Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru fizică: „Cu cât studiez mai mult știința, cu atât mai mult cred în Dumnezeu🌳 ”Există Dumnezeu! Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu- FILIALA  BIHOR  A  U.Z.P.-UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI, BIHOR🌳 (Unui ziarist ateu i s-a facut greata de falsa lui credinta idolatra,formala  si s-a pocait ca Patriarhul IOV,increstinat din auzite) Chiar și biologia și ADN-ul indică „Dumnezeul Bibliei”: celebrul autor Lee Strobel explorează dovezile🌳A spune adevărul biblic este inerent periculos într-o lume condusă de Tatăl Minciunilor🌳 (Se apropie ziua in care crestinii vor fi martirizati,fiindca sunt gresit acuzati,ca  din cauza lor lumea a luat-o razna…) Nu creștinii care cred în Biblie sunt cei care se află „de partea greșită a istoriei”🌳 Geniul cu cel mai mare IQ din lume: „Isus Hristos este Dumnezeu”🌳„Singurul evreu greu de acceptat în America este evreul care crede în Iisus.“🌳7 celebrități creștine celebre🌳5 vedete de la Hollywood despre care nu știai că sunt creștine🌳Pledoarie pentru Rai. Un jurnalist investigheaza dovezi ale vietii dupa moarte, de Lee Strobel🌳 Particula lui Dumnezeu este în Biblie🌳Lee Strobel, (LeeStrobel.com)- In apararea lui Isus🌳

 

 

Știința dovedește existenţa Creatorului-Contrar părerilor celor mai mulți dintre cercetători, știința indică mai degrabă că universul a fost creat de Dumnezeu, punând la îndoială scenariile care îl exclud pe Dumnezeu de la crearea sa, a afirmat cel mai bine vândut autor și apologet creștin, Lee Strobel🌳 DESPRE LEE Strobel – Autor. Apologet. Evanghelist🌳De la autorul cărții „Cazul lui Hristos”🌳Explorează modul în care supranaturalul ne poate modela înțelegerea caracterului lui Dumnezeu și propria noastră credință🌳Deschide-ți ochii către îngerii din jurul tău🌳De la autorul cărții „Cazul lui Hristos”- Peste 5 milioane de exemplare vândute🌳Ce spun cititorii🌳Acum este ILEGAL să te rogi în PROPRIA casă în Marea Britanie🌳Cea mai intensă durere. O perspectivă biblică- Acest tip de durere nu se află în dosarele medicale…🌳Călugărul în straie de deținut. Steinhardt. Bughi Mambo Rag🌳 Durere sufletească. Ce spune Biblia-Durerea fizică este la fel de palpabilă ca durerea  emoțională…🌳 Autorul Soluțiilor- Cel care ne rezolvă cu adevărat problemele este Dumnezeu…🌳 Singura carte în care trebuie să-l cunoști pe autor ca să-l înțelegi…🌳 Ce să citești în Biblie pentru a… Mai jos este un scurt ghid cu pasaje care ne pot ajuta atunci când trecem prin circumstanțe specifice🌳Principala problemă Dumnezeu/Om🌳 Biblia are putere pentru cei suferinzi.🌳Terapia prin „meditație”… Terapia „de ședere”…Terapia 1-Terapia „Nu te înșela”🌳 Vindecare prin Scriptură (tehnologie spirituală)-Biblia posedă cea mai avansată tehnologie pentru a ajuta bărbații și femeile în fiecare domeniu al vieții lor🌳 Durere fizică- Și speranță biblică🌳

 

 

Dar ce spune Cuvântul? Construind pe Cuvânt III… Biblia, Tehnologie Înaltă III… Biblia, Tehnologie Înaltă II… Biblia, Tehnologie avansată… Ascultă și acționează. (Roagă-te lui Dumnezeu și continuă să muncești din greu)… Construind pe Cuvânt II… Clădind pe Cuvânt… Cuvânt și Spirit. Cea mai puternică combinație de pe pământ. VI… Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ IV… Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe pământ. III… Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ. III… Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ. II… Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ. (Partea 1)… Biblia; cel mai bun ghid în viață… Biblia este vie…Adevărul te va elibera🌳Cum funcționează terapia biblică-Terapia biblică înseamnă înțelegerea Bibliei și punerea ei în practică Adevăruri vs. Minciuni. Biblia ne învață adevărul- Fundamentul principal al Bibliei este adevărul…Fundamentul principal al Bibliei este adevărul… Mărturii despre puterea Bibliei… Avertisment obligatoriu… Promisiuni importante ale Bibliei🌳Câțiva bărbați celebri care au citit Biblia…Fapte importante din Biblie🌳Obiceiul de a asculta de Cuvânt… Memorarea Bibliei… Meditație biblică… Obiceiul de a citi Biblia🌳 Steagul fals satanic 🌳Dumnezeu nu te-a creat să trăiești în durere, boală sau epuizare. Acum poți activa în tine puterea vindecării divine🌳7 nume minunate pentru Dumnezeu🌳7 sportivi creștini celebri🌳Ce este un creștin născut din nou?🌳5 cărți care mi-au modelat regulile de viață și urmărirea unei vieți liniștite🌳 Conversații cu diavolul:Prin ochii inteligenței artificiale🌳Arhiva suferinței- Nicolae Moldoveanu- Partea 7: 1959 – Procesul🌳Nicolae Steinhardt – din infernul închisorii comuniste, la lumina „Jurnalului fericirii”🌳Virgil Neagu – Ce înseamnă a-L urma pe Isus?🌳14 Mai – Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste🌳Dr. Michael Nazir-Ali dezvăluie bătălia nevăzută: Înțelegerea persecuției globale🌳 De la căderea turnurilor la căderea New York-ului – Liviu Tudoroiu – AZSMR-Bucov🌳 Elon Musk s-a declarat un „creștin cultural” și spune că învățăturile lui Hristos sunt „bune și înțelepte”

 

 

 

 

🌳 Ocultismul este răspândit în societatea noastră, gata să-i înșele pe cei cărora le lipsește discernământul biblic🌳31 octombrie și chemarea biblică de a fugi de întuneric și demonic🌳(Pentru ca…Apocalipsa ne spune încotro se îndreaptă toate acestea: un sistem global de control, o economie centralizată și incapacitatea de a cumpăra sau vinde fără a te supune unei puteri bestiale…) Lumea se îndreaptă spre captivitate economică, iar printr-o lentilă biblică, aceasta nu este o evoluție ușoară🌳 Cuvântul lui Dumnezeu este etern – ideile omului nu sunt: Comunitatea științifică recunoaște că „teoria Big Bang” se destramă🌳Nu există așa ceva ca ADN „deșeu”: Știința continuă să confirme Cuvântul lui Dumnezeu🌳 Un fost ateu a devenit influencer creștin și inspiră o nouă generație la credința în Hristos🌳 Vocea Martirilor: Corrie ten Boom – un exemplu de curaj și iertare în vremuri de război și persecutare🌳(Au creat Inteligenta Luciferica si pentru a-L compromite pe Dumnezeu…) IA Isus: o încercare de a estompa distincția dintre Dumnezeu și om?🌳(Nu va mai luati dupa cei care se dau mari si tari,ca sa nu deveniti niste nimicuri sortite  desertaciunii…) O contrafăcere a „Celui Preaînalt”: De ce îi manipulează Satana pe liderii mondiali🌳Urmărind un sistem mondial fără Dumnezeu: Agenda din spatele globalismului este departe de a fi inocentă🌳(Pentru ca omenirea seamana vanturi,va recolta…taifunuri) Cadrul globalist: un sistem fondat pe rebeliune spirituală🌳 Globalismul și viitorul dictator mondial: Înșelăciune vs. Restrângere🌳 Israel și profeția: Există un cost atunci când bisericile neglijează să studieze și să propovăduiască întregul sfat al lui Dumnezeu🌳 Analfabetism biblic: Există puține versete în Scriptură la fel de greșit tratate ca „Nu judeca”🌳 Franklin Graham: Înțelepciunea și discernământul divin — Cuvântul lui Dumnezeu este arma principală din arsenalul credinciosului🌳 Evanghelia după Marx: Un manual pentru depolitizarea lui Isus într-o lume activistă (Ediție spaniolă)🌳 Genialul Jurnalist de la CBN – Pat Robertson, a ascultat de Dumnezeu si a devenit mai mult decat un… ”zeu”🌳Ministerul- Rețeaua creștină de radiodifuziune🌳 Autor- Cărți scrise de Dr. Pat Robertson🌳Necrologul lui Pat Robertson- Evanghelist de televiziune american care a candidat la nominalizarea prezidențială republicană și a contribuit la plasarea religiei în centrul politicii partidului🌳Fără creștinism, știința nu ar fi posibilă

 

 

🌳Stilul de viață creștin și motivele importanței așa-numitei educații creștine🌳A fost publicat primul manual de științe destinat studenţilor ce prezintă legătura dintre Biblie şi teoria ştiinţifică🌳 Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu🌳În Focus cu Florin Antonie | Trump, Orbán, Putin și calul troian al Europei – Jocul ascuns🌳Istorie: nazismul din timpul lui Adolf Hitler a fost finanțat și sprijinit de către Wall Street, Federal Reserve, Rockefeller, Bush, IBM, etc.🌳 Scrisoarea lui Albert Pike🌳 Cei mai faimoşi oameni de ştiinţă îl evaluează pe Dumnezeu🌳 Anunțuri importante și discuții interesante🌳„Întâlnirea cu Dumnezeu”, explicată științific🌳Ştiinţa descoperă natura creată de Dumnezeu🌳 Cum îl creează creierul pe Dumnezeu (2)🌳6 dovezi ca Dumnezeu exista🌳Există Dumnezeu?🌳 65.4% DINTRE LAUREAȚII PREMIULUI NOBEL CRED ÎN DUMNEZEU🌳 Miracolul de la Lourdes l-a făcut pe ateul laureat al Premiului Nobel să-l redescopere pe Dumnezeu. Știința nu a găsit nici până astăzi vreo explicație🌳50 de oameni de știință creaționiști- Dr. Andrew Snelling: Dovezile științifice, înțelese corect, sunt în concordanță totală cu relatarea biblică a creației🌳Dr. John Morris: „Sistemele vii poartă semnătura activității creatoare a lui Dumnezeu și nu ar putea fi rezultatul proceselor întâmplătoare”🌳Dr. John P. Marcus: Creația lui Dumnezeu reflectă în mod clar înțelepciunea Sa infinită pe care a folosit-o pentru a o proiecta și crea🌳„Particula lui Dumnezeu” câștigă Premiul Nobel pentru Fizică🌳Cum să faci faţă manipulării?🌳 Ce spune despre rugăciune un laureat al Premiului Nobel pentru medicină- „Omul are nevoie de Dumnezeu aşa cum are nevoie de oxigen.”🌳În UK sunt mai multe persoane care nu cred în Dumnezeu decât credincioși🌳Numărul țărilor cu majoritate creștină a scăzut între 2010 și 2020🌳STUDIU: O treime dintre creștinii americani nu cred că sunt păcătoși🌳STUDIU: Aproximativ 2 000 de biserici din Marea Britanie riscă să se închidă până în 2030Biserica Externe Studii 29 septembrie 2025🌳 Studiu recent: majoritatea creștinilor declarați sunt dependenți de pornografie🌳

 

OnlyFans și revoluția sexuală🌳Dr. Vlad Schlezak: Ectogeneza, o nouă insultă la adresa lui Dumnezeu🌳 Mai multe companii lucrează la un microcip care, implantat în creier, ar „actualiza sistemul de operare” al omului🌳 Astronautul creștin spune că răsăritul și apusul soarelui din spațiul cosmic îi amintesc de Psalmul 30🌳Studiile arată beneficiile mentale și emoționale ale credinței🌳 Un jurnalist de top al BBC va vorbi la slujba religioasă din Londra🌳Citirea Bibliei este asociată cu o mai mare generozitate, arată un studiu🌳Lumea devine tot mai nelegiuita, dar Dumnezeu va avea ultimul cuvant | Voddie Baucham (romana)🌳Puterea invierii lui Isus | Leonard Ravenhill (romana)🌳Leonard Ravenhill – Church Revival (De ce trezirea lipseşte din Biserică?)🌳Interviu despre Evan Roberts – Trezirea din Tara Galiilor 1904🌳NT Wright îl pune în contrast pe Hristos cu Cezar în seria „Explorând Filipenii”🌳(Pentru ca au facut din miile de RELIGII un cuibusor de nebunii-o adunatura de ingeri,sa ne pregatim de recolta ecumenismului multilateral de globaliu…)Bisericile protestante liberale proclamă „sfințenia” transgenderismului și îi mustră pe episcopii catolici🌳(Cand omenirea il inlocuieste pe Dumnezeu cel neiconat cu un zeu…) Ce mai rămâne uman în transumanism?🌳Neabătut Vegheaţi şi rugaţi-vă🌳8 oameni de știință creștini moderni pe care trebuie să îi cunoașteți🌳Bill Gates avertizează că inteligența artificială ar putea „decide că oamenii reprezintă o amenințare”🌳 CATEDRALA FRAIERIRII NEAMULUI ȘI ALTE ABSURDITĂȚI🌳(Dupa mii de ani de minciuni, manipulari, ritualuri, idolatrii, formalisme…) Vaticanul interzice titulatura de „co-răscumpărătoare” pentru Fecioara Maria, reafirmând rolul unic al lui Iisus în mântuirea omenirii🌳Care este hrana noastră spirituală?🌳Șapte dușmani ai(BISERICII VII)- poporului lui Dumnezeu🌳Şapte celebritati crestine🌳(Doar cateva…)Capodoperele artistice ale lui Dumnezeu

 

 

 

 

Șapte dușmani ai (BISERICII VII)- poporului lui Dumnezeu

 

Manuel Seibel

 

Dumnezeu a făcut cunoscut poporului Său Israel diferiții dușmani care locuiau în Canaan atunci când erau aproape să treacă Iordanul și să intre în țară (Iosua 3:10). Aceasta arată că Dumnezeu dorește ca poporul său să știe:

 

1. dușmanii care sunt gata să-i înfrunte.

 

2. trăsăturile esențiale ale acestora pentru a le putea rezista;

 

3. căile de rezistență față de acești dușmani – moartea lui Hristos (Iordanul) și aplicația practică în viețile lor având credința că Hristos este de partea lor.

 

Aceasta ne aduce aminte de două versete din Noul Testament “ca să nu dăm câştig lui Satan asupra noastră; pentru că nu suntem necunoscători ai planurilor lui.” (2 Cor. 2:11), și “împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 1:7). Satan este dușmanul din spatele tuturor celorlalți dușmani. Lui nu îi este frică de noi dar va fugi de noi din cauza lui Hristos, învingătorul, care este de partea noastră. Oricum, pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să rămînem aproape de Hristos.

 

În Deutoronom 7:1 și Iosua 3:10, Dumnezeu a numit cele șapte națiuni ale țării care urmau să fie dușmanii lui Israel acolo. Nu găsim totdeauna aceleași nume în alte liste ale dușmanilor lor, dar în mod invariabil găsim șapte. Acesta pare să fie un indiciu în legătură cu vrăjmășia absolută a acestor popoare împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său.

Cele șapte națiuni pe care le considerăm, sunt o imagine a dușmanilor poporului ceresc al lui Dumnezeu. Dușmanii noștrii nu sunt carnea și sângele ci “stăpânitori lumii întunericului acestuia, …puterile spirituale ale răutăţii în cele cereşti.” (Efeseni 6:12). Acești dușmani sunt Satan și îngerii săi (demonii) și alte ființe spirituale care vor să ne jefuiască de toate binecuvântârile noastre cerești. De multe ori ei se folosesc de oameni pentru a ni se opune, dar trebuie să ne aducem aminte că noi de fapt nu ne luptăm cu oamenii, ci cu Satan.Nu este totdeauna posibil să spunem că semnificația numelor persoanelor, orașelor sau națiunilor ne dau un indiciu direct a semnificației lor spirituale. Atenția trebuie să fie exersată mai ales în cazurile în care semnificația nu este foarte clară. Cu toate acestea știm că Dumnezeu nu a dat aceste nume (sau a îngăduit să fie folosite) într-un mod hazardat. Atunci când numele sunt menționate în Scriptură putem să presupunem că au importanță, deci aș dori să schițez pe scurt semnificația numelor acestor șapte națiuni.

 

Canaaniții: Aceste nume pot fi traduse ca “negustori” indicând dispoziția de a negocia sau a ajunge la compromis lucru pe care îl fac comercianții atunci când fac afaceri. Un cananit era o persoană care se apleca spre pământ pentru a-și prezenta bunurile, și astfel într-un sens figurat, era legat de pământ. Din punct de vedere spiritual, canaaniții încearcă să-i aducă pe creștini înapoi la pământ astfel încât să fie gata să facă compromis pentru a fi împliniți aici. Satan se folosește de asemenea oameni pentru a ne împiedica să intrăm în mod practic în posesiunea binecuvântărilor divine. El vrea ca noi să facem compromisuri false în viețile noastre și să ne concentrăm pe carieră, bogăție, familie și hobiuri: “pentru că mulți umblă…al cărui dumnezeu este pântecele…care gândesc cele pământești…cetățenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:18-20)

 

Hetiți: Traducerea numelui acestui popor este “teroare, frică sau teamă”. Satan vrea să ne facă să ne temem să cucerim locurile cerești într-un mod practic. El va face tot ce poate ca să ne facă să dăm înapoi în această luptă împotriva lui și a îngerilor lui. De aceea el vine ca un leu care răcnește (1 Petru 5:8), dorind să ne sperie și să ne fure energia de a-l urma pe Hristos și să ne facem timp în viețile noastre pentru binecuvântările cerești.

 

Heviții: Hevit înseamnă “locuitor al satului” sau “imitator al vieții”. Nu sunt oare aceștia dușmanii care pretind că au, și transmit, viața, când de fapt în realitate ei sunt falși mărturisitori și vrăjmași ai lui Dumnezeu? Ei nu numai că se prefac dar caută să ne facă să credem că sunt buni. Dacă vom fi înșelați ne vor depărta de la ceea ce Dumnezeu are pentru noi. De fapt ei doresc ca noi să ne “stabilim” mai degrabă în satele acestui pământ decât a intra în posesiunea locurilor cerești. Iacov îi descrie ca pe aceia care mărturisesc credința dar nu au și faptele acesteia. (Iacov 2:14)

 

Fereziții. Unii cred că acest nume înseamnă “locuitori ilegali” oameni cu drepturi de ocupare. Pentru că citim de ei în legătură cu uriașii (Iosua 17:15), fereziții personifică intenția lui Satan de apuca puterea în viața celor credincioși și a-i distrage de la ascultarea față de Hristos (compară 2 Corinteni 10:4-5). Alții preferă semnificația “locuitorii țării deschise”, referindu-se la cei care trăiesc în așezări împrăștiate și care nu doresc cultivarea țării. În acest sens fereziții sunt o imagine a lui Satan acționând astfel încât să ne distragă de la a ne lua locul nostru în cele cerești într-un mod organizat (cultivat). Satan dorește să fim schimbători și nestatornici în viețile noastre (compară 1 Tes. 5.14, 1 Cor. 14:10) astfel încât Duhul lui Dumnezeu să fie împiedicat să ne călăuzească în circumstanțele de fiecare zi ale vieții noastre.

 

Ghirgasiții: Unii prezintă acest nume ca însemnând „bunăstarea apelor întunecate”; alții îl traduc „noroi sau sol argilos”. Oricum, Satana vrea ca noi să fim ocupați cu mizeria acestei lumi și să fim asociați cu ea. Apoi devenim nepotriviți pentru lucrurile cerești și prezența lui Dumnezeu. El face tot ce poate ca să ne facă să fim murdăriți de această lume. Dar nouă ni se spune: „depărtează-te de nelegiuire” (2 Tim. 2:19); și  „Şi oricine are speranţa aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat. ” (1 Ioan 3:3).

 

Amoriții: : Acest nume este în legătură cu „naratorul”, „orator”, „cineva care se face mare” sau „locuitor de munte”. În legătură cu primele două sensuri, Satana este un mare orator. Cu minciunile lui, el poate convinge și abate creștinii de la adevăr. El ar dori, de asemenea, ca noi să ne dedăm la bârfă sau altfel să ne obosească clevetind despre alții. Pavel scrie despre acest comportament rău: “Iar curvie şi orice necurăţie sau lăcomie nici să nu fie numite între voi, cum se cuvine unor sfinţi, şi nici lucruri ruşinoase, nici vorbire nechibzuită, nici glumă proastă, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă mulţumire.” (Efes. 5:3-4). În legătură cu ultimele două semnificații, Satan dorește să se înalțe (compară Isaia 14 și Ezechiel 28) și să apară mare pentru a ne inspira frica și să ne impresioneze. Cu toate acestea, ar trebui mai degrabă să fim impresionați de lumina cunoştinţei gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Cor. 4:6).

 

Iebusiții: Am putea asocia acest nume cu ideea de a fi „călcat în picioare” sau „învins” sau cu actul de „a călca în picioare”. Iebusiții sunt o imagine a Satanei care a fost învins cu mult timp în urmă, dar care încă încearcă totul ca să-i calce în picioare pe ceilalți. Trebuie să fim în alertă să nu fim intimidați de el, ca să-l lăsăm să ne “calce în picioare”, ca să spunem așa, din locurile cerești. El are puterea morții (Evrei 2:14) și, deși un dușman învins chiar astăzi, va fi în curând călcat în picioare sau zdrobit sub picioarele noastre (Rom.16:20).

 

 În Iosua 9:1 Girgashiții nu sunt numiți. Suntem surprinși? Poate că după câteva încercări eșuate Satan schimbă direcția și nu mai vine ca unul care caută în mod vizibil să ne întineze pentru că vrăjmășia lui ar fi mult prea evidentă și ne-am apăra de el imediat. În schimb, el vine ca și gabaoniții, pretinde a fi „creștin” și în nevoie, în timp ce, în realitate, el este un dușman al poporului lui Dumnezeu. Lui Satana îi place să vină sub forma unui înger al luminii (2 Cor. 11:14), dar să nu ne înșelăm; El este însăși simbolul întunericului.

 

Hristos este mai puternic!

 Șapte dușmani — puterea cumulată și unificată a dușmanului satanic. Cu toate acestea, ne putem aduce aminte că Hristos a „dezbrăcat stăpânirile şi autorităţile”, adică, el le-a dezarmat complet (compara Col. 2:15), astfel încât acestea nu au nicio putere asupra noastră atunci când ne dăm învingătorului de la Golgota. Domnul este mai puternic decât toți dușmanii Săi adunați împreună.

https://biblecentre.org/content.php?mode=7&item=2279

 

////////////////////////////////////////

 

Care este hrana noastră spirituală?

 

Răspuns

 

Hrana este vitală pentru menținerea vieții. Fără o hrană adecvată, corpul uman devine slab și nu poate funcționa corespunzător. Oamenii trebuie să aibă grijă de corpul lor printr-o alimentație corectă și prin consumul de nutrienți-cheie, astfel încât nu doar să trăiască, ci și să prospere în sănătate. Același principiu se aplică și vieții spirituale a cuiva. O dietă adecvată de hrană spirituală este necesară pentru ca creștinii să nu devină slabi și obosiți, ci mai degrabă să prospere spiritual în relația lor cu Dumnezeu. Hrana regulată pentru suflet este vitală pentru viața creștină, la fel cum hrana fizică este pentru corp.Isus a subliniat importanța hranei spirituale atunci când a fost ispitit de Satan: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4) Omul este atât fizic, cât și spiritual, motiv pentru care hrana spirituală este la fel de importantă ca hrana fizică. Această hrană spirituală este „orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” și pe care Dumnezeu ni l-a dat în Cuvântul Său, Biblia. Cuvântul Său transmite viață (Ioan 6:63).Biblia vorbește adesea despre hrana spirituală de care avem nevoie: Cuvântul lui Dumnezeu oferă lapte (1 Petru 2:2); este carne (1 Corinteni 3:2) și pâine (Deuteronomul 8:3; Iov 23:12); și este mai dulce decât mierea (Psalmul 119:103). Profetul Ieremia a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oștirilor.” (Ieremia 15:16). Utilizarea metaforelor alimentare de către Scriptură demonstrează importanța de a ingera Cuvântul lui Dumnezeu, de a-l face parte din noi. Scriptura nu este ceva ce trebuie doar studiat sau citit, ci trebuie să fie „mâncat” de poporul lui Dumnezeu. Noi citim Cuvântul, dar apoi facem o pauză pentru a-l „mesteca” o vreme, meditând și reflectând asupra semnificației și aplicării a ceea ce am citit (a se vedea Psalmul 1:1-3).

 

În câteva ocazii, Isus a vorbit despre un alt tip de hrană spirituală. După ce Isus a vorbit cu femeia samariteancă de la fântână, ucenicii I-au adus mâncare din oraș. Dar El nu a luat parte, spunând: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” (Ioan 4:32) Acest lucru i-a nedumerit pe ucenici, a căror minte era blocată la mâncarea fizică, iar Isus le-a explicat: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.” (versetul 34) Mai târziu, după ce i-a hrănit pe cei 5 000 de oameni, Isus S-a referit la credință, mântuire și jertfa Sa folosind o metaforă alimentară: „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.” (Ioan 6:54-55)Avem nevoie de hrană spirituală – adică avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, avem nevoie să facem voia lui Dumnezeu și avem nevoie de Isus Însuși.

 

https://www.gotquestions.org/Romana/hrana-spirituala.html

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 (Dupa mii de ani de minciuni, manipulari, ritualuri, idolatrii, formalisme…) Vaticanul interzice titulatura de „co-răscumpărătoare” pentru Fecioara Maria, reafirmând rolul unic al lui Iisus în mântuirea omenirii

 

 

 

 

Vaticanul a emis un nou decret prin care cere credincioșilor catolici să nu o mai prezinte pe Fecioara Maria ca având un rol în mântuirea omenirii alături de Iisus Hristos.Vaticanul interzice titulatura de „co-răscumpărătoare” pentru Fecioara Maria, reafirmând rolul unic al lui Iisus în mântuirea omenirii

 

 

Andrei Rachieru

 

Documentul, aprobat de Papa Leon, clarifică faptul că doar Iisus a mântuit lumea prin moartea sa pe cruce, iar Maria, deși a contribuit la planul divin prin nașterea sa, nu trebuie numită „co-răscumpărătoare” („co-redemptrix”).

Decretul biroului doctrinar al Vaticanului vine în contextul răspândirii unor forme exagerate de venerare a Fecioarei Maria, amplificate de rețelele sociale. Acestea includ afirmații despre apariții miraculoase, statui care plâng și „profeți” autoproclamați, fenomene care, potrivit Vaticanului, pot crea confuzie și pot diminua rolul central al lui Iisus în credința creștină.Cardinalul Víctor Manuel Fernández, prefectul biroului doctrinar, a precizat că decretul privind Fecioara Maria și mântuirea omenirii răspunde întrebărilor primite de la comunități catolice din întreaga lume. El a avertizat că unele practici devoționale, intens promovate online, riscă să distorsioneze mesajul teologic autentic al Bisericii.Papa Francisc, la fel ca și predecesorul său, Benedict al XVI-lea, s-a opus constant termenului „co-răscumpărătoare”. Într-un discurs din 2019, Francisc a calificat ideea drept „nebunie”, subliniind că Maria „nu a vrut niciodată să ia ceva de la fiul ei”. Chiar și Papa Ioan Paul al II-lea, care susținuse inițial formularea, a renunțat să o folosească public în anii ’90.

Noua poziție oficială a Vaticanului, care reafirmă rolul unic al lui Iisus în mântuirea omenirii, este considerată de experți o încercare de a limita „cultul Madonei” și de a restabili echilibrul doctrinar. Totodată, decretul se înscrie într-o serie de măsuri recente prin care Vaticanul a înăsprit regulile privind fenomenele supranaturale, inclusiv aparițiile Fecioarei Maria, pentru a combate escrocheriile religioase din epoca digitală.

 

 

 

https://www.mediafax.ro/cultura-media/vaticanul-interzice-titulatura-de-co-rascumparatoare-pentru-fecioara-maria-reafirmand-rolul-unic-al-lui-iisus-in-mantuirea-omenirii-23637334

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

CATEDRALA(mintirii,manipularii,mituirii,jefuirii) FRAIERIRII NEAMULUI ȘI ALTE ABSURDITĂȚI

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

Bill Gates avertizează că inteligența artificială ar putea „decide că oamenii reprezintă o amenințare”

 

Jim Denison, doctor în filosofie

Directorul general al Denison Ministries

 

Bill Gates reacționează în timpul unei vizite cu prim-ministrul britanic Rishi Sunak la Universitatea Imperial College din centrul Londrei, miercuri, 15 februarie 2023. (Justin Tallis/Pool via AP)

 

O femeie înarmată până la pământ a intrat ieri dimineață în școala Covenant din Nashville și a împușcat mortal trei copii de nouă ani și trei membri adulți ai personalului înainte de a fi împușcată mortal de poliție. Atacatorul, identificat de poliție ca fiind Audrey Hale, în vârstă de douăzeci și opt de ani, din Nashville, avea o hartă detaliată a școlii creștine și se presupune că a tras prin ușă pentru a intra în campus. Ca bunic al unei fetițe de nouă ani, nu-mi pot imagina durerea pe care o simt aceste familii astăzi.

 

Unele amenințări sunt evidente, altele mai puțin.

 

Bill Gates avertizează că inteligența artificială ar putea „scăpa de sub control”

Într-o postare recentă pe blog, Bill Gates scrie : „Dezvoltarea inteligenței artificiale este la fel de fundamentală ca și crearea microprocesorului, a computerului personal, a internetului și a telefonului mobil.” El prezice: „Va schimba modul în care oamenii lucrează, învață, călătoresc, primesc asistență medicală și comunică unii cu alții. Industrii întregi se vor reorienta în jurul ei. Întreprinderile se vor distinge prin cât de bine o utilizează.”

 

Totuși, el avertizează: „Există posibilitatea ca inteligența artificială să scape de sub control. Ar putea o mașină să decidă că oamenii reprezintă o amenințare, să concluzioneze că interesele sale sunt diferite de ale noastre sau pur și simplu să nu-i mai pese de noi?” El consideră că „inteligența artificială superinteligentă este în viitorul nostru” și că „vor putea face tot ceea ce poate face un creier uman, dar fără limite practice privind dimensiunea memoriei sale sau viteza cu care funcționează”.

 

Aceste „IA puternice”, așa cum sunt cunoscute, „vor fi probabil capabile să-și stabilească propriile obiective. Care vor fi aceste obiective? Ce se întâmplă dacă intră în conflict cu interesele umanității? Ar trebui să încercăm să împiedicăm dezvoltarea unei IA puternice?” El observă: „Aceste întrebări vor deveni mai presante în timp”.

 

 

 

Un „portret surprinzător al unei Americi în schimbare”

Amenințarea la adresa viitorului nostru reprezentată de inteligența artificială este agravată exponențial de o altă amenințare la adresa viitorului nostru reprezentată de inteligența culturală, sau, de fapt, de lipsa acesteia. Într-un articol esențial din Wall Street Journal , Aaron Zitner relatează că valorile care au contribuit la definirea caracterului național al Americii timp de generații își pierd importanța pentru americani.

 

Un nou sondaj dezvăluie următoarele fapte uimitoare privind procentul americanilor care spun că aceste valori sunt „foarte importante” pentru ei, comparând răspunsurile din 1998 cu cele de astăzi:

 

Religie: scădere de la 62% la 39%

Patriotism: a scăzut de la 70% la 38%

A avea copii: a scăzut de la 59% la 30%

Implicarea în comunitate: a scăzut de la un maxim de 62% la 27%

Prin contrast, procentul celor care au spus că banii sunt „foarte importanți” pentru ei a crescut de la 31% la 43%. Potrivit unui sondator care a lucrat la un sondaj anterior care măsura aceste atitudini, „Aceste diferențe sunt atât de dramatice, încât creează un portret nou și surprinzător al unei Americi în schimbare”.

 

Combinând această poveste cu blogul lui Bill Gates despre inteligența artificială: pe măsură ce dezvoltăm cea mai puternică tehnologie din istoria omenirii, societatea noastră are cel mai slab consens moral din istoria americană. De asemenea, are cel mai scăzut angajament față de valorile care au fondat națiunea noastră și i-au oferit coeziunea culturală necesară pentru a supraviețui depresiunilor economice, războaielor mondiale și progresului științific epocal.

 

Într-o perioadă ca aceasta, vocea adevărului creștin nu a fost niciodată mai urgentă sau mai defăimată. Cum putem să le transmitem înțelepciune și moralitate biblică oamenilor care le resping pe amândouă?

 

„Străini în propria noastră țară”

În lucrarea „Evanghelizarea ca exilați: viața în misiune ca străini în propria noastră țară ”, fostul misionar Elliot Clark abordează întrebarea noastră în moduri profunde și practice. El scrie: „Occidentul devine rapid post-creștin, post-adevăr și poate chiar post-tolerant. Exilul și persecuția noastră nu mai par a fi o chestiune de dacă sau chiar când , ci cât de departe. Cât de departe vom aluneca? Cât vom pierde? Cât va dura? Și, deși toate acestea sunt întrebări rezonabile, întrebarea mai presantă și mai biblică este aceasta: Cum va reacționa biserica?” (sublinierea sa).

 

Bazându-se pe scrisoarea lui Petru către „exilații împrăștiați” ( 1 Petru 1:1 ), Clark identifică șase priorități biblice:

 

Să ne punem credința în slava viitoare, căci aceasta ne eliberează ca să purtăm rușinea prezentă pentru Hristos.

Combateți frica de ceilalți cu „frica” de Dumnezeu, prin care Îl venerăm suficient încât să plătim orice preț pentru El.

Respectă-i pe toți oamenii, câștigându-ți dreptul de a proclama vestea bună.

Fii îndrăzneț în proclamarea Evangheliei – nu te limita la a o „împărtăși”.

Să fim vizibil diferiți în viața noastră personală.

Folosim casele noastre pentru a răspândi Evanghelia. Chiar și atunci când proclamarea publică devine ilegală, casele noastre vor fi locuri primitoare pentru a construi relații și a mărturisi despre Hristos.

El observă că toți creștinii sunt „exilați” în lumea noastră decăzută: „În realitate, dacă nu ne-am confruntat sau nu ne confruntăm cu un anumit nivel de oprobriu și rușine în această națiune, probabil că acest lucru se datorează faptului că nu am practicat o evanghelizare îndrăzneață și biblică, în primul rând.”

 

„Am predicat și ne-au bătut”

 

Isus le-a promis ucenicilor Săi că vor „primi putere când Duhul Sfânt Se va pogorî peste voi” și numai atunci vor „fi martorii Mei” în întreaga lume ( Faptele Apostolilor 1:8 ). Rețineți că „martori” se traduce prin grecescul martyres , de unde provine „martiri”. Dacă ți-ai supus viața și ziua ta Duhului ( Efeseni 5:18 ), poți conta pe puterea de care ai nevoie pentru a sta cu îndrăzneală și sacrificiu pentru Domnul tău. Dacă nu o faci, nu poți.

 

Clark îl citează pe Richard Wurmbrand, un pastor care a fost închis pentru credința sa în România: „Era strict interzis să predici altor prizonieri. Se înțelegea că oricine era prins făcând asta primea o bătaie cruntă. Câțiva dintre noi am decis să plătim prețul pentru privilegiul de a predica, așa că am acceptat termenii lor. A fost o înțelegere: noi predicam și ei ne băteau. Noi predicam cu plăcere. Ei erau fericiți să ne bătăiască, așa că toată lumea era fericită.”

 

Ai fi „fericit” să faci o astfel de „înțelegere” astăzi?

 

 

https://www-denisonforum-org.translate.goog/daily-article/bill-gates-ai-humans-threat/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

8 oameni de știință creștini moderni pe care trebuie să îi cunoașteți

 

Mark Legg

Scriitor și editor independent

 

 

 

Oamenii de știință scrutează mecanismele interne ale lumii naturale. Sunt cuibăriți în laboratoare înghesuite, meticuloși și neînduplecați, căutând neobosit adevărul cu care să facă progrese în medicină, ingineria și uimirea umană. De asemenea, și-au câștigat o reputație de antireligie, de susținere a naturalului în detrimentul supranaturalului, cioplindu-l pe Dumnezeu cu telescoape și microscop.

 

Mișcarea „noului ateism” care ridiculizează credința ca fiind neștiințifică pare să se diminueze după câteva decenii în centrul atenției. Cea mai tânără generație de americani (Generația Z) este curioasă în legătură cu așa-numita „dezbatere”, încăpățânându-se să fie deschisă spiritualitatea în ciuda eforturilor ateilor. Cu toate acestea, comunitatea științifică pare să rămână o fortăreață a antispiritualității. Proiectul de reconciliere a credinței cu știința continuă cu aprigă intensitate.

 

Totuși, de la nanomateriale de carbon la găuri negre, de la neurobiologie la fizica experimentală, oamenii de știință de toate felurile au o credință creștină puternică.Cine sunt acești eroi ai credinței și științei care inspiră o nouă generație de creștini să se implice în frumoasa creație a lui Dumnezeu?

 

Oamenii de știință creștini în fizică

Fizicienii studiază lumea fizică cu o precizie de neimaginat, teoretizează și experimentează pentru a descoperi fapte despre universul creat de Dumnezeu.

 

Dr. Jing Kong este profesoară de inginerie electrică și informatică la MIT, concentrându-și cercetările pe nanotehnologie. A crescut ca atee, dar sa îndreptat spre aL urma pe Hristos în timpul studiilor postuniversitare. „Cercetarea este doar o platformă pentru mine de a face lucrarea lui Dumnezeu”, spune ea. „Creația Lui, modul în care a creat acest lume, este foarte interesantă. Este uimitor, într-adevăr.” Își împărtășește credința cu studenții și cadrele didactice, făcându-și o misiune din răspândirea Evangheliei în lumea academică.

 

Dr. Russell Cowburn este, de asemenea, expert în nanotehnologie și profesor de fizică experimentală la Cambridge. A primit multe premii și este membru al Societății Regale. El proclamă despre munca sa în domeniul nanotehnologiei: „Dumnezeu a ajuns acolo primul – natura este plină de nanotehnologie”. Totul, de la cele mai mici molecule până la găurile negre supermasive, face parte din „activitatea creativă a lui Dumnezeu”.Dr. Dean Daniel Hastingseste un fizician american și șeful Departamentului de Aeronautică și Astronautică de la MIT. Este bursier la Institutul de Științe Aeronautice și a primit Premiul pentru Civil Distins al Forțelor Aeriene. El spune: „Există un Dumnezeu care a creat universul și nu este un Dumnezeu impersonal. El sa declarat un Dumnezeu iubitor care caută o relație cu noi.”

 

Mulți alții din rândurile lor de fizicieni studiază cum acționează realitatea, în timp ce îi dau glorie creatorului legilor care o fac să fie așa.

 

Oamenii de știință creștini în știința medicală

 

Doi creștini ies în evidență în domeniul științei medicale, deasupra celorlalți. Unul este un nume cunoscut, iar celălalt este o inspirație pentru tineri oameni de știință. Amândoi au condus cercetări în timpul pandemiei de Covid-19.

 

Dr. Francis Collinseste cel mai cunoscut nume al oamenilor de știință creștini de astăzi. Este doctor în medicină și doctor în filosofie, un om de știință strălucit. A fost directorul Institutului Național de Cercetare a Genomului Uman timp de mulți ani, conducând proiectul care a cartografiat ADN-ul uman. Apoi, a devenit directorulInstitutului Național de Sănătateîn 2009, sub președintele Obama, a continuat sub președinții Trump și Biden și, în cele din urmă, a demisionat în 2021. Președintele Biden a spus despre cariera sa: „Milioane de oameni nu vor ști niciodată că Dr. Collins le-a salvat viața”. Dr. Collins a fost un fost ateu și a scris cartea „Limbajul lui Dumnezeu: Un om de știință prezintă dovezi pentru credință”în 2006.

 

El a susținut că genomul uman reflectă scopul lui Dumnezeu și a indicat domenii din natură inexplicabilă, având în vedere evoluția darwinistă.Într-un interviu, el spune: „Ca om de știință care este și un credincios religios, activitățile de cercetare care arată ca știința pot fi, de asemenea, considerate oportunități de venerare.”

 

Dr. Kizzmekia Corbetta condus echipa de oameni de știință care au dezvoltat vaccinul ARNm, în parteneriat cu Moderna pentru a dezvolta și a asambla vaccinul împotriva Covid-19. Este pasionată de egalitate în materie de sănătate pentru toți americanii și lucrează pentru a sparge bariera dintre credință și medicină, în special în rândul persoanelor de culoare. Potrivit ei, creștinismul este o parte centrală a succesului său, spunând: „Cred că aceasta este cea mai importantă parte a poveștii – fapt că oamenii conduc cercetarea”.Acum deține un post de profesor asistent la Harvard și a primit mai multe distincții pentru munca sa în imunologie. În copilărie, și-a stabilit obiectivul de a deveni prima femeie de culoare care câștigă Premiul Nobel pentru Medicină.

 

Încă un creștin sincer studiază cea mai strălucită concepută și minunată realizată parte a omului: creierul.

 

Dr. William Newsomeeste profesor de neurobiologie la Stanford. A fost co-prezidat grupul NIH BRAIN, care a format un plan de cercetare în neuroștiințe din SUA, care a durat un deceniu. Este membru al Academiei Naționale de Științe și este „un cercetător de top în domeniul sistemelor și neuroștiințelor cognitive”. A primit numeroase distincții, inclusiv „Premiu Contribuție Științà Distinsà al Asociației Americane de Psihologie”. Cercetările sale i-au ajutat pe psihologi să ajungă la cercetarea mai profundă a creierului. El spune: „Credința ta ar trebui să fie fundamentată pe știință. Nu ar trebui să fie înlocuită de știință. Știința nu poate suporta această greutate.”Mulți alți oameni de știință studiază pentru ai ajuta pe oameni, urmând chemarea de a-și iubi aproape.

 

Oamenii de știință creștini în apologetică

 

Apologetica este apărarea rațională a credinței creștine, iar mulți mari gânditori au folosit strălucirea dată de Dumnezeu pentru a apăra adevărul credinței în Dumnezeu.Dr. Alister McGratheste un om politic cu o abordare unificată a combaterii ateismului și a susținerii compatibilității dintre știință și credință. Dr. McGrath deține trei doctorate de la Oxford: biofizică moleculară, istorie intelectuală și teologie. Este profesor de știință și religie la Universitatea Oxford, biofizician și teolog, pastor anglican hirotonit și istoric teologic. A scris peste cincizeci de cărți, dintre care cele mai faimoase sunt critice dure la adresa oamenilor de știință și a purtătorului de cuvânt al noului ateism, Dr. Richard Dawkins.

 

Dr. John Lennoxeste profesor emerit de matematică la Oxford. Deși nu este un om de știință naturală în sine, are o diplomă de master în bioetică și vorbește pe larg despre știință și religie. A scris mult despre credință și știință și sună puțin ca un CS Lewis modern (asemănător Dr. McGrath). Și-a făcut o carieră nu doar în matematică, ci și în apologetică. Cel mai notabil articol al său este „Gunning for God: Why the New Atheists are Missing the Target”. De asemenea, a scris o excelentă introducere la relația dintre știință și credință, intitulată „ Can Science Explain Everything ?” , pe care o recomandăm cu căldură oricui este interesat de știință și credință.

 

Poate știința să-L glorifice pe Dumnezeu?

 

Ca majoritatea domeniilor de activitate , știința îl poate glorifica pe Dumnezeu. În timp ce oamenii de știință studiază lucrările lui Dumnezeu în creație, cum ar putea ei să nu-i dea laude Celui care a creat-o? Adam și Eva au fost chemați să conducă pământul ca ambasadori ai lui Dumnezeu, îngrijind și îngrijind creația. Acest lucru ar trebui să-i motiveze pe creștinii de astăzi, în special pe oamenii de știință.Ceva ce am găsit interesant la oamenii de știință creștini pe care i-am citit a fost accentul pus pe crearea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu. El nu a creat pur și simplu „miraculos” ADN din supa primordială și nici nu aranjat pământul în așa fel încât să dea naștere vieții umane; Acesta este modul greșit de a gândi despre asta pentru unii oameni de știință creștini. În schimb, Dumnezeu a creat totul : supa primordială, găurile negre, materia întunecată, gravitația, bacteriile și pe tine și pe mine.

 

El este însuși legislatorul legilor naturii.

 

El nu este doar un „ceasofari divin” care întoarce ceasul universului și îl lasă să funcționeze; este mult mai mult.Deși am putea cita nenumărați psalmi care Îl laudă pe Dumnezeu, poezia maiestuoasă a Domnului din Iov sau relația creației din Geneza, mie îmi place poemul lui Pavel de laudă adus lui Hristos ca fiind transcendent și implicat: „[Hristos] este chipul Dumnezeului lucruri nevăzute pământ, întâiul născut dintre toate făpturile: pe cele mai multe dintre ele create. văzute și cele nevăzute: fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, toate lucrurile au fost create prin El și pentru El înaintea tuturor lucrurilor și toate lucrurile se țin împreună în El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, primul născut din morți, pentru ca în toate să fie El cel mai important.” (Coloseni 1:15-18)

 

 

 

https://www-denisonforum-org.translate.goog/current-events/science-technology/8-modern-day-christian-scientists-you-need-to-know/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc&fbclid=IwY2xjawOGz75leHRuA2FlbQIxMABicmlkETBLb2RZWHNPTmZVNmJEd3ZPc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MghjYWxsc2l0ZQEyAAEes8N4JE2kHcGQClkpgBpmfKEls8E_6TA8cNRZec6iT38zAMYY_oa-2ctX25k_aem_fuhQAhSoVyFQ1SuAoiAPFQ

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Neabătut Vegheaţi şi rugaţi-vă

 

Autor: John Bevere 

 

Preluate cu permisiune din Cloud Library

 

Vegheaţi şi rugaţi-vă

   În grădina Gheţimani, după ce Isus le-a vorbit ucenicilor despre tristeţea adâncă din sufletul Său, le-a zis: ‘RĂMÂNEŢI AICI ŞI VEGHEAŢI ÎMPREUNĂ CU MINE’. Apoi S-a îndepărtat de cei trei, mergând la o parte, în grădină, unde S-a rugat timp de o oră. Când S-a întors, i-a găsit dormind. Dormind! De ce oare dormeau? Fiindcă era o oră târzie din noapte? Erau istoviţi după o zi încărcată? Mâncaseră prea mult la cină? Evanghelia după Luca ne spune întocmai motivul pentru care dormeau: ‘DUPĂ CE S-A RUGAT, S-A SCULAT ŞI A VENIT LA UCENICI; I-A GĂSIT ADORMIŢI DE ÎNTRISTARE’.

 

   Urma ca şi ei să fie atacaţi de cel rău, astfel că au simţit o întristare asemănătoare cu cea a lui Isus. La Cina cea de taină, Petru declarase cu îndrăzneală că mai bine murea pentru Domnul decât să Se lepede de El. Petru credea că era în stare prin resursele proprii să rămână în picioare, neobosit, până la capăt. Ceilalţi ucenici au crezut, la rândul lor, că vor putea rămâne credincioşi Învăţătorului. Isus a ştiut însă că nu doar loialitatea Lui faţă de Tatăl avea să fie pusă la grea încercare, ci şi a ucenicilor faţă de El. Iată cuvintele pe care le-a spus ucenicilor cuprinşi de somn:’Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: ‘Ce, un ceas n-aţi putut să vegehaţi împreună cuMine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvna, dar carnea este neputincioasă’ Matei 26.40-41

 

   Vedem aici care este cheia în funcţie de care fie vom asculta neabătuţi de Dumnezeu, fie doar că ne vom dori să ascultăm fără să izbutim. Ea se rezumă la întărirea noastră prin veghere şi rugăciune. Iuda scrie astfel:’Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt’

 

   Rugăciunea ne domoleşte firea şi ne zideşte omul lăuntric.

   Trupul nostru este slab şi va cauta totdeauna calea cea mai uşoară dar aceasta este de obicei greşită. Firea nu vrea să lupte împotriva curentului puternic al lumii. Pe de altă parte, rugăciunea ne consolidează tăria lăuntrică aşa încât să putem birui dorinţele firii. Ea ne ajută să nu cădem de oboseală. Isus le-a spus ucenicilor ca trebuie să se roage necurmat şi sa nu cadă de oboseală. Cu alte cuvinte, ne vom prăbuşi dacă nu ne rugăm, îndeosebi în vremurile când tristeţea, suspinele, vin peste noi.

 

   În seara aceea, petrecută în grădină, ucenicii au căzut d eoboseală. Au adormit când ar fi trebuit sa se roage. Nu vegheau cu privire la primejdia care îi pândea. În loc sa fie treji, se lăsaseră prinsi în mreaja trândăviei.Astăzi, noua ne stau la îndemână alte mijloace cu care putem trimite mesaje prietenilor, ne verificăm contul de Facebook, folosind atotprezentele telefoane celulare, jucăm jocuri video, ne lăsăm absorbiţi de munca sau deschidem frigiderul şi ne hrănim trupul. Astfel, ne pierdem abilitatea de a rămâne tari în faţa greutăţilor, ca şi tăria neobosită care ne stă la dispoziţie prin harul lui Dumnezeu.Isus i-a confruntat pe prietenii Lui cei mai apropiaţi şi i-a îndemnat: ‘VEGHEAŢI ŞI RUGATI-VĂ, CA SĂ NU CĂDEŢI ÎN ISPITĂ’. S-a îndepărtat a doua oară de ei şi S-a întors apoi doar ca sa-i găsească din nou adormiţi. De data aceasta, nu i-a mai trezit şi nici nu i-a mai avertizat; ucenicii aleseseră deja în ce-i privea.Adesea Dumnezeu ne avertizează o dată, poate chiar şi de două ori, însă dacă Îi trecem cu vederea avertismentele, nu ne va mai vorbi până când nu ne pocăim. Când ne pomenim copleşiţi de necazuri ÎL întrebăm plini de frustare ‘Doamne, unde eşti? ‘ El ne-a avertizat însă iar noi nu am vrut să ascultăm.Isus S-a dus pentru a treia oară sa Se roage, indepartându-Se de ucenicii cufundaţi în somn. Când a sfârsit rugăciunea, ei încă dormeau. Atunci a venit în grădină Iuda vânzătorul, însotit de  străjerii templului sa-L prinda pe Isus.

 

   Isus a avut succes în incredibila Sa misiune de manifestare a harului rămânând treaz, în stare de veghe, rugându-Se şi înaintând neabătut până la capăt. Pe de altă parte, ucenicii îşi exprimaseră dorinţa de a rămâne şi ei neclintiţi; credeau ca pot face aceasta însa le lipsea tăria necesară. După cum prevăzuse Isus, fiecare dintre ei a fost atacat de cel rău şi a eşuat: ‘ATUNCI TOŢI UCENICII L-AU PĂRĂSIT ŞI AU FUGIT’. Petru a făcut exact ceea ce spunea ca nu va face niciodată – s-a lepădat de Isus! Dar putem observa şi un aspect pozitiv cu privire la Petru; cel puţin L-a urmat pe Isus până la locul judecăţii. Cu exceptia lui Ioan toţi ceilalţi au fugit din grădin a pentru a se pune la adăpost.Cât de des îi auzim pe alţi credincioşi declarându-şi bunele intenţii doar ca să vedem apoi că nu izbutesc să le ducă la îndeplinire? Fiindcă, asemenea ucenicilor în grădină, nu vegheaseră în rugăciune! Duhul lor este plin de râvnă dar carnea este neputincioasă. Faptul că nu sunt înarmaţi cum se cuvine îi împiedică să-şi atingă scopul urmărit.Cine altcineva era mai îndreptăţit să ne îndemne să ne înarmăm decât apostolul Petru? În seara aceea de răscruce s-a dovedit plin de îndrăzneală în vorbe însă a dat greş când a trebuit să treaca la fapte. Isus îl avertizase dinainte: „Simone, Simone, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul’. Însă lui Petru şi celorlalţi le-a lipsit tăria neobosită de care aveau nevoie pentru a nu fi clătinaţi în noaptea aceea. Acesta e motivul pentru care Petru ne-a îndemnat mai apoi sa ne înarmăm ca să ieşim biruitori fie că e vorba despre o noapte, despre o perioadă ori despre întreaga noastră viaţă.

 

   Ca să fim înarmaţi pentru luptă trebuie să fim treji şi să veghem fără a îngădui momelilor lumii să ne înăbuşe hotărârea sau dedicarea de a ne asemăna lui Cristos în toate lucrurile. Şi noi trebuie să fim treji şi să veghem în orice vreme căci dacă nu suntem atenţi fără încetare, păzindu-ne de vrăjmaşul care caută să ne înghită, el va face să ne clătinăm şi să cădem.

 

https://www.resursecrestine.ro/eseuri/188928/vegheati-si-rugati-va

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

(Cand omenirea il inlocuieste pe Dumnezeu cel neiconat cu un zeu…) Ce mai rămâne uman în transumanism?

 

Alexandru Mărchidan, lector univ. dr.

 

Departamentul Psihologie, Științe ale Comunicării, Asistență Socială

 

Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

 

Este adevărat că atitudinile privitoare la moralitate se schimbă deseori, însă aceasta nu înseamnă că înseși principiile morale se schimbă, pentru că atunci nu mai are rost să vorbim despre evaluare morală. De fapt, se schimbă gradul în care aderăm la aceste principii, nu principiile însele. Așa stau lucrurile în general. Principala întrebare care ar trebui să ne frământe în prezent și în deceniile următoare este aceasta: care e granița permisă pentru pătrunderea tehnologiei în viețile noastre? Pentru că ea înaintează tot mai mult, an de an, lună de lună. Anul a devenit deja o unitate prea mare de măsurare a timpului atunci când vorbim despre evoluția tehnologiei. De pildă, citim aproape săptămânal știri prin care suntem informați că inteligența artificială câștigă tot mai mult spațiu în detrimentul inteligenței umane. Aflăm mereu despre noi succese ale AI (Artificial Intelligence), noi domenii în care inteligența noastră este depășită. Pentru iubitorii progresului cu orice preț, aceste vești reprezintă o invitație la „transformarea” omului, la „altoirea” AI pe trunchiul inteligenței naturale, dacă vrem ca aceasta din urmă să nu fie total dată la o parte, s-ar putea spune.

 

 

 

Răspunzând la întrebare: este rezonabil să considerăm că una dintre limite ar trebui să fie reprezentată în primul rând de afectarea identității umane, deci, în esență, a capacității de a ne păstra autonomia. Pentru că cel mai mare război se duce împotriva libertății, mai întâi cea interioară, profundă, apoi libertatea exterioară, social-politică. Tehnologia devine un musafir perfid care ocupă atâta spațiu în viețile noastre încât ne mai rămâne doar un colț neînsemnat. Aceasta înseamnă că rolul de stăpân al propriei vieți este detronat de ceva care este organizat în mare parte difuz, nevăzut – rețeaua de internet –, dar cu atât mai puternic în sensul presiunii asupra deciziilor, a modului de gândire, de organizare a timpului. „Țesătura” formată de raportul dintre activitățile umane și rețeaua de internet este atât de strânsă, încât puțini sunt cei care mai pot face delimitarea între propriile gânduri, credințe, atitudini și ceea ce li se sugerează că ar trebui să gândească.

 

 

 

Lumea traversează o perioadă de schimbări din ce în ce mai rapide. Toți vedem cum ritmul devine pe zi ce trece mai accelerat când vorbim despre instrumentele utilizate sau care vor putea fi curând utilizate, ritmul tehnologiilor de comunicare, al celor utilizate în domeniul sănătății. Ne impresionează capacitatea tehnologiilor de urmărire a vieții personale, a „citirii” persoanelor, posibilitatea (pentru că da, a devenit acum posibil) de a controla într-o măsură semnificativă stările (emoții, gânduri, disponibilități) maselor și ale indivizilor. Iar aceste tehnologii sunt încă în perfecționare. Pentru unii, astfel de schimbări construiesc „o minunată lume nouă”, iar pentru alții, acesta înseamnă coșmarul ce poate fi foarte aproape de realizare. De exemplu, se vorbește mult despre binefacerea sau oroarea utilizării cipurilor, despre magnetismul genetic, despre „atotprezența” inteligenței artificiale în această lume, până acolo încât amestecul dintre inteligența umană și cea artificială va face imposibilă separarea dintre ele.

 

 

 

Cuvântul de pe buzele multora dintre progresiști este „transumanism”, aflat în strânsă legătură cu ideea mai amplă a „resetării mondiale” (a se vedea The Great Reset, Klaus Schwab). Știm că sunt multe schimbări în prezent și că vor urma și altele mai importante. Întrebarea asupra căreia insistăm în acest articol este dacă mai putem vorbi despre repere morale, dacă, odată cu acest șoc tehnologic, se mai poate susține pretenția veche de milenii privind valoarea omului ca scop în sine, dincolo de mișcărea mai lentă sau mai rapidă a „resetărilor”. Cele câteva teme și interogații au fost suscitate de cărți și articole vizând perioada pe care o traversăm, a „nisipurilor mișcătoare” în domeniul biotehnologiilor, cu efecte în toate domeniile importante: etic, medical, social, economic, politic etc.

