patronului este șefa Organizației de Femei a PNL Prahova și o apropiată a baronului Iulian Dumitrescu, anchetat pentru corupție

Van-urile E-Transit de la Ford costă, la motorul vândut de Aveuro, 64.500 de euro. Cu tot cu opționale, prețul maxim este de 70.000 de euro (fără TVA)

O carosare cu 16 locuri, aer condiționat, lift și scaun pentru dizabilități, costă 15.000-20.000 de euro, oferte oficiale care pot fi găsite în toată România

Un microbuz trebuia să costă 90.000-100.000 de euro cu tot cu profit

Dar Consiliile Județene le-au luat, în medie cu 200.000 de euro

90% din licitații au avut o singură ofertă admisibilă: Aveuro, celelalte fiind respinse

La Iași, Consiliul Județean a eliminat 3 ofertanți, rămânând doar Aveuro, prin limitarea lungimii mașinii la 6,8 m. Rezultat: unul dintre cele mai mari prețuri din România

Vlad Papuc, patronul Aveuro, nu neagă profitul imens de 100.000 de euro pe fiecare mașină: „Doamne ajută! Nu comentez prețul”

Preț maxim autobuz electricTransport persoane

Un tun colosal, demonstrație în trei pași simpli.

1) O firmă din Prahova a prins peste 50% din contractele de livrare microbuze școlare electrice la nivel național. La secțiunea „anunțuri de atribuire” din sistemul electronic de achiziții publice (SEAP), Aveuro Internațional figurează cu cel puțin 35 de contracte în valoare de peste 135 milioane de euro.

Capacul este uriaș: Aveuro a luat microbuze, în special Ford, pe care le-a carosat, costul total fiind de sub 100.000 de euro/mașină. Și apoi le-a dat în județe, unele prețuri fiind mai mult decât duble. Spre exemplu, la Iași a adus 26 de microbuze la un preț per exemplar de 202.800 euro fără TVA. Recordul e la Olt: 262.000 euro/mașină.

…………..

Det. Aici

///////////////////////////////////////

Profetul din 1984: Ne-a văzut viitorul. George Orwell

https://www.youtube.com/watch?v=fFnlh4kyekU

////////////////////////////////////////////

Zuckerberg vs. Buterin: Cine conduce viitorul internetului?

by Deion Menor

………………………………………

Concluzie

Viitorul internetului nu este încă pus în piatră, dar tehnologiile pe care le folosim astăzi ar putea fi probabil baza a ceea ce urmează.

Va fi viitorul internetului doar o continuare a dominației Big Tech pe care o vedem astăzi? Sau vor predomina aplicațiile descentralizate și vor deveni infrastructura standard în comunicare, finanțe și chiar guvernanță?

Cel mai probabil, va fi undeva la mijloc. Nici Ethereum, nici Facebook nu dau semne de încetinire. Și pe măsură ce aceste tehnologii se ciocnesc, la fel și ideile noastre despre ceea ce ar trebui să fie web-ul. Probleme precum confidențialitatea datelor, cenzura și încrederea vor rămâne mereu relevante pe măsură ce viețile noastre continuă să se extindă în lumea digitală.

Distribuiți acest articol dacă vi se pare perspicace. Nu rata cele mai recente știri din AI, ML și tehnologia viitoare abonându-te la nostru newsletter-ul săptămânal!

https://hashdork.com/ro/zuckerberg-vs-buterin/

///////////////////////////////////////////

O scurgere masivă de date dezvăluie un sistem spion al grupului israelian NSO folosit pentru a viza activiști, jurnaliști și lideri politici la nivel global

Programele spion ale NSO Group au fost folosite pentru a facilita încălcarea drepturilor omului la scară largă în întreaga lume, conform unei anchete majore privind scurgerea a 50.000 de numere de telefon ale unor potențiale ținte de supraveghere. Printre acestea se numără șefi de stat, activiști și jurnaliști, inclusiv familia lui Jamal Khashoggi.

Proiectul Pegasus dezvăluie cum programele spion ale NSO sunt o armă preferată de guvernele represive care încearcă să reducă la tăcere jurnaliștii, să atace activiștii și să înăbușe disidența, punând în pericol nenumărate vieți.

Agnès Callamard, secretar general al Amnesty International…

Proiectul Pegasus este o colaborare inovatoare a peste 80 de jurnaliști din 17 organizații media din 10 țări, coordonată de Forbidden Stories , o organizație media non-profit cu sediul la Paris, cu sprijinul tehnic al Amnesty International, care a efectuat teste criminalistice de ultimă generație pe telefoane mobile pentru a identifica urmele programului spyware.

„Proiectul Pegasus dezvăluie modul în care programele spion ale NSO sunt o armă preferată de guvernele represive care încearcă să reducă la tăcere jurnaliștii, să atace activiștii și să înăbușe disidența, punând în pericol nenumărate vieți”, a declarat Agnès Callamard, secretar general al Amnesty International .

„Aceste dezvăluiri infirmă orice afirmație a NSO conform căreia astfel de atacuri sunt rare și se datorează utilizării necinstite a tehnologiei lor. Deși compania susține că programele sale spion sunt folosite doar pentru investigații criminale și teroriste legitime, este clar că tehnologia sa facilitează abuzul sistemic. Acestea creează o imagine de legitimitate, profitând în același timp de încălcări pe scară largă ale drepturilor omului.”

„Evident, acțiunile lor ridică întrebări mai ample cu privire la lipsa generală de reglementare care a creat un Vest Sălbatic al atacurilor abuzive rampante asupra activiștilor și jurnaliștilor. Până când această companie și industria în ansamblu nu vor putea demonstra că sunt capabile să respecte drepturile omului, trebuie să existe un moratoriu imediat asupra exportului, vânzării, transferului și utilizării tehnologiei de supraveghere.”

Într-un răspuns scris adresat publicației Forbidden Stories și partenerilor săi media, NSO Group a declarat că „neagă ferm… afirmațiile false” din raport. A scris că raportarea consorțiului s-a bazat pe „presupoziții greșite” și „teorii neconfirmate” și a reiterat că firma se afla într-o „misiune de salvare a vieților”. Un rezumat mai complet al răspunsului NSO Group este disponibil aici .

Ancheta

În centrul acestei investigații se află programul spyware Pegasus al NSO Group, care, atunci când este instalat pe ascuns pe telefoanele victimelor, permite unui atacator acces complet la mesajele, e-mailurile, fișierele media, microfonul, camera, apelurile și contactele dispozitivului.

În următoarea săptămână, partenerii media ai Proiectului Pegasus – inclusiv The Guardian, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și The Washington Post – vor publica o serie de articole care vor dezvălui detalii despre modul în care liderii mondiali, politicienii, activiștii pentru drepturile omului și jurnaliștii au fost selectați ca potențiale ținte ale acestui program spion.

Pe baza datelor scurse și a investigațiilor lor, Forbidden Stories și partenerii săi media au identificat potențiali clienți NSO în 11 țări: Azerbaidjan, Bahrain, Ungaria, India, Kazahstan, Mexic, Maroc, Rwanda, Arabia Saudită, Togo și Emiratele Arabe Unite (EAU).

Grupul NSO nu a luat măsuri adecvate pentru a opri utilizarea instrumentelor sale pentru supravegherea ilegală și țintită a activiștilor și jurnaliștilor, în ciuda faptului că fie știa, fie, se poate argumenta, că ar fi trebuit să știe, că acest lucru avea loc.

Dezvăluirile Proiectului Pegasus trebuie să acționeze ca un catalizator pentru schimbare. Industria de supraveghere nu trebuie să mai beneficieze de o abordare laissez-faire din partea guvernelor care au un interes direct în utilizarea acestei tehnologii pentru a comite încălcări ale drepturilor omului.

Agnès Callamard, secretar general al Amnesty International

„Ca prim pas, Grupul NSO trebuie să închidă imediat sistemele clienților acolo unde există dovezi credibile de utilizare abuzivă. Proiectul Pegasus oferă din plin acest lucru”, a declarat Agnès Callamard.

Familia Khashoggi, vizată

În timpul anchetei, au apărut și dovezi că membrii familiei jurnalistului saudit Jamal Khashoggi au fost vizați cu software-ul Pegasus înainte și după uciderea sa la Istanbul, pe 2 octombrie 2018, de către agenți saudiți, în ciuda negărilor repetate din partea NSO Group.

Laboratorul de Securitate al Amnesty International a stabilit că programul spyware Pegasus a fost instalat cu succes pe telefonul logodnicei lui Khashoggi, Hatice Cengiz, la doar patru zile după uciderea acestuia.

Soția sa, Hanan Elatr, a fost, de asemenea, vizată în mod repetat de programul spion între septembrie 2017 și aprilie 2018, precum și fiul său, Abdullah, care a fost, de asemenea, selectat ca țintă împreună cu alți membri ai familiei din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Într-o declarație, Grupul NSO a răspuns acuzațiilor legate de Proiectul Pegasus, spunând că „tehnologia sa nu a fost asociată în niciun fel cu uciderea odioasă a lui Jamal Khashoggi”. Compania a declarat că „a investigat anterior această afirmație, imediat după uciderea odioasă, care, din nou, este făcută fără validare”.

Jurnaliștii sunt atacați

Ancheta a identificat până în prezent cel puțin 180 de jurnaliști din 20 de țări care au fost selectați pentru a fi potențial vizați de programe spion NSO între 2016 și iunie 2021, inclusiv în Azerbaidjan, Ungaria, India și Maroc, țări în care represiunile împotriva presei independente s-au intensificat.

Dezvăluirile arată prejudiciul real cauzat de supravegherea ilegală:

În Mexic, telefonul jurnalistului Cecilio Pineda a fost selectat pentru a fi vizat cu doar câteva săptămâni înainte de uciderea sa în 2017. Proiectul Pegasus a identificat cel puțin 25 de jurnaliști mexicani selectați pentru a fi vizați pe o perioadă de doi ani. NSO a negat că, chiar dacă telefonul lui Pineda ar fi fost vizat, datele colectate de pe telefonul său au contribuit la moartea sa.

Pegasus a fost folosit în Azerbaidjan, o țară în care există doar câteva instituții media independente. Peste 40 de jurnaliști azeri au fost selectați ca potențiale ținte, conform anchetei. Laboratorul de Securitate al Amnesty International a descoperit că telefonul lui Sevinc Vaqifqizi, jurnalist independent pentru instituția media independentă Meydan TV, a fost infectat pe o perioadă de doi ani, până în mai 2021.

În India, cel puțin 40 de jurnaliști de la aproape toate instituțiile media importante din țară au fost selectați ca potențiale ținte între 2017-2021. Testele criminalistice au dezvăluit că telefoanele lui Siddharth Varadarajan și MK Venu, cofondatorii publicației online independente The Wire, au fost infectate cu spyware-ul Pegasus chiar în iunie 2021.

Ancheta a identificat, de asemenea, jurnaliști care lucrează pentru importante publicații internaționale, inclusiv Associated Press, CNN, The New York Times și Reuters, ca potențiale ținte. Una dintre cele mai cunoscute jurnaliști a fost Roula Khalaf, redactorul-șef al Financial Times.

„Numărul jurnaliștilor identificați drept ținte ilustrează în mod viu modul în care Pegasus este folosit ca instrument de intimidare a presei critice. Este vorba despre controlul discursului public, rezistența la control și suprimarea oricărei voci disidente”, a declarat Agnès Callamard.

„Aceste dezvăluiri trebuie să acționeze ca un catalizator pentru schimbare. Industria de supraveghere nu trebuie să mai beneficieze de o abordare laissez-faire din partea guvernelor care au un interes direct în utilizarea acestei tehnologii pentru a comite încălcări ale drepturilor omului.”

Expunerea infrastructurii Pegasus

Amnesty International publică astăzi detaliile tehnice complete ale investigațiilor criminalistice aprofundate ale Laboratorului său de Securitate, în cadrul Proiectului Pegasus.

Raportul metodologic al laboratorului documentează evoluția atacurilor spyware Pegasus din 2018, cu detalii despre infrastructura spyware-ului, inclusiv peste 700 de domenii legate de Pegasus.

„NSO susține că programul său spion este nedetectabil și este folosit doar pentru investigații criminale legitime. Am furnizat acum dovezi irefutabile ale acestei minciuni ridicole”, a declarat Etienne Maynier, tehnician la Laboratorul de Securitate al Amnesty International.

Nu există nimic care să sugereze că și clienții NSO nu au folosit Pegasus în investigațiile privind terorismul și criminalitatea, iar consorțiul Forbidden Stories a găsit, de asemenea, cifre în datele aparținând unor suspecți infractori.

„Încălcările pe scară largă pe care le facilitează Pegasus trebuie să înceteze. Speranța noastră este că dovezile condamnabile publicate în următoarea săptămână vor determina guvernele să revizuiască o industrie de supraveghere care este scăpată de sub control”, a declarat Etienne Maynier.

Ca răspuns la o solicitare de comentarii din partea organizațiilor media implicate în Proiectul Pegasus, NSO Group a declarat că „neagă ferm” afirmațiile și a afirmat că „multe dintre ele sunt teorii necorborate care ridică îndoieli serioase cu privire la fiabilitatea surselor dumneavoastră, precum și la baza poveștii dumneavoastră”. NSO Group nu a confirmat și nici nu a infirmat care guverne sunt clienți ai NSO Group, deși a afirmat că Proiectul Pegasus a făcut „presupuneri incorecte” în această privință. În ciuda negării generale a afirmațiilor, NSO Group a declarat că „va continua să investigheze toate acuzațiile credibile de utilizare abuzivă și va lua măsurile corespunzătoare pe baza rezultatelor acestor investigații”.

Comunicat de presă

Sigla Facebook

Sigla Twitter

Adăugate recent

Israel/TPO: Statele trebuie să acționeze acum pentru a opri preluarea militară a orașului Gaza de către Israel, în contextul în care foametea a fost declarată oficial.

Arabia Saudită: O execuție deplorabilă expune promisiunea încălcată de a aboli pedeapsa cu moartea pentru minori

Slovenia: Facilitarea transferului de arme către Israel este „alarmantă” și încalcă dreptul internațional

8 ani mai târziu: Este nevoie de responsabilitate pentru atrocitățile din Myanmar împotriva comunității Rohingya

SUA/Global: Tehnologia creată de Palantir și Babel Street reprezintă amenințări la adresa supravegherii studenților protestatari și migranților pro-palestinieni

Donează pentru a proteja drepturile omului

Proteste de Ziua Femeii în Mexic

Împreună putem lupta pentru drepturile omului peste tot. Donația ta poate transforma viețile a milioane de oameni.

https://www.amnesty.org/en/latest/press-release/2021/07/the-pegasus-project/

////////////////////////////////////////////

Pegasus Spyware – Cum folosesc guvernele software-ul pentru a spiona…Cum să te aperi împotriva programelor spion Pegasus

…………………………………….

În timp ce cele mai multe ținte ale programului spion Pegasus sunt figuri de înaltă calitate, cum ar fi politicienii și jurnaliștii, cetățenii obișnuiți ar putea fi în continuare expuși riscului de spyware Pegasus.

Iată câteva modalități prin care vă puteți apăra împotriva produsului controversat al NSO Group.

Reporniți-vă dispozitivele des

Lanțul de infecții Pegasus se bazează pe exploit-uri zero-day pentru a prelua controlul dispozitivelor. Repornirea zilnică a unui dispozitiv poate crește șansele de detectare. De asemenea, atacatorii vor avea mai puține șanse să persistă cu infecția.

Nu faceți clic pe linkurile primite prin SMS sau iMessage

Diferiți clienți Pegasus se bazează în continuare pe exploit-uri cu un singur clic pentru a infecta dispozitivele. Cea mai comună variantă a acesteia este o infecție de la clic pe link-urile trimise la numărul de telefon al victimei. Pentru a preveni infectarea, puteți încerca să deschideți linkul pe un computer desktop, în loc de telefon.

Utilizați un VPN atunci când navigați pe internet

Pegasus poate exploata un atac de tip om-in-the-middle pentru a vă infecta dispozitivul. Utilizarea unei rețele private virtuale sau a unui VPN vă poate ajuta să vă mascați traficul de potențialii atacatori.

Ține-ți telefonul la zi

Google și Apple își actualizează continuu software-ul pentru a corecta exploit-urile. Utilizatorii care doresc să fie protejați de potențialele exploatări spyware ar trebui să-și actualizeze întotdeauna dispozitivele. Acest lucru ajută la minimizarea numărului de vulnerabilități pe care un atacator le poate exploata.

Concluzie

NSO încă neagă orice abatere cu serviciile lor, despre care susțin că este destinată a fi folosită împotriva criminalilor. În ciuda acestui fapt, rapoartele de la diverse organizații demonstrează că indivizi non-criminali au fost vizați de clienții guvernamentali care folosesc Pegasus.

Existența lui Pegasus aduce în discuție mai multe probleme etice privind securitatea națională și dreptul nostru la viață privată. Ar trebui cetățenii să accepte pur și simplu supravegherea guvernamentală în numele securității naționale? Israelul ar trebui să fie sancționat pentru sprijinul acordat acestor companii de tehnologie?

Inițiative precum cea Proiectul Pegasus sper să găsească mai multe dovezi ale activității rău intenționate și să facem eforturi ca guvernele să reprime aceste probleme de supraveghere.

https://hashdork.com/ro/programul-spion-Pegasus/

//////////////////////////////////////////

……………………………….

T-Minus AI: numărătoarea inversă a umanității către inteligența artificială și noua căutare a puterii globale de Michael Kanaan

T-Minus AI este o carte despre inteligența artificială și puterea sa geopolitică

T-Minus AI explorează lumea AI printr-o perspectivă orientată spre om. Kanaan analizează implicațiile globale ale inteligenței artificiale prin problemele culturale și naționale actuale.

El citează China folosind AI pentru a-și îndeplini influența autoritara. El aruncă o privire asupra modului în care Rusia începe să armeze AI cu armata sa.

Autorul Michael Kanaan își împărtășește perspectiva ca expert cunoscut și președinte al Forțelor Aeriene din SUA pentru Inteligența Artificială.

T-Minus AI este un apel obligatoriu de citit care te educă asupra puterii geopolitice pe care o are AI……………………………………………………………………………………

Det. Aici

https://hashdork.com/ro/best-books-on-artificial-intelligence/

////////////////////////////////////////

(„Stalin în fustă”fara de Dumnezeu devine o…HAZNA…) Unu Mai Muncitoresc – „Ana, Luca şi cu Dej / Bagă spaima în burgheji!“

………………………………………….

O atenționare pentru „amazoanele” din vremurile noastre

Istoria activității politice a Anei Pauker este o lecție de morală, ne învață că lipsa de scrupule, cinismul, disponibilitatea de a accepta compromisuri împinsă până la complicitatea în comiterea de trădări și crime împotriva națiunii pe care o conduci, nu au salvat și nu vor salva vreodată un politician. Mai devreme sau mai târziu, toate se plătesc.

Așa că doamnele din viața politică românească actuală care au astfel de apucături ar face bine să se cumințească și să mediteze la felul în care Dumnezeu face dreptate.

Da, poate că azi ești puternică, dragă doamnă politician, controlezi destinele unei comunități, ale unei țări, decizi discreționar cine să stea la masa bucatelor smulse din resursele țării, ești venerată de sclavii Partidului. Da, poate că azi simți că ești invincibilă… însă nu uita, toate se plătesc.

Acestea fiind spuse, declarăm închisă ședința festivă dedicată lui Unu Mai Muncitoresc! Trăiască clasa muncitoare cu mici și bere și burțile la soare!

Det. Aici

https://republicaoltenia.ro/actual/unu-mai-muncitoresc-ana-luca-si-cu-dej-baga-spaima-in-burgheji/

//////////////////////////////////////////

( SI…) Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush

Emilia Şercan

PressOne vă prezintă, astăzi, probele care demonstrează că Mircea Geoană a plagiat prin traducere, fără vreun fel de atribuire și fără ghilimele, zeci de pagini din rapoartele anuale prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush;

În 2005, după 12 ani de studii doctorale, Mircea Geoană – în prezent secretar general adjunct al NATO și potențial candidat la prezidențialele din toamnă – a susținut la ASE o teză de doctorat despre integrarea României în structurile euro-atlantice în care subiectul central este comprimat în 1,4% din totalul lucrării;

Deși posesor al unei experiențe valoroase, nemijlocite, privind tema pe care și-a ales-o, Geoană – care a fost ambasador al României la Washington și apoi ministru de externe al României – nu menționează în teză nici măcar momentele-cheie, de manual, din etapele de aderare la NATO și UE;

Acesta dedică zeci și zeci de pagini, în schimb, evoluției economiei americane, incluzând în teza sa considerații detaliate despre politicile monetare ale Rezervei Federale, despre felul în care autoritățile au gestionat fuziuni de corporații care ar fi pus în pericol libera competiție, dar și despre evoluția NASDAQ, a inflației sau a deficitului bugetar al SUA;

Într-o amplă discuție cu PressOne, Mircea Geoană a negat nu foarte convingător că ar fi plagiat în teza sa: “Nu știu, eu vă spun că ceea ce am făcut eu cu teza mea de doctorat a fost făcut absolut onest și nu mă simt cu absolut nimic în afară a regulilor din vremea respectivă. Acum…dacă s-au schimbat regulile între timp, e altceva”;

Mâine, PressOne dezvăluie detalii despre contextul studiilor care i-au adus titlul de doctor în științe economice fără să fi bifat criteriile-cheie pentru obținerea titlului din legislația epocii: “elementele de originalitate specifice domeniului abordat” și “modalitățile de validare științifică a acestora”.

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, a plagiat substanțial în teza de doctorat pe care a susținut-o, în urmă cu aproape 20 de ani, la Academia de Studii Economice din București. Cel puțin 78 de pagini din cele 279, cât totalizează lucrarea, au conținut plagiat – text, grafice și tabele – preluat fără atribuire din diverse surse. Și în anexele lucrării există conținut plagiat: la o verificare aleatorie, am descoperit în Anexa nr. 2 că cel puțin 9 pagini au conținut plagiat.Mircea Geoană a folosit o tehnică de preluare neautorizată de conținut, regăsită și în alte teze de doctorat ale unor demnitari de rang înalt: plagiatul prin traducere.

Det. Aici

https://pressone.ro/exclusiv-mircea-geoana-a-plagiat-din-doi-presedinti-americani-bill-clinton-si-george-w-bush

////////////////////////////////////////////

Globalizarea în concepția academicianului Francis Dessart

Pr. Prof. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda

Domnul Francis Dessart este membru titular sau corespondent al mai multor academii din Franţa, Statele Unite ale Americii şi Belgia, membru în numeroase foruri ştiinţifice din lume, doctor honoris causa al unor universităţi de renume din peste douăzeci de ţări din lume, autor a nenumărate articole, studii şi cărţi răspândite pe toate meridianele. Dintr-o însemnare a sa pe una dintre cărţile despre care facem vorbire mai jos, aflăm că originile sale sunt româno-slave, iar soţia, doamna Dessart, este nepoata pictorului Dumitru Gheaţă, originar din satul Colibaşi, comuna Malovăţ jud. Mehedinţi. Savantul cunoaşte perfect limba română, dar şi realităţile româneşti contemporane, cultura şi istoria românească. Vizitează România destul de des, predând şi la Universitatea Ecologică din Bucureşti.

Domnul acad. Francis Dessart a publicat la Editura Carpathia Press din Bucureşti (2005) volumul „Reconquista”. Este o carte de numai 112 pagini, dar, prin densitatea materialului prezentat, prin bogăţia ideilor exprimate, este ceea ce se numeşte „multum în parvo”. Cartea este prefaţată de dl. Jacques Dauer, preşedintele de la „Academie du Gaullisme” şi de dl. Abdelkader Rahmani, preşedintele Academiei Berbere de Studii şi Cercetări Culturale.

O postfaţă sintetică şi cuprinzătoare semnează editorul cărţii, Dr. Arthur Silvestri, cunoscut tuturor iubitorilor de cultură din România ultimilor decenii.

„Reconquista” este o culegere de eseuri şi studii de geopolitică spirituală europeană, închinată lui Theo van Gogh, scriitor şi cineast olandez, strănepotul pictorului Vincent van Gogh, omul care a apărat civilizaţia europeană şi valorile tradiţionale ale ţării lui, dar a fost asasinat în mod laş la Amsterdam în 2 noiembrie 2004. Theo van Gogh rămâne simbolul rezistenţei culturale în fata lobby-urilor care vor să distrugă civilizaţia europeană propriu-zisă. Prin această dedicaţie, domnul Francis Dessart ne introduce deja în tema cărţii sale.

Autorul este un non-conformist, în sensul că nu socoteşte literă de Evanghelie poziţia oficială a unor politicieni ai zilei, indiferent de numele şi funcţia pe care o reprezintă. Se situează pe poziţia unui vajnic apărător al valorilor tradiţionale ale Europei, acelea care-i dau continentului nostru specificitate în concertul popoarelor şi continentelor. Globalizarea este o sabie cu două tăişuri. Deşi produce o relativă stabilitate politică şi militară, ea uniformizează popoarele şi oamenii, creând o gândire unică, o lege unică, o economic unică. Aceasta creează un bloc politico-demografic monstruos, dirijat metodic din umbră de eminenţe cenuşii trans-atlantice. Valorile specifice fiecărui popor european sunt agresate de non-valori, care pătrund în forţă pe bătrânul continent şi, profitând de facilităţile oferite de tehnică, intoxică sufletul europenilor. Europa nu se creează azi sau mâine. Ea s-a creat de-a lungul câtorva milenii, doar vitregiile unor condiţii istorice au despărţit popoarele în blocuri militare antagonice. Europa şi-a format identitatea pe o lungă perioadă de timp, iar acum tinde să-şi refacă unitatea. Influenţele extra europene, mai bine-zis americane, sunt nu numai forme mascate ale războiului economic intercontinental, ci şi începutul decăderii civilizaţiei noastre europene şi a culturilor din care se compune ea. Situaţia globală actuală favorizează formarea unei monopolarităţi a puterii sub toate aspectele, care are drept ţel americanizarea latentă a întregii lumi. Sub aparenta faţetă umanistă „războiul umanitar”, forţe militare uriaşe au făcut să se destrame Iugoslavia. Aici şi-au dat mâna interesele americane, nord-atlantice şi islamice, având în obiectiv „dorinţa de a face rău naţiunilor slave şi celor creştin-ortodoxe” din Europa.

Domnul Dessart se înscrie pană la un punct pe linia politicii promovate cândva de generalul de Gaule, iar în prezent de preşedintele Franţei. Domnul Dessart are o atitudine binevoitoare faţă de statele slave, în special faţă de Rusia, socotind-o un pol necesar de putere, pentru echilibrul geopolitic al lumii. După concepţia sa, „trezirea popoarelor latine şi slave poate fi coloana vertebrală culturală a unui viitor „Imperium europaeum”, care să respecte tradiţiile propriilor popoare ca şi diversitatea celorlalte.” Acest „Imperiu” ar putea să se întindă de la „Gibraltar la Vladivostok”, aceasta fiindcă „cultura şi civilizaţia rusă au ceva ce Statele Unite nu vor avea niciodată: ele sunt europene.” Autorul merge până acolo încât socoteşte statele europene cu înclinaţie spre America nişte „state prostituate”. Ne abţinem de a face alte comentarii pe această temă. Ne gândim doar că autorul nu a trăit în mod direct vremurile de după război în sud-estul Europei. Poate atunci ar înţelege corect atitudinea acestor state, ca împlinire a unor speranţe de mai bine de o jumătate de veac!

Americanizarea înseamnă pentru autor realizarea unor fiinţe umane sub forma unor „unităţi standard (…). Oamenii trebuie să aibă dorinţe uniforme, gusturi uniforme, nevoi uniforme, o respiraţie uniformă şi o viteză uniformă…” (p.14). Perspectiva este, de ce să n-o recunoaştem, destul de sumbră, dar parcă în celălalt Imperiu, din care am ieşit de curând, nu acelaşi lucru se urmărea? Autorul propune o grabnică des-americanizare mentală (p. l5), înainte ca Europa să devină un „protectorat mondial” al americanilor. Desigur, pe alte meridiane, argumentele autorului pot să fie convingătoare, dar în spaţiul nostru, în care dezgheţul abia s-a produs, ele n-au şanse de reuşită. O poziţie fermă şi justificată, o are autorul faţă de George Soros, „strategul financiar”, care a reuşit să ruineze economia rusă, a provocat devalorizarea rublei, căderea lirei sterline şi ruinarea Asiei de sud-est (p. 18), în spatele lui aflându-se „serviciile secrete americane, ca şi unele biserici americane” (p. 19). Soros militează pentru liberalizarea consumului de droguri, emanciparea minorităţilor etno-culturale, care să provoace destabilizări naţionale, precum cele din Jugoslavia, Cecenia etc. În toate activităţile politco-financiare ale magnatului Soros se surprind câteva obiective majore, precum: pornirea anti-religioasă, anti-slavă, anti-europeană, iar, în final, dezintegrarea europeană (p. 21). Pentru autor, chiar N.A.T.O. este un mijloc de infiltrare americană în Europa. Conducători americani s-au pronunţat clar că pentru ei „Europa nu există”, ci există doar „un teren imobiliar ocupat de un număr de ţări” (Henry Kissinger) (p. 29). Lipsa de respect faţă de identitatea fiecărei ţări în parte, faţă de valorile ei etno-culturale, este o flagrantă sfidare a Europei întregi, nu numai a ţării respective. „Onoarea popoarelor din estul Europei este cea a continentului întreg, dar a Europei din adâncuri: cea care şi-a păstrat sufletul” (p.35).

Domnul Dessart aduce la lumină nudităţi îngrozitoare, care ne privesc şi pe noi românii. În procesul amplu de dezintegrare a Jugoslaviei, în vremea războiului care a marcat-o pentru multă vreme, s-au produs atentate ecologice grave, care au ameninţat însăşi existenţa vieţii pe planetă.

În acest sens este citat gânditorul ecologist elveţian Franz Weber: „Mari întinderi din Jugoslavia au fost devastate. Dunărea, artera vitală a Europei, curge poluată, fără viaţă, începând din Ungaria şi până la Marea Neagră. Blocată de rămăşiţele podurilor sfărâmate, ea nu mai este navigabilă, ceea ce are consecinţe economice dezastruoase pentru sute de mii de europeni. Apele curgătoare, lacurile şi multe pânze freatice sunt contaminate. Biotopul Adriaticei este grav modificat. Sute de sate şi oraşe sunt ruinate, comori culturale s-au pierdut pe veci. A fost răvăşit un peisaj considerat odinioară drept cea mai frumoasă grădină a Europei. Iar grămezile de cenuşă şi fum împrăştie pe continentul nostru razele mortale ale radioactivităţii şi miasmele toxice degajate.

Câtă vreme vom mai sta cu braţele încrucişate, binevoitori, cu marea putere obsedată de putere şi de război, care masacrează la rece, bucată cu bucată, mediul vital european, la poarta noastră?” (p. 36).

Până şi carburanţii folosiţi la avioane conţineau în mari proporţii substanţe de mare toxicitate, menite să distrugă vegetaţia şi sănătatea fiinţelor vii. Toate legile internaţionale privind protecţia mediului au fost încălcate flagrant în timpul războiului din Balcani. Înfiorătoare este concluzia la care se ajunge: „un pământ poluat şi pustiit pentru secole sau chiar milenii este o dramă nu doar pentru popor, dar şi pentru toţi pământenii şi pentru generaţiile care vor veni” (p. 38).

Enumerarea cantităţilor de substanţe radioactive din compoziţia bombelor, numărul astronomic al bombelor detonate, substanţele chimice eliminate de către unităţile militare şi industriale bombardate ameninţă Kosovo să devină un adevărat deşert nuclear. Concluzia vine în mod firesc: „Nu a fost un război curajos, nici cinstit, ci unul învăluit în formule cucernice, un război laş ca o ambuscadă, pilotat de la distanţă pe ordinator, un război prin apăsare pe buton şi cu declanşare la distanţă. A fost un război dus de o maşinărie inumană, cum nu s-a mai văzut de când sunt oamenii pe pământ şi care a provocat răni fără vindecare” (p.40).

Nici Vaticanul nu scapă de analiza Domnului Dessart. „Marile manevre” ale Vaticanului, cum se intitulează un capitol al cărţii, vorbeşte de politica papală de a recuceri Italia, Polonia şi Europa de Est. „Solidaritatea” din Polonia nu ar fi fost altceva decât mâna Vaticanului, prin organizaţia numită „Opus Dei”. Aceasta activează prin bisericile greco-catolice din Ucraina, România, Albania, China şi U.R.S.S. (p. 41). Acelaşi ordin intenţionează nu numai să reactiveze imperiul habsburgic şi să repună în drepturi dinastia de Habsburg!

Masoneria nu este nici ea străină de astfel de planuri oculte, care se vehiculează azi în subteranele europene. Prin „Opus dei” şi „Ordinul de la Malta”, Biserica Romano-catolică subminează bisericile ortodoxe naţionale din sud-estul european. Aici, catolicismul găseşte „un climat de încredere, puţin cam naiv poate. Bisericile ortodoxe nefiind structurate, internaţionalele nu se prea îndepărtează de activităţile lor ecleziastice şi religioase. Tratând uneori cu omologii lor catolici de la Roma, ortodocşii nu pot pricepe, nici bănui ce se ascunde în culisele secrete ale Vaticanului. Abil liniştită, cu un limbaj dulceag şi ipocrit, opinia publică ortodoxă riscă să cadă în capcane foarte primejdioase!” (p. 43).