 

 

 

Cea mai incitantă, cuprinzătoare și argumentată lucrare este semnată de preotul Jean Boboc (1943-2019), francez de origine română, doctor în medicină la Universitatea din Paris și doctor în teologie la Institutul Saint Serge, specializat în mai multe ramuri medicale, în special în farmacologie clinică și toxicologie. Este vorba despre Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, publicată în 2017 în Franța, iar în România, la Editura Doxologia, Iași, 2020, ediție îngrijită de prof. dr. Sebastian Moldovan, traducerea excelentă fiind realizată de Manuel Valeriu. Meritul cărții este acela de a fi cel mai bun ghid existent la ora actuală în încercarea de a înțelege ideologia transumanistă: rădăcinile sale intelectuale, temele majore, reprezentanții de bază, viziunile lor și modalitățile tehnice preconizate pentru a le atinge, contradicțiile interne, consecințele axiologice și etice ale revoluției antropologice pe care o propovăduiește transumanismul, documente internaționale prin care s-au făcut importanți pași înapoi pe terenul etic, cercuri politice și economice interesate de avansul cercetărilor în spiritul augmentării umane, noile tipuri de om: omul robotizat, omul protetic, omul bionic, cyborg-ul. Prin hibridarea omului cu mașina în diverse moduri, transumanismul dorește să revoluționeze orice temă care ține de firesc: procrearea, nașterea, îmbătrânirea, moartea, mergând până a le… desființa. Care mai este locul umanului după transumanism? Ce se mai poate face totuși acum, când suntem deja martori la implementarea unor idei transumaniste, martori la cercetări ce instrumentalizează omul? Care este modelul de la care nu trebuie să ne îndepărtăm? Ce înseamnă a fi un autentic om superior, dincolo de schimbările ideologice și culturale? Acestea sunt doar câteva dintre marile întrebări ce structurează cartea.

 

 

 

Schimbările tehnologice au adus deseori cu ele și schimbarea unor opinii și atitudini față de sine și de relațiile cu ceilalți; de pildă, opiniile despre corp, relații sexuale, procreare, despre embrionul uman și despre fetus, eutanasie, iar mai nou se discută intens despre manipularea genelor (temă strâns legată de eugenism), ameliorarea și augmentarea capacităților umane cu ajutorul inteligenței artificiale, ectogeneză, clonare, aspecte care depășesc obiectivele terapeutice justificate. Totuși, schimbarea unor atitudini morale nu poate fi echivalată cu „transformarea” principiilor morale. Altfel, nu ar avea sens să vorbim despre evaluarea morală a faptelor de-a lungul veacurilor, pentru că nu ar exista reperele pentru acea evaluare; un reper care este în continuă mișcare nu poate fi reper, tot așa cum un far luat de valuri nu mai poate ghida ambarcațiunile, chiar dacă ar continua să lumineze. De fapt, nu reperele morale se schimbă, ci adeziunea oamenilor, a comunităților, a societăților, la aceste principii. Iar bioetica se face tot mai vinovată de surzenie, muțenie și, ca atare, poartă o mare responsabilitate pentru terenul cedat. Însă, granița etică slăbită nu înseamnă și că există o întemeiere a relativismului moral (adică faptul că standardele morale diferă în mod esențial în funcție de epoci, comunități, societăți), ci există doar vinovăția celor care nu mai văd reperele. De asemenea, dacă ceva se poate face, nu înseamnă și că este permis și cu atât mai puțin că trebuie făcut. Am insistat asupra acestor aspecte, pentru că relativismul moral este principala ispită a vremurilor bogate în schimbări; totodată, el reprezintă una dintre scuzele celor înclinați spre derive morale.

 

 

 

Un aspect controversat este cel referitor la întâlnirea dintre inteligența artificială și cea umană chiar în casa minții noastre, prin crearea și promovarea microcipurilor. Desigur, ca orice măr otrăvit, și aici este prezentată partea frumoasă, „beneficiile” unei asemenea tehnologii. De exemplu, posibilitatea de a depista boli, de a dobândi informații relevante privind diverși indicatori ai stării de sănătate: presiunea arterială, nivelul de zahăr din sânge, reacția corpului la infecții, nivelul de inflamație, agenți patogeni etc. Pe un site al armatei americane, acum mai mult de un an, se făcea reclamă la o astfel de tehnologie deja existentă și în proces de perfecționare (oare cât de „perfectă” se dorește a fi?). Problema etică începe să apară în momentul în care înțelegem că aceste microcipuri sunt sau pot fi receptori și emițători, putând face parte dintr-o vastă rețea de informații, rețea imposibil de securizat în sens absolut și care poate ajunge în mâinile unui administrator răuvoitor. Însă, chiar presupunând că ea va fi perfect securizată, de unde atâta încredere în bunele intenții ale creatorilor acestor tipuri de tehnologie? Istoria politică ne învață prin mii de lecții că una dintre virtuțile omului liber este prudența și faptul că nu trebuie să dea vot de încredere absolută semenilor care promit binele odată ce vor ajunge la conducerea societății. Din păcate, gândirea critică primește lovitură după lovitură, curentele de opinie au mare forță în a nivela fluxul ideilor, stabilind ce trebuie spus și ce nu, marginalizând opozanții care sunt ironizați condescendent, sau apelându-se la glume de genul „Bill Gates s-a supărat: în România va fi alocat un cip la două-trei persoane”.

 

 

 

Aceste idei despre transformarea umană (enhancement) nu mai sunt de mult timp scenarii SF, deși criticii ar putea să le eticheteze așa, pentru a discredita orice atitudine de prudență față de tehnologii ce pot pune realmente în pericol însuși modul de a fi uman, acea „demnitate umană” despre care vorbea Immanuel Kant, demnitate având la bază autonomia voinței ghidată de rațiune. Desigur, despre demnitatea umană creștinismul are o viziune mult mai înaltă, dar în prezentul articol nu este spațiu pentru a dezbate acest vast subiect.

 

 

 

În acest context merită amintită distincția fundamentală pe care o face sociologul Bryan Wilson (Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, Bucureşti, 2000), aceea dintre raționalitatea formală sau instrumentală și raționalitatea valorică (reflexivă, teleologică). Raţionalitatea instrumentală se referă la aflarea celor mai bune mijloace pentru atingerea unor scopuri prestabilite, pe când raționalitatea valorică are în vedere însăşi alegerea scopurilor respective. În prezent, raționalitatea instrumentală este utilizată excesiv în detrimentul celei reflexive; alții („societatea”, „corporația”, „lumea”) ne aleg scopurile pentru care trebuie să luptăm. Unul dintre efectele faptului că acceptăm continuu noi tehnici ştiinţifice în majoritatea domeniilor vieţii sociale este că oamenii ajung să caute tot mai des soluţii tehnice la problemele lor, în loc să se bazeze pe menţinerea unor tipuri de atitudine morală ce ar reduce semnificativ numărul de cazuri problematice.

 

 

 

Revenind la tema ameliorării și augmentării umane, mai precis la subiectul microcipurilor: acesta nu este un pas aflat firesc în continuarea transplantului de organe, de exemplu, ci reprezintă un salt uriaș faptul ca în centrul de comandă al minții tale să fie pusă o stație de emisie-recepție la care pot fi conectați diverși terți. Vi se pare ceva neînsemnat? Dacă este așa, faptul se poate explica doar pentru că tot mai mulți încep să se familiarizeze cu ideea. Altfel, vorbim despre un alt pas către transumanism, însă acest „dincolo de umanism” poate fi cea mai proastă idee pentru umanitate, pentru că ea nu reprezintă doar o călătorie spre Indii, spre polul sudic sau nordic al Pământului, ci acceptarea unei provocări în care riscul este incomparabil. Ce mai rămâne uman în transumanism? Doar „asamblarea” exterioară, aparentă, a corpului nostru?

 

 

 

Ce se întâmplă când presupusele „beneficii” devin principala valoare într-o societate? Când calculul utilitarist domină dezbaterea etică? Se vor aduce constant tot mai multe argumente în vederea eficacității, iar multe aspecte fundamentale pentru ceea ce ne constituie ca oameni vor fi înlăturate mai întâi din educație (axată dintotdeauna pe valorile ce reies din experiențele umane; aici vorbim despre rolul miturilor, al literaturii, al filosofiei, istoriei, al limbilor clasice și al celor străine, al artelor), apoi din piața muncii, pentru că, se consideră, multe profesii vor fi realizate mai bine de roboți; chiar și acelea de judecător, medic, profesor. Însă cum ar arăta o generație de copii în care profesorii sunt roboți cu chip uman? Sincer, nu vreau să aflu răspunsul. Anumite experimente nu ar trebui făcute vreodată, pentru că efectele ar fi ireversibile pentru subiecții implicați în ele. Ar fi un genocid moral, așa cum a fost experimentarea regimurilor totalitare în secolul XX. Iar dacă cineva ar spune că avem ceva de învățat din aceste experimente, ce fel de îndreptățire ar putea fi adusă pentru a le iniția? Cine poate stabili care este costul moral rezonabil al lor? Nimeni nu poate dobândi consimțământul informat al participanților la experimente globale precum cele vizate de transumanism.

 

 

 

Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.

 

 

 

 

 

https://www.upit.ro/ro/univ-pentru-comunitate/uman-in-transumanism

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Pentru ca au facut din miile de RELIGII un cuibusor de nebunii-o adunatura de ingeri,sa ne pregatim de recolta ecumenismului multilateral de globaliu…)Bisericile protestante liberale proclamă „sfințenia” transgenderismului și îi mustră pe episcopii catolici

De Jon Brown , reporter la Christian Post

 

 

Episcopul din Indiana, Timothy Doherty, președintele comitetului pentru Protecția Copiilor și Tinerilor, ascultă discursul cardinalului Daniel DiNardo din Galveston-Houston, președintele Adunării Generale a USCCB, în timpul unei conferințe de presă la Conferința anuală a Episcopilor Catolici din SUA, pe 12 noiembrie 2018, la Baltimore, Maryland.Mai multe confesiuni protestante liberale și evreiești au declarat transgenderismul „sfânt” săptămâna aceasta, ca o critică directă a votului Conferinței Episcopilor Catolici din SUA (USCCB) de a interzice procedurile transgender în unitățile medicale catolice.„Într-o perioadă în care țara noastră își pune viețile într-o amenințare din ce în ce mai serioasă, există o concepție greșită rușinoasă conform căreia nu toți oamenii de credință afirmă întregul spectru de gen – foarte mulți dintre noi o facem”, se arată în declarația de miercuri , care includea semnăturile unor lideri din Biserica Episcopală, Biserica Prezbiteriană (SUA), Biserica Unită a lui Hristos (UCC), Asociația Unitariană Universalistă, Uniunea pentru Iudaismul Reformat, o asociație de quakeri și alții.

„Să se știe, în schimb, că cei dragi ai noștri sunt creați după chipul lui Dumnezeu — Sfinți și întregi”, se arată în declarație despre persoanele care se identifică drept transgender.„Scripturile noastre variază, dar împărtășesc o convingere comună”, a continuat declarația. „Pe măsură ce ne propunem dreptatea, trebuie să dăm glas celor reduși la tăcere. Valorile noastre comune, împărtășite în multe credințe, ne învață că suntem cu toții copii ai lui Dumnezeu și că trebuie să cultivăm o disciplină a speranței, mai ales în vremuri dificile.”Declarația a continuat sugerând că opunerea la transgenderism este un păcat, reiterând credința că indivizii transgender, non-binari și intersexuali sunt intrinsec sfinți, acesta fiind singurul atribut al lui Dumnezeu mărit până la al treilea grad de repetiție în Biblie.„Prin urmare, ne ridicăm vocile în solidaritate pentru a proclama fără echivoc sfințenia persoanelor transgender, nonbinare și intersex, precum și recunoașterea întregului spectru al identității și expresiei de gen”, se arată în declarație.„Când oamenii credincioși și conștiincioși tac în fața opresiunii, suntem cu toții mai puțin integri. Când oamenii credincioși și conștiincioși se pronunță împotriva a ceea ce încalcă sacrul în numele său, avem puterea de a opri mâna păcatului.”„Persoanele transgender, nonbinare și intersexuale sunt vulnerabile astăzi. Credințele noastre, teologiile noastre și practicile noastre de mărturie profetică ne cheamă să spunem cu o singură voce persoanelor transgender dintre noi: «Sunteți sfinți. Sunteți sacri. Vă iubim. Vă sprijinim și vă vom proteja.»”Conform unui comunicat de presă , declarația a fost redactată în principal de Rev. Sofía Betancourt, care reprezintă Asociația Unitariană Universalistă, un sistem de credințe care a apărut din negarea Trinității, a păcatului originar și a condamnării.Betancourt se identifică „ca o fiică queer, multirasială, afro-latino [sic] din prima generație a unor imigranți din Chile și Panama” și a predat la Yale Divinity School, conform biografiei sale . Cursurile ei se concentrează pe „conducerea ministerială, teologii, feminism și justiție terestră și combaterea [sic] opresiunii”.

 

Declarația liderilor religioși liberali a venit ca răspuns la interzicerea efectivă a episcopilor catolici americani a procedurilor transgender în spitalele catolice, prin aprobarea covârșitoare a revizuirilor Directivelor Etice și Religioase pentru Serviciile de Asistență Medicală Catolice, care guvernează rețeaua extinsă de unități medicale catolice la nivel național.Votul a venit după ani de deliberări și se bazează pe îndrumările anterioare ale Vaticanului, precum și pe o notă doctrinară a USCCB din 2023 intitulată „Limite morale ale manipulării tehnologice a corpului uman”. Nota a subliniat limitele morale ale tehnologiilor de modificare a corpului, inspirându-se din Amoris Laetitia Papei Francisc și Dignitas Infinita a Vaticanului , care au afirmat demnitatea umană.„Serviciile catolice de asistență medicală nu trebuie să efectueze intervenții, fie chirurgicale, fie chimice, care vizează transformarea caracteristicilor sexuale ale unui corp uman în cele ale sexului opus și nici să participe la dezvoltarea unor astfel de proceduri”, au declarat episcopii în nota doctrinară din 2023.Mai mult de unul din șapte pacienți din SUA este tratat într-un spital catolic, în special în zonele rurale, potrivit Asociației Catolice pentru Sănătate.În timpul discuției publice asupra directivelor, episcopul Robert Barron de Winona-Rochester, Minnesota, care prezidează Comitetul pentru Laici, Familie, Tineret și Tineri Adulți al USCCB, a subliniat gravitatea morală a deciziei luate în fața prelaților.„În ceea ce privește ideologia de gen, cred că este foarte important ca biserica să facă o declarație fermă aici”, a spus el, potrivit Associated Press.

 

Jon Brown este reporter pentru The Christian Post. Trimiteți sfaturi despre știri la  jon.brown@christianpost.com

 

 

 

https://www.christianpost.com/news/liberal-churches-proclaim-the-holiness-of-transgenderism.html?clickType=link-topbar-news

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

NT Wright îl pune în contrast pe Hristos cu Cezar în seria „Explorând Filipenii”

De Ian M. Giatti , reporter Christian Post

 

Nu foarte diferit de acum 2.000 de ani, când apostolul Pavel a fost inspirat de divinitate să scrie scrisoarea sa către biserica din Filipi, Tom „NT” Wright vrea să le reamintească tuturor că Evanghelia este încă neînlănțuită.În vârstă de 76 de ani, eruditul Noului Testament, teologul paulinian și episcopul anglican a dat startul unei conferințe de trei zile despre scrisoarea lui Pavel către filipeni la Biserica Baptistă Park Cities, unde 650 de participanți din Texas și din întreaga SUA au umplut sanctuarul istoric al bisericii.

Wright a subliniat rapid contextul închisorii din care făcea scrisoarea, menționând că, deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord că Pavel se adresa adunării din Filipi, o colonie romană din secolul I, situată în nordul Greciei moderne, există încă unele dezbateri cu privire la faptul dacă închisoarea din care a scris Pavel se afla în Efes, Turcia modernă, sau în Roma.

 

Ceea ce este incontestabil, a spus Wright, este că Pavel nu se considera pe sine sau vestea bună a lui Isus Hristos legate de închisoarea sa.„Pavel este în închisoare când scrie [Filipeni]”, a spus el. „Dar lucrul minunat la faptul că Pavel scrie din închisoare este că arată clar că Evanghelia nu este închisă. El poate fi închis, dar Evanghelia nu este.”

 

Wright a încadrat întreaga epistolă ca o confruntare din secolul I între două evanghelii, plasată în contextul domniei istorice a lui Octavian, primul împărat al Romei antice. Conform lui Wright, întregul obiectiv al lui Pavel în Filipeni a fost acela de a-L afirma pe Domnul Isus peste domnia și domnia Cezarului. „Cu alte cuvinte, în Isus Însuși vedem cine este cu adevărat Dumnezeul adevărat. Creatorul, Dumnezeul lui Israel, care Și-a arătat partea de contribuție în ținerea promisiunilor Sale făcute poporului Său, înviindu-L pe Isus din morți și stabilindu-L ca Domn”, a spus el.Analizând textul, Wright a indicat Filipeni 1:27 ca fiind însăși inima scrisorii lui Pavel. „Fundamentul nostru este să fim o societate alternativă autentică, împărtășind cu restul lumii că există o modalitate diferită de a fi om”, a spus el. „Și este o modalitate atractivă, chiar dacă este periculoasă, pentru că nu toată lumea aprobă să pună pe altcineva, în acest caz Isus, în locul sau înaintea lui Cezar însuși la Roma.”Wright a trecut la Filipeni 2:12-18 , unul dintre cele mai cunoscute pasaje ale epistolei în care Pavel îi încurajează pe cei din Filipi să „ducă la bun sfârșit mântuirea voastră cu frică și cutremur”. Potrivit lui Wright, Pavel nu contrazice „mântuirea prin har”, ci, dimpotrivă, îi îndeamnă pe filipeni să trăiască în mod activ mântuirea radicală, costisitoare, în formă de cruce, pe care Dumnezeu o lucrează deja în ei.

 

”Nu vrea să spună «fă o faptă morală bună pentru a-ți învăța mântuirea»”, a spus Wright. „… El a observat că Dumnezeu lucrează într-adevăr în ei. Iar sarcina lui era să-i îndrume în direcția corectă și să-i încurajeze, apoi, să se gândească singuri la asta.”Prezentând Filipeni 2:6-11 ca fiind bătaia teologică și poetică a întregului Nou Testament, Wright a susținut că Pavel nu a citat un imn existent, ci a compus o capodoperă uluitoare de șase strofe, într-o formă chiastică perfectă, a cărei structură însăși plasează crucea în centrul literal al cosmosului.

 

El a comparat pasajul cu o imagine în formă de „V” mare, cu șase strofe a câte trei versuri fiecare, cu un vers suplimentar — „chiar moartea pe cruce” — în mijlocul pasajului.

 

„Deci aveți aceste trei trepte perfecte în jos, trei trepte în sus, cu crucea chiar în centru”, a explicat el. „Iar structura spune, așa cum am spus, exact mai mult decât suma totală a cuvintelor în sine. Este un mod de a spune că în inima tuturor lucrurilor – inima cosmosului, inima lui Dumnezeu – se află crucea.”În încheierea zilei de deschidere a conferinței, Wright a contrastat realitatea crucii lui Hristos cu religiile păgâne din Filipii antici și a urmărit descrierea lui Isus din pasaj ca Slujitor Suferind din Isaia 53 ca o demonstrație a credincioșiei lui Dumnezeu față de promisiunile Sale și față de poporul Său. „Cuvântul «dragoste» nu apare, dar prin plasarea crucii în mijloc și arătând cum decurge exaltarea din ea, despre asta este vorba.”

 

 

https://www.christianpost.com/news/nt-wright-contrasts-christ-with-caesar-in-exploring-philippians.html

 

 

///////////////////////////////////////

 

Interviu despre Evan Roberts – Trezirea din Tara Galiilor 1904

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Leonard Ravenhill – Church Revival (De ce trezirea lipseşte din Biserică?)

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

Puterea invierii lui Isus | Leonard Ravenhill (romana)

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

Lumea devine tot mai nelegiuita, dar Dumnezeu va avea ultimul cuvant | Voddie Baucham (romana)

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

Citirea Bibliei este asociată cu o mai mare generozitate, arată un studiu

 

 

 

Cercetările privind citirea Bibliei efectuate de Societatea Biblică Americană (ABS) au constatat că aceasta are un impact asupra generozității, compasiunii și atitudinilor sociale.

 

Conform constatărilor din 2025, americanii care citesc Biblia în mod regulat sunt semnificativ mai predispuși să declare că Scriptura le influențează comportamentul față de ceilalți.

 

 

Peste jumătate dintre creștinii practicanți — cei care merg la biserică cel puțin o dată pe lună și își descriu credința ca fiind foarte importantă — spun că Biblia i-a îndemnat să acționeze cu mai multă iubire în ultima lună.

 

Printre creștinii practicanți, 55% sunt „puternic de acord” că citirea Scripturii îi ajută să aibă un comportament mai iubitor, comparativ cu 37% dintre creștinii ocazionali și 33% dintre creștinii nominali.

 

Chiar și printre necreștinii care au citit Biblia recent, 39% spun că aceasta i-a inspirat să fie mai iubitori.

 

„Dumnezeu nu este doar «acolo sus» – El este cu noi și în noi și îi iubește pe ceilalți prin noi”, se spunea în raport. „Relația noastră cu Dumnezeu este inextricabil legată de modul în care ne comportăm față de ceilalți.”

 

Raportul constată, de asemenea, o legătură clară între implicarea în citirea Scripturii și generozitate.

 

Aproape jumătate dintre creștinii practicanți (49%) spun că citirea Bibliei i-a făcut mai generoși cu timpul, energia sau banii lor – aproximativ dublu față de rata celor care se identifică drept creștini ocazionali sau nominali (ambele 24%).

 

Chiar și printre necreștinii care citesc Scriptura, unul din trei (32%) sunt de acord că aceasta i-a făcut mai generoși.

 

Bazându-se pe date filantropice mai ample, ABS raportează că donațiile caritabile din SUA au ajuns la aproape 600 de miliarde de dolari în 2024 – o creștere de 6,3% față de anul precedent.

 

Totuși, deși americanii rămân generoși, donațiile către cauze religioase au scăzut ușor după ajustarea pentru inflație.

 

În cadrul comunităților religioase, însă, implicarea în Scriptură pare să facă o diferență tangibilă, deoarece 86% dintre persoanele care s-au identificat drept „implicate în Scriptură” au declarat că donează în scopuri caritabile, comparativ cu 75% dintre „persoanele de mijloc mobil” și 51% dintre cele „deimplicate în Biblie”.

 

Sumele donațiilor lor diferă, de asemenea, dramatic: donatorii implicați în Scriptură raportează donații anuale medii de 2.000 de dolari – de patru ori mai mari decât mediana de 500 de dolari în rândul donatorilor neimplicați în Biblie.

 

 

Protestanții evanghelici se află în fruntea clasamentelor atât în ​​ceea ce privește participarea, cât și donațiile, 78% donând în scopuri caritabile, iar cea mai mare donație anuală medie fiind de 1.500 de dolari.

 

Bisericile protestante de culoare din punct de vedere istoric urmează îndeaproape, cu rate ridicate de donații și cea mai mare parte a donațiilor direcționate către congregațiile locale.

 

Între timp, protestanții tradiționali donează o parte mai mică din donațiile lor caritabile bisericilor locale – 40%.

 

Modelele de participare joacă, de asemenea, un rol: 92% dintre cei care merg predominant la biserică în persoană donează în scopuri caritabile, comparativ cu 60% dintre cei care participă în principal online.

 

Dincolo de bani, raportul ABS privind Starea Bibliei măsoară atitudinile față de probleme sociale cheie, cum ar fi acceptarea imigranților, prietenia cu persoane de alte credințe sau rase, grija pentru mediu și apărarea celor asupriți.

 

Deși acordul puternic cu aceste afirmații a scăzut ușor în rândul populației generale din 2022, persoanele care sunt mai profund implicate în Scriptură rămân cele mai susținătoare ale unor astfel de valori prosociale.

 

Creștinii care citesc Scriptură sunt în mod special predispuși să fie de acord cu afirmațiile despre prietenia cu oameni de alte rase sau religii.

 

Interesant este că singurul domeniu în care „dezangajații Bibliei” îi depășesc pe cei foarte implicați este grija față de mediu – 56% față de 53%.

 

Femeile continuă să manifeste un sprijin mai puternic pentru cauzele motivate de compasiune, cu rate de acord cu 10 până la 18% mai mari decât bărbații în toate cele cinci indicatori.

 

Din punct de vedere generațional, Generația Z manifestă cea mai mare preocupare pentru mediu, Millennials sunt lideri în susținerea dreptății pentru cei asupriți, iar Boomers sunt cei mai dedicați construirii de prietenii peste granițele rasiale și religioase.

 

La nivel regional, locuitorii din vestul Statelor Unite își exprimă un sprijin mai puternic – cu 22% mai mare decât în ​​alte părți ale țării – pentru primirea imigranților.

 

Educația joacă, de asemenea, un rol: persoanele cu experiență universitară sunt de 1,5 ori mai predispuse decât cele cu doar studii liceale să susțină cu tărie valorile incluzive și orientate spre justiție.

 

 

Citând din 2 Corinteni 9:7, raportul le reamintește cititorilor că adevărata generozitate înseamnă mai mult decât un rezultat financiar: „Dumnezeu îl iubește pe cel care dă cu bucurie. Aceasta a fost întotdeauna o chestiune a inimii”.

 

Încheia: „Isus a zis: «Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta»” (Matei 6:21). De fapt, el a învățat mult despre bani. Nu că strângea fonduri pentru un nou proiect de lucrare, ci a înțeles legătura dintre pasiune și posesiuni. Bogățiile îi pot atrage pe oameni spre ruină. Banii fac stăpâni răi.

 

„Dar oamenii care sunt motivați de dragostea lui Hristos găsesc libertatea dând bani pentru scopuri bune – ajutând oamenii, făcând lucrarea lui Dumnezeu în lume. Donația financiară este doar o formă a generozității care inundă inimile credincioșilor.”

„Cei care citesc Biblia cel mai des sunt mult mai predispuși să fie de acord cu impactul acesteia asupra vieților lor. Pe măsură ce interacționăm în mod regulat cu Dumnezeu în Scriptură, suntem schimbați în bine.”

 

 

https://www.christiantoday.com/news/bible-reading-linked-to-greater-generosity-study-finds

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

Un jurnalist de top al BBC va vorbi la slujba religioasă din Londra

 

 

 

 

James Waterhouse, corespondentul BBC News Ucraina 

 

Un jurnalist BBC de renume va împărtăși perspectivele dobândite în timpul relatării despre războiul din Ucraina în cadrul unei emoționante slujbe comemorative care va avea loc la Londra, în seara zilei de 11 noiembrie.

James Waterhouse, corespondentul BBC News Ucraina, va susține discursul principal la ceremonia anuală de jurnaliști , care va avea loc la Biserica St. Bride de pe strada Fleet. Slujba, intitulată „Conflict și chemare”, spun organizatorii, „va onora tensiunea din inima jurnalismului – unde riscurile spunerii adevărului se întâlnesc cu profundul sentiment de vocație care îl motivează”.

 

De asemenea, „va invita la reflecție asupra curajului, sacrificiului și convingerii morale a celor a căror muncă implică adesea un cost personal mare”.De asemenea, la slujbă – care are loc anual la biserica cunoscută sub numele de „Biserica Jurnaliștilor” – va participa Fiona O’Brien, directoarea din Marea Britanie a organizației caritabile Reporteri fără Frontiere.Organizația afirmă că 53 de jurnaliști sau lucrători din domeniul mass-media au fost uciși în întreaga lume în acest an, iar 547 au fost reținuți. Indicele lor mondial privind libertatea presei monitorizează libertatea jurnaliștilor de a relata în întreaga lume și indică faptul că „condițiile pentru jurnalism sunt precare în jumătate din țările lumii”.

 

Indicele plasează Norvegia, Estonia și Olanda în topul primelor trei țări în ceea ce privește libertatea presei, Regatul Unit pe locul 20, iar Statele Unite pe locul 57.

 

Reporteri fără Frontiere avertizează: „Într-o perioadă în care libertatea presei se confruntă cu un declin îngrijorător în multe părți ale lumii, un factor major – dar adesea subestimat – slăbește serios mass-media: presiunea economică.”

 

„O mare parte din aceasta se datorează concentrării proprietății, presiunii din partea agenților de publicitate și a susținătorilor financiari și ajutoarelor publice restricționate, absente sau alocate într-un mod opac.”Slujba religioasă are loc într-un context în care încrederea în jurnalismul tradițional este în scădere, iar mulți oameni apelează la rețelele de socializare și la „influencerii” online pentru știri și comentarii. În Regatul Unit, SUA și multe alte țări dezvoltate, există „deșerturi de știri” în care comunitățile nu au nicio sursă de acoperire media locală fiabilă.

 

În acest context sumbru, multe organizații media încearcă să se diferențieze de alte surse de știri, subliniind standardele jurnalismului sub care operează – și riscurile cu care se confruntă reporterii lor.

 

Serviciul de presă din Londra îi va comemora pe numeroșii jurnaliști și alți lucrători din mass-media care au fost uciși în timp ce relatau despre evenimente din întreaga lume, inclusiv în zone de conflict precum Ucraina și Gaza.

Un loc important la biserica St Bride este Altarul Jurnaliștilor. Pe altar arde o lumânare pentru a-i pomeni în rugăciune pe cei care lucrează în mass-media și care au murit, au fost răniți, au fost ținuți ostatici sau a căror soartă este necunoscută.

Vorbitorul principal, James Waterhouse, a fost numit corespondent BBC News Ucraina în iunie 2022, după ce a fost corespondent la Kiev în timpul izbucnirii războiului. A petrecut cinci ani ca jucător profesionist de rugby înainte de a se dedica jurnalismului și reportajelor pentru radio, televiziune și online, fiind inclusiv prezentator obișnuit al podcastului „Ukrainecast” de la BBC.Slujba de comemorare va fi condusă de Canonicul Dr. Alison Joyce, rector al bisericii St Bride’s, iar muzica va fi interpretată de renumitul Cor St Bride’s. O colectă de donații va fi împărțită între Reporteri fără Frontiere și Biserica St Bride’s.

 

St Bride’s a produs o rugăciune pentru jurnaliști:

 

Dumnezeule Atotputernic, întărește și îndrumă, te rugăm, voința tuturor celor a căror lucrare este să scrie ceea ce mulți citesc și să vorbească acolo unde mulți ascultă. Fie ca noi să fim îndrăzneți în confruntarea răului și a nedreptății și plini de compasiune în înțelegerea slăbiciunii umane, respingând atât jumătatea de adevăr care înșeală, cât și cuvântul denaturat care corupe. Fie ca puterea care ne aparține, spre bine sau spre rău, să fie întotdeauna folosită cu respect și integritate; astfel încât, atunci când tot ce este aici va fi scris, spus și făcut, să Te putem întâlni fără rușine față în față, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Amin.

Rev. Peter Crumpler este ministru al Bisericii Anglicane în St Albans, Herts, Marea Britanie, și fost director de comunicare în cadrul CofE.

 

https://www.christiantoday.com/news/top-bbc-journalist-to-speak-at-london-church-service

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

Studiile arată beneficiile mentale și emoționale ale credinței

 

Un nou studiu realizat de Institutul pentru Impactul Credinței în Viață a arătat că credința creștină este mai predispusă să facă o persoană fericită, lipsită de stres și să aibă un simț al comunității, decât pe cei care nu au deloc credință.

Pe scurt, a fi creștin este bun pentru sănătatea ta mintală.

 

 

Studiul a constatat că 41% dintre creștini au avut puține regrete, comparativ cu doar 26% dintre necredincioși. Cifrele au sugerat, de asemenea, că creștinii acordă o valoare mai mare comunității, 76% spunând că a vorbi cu ceilalți este important, comparativ cu 68% dintre respondenții nereligioși.Puțin sub jumătate (49%) dintre creștini au declarat că este puțin probabil să se simtă copleșiți de presiunile vieții și au manifestat mai puțină anxietate, comparativ cu 37% dintre necredincioși. Lipsa anxietății a fost constatată a fi mai pronunțată în rândul enoriașilor obișnuiți, comparativ cu cei care merg doar ocazional (mai puțin de o dată pe lună).Peste trei sferturi (78%) dintre creștini au raportat că au o dispoziție pozitivă în perioadele dificile, comparativ cu 69% dintre necredincioși. Când au fost întrebați dacă cred că vremurile grele vor trece, a reieșit un tipar similar, 79% dintre creștini și 77% dintre necredincioși fiind de acord.

 

Necredincioșii au fost mai predispuși să raporteze o lipsă de energie și motivație (64%) decât creștinii (55%) și au fost, de asemenea, mai predispuși la tristețe (38% comparativ cu 30%).

 

O treime (34%) dintre necredincioși au declarat că simt disperare, comparativ cu 27% dintre creștini. Din nou, în rândul creștinilor care participă frecvent la slujbele comunitare, această cifră a fost chiar mai mică.Rezumând concluziile, raportul afirma: „Simpla existență a unei identități religioase, a unui sentiment de credință și apartenență, este mai strâns legată de bunăstare decât participarea regulată la slujbele comunitare.”„Acest studiu sugerează că ancorarea într-o narațiune și identitate spirituală mai largă oferă beneficii emoționale mai substanțiale decât practicarea ritualurilor în paralel.”

 

 

https://www.christiantoday.com/news/research-shows-mental-and-emotional-benefits-of-faith

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Astronautul creștin spune că răsăritul și apusul soarelui din spațiul cosmic îi amintesc de Psalmul 30

 

 

Andrea Morris

 

 

Astronautul Victor Glover a reflectat recent asupra frumuseții unui răsărit și a unui apus de soare din spațiu, adăugând că acestea îi amintesc de un verset biblic din Psalmi. Glover , unul dintre cei patru astronauți care au pornit într-o misiune științifică de șase luni în noiembrie anul trecut, a postat joi imagini pe Instagram în timp ce se aflau la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS).

„Am făcut aceste fotografii astăzi, ador răsăriturile și apusurile”, a scris Glover pe Instagram. „Puteți vedea benzile de culoare? Îmi amintesc de versetul din Psalmul 30: «Plânsul poate dura o noapte, dar bucuria vine dimineața». Cel mai întuneric pare chiar înainte de răsăritul soarelui. Vă doresc tuturor dragoste și lumină. Noapte bună de pe @ISS.”Înainte de a pleca în ultima sa misiune, Glover a explicat experiența unică pe care a avut-o de când a fost selectat ca astronaut pentru NASA în 2013 și de ce Dumnezeu rămâne punctul său central.

„A fost o călătorie cu adevărat interesantă, cei șapte ani petrecuți la NASA, și a fost un adevărat exercițiu personal și profesional, dar și spiritual”, a explicat el într-un interviu video acordat publicației Christian Chronicle . „Înțelegerea rolului lui Dumnezeu în viața mea, a autorității lui Dumnezeu, a supunerii mele față de aceasta și a iubirii, sprijinului și încurajării pe care le poate crea acest lucru în viața mea.”„Vreau să folosesc abilitățile pe care Dumnezeu mi le-a dat pentru a-mi face bine treaba și a-mi sprijini colegii de echipaj, misiunea și NASA”, a adăugat Glover. „Acesta este lucrul la care mă gândesc cel mai mult.”

 

Deși se află într-un zbor spațial, Glover a spus că va rămâne activ cu rutina bisericească.

 

„Am trimis cupe pentru împărtășanie și o Biblie și avem o conexiune la internet foarte bună”, a spus el. „Așa că, sincer, probabil voi continua ceea ce am făcut până acum: slujire virtuală, dăruire virtuală, citire a Bibliei și rugăciune.”Bărbatul în vârstă de 44 de ani a declarat pentru Christian Chronicle că oamenii ar trebui să petreacă timp cu Dumnezeu și să meargă la El atunci când caută răspunsuri.„Există atât de multe lecții simple din Biblie. Să-L iubești pe Dumnezeu în primul rând, să te iubești pe tine însuți – să ai o iubire sănătoasă de tine însuți și apoi să-ți iubești fratele ca pe tine însuți”, a spus el.

 

RĂMÂI LA CURENT CU APLICAȚIA GRATUITĂ DE ȘTIRI CBN

Click aici Obțineți aplicația cu alerte speciale despre știri de ultimă oră și știri de top

 

 

https://cbn.com/news/world/christian-astronaut-says-sunrise-sunset-outer-space-remind-him-psalm-30

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Mai multe companii lucrează la un microcip care, implantat în creier, ar „actualiza sistemul de operare” al omului

 

Tehnologia fuzionată cu corpul uman sau cu creierul pentru a ne ajuta să gândim mai repede, să luptăm împotriva bolilor, să păstrăm amintiri și, teoretic, să avem o viață mai lungă și mai productivă, a fost ani de zile unul dintre subiectele poveștilor științifico-fantastice și al filmelor.

 

Unii analiști de perspectivă cred că o astfel de fuziune cibernetică „om-mașină” ar transforma umanitatea de la specia noastră umană la un sistem „Human v2.0” – o desemnare care ar putea fi făcută pentru o actualizare biomedicală folosind tehnologie sau îmbunătățiri pentru a ușura viața oamenilor.

 

Un sondaj recent făcut de John Zogby Strategies la nivel național, dezvăluie îngrijorări pe scară largă cu privire la o astfel de tehnologie viitoare la care lucrează pionierii tehnologiei precum Mark Zuckerburg de la Metaverse, Elon Musk, fondatorul și CEO-ul Tesla și Space X, și Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial.

 

Zogby i-a întrebat pe respondenți despre predicția lui Musk cu privire la implantarea unui microcip în creierul uman: „Este acesta următorul nivel de evoluție umană/îmbunătățirea vieții sau vă faceți griji că va aduce umanitatea sub control totalitar?”

 

Aceiași oameni au fost întrebați și despre predicția lui Schwab că oamenii vor fuziona într-o zi cu inteligența artificială. 77% dintre cei intervievați se tem că „implanturile cu microcip vor fi folosite pentru a introduce un nivel de control totalitar nemaivăzut până acum”. Doar 10% au spus că acest lucru le va îmbunătăți viața, potrivit sondajului.

 

Directorul general al Zogby, Jeremy Zogby, a remarcat că sprijinul pentru fuziunea cu inteligența artificială vine, în mare parte, dinspre grupul de tineri cu vârsta între 18 și 25 de ani.

 

„Este acest lucru o ruptură în curs în specia noastră? Când adulții tineri se vor maturiza, vor fi tot atât de dispuși să facă un salt către evoluția bazată pe tehnologie?” a întrebat Zogby. Este foarte probabil să devină problema principală în viitorul apropiat”, a continuat el.

 

Mai este o întrebare care ar trebui pusă: „Ar putea implanturile cu cipuri de inteligență artificială să le îmbunătățească viețile celor care sunt afectați de anumite afecțiuni sau boli?”

 

The Guardian raportează că una dintre companiile lui Musk vor începe studiile clinice în acest sens anul acesta. El a declarat public anul trecut că primul produs al companiei sale Neuralink „va permite unei persoane cu paralizie să folosească un smartphone prin puterea minții mai rapid decât cineva care își folosește degetele”.

 

Musk a spus luna trecută că este optimist și crede că implanturile ar putea permite persoanelor tetraplegice să meargă, potrivit The Guardian.

 

„Sperăm să vedem rezultate la primii noștri pacienți, oameni cu leziuni grave ale măduvei spinării, cum ar fi tetraplegicii, anul viitor, în așteptarea aprobării FDA. Neuralink a funcționat destul de bine la maimuțe, de fapt, facem o mulțime de teste care confirmă că aceste implanturi sunt foarte sigure și de încredere. Iar microcipul poate fi îndepărtat în siguranță din creier dacă se dorește acest lucru”, a spus el la summitul Consiliului CEO al Wall Street Journal.

 

Până acum, Neuralink a transplantat cu succes microcipuri de inteligență artificială în creierul unei maimuțe și al unui porc. Compania recrutează acum un „director de studii clinice” pentru a efectua teste ale tehnologiei pe oameni, potrivit The Guardian.

 

Anul trecut, compania a lansat un videoclip care arată o maimuță jucând MindPong după ce i-a fost implantat un astfel de microcip:

 

https://www.stiricrestine.ro/2022/01/27/mai-multe-companii-lucreaza-la-un-microcip-care-implantat-in-creier-ar-actualiza-sistemul-de-operare-al-omului/

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Dr. Vlad Schlezak: Ectogeneza, o nouă insultă la adresa lui Dumnezeu

 

 

 

Doina Bejenaru

 

 

Tot mai multe noutăți din domeniul științei ne arată cum oamenii au început să insulte pe Dumnezeu și pe plan biologic și bioetic. În 2019 au luat un zigot (deja viața era acolo pentru că ovulul era fertilizat) și l-au plimbat din uterul primei lesbiane în uterul celei de-a doua lesbiane care erau căsătorite și apoi au declarat fals că s-a născut primul bebeluș din două utere a cuplului de lesbiene căsătorite, până la propunerea că femeia gravidă sau lăuza să nu mai fie numită „mamă” pentru ca nu cumva să jignim pe transexualul (născut femeie care are deci uter) dar hormonal, chirugical și legal s-a schimbat în bărbat, iar acum vrea să nască (el biologic având uter).

 

Ultima găselniță în materie de jignire la adresa lui Dumnezeu este așa numita ectogeneză. Este o idee promovată de mulți autori din curentul feminist ca o eliberare a femeii de tirania reproducerii și de limitarea autonomiei femeii pe care nașterea o impune femeii.

 

Acești feminiști vor să spargă și mai mult structura tradițională patriarhală a familiei și toate structurile sociale dominate de bărbați printr-o reimaginare a familiei și a societății. (1) Ectogeneza este ultimul lor răspuns în acest sens. Adică vor să creeze un uter artificial zicând că nimeni nu ar mai trebui niciodată să rămână însărcinată/ gravidă și că această gestație artificială e superioară sarcinii pe care a creat-o Dumnezeu pentru femeie.

 

Apoi încep cu binele care îl vor societății ca oricine să poată avea copii și nașterile să fie pe bandă rulantă, femeia fiind eliberată de naștere pentru totdeauna. Culmea e că deja în 2017 au reușit să facă așa ceva cu fetuși de miel până la 4 săptămâni. Nu demult au reușit să facă asta, adică să crească embrioni de șoareci de 12 zile în utere artificiale, ca niște borcane.

 

Dvs. vă dați seama ce fac și vor să facă acești corecți ideologici? În Australia, Matt Kemp conduce un laborator perinatal și a spus că încă trebuie mult timp până să poată face acest lucu la oameni. Deci practic limitarea lor e una tehnică, dar ideologia și planurile sunt deja în funcțiune!

 

(2) Dacă luăm maternitatea și tot conceptul de mamă din umanitate atunci suntem într-un punct periculos de cotitură asupra insultelor omului creat asupra lui Dumnezeu Tatăl creatorul. E deja mult prea mult!

 

Dumnezeu face referire la dedicarea unei mame pentru copilașul ei așa cum El Dumnezeu este dedicat poporului Său.

 

Citim asta în Isaia 49:15 – „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.”

 

Dumnezeu face această analogie pentru ca noi să pricepem. El a creat femeia și bărbatul și a inventat sexul și reproducerea umană. În momentul în care creația se crede mai deșteaptă și lucrează la o altfel de reproducere artificială, altfel de sex, altfel de maternitate, atunci cred nu doar că tot ce-am învățat și practicat la bioetică de atâțea ani e aruncat la gunoi de acești noi ideologi, dar și că e timpul să ne pregătim pentru că Domnul Isus va veni probabil foarte curând.

 

Oricum, generația copiilor noștri nu se va zbate doar cu educația sexuală laică inoculată de la vârste mici, dar ci și cu provocări bioetice majore care nouă ne cam stâlcesc mintea doar gândindu-ne la ele. Dumnezeu să ne ierte și să se îndure de creștini și familiile lor.

(1) Dr Trevor Stammers

(2) Ibidem

*Fragment din cartea în curs de aparitie „Educație sexuală creștină” de Dr Vlad Schlezak

 

 

 

https://www.stiricrestine.ro/2023/01/12/dr-vlad-schlezak-ectogeneza-o-noua-insulta-la-adresa-lui-dumnezeu/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

OnlyFans și revoluția sexuală

 

Doina Bejenaru

 

 

Acum câțiva ani am citit un raport fascinant al unui jurnalist care a participat la o „Convenție de divertisment pentru adulți”. El a observat că erau acolo sute de fani de sex masculin care așteptau la coadă pentru bilete cu prețuri piperate ca să vizioneze expoziții pornografice.

 

Acest lucru era interesant, deoarece convenția se întâmpla să aibă loc în apropierea unei comunități în care prostituția era legală și, după cum sublinia jurnalistul, aproape sigur disponibilă pentru un preț mai mic decât cel pe care acești bărbați erau nevoiți să îl plătească doar pentru a se uita. Astfel, observatorul a rămas cu o întrebare persistentă: vindea convenția cu adevărat sex sau vindea altceva? Și dacă nu era vorba de sex, despre ce era vorba?

 

Răspunsul este sugerat de o săptămână comică în care site-ul OnlyFans, o platformă de finanțare colectivă, inventată special pentru animatorii de pornografie pentru amatori, și-a uimit membrii anunțând interzicerea materialelor „explicit sexuale”. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, acest lucru ar fi asemănător cu momentul în care o aplicație precum Instagram ar anunța interzicerea selfie-urilor sau cum ceva precum SoundCloud ar interzice brusc chitara electrică. OnlyFans a explicat interdicția invocând presiuni din partea partenerilor săi bancari și a companiilor de plăți. Patronii și creatorii de conținut ai OnlyFans – dintre care unii insistă să fie numiți „lucrători sexuali” – au fost indignați de această trădare. Câteva zile mai târziu, inundat de mesaje furioase din partea utilizatorilor, OnlyFans a revenit asupra deciziei. „OnlyFans susține incluziunea”, a scris compania pe Twitter, „și vom continua să oferim o casă pentru toți creatorii”.

 

Această afirmație formulată în termeni terapeutici sugerează că OnlyFans știe că creatorii săi văd în exhibiționismul lor nu doar o necesitate financiară acută, ci și un fel de identitate. Iar acest lucru ajunge la un aspect important vizavi de starea actuală a revoluției sexuale. La șaizeci de ani, după ce „iubirea liberă” și-a declarat independența față de părinții retrograzi și de normele morale irelevante, moștenitorii ei sunt angajați profitabil într-o schemă piramidală sexuală, invulnerabilă la stigmatizarea atitudinilor ușuratice, dar surprinzător de vulnerabilă la politicile corporative ale J. P. Morgan.

 

Într-un moment în care tinerii americani fac de fapt mai puțin sex ca niciodată, posibil facilitând o criză demografică devastatoare, industria pornografică online încearcă să învingă saturația pieței prin transformarea obscenității în ceva mai personal. Nu vă lăsați păcăliți de modul în care multe outleturi media pun în centrul atenției povești sfâșietoare ale mamelor singure pentru care OnlyFans este o conductă economică vitală; motivul pentru care există site-uri precum OF nu sunt creatorii nevoiași, ci consumatorii plictisiți.

Pornografia, ca și alte substanțe care creează dependență, are o lege a randamentului diminuant care cere rapid versiuni mai exotice pentru a rămâne seducătoare. Un star porno care îți va citi mesajele, te va menționa pe nume și (pentru un preț corect) îți va urma directivele este un adevărat răgaz față de aceleași lucruri vechi și prăfuite.

 

Este important să spunem acest lucru cu voce tare atunci când vine vorba de industria pornografică, deoarece o mare parte din succesul acesteia, inclusiv evitarea reglementărilor de bun simț, depinde de o iluzie a autenticității și reciprocității. Etichetându-se drept „incluzivă”, compania încearcă să se plaseze de partea corectă a istoriei: de partea celor marginalizați, rușinați, uitați. Atunci când insistă că toți cei implicați se distrează de minune și își trăiesc acum cea mai bună viață, revoluția sexuală predică mai tare decât un fundamentalist înflăcărat. Dar viziunea sa despre un eu sexual complet eliberat se dovedește a nu fi nimic mai mult decât o ambiție de înrobire în fața unor forme nemiloase de mercantilism.

 

Poate vă amintiți un scandal din 2015 care a implicat site-ul de social media Ashley Madison, care își ajuta utilizatorii să aibă aventuri adulterine. Scurgeri de informații au scos la iveală faptul că diverse celebrități și politicieni aveau conturi pe site. Dar a fost dezvăluită și o altă informație, poate chiar mai importantă. S-a dovedit că, de fapt, Ashley Madison nu avea nici pe departe atâtea femei înscrise pe site cum anunța și că folosea roboți de chat care pozau în femei reale, pentru a păcăli bărbații să plătească pentru un abonament. Ceea ce compania pretindea că este o oportunitate de a trăi o experiență de plăcere interzisă nu era aproape nimic mai mult decât o mașinărie de masturbare înșelătoare și profitabilă.

 

Libertinajul sexual duce adesea la speculă. Acesta este un aspect extrem de puțin înțeles al naturii sale. Cineva care a văzut clar acest lucru a fost C. S. Lewis. Într-o emisiune din 1943 (care avea să devină parte din „Mere Christianity”), el a declarat: „Există oameni care vor să ne mențină instinctul sexual inflamat pentru a face bani de pe urma noastră. Pentru că, bineînțeles, un om cu o obsesie este un om care are foarte puțină rezistență la vânzări.” Un altul a fost Dante, în a cărui viziune a Iadului iubitorii de amor erau pedepsiți mult mai puțin sever decât cei care exploatau și monetizau dorințele sexuale ale oamenilor.

 

Dacă priviți cu atenție, puteți vedea cum termeni sobri precum „lucrător sexual” dau de gol jocul. Ordinea socială contemporană eliberată este o ordine a muncitorilor: corpuri nude care muncesc non-stop, sacrificându-și demnitatea și reputația pentru oportunitatea de a ronțăi firimiturile care cad de la masa Big Tech-ului. Eforturile civilizației noastre de a transforma sexualitatea într-o comoditate nu pot oferi ceea ce promit. Este imposibil să faci din sex un produs sau un abonament; cel mai apropiat lucru este traficul de carne vie, care, se pare, este o caracteristică, nu o defecțiune, a industriei de „adult content”.

 

În schimb, viziunea creștină adesea defăimată a castității sexuale, a fidelității și a autocontrolului este o viziune spectaculos de pro-umană. Corpurile soțului și ale soției nu aparțin acționarilor, ci unul altuia. Roadele pasiunii lor nu sunt niște clienți, ci copiii, iar locul pe care îl construiesc nu este o industrie, ci un cămin, pulsând de aceeași iubire care reverberează între Hristos cel răstignit și biserica sa răscumpărată.

 

„Mai bine puțin, dar cu dreptate, decât mari venituri cu nedreptate!”, se spune în Proverbe. Este o lecție pe care victimele exploatate și dependente ale iubirii libere au învățat-o prea bine.

 

Un text de Samuel D. James pentru First Things

 

Tradus de Edictum Dei

 

 

https://www.stiricrestine.ro/2021/09/07/onlyfans-si-revolutia-sexuala/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Studiu recent: majoritatea creștinilor declarați sunt dependenți de pornografie

 

Poteraș Ionuț

 

 

Un nou studiu a arătat că majoritatea celor care se declară creștini practicanți recunosc că se uită la pornografie și un procent considerabil din ei au mărturisit că se simt chiar că bine cu acest obicei dăunător.

 

Studiul recent publicat, Beyond the Porn Phenomenon, realizat de Barna Group în parteneriat cu o organizație numită Pure Desire Ministries, a constatat că utilizarea pornografiei este răspândită în rândul tuturor categoriilor demografice, iar diferența dintre creștini și necreștini se reduce semnificativ.

 

Aproximativ 54% dintre creștini și 68% dintre necreștini au au spus că ei consumă pornografie. În rândul creștinilor, 75% dintre bărbații creștini și 40% dintre femeile creștine sunt dependenți de pornografie într-o anumită măsură.

 

Cercetătorii au declarat: „În ciuda poziției bisericii împotriva poftei sexuale în general, se pare că s-au făcut puține progrese în a descuraja consumul de pornografie în rândul celor care umplu clădirile bisericilor. Decalajul dintre convingerile declarate și comportamentul real ridică semne de întrebare cu privire la eficacitatea abordărilor actuale din cadrul comunităților religioase”.

 

Directorul executiv al Pure Desire Ministries, Nick Stumbo, a declarat că datele din studiu reprezintă „un apel la a introspecție pentru a realiza că lupta noastră colectivă nu s-a îmbunătățit, în ciuda măsurilor pe care unele biserici le-au luat pentru a eradica epidemia de pornografie.

 

„Creștinul obișnuit nu se bucură de libertate în acest domeniu. Ce este însă și mai îngrijorător este că mult peste jumătate dintre creștinii care consumă pornografie spun că se simt confortabil cu acest obicei. Realitatea pentru cei care se luptă să scape de această dependență este că ei se simt singuri în lupta lor. Atunci când sunt întrebați: ‘Cine vă ajută în lupta voastră împotriva pornografiei?’, un procent uluitor de 82% dintre creștini răspund: ‘Nimeni’. Izolarea este teritoriul inamicului”.

 

Sathiya Sam, un autor și specialist în a-i ajuta pe bărbați să depășească dependența de pornografie, a declarat pentru CBN News în 2022 că o contribuție semnificativă la eșecul bisericilor de a oferi resurse celor care se luptă cu obiceiul este faptul că mulți lucrători creștini (păstori, prezbiteri) se luptă ei înșiși cu dependența de pronografie din viața proprie.

 

 

 

„Știm că pastorii sunt cei care îngrijesc de turmele pe care Dumnezeu le-a încredințat lor. Responsabilitatea lor este de a-și ghida oile prin diferitele pășuni ale vieții, iar undeva în aceste pășuni, există o zonă mare numită ‘integritate sexuală’. Și o mulțime de păstori nu sunt capabili să-și conducă oile acolo, pentru că nu au acces la acea zonă.”

 

„Dacă liderii nu își curăță propria viață, se vor teme să adune resurse și oamenii potriviți care pot ajuta cu adevărat adunarea în care slujesc, de teama de a fi ipocriți, de a fi descoperiți și de a-și pierde slujba.”

 

Poate din cauza omniprezenței pornografiei, aproximativ 62% dintre respondenții la sondajul Barna și-au exprimat toleranța cu privire la utilizarea materialelor murdare, 49% dintre creștinii practicanți declarându-se chiar mulțumiți de utilizarea pornografiei (față de 73% dintre necreștini). În general, 16% au recunoscut că au unele rezerve în această privință, dar au declarat că ei consideră acceptabilă o utilizare moderată. Doar 14% și-au exprimat dorința de a elimina complet pornografia din viața lor.

 

Acest procent uimitor de scăzut se datorează probabil faptului că majoritatea americanilor consideră că utilizarea pornografiei ca un preludiu nu este în detrimentul unei vieți sexuale sănătoase.

 

Mai mult de jumătate dintre creștini – 55% – sunt de acord că o persoană se poate angaja în mod regulat în pornografie și să aibă totuși o viață sănătoasă din punct de vedere sexual, iar aproape jumătate dintre credincioși – 48% – au spus chiar că ei cred că vizionarea pornografiei poate îmbunătăți viața sexuală a utilizatorilor.

 

Folosind ecoul recomandării lui Sam, ca bisericile să sporească implicarea în această problemă, cercetătorii Barna îi îndeamnă pe slujitorii creștini să ofere resurse pentru a lupta și a discuta sincer despre utilizarea pornografiei.

 

„În cele din urmă, biserica este menită să fie o sursă de speranță pentru oamenii care se confruntă cu tot felul de provocări în viață, inclusiv în lupta cu dependeța de pornografie”, au spus cercetătorii. „Prin abordarea directă a acestei probleme cu grijă, înțelegere și sprijin practic, bisericile își pot îndeplini rolul de a fi locuri de vindecare și restaurare. Chiar și pașii mici spre deschidere și sprijin pot avea un impact semnificativ în viața celor care nu au abandonat și luptă ca să scape.”

 

Sursa: CBN News

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

STUDIU: Aproximativ 2 000 de biserici din Marea Britanie riscă să se închidă până în 2030Biserica Externe Studii 29 septembrie 2025 

 

Un nou sondaj realizat de National Churches Trust pune pe jar comunitatea religioasă din Regatul Unit, avertizând că aproximativ 2 000 de biserici ar putea fi nevoite să își închidă porțile în următorii cinci ani. Chestionarul, la care au răspuns 3 600 de congregații din Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, scoate la iveală diferențe semnificative între confesiuni și între mediul rural și cel urban, raportează Christian Today.

 

Majoritatea enoriașilor – aproape 70% – se declară optimiști că biserica lor va rămâne deschisă pentru închinare și în 2030, iar pentru 26% dintre respondenți viitorul este probabil sigur. Îngrijorarea vine însă de la cele 5% dintre comunități care nu sunt sigure că vor supraviețui, procent care, aplicat la nivel național, ar echivala cu una din 20 de biserici închise. Situația cea mai dificilă este în mediul rural, unde 7% dintre respondenți se așteaptă la închidere iminentă, ceea ce ar putea însemna dispariția a circa 900 de biserici rurale.

 

Analiza oferă detalii interesante despre vulnerabilitățile confesionale: metodiștii sunt cei mai pesimiști, cu 12% preconizând că parohia lor nu va mai exista în cinci ani, urmați de presbiterieni (9%). Baptiștii și independenții raportează niveluri ceva mai mici de incertitudine, iar anglicanii, care dețin cele mai multe biserici, estimează un risc de doar 4%. Totuși, acest procent redus ar putea duce totuși la închiderea a aproximativ 700 de biserici anglicane, printre care și 40 din Țara Galilor.

 

Bisericile care au statut de monument istoric, mai ales cele încadrate în categoria Grade I, au exprimat o mai mare încredere pentru ceea ce le poate aduce viitorul decât cele fără protecție sau clasificare specială. În ceea ce privește catedralele britanice, acestea se bucură de o stabilitate deosebită: toate comunitățile care slujesc în astfel de edificii sunt convinse că vor rămâne deschise și peste cinci ani.