Interesul ascuns al papalităţii de a restaura Imperiul Habsburgic s-a văzut şi din sanctificarea fostului împărat Carol I de Habsburg şi a altor foşti mari demnitari ai imperiului, deşi aceştia numai acte de sfinţenie nu săvârşiseră în existenţa lor pământeană!

Domnul Acad. Francis Dessart face apel la numitorul comun al statelor est-europene: credinţa ortodoxă, care poate constitui liantul necesar cimentării unor viitoare alianţe geopolitice inexpugnabile(subl. n. – Al. S.-B).

Ar fi frumos, ce-i drept, din punct de vedere teoretic, dar asemenea alianţe, fără faţadă religioasă, au mai fost făcute! Memoria nu trebuie să ne dispară! Poate ar fi bine dacă religia şi-ar vedea de ale ei şi politica de asemenea. Amestecul acesta între religie şi politologie nu prevede nimic bun!

Pentru Domnul Dessart, la judecata de apoi şi popoarele vor răspunde în faţa Judecătorului suprem de felul cum şi-au împlinit menirea în lume. Poziţia este profund ortodoxă şi ea dovedeşte încă o dată că autorul cărţii nu este numai creştin ortodox cu numele, ci unul cunoscător al învăţăturii creştine ortodoxe, un om care meditează cu responsabilitate cu privire la rosturile omului şi ale comunităţilor în contextul existenţei.

O mare carenţă în lumea Ortodoxiei, văzută de Domnul Dessart, este lipsa de unitate. Dincolo de unitatea dogmatică, morală, liturgică şi canonică, Ortodoxia ar trebui să reprezinte şi o unitate politică, o forţă uriaşă de care să se ţină cont.

Of! Iarăşi amestecăm problemele religioase cu cele politice, domnule Academician! Uităm că Biserica are rolul de a pregăti pe om pentru lumea de dincolo, nicidecum de a constitui un factor politic. Rolul acesta îi revine în exclusivitate statului. Între Stat şi Biserică trebuie să existe un raport de reciprocitate, iar amestecul uneia în treburile alteia este eminamente contraproductiv. Este drept că atât Biserica, cât şi statul coordonează viaţa şi activitatea unor comunităţi umane, uneori aceleaşi comunităţi, dar obiectivele ce şi le propune fiecare sunt complet diferite.

…Corect receptată poziţia şi structurarea Bisericii Romano-catolice: „Un fenomen cum este hipercentralizarea puterilor la Vatican este contrar Evangheliei. Ea contrazice faptul istoric al Învierii lui Hristos; nu poate exista un vicar al lui Hristos, din moment ce Hristos este viu şi ca atare este şeful, capul Bisericii, care reprezintă trupul său mistic. Ortodoxia s-a organizat sub formă de biserici naţionale autonome şi autocefale. Ea a acceptat introducerea limbilor naţionale în cultul public, traducerea Bibliei în alte limbi decât cele oficiale, precum greaca şi latina, ceea ce Biserica Romano-catolică a acceptat mult mai târziu şi cu mari rezerve”. Loviturile date de către Islam lumii ortodoxe încă din Evul mediu au adus mari prejudicii Bisericii, dar în acelaşi timp au solidarizat lumea ortodoxă în faţa pericolului musulman. Sunt cunoscute daniile, cărţile tipărite pentru lumea supusă musulmană, de multe ori şi războaiele duse cu conştiinţa că este o datorie firească, sacră, de a contribui la eliberarea lumii ortodoxe de sub ocupaţie musulmană. Chiar domnitorii români s-au erijat în apărători ai creştinătăţii. Aşadar, o conştiinţă a unităţii pe principiul apartenenţei la aceeaşi religie creştin-ortodoxă a existat întotdeauna în Europa de sud-est şi aceasta a solidarizat şi sub aspect politic popoarele în multe situaţii. Autorul consideră însă că o astfel de solidarizare ar fi astăzi mai necesară decât oricând în vederea salvării specificităţii europene, ca leagăn al culturii şi civilizaţiei creştine.

Situaţia şi războiul din Kosovo au descoperit lumii lipsa de unitate a lumii ortodoxe. Majoritatea statelor ortodoxe au asistat nepăsătoare la distrugerea acestei provincii, parte a inimii iugoslave, „Ţara Sfântă” a Jugoslaviei, depozitarul celor mai multe vestigii ale credinţei şi istoriei sârbilor ortodocşi! Au fost chiar destule popoare ortodoxe, care s-au aliat altora, tot creştine, deşi de altă nuanţă şi au pornit război infernal pentru rezolvarea problemelor din Kosovo. Că au avut probleme reale sau inventate de către politicieni, cercetările viitoare ale istoricilor şl politologilor vor aduce noi clarificări. Cert este însă faptul că de secole populaţia sârbă-ortodoxă a trăit în pace şi în bună înţelegere cu musulmanii din Kosovo. De o situaţie asemănătoare ne amintim şi noi în Transilvania anilor 1940, de atrocităţile de la Moisei, de la Ip şi de la Trăsnea, deşi populaţiile română şi maghiară din localităţile respective trăiseră şi munciseră împreună de sute de ani! Desigur, în Transilvania lucrurile nu au avut amploarea celor din Kosovo, dar rănile au fost suficient de adânci şi dureroase pentru a putea fi uitate. Războiul din Balcani a descoperit o nerecunoaştere aproape totală de către occidentali a problemelor lumii ortodoxe. În mass-media occidentală statele din Balcani erau adesea socotite ca o lume stranie, quasi-civilizată, căreia trebuiau să i se impună nişte valori sau nişte principii cu forţa bombardamentelor.

Ori, într-o Europă unită, lumea ortodoxă trebuie să-şi aibă locui ei bine definit, cu problemele ei inconfundabile, cu valorile şi specificul ei. „După ce anti-comunismul şi-a pierdut utilitatea, măştile au început să cadă, dezvăluind adesea un anti-slavism îndrăcit, intolerant şi uneori fanatic. Războiul din Balcani a fost dovada…”.

„Mda! Domnul Dessart are dreptate şi lucrul acesta ar trebui să dea de gândit nu numai statelor cu populaţii majoritar ortodoxe, ci şi statelor europene neortodoxe, dacă oferta ce o fac de a realiza o Europă într-adevăr unită este sinceră şi realizabilă cu adevărat! Când vorbeşte de războiul din Balcani, Domnul Dessart nu-şi ascunde o ironie inteligentă, însă amară: „Războiul este un lucru prea important lăsat în seama militarilor!” (p. 20). Afirmaţia îmi aminteşte de o alta asemănătoare, privitoare la medici şi la medicină, când se punea problema clonării umane! Rezultatul intervenţiei militare din Balcani l-am descris oarecum mai sus, dar cităm mai departe: „Zeci de mii de morţi, distrugeri de sute de miliarde, o poluare atmosferică ale cărei efecte nu le putem încă măsura, o diseminare practic incontrolabilă a muniţiilor cu uraniu sărăcit, care riscă să provoace efecte genetice dezastruoase pentru generaţiile viitoare” (p. 50). Războiul din Jugoslavia a fost opera unor militari, ci nu decizia democratică a unor parlamente.

Pentru a fi mai convingător în susţinerile sale, Domnul Dessart ne duce cu gândul la vremea când Hitler a invadat Cehoslovacia în 1940. Atunci, „europenii ar fi evitat poate grozăviile celui de-al doilea război mondial, dacă cetăţenii săi ar fi reacţionat.” Propaganda îi îndoctrinase într-atâta, încât au aprobat mai mult sau mai puţin făţiş actul criminal ordonat de la Berlin. Nici de data aceasta europenii nu au fost solidari cu sârbii, nici ortodocşii, nici cei de alte confesiuni creştine. Orice recurgere la război este inacceptabilă pentru un creştin, fie el ortodox sau nu, fie el implicat sau nu, fie că acest război îi loveşte pe ortodocşi sau alte fiinţe umane. ,,Războaiele moderne au devenit crime contra umanităţii şi vor fi astfel din ce în ce mai mult, din cauza sofisticării crescânde a armamentului. Nu pot exista pentru un ortodox demn de acest nume agresiuni juste sau crime juste. Aşadar, nu pot exista războaie religioase, nici războaie sfinte!” .

Corect! Opoziţie clară, bazată pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, adânc înfiptă în morala creştină ortodoxă. Şi autorul continuă: „Războiul (orice război) este negarea absolută a ideii de religie: oricum am lua-o, tot fii ai lui Dumnezeu omorâm… Astfel, ştie toată lumea, că războiul nu a rezolvat niciodată nimic şi că după toate luptele trebuie să ne aşezăm în jurul unei mese şi să discutăm. Asistăm atunci la adevărate miracole, iar învinşii de ieri le transmit ideologia lor aşa-zişilor duşmani, interesele lor fiind apărate de aşa-zişii învingători. Doar bieţii morţi rămân morţi. Întotdeauna şi în orice vreme războiul este perfect inutil, dar sunt desigur şi unii cărora crima le foloseşte!” (p. 51).

Cât de frumos sunt gândite problemele majore, atunci când există un reper moral, la care să ne raportăm! Şi Domnul Dessart ne propune unul: revenirea la cel creştin autentic. Cartea gânditorului occidental devine la un moment dat un adevărat manifest adresat popoarelor Europei, europenilor socotiţi ca cetăţeni ai aceleiaşi ţări: „cetăţeni europeni, Europa este câmpul nostru de acţiune. Şi totuşi, acţiunile militare declanşate împotriva unui popor european nu sunt singurele războaie criminale, aşa cum agresiunile contra unui popor creştin nu sunt singurele agresiuni care există. Înaintea referendumului, ni se promisese că, aprobând acordurile de la Maastricht, vom pune capăt războaielor în Europa (de parcă războaiele n-ar omorî şi aiurea) şi brusc am fost azvârliţi în război (în inima Europei şi împotriva unui popor frate, prieten dintotdeauna, fără a fi măcar consultaţi, ca nişte lachei, de parcă cineva ne-ar fi pus la încercare laşitatea)”.

O adevărată conştiinţă europeană, o adevărată conştiinţă colectivă, ce suportă remuşcările faptului împlinit, simţindu-se responsabilă, la nivel de individ, de faptele colectivităţii întregi!

Domnul Dessart este un antirăzboinic convins, aşa cum este şi un creştin nu doar cu numele, un om care încearcă să-şi facă auzită vocea şi concepţiile într-o lume atât de bulversată, atât de încrâncenată. Pentru el nu numai războaiele europene nu trebuie să mai existe, ci orice război, indiferent unde s-ar desfăşura el pe planetă.

Europa Drepturilor Omului, Europa libertăţilor, Leagănul civilizaţiei, Europa creştină, trebuie să se solidarizeze, conştientizându-şi rolul pe care-l are în context universal, pentru a nu deveni port-drapelul unor interese militaro-industriale, străine valorilor culturale de sorginte creştină. Europa trebuie să redevină şi să rămână ea însăşi, să-şi păstreze sufletul care o reprezintă. Iar acesta trebuie să fie profund creştin. La realizarea acestui obiectiv, creştinii ortodocşi au un cuvânt greu de spus. Într-adevăr, problema este dacă ei se fac auziţi, dacă este cineva care să-i audă, să-i înţeleagă şi mai ales, să le dea ascultare! Biserica Ortodoxă este, aşa cum spune domnul academician, „una dintre bazele civilizaţiei creştine comune”, dar, într-o vreme în care cohorte de mercenari ai unor aşa-zise grupări creştine ne invadează ţara şi sufletele, socotindu-ne ca pe nişte sălbatici, care nici n-am auzit de Dumnezeu, care trebuie să fim „creştinaţi” urgent de dumnealor, este greu de crezut că, în concertul popoarelor va mai fi loc şi pentru vocea Bisericii Ortodoxe! Trist, dar adevărat!

Domnul Dessart analizează situaţia Ortodoxiei în general şi ajunge la o serie de concluzii, menite să tragă un semnal de alarmă privind dezbinările din sânul Ortodoxiei şi să sublinieze posibilităţile de refacere a unităţii panortodoxe. Pentru profunzimea analizei şi maturitatea înţelegerii faptelor, ne permitem să menţionăm aceste concluzii, fiindcă ele pot constitui un punct important de reper în discuţiile ce urmează să fie abordate la viitorul sinod panortodox aflat în pregătire, sau chiar în relaţiile dintre Biserica Ortodoxă Română şi celelalte Biserici Ortodoxe surori:

– Dezbinările din ţările baltice, datorate strădaniilor de desprindere ortodoxe de acolo de sub tutela Patriarhiei Moscovei şi trecerea lor sub jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului;

– pretenţiile Bisericii Ortodoxe a Greciei de a se numi doar ea singură ortodoxă, negând acest drept comunităţilor creştine care aparţin de alte patriarhii, precum cea a Macedoniei, Antiohiei sau celor egiptene creştine;

– suspiciunile de ilegitimitate faţă de o serie de Biserici Ortodoxe din Occident, ca cea iberică din Portugalia şi Spania, cea ortodoxă franceză, cea ortodoxă husită, cea ortodoxă celtică etc.;

– atitudinea de condescendenţă faţă de Bisericile Ortodoxe canonice dar minoritare, precum cele din Polonia, Cehia, Slovacia, Albania, Finlanda;

– polemicile interminabile cu Bisericile Ortodoxe Orientale necalcedoniene;

– situaţia nedefinită a bisericilor din Armenia şi Georgia;

– poziţiile divergente ale unor ierarhi faţă de francmasonerie;

– refuzul de a recunoaşte autocefalia Bisericii Ortodoxe din America multietnică şi desprinsă din trunchi european;

– permanenta polemică din sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova, care continuă să scindeze această comunicare;

– marginalizarea stiliştilor, adică a credincioşilor de rit vechi;

– apariţia unor Biserici Ortodoxe în Rusia, care fac să se scindeze unitatea Ortodoxiei ruse;

– concurenţa nejustificată dintre misiunile ortodoxe din Africa şi America.

Fără îndoială, autorul ar mai avea şi altele. Dacă s-ar trece peste aceste obstacole, Ortodoxia ar poseda „o imensă forţă spirituală interioară şi intrinsecă” (p.52-53), care i-ar permite să supravieţuiască în spiritul ei unitar, apostolic, sfânt şi sinodal, în condiţiile lumii de azi şi să se facă auzită în tratativele menite să rezolve marile probleme ale omenirii.

Domnul Dessart priveşte nu numai cu obiectivitate, ci şi cu simpatie „specificul politic” din Belarus, dar priveşte cu îngrijorare consecinţele incomensurabile ale catastrofei de la Cernobâl, care au afectat pentru o lungă perioadă această ţară. Scoate în evidenţă ideile-forţă ale unor gânditori europeni, precum Dr. Albert Schweitzer, care, încă din 1923, a lansat premizele unei politici axată pe „respectul faţă de viaţă” (p. 56-59). În spiritul respectului faţă de viaţă, domnul Dessart pledează nu numai asupra drepturilor fiinţei umane la viaţă, ci şi ale animalelor (p. 59-62), analizând în acest sens şi realităţile din multe ţări europene, inclusiv situaţia câinilor vagabonzi din România.

Un capitol special al cărţii tratează raportul dintre modernitate şi tradiţie. Lumea întreagă se polarizează în două grupări masive între care prăpastia creşte tot mai mult. La un pol se situează ţările bogate, beneficiare ale celor mai sofisticate descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, iar la celălalt pol statele sărace, furnizoare de materii prime, mână de lucru ieftină, de cele mai multe ori foarte competentă şi piaţă de desfacere pentru toate debuşeurile statelor dezvoltate. Această diviziune se transpune şi la nivel european. De o parte se situează vestul european, aflat cu multe decenii înaintea estului, sub aspect economic, tehnologic şi, în general, sub aspectul nivelului de viaţă; de cealaltă parte ţările foste socialiste, inferioare sub aspectul dezvoltării economice.

Acestea devin dependente de cele din prima grupă sub toate aspectele şi riscă să fie subjugate de cele dintâi. Un sistem de piaţă sofisticat face ca să sărăcească o categorie de state tot mai mult, în timp ce altă categorie să se îmbogăţească rapid. Produsele lumii occidentale sunt tot mai scumpe, în timp ce ale celei răsăritene tot mai ieftine, depăşite fizic şi moral, datorită diferenţelor mari de calitate. Situaţia aceasta face ca să se producă o adevărată hemoragie de materie cenuşie spre polul occidental.

Cei mai mulţi intelectuali, cercetători şi inventatori, într-un cuvânt „crema intelighenţiei” răsăritene se îndreaptă spre occident, contribuind, implicit, la accelerarea progresului tehnologic al acestuia. Mass-media joacă un rol important la diferenţierile acestea dintre est şi vest. Imperiul informaţional occidental invadează piaţa răsăriteană, oferindu-i acesteia materiale de proastă calitate, de cele mai mute ori tendenţioase, care contribuie în mod vizibil la degradarea morală a populaţiei, la scăderea nivelului intelectual, la distragerea atenţiei de la problemele majore şi grave ale societăţii. Omul răsăritean este invadat de produse subculturale, menite să-l îndobitocească, devenind astfel o masă umană uşor de manipulat. Infuzia masivă de elemente pseudoculturale pe piaţa răsăriteană, face să submineze valorile tradiţionale din ţările foste socialiste, pe care comunismul încă nu a reuşit să le distrugă. Europa Occidentală a furnizat, în special începând din secolul al XIX-lea, atât Europei Răsăritene dar şi unor ţări îndepărtate din Orientul Îndepărtat tehnologie sofisticată şi soluţii tehnice pentru tot felul de domenii, acestea ajutând la progresul unor ţări precum Japonia, Thailanda şi multe altele. Acest proces de influenţare a fost îndelungat şi a fost receptat treptat de populaţiile din zonele şi ţările respective. În prezent, atenţia se îndreaptă spre Europa Răsăriteană, iar influenţa este rapidă, agresivă, bulversând mentalităţi, realităţi materiale şi spirituale. Aceasta face să pară o reacţie adversă de respingere din partea populaţiilor receptoare. Noul este receptat lent, în paralel cu menţinerea valorilor tradiţionale, indiferent de domeniul de competiţie. Tradiţionalismul recunoscut al statelor răsăritene face ca noul să pătrundă, viteza de dezvoltare economică şi socială să fie vizibil frânată, iar diferenţa dintre cei doi poli, în loc să se micşoreze până la dispariţie, se adânceşte şi se măreşte tot mai mult. Exemple practice sunt destul de frecvente în cartea analizată.

Aşa, bunăoară, un ţăran român, care face agricultură pentru subzistenţă, sărac lipit pământului, nu va avea curajul să contracteze împrumuturi masive pentru a-şi achiziţiona tehnologie de vârf, nu va avea acces la formele de pregătire profesională în domeniul agricol sau al serviciilor şi va prefera să practice aceleaşi ocupaţii multimilenare cu aceleaşi mijloace tradiţionale de producţie. Aici un rol foarte important trebuie să revină statului, întregii societăţi, Europei Unite, care să găsească o limbă comună cu ţăranul tradiţional, fără să-l bruscheze, fără să-l târască spre o ţintă străină, improprie mentalităţii sale tradiţionale. Ţăranul tradiţional trebuie convins, nu forţat pentru a deveni, din partizan al tradiţiei, adept şi frecvent susţinător al noului, al progresului tehnologic. Reţinerea, prudenţa „analfabetului” în faţa noului, inovaţiei, trebuie înţeleasă ca o formă străveche de înţelepciune ancestrală, care a ajutat aceste populaţii să supravieţuiască în istorie, în ciuda vitregiilor prin care au trecut de-a lungul mileniilor. Ţăranul român, – şi nu numai el -, este capabil să recepteze noul, dacă se convinge de superioritatea acestuia. Dovadă incontestabilă o constituie răspândirea radio-ului, televiziunii şi a altor mijloace de informare mass-media până în cele mai îndepărtate cătune din munţi. Dacă la început a existat reţinere, atitudine de respingere, azi răsună satele de cântece emise de aceste mijloace transmise ultramodern. S-au găsit şi bani şi timp şi disponibilitate pentru ele, dar aceasta nu s-a făcut peste noapte, ci de-a lungul mai multor decenii. Ţăranul român a trăit într-un univers rural bazat pe cutume milenare, care priveau toate aspectele vieţii, într-un mediu cultural şi ideologic specific. Nu trebuie considerată cultura populară inferioară celei occidentale, academice, fiindcă „ceea ce este considerat ca fiind ştiinţific într-o epocă, poate deveni o superstiţie, în urma unei simple descoperiri şi viceversa” (p.69).

Între culturi trebuie să se înfiripeze un permanent dialog bazat pe respect mutual, pe toleranţă, înţelegere şi cooperare, care să conserve specificităţile fiecăreia. În faţa tehnologismului occidental, „Europa răsăriteană aduce o adevărată comoară de experienţe culturale, unice în felul lor. Pe de o parte, aceste experienţe şi produsele lor minunate acoperă mai multe secole şi sunt de o diversitate şi bogăţie de teme şi forme pe care vestul înclinat spre uniformizare culturală le poate cu greu egala. Pe de altă parte, ele sunt rodul unui spirit creativ în filozofie şi artă, inspirate spontan şi direct de natură” (p. 70).

Un efort comun, care ar facilita tuturor accesul la ceea ce au mai bun experienţele culturale ale partenerilor, ar face poate să răsară noi forme de creativitate, ca fruct al dezvoltării. Prin acest proces, dialogul ar da poate atunci naştere unor norme şi valori cu aplicativitate universală liber consimţite şi înţelese (p. 70). Cosmopolitismul multor cetăţeni din Europa Răsăriteană, dorinţa lor de a imita tot ceea ce vine din Occident, constituie un pericol cu bătaie lunga. Aceştia „vor să-şi vândă sufletul pentru ceva „devize”. Ei ar face bine să se gândească la inconştienţa gestului lor, pentru a nu fi groparii propriei lor istorii” (p. 71).

Un pericol cu consecinţe nebănuite încă îl constituie faptul că Parlamentul European nu doreşte să se menţioneze în viitoarea Constituţie Europeana specificul creştin al culturii şi mentalităţilor europene. Această tentativă de de-spiritualizare, de desacralizare a continentului este un adevărat atentat la însăşi identitatea lui. Enver Hodja nu a putut să dezrădăcineze cu forţa sentimentul religios din sufletul albanezilor, în ciuda tuturor manevrelor oficiale. Este lăudabil azi să se respecte minorităţile şi toate valorile lor, dar aceasta nu trebuie să includă terfelirea celor mai de seamă valori ale majorităţii populaţiei. Ori, creştinismul este numitorul comun al acestor populaţii şi popoare care trăiesc de la Atlantic la Vladivostok. Creştinismul şi-a pus profund amprentele asupra spiritualităţii europene timp de două milenii şi europenii nu au dreptul, în faţa generaţiilor trecute şi viitoare, să distrugă această comoară spirituală, în ciuda tuturor greşelilor şi abuzurilor care i se impută creştinismului în anumite momente din istoria sa bimilenară.

Europa ce se clădeşte acum ca stat federal nu trebuie să-şi impună să realizeze o singură limbă, o singură religie, o singură formă de cultură. Ar fi o mare greşeală şi o mare pierdere. Frumuseţea Europei viitoare constă tocmai în cultivarea diferitelor forme ale culturilor populare şi naţionale. Cultura Europei viitoare trebuie să fie o adevărată simfonie de culturi naţionale. „Fără rădăcini nu există creştere, nici vecinătate, nici altoi” (p. 72). O cultura omogenă, care să excludă diversitatea, ar însemna o adevărată sinucidere a spiritualităţii europene. Folclorul trebuie să fie respectat şi cultivat cu toate eforturile, fiindcă prin el naţiunile se regăsesc, se exprimă şi se dezvoltă spiritual.

Integrarea europeană nu trebuie să însemne, de asemenea, nici înăbuşirea limbilor naţionale, indiferent cât de larg ar fi teritoriul utilizării lor. Folosirea unei singure limbi ca mijloc unic de relaţie între cetăţeni ar duce la pierderea unor valori spirituale incomesurabile şi ireparabile. Clădirea Europei viitoare trebuie să se bazeze doar pe dorinţa de a trăi împreună a statelor componente, o entitate formată din mai multe entităţi, o unitate în diversitate. „Supravieţuirea culturilor şi tradiţiilor populare este singura şansă de supravieţuire a Europei noastre comune” (p.73). Etnosul, familia şi persoana sunt mai mult decât creaţii omeneşti; ele au o părticica de har, de dumnezeire în ele, au o menire, de care, la judecata de apoi, vor da seama popoarelor.

O zestre de valoare imensă a Europei şi a lumii de azi este cibernetica, al cărei creator este un român mehedinţean, Ştefan Odobleja, căruia Domnul Dessart îi cunoaşte dosarul şi drama vieţii. Cibernetica stă la baza tuturor creaţiilor din domeniul informaticii, la baza legăturilor rapide dintre oameni şi popoare. Iată că, prin Odobleja, intrăm încă o dată în circuitul valorilor de vârf ale culturii universale.

Un domeniu în care va trebui să se intervină masiv va fi acela al dreptului european, mai bine zis, raportarea normelor etico/juridice din noul cod legislativ la un sistem axiologic, la un summum de valori juridice tradiţionale, acceptate în unanimitate de mase mari de oameni. La alcătuirea viitorului cod de legi european, Domnul Dessart propune a se avea în vedere câteva principii de maximă importanţă:

– legislaţia europeana să tindă a adapta societatea, lumea la individ, la necesităţile lui vitale;

– principii de ordin umanist să călăuzească pe legiuitor;

– oamenii implicaţi în procesele de muncă;

– accesul la învăţătură;

– promovarea unor practici ecologice eficiente, menite să asigure individului în special şi societăţii în general un mediu ambiant sănătos;

– o organizare de tip federativ între state, astfel ca relaţiile dintre ele să fie bazate pe egalitate, respect reciproc;

– limitarea armamentului în general şi suprimarea unor arme cu grad ridicat de periculozitate;

– instituirea unei instanţe de pace internaţionale, care să reglementeze conflictele dintre state, evitându-se astfel recurgerea la forţa şi „argumentele” armate;

– refuzul unilateralismului;

– instituirea unei instanţe internaţionale, care să reglementeze chestiuni de drept internaţional privind spaţiul, marea, etica medicală etc., fără a lăsa doar o singură ţară să decidă în această privinţă.

Acestea şi altele sunt propunerile Domnului Dessart. Ele sunt gândite cu obiectivitate şi cu grijă pentru ziua de mâine, dar câţi sunt dispuşi să le ia în seamă?!

Domnul Dessart propune un lucru interesant: să nu se mai socotească progresul tehnologic ca etalon al progresului societăţii, ci să se instituie alte criterii axiologice pentru determinarea gradului de progres propriu-zis, cum ar fi cele de ordin etic, umanist, socio-cultural. Cuceririle spaţiale, manipulările genetice să nu mai fie apanajul unei elite restrânse a societăţii, ci în astfel de probleme majore să hotărască întreaga societate şi tot ea să controleze aceste manifestări

Construirea viitorului să se bazeze pe speranţă de viaţă, de bine şi de fericire, ci nu pe violenţă, exploatarea individului şi popoarelor, pe foamete şi analfabetism. Viaţa individului este efemeră, tocmai de aceea individul se lasă asimilat de societate şi-şi prelungeşte existenţa prin existenţa societăţii. De aici rezultă interesul vital al individului pentru crearea unui viitor fericit şi stabil pentru societatea din care face parte. Crearea viitorului este o responsabilitate a fiecăruia în parte şi a tuturor laolaltă. Lupta pentru pace şi pentru evitarea catastrofelor şi a autodistrugerii trebuie să constituie crezul omului din toate timpurile şi din toate locurile de azi înainte. Creaţia tehnologică trebuie să fie subordonată unor principii etico-juridico-politice. Conformismul este socotit de autor o formă de demisie, de evadare din realitate, o formă de dezinteres şi de laşitate. „Uniformizarea nocivă a imperiului mediatic mondial este un exemplu al voinţei de a dezintegra spiritualităţi, civilizaţii multiseculare, naţiuni istorice şi chiar simpla voinţă umană liberă” (p. 81). Terorismul mediatic al statelor puternice face să se promoveze produse, ideologii politice, aberaţii de ordin moral, pseudo-religii de substituţie, metisajul cultural (promovarea culturii unei ţări în detrimentul altor culturi, care, cu timpul, în astfel de codiţii neprielnice, dispar) etc.

Ţările est-europene şi cele din spaţiul ex-sovietic înţeleg eronat libertatea şi democraţia. Acestea s-ar reduce la libertatea modei, apariţia unor marginalizaţi sociali şi sexuali, apariţia unor publicaţii pornografice, folosirea drogurilor, diverselor forme de sub-cultură, hard-rock şi altele de genul acesta. O astfel de înţelegere este puerilă şi se bazează pe lipsa unei educaţii civice şi religioase corespunzătoare. Este dureros când jertfa unor oameni aduce urmaşilor doar coca-cola, ci nu demnitate naţională şi umană!

Domnul Dessart scoate în evidenţă lipsa de obiectivitate a presei occidentale în momente cruciale pentru unele state mici din spaţiul est european. Pe vremea când în Moldova erau manifestaţii eroice pentru afirmarea limbii şi culturii române, presa occidentală prezenta nişte banalităţi. O atitudine fermă şi fără echivoc ia Domnul Dessart faţă de tendinţele revizioniste ale unor state precum Ungaria, care „sub toate regimurile care s-au succedat a reînviat, în mod regulat în scopuri pan-maghiare împotriva României” (p. 85).

Autorul nu acordă o importanţă deosebită frontierelor de stat naţionale, care împart Europa; acestea sunt recente, bazate pe jocul puterilor şi speculaţiilor diplomaţilor. Aceste frontiere trebuie să se topească în momentul înglobării statelor respective în marele stat european.

Domnul Dessart nu uită nici un moment de problemele româneşti, pe care le cunoaşte suficient de bine şi militează pentru soluţionarea lor. Vede cu îngrijorare cum lumea ştiinţifică şi culturală românească nu este ajutată să se integreze în circuitul universal de valori, fiind ameninţată cu marginalizarea. Opinia mondială tinde să nu recunoască ori să treacă sub tăcere meritele incontestabile ale românilor la cultura şi civilizaţia mondială, la progresul unor domenii precum medicina, cibernetica, literatura, istoria, artele plastice, ştiinţele naturale şi ecologice, pedagogia etc.

Solidaritatea şi simpatia faţă de români de după Revoluţie a fost de scurtă durată şi ea a fost înlocuită repede cu convingerea că e vorba de un popor minor, nesemnificativ valoric. Autorul spune fără echivoc: „Eu cred că oricine are lecţii de dat poporului român, care în ciuda întâmplărilor unei foarte sumbre epoci, a reuşit să-şi salveze potenţialul său cultural şi ştiinţific naţional şi care, în plus, şi-a păstrat speranţa în zile mai bune. Această speranţă a susţinut poporul român şi a permis declanşarea procesului mântuirii naţionale” (p. 86).

În spirit democratic, poporul român trebuie lăsat să-şi creeze propriul său model de dezvoltare, adaptat condiţiilor specifice naturale şi spirituale, conform propriei inspiraţii şi propriei voinţe. Să nu mai fie considerat retardat sau incapabil de a recepta progresul, ci să fie tratat cu tot respectul cuvenit, pe picior de egalitate.

Autorul abordează problema foarte vehiculată în ultima vreme şi în anumite medii de la noi: aceea a federalizării României. Analizează diferite modele, cele din Elveţia, Spania, Jugoslavia etc. şi ajunge la concluzia că istoria acestor state este diferită de istoria românească: „un cetăţean român, oricare ar fi originile lui culturale, etnice şi religioase, este pretutindeni la el acasă, în România! Dacă începem să considerăm că România nu este decât însumarea unor mici părţi cusute una de alta, unde cetăţeanul dintr-o regiune este străin în altă regiune, acesta este începutul sfârşitului!” (p. 87). Şi analiza se încheie cu o concluzie fără echivoc: „Federalismul pe baze teritoriale? Un singur răspuns: „niciodată!” (p. 87).

Un capitol special este dedicat alegerilor din România, procentelor reprezentativităţii în parlament şi guvern. „Oamenii trebuie să înveţe a gândi prin ei înşişi şi să găsească între ei, românii, soluţii româneşti la probleme româneşti. Ajutorul şi solidaritatea străinilor sunt un lucru bun, dar amestecul este altceva!” Atenţia se îndreaptă şi spre valurile de „refugiaţi politici români”. E vorba de acei emigranţi, care se declară în Occident persecutaţi politici şi cer azil politic acolo. Realitatea infirmă asemenea afirmaţii. Ele sunt adevărate escrocherii atât faţă de statele occidentale gazde, cât şi faţă de România. Analiza se încheie cu o afirmaţie cu valoare de axiomă: „După revoluţia naţională trebuie să urmeze deşteptarea României, pentru a evita orice confiscare a continuităţii naţionale, indiferent de origine şi definiţie” (p.92).

Un panegiric dedicat sculptorului Andrei Ostap din Republica Moldova încheie lucrarea Domnului academician Francis Dessart. O scurtă bibliografie necesară ni-l face mai cunoscut şi mai apropiat pe autor. Sunt grupate apoi o serie de referinţe la personalitatea şi opera domnului Dessart semnate de personalităţi din diferite ţări.