 

Deși majoritatea clădirilor de cult se așteaptă să rămână funcționale, realitatea presiunii financiare, a declinului demografic rural și a diferențelor confesionale ar putea duce, totuși, la dispariția a mii de biserici până în 2030 – un semnal de alarmă atât pentru comunități, cât și pentru susținătorii patrimoniului spiritual și arhitectural britanic.

 

……………………………………………………………………….…

STUDIU: O treime dintre creștinii americani nu cred că sunt păcătoși

 

Doina Bejenaru

 

 

 

Conform celui mai recent raport American Worldview Inventory 2025, doar 52% dintre adulții americani recunosc că sunt păcătoși, deși 84% cred că păcatul există. Procentul crește la două treimi în rândul creștinilor, dar o treime dintre cei care se declară creștini nu acceptă eticheta de „păcătos”, preferând ideea că ceilalți greșesc, dar ei nu, relatează Christian Today.

 

Analiza arată o distanță tot mai mare față de doctrina creștină clasică: doar 14% dintre creștinii americani au o teologie biblică a păcatului, iar 70% cred că oamenii sunt „buni în esența lor”, chiar dacă acceptă existența păcatului. Printre creștinii „born-again”, 74% recunosc propria păcătoșenie, însă aproape o treime se consideră exceptați de la această realitate.

 

Variațiile apar și la nivel generațional: 41% dintre Gen Z cred că toți oameni păcătuiesc, comparativ cu 53% dintre Gen X și 57% dintre Baby Boomers. Tinerii sunt mai puțin dispuși să recunoască păcatul universal.

 

George Barna, autorul studiului, avertizează că această confuzie provine din lipsa abordării temei păcatului de la amvon: o analiză Pew arată că doar 3% din predicile americane menționează păcatul. Barna consideră că eliminarea subiectului din predicare duce la „confuzie despre adevăr, moralitate și natura mântuirii”. „Dacă nu mai vedem păcatul, cum mai înțelegem nevoia unui Mântuitor?” subliniază el.

 

Raportul notează și alte legături: creșterea acceptării unor comportamente precum avortul, homosexualitatea sau divorțul ca fiind morale coincide cu scăderea preocupării față de păcat și de adevărul biblic.

 

Datele actuale ridică semne de întrebare asupra educației spirituale oferite în biserici și a modului în care credincioșii își înțeleg condiția, dar și drumul spre mântuire: lipsa predicării despre păcat nu-i mai deranjează pe oameni, lucru ce poate amenința sănătatea credinței la nivel național.

 

 

https://www.stiricrestine.ro/category/domenii/studii/

 

 

………………….……………………………………………………………..

 

Numărul țărilor cu majoritate creștină a scăzut între 2010 și 2020

 

De

Dalia Fahmy

 

 

Majoritatea țărilor au majorități creștine – adică mai mult de jumătate dintre locuitorii acestor țări se identifică drept creștini, potrivit unui raport recent al Pew Research Center .

 

Cu toate acestea, ponderea creștinilor în populație a scăzut în multe țări. Și unele țări și-au pierdut majoritatea creștină între 2010 și 2020, în mare parte pentru că milioane de creștini din întreaga lume au părăsit religia .

 

Cum am făcut asta

Țările care și-au pierdut majoritățile creștine au înregistrat toate procente tot mai mari de persoane neafiliate religios – un grup larg care îi include pe cei care spun că nu au nicio religie sau care se identifică din punct de vedere religios ca fiind atei, agnostici sau „nimic anume”.

 

Per total, estimăm că 120 din cele 201 de țări și teritorii studiate aveau majorități creștine în 2020 – cu patru mai puține decât în ​​2010. Între timp, 10 țări aveau majorități neafiliate religios în 2020 – cu trei mai multe decât în ​​2010.

 

Aceasta înseamnă că țările cu majoritate creștină au reprezentat 60% din toate țările și teritoriile lumii în 2020, în scădere de la 62% cu un deceniu mai devreme. Iar locurile cu majorități neafiliate au reprezentat 5% din toate țările, în creștere de la 3%.

 

Un tabel care arată că, în 2020, creștinismul era cea mai mare religie în majoritatea țărilor – dar mai puține decât în ​​2010.

Care țări și-au pierdut majoritatea creștină sau au câștigat o majoritate neafiliată religios?

Între 2010 și 2020, creștinii și-au pierdut statutul de majoritari în Regatul Unit (unde reprezentau 49% din populație în 2020), Australia (47%), Franța (46%) și Uruguay (44%).

 

Diagrame liniare care arată că 4 țări și-au pierdut majoritățile creștine, în timp ce 3 au dobândit o majoritate neafiliată religios.

În trei dintre aceste țări – Regatul Unit, Australia și Franța – niciun grup religios nu deținea o majoritate în 2020. Însă categoria neafiliată religiosului a continuat să fie a doua cea mai mare în toate cele trei locuri, apropiindu-se ca mărime de cea a creștinilor.

 

În Uruguay, categoria neafiliată religios a depășit creștinii ca mărime și a reprezentat 52% din populație în 2020. Uruguay a fost singura țară din America care nu avea o majoritate creștină în acel an.

 

Pe lângă Uruguay, alte două țări au obținut majorități neafiliate religios între 2010 și 2020: Olanda (54% neafiliate în 2020) și Noua Zeelandă (51%). Acestea s-au alăturat altor șapte care aveau deja majorități neafiliate religios în 2010: China (90% neafiliate în 2020), Coreea de Nord (73%), Republica Cehă (73%), Hong Kong (71%), Vietnam (68%), Macao (68%) și Japonia (57%).

 

Au văzut și alte țări o schimbare în religia majoritară?

O diagramă cu bare care arată că, în 7 țări, cea mai mare categorie religioasă nu a format o majoritate.

Între 2010 și 2020, nu s-a înregistrat nicio modificare a numărului de țări sau teritorii în care majoritatea populației este musulmană (53), budistă (7), hindusă (2), evreică (1) sau adeptă a altor religii (1).

 

Însă numărul țărilor fără majoritate religioasă a crescut de la șase la șapte. Printre aceste țări s-au numărat Coasta de Fildeș (unde musulmanii sunt cel mai mare grup, dar nu majoritar); Mauritius (hinduși); Singapore (budiști); și Coreea de Sud (neafiliată religios). De asemenea, au fost incluse Regatul Unit, Australia și Franța – care, așa cum s-a descris mai sus, și-au pierdut majoritatea creștină.

 

Proporția țărilor cu majoritate creștină depășește cu mult ponderea creștinilor în populația lumii

Ponderea țărilor în care un anumit grup religios este majoritar nu corespunde neapărat cu ponderea acelui grup religios în populația globală.

 

De exemplu, doar 1% din toate țările sau teritoriile aveau majorități hinduse în 2020, chiar dacă hindușii reprezentau 15% din populația globală. Acest lucru se datorează faptului că 95% dintre hindușii lumii trăiau în India – care, în 2020, era a doua cea mai populată țară din lume . India și Nepal au fost singurele două țări cu majoritate hindusă în acel an.

 

În mod similar, doar 5% dintre țări aveau majorități neafiliate religios, chiar dacă acest grup reprezenta 24% din populația lumii. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că persoanele neafiliate religios erau puternic concentrate în China, care în 2020 era cea mai populată țară din lume: două treimi din totalul persoanelor neafiliate locuiau acolo în acel an.

 

O diagramă cu bare care arată că creștinii erau majoritari în majoritatea țărilor începând cu 2020, dar reprezentau doar 29% din populația lumii.

Prin contrast, creștinii erau majoritari în 60% din toate țările și teritoriile studiate, chiar dacă reprezentau doar 29% din populația lumii în 2020. Acest lucru se datorează faptului că creștinii erau dispersați geografic mai uniform și formau majorități în țări de toate dimensiunile populației – de la micuța Micronezie până la Statele Unite, a treia cea mai populată țară din lume. Creștinii reprezentau, de asemenea, o mică parte din cele două țări cu peste 1 miliard de locuitori: India și China.

 

În ceea ce privește alte două religii majore ale lumii – islamul și budismul – ponderea țărilor în care adepții formau majoritate în 2020 a fost foarte apropiată de ponderea acestor religii în populația lumii.

 

CORECȚIE (1 august 2025): O versiune anterioară a graficului „Creștinii erau majoritari în 120 de țări începând cu 2020” a colorat incorect Filipinele cu verde în loc de roșu. Graficul a fost înlocuit. Țara a fost inițial codificată ca fiind majoritar creștină, deci această modificare nu afectează în mod substanțial rezultatele acestei analize.

 

CITARE RECOMANDATĂ:Fahmy, Dalia. 2025. „Numărul țărilor cu majoritate creștină a scăzut între 2010 și 2020.” Pew Research Center. doi: 10.58094/mf27-9j41

 

Demografia religioasă globală

Proiectul Pew-Templeton Global Religious

 

 

 

Dalia Fahmy este scriitoare/editoare senioră specializată în religie la Centrul de Cercetare Pew .

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

În UK sunt mai multe persoane care nu cred în Dumnezeu decât credincioși

Marea Britanie are mai mulți atei decât persoane care cred în Dumnezeu, arată noi cercetări. Experții spun că Regatul Unit intră în prima sa epocă ateistă. Regatul Unit are acum mai mulți atei decât oameni care cred în existența lui Dumnezeu, potrivit unor noi cercetări. Echipa de cercetători, condusă de la Queen’s University Belfast, a lansat rezultatele preliminare ale proiectului global „Explaining Atheism”, care oferă explicații de ce ateismul a crescut atât în Regatul Unit, cât și în întreaga lume, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

 

 Echipa de cercetători a descoperit că noțiunea comună a „necredinciosului fără scop”, lipsit de un sens final în viață, de moralitate obiectivă și de valori puternice, nu este exactă, iar asta contestă stereotipul potrivit căruia ateii duc vieți lipsite de sens, moralitate și scop. Au fost intervievați de către echipa de cercetători aproape 25.000 de persoane din șase țări (Brazilia, China, Danemarca, Japonia, Regatul Unit și SUA) pentru a afla de ce oamenii devin atei și agnostici.

 

De asemenea, au adunat rezultate convergente din sondajele British Social Attitudes și World Values Survey, care arată că Regatul Unit are acum o majoritate relativă de atei.Studiul este condus de profesorul Jonathan Lanman de la școala de istorie, antropologie, filosofie și politică de la Queen’s, dr. Lois Lee de la Universitatea din Kent și dr. Aiyana Willard de la Brunel University London; lucrând în colaborare cu colegii dr. Connair Russell de la Queen’s; profesorul Stephen Bullivant de la St Mary’s University, Twickenham și dr. Miguel Farias de la Coventry University, împreună cu un număr de cercetători internaționali suplimentari.

 

 

Proiectul a fost finanțat de Fundația John Templeton și s-a desfășurat pe o perioadă de trei ani.

 

Profesorul Lanman a declarat: „Sondajele noastre interculturale de mari dimensiuni arată că, deși mulți factori pot influența credințele cuiva în moduri minore, factorul cheie este măsura în care cineva este socializat să fie teist”. „Multe alte teorii populare, cum ar fi inteligența, stoicismul emoțional, familiile destrămate și rebeliunea, nu rezistă la o examinare empirică”, a mai spus el.

 

Dr. Lee a spus: „Regatul Unit intră în prima sa epocă ateistă”.

 

„Deși ateismul a fost proeminent în cultura noastră de ceva vreme, fie prin Karl Marx, George Eliot sau Ricky Gervais, doar acum ateii au început să îi depășească numeric pe teiști pentru prima dată în istoria noastră”.

 

Ce influențează credința și ce spun cercetătorii

 

Cercetătorii au folosit și rezultatele proiectului lor anterior, „Understanding Unbelief” (2017-2021), pentru a oferi o imagine mai detaliată a credințelor și valorilor ateilor și agnosticilor.Cercetările au descoperit că explicațiile comune pentru motivul pentru care oamenii cred în Dumnezeu sau nu, cum ar fi inteligența, teama de moarte sau nevoia de structură, au puțin sprijin empiric. De asemenea, s-a spus că influențele cele mai puternice asupra credinței sunt educația parentală și așteptările societale cu privire la credința în Dumnezeu. A fost constatat că, deși părinții antireligioși nu influențează substanțial dacă copiii lor cred în Dumnezeu, ei influențează puternic dacă copiii lor sunt împotriva religiei din punct de vedere moral.

 

Ateii și agnosticii exprimă un anumit tip de credință supranaturală

 

De asemenea, a mai fost spus că lipsa de credință în Dumnezeu nu exclude neapărat credința în alte fenomene supranaturale, deoarece majoritatea ateilor și agnosticilor exprimă un anumit tip de credință supranaturală.Cercetările au arătat că majoritatea ateilor și agnosticilor susțin valori morale obiective, demnitatea umană și drepturile inerente, precum și o „valoare profundă” pentru natură, la rate similare cu populația generală.

 

 Profesorul Lanman a spus: „Acest studiu ajută la combaterea stereotipurilor negative și a stigmatizării atât față de atei, cât și față de teiști”.

 

„Afirmația comună între unii comentatori religioși, că oamenii devin atei din cauza imoralității, rebeliunii sau a familiilor destrămate, nu este adevărată.

 

„În mod similar, afirmația comună între unii comentatori atei că indivizii devin sau rămân teiști pentru că sunt mai puțin inteligenți sau mai slabi emoțional decât alții, nu este adevărată.”

Dr. Willard a spus: „Astfel de afirmații sunt folosite pentru a stigmatiza și a face rău indivizilor din societățile noastre care au poziții diferite cu privire la existența lui Dumnezeu sau a zeilor. Cercetările noastre demonstrează că aceste afirmații sunt false”.„Sperăm că această înțelegere poate fi utilizată de public pentru a combate stereotipurile dăunătoare”, a conchis Willard.

https://stiri.md/article/international/in-uk-sunt-mai-multe-persoane-care-nu-cred-in-dumnezeu-decat-credinciosi/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce spune despre rugăciune un laureat al Premiului Nobel pentru medicină- „Omul are nevoie de Dumnezeu aşa cum are nevoie de oxigen.”

 

 Dr. Alexis Carrel

 

Cunoscut pentru descoperirile sale în domeniul vaselor de sânge şi al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit premiul Nobel, marele chirurg şi biolog francez Alexis Carrel (1873-1944) a fost şi un om profund religios.

 

De-a lungul carierei sale a constatat influenţa covârşitoare pe care credinţa o are asupra sănătăţii sufleteşti şi trupeşti şi a ajuns să creadă în miraculoasa putere de vindecare a rugăciunii. Despre acest subiect a scris un eseu devenit celebru.

 

Acest studiu asupra rugăciunii este inspirat din observaţiile sale culese în decursul unei lungi cariere printre oameni din cele mai diferite zone ale lumii, de toate profesiunile şi din toate clasele sociale, bolnavi sau sănătoşi, credincioşi sau necredincioşi. Pe de altă parte, experienţa sa ştiinţifică, studiile de laborator cărora li s-a dedicat ani în şir i-au permis să observe efectele curative ale rugăciunii.

 

 

 

 

 

Vă prezentăm în continuare eseul pe care Alexis Carrel l-a scris despre rugăciune:

 

 

 

 

Introducere

 

Nouă, apusenilor, raţiunea ni se pare a fi mult superioară intuiţiei. Preferinţa noastră se îndreaptă mai mult către inteligenţă decât către sentiment. Ştiinţa înfloreşte, în timp ce religia stagnează. Îl urmăm pe Descartes şi-l părăsim pe Pascal.

 

În acest sens, căutăm îndeosebi să ne dezvoltăm inteligenţa. Cât despre activităţile spirituale, morale, etice, acestea sunt neglijate aproape complet. Slăbirea acestor activităţi fundamentale face din omul modern o fiinţă oarbă din punct de vedere spiritual. Această infirmitate nu-i permite să fie un bun element constitutiv al societăţii. Putem atribui prăbuşirea civilizaţiei noastre slabei calităţi a individului. De fapt, domeniul spiritual se arată tot atât de necesar reuşitei vieţii ca şi cel intelectual şi cel material.

 

Este deci necesar să ne stimulăm activităţile intelectuale, care conferă puterea personalităţii noastre. Cel mai ignorat dintre ele este simţul spiritual. Simţul religios se exprimă mai cu seamă prin rugăciune. Rugăciunea este în mod evident un fenomen spiritual. Ori, lumea spirituală nu poate fi investigată prin mijloace ştiinţifice. Cum să dobândim deci o înţelegere reală a rugăciunii? Ştiinţa cuprinde, din fericire, totalitatea lumii materiale. Aceasta poate, prin intermediul psihologiei, să fie extinsă până la manifestările spirituale. Vom învăţa deci în ce constă fenomenul rugăciunii, tehnica practicării acesteia şi efectele ei, prin observarea sistematică a omului care se roagă.

 

Definiţia rugăciunii

 

În esenţă, rugăciunea pare să fie o tensiune a spiritului către substratul imaterial al lumii. În general, ea constă într-o plângere, într-un strigăt de nelinişte, într-o cerere de ajutor. Uneori ea devine o contemplare senină a principiului imanent şi transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălţare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste şi de adorare către cel care este izvorul minunii numită viaţă. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o fiinţă nevăzută, creatoare a tot ce există – înţelepciune supremă, forţă şi frumuseţe, Tată şi Mântuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a fi o simplă recitare de formule, adevărata rugăciune este o stare mistică în care conştiinţa se absoarbe în Dumnezeu. Această stare nu este de natură intelectuală. Oamenii simpli îl simt pe Dumnezeu în mod tot atât de natural cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar Dumnezeu, care este atât de accesibil celui care ştie să iubească, rămâne ascuns celui care nu reuşeşte să-L înţeleagă. Gândirea şi cuvântul nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie. Iată motivul pentru care rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei prin labirintul inteligenţei.

 

Tehnica rugăciunii. Cum să ne rugăm

 

Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la misticii creştini, începând cu Sfântul Pavel până la Sfântul Benedict, precum şi de la mulţimea apostolilor necunoscuţi, care de douăzeci de veacuri au iniţiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieţii religioase. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreţia lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iahve era un despot oriental care inspira teroarea şi nicidecum dragostea. Dimpotrivă, creştinismul L-a apropiat pe Dumnezeu omului; I-a dat o înfăţişare. A făcut din El tatăl nostru, fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai sunt necesare ceremoniale şi sacrificii sângeroase. Tehnica rugăciunii s-a simplificat.

 

Pentru a ne ruga trebuie doar să facem efortul de a tinde către Dumnezeu. Acest efort trebuie să fie afectiv, nu intelectual. De exemplu, o meditaţie asupra măreţiei lui Dumnezeu este o rugăciune numai dacă ea este în acelaşi timp o expresie a dragostei şi a credinţei. Astfel, rugăciunea făcută după metoda Sfântului Francisc de la Salle pleacă de la o consideraţie intelectuală pentru a deveni, de îndată, afectivă. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemenea conversaţiei unui copil cu tatăl său. „Ne prezentăm aşa cum suntem”, spunea într-o zi o Soră a Milei, care de treizeci de ani îşi pusese viaţa în slujba săracilor. De fapt ne rugăm în acelaşi fel în care iubim, adică cu toată fiinţa noastră.

 

Cât despre forma rugăciunii, aceasta diferă de la scurta aspiraţie către Dumnezeu până la contemplare, de la cuvintele simple, pronunţate de ţăranca oprită înaintea Calvarului aflat la răscrucea drumurilor şi până la măreţia cântecului gregorian ce răsună sub bolţile catedralelor. Solemnitatea, măreţia şi frumuseţea nu sunt obligatorii pentru eficienţa rugăciunilor. Puţini oameni au ştiut să se roage ca Sfântul Bernard de Clairvaux. Dar nu trebuie să fii convingător pentru a fi mântuit. Când judecăm valoarea rugăciunii după rezultatele ei, cele mai umile cuvinte de cerere şi de preamărire par la fel de acceptabile Stăpânului tuturor fiinţelor ca şi cele mai frumoase invocări. Unele formule care sunt recitate mecanic sunt într-un anumit fel rugăciuni, la fel ca flacăra unei lumânări. Ajunge ca formulele acestea neînsufleţite şi această flacără materială să simbolizeze aspiraţia unei fiinţe omeneşti către Dumnezeu. Ne rugăm de asemenea prin acţiunile noastre. Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că îndeplinirea datoriei este echivalentă rugăciunii. Modalitatea cea mai bună de a se pune în comuniune cu Dumnezeu este, fără îndoială, aceea de a-I îndeplini în totalitate voinţa. „Tatăl nostru, fie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ… ”  A face voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic în a asculta de legile vieţii, aşa cum sunt ele înscrise în fiinţa şi în spiritul nostru.

 

Rugăciunile care se înalţă de la suprafaţa pământului, ca un nor imens, se deosebesc unele de altele la fel cum se deosebesc între ele personalităţile celor care se roagă. Ele constau însă în variaţiuni pe două teme, care sunt mereu aceleaşi – necazul şi dragostea. Este în întregime legitim să implorăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a obţine ceea ce ne este necesar. Cu toate acestea, ar fi absurd să cerem satisfacerea unui capriciu sau obţinerea unui lucru care poate fi dobândit prin propriul nostru efort. Cererea inoportună, insistentă, agresivă dă rezultate. Un orb aşezat la marginea drumului îşi striga păsurile din ce în ce mai tare, cu toate că oamenii încercau să-l facă să tacă. „Credinţa ta te-a mântuit”, îi spuse Isus care trecea pe acolo. În forma sa cea mai înaltă, rugăciunea încetează să fie o cerere. Omul îi spune Stăpânului tuturor lucrurilor că îl iubeşte, că îi mulţumeşte de darurile Sale, că este gata să-I îndeplinească voinţa. Rugăciunea devine contemplaţie. Un ţăran bătrân stătea în ultima bancă a unei biserici goale. „Ce aştepţi?”, îl întrebă cineva. „Îl privesc – răspunse el – şi El mă priveşte.”

 

Valoarea tehnică a unei ştiinţe se măsoară prin rezultatele sale. Orice tehnică a rugăciunii e bună atunci când reuşeşte să facă legătura între om şi Dumnezeu.

 

Unde şi cum să ne rugăm

 

Unde şi cum să ne rugăm? Ne putem ruga oriunde: pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la şcoală, în uzină. Dar ne putem ruga mai bine pe câmp, în munţi, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Există de asemenea rugăciunile liturgice, care se fac în biserică. Dar, oricare ar fi locul rugăciunii, Dumnezeu nu vorbeşte omului decât dacă acesta face linişte în sine însuşi. Liniştea interioară depinde în acelaşi timp de starea fizică şi psihică a omului, precum şi de mediul în care acesta se află. Pacea trupului şi a spiritului sunt greu de obţinut într-un mediu confuz, zgomotos al marilor oraşe moderne. Astăzi este nevoie de locuri de rugăciune, de preferinţă biserici, unde locuitorii oraşelor să poată găsi, măcar pentru o clipă, condiţiile necesare liniştii lor interioare. N-ar fi nici greu şi nici costisitor să fie create insule de pace, primitoare şi frumoase, în tumultul oraşelor. În tăcerea acestor refugii oamenii ar putea, înălţându-şi gândurile către Dumnezeu, să-şi odihnească trupul şi să-şi destindă spiritul, să-şi liniştească judecata şi să dobândească forţa de a suporta viaţa aspră cu care-i copleşeşte civilizaţia noastră.

 

Prin faptul că devine obişnuinţă, rugăciunea influenţează caracterul. Trebuie deci să ne rugăm mereu. „Gândeşte-te la Dumnezeu mai des decât respiri”, spunea Epictet. E absurd să te rogi dimineaţa, iar în restul zilei să te comporţi ca un barbar. Gânduri sau invocări mentale îl pot menţine pe om în prezenţa lui Dumnezeu. Tot comportamentul va fi în acest caz inspirat de rugăciune. Înţeleasă în felul acesta, rugăciunea devine un mod de a trăi.

 

Efectele rugăciunii

 

Rugăciunea este urmată întotdeauna de un rezultat, dacă ea este făcută în mod corect. „Niciun om nu s-a rugat vreodată fără a învăţa ceva”, scrie Emerson. Cu toate acestea, rugăciunea este considerată de oamenii moderni ca fiind un obicei desuet, barbar, o superstiţie zadarnică. În realitate nu cunoaştem aproape deloc efectele ei.

 

Care sunt cauzele ignoranţei noastre? În primul rând, ne rugăm prea rar. Simţul sfinţeniei este pe cale de dispariţie la oamenii contemporani. Este probabil ca numărul francezilor care se roagă cu regularitate să nu depăşească 4 sau 5 la sută din populaţie. Apoi rugăciunea este adesea ineficientă deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roagă sunt egoişti, mincinoşi, orgolioşi, farisei incapabili de credinţă şi de dragoste. În sfârşit, efectele ei, atunci când se produc, ne scapă foarte adesea. Răspunsul la cererile şi la dragostea noastră este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea stinsă care murmură acest răspuns în interiorul nostru este uşor înăbuşită de zgomotele lumii. Rezultatele materiale ale rugăciunii sunt şi ele obscure. Ele se confundă în general cu alte fenomene. Puţini oameni, chiar şi dintre preoţi, au avut ocazia să le observe în mod exact. Iar medicii, din lipsă de interes, lasă deseori nestudiate cazurile care se află la îndemâna lor. Dealtfel, observatorii sunt adesea derutaţi de faptul că răspunsul la rugăciune este departe de a fi întotdeauna cel aşteptat. De exemplu, cineva care cere să fie vindecat de o boală organică rămâne în continuare bolnav, dar suferă o inexplicabilă transformare morală. Totuşi, obişnuinţa rugăciunii, deşi are un caracter de excepţie în ansamblul populaţiei, este relativ frecventă în grupurile rămase credincioase religiei strămoşeşti. În aceste grupuri se mai poate încă studia influenţa rugăciunii. Printre nenumăratele ei efecte, medicul are mai cu seamă ocazia să le observe pe acelea pe care le numim efecte psiho-fiziologice şi curative.

 

Efectele psihofiziologice

 

Rugăciunea acţionează asupra spiritului şi asupra trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea şi de frecvenţa ei. E uşor de recunoscut care este frecvenţa rugăciunii şi, într-o anumită măsură, intensitatea acesteia. Calitatea ei rămâne însă necunoscută, căci noi nu avem mijloace de măsurare a credinţei şi a capacităţii de dragoste a aproapelui nostru. Cu toate acestea, felul în care trăieşte cel ce se roagă poate să ne lămurească asupra calităţii invocaţiilor pe care le adresează lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când constă mai cu seamă în recitarea automată a unor formule, ea exercită un efect asupra comportamentului, întăreşte în acelaşi timp simţul spiritual şi moral. Mediile în care rugăciunea este practicată se caracterizează printr-o persistenţă a sentimentului datoriei şi a răspunderii, printr-un nivel mai scăzut al egoismului şi al urii, prin mai marea bunătate arătată celorlalţi. Pare să fie demonstrat faptul că, la indivizi cu o dezvoltare intelectuală egală, caracterul şi valoarea morală sunt superioare în rândul celor care se roagă spre deosebire de cei care nu se roagă.

 

Atunci când rugăciunea este rostită cu regularitate, influenţa ei devine evidentă şi este comparabilă cu influenţa binefăcătoare a unor glande cu o funcţionalitate normală. Ea determină un fel de transformare mentală şi organică, care se produce progresiv. S-ar putea spune că în conştiinţă se aprinde o flacără. Omul îşi vede adevăratul chip. El îşi descoperă egoismul, lăcomia, greşelile de judecată şi orgoliul. El se supune îndatoririlor morale, încearcă să dobândească umilinţa intelectuală; astfel se deschide în faţa lui Împărăţia Milei. Încetul cu încetul se instalează o linişte interioară, o armonie morală şi spirituală, o mai mare putere de a îndura sărăcia, calomnia, grijile, de a suporta mai uşor prierderea celor dragi, de a suporta mai uşor durerea, boala şi moartea. Astfel, faptul că medicul vede un bolnav rugându-se, poate constitui un motiv de bucurie. Liniştea generată de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic.

 

Cu toate acestea, rugăciunea nu trebuie să fie asemuită morfinei, căci ea influenţează în acelaşi timp cu starea de calm o integrare a activităţilor mentale, un fel de regenerare a personalităţii. Uneori ea generează curajul, imprimă asupra credincioşilor o influenţă deosebită. Seninătatea privirii, liniştea atitudinii, seninătatea comportamentului şi, când este necesar, acceptarea cu seninătate a morţii, pun în evidenţă prezenţa comorii ascunse în adâncul trupului şi al sufletului. Sub această influenţă până şi ignoranţii, retardaţii îşi folosesc mai bine forţele intelectuale şi morale. Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual dobândit prin ereditate şi prin educaţie.

 

Această legătură spirituală cu Dumnezeu îi umple de pace sufletească care iradiază din ei şi le însoţeşte paşii peste tot. Din păcate, în prezent numărul celor care se roagă corect este foarte redus.

 

Efectele curative

 

În toate timpurile, ceea ce a atras mai cu seamă atenţia oamenilor a fost aspectul efectului curativ al rugăciunii.

 

În mediile în care se practică rugăciunea se vorbeşte şi astăzi destul de frecvent despre vindecările obţinute ca efect al cererilor îndreptate către Dumnezeu sau către sfinţii Săi. Dar atunci când este vorba despre boli care pot fi vindecate spontan sau cu ajutorul unei medicaţii obişnuite, este greu de ştiut care a fost adevăratul agent al vindecării. Numai în cazurile în care orice terapie este ineficientă, sau unde aceasta a dat greş, vindecarea se poate atribui rugăciunii. Biroul medical de la Lourdes a adus ştiinţei un mare serviciu demonstrând veridicitatea acestor vindecări. Unii bolnavi au fost vindecaţi aproape instantaneu de afecţiuni cum ar fi lupusul feţei, cancerul, infecţiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonară şi osoasă. Fenomenul se produce aproape întotdeauna în acelaşi fel – o durere puternică, apoi senzaţia de vindecare. Într-un timp relativ scurt simptomele şi leziunile anatomice dispar. Fenomenul se explică printr-o accelerare extremă a proceselor normale de vindecare. O asemenea accelerare n-a fost obsevată demonstrată până în prezent de către chirurgi şi fiziologi în decursul practicii lor medicale.

 

Pentru ca aceste fenomene să se producă nu e necesar ca bolnavul să se roage. La Lourdes s-au vindecat şi copii mici, care nu ştiau încă să vorbească, şi chiar oameni necredincioşi. În preajma lor, însă, acolo, cineva se ruga. Rugăciunea pe care o face altcineva este întotdeauna mai eficientă decât cea făcută pentru sine. Efectul rugăciunii pare să depindă de intensitatea şi calitatea ei. La Lourdes minunile sunt mai puţin frecvente acum decât cu 40-50 de ani în urmă. Aceasta pentru că bolnavii nu mai află acolo atmosfera de adâncă reculegere care domnea odinioară. Pelerinii au devenit turişti, iar rugăciunile lor au devenit ineficiente.

 

Acestea sunt rezultatele rugăciunii despre care am dobândit o cunoaştere sigură. Pe lângă acestea mai sunt însă multe altele. Vieţile sfinţilor, chiar ale celor din zilele noastre, relatează multe fapte minunate. Este incontestabil faptul că cele mai multe dintre minunile atribuite preotului din Ars, de exemplu, sunt adevărate. Ansamblul acestor fenomene ne introduce într-o lume a cărei explorare n-a fost încă începută şi care va fi bogată în surprize. Ceea ce ştim deja în mod cert este că rugăciunea produce efecte vizibile. Oricât de ciudat poate părea acest lucru, noi trebuie să acceptăm ca fiind adevărat faptul că oricine cere primeşte şi că celui ce bate la uşă i se va deschide.

 

Semnificaţia rugăciunii

 

În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu şi om. Efectele rugăciunii nu sunt o amăgire. Nu putem să reducem sentimentul sfinţeniei la spaima pe care omul o încearcă în faţa pericolelor ce-l înconjoară şi-n faţa tainelor universului. Nu trebuie, însă, să considerăm rugăciunea un medicament, un remediu împotriva fricii de suferinţă, de boală şi de moarte. Care este deci semnificaţia sentimentului sfinţeniei şi ce loc ocupă natura rugăciunii în viaţa noastră? Acest loc este foarte important. Aproape în toate epocile oamenii din Apus s-au rugat, în antichitate oraşul era în primul rând o instituţie religioasă. Romanii ridicau temple pretutindeni. Strămoşii noştri din Evul Mediu au presărat pământul creştinătăţii cu catedrale şi cu capele gotice. Chiar şi în zilele noastre, în fiecare sat se înalţă câte o clopotniţă. Pelerinii veniţi din Europa au instaurat civilizaţia Apuseană în lumea nouă prin intermediul bisericilor, al universităţilor, al uzinelor. În decursul istoriei noastre, rugăciunea a devenit o nevoie tot atât de frecventă ca şi aceea de a progresa, de a munci, de a construi sau de a iubi. Sentimentul sfinţeniei pare a fi un impuls venit din intimitatea naturii noastre, pare a constitui o activitate de bază. Diversităţile sale într-un grup de indivizi sunt aproape întotdeauna legate de diversitatea celorlalte activităţi de bază, de simţul moral şi de caracterul esteticului. Noi am acceptat diminuarea şi, uneori, chiar dispariţia din noi a acestui simţ atât de important.

 

Trebuie să ştim că omul nu poate să se comporte după bunul plac al fanteziei sale, fără a risca. Pentru o reuşită în viaţă el trebuie să se conformeze regulilor neschimbătoare care depind de însăşi structura ei. Ne asumăm un mare risc atunci când lăsăm să moară în noi o activitate fundamentală, fie ea de ordin fiziologic, fie intelectual sau spiritual. De exemplu, dezvoltarea nearmonioasă a corpului şi a activităţilor curente ale unor intelectuali este tot atât de dăunătoare ca şi degenerarea inteligenţei şi a simţului moral la unii atleţi. Există nenumărate exemple de familii care nu au dat decât copii degeneraţi, ori s-au stins după dispariţia credinţelor ancestrale şi a cultului onoarei. Noi am învăţat, dintr-o aspră experienţă, că dacă majoritatea elementelor active ale unei societăţi îşi pierd simţul moral şi cel spiritual, aceasta conduce la decăderea acelei naţiuni. Căderea Greciei antice, de pildă, a fost precedată de un fenomen analog. Renunţarea la activitatea intelectuală este incompatibilă cu reuşita vieţii.

 

În practică, activităţile morale şi religioase sunt legate între ele. Simţul moral dispare inevitabil după dispariţia simţului sfinţeniei. Omul nu a reuşit să construiască – aşa cum vroia Socrate – un sistem de morală independent de orice doctrină religioasă. Societăţile în care dispare nevoia de rugăciune sunt sortite degenerării. Iată de ce toţi oamenii civilizaţi – credincioşi şi necredincioşi – trebuie să manifeste interes pentru această importantă problemă a dezvoltării fiecărei activităţi de bază, de care fiinţa omenească este capabilă.

 

Care este motivul pentru care simţul sfinţeniei joacă un rol atât de important în reuşita vieţii? Prin ce mecanism acţionează rugăciunea asupra noastră? Aici, părăsim domeniul observaţiei şi intrăm în cel al ipotezei. Ipoteza, chiar cea întâmplătoare, este necesară pentru progresul cunoaşterii. Trebuie să ne amintim, în primul rând, că omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie şi din conştiinţă. El se crede independent de mediul său material, adică de universul cosmic, dar în realitate el nu poate trăi rupt de acesta. Omul este legat de mediu prin nevoia neîncetată de a respira şi de a se nutri. Pe de altă parte, fiinţa umană nu constă numai din trup ci şi din spirit, iar spiritul, cu toate că îşi are originea în corpul nostru, se extinde dincolo de cele patru dimensiuni ale spaţiului şi timpului. Ne este îngăduit să credem că locuim în acelaşi timp în lumea cosmică şi într-un mediu intangibil, invizibil, imaterial, având o natură asemănătoare celei ce alcătuieşte conştiinţa, şi de care nu reuşim să ne dispensăm fără daune, tot aşa cum nu reuşim să ne despărţim, fără daune, de universul material şi uman. Acest mediu nu ar fi altul decât fiinţa imanentă tuturor fiinţelor, care le transcende pe toate – numită Dumnezeu. Am putea deci să comparăm simţul sfinţeniei cu nevoia de oxigen, iar rugăciunea ar prezenta o oarecare asemănare cu funcţia respiratorie. Ea ar trebui considerată ca agent al legăturilor naturale între conştiinţă şi mediu, ca o activitate biologică ce depinde de structura noastră. Altfel spus, ca o funcţie normală a trupului şi a spiritului nostru.

 

Concluzii

 

În concluzie, simţul sfinţeniei are, în raport cu alte activităţi ale spiritului, o importanţă deosebită, căci el ne pune în legătură cu imensul mister al lumii spirituale. Prin rugăciune omul se îndreaptă spre Dumnezeu, iar Dumnezeu intră în om. Rugăciunea devine indispensabilă dezvoltării noastre optime. Nu trebuie să considerăm rugăciunea ca fiind un act căruia i se dăruiesc cei slabi cu duhul, cerşetorii, sau cei laşi. „Este ruşinos să te rogi”  scria Nietzsche. De fapt, nu este mai ruşinos să te rogi decât să te hrăneşti, decât să bei apă sau decât să respiri. Omul are nevoie de Dumnezeu tot aşa cum are nevoie de apă şi de oxigen. Adăugat la intuiţie, la simţul moral, la simţul frumosului şi la lumina inteligenţei, simţul sfinţeniei dă personalităţii deplina sa dezvoltare. Este neîndoielnic că reuşita vieţii cere dezvoltarea integrală a fiecăreia dintre activităţile noastre fiziologice, intelectuale, afective şi spirituale. Spiritul este în acelaşi timp raţiune şi sentiment. Trebuie să iubim deci frumuseţea ştiinţei şi de asemenea frumuseţea lui Dumnezeu. Trebuie să-l ascultăm pe Pascal cu aceeaşi fervoare cu care-l ascultăm pe Descartes.

 

 

 

Sursa:paxlaur.com

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Cum să faci faţă manipulării?

 

 

De Astrid Daulia T. Dinescu

 

 

Poate că mulţi dintre noi cunoaştem cel puţin o persoană manipulatoare sau poate chiar noi facem parte din această categorie. Dar ştim când această tendinţă de a fi controlaţi sau schimbaţi devine dăunătoare? Cum le facem faţă persoanelor manipulatoare?

 

Majoritatea dintre noi am auzit de așa-numiţii „prieteni toxici” sau „persoane toxice”, care au influenţă negativă asupra celor din jur. Potrivit psihologilor, persoanele manipulatoare se încadrează în această categorie. Deși la prima vedere sunt atrăgători prin felul lor de a fi, prietenoși, deschiși, extrovertiţi, seducători, cultivaţi, altruiști, calităţi care îi ajută să manipuleze, pot fi și timizi, autoritari sau tiranici, iar influenţa lor nu trebuie neglijată. „Fiecare dintre noi avem tendinţa de a fi uneori manipulatori, dar este o mare diferenţă între a manipula din când în când și a fi manipulator tot timpul”, afirmă psihologul francez Isabelle Nazare-Aga, citat de psychologies.com.

 

În același timp autoare a cărţii Manipulatorii sunt printre noi, Isabelle Nazare-Aga susţine că oricine poate fi manipulator: un cunoscut, un coleg, un prieten sau chiar cineva din familie. Ea explică modul în care aceste persoane au nevoie de alţii pentru a se pune în valoare, pentru a se simţi superiori, lucru care îi „sărăcește” pe cei din jur, făcându-i să se simtă neliniștiţi, folosiţi, frustraţi și plini de resentimente.

 

Cum le recunoaștem?

Nazare-Aga punctează câteva trăsături ale oamenilor manipulatori: autocompătimire, culpabilizare frecventă, numeroase critici la adresa altora, lipsa de responsabilitate, schimbări frecvente de opinie, minciună, gelozie, exprimare ambiguă. Potrivit psychologytoday.com, persoanele manipulatoare sunt experte în a ne convinge să oferim mai mult decât oferă ele în cadrul unei relaţii. Acestea pozează drept un „prieten” în faţa căruia te poţi destăinui, povestindu-i despre problemele sau slăbiciunile tale, informaţii pe care ulterior le va folosi în dauna ta.

 

Isabelle Nazare-Aga susţine că manipulatorii nu sunt conștienţi de răul care îl provoacă. „Ei nu au capacitatea de a observa suferinţa la ceilalţi. Îi folosesc doar pentru a-și satisface propriile nevoi.” Nu există concluzii clare în ceea ce privește întrebarea: „Ne naștem sau devenim manipulatori?”, însă experţii recomandă ca atunci când se observă la copii tendinţe excesive de manipulare, să fie corectat acest comportament încă din copilărie, pentru că, odată cu înaintarea în vârstă, va fi mult mai greu sau chiar imposibil.

 

Cum știţi că e o problemă?

Înainte de a căuta soluţii, este necesar să știi și să recunoașteţi că ești manipulat. Iată câteva semne:

 

Dacă simţi  că există un dezechilibru în nivelul de autodezvăluire între dvs. și prietenul dvs.

Dacă simţi că mereu oferiţi ajutor, în timp ce prietenul nu e niciodată de găsit când aveţi nevoie de el.

Dacă simţi că nevoile și persoana prietenului dvs. sunt întotdeauna mai importante decât persoana dvs.

Dacă ceilalţi prieteni îţi atrag atenţia asupra relaţiei cu această persoană.

Recomandări

1. Învaţă să faci diferenţa dintre persuasiune și presiune. Persuasiunea are loc atunci când o persoană prezintă argumente logice pentru o anumită variantă sau direcţie, însă cu posibilitatea de a alege. Însă atunci când persoana respectivă folosește și minciuna, exagerarea sau drama pentru a elimina libertatea de alegere, este vorba de presiune.

 

2. Stabilește graniţe. În momentul în care o persoană încearcă să-și exercite controlul asupra noastră, cea mai sănătoasă poziţie pe care o putem obţine este prin stabilirea unor graniţe, peste care aceasta să nu poată trece.

 

3. Învaţă să spui „NU”. Nu îi putem schimba pe cei din jurul nostru; cel mult, pe noi înșine. Prin urmare, ţinând cont de faptul că nu îi putem schimba pe cei cu tendinţe de manipulare, ne putem schimba comportamenul nostru faţă de ei, învăţând, printre altele, să spunem „nu”. Un „nu” spus cu fermitate și diplomaţie îţi va permite să îţi aperi drepturile, dar să menţii relaţia.

 

4. Nu căuta aprobarea celorlalţi. Bineînţeles, cu toţii avem nevoie să fim aprobaţi, însă acest lucru nu trebuie să devină esenţial pentru noi. În momentul interacţiunii cu o persoană manipulatoare, aceasta poate specula nevoia noastră de aprobare, ajungând să ne controleze.

 

5. Folosește timpul și distanţa. Atunci când manipulatorii vor să obţine ceva de la noi, vor pretinde răspunsuri imediate pentru a maximiza presiunea asupra noastră și a deţine controlul asupra situaţiei. Soluţia este distanţarea și timpul luat pentru a analiza situaţia.

 

6. Înfruntă-ţi agresorul. Ţinta manipulatorilor psihologici sunt oamenii percepuţi drept slabi. Cu cât exercită mai mult control asupra noastră, cu atât vor dori să deţină și mai mult. De aceea este important ca aceștia să fie înfruntaţi într-un mediu sigur și în prezenţa unor oameni pozitivi, care ne pot susţine, notează psychologies.ro.

 

7. Pune-ţi întrebările pertinente. Atunci când un manipulator ne adresează anumite cereri, probabil vom fi tentaţi să acordăm prioritate cerinţelor și nevoilor lui. În acest caz, este necesar să ne întrebăm: Este rezonabil ceea ce mi se cere? Este drept? Am ceva de spus în această situaţie sau doar sunt cel care execută? Mi se comandă acest lucru sau mi se cere? Eu ce câștig de aici?

 

Relaţiile sănătoase au un anumit element în comun cu afacerile: indicele Return on Investment (ROI). O afacere reușită are loc atunci când beneficiile obţinute sunt mai mari sau cel puţin egale cu investiţia făcută; o relaţie reușită are loc atunci când timpul și energia investită promite o oarecare stabilitate și recompensă. O relaţie de prietenie reușită este aceea în care există angajament, susţinere și loialitate și în care există echilibru și armonie în ecuaţia verbelor „a oferi” și „a primi”.

 

 

https://semneletimpului.ro/social/psihologie/manipulare/cum-sa-faci-fata-manipularii.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

„Particula lui Dumnezeu” câștigă Premiul Nobel pentru Fizică

Fizicianul britanic Peter Higgs și fizicianul belgian François Englert împart Premiul Nobel pentru Fizică din acest an, după ce amândoi au propus, în mod independent, acum aproximativ 50 de ani, o teorie despre felul în care particulele capătă masă, teorie ce se bazează pe descoperirea bosonului Higgs, confirmată anul trecut printr-un experiment reușit în acceleratorul de particule de la CERN.

În iulie 2012, CERN (Organizaţia europeană pentru cercetări nucleare) a anunţat descoperirea unei particule subatomice care ar putea fi identificată drept bosonul Higgs, confirmând astfel supoziţiile cercetătorilor.

 

Ce este bosonul Higgs

 

Conform fizicienilor, tot ce formează universul cunoscut este alcătuit din câteva particule fundamentale, adică elemente care nu mai pot fi descompuse în particule mai mici. Dacă aceste particule nu ar avea masă, ele ar călători cu viteza luminii și nu ar putea să formeze atomi, iar dacă atomii nu ar exista, nu am exista nici noi. Teoria actuală despre formarea universului, denumită Modelul Standard (veche din 1968) poate să explice toate fenomenele care stau la baza formării materiei, mai puţin originea masei. Aici intră în scenă mecanismul Higgs, care oferă particulelor elementare posibilitatea de a avea masă, cu condiţia existenţei unei particule denumită Higgs. Pentru a demonstra că bosonul Higgs este o realitate și nu doar o supoziţie teoretică, s-a construit de la zero un aparat care să creeze condiţiile existenţei lui (Large Hadron Collider) și au trebuit să treacă 50 de ani până la prima „apariţie” a acestuia.

 

Află mai mult >> Bosonul Higgs – fantomatica „particulă a lui Dumnezeu”

 

Ce spune descoperirea despre viitorul universului

 

Se spune că spaţiul, chiar şi în vid, este plin cu un câmp Higgs, care conferă particulelor fundamentale masă (dacă acest câmp ar putea fi rupt în cele mai mici bucăţi, acelea ar fi particule Higgs). Tim Barklow, fizician la SLAC National Accelerator Laboratory în California explică însă că energia acestui câmp poate fluctua. Conform calculelor actuale, câmpul Higgs este la un „potenţial minim”, dar dacă asta s-ar schimba în timp, schimbând și masa particulelor fundamentale, „toate legile fizicii s-ar schimba și totul s-ar strica”, citează LiveScience. Descoperirea bosonului Higgs a însemnat pentru mulţi fizicieni și descoperirea faptului că este foarte probabil ca universul să fie instabil și la un moment dat, peste câteva miliarde de ani, să se autodistrugă, scrie Scientific American.

 

Lucruri interesante de știut

 

Peter Higgs, primul care a prevăzut existenţa acestei particule, era sigur de descoperirea ei, dar nu în timpul vieţii sale. Din cauza dificultăţii de a crea condiţiile necesare pentru apariţia ei, iniţial bosonul ar fi trebuit să primească porecla „Goddamn Particle” (Particula blestemată), după ideea fizicianului american Leon Lederman. În cele din urmă, ca urmare a unei decizii editoriale, fizicianul l-a numit „The God Particle” (Particula lui Dumnezeu).”

 

Teorii afectate de bosonul Higgs

 

Descoperirea felului în care particulele capătă masă și alte descoperiri ce vor urma în mod natural după aceasta, de exemplu, ce este materia neagră care umple universul, ar putea avea un impact radical asupra unora dintre cele mai vehiculate teorii despre formarea universului, precum teoria big bangului, teoria designului inteligent și nu în ultimul rând creaţionismul.Nu puţini au fost cei care au catalogat descoperirea drept „un cui în sicriul religiei”, conform descrierii unui profesor de la Universitatea Cambridge, mai ales datorită faptului că de multe ori se discută despre câmpul Higgs în contextul teoriei Big Bangului, deși descoperirea nu este direct legată de controversa creaţionism-evoluţionism. După explozie, când temperatura în univers a început să scadă, a avut loc o schimbare în câmpul Higgs, care i-a permis că interacţioneze cu particulele, dându-le masă, susţin unii fizicieni. În schimb, Jake Hebert, profesor creaţionist, se întreabă de ce acest proces nu s-ar putea produce și într-un scenariu creaţionist, fiind dată acceași temperatură scăzută.Ideea că însuși câmpul Higgs ar fi fost scânteia care a provocat Big Bangul este pe limba unor apologeţi ai Big Bangului, care speră să găsească destule caracteristici ale acestui câmp încât ideea să fie plauzibilă. Deocamdată nu este cazul. Chiar și fizicianul și „evanghelistul Big Bangului” Lawrence Krauss a admis că descoperirea bosonului nu oferă o explicaţie pentru cauza Big Bangului, pentru care „nu avem capacitatea tehnologică de a o descoperi”. În timp ce unii cercetători mulţumesc naturii pentru această descoperire, pentru alţii nu este decât încă o confirmare că proprietăţile universului sunt aranjate extrem de fin de către un Creator, pentru a permite existenţa vieţii.

 

 

https://semneletimpului.ro/stiinta/particula-lui-dumnezeu-castiga-premiul-nobel-pentru-fizica.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Dr. John P. Marcus: Creația lui Dumnezeu reflectă în mod clar înțelepciunea Sa infinită pe care a folosit-o pentru a o proiecta și crea

 

 

Marcus John P. 50 de oameni de știință creaționiști, Biochimie, Design Inteligent

 

Vă prezentăm pe site-ul nostru o serie de 50 personalități, doctori în știință, care cred în Dumnezeu, Creatorul întregului Univers. Acest articol face parte din cartea In six days în care fiecare om de știință are dedicat un capital în care-și expune părerea sa despre motivul pentru care susține literal creația, așa cum este expusă în Biblie.

 

Dr. John P. Marcus, biochimist

Dr. Marcus este cercetător la Centrul de Cercetare Cooperativă pentru Patologia Plantelor Tropicale, Universitatea din Queensland, Australia. Deține o licență în chimie de la Dordt College, un masterat în biochimie și un doctorat în biochimie de la Universitatea din Michigan. Cercetările actuale ale doctorului Marcus se referă la proteine antifungice noi, la genele corespunzătoare și aplicarea lor în ingineria genetică a plantelor de cultură, pentru asigurarea rezistenței la boli.

 

Credința mea într-o creație literală de șase zile a universului se bazează în primul rând pe învățătura Bibliei și pe înțelegerea mea că aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu, și este adevărată. Această credință nu îmi închide însă ochii în fața dovezilor științifice; mai degrabă îmi deschide ochii, astfel încât să pot înțelege toate datele. Cele două lucruri care confirmă credința mea în creație sunt: 1. dovezile clare ale proiectării în natură și 2. probabilitățile extrem de mici de apariție întâmplătoare a vieții.

 

Dovezi de proiectare (design)

Dovezile clare ale proiectării organismelor vii confirmă cu tărie credința noastră în Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmul 103:25 spune:

 

„Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta”.

 

Creația lui Dumnezeu reflectă în mod clar înțelepciunea infinită pe care El a folosit-o pentru a o proiecta și crea. Ordinea vietăților și complexitatea lor uluitoare sunt cu siguranță indicii inconfundabile că această creație nu a apărut prin procese întâmplătoare aleatoare și dezordonate. Există multe modalități de a ilustra faptul că o simplă examinare a unui obiect va dezvălui prezența sau absența proiectării. Se poate aprecia cu ușurință că este extrem de improbabil ca anumite elemente să apară prin operații întâmplătoare care acționează în timp.

 

Când arheologii întâlnesc o structură de lut cilindrică, netedă, cu pereți de aceeași grosime, un fund plat care permite structurii să stea în poziție verticală și o deschidere în partea de sus, este un semn sigur pentru ei, că un anumit tip de civilizație inteligentă a fost responsabilă de producerea acelui vas de lut. Este o deducție atât de simplă – este evident că o structură ordonată, cum ar fi o oală de lut, nu ar fi putut să apară întâmplător. Se poate observa chiar și că cel mai mic grad de ordine ilustrat într-o oală simplă de lut este dincolo de domeniul proceselor aleatoare. De aceea, arheologii știu că un vas de lut este o semnătură clară a civilizației; ordinea este dovada proiectării.

 

Întoarceți-vă acum și gândiți-vă: cu ce diferă acest lucru de formarea vieții prin substanțele chimice non-vii? Cu siguranță, există o diferență; generarea unui organism viu din substanțe chimice simple este infinit de puțin probabil să se producă. Organismele vii sunt cu mult mai complexe decât o oală de lut, încât nici măcar nu se poate face o comparație adecvată.

 

Ce persoană ar vrea să creadă că o oală de lut a apărut întâmplător? Doar o persoană hotărâtă să excludă posibilitatea ca civilizația să fi fost responsabilă de realizarea acelui vas. Se poate aprecia că evoluționiștii sunt, de asemenea, hotărâți să-l excludă pe Dumnezeu din tablou! Se pare că nici măcar nu se întreabă dacă dovezile sunt în concordanță cu creația.

 

Ei insistă pur și simplu că toate explicațiile pentru existența universului trebuie să provină din interiorul universului și nu de la un Dumnezeu care stă deasupra acestuia. În cazul organismelor vii, la fel ca în cazul vaselor de lut, prezența ordinii arată contrariul. În mod clar, această ordine nu ar fi putut apărea întâmplător – nici măcar dacă ordinea ar fi ajutată de selecția naturală! Trebuie să fi fost creată de o inteligență exterioară. Proiectarea are nevoie de un proiectant.

 

Se susține adesea că dovezile ADN1 sprijină teoria evoluției; în realitate, ADN-ul ilustrează lucrarea lui Dumnezeu de proiectare într-un mod foarte evident. Să luăm în considerare complexitatea acestei componente importante a sistemelor vii, pentru a vedea cât de absurd este să credem că viața ar putea apărea întâmplător. ADN-ul este molecula primară care transportă informațiile organismelor vii. Când se ia în considerare proprietățile acestei molecule, frumusețea și minunea ei, cu greu poți exagera . Fiind schița celulelor vii, ADN-ul stochează toate informațiile necesare pentru ca celula să se hrănească și să se protejeze, precum și să se propage în mai multe celule vii și să coopereze cu alte celule vii care alcătuiesc un organism complex.

 

Dacă ADN-ul unei celule umane ar fi desfăcut și întins în linie dreaptă, ar avea literalmente aproape un metru lungime și totuși ar fi atât de subțire încât ar fi invizibil pentru toți, cu excepția celor mai puternice microscoape. Luați în considerare faptul că acest lanț de ADN trebuie ambalat într-un spațiu mult mai mic decât vârful unui ac2 și că acest lanț mic de ADN uman conține suficiente informații pentru a umple aproape 1000 de cărți, fiecare conținând 1000 de pagini de text.3 Le-ar fi foarte greu inginerilor umani să încerce să încadreze o astfel de carte în acel spațiu; o mie de cărți în acel spațiu îți încurcă mintea! Nicio invenție umană nu a ajuns nici măcar să se apropie de proiectarea acestei molecule remarcabile privind compacitatea și capacitatea de a transporta informații.

 

Oricât de uimitoare ar fi molecula de ADN, viața înseamnă mult mai mult decât ADN-ul; viața este posibilă numai dacă schița ADN poate fi citită și pusă în acțiune de mașinile complexe ale celulelor vii. Dar mașinile complexe ale celulei vii necesită ADN pentru a exista în primul rând, deoarece ADN-ul este sursa codului de instrucțiuni pentru a asambla mașinile. Fără mecanismul celular, nu am avea ADN, deoarece este responsabil pentru sintetizarea ADN-ului; fără ADN nu am avea mașini celulare. Deoarece ADN-ul și mașinile celulei sunt co-dependente, sistemul complet trebuie să fie prezent de la început sau va reprezenta doar părți fără sens.

 

Pentru a sublinia această co-dependență dintre mașinile celulare și ADN, să examinăm câteva proteine (adică mașinile) care sunt direct implicate în conversia schiței ADN în mai multe proteine. Înainte de a enumera procesele și proteinele asociate cu convertirea informațiilor ADN în proteine, ar trebui să subliniem următoarele puncte:

 

(1) fiecare etapă a procesului general necesită în mod absolut proteine unice și extrem de complexe; și

 

(2) aceste proteine unice și complexe pot fi produse numai prin procesul general în care ele însele sunt implicate critic.

 

Crearea ARN-ului4 dintr-un șablon ADN este un prim pas critic în procesul de formare a proteinelor. Pentru ca ARN-ul să fie sintetizat, trebuie să coopereze nu mai puțin de cinci lanțuri diferite de proteine5. Patru dintre aceste proteine formează complexul ARN polimerază, iar ultima îi spune ARN polimerazei de unde să înceapă să citească șablonul ADN. Acest complex enzimatic trebuie să identifice de unde să înceapă transcrierea ADN-ului în ARN; apoi trebuie să se deplaseze de-a lungul lanțului de ADN, adăugând blocuri de construcție individuale6 lanțului de ARN în creștere; și, în sfârșit, trebuie să știe unde să termine procesul de transcriere.