Cartea se încheie cu postfaţa domnului Dr. Arthur Silvestri, în care se face atât prezentarea autorului, cât şi a cărţii şi filozofiei lui. Citind-o, admiraţia faţă de domnul Dessart creşte simţitor, fiindcă înţelegi încă o dată (deşi lectura cărţii confirmase aceasta cu prisosinţă), că te afli în faţa unei personalităţi de elită a intelectualităţii europene, în faţa unui adevărat patriot european, care analizează realităţile actuale pentru a extrage învăţătură de viitor, un om de bine, care evită să se situeze de partea celui mai tare, ci preferă partea celui care are dreptate, un om care visează la Europa de mâine ca o „ţară” de sine stătătoare, în care diversitatea să-i dea culoare şi unitate, o Europă sigură pe destinele ei, ci nu cobai de experienţe pentru puteri transatlantice. Domnul Dessart se înscrie în rândul prietenilor adevăraţi ai României şi ai poporului român, un prieten care devine adevărat avocat al cauzei româneşti, atunci când necesităţile o impun.

Reconquista este o carte care face cinste autorului, editorului şi intelectualităţii europene[1].

——————————————–

[1] „Datina”, Tr. Severin, an XVI (2005), 3875 (23 mart.), p. 6; 3877 (25 mart.), p. 3; 3878 (26-27 mart.), p. 3; 3879 (29 mart.), p. 3; 3880 (30 mart.), p. 3; 3881 (31 mart.), p. 3; 3882 (1 apr.), p. 5; 3883 (2-3 apr.), p. 5; 3884 (5 apr.), p. 5; 3885 (6 apr.), p. 5; 3886 (7 apr.), p. 3; 3887 (8 apr.), p. 3; 3888 (9-10 apr.), p. 5; 3890 (13 apr.), p. 5; 3891 (14 apr.), p. 5; 3892 (15 apr.), p. 5; 3893(16-17 apr.), p. 5.; în ,,Toptal’s Daily News”, Sinaia, 2012, 14 ian., ediție on-line(http://www.totpal.ro); Al. Stănciulescu-Bârda, Filosofia lui Francis Dessart, București, Editura Intermundus, 2005; republicată în ediție on-line (http.bibliotecaonline. files. worldpress.com);

https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/globalizarea-in-conceptia-academicianului-francis-dessart

//////////////////////////////////////////////

Ion Iovcev – „Ostatic în propria țară”

Prof. dr. Nicholas Dima, S.U.A.

O mărturie zguduitoare scrisă cu talent și dăruire sufletească de un compatriot din stânga Prutului; o carte care se citește pe nerăsuflate și pe care o recomand tuturor; o mărturie-document care ar trebui studiată în toate școlile din țară!Mult timp am crezut că etalonul suferinței îl găsim în închisorile comuniste. Când au apărut însă mărturiile celor care au supravietit deportărilor în Siberia m-am cutremurat descoperind soarta înfiorătoare la care au fost supuși frații noștri basarabeni și bucovineni. Acum, citind cartea lui Ion Iovcev, îmi dau seama că noi românii am avut o soarta de martiri. Toți am fost răstigniți pe crucea lui Iisus. Mulți își continuă și azi martiriul. E cazul confraților din Transnistria (chiar și a celor din România, Țară transformată cu ajutorul obedientelor otrepe autohtone în Colonie Corporatistă sub Ocupație Militară Străină – n.n.I.M.). Noi Românii supraviețuim de două mii de ani în pofida năvălirilor care au trecut peste pământul țării. De-a lungul istoriei, Rușii au vrut să ne desființeze și ca țară și ca neam. Și nu au fost singurii. În cartea „În Umbră Europei”, Robert Kaplan afirmă, ca de altfel și alți scriitori, că însăși existența noastră reprezintă un miracol. Am supraviețuit, dar așa cum am scris în cartea „Românii și România”, nu este suficient. Trebue să învingem. Fratele Iovcev ne arată că putem învinge. O dovedește liceul românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol.

Ion Iovcev s-a născut în perioada sovietică într-un sat din Basarabia. Tatăl său, deși de origine etnică bulgară, învață la o școală românească și devine mare admirator al României. Mama sa are rădăcini adânci românești. Amândoi sunt basarabeni. De la tatăl său, autorul a învățat să fie integru. De la mama să a primit cei șapte ani de acasă pe care i-a purtat cu cinste toată viață. Ion crește în satul natal cu limba maternă română, dar la școală e obligat să folosească alfabetul cirilic și să se declare moldovean. Studiile superioare le face la Tiraspol, oraș comunist și rusificat. La universitate se specializează în fizică și matematică și ajunge profesor de școală și ulterior director de liceu. În acea prioada începe și lupta pentru identitate.

Pe fundalul luptei pentru identitate lingvistică și etnică, autorul ne prezintă o frescă socială a vieții din anii târzii ai Ununii Sovietice când oamenii nu mai erau arestați în mod automat, dar zbuciumul de zi cu zi pentru supraviețuire era acerb. Ca student, Ion pleacă în fiecare vacanță să muncească fie în Kazakstan, fie în Siberia ori în Munții Altai, unde descoperă lumi diferite și cumva paralele celei oficiale. Condițiile sunt foarte grele, dar pentru a se întreține a trebuit să muncească. Despre Siberia, unde întâlnește și deportați din Basarabia, el scrie: „Am traversat Siberia, am văzut cum trăiesc localnicii și am înțeles că Moldova este un loc rupt din răi.” (p. 60). Poate așa se explică dece Rușii țin cu dinții de Basarabia.

Dezmembrarea Uniunii Sovietice și independența Moldovei le aduce noi speranțe basarabenilor și dorința reunificării cu țară. Am trăit personal acele momente pentru că în 1989 mă aflăm la Chișinău ca reporter al „Vocii Americii” și pentru că, ulterior, am revenit de mai multe ori în Basarabia și am fost în vizită și laTiraspol. Evoluția firească pro-română a evenimentelor a fost însă blocată. Și totuși, Chișinăul a adoptat alfabetul latin și a militat pentru limba română. Pe de altă parte însă, la instigareaa Moscovei, autoritățile din Tiraspol au declarat independența zisei republici nistrene și au declanșat un efort perfid de rusificare a românilor moldoveni.

Rușii sunt îngroziți de ideia că moldovenii sunt români. Autoritățile din Tiraspol resping cu îndărătnicie adoptarea grafiei latine în școlile românești din Transnistria. Ele cer imperativ că limba să fie scrisă în grafie cirilică și să fie numită „moldovenească”. Și aici începe tragedia de peste 30 de ani descrisă de Ion Iovcev care lupta pentru menținerea românismului… Dumnezeule mare ! Câtă ipocrizie! Dece se tem Rușii? Ce fel de oameni sunt ei?

La scurt timp după proclamarea independenței nistrene, Moscova trimite la Tiraspol cazaci șovini și înrăiți, infractori eliberați din pușcării și diverși indivizi dubioși. Îmbrăcați în uniforme de camuflaj aceștia patrulează înarmați pe străzi și intimidează populația. În același scop de intimidare a populației moldo-române, autoritățile de la Tiraspol au înarmat și elementele criminale locale (p. 81), În consecință, Transnistria rămâne suspendată între un trecut marxist, o Rusie expansionistă, o Moldovă neputincioasă și ambiguă, și o Românie distantă, care ea însăși se zbate să iasă de sub controlul „serviciilor” (și al Occiodentului agresiv și hrăpăreț – n.n.I.M).

Metodele de intimidare ale K.G.B.-ului din Tiraspol sunt draconice și variază de la amenințări până la asasinate. În luna mai 1992, Alexei Conovalev, vice-primar al satului Caragas, îndrăznește să înalțe Tricolorul românesc pe clădirea primăriei. La scurt timp după această Alexei dispare și de abia în octombrie i se găsește cadavrul aruncat într-o fântână abandonată. În paralel, școlile românești sunt continuu amenințate și timorate. La școală din Grigoriopol, de exemplu, un cazac în uniformă militară întră într-o clasa și împușcă rând pe rând toate cele 26 de litere ale alfabetului latin afișate pe un perete.

Autoritățile din Tiraspol au făcut orice, susține Iovcev, „pentru a trezi ura împotriva a tot ce este românesc și împotriva populației din dreapta NIstrului” (p. 93). Cu un profund simt misionar, Ion Iovcev nu se lasă însă intimidat și își continuă muncă de educator. Și face acest lucru timp de 30 de ani, fără compromisuri și fără să renunțe la limba maternă și la programa analitică românească a școlii. Iată ce scrie el la pagină 97. „Limba română îmi este leagăn deoarece am primit această dragoste de limba de la părinții mei, de la mama și tatăl meu care au învățat în perioada interbelică în școală românească. Când, după 1989, am trecut pentru prima dată Prutul, în pofida propagandei oficiale, am înțeles că suntem același popor, același neam, că vorbim aceiași limbă”.

Propagandă oficială promovată de Moscova a sucit totuși mințile multor locuitori din Transnistria. Numeroși ruși din zona au profitat de ea, deși nu toți au fost adepți ai politicii separatiste. În același timp, unii români basarabeni au trecut de partea inamicului și s-au purtat căinește cu proprii lor frați. Autorul ne oferă nominal asemenea exemple. În ce privește soarta românului de neclintit Ion Iovcev, citez dintr-o scrisoare pe care mi-a trimis-o recent: „Am fost amenintaț cu moartea la telefon, chemat pe la procuratura separatistă, pe la tribunale, am fost scos din casă, băgat într-o mașînă și amenințat cu moartea băgându-mi o grenadă la piept… Numai Dumnezeu știe cum am fost salvat”.

În ce privește școală pe care a condus-o, în decursul anilor această a fost devastată de două ori. Iată ce scrie autorul: „Prima devastare a avut loc în luna octombrie 1994, iar a două, cea mai sălbatică, a fost organizată și îndeplinită la 15 iulie 2004.” …Vandalii au spart ușile, au devastat mobilierul, au avariat instalațiile electrice și țevile de apă, au confiscat ahiva, au ars cărțile în limba română, au spart ferestrele… Aceiași vandali au smuls icoanele de pe pereți împreună cu portretele marilor noștri clasici Eminescu și Creangă… „Doamne ! De ce atâta răutate în lumea asta?” (p. 165) se întreabă autorul.

Ion Iovcev, împreună cu profesorii, părinții și elevii școlii, obțin totuși ajutorul fraților din Moldova și România și refac liceul care își reia misiunea. Apoi, în 2007 are loc ceremonia de decernare a diplomelor de bacalaureat a primei promoții a liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol. Absolvenții se prezintă la ceremonie cu fruntea sus, dar nu vor uită nici odată prin ce au trecut pentru a-și menține dreptul de a fi români și eventual de a se reuni cu țara, așa cum s-a făcut în 1918. În această ideie, Iovcev mărturisește că a sperat că unirea se va repetă în 2018, dar nu a fost să fie. „Unirea nu s-a împlinit încă”, scrie el la pagină 233 adăugând, „Nimeni nu va putea întoarce roată timpului și mersul istoriei. Numărătoarea inversă a început…”. Personal, aș vrea ca acest crez să răsune puternic în special în parlamentul de la București. Reîntregirea României se va împlini!

Între timp, liceul românesc „Lucian Blaga” a dobâdit respectul multor oameni cumpătați și cu bun simț de alte naționalități din Tiraspol. Un medic de etnie rusă vine să-și înscrie fiul la liceul „Blaga”. O tânără mamă de origine bulgară și cu soț ucrainean dorește și ea să-și înscrie copilul la același liceu… Când ai demnitate și ești integru te respectă și inamicii!

Trecând prin numeroase încercări, autorul e frământat de multe gânduri filosofice, dar și practice. El scrie că „regimul de la Tiraspol vrea că românii din stânga Nistrului să își uite rădăcinile, să uite de unde provin, cine le sunt strămoșîi … să distrugă cuvântul românesc”, dar, adaugă el, „«La început a fost Cuvântul» și cuvântul este însuși Dumnezeu. Nu se poate distruge o limbă cu Kalașnicovul… deoarece cuvântul nu este material, cuvântul e sfânt, e spirit, e suflet, iar sufletul este nemuritor” (p. 250). Și tot autorul continuă pe un ton realist, dar plin de speranța: „Nu e totul perfect în România, e rău și la Chișinău, dar în Tiraspol, în regiunea trasnsnistreană, e iadul pe pământ…” (p. 240). În semn de recunoștință, prietenul sau ardelean, poetul Ion Alexandru, îi spune cu lacrimi în ochi „Voi sunteți martirii neamului”. Aceste cuvinte, mărturisește fratele Ion, „m-au încurajat și m-au întărit”.

L-am cunoscut și eu pe regretatul poet. De altfel am avut deosebită satisfacție să găsesc printre susținătorii lui Iovcev și alte personalități din Chișînău cu care m-am împrietenit și pe care le-am prezentat la „Vocea Americii”: Alexandru Moșanu, Gheorghe Ghimpu, Nicolae Dabija, Vasile Șoimaru, Grigore Vieru, poetul care mi-a dedicat o poezie, Ilie Ilașcu, și dece nu, Iurie Roșca, cel care ne-a dezamăgit.

În încheiere, recomand fără rezerve cartea „Ostatic în propria țară”, București, Editura Universul Academic, 2022. Cu atât mai mult cu cât autorul are talent de povestitor, disciplină de matematician și înclinații de documentarist. Limbajul sau este bogat și modern, stilul cărții este cursiv și organizarea ei o face usor de lecturat. Miezul descrierilor este însă cutremurator. Nu mi-am putut imagina răutatea diabolică cu care unii ruși continua să-i persecute pe românii autohtoni din Transnistria pentru ca aceștia sa renunțe la identitate lor etnică. Dar nu mi-am imaginat nici dârzenia cu care fratele Ion și profesorii școlii împreună cu elevii și părinții acesora își apără dreptul de a fi români. Ion Iovcev s-a retras anul acesta de la conducerea liceului, ctitoria lui a rămas la datorie, iar el își continua misiunea de român.

https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/ion-iovcev-ostatic-in-propria-tara

//////////////////////////////////////////////

Eternul „celălalt”. O țară cu un viitor sigur și cu un trecut imprevizibil

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău

Mark Galotti-O scurta istorie a rusiei

„Cea mai importantă premisă pe care trebuie să o înțeleagă politicienii europeni este aceea că modul de a gândi politica externă de către Rusia vine, în cea mai mare măsură, din secolul al XIX-lea. Cea americană s-a format în secolul al XX-lea, „secolul Americii”, în timp ce politica externă a Europei se bazează pe o viziune utopică de secol XXI. De aceea se ajunge la situația în care cei antrenați în dialog sau negociere vorbesc unii pe lângă alții, mai ales la summituri, […] un exercițiu care costă timp și care duce la neînțelegeri și, apoi, la resentimente”. (Michael Stürmer, Putin și noua Rusie, 2009)

Cu circa 30 de volume la activ despre istoria, politica și securitatea Rusiei, cunoscutul istoric și analist Mark Galeotti (n. 1965) este, în prezent, unul dintre cele mai autorizate voci în domeniul politicii și securității Rusiei. Autor prolific, printre cele mai recente cărți ale sale numărându-se: „Armies of the Russian-Ukrainian War” (2019), „Russian Political Warfare: Moving Beyond the Hybrid” (2019), „Kulikovo 1380: The Battle that Made Russia” (2019), „The Modern Russian Army, 1992-2016” (2017) ș.a., lucrările lui Mark Galeotti se bucură de un mare succes, evidențiindu-se prin analiza inteligentă, maniera captivantă a expunerii și cantitatea imensă și variată de informații pe care o folosește pentru argumentarea concluziilor sale.

Mark Galeotti este profesor onorific la University College London și director general la Mayak Intelligence, o firmă de consultanță și cercetare specializată în relațiile cu Rusia. A predat istorie la Robinson College, Cambridge, și are un doctorat în științe politice la London Schol of Economics.

Recent, grație efortului Editurii Humanitas și al traducătoarelor din engleză Lia Decei, Irina Manea și Andreea Niță, două lucrări de mare popularitate ale conferențiarului și scriitorului cu sediul la Londra Mark Galeotti, aflate în topul The Times al celor mai bune cărți din 2019, au devenit disponibile inclusiv cititorilor de limba română[1].

Cu toate că pe parcursul ultimelor decenii, mai ales, dar și anterior, încă din secolul al XIX-lea, numeroși autori de mare prestigiu au elaborat și editat sinteze de mare valoare științifică privind istoria Rusiei, „destinul aparte” al acestei țări a continuat, totuși, să fie tratat preponderent prin geografia ei specifică, din care motiv, istoria ei reală, obiectivă, continuă să coexiste cu o mulțime de legende în această privință, de la modul în care Moscova a devenit creștină și „A treia Romă” – leagănul „adevăratei creștinătăți” (după ce prima a căzut în mâinile barbarilor, iar „A doua Romă”, Bizanțul, în mâinile Islamului), – până la încercările de azi ale Kremlinului de a prezenta Rusia ca pe bastionul valorilor sociale tradiționale și o stavilă împotriva ordinii mondiale dominate de americani.

Așa cum argumentează Mark Galeotti în lucrarea sa „O scurtă istorie a Rusiei” – rezultat al unei investigații de amploare, condensând 12 secole de evenimente, Rusia este o țară fără granițe naturale, nu are un singur neam sau popor, nici o adevărată identitate centrală. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad, având drept centru orașul și fortăreața cu același nume, acum despărțită de restul patriei-mamă, până la Strâmtoarea Bering, aflată doar la 82 de kilometri de Alaska. Dacă mai adăugăm și faptul că multe dintre regiunile Rusiei sunt greu accesibile, iar populația este izolată, toate acestea ne ajută să înțelegem de ce menținerea controlului central a fost și rămâne o adevărată provocare și de ce pierderea acestui control asupra țării i-a obsedat pe toți conducătorii ei, „de la cneazul Rurik la Vladimir Putin”.

Autorul lucrării evocă, în această privință, discuția purtată în una din călătoriile sale de documentare în Rusia cu un fost ofițer KGB, care i-a spus următoarele: „Am crezut întotdeauna că e vorba despre totul sau nimic: fie ținem țara cu pumn de fier, fie se va destrăma”. Așa cum pe bună dreptate consideră Mark Galeotti, îngrijorarea de această natură este valabilă și explică în mare parte istoria Rusiei de-a lungul secolelor: „de la ofițerii țariști la primii cneji medievali, aveau cam aceleași îngrijorări – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicațiilor moderne, le au cu siguranță în ziua de azi”[2].

Faptul că Rusia se află la răscrucea drumurilor între Europa și Asia înseamnă de asemenea că ea este eternul „celălalt” al oricui: europenii o consideră asiatică și viceversa. Istoria Rusiei a fost modelată în permanență din exterior. A fost invadată de străini, de la vikingi la mongoli, de la teutonii cruciați la poloni, de la francezii lui Napoleon la germanii lui Hitler. Chiar și atunci când nu a fost asediată fizic, a fost modelată de forțe externe culturale, privind mereu dincolo de hotarele ei pentru orice, de la capital cultural la inovație tehnologică. De asemenea, a reacționat la lipsa unor granițe printr-un proces constant de expansiune, aducând noi identități etnice, culturale și religioase în acest amestec.

Rușii sunt, în opinia lui Mark Galeotti, chiar ei un popor ca un palimpsest, cetățeni ai unei națiuni diverse, care manifestă mai mult decât altele aceste influențe externe în fiecare aspect al vieții. Desigur, toate popoarele sunt un amalgam de diferite credințe, culturi și identități, într-o măsură mai mare sau mai mică. Însă în legătură cu experiența Rusiei, trei lucruri frapează în mod deosebit. Primul este profunzimea și varietatea însușirii dinamice, de colecționar, a influențelor externe. Al doilea este reprezentat de modurile specifice în care structuri succesive au fost ridicate unul deasupra celuilalt, pentru a crea această țară și cultură aparte. În sfârșit, al treilea este reacția rușilor la acest proces: „conștienți – adesea jenați – de această identitate fluidă, hibridă, rușii au reacționat generând o serie de mituri naționale pentru a o nega sau a o celebra”[3].

Cu un popor palimpsest și o țară fără hotare geografice, culturale sau etnice clare, conducătorii Rusiei au revizuit în permanență trecutul, în speranța de a construi viitorul pe care îl doreau, recuperând de fiecare dată miturile și simbolurile culturale ori politice de care aveau nevoie. Din acest punct de vedere, actualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin, nu constituie o excepție, în încercările sale de a modela înțelegerea de către Rusia a istoriei sale. Tot mai mult, manualele școlare și cursurile universitare trebuie să adere la versiunea oficială care maximizează triumfurile și minimizează tragediile. În această nouă versiune a istoriei, Stalin devine un modernizator necesar și un comandant militar genial, cu Gulagul dat însă deoparte. Putin chiar insistă ca această nouă și oficială poveste a Rusiei să fie ceva „eliberat de contradicții interne și de dublă interpretare” -, ca și cum istoria adevărată a acestei țări ar fi fost vreodată așa de ordonată[4].

Cu referire la actualul președinte al Federației Ruse -, care face obiectul investigației lui Mark Galeotti în cea de a doua lucrare a sa[5] -, cu toate că este un actor al politicii globale de peste douăzeci de ani deja, cu toate că există numeroase biografii ce-i istorisesc viața și calendare ce-l înfățișează la bustul gol și cu toate că este un subiect familiar pentru satiriști și experți deopotrivă, autorul consideră, și nu fără temei, că „încă nu știm cu adevărat cine este”, respectiv, că trebuie să vorbim în continuare despre Putin. Și nu doar pentru că este – ne place sau nu – unul dintre cei mai importanți oameni de pe planetă și nici din pricina impactului luptei geopolitice pe care o duce cu Occidentul. Ci și pentru că el a devenit un simbol global, pe care fiecare îl definește în felul său.

În esență, ce știe marele public despre Vladimir Putin? Conform biografiei sale oficiale, Vladimir Vladimirovici Putin este născut la 7 octombrie 1952 în orașul Leningrad (astăzi, Sankt-Petersburg), în fosta Uniune Sovietică. De pe laMark Galotti Hai sa vorbim despre Putin 12 ani s-a apucat de judo, iar între 1970-1975 a studiat dreptul la Universitatea de Stat din Leningrad. Din 1975 a intrat în KGB, lucrând timp de 15 ani în structurile acestuia, din care 6 ani la Dresda, în Germania de Est. În 1983 s-a căsătorit cu Ludmila Șkrebneva, rezultând doi copii, Katerina și Maria. Ulterior, aflat în exercițiul mandatului prezidențial, Putin a divorțat pentru o presupusă relație a sa cu Alina Kabaeva, deținătoare a aurului olimpic la gimnastică ritmică, despre care se știe, totuși, foarte puțin.

În 1990 Putin s-a retras din serviciul activ al KGB și s-a întors în Rusia, devenind prorectorul Universității de Stat din Leningrad. În 1994 a devenit viceprimar al orașului. S-a stabilit la Moscova în 1996, intrând în echipa prezidențială, ca asistent al lui Pavel Borodin, administratorul șef al Kreminului. În 1998, președintele Boris Elțin l-a numit director al Serviciilor Federale de Securitate. În 1999, Elțin l-a numit pe Putin prim-ministru, iar pe 31 decembrie al aceluiași an a renunțat la funcția de președinte în favoarea sa.

Trei luni mai târziu, Putin a înregistrat o victorie electorală răsunătoare, parțial ca rezultat al succesului său în lupta contra retragerii din federație a Ceceniei. În timpul primului său mandat, a întărit controlul central asupra celor 89 de regiuni și republici ale Rusiei, și a redus puterea nepopularilor oameni de afaceri și magnați media din Rusia. A fost reales președinte în 2004 și în 2012, iar între 2008 și 2012, a deținut funcția de prim-ministru. Actualul mandat al lui Vladimir Putin, al patrulea la număr, de președinte al Federației Ruse expiră în 2024[6].

Sunt oare suficiente aceste informații lapidare pentru o judecată obiectivă asupra personalității și politicii pe care o promovează? În mod evident, nu, și Mark Galeotti invocă opinia unui fost ambasador european la Moscova, care afirma relaxat: „Ca să-l înțelegi pe Putin, trebuie pur și simplu să-i înțelegi pregătirea la KGB”, acest fapt deprimant ilustrând cu toată claritatea eșecurile atât de frecvente ale diplomației occidentale în a înțelege „tabloul complexității lui Vladimir Putin și, prin el, al Rusiei actuale”[7].

Așadar, este Putin un autocrat nemilos, sau salvator al unei națiuni asediate? Un veteran KGB, sau creștin evlavios? Un mare maestru al geopoliticii globale, sau un cleptocrat narcisist? Cine este, în fond, actualul șef de la Kremlin, văzut drept cel mai periculos om din lume? Așa să fie cu adevărat? Și ce planuri are?

Iată doar câteva întrebări de mare actualitate formulate de Mark Galeotti, la care reușește să ofere și multe răspunsuri la fel de argumentate și de credibile.

În parte, motivația autorului de a scrie această carte a fost frustrarea față de caricaturile simpliste și atât de des utilizate – și nu numai în Occident – în încercarea de a înțelege acest controversat și imprevizibil protagonist al politicii mondiale, care își apără intimitatea cu ferocitate, atât în interes personal, cât și dintr-un calcul politic bine gândit, astfel încât distanța pe care-o impune tuturor să-și imagineze „propriul Putin”.

Spre deosebire de mulți alți colegi de breaslă, Mark Galeotti prezintă o imagine complexă a lui Vladimir Putin și, prin aceasta, un tablou real și credibil al Rusiei actuale. Evident, autorul nu pretinde să fi înțeles totul și nici că toți ceilalți observatori se înșală. A studiat, însă, Rusia și locuitorii ei nu numai din surse documentare și istoriografice originale, ci a observat-o pe parcursul mai multor decenii de relații diverse – „am călătorit acolo și am vorbit cu toată lumea cu care am avut ocazia, de la polițiști din provincie la oficiali de la Moscova, m-am îmbătat împreună cu rușii și am dat șpagă atunci când am fost nevoit”[8], – rezultând, în consecință, o carte pentru toți cei curioși în legătură cu această figură enigmatică și dornici să înțeleagă de ce s-a creat atâta vâlvă și isterie în jurul lui Putin.

Ideea centrală și, în aparență, paradoxală, dezvoltată de autor în cuprinsul lucrării constă în faptul că poporul rus trebuie privit nu numai ca o victimă nevinovată, dar și în egală măsură, ca susținător devotat al lui Putin. Alegerile din 2000, bunăoară, au fost câștigate de Putin nu numai ca urmare a presiunii extraordinare a statului și a absenței unei alternative viabile, ci și a unui suport real din partea publicului. Oricât de mare ar fi fost simpatia de care se bucura Boris Elțin, comportamentul său din ce în ce mai ciudat era evident pentru toată lumea. În plus, războiul care mocnea în Caucazul de Nord și o serie de atentate teroriste misterioase – despre care se crede că ar fi fost aranjate de susținătorii lui Putin ca să sperie oamenii și să-i determine să voteze un candidat pentru care securitatea era o prioritate – i-au împins pe ruși în căutarea unui apărător credibil (și treaz) al neamului.

În așa mod, pornindu-și ascensiunea în marea politică cu doar vreo 5 % de susținători în sondajele de opinie, noul prim-ministru a devenit, într-un singur an, datorită, în mare măsură, războiului victorios, cu mari sacrificii și cu multă vărsare de sânge, purtat de Rusia în Caucazul de Nord, un erou național și un „mântuitor al națiunii”, câștigând, cu 52,6 % din totalul voturilor exprimate, la o rată de participare de peste 70 % dintre cei cu dreptul de vot, prima sa cursă pentru funcția de președinte al Federației Ruse.

În sfârșit, nu însă și în ultimul rând, Putin a fost și extrem de norocos, mai ales în primele sale două mandate prezidențiale. În pofida faptului că noua ordine instituită, în scurt timp, de noul lider de la Kremlin a fost și rămâne în continuare calificată în Occident nu mai mult decât o „demokratură”, aceasta a reușit și reușește, încă, să se justifice prin ea însăși, Putin și propaganda sa sugerând în permanență electoratului că nu piața mondială, globalizarea sau cererea din partea lumii industrializate este ceea ce duce la creșterea economică a Rusiei, ci înțelepciunea celor care conduc astăzi Kremlinul, Gazpromul și serviciile secrete de informații.

Tot în primele sale două mandate, în timp ce Occidentul era preocupat de „războiul global împotriva terorismului” și prețul petrolului și al gazelor era ridicat, Putin a fost liber să facă orice dorea acasă. A avut suficienți bani cât să se asigure că rușii de rând se puteau bucura de o calitate a vieții mai bună ca oricând, precum și ca să investească în armată și să cumpere elita, care să închidă ochii în schimbul propriei îmbogățiri. În același timp, Putin și-a înființat așa-zisele partide de opoziție iar opozanții reali au fost eliminați ori marginalizați, a reafirmat controlul de stat al televiziunii și a suprimat orice alternative viabile, dar ironia face că, probabil, ar fi putut să-și organizeze alegeri libere și corecte și tot el să le câștige.

Așa cum pe bună dreptate afirmă Mark Galeotti, Putin și-a dorit nu o simplă victorie, ci o adevărată încoronare, reușind să-i determine pe ruși să-l venereze tocmai pentru că i-a făcut să simtă că țara lor contează din nou în lume, chiar dacă a obținut-o cu prețul sacrificării democrației și degenerării ei în așa-numita „democrație gestionată”/„demokratură”.

Desigur, venerația de care încă se bucură Putin la nivel național, – dincolo de faptul că pare mai degrabă un fel de sindrom Stockholm[9], – nu înseamnă că rușii îl vor susține veșnic, mai ales dacă vor ajunge în punctul în care vor constata că nu le mai poate oferi lor și copiilor lor genul de viață la care se așteaptă. În această privință, istoria recentă oferă suficiente exemple de migrare a preferințelor electorale ale publicului de la un actor politic la altul, cel mai pregnant fiind cazul celebrului premier britanic Winston Churchill care, după ce a fost tratat cu un deosebit respect și entuziasm de către poporul britanic, fiind considerat arhitectul supraviețuirii și al victoriei în anii sumbri ai celui de-Al Doilea Război Mondial, cu toate acestea, a votat ca Churchill să plece din funcție, făcând astfel diferența între respectul față de el ca persoană și faptul că el și Partidul Conservator nu le mai puteau asigura viitorul dorit.

Așa cum observă Mark Galeotti, în timp ce perspectiva ca Putin să părăsească funcția ca urmare a pierderii alegerilor este atât de mică încât pare de neconceput, trebuie totuși să admitem că poporul rus este pe deplin capabil să facă distincția necesară și corectă între nuanțele politice.

Întreaga analiză a lui Mark Galeotti demonstrează că e greu de conceput o îmbunătățire substanțială a relațiilor Occidentului cu Rusia, atât timp cât Putin se află la Kremlin. Este evident că Putin este decis să recurgă la orice, pentru a se menține la putere, războiul sângeros declanșat împotriva Ucrainei constituind un exemplu elocvent în această privință. La fel însă de evident este și adevărul că țarul nu e veșnic, dat fiind că provocările cu care se confruntă devin tot mai numeroase și mai grave: impasul politic în care s-a pomenit, împotmolindu-și trupele militare într-un război irațional declanșat împotriva Ucrainei vecine; necesitatea diversificării unei economii cu productivitate scăzută, care continuă să rămână prea dependentă de petrol și gaze și tot mai izolată de investițiile și tehnologia occidentale, sau gestionarea ineficientă a crizei demografice și a fenomenului sărăciei care ia o amploare tot mai mare.

Și totuși, chiar dacă finalul carierei sale politice se întrevede tot mai clar, Mark Galeotti consideră – și pe bună dreptate – că trebuie să vorbim despre Putin chiar și atunci când el nu va mai fi, deoarece Occidentul s-ar putea să se confrunte în viitorul apropiat cu o Rusie putinistă chiar și fără Putin: „pe lângă faptul că a cultivat o generație politică de mini-Putini, unul dintre motivele fundamentale pentru longevitatea sa în funcție este acela că el întruchipează și canalizează sentimente împărtășite de majoritatea rușilor”[10]. Tocmai din aceste considerente, necesitatea de a ține în frâu răul pe care Rusia îl poate face în continuare Europei și Occidentului, în ansamblu, și reducerea la minimum a ocaziilor lui Putin de a pune la cale noi ticăloșii reprezintă, în accepția autorului cărții, cea mai bună soluție la care se poate spera, oricât de pesimistă și de lipsită de ambiție pare să fie o astfel de strategie.

————————————-

[1] Mark Galeotti, O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin. Traducere din engleză și note de Lia Decei, Editura Humanitas, București, 2021, 187p.; Mark Galeotti, Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul. Traducere din engleză de Irina Manea și Andreea Niță, Editura Humanitas, București, 2021, 143p.

[2] Mark Galeotti, O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin. Traducere din engleză și note de Lia Decei, Editura Humanitas, București, 2021, p. 10.

[3] Ibidem, p. 12.

[4] Ibidem, p. 177.

[5] Mark Galeotti, Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul. Traducere din engleză de Irina Manea și Andreea Niță, Editura Humanitas, București, 2021, 143p.

[6] Michael Stürmer, Putin și noua Rusie, Editura Litera Internațional, București, 2009, p. 55-56.

[7] Mark Galeotti, Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul. Traducere din engleză de Irina Manea și Andreea Niță, Editura Humanitas, București, 2021, p. 12.