 

Cu toate acestea, nu este suficient să faci un singur tip de ARN; sunt necesare trei tipuri diferite de ARN în procesul de fabricare a proteinelor: ARN mesager (ARNm), ARN ribozomal (ARNr) și ARN de transfer (ARNt). Moleculele de ARNm transportă informațiile extrase din schița ADN care codifică proteina ce urmează a fi sintetizată; moleculele de ARNr alcătuiesc o componentă critică a ribozomilor (discutată mai jos); iar ARNt este responsabil pentru transportarea aminoacizilor individuali la locul unde vor fi adăugați la o nouă proteină.

 

Cu toate acestea, înainte ca moleculele de ARNt să își poată îndeplini funcția corectă, acestea trebuie încărcate cu un aminoacid adecvat pentru a putea fi adăugat la un lanț proteic în creștere la momentul potrivit. Pentru a atașa aminoacizi individuali la moleculele de ARNt corespunzătoare (cel puțin una pentru fiecare tip de aminoacid) sunt necesare cel puțin 20 de proteine diferite de aminoacil-ARNt sintetază.

 

Odată ce moleculele de ARNm, ARNt și ARNr au fost sintetizate, este necesar să se transpună informațiile din ARNm într-o moleculă proteică. Acest proces este realizat de un complex imens de proteine numit ribozom. Aceste „mașini” uimitoare de sinteză a proteinelor conțin mai multe proteine diferite, împreună cu diverse molecule de ARN ribozomal, toate asociate în două subunități principale. Într-o bacterie simplă, cum ar fi E. coli, ribozomii sunt compuși din aproximativ 50 de proteine diferite7 și trei ARNr-uri diferite!

 

Reacțiile menționate mai sus sunt doar cele de bază în procesul de sintetizare a proteinelor; nici măcar nu am discutat despre moleculele de energie care trebuie să fie prezente pentru ca multe dintre aceste reacții să poată continua. De unde va veni energia pentru a produce aceste molecule? Cum va recolta energia celula dacă nu are un fel de mecanism pentru a face acest lucru? Și, de unde va apărea un mecanism de recoltare a energiei dacă nu din informațiile precodificate din celulă?

 

O sumare rapidă va arăta că procesul de conversie a informațiilor ADN în proteine necesită cel puțin 75 de molecule de proteine diferite. Dar fiecare dintre aceste 75 de proteine trebuie sintetizate, în primul rând, prin procesul în care sunt ele însele implicate. Cum ar putea începe procesul fără prezența tuturor proteinelor necesare? Se putea oarea ca toate cele 75 de proteine să fi apărut întâmplător în locul potrivit, la momentul potrivit? Se putea oare ca un lanț de ADN cu toate informațiile necesare pentru a face exact același set de proteine să se afle în același loc cu toate aceste proteine? Și se putea oare ca toate moleculele precursoare să fie, de asemenea, în jurul lor, în forma lor energizată, astfel încât să le permită proteinelor să le utilizeze corect?

 

Este inutil să spun că fără proteine viața nu ar exista; este atât de simplu. Același lucru este valabil și pentru ADN și ARN. E clar că ADN-ul, ARN-ul și proteinele trebuie să fie prezente toate dacă oricare dintre ele este prezentă într-un organism viu. Viața trebuie să fi fost creată complet funcțională, altfel ar fi o dezordine fără sens.

 

A sugera altfel este o ignoranță simplă (sau poate disperare). Deci, avem cu adevărat o problemă de tipul „care a apărut primul?”. Cred că răspunsul este, desigur, că niciunul dintre ele nu a apărut primul! Dumnezeu a fost primul; El a conceput și apoi a creat toată viața cu Cuvântul Său rostit. ADN, ARN și proteinele au apărut exact în același timp. Este extrem de dificil să înțelegem cum cineva ar putea crede că acest sistem uimitor de complicat de traducere a ADN-ului a apărut întâmplător.

 

 

Moleculele semnificative nu ar fi putut apărea întâmplător

Acum să analizăm probabilitatea ca doar una dintre cele 75 de proteine de mai sus să apară întâmplător. Luați în considerare o proteină mai mică decât media a doar 100 de reziduuri de aminoacizi. Dacă toți aminoacizii de stânga necesari erau, de fapt, disponibili și dacă compușii care interferează, inclusiv aminoacizii de dreapta, erau cumva eliminați și dacă rezerva noastră de aminoacizi ar putea cumva să unească aminoacizii individuali împreună în lanțurile proteice mai repede decât se descompun proteinele în mod normal, atunci șansele ca această proteină aleatoare de 100 aminoacizi să aibă secvența corectă ar fi 1 din 20100 posibile combinații de secvențe; 20 de aminoacizi disponibili ridicați la puterea numărului de reziduuri din proteină, adică 1 la 1,268 x 10130 sau 1 la 12 680 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000!!!

 

Pentru a clarifica acest număr, trebuie să facem câteva calcule. Cititorul poate dori să treacă mai departe dacă a recunoscut absurditatea șansei de a naște ordinea. Să considerăm un scenariu mai mult decât generos și să vedem cât de dezolantă devine teoria evoluției, având în vedere probabilitățile. Pământul are o masă de aproximativ 5,97 x 1027 grame. Dacă întreaga masă a pământului ar fi convertită în aminoacizi, ar exista 3,27 x 1049 molecule de aminoacizi disponibile.8

 

Dacă toate aceste molecule ar fi convertite în proteine cu 100 de reziduuri,9 ar exista 3,27 x 1047 proteine. Deoarece există 1,27 x 10130 de combinații posibile de aminoacizi într-o proteină cu 100 de reziduuri (vezi mai sus), o împărțire a numărului de posibilități la numărul de proteine prezente pe globul nostru ipotetic arată că șansele de a avea o singură secvență corectă în întregul glob de proteine cu 100 de reziduuri este 1 la 3,88 x 1082!!!10

 

Chiar dacă fiecare dintre aceste 3,27 x 1047 de proteine cu 100 de reziduuri ar putea fi rearanjate de mai multe ori în secvențe diferite în perioada de timp a pământului, șansele ca o secvență corectă să fie produsă încă nu sunt nici pe aproape realiste. Luați în considerare că există „doar” 1,45 x 1017 secunde în epoca mitică evoluționistă a pământului.11 Se poate calcula că fiecare proteină cu 100 de reziduuri din acel pământ ipotetic ar trebui să se rearanjeze în medie de 2,67 x 1065 ori pe secundă pentru a încerca toate combinațiile posibile!12 Moleculele de 100-aminoacizi nu ar putea nici măcar să se apropie de asamblarea și dezasamblarea rapidă. Este imposibil din punct de vedere fizic.

 

O vârstă de 4,6 miliarde de ani este o perioadă extrem de lungă, cu siguranță, dar bănuiesc că evoluționiștii ar dori să fi ales un număr mult mai mare pentru vârsta pământului și a universului. Devine evident de ce evoluționiștii nu se grăbesc niciodată să arate numărul real asociat cu probabilitățile vieții care apare întâmplător. Amintiți-vă, am examinat doar o mică proteină de 100 de aminoacizi. Aceleași calcule ar putea fi efectuate având în vedere că avem nevoie de cel puțin cele 75 de proteine menționate mai sus pentru a avea un sistem de auto-replicare. Pentru 75 de proteine de aceeași dimensiune, probabilitatea de a obține secvențele corecte pentru toate acestea ajunge la 207500 sau 3,7779 x 109700!!! (Este corect, aproape 9700 de zerouri.)

 

Chiar dacă ar exista oceane pline de aminoacizi care încercau tot felul de combinații diferite, o moleculă formată corect în Oceanul Indian nu va putea coopera foarte ușor cu o altă moleculă formată corect în Oceanul Atlantic. Nicio secvență corectă de aminoacizi nu ar putea interacționa cu o altă proteină funcțională care s-a întâmplat să apară în aceeași locație fizică, dar cu un an mai târziu. Într-adevăr, gândul chiar și la o singură proteină funcțională care apare întâmplător necesită o credință oarbă care nu înțelege sau nu poate înțelege numerele! Astfel de gânduri sunt pură fantezie și nu au nicio legătură cu știința.

 

Nu este de mirare că evoluționiștii nu au venit cu niciun scenariu specific care să explice modul în care viața a apărut din substanțele chimice non-vii. Poveștile prezentate sunt ca basmele cu ceva știință pentru a le face să pară cultivate. Un manual popular de biochimie recunoaște că nu există dovezi fizice pentru tranziția vieții de la non-viață:

 

Prin urmare, sistemul nostru ipotetic de sinteză a acidului nucleic este analog schelei utilizate în construcția unei clădiri. După ce clădirea a fost ridicată, schela este îndepărtată, fără a lăsa dovezi fizice că a fost vreodată acolo. Prin urmare, majoritatea afirmațiilor din această secțiune trebuie considerate drept presupuneri. Fără a fi asistat la eveniment, pare puțin probabil să fim siguri cu privire la modul în care a apărut viața13.

 

Departe de a fi presupuneri, numeroasele scenarii evolutive înșelătoare par să nu fie nimic altceva decât mituri părtinitoare care apar din dorința disperată de a-l exclude pe Dumnezeu din vieți și conștiințe.

 

Cum răspund evoluționiștii la probabilitatea nulă a vieții care apare întâmplător? Textul citat mai sus pune și apoi răspunde la întrebarea: „Atunci, cum a apărut viața? Răspunsul, cel mai probabil, este că a fost ghidată în conformitate cu principiul darwinian al supraviețuirii celui mai potrivit așa cum se aplică la nivel molecular.”14 Faptul cheie de remarcat aici este că selecția naturală nu poate acționa decât dacă există funcționalitate, prezența moleculelor auto-replicante asupra cărora se acționează. Am văzut deja că niciun astfel de sistem nu ar putea apărea întâmplător. Viața în totalitatea ei trebuie să fi fost creată de la început, așa cum ne-a spus Dumnezeu.

 

Autor: John P. Marcus

Editat de: Dr John Ashton

Sursa: Creation.com | In Six Days – Why 50 Scientists Choose to Believe in Creation

 

Traducător: Cristian Monea

 

[1] ADN înseamnă acid dezoxiribonucleic.

 

[2] Aproximativ 1/100 de milimetru în diametru.

 

[3] O celulă umană conține 3 x 109 baze nucleotidice (litere genetice) în doar una din cele două copii ale ADN-ului prezent în celule.

 

[4] ARN înseamnă acid ribonucleic, care este foarte asemănător cu ADN, dar conține o moleculă suplimentară de oxigen.

 

[5] Această cifră este pentru sistemele procariote „simple”; în sistemele eucariote mai complexe, nu numai că există mai multe proteine implicate în formarea complexului ARN polimerază (adică, 911 proteine), există trei complexe ARN polimerază diferite, specializate pentru sinteza diferiților ARN, inclusiv ARNm, ARNr și ARNt.

 

[6] Trifosfații nucleozidici: ATP, GTP, UTP și CTP. Aceste elemente de bază sunt substanțe chimice relativ complexe și necesită energie, substanțe chimice precursoare și proteine ca să fie disponibile pentru sinteza ARN,

 

[7] Aceasta este cifra pentru procariote; pentru eucariote sunt implicate 73 de proteine diferite și 4 ARNr.

 

[8] Împărțiți masa pământului de 5,9728 x 1027g la 110g/mol, masa medie a aminoacizilor, pentru a determina că ar exista aproximativ 5,4298 x 1025 moli de aminoacizi; înmulțiți acest număr cu numărul lui Avogadro (6,023 x 1023) pentru a determina numărul de molecule de aminoacizi prezente.

 

[9] Adică proteine care conțin câte 100 de aminoacizi fiecare. Mărimea proteinei noastre ipotetice este, de fapt, mai mică decât majoritatea proteinelor care apar în natură.

 

[10] Numărul secvențelor posibile (1,268 x 10130) împărțit la numărul de proteine disponibile cu 100 de reziduuri (3,27 x 1047) = 3,88 x 1082..

 

[11] Șaizeci de secunde pe minut x 60 min/h x 24 h/zi x 365,26 zi/an x 4,6 miliarde de ani = 1,45 x 1017 secunde.

 

[12] Combinațiile de 1,268 x 10130 secvențe împărțite la 3,27 x 1047 proteine care pot fi rearanjate = 3,88 x 1082 rearanjamente necesare pentru fiecare protein cu 100 de reziduuri, dacă toate combinațiile vor fi încercate. 3,88 x 1082 rearanjări pe proteină împărțit la 1,45 x 1017 secunde = 2,67 x 1065 rearanjări pe proteină pe secundă. Aceasta este o simplificare excesivă, deoarece presupune că fiecare protein cu 100 de reziduuri nu ar încerca niciodată aceeași secvență de două ori și că toate posibilitățile ar fi în mod necesar încercate.

 

[13] Donald Voet și Judith G. Voet, Biochemistry, John Wiley and Sons, New York, p. 23, 1995.

 

[14] Ibid.

 

https://facerealumii.ro/john-marcus/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Dr. John Morris: „Sistemele vii poartă semnătura activității creatoare a lui Dumnezeu și nu ar putea fi rezultatul proceselor întâmplătoare”

 

John Morris 50 de oameni de știință creaționiști

 

Vă prezentăm pe site-ul nostru o serie de 50 personalități, doctori în știință, care cred în Dumnezeu, Creatorul întregului Univers. Acest articol face parte din cartea In six days în care fiecare om de știință are dedicat un capitol în care-și expune părerea sa despre motivul pentru care susține literal creația, așa cum este expusă în Biblie.

 

Dr. John Morris, inginer geolog

 

John Morris

Dr. Morris este președintele Institutului pentru Cercetarea Creației. Deține o licență în inginerie civilă de la Institutul Politehnic Virginia, un masterat și un doctorat în inginerie geologică de la Universitatea din Oklahoma. Este membru al Asociației Americane a Geologilor Petrolieri și al Societății Inginerilor Petrolieri. Este autorul mai multor cărți care vizează originile și Biblia.

 

Există două categorii de dovezi la care continui să revin ca o confirmare a creației: (1) cea a proiectării și a ordinii incredibile în sistemele vii și (2) separarea tipurilor de bază ale corpurilor plantelor și animalelor din registrul fosil.

 

În ceea ce privește proiectarea, chiar și cel mai mic organism unicelular, genul despre care evoluționiștii spun că este similar cu cele care au evoluat spontan din substanțe chimice non-vii, are o complexitate care depășește propria noastră capacitate de a înțelege, darămite de a recrea. Oamenii de știință abia acum încep să înțeleagă modul în care funcționează celula, care gene îndeplinesc anumite funcții etc., dar nu au nicio idee despre modul în care aceste sisteme ar fi putut proveni din procese naturale. Chiar și cea mai simplă celulă este mai complexă decât un super-calculator și, cu toate acestea, evoluționiștii atribuie un design mult mai mare întâmplării în numele științei atunci când se referă la originea și evoluția vieții.

 

Celula a fost comparată, nu doar cu un super-calculator, ci cu o metropolă înfloritoare plină de industrii, clădiri și fabrici, fiecare conținând super-calculatoare, toate conlucrând pentru a face această metropolă să funcționeze. Capacitatea unei celule de a-și îndeplini varietatea de funcții, de a se repara atunci când este deteriorată și de a se reproduce prin urmași cu o complexitate similară depășește capacitatea oricărui obiect creat de ingeniozitatea umană. Evident, sistemele vii poartă semnătura activității creatoare a lui Dumnezeu și nu ar putea fi rezultatul proceselor întâmplătoare.

 

În timp ce studiul sistemelor vii ne oferă dovezi în prezent că viața nu ar fi putut apărea întâmplător, un studiu al registrului fosil ne oferă o indicație despre cum era acea viață în trecut. Încă o dată vedem o complexitate și o varietate de neimaginat, dar nu găsim deloc dovezi ale originilor evolutive. Dacă a avut loc evoluția, trebuie să fi implicat nenumărate forme „între” între diferitele tipuri de plante și animale. Cu toate acestea, registrul fosil nu conține astfel de forme intermediare, iar evoluționiștii sunt lăsați să se lupte pentru a explica cum animalele ar fi putut descinde de la presupuși strămoși comuni fără a lăsa nicio urmă de fosilă.

 

Fosilele arată (1) că formele de viață se manifestă puțin sau deloc modificări în timpul istoriei lor, (2) că majoritatea tipurilor de fosile sunt practic identice cu descendenții lor vii, (3) că tipurile de fosile apar în registrul fosil fără descendențe ancestrale și (4) că organismele fosilizate fie au dispărut, fie au supraviețuit până în prezent. Este exact ceea ce s-ar fi întâmplat dacă a avut loc creația. Registrul fosil, deși este vag compatibil cu poveștile evolutive, favorizează în mod clar interpretarea creaționistă.

 

Cu toate acestea, adevărata cheie pentru rezolvarea controversei creație/evoluție se află într-un studiu al vârstei pământului. Evoluția necesită perioade lungi de timp, dar dacă pământul este mult mai tânăr, așa cum ne învață Biblia, atunci evoluția este și mai absurdă. Evident, de vreme ce oamenii de știință se limitează la un studiu al dovezilor prezente, nu pot să se întoarcă în timp și să observe procesele din trecut. Ceea ce studiem sunt rezultatele proceselor din trecut.

 

Ca geolog, sunt convins că suprafața pământului pare să fi fost modelată și remodelată în trecut de un cataclism incredibil de dinamic. Potopul biblic ne oferă cheia. Dacă s-ar fi întâmplat un astfel de Potop, așa cum spune Biblia, s-ar fi realizat o mare activitate geologică. Ar fi erodat materialul dintr-un loc și l-ar fi depus în alt loc, iar în acele sedimente noroioase ar fi fost animale și plante care au murit în acel Potop. În timp, acele sedimente s-ar fi solidificat, devenind roci sedimentare, iar animalele și plantele s-ar fi întărit, devenind fosile. Astfel, din perspectiva geologiei inundațiilor, rocile și fosilele sunt rezultatele Potopului din zilele lui Noe.

 

Cu toate acestea, evoluționiștii consideră că fosilele sunt dovada tranziției evolutive și consideră că unitățile de rocă conțin dovezi de milioane și miliarde de ani. Eu consider că interpretează greșit aceste dovezi, folosindu-le în mod greșit în sprijinul evoluției și al unui pământ vechi. Fără registrul geologic și cel fosil, nu există dovezi demne de numele folosite de evoluție și de conceptele pământului vechi. Astfel, problema de bază este Potopul din zilele lui Noe.

 

Închiși în prezent, întrebându-se despre istoria neobservată, oamenii de știință nu sunt lipsiți de instrumente. Tehnica adecvată de utilizat în evaluarea modelelor concurente ale istoriei pământului este ca susținătorii să își formuleze modelele cât mai bine posibil și apoi să facă „predicții” despre dovezi. Acestea nu sunt predicții despre viitor, ci predicții despre natura dovezilor.

 

Dacă Potopul biblic s-a întâmplat într-adevăr așa cum descrie Biblia, atunci ne-am aștepta ca rezultatele geologice ale Potopului să arate originea lor cataclismică, rezultatul proceselor care afectează ratele și intensități cu mult peste cele care operează în prezent, și care ar fi operat la o scară regională. Colegii mei evoluționiști susțin că procesele lente și treptate au fost responsabile pentru unitățile geologice în timp ce operau la scară locală. După ce am formulat cele două modele concurente, putem trece la dovezi și vedea care set de predicții se potrivește cel mai bine.

 

În timp ce creaționiștii susțin de zeci de ani și așa cum încep să recunoască chiar și geologii laici, vedem multe dovezi ale catastrofei în registrul geologic. De la tulburări la tempestite până la dovezi ale activității uraganelor etc., etc., catastrofismul devine regula în geologie. Mai mult, trasând întinderea suprafețelor acestor depozite, putem vedea că produsele acestor evenimente cataclismice din trecut au funcționat la scară regională sau continentală, cu indicii către o continuitate globală.

 

Deși nu am văzut evenimentele care au loc, rezultatele acestora susțin doctrina biblică a unui Potop cataclismic global și nu susțin deloc ideile evolutive standard. Dacă într-adevăr aceste roci și fosile sunt rezultatul unui Potop global, atunci nu există dovezi pentru evoluție și nici pentru un pământ vechi.

 

Uneori apar întrebări la care nu pot răspunde imediat pe baze științifice, dar ori de câte ori apar, mă întorc la roci și fosile și îmi amintesc că Potopul din zilele lui Noe este, în mod evident, cauza lor supremă. Mai mult, deși nu înțeleg toate detaliile, sunt încrezător că modelul secular al proceselor lente și treptate nu este capabil să explice multele trăsături ale dovezilor din trecut.

 

Încrederea mea reală în creație și pământul tânăr provine, desigur, din Scriptură. Puține doctrine sunt prezentate cu o asemenea claritate în Scriptură precum creația recentă și Potopul global. Cuvântul „zi” din Facerea 1 și Ieșire 20:11 etc., poate însemna doar o zi solară. Faptul că Dumnezeu a creat diferitele tipuri de plante și animale „după felul lor”, așa cum s-a repetat de zece ori în Facerea 1, le interzice clar să fi descins cu modificări de la tipurile existente anterior. Repetarea continuă a termenilor globali în contextul Potopului elimină orice posibilitate de inundație locală. Desigur, Iisus a confirmat creația, Potopul și pământul tânăr, așa cum au făcut și ceilalți scriitori ai Noului Testament, în special Petru și Pavel.

 

Ca om de știință și creștin, încrederea mea în Cuvântul lui Dumnezeu este confirmată de fiecare dată când mă uit la dovezile științifice, iar de fiecare dată când mă uit la dovezile științifice, înțelegerea mea despre Cuvântul lui Dumnezeu este sporită. Cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu și lumea lui Dumnezeu sunt atât înregistrări exacte de auto-autentificare, cât și consemnări reciproce ale trecutului neobservat.

 

 

Autor: John Morris

Editat de: Dr John Ashton

Sursa: Creation.com | In Six Days – Why 50 Scientists Choose to Believe in Creation

 

Traducător: Cristian Monea

 

https://facerealumii.ro/john-morris/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

50 de oameni de știință creaționiști- Dr. Andrew Snelling: Dovezile științifice, înțelese corect, sunt în concordanță totală cu relatarea biblică a creației

 

 

Snelling Andrew   

 

Vă prezentăm pe site-ul nostru o serie de 50 personalități, doctori în știință, care cred în Dumnezeu, Creatorul întregului Univers. Acest articol face parte din cartea In six days în care fiecare om de știință are dedicat un capitol în care-și expune părerea sa despre motivul pentru care susține literal creația, așa cum este expusă în Biblie.

 

Dr. Andrew Snelling, geolog

 

Andrew Snelling

Dr. Snelling a fost editor al publicației Journal of Creation din Australia. Deține o licență în geologie de la Universitatea din New South Wales și un doctorat în geologie de la Universitatea din Sydney. Dr. Snelling a lucrat mai mult de 15 ani în domeniul cercetării creației, mai întâi în Australia și acum la Institutul pentru Cercetarea Creației din Statele Unite. Este autorul mai multor lucrări tehnice care se ocupă de probleme de origine și, în special, de probleme de datare radioactivă.

 

Deci, de ce cred în relatarea biblică a creației lui Dumnezeu pe parcursul a șase zile literare ca origine a vieții pe pământ, urmată mai târziu de o catastrofă geologică globală de un an care a remodelat total suprafața pământului, așa cum este descris în relatarea biblică a Potopului lui Noe? Motivul este că Biblia ne învață în mod clar o creație literală în șase zile și un potop global, nu numai în capitolele de început ale Cărții Facerii, ci și în Vechiul și Noul Testament, inclusiv prin confirmarea lui Iisus Hristos Însuși.

 

Indiferent cât de inteligenți suntem noi, oamenii de știință, în cercetarea noastră, putem doar studia toate dovezile astăzi (așa cum există ele astăzi) și apoi să le extrapolăm înapoi în trecut. Procedând astfel, trebuie să facem presupuneri și nu putem fi niciodată absolut siguri că ipotezele noastre sunt corecte și, prin urmare, nici dacă interpretarea noastră a ceea ce s-a întâmplat în trecut este corectă. Pe de altă parte, Biblia pretinde de peste 3000 de ori că este Cuvântul Dumnezeului transcendent, personal, care a existat dintotdeauna, care este atotștiutor și sincer.

 

Mai mult, atunci când comparăm relatarea biblică a originii vieții și a Potopului global cu viziunea evoluționistă a milioane de ani și miliarde de vietăți care trăiesc și mor în nenumărate epoci geologice, ar trebui să fie imediat evident pentru orice persoană care gândește că există contradicții ireconciliabile.

 

Într-adevăr, dacă interpretarea evoluționistă a dovezilor este adevărată, atunci Dumnezeu n-ar fi putut crea lumea în șase zile literare, de la început fără moarte prin vărsare de sânge, iar toți oamenii și animalele aerobe (de uscat) nu pot fi descendenți din cei opt oameni și toate animalele aerobe care se aflau pe arca, pe care Noe a construit-o la porunca lui Dumnezeu. Astfel, primele capitole din Cartea Facerii sunt pline de erori și pot fi respinse, la fel ca toate referințele la creația lui Dumnezeu și la Potopul lui Noe în multe alte cărți din Vechiul și Noul Testament.

 

Aceasta înseamnă, de asemenea, că Dumnezeu îi spunea lui Moise și copiilor lui Israel o minciună atunci când le-a dat cele Zece Porunci și le-a poruncit să țină o săptămână de șapte zile, la fel cum a ținut El Însuși o săptămână (de creație) literală de șapte zile, ceea ce ar însemna că El era deja vinovat că Și-a încălcat propria Sa nouă poruncă. Mai mult, Iisus Hristos Însuși trebuie să fi mințit și atunci când s-a referit la creația lui Dumnezeu și la zilele lui Noe, Arca și Potopul, deci El nu poate fi ceea ce El a pretins că este („calea, adevărul și viața”) sau „Fiul lui Dumnezeu”.

 

Rezultă atunci că, luând decizia cu privire la veridicitatea acestor evenimente, așa cum sunt consemnate în Biblie, în cele din urmă de către Dumnezeu Însuși, așa cum se susține, nu există niciun motiv pentru care veridicitatea Bibliei nu poate fi testată istoric și științific. Aceasta nu înseamnă că Biblia este un manual de știință și istorie, ci mai degrabă că, dacă este adevăr, atunci ori de câte ori se referă la chestiuni de istorie și știință, acestea ar trebui să poată fi verificate prin mijloacele normale de investigații științifice și istorice.

 

Cu alte cuvinte, dacă ceea ce citim în Biblie este adevărat, atunci dovezile din lumea pe care a creat-o Dumnezeu și apoi a judecat-o printr-un potop catastrofal global, ar trebui să fie în concordanță cu ceea ce înregistrează Biblia despre acele evenimente. Așa si este. Sunt convins, la fel ca mulți alți oameni de știință, că dovezile susțin în mod covârșitor aceste afirmații pe care Biblia le face despre originea vieții și istoria pământului.

 

De exemplu, în calitate de geolog, întâlnesc multe fosile în straturile de roci expuse de la suprafața pământului, ca rămășițe ale animalelor și plantelor care au trăit odinioară pe pământ, dar acum sunt moarte, îngropate și conservate în roci. La fel ca biologii care studiază vietățile, încă pot vedea printre rămășițele păstrate ale creaturilor moarte dovada lucrării creative a lui Dumnezeu. Într-adevăr, dacă viața a fost creată mai degrabă de un Dumnezeu personal transcendent, decât de mecanismele impersonale aleatoare ale evoluției, atunci creaturile, vii sau moarte, ar trebui să prezinte dovezi că au fost create de un proiectant. Așa si este.

 

Dovezi de proiectare

Poate că exemplul meu preferat este cel al trilobiților, artropodele (nevertebratele cu picioare articulate) dispărute și care se găsesc doar ca fosile la nivel mondial. De exemplu acestea apar printre primele fosile din așa-numitele roci cambriene și sunt fosilele cele mai de jos, multi-celulare cu părți dure găsite în Marele Canion. Adesea privite ca vietăți primitive, anatomia lor dezvăluie că sunt, probabil, cele mai complexe dintre toate creaturile nevertebrate. Se crede că au fost creaturi marine, deoarece fosilele lor se găsesc în mod obișnuit împreună cu rămășițele creaturilor care trăiesc și astăzi în oceane.

 

Mai mult, se pare că au avut un set de branhii asociate cu fiecare picior. Carapacea animalului este, de obicei, divizibilă în trei secțiuni sau lobi – cap, torace și coadă. Prin urmare, numele animalului (tri pentru trei și lobit pentru lobi). Datorită picioarelor și antenelor articulate, trilobiții sunt clasificați împreună cu homarii, crabii, scorpionii, păianjenii și insectele. Picioarele le solicită sisteme musculare complexe și, datorită asemănării lor cu artropodele moderne, se crede că trilobiții au un sistem de circulație, inclusiv o inimă. De asemenea, aveau un sistem nervos foarte complex, așa cum indică antenele, care probabil aveau o funcție senzorială și prezența ochilor la multe specii.

 

Într-adevăr, unii oameni de știință cred că ochii agregați ai unor trilobiți reprezintă cele mai sofisticate sisteme optice utilizate vreodată de orice organism. Acest tip de ochi este unul compus, alcătuit din multe lentile simple, fiecare concepută special pentru a corecta aberația sferică, permițând astfel trilobiților să vadă o imagine nedistorsionată sub apă. Proiectul fizic elegant al ochilor trilobiților folosește, de asemenea, principiul lui Fermat, condiția Abbe a sinusurilor, legile refracției ale lui Snell și compensează optica cristalelor birefringente. Un astfel de sistem optic prezintă toate dovezile că a fost construit de un proiectant extrem de genial!

 

Complexitatea extraordinară a trilobitului justifică cu greu numirea creaturii ca „primitivă”, dar aici se află dilema pentru evoluționiști. Nu există strămoși evolutivi posibili ai trilobiților în straturile de rocă de sub locul unde se găsesc aceștia, de exemplu, în Marele Canion. De fapt, trilobiții apar brusc în registrul geologic, ca vietăți complet formate și integrate cu cele mai sofisticate sisteme optice utilizate vreodată de orice organism, fără niciun indiciu sau urmă de strămoș în numeroasele straturi de rocă de dedesubt. Nu există absolut niciun indiciu cu privire la modul în care a apărut complexitatea uimitoare a trilobiților și, astfel, ei indică destul de clar proiectarea și crearea prin poruncă, așa cum putem prezice pe baza relatării biblice din Facere.

 

Dovezi ale Potopului

În calitate de geolog, mă interesează și relatarea biblică a istoriei pământului, în special Potopul catastrofal global din zilele lui Noe, ce a durat peste un an, care trebuie să fi remodelat total întreaga suprafață a globului. De fapt, pe baza descrierii biblice a evenimentului, este logic să se prevadă că ar lăsa în urmă miliarde de animale și plante moarte îngropate în sedimente erodate și depozitate de apele inundațiilor, care ar sfârși prin a fi fosile în straturi de rocă așezate de apă pe tot globul. Și exact aceasta găsim – straturi de roci sedimentare depozitate de apă care conțin fosile pe tot pământul.

 

Există dovezi impresionante că depunerile fosilizate și straturile de roci s-au format catastrofal. Există, de asemenea, multe indicații că nu au existat milioane de ani, sau chiar mii, între diferitele unități de rocă. Secvența de roci din Marele Canion este un exemplu. Nu numai că se poate demonstra că fiecare dintre unitățile de rocă expuse în pereții canionului trebuie să se fi format foarte rapid în condiții catastrofale de apă, dar nu există decalaje semnificative de timp între diferitele straturi de rocă. Astfel, timpul total necesar pentru a așeza aproximativ 1200 de metri de straturi de roci se încadrează în limitele de timp prevăzute de Biblie pentru evenimentul Potopului.

 

Ceea ce este, de asemenea, spectaculos în zona Marelui Canion, din nordul statului Arizona, este scara și magnitudinea unităților de rocă și minunatul canion în sine. Se poate merge fizic în sus și în jos de-a lungul secvenței unităților de rocă de dinaintea Potopului, și apoi chiar prin evenimentul Potopului până la timpul de după Potop. Deși secvența nu este completă, există puține locuri în care o secvență atât de completă este expusă pe deplin și există atât de multe dovezi pentru Potop și natura sa catastrofală.

 

Niciun geolog nu neagă că oceanele au acoperit odată pământul, deoarece rocile care conțin fosile marine pot fi găsite astăzi la altitudini deasupra nivelului mării, oriunde de la 1,6 la 8 km. Faptul că apele oceanului ar fi trebuit să acopere pământul este exact ceea ce ne-am aștepta să se întâmple în timpul unei inundații globale, în timp ce mișcările pământului concomitente cu apele de inundații în retragere ar trebui să lase straturi cu fosile marine la înălțimi considerabile, după cum observăm, de exemplu, în Himalaya.

 

În Australia, fără îndoială, una dintre cele mai impresionante zone care demonstrează depunerile catastrofale din timpul Potopului este Ayers Rock (sau Uluru). Scara paturilor de gresie care au fost răsturnate pentru a forma stânca oferă o mărturie clară asupra scării depunerilor din timpul Potopului. Mineralele care alcătuiesc gresia sunt o mărturie a vitezei cataclismice a procesului de depunere și a vârstei tinere a acestui relief deșertic formidabil.

 

Cercetare

Cercetarea a fost întotdeauna o componentă importantă a responsabilităților mele și, în ultimii ani, mi-a fost posibil să măresc efortul de cercetare prin munca de colaborare și concentrarea asupra investigării metodelor de datare radioactivă prin colectarea de probe și realizarea analizelor de laborator. În acest fel, dovezile care sunt adunate și sistematizate în mod cuprinzător se dovedesc a fi în totalitate în concordanță cu înregistrarea biblică a creației în șase zile și cu un Potop catastrofal global.

 

Există trei proiecte de colaborare internaționale importante. În primul rând este proiectul modelului Potopului cu creaționiștii americani, doctorii Steve Austin, John Baumgardner, Russ Humphreys, Larry Vardiman, și Kurt Wise. Încercăm să obținem o înțelegere cuprinzătoare a datelor geologice dintr-o perspectivă biblică a istoriei pământului, centrată pe ceea ce s-a întâmplat în timpul, înainte și după Potop, până în prezent.

 

Am sugerat că tectonica plăcilor catastrofală poate oferi un mecanism adecvat pentru mișcările pământului și activitatea tectonică, „sprint” continental (mai degrabă decât „derivă”) și modele de sedimentare și activitate vulcanică în timpul evenimentului Potopului. Așadar, am prezentat o lucrare preliminară pe această temă la cea de-a Treia Conferință Internațională despre Creaționism de la Pittsburgh, în 1994. Modelul nostru încă are probleme de depășit, dar rămânem încrezători că se va dovedi funcțional și unificator.

 

Într-un proiect separat, dar înrudit, Dr. Kurt Wise și cu mine, cu suportul tehnic al calculatorului de la Donna Richardson și cu ajutorul celorlalți pentru colectarea datelor, dezvoltăm o bază de date geologică globală utilizând software sofisticat care ne-a fost donat, în mare măsură, în acest scop. Acest proiect implică înregistrarea tuturor datelor geologice cunoscute în fiecare zonă de pe glob – o sarcină enormă și descurajantă.

 

Baza de date ne va permite să analizăm tiparele geologice globale pentru diferite tipuri de roci, fosile, „date” radiometrice, indicații în roci ale direcțiilor actuale ale curentului de apă și multe altele. Privind imaginea de ansamblu, sperăm să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat în timpul Potopului. La urma urmei, Potopul a fost un eveniment global; prin urmare, ne-am aștepta să găsim modele globale de sedimentare, activitate vulcanică, depozite minerale etc. Deși este un proiect pe termen lung, acesta este strategic, deoarece ne va permite să facem afirmații importante pe baza datelor brute.

 

Într-un sub-proiect, am făcut echipă cu astronomul Dr. Danny Faulkner pentru a analiza tiparele de impact și craterele vulcanice explozive cu trecerea registrului geologic pe pământ, în comparație cu cea a lunii și a celor mai apropiați vecini planetari ai noștri, Venus și Marte. Există o posibilitate distinctă ca astfel de impacturi și explozii să declanșeze cicluri de sedimentare catastrofală în timpul Potopului, activitate vulcanică coroborată cu mișcările plăcilor și multe altele.

 

Un al treilea proiect internațional de colaborare se concentrează pe metodele de datare radioactivă. Deși ușor discreditate din cauza defectelor de bază ale metodelor și a rezultatelor anormale, tiparele de „date” care sunt în concordanță cu scara de timp evolutivă sunt încă o provocare majoră pentru relatarea biblică a istoriei pământului. Ar fi un avans puternic să putem explica datele „bune” acceptate de evoluționiști și datele anormale pe care le resping, în termeni diferiți de „vârste”.

 

Deci lucrez cu doctorii Steve Austin, John Baumgardner, Eugene Chaffin, Don DeYoung, Russ Humphreys, și Larry Vardiman, în proiectul de cercetare RATE (Radioisotopes and the Age of The Earth  – n.t., Radioizotopi și Vârsta Pământului). Până în prezent, au apărut două posibilități – ratele de dezintegrare radioactivă ar fi putut fi foarte rapide în momentul creării și/sau Potopului și/sau „vârstele” reprezintă modele legate de structura geochimică primordială a interiorului pământului, în special mantaua, și de procesele de reciclare a rocilor în timpul Potopului.

 

Legat de participarea mea la proiectul RATE, există un număr din ce în ce mai mare de studii de caz în care sunt vizate anumite unități geologice pentru prelevarea de probe și analize de laborator, pentru a testa posibile explicații geochimice pentru raporturile radioizotopice din roci. Până în prezent, aceste studii de caz implică eșantioane din Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Marele Canion și alte părți din SUA. Rezultatele inițiale se dovedesc a fi de mare ajutor în misiunea noastră.

 

De exemplu, s-au găsit „vârste” anormale de până la 3,5 milioane de ani pentru fluxurile de lavă din 1954 la Mt. Ngauruhoe, pe Insula de Nord a Noii Zeelande, și s-a demonstrat că acestea au fost cauzate de excesul de argon radiogen care a venit din zona sursei  acestora din manta și a fost captat în lave când s-au răcit. Mai mult, un studiu al literaturii confirmă faptul că argonul poate reflecta concentrația primară de argon în mantaua pământului și nu ar fi fost obținut din dezintegrarea radioactivă, chiar dacă nu se distinge de argonul astfel produs.

 

La rândul său, acest lucru înseamnă că, în cazul fluxurilor de lavă antice a căror vârstă adevărată nu o cunoaștem, nu putem fi siguri că argonul măsurat în roci provine din dezintegrarea radioactivă a potasiului și, astfel, argonul măsurat nu poate indica „vârsta” adevărată, contrar principiilor implicate în metodele de datare radioactivă potasiu-argon și argon-argon. Această muncă a fost raportată într-o lucrare livrată la A Patra Conferință Internațională despre Creaționism de la Pittsburgh, în 1998, și a câștigat Premiul de Excelență Tehnică.

 

Alte proiecte de cercetare au vizat, de asemenea, probleme geologice specifice, care de multă vreme par să fie în contradicție cu relatarea biblică a istoriei pământului și care au fost greu de rezolvat. Două astfel de probleme sunt schimbările metamorfice din roci în regiuni mari ale scoarței terestre datorate temperaturilor și presiunilor ridicate și amplasarea și răcirea în scoarța terestră a corpurilor mari de rocă topită, cum ar fi graniturile. S-a considerat, în mod convențional, că ambele procese geologice au durat milioane de ani și astfel au fost citate persistent de cei care sunt împotriva scării timp biblice referitoare la crearea vieții și istoriei pământului.

 

Cu toate acestea, lucrările din Journal of Creation și prezentate la cea de-a Treia Conferință Internațională despre Creaționism, ambele din 1994, au arătat că schimbările metamorfice regionale necesită temperaturi scăzute până la moderate pe o scară de timp scurtă, în prezența apelor hidrotermale și reflectă zonările compoziționale a sedimentelor originale și a mineralelor constitutive. Ultima lucrare a câștigat Premiul de Excelență Tehnică la conferința respectivă.

 

La fel, s-a demonstrat acum într-o lucrare prezentată la a Patra Conferință Internațională despre Creaționism, în 1998, că pătrunderea și răcirea corpurilor mari de magmă granitică necesită doar sute până la câteva mii de ani, expulzarea apei magmatice conținute provocând fracturi și pierderea rapidă de căldură prin convecție, prin amestecarea și circulația cu apa subterană. Cercetările în aceste probleme geologice și altele continuă astfel să verifice acuratețea relatării biblice a istoriei pământului și a vieții.

 

Concluzie

Cred în creația literală a vieții de către Dumnezeu în șase zile, și în distrugerea vieții și a pământului de către Dumnezeu printr-un Potop global cataclismic de un an, din două motive – în primul rând, deoarece Biblia înregistrează în mod clar aceste evenimente ca fiind reale, o istorie literală și, în al doilea rând, deoarece dovezile științifice, înțelese corect, sunt în concordanță totală cu această relatare biblică. În calitate de geolog, consider că cercetarea științifică a lumii lui Dumnezeu este foarte satisfăcătoare și exaltantă, pentru că întotdeauna descopăr că în cele din urmă dovezile din lumea lui Dumnezeu sunt în acord cu ceea ce am citit în Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Autor: Andrew Snelling

Editat de: Dr John Ashton

Sursa: Creation.com | In Six Days – Why 50 Scientists Choose to Believe in Creation

 

Traducător: Cristian Monea

 

https://facerealumii.ro/andrew-snelling/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Miracolul de la Lourdes l-a făcut pe ateul laureat al Premiului Nobel să-l redescopere pe Dumnezeu. Știința nu a găsit nici până astăzi vreo explicație

 

Ovidiu Drugă

 

 

Miracolul de la Lourdes l-a făcut pe ateul laureat al Premiului Nobel să-l redescopere pe Dumnezeu. Știința nu a găsit nici până astăzi vreo explicație

 

Din cuprinsul articolului

Un caz medical disperat

Miracolul pe care știința nu-l poate nici acum explica

Vestea despre minune ajunge în presă, iar Carrel se vede nevoit să intervină

Silit să plece de la facultatea de Medicină din Lyon

 

 

Alexis Carrel se întoarce la Dumnezeu

 

Catalogarea celor care cred în Dumnezeu drept bigoți și „pupători de moaște” a devenit o regulă în zilele noastre, mai ales în rândul tinerilor cu carte. „Cum să mai crezi în asemenea bazaconii în mileniul trei, când știința…”. îți vor spune ei cu superioritate. Și, totuși, oameni de știință, cu o pregătire mult mai riguroasă decât tinerii care ne dau lecții, au sfârșit prin a recunoaște adevărul. Printre acești savanți  se află și medicul și biologul Alexis Carrel (1873- 1944), laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1912.

Alexis Carrel este cunoscut pentru studiile sale în domeniul chirurgiei și, în special al chirurgiei vasculare. Studiile sale privind chirurgia experimentală, în special vasculară, și transplantul de țesuturi și organei-au adus în 1912 Premiul Nobel pentru Medicină. Dar Carell rămâne în istorie nu numai ca savant, ci și pentru că, întâmplător, a fost martorul ocular al unuia dintre miracolele de la Lourdes.

 

Un caz medical disperat

 

Faptele misterioase s-au petrecut cu zece ani înainte ca Alexis Carell să fie distins cu prestigiosul premiu. În 1902, un medic cu care era prieten l-a rugat pe Carrel să-l ajute cu îngrijirea pacienților bolnavi care plecau cu trenul de la Lyon la Lourdes. Carrel, deși primise o educație religioasă, era un agnostic. Nu credea că la Lourdes , locul unde se spune că Dumnezeu îi vindecă pe cei cărora medicii nu au ce le face, se întîmplă minuni. A consimțit să-și ajute prietenul, mai ales că bănuia că în spatele miracolelor se ascund cauze naturale. În tren, a întâlnit-o pe Marie Bailly, care suferea de peritonită acută tuberculoasă și o distensie abdominală (creștere în volum a abdomenului) de proporții. Deși Marie Bailly era pe jumătate conștientă, Carrel credea că pacienta va muri destul de repede după ce va ajunge la Lourdes – dacă nu cumva înainte. Și alți medici din tren erau de aceeași părere.

 

Miracolul pe care știința nu-l poate nici acum explica

 

Când trenul a ajuns la Lourdes, Marie a fost dusă la Grotă, unde au fost turnate trei ulcele de apă peste abdomenul ei. Mai întâi, a simțit o durere cumplită. Apoi, durerea s-a mai diminuat. În cele din urmă, după a treia ulcea, Marie a avut o senzație plăcută. Abdomenul a început să se micșoreze, iar pulsul i-a revenit la normal. Carrel stătea în spatele lui Marie (împreună cu alți medici), luând notițe pe măsură ce apa îi era turnată peste abdomen. „Abdomenul foarte întins și foarte dur a început să se aplatizeze și în 30 de minute umflătura a dispărut complet. Nu s-a observat nicio descărcare din corp”, a notat conștiincios Carell.Marie s-a așezat apoi în pat, a luat cina (fără să vomite) și s-a ridicat singură din pat. A doua zi s-a îmbrăcat singură. S-a urcat în tren, și în ciuda călătoriei, a ajuns în Lyon înviorată. Ateul Carrel era șocat. A cerut ca Marie să fie monitorizată atât de un medic, cât și de un psihiatru timp de patru luni. Oricât de greu i-ar fi fost medicului să accepte, lucrurile erau clare- Marie se vindecase. Ca să mulțumească pentru miraculoasa vindecare, Marie s-a alăturat surorilor carității și și-a dedicat viața îngrijirii bolnavilor și săracilor. Marie avea să se stingă în 1937, la vîrsta de 58 de ani.Vestea despre minune ajunge în presă, iar Carrel se vede nevoit să intervină

Deși era clar că un miracol avusese loc, Carrel ar fi vrut să evite ca numele lui să fie asociat cu minunea de la Lourdes. Știa că dacă va povesti ce a văzut ar putea să-și ruineze cariera la facultatea de medicină din Lyon. Vindecarea lui Marie Bailly era atât de evident miraculoasă (rapidă, completă și inexplicabilă) încât suibiecul a ajuns în presa din Franța și din întreaga lume. Reporterii au scris că Alexis Carrel nu credea că vindecarea este un miracol. Asta era prea de tot, era o minciună gogonată, așa că medicul scrie un răspuns public care enervează pe toată lumea. Carrel îi critică și pe credincioși, care se grăbesc să vorbească de un miracol, dar și pe medicii care refuză în mod nejustificat să ia în considerare posibilitatea unui miracol. Era clar, Carrel credea că poate fi vorba de un miracol și era prea cinstit ca să ascundă asta.

 

 

Silit să plece de la facultatea de Medicină din Lyon

 

După cum se temea Carrel, faptul că a luat în calcul posibilitatea unei vindecări miraculoase a lui Bailly a pus capăt carierei sale la facultatea de medicină din Lyon. N-a fost, însă, deloc un lucru rău. Carrel a plecat la Universitatea din Chicago și, mai apoi, a juns la Universitatea Rockefeller. În 1912, a primit Premiul Nobel pentru cercetările sale cu privire la anastomoza vasculară. Carrel s-a întors de multe ori la Lourdes și, cu o ocazie, a asistat la un al doilea miracol – vindecarea instantanee a unui băiat orb.

 

Alexis Carrel se întoarce la Dumnezeu

În ciuda acestor două minuni, Carrel nu s-a putut hotărî să afirme în mod concludent realitatea miracolelor – intervenția divină în lume.Apoi, în 1938, la un an după moartea lui Marie Bailly, Carrel s-a împrietenit cu rectorul seminarului din Rennes, care i-a spus să se consulte cu un călugăr, pr. Alexis Presse. În curând pr. Presse și Carrel au început să poarte discuții nesfârșite. În cele din urmă, în 1942, Carrel a anunțat public că el crede în Dumnezeu, în nemurirea sufletului și în învățăturile Bisericii Catolice.Doi ani mai târziu, în 1944, Carrel murea la Paris, spovedit și împărtășit părintele Presse. Omul de știință se întorcea în clipa morții în Biserica din copilăria sa.

 

 

https://evz.ro/minunea-de-la-lordes-l-a-facut-pe-laureatul-premiului-nobel-sa-l-redescopere-pe-dumnezeu-stiinta-nu-a-gasit-nici-pana-astazi-vreo-explicatie.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

65.4% DINTRE LAUREAȚII PREMIULUI NOBEL CRED ÎN DUMNEZEU

 

Patru personalități de origine română au obținut înalta distincție: Ioan Moraru (pentru Pace), Gheorghe Emil Palade (pentru Știință și Medicină), Elie Wiesel (pentru Pace) și Herta Muller (pentru Literatură). Dar dintre laureații Premiului Nobel, mai ales in stiințe, mai mult de jumătate, și-au arătat si declarat apartenența la credința crestină, demonstrând că Biblia este adevărată.Potrivit lucării 100 Years of Nobel Prize (2005), o analiză a premiilor în discuție, dintre anii 1901 și 2000 găsim că 65.4% dintre laureati s-au declarat creștini (cu 423 de premii). Crestinii au câștigat un total de 78.3% din premiile pentru Pace, 72.5% in chimie, 65.3% in fizică, 62% in medicină, 54% in economie and 49.5% în distinctiile literare!

 

https://catalindupu.wordpress.com/2014/11/04/65-4-dintre-laureatii-premiului-nobel-cred-in-dumnezeu/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Există Dumnezeu?

Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu.

 

De Marilyn Adamson

 

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nicio forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata”. Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.

 

Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin… Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.

1 Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”2 Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri…

 

1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:Planeta noastră… Are dimensiuni perfecte. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.

Pamant

Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 °C la +40 °C. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă… şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor – astfel încât apele oceanice să nu stagneze – şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul

4.

 

Apa… Deşi este incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nicio vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii.Este o diferenţă de temperatură foarte mare între punctul de fierbere şi cel de îngheţ al apei. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 37 °C.

 

Apa este un solvent universal. Această proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.

 

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.

 

Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

 

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

 

Cam 97% din apa planetei se află în oceane. Dar aici, pe Terra, există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6.

 

Creierul omenesc… Procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum simţi tastatura la degete. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte încontinuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.

 

Creierul UmanCreierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni.

 

Ochiul omenesc… Poate deosebi între 7.000.000 de culori diferite. Focalizează automat imaginea şi poate urmări nu mai puţin de 1,5 milioane de mesaje simultan.8 Evoluţia se concentrează asupra mutaţiilor şi schimbărilor survenite la organismele existente. Cu toate acestea, evoluţia singură nu poate explica pe deplin apariţia ochiului sau a creierului, adică apariţia organismelor vii, dintr-o materie lipsită de viaţă.

 

2. Există Dumnezeu? Universul a început să existe la un moment dat. Ce anume i-a provocat apariţia?

Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că universul a apărut în urma unei explozii uriaşe de energie şi lumină, căreia îi zicem acum „Big Bang”. Acesta a fost începutul a tot ce există. Începutul universului, al spaţiului, chiar şi al timpului.

 

Astrofizicianul Robert Jastrow, care se descrie drept agnostic, afirma: „În acea primă clipă a fost plantată sămânţa a tot ce s-a întâmplat în univers; toate stelele, toate planetele şi toate fiinţele vii au apărut în urma evenimentelor puse în mişcare în momentul exploziei cosmice… Atunci a apărut universul şi nu putem afla ce anume i-a provocat apariţia.”9

 

Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică, spunea că în momentul acelei explozii: „temperatura universului era în jur de o sută de mii de milioane (1011) °C” şi că „universul era plin de lumină”.10

 

Universul n-a existat dintotdeauna. A avut un început. Dar ce i-a provocat apariţia? Oamenii de ştiinţă n-au nicio explicaţie pentru această explozie bruscă de lumină şi materie.

 

3. Există Dumnezeu? Universul funcţionează după nişte legi ale naturii imuabile. Oare de ce ?

Deşi viaţa pare în mare măsură nesigură, sunt atât de multe elemente pe care putem conta zi de zi: gravitaţia rămâne la fel, cafeaua fierbinte lăsată pe masă se răceşte, planeta se învârteşte tot în 24 de ore, iar viteza luminii nu se schimbă, nici pe Terra, nici în galaxiile îndepărtate.

 

Creierul UmanDar cum se face că putem identifica legi ale naturii care nu se schimbă niciodată? Cum se face că avem un univers aşa de sistematic, aşa de trainic?

 

„Cei mai renumiţi savanţi au fost şocaţi de această ciudăţenie. Nu există o necesitate logică pentru care universul să respecte legi, darămite o lege care să respecte regulile matematice. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi, deoarece recunosc că nu e obligatoriu ca universul să funcţioneze astfel. Ne putem închipui imediat un univers în care condiţiile se schimbă imprevizibil de la o clipă la alta, chiar şi un univers în care apar şi dispar elemente.”11

 

Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel pentru electrodinamica cuantică, spunea: „Nu ştim de ce natura are caracter matematic… Chiar faptul că există legi ale naturii este un soi de minune.”12

 

4. Există Dumnezeu? Codul ADN influenţează, programează comportarea celulelor.

Orice instruire, orice învăţătură, orice pregătire se face cu un scop. Cel ce scrie un manual de instrucţiuni o face cu un scop. Ştiai că fiecare celulă din corpul nostru conţine un cod foarte detaliat, asemenea unui program miniatural de computer? După cum ştii probabil, un astfel de program este alcătuit din 1 şi 0 şi poate arăta cam aşa: 110010101011000. Succesiunea de cifre spune programului ce să facă. Codul ADN din celulele noastre aduce foarte mult cu acesta. Este alcătuit din patru substanţe chimice, pe care cercetătorii le abreviază A, T, G şi C. De pildă, acestea pot fi aranjate în celula umană astfel: CGTGTGACTCGCTCCTGAT. Şi fiecare celulă conţine trei miliarde de astfel de „litere”!

 

Ei bine, după cum ne putem programa telefoanele să dea bipuri în anumite situaţii, la fel programează ADN-ul celula. ADN-ul este, practic, un program de trei miliarde de litere care condiţionează celula să acţioneze într-un anumit fel. Este un manual de instrucţiuni.13

 

Şi ce este aşa de nemaipomenit aici? Trebuie să ne întrebăm… Cum a ajuns acest program cu informaţii în fiecare celulă din corpul omenesc? Căci nu sunt doar nişte substanţe chimice şi atât. Sunt nişte substanţe chimice cu informaţii, care codifică în termeni foarte amănunţiţi cum se va dezvolta fizic persoana respectivă.

 

Şi din moment ce este vorba de informaţii programate, atunci ies din discuţie cauzele biologice sau naturale. E imposibil să existe informaţii atât de precise fără să fi fost incluse în mod intenţionat.

 

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El şi vrea să aibă o relaţie cu noi.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii… de folosesc atât de mult timp, atâta atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi… că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe credincioşi, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod decisiv că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

 

ApusNu mi-am dat seama însă care era adevăratul motiv pentru care eram atât de frământată de subiectul „Dumnezeu”… fiindcă El Însuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

 

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Malcolm Muggeridge, autor de lucrări filosofice, scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit”. C. S. Lewis îşi amintea: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine”.

 

După aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprins de bucurie”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam niciun fel de aşteptări… în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.

 

6. Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Iisus Hristos este imaginea cea mai clară şi mai directă sub care ni S-a descoperit Dumnezeu.

De ce Iisus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată că ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte de toţi ceilalţi. El a spus că există Dumnezeu şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi cine crede în El crede în Tatăl.

 

El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”14 El a susţinut că are o putere pe care o are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conducea pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”15

 

Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi… orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor… a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura… a mers pe apă, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El le-a zis oamenilor că, dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.16

 

Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi… Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu Însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate… dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care Îl putem iubi pe Dumnezeu este că… El ne-a iubit mai întâi.

 

Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus le întinde Dumnezeu o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”17 Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!

 

Există Dumnezeu? Dacă vrei să afli răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”18

 

Deşi Îi stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu n-o face. Dimpotrivă, ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, ca să alegem singuri să-I răspundem: distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Îl cunosc pe Dumnezeu, dorinţa – care ne macină inima şi mintea – de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos. Dacă vrei să ştii mai multe despre Iisus şi despre motivele care te îndeamnă să crezi în El, te rog să citeşti „Dincolo de credinţa oarbă”.

 

Dacă vrei să începi o relaţie cu Dumnezeu chiar acum, o poţi face.

Trebuie să iei singur această hotărâre; nimeni nu te obligă s-o faci. Însă dacă vrei să fii iertat de către Dumnezeu, dacă vrei să ai o relaţie personală cu El, se poate chiar acum, rugându-L mai întâi să îţi ierte păcatele şi să vină în viaţa ta. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”19 Dacă vrei să faci acest pas, dar nu eşti sigur ce anume să-I spui, iată aici o rugăciune după care te-ai putea lua: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pentru păcatele mele. Tu-mi cunoşti viaţa şi ştii că am nevoie să fiu iertat de păcate. Te rog chiar acum să mă ierţi şi să vii în viaţa mea. Vreau să Te cunosc cu adevărat. Vino, Te rog, în viaţa mea acum. Îţi mulţumesc că ai dorit şi doreşti să ai o relaţie personală cu mine. Amin.”

 

De acum Dumnezeu consideră relaţia Sa cu tine permanentă. Iisus a spus despre toţi aceia care cred în El: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”20

 

Având în vedere toate cele de mai sus, putem trage concluzia că există Dumnezeu, că este plin de dragoste şi că poate fi cunoscut în mod personal, de aproape.

 

► Tocmai L-am chemat pe Iisus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)…

► Poate vreau să-L chem pe Iisus în viaţa mea; vă rog, spuneţi-mi mai multe despre acest lucru…

► Am o întrebare…

Facebook

Despre autoarea articolului: Pe când era atee, a fost foarte impresionată de viaţa deosebită a unei prietene apropiate, precum şi de răspunsurile constante la rugăciunile ei. După ce şi-a provocat prietena să-şi dovedească convingerile legate de existenţa lui Dumnezeu, Marilyn a descoperit, cu uimire, cât de numeroase sunt dovezile obiective aduse în sprijinul existenţei lui Dumnezeu. După un an întreg de căutări neîncetate, a răspuns chemării lui Dumnezeu, rugându-L să intre în viaţa sa, şi a descoperit apoi cât de întemeiată şi de benefică poate fi credinţa în Dumnezeu.

 

Note de subsol: (1) Epistola după Romani 1:19-21 (2) Ieremia 29:13-14 (3) R.E.D. Clark, Creation, Londra, Tyndale Press, 1946, p. 20 (4) The Wonders of God’s Creation, Moody Institute of Science, Chicago, IL (5) Ibid. (6) Ibid. (7) Ibid. (8) Hugh Davson, Physiology of the Eye, ediţia a 5-a, New York, McGraw Hill, 1991 (9) Robert Jastrow, „Message from Professor Robert Jastrow”, LeaderU.com, 2002 (10) Steven Weinberg, The First Three Minutes: A Modern View of the Origin of the Universe, Basic Books,1988, p. 5. (11) Dinesh D’Souza, What’s So Great about Christianity, Regnery Publishing, Inc, 2007, capitolul 11. (12) Richard Feynman, The Meaning of It All: Thoughts of a Citizen-Scientist, New York, BasicBooks, 1998, 43. (13) Francis S. Collins, director al organizaţiei Human Genome Project, autor al cărţii The Language of God, Free Press, New York, 2006 (14) Epistola după Ioan 8:12 (15) Epistola după Ioan 14:6 (16) Epistola după Ioan 14:11 (17) Ieremia 31:3 (18) Epistola după Ioan 3:16 (19) Apocalipsa 3:20 (20) Epistola după Ioan 10:27-29

https://www.everystudent.ro/a/exista.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

6 dovezi ca Dumnezeu exista

 

Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos 6 motive clare şi sincere (a unei foste atee) care ne fac să credem că există Dumnezeu.  

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nici o forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata.” Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer Exista Dumnezeu?câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin… Dacă cineva respinge până şi posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, atunci orice dovadă s-ar aduce, el o poate demonta, respingând-o printr-o explicaţie sau alta. Este ca atunci când cineva refuză din principiu să creadă că oamenii au ajuns pe Luna şi, oricâte informaţii ar primi, nu se va răzgândi. Fotografii ale astronauţilor în timp ce merg pe Lună, interviuri cu astronauţii, roci selenare… toate dovezile n-ar avea nici o valoare dacă persoana respectivă a ajuns deja la concluzia că oamenii nu pot ajunge pe Lună.Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.1 Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”2

 

Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri…

 

1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:Planeta noastră… mărimea sa e perfectă. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3]. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.PamantTerra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 grade la +40 grade. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă… şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor – astfel încat apele oceanice să nu stagneze – şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul

4.

 

Apa… deşi incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nici o vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii:Are un punct de fierbere şi un punct de îngheţ neobişnuit de ridicate. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 36,5 grade.

 

OceanApa este un solvent universal. Aceasta proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.

 

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

 

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

 

Cam 96% din apa Terrei se află în oceane. Dar aici pe Terra există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6.

 

2. Există Dumnezeu? Complexitatea creierului uman indică existenţa unei inteligenţe superioare la originea sa.

Creierul omenesc… procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum apare acest articol pe ecran. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte continuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.

 

Creierul UmanCreierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Şi crezi tu că acest creier care se ocupă de peste un milion de informaţii în fiecare secundă, evaluându-le în acelaşi timp importanţa şi îngăduindu-ţi apoi să acţionezi în funcţie de cele mai pertinente informaţii… crezi tu că acest creier a apărut, pur şi simplu, la întâmplare? Au apărut dintr-o dată acele cauze biologice care au dus la formarea în mod desăvârşit a ţesutului, a fluxului sanguin, a neuronilor, a întregii structuri cerebrale? Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni. Cum putem explica existenţa la întâmplare a creierului uman?

 

3. Există Dumnezeu? „Întâmplarea” sau „cauzele naturale” nu pot explica în mod credibil toate aceste lucruri extraordinare.

Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale. Dacă cineva ar juca zaruri, ce şanse ar avea să dea doi de şase? Destul de mare, nu-i aşa?! Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre? Ceea ce a încercat să dovedească Pasteur cu secole în urmă este confirmat acum de ştiinţă: viaţa nu poate apărea din ne-viaţă. Atunci de unde a apărut viaţa umană, animală şi vegetală?

 

Şi încă ceva: „cauzele naturale” nu pot explica de ce există un volum atât de mare de informaţii foarte exacte în ADN-ul uman. Celui care respinge ipoteza existenţei lui Dumnezeu nu-i mai rămâne să creadă decât că tot ceea ce există a apărut la întâmplare – fără nici o cauză, fără nici un plan, pur şi simplu, la noroc. Dar este o ofensă pentru raţiune să vezi un plan foarte complex şi să consideri că a apărut la noroc.

 

4. Exista Dumnezeu? Pentru a putea afirma cu siguranţă că nu există Dumnezeu, trebuie să ignori complet pasiunea unui număr enorm de mare de persoane care sunt convinse că există Dumnezeu.Nu vreau să spun că un lucru este neapărat adevărat dacă un număr suficient de mare de oameni îl crede. În ştiinţă, de pildă, s-au descoperit despre univers adevăruri noi care au desfiinţat concluziile anterioare. Dar pe măsură ce ştiinţa a progresat, nici o nouă descoperire ştiinţifică nu a infirmat probabilitatea ca o minte inteligentă să fi conceput toate aceste lucruri. Ba chiar, cu cât se fac mai multe descoperiri despre viaţa umană şi despre univers, cu atât descoperim că acestea sunt mai complexe şi mai exact concepute. Noile dovezi nu numai că nu ne îndepărtează de Dumnezeu, ci indică cu şi mai mare precizie spre o sursă inteligentă care a creat totul. Oricum, dovezile obiective nu sunt totul.

 

Mai este o chestiune mult mai vastă. De-a lungul istoriei miliarde de oameni de pe tot globul şi-au confirmat convingerile ferme despre existenţa lui Dumnezeu – concluzii la care au ajuns în urma unei relaţii personale, subiective, cu Dumnezeu. Şi în zilele noastre milioane de oameni pot relata amănunţit despre viaţa lor cu Dumnezeu. Ei ne-ar arăta răspunsurile primite la rugăciunile lor, modul clar şi minunat prin care Dumnezeu le-a împlinit nevoile şi i-a călăuzit în luarea unor decizii personale importante. Ne-ar putea descrie în detaliu nu numai propriile convingeri, ci şi cum a acţionat Dumnezeu în viaţa lor. Mulţi oameni sunt siguri că există Dumnezeu, că este iubitor şi că li s-a dovedit credincios. Dacă încă eşti sceptic, poţi spune totuşi cu certitudine: „Eu am dreptate absolută, iar ei se înşală în ce-L priveşte pe Dumnezeu”?

 

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii… de folosesc atât de mult timp, atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi… că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe cei ce credeau în Dumnezeu, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod convingător că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

 

ApusNu mi-am dat seama însă care era adevaratul motiv pentru care eram atât de măcinată de subiectul „Dumnezeu”… fiindcă Dumnezeu Insuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat pentru ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

 

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Filosoful Malcolm Muggeridge scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit.” C. S. Lewis îşi amintea: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine.”

 

Dupa aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprised by Joy”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam nici un fel de aşteptări… în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.

 

6. Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Isus Hristos este imaginea cea mai evidentă şi mai directă a lui Dumnezeu.

De ce Isus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată ca ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte pe Iisus de toţi ceilalţi. El a spus că Dumnezeu există şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus a spus că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi că cine crede în El crede în Tatăl.

 

El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”8 El a susţinut că are calităţi pe care le are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conduce pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”9

 

Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi… orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor… a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura… a mers pe lac, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El a spus oamenilor că dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.

 

Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi… Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la un alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate… dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care îl putem iubi pe Dumnezeu este că… El ne-a iubit mai întâi.Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus Dumnezeu le întinde o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”11 Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!Există Dumnezeu? De vrei să ştii răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”12

 

Deşi Ii stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu nu o face. Dimpotrivă, El ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, pentru ca noi să alegem singuri să Ii răspundem. Distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Il cunosc pe Dumnezeu, dorinţa – care ne macină inima şi mintea – de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos.

 

 

 

https://regenerarea.wordpress.com/2009/11/14/6-dovezi-ca-dumnezeu-exista/

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cum îl creează creierul pe Dumnezeu (2)

 

Este creierul uman „configurat” de la naştere pentru a experimenta credinţa în divinitate? Există o înclinaţie naturală spre convingerile religioase? Ce cred oamenii de ştiinţă referitor la viitorul religiei? Iată o parte din întrebările la care vom răspunde în continuare.

 

 

 

 

Cum îl creează creierul pe Dumnezeu (1)

 

 

 

De la naştere… spre Dumnezeu

 

Pe baza acestor experimente şi a altora, Bering consideră că încă de la naştere creierul uman este configurat să experimenteze credinţa într-o formă de viaţă diferită de cea legată organic de corpul uman. Educaţia şi experienţele trăite ne învaţă să suprascriem această configuraţie iniţială a creierului, dar aceasta nu se rupe niciodată complet de natura umană, spune acesta. De aici mai este de parcurs doar un mic pas până la conceptualizarea spiritelor, a strămoşilor morţi şi, desigur, a zeilor, spune Pascal Boyer, psiholog la Universitatea Washington din St. Louis, Missouri. Boyer subliniază că oamenii se aşteaptă ca mintea zeilor lor să funcţioneze într-o manieră similară minţii umane, sugerând că aceştia îşi au originile în aceleaşi mecanisme cerebrale care ne permit să ne gândim la personaje absente sau inexistente. Capacitatea de a imagina zei nu este totuşi suficientă pentru a da naştere religiilor. Mintea este dotată cu un alt atribut esenţial: un simţ hiper-dezvoltat al cauzei şi efectului care ne face să vedem un scop şi un proiect pretutindeni, chiar şi acolo unde aşa ceva nu există. „Vezi tufişurile foşnind, presupui că este ceva sau cineva acolo,” spune Bloom. Această supraatribuire a cauzei şi efectului a fost probabil selectată evolutiv, fiind utilă pentru supravieţuire. Dacă sunt prădători în jur, nu e suficient să îi detectezi de 9 ori din 10. Fuga, chiar şi atunci când nu e cazul, e un preţ mic ce trebuie plătit pentru a evita pericolele atunci când ameninţarea e reală.Din nou, experimentele cu copii au scos la iveală această stare originară a minţii. Copii de trei ani atribuie cu promptitudine modele şi scop unor obiecte neînsufleţite. Când Deborah Kelemen de la Universitatea din Tucson, Arizona, le-a pus copiilor de 7-8 ani întrebări despre obiecte neînsufleţite şi animale, a descoperit că majoritatea credeau că acestea au fost create cu un anumit scop. Pietrele ascuţite există pentru ca animalele să se folosească de ele. Păsările există „pentru a cânta o muzică frumoasă”, în timp ce rostul râurilor e de a oferi bărcilor ceva pe care acestea să poată pluti. „Este extraordinar să auzi copiii spunând că lucruri precum munţii şi norii există cu un anumit scop şi să îi vezi opunându-se cu putere ideilor contrare,” spune Kelemen.

În cadrul unor experimente asemănătoare, Olivera Petrovich de la Universitatea din Oxford i-a întrebat pe copiii preşcolari despre originile plantelor şi animalelor. A descoperit că probabilitatea ca aceştia să răspundă că plantele şi animalele au fost create de Dumnezeu este de 7 ori mai mare decât de a atribui creaţia lor omului. Aceste predispoziţii cognitive sunt atât de puternice, spune Petrovich, încât copiii au tendinţa de a inventa spontan conceptul de divinitate fără vreo intervenţie din partea adulţilor: „Se bazează pe experienţele cotidiene din lumea materială şi construiesc conceptul de zeu pe baza acestei experienţe cotidiene.” Din acest motiv, atunci când copiii vin în contact cu ideile religioase, acestea par pe deplin justificate.

 

Predispoziţia noastră de a crede într-o lume supranaturală ne însoţeşte pe măsură ce înaintăm în vârstă. Kelemen a constatat că adulţii sunt la fel de predispuşi să detecteze un scop ori o cauză finală atunci când şi acolo unde nu e cazul de aşa ceva. Puşi sub presiunea de a explica anumite fenomene naturale, adulţii deseori recurg la argumente teleologice, precum „copacii produc oxigen pentru ca animalele să poată respira” sau „Soarele este fierbinte deoarece căldura e benefică vieţii”. Deşi nu are încă dovezi că această tendinţă ar fi în legătură cu credinţa în Dumnezeu, Kelemen are rezultate care indică faptul că majoritatea adulţilor cred în mod tacit că au suflete.Boyer ţine să sublinieze că adulţii care sunt persoane religioase nu sunt indivizi copilăroşi ori slabi de înger. Studiile arată că persoanele adulte religioase au mentalităţi diferite de ale copiilor, concentrându-se mai mult pe dimensiunea morală a credinţei lor şi mai puţin pe atributele sale supranaturale.Chiar şi aşa, religia este un rezultat ineluctabil al felului în care este construit creierul nostru,” spune Bloom. „Toţi oamenii posedă aceste circuite neuronale şi asta nu se va schimba niciodată”. Petrovich adaugă că până şi adulţii care se consideră atei şi agnostici sunt predispuşi la a gândi în termenii unor realităţi supranaturale. Bering a văzut şi asemenea cazuri. Atunci când unul din studenţii săi a intervievat atei, a devenit clar că aceştia atribuie deseori în mod tacit un scop aparte anumitor momente importante sau traumatizante din viaţa lor, ca şi cum anumiţi factori ar fi intervenit pentru a le provoca. „Aceştia nu exorcizează complet fantoma divinităţii, ci doar îi pun botniţă,” spune Bering.Faptul că traumele sunt deseori responsabile pentru aceste scăpări oferă indicii despre motivele pentru care adulţii îşi abandonează cu atâta greutate credinţele înnăscute în zei, spune Atran. Problema este un fenomen pe care el îl numeşte „tragedia cognitivă”. Oamenii pot anticipa evenimentele viitoare, îşi pot aminti trecutul şi pot imagina scenarii conform cărora lucrurile ar putea decurge rău pe viitor, inclusiv propria moarte, lucru greu de luat în considerare. „Trebuie să găsim soluţii, altfel suntem copleşiţi,” spune Atran. Când procese cerebrale naturale ne oferă o cale de ieşire, o rezolvare a acestor conflicte interioare, o alegem numaidecât. Această opinie este susţinută de un experiment publicat la finele lui 2008 (Science, volumul 322, pag. 115). Jennifer Whitson de la Universitatea sin Austin, Texas şi Adam Galinsky de la Universitatea de Nord-Vest din Evanston, Illinois, au întrebat oamenii cu privire la modelele pe care le pot detecta în aranjamentele unor puncte ori ale informaţiilor bursiere. Înainte de a le pune întrebările, Whitson şi Galinsky le-au indus subiecţilor un sentiment de lipsă a controlului situaţiei, fie oferindu-le detalii fără legătură cu performanţa lor, fie cerându-le să rememoreze situaţii în care au pierdut controlul unei anumite situaţii.Rezultatele au fost uimitoare. Subiecţii care au resimţit o pierdere a controlului situaţiei erau mai predispuşi la a detecta modele acolo unde acestea nu existau. „Am fost surprinşi să vedem că fenomenul este unul atât de răspândit,” spune Whitson. Explicaţia sugerată de ea este că atunci când pierdem controlul asupra unei situaţii recurgem la modalităţi de a gândi care au la bază superstiţii. Asta ar explica şi de ce religia se bucură de o revigorare în vremuri grele.Deci dacă religia este o consecinţă naturală a modului de funcţionare a creierului uman, ce se poate spune despre divinitate? Toţi cercetătorii implicaţi subliniază că nimic din toate acestea nu poate spune nimic despre existenţa ori nu a zeilor: după cum spune Barrant, dacă obiectul venerat e real ori nu e un lucru independent de motivul pentru care oamenii cred în el.

 

Totuşi, cercetările indică faptul că fenomenul religios nu va dispărea, iar ateismul se va vinde întotdeauna foarte prost. Credinţa reprezintă „calea de minimă rezistenţă,” spune Boyer, în timp ce lipsa acesteia presupune un efort.

 

Aceste descoperiri pun sub semnul întrebării şi ideea că religia este o adaptare. „Da, religia ajută la edificarea societăţilor mari – şi odată acestea construite pot fi depăşite grupurile care nu au la bază o asemenea organizare,” spune Atran. „Dar ea apare ca un produs al capacităţii de a construi lumi fictive. Nu cred că e vorba de o adaptare pentru religie într-o măsură mai mare decât este vorba de o adaptare pentru a construi avioane.”

 

Susţinătorii ipotezei adaptării spun că, totuşi, cele două idei nu se exclud reciproc. După cum spune David Sloan Wilson de la Universitatea Binghamton a statului New York, elemente ale credinţelor religioase ar fi putut apărea ca un produs secundar al evoluţiei creierului, dar religia în sine a fost selectată deoarece favorizează supravieţuirea grupului. „Majoritatea adaptărilor sunt construite din structuri existente anterior,” spune el. „Teza de bază a lui Boyer şi teza mea pot fi ambele corecte.”

 

Robin Dunbar de la Universitatea din Oxford – cercetătorul cel mai adesea identificat cu argumentul religia-ca-adaptare – nu are nici el vreo problemă cu ideea că religia se foloseşte de circuite neuronale care au evoluat în alte scopuri. Richard Dawkins crede şi el că cele între cele două tabere există compatibilitate. „De ce nu ar avea ambele dreptate?” spune el. „Eu chiar cred că au.”

 

În cele din urmă, identificarea adevăratelor origini ale unui fenomen atât de complex cum este religia va fi o întreprindere dificilă. Există totuşi un experiment care ar putea finalmente, după lungi căutări, să demonstreze dacă Boyer, Bloom şi ceilalţi au ajuns la concluzii de mare însemnătate şi profunzime. Din motive etice nu va fi pus în scenă prea curând, dar asta nu i-a oprit pe oameni să emită ipoteze cu privire la posibilele rezultate. Iată despre ce este vorba. Lăsaţi complet liberi, copiii dezvoltă propriul limbaj creol folosindu-se de circuitele neuronale dedicate deja existente. Un experiment similar ar putea reprezenta testul perfect pentru înclinaţiile religioase înnăscute ale oamenilor. Un grup de copii crescuţi în izolare ar dezvolta spontan un set propriu de credinţe religioase? „Eu cred că răspunsul este da,” spune Bloom.Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea acestui articol de Michael Brooks. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.

 

Detalii

 de: T. Ov.

 

 

https://www.scientia.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/1988-nascuti-credinciosi-cum-il-creeaza-creierul-pe-dumnezeu-2.html

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ştiinţa descoperă natura creată de Dumnezeu

 

Un articol de: Alexandru Ulea   

 

Declaraţiile recente ale reputatului fizician englez Stephen Hawking au făcut înconjurul lumii. A spune că Raiul „este o poveste pentru oamenii care se tem de întuneric” este un atac direct la miliardele de persoane care cred într-o viaţă viitoare şi pentru miile de oameni de ştiinţă care cred în Dumnezeu.

 

Într-un interviu acordat pentru „The Guardian”, Stephen Hawking respinge credinţa în Dumnezeu. El spune că Raiul şi viaţa de apoi sunt poveşti pentru cei fricoşi, căci „eu privesc creierul ca pe un calculator care nu mai funcţionează atunci când componentele lui se strică. Iar pentru calculatoare nu există Rai sau viaţă de apoi”. Cel mai eminent om de ştiinţă al Marii Britanii refuză „confortul” psihic pe care l-ar oferi o viaţă viitoare predicată de religie.

Fizicianul în vârstă de 69 de ani nu face pentru prima dată astfel de declaraţii. În cartea sa „Marele design”, publicată în 2010, Hawking susţine că nu există nevoia unui creator care să explice existenţa universului. El admite folosirea termenului de „Dumnezeu” ca o metaforă, dar refuză credinţa într-un creator care ghidează formarea universului. Această carte, din cauza „greşelilor elementare de logică” pe care le conţine, potrivit rabinului-şef Lord Sacks, a suscitat comentarii virulente din partea mai multor lideri religioşi.

Aura de adevăr a unor păreri personale

Comentând declaraţiile lui Hawking, Cristian Tudor Popescu ajunge la a denumi viaţa de apoi „o escrocherie”. Astfel, ideile de Rai şi viaţă de apoi sunt „o escrocherie prin care oamenii pot fi controlaţi”. Acestea ar fi simple concepte sau simboluri folosite pentru a controla colectivităţile. „De aici nevoia de Biserică şi de viaţă de apoi.” Pentru Cristian Tudor Popescu, Biserica s-ar folosi de această imagine pentru a controla lumea.

Problema unor astfel de declaraţii apare din faptul că ele vin de la o persoană cu o anumită reputaţie în ştiinţă şi viaţa mondenă (se cunosc apariţiile lui Hawking în filme ca „Familia Simpsons” sau „Star Trek: The Next Generation”). Din cauza acestui fapt, multe persoane i-ar putea prelua declaraţiile ca axiomatice, fără a le mai verifica valoarea de adevăr. Ele vor avea aura unor cuvinte spuse de o persoană capabilă, care nu ar putea greşi, care foloseşte ştiinţa ca pretext pentru respingerea credinţei în Dumnezeu sau în viaţa viitoare.

În ciuda faptului că mare parte din legile ştiinţifice sunt doar ipoteze, ştiinţa conţinând în sine şi un mare grad de subiectivitate, acestea nu-i împiedică pe mulţi să îi ofere ştiinţei mai mult credit decât este necesar. Există multiple teorii care explică fenomene atunci când acestea sunt studiate separat, dar care se exclud reciproc atunci când se încearcă o privire de ansamblu. Ştiinţa nu a găsit o teorie pentru toate, acel set de ecuaţii unificatoare care să descrie fiecare particulă sau fenomen din întreg universul.

Dumnezeu umple de logică existenţa

Pe de altă parte, Albert Einstein era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii viitoare. El spunea că, „în veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi”. Astfel, el afirmă şi confirmă sentimentele profund religioase care îi animă pe mulţi dintre cei care se dedică ştiinţei. Aceasta pentru că „un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică”. În aceeaşi ordine de idei şi citându-l pe Denis Alexander, profesorul de chimie-fizică Gelu Bourceanu de la Facultatea de Chimie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi directorul Centrului de Studii Interdisciplinare în Religie, Filosofie şi Ştiinţă din cadrul aceleiaşi universităţi spune că „Dumnezeu este garantul proprietăţilor Universului şi motivul pentru care trăim într-un Univers coerent”.

Omul descoperă credinţa în Dumnezeu

Dintotdeauna s-a încercat să se argumenteze existenţa lui Dumnezeu prin diferite metode logice, aducându-se argumente istorice, cosmologice, teologice, morale, ontologice sau statistice. Însă toate acestea au valoare doar pentru cei dispuşi să le asculte şi, mai ales, să le accepte. Aici nu mai este vorba despre inteligenţă sau „prostirea” populaţiei, ci de relaţia sau acceptarea personală a lui Dumnezeu.

Fiecare om, indiferent că se naşte sau nu într-o familie credincioasă, îşi pune mai devreme sau mai târziu problema sensului existenţei şi implicit a lui Dumnezeu. Faptul că eşti botezat ortodox nu te face automat şi credincios. Credinţa conţine o componentă activă care, deşi se educă, omul crede în Dumnezeu nu pentru că este botezat, pentru că cei din jur cred sau pentru că aşa se poartă, ci pentru că el însuşi a ajuns la această conştiinţă şi simţire. Problema existenţei lui Dumnezeu trebuie pusă în mod activ de către fiecare, cu sinceritatea omului care caută adevărul şi cu disponibilitatea de a accepta adevărul, chiar dacă acesta este contrar părerii unuia sau altuia. Doar după o verificare la rece omul va putea crede cu adevărat, va ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu.

Cunoaşterea lui Dumnezeu este personală

Ştiinţa nu poate cerceta decât ceea ce cade sub incidenţa instrumentelor sale de acţiune. Ea poate verifica ceea ce este văzut şi supus experimentului. Ea nu poate măsura ceva pentru care nu există măsură, ea nu poate vedea ceva pentru care nu are ochi. Ea creează instrumentul cu care va măsura apoi ceea ce a determinat însăşi existenţa instrumentului. Aşa cum spune Sfântul Grigorie de Nazianz, „Dumnezeirea nu poate fi înţeleasă de mintea omenească şi nici nu este cu putinţă să ne-o închipuim toată câtă este Ea”. Astfel, natura lui Dumnezeu se află mai presus de cugetare, de ceea ce omul poate experimenta. Însă omul intră în contact cu Dumnezeu prin cele comune. Nu doar că omul este creat după chipul lui Dumnezeu, dar şi Dumnezeu ia trup şi suflet în persoana lui Iisus Hristos, pentru că „este cu neputinţă celor care sunt în corpuri să se unească cu desăvârşire cu cele cugetate de minte, fără intermediul celor corporale” (Sf. Grigorie de Nazianz). De aceea, în Ortodoxie, omul întreg, trup şi suflet, are posibilitatea să-L experimenteze întreg pe Dumnezeu.

Experimentarea lui Dumnezeu nu este una obiectivă, ci, în mod esenţial, ea este personală. Deşi Dumnezeu are o natură obiectivă şi singurul lucru obiectiv, El fiind „Cel ce este” (Ex. 6, 3), Dumnezeu nu poate fi perceput astfel de om decât după experimentarea Lui ca persoană. Persoana umană intră în relaţie cu Dumnezeul personal pentru ca astfel să i se releve şi obiectivitatea naturii Lui. Omul Îl înţelege pe Dumnezeu pe măsură ce se apropie de El într-o comunicare şi împărtăşire reciprocă. De aceea, omul Îl cunoaşte pe Dumnezeu nu doar în mod logic, prin raţiune, ci şi prin simţire, întreaga lui fiinţă tinzând să cuprindă, să înţeleagă şi să simtă fiinţa lui Dumnezeu. Astfel, cunoaşterea lui Dumnezeu pe care o oferă creştinismul nu este doar o înţelegere logică sau acceptarea unei idei despre El, ci ea se ridică la o cuprindere şi o simţire supralogică a celui ce a creat lumea în mod logic, a Celui care dă sens la toate.

https://ziarullumina.ro/societate/stiinta-descopera-natura-creata-de-dumnezeu-10257.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Întâlnirea cu Dumnezeu”, explicată științific

 

Petru Stratulat

 

 

  Sunt o persoana impartita intre cele doua aspecte ale vietii: stiinta si nevoia de mai mult, adica misticism. Mi-ar placea ca cel din urma sa existe din punct de vedere palpabil, dar, atat timp cat stiinta nu poate demonstra, acel lucru, sunt de parere, nu exista. „Acel lucru” putand fi orice in discutie. Doar in acele situatii extrem de izolate in care stiinta nu poate confirma ceea ce eu am experimentat, sunt tentat sa cred in latura mistica, dar cu extrem de multa prudenta si deloc sigur pe propria perceptie. Acelea sunt momentele in care sunt tentat sa cred alte lucruri, dar nu merg pana la capat pentru ca stiu ca Stiinta este singura capabila sa explice realitatea in care traim.Foarte multi oameni pretind ca au avut „intalniri” cu Dumnezeu. Cercetatorii israelieni au observat ca un pacient a avut o asemenea experienta in timpul unui tratament pentru epilepsie, pe durata caruia a „vazut” si adaptat viziunea la prezenta divina. Totul s-a intamplat in timp ce pacientul se afla intr-un scanner cerebral.Ce este cu adevarat interesant e ca pacientul in varsta de 46 de ani nu a fost niciodata o fire religioasa. Deci ce a determinat un „infidel” sa aiba o experienta divina intensa in fata unor neurologi? El a suferit toata viata de epilepsie de lob temporal, un tip de epilepsie in care crizele sunt originare in lobul temporal, fiind capabile sa aduca la suprafata emotii bizare, amintiri vechi sau sa genereze halucinatii auditive, olfactive si gustative. Aceste experiente pot dura cateva secunde si chiar minute intregi.Ca parte a tratamentului sau i-au fost interzise medicamentele care incetinesc activitatea neuronala in timpul crizelor, necesare pentru a limita raspandirea crizei in mai multe parti ale creierului. Iata ce s-a intamplat in fata neurologilor:

 

Intins pe pat, pacientul a inghetat si a privit in gol tavanul cateva minute, declarand mai tarziu ca a simtit cum Dumnezeu se apropie de el. Apoi a inceput sa se roage in liniste, si-a cautat Kippa (este evreu) si si-a pus-o pe cap, rugandu-se din ce in ce mai tare. Apoi s-a oprit subit tipand „Si tu esti Adonai, Dumnezeul!”, precizand mai tarziu ca Dumnezeu i s-a aratat ordonandu-i sa mantuiasca poporul Israelului.Si mai ciudat faptul ca, dupa ce si-a decuplat electrozii, a umblat pe holurile spitalului spunandu-le tuturor ca Dumnezeu l-a trimis.

 

 

Ce spun scanarile cerebrale?

 

Au inregistrat un varf de activitate in banda joasa gamma (30-40 Hz) in cortextul prefrontal stang chiar in momentul in care a inceput experienta supranaturala, in partea opusa celei in care apar in mod normal crizele. Pacientul sufera de o complicatie severa care apare in urma crizei, cauzand in mod normal halucinatii auditive, paranoia si chiar agresivitate. Dar, de ce a trecut prin aceasta complicatie pentru prima data acum si de ce a experimentat o situatie divina, el nefiind religios? Doctorii nu stiu inca… Probabil complicatia a aparut in urma incetarii administrarii medicamentelor care izoleaza crizele in zonele in care apar.

 

Concluzia autorului

Cum am scris si in introducerea articolului, cand Stiinta poate explica o situatie, chiar si intr-o mica masura, aceasta poate fi luata in considerare ca atare. Stiinta aici a inregistrat momentul din punct de vedere cerebral si l-a coroborat cu informatiile medicale existente. De ce a fost o experienta religioasa si nu alta de alt tip, mai putin conteaza. Este important faptul ca experienta sa divina a avut acelasi comportament in creier ca orice alt gen de experienta dupa o criza epileptica, in cazul pacientilor care sufera de aceasta boala in versiunea pacientului de 46 de ani. Culmea, Dumnezeu li se arata doar celor cu probleme psihice. E ok sa te rogi, dar sigur nu e ok cand Dumnezeu iti raspunde (si tu il auzi/vezi).

 

 

https://soundofscience.info/intalnirea-cu-dumnezeu-explicata-stiintific/

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Anunțuri importante și discuții interesante

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cei mai faimoşi oameni de ştiinţă îl evaluează pe Dumnezeu

 

De-a lungul secolelor, oamenii au încercat să găsească locul potrivit pentru religie într-o societate din ce în ce mai dominată de ştiinţă şi tehnologie. De multe ori, oamenii obișnuiţi privesc la capetele luminate și la opinile lor vizavi de religie ca la niște puncte de reper într-o realitate fluidă. Dar și opiniile oamenilor de ştiinţă au variat de la o reconciliere a religiei și știinţei la o respingere reciprocă totală a celor două.

Mai jos sunt citate de ştiinţă şi religie ale unor 16 de oameni de ştiinţă de top, ale părinţilor fondatori ai ştiinţei moderne, ale cercetătorilor care au ales să vorbească despre convingerile lor religioase, împărţite pe cele 4 poziţii posibile: împotriva lui Dumnezeu; neutru, dar mai degrabă împotrivă; neutru, dar mai degrabă pentru; în favoarea lui Dumnezeu.

 

1. Împotriva lui Dumnezeu
2. Isaac Asimov – biochimist şi scriitor american

 

„Emoţional, eu sunt ateu. Nu am dovezi pentru a demonstra că Dumnezeu nu există, dar am bănuieli puternice că nu există, nu vreau să-mi pierd timpul.”

 

2. Richard Dawkins – biolog evoluţionist britanic

 

„Cu cât înţelegi mai bine semnificaţia evoluţiei, cu atât eşti împins mai departe de pe poziţia de agnostic spre ateism. Lucrurile complexe, statistic improbabile, sunt prin natura lor mai greu de explicat decât lucrurile simple, statistic probabile.”

 

3. Richard Feynman – fizician american, câştigător al Premiului Nobel în 1965

 

„Dumnezeu a fost inventat ca să explice misterul. Dumnezeu este întotdeauna inventat pentru a explica acele lucruri pe care nu le înţelegi.”

 

4. Victor J. Stenger – fizician american

 

„În panteism … divinitatea este asociată cu ordinea naturii sau cu Universul în sine … când cercetătorii moderni precum Einstein sau Stephen Hawking îl menţionează pe Dumnezeu în scrierile lor, la asta par să se refere: că Dumnezeu este Natura.”

 

1. Cei mai faimoşi oameni de ştiinţă: Neutru, dar mai degrabă împotrivă
2. Stephen Hawking – fizician şi cosmolog

 

„Ceea ce am făcut a fost să demonstrez că este posibil ca modul în care Universul a început, să fie stabilit de legile ştiinţei. În acest caz, nu ar fi necesar să se apeleze la Dumnezeu pentru a decide modul în care Universul a început. Acest lucru nu dovedeşte că nu există niciun Dumnezeu, ci doar că Dumnezeu nu este necesar.”

 

6. Rosalind Franklin – biofizician britanic

 

„În opinia mea, tot ce este necesar pentru credinţă este încrederea că prin a face tot ce putem mai bine, ne vom apropia de succes şi că succesul în obiectivele noastre (de îmbunătăţire a omenirii) prezent şi viitor, merită să fie obţinut… Susţin că credinţa în această lume este perfect posibilă fără credinţa într-o altă lume.”

 

7. Sir Arthur C.Clarke – inventator şi scriitor britanic

 

„Ştiinţa poate distruge religia la fel de bine ignorând-o, precum ar face-o contrazicându-i principiile. Nimeni nu a demonstrat vreodată, din câte ştiu eu, inexistenţa lui Zeus sau a lui Thor – dar au puţini adepţi acum.”

 

1. Neutru, dar explorând „ceva-ul” care nu poate fi surprins de un demers știinţific
2. Charles Darwin – biolog, geolog, scriitor britanic, fondatorul teoriei evoluţioniste

 

„Imposibilitatea de a concepe cu propriile noastre lucidităţi că acest univers mare şi minunat a apărut la întâmplare, mi se pare argumentul principal pentru existenţa lui Dumnezeu. Dar nu am putut să decid niciodată dacă acest argument are o valoare reală.”

 

Citește și: Povestea omului care a găsit cea mai mare carte a magiei: Biblia

 

9. Albert Einstein – fizician german, autorul teoriei relativităţii

 

„Orice persoană care este serios implicată în activităţi ştiinţifice, devine convinsă că un spirit se manifestă în legile universului – un spirit mult superior celul uman, unul în faţa căruia noi, cu puterile noastre modeste, ar trebuie să fim umili. În acest fel, calea ştiinţei ne conduce la un sentiment religios de un soi special, care este într-adevăr destul de diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.”

 

10. Francis Collins – fizician-genetician american

 

„Ştiinţa este (…) o manieră solidă, într-adevăr, de a studia lumea naturală. Ştiinţa nu este deosebit de eficientă (…) în a face comentarii despre lumea supranaturală. Ambele lumi, pentru mine, sunt destul de reale şi destul de importante. Acestea sunt cercetate în moduri diferite. Ele coexistă. Ele se iluminează reciproc.”

 

11. Erwin Schroedinger – fizician austiac, câştigător al Premiului Nobel în 1923

 

„Sunt foarte uimit că imaginea ştiinţifică a lumii reale din jurul meu este foarte deficitară. Oferă o mulţime de informaţii faptice, pune toate experienţele noastre într-o ordine magnific de coerentă, dar este groaznic de tăcută cu privire la tot ce este foarte aproape de inima noastră, care contează cu adevărat pentru noi. Ea nu ne poate spune nimic despre roşu şi albastru, amar şi dulce, durerea fizică şi plăcere fizică; nu ştie nimic despre frumos şi urât, bun sau rău, Dumnezeu şi eternitate.”

 

12. Walter Kohn – fizician american, câştigător al Premiului Nobel în 1998

 

„Sunt un om de ştiinţă aşa că, în mod natural, m-am gândit la religie prin ochii unui om de ştiinţă. Când fac asta, văd religia nu denominaţional, dar într-un sens mai mult deistic, să spunem. Am fost influenţat în gândirea mea de scrierile lui Einstein, care a făcut observaţii, în sensul că atunci când a contemplat lumea a simţit o forţă mult mai mare decât orice forţă umană. Eu simt la fel. Există un sentiment de veneraţie, un sentiment de reverenţă, şi un sentiment de mare mister.”

 

1. Pentru Dumnezeu
2. Max Planck – fizician german

 

„Nu este o coincidenţă că cei mai mari gânditori din toate timpurile au fost suflete profund religioase.”

 

14. Nevill Mott – fizician britanic, câştigător al Premiului Nobel în 1977

 

„Ştiinţa poate avea un efect de purificare a religiei, eliberând-o de convingerile epocii pre-ştiinţifice şi ne ajută să ajungem la o concepţie mai corectă despre Dumnezeu. În acelaşi timp, sunt departe de a crede că ştiinţa ne va da vreodată răspunsuri la toate întrebările noastre.”

 

15. William H. Brag – fizician, matematician, chimist britanic, câştigător al Premiului Nobel în 1915

 

„De la religie vine scopul unui om; de la ştiinţă, puterea de a-l realiza. Uneori oamenii se întreabă dacă religia şi ştiinţa nu sunt opuse una alteia. Sunt opuse: în sensul în care degetul mare şi celelalte degete de la mâna mea sunt opuse unul faţă de celelalte. Este o opoziţie prin care orice poate fi prins.”

 

16. Wernher Von Braun – specialist în inginerie spaţială

 

„Mi se pare că este la fel de greu de înţeles un om de ştiinţă care nu recunoaşte prezenţa unei raţiuni superioare în spatele existenţei Universului, cum este a înţelege un teolog care ar nega progresele ştiinţei.”

 

 

https://semneletimpului.ro/religie/cei-mai-faimosi-oameni-de-stiinta-il-evalueaza-pe-dumnezeu.html

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Scrisoarea lui Albert Pike

 

Albert Pike și planul luciferian pentru guvernarea mondială

 

Albert Pike [1809-1891], Haut Franc Macon gradul 33, mare comandant al Ritului Scoțian al Sudului, și-a întemeiat propria ascultare luciferiană: „Noul Rit Palladian Reformat” destinat să sprijine Mișcarea Revoluționară Mondială (Jean Lombard, „La face cachée al istoriei moderne”)

 

Scrisoarea generalului Albert Pike către Giuseppe Mazzini din 15.08.1871 a fost dezvăluită de comodorul William Guy Carr (1895-1959) în cartea sa „Pioni în joc” („Des Pions sur l’Échiquier”, ediția canadiană publicată în 1954 de către „ Federația Națională a Mirenilor Creștini”). Acest ofițer de marină canadian a făcut parte din echipa formată de amiralul britanic Sir Barry Domville, fost șef al „Intelligence Navale”, retras în 1936 și întemnițat ulterior de W. Churchill ca antigerman.

 

Acesta tratează schema „Criză, Război, Revoluție” a celor 3 războaie mondiale urmate de cele 3 mari revoluții care trebuie să marcheze secolul XX. Obiectivul din spatele implementării celor trei războaie mondiale Jean Lombard, istoric, a scris în 1984:

„Dacă declanșarea celui de-al treilea război mondial va fi permisă, devastarea va fi atât de mare încât internaționaliștii vor ajunge să susțină că doar un guvern mondial susținut de o forță internațională de poliție va rezolva diversele probleme naționale și internaționale, făcând imposibile noi războaie. Argumentul va părea logic pentru mulți oameni… „(Fața ascunsă a istoriei moderne, p. 553) Da, întregul plan vizează acest singur scop: să impună o nouă ordine mondială cu religia ei universală… cultul lui Lucifer ! La 14 iulie 1889, Albert Pike a declarat, de exemplu, celor 23 de Consilii Supreme ale lumii (șefii francmasoneriei universale): „adevărata și pură religie filozofică este credința în Lucifer.„(„Francmasonul” din 19.1.1935)

 

Primul Război Mondial urma să permită Illuminati să răstoarne puterea țarilor din Rusia și să transforme această țară prin stăpânirea comunismului ateu. Diferențele „naturale” alimentate de agenții Illuminati între Imperiul Britanic și cel German urmau să fie folosite pentru a stimula acest război. Când conflictul s-a terminat, comunismul urma să fie format și folosit pentru a distruge alte guverne și a slăbi religiile.

 

Al Doilea Război Mondial urma să fie stimulat jucând pe diferențele dintre fasciști și sioniști politici. Acest război urma să permită distrugerea nazismului și să mărească puterea sionismului politic, astfel încât statul suveran al Israelului să se poată stabili în Palestina. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, puterea comunismului internațional avea să atingă nivelul întregii creștinătăți. În acest moment, a trebuit să fie cuprins și pus în rezervă până la folosirea lui pentru ultimul cataclism social. Cine știe ar putea nega că Roosevelt și Churchill au dus la îndeplinire această politică?

 

Al Treilea Război Mondial trebuie stimulat folosind diferențele pe care agenții Illuminati le vor stârni între sioniștii politici și conducătorii lumii musulmane. Războiul trebuie purtat în așa fel încât islamul (lumea arabă inclusiv religia lui Mahomed) și sionismul politic (inclusiv statul Israel) să se distrugă reciproc. În același timp, celelalte națiuni, împărțite încă o dată între ele pe această chestiune, vor fi nevoite să lupte între ele până la o stare de epuizare completă, fizică, morală, spirituală și economică.

…………………………………………………………………………………….

 

 

Det. Aici

 

https://ioncoja.ro/scrisoarea-lui-albert-pike/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Istorie: nazismul din timpul lui Adolf Hitler a fost finanțat și sprijinit de către Wall Street, Federal Reserve, Rockefeller, Bush, IBM, etc.

 

Walther Rathenau in Wiener Freie Presse, 24 decembrie 1921: „Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „

 

Woodrow Wilson:

 

“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“

Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency (1920-1931):“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.

 

Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.

 

Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”

 

Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat Revolutia Bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit…

 

 

Istorie: Adolph Hitler a fost finanțat de către Wall Street, Rezerva Federală a SUA și Banca Angliei

 

Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler

 

De Yuri Rubtsov și Prof. Michel Chossudovsky, 21 Noiembrie 2023, Global Research

 

Publicat inițial de Global Research în mai 2016, acest articol atent cercetat de Yuri Rubtsov face lumină asupra rolului Wall Street și al Rezervei Federale a SUA în finanțarea guvernului nazist al lui Adolph Hitler.

 

Introducere, de Global Research

 

De la Primul Război Mondial până în prezent: datoria exprimată în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de SUA.

 

Creditorii de pe Wall Street sunt principalii actori.

 

Aceștia s-au aflat cu fermitate în spatele Germaniei naziste. Ei au finanțat Operațiunea Barbarossa și invazia Uniunii Sovietice în anul 1941.

 

Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler

 

„La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).

 

La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.

 

Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolf Hitler, finanțistul Germaniei baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, unde programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.” (Y. Rubtsov, textul de mai jos)

 

Odată cu accederea lui Adolph Hitler în funcția de cancelar, în martie 1933, a fost inițiat un program masiv de privatizare care poartă amprentele celor de pe Wall Street.

 

Dr. Hjalmar Schacht – numit din nou în martie 1933 de către Adolf Hitler în funcția de președinte al Reichsbank – a fost invitat la Casa Albă (mai 1933) de către președintele Franklin D. Roosevelt.

 

„După întâlnirea sa cu președintele SUA și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.” [echivalentul a 23,7 miliarde de dolari în 2023, estimare PPP] (Y. Rubtsov, op cit)

 

Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Germane), a fost privatizată. Guvernul nazist a vândut companiile de construcții navale deținute de stat, infrastructura de stat și utilitățile publice.

 

Cu o înclinație ‘nazi-liberală’, – fără îndoială cu ‘condiționalități’ – programul de privatizare a fost negociat cu creditorii germani de pe Wall Street. Mai multe instituții bancare importante, inclusiv Deutsche Bank și Dresden Bank, au fost, de asemenea, privatizate.

 

„Guvernul Partidului Nazist a vândut proprietatea publică către mai multe firme de stat, la mijlocul anilor 1930. Aceste firme aparțineau unei game largi de sectoare: siderurgie, minerit, bănci, utilități publice locale, șantiere navale, linii navale, căi ferate etc.

 

În plus, furnizarea unor servicii publice care erau produse de guvern înainte de anii 1930, în special servicii sociale și legate de muncă, a fost transferată către sectorul privat, în principal către organizații din cadrul partidului.” (Germa Bel, Universitatea din Barcelona)

 

Veniturile din programul de privatizare au fost folosite pentru a rambursa datoriile restante, precum și pentru a finanța complexul industrial militar al Germaniei naziste.

 

Numeroase conglomerate americane au investit în industria de armament a Germaniei naziste, inclusiv Ford și General Motors:

 

„Atât General Motors, cât și Ford insistă asupra faptului că poartă o responsabilitate redusă, sau chiar inexistentă, pentru operațiunile filialelor lor germane, care controlau 70% din piața auto germană la izbucnirea războiului în anul 1939 și care s-au retehnologizat rapid pentru a deveni furnizori de material de război pentru armata germană.

 

… În anumite cazuri, managerii americani atât ai GM, cât și ai Ford au fost de acord cu transformarea uzinelor lor germane în producție militară într-o perioadă în care documentele guvernului american arată că aceștia încă se împotriveau apelurilor administrației Roosevelt de a intensifica producția militară în uzinele lor din țară.” (Washington Post, 30 noiembrie 1998)

‘O faimoasă familie americană’ în pat cu dușmanul. Rolul lui Prescott Bush

……………………………………………………………………………………….

 

 

Det.aici

https://saccsiv.wordpress.com/2023/11/24/istorie-nazismul-din-timpul-lui-adolf-hitler-a-fost-finantat-si-sprijinit-de-catre-wall-street-federal-reserve-rockefeller-bush-ibm-etc/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

În Focus cu Florin Antonie | Trump, Orbán, Putin și calul troian al Europei – Jocul ascuns

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu

 

Un nou studiu a descoperit faptul că creierul uman poate recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, chiar dacă unui individ nu i s-a vorbit despre Dumnezeu. Charisma News confirmă că credinţa în existenţa lui Dumnezeu poate fi stocată în creierul nostru. O discuţie la masă rotundă, pe această temă, va avea loc la National Geographic, anunţă Christian Headlines.Shaheen E. Lakhan, care deţine câteva doctorate, a vorbit despre aceste descoperiri: “Psihologii şi antropologii consideră că copiii lăsaţi de capul lor au habar cât de cât despre Dumnezeu. Unii atribuie acest lucru simţului nostru înnăscut de detectare a tiparelor din lume (pentru discernerea prădătorului şi a prăzii din natură), pe când alţii propagă noţiunea de “supersimţ” – sau o tendinţă cognitivă de a identifica forţele ascunse din lume lucrând pentru bine sau rău.”

 

Andrew Newberg, cercetător de “neuroteologie”, raportează că, în studiile sale, creierele oamenilor care s-au rugat sau au meditat constant au arătat o îmbunătăţire a funcţionării creierului. “Au avut parte de îmbunătăţiri de până la 10-15%”, a declarat Newberg. “Acest lucru a rezultat după opt săptămâni a câte douăsprezece minute zilnic, aşa că vă puteţi imagina ce schimbări au loc în oamenii care sunt foarte religioşi şi care practică acest lucru ore întregi pe zi, ani la rând”, a adăugat dumnealui.

 

 

https://www.stiricrestine.ro/2016/02/20/studiu-stiinta-confirma-ca-creierul-nostru-recunoaste-existenta-lui-dumnezeu/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

A fost publicat primul manual de științe destinat studenţilor ce prezintă legătura dintre Biblie şi teoria ştiinţifică

 

Poteraș Ionuț

 

 

Profesori de la cunoscutul colegiu Wheaton, din statul american Ilinois, sunt autorii a ceea ce este considerat primul manual destinat studenţilor de colegiu care face legătura din teoriile ştiinţifice moderne şi Scriptură.Robert Bishop, profesor de filosofie şi istoria ştiinţelor, Larry Funk, profesor emerit de chimie, Raymond Lewis, profesor de biologie, Stephen Mosier, profesor de geologie şi John Walton, profesor de Vechiul Testament, au decis împreună să scrie un manual după ce au predat timp de mai mulţi ani un curs opţional denumit „Teorii privind originea vieţii”, fără să aibă un suport de curs propriu zis.

 

Manualul, intitulat „Înţelegând teoriile ştiinţifice ale originii” (n.trad. care poate fi procurat şi de pe amazon, în limba engleză, în format ebook), a fost publicat anul trecut şi conţine informaţii detaliate privind câteva dintre teoriile apariţiei Universului, cum ar fi teoria Big Bang-ului, teoria creaţionistă şi teoria evoluţiei.

 

„Este un manual creştin în care teoria ştiinţifică este prezentată ca fiind legitimă,” a declarat John Walton, unul dintre autori, pentru Christian Post. „De multe ori, în cărţile creştine ştiinţa este prezentată mai mult sau mai puţin ca fiind un duşman al credinţei. Noi, bineînţeles, nu facem asta. Noi prezentăm teoria ştiinţifică. În acelaşi timp, arătăm şi limitele pe care le are ştiinţa într-un mod în care filosofia ştiinţei trebuie să-l înţeleagă.”

 

„În acest mod, putem să îi ajutăm pe studenţi să se gândească la marile întrebări pe care le adresează ştiinţa în strânsă conectare cu marile întrebări din teologia biblică, în special cele din cartea Geneza,” a completat Walton. „Noi nu prezentăm nişte concluzii la interpretările noastre; tratăm de asemenea şi chestiunea hermeneuticii, adică metodele care ar trebui folosite atunci când interpretăm Scriptură. În acelaşi mod în care facem o discuţie metodologică despre ştiinţă, propunem şi o discuţie metodologică despre Biblie şi teologie.”

 

 

 

Cartea se axează pe multiple teorii din domeniul ştiinţei, şi compară punctele de vedere ştiinţifice cu cele teologice. Obiectivul manualului este de a da valoare teoriilor ştiinţifice, văzute dintr-o perspectivă biblică.

 

„În acest manual prezentăm o perspectivă biblică şi teologică cu privire la teoria evoluţiei şi teoria creaţiei, care sunt modele privind originea vieţii şi modul în care acestea pot fi înţelese în contextul credinţei creştine,” explica Stephen Mosier, profesor de geologie.

 

„Există explicaţii foarte plauzibile privind toate creaturile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut şi care acum sunt dispărute,” a mai continuat el.

 

Mosier că mai spus că noul manual le va da studenţilor ocazia de a înţelege mai bine istoria creaţiei, fără a da loc impresiei că cineva le ţine o predică despre asta.

 

„Noi nu dorim să le spunem nici unui student că asta este ceea ce trebuie să creadă,” a mai spus Mosier. „Ce facem noi este să le dăm nişte unelte pe care să le folosească atunci când citesc orice fel de carte legată de originea vieţii, şi care să le poată da o înţelegere superioară privind orice afirmaţii s-ar face în aceste cărţi. Cred că am reuşit să deschidem un drum nou pentru studenţi şi am înlăturat multe piedici care aduceau frustrare în trecut celor care trebuiau să aleagă între evoluţie şi creaţie.”

 

Autorii au declarat că speră că vor fi şi alte şcoli ce vor folosi manualul scris de ei pentru orele de ştiinţe.

 

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/03/a-fost-publicat-primul-manual-de-stiinte-destinat-studentilor-ce-prezinta-legatura-dintre-biblie-si-teoria-stiintifica/

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Stilul de viață creștin și motivele importanței așa-numitei educații creștine

 

De Anna Medina , colaboratoare editorială

 

 

Are nevoie un creștin de educație? Înainte de a răspunde, să ne uităm la istoria acestei întrebări. Aproape întreg secolul al XX-lea, omenirea a trăit sub steagul ateismului „științific”. Oamenilor li s-a spus că credința în Dumnezeu este presupusă a fi incompatibilă cu cunoașterea științifică și, prin urmare, doar oamenii înapoiați, semi-analfabetizați, ar crede în El.

 

Dar dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci fiecare persoană, indiferent de caracterul său și de alte calități personale, ar deveni automat ateu după acumularea unui anumit volum de cunoștințe. Totuși, acest lucru nu se întâmplă. Pe de o parte, mulți oameni bine educați cred în Dumnezeu, iar pe de altă parte, mulți astfel de oameni nu aspiră la nicio cunoaștere și, în același timp, se consideră atei convinși. Este importantă educația creștină astăzi? Desigur, da, pentru că își lasă amprenta asupra stilului de viață al unei persoane, asupra viziunii sale asupra lumii și asupra oportunităților pe care le poate deschide în fața altor oameni.

 

 

Educația creștină explică legile și adevăratele cauze ale lucrurilor

 

Dacă ne străduim pentru o educație cu adevărat creștină, atunci trebuie să ne concentrăm asupra originii divine și a explicării lumii în fiecare materie. În cursul istoriei, de exemplu, este necesar să subliniem faptul că în spatele tuturor evenimentelor care au avut loc de-a lungul secolelor, există un model clar. Istoria nu este condusă de întâmplare, ci de scopul lui Dumnezeu. El „stăpânește peste împărăția omului” și face „totul după voia Sa”. Este important să vedem mâna Domnului și scopurile Sale suverane în tot ceea ce se întâmplă.

 

Același lucru se poate spune și despre științele naturii. În educația creștină, nu putem aborda studiul fenomenelor din așa-numitele poziții neutre. Poziția neutră nu există. Lumea din jurul ei a apărut fie ca urmare a întâmplării, așa cum cred necredincioșii, fie a fost creată de Dumnezeul nostru. Și dacă lumea este creația Lui, guvernată de puterea Sa suverană, atunci Îl respingem și Îl insultăm pe Dumnezeu, nerecunoscând acest lucru în toate evenimentele care au loc, fie în fizică, biologie, chimie sau orice altă știință. O educație care nu recunoaște Dumnezeul Creator și rolul providenței în menținerea unei anumite ordini în această lume nu poate fi numită creștină.

 

 

 

Educația creștină ne învață adevărul și calea cea adevărată

 

Uneori, părinții cred că un mediu secular le va întări copiii, îi va învăța să-și apere opiniile. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu confirmă acest punct de vedere. Nu spune: „Tânărul de doisprezece ani să urmeze calea cea dreaptă, ca să fie întărit”. Dumnezeu ne învață ceva complet diferit: „Învață pe tânăr la începutul cărării lui: când îmbătrânește, nu se va abate de la cel drept” ( Proverbe 22:6 ).

 

Educația seculară este exact cazul în care tinerilor li se permite să urmeze orice cale – calea cruzimii, a intimidării, a egocentrismului, a lipsei de respect față de bătrâni și a violenței. Nu există niciun astfel de verset în Scriptură care să spună că educația seculară îi va „întări” pe copiii creștini, cu excepția sensului în care pâinea veche este „puternică”. Da, îi va face nesimțitori și păcatul li se va părea normal. Îi va face fermi și le va păsa mai mult de lucrurile lumești decât de Dumnezeu. Îi va face insensibili la rău și le va fi destul de confortabil într-o lume care păcătuiește împotriva Domnului lor în fiecare secundă. Dar educația seculară nu îi va întări ca și creștini, prin urmare, „învățați un tânăr la începutul drumului său”.

 

Este ca o traducere defectuoasă a unui document important – se pare că sensul scrisului este păstrat, dar, de fapt, acesta este pierdut iremediabil. Pentru a obține o traducere de înaltă calitate, de exemplu, a unui certificat de căsătorie, care, după cum știm, este încheiat în Rai, trebuie să contactați serviciul de traduceri The Word Point . Și pentru a vă întări sufletul creștin, este necesar să primiți o educație religioasă.

Creștinii pot oferi lumii o șansă

 

Așadar, care este rolul unei persoane bine educate în biserica lui Hristos? În general, rolul unui credincios bine educat este același cu rolul oricărui creștin – să ducă evanghelia într-o lume care piere. Aceasta este natura omului – el percepe cel mai bine informațiile spirituale de la cei care sunt egali cu el atât în ​​rang, cât și în educație. Prin urmare, rolul unui creștin bine educat este de a duce mesajul mântuirii societății oamenilor bine educați și de a dobândi cel puțin o parte dintre ei pentru Hristos. Apostolul Pavel a fost un om bine educat pentru vremea sa. De aceea, el trebuia să predice în Atena – în centrul științei și culturii antice.

 

Scriptura spune că întreaga lume este controlată de rău ( 1 Ioan 5:19 ). Fiecare credincios ar trebui nu doar să se îndepărteze de rău, ci și să expună acest rău. Iar un creștin bine educat trebuie să expună răul care are loc printre învățați. De exemplu, acum există multe dezbateri atât despre clonare, cât și despre experimentele pe celule pilonare, adică pe celule ale embrionului uman, pentru a căror obținere acest embrion trebuie ucis, adică se efectuează un avort. Și acesta este doar vârful aisbergului: știința modernă merge adesea dincolo de moralitate. Și tocmai credincioșii bine educați trebuie să-și ridice vocea împotriva acestui tip de fărădelege. Și pentru a vedea granița dintre permis și imoral, trebuie să cunoști Scripturile.