[8] Ibidem.

[9] Simpatie perversă pe care victimele unei răpiri o pot nutri pentru răpitorii lor.

[10] Mark Galeotti, Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul. Traducere din engleză de Irina Manea și Andreea Niță, Editura Humanitas, București, 2021, p. 142.

https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/eternul-celalalt-o-tara-cu-un-viitor-sigur-si-cu-un-trecut-imprevizibil

///////////////////////////////////////

Laboratoarele de arme biologice ale armatei americane.

De Helena Glass

Derulând pe Twitter, am dat peste un videoclip cu RFK Jr. spunând Congresului că vaccinurile Covid au fost de fapt dezvoltate de Departamentul Apărării și administrate către Pfizer și Moderna, deci par să provină de la Big Pharma, motiv pentru care Big Pharma a primit clauza de „fără răspundere”. Videoclipul a dispărut, a fost șters din repostarea mea și de atunci a fost șters.

Trump se înclină pentru că a făcut din Operațiunea Warp Speed unul dintre cele mai importante momente din istorie. El continuă să ignore complet faptul că aceste vaccinuri au cauzat nu doar evenimente adverse și decese, ci și recurența Covid la indivizi. Uneori durează săptămâni întregi.

Un studiu NIH efectuat pe soldați la începutul administrării vaccinului (decembrie 2020 – august 2021 – deși publicat în iunie 2021) a stabilit că miocardita s-a dezvoltat la 24 de persoane vaccinate în decurs de patru zile. Autorii studiului au pus sub semnul întrebării dacă miocardita ar trebui considerată un „eveniment advers” și raportabil. Concluzia a fost că rezultatele nu vor fi incluse. Autorii au provenit din cadrul Marinei, Armatei, Pușcașilor Marini și al Clinicii Mayo.

Sistemul de Sănătate Militară face parte din Departamentul Apărării, nu din Departamentul de Sănătate sub conducerea lui Kennedy Jr. Cei doi șefi din cadrul Sistemului de Sănătate Militară sunt „interimari – încă neconfirmat”, inclusiv Dr. Stephen Ferrara și Dr. David Smith . Smith este un medic executiv certificat, iar Ferrara provine de la CIA.

Operațiunea Warp Speed a fost comandată inițial de Moncef Slaoui , iar mai târziu de generalul Gustave Perna. Experiența lui Moncef la GlaxoSmithKline s-a încheiat brusc după o carieră de administrare a vaccinurilor copiilor africani în cadrul unor teste clinice. Generalul Perna nu are nicio pregătire medicală, dar a fost numit șef al Comandamentului Materialelor Armatei SUA – care include supravegherea „Stocului de Arme Chimice” de la Arsenalul Redstone.

Fort Detrick a ocupat un loc central ca posibil teren fertil pentru Covid ca armă biologică. Având în vedere că SUA au semnat un acord cu jurământul mic de a nu mai crea niciodată arme biologice, în cadrul Protocolului de la Geneva din 1972, prin care toate aceste arme urmau să fie distruse, evident că nu a fost cazul. Israelul nu a semnat niciodată.

Acum 77 de ani, armata americană a construit Poligonul de Testare Dugway din afara orașului Salt Lake ca laborator secret pentru arme biologice. Acesta este încă operațional și a avut parte de mai multe „accidente”. Este securizat printr-un spațiu aerian cu acces special care acoperă 325 pe 205 de mile – cel mai mare din SUA. În 1968, peste 6200 de oi au fost găsite moarte după ce Dugway a eliberat agentul neurotoxic VX. Armata a negat utilizarea agentului, în ciuda faptului că autopsiile au arătat că aceasta a fost cauza morții oilor.

În 2015, Laboratorul Dugway a expediat camioane pline de mostre vii ale virusului antrax către diverse locații din țară – timp de un deceniu înainte ca activitatea să fie raportată. Instalația a fost supranumită Zona 52 datorită securității sale și speculațiilor privind agenda sa privind armele biologice, despre care susține că este pentru contramăsuri pașnice, nu pentru arme ofensive.

Ani mai târziu, Departamentul Apărării a anunțat că această instalație folosea în mod curent arme biologice aeriene în vecinătatea orașului Dugway, a cărui populație este acum de doar 342 de persoane, față de 2356 în 1970.

Când Rusia a atacat pentru prima dată Ucraina, unul dintre factorii principali au fost 52 de laboratoare americane de arme biologice răspândite ilegal în toată țara. O afirmație susținută în cele din urmă de Victoria Nuland în cel mai bun stil al ei în stilul lui Hillary, de genul „și ce dacă”, în timp ce vorbea în fața Comisiei pentru Relații Externe a Senatului, în martie 2022! Nuland a susținut că Departamentul Apărării era îngrijorat că, după localizarea laboratoarelor de arme biologice, Rusia ar prelua controlul asupra activităților lor ilegale ultrasecrete. Ambasada SUA în Ucraina a declarat că finanțează programe de cercetare în Ucraina care lucrează asupra „celor mai periculoși agenți patogeni din lume”.

Și încă o dată, SUA au fost prinse într-o minciună oribilă cu privire la un tratat pe care nu l-au respectat și nici nu au intenționat să-l respecte, semnat cu mai bine de 50 de ani înainte.

Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed desfășoară cercetări privind vaccinurile în colaborare cu Pfizer, Moderna, Sanofi, Merck, NIH și alții, privind HIV, malarie și coronavirusuri. Spre deosebire de industria farmaceutică, diversele cercetări și studii clinice ale departamentelor militare nu sunt nici pe departe la fel de strict reglementate în ceea ce privește studiile clinice efectuate pe „soldați voluntari”.

La începutul anului august, Kennedy Jr. a anulat 22 de contracte în valoare de 500 de milioane de dolari pentru cercetarea ARNm.

Autoritatea pentru Cercetare și Dezvoltare Biomedicală Avansată (BARDA) a fost creată în 2006. Aceasta lucrează în colaborare cu Fundația Gates, Wellcome și Fundațiile Nova Nordisk. CARB-X este un parteneriat global non-profit care dezvoltă noi „produse” pentru a combate viitoarele infecții bacteriene anticipate, cu o serie de noi vaccinuri și produse farmaceutice de trei pagini. Indicând posibila următoare pandemie – bacterii.

DACĂ NIH și armata au dezvoltat într-adevăr Covid, iar armata a ajutat sau a dezvoltat complet vaccinurile pentru Big Pharma, nu ar trebui să fim surprinși, având în vedere că Institutul Rockefeller a inițiat prima pandemie folosind soldați ca subiecți de testare în ceea ce a fost numit în mod eronat Gripa spaniolă – care a fost rezultatul pneumoniei bacteriene ca efect secundar al vaccinului Rockefeller.

O altă observație; din 2016 până în 2020, directorul BARDA, Rick Bright , numit de Trump, a fost demis după ce a susținut că utilizarea hidroxiclorochinei pentru Covid era periculoasă și că vaccinurile erau singurul leac adevărat. Bright lucrase anterior pentru Fundația Gates, OMS, CDC și HHS. Acum lucrează pentru Fundația Rockefeller.

*

Helena Glass este fostă expertă contabilă autorizată (CPA) și are specializarea în domeniul imobiliar și planificare financiară, specializarea fiind: fostă sculptoare în bronz și dansatoare. Este o colaboratoare frecventă la Global Research.

Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității

de Michel Chossudovsky

Michel Chossudovsky analizează în detaliu modul în care acest proiect insidios „distruge viețile oamenilor”. El oferă o analiză cuprinzătoare a tot ceea ce trebuie să știți despre „pandemie” – de la dimensiunile medicale la repercusiunile economice și sociale, fundamentele politice și impactul mental și psihologic.

„Obiectivul meu ca autor este de a informa oamenii din întreaga lume și de a infirma narațiunea oficială care a fost folosită ca justificare pentru a destabiliza structura economică și socială a unor țări întregi, urmată de impunerea «vaccinului» «mortal» împotriva COVID-19. Această criză afectează umanitatea în ansamblu: aproape 8 miliarde de oameni. Suntem solidari cu semenii noștri și cu copiii noștri din întreaga lume. Adevărul este un instrument puternic.”

Recenzii

Aceasta este o resursă detaliată, de mare interes, dacă ești motivat să înțelegi puțin mai bine perspectiva mai largă. Autorul cunoaște foarte bine geopolitica, iar acest lucru se reflectă în modul în care este contextualizat Covid. — Dr. Mike Yeadon

În acest război împotriva umanității în care ne aflăm, în acest atac singular, neregulat și masiv împotriva libertății și bunătății oamenilor, cartea lui Chossudovsky este o stâncă pe care să ne susținem lupta. – Dr. Emanuel Garcia

În cincisprezece capitole concise, bazate pe informații științifice, Michel urmărește falsa pandemie de covid, explicând cum un test PCR, care a produs până la 97% rezultate fals pozitive dovedite, combinat cu o campanie neobosită de fricare 24/7, a reușit să creeze o „plandemie” la nivel mondial încărcată de panică; că această plandemie nu ar fi fost niciodată posibilă fără infamul test de reacție în lanț a polimerazei modificatoare de ADN – care până în ziua de azi este impus unei majorități de oameni nevinovați care nu au nicio idee. Concluziile sale sunt confirmate de oameni de știință renumiți. — Peter Koenig

Profesorul Chossudovsky expune adevărul că „nu există nicio relație cauzală între virus și variabilele economice”. Cu alte cuvinte, nu COVID-19, ci implementarea deliberată a unor carantine ilogice și nefondate științific a cauzat închiderea economiei globale. – David Skripac

O lectură a cărții lui Chossudovsky oferă o lecție cuprinzătoare despre cum există o lovitură de stat globală în desfășurare, numită „Marea Resetare”, care, dacă nu este rezistată și învinsă de oamenii iubitori de libertate de pretutindeni, va duce la un viitor distopic încă neimaginat. Transmiteți mai departe acest cadou gratuit de la profesorul Chossudovsky înainte să fie prea târziu. Nu veți găsi atât de multe informații și analize valoroase la un singur loc. – Edward Curtin

De asemenea, puteți accesa versiunea online a cărții electronice făcând clic aici .

Global Research este o publicație media finanțată de cititori. Nu acceptăm nicio finanțare de la corporații sau guverne. Ajutați-ne să ne menținem pe linia de plutire. Faceți clic pe imaginea de mai jos pentru a face o donație unică sau recurentă.

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

https://www.globalresearch.ca/us-military-bioweapon-labs/5898228

///////////////////////////////////////////

Ce spune Bill Gates despre carnea artificială: „Este foarte bună”

Andrei Cristian Andrei

Carnea artificială, Bill Gates spune că este „foarte bună”. Filantropul miliardar și co-fondatorul Microsoft a răspuns miercuri la întrebările utilizatorilor Reddit. Între subiectele abordate, carnea artificială și încălzirea planetei. Într-un interviu pentru MIT Technology Review , filantropul spune că „oamenii din țările bogate ar trebui să mănânce 100% carne sintetică”

➡ Germania vrea să reducă cu 80% cantitatea de carne din alimentația populației sale

Carnea artificială, Bill Gates spune că este „foarte bună”

Lumea nu va putea evita depășirea obiectivului stabilit în Acordul de la Paris privind Clima din 2015 de a limita încălzirea globală la, în mod ideal, 1,5 grade Celsius în comparație cu nivelurile pre-industriale, a declarat Bill Gates miercuri utilizatorilor Reddit, scrie CNBC.

Deși este „grozav” dacă oamenii vor să fie vegani, Gates nu crede că majoritatea oamenilor vor face asta și crede că produsele alternative din carne vor fi „în cele din urmă” „foarte bune”.Gates a sprijinit mai multe companii care lucrează pentru a produce produse din carne fără carne, inclusiv Beyond Meat și Impossible Foods , a spus el utilizatorilor Reddit. Și el a susținut, de asemenea, Memphis Meats (care de atunci a fost redenumită sub numele de Upside Foods) , a spus Gates, și care preia celule de la un animal real și crește produsele în medii de laborator.„Cred că în cele din urmă aceste produse vor fi foarte bune, chiar dacă ponderea lor este mică astăzi”, a spus Gates pentru Reddit. Este important să inovăm modalități alternative de a produce alternative de carne și modalități conștiente de climă, deoarece „pentru oamenii care vor să devină vegani, este grozav, dar nu cred că majoritatea oamenilor vor face asta”, a spus Gates.Cultivarea plantelor și creșterea animalelor sunt responsabile pentru 19% din emisiile de CO2, este calculul făcut de Gates.

„Țările bogate ar trebui să mănânce 100% carne sintetică”

„Țările bogate ar trebui să mănânce 100% carne sintetică. Te poți obișnui cu diferența de gust , ca să nu mai vorbim că, în timp, va deveni și mai apetisant ”, a declarat Bill Gates într-un interviu acordat revistei MIT Technology Review , în care spune că este serios îngrijorat de viitorul planetei noastre, din ce în ce mai amenințată de schimbările climatice la care contribuie agricultura intensivă pentru lanțul alimentar.Acesta este motivul pentru care, explică co-fondatorul Microsoft, este urgent să ne schimbăm obiceiurile alimentare , „trecând, de exemplu, la consumul de carne sintetică și produse alternative pe bază de plante. Vacile crescute pentru carne de vită contribuie în mare măsură la emisiile de gaz metan. Emisiile lor în atmosferă, între 2000 și 2017, a crescut dramatic, atingând cotele industriei combustibililor fosili”.

Vacile emit prea mult dioxid de carbon, susține Gates

„Nu cred – continuă Gates – că cele mai sărace 80 de țări din lume vor putea vreodată să mănânce carne cultivată, ale cărei tehnici de producție sunt destul de scumpe. Tocmai din acest motiv fac apel la națiunile mai avansate din punct de vedere politic și tehnologic, capabile deci să suporte costurile. O strategie care ar face posibilă reducerea drastică a poluării mediului . Pentru a vă face o idee, fiecărui kilogram de carne de porc sau de pasăre îi corespunde o cantitate de dioxid de carbon care variază de la 3,2 la 4,6 kilograme, în timp ce pentru producția de carne de vită dioxidul de carbon generat se apropie de 60 de kilograme. Cu încălzirea globală care crește la patru grade Celsius până la sfârșitul secolului.” Un dezastru pentru Pământ: dacă acesta ar fi cazul – conchide Bill Gates – ar exista o creștere a riscului de dezastre naturale, foamete și migrație în masă.

https://ziarulromanesc.de/carnea-artificiala-bill-gates-foarte-buna/

//////////////////////////////////////////////

Noua Ordine Mondială atacă industria alimentară. Porcăriile pe care vom fi obligați să le mâncăm!

Planul Marii Resetări gândit de elita globalistă și care va fi prezentat oficial la Davos, în ianuarie, cu ocazia Forumului Economic Mondial, nu este deloc o veste bună pentru noi. Noua Ordine Mondială (NOW) ne așteaptă cu organisme modificate genetic, proteine cultivate în laborator și cocktailuri de produse farmaceutice. De fapt, despre asta e vorba – corporațiile, iar în cazul de față Big Pharma, vor să controleze cât mai mult din elementele vieții planetare, de la datele digitale până la fiecare lingură de mâncare pe care oamenii o consumă!La Davos, Marea Resetare va dezvălui și un ambițios plan de transformare a industriilor alimentare și agricole, precum și a întregii diete umane. Totul, sub pretextul că va reduce deficitul alimentar, foametea și boala și chiar va atenua schimbările climatice, de care se sperie atât de tare Greta Thunberg. Însă, dacă aruncăm o privire mai atentă asupra corporațiilor și a think tank-urilor cu care colaborează Forumul Economic Mondial (ONG-ul finanțat de George Soros și Klaus Schwab) vedem că, pe undeva, scopul urmărit este controlul corporațiilor asupra industriei alimentare.

Marea Resetare, umbrela tuturor giganților

În iulie, când publica volumul „Covid-19: Marea Resetare”, Klaus Schwab îi provoca pe liderii industriei globale și factorii politici să „folosească bine pandemia, fără a lăsa criza să se risipească”. Acum, s-a aflat că Marea Resetare este o „umbrelă” atotcuprinzătoare – organizațiile partenere includ cei mai mari jucători în colectarea datelor IT, telecomunicații, fabricarea armelor, finanțe, produse farmaceutice, biotehnologie și industria alimentară.

Iar planurile pentru „resetarea” industriei alimentare și a agriculturii includ proiecte și parteneriate strategice care favorizează organismele modificate genetic, proteinele fabricate în laborator, cocktailurile farmaceutice și substanțele chimice industriale, prezentate toate ca soluții durabile pentru problemele alimentare și de sănătate.De exemplu, lângă Forumul Economic Mondial stă o organizație numită EAT Forum, fondată de Wellcome Trust, organizație înființată cu bani de la colosul GlaxoSmithKline (gigant Big Pharma). EAT Forum colaborează cu aproape 40 de guverne din Europa, Africa, Asia, America de Nord, America de Sud și Australia și își propune să „creeze noi orientări dietetice și inițiative de dezvoltare durabilă”.

Avertismentul profesorului Leroy

Frederic Leroy, profesor de științe alimentare și biotehnologie la Universitatea din Bruxelles, afirmă că EAT Forum lucrează îndeaproape cu unele dintre cele mai mari companii alimentare specializate în „meat analogue” (substitut de carne sau, peiorativ, carne falsă). Inclusiv cu Impossible Foods, care urmărește înlocuirea alimentelor nutritive sănătoase cu creații de laborator modificate genetic. Impossible Foods îi are sponsori pe Jeff Bezos (Google) și Bill Gates (Microsoft). Recent, analize de laborator dezvăluiau că produsele Impossible Foods (carnea falsă creată de ei în laborator) conțineau niveluri de glifosat de 11 ori mai mari decât limita admisă!

În prezent, EAT Forum a dat drumul unei campanii masive denumite FReSH, pe care organizația o descrie drept un efort uriaș de transformare a sistemului alimentar. Printre partenerii proiectului se numără Bayer, Cargill, Syngenta, Unilever și chiar gigantul tehnologic Google.„Dieta pe care încearcă să ne-o impună «ei» își propune să reducă aportul de carne și lactate al populației globale cu până la 90%, în unele cazuri. Totul va fi înlocuit cu alimente, cereale și ulei fabricate în laboratoare”, trage un semnal de alarmă profesorul Frederic Leroy.

https://www.national.ro/stiri-externe/noua-ordine-mondiala-ataca-industria-alimentara-porcariile-pe-care-vom-fi-obligati-sa-le-mancam-702715.html/

//////////////////////////////////////////////

Securitatea alimentară, pe lista neagră a elitei globaliste. Lovitura de stat împotriva umanității prinde viteză

Guvernele lumii, școlite și instruite de ONG-urile sorosiste să aplice Marea Resetare, continuă să impună extinderea unor măsuri ce vizează limitarea drepturilor și libertăților cetățenești. Aparent, totul se face pentru a combate noul coronavirus, după cum transmit public autoritățile. Dar în culise bătălia se dă pentru a transforma complet societatea și chiar viața umană, iar asta se poate doar printr-un control total și supunere oarbă. Criza energetică riscă să lase lumea în beznă, iar cea alimentară, înfometată.Ca răspuns la ce se întâmplă, pe întreg globul au loc proteste, iar focul nemulțumirii se extinde cu repeziciune. Oamenii confundă această mobilizare populară cu o rezistență eficientă, însă lovitura de stat declanșată de elita globalistă împotriva umanității câștigă ritm de la o lună la alta. Elita folosește o gamă largă de măsuri pentru a-și implementa agenda de control a populației. Iar cu ajutorul liderilor politici instruiți în „incubatoarele” de genul Young Global Leaders school ea este implementată punct cu punct.

Exploatarea pandemiei, mijloc de îmbogățire

Un mijloc de a face acest lucru a fost exploatarea pandemiei Covid-19, mai ales prin măsurile de control, cum ar fi blocajele impuse de autorități. Ce s-a reușit este, de fapt, cea mai mare redistribuire a bogăției de la săraci la bogați din istoria omenirii.

Potrivit ONG-ului Oxfam, „un nou miliardar a apărut la fiecare 26 de ore de la începutul pandemiei. Cei mai bogați 10 miliardari din lume și-au dublat averea, în timp ce se estimează că peste 160 de milioane de oameni au fost împinși în sărăcie”.

Lanțurile de aprovizionare, la pământ

Marea Resetare continuă și în al patrulea an de pandemie, implementarea 5G merge mai departe, dispariția banilor fizici nu e departe, „nașterea” omului nou se apropie.

Printre eforturile elitei globaliste se numără și acelea de distrugere a lanțurilor de aprovizionare, mai ales cele legate de industria alimentară. Astfel, de la începutul pandemiei, lanțurile globale de aprovizionare au fost grav perturbate cu intenția de a le forța să se prăbușească. Acest plan a fost executat folosind o combinație atentă de restricții aplicate de guverne, sub pretextul evitării răspândirii virusului SARS-CoV-2.

Dar asta nu a fost tot, planul a cuprins și distrugerea progresivă a micilor fermieri, preluarea terenurilor agricole de către magnați ca Bill Gates și promovarea cu insistență a organismelor modificate genetic.

Prin urmare, folosind o combinație de tehnologii (5G, IA și blockchain), s-a reușit preluarea controlului complet al lanțurilor de aprovizionare cu alimente. În același timp, alimentele naturale sunt tot mai îndepărtate din ofertă și înlocuite cu carne cultivată în laborator, alimente sintetice și chiar mâncare tipărită 3D!

Apelul lui Kennedy Jr. și cartelul alimentar

Una dintre personalitățile importante care au atras atenția asupra numeroaselor inversări dramatice privind proprietatea terenurilor agricole, controlul și diversitatea alimentelor și producției alimentare este Robert F. Kennedy Jr.

Într-o analiză trimisă presei, Kennedy jr. atrage atenția asupra faptului că, în mare secret, Bill Gates s-a făcut cel mai mare proprietar de terenuri agricole din Statele Unite.

În paralel cu acest pericol, Robert F. Kennedy Jr. vorbește și despre un cartel alimentar care controlează aprovizionarea cu alimente în întreaga lume. Sunt nominalizate principalele conglomerate alimentare: Cargill, Continental Grain, Louis Drefuss , Bunge & Born, Andre, Archer Daniels Midland / Topfer, ConAgra, IBP, Nestle, Unilever, Philip Morris. „Astăzi, războiul alimentar este ferm sub controlul Londrei și al New Yorkului. «Cartelul» este pregătit să aplice un garou producției de alimente și livrărilor de export”.Omenirea este pe punctul de a pierde și puținul control pe care-l mai avea asupra lanțului de aprovizionare cu alimente. În aceste zile este util să ne amintim comentariul infam pe care îl făcea la un moment dat Henry Kissinger: „Cine controlează sectorul alimentar, controlează oamenii. Cine controlează energia, controlează continentele. Cine controlează banii, controlează lumea”.

https://www.national.ro/social/securitatea-alimentara-pe-lista-neagra-a-elitei-globaliste-lovitura-de-stat-impotriva-umanitatii-prinde-viteza-751260.html/

/////////////////////////////////////////////

Mocirla multilateral dezvoltată

Scris de Vladimir Tismăneanu

Tot aşa cum detest uniformele, îmi repugnă încolonările. Nu suport ritualurile de masă. Te constrâng să intri în coloană, să devii mulţime, turmă. Pe 23 august, înainte de 1989, mort copt, trebuia să participi la defilare.

Participarea era obligatorie, semnai un convocator. Făcea parte din așteptatul comportament de iobag. Nu veneai, adio prime, aprobări de vacanțe prin ONT în țările socialiste, singura străinătare permisă, adio concediu în timpul verii, nu în martie ori noiembrie. Te aveau la mână, o știau ei, o știam noi. Te chemau la COM (Comitetul Oamenilor Muncii), te treceau prin razătoare, îţi frecau ridichea, te muștruluiau, te dăscăleau cu o încrâncenare pe cât de jalnică, pe atât de falsă. Îţi spuneau să-ţi „bagi minţile-n cap”.Totul se derula sub semnul lui pseudo. Jucăriile erau de multă vreme delabrate. Până şi demagogii urlau din răsputeri fără nicio noimă, șarlatanii îşi uitaseră de mult partiturile, iconografii oficiali pictau fără urmă de zel mirifice scene dintr-un paradis de mucava. Realismul socialist se transformase în realism contorsionist. Se mima marele caraghioslâc național, Ubuescu dădea din mâini bezmetic. Ubueasca zâmbea tâmp, tembel, ovin. Circ macabru. Piane mecanice dezacordate, fantoșe, fantome, fanfară militară, megafoane, urale, lozinci, miros de transpiraţie, oameni de ordine, greață, un Fanar mizerabil, întunecat, fără sfârșit şi cu ușile pentru veșnicie închise. No exit.Încercați să transmiteţi senzația de sufocare celor care n-au trăit în sistemul totalitar. Verbele de senzaţie, o ştim de la Wittgenstein, ridică probleme de transmisibilitate. Cum poţi tu să simţi ce simt eu când spun „Mă doare măseaua”? E nevoie de memorie şi de postmemorie.

E nevoie să nu lăsăm aceste amintiri să dispară ca şi cum era vorba, pe 23 august, de o chermeză naţională. Nu era nici cântec, nici joc şi cu atât mai puţin voie bună.

Sunt uneori întrebat de ce-am plecat definitiv din România în septembrie 1981. Sper ca acest text răspunde, măcar parţial, unei asemenea întrebări. Observaţi că nu am menţionat în acest text cuvântul „Securitate”. Pentru că nu doar Securitatea ne teroriza. Ne terorizau chiar colegii noştri dispuşi să ne constrângă, să ne facă asemeni lor, şuruburi dintr-o maşinărie care anulează chiar şi visul libertăţii. Ne cereau să pretindem că participăm voluntar la propria înrobire. Acea închisoare nu era de catifea. Era mocirla multilateral dezvoltată. Din care, mai întâi la Timişoara, apoi în toată ţara, cetăţenii României au sperat să iasă în acel miraculos decembrie 1989.

https://putereaacincea.ro/mocirla-multilateral-dezvoltata/

/////////////////////////////////////////////

(Ieri in Timisoara, dar maine-in toata tara ) Saloane cu mucegai la Spitalul pentru Copii din Timişoara

Scris de Melania Cincea

Patru saloane ale Secţiei de Chirurgie Pediatrică a Spitalului de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu” Timişoara – care deserveşte toată zona de vest a ţării –, sunt năpădite de mucegai. Un mucegai gros şi negru.

Igienizarea saloanelor, amânată în favoarea unor „acţiuni cu caracter urgent”

O mamă a cărei fiică a fost operată şi internată la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu” Timişoara ne-a sesizat în privinţa mucegaiului consistent de pe pereţii salonului: „Uitaţi-vă cum este la «Louis Ţurcanu». Imaginea este din salonul în care e internat copilul, operat de curând. Dar nu e aşa numai în salonul acesta. Unul din medicii cu care am vorbit mi-a spus că a ajuns să aibă insomnii din cauza acestei situaţii. Oribil!…” Într-adevăr, nu este un singur salon din acest spital ai cărui pereţi sunt încărcaţi de pete mari şi groase de mucegai. Care nu s-au depus de pe o zi pe alta.L-am întrebat pe dr. Ovidiu Adam, directorul spitalului – al cărui management a fost transferat către Consiliul Local Timişoara – câte saloane, câte alte spaţii din spital sunt afectate de mucegai şi în ce secţii ale spitalului sunt acestea. „S-a constatat apariţia mucegaiului în saloanele 14, 15, 16, 17 aflate în cadrul Secţiei Clinice Chirurgie Pediatrică. Aceste saloane sunt situate în mansarda clădirii, unde deasupra geamurilor, la nivelul punţii termice, periodic (după sezonul rece) apare mucegaiul”, transmite directorul spitalului, printr-un răspuns semnat împreună cu purtătorul de cuvânt, dr. Mihai Gafencu.

Imaginile vorbesc însă de la sine despre lipsa, de o bucată bună de vreme, a unei curăţenii temeinice. Aşadar, l-am mai întrebat, când a fost realizată ultima acţiune de curăţenie generală, de dezinfecţie în spital, care să fi implicat şi eliminarea mucegaiului? Răspunsul referitor la data ultimei acţiuni de genul acesta este evaziv: „Acţiunile de curăţenie / dezinfecţie se efectuează zilnic (de două ori pe zi sau de câte ori este necesar) conform unui grafic stabilit la nivel de spital, pe fiecare secţie. Curăţenia generală se efectuează săptămânal în saloane sau la externarea pacienţilor din salonul respectiv”, declară dr. Ovidiu Adam. Cât despre mucegai, eliminarea acestuia „se efectuzează prin igienizare planificată pentru luna iunie 2021, cu personal propriu”. Cum s-a ajuns în situaţia ca mucegaiul să fie atât de extins şi în strat atât de gros? Pentru că, justifică managerul spitalului, „acest personal propriu a fost implicat în ultimele trei luni la alte acţiuni cu caracter urgent (pentru relocarea spaţiilor destinate blocului alimentar şi ale spălătoriei spitalului, ceea ce a dus la amânarea igienizării acestor saloane.”

L-am întrebat, de asemenea, dacă există în cadrul spitalului un comitet de sănătate şi securitate în muncă şi când a realizat acesta ultima acţiune de verificare a condiţiilor de sănătate din spital, ce măsuri a propus, iar dacă acestea nu au fost aplicate de conducerea spitalului, din ce motiv. Dr. Ovidiu Adam spune că există un astfel de comitet care face acţiuni de verificare trimestrial, procesele-verbale fiind aduse la cunoştinţa Comitetului Director al spitalului „unde sunt prezentaţi factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, verificările privind aplicarea şi respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă”. Conducerea spitalului nu transmite, însă, dacă mucegaiul din saloane – factor de risc şi de îmbolnăvire şi pentru personalul spitalului –, a fost observat de acest comitet, nici ce propuneri a primit în acest sens de la respectivul comitet.

Lege interpretată original, pentru a interzice fotografiile făcute în spital

Probabil, în încercarea de a preveni apariţia în spaţiul public a unor astfel de imagini, care pun în lumină nefavorabilă spitalul şi ridică o serie de întrebări legate de respectul faţă de pacient, în incintă au fost lipite afişe prin care se atrage atenţia că fotografiatul şi filmatul în spital sunt strict interzise, prin Legea 47/2003, privind drepturile pacientului, „fiind fapte de natură penală”…Ce consideră, de fapt, această lege ca fiind sancţionabil disciplinar, contravenţional sau penal? Nicidecum fotografiatul sau filmatul în incinta unui spital unde sunt sesizate nereguli. Articolul 37 din respectiva lege, singurul care vizează sancţiuni impuse de încălcarea drepturilor pacientului, prevede că „Nerespectarea de către personalul medicosanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.”

//////////////////////////////////////////////

Forumul Economic de la Davos, campanie pentru carnea sintetică

Mănâncă iarbă, omule, face bine la tranzitul intestinal. Asta ne transmit liderii care se pregătesc să pună lumea la cale în stațiunea Davos. Întrunirea Forumului Economic Mondial prilejuiește lansarea pe piață a Marii Resetări, planul gândit de elite ca fiind o nouă formă de guvernare a planetei. The Great Reset este, însă, și despre schimbarea individului, „Omul nou” despre care se tot discută în ultimele luni.

Dincolo de obediență și îndoctrinare ideologică, Noua Ordine Mondială ne-a pregătit cu minuțiozitate până și regimul alimentar pe care trebuie să-l urmăm. Astfel, răsfoind voluminosul plan „The Great Reset”, dat deja publicității de Klaus Schwab (autor), am descoperit un capitol aparte, rezervat hranei viitorului.

Sub pretextul că trebuie să combatem schimbările climatice și mai ales înmulțirea populației globului, elitele ne îndeamnă să mâncăm buruieni! Da, ați citit bine, buruieni, iarbă, tot ce-i verde! Globaliștii numesc asta „acțiuni îndrăznețe pentru hrana ca o forță a binelui”. Evident, ca să salvăm planeta!Potrivit Forumului Economic Mondial,buruienile pot fi hrănitoare și gustoase, trebuie doar să le acordăm o șansă;

pe măsură ce populația planetei crește, ierburile pot fi o sursă sigură de hrană;

capacitatea buruienilor de captare a carbonului poate ajuta la combaterea schimbărilor climatice!;

buruienile îi ajută pe fermieri să identifice problemele solului, pentru a putea apoi stimula randamentele agricole.

Printre motivele pentru care ierburile sunt hrana viitorului, globaliștii au trecut: ușurința cu care cresc, numărul mare de nutrienți, nevoia de a avea diete diversificate și, asta-i chiar tare de tot, gustul minunat!

Așadar, adio, fripturi „în sânge”, baza sunt buruienile crescute pe lângă casă.

Fără proprietăți, fără păreri

Omul viitorului nu va avea proprietăți. Național a mai scris despre planul Noii Ordini Mondiale care urmărește ca, în anii ce vin, proprietatea să nu mai existe decât ca amintire. Fără case, fără bunuri mobile, dar și fără păreri, căci „Noul normal” asta presupune, să nu ai idei, să nu exprimi opinii, să nu fi contra orice ți se livrează.Acum, se schimbă și hrana, așa că omul viitorului va mânca buruieni, nu va deține nimic și va fi fericit. Cel puțin așa garantează progresiștii globaliști care au început deja să lucreze la implementarea Marii Resetări.

https://www.national.ro/stiri-externe/forumul-economic-de-la-davos-campanie-pentru-carnea-sintetica-708581.html/

////////////////////////////////////////

Primul tip de carne artificială a fost aprobat în Europa. În ce țară se va vinde și cui îi este destinat

Marea Britanie va deveni prima țară europeană în care se va vinde carne cultivată în laborator. Organismele de reglementare au permis unui start-up britanic să realizeze carne de pui din celule cultivate în laborator. Această carne va fi destinată animalelor de companie, relatează publicația Bloomberg…

Det. aici

https://www.euronews.ro/articole/primul-tip-de-carne-artificiala-a-fost-aprobat-in-europa-in-ce-tara-se-va-vinde-s

////////////////////////////////////////////

Michel Chossudovsky – „Criza mondială a coronavirusului, lovitură de stat globală împotriva umanității”

Global Research

„Iadul este gol și toți demonii sunt aici” (William Shakespeare, Tempest, 1610).

Destabilizarea structurii sociale, politice și economice a 190 de țări suverane nu poate constitui o „soluție” pentru combaterea virusului. Dar aceasta a fost „soluția” impusă, implementată în mai multe etape încă de la începutul crizei provocate de coronavirus, în ianuarie 2020. Este distrugerea vieților oamenilor. Este destabilizarea societății civile.

Știința falsă a susținut această agendă devastatoare. Minciunile au fost susținute de o campanie masivă de dezinformare media. „Alerte Covid” incetante și repetitive, 24/7, în ultimii doi ani.

Istorica carantină din 11 martie 2020 a declanșat haos economic și social la nivel mondial. A fost un act de „război economic”: un război împotriva umanității.

Această agendă diabolică a subminat suveranitatea statelor naționale. A contribuit la un val de falimente. A sărăcit oamenii din întreaga lume. A dus la o creștere spirală a datoriei globale denominate în dolari.

Carantina din 11 martie 2020, aplicată simultan în 190 de țări, a dus la: „Închiderea forței de muncă” coroborată cu „Paralizarea locului de muncă”. Impactul previzibil: Cea mai gravă criză economică din istoria lumii.

Michel Chossudovsky analizează în detaliu modul în care acest proiect insidios „distruge viețile oamenilor”. El oferă o analiză cuprinzătoare a tot ceea ce trebuie să știți despre „pandemie” – de la dimensiunile medicale la repercusiunile economice și sociale, fundamentele politice și impactul mental și psihologic.

„Obiectivul meu ca autor este de a informa oamenii din întreaga lume și de a infirma narațiunea oficială care a fost folosită ca justificare pentru a destabiliza structura economică și socială a unor țări întregi, urmată de impunerea «vaccinului» «mortal» împotriva COVID-19. Această criză afectează umanitatea în ansamblu: aproape 8 miliarde de oameni. Suntem solidari cu semenii noștri și cu copiii noștri din întreaga lume. Adevărul este un instrument puternic”.

Recenzii

Dr. Mike Yeadon – Aceasta este o resursă detaliată, de mare interes, dacă ești motivat să înțelegi puțin mai bine perspectiva mai largă. Autorul cunoaște foarte bine geopolitica, iar acest lucru se reflectă în modul în care este contextualizat Covid.

Dr. Emanuel Garcia – În acest război împotriva umanității în care ne aflăm, în acest atac singular, neregulat și masiv împotriva libertății și bunătății oamenilor, cartea lui Chossudovsky este o stâncă pe care să ne susținem lupta. –

Peter Koenig – În cincisprezece capitole concise, bazate pe informații științifice, Michel urmărește falsa pandemie de covid, explicând cum un test PCR, care a produs până la 97% rezultate fals pozitive dovedite, combinat cu o campanie neobosită de fricare 24/7, a reușit să creeze o „plandemie” la nivel mondial încărcată de panică; că această plandemie nu ar fi fost niciodată posibilă fără infamul test de reacție în lanț a polimerazei modificatoare de ADN – care până în ziua de azi este impus unei majorități de oameni nevinovați care nu au nicio idee. Concluziile sale sunt confirmate de oameni de știință renumiți.

David Skripac – Profesorul Chossudovsky expune adevărul că „nu există nicio relație cauzală între virus și variabilele economice”. Cu alte cuvinte, nu COVID-19, ci implementarea deliberată a unor carantine ilogice și nefondate științific a cauzat închiderea economiei globale.

Edward Curtin – O lectură a cărții lui Chossudovsky oferă o lecție cuprinzătoare despre cum există o lovitură de stat globală în desfășurare, numită „Marea Resetare”, care, dacă nu este rezistată și învinsă de oamenii iubitori de libertate de pretutindeni, va duce la un viitor distopic încă neimaginat. Transmiteți mai departe acest cadou gratuit de la profesorul Chossudovsky înainte să fie prea târziu. Nu veți găsi atât de multe informații și analize valoroase la un singur loc.

https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/michel-chossudovsky-criza-mondiala-a-coronavirusului-lovitura-de-stat-globala-impotriva-umanitatii

//////////////////////////////////////////////

Balerina de la Auschwitz

Edith Eger

În 1945, un tânăr soldat american a observat în lagărul Gunskirchen o mână mișcându-se într-un morman de cadavre. A descoperit o tânără scheletică și a chemat rapid ajutor medical și a adus-o înapoi din pragul morții. Tânăra cântărea 32 de kilograme, avea spatele rupt, febră tifoidă, pneumonie și pleurezie. Soldatul nu știa că a salvat-o pe „Balerina de la Auschwitz”, care va deveni peste ani unul dintre cei mai mari terapeuți (care a salvat mii de vieți) și care la 90 de ani scrie o carte, care a devenit reper în literatura memorialistică. Povestea de viață a doctorului Edith Eva Eger (pentru că de spre ea este vorba), este un exemplu extraordinar despre puterea minții și modul în care tot ceea ce ni se întâmplă în viață, inclusiv experiențele dureroase și traumatice, poate fi transformat într-o sursă de inspirație și ne învață să ne concentrăm asupra a ceea ce este posibil și nu asupra a ceea ce este imposibil. Dr. Eger și-a dedicat zeci de ani restituirii armatei americane (care i-a salvat viața) a soldaților printr-o terapie extinsă pentru șocul post-traumatic, vizite la instituții militare din întreaga Americă, fiind consultant pentru Armata și Marina S.U.A..

Edith Eva „Edie” Eger (născută în Košice /Kassa la 29 septembrie 1927) este unul dintre cei mai apreciați psihologi, care practică în Statele Unite. Elevă și prietenă cu marele Viktor Frankl și-a luat doctoratul în psihologie clinică la Universitatea din Texas din El Paso. În 1978, a deschis o clinică de terapie în La Jolla, California și a fost numită profesor la Universitatea din California, San Diego. Este specialistă în tratamentul tulburării de stres post-traumatic. Memoriile ei intitulate „The Choice – Embrace the Possible”, publicate în 2017, au devenit un bestseller internațional. A doua ei carte, intitulată „The Gift – 12 Lessons to Save Your Life”, a fost publicată în septembrie 2020. Aceste cărți și interviuri stau la baza prezentului articol.

Edith Eger este fiica cea mai mică a croitorului Lajos și a Ilona Elefánt, evrei maghiari din Kassa. Eger a urmat liceul și a luat lecții de balet. A fost membră a echipei olimpice maghiare de gimnastică până în 1942 când guvernul maghiar a promulgat noi legi anti-evreiești și ea a fost eliminată din echipa de gimnastică. Sora ei mai mare, Clara, cântă la vioară și a fost admisă la Conservatorul din Budapesta. Sora ei Magda era pianistă. În luna mai 1944, patru membri ai familiei împreună cu 12.000 mii de evrei din Kassa au fost deportați la Auschwitz. Clara a fost ascunsă de profesorul ei de muzică și a scăpat de deportare. La Auschwitz mama ei a fost ucisă imediat în camera de gazare.

Edith și sora ei Magda abia se schimbaseră în uniformele lor gri, rupte și nepotrivite ca mărime, când a sosit un ofițer nazist în uniformă. Era „marele savant” Josef Mengele, căutând deținuți talentați, care să-l distreze. Auzind că Edith s-a pregătit ca balerină, a selectat-o. În memoriile sale, Eger povestește că în aceeași seară Mengele a făcut-o să danseze în cazarmă, pe muzica „Dunării albastre”. În timp ce dansa, îl putea auzi discutând cu un alt ofițer despre care dintre cele câteva sute de fete prezente trebuie să fie ucise în viitor.

– Dacă ratez un pas, dacă fac ceva pentru a-i displace, aș putea fi eu, scrie ea. „Dansez. Dansez. Dansez în iad…” Drept „onorariu”, a primit o pâine pe care a împărțit-o cu alte fete. Edith Eva Eger a trecut prin diferite lagăre, inclusiv în Mauthausen. Când naziștii au evacuat Mauthausen, Eger a fost trimisă într-un marș al morții (împreună cu sora ei Magda) către lagărul de concentrare Gunskirchen, pe o distanță de aproximativ 55 de kilometri. Când nu a mai putut merge mai departe (din cauza epuizării), una dintre fetele cu care împărțise „pâinea lui Mengele” a recunoscut-o și a purtat-o pe brațe mai departe, împreună cu Magda.

După eliberare, Edith și Magda s-au recuperat în spitalele de campanie americane și s-au întors la Kassa unde au găsit-o pe sora lor Clara. Părinții lor și logodnicul lui Edith, Eric, nu au supraviețuit la Auschwitz. S-a căsătorit cu Béla (Albert) Éger, pe care l-a cunoscut în spital – unul dintre puținii evrei supraviețuitori în Ungaria, care se alăturase partizanilor slovaci în timpul războiului. În 1949, au fugit împreună cu fiica lor în Statele Unite. Iată ce spune despre acel început „Am venit în America în 1949 și am lucrat într-o fabrică, lucrând la bucată. Când m-am dus la baie, am văzut un panou care scria „colorat”. Mi-a fost foarte, foarte greu să vin din Germania nazistă în America și să văd că există prejudecăți și aici. Așa că mergeam mereu la baia pentru „colorați”. M-am înscris în NAAC. Am defilat cu Martin Luther King. Am fost la Washington în 1963, cântând. Cred că dragostea nu este ceea ce spui, ci ceea ce faci. Îi rog pe oameni să se angajeze pentru pace și să formeze o familie umană, astfel încât să ne putem accepta unul pe altul cu diferențele noastre. Să nu se supună unul pe altul. Acesta din urmă ar fi începutul sfârșitului democrației”.

În S.U.A., familia Eger a mai avut doi copii. Fiica lor, Marianne (psihoterapeut la New York), este căsătorită cu Robert Engle, laureat al Premiului Nobel pentru economie. Béla Eger a murit în 1993.

Edith Eva Eger a suferit de traumă de război și de vina supraviețuitorului și nu a vrut să vorbească mulți ani despre despre război și Holocaust cu cei trei copii ai săi. A petrecut decenii chinuită de flashbackuri și de vinovăția proprie (de ce am supraviețuit eu și nu alții), hotărâta să tacă și să se ascundă de trecut. În 1990, la 35 de ani de la încheierea războiului, s-a întors la Auschwitz și a reușit în sfârșit să ierte, sa se ierte și să se vindece. La îndemnul lui Philip Zimbardo, ea a publicat prima sa carte „The Choice” (Alegerea) în 2017.

Există o întreagă literatură despre Holocaust, am citit multe cărți privind acest subiect, am fost cuprins de mânie și groază văzând cum ideologia și fanatismul nasc orori și degradează ființa umană, dar nici una nu m-a impresionat până la lacrimi precum „The Choice”.

Cartea este o poveste adevărată despre rezistență și speranță. Ororile Holocaustului nu au zdrobit-o pe Edith. De fapt, au ajutat-o să învețe să trăiască din nou cu o forță, care afirmă viața și iertarea. A vorbi despre rezistența spiritului uman chiar și în cele mai grele circumstanțe constituie un far de speranță pentru vremurile noastre. Am constatat că nu sunt singurul care gândește așa: „Dr. Edith Eva Eger este genul meu de erou. Ea a supraviețuit unor orori și brutalități de nespus; dar, în loc să-și lase trecutul dureros să o distrugă, a ales să-l transforme într-un dar puternic – unul pe care îl folosește pentru a-i ajuta pe alții să se vindece” (Jeannette Walls)

Titlul șochează: „The Choice (Alegerea) – acceptă cu bucurie posibilul. După ce citești cartea, îl înțelegi. În concepția lui Edith în orice moment există mai multe alternative posibile din care poți alege. Ea se exemplifică cu câteva momente din expierența proprie. „Chiar și la Auschwitz au existat opțiuni. Am văzut oameni atacând paznicii și au fost împușcați imediat. Ca ființe umane avem acest răspuns automat – fie luptă, fie fugă. Eu am recunoscut că la Auschwitz nu puteam lupta. Aș fi fost împușcată. Și nu puteam să alerg, pentru că dacă aș fi atins sârma ghimpată aș fi fost electrocutată”.

O a doua alegere a fost după eliberarea din lagăr: „Am fost la spital. Nu aveam păr. Am avut febră tifoidă. Eram în ghips pentru că trebuia ajustat spatele – și, vă spun, mă trezeam dimineața și nu aveam de ce să mă trezesc. Știam că părinții mei nu se vor întoarce și, într-un fel, realitatea m-a lovit. Nu am crezut niciodată că merit să supraviețuiesc. Nu numai că aveam vina supraviețuitorului, dar aveam și rușine. Apoi am început să mă gândesc – dacă voi trăi, trebuie să fie pentru ceva. Nu doar împotriva a ceva, ci pentru viață”. A fost începutul unui drum lung către recuperare – și una dintre alegerile la care se referă în titlul cărții. „Cu cât ai mai multe opțiuni, cu atât ți se deschid mai multe uși”, spune Eger.

O altă alegere făcută de Eger, la scurt timp după război, a fost să aibă un copil. „Doctorul mi-a spus că sunt prea slabă pentru a avea un copil”, spune ea. „A programat un avort. I-am spus doctorului: „Domnule, vreau să dau viață copilului”.

Decizia de a pleca în S.U.A. a fost o alegere dificilă pentru Eger și familia ei. După un început zdruncinat, țara a fost bună cu ea. O întristează să vadă ce se întâmplă acum, atât în S.U.A., cât și în lume în general. Eva Eger afirmă în carte că mama sa i-a spus o frază cu puțin timp înainte de a ajunge în lagărul de concentrare: „Nu știm încotro mergem, nu știm ce se va întâmpla, dar nimeni nu poate să-ți ia ceea ce tu ai în minte”. Această afirmație a ajutat-o de-a lungul vieții.

Cartea e structurata în patru părți : „Închisoarea”, „Evadarea”, „Libertatea, „Vindecarea” și constă într-o alternanță între amintirile din lagărele de concentrare și poveștile emoționante ale celor pe care i-a ajutat să se vindece.

Debutul îl constituie întâlnirea cu un pacient, căpitanul Jason Fuller din Forțele Speciale. „Cum pot să-ți fiu de folos?” întreabă Edith Eger în vara anului 1980. Citind cartea, aflăm că acesta este modul în care Eger trece la treabă. Este întrebarea pe care o adresează pacienților săi – soldați, care suferă de stres post-traumatic; cupluri ale căror căsătorii sunt în dificultate; dependenții; victime ale abuzurilor sexuale. Asta a învățat-o expierența traumatizantă din lagar: să fie de folos altuia ca metoda de supraviețuire. Edith nu dorește să-l abandoneze pe Fuller într-un spital de psihiatrie, dorește să comunice cu el, să-l salveze. „Destul de curând aveam să descopar originea traumei lui Jason, iar el urma să descopere că, în ciuda evidentelor diferențe dintre noi, aveam multe lucruri în comun. Amândoi știam ce înseamnă violența. Și amândoi știam cum era să încremenești în loc, ca o stană de piatră. Și eu aveam o rană, o tristețe atât de profundă, încât timp de mulți ani nu am fost în stare să vorbesc despre ea nimănui”, scrie ea.

Soluția o găsim la finalul cărții: „Nu puteți schimba ce s-a întâmplat, nu puteți schimba ce ați făcut sau ce vi s-a făcut. Dar puteți alege cum să trăiți acum. Iubiții mei, puteți alege să fiți liberi”.

Cartea este despre iertare, despre faptul că dragostea învinge ura, despre compasiune și solidaritate. Este plină de fraze care nu par scrise de o persoană, care a fost supusă celor mai aberante abuzuri, care la limita puterilor a urcat Scările Morții și care timp de un an, trezindu-se în fiecare zi într-o baracă rece, murdară și puturosă, nu știa ce i-ar putea aduce umorul personajului sinistru Josef Mengele. În timpul petrecut la Auschwitz-Birkenau, orizontul dinaintea ei era un pătrat sterp și cenușiu conturat de coșurile cuptoarelor crematoriilor.

În vizita în Germania și Auschwitz, Edith Eva Eger a afirmat că are un sentiment de milă față de degradarea călăilor ei și că a putut să-l ierte pe Adolf Hitler însuși. Toată aceastea sunt parte a unei povești sincere, crude și luminoase. Sunt convins că Alegerea este o carte care va schimba viața, care va oferi speranță generațiilor de cititori.

În a doua sa carte „The Gift” (2020) ea încurajează cititorul să schimbe gândurile care, potrivit lui Eger, ne închid și comportamentele distructive care ne-ar împiedica în viață. „Ceea ce ni se întâmplă în viață nu este cel mai important lucru până la urmă […] cel mai important lucru este ceea ce facem cu viața noastră” spune ea.

Edith Eva Eger declara „Am trecut prin Valea Umbrei Morții: e în Biblie, Psalmul 23. Treci prin valea aceea, nu trebuie sa te blochezi acolo. Mulți oameni rămân blocați în furie, iar când se întâmplă asta, trebuie să te uiți la durerea și frica de dedesubt și să le elimini prin iertare și iubire”.

P.S.1: Într-un interviu dat la împlinirea vârstei de 92 de ani Edith Eva Eger a fost întrebată:

– Ai spus că l-ai iertat pe Hitler. Cum iertați o persoana care a proiectat una dintre cele mai mari mașini ale morții din istoria omenirii?

– Nu am puteri divine. Am să vă răspund expunând cazul unei femei supusă abuzurilor. Am ascultat-o, iar ea mi-a spus:

– Mă bucur că te-am găsit, ești un bun creștin.

Nu am spus nimic, până când ea a comentat:

– Nu știu dacă pot să-mi iert soțul pentru ce mi-a făcut.

Era foarte supărată, așa că am rugat-o să-mi repete:

– Mă iert că mi-am urmărit soțul.

Ea mai că nu a vrut să mă omoare. Apoi am întrebat:

– Ce i-a spus Iisus femeii adultere?

– Mă îndrept spre Iisus ca model al iubirii necondiționate: nu am puterea de a-i ierta pe naziști, dar este necesar să găsesc în mine ceea ce nu-mi place la alții. Iertarea este un cadou în sine. Dumnezeu va fi judecător, eu fac ceea ce este omenește posibil și apoi îi las în grija lui Dumnezeu.

P.S.2: Trecând de la experiența ei chinuitoare la munca ei de viață inspiratoare, Dr. Eger a spus: „Astăzi lucrez cu bărbați și femei care au suferit traume în viața lor. Îi ajut să realizeze că pot fi supraviețuitori și nu victime. Nu putem schimba trecutul. Remușcarea este foarte diferită de regret. Iertarea nu înseamnă că uiți; înseamnă că nu vrei să porți cu tine nimic care să te facă o victimă”.

https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/balerina-de-la-auschwitz

//////////////////////////////////////////////

Secretara lui Chirica, plătită cu 120 euro/minut în CA la Servicii Publice: ședințele țin 15 minute, iar Ioana Turtă ia 1.800 euro net / STATUL SFIDĂTOR

Autor: Cezar Moraru

Aberant: secretara primarului a luat spor de 50% pentru proiecte europene pe toată perioada anului 2024, deși Iașul nu mai absoarbe deloc sume de la UE

Ioana Turtă a câștigat anul trecut 4.500 euro net/lună, mai mult decât primarul Mihai Chirica!

Iașul își permite să plătească o secretară bugetară cu un salariu mai mare decât un neurochirurg: cu tot cu „bonus de performanță”, Turtă a câștigat 10.800 lei/lună în Consiliul de Administrație de la Servicii Publice

Ședințele sunt simple formalități, cele mai multe durând un sfert de oră. Durata maximă este de o oră. Ioana Turtă n-are nicio pregătire în economie, administrație, afaceri, finanțe, dar ia banii pe care în privat nu-i primesc decât cei mai performanți specialiști

Servicii Publice lucrează pentru Primărie: pune gazon, repară bănci, taie copaci. Secretara face cafele, dar o dată pe lună devine expert

Restricții bugetare, doar pentru amărâți. Într-un mod absolut obscen, Ioana Turtă, secretara primarului Mihai Chirica, încasează, lunar, câte 8.901 lei net pentru funcția de membru în Consiliul de Administrație (CA) al SC Servicii Publice (SPI). Practic, din banii ieșenilor, în 4 ani de mandat, secretara primarului ar lua 85.000 euro net, echivalentul unui apartament cu trei camere. În 2024, a ridicat chiar mai mult, o medie lunară de 10.833 lei net pentru că a avut și o bonificație de „performanță” pentru anul anterior.

Acești bani sunt dați pentru nimic: Turtă trebuie să fie prezentă la o ședință pe lună. „Sunt cazuri în care întrunirea se termină în 15 minute. Ca medie, ședințele au o durată de o oră”, a spus, sub rezerva anonimatului, o sursă internă. 1.800 euro pentru 15 minute înseamnă 120 de euro minutul și o transformă pe Turtă într-unul dintre cei mai bine plătiți bugetari din România. În pachetul doi de măsuri fiscale, pentru care Guvernul ar urma să-și asume răspunderea în această săptămână, această indemnizația ar putea fi redusă la 5.900 lei/net/lunar. Și tot va fi exagerat comparativ cu contraprestația Ioanei Turtă și a celorlați membri CA de la SPI.

ca servicii publice

Ioana Turtă ia 15.600 de lei brut pentru o ședință de 15 minute

Delir: se premiază unii pe alții

Ședințele CA sunt lunare, numără, de regulă, câteva proiecte avansate de directorii societății și durează, ca medie, o oră. Spre exemplu, în luna aprilie 2024, cei 5 membri ai Consiliului de Administrație au discutat și votat 16 proiecte propuse de executivul SPI. Printre acestea, „avizarea înaintării spre aprobarea de către Adunarea Generală a Acționarilor” a bilanțului contabil pe 2023, a unui raport de audit, a repartizării profitului societății. Dar pe aceeași ordine de zi a ședinței din 24 aprilie 2024 au fost și subiecte care au privit recompensarea financiară. Și-au dat bani ei între ei:

* au dat spre aprobare AGA plata sumei de 997.700 lei brut reprezentând cuantumul componentei variabile a indemnizațiilor membrilor CA și directorilor societății, aferentă anului 2023. Deci, cei cinci membri CA și cei doi directori ai Servicii Publice și-au dat bonificații de aproape 200.000 euro brut pentru că și-au îndeplinit, chipurile, indicatorii de performanță pe 2023

* aprobarea acordării de ajutoare în bani salariaților societății, din fondul de acțiuni sociale, în cuantum total de 431.200 lei brut – câte 700 lei brut fiecărui salariat, cu prilejul sărbătorilor de Paște

* alocarea sumei în cuantum de 10.000 lei din fondul de protocol prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al societății aferent anului 2024, pentru organizarea evenimentului prilejuit de ziua de „1 Mai”

4 proiecte = 15 minute cu tot cu cafele

În luna iunie 2024, doar 4 puncte pe ordinea de zi: aprobarea unui plan de formare profesională, stingerea unui provizion, avizarea modificărilor aduse organigramei și numirea unui salariat în poziția de coordonator al activității de audit public intern. „Sunt ședințe care se termină și în 15 minute, cu tot cu cafelele de rigoare. În majoritatea cazurilor, se votează, simplu și rapid, tot ce propun directorii SPI”, a descris ședințele de CA o sursă internă.

Alături de Ioana Turtă, din Consiliul de Administrație al SPI mai fac parte Alin Aivănoaei (director Termo-Service), Ion Huțanu (fost angajat Antibiotice, acum pensionar, din partea PSD), Gabriel Teodorescu (director în Primăria Iași), Ioan Doboș (economist, din partea PNL).

sedinte CA 9

Un studiu de marketing plătit de Servicii Publice și susținut plenar de secretara Ioana Turtă

Tactici de marketing pentru administratorii cimitirelor

În iulie 2024, numai 6 proiecte. Majorarea manoperei către terți și valorificarea unor deșeuri de fier vechi sunt două dintre exemple. Cel mai tare: „Aprobarea raportului de consiliere (…) privind «Evaluarea, strategiile și tacticile de marketing și promovare ale societății pentru a identifica punctele forte și punctele slabe»”.

O precizare relevantă: peste 80% din cifra de afaceri a Servicii Publice este realizată din activitățile de gospodărie comunală, banii fiind achitați de Primăria Iași. O societate care, în regim de monopol, îngrijește spațiile verzi din oraș, administrează cimitirile și fabrică elementele de mobilier urban (bănci, coșuri de gunoi, indicatoare) și-a făcut o strategie de marketing și promovare.

REPORTERIS îți recomandă și …

Primarul din Holboca i-a plătit 9.000 de euro lui Manuel Onofrei după o campanie agresivă de șantaj. 7EST lovește și primește

Turtă: o medie de 2.166 euro/net/lună doar de la SPI în 2024

În primăvara acestui an, Ioana Turtă, secretara primarului, a depus ultima declarație de avere. Potrivit acestui document, în 2024, Turtă a încasat de la Servicii Publice fix 130.003 lei = 10.833 lei/net/lună. Adică 2.166 euro medie lunară pentru anul trecut.

Încasările Ioanei Turtă ca membru CA la Servicii Publice în 2024:

44.505 lei: august – decembrie 2024 la 8.901 lei indemnizație netă lunară

41.272 lei: ianuarie – iulie 2024 la 5.896 lei indemnizație netă lunară

44.226 lei: bonificațiile „de performanță” aferente anului 2023

Statul le-a luat bonificațiile, SPI a majorat indemnizația fixă

De anul trecut, ca o măsură de austeritate, un act normativ emis la nivel central a desființat componenta variabilă la nivel de țară. Adică, membrii CA de la Servicii Publice nu mai au dreptul la bonusul de performanță (echivalentul a 8 indemnizații fixe).

Și-atunci, cei de la Servicii Publice au făcut o șmecherie: au solicitat și au obținut de la Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice un aviz pentru majorarea indemnizației fixe a membrilor CA de la 5.896 lei net lunar la 8.901 lei.

Așa se face că, de vara trecută, venitul lunar al Ioanei Turtă ca membru CA la Servicii Publice este de 8.901 lei/net.

ioana gavriluta turta 2

Ioana Turtă și-a angajat și soțul în Primărie. Acesta câștigă „doar” 6.300 de lei net

Chiar și redusă, indemnizația rămâne mare

În pachetul doi de măsuri fiscale pe care Guvernul Bolojan ar urma să-și asume răspunderea în această săptămână, ar putea intra și decizia privind limitarea valorii indemnizațiilor CA. Acum e de maxim 3 salarii medii pe ramură = 8.901 lei/net/lunar în cazul Servicii Publice. Propunerea e să se reducă la maxim 2 salarii medii pe ramură = undeva la 6.000 lei pentru Servicii Publice. „Să avem un pic de răbdare până se stabilește oficial. Apoi, vă pot spune sumele exacte, mai ales că ele vor fi publice”, a declarat Ioan Ciobanu, membru al Adunării Generale a Acționarilor la SPI, și el angajat al Primăriei Iași.

Directorul a luat 6.753 euro net lunar anul trecut

În proiectul lansat de Guvern se precizează că cine nu acceptă diminuarea, pleacă din consiliile de administrație. REPORTER DE IAȘI a sunat-o pe Ioana Turtă pentru a-i cere un punct de vedere. A respins apelul și a solicitat mesaj scris. REPORTER a întrebat-o dacă noua retribuție, de numai 6.000 lei, va fi acoperitoare pentru activitatea pe care ea o desfășoară în CA la Servicii Publice. Turtă nu a răspuns nimic.

REPORTER DE IAȘI l-a contactat, pe aceeași temă, și pe Laurențiu Ivan, directorul Servicii Publice, însă nici acesta nu a răspuns, nici la telefon, nici la mesaj. Și în cazul său, dacă actul normativ va fi aprobat, va exista o limitare a venitului. În 2024, Ivan a încasat în total 405.207 lei, salariu + bonus de performanță. O medie lunară de 33.767 lei net = 6.753 euro.

sedinte CA 1

Deciziile Consiliului de Administrație sunt o banalitate. Secretara primarului își schimbă rolul, ca și cum ar putea cenzura activitatea unei companii locale aflate sub controlul șefului ei

Secretara mai tare ca primarul

Pe lângă venitul de la SPI, Ioana Turtă mai ridică net lunar încă peste 11.400 lei, bani pe care-i primește pentru că e secretara primarului Mihai Chirica, în sumă fiind inclus și un spor de 50% proiecte europene, pe care același Chirica i-l oferă.

Deci, în 2024, Ioana Turtă a încasat, bani în mână, câte 22.237 lei, medie lunară = 4.447 euro.

Ironic, salariul lunar net al primarului Mihai Chirica, cu tot cu sporuri, este de doar 19.073 lei. Cu peste 3.100 de lei mai puțin decât a lunat lunar în 2024 propria sa secretară.

Încă un detaliu: soțul secretarei, Alexandru Turtă, lucrează și el în Primărie. 6.352 lei net a fost media salariului acestuia în 2024.

Indemnizații de sute de milioane

Subiectul indemnizațiilor de CA aberante este unul național. Presa a relatat, în ultima perioadă, despre exemple de la mai multe instituții:

* Poșta Română are în prezent 7 membri în Consiliul de Administrație cu indemnizații lunare fixe între 17.385 de lei/brut și 17.825 de lei/brut (Hotnews)

* Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a anunțat, săptămâna trecută la B1 TV, că a propus reducerea indemnizațiilor membrilor Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, de la 12.000 de lei la 5.000 de lei

* Presshub în 2023: „Statul este prezent în 219 consilii de administrație și de supraveghere, în companii pe care le deține integral sau parțial. Numărul estimat al persoanelor care fac parte din aceste consilii și primesc o indemnizație este de 1.533 de persoane (…) La o indemnizație medie de 10.000 de lei, costul membrilor din consiliile de adminitrație (CA) și supraveghre (CS) se ridică la 15,3 milioane de pe lună, respectiv circa 183,9 milioane de lei pe an”

/////////////////////////////////////////

NU ÎNGROPAȚI LICEELE AGRICOLE ȘI RĂDĂCINILE MEDIULUI RURAL- SCRISOARE DESCHISĂ

Domnului Prim-Ministru al României, Ilie BOLOJAN,

Domnului Ministru Dragoș-Nicolae PÎSLARU

Domnului Ministru Daniel DAVID

Domnului Ministru Florin Ionut BARBU

Ref: NU ÎNGROPAȚI LICEELE AGRICOLE ȘI RĂDĂCINILE MEDIULUI RURAL

Agricultura NU a fost lăsată să acceseze nici un leu din PNRR, nici măcar pentru reabilitarea sistemului de irigații, propunere conformă cu toate criteriile de eligibilitate în noul context verde și digital impus de Uniunea Europeană, pornind de la situația actuală și care să ofere sectorului agricol din România, șansa de a deveni cu adevărat rezilient, deci, viabil și competitiv și care, în contextul anilor agricoli secetoși să reducă presiunea asupra bugetului național.

Singura conexiune a Agriculturii cu PNRR a fost alocarea celor cca 43,6 milioane euro pentru 57 de licee agricole din care 41 proiecte depuse direct de licee agricole și 16 depuse de către UAT.

Sectorul agricol are mare nevoie de forță de muncă, tânără și calificată în domeniu așa cum sunt absolvenți de licee agricole. Este necesar ca aceștia să fie pregătiți ținând cont de tehnologiile, tehnicile, echipamentele și utilajele existente azi, cu informații practice aplicate recent, nu acum 30-50 de ani. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă vor fi lăsate liceele agricole să implementeze proiectele aprobate prin PNRR axa I7 – Transformarea liceelor agricole în centre de profesionalizare – Apel: „Îmbunătățirea infrastructurii liceelor cu profil agricol”.

Prin eliminarea acestora de la finanțarea prin PNRR, fără o analiză profundă și verificare dacă pot fi finalizate până în August 2026, nu faceți altceva decât să stimulați aducerea și mai multor muncitori străini, să puneți umărul direct la distrugerea, și închiderea acestor unități de învățământ profesionalizate și creșterea ratei șomajului în țara noastră. După ultimul recensământ agricol din anul 2020 rezultă că doar 5% din șefii de exploatații agricole din România, au studii agricole de specialitate.

Întârzierile nu aparțin liceelor, a le acuza de lipsă de performanță e complet injust. O covârșitoare majoritate a liceelor au luat lucrurile foarte în serios, au făcut eforturi și atins ținta de creștere a numărului de elevi înmatriculați pe domeniul agricol cu 11%, impus prin PNRR chiar dacă dotările lor actuale sunt la nivelul anului 1970.