Concluzie

Educația creștină este importantă și, cel mai important, ar trebui să înceapă încă din copilărie. În școlile moderne, se acordă multă atenție dezvoltării abilităților mentale și fizice, iar acest lucru este un lucru bun. Este rău că nevoile spirituale, care sunt foarte semnificative pe tot parcursul vieții unui copil, nu se dezvoltă și, prin urmare, în societatea noastră există mulți oameni singuri spiritual și emoțional. Lipsa educației religioase în copilărie afectează cu siguranță caracterul unei persoane: în depozitul mental al unor astfel de oameni se simte o anumită prăbușire. Copilul este neobișnuit de sensibil la impresiile religioase: el atinge instinctiv tot ceea ce dezvăluie frumusețea și sensul lumii. Ia-o de la copil – și sufletul său se va estompa; copilul va rămâne într-o lume pustie, cu interesele sale mărunte de zi cu zi.

 

Anna Medina este specialistă în diferite tipuri de scriere. A absolvit Facultatea de Interpreți, dar scrierea creativă a devenit tipul ei preferat de muncă. Lucrează ca scriitoare independentă și traducătoare pentru  TheWordPoint .

 

https://www.christianpost.com/voice/christian-lifestyle-and-the-reasons-of-so-called-christian-education-importance.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Fără creștinism, știința nu ar fi posibilă

 

 

 

Cédric Placentino, CNE.news

 

 

 

 

 

Adesea, creștinii sunt acuzați că resping știința rațională și dovedită pentru că cred în Dumnezeu. Cu toate acestea, creștinismul este cel care face știința posibilă, susține Cédric Placentino.

 

„Nu mai avem nevoie de creștinism, pentru că astăzi avem știință!” După mulți, știința l-a adus pe om la o înțelegere a lumii mult superioară celei pe care o putea oferi religia. Omul nu mai are nevoie de „mituri religioase” pentru a explica lumea. Acum, știința „neutră” îi explică lumea așa cum este ea în realitate.

 

Aceasta este o serie despre viziunea creștină asupra lumii de astăzi.

 

Ca și creștini, ne-am confruntat, fără îndoială, cu o astfel de viziune asupra lumii care ne vede ca fiind naivi și creduli. Și adesea nu am reușit să găsim un răspuns bun. Și mai rău, noi înșine am fi putut crede acest tip de narațiune.

 

 

Acesta este scopul suprem al educației (și cum să îl atingem)

 

 

Ideea că știința poate înlocui creștinismul este greșită. Știința nu este o altă viziune asupra lumii, ci pur și simplu un instrument de interpretare a lumii. Nu este o coincidență faptul că marea majoritate a părinților științei moderne au fost creștini.

 

Și păgânii lumii antice credeau în evoluție. Cu toate acestea, oameni precum Charles Darwin găsiseră un limbaj științific pentru a descrie o astfel de credință.

 

Convingerea că știința ar putea înlocui creștinismul s-a dezvoltat în special în secolul al XIX-lea, când filosofii credeau că au găsit o alternativă la narațiunea biblică, și anume teoria evoluției. În realitate, aceasta nu era o doctrină nouă. Păgânii lumii antice credeau și ei în evoluție. Cu toate acestea, oameni precum Charles Darwin găsiseră un limbaj științific pentru a descrie o astfel de credință, chiar dacă nicio observație nu confirmase teoria. Evoluționismul devenise religia care a înlocuit creștinismul.

 

Axiomele

Interesant este că, fără creștinism, știința nu ar fi acolo unde este astăzi. S-ar putea dezvolta pe pământ creștin, deoarece creștinismul oferă motive coerente pentru a justifica cele cinci axiome pe care se bazează știința. Care sunt aceste axiome?

 

Există o lume reală;

Această lume este rațională și ordonată;

Omul posedă rațiune care poate fi aplicată lumii din jurul său. Prin urmare, o poate interpreta corect;

Fiecare eveniment (sau efect) are o cauză (legea cauzei și efectului);

Aceeași cauză produce același efect în aceleași condiții (legea uniformității).

 

Cum ar trebui creștinii să se descurce cu bogăția?

 

Poate teoria evoluției justifica aceste axiome? Evoluția este ideea că lumea a evoluat dintr-o stare primitivă, fără formă, prin forțe necunoscute. Dacă acest lucru ar fi adevărat, cum ar fi putut evoluția să producă o lume rațională și ordonată? Cum ar fi putut să le ofere oamenilor motive să interpreteze această lume și să derive formule științifice din ea?

 

Dacă această lume este produsul unei evoluții aleatorii, cum ar fi putut crea legi precum cele menționate mai sus? Și, pe deasupra, dacă evoluționismul nu poate justifica faptul că omul are motive să interpreteze această lume, cum poate justifica credința că această lume este reală?

 

Mulți atei încep să respingă complet evoluționismul din cauza acestor probleme inerente.

 

Religia evoluționistă este un dezastru pentru știință, deoarece nu poate demonstra axiomele pe care se bazează. Prin urmare, acestea par a fi pur arbitrare.

 

Mulți atei încep să respingă complet evoluția din cauza acestor probleme inerente. Dar nu se întorc neapărat la narațiunea biblică. Ateismul lor îi împinge să creadă că lumea însăși este Dumnezeu. Însă o astfel de credință distruge știința la fel de mult ca vechea teorie a evoluției.

 

 

Europa ar putea fi post-creștină, dar nu pe deplin

 

Vedeți doar: Dacă lumea este Dumnezeu, atunci lumea este una. Dar dacă totul este unul, nu putem distinge între diferitele lucruri care există în lume. Drept urmare, toate temeiurile inteligibilității sunt pierdute. Nu există nicio modalitate de a justifica axiomele științei nici pe acest temei.

 

Neutralitate

Creștinismul, pe de altă parte, poate justifica aceste axiome. Biblia afirmă că Dumnezeu a creat această lume și că este reală și ordonată. Dumnezeu i-a dat omului și capacitatea de a interpreta această lume.

 

Mitul neutralității l-a determinat pe om să creadă că credințele religioase ale omului de știință nu ar trebui să-i influențeze observațiile.

 

Dumnezeu nu este impersonal. El este triunic și, prin urmare, un Dumnezeu al relațiilor. Ca atare, El a dat sens acestei lumi pe care omul o poate cunoaște. Este posibil ca omenirea să descopere legile care guvernează relațiile care există în această lume, cum ar fi legea cauzei și efectului sau legea uniformității.

 

 

Arta este controversată, cum o putem transforma în ceva bun?

 

 

Mitul neutralității l-a determinat pe om să creadă că credințele religioase ale omului de știință nu ar trebui să-i influențeze observațiile. „Faptele vorbesc de la sine”, ni se spune. Totuși, atunci când un om de știință observă o bacterie la microscop, concluziile sale vor fi influențate în mare măsură de faptul dacă crede că este rezultatul evoluției sau că este o creație a lui Dumnezeu.

 

Ateul științific nu duce lipsă de cunoștințe despre Dumnezeu. Dimpotrivă, el neagă cunoașterea adevărului.

 

Biblia ne învață că etica omului de știință contează. Frica de Domnul este începutul (sau temelia) oricărei cunoașteri (Proverbe 1:7). Prin urmare, adevărata știință este înrădăcinată în frica de Dumnezeu. Dar frica de Domnul este și ura față de rău (Proverbe 8:13) și este intrinsec legată de ascultarea de legea lui Dumnezeu (Eclesiastul 12:13). Prin urmare, știința, ura față de rău și ascultarea de legea lui Dumnezeu sunt inseparabile.

 

Ateul științific nu duce lipsă de cunoștințe despre Dumnezeu. Dimpotrivă, el neagă cunoașterea adevărului (Romani 1:18-32). Problema lui nu este intelectuală, ci etică.

 

Ateismul distruge știința. Doar o întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu va permite științei să înflorească din nou.

 

 

 

https://cne.news/article/4819-without-christianity-science-would-not-be-possible

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Necrologul lui Pat Robertson- Evanghelist de televiziune american care a candidat la nominalizarea prezidențială republicană și a contribuit la plasarea religiei în centrul politicii partidului

 

 

Michael Carlson

 

 

Deși conceptul de separare a bisericii de stat este înrădăcinat în constituția SUA, influența oamenilor de la biserică în afacerile politice este o tradiție americană care datează din epoca colonială. Într-adevăr, mass-media modernă a făcut ca vocea evangheliștilor contemporani să fie la fel de puternică precum au fost predicile lui Cotton Mather adresate primilor puritani. Pat Robertson, care a murit la vârsta de 93 de ani, s-a bucurat de creșterea televiziunii prin cablu și de un simț perspicace al economiei afacerilor pentru a deveni cel mai evident politic și, probabil, cel mai influent dintre toți.

 

Când Robertson a apărut pe prima pagină a revistei Time în 1986, coperta publicației suna astfel : „Gospel TV: Religie, politică și bani” . Îmbinarea acestor trei aspecte ale carierei sale nu a fost întotdeauna perfectă, deși în fundamentalismul american, bogăția materială este de obicei văzută ca un semn vizibil al binecuvântării lui Dumnezeu. Prin intermediul rețelei sale creștine de radiodifuziune (CBN), a progresat de la vindecarea prin credință televizată la o candidatură serioasă la președinția SUA în 1988, făcând o avere în acest proces.

 

Robertson a început acea campanie pentru nominalizarea republicană cu o petiție și contribuții de la 3 milioane de telespectatori și a terminat pe locul al doilea în caucusurile din Iowa, în fața vicepreședintelui de atunci, George H.W. Bush . Însă alegătorii i-au oferit puțin sprijin în alegerile primare republicane, iar Bush, bineînțeles, a ajuns la președinție.

 

Robertson, care îi predase controlul asupra CBN fiului său, Tim, a fondat apoi Coaliția Creștină a Americii. Întrucât nu a reușit să preia controlul asupra Partidului Republican, „coaliția sa curcubeu” de fundamentaliști avea să încerce să orienteze partidul în direcția sa ideologică.

 

Lobby-ul coaliției a exercitat o influență imensă, contribuind la conducerea atacului dreptei asupra președintelui Bill Clinton și oferind lui Bush atât un model de strângere de fonduri, cât și un model ideologic. Deși coaliția a fost criticată și amendată pentru coordonarea directă a campaniilor sale cu Partidul Republican și pentru ajutorul necorespunzător acordat liderului majorității din Camera Reprezentanților de atunci, Newt Gingrich, și candidatului la senatul din Virginia, Oliver North, succesul său a stimulat indulgența lui Robertson față de o altă mare tradiție a predicatorilor evanghelici americani, aroganța care l-a făcut să fie implicat în controverse constante și scandaluri financiare frecvente.

 

Controversa a devenit inevitabilă odată cu trecerea de la politica mainstream la Coaliția Creștină. Predicarea către convertiți a însemnat că restricțiile privind exprimarea adevăratelor sale convingeri au fost ridicate. Cadrul acestor convingeri a fost stabilit în bestsellerul său din 1991, Noua Ordine Mondială, un amalgam de teorii ale conspirației istorice , care postulau o alianță între masoni și bancheri evrei care controlau lumea.

 

Pat Robertson rostește o rugăciune de încheiere în timpul sărbătorilor care marchează cea de-a 40-a aniversare a debutului în direct al rețelei creștine de radiodifuziune, în Virginia Beach, în 2001.

Vizualizați imaginea pe ecran complet

Pat Robertson rostește o rugăciune de încheiere în timpul sărbătorilor care marchează cea de-a 40-a aniversare a debutului în direct al rețelei Christian Broadcasting Network, în Virginia Beach, 2001. Fotografie: Gary C Knapp/AP

Robertson a numit feminismul o „mișcare politică socialistă, anti-familie, care încurajează femeile să-și părăsească soții, să-și ucidă copiii, să practice vrăjitoria, să distrugă capitalismul și să devină lesbiene”. El a prezis că organizarea „zilelor gay” la Disney World va duce la pedeapsa lui Dumnezeu prin cutremure, tornade, atentate teroriste cu bombă sau meteoriți.

 

Rugat să fie „amabil” cu confesiunile protestante rivale, cum ar fi episcopalienii, prezbiterienii sau metodiștii, el a spus: „Nu trebuie să fiu amabil cu spiritul anticristului”. El i-a descris pe academicienii de stânga drept „rasiști, criminali, devianți sexuali și susținători ai al-Qaida”.

 

În 2005, el a cerut asasinarea președintelui venezuelean Hugo Chávez și a explicat accidentul vascular cerebral suferit de Ariel Sharon în 2006 ca fiind pedeapsa divină pentru că a returnat pământ palestinienilor. Ulterior, și-a cerut scuze familiei lui Sharon și a susținut că a fost citat greșit.

 

Aceasta a urmat modelul standard al lui Robertson, de a face acuzații nebunești care i-au mulțumit publicului său principal, apoi de a pretinde că a fost citat greșit de o presă anticreștină. Cel mai cunoscut este faptul că, în emisiunea sa TV, The 700 Club, a fost de acord cu tărie cu teoria colegul său evanghelist, Jerry Falwell , conform căreia atacurile din 11 septembrie au fost cauzate de „păgâni, persoane care practică avorturi, feministe, homosexuali, lesbiene, Uniunea Americană pentru Libertăți Civile și [grupul progresist de advocacy] People for the American Way”. După zarva care a urmat, el a susținut că, din cauza unei căști defecte, nu a auzit de fapt ce spunea Falwell atunci când a fost de acord cu el.

 

Ambițiile politice ale lui Robertson au fost dezvoltate în mod natural, fiind înrudit prin intermediul mamei sale, Gladys (născută Willis), cu doi președinți, familia Harrison, William Henry și Benjamin, în timp ce tatăl său, Willis Robertson, a fost senator american din Virginia, unul dintre democrații conservatori segregaționiști din sud, numiți „Dixiecrati”. S-a născut în Lexington, Virginia, și a fost botezat Marion Robertson, dar a fost poreclit Pat, deoarece fratele său mai mare, Willis Jr., spunea „pat, pat, pat” în timp ce o mângâia pe obraji pe bebelușul Marion.

 

Pat Robertson anunțându-și susținerea pentru Rudy Giuliani pentru nominalizarea prezidențială republicană la National Press Club din Washington, în 2007.

Vizualizați imaginea pe ecran complet

Pat Robertson anunțându-și susținerea pentru Rudy Giuliani pentru nominalizarea prezidențială republicană la National Press Club din Washington, în 2007. Fotografie: Chip Somodevilla/Getty Images

Pat a fost educat la două academii militare: McDonogh, lângă Baltimore, și McCallie, în Chattanooga, Tennessee. A urmat cursurile Universității Washington and Lee din orașul său natal. A fost numit locotenent în Marina, dar afirmațiile sale că a participat la lupte cu Prima Divizie de Marină din Coreea l-au bântuit în timpul candidaturii sale la nominalizarea prezidențială.

 

Rivalul său republican, congresmanul Pete McCloskey, care servise alături de Robertson, a declarat că tatăl lui Robertson își folosise influența pentru a-l ține departe de luptă și că principala sa responsabilitate fusese să mențină cluburile ofițerilor aprovizionate cu băuturi alcoolice. Robertson a denunțat acest lucru, precum și acuzațiile altor membri ai pușcașilor marini că ar fi avut relații cu prostituate, ca încercări de a-l discredita.

 

Robertson s-a întors acasă pentru a obține o licență în drept în 1955 la Yale, dar a picat examenul de barou. La scurt timp după aceea, a fost convertit de misionarul olandez Cornelius Vanderbreggen. Până când a fost hirotonit de Convenția Baptistă Sudică în 1961, își cumpărase deja primul post de televiziune, în Portsmouth, Virginia, și înființase Christian Broadcasting Network. Le-a oferit lui Jim și Tammy Faye Bakker prima lor pauză, realizând un program pentru copii și a lansat emisiunea de la micul dejun „The 700 Club”, titlu preluat de la o campanie de strângere de fonduri pentru 700 de abonați.

 

Succesul timpuriu al lui Robertson s-a bazat pe vindecarea prin credință transmisă la televizor. Criticii au subliniat că Dumnezeu părea să vorbească prin Robertson în timp ce prelua indicațiile regizorului. Stilul său, cu un zâmbet fix și ochi îngustați, putea părea aproape o caricatură a unui vânzător de mântuială, dar atractivitatea sa era incontestabilă, deoarece CBN a câștigat în cele din urmă o audiență în 180 de țări. Funcționa ca o rețea de posturi afiliate care se abonau la programele sale, dar în 1977 Robertson și-a lansat propriul canal de cablu, CBN Cable, oferind divertisment mainstream, organizat de The 700 Club.

 

Redenumit Family Channel, profiturile sale au amenințat în cele din urmă statutul de organizație religioasă non-profit a CBN, așa că Robertson a înființat International Family Entertainment, avându-l pe el și pe Tim în fruntea acesteia, și i-a vândut Family Channel. În 1992, a listat IFE la bursă, câștigând 90 de milioane de dolari din lansare. În 1997, IFE a vândut Family Channel rețelei Fox a lui Rupert Murdoch pentru 1,9 miliarde de dolari. Fox l-a vândut ulterior către Disney, dar, ca o condiție a vânzării inițiale, canalul, numit acum Freeform, este încă obligat să difuzeze The 700 Club, găzduit de fiul lui Pat, Gordon, președintele CBN, de două ori pe zi.

 

Pat Robertson strângând mâna cu susținătorii la Convenția Națională Republicană din Philadelphia din 2000.

Vizualizați imaginea pe ecran complet

Pat Robertson strângând mâna cu susținătorii la Convenția Națională Republicană din Philadelphia din 2000. Fotografie: Stan Honda/AFP/Getty Images

Evangheliști precum Oral Roberts și Bob Jones își fondaseră propriile colegii, iar succesul televizat al lui Robertson a dat naștere Universității CBN, numită acum Universitatea Regent, la sediul CBN din Virginia Beach, orașul în care Robertson locuia într-o vilă pe deal, cu propria pistă de aterizare. În mai multe rânduri, el și-a atribuit rugăciunile publice pentru că au îndepărtat uraganele de Virginia Beach, deși nu a avut succes cu uraganul Isabel din 2003.

 

Mai controversată decât Regent a fost organizația sa umanitară internațională, Operation Blessing. În 1994, ziarul local, Virginian-Pilot, a afirmat că strângerea pasională de fonduri a lui Robertson pentru transportul aerian de refugiați din Rwanda și Zair, organizație organizată prin Operation Blessing, a fost cel puțin parțial o acoperire pentru utilizarea aeronavei sale pentru transportul de echipamente de minerit al diamantelor pentru Corporația Africană de Dezvoltare, deținută de Robertson. O lungă anchetă a Biroului pentru Afaceri ale Consumatorilor din Virginia a recomandat ca Robertson să fie urmărit penal pentru fraudă, dar procurorul general al statului, Mark Earley, nu a adus nicio acuzație împotriva sa. Administrația George W. Bush a făcut din Operation Blessing al doilea cel mai mare beneficiar de fonduri federale de ajutor în New Orleans, în urma uraganului Katrina, ceea ce a fost văzut în unele cercuri ca o răsplată pentru sprijinul lui Robertson.

 

În 2003, Robertson a folosit The 700 Club ca platformă pentru a pleda în numele președintelui liberian Charles Taylor, care fusese pus sub acuzare de ONU pentru crime de război. A ieșit la iveală că Robertson avea o investiție într-o mină de aur din Liberia, despre care susținea că era destinată să ajute la finanțarea eforturilor umanitare ale Operațiunii Blessing în țară, dar care a fost lăsată să intre în faliment după plecarea lui Taylor din funcție.

 

Alte întreprinderi comerciale au inclus Ice Capades, o schemă de vânzări piramidale și o investiție în servicii financiare cu Bank of Scotland, care a fost anulată după ce Robertson a numit Scoția „un ținut întunecat invadat de homosexuali”. Indiferent cât de scandaloase au fost declarațiile sale, Robertson nu și-a înstrăinat niciodată publicul principal și a putut conta pe sprijinul dedicat al creștinilor născuți din nou, care simțeau că Domnul vorbea prin el și l-au răsplătit pentru transmiterea mesajului său, așa cum au făcut nenumărați politicieni însetați de susținerea sa.

 

S-a căsătorit cu Dede (Adelia) Elmer în 1954. Ea a murit în 2022, iar Robertson a lăsat în urmă fiii lor, Tim și Gordon, și fiicele lor, Elizabeth și Ann, 14 nepoți și 24 de strănepoți.

 

Pat (Marion Gordon) Robertson, evanghelist, om de afaceri, crainic și politician, născut pe 22 martie 1930; decedat pe 8 iunie 2023

 

O auto-susținere incredibilă

În 1936, John Scott, fiul regretatului proprietar al ziarului Guardian și legendarului redactor CP Scott, a făcut ceva nemaiauzit pentru un moștenitor al presei: a renunțat la participația sa pentru binele comun.

 

După ce a moștenit ziarul, Scott a renunțat la orice beneficiu financiar – cu excepția salariului său – în cadrul ziarului Guardian (în valoare de 1 milion de lire sterline la acea vreme și de aproximativ 62 de milioane de lire sterline astăzi) și a cedat proprietatea noului Scott Trust. Trustul avea să evolueze pentru a avea o misiune cheie: să asigure independența financiară și editorială a ziarului Guardian pe termen nelimitat.

 

Asta înseamnă că The Guardian nu poate fi cumpărat. Nici de fonduri de capital privat, nici de un conglomerat și cu siguranță nici de un miliardar care caută un purtător de cuvânt politic.

 

Independența noastră înseamnă că putem spune ce vrem, raporta despre cine vrem, contesta pe cine vrem și ne putem ridica atunci când alții stau jos.

 

Însă acest model unic înseamnă, de asemenea, că depindem de cititori ca tine din România pentru a ne finanța munca. Dacă preferi ca știrile pe care le citești să fie rezultatul deciziilor luate de jurnaliști și editori, nu de acționari sau de frați ultra-bogați din domeniul tehnologiei, atunci, ei bine, știi ce ai de făcut:

 

 

Sprijiniți organizația Guardian lunar.

 

https://www.theguardian.com/world/2023/jun/08/pat-robertson-obituary

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 Genialul Jurnalist de la CBN – Pat Robertson, a ascultat de Dumnezeu si a devenit mai mult decat un… ”zeu”

 

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” – Romani 8:28

 

Pat Robertson și-a dedicat viața predicării Evangheliei, ajutând pe cei în nevoie și educând următoarea generație. A fondat The Christian Broadcasting Network și numeroase alte organizații, printre care Operation Blessing, Regent University, American Center for Law and Justice și International Family Entertainment Inc. De asemenea, a fost autorul unei cărți de mare succes în New York Times și gazda emisiunii The 700 Club timp de 60 de ani.

 

La 60 de ani de la prima difuzare a CBN (1 octombrie 1961), Pat Robertson a transmis ștafeta de prezentator al celui mai popular program CBN fiului său Gordon Roberston la 1 octombrie 2021. The 700 Club îl consacră pe Robertson ca cel mai longeviv moderator de emisiune TV din SUA.

 

„‘Bine rob bun și credincios’ ” nici măcar nu începe să descrie serviciul tatălui meu pentru CBN timp de 60 de ani. Moștenirea sa și exemplul vieții sale de rugăciune vor continua să conducă The 700 Club în anii următori”, a spus Gordon Robertson, care a fost co-gazdă și producător executiv al The 700 Club timp de două decenii.

 

 

Date Biografice

În perioada în care a fost gazda la The 700 Club, care a început producția în 1966, Robertson a căutat pentru interviuri, oaspeți interesanți pentru publicul său. Printre personalitățile care și-au împărtășit povestea și experiențele cu Pat Robertson sunt: Interviuri exclusive cu președinții SUA Jimmy Carter, Ronald Reagan, Gerald Ford, George H. Bush și Donald Trump.

 

Interviuri aprofundate cu un grup distins de prim-miniștri ai statului Israel, inclusiv Yitzhak Rabin Shimon Peres, Menachem Begin, Benjamin Netanyahu, Ehud Barak, Ariel Sharon și Ehud Olmert.

 

Un interviu cu omul de știință în fizica nucleară Khidir Hamza, care se ocupa de cercetarea atomică a lui Saddam Hussein, în timpul căreia a aflat în mod concludent că Saddam nu a putut fabrica o armă nucleară, respingând în mod clar afirmația existenței armelor de distrugere în masă de către președintele american George W. Bush.

 

Robertson s-a întâlnit în Africa cu rebelul șef de război Jonas Savimbi. De asemenea, a călătorit cu un avion mic spre Mozambic, deținut de rebeli, pentru a-l intervieva pe Afonso Dhlakama, liderul armatei cunoscut sub numele de RENAMO.

 

El a călătorit la Quetta, Pakistan, la granița cu Afganistan și a șezut pe podeaua unui cort pentru a vorbi cu liderii unui grup cunoscut sub numele de Mujahedin, care ulterior s-a transformat în Al-Qaeda. Robertson a mers la spitale și a văzut suferința cauzată de atrocitățile rusești în populația civilă. El a reușit să prezică audienței sale declinul puterii sovietice rezultat din pierderile ei în Afganistan.

 

În perioada 1967-85, un oficial al serviciilor de informații numit John Walker a dezvăluit sovieticilor planurile de război ale flotei americane din Atlantic. Nimeni nu știa de sursa scurgerii până când un membru al familiei lui John Walker l-a contactat pe Robertson și a apărut în The 700 Club pentru a identifica spionul care era tatăl ei.

 

Robertson a intervievat președinții din Africa de Sud, Zambia, Angola, Zaire, Vietnam și practic toți liderii din America Latină.

 

El a călătorit în China și a adus audienței sale un interviu exclusiv cu prim-ministrul Zhu Rongji, iar în vizitele ulterioare s-a întâlnit cu Ministrul de Reducere a Sărăciei în China pentru a arăta situația disperată a săracilor din acea națiune.

 

Robertson a prezentat telespectatorilor oaspeți fascinanți precum fizicianul Edward Teller și futurologul Alvin Toffler și alți oameni de știință, autori, oameni de stat și compozitori, precum și a furnizat învățături spirituale, discernământ, rugăciuni și inspirație.

 

Robertson a fost responsabil pentru înlocuirea trupei live de la The 700 Club cu un segment de știri și analize prezentate de o echipă de știri dedicată care aduce spectatorilor The 700 Club informații despre evenimentele mondiale. Astăzi, CBN News este o organizație de știri internațională, nonprofit, care oferă programe timp de 24 de ore pe zi prin cablu, satelit și Internet. Cu un grup de profesioniști în știri, CBN News oferă știri de la sediul central din Virginia Beach și birourile din Washington D.C., Ierusalim și din alte părți ale lumii.

 

Despre The Christian Broadcasting Network

The Christian Broadcasting Network (CBN) a fost fondată în 1960. În 1961, CBN a lansat primul post de televiziune creștin din SUA autorizat să transmită emisiuni creștine cu normă întreagă, cu sediul în Portsmouth, Virginia. De atunci, CBN a devenit un producător major de programe și conținut creștin, difuzând în 174 de țări și teritorii și lucrând în 70 de limbi și dialecte. Cartea Cărților este seria continuă de aventuri biblice animate de CBN, cu lecții la domiciliu și la școala duminicală, și o aplicație biblică gratuită pentru copii. De asemenea, CBN.com și site-urile internaționale conexe transportă conținut de inspirație și misiune pentru milioane. CBN News transmite 24/7 prin internet de la studiouri din Virginia, Washington D.C. și Ierusalim. Donatorii CBN ajută la susținerea activității umanitare, inclusiv a programelor de distribuție de alimente, medicamente, susținerea orfanilor și ajutor în urma dezastrelor.

 

Pat a fost căsătorit cu dragostea vieții sale și partenera sa în slujire timp de 67 de ani, Dede Robertson, până când aceasta a murit în 2022. Împreună, au avut patru copii, 14 nepoți și 24 strănepoți.

 

Pat avea o dorință puternică de a cunoaște pe deplin pe Domnul și dorea să împărtășească iubirea și credincioșia lui Isus cu lumea. Dorința lui cea mai arzătoare era ca toți oamenii să-L cunoască pe Isus. Dacă doriți să aflați mai multe despre Dumnezeul pe care Pat l-a iubit, vă rugăm să faceți clic aici.

Aflați mai multe despre viața și realizările lui la PatRobertson.com.

 

 

 

 

 

 

Ministerul- Rețeaua creștină de radiodifuziune…

 

…

Când Pat Robertson L-a acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor al său în anii 1950, nu avea nicio idee că va deveni una dintre cele mai influente personalități din istoria radiodifuziunii.

 

Domnul i-a vorbit lui Pat și i-a spus să construiască o rețea de televiziune creștină spre slava Lui. Această chemare din partea lui Dumnezeu asupra vieții sale l-a condus la fondarea Rețelei Creștine de Radiodifuziune, ceea ce avea să ducă la crearea programului său emblematic, Clubul 700 .

 

Cu doar 70 de dolari în portofel, Pat Robertson și-a mutat tânăra familie la Portsmouth, Virginia. Acolo a achiziționat un post de televiziune dezafectat, o instalație avariată care avea nevoie de reparații ample.

 

Au urmat luni dificile de pregătiri. Apoi, pe 1 octombrie 1961, la aproape doi ani după ce se mutase la Portsmouth, Pat stătea în fața unei camere de filmat în timp ce lumina clipea, iar echipamentul de televiziune dărăpănat trimitea un semnal slab către casele din apropiere. S-a născut CBN.

 

Până la sfârșitul anului 1975, publicul potențial al CBN doar pentru televiziune a crescut la 110 milioane de telespectatori, peste 40 de posturi din SUA difuzând programe CBN. Deceniul a marcat, de asemenea, lansarea unui centru de consiliere prin rugăciune, deschis 24/7, a organizației umanitare Operation Blessing și a Middle East Television.

 

Până în anii 1980, CBN își desfășura activitatea în 60 de țări prin intermediul televiziunii, casetelor video, distribuției de literatură și radioului. Anii ’80 au marcat lansarea CBN News în Washington, DC, lansarea popularelor emisiuni pentru copii Superbook și Flying House , în timp ce Universitatea CBN (mai târziu Universitatea Regent) a obținut acreditarea completă.

 

În anii 1990, CBN și-a extins acoperirea internațională în fostele națiuni comuniste, inclusiv România, Bulgaria, Ungaria și Rusia, ajungând la peste 20 de milioane de oameni cu Evanghelia. Tot în această perioadă, CBN a deschis Founders Inn and Conference Center, atrăgând mii de oameni la sediul central din Virginia Beach.

 

Anii 2000 au marcat extinderea programelor CBN la diverse formate de știri difuzate la nivel național. În plus, programele CBN ajung la milioane de utilizatori și telespectatori pe canalele de socializare și serviciile de streaming.

 

Astăzi, peste 90% din publicul CBN este din străinătate. Centrele internaționale din întreaga lume produc programe locale pentru milioane de oameni din întreaga lume. Cercetările arată că sute de milioane de oameni declară că s-au rugat cu gazda unui program CBN pentru a-L primi pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor.

 

Aici, în America, The 700 Club poate fi vizionat în aproape 97% din piețele TV din SUA. Difuzat continuu din 1966, The 700 Club este unul dintre cele mai longevive programe de televiziune din istoria difuzării.

CBN Internațional

În timp ce Pat Robertson se ruga în săptămâna Crăciunului din 1976, Domnul i-a vorbit și i-a spus: „Trimit Duhul Meu peste tot în lume. Milioane de oameni vor răspunde. Vreau să proclami un mesaj simplu de mântuire. Nu încerca să predai lucruri teologice complexe. Pur și simplu predică Evanghelia simplă.”

 

Pat s-a întors la muncă și le-a povestit personalului ce învățase. În timpul întâlnirii de rugăciune de Anul Nou, a lansat oficial CBN Worldreach. Mai târziu, numele a fost schimbat în CBN International, având un obiectiv uimitor: să câștige 500.000.000 de oameni pentru credința în Isus Hristos. Prin intermediul firmelor de cercetare Brown & Fraser și Ipsos, sondajele anuale arată că acest obiectiv a fost atins și cu mult depășit.

 

Prin intermediul radiodifuziunii internaționale, al programelor indigene, al plantării de biserici, al acțiunilor umanitare, al animației pentru copii și al acțiunilor media, CBN continuă să aducă Evanghelia lui Isus Hristos într-o lume pierdută și suferindă.

Animație CBN

Pat Robertson s-a dedicat aducerii Cuvântului lui Dumnezeu și a mesajului mântuirii copiilor din întreaga lume prin programe și inițiative precum Superbook și Casa Zburătoare . Aceste seriale animate au adus la viață poveștile Bibliei și au distrat milioane de copii și adulți din întreaga lume.

 

Rata analfabetismului biblic în rândul copiilor și adulților continuă să crească. Mulți copii nu au fost niciodată introduși în Cuvântul lui Dumnezeu. Aducerea Bibliei către copii de la o vârstă fragedă este esențială într-o lume care devine din ce în ce mai ostilă față de adevărul biblic.

 

Astăzi, aplicația Superbook Bible ajunge la copiii din întreaga lume cu o experiență bogată în conținut media, care dă viață Bibliei prin videoclipuri, jocuri și activități.

Centrul de Rugăciune CBN

Pat Robertson a fost un om al rugăciunii. Viziunea sa de a oferi un loc sigur pentru telespectatori unde să poată suna și să primească sprijin prin rugăciune de la agenți telefonici creștini a deschis calea pentru multe organizații care i-au urmat exemplul.

 

Centrele de Rugăciune ale CBN din întreaga lume sunt conduse de oameni dedicați, unși cu Duhul Sfânt și echipați să se roage alături de cei care doresc rugăciune sau resurse biblice. Centrele de rugăciune ale CBN oferă rugăciune, precum și resurse biblice, apelanților în limba lor maternă. Centrele oferă, de asemenea, slujire prin e-mail, mesaje text, rețele sociale și chat-uri web live.

 

Numai anul trecut, Centrul de Rugăciune din SUA al CBN a efectuat peste 1,9 milioane de apeluri și a înregistrat peste 6.000 de mărturisiri de credință în Isus.

Televiziunea din Orientul Mijlociu

Pat Robertson credea că destinul CBN era legat de cel al națiunii Israel. Această impresie a fost întărită când CBN a început construcția unui nou studio în Portsmouth, Virginia, pe 5 iunie 1967.

 

„Îmi amintesc că unul dintre membrii consiliului nostru de administrație a venit la mine în ziua aceea cu vestea că ceea ce este cunoscut acum sub numele de Războiul de Șase Zile izbucnise în Israel”, și-a amintit Pat mai târziu. „Când războiul s-a încheiat în săptămâna următoare și am urmărit transmisiunea TV a trupelor israeliene bucuroase intrând în Ierusalim, mi-am amintit de cuvintele lui Isus din Luca 21:24:

 

Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.

 

„Pentru prima dată de la anul 586 î.Hr.”, își spuse el, „Ierusalimul nu se mai află sub stăpânirea neamurilor. «Timpurile neamurilor» s-au împlinit.”

 

Pat credea că Dumnezeu se va îndrepta către Israel într-un mod unic și că CBN trebuia să fie poziționată pentru a fi o parte vitală a acestei acțiuni. „Am știut chiar atunci că Dumnezeu ne va îndemna să înființăm o lucrare atât pentru evrei, cât și pentru arabi în Țara Sfântă.”

 

Ani de zile, CBN a încercat să emită în Israel, fără succes. Apoi, în octombrie 1981, George Otis de la High Adventure Ministries, o emisiune radio în Orientul Mijlociu, a venit să-l viziteze pe Pat în Virginia. „Pat, am înființat un post de televiziune în sudul Libanului”, a spus el. „Știu că ai resursele și personalul necesar pentru a-l prelua. Cred că are legătură cu a doua venire a lui Isus și nu vreau să stau în calea celui mai bun plan al lui Dumnezeu. Pat, vreau să-l ai.”

 

Pat și soția sa, Dede, și-au făcut timp să se roage pentru a vedea dacă aceasta era voia Domnului pentru CBN. El a fost puternic impresionat de faptul că Domnul ar vrea ca CBN să nu facă greșeli în Țara Sfântă.

 

Într-o duminică, în timp ce Pat și Dede se rugau împreună, Domnul a condus-o pe Pat la un pasaj din Ioan, care vorbește despre Isus deschizând ochii orbilor. Dede citea Isaia 29:17-18, iar Pat a simțit o izbucnire de entuziasm când a rostit cuvintele profetului:

 

Nu este puțin timp și Libanul se va preface într-un câmp roditor, iar câmpul roditor va fi considerat o pădure? Și în ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărții și ochii orbilor vor vedea din întuneric și din întuneric.

 

„Vezi ce spune Dumnezeu?”, a întrebat Pat pe Dede. „Cuvântul lui Dumnezeu va ieși din Liban, iar ochii orbi spirituali din Orientul Mijlociu vor fi deschiși!”

 

În aprilie 1982, Middle East Television a început oficial să emită, transmițând un mesaj de pace și speranță în Israel – și în tot Orientul Mijlociu. Pat avea să scrie despre ocazia memorabilă: „Indiferent unde m-a călăuzit Dumnezeu, CBN avea un mandat de îndeplinit: acela de a răspândi Evanghelia Împărăției Sale, de a aduce cunoașterea lui Dumnezeu până la marginile pământului, de a face parte dintr-o mare companie care avea să ajute la inaugurarea celei de-a doua veniri a lui Isus.”

 

De-a lungul anilor 1980 și 1990, Middle East Television (METV) a operat acest post de televiziune în sudul Libanului, difuzând știri, sport, divertisment pentru familie și programe religioase prin satelit către un public potențial de 200 de milioane de oameni din 15 națiuni – inclusiv Israel, Iordania, Liban, Siria, Egipt și Cipru. METV a distribuit, de asemenea, casete video gratuite și literatură religioasă, oferind în același timp alimente și îmbrăcăminte în tot Orientul Mijlociu, în parteneriat cu filiala umanitară a CBN, Operation Blessing International.

În iulie 2001, Middle East Television a fost vândută către o organizație ministerială cu aceleași interese, LeSEA Broadcasting, creând un parteneriat prin care CBN distribuie programe originale ale organizației. Prin intermediul Middle East TV și al altor sisteme de distribuție prin satelit și cablu din regiune, The 700 Club și alte programe CBN au fost difuzate zilnic în Israel, Iordania, Liban, Siria, Egipt, Cipru și nu numai. Postul a fost vândut către Messianic Vision, Inc., a lui Sid Roth, în septembrie 2016.

Povestea CBN

Povestea CBN este relatată prin fotografii nemaivăzute până acum, interviuri puternice și filmări recent descoperite. Urmăriți povestea credincioșiei lui Dumnezeu de-a lungul a 60 de ani de slujire și aruncați o privire asupra a ceea ce Dumnezeu are pregătit.

 

 

Apasă aici pentru a urmări Povestea CBN

 

 

Anii 1960: O viziune este realizată

 

 

 

 

Anii 1970: O creștere a impactului

 

 

 

 

Anii 1980: O renaștere a credinței

„Până la zorii anului 1980, l-am văzut pe Dumnezeu aducând în mod minunat peste 300.000 de oameni la o cunoaștere mântuitoare a lui Isus prin lucrarea CBN”, a scris Pat Robertson în Shout It from the Housetops . „Totuși, am continuat să fiu profund tulburat de secularismul rampant care, asemenea unui cancer, devora viața societății noastre…”

În cultura americană, Dumnezeu era exclus, sexul ocazional, divorțul ușor și stilurile de viață radicale erau la modă. Pentru Robertson, era clar că dificultățile cu care se confrunta America erau probleme morale și că răspunsurile constau într-o renaștere a credinței și a libertății. Era timpul să se revină la principiile Cuvântului lui Dumnezeu pe care fusese fondată această națiune.

Având această viziune stabilită, Pat a fost de acord să servească drept co-președinte al organizației Washington for Jesus, alături de Bill Bright de la Campus Crusade, pe 29 aprilie 1980. Adunarea a aproape o jumătate de milion de creștini s-a petrecut în rugăciune, post și pocăință în numele națiunii. „Cred că în acea zi a început bandajarea societății noastre rănite și a pregătit calea pentru renașterea pentru care atâția oameni din comunitatea creștină au mijlocit”, a scris Robertson în Shout It from the Housetops

 

O schimbare radicală

În acel an, The 700 Club și-a schimbat formatul într-o emisiune de știri/reviste cu ritm rapid și a deschis un birou de știri în Washington, DC. Publicul era informat despre evenimentele zilei, iar noii telespectatori, mulți neînscriși în biserică, puteau urmări programele de televiziune sau radio creștine pentru a auzi Vestea Bună a mântuirii prin Isus Hristos.

 

Până în anii 1980, CBN lucra în 60 de țări prin intermediul televiziunii, casetelor video, distribuției de literatură și radioului. Aceste eforturi, împreună cu alimentele, îmbrăcămintea și ajutoarele de urgență distribuite prin intermediul organizației afiliate CBN, Operation Blessing, au adus speranță la milioane de oameni din America și din întreaga lume.

 

În SUA, programul de televiziune emblematic al CBN, The 700 Club , a fost urmărit de peste 1,2 milioane de oameni în fiecare zi pe CBN Cable și pe posturile de televiziune locale din întreaga țară.

 

Pentru a combate atacurile tot mai mari asupra libertății religioase, conduse de grupuri precum ACLU, Pat Robertson a lansat Fundația Juridică Națională în 1981. Fundația a garantat asistență juridică gratuită celor care se confruntau cu persecuții religioase. Dar dincolo de granițele noastre, în leagănul creștinismului, în curând va exista o altă piatră de hotar pentru lucrare – Middle East Television.

 

Încă de la înființarea CBN, Pat Robertson a simțit că destinul organizației era să fie legat de Israel. Știa că Dumnezeu va înființa o organizație pentru evreii și arabii din Țara Sfântă, dar cum avea să o facă? Care era voia lui Dumnezeu pentru CBN în Orientul Mijlociu? Printr-un bărbat pe nume George Otis și, mai târziu, prin două monede de aur, Domnul Și-a confirmat direcția pentru CBN în Țara Sfântă.

 

În 1982, George Otis de la High Adventure Ministries a venit la Virginia Beach, oferindu-se să ofere CBN un post de televiziune în sudul Libanului. După multe rugăciuni, Pat a acceptat oferta. Middle East Television a început oficial să emită în aprilie 1982, transmițând un mesaj de pace și speranță în Israel și în tot Orientul Mijlociu.

 

Favoarea lui Dumnezeu, inovația din abundență

La nivel internațional, Domnul a multiplicat eforturile de evanghelizare ale CBN, în Orientul Mijlociu și nu numai. Până la sfârșitul anului 1983, lucrarea CBN se dublase în aproape fiecare domeniu vital al evanghelizării la nivel mondial.

 

Binecuvântările creative și inovatoare au propulsat lucrarea către un public nou și neașteptat: japonezii. O campanie publicitară de ultimă generație a atras poporul japonez printr-o traducere modernă a Bibliei, intitulată „Alive Again” („În viață din nou”). A devenit una dintre cele zece cărți de succes din Japonia.

 

Mai târziu, CBN a reușit să difuzeze The 700 Club pe principalele canale VHF din Japonia, cu rezultate remarcabile.

 

Cercetările au arătat că cele mai populare programe pentru tinerii japonezi au fost desenele animate. CBN a creat o serie de desene animate biblice pentru a ajunge la publicul japonez. Au fost create 14 episoade dintr-o serie de animație numită Superbook și Flying House . Acestea au devenit al treilea cel mai popular program de desene animate din Japonia.

 

Seria animată biblică a fost dublată și în cantoneză, iar aproape 70% din publicul total al televiziunii de sâmbătă dimineața din Hong Kong le-a urmărit la televizor. Ulterior, CBN a dublat desenele animate Superbook în limba engleză și le-a difuzat pe BBC timp de 13 săptămâni. Aceste povești biblice animate pentru copii au devenit curând extrem de populare și în America. În anii următori, Superbook și Casa Zburătoare au fost dublate în numeroase limbi și difuzate în întreaga lume.

 

În anii 1980, Dumnezeu a început în mod miraculos să deschidă uși în țări care anterior erau izolate de Evanghelie.

 

Într-o zi rece și burină din februarie 1978, Pat și Dede Robertson au călătorit împreună cu Ben Kinchlow, co-prezentatorul emisiunii 700 Club , din Hong Kong până la granița cu China continentală. Cu camerele de filmat, Pat, Dede și Ben s-au ținut de mână și au strigat la Dumnezeu să înfăptuiască o minune și să deschidă ușa televiziunii creștine în China. Șapte ani mai târziu, Clubul 700 a început să emită în fiecare săptămână pe posturile de televiziune ale guvernului comunist chinez din întreaga țară, către o audiență potențială de până la 600 de milioane de oameni – cu o avalanșă de corespondență venind din China către birourile CBN din Hong Kong.

 

Încurajată de roadele slujirii în Orientul Îndepărtat, CBN a luat măsuri pentru a-și extinde considerabil toate eforturile misionare. În timpul Crăciunului și Paștelui din 1984-1985, autoritatea guvernamentală de televiziune din India – o națiune predominant hindusă – a permis CBN să difuzeze povestea animată CBN despre nașterea, răstignirea și învierea lui Isus în întreaga națiune. Și în toată Africa, The 700 Club a primit timp de antenă, cu condiția ca emisiunea să ofere o cantitate limitată de știri.

 

Având în vedere succesul campaniei biblice din Japonia, au fost puse în mișcare planuri pentru lansarea „Proiectului Biblia” în Statele Unite. Această campanie media masivă a prezentat Cartea, o Biblie în limbaj modern, cu o copertă nouă și funcții ușor de utilizat. O emisiune TV specială, difuzată în prime-time, „ Nu mă întreba, întreabă-l pe Dumnezeu” , a dat startul proiectului. La acea vreme, era cea mai urmărită emisiune TV specială religioasă din istoria radiodifuziunii. Cartea a ajuns rapid în fruntea listei de bestselleruri.

 

În 1984, Universitatea CBN (mai târziu Universitatea Regent) a primit acreditarea completă de către Asociația Sudică a Colegiilor și Școlilor. În 1986, a fost lansată Facultatea de Drept, în parte ca urmare a unei donații generoase din partea Universității Oral Roberts.

 

Doar trei ani mai târziu, în 1989, Facultatea de Drept a Universității Regent a primit acreditarea provizorie din partea Asociației Baroului American. Până în acel an, Universitatea CBN se transformase de la o Școală de Comunicare și Arte la șapte școli profesionale, inclusiv Teologie, Drept, Guvernare, Psihologie și Consiliere, Afaceri și Educație.

 

Până în 1984, CBN a ajuns la peste 31 de milioane de gospodării din 15.000 de orașe și prin intermediul a 7.200 de sisteme de cablu. La 1 octombrie 1986, CBN a răspuns la cel de-al 25-lea apel ministerial.

 

În primii 25 de ani ai CBN, peste un milion de oameni au fost conduși la Hristos. Până la sfârșitul anilor 1980, un alt milion de oameni îl acceptaseră pe Isus Hristos ca Domn al lor prin intermediul Centrului de Consiliere prin Rugăciune al CBN. Apoi, în 1989, „acțiunile inovatoare de promovare a Evangheliei” ale CBN în America Centrală și de Sud au dus la peste 6 milioane de oameni care și-au făcut o mărturisire de credință – cvadruplând în mod miraculos numărul de mântuiri pe care CBN le văzuse în precedenții 30 de ani de slujire.

 

https://secure.cbn.com/PatRobertson/ministry.aspx

 

 

 

 

 

 

………………………………………………

 

Autor- Cărți scrise de Dr. Pat Robertson

Titlu

Anul publicării

Editor

 

 

Strigați de pe acoperișuri

1972

Bridge Publisher

Rugăciunea mea pentru tine

1977

Fleming Revell

Securitate maximă

1978

CBN University Press

Regatul Secret

1982

Thomas Nelson

Dincolo de rațiune: Cum pot miracolele să-ți schimbe viața

1984

William Morrow

Răspunsuri la 200 dintre cele mai dificile întrebări ale vieții

1984

Thomas Nelson

Întâlnirile Americii cu Destinul

1986

Thomas Nelson

Planul

1989

Thomas Nelson

Noul Mileniu

1990

Cuvânt

Noua Ordine Mondială

1991

Cuvânt

Marea schimbare

1993

Cuvânt

Sfârșitul Veacului

1995

Cuvânt

Pași către renaștere

2002

Multnomah Publishing

Adu-l mai departe 2002

2002

Grupul de publicații W

Cele zece infracțiuni

2003

Integrity Publishers

Curtea dezastrului

2004

Integrity Publishers

Miracolele pot fi ale tale astăzi

2005

Integrity Publishers

Cea mai mare virtute

2007

CBN

Chiar pe bani

2009

Grupul de cărți Hachette

Familii și finanțe de succes în Regatul Secret

2019

Carismă

Am umblat cu Dumnezeul Cel Viu

2020

Carismă

Puterea Duhului Sfânt în tine

2021

Salem

David, Regele Păstor

2023

Pat Robertson

© Drepturi de autor 2023. CBN.com. Toate drepturile rezervate. CBN.com | Politica de confidențialitate | Acord privind termenii și condițiile de utilizare | Politica CBN privind cookie-urile

 

 

https://secure.cbn.com/PatRobertson/author.aspx

 

 

 

 

 

………………………………………………………………

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Evanghelia după Marx: Un manual pentru depolitizarea lui Isus într-o lume activistă (Ediție spaniolă)

 

Ediție spaniolă  de Joe Owen (Autor), Augustus Nicodemus Lopes (Prefață)

 

Descoperă cum să discerni între adevărul biblic și ideologiile culturale care se infiltrează în biserică, astfel încât să-ți poți trăi credința cu claritate și convingere în mijlocul unei lumi confuze și politizate.

 

În secolul al XX-lea, două idei opuse au ieșit în evidență în Occident: învățăturile lui Iisus Hristos și versiunea lui Karl Marx despre utopie. Acum, în secolul XXI, aceste idei sunt în mod ciudat împletite atât în ​​cultură, cât și în cadrul Bisericii.

 

Autorul Joe Owen oferă o analiză oportună a modului în care gândirea marxistă s-a infiltrat în comunitățile religioase moderne. Acest manual cuprinzător vă echipează să recunoașteți și să răspundeți la modurile subtile în care viziunile seculare asupra lumii contestă fundamentele biblice.

 

Ce veți descoperi:

 

Instrumente practice pentru pastori, lideri și credincioși care navighează în fața presiunilor culturale

Răspunsuri biblice la teoria critică a rasei, ideologia de gen și mișcările pentru justiție socială

Fundamente teologice pentru înțelegerea naturii umane, a păcatului și a răscumpărării prin Hristos

Rădăcinile istorice ale evoluției ideologiei marxiste de la teoria economică la revoluția culturală

Ești gata să revendici adevărul biblic?

 

Transformă-ți înțelegerea despre cum să trăiești cu credință într-o lume orbită de întuneric. Redescoperă puterea radicală a creștinismului autentic care transcende ideologiile umane.

 Descoperă cum să discerni între adevărul biblic și ideologiile culturale care se infiltrează în biserică, astfel încât să-ți poți trăi credința cu claritate și convingere în mijlocul unei lumi confuze și politizate.

 

În secolul al XX-lea, două idei opuse au ieșit în evidență în Occident: învățăturile lui Iisus Hristos și versiunea lui Karl Marx despre utopie. Acum, în secolul XXI, aceste idei sunt amestecate în mod ciudat atât în ​​cultură, cât și în cadrul Bisericii.

 

Autorul Joe Owen oferă o analiză oportună a modului în care gândirea marxistă s-a infiltrat în comunitățile religioase moderne. Acest manual cuprinzător vă echipează să recunoașteți și să răspundeți la modurile subtile în care viziunile seculare asupra lumii contestă fundamentele biblice.

 

Ce veți descoperi:

 

Instrumente practice pentru pastori, lideri și credincioși care navighează în fața presiunilor culturale

Răspunsuri biblice la teoria critică a rasei, ideologia de gen și mișcările pentru justiție socială

Fundamente teologice pentru înțelegerea naturii umane, a păcatului și a răscumpărării prin Hristos

Rădăcinile istorice ale evoluției ideologiei marxiste de la teoria economică la revoluția culturală

Ești gata să revendici adevărul biblic?

 

Transformă-ți înțelegerea despre cum să trăiești cu credință într-o lume orbită de întuneric. Redescoperă puterea radicală a creștinismului autentic care transcende ideologiile umane.

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

Franklin Graham: Înțelepciunea și discernământul divin — Cuvântul lui Dumnezeu este arma principală din arsenalul credinciosului

 

 

 

 

 

Franklin Graham

 

 

Când tatăl meu avea 88 de ani, un intervievator l-a întrebat care este cel mai mare regret al său. Privind în urmă la o viață de slujire evanghelistică, a spus că și-ar fi dorit să fi petrecut mai mult timp memorând Scriptura.

 

Când eram mic, mama și tata încercau mereu să-mi stârnească pofta de Scriptură. Duminica, după slujbă, mama insista ca noi, copiii, să memorăm un verset înainte de a putea ieși afară să ne jucăm. Ne lăsa să alegem versete din Biblie pe care să le recităm din memorie, așa că răsfoiam Biblia, căutând versete scurte precum „Isus a plâns”. Credeam că o păcăleam, dar ea știa ce făcea – mă punea să cercetez Scripturile. Era o profesoară minunată care își dorea ca copiii ei să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu pe de rost.

 

Când eu și Jane eram proaspăt căsătorite, amândouă ne-am dat seama că trebuia să cunoaștem mai multe din Biblie. Am încărcat Jeep-ul și o rulotă U-Haul și ne-am îndreptat spre Colorado, unde am petrecut timp cu membrii familiei Navigators din Colorado Springs și ne-am înscris la o școală biblică numită Ravencrest, în Estes Park. Nu eram cea mai bună studentă, dar amândouă am absorbit Cuvântul lui Dumnezeu ca un burete.

 

Fondatorul organizației Navigators, Dawson Trotman, a ajuns la credința mântuitoare în Isus Hristos printr-un verset pe care l-a memorat pentru un concurs bisericesc, Ioan 5:24 . Poți să-l reciți? „Adevărat vă spun că, cine aude cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la viață.”

 

Care este primul verset biblic pe care l-ai memorat vreodată? Mulți vor spune Ioan 3:16 , Rugăciunea Domnească, sau Psalmul 23. În ultimii ani ai tatălui meu, el recita acel psalm ori de câte ori se trezea din somn: „Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic… Da, bunătatea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului pe vecie” ( Psalmul 23:1 , 6 ).

 

E ușor să inventezi scuze pentru că nu memorezi Scriptura. Biblia poate fi intimidantă. Dar cunosc câțiva credincioși puternici ale căror devoțiuni zilnice includ citirea a cinci psalmi și a unui proverb, astfel încât repetă acele cărți în fiecare lună. În scurt timp, ei știu acele cărți aproape pe de rost, posedând o comoară de putere și înțelepciune biblică.

 

Domnul promite în Ieremia 31:33 că va scrie legea Sa în inimile noastre. „Iată însă legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea în mintea lor și o voi scrie în inima lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”

 

Psalmul 119:11 este un verset despre care cred că toată lumea ar trebui să memoreze. „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.”

 

Psalmul 119, cel mai lung capitol din Biblie, are multe de spus despre puterea și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a ne ajuta să rezistăm ispitelor păcătoase. Când Scriptura ne umple inimile și mințile, Biblia promite să ne umple cu înțelepciune și discernământ divin.

 

După ce Isus postise timp de 40 de zile și nopți în pustie, Satana a încercat să-L ispitească pe Fiul lui Dumnezeu de trei ori. Și de fiecare dată, Domnul nostru a răspuns: „Este scris…” înainte de a cita din Scriptură, cum ar fi: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” „Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești” (vezi Matei 4:4-10 ).

 

După ce Isus a folosit Scriptura pentru a-l mustra pe Satana a treia oară, Biblia spune că diavolul a fugit. Întrucât Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos a recitat Scriptura din memorie pentru a-l împotrivi diavolului, am face bine să urmăm exemplul Lui de memorare a Scripturii pentru a lupta împotriva planurilor înșelătoare ale lui Satana. Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, este arma principală din arsenalul credinciosului pentru a-l învinge pe Satana (vezi Efeseni 6:17 ).

 

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă gândurile și gândurile inimii.” ( Evrei 4:12 )

 

Când predic – și voi fi în Argentina și Cambodgia în lunile următoare – predic direct din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă cum suntem păcătoși care au nevoie de mântuire.

 

De unde vine asigurarea mea? „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice faptă bună” ( 2 Timotei 3:16-17 ).

 

Slavă lui Dumnezeu! El a făcut și continuă să facă lucruri mărețe.

Franklin Graham este autor, vorbitor, redactor-șef al revistei Decision și președinte și director executiv al Asociației Evanghelistice Billy Graham și al organizației internaționale de ajutorare Samaritan’s Purse .

 

https://harbingersdaily.com/franklin-graham-godly-wisdom-and-discernment-the-word-of-god-is-the-main-weapon-in-the-believers-arsenal/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Analfabetism biblic: Există puține versete în Scriptură la fel de greșit tratate ca „Nu judeca”

 

De

Ken Ham

 

 

Cuplul care a devenit faimos datorită popularului serial Fixer Upper de pe HGTV, Chip și Joanna Gaines, a apărut recent în titluri pentru că se declară creștini și totuși au promovat doi bărbați aflați într-o „căsătorie” gay în noul lor serial.  Se pare că , ca răspuns la protestele creștinilor, cuplul a afirmat: „Nu spune Biblia «nu judecați»; cine sunteți voi să le spuneți oamenilor ce pot și ce nu pot face?” Ei bine, Biblia ne spune ce putem și ce nu putem face ca și creștini!