Contractarea s-a realizat foarte târziu, din motive neimputabile liceelor, în martie 2025, cu o întârziere de aproape 2 ani, iar instrucțiunile au venit acum câteva săptămâni, ceea ce a făcut imposibil să existe un grad mai avansat al implementării. Din analiza realizată individual pe fiecare liceu agricol rezultă faptul că peste 90% dintre acestea vor putea implementa proiectele contractate cu AFIR până maximum în februarie 2026, deoarece investițiile se bazează doar pe achiziții. În mod cert 100% din investițiile liceelor vor fi finalizate până în august 2026. În prezent 95% dintre liceele agricole au proiectele deja demarate; 24% au cheltuieli proprii angajate; 44% au proceduri/licitații în derulare.

Vă transmitem acest mesaj consternați de faptul că finanțarea învățământului agricol românesc este pe punctul de a fi anulată în actualul context privind prioritizarea investițiilor finanțate prin PNRR.

Suntem îngrijorați de aceasta măsură de anulare a unei surse importante pentru finanțarea învățământului agricol care, după cum se cunoaște, liceele agricole au fost neglijate în ultimele trei decenii de când acestea au trecut din subordinea MADR în subordinea administrației locale prin descentralizare.

Înțelegem că sensul măsurilor luate de Guvern este acela de a prelua fondurile de la instituțiile care nu vor reuși să folosească aceste fonduri nerambursabile și să le direcționeze către alte domenii/benefiari care pot să finalizeze investițiile până în August 2026. Simpla includere a liceelor agricole pe această listă fără a se face o analiza a stadiului de implementare actual pe fiecare instituție de învățământ agricol o consideram o MARE EROARE.

Luând act de această nedreptate de a exclude liceele agricole de la finanțare în plin proces de implementare la efectuarea unei analize temeinice a fiecărui liceu agricol, a investițiilor vizate pentru finanțare prin PNRR rezultând faptul că în totalitate pot fi finalizate până în August 2026 cu mențiunea ca și AFIR să își coordoneze eforturile în această direcție.

Având în vedere cele enumerate anterior, Stimate Domnule Prim-Ministru Ilie BOLOJAN, vă solicităm să binevoiți a dispune reanalizarea, reluarea tuturor demersurilor posibile pentru soluționarea favorabilă și corectarea acestei erori la MIPE și MEC lăsând posibilitatea ca liceele agricole să-și continue activitățile și investițiile începute care, în mod cert vor fi finalizate până în August 2026.

Știm că proiectul de OUG permite continuarea proiectelor PNRR cu progres fizic <30% prin memorandum inițiat de coordonatorul reformei/investiției, cu aviz MF și MIPE și aprobarea Guvernului. Astfel, solicităm Domnului Ministru al Educației Daniel DAVID, ca și coordonator C15/Educație, să supună aprobării guvernului menținerea I7 și continuarea contractelor. Totodată considerăm necesară menținerea I7 și inventarierea nominală (pe baza datelor raportate de licee și OJFIR-uri) a stadiului fiecărui proiect—documentațiile, procedurile lansate, cheltuielile angajate, evaluarea termenului realist de finalizare până în august 2026. Chiar și proiectele cu lucrări mai complexe și cu risc de timp pot fi salvate prin redimensionarea, în funcție de caz, a componentei de lucrări în favoarea dotărilor.

Aceeași rugăminte o adresăm și dumneavoastră Domnilor Miniștri: Dragoș-Nicolae PÎSLARU și Florin-Ionuț BARBU de a reanaliza stadiul proiectului, oportunitatea și importanța finanțării liceelor agricole în scopul asigurării condițiilor de profesionalizare a forței de muncă în Agricultură în corelație cu noile cerințe din acest sector și întreprinde demersurile ce țin de atribuțiile dumneavoastră pentru implementarea cu succes a intervenției I7.

Este momentul unei poziții clare, curajoase și unite. Vrem să credem că România nu va mai juca rolul ghiocelului, ci va impune respect, echitate și viziune în negocierile europene, inclusiv pe PNRR.

În numele fermierilor, cooperativelor și procesatorilor din România, vă solicităm să ne reprezentați cu demnitate și rezultate. Viitorul agriculturii românești este în mâinile dumneavoastră!

Informații suplimentare pot fi cerute la office@agri-co.ro

Cu considerație,

În numele tuturor membrilor și organizațiilor membre ale celor 4 organizații.

Cu respect,

Împreună pentru viitor!

Florentin BERCU

Executiv Manager UNCSV, membră a /member of AAC&COGECA

/////////////////////////////////////////

Vacile otrăvite din lumea clovnilor

DE DANIEL JUPP

Azi, fac o călătorie inutilă de 10 mile dus-întors doar ca să iau niște lapte. O să fac asta de vreo trei ori pe săptămână de acum înainte. Locuiesc în inima unui oraș cu 100.000 de oameni și există un centru comercial la doar două minute de mers pe jos de apartamentul meu. Pot merge cu ușurință la două sau trei supermarketuri. Cu toate acestea, în loc să folosesc aceste opțiuni convenabile, voi merge cu mașina în mediul rural. De ce? Pentru că supermarketurile, Food Standards Agency (FSA) și diverși politicieni au decis că este acceptabil să pună substanțe toxice în laptele pe care milioane de britanici îl consumă zilnic.

Cred că legile sunt menite să ne protejeze de otrăvire și că o societate sensibilă nu ar adăuga substanțe chimice nocive în lanțul alimentar. Sunt alții care sunt de acord cu mine. De exemplu, Hope Cottage Farm Shop face o treabă mai bună decât supermarketurile și FSA:

Vrem doar să-i asigurăm pe toți că NU Îl vom hrăni NICIODATĂ cu Bovaer vitele noastre. În timp ce unii spun că doar laptele va fi afectat, vacile care îl produc vor intra și ele mai târziu în lanțul trofic, pe măsură ce ajung la sfârșitul vieții lor producătoare de lapte. Deși acest lucru poate să nu fie o preocupare pentru tăieturile premium, burgerii, carnea tocată și mâncărurile gata vor conține în curând acea carne.”

Bovaer este un aditiv pentru hrana artificială deja obligatoriu în Danemarca pentru fermele cu peste 50 de vaci și este acum utilizat în toată Europa. Cel mai mare furnizor de lapte din Marea Britanie, Arla , a anunțat că va adăuga această substanță în hrana vacilor sale. Mai multe lanțuri mari de supermarketuri din Marea Britanie fac, de asemenea, parte din procesul Bovaer.

Dar Bovaer este toxic. Necesită manipulare cu echipament de protecție și a fost legată de cancer, deformări și probleme de fertilitate. Poate micșora testiculele și poate provoca sterilitate. Efectele secundare mai ușoare includ iritarea pielii și a ochilor și probleme de respirație. Conform testelor din Japonia, ingredientul activ al lui Bovaer, 3-NOP, provoacă micșorarea testiculelor, reducerea numărului de spermatozoizi și afectarea mobilității spermatozoizilor. De asemenea, duce la tumori. În testele pe animale, a micșorat și ovarele vacilor, deși încă nu știm cum afectează vacile trans sau șobolanii.

Nu este rezonabil să ne întrebăm de ce ar vrea cineva să pună asta în laptele nostru? Ei bine, aceiași oameni care au supravegheat o creștere cu 20% a deceselor în exces după ce ne-au „salvat” de COVID, decid acum ce este sigur să punem în mâncare. Are chiar și propriul său articol BBC Verify .

Dar fiți siguri că Bovaer a fost „testat riguros” – timp de doar 90 de zile, fără studii pe termen lung și doar o singură turmă în Marea Britanie. Două vaci chiar au trebuit eutanasiate, dar motivele nu au fost explicate. Toate aceste date sunt disponibile pe site-ul FSA, sub bannerul liniştitor „Food You Can Trust”, cu promisiunea reconfortantă:

Suntem hotărâți să conducem schimbarea în sistemul alimentar, astfel încât acesta să ofere rezultate mai bune pentru consumatori… protejăm publicul, asigurându-ne că alimentele sunt sigure și așa cum ar trebui să fie.”

Mare. Dar ai putea să nu mai pui substanțe toxice în LAPTEUL nostru?

Un lapte sigur este simplu: vacile mănâncă iarbă și furaje naturale, fără pesticide și aditivi nocivi. Vacile sănătoase produc lapte sănătos, pe care oamenii îl pot bea în siguranță. Așa funcționează de peste 10.000 de ani de la domesticirea boilor sălbatici. Fără otrăvuri artificiale, fără deformări la gambe și fără cancer în lanțul trofic.

Cum ar putea cineva să strice ce a înțeles Ozi Păstorul cu mii de ani în urmă, în timp ce era înarmat cu un vocabular de 30 de cuvinte și cu credința că ploaia este urina Zeului Cerului? Ozi nu avea un buget de 140 de milioane de lire sterline (cum îl are FSA). Nu avea o agenție întreagă dedicată protecției consumatorilor și nici nu obținea un salariu gras să stea într-un birou și să-și facă griji pentru siguranța laptelui său. Dar laptele lui era sigur.

Poate că Ozi a crezut că ploaia era un eveniment divin, dar nu a fost suficient de prost încât să-și otrăvească vacile cu o substanță atât de periculoasă încât i-a ars pielea, i-a încețoșat vederea și i-a făcut o criză de tuse. Ozi știa că hrănirea vacilor cu toxine le va îmbolnăvi.

În comparație cu FSA, Ozi era un geniu.

În comparație cu directorii de la Marks & Spencer — „Giantul britanic de supermarketuri Marks & Spencer investește într-un aditiv pentru hrana animalelor pentru a reduce producția de metan a grupului său de fermieri de lactate” — Ozi este un geniu. În comparație cu factorii de decizie de la Asda, Morrisons, Lidl și Aldi (toți vând lapte Arla cu Bovaer, fără etichetă, astfel încât clienții lor să poată juca fără să știe la Loteria Bovaer Poison), Ozi este un geniu.

De ce să nu renunți la FSA și să punem la conducere un păstor de 10.000 de ani? Ozi avea mai mult bun simț decât ei.

După malarkey Covid, de ce ar trebui să avem încredere oricărei agenții guvernamentale cu sănătatea familiilor noastre? Acesta este punctul tragic pe care vreau să îl fac.

Așa că acum, pentru a fi în siguranță, am câteva unități suplimentare de făcut în fiecare săptămână. Mă întreb cum arată amprenta mea de carbon?

Bine ați venit în viața modernă din lumea clovnilor, dragi cititori , unde bem lapte de la vaci, nu putem fi siguri că nu am fost otrăviți.

Daniel Jupp este autorul cărții A Gift for Treason: The Cultural Marxist Assault on Western Civilisation, care a fost publicat în 2019. El a publicat articole anterioare de Spiked, The Spectator și Politicalite și este tată căsătorit a doi copii din Essex. Daniel’s SubStack este disponibil aici.

https://countrysquire.co.uk/2024/12/06/the-poisoned-cows-of-clown-world/

/////////////////////////////////////////////

Judecătorii tribunalului: Monsanto nu hrănește lumea – subminează securitatea alimentară

Claire Robinson GMWatch

Cum a început totul: Ziua de deschidere a Tribunalului Monsanto

Cinci judecători internaționali spun că activitățile Monsanto au afectat negativ indivizii, comunitățile și biodiversitatea, scrie Claire Robinson. Decizia condamnabilă a Tribunalului Monsanto denunță impactul dăunător al companiei asupra suveranității alimentare, producției agricole, accesului la nutriție, mediului natural, diversității semințelor, schimbărilor climatice, poluării și practicilor culturale tradiționale.

Monsanto își promovează culturile modificate genetic (MG) și pesticidele asociate pe motiv că acestea sunt necesare pentru a „hrăni lumea”.

Însă cei cinci judecători ai Tribunalului Monsanto au constatat că, departe de a contribui la securitatea alimentară, activitățile Monsanto au „afectat negativ disponibilitatea alimentelor pentru indivizi și comunități”.

Judecătorii Tribunalului, care a avut loc în octombrie anul trecut la Haga, au ascultat mărturiile a 28 de martori din întreaga lume, a căror sănătate și mijloace de trai au avut de suferit ca urmare a produselor și activităților Monsanto.

Judecătorii sunt cu toții renumiți pentru expertiza lor în domeniul drepturilor omului și al dreptului internațional. Aceștia au fost conduși de belgiana Françoise Tulkens, fost vicepreședinte al Curții Europene a Drepturilor Omului.

Săptămâna trecută, judecătorii Tribunalului Monsanto și- au anunțat verdictul condamnabil, bazat pe o serie de considerații. În primul rând, judecătorii au constatat că Monsanto a interferat cu capacitatea indivizilor și comunităților de a se hrăni direct din terenuri productive:

Activitățile Monsanto au cauzat și cauzează daune solului, apei și, în general, mediului înconjurător, reducând astfel posibilitățile productive pentru producerea de alimente adecvate.

„Activitățile agricole comunale, precum și pădurile care furnizează resurse alimentare, sunt devastate de răspândirea semințelor modificate genetic care utilizează cantități mari de erbicide precum glifosatul. Aceste activități ale Monsanto interferează cu dreptul de a produce alimente.”

Obiectivele și domeniul de aplicare al Tribunalului Monsanto

Verdictele tribunalelor de opinie, cum ar fi Tribunalul Monsanto, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Astfel de tribunale au sarcina de a examina normele de drept aplicabile evenimentelor sau situațiilor problematice care afectează în mod direct și reprezintă o preocupare serioasă pentru indivizi, grupuri sau societate în ansamblu.

Obiectivul lor este dublu: să alerteze opinia publică, părțile interesate și factorii de decizie politică cu privire la actele considerate inacceptabile și nejustificate în conformitate cu standardele juridice; și să contribuie la dezvoltarea dreptului național și internațional.

Judecătorii Tribunalului au declarat că nu aveau niciun motiv să se îndoiască de sinceritatea sau veridicitatea celor care s-au oferit voluntari să depună mărturie în fața sa. Însă, deoarece mărturia lor nu a fost dată sub jurământ și nici nu a fost verificată prin interogatoriu și deoarece Monsanto a refuzat să participe la procedură, Tribunalul nu a fost în măsură să facă constatări de fapt cu privire la acuzațiile de diverse abateri ale companiei.

Mai degrabă, în scopul de a răspunde la întrebările puse spre examinare de către Tribunal, acesta a presupus că faptele și circumstanțele descrise de martori vor fi dovedite într-o instanță judecătorească.

Modelul agroindustrial dominant de astăzi este extrem de problematic nu doar din cauza dependenței sale de substanțe chimice periculoase, ci și din cauza efectelor sale negative asupra climei, a impactului său asupra pierderii biodiversității și a incapacității sale de a asigura suveranitatea alimentară.

În plus, judecătorii au declarat că Monsanto se amestecă în dreptul la hrană prin faptul că le refuză fermierilor accesul la semințe.

Fermierii din țările care au adoptat culturi modificate genetic și-au văzut opțiunile de semințe restricționate. Semințele nemodificate genetic sunt retrase de pe piață, ceea ce duce la o gamă redusă de semințe.

Judecătorii au adăugat că „utilizarea OMG-urilor în întreaga lume subminează capacitatea fermierilor de a accesa semințe și dăunează producției agricole a comunităților. Această situație afectează, de asemenea, suveranitatea alimentară, ceea ce implică prioritizarea dreptului oamenilor la hrană și la producția de alimente, mai degrabă decât interesele corporatiștilor.”

Sub amenințare: biodiversitatea și drepturile fundamentale ale omului

Judecătorii au declarat că activitățile Monsanto amenință și biodiversitatea, deoarece un număr tot mai mare de fermieri folosesc aceleași semințe modificate genetic pentru a cultiva aceleași monoculturi: „Prin reducerea biodiversității culturilor și a plantelor locale, Monsanto a încălcat dreptul la hrană și, în plus, agravează riscurile securității alimentare și subminează rezistența sistemelor locale de producție alimentară.”

O altă dimensiune a dreptului la hrană, expusă de martori, a fost impactul semințelor modificate genetic asupra drepturilor de proprietate ale fermierilor. De exemplu, fermierii care nu au cumpărat sau folosit intenționat semințe Monsanto și-au văzut câmpurile sau culturile contaminate cu OMG-uri.

În unele cazuri, au adăugat judecătorii, fermierii au fost obligați să plătească redevențe către Monsanto și nu au putut să-și vândă produsele ca fiind organice sau fără OMG-uri: „Monsanto a aplicat agresiv tactici de intimidare care au deteriorat structura comunităților și au provocat o mare anxietate și suferință mentală.”

Într-o condamnare vehementă a brevetelor pentru semințe, judecătorii au declarat că acestea „sunt în contradicție cu principiul dreptului omului la hrană, care garantează accesul la nutriție, nevoia fundamentală a fiecărui om pentru a exista. Drepturile de proprietate intelectuală ar trebui respectate pe bună dreptate, dar atunci când companiile se agață de surse de nutriție, [acest lucru ar trebui] să fie supus unui control mai atent”.

Conservarea semințelor, amenințată de marketingul agresiv al semințelor modificate genetic

Judecătorii au remarcat că „comercializarea agresivă a semințelor modificate genetic” a „încălcat dreptul la hrană prin impunerea unor metode agricole care nu respectă practicile culturale tradiționale”.

Ei au explicat: „Fermierii care au căzut pradă tacticilor agresive și înșelătoare ale Monsanto au fost forțați să cumpere semințe în fiecare an și au pierdut capacitatea de a le păstra. De la apariția agriculturii, acum mii de ani, fermierii au păstrat semințe pentru cultivarea în sezonul următor.”

„Această practică culturală a permis diversitate și rezistență în perioadele de secetă sau împotriva dăunătorilor. Însă răspândirea semințelor modificate genetic de către Monsanto le-a negat fermierilor posibilitatea de a practica agricultura conform practicilor lor culturale tradiționale. Trebuie să existe și să se extindă un sistem de semințe necomerciale, asigurându-se că fermierii au capacitatea de a-și păstra cunoștințele tradiționale.”

Lărgind perspectiva dincolo de Monsanto, judecătorii au declarat : „Modelul agroindustrial dominant de astăzi este extrem de problematic, nu doar pentru că este dependent de substanțe chimice periculoase, ci și din cauza efectelor sale negative asupra schimbărilor climatice, a impactului său asupra pierderii biodiversității și a incapacității sale de a asigura suveranitatea alimentară.”

Activitățile Monsanto ar putea constitui ecocid

Judecătorii au analizat dacă Monsanto ar putea fi trasă la răspundere pentru infracțiunea de ecocid – definită ca fiind provocarea de daune substanțiale și durabile biodiversității și ecosistemelor, afectând viața și sănătatea populațiilor umane – în cazul în care aceasta ar fi recunoscută în dreptul penal internațional.

Aceștia au decis că activitățile Monsanto ar putea constitui o infracțiune de ecocid, pe baza (printre alte acțiuni):

introducerea de către companie a utilizării pe scară largă a agrochimicalelor periculoase în agricultura industrială;

producția și lansarea pe piață a culturilor modificate genetic, care expun comunitățile și indivizii la riscurile creșterii utilizării pesticidelor și erbicidelor;

și contaminarea severă a diversității plantelor, a solurilor și a apei.

Un alt viitor este posibil!

Judecătorii au subliniat că o alternativă la modelul agroindustrial pentru agricultură este nu doar dezirabilă, ci și practică. Referindu-se la raportul IAASTD privind viitorul agriculturii , sponsorizat de ONU și Banca Mondială, judecătorii au declarat:

„O creștere a practicilor agricole organice în multe locuri ilustrează faptul că agricultura cu mai puține pesticide, erbicide și alte substanțe chimice periculoase sau fără acestea este fezabilă. Studiile au indicat faptul că agroecologia este capabilă să ofere randamente suficiente pentru a hrăni întreaga populație a lumii și pentru a asigura o alimentație adecvată a oamenilor.”

În concluzie, cei cinci judecători eminenți ai Tribunalului Monsanto au constatat că Monsanto a:

a interferat cu dreptul oamenilor de a se hrăni din pământ;

sol și apă contaminate, reducând astfel potențialul de producție de alimente;

a subminat accesul fermierilor la semințe prin modificarea genetică și brevetarea semințelor, care nu pot fi păstrate, ci trebuie cumpărate din nou în fiecare an;

a promovat creșterea monoculturilor OMG, care dăunează biodiversității și subminează reziliența sistemelor locale de producție alimentară;

a introdus utilizarea pe scară largă a agrochimicalelor periculoase, împreună cu culturile modificate genetic care depind de acestea, expunând astfel oamenii și mediul la cantități sporite de pesticide care pun în pericol sănătatea.

Cea mai gravă concluzie este cea a judecătorilor că niciuna dintre aceste evoluții tragice nu este necesară, deoarece lumea se poate hrăni singură folosind metode agroecologice.

Claire Robinson este redactor-șef la GMWatch , un serviciu public de știri și informații despre probleme legate de culturile și alimentele modificate genetic.

Acest articol a fost publicat inițial de GMWatch .

https://theecologist.org/2017/apr/24/tribunal-judges-monsanto-isnt-feeding-world-its-undermining-food-security

////////////////////////////////////////////

25 dintre cele mai bogate familii din lume au o avere de peste 1 trilion de dolari

Robert Frank

@robtfrank

Cele mai bogate 25 de familii din lume au acum o avere de peste 1 trilion de dolari, potrivit indicelui miliardarilor Bloomberg.

Calculul este probabil o cifră mică, se arată în raport.

Familia Walton de la Walmart este cel mai bogat clan din lume.

Membrii familiei Walton (dreapta), Rob, Alice și Jim, vorbesc în timpul întâlnirii anuale a acționarilor Walmart din 1 iunie 2018, în Fayetteville, Arkansas.

Rick T. Wilking | Getty Images

Cele mai bogate 25 de familii din lume au acum o avere de peste 1 trilion de dolari – mai mult decât valoarea totală a Apple.

sau întregul PIB al Indoneziei, potrivit unui raport.

Familia Walton de la Walmart este cel mai bogat clan din lume, cu o avere totală de 152 de miliarde de dolari, conform datelor compilate de Bloomberg Billionaires Index .

Familia Koch, din cadrul Koch Industries, se află pe locul al doilea, cu o avere de 98,7 miliarde de dolari. Iar pe locul trei se află familia Mars, cu 90 de miliarde de dolari, cunoscută pentru bomboanele M&M și Mars Bars.

Bloomberg a declarat că primele 25 de familii au o avere de 1,1 trilioane de dolari și că „orice calcul va fi probabil o cifră modestă”, deoarece averea multor familii precum Rothschild și Rockefeller este prea diversificată și difuză pentru a fi evaluată. Bloomberg a spus că unele dinastii ale căror averi sunt strâns legate de guvern, precum Casa Saud, sunt, de asemenea, prea dificil de calculat.

Pentru a elabora lista, clasamentul a exclus averile primei generații (cum ar fi cele ale lui Jeff Bezos sau Bill Gates ) și acele averi controlate de un singur moștenitor. Așadar, lista este, de fapt, o măsură a familiilor care au moștenit și și-au sporit averea de-a lungul generațiilor.

Iată lista celor mai bogate 10 familii din lume:

Familia Walton — Walmart

— 152 miliarde de dolari

Familia Koch — Koch Industries — 99 de miliarde de dolari

Familia Marte — Marte — 90 de miliarde de dolari

Van Damme, De Spoelberch, de Mevius — Anheuser-Busch Inbev

— 54 de miliarde de dolari

Familia Dumas — Hermes — 49 de miliarde de dolari

Familia Wertheimer — Chanel — 46 de miliarde de dolari

Familia Ambani — conglomeratul Ambani — 43 de miliarde de dolari

Familia Quandt — BMW — 43 de miliarde de dolari

Familia Cargill MacMillen — Cargill — 42 de miliarde de dolari

Boehringer, von Baumbach — Boehringer Ingelheim pharmaceutical – 42 miliarde de dolari

https://www.cnbc.com/2018/06/27/25-richest-families-in-the-world-are-worth-more-than-1-trillion.html

////////////////////////////////////////////

Cele 13 familii care stăpânesc Lumea – Forțele din umbră din spatele Noii Ordini Mondiale

De Costel Mirea

Forțele din umbră, din spatele Noii Ordini Mondiale (NOM) urmează un program lent de control total asupra omenirii și a resurselor planetei. David Icke a denumit acest program „Totalitarian Tiptoe„, pentru că „ei” fac pași foarte mici spre sclavia noastră completă și definitivă.

Ca urmare, masele trebuie să rămână relativ conștiente de faptul că libertățile lor sunt eliminate treptat, în timp ce puterea caracatiței NOM crește în mod constant.

Forțele din umbră din spatele agendei Noii Ordini Mondiale

Undeva în apropierea vârfului ierarhic al piramidei, o organizație extrem de elitistă cunoscută sub numele de Consiliul celor 13 Familii orchestrează toate evenimentele majore ale lumii. După cum sugerează și numele, Consiliul este format din top 13 cele mai influente familii de pe Pământ.

Un număr din ce în ce mai mare de oameni devin conștienți de faptul că 99% din populația Pământului este controlată de o „elită” de 1%, dar Consiliul celor 13 Familii constă din mai puțin de 1% din ,,elita” de 1% și nimeni de pe Pământ nu poate obține calitatea de membru. În opinia lor, au dreptul de a se pronunța asupra restului umanității, deoarece aceștia sunt descendenții direcți ai zeilor antici și se consideră ei înșiși regi. Aceste familii sunt:

Rothschild (Bauer or Bower) – Pindar

Bruce

Cavendish (Kennedy)

De Medici

Hanover

Habsburg

Krupp

Plantagenet

Rockefeller

Romanov

Sinclair (St. Clair)

Warburg (del Banco)

Windsor (Saxe-Coburg-Gothe)

(Personal, bănuiesc că nu poate fi lista completă și unele linii foarte puternice, sunt încă necunoscute pentru noi).

Dinastia Rothschild este fără îndoială cea mai puternică – vizibil – genealogic de pe Pământ iar bogăția lor estimată este de aproximativ 500 de trilioane de dolari! (adică 500.000 de miliarde sau 500.000.000.000.000)

Ei își exercită puterea prin imperiul bancar mondial, care este deținut aproape în întregime de aceștia. Fiind niște ezoteriști rafinați, iar construcția lor de dominare planetară și-au realizat-o conform legilor divine, dar întoarse invers, au respectat Trinitatea.

Cele Trei Mari instituții importante care muncesc din greu pentru a stabili NOM și înrobi complet specia noastră, sunt:

City of London (Centrul financiar, controlat de Rothschild) – acesta este entitate de sine stătătoare ce nu face parte din Marea Britanie și nu plătește niciun fel de taxe nimănui;

– Ca filială a acestui centru financiar, în SUA avem US Federal Reserve care este proprietatea dinastiei Rothschild.

Vatican City (Centrul ideologico-spiritual – îndoctrinare, înșelăciune, religie de spălat creiere) – nu face parte din Italia și de asemenea nu plătește taxe nimănui;

Washington DC (Centrul militar și de forță – programe militare negre, administrarea bazelor subterane și depopulare prin expansiune și forță) – nu face parte din SUA și nu plătește taxe;

Toate funcțiile instituțiilor de mai sus, ca state individuale, funcționează în conformitate cu propriile lor legi, prin urmare, nu există nici o instanță de judecată de pe Pământ, care le-ar putea urmări în justiție vreodată. Ele nu dau socoteală nimănui de pe Pământ de acțiunile lor.

Multitudinea Societăților secrete existente în prezent, funcționează ca filiale ale unei megasocietăți, care este deținută de către Consiliul celor 13 Familii. Chiar dacă aceștia sunt răsplătiți cu generozitate pentru munca lor, membrii acestor Societăți secrete nu sunt membri descendenți ai acestei „elite”, ei nu știu cine sunt stăpânii lor și nu au nici o idee despre agenda reală.

Liderul Illuminati al Pământului este numit „Pindar„.Pindar este un membru al uneia dintre cele 13 familii Illuminati de guvernământ și este întotdeauna de sex masculin. Titlul, Pindar, este un termen abreviat pentru „Pinnacle of the Draco„, de asemenea, cunoscut sub numele de „Penisul Dragonului” (acest personaj există – o confirmă fosta mare preoteasă din interviul cu David Icke aici :https://vimeo.com/64620337 – cu subt. RO) .

Simbolic, acesta reprezintă partea de sus a puterii, controlul, crearea, penetrarea, expansiunea, invazia, și frica. Titularul acestui rang raportează liderului Reptilian din Pământul interior.

Adevăratul Pindar este capul familiei Rothschild, cum a fost de câteva sute de ani. El are bază în Germania lângă Frankfurt. La sfârșitul anilor 1970, el a supervizat proiectul soră al proiectului Montauk, numit MALDA este o anagramă pentru Montauk-Alsace-Lorraine-Dimensional-Activation.

Acest proiect a fost situat în apropiere de orașul Strasbourg, Franța, istoric parte a Germaniei. Interesant, există o fabrică de vin la capătul de est a Long Island, nu departe de Montauk Point, numit Pindar Vineyards. Acest vin este în creștere în popularitate, câștigând premii internaționale. Aceasta se potrivește bine în plan, ca acest domeniu să fie o parte a districtului de capital a / Națiunilor Unite ale Pământului în Statul Imperiu!

Vinul roșu este un simbol al sângelui ingerat de Reptilieni. Illuminati aici pe Pământ au stabilit o structură piramidală de comandă identică cu sistemul care există în Imperiul Draco. Piramida cu ochiul reptilian, situat pe bancnota de 1 $ american, este un simbol al acestei structuri de control.

Stratul următor este al doilea comandament, familiile care fac munca de sprijin pentru Pindar și cele 13 familii conducătoare. În timp ce toți membrii celor 13 familii conducătoare își schimbă forma (a se viziona interviul marii preotese postat mai sus – ei la anumite ritualuri își pot schimba forma umană în cea reptiliană, de exemplu regina Marii Britanii la vederea sângelui uman), toți membrii celor 300 de familii de sprijin nu pot face asta. Ei, însă, toți au un procent ridicat de ADN reptilian. Ei sunt cunoscuți instituțional ca Comitetul celor 300.

Aceste familii include nume notabile ca : Agnelli, Balliol, Beale, Bell, Bouvier, Bush, Cameron, Campbell, Carnegie, Carrington, Coolidge, Delano, Douglas, Ford, Gardner, Graham, Hamilton, Harriman, Heinz, Kuhn, Lindsay, Loeb, Mellon, Montgomery, Morgan, Norman, Oppenheimer, Rhodes, Roosevelt, Russell, Savoy, Schiff, Seton, Spencer, Stewart / Stuart, Taft, și Wilson. Si multe altele.

Comitetul celor 300 utilizează multe instituții bine-cunoscute pentru a realiza obiectivele lor, incluzând Consiliul pentru Relații Externe, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală, Clubul de la Roma, Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale, Mafia, CIA, NSA, Mossad, Serviciul Secret (SS) , Fondul Monetar Internațional, Federal Reserve, Internal Revenue Service (fiscul SUA), și Interpol, pentru a numi doar câteva. Toate acestea sunt organizații sau corporații constituite ca dispozitive de serviciu public-privat, dar acest lucru este departe de adevăr.

Structura Illuminati a creat, de asemenea, țări artificiale pentru a continua obiectivele lor. Exemple de acestea sunt: Statele Unite ale Americii, Elveția, Kuwait, Uniunea Sovietică, Panama, Israel, Italia, Iugoslavia, Regatul Unit, cele mai multe din Africa neagră, toate țările arabe, și toată America Centrală și de Sud. Aceste națiuni au fost create pentru a acumula avere pentru familiile de guvernământ și susținătorii lor, pentru a ascunde sau păstra bogăția lor, și de a crea condiții instabile necesare pentru a porni războaie și creșterea bugetelor militare.

Elveția a fost creată ca un centru bancar neutru, astfel încât familiile Illuminati să aibă un loc sigur pentru a păstra fondurile lor fără a se teme de distrugera războaielor și ochii indiscreti. Statele Unite ale Americii au fost înființate cu 13 colonii, una pentru fiecare dintre familiile Illuminati. Drapelul original a avut 13 stele, și încă mai are 13 dungi. Vulturul, simbol al Statelor Unite, are 13 săgeți în gheare. Statele Unite ale Americii este de fapt un activ corporativ al Companiei Virginia, care a fost înființată în 1604, în Anglia, cu implicarea directă a familiei Rothschild. Finanțele familiei Rothschild au fost necesare pentru finanțarea explorarea și exploatarea continentului nord-american.

Activele Companiei Virginia, includ Statele Unite care sunt deținute de Sfântul Imperiu Roman prin Vatican. Acest lucru a avut loc în 1213, când regele James a dat toate activele engleze Papei reptilian. Executor rămâne familia regală britanică, dar dreptul de proprietate reală revine Bisericii Romano-Catolice. Iar America nu a fost numită după Americo Vespuci cum ni se spală nouă creierele, ci :

Am în ebraică înseamnă ,,oameni”

Ame în spaniolă/latină – ,,a iubi”

Eri sau Ari în ebraică – ,,leu”

Rica este forma feminină din spaniolă la – ,,bogat”

Ka este vechi cuvânt egiptean pentru – ,,suflet”

Denumirea ar însemna : Poporul leului cu forță spirituală

Vă pot anunța că actualul Papă are planificată o vizită în SUA în 23 septembrie acest an. Conspiraționiștii spun că această vizită va fi încununată cu un discurs al Papei care va anunța INSTAURAREA GUVERNULUI MONDIAL (eu sincer nu cred, dar vom trăi și vom vedea). Priviți videoclipul :

Spălarea pe creier

Un puternic instrument al sclaviei în masă pe care-l folosesc împotriva noastră, este așa-numitul sistem de învățământ. Școlile nu sunt folosite pentru educare ci pentru îndoctrinare, copiii învață să memoreze fără a gândi și să se supună fără îndoială. De fapt, acest sistem de învățământ stabilit este extrem de scump pentru a fi menținut operațional, învechit și redundant în epoca internetului. „De ce învechit?” vă puteți întreba. Deoarece Internetul ne oferă acces gratuit la cantități aproape infinite de informații.