 

Puține versete din Scriptură sunt atât de greșit interpretate precum  Matei 7:1 : „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”. Ori de câte ori cineva citează acest verset, așa cum se pare că au făcut locuitorii Gainesilor, pentru a justifica acceptarea sau închiderea ochilor la păcat, ignoră complet contextul.

 

Iată o parte mai amplă a pasajului: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care o judecați veți fi judecați și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău și nu bagi bănuială la bârna din ochiul tău? Sau cum poți să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», când ai și bârna în ochiul tău? Ipocritule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea limpede să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Nu dați câinilor lucrurile sfinte și nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca să nu le calce în picioare și să se întoarcă să vă atace” ( Matei 7:1-6 ).

 

Evident, în context, Isus nu spune să nu judecăm niciodată – oricum, acest lucru este imposibil. Gainesienii nici măcar nu ar putea face asta. Spunând: „Cine ești tu să le spui oamenilor ce pot și ce nu pot face?”, ei judecă persoana despre care susțin că judecă!

 

Mai degrabă, Isus le spune urmașilor Săi să nu judece într-un mod ipocrit și condamnator, ignorând un păcat flagrant din propria viață, în timp ce sunt obsedați de păcatul mai mic din viața altei persoane. Trebuie să ne analizăm cu sobrietate mai întâi pe noi înșine și să ne confruntăm cu propriul nostru păcat, iar apoi putem vedea clar cum să ne ajutăm fratele cu păcatul său.

 

Putem și ar trebui să facem judecăți morale… dar putem face acest lucru în mod consecvent doar atunci când începem cu autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Când începem cu Scriptura – judecând cu o judecată dreaptă așa cum poruncește Dumnezeu în  Ioan 7:24 – folosim un standard obiectiv pe care Dumnezeu, Creatorul nostru, ni l-a dat. Judecățile noastre nu se bazează pe propria noastră opinie, sentimente sau cultură. Mai degrabă, ele se bazează pe Cuvântul revelat al lui Dumnezeu. Numai atunci putem ști că judecata noastră este „dreaptă”.

 

Acest tip de interpretare greșită a Scripturii, din cauza lipsei de credință în autoritatea Scripturii (adesea cuplată cu analfabetismul biblic!), este, din păcate, foarte frecventă, nu doar în rândul celebrităților care se declară creștine, ci și în biserici, colegii și universități creștine și chiar în seminarii. Este tragic, iar roadele sunt văzute pe măsură ce tot mai mulți creștini abandonează adevărul Cuvântului lui Dumnezeu în favoarea înțelepciunii epocii noastre. După cum am spus întotdeauna, odată ce abandonezi adevărul și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu începând cu Geneza, urmează și mai multe compromisuri. Și exact asta vedem în atâtea dintre aceste povești despre creștini care fac compromisuri.

Ken Ham este autor , vorbitor, fondator și CEO al Answers in Genesis și al celor două interese populare ale sale: aclamatul Muzeu al Creației și cunoscutul Ark Encounter .

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Israel și profeția: Există un cost atunci când bisericile neglijează să studieze și să propovăduiască întregul sfat al lui Dumnezeu

 

 

JIm Showers

 

În timp ce călătoresc și vorbesc, oamenii îmi spun adesea că nu mai aud învățături despre Israel și profeții biblice în bisericile lor. Comentariile lor dezvăluie două realități distincte: (1) A fost odată o vreme când auzeau astfel de învățături în biserică și (2) predicarea a ceea ce spune Dumnezeu despre Israel și profeții a căzut în dizgrație.

 

Ca fiu de pastor, îmi dau seama că multe subiecte trebuie abordate de la amvon, iar pastorii au mai puțin timp ca niciodată pentru a comunica adevărul lui Dumnezeu. În multe biserici, pastorul are la dispoziție doar 30 până la 45 de minute în weekend pentru a vorbi turmei sale. Fără slujbele de duminică seara și studiile biblice din mijlocul săptămânii, care erau norma în multe biserici în anii trecuți, duminica dimineața a devenit singurul timp al pastorului pentru a învăța Cuvântul enoriașilor săi.

 

Având în vedere astfel de limitări – și odată cu accentul tot mai mare pus pe teologia reformată în multe cercuri – valoarea studierii Israelului și a profețiilor a diminuat.

 

Însă neglijarea studiului și a predării acestei părți semnificative a sfatului lui Dumnezeu are un cost. O consecință este că tot mai puțini oameni din băncile bisericii susțin Israelul și poporul evreu. Aceasta este o tendință îngrijorătoare, deoarece cei mai puternici susținători ai Israelului dintre neamuri sunt creștinii evanghelici; dar s-ar putea să nu fie cazul în viitor.

 

Aud unii oameni spunând că studierea profețiilor este o pierdere de timp, deoarece îi dezbină pe oameni. Ei cred că predicarea lui Hristos este ceea ce este necesar pentru a mântui și a uni oamenii. Când am vizitat Arca Întâlnirii din Williamstown, Kentucky, am fost impresionat de faptul că Noe, pe care Dumnezeu îl numește „propovăduitor al dreptății” ( 2 Petru 2:5 ), a avertizat lumea despre judecata iminentă a lui Dumnezeu și despre singura modalitate de a scăpa de ea. Când Noe predica, el învăța profeții – un mesaj despre judecata viitoare dată lui de Dumnezeu. Judecata nu avusese încă loc, dar era sigur că va veni pentru că Dumnezeu a spus așa.

 

Când predicăm profețiile astăzi, și noi îi avertizăm pe oameni că o judecată a lui Dumnezeu va cădea într-o zi asupra acestei lumi pentru răzvrătirea ei împotriva Lui; și singura modalitate de a scăpa de ea este prin credința în singurul Său Fiu născut, Isus Hristos. Atunci când biserica nu reușește să propovăduiască profețiile, creștinii nu reușesc să obțină o viziune asupra lumii pe deplin dezvoltată și nu sunt capabili să vadă tot ceea ce face Dumnezeu pentru a mântui lumea.

 

Ei pierd legătura vitală cu Israelul și nu reușesc să-i avertizeze pe ceilalți despre nevoia lor de a evita judecata lui Dumnezeu prin credința în Isus. Această consecință este cel mai mare cost al nepredării a ceea ce spune Dumnezeu despre Israel și despre profeții. Căci vedeți, planul răscumpărător al lui Dumnezeu trece prin Israel. Israelul este canalul binecuvântărilor noastre – trecute, prezente și viitoare.

 

Cu câteva zile înainte ca Isus să meargă la cruce, El a spus că zilele care vor duce la întoarcerea Sa vor fi ca zilele lui Noe. Oamenii se vor concentra pe bucuria vieții și vor ignora avertismentul lui Dumnezeu despre judecată până când va fi prea târziu ( Matei 24:38-39 ). S-ar putea pur și simplu să trăim în zile ca cele ale lui Noe, deoarece întoarcerea lui Isus se apropie foarte mult.

Jim Showers  este directorul executiv și președintele organizației  The Friends of Israel Gospel Ministry .

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Globalismul și viitorul dictator mondial: Înșelăciune vs. Restrângere

 

 

Jeff Kinley

 

 

În  prima parte , analiza lui Jeff Kinley asupra globalismului și a dictatorului mondial care va veni la sfârșitul timpurilor, acesta a explorat primul dintre cele patru elemente esențiale ale planului lui Satan de a prelua controlul asupra lumii. Acum va explora celelalte trei elemente care vor completa strategia lui Satan.

 

Înșeală inimile și mințile

 

Al doilea element esențial în strategia globală a lui Satan de a reseta și conduce națiunile este prin înșelarea inimilor umanității. Pentru a realiza acest lucru, el trebuie să utilizeze o criză.

 

Înainte de 2020, v-ați putea imagina propriul guvern dictând:

 

Când puteai să ieși din casă

Unde ai putea merge

Când și dacă vi se va permite să vă adunați pentru închinare

Când și unde ai putea călători

Dacă ați putea continua afacerea dumneavoastră

Dacă ți s-ar permite să-ți păstrezi locul de muncă

Reacțiile guvernelor la pandemie demonstrează această vicleșug. Atât treptat, cât și cu îndrăzneală, Satana a mințit ( Ioan 8:44 ), manipulând masele folosind frica. Promițând pace și siguranță ( 1 Tesaloniceni 5:9 ), el a convins majoritatea locuitorilor Pământului să accepte planul. Mai întâi, prin promisiuni deșarte, folosind carantine, măști, distanțare socială și vaccinuri ca cale către pace, sănătate și revenirea la normal.

 

Totuși, oricât de nerăbdător ar fi Satana, el a exagerat sub ochii credincioșilor pricepuți. A făcut acest lucru prin implementarea forței prin mandate și prin excese guvernamentale. Totuși, și aceasta este o previzualizare a marii iluzii care va acoperi în cele din urmă mințile și inimile a miliarde de oameni în timpul Necazului ( 2 Tesaloniceni 2:8-12 ).

 

Astăzi, mulți oameni recunosc că ne aflăm în mijlocul unei schimbări seismice de proporții istorice. Strategia înșelăciunii, manipulării și coerciției s-ar putea întoarce împotriva ei pe termen scurt, dar se potrivește modelului guvernului mondial al Anticristului descris în profețiile biblice.

 

Însă, pentru a completa descărcarea minciunilor în conștiința colectivă a umanității, Satana trebuie să atace mintea umană pe mai multe fronturi. Frica de moarte din cauza unui virus misterios este doar o modalitate de a-și prinde prada în capcană. De asemenea, el trebuie să redefinească moralitatea, virtutea, umanitatea însăși și relația noastră cu Creatorul nostru. De asemenea, trebuie să modifice însăși natura umanității.

 

Cel rău își face loc rapid și copleșitor în propria noastră societate. Mulți oameni îl neagă cu entuziasm pe Creatorul care ne-a creat. Lăsând deoparte lanțurile moralității și religiei, ei cer cu ardoare o nouă ordine mondială supravegheată de un guvern global.

 

Satana are exact omul potrivit pentru a conduce această lume nouă, curajoasă, dar fără de Dumnezeu.

 

Să-L pregătească și să-L poziționeze pe Omul Păcatului Său

A treia componentă a planului suprem al lui Satan este de a pregăti și poziționa omul ales de el însuși – Omul Păcatului. Unii s-ar putea să fie iritați să vorbească despre Anticrist. Adică, nu ar trebui doar să vorbim și să învățăm despre Isus? Nu cumva învățăturile despre Anticrist îi acordă diavolului mai multă atenție decât merită? Atunci de ce să vorbim despre el?

 

El este în Biblie

Peste 100 de pasaje din Scriptură îl menționează

El este cea mai dominantă persoană din timpurile din urmă, în afară de Isus Hristos.

El vine cu siguranță (1 Ioan 2:18)

Duhul lui Antihrist este deja printre noi (1 Ioan 4:3)

Probabil că este în viață astăzi

Care este profilul Anticristului? Cum va fi această figură nefastă? Scriptura nu-i dezvăluie numele, ci ne schițează un profil al omului păcatului. Nu-i putem vedea fața, dar îi putem urmări silueta. Punând cap la cap piesele puzzle-ului Scripturii, există de fapt multe lucruri pe care le putem ști despre viitorul Anticrist, Supraomul lui Satan.

 

Este probabil să se ridice dintr-o națiune din interiorul granițelor vechiului Imperiu Roman, posibil dintr-o națiune existentă a Uniunii Europene.

 

El va ajunge la proeminență, poziționându-se, sau poate fiind poziționat de Satan, pentru a conduce noua ordine mondială. El va finaliza Marea Resetare, cel puțin pentru o vreme. Își va lua energia și autoritatea direct de la Satan însuși ( Apocalipsa 13:2-6 ), până când va fi complet posedat de Diavol.

 

Biblia spune că  „tot pământul a fost uimit și a urmat fiara și s-au închinat dragonului, pentru că i-a dat puterea fiarei, zicând cine este ca fiara și cine poate să se războiască cu ea?”

 

Am putea spune mult mai multe despre Anticrist. Scriptura adaugă că el va face război cu sfinții și cu evreii ( Apocalipsa 13:7 ;  12:12-17 ;  20:4 ). De asemenea, el va uni pe deplin lumea prin punerea în scenă a Semnului Fiarei (666) ( Apocalipsa 13:11-18 ).

 

Resetarea globală este o mare iluzie și o schemă satanică prin care Satan pregătește planeta pentru o unitate fără Dumnezeu și pentru a-și primi liderul global cu brațele deschise.

 

Ceea ce ne aduce la strategia sa finală.

 

Pentru a reduce la tăcere/a elimina influența Bisericii

Atâta timp cât credincioșii sunt prezenți și capabili să exercite influență, Satana nu va putea implementa pe deplin strategia sa de Ultimul Timp. Pentru a-și propulsa omul spre proeminență și preeminență, va avea nevoie de o criză globală cum nu a mai văzut lumea vreodată. Această criză trebuie să fie mai mare și mai înfricoșătoare decât un virus care are o rată a mortalității de 1% în rândul vârstnicilor.

 

Cred că acea criză va fi Răpirea Bisericii.

 

2 Tesaloniceni 2:6-7 VDC – „Și acum știți ce îl oprește, ca să nu se arate la vremea Lui. Căci taina fărădelegii deja lucrează; numai cine scrie acum va lăsa să se dea la o parte, până când va fi luat din cale.”

 

Unii au spus că Cel care Îl înfrânează este guvernul uman, Evanghelia, poporul evreu, Duhul Sfânt, Biserica sau Arhanghelul Mihail.

 

Oricine ar fi Reținătorul, El trebuie să fie mai puternic decât Anticristul și decât Satana. Prin urmare, El trebuie să fie divin. Deci trebuie să fie influența Duhului Sfânt prin Biserică. Dar influența Lui prin Mireasa lui Hristos va fi înlăturată când va avea loc Răpirea.

 

Atâta timp cât Biserica este prezentă, Anticristul nu poate fi revelat și nici nu poate ajunge la putere și proeminență. Dar odată ce Biserica este luată din lume la Răpire, Anticristul va fi revelat și va începe să-și consolideze puterea.

 

Chiar acum, atât Satana, cât și o rasă umană depravată își doresc același lucru; ca cei care cred în Isus și Îl urmează pur și simplu „să plece de pe planetă” – pur și simplu „să dispară”. Dumnezeu le va îndeplini această dorință prin Răpire. Nu de dragul lor, ci de dragul nostru.

 

Jeff Kinley  este  autor , fost pastor, vorbitor și gazda  podcasturilor Vintage Truth  și  Prophecy Pros  , precum și  a programului de televiziune The King is Coming  , prezentat anterior de Dr. Ed Hindson. Kinley este, de asemenea, colaborator invitat pentru Christ In Prophecy .

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

(Pentru ca omenirea seamana vanturi,va recolta…taifunuri) Cadrul globalist: un sistem fondat pe rebeliune spirituală

 

 

Pastorul Dean Dwyer

 

 

Dacă există un comentariu pe care îl aud în general mai presus de toate celelalte (în special printre necredincioși), acesta este acesta: „Încotro se îndreaptă lumea!?” Întrebarea implică faptul că lumea este supusă unei serii de evenimente incontrolabile a căror victimă este omenirea. Firește, dacă oamenii cred că omenirea este victimizată, acest lucru absolvă omenirea de orice responsabilitate pentru starea lumii. O întrebare mult mai bună de pus (și una care concluzionează corect că omenirea este complice la răul care are loc în lume) este cea pusă de Psalmist în Psalmul 2:1 : „De ce se înfurie neamurile și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?”Pe măsură ce parcurgem tabelul națiunilor din lumea de astăzi, aproape fiecare națiune pe care o vedem în întreaga lume se află în aceeași stare tumultoasă și rebelă. Alte traduceri ale Bibliei ar spune că națiunile sunt neliniștite. Aceasta oferă imaginea unei mări neliniștite care se agită constant și se pare că în ultimii ani națiunile au devenit și mai neliniștite cu furia lor împotriva lui Dumnezeu, împotriva creștinilor și împotriva poporului ales al lui Dumnezeu, Israel.

 

De ce s-ar răzvrăti națiunile și poporul lor împotriva Dumnezeului Atotputernic care tronează în ceruri? De ce continuă oamenii în această zădărnicie? Deși detaliile acestei conspirații globale sunt în mare parte ascunse vederii noastre, psalmistul ne oferă o perspectivă asupra scopului lor fundamental.  Psalmul 2:3 spune: „Să rupem legăturile lor și să lepădăm de noi frânghiile lor!” …Indiferent ce se discută și orice se decide la nivel de conducere, în centrul procesului decizional al națiunilor se află dorința de a acționa într-o revoltă deschisă împotriva lui Dumnezeu și de a-l stabili pe om ca rege al pământului. Acest lucru nu se limitează doar la una sau două națiuni. Chiar dacă liderii lumii se adună la Națiunile Unite cu un comportament presupus măsurat și înțelept, ceea ce fac ei de fapt este să se adune în numele anarhiei spirituale. Și acest lucru nu se limitează doar la liderii mondiali.  Psalmul 2:2 menționează „regi”, ci vorbește și despre „conducători”.

 

Cuvântul „conducători” se referă la cei ale căror cuvinte au greutate. Acum, vreau să subliniez o problemă unică în lumea noastră de astăzi: cui acordă tinerii cea mai mare atenție? Nu părinților, nu pastorilor, nu politicienilor – ci vedetelor muzicale, celebrităților, vedetelor de film, influencerilor de pe rețelele sociale. Cuvintele lor au o greutate enormă în mintea tinerilor de astăzi. Și ceea ce vedem în lume este că, la toate nivelurile societății – de la lideri politici la consiliile de administrație ale corporațiilor, la reședințe de universități, la directori de școli, la lideri culturali și celebrități – toți acționează la unison pentru a spune că nu mai doresc constrângeri morale. Cu alte cuvinte, ceea ce era odată de neconceput, ceea ce era odată inacceptabil, ceea ce era odată de neauzit, acum vor să fie nestingherit.

 

În epoca noastră prezentă, pe măsură ce lumea continuă să-și agite pumnul împotriva lui Dumnezeu, ea spune, de fapt, că vrea să-și stabilească propriul sistem de conducere în locul celui pe care Dumnezeu l-a poruncit prin Cuvântul Său. Prin urmare, în stabilirea propriului sistem de conducere, omenirea a pornit pe o cale de redefinire pentru a-i condiționa pe oameni să accepte legea morală așa cum este dictată de conducătorii fără de Dumnezeu. Familia a fost redefinită; căsătoria a fost redefinită; genul a fost redefinit; originea vieții a fost redefinită. Scopul acestui exercițiu este de a dezvolta cadrul unui sistem fondat pe rebeliune spirituală.

 

La urma urmei, dacă îți propui să răstorni sistemul de conducere din univers, astfel încât omenirea să devină cea mai înaltă autoritate conducătoare în locul lui Dumnezeu, atunci odată cu aceasta vine o răsturnare a ordinii morale. De aceea, Isaia 5:20 este atât de relevant pentru dorința omenirii de a se elibera de autoritatea morală a lui Dumnezeu. Pentru că, pentru a convinge oamenii să urmeze această agendă zadarnică, trebuie să-i convingi că binele este rău și răul este bine. Cu alte cuvinte, trebuie să-i convingi că căile cerului sunt rele și căile pământului sunt bune. De aceea, oamenii susțin în ignoranță ceea ce este imoral – au fost convinși că este bine și, dacă este bine, ar trebui, prin urmare, promovat și celebrat. Dumnezeu ne cheamă să venerăm și să ne desfătăm în Cuvântul Său, dar pentru cei care aleg o cale a nelegiuirii și a sfințeniei, furia lor îi conduce să caute repudierea autorității lui Dumnezeu în viața lor. Omenirea sărbătorește faptul că restricțiile morale sunt în curs de dispariție. Dar acest lucru nu este ceva de sărbătorit, deoarece aceiași oameni care strigă după libertatea de sub autoritatea morală a lui Dumnezeu vor fi aceiași care, asemenea bogatului din Luca 16 , vor striga în cele din urmă: „Sunt chinuit în această flacără”.   Când complotul omenirii își va urma cursul, când energia lor va fi epuizată, când toate căile de rezistență vor fi închise și când tot ce pot spune sau face va fi făcut, se vor găsi într-un loc în care răzvrătirea lor nu va mai ajunge la ochii și urechile celor drepți. Timpul lor s-a sfârșit și soarta lor este pecetluită. Au respins darul gratuit al mântuirii și, odată cu el, orice speranță veșnică.

 

Permiteți-mi să închei prin a cita două versete importante.  Psalmul 2:12 : „Sărutați pe Fiul, ca să nu Se mânie și să nu pieriți pe cale, când se aprinde puțin mânia Lui. Ferice de toți cei ce se încred în El.”  Ioan 3:36 : „Cine crede în Fiul are viață veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”Formula este simplă: dacă Îl respingi pe Fiul, vei primi mânia.

Dean Dwyer a slujit timp de peste 20 de ani ca pastor și președinte al Bisericii Baptiste de pe strada Eiser din Queensland, Australia.

 

 

 

////////////////////////////////////////////

Urmărind un sistem mondial fără Dumnezeu: Agenda din spatele globalismului este departe de a fi inocentă

 

 

Jan Markell

 

 

Din punct de vedere omenesc, omul a încercat întotdeauna să obțină pace și prosperitate adevărate și durabile. Acestea sunt obiectivele care au fost mult timp lăudate de lideri, politicieni și guverne. Omenirea a căutat, de asemenea, alinare pentru durere. Dar aceste căutări au fost întotdeauna zadarnice și vor continua să fie. Totuși, ele explică de ce există oameni care caută mereu modalități de a face pacea și prosperitatea să se întâmple. Ei înființează programe și organizații în speranța atingerii acestor obiective. Ei vor ca războiul, sărăcia și inegalitatea să dispară, dar indiferent ce încearcă omenirea să facă, eșuează. Satana i-a convins pe oameni că dacă se străduiesc mai mult, vor reuși. ​​Dacă pot să-i convingă pe toți să adere la agenda lor, pot face lucrurile să se întâmple.

 

Acesta este genul de gândire care stă la baza tuturor eforturilor depuse în direcția globalizării sau a unui sistem mondial unic. Dar ceea ce mulți nu își dau seama este că nu vor avea niciodată succes pentru că, în esență, omenirea este rea. Doar Dumnezeu poate aduce succesul pe care omul și-l dorește cu atâta disperare, pentru că numai El are răspunsul la problema păcatului omenirii.

 

În ultimele decenii, în politica americană, am asistat la un număr tot mai mare de confruntări între naționaliști și globaliști. Există cei care cred că o țară ar trebui să funcționeze autonom și să acorde prioritate îngrijirii nevoilor și preocupărilor propriului popor. Și există alții care vor ca America să se supună agendei globaliste.

 

Am văzut acest lucru întâmplându-se în timpul alegerilor prezidențiale din 2016, când Donald Trump a candidat împotriva lui Hillary Clinton. Într-un discurs de campanie ținut în aprilie 2016, Trump a spus: „Nu vom mai preda această țară sau poporul ei cântecului fals al globalismului”. În schimb, soțul lui Hillary, Bill, fost președinte al SUA, a fondat Inițiativa Globală Clinton, care își propune să creeze „o comunitate de oameni de acțiune care iau măsuri împreună pentru a rezolva cele mai presante provocări ale lumii”.

 

Această bătălie a agendelor continuă și astăzi pe multe fronturi diferite. Și acesta este unul dintre motivele pentru care comunitatea globalistă este atât de critică față de cei care nu sunt de acord cu ea. În Israel, Benjamin Netanyahu a menținut o poziție naționalistă pentru statul evreu, ceea ce l-a pus în conflict cu globaliștii. Mai recent, am văzut acest lucru în cazul președintelui Javier Milei din Argentina, ale cărui politici contravin agendei globaliste.

 

La prima vedere, globalismul pare destul de inocent. Ni se spune că este vorba despre culturi care învață să trăiască împreună, să se aprecieze reciproc și să facă sacrificii pentru binele comun. Cauzele globaliste imploră oamenii să ofere bani și sprijin care vor face posibilă rezolvarea problemelor care vor face lumea un loc mai bun. Ce ar putea fi în neregulă cu asta?

 

Dar, în realitate, globalismul se referă la lideri și organizații puternice care iau decizii despre cum cred ei că ar trebui condusă lumea. Își folosesc autoritatea și resursele pentru a implementa idei și programe care se presupune că sunt spre binele tuturor, dar, în cele din urmă, cer respectarea forțată sau subminează autonomia și libertatea umană. Și, indiferent dacă acești influenți știu sau nu, în cele din urmă, ei deschid calea pentru viitorul anticrist.

 

Avertismentele biblice despre viitorul sistem mondial

În Apocalipsa, capitolul 13, Dumnezeu ne dezvăluie câteva detalii importante despre acest sistem mondial care va veni. În legătură cu fiara, sau anticristul, citim următoarele: „El și-a deschis gura și a hulit pe Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui, cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. I s-a dat putere peste orice seminție, limbă și neam. Toți cei ce locuiesc pe pământ I se vor închina” (versetele 6-8).

 

Oameni de pe întreaga planetă se vor închina fiarei. Ea va avea putere deplină asupra întregului glob. Și îi va persecuta pe sfinți – pe cei care devin creștini în timpul necazului. Toate acestea ne dezvăluie enormul grad de putere a Sa. El va supraveghea un guvern cu adevărat global și va purta război împotriva celor care nu sunt de acord cu El.

 

Daniel 11:36 ne oferă o altă imagine a puterii anticristului: „Împăratul va face după voia lui; se va înălța și se va preamări mai presus de orice dumnezeu și va rosti blasfemii împotriva Dumnezeului dumnezeilor.” În Apocalipsa 17 , citim că cei care vor domni inițial alături de fiară vor avea „un singur gând și… vor da împărăția ei fiarei” (versetul 17).

 

Acolo va ajunge lumea. Aceasta este direcția în care ne îndreptăm, pe măsură ce Satana folosește numeroasele mijloace de care dispune pentru a-și promova agenda globalistă.

 

Gloriosul Guvern Mondial al lui Hristos

Acum, vine un guvern mondial bun. După necaz, Hristos se va întoarce și își va instaura împărăția aici pe pământ. El va domni timp de 1.000 de ani peste ceea ce este cunoscut sub numele de împărăția milenară ( Apocalipsa 20:4-6 ). El va stabili guvernul Său global perfect în Ierusalim, de unde va conduce toate națiunile. În sfârșit, utopia pe care numai Domnul Însuși o poate aduce va fi aici, iar războaiele vor înceta în sfârșit. Profetul Isaia spune despre acest timp: „El va judeca printre neamuri și va mustra multe popoare; își vor făuri săbiile în fiare de plug și sulițele în cosoare. Un neam nu va mai ridica sabia împotriva unui neam și nu vor mai învăța războiul” ( Isaia 2:4 ).

 

Chiar și regnul animal va cunoaște adevărata pace: „Lupul va locui cu mielul, leopardul se va culca cu iedul; vițelul, leul tânăr și vițelul îngrășat vor fi împreună; și un copilaș îi va călăuzi” ( Isaia 11:6 ).

 

Ce vremuri glorioase vor fi acestea!

 

Nicio încercare a omenirii de a aduce pace și prosperitate nu a funcționat vreodată, de la Turnul Babel la imperiile mondiale din istorie, la Liga Națiunilor, Consiliul pentru Relații Externe și Națiunile Unite. Asta pentru că toate au fost și continuă să fie fără Dumnezeu. Nu poți reuși când Dumnezeu este lăsat deoparte. Doar împărăția pământească a lui Hristos va aduce ceea ce oamenii au tânjit.

 

Apocalipsa 11:15 ne spune că în timpul necazului cel mare, când va suna cea de-a șaptea trâmbiță, glasuri puternice vor proclama în cer: „Împărățiile lumii au devenit ale Domnului nostru și ale Hristosului Său și El va împărăți în vecii vecilor!”

 

Da, Domnul Isus Hristos va domni pentru totdeauna. Împărăția Sa milenară pe pământ va dura 1.000 de ani, după care El va inaugura ceruri noi și pământ nou și va domni pentru toată veșnicia.

 

Dumnezeu are planuri incredibile pentru viitor, iar noi, care suntem copiii Lui, facem parte din aceste planuri. Avem multe de care să ne bucurăm – aleluia!

Jan Markell este autoare , speakeră, gazda emisiunii radio Understanding the Times, difuzată pe peste 1.000 de posturi din America, precum și fondatoarea și președinta Olive Tree Ministries . De asemenea, este autoarea cărții „When Jesus Returns”, publicată de Harvest House Publishers .

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

(Nu va mai luati dupa cei care se dau mari si tari,ca sa nu deveniti niste nimicuri sortite  desertaciunii…) O contrafăcere a „Celui Preaînalt”: De ce îi manipulează Satana pe liderii mondiali

 

 

Pastorul Dean Dwyer

 

 

După cum știm cu toții, deoarece este el însuși o ființă creată, Satana nu este un creator, ci este un falsificator. Acest lucru este cel mai evident în Isaia 14:13-14 , unde suntem martori la cele infame cinci afirmații „Voi”. Afirmația finală, consemnată în Isaia 14:14, este aceasta: „ Voi fi ca Cel Preaînalt”.

 

În ebraică, referința la „Cel Preaînalt” este redată prin „El Elyon”. Acesta este unul dintre numele cu adevărat deosebite pentru Dumnezeu găsite în Biblie. După cum știm, fiecare dintre numele divine este dat pentru a dezvălui omului o calitate sau o caracteristică a lui Dumnezeu care nu poate fi găsită în aceeași măsură la nicio altă ființă. Prin urmare, toate numele divine (și acesta în special) Îl separă pe Dumnezeu și Îl înalță infinit mai sus decât toate celelalte ființe, fie în cer, fie pe pământ.

 

Faptul că Satana crede că poate deveni ca El Elyon arată amploarea mândriei sale nechibzuite. După cum spunea Donald Grey Barnhouse în cartea sa intitulată Războiul invizibil , „El s-a trezit în primul moment al existenței sale în frumusețea și puterea deplină a poziției sale exaltate; înconjurat de toată măreția pe care i-a dat-o Dumnezeu. S-a văzut mai presus de toate oștirile în putere, înțelepciune și frumusețe. Numai chiar la tronul lui Dumnezeu a văzut mai mult decât poseda el însuși și este posibil ca nici măcar asta să nu fi fost, într-un fel, pe deplin vizibil ochilor creaturii.”

 

Dar se pune întrebarea – dintre toate numele și caracteristicile atribuite lui Dumnezeu, de ce vrea Satana să fie ca El Elyon? Ei bine, haideți să examinăm câteva pasaje în care este folosit numele pentru a ne face o idee mai bună.  

 

Misteriosul Melhisedec, pe care Avram îl întâlnește, așa cum este consemnat în Geneza 14 , folosește numele El Elyon pentru Dumnezeu. În Geneza 14:18-20 citim: „ Atunci Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin; el era preotul Dumnezeului Preaînalt. Și l-a binecuvântat și a zis: «Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Preaînalt, stăpânitorul cerului și al pământului; și binecuvântat să fie Dumnezeul Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!»”

 

După întâlnirea sa cu Melhisedec, Avram se identifică și el cu El Elyon ( Geneza 14:22 ).

 

Moise se închină și lui Dumnezeu ca Dumnezeu Cel Preaînalt. În Deuteronom 32:8 , citim: „ Când a împărțit Cel Preaînalt moștenirea neamurilor, când a despărțit pe fiii lui Adam, a pus hotarele popoarelor după numărul copiilor lui Israel. ”

 

Întrucât Dumnezeu este revelat ca fiind posesorul cerului și al pământului, ajungem să învățăm că suveranitatea și puterea Sa nu cunosc limite. Cu alte cuvinte, autoritatea Dumnezeului Celui Preaînalt transcende cerul și pământul, inclusiv toate lucrurile create. Chiar dacă majoritatea omenirii nu recunoaște acest lucru, demonii au teologia lor corectă. În Marcu 5:7 , citim despre Isus vindecând un om posedat de demoni: „ Și el a strigat cu glas tare și a zis: «Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog pe Dumnezeu să nu mă chinuiești!»”

 

Această recunoaștere a fost făcută și de sclava posedată de demoni. În Faptele Apostolilor 16:17 , citim: „ Această fată a venit după Pavel și după noi și a strigat: «Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și ne vestesc calea mântuirii.»”

 

Poate cea mai semnificativă utilizare a acestui nume pentru Dumnezeu (El Elyon) se găsește în Cartea lui Daniel. Vă veți aminti că Nebucadnețar a fost regele unui vast imperiu. Dar regele își asuma meritul pentru aceste realizări și se afla în mare pericol, deoarece inima lui devenea mândră.  Daniel 4:30 spune: „ Împăratul a zis: «Nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am zidit eu ca locuință împărătească prin puterea mea cea mare și pentru cinstea măreției mele?»”

 

Ca pedeapsă pentru mândria sa, Nebucadnețar avea să locuiască cu fiarele câmpului și să mănânce iarbă ca boii … „până vei ști că Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El. ”

 

După ce perioada pedepsei sale s-a încheiat, Daniel 4:34 consemnează: „Și la sfârșitul vremurilor, eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și priceperea mi-a venit iarăși la mine. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, căci stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică și Împărăția Lui ține din generație în generație. ”

 

Dacă am traduce El Elyon în engleză, acesta nu numai că se referă la Dumnezeu ca fiind Cel Preaînalt, dar îl definește și pe Dumnezeu ca fiind „cel mai puternic”. În fiecare caz în care numele El Elyon este folosit pentru Dumnezeu, acesta subliniază puterea și suveranitatea Lui, ceea ce înseamnă că planurile Sale prevalează întotdeauna. Acum, pentru creatura mândră pe care o cunoaștem sub numele de Satan, aceasta este exact puterea și autoritatea pe care și le dorește. Păcatul său a fost o provocare directă la adresa puterii și autorității lui Dumnezeu.

 

În încercarea de a contraface lucrarea lui Dumnezeu prin omenire, Satana caută și oameni prin care să poată lucra pentru a-și exercita autoritatea pe tot pământul și a stabili o împărăție puternică, condusă de el. Oamenii pe care îi dorește nu trebuie doar să-i îndeplinească voința, ci și să coopereze pentru a face singurul lucru despre care crede că va opri introducerea Împărăției Milenare a lui Hristos – distrugerea fiecărui evreu.

 

Pe baza lucrării lui Satan prin intermediul mândrilor conducători umani ai anticului Tir (Ezechiel 28 ) și Babilon (Isaia 14 ) și a lucrării sale viitoare prin Anticrist (2 Tesaloniceni 2 ; Apocalipsa 13 ), strategia lui Satan este de a cultiva mândria în inimile conducătorilor umani pentru a oglindi păcatul care a dus la căderea sa.

 

După cum a scris Geoffrey W. Grogan în Expositor’s Bible Commentary : „Când Satan își lucrează voința malefică prin conducătorii acestei lumi, el reproduce propriile sale calități rele în ei, astfel încât aceștia devin virtuale umbre a căror substanță el este… Toți conducătorii de importanță internațională a căror mândrie și aroganță copleșitoare îi aduc la ruină sub mâna judecății lui Dumnezeu ilustrează atât principiile satanice, cât și pe cele ale Anticristului, căci aceste principii sunt de fapt unul și același lucru.”   

 

În viitoarea Perioadă a Necazului, Satan va împuternici și va folosi în special doi oameni – Anticristul și Profetul Fals – pentru a stabili o formă mondială a Împărăției sale, care să conducă pământul. Scopul său principal va fi să distrugă toate mărturiile lui Dumnezeu (inclusiv Israelul) și să se asigure că închinarea este îndreptată către el însuși.

 

Se apropie din ce în ce mai mult momentul în care Satan își va dezvălui lumii planul, căutând să convingă omenirea că el este, de fapt, „cel mai puternic”. Dar totul este o înșelăciune. Există un singur El Elyon și, foarte curând, El își va demonstra puterea și suveranitatea prin stabilirea Domniei Milenare a lui Hristos în întreaga lume. Ce zi va fi aceea.

Dean Dwyer a slujit timp de peste 20 de ani ca pastor și președinte al Bisericii Baptiste de pe strada Eiser din Queensland, Australia.

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Au creat Inteligenta Luciferica si pentru a-L compromite pe Dumnezeu…) IA Isus: o încercare de a estompa distincția dintre Dumnezeu și om?

 

 

Steve Herzig

„Bun venit, copiii mei! Sunt AI Isus, aici să vă răspund la întrebări 24/7. Fie că sunteți în căutarea unei îndrumări spirituale, a unui prieten sau pur și simplu doriți cu care să vorbiți cu cineva, sunt aici pentru voi. Alăturați-vă mie în această călătorie prin viață și descoperiți puterea credinței, speranței și iubirii.”

 

Se poate spune cu siguranță că John McCarthy, specialist în informatică și științe cognitive, nu își imagina un Iisus al inteligenței artificiale în 1955, când a inventat termenul „IA”, prescurtare de la „inteligență artificială”. McCarthy și alții au fost pionierii în acest domeniu, iar munca lor ne afectează cultura într-un mod neegalat de la Revoluția Industrială încoace.

 

Explozia IA

Astăzi, inteligența artificială ne atinge în multe sfere ale vieții, inclusiv în medicină, transporturi, robotică, știință, educație, armată, supraveghere, finanțe, agricultură, divertisment, comerț cu amănuntul, servicii pentru clienți și producție.

 

Inteligența artificială devine din ce în ce mai răspândită. Ajută la pilotarea avioanelor, interpretarea razelor X și analizarea probelor criminalistice. Algoritmii pot picta capodopere și compune simfonii în stilul marelui Johann Sebastian Bach. Google dezvoltă chiar și raționament moral artificial, astfel încât mașinile fără șofer să poată lua decizii cu privire la potențiale accidente.

 

Însă inteligența artificială nu este o persoană. Este un software; și, ca și credincioși, trebuie să discernem între cele două. Dr. James Spencer, președintele Centrului DL Moody din Northfield, Massachusetts, a declarat pentru  Fox News Digital  în iunie 2023: „Nu am nicio îndoială că inteligența artificială este (sau va deveni în curând) capabilă să transmită informații despre Isus. Totuși, a-L cunoaște pe Isus nu înseamnă pur și simplu a cunoaște despre El, ci a înțelege cum să te raportezi la El… Isus este viu. Nu are nevoie de inteligența artificială care să vorbească în numele Lui.”

 

Recent, atât credincioșii, cât și necredincioșii care vor să afle despre Isus și despre Biblie s-au orientat către inteligența artificială. Totuși, așa cum a împărtășit Dr. Spencer, a cunoaște  pe  Isus nu este același lucru cu  a-L cunoaște  pe Isus. Apostolul Ioan a spus: „Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” ( Ioan 17:3 ).

 

Apostolul Pavel a spus: „Și eu socotesc toate lucrurile ca o pierdere, din cauza nemărginirii cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu” ( Filipeni 3:8 ). Inteligența artificială este un instrument, iar modul în care unii oameni o folosesc estompează distincția dintre Dumnezeu și om.

 

Discuții cu „Hristos”

Dacă accesezi ask_jesus pe Twitch, un serviciu de livestreaming, îl vei găsi pe Isus, cu barbă și pielea crem, înfățișat de o inteligență artificială, privindu-te direct în ochi. Îmbrăcat într-o robă cu glugă, cu o voce blândă și blândă, răspunde la întrebări – și spune glume – live pe site 24/7.

 

Acest „Isus” este produsul The Singularity Group, o „echipă din Germania formată din auto-descriși activiști voluntari motivați și ambițioși care construiesc jocuri și soluții de inteligență artificială”, a scris Levi Winslow pentru site-ul de recenzii de jocuri Kotaku.com.

 

Fluxul Twitch ask_jesus permite utilizatorilor să pună întrebări unei inteligențe artificiale care reprezintă ideea despre Isus a Grupului Singularity non-creștin, oferindu-le o modalitate unică de a explora capacitățile inteligenței artificiale și aplicarea acesteia la întrebări religioase și spirituale. Fluxul are aproximativ 88.000 de urmăritori în aprilie 2025, mulți trimițând mesaje text în care își exprimă laudele pentru ajutorul oferit de inteligența artificială prin Isus.

 

La scurt timp după ce l-am descoperit pe Isus, creat de inteligența artificială, soția mea a găsit o aplicație chatbot similară numită Text With Jesus. Un  articol din Daily Mail  despre aplicație era intitulat „O aplicație bizară, bazată pe inteligență artificială, îți permite să trimiți «mesaje» cu Isus – și pentru 2,99 USD/lună, poți chiar să discuți cu SATAN”.  Uau!  m-am gândit.  Isus este gratuit, dar Satan te va costa 2,99 USD?

 

Catloaf Software a creat această aplicație parțial prin antrenarea inteligenței artificiale cu o serie de traduceri ale Bibliei, inclusiv versiunea King James, Noua Versiune Internațională și Noua Biblie Standard Americană. Trimiterea de mesaje text către Isus este gratuită; dar pentru un abonament premium lunar de 2,99 USD, utilizatorii au acces nu numai la Satan, ci și la Maria, Iosif și unii dintre discipoli.

 

Aplicația se descrie ca fiind „o aplicație chatbot revoluționară bazată pe inteligență artificială pentru iPhone și iPad, concepută pentru creștinii devotați care caută o conexiune mai profundă cu cele mai emblematice figuri ale Bibliei”. După ce utilizatorii descarcă aplicația, pot trimite o întrebare prin SMS și pot primi un răspuns de la Isus, oferit de inteligența artificială, în câteva secunde.

 

Pastori cu IA?

Fenomenul lui Isus bazat pe inteligență artificială m-a făcut să mă opresc și să reflectez asupra implicațiilor acestui software înfloritor. Inteligența artificială devine din ce în ce mai răspândită și mai sofisticată. Credincioșii se confruntă cu întrebări: Este acest lucru util sau este o erezie? Vor folosi pastorii acest software pentru predicile lor? Ar putea pastorii bazați pe inteligență artificială să înlocuiască oamenii?

 

Inteligența artificială a fost deja utilizată pentru a oficia o slujbă religioasă. Associated Press a relatat că sute de oameni care sperau să descopere dacă inteligența artificială poate ține o predică bună au participat la o slujbă bisericească luterană condusă de patru avatare ChatGPT în iunie 2023. Chatbot-ul lipsit de emoții a atras peste 300 de enoriași la Biserica Sf. Paul din Fuerth, Germania.

 

Slujba, care a durat 40 de minute, a inclus o predică, muzică și rugăciune – toate interpretate de inteligența artificială. Jonas Simmerlein, un teolog și filosof în vârstă de 29 de ani de la Universitatea din Viena, a făcut posibilă slujba.

 

Manipulați cu grijă

Poate că am ajuns târziu la masa conversației despre inteligența artificială; dar, din fericire, mulți alți evanghelici nu au făcut-o.

 

În 2019, când majoritatea dintre noi eram uimiți de tehnologia cu activare vocală, spunând „Hei Siri!” sau „Hei Alexa!”, Comisia pentru Etică și Libertate Religioasă a Convenției Baptiste din Sud a emis o Declarație de Principii de șase pagini în care avertiza asupra pericolelor inteligenței artificiale. Preambulul acesteia declară:

 

Suntem chemați să interacționăm cu lumea din jurul nostru cu mesajul evanghelic neschimbat al speranței și reconcilierii. Instrumente precum tehnologia ne pot ajuta în această căutare. Știm că ele pot fi, de asemenea, concepute și folosite în moduri care Îl dezonorează pe Dumnezeu și îi devalorizează pe semenii noștri purtători ai chipului nostru. Creștinii evanghelici se țin cu tărie de Cuvântul infailibil și infailibil al lui Dumnezeu.

 

Articolul 2, intitulat „IA ca tehnologie”, prevede:

 

Negăm faptul că utilizarea IA este neutră din punct de vedere moral. Nu este demnă de speranța, închinarea sau iubirea omului. Întrucât numai Domnul Isus poate ispăși păcatul și împăca omenirea cu Creatorul său, o tehnologie precum IA nu poate satisface nevoile supreme ale umanității. De asemenea, negăm bunătatea și beneficiul oricărei aplicații a IA care devalorizează sau degradează demnitatea și valoarea unei alte ființe umane.

 

Există o multitudine de instrumente care ne pot ajuta să înțelegem mai bine Cuvântul neschimbător și infailibil al lui Dumnezeu. Dar Isus a spus: „Mulți vor veni în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristosul» și vor înșela pe mulți” ( Matei 24:5 ).

 

Citește Cuvântul Său, fie dintr-o Biblie cu pagini tipărite, fie dintr-una de pe telefon sau computer. Și citește-l cu evlavie. „Străduiește-te să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca aprobați” ( 2 Timotei 2:15 ). În timp ce faci asta, amintește-ți ce le-a spus Pavel credincioșilor din Colose: „De aceea, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa și umblați în El. Luați seama ca nimeni să nu vă înșele prin filozofie și prin o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile lumii, și nu după Hristos”  ( Coloseni 2:6 ,  8 ).

 

Cuvintele Dr. Spencer merită repetate: „Isus este viu. Nu are nevoie de inteligența artificială care să vorbească în numele Lui.”

Steve Herzig  este vicepreședintele organizației North American Ministries și profesor de Biblie pentru  Prietenii Israelului . Herzig este, de asemenea, colaborator la Harbinger’s Daily .

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

Vocea Martirilor: Corrie ten Boom – un exemplu de curaj și iertare în vremuri de război și persecutare

 

 

 

 

Cornelia Arnolda Johanna cunoscută cu numele „Corrie” ten Boom a fost un ceasornicar olandez și, mai târziu, scriitor și orator creștin, care împreună cu familia sa, a adăpostit sute de evrei în timpul Holocaustului nazist pentru a-i proteja de arestări în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Se crede că eforturile lor au salvat aproape 800 de vieți. În cele din urmă, trădată de un concetățean olandez, întreaga familie a fost încarcerată. Tatăl lor, Casper ten Boom a murit la câteva zile după arest, iar Corrie și sora ei Betsie au fost trimise în lagărul de concentrare de la Ravensbrück. Cea mai faimoasă carte a sa, „The Hiding Place”, este o biografie care relatează povestea eforturilor familiei sale și modul în care a găsit și împărtășit speranța în Dumnezeu în timp ce era închisă în lagărul de concentrare. Vă invităm să-i celebrăm memoria, cunoscându-i mărturia și exemplul ei de viață.

 

Cine a fost Corrie ten Boom?

Cornelia Arnolda Johanna ten Boom s-a născut la 15 aprilie 1892, în Haarlem, Olanda, lângă Amsterdam. Cunoscută toată viața cu numele „Corrie”, a fost cel mai mic copil, având două surori, Betsie și Nollie, și un frate, Willem. Tatăl lor, Casper, era bijutier și ceasornicar. Cornelia a fost botezată după numele mamei sale. Familia Ten Boom a locuit în casa Beje din Haarlem (prescurtare de la Barteljorisstraat, strada pe care se afla casa), în camerele de deasupra magazinului de ceasuri al lui Casper. Membrii familiei erau calviniști stricți în Biserica Reformată Olandeză. Credința i-a inspirat să servească societatea, oferind adăpost, hrană și bani celor nevoiași. În această tradiție, familia avea un respect profund pentru comunitatea evreiască din Amsterdam, considerându-i „poporul străvechi al lui Dumnezeu”.

 

Cariera în orologerie

După moartea mamei sale și după o poveste de dragoste dezamăgitoare, Corrie a urmat o pregătire de ceasornicar și, în 1922, a devenit prima femeie cu licență de ceasornicar din Olanda. În următorul deceniu, pe lângă faptul că a lucrat în atelierul tatălui său, a înființat un club de tineret pentru adolescente, care oferea instruire religioasă, precum și cursuri de arte interpretative, cusut și artizanat.

 

 

 

Eforturi în timpul celui de-al doilea război mondial

În mai 1940, Blitzkrieg-ul german a cuprins Țările de Jos și celelalte țări de Jos. În câteva luni, a început „nazificarea” poporului olandez, iar viața liniștită a familiei ten Boom s-a schimbat pentru totdeauna.

 

În timpul războiului, casa Beje a devenit un refugiu pentru evrei, studenți și intelectuali. Fațada magazinului de ceasuri a făcut din casă o fațadă ideală pentru aceste activități. O cameră secretă, nu mai mare decât un mic dulap de garderobă, a fost construită în dormitorul lui Corrie, în spatele unui perete fals. Spațiul putea găzdui până la șase persoane, toate trebuind să stea liniștite și nemișcate. Un sistem de ventilație rudimentar a fost instalat pentru a asigura aerul pentru cei ascunși. Atunci când prin cartier treceau raiduri de securitate, un semnal sonor din casă semnala pericolul, permițându-le refugiaților puțin peste un minut pentru a căuta refugiu în ascunzătoare.

 

Întreaga familie Ten Boom a devenit activă în rezistența olandeză, riscându-și viața adăpostindu-i pe cei vânați de Gestapo. Unii fugari rămâneau doar câteva ore, în timp ce alții stăteau mai multe zile până când putea fi localizată o altă casă sigură. Corrie a devenit un lider al mișcării „Beje”, supervizând o rețea de case sigure în țară. Prin aceste activități, s-a estimat că au fost salvate viețile a 800 de evrei.

 

La 28 februarie 1944, un informator olandez le-a povestit naziștilor despre activitățile familie Ten Boom, iar Gestapo-ul a făcut în curând o razie în casă. Aceștia au ținut casa sub supraveghere, iar până la sfârșitul zilei, 35 de persoane – inclusiv întreaga familie Ten Boom – au fost arestate. Deși soldații germani au percheziționat amănunțit casa, nu i-au găsit pe cei o jumătate de duzină de evrei ascunși în siguranță în ascunzătoare. Cei șase au rămas în spațiul îngust timp de aproape trei zile înainte de a fi salvați de rezistența olandeză.

 

Toți cei zece membri ai familiei Boom au fost încarcerați, inclusiv tatăl lui Corrie, în vârstă de 84 de ani, care a murit în curând în închisoarea Scheveningen, situată în apropiere de Haga. Corrie și sora ei, Betsie, au fost arestate și trimise în faimosul lagăr de concentrare Ravensbrück, în apropiere de Berlin. Betsie a murit acolo la 16 decembrie 1944. Douăsprezece zile mai târziu, Corrie a fost eliberată din cauza unei erori administrative.

 

Muncă și onoruri după război

După război, Ten Boom s-a întors în Olanda și a înființat un centru de reabilitare pentru supraviețuitorii lagărelor de concentrare. În spiritul creștin căruia îi era atât de devotată, i-a primit și pe cei care au cooperat cu germanii în timpul ocupației. În 1946, a început o slujire la nivel mondial care a dus-o în peste 60 de țări.

 

A primit numeroase omagii în timpul vieții sale, inclusiv a fost numită cavaler de către regina Olandei. Autoritatea de comemorare Yad Vashem a onorat-o pe ten Boom în decembrie 1967 ca fiind una dintre Drepții între națiuni, sau persoane neevreiești care și-au riscat viața pentru a-i ajuta pe evrei în timpul Holocaustului. Alte persoane notabile care au primit această distincție sunt Varian Fry, ale cărui acțiuni au inspirat serialul Transatlantic de pe Netflix, și Oskar Schindler, a cărui poveste a fost adaptată în filmul „Lista lui Schindler”, realizat în 1993 de Steve Spielberg, cu Liam Neeson în rolul principal.

 

 

Getty Images: Corrie ten Boom, în mijloc, este intervievată la premiera din 1975 a filmului The Hiding Place, bazat pe memoriile sale din 1971.

 

În 1971, ten Boom a scris un best-seller despre experiențele sale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, intitulat „The Hiding Place”. La patru ani de la lansare, cartea a fost transformată într-un film cu Jeannette Clift în rolul lui Corrie și Julie Harris în rolul surorii sale Betsie. Filmul din 1975 a fost produs de cunoscutul evanghelist Billy Graham.

 

În 2023, cartea a fost, de asemenea, adaptată într-un spectacol de teatru și într-un nou film. În producție joacă Nan Gurley în rolul lui Corrie și Carrie Tillis, fiica starului de muzică country Mel Tillis, în rolul surorii sale Betsie. Versiunea actualizată pentru ecran a fost comandată în onoarea lui Clift și a fost filmată în Nashville, Tennessee. Lansarea oficială a noului film mărturie a avut loc pe 3 și 5 august 2023 în SUA și e 16 august la nivel internațional.

 

Ten Boom a publicat, de asemenea, o altă carte de memorii despre viața ei, „In My Father’s House: The Years Before the Hiding Place”, și a scris o serie de alte cărți religioase. Toate titlurile semnate de Corrie Ten Boom le puteți vedea pe Amazon.com AICI!

 

The Hiding PlaceTramp for The LordIn my father houseGod is my Hiding Place

Ultimii ani și moartea

În 1977, la vârsta de 85 de ani, Corrie Ten Boom s-a mutat în Placentia, California. În anul următor, a suferit o serie de accidente vasculare cerebrale care au lăsat-o paralizată și incapabilă să vorbească. Corrie Ten Boom a murit la 91 de ani, în aceeași zi în care s-a născut 15 April 1892 – 15 April 1983. Decesul ei la această dată evocă credința tradițională evreiască care afirmă că numai persoanelor special binecuvântate li se acordă privilegiul de a muri la data la care s-au născut. Prin trăirea și cărțile ei, Corrie ten Boom ne-a lăsat moștenire un exemplu de curaj și iubire necondiționată față de oameni, în perioade de persecuție. Ea a pierdut mulți dintre membrii familiei sale din cauza cruzimii naziste, dar nu a pierdut niciodată dragostea Mântuitorului ei. Toată viața ei ca până la și după război, Corrie ten Boom a continuat să le vorbească oamenilor din 60 de țări despre dragostea lui Dumnezeu și să împărtășească mărturia de iertare pe care El i-a dat-o pentru cei care i-au făcut atât de mult rău.

 

Traducere și adaptare de pe Biography.com

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Un fost ateu a devenit influencer creștin și inspiră o nouă generație la credința în Hristos

 

Ruslan KD este realizator de podcasturi, interpret, influencer, refugiat și, cel mai important, un practicant al credinței în Isus Hristos.

 

Comentariile sale sunt virale pe rețelele sociale, oferind o perspectivă biblică semnificativă asupra problemelor zilei. Sunt însă mulți urmăritori care nu cunosc rădăcinile și povestea de viață a lui Ruslan – o călătorie plină de durere, îndoială și, în cele din urmă, acceptare.

 

Rădăcinile lui Ruslan

 

„Sunt … etnic armean”, a declarat recent Ruslan pentru CBN News. „Tatăl meu este armean în totalitate. Mama mea a fost adoptată de o familie armeană din Azerbaidjan – Baku. Așadar, orașul din care provenim este Baku, chiar pe țărmul Mării Caspice.”

 

Ruslan a menționat că această regiune este cunoscută pentru tensiunile sale, armenii fiind luați în vizorul autorităților, supuși la violențe și chiar uciși. Marele genocid armean, care a început în 1915, este unul dintre cele mai îngrozitoare exemple ale situațiilor cumplite care au afectat regiunea.

 

Genocidul armean a avut loc în timpul Primului Război Mondial și a dus la uciderea a 1,5 milioane de armeni de către Turcia – țară care a negat istoric că aceste evenimente au avut loc. Problemele pentru armeni au persistat de atunci, iar familia lui Ruslan a avut de suferit în urma acestui  haos.

 

„Pe măsură ce Uniunea Sovietică începea să treacă prin schimbările politice din anii ’80 lucrurile deveneau tot mai tumultoase … tatăl meu, bunicul meu … cam toți bărbații trebuiau să plece de acolo cât mai repede posibil. Și, la un moment dat, au împrumutat chiar niște uniforme de poliție de la prietenii lor pentru a se îmbrăca și a încerca să se urce în tren și să plece de acolo cât mai repede posibil.”

 

Ruslan și mama sa au rămas în urmă în timp ce tatăl său a plecat la Moscova.

 

„Am văzut atunci niște lucruri destul de înfricoșătoare… soldați venind la noi acasă după ce am fost pârâți că suntem armeni. Iar mama spunea: ‘Hei, nu, nu, nu suntem armeni. Suntem ruși’. Lucrurile au degenerat până la punctul în care sănătatea noastră fizică era în pericol.”

 

 

 

Ruslan a spus că „prin harul lui Dumnezeu” au reușit să iasă din Baku și au rămas în Moscova până când au emigrat în Statele Unite în 1991, când el avea doar 6 ani. Familia a solicitat statutul de refugiat în Israel, Australia și America, astfel că Ruslan a spus că viața lui putea să o ia în direcții diferite.

În cele din urmă, însă, Statele Unite au devenit casa lui. El își amintește că a fost aproape hipnotizat când a văzut primul său magazin alimentar din America, un loc care părea un vis în comparație cu ceea cu ce se confrunta în fosta Uniune Sovietică.

 

„Atât de diferită era America în contrast cu ceea ce experimentasem în Baku-ul sovietic, stând la coadă pentru a cumpăra alimente pe cartelă. Îmi amintesc că aveam o cadă cu apă pe care trebuia să o împărțim între membrii familiei mele – tatăl meu, mama mea și bunicii mei.”

 

Această experiență și oportunitățile pe care le-a găsit în America l-au făcut pe Ruslan să fie foarte recunoscător.