Deci, de ce se cheltuiesc sume uriașe de bani pentru educația guvernamentală și cea privată? Deoarece „elita” cere ca copiii noștri să învețe în conformitate și în interiorul unei cutii a gândirii, în șabloane fixate de ideologii lor.

Ce putem face în legătură cu asta ?

Credința omenirii este agățată în echilibru chiar acum, de controlul caracatiței NOM. Pe de o parte, suntem foarte aproape de sclavia noastră completă, în timp ce pe de altă parte, am putea cu ușurință se năruim de la sol piramida lor de putere, prin simpla unire împotriva înșelăciunii printr-o revoluție pașnică a minților, inimilor și sufletelor.

M-am întrebat de ani de zile care este cea mai teribilă armă a lor pentru înrobirea noastră. Este educația slabă combinată cu îndoctrinarea constantă? Este teama generată de religie, război, terorism? Este frica de a fi pedepsit (închiși sau uciși) de sistem, sau este înrobirea invizibilă a sistemului monetar? În opinia mea, toate cele de mai sus combinate au avut un impact enorm asupra societății noastre și modul în care gândim, dar arma lor cea mai mare este controlul sistemului financiar!

Moneda sclaviei

Sistemul financiar a înrobit pe ascuns specia noastră, iar acum suntem folosiți ca sclavi în valută. Lucrăm 9-12 ore în fiecare zi 5 sau chiar 7 zile pe săptămână, în medii plictisitoare și deprimante, nestimulați de nimic creativ sau constructiv. În cele mai multe cazuri, singura motivație pentru a merge la locul de muncă, este salariul următor – și nu contează cât de greu lucrăm, oricum banii par să nu fie suficienți niciodată. V-ați întrebat vreodată de ce mega-corporațiile culeg miliarde $ / an profituri și-și plătesc zeci de milioane de oameni cât mai aproape posibil de salariul minim în timp ce directorii cu milioane?

Acest lucru a fost conceput cu atenție, pentru că o persoană care este în mod constant „pe margine,” nu va avea niciodată timp pentru auto-educare, introspecție și – în cele din urmă – trezire spirituală.

Nu este acesta scopul nostru principal pe Pământ? Pentru a deveni ființe spirituale (și spiritual, evident, nu înseamnă religios) și să finalizăm ciclul încarnării noastre? „Ei” nu au nevoie de oameni educați, care sunt capabili de gândire critică și care au obiective spirituale. Nu, acest fel de oameni sunt periculoși pentru stablishment! „Ei” vor „roboți”, ascultători doar destul de inteligenți pentru a opera mașinile și să păstreze în funcțiune sistemul, dar destul de proști ca să nu pună întrebări.

Banii sunt ochiul ,,dracului”

Toate marile probleme ale lumii își au rădăcinile adânc înrădăcinate în plaga financiară : războaiele sunt profitabile, bolile sunt profitabile, jefuirea Pământului este profitabilă, sclavia umană și condițiile de muncă inumane sunt profitabile. Liderii noștri au fost corupți prin bani și misiunea colectivă omenirii pe Pământ a fost deturnată de bani.

Deci, de ce avem nevoie de sistemul financiar, în primul rând? De fapt, nu avem nevoie de el (sau cel puțin, nu mai avem). Planeta nu ne percepe un cent pentru utilizarea resurselor sale naturale și avem tehnologia pentru a le extrage, fără muncă fizică. Tot ce aparține planetei ne-a fost pus la dispoziție în mod gratuit pentru a folosi și a ne ajuta în evoluția noastră spirituală fiecărui suflet de pe această planetă și atunci vă întreb, ce rol mai au acești hrăpăreți, de ce ascultați de ei și vă supuneți orbește creației lor??

Soluția

Există minți geniale care discută conceptul de economie bazată pe resurse de zeci de ani. Un exemplu este inginerul Jacque Fresco, un designer industrial strălucitor și inginer social, care a petrecut cea mai mare a vieții sale cu proiectarea viitorului. Orașele propuse de Jacque Fresco vor fi construite de roboți autonomi pentru construcție și vor fi eco-friendly și auto-sustenabile. Mai multe despre Proiectul Venusaici : https://www.thevenusproject.com/en/

Alte persoane deja discută despre planul de tranziție spre economia viitorului, unde banii nu mai sunt necesari și tuturor oamenilor le vor fi oferite cele mai bune condiții pentru a ajunge la cele mai înalte potențiale ale lor – toate în beneficiul speciei noastre, ca un întreg. Dar ca să ajungem la acel viitor trebuie să acționăm ACUM.

M-am trezit eu, încerc să-i trezesc și pe alții și trecem la acțiune. La o acțiune nonviolentă ci conștientă prin tot ceea ce facem zi de zi, renunțând ușor la tot ce-i nociv și malefic în acest sistem, schimbându-ne pe noi înșine astfel încât să devenim un pilon demn de urmat de către ceilalți. Meditațiile la unison și gândirea pozitivă referitoare la schimbarea acestui sistem ajută mult.

Deci, întrebarea mea este: suntem gata să îmbrățișăm viitorul și să scăpăm de controlul „elitei” într-o lume fără bani, sau vom permite instaurarea Noii Ordini Mondiale?

https://olt-alert.ro/2018/03/23/cele-13-familii-care-stapanesc-lumea-fortele-din-umbra-din-spatele-noii-ordini-mondiale/

/////////////////////////////////////////////

Reacţiile românilor la protestele magistraţilor: „Pensiile lor nu reprezintă realitatea din ţară”

/////////////////////////////////////////////

Globaliștii își pregătesc planuri pentru a provoca foamete și înfometare la nivel global

13 națiuni sunt de acord să treacă la metode agricole „verzi” mai puțin productive

De Leo Hohmann

Cultul global al climei se pregătește să-și intensifice războiul împotriva alimentelor, 13 națiuni – multe dintre ele state producătoare de vite și alimente, conduse de Statele Unite, Argentina, Brazilia, Chile și Spania – semnând un angajament de a supune fermierilor noi restricții menite să reducă emisiile de gaz metan.Centrul Global pentru Metan a anunțat într-un comunicat de presă din 17 mai că miniștrii agriculturii și mediului și ambasadorii din 13 țări, inclusiv Statele Unite, au semnat un angajament care promite reducerea emisiilor de metan în agricultură. SUA au fost reprezentate de țarul climatic al lui Biden, John Kerry .

Ce înseamnă asta și de ce ar trebui să-ți pese? Vom analiza în detaliu.

Conform comunicatului de presă emis de aceste națiuni și publicat pe Global Methane Hub :„Luna trecută (în aprilie 2023), Centrul Global pentru Metan a colaborat cu ministerele Agriculturii din Chile și Spania pentru a convoca prima reuniune ministerială globală privind practicile agricole de reducere a emisiilor de metan. Reuniunea ministerială a reunit membri guvernamentali de rang înalt pentru a împărtăși perspective globale asupra reducerii metanului și a sistemelor alimentare cu emisii reduse. Reuniunea a condus la o declarație în care națiunile s-au angajat să sprijine eforturile de îmbunătățire a calității și cantității, precum și a accesului la finanțare pentru măsurile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora în sectoarele agriculturii și alimentelor și să colaboreze la eforturile care vizează reducerea emisiilor de metan în agricultură și sistemele alimentare.”

Printre participanții la conferință s-au numărat Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Coaliția pentru Climă și Aer Curat, Institutul Interamerican pentru Cooperare în Domeniul Agriculturii, Banca Mondială, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și Banca Interamericană de Dezvoltare.

Banca Mondială, o altă creație a ordinii liberale bazate pe reguli conduse de SUA, după cel de-al Doilea Război Mondial, a vorbit mult în ultima vreme, alături de ONU, despre o foamete iminentă. Banca Mondială a publicat o carte albă chiar săptămâna trecută, pe 22 mai, intitulată „ Actualizare privind securitatea alimentară: Răspunsul Băncii Mondiale la creșterea insecurității alimentare”.

Directorul Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite a emis, de asemenea, începând din septembrie anul trecut, avertismente sumbre cu privire la o foamete globală care se apropie .

Așadar, mi se pare curios că, exact în momentul în care globaliștii avertizează despre penuria de alimente și foamete, purtătorii lor de cuvânt de la Banca Mondială, ONU și din administrațiile SUA și aliaților săi (observați că China și Rusia nu se regăsesc nicăieri în aceste politici absurde anti-alimentare), vorbesc despre trecerea la o formă nouă și nedovedită de agricultură „sustenabilă”, care se concentrează mai mult pe reducerea metanului decât pe producerea celor mai mari randamente alimentare.

Producția alimentară modernă este dăunătoare, ni se spune, deoarece produce metan, care se presupune că dăunează mediului.

„Sistemele alimentare sunt responsabile pentru 60% din emisiile de metan”, a declarat Marcelo Mena, CEO al Global Methane Hub. „Felicităm țările care doresc să preia conducerea în atenuarea emisiilor de metan din sistemele alimentare și confirmăm angajamentul nostru de a sprijini acest tip de inițiativă cu programe care explorează tehnologii promițătoare de atenuare a emisiilor de metan și cercetarea care stau la baza mecanismelor de atenuare a emisiilor de metan pentru a crea noi tehnologii.”

John Kerry este, de asemenea, foarte entuziasmat de scoaterea din funcțiune a terenurilor agricole valoroase și productive, de reducerea dimensiunii turmelor de vite și de predarea sistemelor noastre de producție alimentară către tehnocrați și globaliști care oferă promisiuni vagi de „noi tehnologii”.

Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA, SUA este ocupată să încerce să atenueze emisiile de metan nu doar în America, ci în întreaga lume, declarând pe site-ul său web :

„Statele Unite oferă o conducere cheie, finanțare și expertiză tehnică pentru eforturile internaționale de reducere a emisiilor de metan, ceea ce a dus la peste 1.140 de proiecte de atenuare a emisiilor de metan prin intermediul GMI până în 2021.”

Producția alimentară provoacă „încălzirea globală”, „Fermele trebuie să se închidă”: 13 națiuni semnează un acord pentru a provoca foamete globală prin distrugerea aprovizionării cu alimente

Într-un singur exemplu, administrația Biden intenționează să cheltuiască 1,5 milioane de dolari din fondurile contribuabililor pentru un program care vizează „împuternicirea” activistelor pentru schimbările climatice din societatea „patriarhală” din nordul Kenyei, conform documentelor analizate de emisiunea Washington Free Beacon .

John Kerry a declarat într-o declarație,

„Atenuarea emisiilor de metan este cea mai rapidă modalitate de a reduce încălzirea pe termen scurt. Alimentația și agricultura pot contribui la un viitor cu emisii reduse de metan prin îmbunătățirea productivității și rezilienței fermierilor. Îi primim cu brațele deschise pe miniștrii agriculturii care participă la implementarea Angajamentului Global privind Metanul.”

Comunicatul de presă din 17 mai precizează în continuare că…

„Punctul central al conferinței a fost implementarea practicilor, inovației și tehnologiilor bazate pe știință, în conformitate cu producția alimentară durabilă…”

Națiunile care au semnat acest angajament de a-și transforma politicile agricole sunt Statele Unite, Argentina, Australia, Brazilia, Burkina Faso, Chile, Republica Cehă, Ecuador, Germania, Panama, Peru și Spania.

Guvernul Spaniei va organiza o a doua conferință în 2024 pentru a monitoriza și a avansa eforturile de implementare legate de declarație și pentru a încuraja mai multe țări să se alăture, conform comunicatului de presă din 14 mai.

Pentru a salva planeta de emisiile provenite de la dejecțiile vacilor, aceștia susțin că este necesar să fie forțați fermierii să schimbe modul în care practică agricultura, transformându-și terenurile și animalele în metode mai „inovatoare” și „practici bazate pe știință”. Aceste metode vor trebui implementate nu doar în ferme, ci în toate „sistemele alimentare”.

Nu spun niciodată ce sunt aceste schimbări „inovatoare”, ci doar că se vor baza pe „noi tehnologii” și „pe bază științifică”.

Din acest limbaj, putem presupune că printre practicile luate în considerare se numără înlocuirea unei părți majore a bovinelor de carne și lapte, a porcului și a găinilor, de care populațiile se bazează pentru proteine, cu larve de insecte, viermi de făină, greieri etc. ONU, Forumul Economic Mondial și alte ONG-uri promovează de ani de zile dietele fără carne și consumul de proteine din insecte, iar miliardarii au investit în fabrici masive de insecte construite în statul Illinois, în Canada și în Olanda, unde viermii de făină, greierii și alte insecte vor fi procesate ca aditivi pentru a fi introduși în aprovizionarea cu alimente, adesea fără etichete clare care să informeze oamenii exact ce mănâncă. Bill Gates colaborează, de asemenea, cu alți miliardari pentru a investi în producția de carne cultivată în laborator, un proces care implică utilizarea celulelor canceroase de la vaci, găini și porci pentru a crește rapid carne artificială.

Fermierii vor fi din ce în ce mai mult forțați să-și părăsească terenurile, așa cum se întâmplă deja în Olanda, care este al doilea exportator net de alimente din lume, după Statele Unite.

Toate acestea vor duce la o foamete cum nu a mai fost văzută de generația actuală de oameni de pe Pământ. Totul este intenționat. Globaliști precum Dennis Meadows, autorul cărții din 1972, „Limitele creșterii” , aprobată de Clubul de la Roma, ne-au informat despre planurile globaliștilor de a depopula drastic Pământul. Comentariile sale din videoclipul de mai jos au fost făcute, cred, în 2017.

De asemenea, am relatat pe larg despre previziunile lui Deagel , care prevedeau o reducere de aproape 70% a populației Americii până în 2025, cu scăderi la fel de drastice ale populației în Regatul Unit, Germania, Canada, Australia și alte țări aliniate la NATO.

Nu există o modalitate mai eficientă de a depopula decât prin război, foamete și epidemii. Nu este interesant că toate aceste trei metode de crimă testate în timp sunt la lucru chiar acum?

Războiul pentru alimente este foarte similar cu ceea ce se întâmplă în sectorul energetic, unde guvernele conspiră cu marile companii pentru a transforma toate mijloacele de transport de la cele pe benzină la cele electrice, ceea ce înseamnă că mult mai puțini oameni își vor permite mașini electrice și, chiar dacă și le vor permite, utilizarea acestor mașini va fi mult mai atent monitorizată și controlată din cauza nevoii de stații de încărcare care se bazează pe o rețea electrică deja suprasolicitată. Dacă nu vă puteți încărca mașina când doriți, ci doar atunci când aveți voie, v-ați predat libertatea de mișcare autorităților de reglementare ale acelor stații de încărcare.

În industria alimentară, marile companii agricole vor colabora, de asemenea, cu guvernele lumii pentru a produce mult mai puțină carne de vită, pui și porc, înlocuind aceste proteine cu insecte și carne artificială crescută în laborator, ale cărei efecte asupra sănătății sunt în mare parte necunoscute.

Aceste schimbări au fost deja pe deplin vizibile în Olanda, unde guvernul a generat controverse intense prin lansarea unui plan de reducere a efectivelor de animale cu până la 50% și de reducere a utilizării îngrășămintelor cu azot cu 30%. Indiferent cât de mult vorbesc despre „inovație” și „noi tehnologii”, nu poți reduce efectivele de animale și utilizarea îngrășămintelor și apoi să pretinzi că fermele tale vor fi „mai productive”. Aceasta este o minciună. Toate „inovațiile” lor se vor traduce direct în mai puțină hrană pe mesele din întreaga lume.

Pregătește-te acum pentru foamete. Aprovizionarea cămării este o soluție ușoară pe termen scurt. De asemenea, trebuie să gândim pe termen lung. Dacă nu ai cultivat niciodată o grădină sau nu ai crescut găini, este un lucru la care ar trebui să te gândești pentru a-ți îmbunătăți abilitățile. Poate că ai cultivat o grădină de câțiva ani și ai ceva experiență, pe care o poți împărtăși cu un vecin care a crescut găini, dar are puțină sau deloc experiență în grădinărit. Crearea de rețele și cooperarea cu oamenii din jurul nostru vor fi cheia supraviețuirii odată ce această foamete globală se va intensifica.

Poate că foametea propriu-zisă nu va ajunge niciodată în cele mai bogate țări, precum America. Alimentele pot continua să fie pe rafturi, dar pot garanta că prețurile vor continua să crească substanțial la produsele de bază precum făina, pâinea, ouăle, carnea și lactatele.

Rugați-vă pentru ce e mai bun în timp ce vă pregătiți pentru ce e mai rău. Pentru că știm că planul globaliștilor este de a reduce populația lumii de la 7,5 miliarde la 1 sau 2 miliarde. Dennis Meadows a dezvăluit secretul și este un globalist din interiorul Clubului de la Roma, a cărui implicare în acest subiect datează de la începutul anilor 1970.

Rămâi puternic. Rămâi liniștit. Nu te supune niciodată. Nu te supune niciodată vreunei legi neconstituționale sau nebiblice. Tiranii au putere doar asupra celor care sunt de acord să fie guvernați de ei.

*

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram și Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

Păsări, nu bombe: Să luptăm pentru o lume a păcii, nu a războiului

Leo Hohmann este autor, cercetător și scriitor independent.

Sursa originală a acestui articol este leohohmann.com

https://www.globalresearch.ca/globalists-revving-up-plans-engineer-global-famine-starvation/5869755

/////////////////////////////////////////////

Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea

Maria Diana Popescu

Scena politica românească şi mondială este populată cu psihopaţi şi bolnavi mintal! Procedură deliberată, ştiut fiind că nebunii îşi ascultă stăpînul, pot minţi, trişa, manipula, sînt violenţi, iubitori de faimă, bani şi putere, nu simt remuşcare sau vină, nu au conştiinţă. Sub mantila lor, corupţii, trădătorii, jefuitorii, ucigaşii sănătăţii planetare, vînzătorii păcii, vînzătorii de arme, de droguri, îşi fac „meseria” liniştiţi. Să ne amintim ce afirma Shakespeare la vremea lui: „iată flagelul vremurilor noastre, nebunii conducîndu-i pe orbi”. Butoanele planetei sînt manevrate de o bandă de infractori recidivişti care fac legile în jungla capitalistă! Majoritatea statelor sînt exploatate şi conduse din cancelarii secrete de psihopaţii care, la rîndul lor, au înşurubat la conducerea internă a statelor vasale alţi psihopaţi şantajabili. Aşa a păţit România după lovitura de stat. A fost condusă de cele mai corupte şi grosolane imposturi, prin experimente economice, sociale şi sanitare, cu preţul sărăcirii crunte a populaţiei şi cu mii de morţi.

Potrivit dr. Mila Aleckovic Bataille, cu doctorat la Sorbona în Psihopatologie şi Psihologie, după o traducere a dr. Damian Baciu, lumea este condusă azi de o grupare de psihopaţi. „Multă lume gândeşte că este o întâmplare că indivizi nebuni pot intra în politică. Nu este o întâmplare, este un sistem, este un program, o școală care a fost constant dezvoltată de-a lungul deceniilor, cel puțin 50 de ani. Totul a fost conceput și realizat în serviciul Globalismului. Toți au fost cu grijă selecționați. Cei care erau bine structurați, în cunoștință de cauză, integri, inteligenți, puternici, care nu puteau fi manipulați, au fost din start excluși”. Mondialiştii au creat programe perfecte pe care le-au pus în scenă prin lideri bolnavi psihic, manevrabili, şantajabili. Psihopatul este tipul preferat de societăţile manipulatoare, totalitare, de marile corporaţii financiare ale lumii. Din rîndul psihopaţilor sînt aleşi, din păcate, preşedinţii de stat, guvernanţii, reprezentanţii din instanţele şi forurile de conducere planetară, din serviciile secrete ale puterilor lumii, care au în dotare unităţi specializate în declanşarea revoltelor populare, revoluţiilor şi mişcărilor de stradă, echipe formate din experţi în tehnicile dezinformării şi manipulării maselor. Ei acţionează la comandă în ţările vizate, sub diverse acoperiri: turişti, ziarişti, diplomaţi, echipe de caritate, oameni de cultură, sportivi etc. Din rîndul psihopaţilor sînt racolaţi conducătorii Justiţiei, asasinii economici, asasinii sănătăţii, ai umanităţii, criminalii, traficanţii de droguri, de organe etc. Aceştia au impus politica de tolerare a deviaţilor sexuali, violatorilor de copii, corupţilor, trădătorilor, politica de manipulare a adevărului, de acceptare a războiului, sclaviei, sărăciei, acceptare a deposedării de demnitate şi suveranitate statală, ca pe ceva moral şi normal.

Să luăm în discuţie OMS-ul cu planificarea celebrei gogoaşe pandemice, cu obligativitatea vaccinării care a ucis milioane de oameni! Apoi, industria farmaceutică, care nu serveşte vindecării bolilor, ci perpetuării lor, pentru că au nevoie de cît mai mulţi bolnavi cronici care să fie medicaţi, adică să fie consumatori cu caracter permanent ai industriei farma. Cunoscînd faptul că scopul psihopaţilor care conduc lumea îl reprezintă un democid mondial, citatul medicului german Matthias Rath prinde sens: „Adevărata natură a industriei farmaceutice este de a cîştiga bani cu bolile cronice, nu de a se ocupa de prevenirea sau de eradicarea bolii. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid răspândit permanent, ucigand milioane de persoane. Aşa-zisa elită a lumii face bani, omorîndu-i pe cei slabi”. Crimele în masă comise de tot felul de „entităţi”-pirat prin pandemii programate, războaie, foamete, sărăcie, crize economice şi sociale l-a determinat pe politologul american Rudolph Rummel să inoveze termenul „democid”, care acoperă orice crimă săvîrşită asupra unui număr de persoane, a unei comunităţi sau popoare de către orice entitate de putere.

În ştiinţa Psihopatologiei, psihopaţii sînt recunoscuţi prin faptul că nu regretă niciodată relele făcute, prin lipsa sentimentului de culpabilitate, cel mai adesea ei fiind mîndri de actele abominabile şi crimele săvîrșite. Este cunoscută trufia inculpaţilor în Procesul de la Nuremberg. Să ne amintim de Bush, de Obama, ultimul, premiat cu Nobelul pentru pace, cu toate că, ştiut este, a sprijinit terorismul, a ucis cu sînge rece în războaiele sale din Orientul Mijlociu milioane de oameni, au asasinat preşedinţi de state şi lideri militari.

În profilul amintit de profesorul dr. Mila Aleckovic Bataille se înscriu preşedinţii şi guvernanţii României postdecembriste. Verificaţi identitatea celor care au demolat România vreme de trei decenii! Veţi vedea că aparţin unor minorităţi care au un dinte împotriva românilor. Nu au în palmares nicio performanţă profesională şi trăiesc ca nişte paraziţi, întreţinuţi din munca poporului pe care îl detestă. Cu precădere, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Koveşi, Portocală, Lazăr, Cîţu, Arafat, Valeriu Gheorgiţă, Orban, medicii care au susţinut şi promovat vaccinarea ca mijloc de democid şi, în mod special, Iohannis, docilul robot al înaltelor porţi străine, uşor de manipulat, şantajabil cu multe dosare penale la sertar, dator de nouă ani statului român cu 320.000 de euro, în urma pierderii irevocabile a clădirii din centrul Sibiului, însuşită fraudulos şi închiriată către Raiffeisen Bank. Omul avar, nervos, infatuat dincolo de limită, cu ambiţii prosteşti, fără cunoştinţe absolut obligatorii pentru un şef de stat, fără cultură, complexat, parvenit, căruia Protocolul de Stat (RA-APPS) îi construieşte, ca unui faraon egiptean, drept răsplată pentru vînzarea ţării, un complex unde va locui pe veci, prin renovarea unei vile de 1.200 mp pe Bulevardul Aviatorilor din Bucureşti, în jurul căreia se află un şantier învăluit în mister, iar investiţia se ridică la 7-8 milioane de euro din bani publici.

Potrivit prof. dr. Mila Aleckovic Bataille, psihopaţii care conduc statele şi lumea au cam acelaşi profil: „Trudeau, Macron, Olaf Scholz, Zelensky etc, iar în Cartelul Bancar cunoaştem toţi copiii Rothschild. Toate alegerile prin vot sînt trucate, cine ar crede că ucrainenii au ales un asemenea idiot, precum Zelenski se înşală. El a fost instalat, la fel ca cei din Muntenegru, Serbia, Canada, SUA etc”. Pomelnicul psihopaţilor rău-făcători arată astfel: Kushner, Solana, Bush Jr, Joschka Fischer, Jack Lang, regele Belgiei, Bertrand Delanoe, Laurent Fabius şi fiul, Coroana engleză, prinţul Andrew, Clintonii, N. Sarkozy, Bertrand Levy, Biden şi fiul, Trudeau, Bill Gates, Jeffrey Epstein, Ursula von der Leyen şi Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic de la Davos, fotografiat pe o plajă de lux, la senilitatea vîrstei sale, gol puşcă, cu mănuşi de damă din dantelă şi un „model” original de portjartier. Acesta este ultimul tip-model de psihopat nevindecabil. Despre sus-pomeniţii, Elon Musk a afirmat că alcătuiesc împreună un guvern mondial neales, pe care lumea nu şi-l doreşte.

https://www.art-emis.ro/editoriale/cine-figureaza-in-pomelnicul-psihopatilor-care-conduc-lumea

//////////////////////////////

Cătălin Ranco Piţu: „În decembrie 1989 au săvârşit crime împotriva umanităţii multe persoane aflate la vârful ierarhiei politico-militare”

Scris de Melania Cincea

Cătălin-Ranco Piţu. Sursă foto: UVT

22 decembrie 1989 este data la care o grupare politico-militară ante-constituită, formată în jurul lui Ion Iliescu, a preluat puterea în România printr-o lovitură de stat militară. Este momentul în care la nivelul întregii ţări a fost declanşată o amplă şi complexă acţiune de dezinformare şi diversiune, având drept consecinţă instaurarea unei psihoze colective a terorismului care a cauzat mii de pierderi de vieţi omeneşti şi răniri prin împuşcare, dar şi privări de libertate făcute cu încălcarea regulilor de drept internaţional. Aceasta este concluzia desprinsă din rechizitoriul Dosarului Revoluţiei instrumentat de generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosar în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi generalul de aviaţie (r) Iosif Rus au fost trimişi în judecată pentru crime împotriva umanităţii.

Planificarea şi modul executării loviturii de stat, scopul diversiunii puse la cale de grupul politico-militar care preluase puterea în 22 decembrie 1989, solicitarea de intervenţie militară făcută URSS de către noua putere în 23 decembrie 1989, trupele sovietice pregătite să intre în ţară, reactivarea şi numirea în poziţii-cheie a 40 de generali aflaţi în slujba serviciilor de informaţii sovietice GRU şi KGB ori secretizarea unor documente militare de importanţă covârşitoare timp de 30 de ani – sunt teme pe care le-am abordat în acest interviu cu procurorul care a instrumnetat dosarul Revoluţiei, Cătălin Ranco Pițu.

„Au fost trimişi în judecată cei în viaţă în momentul întocmirii rechizitoriului”

În ceea ce numim Dosarul Revoluţiei sunt doar trei oameni trimişi în judecată: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, la 34 de ani de la comiterea faptelor. De ce numai trei, domnule Cătălin Piţu, şi de ce acest dosar vizează doar faptele de după 22 decembrie 1989? Vă rog să clarificaţi pe scurt aceste două aspecte. În mentalul colectiv există neclarităţi în privinţa acestui dosar, generate pe de o parte de timpul nepermis de lung scurs de la deschiderea dosarului până la trimiterea lui în judecată, iar pe de alta – de multele tertipuri judiciare la care s-a recurs, ani şi ani de zile, în încercarea fie de a-l clasa, fie măcar de a temporiza ancheta.

Cercetarea pe care am făcut-o a avut în vedere intervalul 15 – 31 decembrie 1989. Înalta Curte a stabilit acest cadru de cercetare, iar pe mine m-a interesat să stabilesc responsabilităţi de natură penală săvârşite în acest interval, în legătură cu revoluţia. Ca urmare a probelor administrate am ajuns la concluzia că au săvârşit infracţiunea de crime împotriva umanităţii multe persoane aflate la vârful ierarhiei politico-militare a României, atât înainte de 22 decembrie, cât şi după această dată. De ce vorbesc despre data de 22 decembrie? Pentru că în acea zi, la ora 12.06, Nicolae Ceauşescu pierdea prerogativa exercitării puterii de stat. Până la acel moment, el a fost comandantul suprem al Forţelor Armate şi şef al statului. După acel moment, începând cu ora 16 a aceleiaşi zile, Ion Iliescu şi anturajul lui au preluat puterea, aşa cum am explicat şi în rechizitoriu. Am constatat că au săvârşit infracţiunea de crime împotriva umanităţii având ca victimă populaţia revoluţionară a României şi Nicolae şi Elena Ceauşescu, Vasile Milea, generalii Hortopan, Stănculescu, Eftimescu, Logofătu, Mocanu, ei până în data de 22 decembrie. Când am întocmit rechizitoriul, aceştia erau deja decedaţi, or Codul interzice să trimiţi în judecată persoane decedate. După 22 decembrie am constatat că aceeaşi infracţiune de crime împotriva umanităţii au săvârşit-o Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus, Silviu Brucan, generalii Stănculescu, Militaru, Eftimescu şi alţii aflaţi la acel moment la vârful de decizie politico-militară a României, însă m-am lovit de acelaşi impediment, faptul că unii dintre ei erau decedaţi. Dacă cei pe care i-am enumerat şi mulţi alţii ar fi trăit în momentul în care am întocmit rechizitoriul, ar fi fost trimişi în judecată şi ei. Aşa, au fost trimişi în judecată doar Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, care sunt în viaţă.

Şi e necesară încă o precizare foarte importantă: eu am făcut cercetarea la 30 de ani după revoluţie. Pentru a face o cercetare respectând legea după atât de mult timp trebuia ca infracţiunea care a reprezentat încadrarea juridică să fie una imprescriptibilă, iar singura infracţiune avută la dispoziţie prin raportare la Codul Penal a fost cea de crime împotriva umanităţii, nu infracţiuni de drept comun. Codul Penal defineşte crima împotriva umanităţii ca fiind un atac generalizat şi sistematic împotriva unei populaţii civile, având ca rezultat decesul şi alte consecinţe grave, dar statutul Tribunalului Penal Internaţional este cel care reglementează infracţiunea. Parlamentul României a ratificat acest statut şi, conform Constituţiei, statutul a devenit lege internă. Statutul TPI stabileşte că se fac responsabile de crime împotriva umanităţii doar persoanele aflate la vârful de decizie, politic sau militar ori politico-militar. Şi e normal să fie aşa pentru că o astfel de infracţiune, deosebit de gravă, care înseamnă un atac împotriva unei populaţii, presupune ca persoana care săvârşeşte atacul să aibă acces total la informaţii, să poată manipula o armată sau o grupare paramilitară. Acea persoană nu poate fi una situată în lanţul ierarhic la nivel mediocru, nici măcar înalt, ci trebuie să fie în vârful piramidei de decizie, la cupolă. Eu m-am îndreptat, aşadar, împotriva cupolei.

Ca un argument suplimentar: tot Statutul TPI, prin articolul 33, prevede că sunt exoneraţi de crime împotriva umanităţii militarii care aveau obligaţia executării ordinului militar, cu excepţia văditei ilegalităţi. Am şi scris în rechizitoriu de ce nu a fost vădită ilegalitatea din perspectiva celor care erau cu grade mici în ierarhia Ministerului de Interne şi a Ministerului Apărării Naţionale. Împotriva acestor persoane – şi mă refer la cei care aveau grade mai mici în Armată, de la simpli subofiţeri până la ofiţeri inferiori sau situaţi la nivel mediu, chiar şi şefi de unităţi -, procurorii s-ar fi putut îndrepta imediat după revoluţie, până nu a intervenit termenul de prescripţie. Aceştia trebuiau cercetaţi pentru infracţiunile de omor calificat, omor deosebit de grav şi alte încadrări, conform Codului Penal de atunci. Nu s-a mai putut face treaba asta în 2022, când am întocmit eu rechizitoriul. A trebuit să respect legea sub care am lucrat eu, nu diverse legi penale care s-au succedat în timp.

Mai trebuie spus ceva important: începând cu 1990 s-au aflat în lucru foarte multe dosare penale în principal la Secţia Parchetelor Militare, care au vizat fapte săvârşite în timpul revoluţiei şi, aşa cum am arătat şi în rechizitoriu, au fost întocmite în timp aproximativ 100 de rechizitorii, au fost trimişi în judecată vreo 25 de generali, sute de cadre ale Armatei şi Ministerului de Interne. Să ne aducem aminte, de exemplu, că generalii Stănculescu şi Chiţac au fost condamnaţi pentru represiunea de la Timişoara, şefii Securităţii au fost trimişi în judecată în Timişoara.

Asta e pentru fapte comise înainte de 22 decembrie 1989?

Şi de dinainte, în principal, şi de după 22 decembrie. Au fost cercetate persoane cu funcţii de execuţie care în timpul revoluţiei, s-a constatat, au săvârşit omoruri sau vătămări corporale ori alte infracţiuni un pic mai uşoare. Au existat pe întreg teritoriul României mii de dosare penale care, în cele din urmă, au fost conexate într-un singur mare dosar, cel al Revoluţiei. Acest dosar a avut ca obiect de cercetare toate faptele de pe întreg teritoriul României.

Parchetele Militare s-au ocupat de soluţionarea în cea mai mare măsură a acestor dosare. La fel de adevărat este că au fost şi situaţii în care autori ai unor crime punctuale din timpul revoluţiei, oameni cu funcţii de execuţie, au scăpat nepedepsiţi pentru că împotriva lor ori nu au existat probe suficiente, ori pur şi simplu nu s-au făcut cercetări până la survenirea termenului de prescripţie. Pe cei cu funcţii-cheie de conducere i-am anchetat, am constatat faptele lor, i-am trecut în rechizitoriu, însă, repet, nu am putut trimite în judecată decât persoanele aflate în viaţă la momentul întocmirii rechizitoriului.

Pentru că aţi vorbit despre punerea sub acuzare şi trimiterea în judecată pentru crime împotriva umanităţii, vă reamintesc că, în 2015, sub mandatul de procuror general al Laurei Codruţa Kovesi, dosarul a fost clasat pe motiv că genocidul, tratamentele neomenoase şi infracţiunile contra umanităţii nu ar fi fost prevăzute în legea penală. S-a modificat cadrul legal în acest interval de timp astfel încât dumneavoastră i-aţi putut pune sub acuzare?

Da, aşa s-a întâmplat, cum spuneţi. Există un principiu de drept potrivit căruia trebuie să existe continuitate de incriminare, adică acest principiu arată, în linii mari, că dacă acuzi o persoană de o faptă, la momentul în care s-a săvârşit acea faptă, ea trebuie să fie prevăzută în Codul Penal aflat la acel moment în vigoare. Crima împotriva umanităţii a fost introdusă în Codul Penal din România de abia în 2014. În 2015, cei de atunci au considerat că atâta vreme cât infracţiunea aceasta nu existase în Codul Penal din 1989, nu poţi să-i acuzi, după aproape 30 de ani, pe cei care au săvârşit-o. Este discutabilă această concluzie…

Cert este că atunci când eu şi colegii mei am început cercetările, le-am făcut cu încadrarea de crime împotriva umanităţii. Am considerat că prin latura obiectivă a infracţiunii există similitudini cu alte infracţiuni existente în 1989 în Codul de atunci, că interpretarea legii trebuie făcută în acest sens, anume că persoanele responsabile de săvârşirea unei astfel de infracţiuni deosebit de grave şi imprescriptibile trebuie trimise în judecată. Acum vreo două luni instanţa a validat urmărirea penală prin dispunerea începerii judecăţii. Dosarul a trecut de camera preliminară la Curtea de Apel Bucureşti, după ce instanţa a verificat toate aspectele de legalitate, inclusiv cele legate e încadrarea juridică, astfel încât, după aproape 34 de ani, o instanţă a ţării a dispus începerea judecăţii în acest dosar generic numit dosarul Revoluţiei, pentru faptele comise atunci, în urma cărora au rezultat peste 850 de morţi şi mii de răniţi.

Aceşti 850 de oameni au fost omorâţi după 22 decembrie…

Da, pentru că, aşa cum v-am spus, persoanele responsabile de morţii de dinaintea acestei date au decedat. Dacă nu, le-aş fi trimis şi pe ele în judecată. Gândiţi-vă că în 1989 cei care au comis represiunea aveau deja o anumită vârstă, cei din conducerea Armatei şi a Ministerului de Interne aveau spre 60 de ani.

Sursă foto: Presa Militară

„După 22 decembrie a fost executată o lovitură de stat ca la carte”

După 22 decembrie 1989, spuneţi, a fost o lovitură de stat militară. Cu ce argumente, din rechizitoriu, susţineţi această declaraţie? Cine a gândit, planificat şi executat lovitura de stat?

Până în 22 decembrie a fost o revoluţie autentică. După 22 decembrie, o grupare ante-constituită, formată în jurul lui Ion Iliescu – grupare care a avut sprijinul total al Ministerului Apărării şi al Ministerului de Interne, aici intrând şi Securitatea – a preluat puterea printr-o lovitură de stat militară. Sau, cum au spus mulţi revoluţionari, au confiscat revoluţia. Argumentele sunt foarte multe, dar vă punctez doar câteva elemente cunoscute de toată lumea, dar în mod bizar ignorate în masă: în dimineaţa zilei de 22 decembrie, Nicolae Ceauşescu, încă aflat la putere, l-a numit verbal ca nou ministru al Apărării pe generalul Victor Atanasie Stănculescu. Acesta, în pofida ordinului venit de la Ceauşescu de a nu permite intrarea manifestanţilor în Piaţa Palatului, folosindu-se de toată forţa militară care se afla în jurul fostului Comitet Central al PCR, a coborât la punctul de comandă şi a dat ordin contrar, ordonându-le tuturor trupelor MApN să părăsească zona, astfel că Ceauşescu a rămas în interiorul CC doar cu cei de la Direcţia a V-a a Securităţii şi cu trupele USLA. Concomitent, generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, le-a dat ordin şi acestor trupe să părăsească sediul CC, să se retragă în cazarmă şi să depună la picior armamentul, astfel încât Ceauşescu a rămas absolut singur, înconjurat doar de membri de partid şi cu două gărzi personale de la Direcţia a V-a, cărora nu le-a putut fi dat acel ordin pentru că automat ar fi aflat şi Ceauşescu.

Tot noul ministru al Apărării, Stănculescu, l-a convins pe Ceauşescu să părăsească sediul CC cu elicopterul, în ideea regrupării, nu în ideea de fugă. Ceauşescu fiind astfel înlăturat de la punctul de comandă, generalul Stănculescu s-a dus la Ministerul Apărării şi la ora 14.10 a dat un ordin, transmis unităţilor militare din toată ţara ca, din acel moment, să nu mai execute decât ordinele venite de la Ministerul Apărării Naţionale. E momentul în care lui Nicolae Ceauşescu, deja înlăturat faptic de la putere, i se ia şi prerogativa exercitării funcţiei de comandant al Forţelor Armate.

La ora 16, în aceeaşi zi de 22 decembrie, în sediul central al Ministerului Apărării Naţionale toţi şefii de direcţii militare, conduşi de noul ministru Stănculescu, cărora li se adaugă şi toţi şefii de structură centrală ai Departamentului Securităţii Statului şi şefii Gărzilor Patriotice, l-au invitat pe Ion Iliescu şi anturajul lui la sediul ministerului, i-au dat onorul militar ca unui şef de stat şi din clipa aceea i s-a garantat accederea totală la putere. El a acceptat această calitate şi din acel moment s-a comportat ca şef de stat. Repet: totul se întâmpla în sediul Ministerului Apărării Naţionale fără niciun fel de opoziţie, iar acesta este momentul în care toată conducerea Armatei şi toată conducerea Securităţii şi-au dat mâna pentru ca Ion Iliescu să fie noul lider politico-militar al României.

A fost o decizie luată ad-hoc sau există probe care indică existenţa unei planificări?

Generalul Stănculescu şi Ion Iliescu se cunoşteau şi, din declaraţiile date, rezultă că, din clipa în care s-a trezit cu toată puterea în mână, generalul Stănculescu a avut de ales între două variante: fie să execute o lovitură de stat militară, fie să aleagă un lider care să fie continuatorul lui Nicolae Ceauşescu. A ales a doua variantă pentru că nu a fost de acord ca el să fie înscăunat ca lider. Având în vedere că îl cunoştea pe Ion Iliescu, au avut o discuţie telefonică în jurul orei 13, când l-a invitat la MApN, unde i-a garantat securitatea personală. Ceea ce s-a şi întâmplat: generalul Stănculescu i-a predat pe tavă puterea lui Ion Iliescu.

Ceauşescu a fost arestat, introdus într-o unitate militară, unde a fost deposedat de orice putere şi, la trei zile, a fost judecat cu un fals proces penal, condamnat de un tribunal militar şi executat, fără respectarea drepturilor procesuale, de un pluton militar de execuţie. De proces s-a ocupat ca organizator tocmai cel care fusese numit de Nicolae Ceauşescu în funcţia de ministru al Apărării, generalul Stănculescu.

Luând în calcul aceste elemente, se poate spune că a fost executată o lovitură de stat ca la carte, cu menţiunea că ea nu ar fi putut exista fără ieşirea în masă a populaţiei României în stradă. Acest grup nu s-ar fi putut apropia de putere şi nu ar fi putut prelua puterea fără o revoltă populară prealabilă, fără o revoluţie.

„Fenomenul securişti-terorişti a fost inventat pentru ca grupul politico-militar în frunte cu Ion Iliescu să preia puterea”

„Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat cauza numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional”, menţionaţi în rechizitoriu. În 22 decembrie după-amiaza, Ceauşescu nu mai era la putere. Care a fost scopul acestei diversiuni – pusă la cale, după cum se arată în rechizitoriu, de Ion Iliescu şi generalul Nicolae Militaru şi de grupul de putere coalizat în jurul lor?

Răspunsul îl dau toate probele administrate, dar mă voi centra doar pe o declaraţie care confirmă celelalte probe, dată de Gelu Voican Voiculescu, declaraţie care nu este însă singulară. Întrebat fiind la comisia senatorială cine a făcut acea diversiune, a spus că au făcut-o capii Armatei. Întrebat de ce, a răspuns că în 22 decembrie, la ora 16, între Ion Iliescu şi generalii cu funcţii-cheie în Ministerul Apărării Naţionale a existat un pact care presupunea ca lui Ion Iliescu să i se garanteze preluarea şi păstrarea puterii, iar Ion Iliescu, odată ajuns la putere totală în stat, să facă tot ceea ce ţine de el pentru a bloca anchetele împotriva militarilor de la MApN care au condus direct represiunea sub comanda lui Nicolae Ceauşescu. Orice român care a fost în zilele acelea pe stradă ştie că, până pe 22 decembrie, Armata a fost scoasă pe stradă în toate oraşele, mai ales la Timişoara şi la Bucureşti. Baricada de la Bucureşti a fost spulberată cu tancurile Armatei, forţele militare scoase în stradă au fost deosebit de numeroase, iar generalii care au coordonat acea represiune, începând cu ministrul Vasile Milea şi continuând cu toţi şefii de direcţii militare nu puteau fi exceptaţi de la exercitatea represiunii. Acei generali au vrut să scape de responsabilitate penală, să dobândească impunitate, iar mijlocul prin care o aveau garantată era o înţelegere cu noii lideri politici. Pentru a le reuşi acest pact mai trebuia ceva. Fostul ministru al Apărării, Olteanu, a spus că mai trebuia inventat un duşman împotriva căruia să lupte, alături de popor şi de Armată şi, luptând, să dobândească legitimitate şi să abată atenţia opiniei publice, să o inducă în eroare. Aşa au fost inventaţi securist-teroriştii, după nişte planuri ale Armatei, pe care le-am şi găsit. Au fost multe exerciţii militare ale Armatei, exerciţii teoretice, ultimul în august 1989, care prevedeau lupta împotriva atacurilor teroriştilor, venţi pe mare, pe uscat, pe calea aerului. După cum au spus mulţi militari, în decembrie 1989 a fost pus în aplicare un astfel de exerciţiu, de data aceasta în termeni reali, prin care întreaga populaţie a României a fost indusă în eroare.

Am luat mort cu mort, atât înainte de 22, cât şi după aceea; cei care murit înainte au fost civili împuşcaţi de forţele de ordine, adică Ministerul de Interne-Securitate şi Ministerul Apărării. După 22, premisa care a stat la baza morţilor şi răniţilor a fost focul fratricid, purtat sub imperiul psihozei securist-teroriste. Toată lumea credea că acel duşman există, pentru că Ion Iliescu, CFSN, Televiziunea, mass-media toată, ordinele militare vorbeau în permanenţă despre existenţa securist-teroriştilor care au comis fapte abominabile, care sunt îmbrăcaţi precum civilii, trag din toate direcţiile, omoară femei, bătrâni, copii şi acţionează peste tot în ţară – asta a fost cea mai mare minciună din decembrie 1989. Sub imperiul acestei psihoze, au acţionat forţele MApN, ale MI şi zeci de mii de civili înarmaţi. Acesta din urmă este un aspect crucial pentru că au fost înarmate zeci de mii de persoane civile.

Cine le-a dat arme?

Au primit arme de la toate unităţile militare din Bucureşti, pe bază de buletin. Există liste la dosar cu mii de persoane care au primit pe bază de buletin, fără o minimă verificare, arme şi muniţie militară, în special tineri, dar şi foarte mulţi copii. Este incredibil, criminal ce s-a întâmplat! Se prezentau la porţile unităţilor militare şi, pentru a lupta cu acel inamic inexistent, teroristul, au primit pistoale mitralieră, încărcătoare, chiar şi armament mai greu. S-a ajuns ca civilii să „ajute” forţele Armatei să lupte împotriva teroriştilor care, în conformitate cu cele spuse de Ion Iliescu, arată ca noi, sunt civili, au armele pe sub haine, trag din toate poziţiile, sunt deosebit de bine înarmaţi. Focul fratricid a stat la baza tuturor morţilor şi răniţilor de după 22 decembrie. Foc fratricid declanşat sub imperiul psihozei, conform căreia peste tot există securist-terorişti. Această psihoză a fost amplificată până la cote paroxistice, inclusiv de ordinele militare care s-au dovedit a fi fost date de la MApN. Au fost puse cap în cap unităţile Armatei române, tuturor spunându-li-se că mişună acei securişti-terorişti, unităţile Armatei au luptat între ele, având convingerea că peste drum sunt teroriştii, când de fapt erau unităţi aliate. Au fost zeci de situaţii. De exemplu, cazul Otopeni, foarte grav. Apoi, episodul din jurul Televiziunii unde a fost adusă o unitate de la Ploieşti căreia i s-a spus că în jurul Televiziunii sunt securişti-terorişti, când de fapt erau forţele MApN şi ale Gărzilor Patriotice. Alt exemplu; în după-amiaza de 22 decembrie, la ora 17.20, o unitate de mecanizate, de tancuri adică, din Bucureşti a fost trimisă în centru să elibereze Piaţa Palatului de securişti-terorişti, ştiindu-se că acolo erau de fapt forţele MApN. Sunt foarte multe situaţii, toate foarte bine documentate, astfel încât concluzia a fost cât se poate de clară: nu au existat securişti-terorişti, acest fenomen a fost inventat pentru ca grupul politico-militar în frunte cu Ion Iliescu să preia puterea, să o menţină, pentru ca anumiţi membri din acel grup să fie exoneraţi de responsabilităţi pentru ceea ce au făcut împotriva poporului român până pe data de 22 decembrie.

Sunt teze în spaţiul public care acreditează ideea că Securitatea a fost implicată în diversiunea de după data de 22 decembrie. Andrei Ursu şi Roland Thomasson fac această afirmaţie în volumul Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989, în care aduc dovezi de implicare a Securităţii în masacrul din zilele de 22-27 decembrie 1989, acuzaţii bazate – spun autorii – pe documente descoperite în Dosarul Revoluției. Tot ei spun că teroriștii din 1989 au fost membrii rețelei pe care Securitatea o pregătea de ani de zile pentru „lupta de rezistență” ce trebuia declanșată dacă Nicolae Ceaușescu era înlăturat de la putere şi care a fost activată după ce Ceauşescu fugise din Comitetul Central. În carte e citată o notă dată de colonelul de securitate Domiţian Bălţei, o adresă trimisă în 25 decembrie 1989 către generalii Iulian Vlad şi Ştefan Guşă, în care Bălţei menţiona că teroriştii erau cadre ale Securităţii, pe care îi numea „rezistenţii” şi acredita ideea că au fost pregătiţi dinainte.

Ştiu exact despre ce vorbiţi. Studiul lui Andrei Ursu a apărut pentru prima dată în decembrie 2018, iar eu l-am primit de la avocatul lui Ion Iliescu – un fapt bizar. După ce l-am citit – cu foarte mare interes, pagină cu pagină, pentru că părea că aduce lămuriri cu privire la fenomenul terorist – concluzia a fost că este eronat. Ulterior acelui moment, domnul Ursu a fost invitat la Secţia Parchetelor Militare, s-a întâlnit cu fostul şef al Secţiei, generalul Cosneanu, i s-au arătat argumentele pe baza cărora s-a tras concluzia că studiul lui e eronat, domnul Ursu şi-a însuşit concluziile noastre, nu putea nega pentru că evidenţa era covârşitoare, după care şi-a reluat teza. Putem discuta – nu acum, pentru că nu e timp – pe acel studiu, pagină cu pagină am posibilitatea să contraargumentez sută la sută toate concluziile, inclusiv afirmaţiile acelui fost ofiţer de securitate care la momentul respectiv era dat afară.

Vă dau un singur exemplu edificator, care poate fi multiplicat de zeci de ori, referitor la acel studiu: se spune că fostul şef al Securităţii, Iulian Vlad, în persoană, a recunoscut că diversiunea a fost făcută de cadrele Securităţii. Am fost foarte curios să văd unde a recunoscut aşa ceva şi am constatat că în 6 ianuarie 1990 a dat o declaraţie, în timp ce era în detenţie, fiind arestat la finalul lunii decembrie 1989, prin care explica fenomenul securist-terorist. Şi spunea că cei care au tras începând cu 22 decembrie puteau fi – acest puteau fi elimină din start certitudinea: lucrătorii Direcţiei a V-a a Securităţii, lucrătorii USLA, Trupele de Securitate, alte unităţi ale Securităţii din Bucureşti sau din afara Bucureştiului, după care trece pe pagina 2 – pagină care nu mai este amintită în studiul domnului Ursu – şi continuă: „trupele MApN, trupele de Grăniceri, Gărzile Patriotice, civili înarmaţi”. Cu alte cuvinte, o platitudine totală în ceea ce declara el, pentru că Iulian Vlad a spus că trăgătorii puteau fi toţi cei care au purtat armă în decembrie 1989. Asta putea spune şi un copil. Da, e normal că au tras cei care aveau armă… Dar dacă te opreşti la prima pagină a declaraţiei şi ignori că urmează şi a doua şi a treia pagină, atunci, da, poţi trage concluzia că Iulian Vlad ştia cine a tras. Dacă sunt administrate cu bună credinţă acele probe, atunci concluziile sunt cele trase de mine: nu au existat securişti-terorişi şi, mai mult, nu există nicio probă relevantă care să demonstreze că Securitatea s-a implicat în acţiunile de după 22 decembrie. Securiştii au făcut foarte mult rău poporului român, înainte de 22 decembrie, au săvârşit o crimă împotriva acestei naţiuni prin tot ceea ce au făcut începând din 1944, deşi nu au fost aceiaşi oameni în toate etapele istorice şi prin asta vor rămâne veci pururi culpabili, dar în intervalul 22 -27 decembrie nu au mai fost implicaţi, nu există nicio probă că ar fi făcut ceva.

Cât despre acei „rezistenţi” pe care i-aţi amintit, dovedirea activităţilor structurlor de rezistenţă a fost o preocupare a mea la modul cel mai serios. Am aflat legea lor de organizare, am desecretizat-o, am aflat cum erau organizaţi, cine erau, am discutat chiar şi cu componenţi ai trupelor de „rezistenţă”; aceştia nu s-au activat în decembrie 1989 – există şi în rechizitoriu un subcapitol care face referire la ei – ei erau diseminaţi la Gărzile Patriotice şi reprezentau trupele de rezistenţă care ar fi urmat să se activeze doar în ipoteza în care teritoriul României era vremelnic ocupat de o armată străină. E eronată ideea că aceştia s-au implicat în acţiunile de după 22 decembrie

„În decembrie 1989 am asistat la rekaghebizarea României”

În declaraţia de martor de la dosar, şeful fostei Direcţii de Informaţii Interne a Securităţii afirma că peste mişcarea revoluţionară s-a suprapus „lovitura de stat militară coordonată de agenţii KGB, pe baza indicaţiilor date de la Moscova”. Şi îi amintea pe Stănculescu, Logofătu, Eftimescu, Militaru „ca fiind cunoscuţi în slujba serviciilor de informaţii sovietice”. Pe documente s-a dovedit că ceea ce s-a întâmplat după 22 decembrie, inclusiv diversiunea la care s-a recurs, s-a făcut după un plan gândit la Moscova?

Nu trebuia să fie un plan gândit la Moscova, era deja intern. Pe e altă parte este cert că, în decembrie 1989, în proporţie de 80-90 la sută puterea politico-militară din România a fost preluată de oameni care aparţineau de GRU şi KGB. Nu m-am bazat doar pe declaraţiile unor foşti ofiţeri de securitate care lucrau în domeniul contrainformaţiilor – am zis că poate ei nu sunt credibili –, am discutat şi cu miniştri ai Apărării, cu şefi din structurile de informaţii ale MApN, am desecretizat documente oficiale ale statului român care dovedesc acest lucru. Valentin Gabrielescu, fost senator PNŢCD şi fost şef al Comisiei senatoriale de anchetă pentru evenimentele din decembrie 1989, în raportul comisiei, întocmit pe bază de probe, a arătat că în decembrie 1989 am asistat la rekaghebizarea României. Afirmaţia lui a fost argumentată, cum e şi a mea: după 25 decembrie 1989 au fos reactivaţi 40 de generali cu toţii documentaţi ca fiind colaboratori ai GRU sau KGB. Au rămas în activitate doar acei generali despre care se ştia că au fost agenţi, printre ei Vasile Ionel, care a fost pus şef de Stat Major al Armatei Române, fiind astfel înlăturat de către Ion Iliescu generalul Ştefan Guşă, generalii Eftimescu, Logofătu, Pletos, Costial, Nicolae Militaru – ministru al Apărării. Acei generali care au fost păstraţi sau readuşi din rezervă cu toţii colaboratori ai GRU au fost puşi în funcţii cruciale ale Armatei şi ale serviciilor de informaţii. Pe linie politică au fost Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan. Nu am tras întâmplător concluzia aceea pe care a tras-o şi Valentin Gabrielescu că am asistat la rekaghebizarea României. Ceauşescu, în tot delirul care i-a caracterizat preşedinţia, ştia foarte bine acest lucru. În mod normal, trebuia judecat în 1990, când, evident, acel proces ar fi fost televizat şi Ceauşescu ar fi vorbit. Ştia foarte bine cine au fost Ion Iliescu, generalul Militaru şi ceilalţi generali şi ar fi devoalat apartenanţa lor la un duşman tradiţional al României, URSS/Rusia. De aceea Nicolae Ceauşescu trebuia lichidat de urgenţă. Cei care au preluat puterea nu şi-au permis un proces public în care Ceauşescu să spună ce ştie despre ei pentru că, în felul acesta, păstrarea puterii ar fi fost periclitată. Dacă în 1990 opinia publică ar fi auzit ceea ce vă spun eu acum, e clar că traiectoria politică a FSN şi a lui Ion Iliescu şi a anturajului său politico-militar era cu totul alta.

„Totul a fost pregătit pentru intrarea trupelor sovietice în România”

În 23 decembrie 1989, Televiziunea şi Radioul Publice anunţau că puterea nou instalată a cerut sprijin din partea URSS. Spuneaţi într-un interviu că după acea dată, la solicitarea de ajutor adresată de Ion Iliescu URSS, trupe sovietice au fost masate la graniţa cu România, în cinci puncte de trecere a frontierei din est şi la graniţa cu Ungaria. Ajutor pentru ce? Regimul Ceauşescu era deja căzut, iar cuplul Ceauşescu, arestat la Târgovişte. De unde trupe sovietice în Ungaria?

În momentul în care în România a izbucnit mişcarea revoluţionară, toate ţările care ne înconjurau şi-au alarmat propriile armate, trupele de pe graniţa cu România, asta e ceva firesc; oriunde în lume, dacă s-ar întâmpla aşa ceva, ţările vecine îşi alarmează trupele. În 23 decembrie 1989 – am dovedit la dosar – acel grup care a preluat puterea a solicitat ajutor militar sovietic prin telefon, de la sediul MApN. Acea faptă de a chema trupele sovietice fără aprobarea Marii Adunări Naţionale, echivalenta Parlamentului, constituia infracţiunea de trădare, conform Codului Penal în vigoare în 1989, dar şi conform actualului Cod, infracţiune. Din păcate, este prescriptibilă.

Adică, dacă dosarul Revoluţiei şi-ar fi urmat cursul firesc, legal, Ion Iliescu putea fi judecat şi pentru trădare?

Da, evident. E uşor de dovedit. Chemarea trupelor sovietice a fost anunţată şi de crainicul TVR care a anunţat populaţia că s-a solicitat ajutor sovietic. Sunt probe clare aduse de cei care s-au aflat în biroul ministrului Apărării când s-a solicitat ajutor URSS, s-a discutat şi cu traducătorii de limbă rusă, şi cu telefoniştii. Chemarea a fost făcut de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru şi Nicolae Eftimescu, care era şeful Direcţiei Operaţii. La câţiva ani după revoluţie, autorii încă puteau fi cercetaţi şi trimişi în judecată.

Situaţia a fost deosebit de periculoasă pentru că pe graniţa de est, la cele cinci puncte de trecere a frontierei s-au prezentat împuterniciţii sovietici de frontieră care au cerut permisiunea de a intra în ţară, cu trupele. Nu ştiu ce efective erau, nu au fost la vedere, erau cantonate mai „în adâncime”. M-aţi întrebat de ce erau trupe soevietice în Ungaria. Au fost acolo într-un exerciţiu militar care se desfăşurase în 1989 şi erau pregătite să intre în România pe graniţa de vest. În paralel, pentru ca facilitarea intrării să fie una totală, de la Bucureşti s-a ordonat eliberarea unui culoar de trecere spre Capitală a acelor trupe, aerodromurile din Bucureşti şi din zonă au fost anunţate că trebuie să fie în situaţia de a aştepta elicoptere sovietice. Totul a fost pregătit pentru intrarea trupelor sovietice în România, însă a existat un element pe care autorii solicitării nu l-au luat în calcul, şi anume generalul Ştefan Guşă care la vremea respectivă era şef al Statului Major al Armatei şi care s-a opus, după ce a avut două discuţii telefonice cu omologul lui sovietic. Dacă trupele sovietice ar fi intrat în România, istoria noastră ar fi arătat, în mod clar, altfel… Pentru atitudinea lui vădit împotriva celor care au preluat puterea, generalul Guşă a fost schimbat din funcţie în 27 decembrie 1989, fiind trimis la Cluj-Napoca, iar în locul lui a fost impus generalul Ioniţă care, se ştia, era agent GRU pe teritoriul României. Aşadar, rekaghebizarea structurilor de putere centrală din România.

Sursă foto: UVT

„Au fost secretizate documente militare de o importanţă covârşitoare timp de 30 de ani”

Spuneaţi că puterea politică a blocat aflarea adevărului „prin distrugerea de dcumente, de arhive, ascunderea sau pierderea probelor. Ne-am confruntat cu lipsa de probe”. Ce probe aţi sesizat că lipsesc la dosar?

Un exemplu: jurnalele de luptă ale tuturor unităţilor militare implicate activ în operaţiunile din decembrie au fost luate toate. Anumite jurnale au fost refăcute de la zero într-un mod chiar penibil de multe ori. Au rămas, însă, şi suficiente jurnale intacte, pentru că nu au apucat să refacă tot. Am discutat cu fostul ministru al Apărării Niculae Spiroiu care declarat că în decembrie 1989 generalul Nicolae Militaru, impus de Iliescu ca ministru al Apărării, a dat ordin de refacere sau, după caz, de distrugere a jurnalelor de luptă pentru că acolo se aflau informaţii referitoare la cine şi ce a făcut în acele zile. În unele au fost alterări ale anumitor momente-cheie: s-au şters anumite ore, s-au modificat anumite pasaje, nu am putut afla ce era scris în original.

Asta s-a întâmplat imediat după evenimente sau mai târziu, în Justiţie, după deschiderea dosarului?

Imediat după evenimente. Jurnalele trebuiau modificate rapid. Apoi au fost foarte multe mistificări oficiale venite de la vârful MApN. S-a minţit constant în spaţiul public, au fost secretizate documente militare de o importanţă covârşitoare timp de 30 de ani.

Ca de exemplu?

Fiecare structură a Armatei – Infanterie, Aviaţie, Apărare Antiaeriană, Marină etc. – şi-a făcut propria analiză cu privire la fenomenul din decembrie 1989. Şi pentru că, fără excepţie, concluziile trase de specialişti militari au fost că nu au existat terorişti şi că diversiunea a fost făcută cum v-am spus, acele documente au fost secretizate. Au fost obţinute prin desecretizare abia în anii 2017, 2018. Iar munca acelei comisii senatoriale de anchetă conduse de Gabrielescu a fost secretizată în mod paradoxal până în 2017, când am cerut eu desecretizarea raportului. E bizar, pentru că acolo e munca Parlamentului României, nu a unui SRL, iar poporul trebuia informat în privinţa muncii reprezentanţilor săi.

În 2020, Curtea Supremă a exclus de la dosar mai multe probe, printre care rapoartele întocmite de SRI şi de comisia parlamentară de anchetă a Revoluţiei care funcţionase la începutul anilor ’90. A influenţat acest lucru rezultatul final al anchetei?

Nu a influenţat. Eu nu am fost de acord cu înlăturarea din materialul probator a unor documente, dar Codul de Procedură Penală din prezent nu prevede ca probă un raport al unei comisii parlamentară. Ca să fie luate în calcul, ele trebuie luate de procurori sau de judecători.

Dumneavoastră eraţi procuror…

Da, dar am dublat acele declaraţii. I-am chemat pe unii, dar nu am putut să-i chem pe toţi pentru că nu mai trăiau şi atunci munca acelei comisii, concretizată în stenograme, a fost deosebit de importantă. Am considerat că acele documente pot fi catalogate ca fiind declaraţii sau măcar înscrisuri, dar instanţa a stabilit că nu, deşi în opinia mea trebuia să dea dovadă de flexibilitate; e suficient să ne uităm la ceea ce se întâmplă în SUA, unde comisiile senatoriale sunt acceptate de justiţie ca fiind organisme care pot produce probe. La noi, într-adevăr, Codul nu prevede astfel de situaţii, iar atunci s-a mers în interpretarea stricto senso a Codului şi s-a spus că acelea nu sunt probe, astfel că trebuie anulate.

Cu rapoartele întocmite de SRI ce problemă a fost? De ce au fost excluse?

S-a spus că ar putea fi interpretate ca fiind făcute de o parte interesată, subiectivă. Nu mi-a convenit personal, dar… Pe de altă parte, prin anularea acelor probe, ancheta nu a avut de suferit întrucât am avut nenumărate alte probe astfel încât acuzarea să fie conturată şi fără raportul comisiei senatoriale. Acel raport ar fi fost un argument în plus, ar fi conturat şi mai bine concluziile mele.

În timpul anchetei, s-au făcut presiuni asupra dumneavoastră?

Nu, absolut deloc. Am avut o deschidere totală din partea celor doi procurori generali care au activat în perioada în care am făcut ancheta, Augustin Lazăr şi Gabriela Scutea.

Dacă lucrurile funcţionau normal, legal în Justiţie,dacă nu ar fi existat interes în muşamalizarea a ceea ce s-a întâmplat mai cu seamă cu 22 decembrie, nu ar fi trebuit să existe anchete interne ale Consiliului Superior al Magistraturii care se verifice cauzele care au dus la tergiversarea, în faza de anchetă, timp de aproape 30 de ani, a acestui dosar?

Ba da, şi aş fi primul care aş semna pentru ca o entitate, dar obiectivă şi profesionistă, să facă cercetări din perspectivă juridică şi să concluzioneze de ce puterea politico-militară nu a fost luată la întrebări în mod oficial de Procuratură în toţi aceşti ani. Ar fi foarte interesant ce concluzii s-ar trage… Eu am făcut ancheta între anii 2016 şi 2022, am făcut-o singur. S-ar fi putut face această anchetă, e adevărat nu chiar imediat după evenimentele de atunci, în ianuarie 1990, însă când lucrurile s-ar fi liniştit şi până când nu s-ar fi împlinit termenul de prescripţie pentru toate infracţiunile săvârşite în decembrie 1989 – era vorba despre 10-15 ani după Revoluţie –, s-ar fi putut face în linişte acest dosar, cu mult mai multe persoane trimise în judecată.

Mă interesa să aflu dacă procurorii care au blocat acest dosar, în încercarea de a ascunde adevărul, ar fi putut răspunde măcar disciplinar.

Da, s-ar fi putut face de către CSM, chiar şi de către o comisie parlamentară, pentru că legea permite acest lucru, sau de către Parchetul General ori de alte entităţi cu competenţă legală să facă o astfel de muncă. Din perspectivă juridică, acum este tardiv să răspundă. Cred că o vor face-o doar istoricii, iar responsabilitatea va fi doar una de natură morală, nu şi penală.

Recomandări de lectură:

https://putereaacincea.ro/catalin-ranco-pitu-in-decembrie-1989-au-savarsit-crime-impotriva-umanitatii-multe-persoane-aflate-la-varful-ierarhiei-politico-militare-a-romaniei/