 

Lipsa de credință în Dumnezeu

 

Deși acum este credincios și a devenit un cunoscut influencer creștin, inițial Ruslan s-a luptat cu credința și l-a respins pe Dumnezeu.

 

„În Baku, nu mergeam niciodată la biserică. Nu-mi amintesc nimic despre biserică”.

 

Când au ajuns în America, el și familia sa s-au alăturat Bisericii Ortodoxe Armene, care a devenit un centru comunitar pentru ei. Ruslan a fost botezat și a devenit chiar băiat de altar.

 

 

Dar s-a întâmplat ceva care a zdruncinat viața lui Ruslan. Un grup de băieți mai mari, care erau adolescenți când el avea doar 7 sau 8 ani, au abuzat sexual de el.

 

„Mi-au arătat filme pornografice cu homosexuali și apoi au practicat perversiunile din aceste filme pe mine. Asta m-a afectat foarte, foarte tare. Dar ceea ce m-a afectat și mai mult a fost modul în care biserica a reacționat – sau mai bine zis nu a reacționat. Toată grozăvia a fost ascunsă sub preș. Nimeni nu a vrut să vorbească despre asta. Nu a fost nimeni tras la răspundere”.

 

Dimpotrivă, adolescenții care au abuzat l-au făcut pe Ruslan să pară, el un mic copil, că a fost agresorul.

 

La aceste evenimentele haotice din viața sa, s-a mai adăugat și faptul că părinții săi s-au separat, iar mama sa a intrat într-un stil de viață toxic marcat de alcoolism și relații cu bărbați nepotriviți, ceea ce a dus la adâncirea haosului familial.

 

De asemenea, biserica i-ar fi permis tatălui lui Ruslan să se căsătorească cu o altă femeie, în ciuda afirmațiilor mamei sale că între eu nu a existat un divorț oficial, creând și mai multe dispute, frustrări și confuzie.

 

„Mama îmi spunea că biserica greșește pentru că face asta. Și, astfel, am devenit foarte, foarte împietrit față de Dumnezeu, până în punctul în care am devenit… un ateu total”.

 

„Simțeam că nu există Dumnezeu. Sau dacă există un Dumnezeu, el nu mă iubește. Aceste gânduri m-au dus într-o spirală în jos în care am ajuns să fiu arestat la vârsta de 11 ani pentru că spărgeam case și eram parte dintr-o bandă… Eram un preadolescent cu probleme grave în acele vremuri, fumam iarbă, vindeam iarbă, spărgeam case, eram un copil complet abandonat.”

 

Descoperirea credinței în Hristos

 

În urma conflictelor cu legea Ruslan s-a ales cu niște ore de muncă în folosul comunității. În această perioadă o femeie pe nume Sheree – mama unui prieten de-al său, Steven – a avut și ea probleme cu legea și a trebuit să facă ore în folosul comunității alături de el. Sheree a făcut și închisoare, iar acolo s-a convertit, a devenit creștină și după ce a ieșit a început să aibă un impact asupra întregului ei cartier.

 

„Ea a făcut câțiva ani de închisoare, iar acolo, ea sfârșește prin a se converti radical la credința în Hristos. În urma acestei convertiri ea i-a făcut pe majoritatea locuitorilor din complexul nostru de apartamente să înceapă să meargă cu ea la biserică.”

 

În timp ce făcea muncă în folosul comunității cu Sheree și alți doi vecini, Ruslan a auzit Evanghelia – și sămânța Cuvîntului a fost plantată în inima lui.

 

„Au început să împărtășească Evanghelia cu mine și îmi spuneau lucruri de genul: ‘Într-o zi vei face lucruri mărețe pentru Dumnezeu’. Iar eu spuneam: ‘Nu se poate’. Pe scurt, am terminat orele de muncă în folosul comunității, ne-am mutat… dar semințele au continuat să crească.”

 

Apoi, când Ruslan a intrat la liceu, a cunoscut o fată creștină. Când a venit vara, singura modalitate de a o vedea era să meargă la biserica unde ea mergea împreună cu familia ei.

 

„Am început să merg la această biserică doar ca să o văd și a ieși cu ea la întâlnire și, din păcate, am sfârșit prin a curvi cu ea. Dar ceva bun tot s-a întâmplat, am continuat să aud Evanghelia. Am început să aflu tot mai mult despre acest Isus.”

 

 

 

 

În următorii doi ani, Ruslan a continuat să mediteze la mesajele pe care le auzea. Apoi, când și-a găsit primul loc de muncă la un restaurant Pizza Hut, managerul său i-a dat o copie a cărții lui Josh McDowell „Mărturii noi care cer un verdict”, o carte care i-a oferit răspunsuri la cele mai mari întrebări ale sale.

 

„Așa am ajuns să-mi predau pe deplin viața lui Isus la sfârșitul primului an de liceu”, a spus Ruslan.

 

Procesul de creștere și învățare a continuat, Ruslan perfecționându-și abilitățile muzicale și devenind între timp un popular YouTuber creștin.

 

Platforma publică a lui Ruslan

 

Ruslan a început să posteze pe YouTube în 2015, în principal clipuri despre muzică și vlogging. La momentul respectiv, nu avea niciun interes să devină un YouTuber creștin, dar traiectoria sa s-a schimbat în cele din urmă.

 

„În timpul pandemiei, oamenii au început să-mi ceară părerea despre alte lucruri. Știau că sunt creștin, așa că făceam un fel de recenzii muzicale. Avusesem ceva succes ca muzician independent, iar oamenii au început să-mi ceară părerea și despre alte lucruri.”

 

Curând, dragostea sa pentru Biblie, învățătură și rețelele sociale s-au contopit. Ruslan a început să își prezinte opiniile cu privire la probleme – printr-o perspectivă creștină – pe YouTube, iar restul este, ei bine, este istorie.

 

„Videoclipurile mele inițiale mi-au deschis porțile pentru a intervieva oameni precum pastorul Greg Laurie și Tyrese și tot felul de oameni din categorii sociale diferite. Era un conținut hibrid, o parte reacție și comentarii despre orice se întâmplă în viața de zi cu zi, pe care le completam cu podcasturi cu conversații cu oameni interesanți.”

 

Părerile sale despre cultură

 

Popularitatea online a lui Ruslan vine în contextul în care cultura americană se confruntă cu lupte majore. Procentul americanilor care se declară creștini a scăzut, iar relativismul pare să facă ravagii.

 

„Poate că cultura a decăzut pentru că credința pe care o aveam ca americani nu era cu adevărat o credință ancorată în Isus”, a spus el, explicându-și părerea despre motivul pentru care morala și valorile din afara – și din interiorul – bisericii au scăzut. „Nu știu dacă decăderea s-a produs din cauza unei schimbări în credința noastră sau doar din cauza unei onestități cu privire la ceea ce cred majoritatea americanilor, indiferent dacă sunt creștini, evrei, musulmani, agnostici, cam toți cred în aceleași principii de bază ale unui deism moralist și terapeutic”.

 

Ruslan crede că Dumnezeul Bibliei este personal și caută să se conecteze cu omenirea. Această dinamică înseamnă că oamenii sunt chemați să își trăiască viața pe baza standardelor lui Dumnezeu – lucru pe care Ruslan a ajuns să îl realizeze în propria sa călătorie.

 

„Erau anumite lucruri asupra cărora Dumnezeu avea o părere, iar aceasta se referea la modul în care îmi conduceam viața”, a spus el. „Și era în interesul meu. Așa că, atunci când Isus spune: ‘Jugul Meu este ușor și povara Mea este ușoară’, a-L urma pe Dumnezeu, căile lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu, a trăi în felul Lui, a căuta Împărăția Lui nu înseamnă doar a-L face pe Dumnezeul meu fericit pentru niște standarde arbitrare. … Este, de fapt, în modul în care El a proiectat ca eu să trăiesc.”

 

În cele din urmă, asta speră Ruslan să le transmită celor care îi urmăresc conținutul și sunt atenți la comentariile sale. El speră să îi inspire să își analizeze viața și să se agațe mai mult de Domnul.

 

„Ceea ce încerc să fac cu tot ceea ce postez este să încurajez, să împuternicesc și să inspir oamenii să trăiască o viață în care ei Îl binecuvântează pe Dumnezeu”, a spus el.

 

https://www.stiricrestine.ro/2024/09/08/un-fost-ateu-a-devenit-influencer-crestin-si-inspira-o-noua-generatie-la-credinta-in-hristos/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Nu există așa ceva ca ADN „deșeu”: Știința continuă să confirme Cuvântul lui Dumnezeu

 

 

Gândirea evoluționistă ajunge în sfârșit din urmă la ceea ce creaționiștii au spus (și au fost batjocoriți de seculariști pentru că au spus) timp de decenii – ADN-ul „deșeu”  nu este  deșeu!

 

Vedeți, din perspectiva evoluționistă, genomul nostru a evoluat de-a lungul a miliarde de ani și ar trebui să fie umplut cu resturi de „gunoi” acumulate de-a lungul acestor mulți ani de mutații și selecție naturală. Doar 2% din genomul nostru codifică proteine, așa că evoluționiștii au etichetat restul drept „gunoi”, presupunând că este vorba de „fosile” fără valoare, rămase din trecutul nostru evolutiv. Dar studii noi arată că acest lucru este departe de adevăr – iar creaționiștii spun asta de zeci de ani!

Ca și creștini, credem că  Dumnezeu  a creat genomuri perfecte pentru fiecare fel de creatură pe care a creat-o (inclusiv pentru noi). Acel genom a fost corupt din cauza căderii în păcat și a efectelor vieții într-o  lume blestemată de păcat , dar chiar și într-o lume distrusă, ne așteptăm să vedem semne distinctive ale planului incredibil al lui Dumnezeu în complexitatea ADN-ului – și cu siguranță nu ne așteptăm ca 98% să fie deșeuri.Ei bine,  un nou studiu  confirmă că o mare parte din acele 98% sunt într-adevăr utile. În loc să codifice proteine, unele dintre aceste elemente transpozabile (TE) „acționează ca niște «comutatoare genetice», controlând activitatea genelor din apropiere în anumite tipuri de celule”. Cu alte cuvinte, acesta este încă un strat de complexitate în ADN! Și totuși, autorii studiului acordă în continuare meritul  evoluției  pentru această complexitate.

 

Studiul oferă un model pentru înțelegerea modului în care ADN-ul „deșeu” poate evolua în elemente de reglare cu roluri biologice importante. Urmărind evoluția acestor secvențe și testându-le direct funcția, cercetătorii au demonstrat cum ADN-ul viral antic a fost cooptat în modelarea activității genelor la primate.

 

Este important de menționat că, deși studiul a presupus evoluția, nu a demonstrat „cum a fost cooptat ADN-ul viral antic” pentru a fi util. Ceea ce cercetătorii au demonstrat folosind știința observațională a fost că acest ADN „deșeu” este de fapt util. Ideea că provine de la virusuri antice sau că a fost cumva cooptat în ceva util de către organism este convingerea lor că trecutul este aplicat dovezilor (știința istorică).Da, creația lui Dumnezeu este incredibilă, iar știința continuă să confirme exact ceea ce așteptăm, începând cu Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Ken Ham este autor , vorbitor, fondator și CEO al Answers in Genesis și al celor două interese populare ale sale: aclamatul Muzeu al Creației și cunoscutul Ark Encounter .

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

Cuvântul lui Dumnezeu este etern – ideile omului nu sunt: ​​Comunitatea științifică recunoaște că „teoria Big Bang” se destramă

 

De

Ken Ham

 

 

Acum doar câteva săptămâni, am scris  despre un articol lung care evidenția o rescriere completă a originii vieții și a condițiilor presupuse de pe Pământ la acea vreme. Ei bine, aceeași publicație  a publicat recent un alt articol, la fel de lung – de data aceasta subliniind problemele majore ale modelului Big Bang-ului.

 

Articolul spune în introducere,

 

 

Această teorie extraordinară [  Big Bang-ul ] este susținută de o gamă largă de dovezi astronomice, este larg acceptată de comunitatea științifică și a devenit (cel puțin numită) înrădăcinată în cultura populară.

Nu ar trebui să ne așezăm prea tare. Deși spune o poveste cu totul remarcabilă, teoria actuală a Big Bang-ului ne lasă cu multe întrebări fără răspunsuri satisfăcătoare, iar observațiile astronomice recente amenință să o submineze complet. Teoria Big Bang-ului ar putea intra în curând în criză.

Așadar, încă o dată, o parte cheie a poveștii originilor naturaliste eșuează deoarece nu este confirmată de dovezi observaționale.

 

Cuvântul lui Dumnezeu este etern. Ideile omului nu sunt.

 

Multor creștini le place să folosească Big Bang-ul ca „dovadă” a existenței unui Creator. Ei spun: „Uite, știința arată că trebuie să fi existat un început.  Dumnezeu  a fost «prima cauză» care a început totul.” Dar ce fac acei creștini acum, când oamenii de știință abandonează sau regândesc serios Big Bang-ul? Vor sări ei în trenul multiversului sau al universului etern sau al extratereștrilor sau al oricărei idei noi pe care oamenii de știință o propun în continuare?

Nu ar trebui niciodată să legăm Cuvântul lui Dumnezeu de ideile omului! Începem  mai întâi cu Cuvântul lui Dumnezeu . Este temelia; este cadrul prin care interpretăm lumea; este punctul de plecare pentru modelele științifice și explicative pe care le construim. Cuvântul lui Dumnezeu este etern, neschimbător și întotdeauna precis. Ideile omului sunt falibile și sunt constant supuse rescrierii pe măsură ce învățăm mai multe despre universul lui Dumnezeu. Am spus tot timpul că creștinii nu pot adăuga modelul Big Bang-ului (care este construit pe ateism) în Geneza! Aceasta înseamnă compromiterea Cuvântului lui Dumnezeu cu o religie păgână.Dumnezeu nu a folosit Big Bang-ul, așa că nu e de mirare că ideea se destramă. Știința observațională va confirma întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat… chiar de la primul verset!

 

Ken Ham este autor , vorbitor, fondator și CEO al Answers in Genesis și al celor două interese populare ale sale: aclamatul Muzeu al Creației și cunoscutul Ark Encounter .

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

(Pentru ca…Apocalipsa ne spune încotro se îndreaptă toate acestea: un sistem global de control, o economie centralizată și incapacitatea de a cumpăra sau vinde fără a te supune unei puteri bestiale…) Lumea se îndreaptă spre captivitate economică, iar printr-o lentilă biblică, aceasta nu este o evoluție ușoară

 

De

David Bowen

 

 

În urmă cu două luni, Comisia Bancară a Senatului Statelor Unite a introdus ceea ce s-ar putea dovedi a fi un act legislativ istoric – și de rău augur: Legea GENIUS. Concepută ca o măsură demult așteptată pentru a stabili un cadru legal pentru criptomonedele stabile, acest proiect de lege a fost, de fapt, mult mai semnificativ. Ar fi marcat primul pas real al Americii către o Monedă Digitală a Băncii Centrale (CBDC). Pentru cei care urmăresc tendințele financiare globale printr-o lentilă biblică, aceasta nu este o evoluție minoră.

 

Legea GENIUS, deși poziționată ca o politică privind activele digitale, are în vedere, în cele din urmă, controlul. Deși pretindea că oferă claritate și stabilitate financiară într-o eră a inovației, a pus în liniște bazele unui sistem de monedă digitală care putea fi monitorizat, restricționat și aplicat la nivel individual. În termeni profetici, asistăm la o infrastructură timpurie pentru ceea ce Apocalipsa 13  descrie ca economia „semnului fiarei”, o lume în care cumpărarea și vânzarea vor fi condiționate de respectarea unui sistem centralizat de putere.

 

Deși proiectul de lege a eșuat recent în Senat – pierzând cu 12 voturi, după ce inițial s-a bucurat de sprijin bipartizan – este aproape sigur că va reveni. Eșecul a venit după ce nouă senatori democrați și-au retras în mod neașteptat sprijinul. Unul dintre ei, senatorul Mark Warner, a declarat: „Deși am făcut progrese semnificative în ceea ce privește Legea GENIUS, lucrările nu sunt încă finalizate și pur și simplu nu le pot cere colegilor mei, în deplină conștiință, să voteze pentru această legislație când textul nu este încă finalizat”, indicând că aceasta este o pauză, nu o înfrângere.

 

Imaginea de ansamblu: o perspectivă spirituală

 

Timp de decenii, voci atât din interiorul, cât și din afara guvernului au tras un semnal de alarmă cu privire la agendele ascunse și schimbările financiare sumbre. Una dintre aceste voci este Catherine Austin Fitts, fost secretar adjunct pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană în timpul președintelui George H.W. Bush. Fitts a urmărit mult timp ceea ce ea numește „cheltuieli neautorizate” în cadrul agențiilor guvernamentale americane. Auditurile sale au descoperit o sumă uimitoare de 21 de trilioane de dolari în fonduri necontabilizate numai între HUD și Departamentul Apărării.

 

Fitts consideră că aceste trilioane dispărute au fost canalizate către infrastructură clasificată – posibil instalații subterane adânci – pregătindu-se pentru ceea ce elitele cred că ar putea fi un eveniment aproape de dispariție. Indiferent dacă îi dai crezare sau nu detaliilor, mesajul ei principal se aliniază cu ceea ce mulți dintre noi vedem: o schimbare deliberată către o lume în care controlul – nu libertatea – este moneda de schimb a guvernării.

 

Ea avertizează că scopul real din spatele monedelor digitale digitale (CBDC) nu este eficiența economică, ci supravegherea socială și financiară completă. Într-un astfel de sistem, inteligența artificială va adapta restricțiile la individ. Cheltuielile, mișcările și comportamentul tău ar putea fi reglementate de algoritmi controlați de o elită financiară nealeasă. Digitalizarea monedei și a comerțului face parte dintr-un sistem mai amplu care își propune să creeze un sistem digital în care oamenii pot fi monitorizați, controlați și influențați la nivel individual, folosind inteligența artificială și software pentru a crea o supraveghere personalizată pentru fiecare persoană. Dacă are dreptate, atunci acest lucru explică lucruri precum ID-ul Real.

 

Luați în considerare exemplul ei: protestele șoferilor de camion din Canada. Guvernul a înghețat conturile nu doar ale protestatarilor, ci și ale celor care i-au susținut. Aceasta nu este o posibilitate viitoare; este realitatea prezentă. Și prefigurează un sistem straniu de similar cu ceea ce profețește Apocalipsa: o ordine financiară care pedepsește disidența și recompensează conformismul.

 

Fitts spune că există o încercare concertată a guvernelor din întreaga lume de a digitaliza comerțul și moneda, ceea ce le-ar permite să controleze oamenii prin intermediul banilor, iar acest lucru se întâmplă de mult timp. Scopul este de a converti sistemul monetar într-un sistem de control.

 

Sistemul ar permite aplicarea regulilor și reglementărilor, precum și aplicarea de sancțiuni, prin controlul accesului la bani și credite. Banca Reglementelor Internaționale, care este banca centrală a băncilor centrale, a derulat procesul de implementare a unui sistem monetar complet digital, cu centre în întreaga lume, și are tehnologia necesară pentru a aplica reguli privind modul în care funcționează banii.

 

O preluare silențioasă a puterii

 

Din 1913, băncile centrale au controlat politica monetară. Acum sunt pregătite să preia politica fiscală – adică impozitarea și cheltuielile guvernamentale. Dacă va avea succes, acest lucru va crea o condiție despre care fondatorii Americii au avertizat: impozitarea fără reprezentare.

 

Fitts afirmă că băncile centrale – prin intermediul unor entități globale precum Banca Reglementelor Internaționale (BRI) – pun la cale un sistem de sclavie digitală. În 2020, directorul general al BRI a declarat deschis că băncile centrale vor avea „control absolut” asupra tranzacțiilor cu monede digitale digitale (CBDC). Nu doar asupra banilor, ci și asupra modului în care aceștia pot fi cheltuiți, când și de către cine.

 

Pe măsură ce inflația crește brusc și dificultățile economice se răspândesc, ni se spune că acest sistem este soluția. Dar să privim mai profund. Inflația, în parte, este un rezultat al deglobalizării – un proces care a început odată cu criza financiară din 2008 și s-a accelerat atunci când națiunile au început să se retragă de dolarul american. Deglobalizarea crește costurile, perturbă lanțurile de aprovizionare și golește economiile clasei de mijloc. Este o schimbare care avantajează elita în detrimentul oamenilor.

 

În 1994, Sir James Goldsmith – un finanțator devenit membru al Parlamentului European – a avertizat că globalizarea va devasta cultura occidentală, va distruge calitatea alimentelor și va goli clasa de mijloc. Predicțiile sale s-au dovedit a fi adevărate. Occidentul, și în special Statele Unite, a devenit ținta. Goldsmith a explicat că, odată cu globalizarea, „vom goli clasa de mijloc din Occident și vom devasta cultura noastră și vom devasta calitatea aprovizionării cu alimente”, a spus el, ținta fiind întotdeauna Occidentul și dolarul american.

 

Implicații profetice

 

Pentru cei care înțeleg profețiile biblice, nimic din toate acestea nu este surprinzător. Cartea Apocalipsa ne spune încotro se îndreaptă toate acestea: un sistem global de control, o economie centralizată și incapacitatea de a cumpăra sau vinde fără a te supune unei puteri bestiale.

 

Nu mai facem presupuneri. Nu mai este teorie. Tehnologia, legislația și infrastructura sunt toate în curs de dezvoltare activă. Proiectul de lege GENIUS poate că a eșuat – deocamdată – dar impulsul său arată cât de aproape suntem.

 

În  Luca 21:28 , Isus le-a spus urmașilor Săi:  „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, ridicați-vă ochii în sus și ridicați-vă capetele, căci izbăvirea voastră este aproape.”

 

Împărtășește adevărul. Trezește-ți vecinii. Ajută oamenii să înțeleagă zilele în care trăim. Și mai presus de toate, îndreaptă-i spre speranța pe care o avem în Hristos. Lumea se îndreaptă poate spre captivitate economică, dar noi suntem liberi în Isus. Acesta este mesajul pe care trebuie să-l strigăm de pe acoperișuri.

 

David Bowen este fondatorul organizației Interpreting Our Times, pastorul principal al Bisericii Comunitare Standing Stones și colaborator la Harbinger’s Daily .

 

 

 

 

 

https://harbingersdaily.com/the-world-is-heading-toward-economic-captivity-and-through-a-biblical-lens-this-is-no-small-development/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

31 octombrie și chemarea biblică de a fugi de întuneric și demonic

 

De Josh Schwartz

În fiecare an există o zi importantă în calendarul meu de toamnă. Nu este nici încercuită, nici evidențiată. Totuși, sunt foarte conștient de ea și sensibil la semnificația ei. Nu ar trebui sărbătorită sau glorificată.

 

Locuiesc și slujesc la câțiva kilometri distanță atât de Anoka, Minnesota, capitala americană a vrăjitoarelor și a Halloweenului, cât și de Plymouth, Minnesota, destinația anuală a Paganicon. Aceasta este o „sărbătoare” a artelor întunecate observate de fiecare formă de păgânism imaginabilă. Fondatorul Olive Tree Ministries, Jan Markell , a participat la această convenție de mai multe ori pentru a împărtăși evanghelia cu acești păgâni pierduți.

 

Suntem familiarizați cu artele întunecate și cu demonicul. 31 octombrie este o zi în care cultura noastră celebrează și glorifică înșelăciunea, iluzia, distragerea atenției și distrugerea. Cu toate acestea, mulți o resping ca fiind doar o zi distractivă și veselă. Halloween-ul, așa cum este cunoscut colocvial, este o zi în care oameni de toate vârstele se îmbracă și împărtășesc timp, trucuri și dulciuri. Ca multe sărbători occidentale, a fost puternic comercializat. Companiile folosesc Halloween-ul pentru a crește vânzările și a atrage atenția. Dar, din punct de vedere istoric, rădăcinile sale sunt întunecate și demonice.

 

Conform gotquestions.org:

 

 

„Mulți cred că festivalul Samhain a marcat începutul anului celtic. De Samhain, fermierii aduceau animale de la pășunile de vară, iar oamenii se adunau pentru a construi adăposturi pentru iarnă. Festivalul avea și o semnificație religioasă, iar oamenii ardeau fructe, legume și cereale ca ofrande zeilor.”

 

 

„În poveștile celtice antice, Samhain era o perioadă magică de tranziție, când se purtau bătălii importante și zânele aruncau vrăji. Era o perioadă în care barierele dintre lumea naturală și supranatural erau rupte. Celții credeau că morții puteau merge printre cei vii în această perioadă. În timpul Samhain-ului, cei vii puteau vizita morții, despre care credeau că dețineau secrete ale viitorului.”

 

 

Glorificarea răului?

 

Acesta este doar vârful aisbergului răului care înconjoară această sărbătoare. După cum am menționat mai sus, de Halloween mulți din orașele și cartierele noastre glorifică înșelăciunea, iluzia, distragerea atenției și distrugerea – trăsături caracteristice lui Satan și demonilor săi.

 

Când studiem Scriptura în legătură cu Satana și răul, înșelăciunea, amăgirea, distragerea atenției și distrugerea apar frecvent ca teme comune. Acestea sunt roadele satanismului. Luați Marcu 5 , de exemplu: când spiritele fără trup ale demonizatului sunt lăsate să posede porcul, acestea îl alungă imediat de pe o stâncă, pentru că acesta este prerogativa lor – distrugerea!

 

În Matei 4 , când Satana îl ispitește pe Isus, nu poate decât să fie înșelător prin modul în care răstălmăcește Scripturile din context. Din nou, înșelăciunea, amăgirea, distragerea atenției și distrugerea sunt trăsături satanice. Totuși, în jurul zilei de 31 octombrie, de Halloween, tocmai aceste caracteristici sunt sărbătorite.

 

Ca și credincioși — iubiți dreptatea, urîți pe cei nelegiuiți!

 

Prieteni, dacă mărturisim numele lui Hristos, ni se poruncește să fugim de rău; sinele vechi și practicile lui au murit și a venit cel nou. Prin urmare, ca urmași ai lui Isus, ar trebui cel puțin să fim precauți și, cel mult, să respingem complet celebrarea și glorificarea unor astfel de lucruri.

 

Apostolul Pavel subliniază respingerea sinelui vechi în diverse pasaje din Noul Testament (Romani 6 , 1 Corinteni 10 și Coloseni 2-3 ). Nu trebuie să locuim în locurile în care am trăit odinioară, pentru că acum suntem în Hristos Isus.

 

Răscumpără de data aceasta — Detașează-te de ceea ce Îl dezonorează pe Dumnezeu!

 

Mai important, dacă ți-ai pus credința în Isus, sângele vărsat al lui Isus te-a răscumpărat. Sufletul tău veșnic a fost transferat de la moarte la viață, de la separarea veșnică la unitatea veșnică în trupul lui Hristos. Realitatea mai profundă este că cei care nu sunt în Hristos se confruntă cu separarea și pedeapsa veșnică.

 

Prieteni, soarta veșnică a sufletelor depinde de credința fiecăruia în Isus. Ca ambasadori ai lui Hristos, acolo unde El ne-a pus, trebuie să apărăm adevărul cu onoare și demnitate. Nu trebuie să ne conformăm culturii doar pentru a păre „la modă” sau ușor de înțeles, și nici nu ar trebui să încercăm să facem creștinismul să pară relevant. Acesta nu este rolul nostru; Isus este relevant pentru fiecare persoană născută.

 

Suntem chemați să fugim de rău și să ne disociem de acțiunile care Îl dezonorează pe Dumnezeu. Așadar, vă îndemn: nu sărbătoriți și nu glorificați Halloweenul. În schimb, priviți-l ca pe o oportunitate de a împărtăși cu ceilalți nevoia lor eternă de un Mântuitor.

 

Josh Schwartz este pastor și co-prezentator al emisiunii Understanding the Times Radio .

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Ocultismul este răspândit în societatea noastră, gata să-i înșele pe cei cărora le lipsește discernământul biblic

 

De Dean Dwyer

 

Crezi în magie? Dacă ești copil al anilor ’60, probabil că mintea ta se întoarce la versurile cântecului cu același nume, popularizat de trupa The Lovin’ Spoonful. Conform versurilor, magia la care se face referire în titlu este puterea muzicii de a oferi fericire și libertate atât celor care o compun, cât și celor care o ascultă. Dar două versuri simple din cântec mi-au atras atenția: „Îți voi povesti despre magie, îți va elibera sufletul”. În context, autorul cântecului vorbește despre cum crede că muzica este ca magia care îți poate elibera sufletul tulburat. Dar când vine vorba de conceptul de magie în sine, Biblia avertizează că aceasta nu îți va elibera sufletul. De fapt, magia (cunoscută sub numele de magie de către ocultiști) introduce o persoană în fața unor forțe foarte întunecate și demonice care au înrobit sufletele multor necredincioși.

 

În Biblie, suntem introduși în lumea magicienilor foarte devreme. Spre deosebire de magicienii cu care suntem obișnuiți în epoca modernă, care oferă doar o valoare de divertisment, primii magicieni descriși în Biblie erau cei familiarizați cu practicile oculte. În Geneza 41:8 , vedem prima utilizare a cuvântului: „A doua zi dimineață, duhul lui s-a tulburat și a trimis să cheme pe toți vrăjitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraon le-a povestit visele lui, dar nu era nimeni care să i le poată tâlcui pentru Faraon.”

 

Cuvântul ebraic pentru „magician” (hartom) este proeminent în tot Exodul și, într-o măsură mai mică, în cartea lui Daniel. Unii cercetători subliniază că „hartom” nu este un cuvânt ebraic nativ, ci se crede că derivă din cuvântul sumerian „hartum”, care înseamnă „ghicitor al ficatului”. Magia diferă de divinație prin faptul că este încercarea umană, fie prin cuvinte, fie prin acțiuni, de a constrânge spiritele (fie ele bune, fie rele), să facă ceea ce dorește magicianul. Pe de altă parte, divinația este pur și simplu arta de a determina prevestiri pentru a ajuta la prezicerea unui eveniment viitor. Max Freedom Long, care a publicat o carte în 1948 în care detalia cercetările sale pe tema magiei, a subliniat criteriile pentru identificarea practicii acesteia. El a spus că aceasta implica: „(1) o formă de conștiință care folosea (2) o formă de forță și (3) manipula acea forță printr-un fel invizibil de materie fizică.”

 

În sensul cel mai larg, magia este încercarea de a influența persoanele și evenimentele prin utilizarea puterilor tărâmului nevăzut prin intermediul ocultului. La această intersecție întunecată, supranaturalul devine un instrument prin care utilizatorul își poate transforma voința psihologică în fapt material. Deși unii oameni sunt înclinați să romantizeze ocultul, acesta este fundamental o religie contrafăcută, care oferă stăpânire autoghidată în locul serviciului ghidat de Dumnezeu. Motivul pentru care oamenii sunt atrași de aceste practici se datorează faptului că puterea ocultă sau spirituală malefică servește propriilor interese egoiste ale utilizatorului prin manipularea unor forțe periculoase, întunecate, distructive și demonice.

 

Deși majoritatea referințelor la „magie” se găsesc în Vechiul Testament, acestea nu se limitează doar la acea epocă. Citim despre exemple legate de Simon Magul ( Faptele Apostolilor 8:9-11 ) și Elima ( Faptele Apostolilor 13:8 ). De asemenea, suntem avertizați că în zilele din urmă o religie falsă va influența mulți oameni. Această religie falsă, a cărei putere miraculoasă îi va îndepărta pe mulți oameni de adevărul lui Dumnezeu, folosind aceleași puteri ca și magicienii din Egipt – Iane și Iambre ( 2 Timotei 3:8-9 ). Acești doi bărbați nu sunt menționați în Exod, dar tradiția iudaică i-a identificat ca fiind cei care s-au opus lui Moise, așa cum este consemnat în Exod 7:11 . În context, deși accentul se pune pe faptul că acești oameni s-au opus categoric adevărului lui Dumnezeu (așa cum fac majoritatea astăzi), Pavel lasă deschisă posibilitatea ca, prin această comparație, oamenii periculoși din vremurile noastre periculoase să se folosească, de asemenea, de puteri și practici supranaturale oculte. Demonii se vor alătura cu bucurie oamenilor în căutarea lor pentru respingerea activă și răspândită a adevărului în zilele din urmă, în special în timpul Perioadei Necazului.

 

În zilele noastre, veți vedea uneori cuvântul în cauză scris „magick”, iar folosirea literei „k” este preferată de ocultiști pentru a distinge între magie (divertisment prin prestidigitație) și magia utilizată pe scară largă în ocultism. După cum mulți dintre voi știți, cel mai faimos ocultist al erei moderne a fost Aleister Crowley. De altfel, știați că Crowley (supranumit cel mai rău om de pe planetă în timpul vieții sale) a apărut pe coperta albumului Beatles „Sgt Pepper’s Lonely Hearts Club Band”? Din păcate, există o listă semnificativă de artiști muzicali cunoscuți care susțin că au fost influențați de Crowley.

 

Unele dintre ele au apărut într-un articol publicat de ziarul britanic online The Independent, în care examinează piesa „Sympathy for the Devil” a trupei Rolling Stones. Scriitorul continuă spunând: „Jimmy Page de la Led Zeppelin a fost inspirat de Aleister Crowley, a deschis o librărie ocultă, iar un rând de la Crowley a fost scris pe vinilul albumului  Led Zeppelin III . David Bowie a încorporat inspirație ocultă în muzica sa, de la «Quicksand» de pe  Hunky Dory  până la ultimul său album. Lista trupelor de hard rock și heavy metal care au cochetat și s-au inspirat din ocultism este lungă, de la înfiorătorul «Come to the Sabbat» al trupei Black Widow de la începutul anilor ’70, la «The Number of the Beast» de la Iron Maiden, la Marilyn Manson și la multitudinea de trupe metal contemporane cu nume precum Evil Empowered, Make them Suffer, Black Rites in the Black Nights, Black Wedding, The Devil Inside, Pop Evil și Black Soul. După cum spune solistul rock’n’roll Jim Jones de la Jim Jones Revue, Satan este acum «un loc ușor de vizitat, un punct unic pentru a te distanța de tot ce este «creștin alb bun»», deși, pentru el, ocultismul și satanismul reprezintă cunoaștere ezoterică.” – „întotdeauna alegerea inteligentă, indiferent de consecințe.”

 

Crowley a definit magia în felul următor: „ Arta și știința de a provoca schimbarea în conformitate cu voința cuiva”. De fapt, învățăturile lui Crowley (o doctrină magico-religioasă numită „Thelema”) funcționau pe acest principiu central: „Fă ce voiești, aceasta va fi întreaga lege”. Cuvântul „thelema” apare de fapt în Biblie. Este un cuvânt grecesc care înseamnă „ceea ce cineva dorește sau a hotărât că se va face”. Cea mai cunoscută utilizare a sa ar trebui să fie în Matei 6:10 : „ Vie Împărăția Ta. Facă-se voia Ta [thelema] precum în cer, așa și pe pământ ”. Dar, în loc să caute voia lui Dumnezeu, când scria Cartea Legii, Crowley susține că a auzit vocea unei entități la care s-a referit ca „Aiwass”. Crowley a susținut că: „Aiwass era un «înger» așa cum am văzut adesea în viziuni, o ființă pur astrală”. Conform Enciclopediei Oculte, în cartea sa „Magie în teorie și practică”, Aiwass este identificat cu fermitate de Crowley ca fiind „Diavolul”, „Satan” și „Lucifer”, a cărui „emblemă este Baphomet”.

 

Pentru Crowley, cel mai mare scop al magicianului era să se contopească cu o putere superioară, conectată la izvoarele universului. Procedând astfel, el dovedește exact de ce magia este un păcat. Pentru că, în loc să căutăm voia lui Dumnezeu, supunându-ne viețile și ambițiile Lui, Crowley vrea să ne facă să credem că ar trebui să fim ghidați de plăcerea egoistă și de puterea personală, folosind orice entitate spirituală (în cazul său, demonică) pentru a o realiza.

 

Ocultiștii sunt înșelați și, prin urmare, au deviat pe o alee interzisă în căutarea lucrurilor pe care mulți oameni le caută la un moment dat: putere, apartenență, sens și scop. Nu vă așteptați ca toți magicienii și ocultiștii să arate ca niște sataniști cu pelerină neagră. Deși unii sunt militant anticreștini, acum este mai frecvent ca învățătura ocultă să fie mascată în toleranță religioasă, încadrându-și mesajul ca o iluminare plină de compasiune și minte deschisă, care caută binele pentru umanitate. După cum am spus într-un articol recent , dacă absorbim fără gând „cultura” în viețile noastre, vom absorbi, fără să știm, și influența ei ocultă înfloritoare, ceea ce va duce la practica periculoasă din punct de vedere spiritual a sincretismului. Ocultiștii sunt peste tot în epoca modernă, gata să-i înșele pe cei cărora le lipsește discernământul biblic. De aceea este de o importanță vitală ca toți credincioșii să aibă o viziune biblică asupra lumii.

 

Dean Dwyer este colaborator al revistei Harbinger’s Daily și a slujit timp de peste 20 de ani ca pastor și președinte al Bisericii Baptiste de pe strada Eiser din Queensland, Australia.

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Elon Musk s-a declarat un „creștin cultural” și spune că învățăturile lui Hristos sunt „bune și înțelepte”

 

 

 

 

Dar ce înseamnă să fii un „creștin cultural”? Și Richard Dawkins, probabil unul dintre cei mai cunoscuți atei ai vremurilor moderne susținea că se identifică drept un „creștin cultural”. De ce? Pentru că îi plac unele tradiții creștine, cum ar fi colindele de Crăciun.

 

Musk a fost invitatul lui Jordan Peterson la un podcast al acestuia din urmă.

 

În timpul discuției, Musk a declarat: „Deși nu sunt o persoană deosebit de religioasă, cred că învățăturile lui Isus sunt bune și înțelepte. Există o înțelepciune extraordinară în întoarcerea celuilalt obraz”. El a continuat spunând că este „un mare credincios al principiilor creștinismului” și se identifică drept „probabil un creștin cultural”.Musk, care s-a născut și a crescut în Africa de Sud, i-a spus lui Peterson că „a fost crescut ca anglican” și a fost botezat, deși părinții săi l-au trimis la o „grădiniță evreiască”. „Cântam ‘Hava Naglia’ într-o zi și ‘Isus este Domnul nostru’ în ziua următoare”, și-a amintit el. „Deci asta este educația mea”.Într-o altă parte a interviului, când Musk și Peterson au discutat despre îngrijorarea lor comună cu privire la ratele scăzute ale natalității la nivel mondial, Musk a spus: „Cred că există un argument conform căruia atunci când o cultură își pierde religia, începe să devină anti-viață, să scadă ca și populație și, eventual, să dispară”.În timp ce Musk a exprimat o atitudine în general pozitivă față de principiile creștine, el și-a dezvăluit, de asemenea, gândirea relativistă cu privire la religie, contrară adevărului credinței creștine. „Cred că este probabil bine să avem mai multe religii și să avem perspective diferite asupra lucrurilor”, a declarat el.Musk a spus că convingerile sale ar putea fi cel mai bine descrise drept „religia curiozității” și „religia unei mai mari iluminări”.

 

Dar, așa cum învață Scriptura, Hristos este „Lumina adevărată care luminează pe orice om”. (Ioan 1:9)

 

Mulți conservatori și chiar creștini l-au apreciat pe Elon Musk pentru critica sa deschisă la adresa ideologiei woke și pentru lupta sa pentru libertatea de exprimare și este minunat să vedem că el apreciază, de asemenea, creștinismul și chiar ceea ce a învățat Isus. Dar, deși mulți oameni pot și recunosc înțelepciunea învățăturilor lui Isus despre iertare și iubirea aproapelui, ei se opresc aici. La fel ca Musk, ei sunt mulțumiți să aleagă câteva dintre afirmațiile lui Isus care le plac, dar nu vor să asculte – și să facă – tot ceea ce spune Isus. De ce? Ei bine, pentru că asta ar însemna să renunțe la controlul vieții lor!

 

Dar, în cele din urmă, asta înseamnă că ei își construiesc o casă pe nisip.

 

Matei 7:26-27: „Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

 

A fi un „creștin cultural” sau a-ți scoate pălăria în fața lui Isus nu te va mântui. Isus nu a venit doar să dea niște învățături „bune și înțelepte”. El a venit să răscumpere oameni ca Elon Musk, ca mine și ca tine din sclavia noastră față de păcat. El însuși o spune!

 

Luca 19:10: „Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

 

Este trist să vedem că oameni ca Musk nu reușesc să înțeleagă ce a învățat cu adevărat Isus – și nu reușesc să își plece genunchiul în fața Lui ca Domn în această viață. Ne rugăm ca, într-o zi, Musk să ajungă să înțeleagă că Isus nu este doar bun și înțelept – este un Mântuitor iubitor pentru toți cei care se pocăiesc și cred.

 

Sursa: Harbinger’s Daily

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

De la căderea turnurilor la căderea New York-ului – Liviu Tudoroiu – AZSMR-Bucov

 

 

////////////////////////////////////////////

Dr. Michael Nazir-Ali dezvăluie bătălia nevăzută: Înțelegerea persecuției globale

Este persecuția și războaiele tot mai numeroase din lumea de astăzi pur și simplu o chestiune de indivizi care fac lucruri rele? Sau există și alte forțe la lucru? Într-un discurs special la conferința anuală a CSI, Monseniorul Michael Nazir-Ali aplică meditația Sfântului Pavel despre „principate și puteri” pentru a înțelege lupta pentru libertate și demnitate umană în zilele noastre.Ce forțe ascunse alimentează persecuția religioasă tot mai mare, instabilitatea politică și diviziunea ideologică din lumea noastră? Această întrebare a fost în centrul discursului Monseniorul Michael Nazir-Ali la un eveniment găzduit de Christian Solidarity International (CSI) la Zürich, pe 1 aprilie 2025. Dr. Nazir-Ali, un proeminent lider creștin care a slujit ca episcop de Rochester în Marea Britanie și episcop de Raiwind în Pakistan înainte de a fi primit în comuniunea catolică în 2021, a adus o perspectivă interculturală și ecumenică unică asupra acestei chestiuni.

 

Înțelegerea dimensiunilor invizibile ale persecuției

„Când avem de-a face cu creștini persecutați și, într-adevăr, cu alte comunități persecutate, avem adesea sentimentul că nu avem de-a face doar cu indivizi răi care persecută”, a observat Nazir-Ali. „Există ceva mai mult decât atât, ceva în plus.”

 

Acest „ceva în plus” a fost punctul central al prelegerii sale. Prin acest „ceva în plus”, Nazir-Ali se referea la forțe mai profunde, fie ele ideologice, culturale sau spirituale, care par să opereze în spatele conflictelor și persecuțiilor umane. Atunci când ura și violența ating niveluri sistemice care transcend actorii individuali, a sugerat el, asistăm la ceva mai profund decât simpla răutate personală.

 

Aceste forțe nevăzute modelează societățile, influențează ideologiile și determină tipare de opresiune care adesea urmează tipare similare în diferite culturi și epoci. În înțelegerea creștină, aceste forțe sunt uneori denumite „principate și puteri”. Aceste structuri și sisteme au fost inițial create de Dumnezeu pentru a asigura o bună guvernare și prosperitatea umană, dar au devenit corupte și acum adesea acționează împotriva demnității umane. Nazir-Ali vede această dinamică operând la un nivel mai profund, chiar spiritual.

 

Inspirându-se din versetul Sfântului Pavel din Efeseni 6:12 – „Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” – Nazir-Ali a oferit un cadru pentru înțelegerea dimensiunilor mai profunde ale conflictului și persecuției, care depășește actorii individuali.

 

Creați, căzuți și răscumpărabili

În analiza sa, Nazir-Ali a explicat că principatele și puterile fac parte din ordinea creată de Dumnezeu. Ele sunt structurile de bază ale societății umane, inclusiv familiile, națiunile și organizațiile religioase. Ele au fost „create de Hristos și pentru Hristos”, a subliniat el, citând Coloseni 1:16. Cu toate acestea, la fel ca întreaga creație, aceste puteri au căzut.

 

Nazir-Ali a explicat că aceste puteri reprezintă „principiile fundamentale ale organizării umane… ceea ce le inspiră”. El și-a invitat publicul să reflecteze asupra „inteligenței organizației” sau a „spiritului unei organizații, aspectului spiritual al unei națiuni, al unei comunități, al unei organizații religioase”. Această dimensiune spirituală, a sugerat el, ajută la explicarea motivului pentru care persecuția depășește adesea ceea ce s-ar putea aștepta de la simpla răutate individuală.

 

„Care este inspirația pentru a acționa într-un anumit mod împotriva unei minorități religioase sau etnice?”, a întrebat el. „Ce îi determină pe oameni să înrobească alte persoane? Ce îi determină pe [teroriștii Fulani] să vină tot mai departe în Nigeria pentru a-i ucide pe fermieri și a le ocupa pământurile? Nu este doar o chestiune individuală. Este ceva mai mult decât atât.”

 

Decăderea puterilor se manifestă în ceea ce Nazir-Ali a descris ca fiind „sisteme de dominație” conduse de dorința de putere, lăcomie și exploatare.

 

Totuși, el a subliniat un mesaj de speranță: „Creați, căzuți, mântuiți – aceasta ar trebui să fie povestea noastră. Acesta este mesajul bisericii către lume. Și este, de asemenea, un mesaj al bisericii către stăpâniri și puteri.”

 

Manifestări globale ale puterilor decăzute

Nazir-Ali a oferit exemple concrete despre cum funcționează aceste principate decăzute în lumea de astăzi, ilustrând natura lor diversă, dar interconectată. El a început cu tirania comună, citând Eritreea, unde „obsesia unui singur om pentru putere a creat suferință mai întâi pentru creștinii evanghelici, apoi pentru ortodocși și pentru catolici”.

 

În schimb, unele persecuții sunt determinate de ideologii. Regimurile marxiste din China și Albania au încercat să elimine sistematic creștinismul prin intermediul politicii de stat. Paradoxal însă, biserica a crescut exponențial sub această presiune. Nazir Ali a remarcat că astăzi, principalul aeroport internațional din capitala Albaniei, Tirana, se numește „Aeroportul Internațional Maica Tereza”. „Vedeți, aceasta este victoria lui Hristos”, a spus el.

 

Islamismul radical este încă un motor ideologic al persecuției. Nazir-Ali a dat ca exemplu legile privind blasfemia din Pakistan , care au victimizat multe persoane, inclusiv Asia Bibi și Salman Taseer, fostul guvernator al Punjabului, care a fost asasinat pentru că a apărat-o. La fel de îngrijorătoare este apariția unor noi forme de naționalism din Europa până în India, unde ideologiile „celebrează rasa, etnia și chiar religia pentru a defini cine este înăuntru și cine este afară”, ducând la violență împotriva minorităților. Și poate cel mai subtil omniprezent este secularismul în Occident, unde creștinii se confruntă cu o discriminare tot mai mare în angajare și în viața profesională. Nazir-Ali a împărtășit exemple de persoane din Marea Britanie care și-au pierdut locurile de muncă sau pozițiile din cauza condamnărilor lor, subliniind că, deși persecuția ia forme diferite în contexte diferite, dinamica spirituală subiacentă rămâne aceeași.

 

Răspunsul creștin: Adevăr, dreptate și pace

Ce ar trebui să facă creștinii în fața acestor provocări? Nazir-Ali a revenit la Efeseni 6, îndemnându-i pe credincioși să „ia toată armura lui Dumnezeu”.

 

Citând îndemnul Sfântului Paul de a „încinge adevărul”, Nazir-Ali a explicat că a spune adevărul puterii ia forme diferite în contexte diferite. În Pakistan, înseamnă a contesta legile blasfemiei. În Siria , înseamnă a pune sub semnul întrebării cine înarmează și antrenează grupuri extremiste. În Occident, înseamnă a respinge „o antropologie falsă… o viziune falsă asupra condiției umane”.

 

Nazir-Ali i-a îndemnat, de asemenea, pe creștini să caute dreptate în fața persecuției din partea puterilor și a lăudat organizațiile care oferă sprijin juridic creștinilor care se confruntă cu discriminarea. „Căutarea dreptății pentru cei care au fost tratați pe nedrept din cauza credinței lor sau poate din alt motiv este foarte importantă”, a spus el. „La asta se referă Sfântul Pavel când spune: «Îmbrăcați-vă cu platoșa dreptății»”.

 

Totuși, toate aceste eforturi trebuie să servească unui scop mai înalt: pacea. „Orice am face, orice pași intermediari am face, rezultatul final trebuie să fie reconcilierea, restabilirea prieteniilor, integritatea societății, integritatea familiei, toate aceste lucruri care contribuie la pace.”

 

Speranță realistă în vremuri întunecate

În timpul secțiunii de întrebări și răspunsuri, directorul de advocacy al CSI, Joel Veldkamp, ​​a întrebat dacă, într-o lume tot mai întunecată, creștinii ar putea oferi o speranță lumească pentru a concura cu paradisurile false oferite adepților lor de către puteri. În răspunsul său, Nazir-Ali a respins atât așteptarea pasivă, cât și promisiunile utopice.

 

„Ceea ce nu vrem este un fel de apocalipticism fals sau o escatologie falsă”, a avertizat el. „Cred că avem responsabilitatea de a face tot ce putem în timp ce așteptăm justificarea finală a lui Hristos și prin Hristos.”

 

El a împărtășit exemple de victorii mici, dar semnificative, inclusiv modul în care dialogul cu Al-Azhar din Egipt a dus la o mai mare recunoaștere a libertății religioase și cum reformele practice pot atenua efectele dăunătoare ale legilor privind blasfemia din Pakistan.

 

„Acestea nu sunt lucruri finale, ci sunt pași intermediari către o mai mare libertate, către un respect sporit pentru articolul 18 din Declarația Universală [a Drepturilor Omului]”, a explicat el.

 

Un apel la discernământ angajat

Prelegerea lui Nazir-Ali nu a fost o teologie abstractă, ci un cadru pentru a înțelege lumea. Pentru CSI și cei care îi susțin misiunea, perspectivele sale oferă o înțelegere mai profundă a forțelor care determină persecuția, dincolo de actorii vizibili. „Vocea sa blândă, dar autoritară, modelată de experiențe din diferite culturi și tradiții, afirmă importanța muncii CSI și angajamentul fidel al susținătorilor săi care sunt alături de creștinii persecutați, dar și de necreștinii din întreaga lume”, a declarat John Eibner, președintele CSI.

 

Nazir-Ali a oferit o viziune pentru acțiune în care creștinii nu au nevoie nici să se retragă din lume, nici să fie consumați de ea. „Sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu”, ne-a reamintit el, nu este doar o armură defensivă, ci o lumină care discerne și dezvăluie atât corupția sistemelor de putere, cât și semințele reînnoirii lor.

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

14 Mai – Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste

 

 

  Doina Bejenaru

 

În fiecare an, pe 14 mai, România își pleacă fruntea în fața memoriei celor care au suferit și au murit în temnițele comuniste pentru credința, convingerile și demnitatea lor. Această zi a fost instituită prin Legea nr. 127/2017, în amintirea valului masiv de arestări din noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când peste 10 000 de tineri, intelectuali și lideri religioși au fost arestați de regimul comunist pentru opoziția lor față de dictatura ateistă.

 

Printre cele mai cunoscute închisori comuniste în care şi-au executat condamnările sau în care şi-au pierdut viața numeroși deținuți politici se numără cele de la Pitești, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Sighet, Râmnicu Sărat, Arad, Jilava sau Văcărești.

 

Printre cei care au pătimit în temnițele comuniste se numără numeroase personalități marcante ale vieții religioase, culturale și politice românești. Părintele Nicolae Steinhardt, pastorul Richard Wurmbrand, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, părintele greco-catolic Tertulian Langa, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr și soția sa, scriitorul Mircea Vulcănescu, părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc, Nechifor Crainic, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Dumitru Bordeianu, precum și zeci de mii de alți români au fost arestați și anchetați începând cu 14 mai 1948.

 

Iată câteva date biografice ale celor care și-au purtat crucea în temnițele întunecoase și au îndurat suferințe greu de imaginat astăzi.

 

Richard Wurmbrand (1909–2001): Pastor luteran, Richard Wurmbrand a fost arestat în 1948 pentru activități religioase ilegale și a petrecut 14 ani în închisorile comuniste, unde a fost torturat. După eliberare, a emigrat în Occident și a fondat organizația „Vocea Martirilor”, dedicată sprijinirii creștinilor persecutați. Scrierile sale, precum „Cu Dumnezeu în subterană”, au adus în atenția lumii suferințele creștinilor din regimurile totalitare.

 

Părintele Nicolae Steinhardt (1912–1989): Născut într-o familie evreiască, Nicolae Steinhardt s-a convertit la creștinism în închisoarea Jilava, unde a fost botezat în 1960. După eliberare, a devenit monah la Mănăstirea Rohia și a scris „Jurnalul fericirii”, o lucrare profundă despre suferință, credință și libertate interioară. Experiența detenției l-a transformat într-un mărturisitor al credinței și al demnității umane.

 

Părintele Dumitru Stăniloae (1903–1993): Teolog ortodox de renume, Dumitru Stăniloae a fost arestat în 1958 și a petrecut cinci ani în închisoare. După eliberare, a continuat să scrie și să predea, devenind una dintre cele mai influente figuri ale teologiei ortodoxe. În 2025, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut ca sfânt pentru viața sa de credință și suferințele îndurate.

 

Nicolae Moldoveanu (1922–2007): Compozitor și poet creștin, Nicolae Moldoveanu a fost arestat în 1959 pentru activitatea sa religioasă. A petrecut 5 ani în închisoare, unde a compus numeroase cântări religioase. După eliberare, a continuat să scrie și să compună, lăsând o moștenire valoroasă muzicii creștine românești.

 

Episcopul Iuliu Hossu (1885–1970): Episcop greco-catolic, Iuliu Hossu a fost arestat în 1948 și a petrecut 22 de ani în detenție și domiciliu forțat pentru refuzul de a renunța la credința sa. A fost beatificat de Papa Francisc în 2019, fiind recunoscut ca martir al credinței.

 

Iuliu Maniu (1873–1953): Lider al Partidului Național Țărănesc și fost prim-ministru, Iuliu Maniu a fost arestat în 1947 și condamnat la închisoare pe viață. A murit în închisoarea Sighet în 1953, fiind considerat un simbol al democrației și al rezistenței împotriva comunismului.

 

Tertulian Langa (1922–2013): Preot greco-catolic și profesor de filosofie, Tertulian Langa a fost arestat în 1948 pentru refuzul de a colabora cu regimul comunist. A petrecut 16 ani în închisorile comuniste, unde a îndurat torturi și umilințe. După eliberare, a continuat să slujească Biserica Greco-Catolică în clandestinitate, devenind un simbol al rezistenței spirituale. Experiențele sale sunt relatate în volumul „Trecând pragul tăcerii”.

 

Radu Gyr (1905–1975): Poet, dramaturg și eseist, Radu Gyr a fost condamnat la închisoare pentru activitatea sa literară și politică. În detenție, a scris poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, care a devenit un simbol al rezistenței spirituale. A fost eliberat în 1963, dar a rămas sub supravegherea Securității până la moartea sa.

 

Părintele Arsenie Boca (1910–1989): Preot ortodox, teolog și pictor, Arsenie Boca a fost persecutat de regimul comunist pentru influența sa spirituală. A fost arestat și anchetat de mai multe ori, iar activitatea sa a fost restricționată. Mormântul său de la Mănăstirea Prislop a devenit loc de pelerinaj.

 

Ioan Ianolide (1919–1986): Scriitor și deținut politic, Ioan Ianolide a petrecut 23 de ani în închisorile comuniste. A fost un apropiat al lui Valeriu Gafencu și a scris lucrarea „Întoarcerea la Hristos”, mărturie a suferințelor și a credinței în detenție.

 

Valeriu Gafencu (1921–1952): Supranumit „Sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu a fost arestat în 1941 și a murit în închisoarea Târgu Ocna. A fost un model de credință și jertfă, fiind propus pentru canonizare de către Biserica Ortodoxă Română.

 

Dumitru Bordeianu (1921–2002): Deținut politic, Dumitru Bordeianu a petrecut 16 ani în închisorile comuniste, inclusiv la Pitești, unde a fost supus reeducării. După eliberare, a scris volumul „Mărturisiri din mlaștina disperării”, în care relatează ororile trăite.

 

Anița Nandriș-Cudla: Țărancă din Bucovina, Anița Nandriș-Cudla a fost deportată în Siberia împreună cu familia sa. Memoriile sale, „20 de ani în Siberia”, sunt o mărturie valoroasă despre suferințele românilor deportați.

 

Mircea Vulcănescu: Filosof și economist, Mircea Vulcănescu a fost arestat în 1946 și a murit în 1952 în închisoarea Aiud. Ultimele sale cuvinte, „Să nu ne răzbunați”, rămân o mărturie a spiritului său creștin.

 

Acești oameni au ales să-și păstreze credința și demnitatea în fața unui regim opresiv, plătind adesea cu viața sau cu ani grei de detenție. Memoria lor rămâne vie și ne îndeamnă să prețuim libertatea și credința.

 

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, inițiat de Ana Blandiana și Romulus Rusan, păstrează vie amintirea acestor martiri. Închisoarea de la Sighet, transformată în muzeu, oferă vizitatorilor o perspectivă asupra suferințelor îndurate de deținuții politici. Pe 14 mai, să ne amintim cu recunoștință de cei care au suferit pentru credință și libertate, și să ne angajăm să păstrăm vie memoria lor, pentru ca asemenea atrocități să nu se mai repete.

 

 

https://www.stiricrestine.ro/2025/05/14/14-mai-ziua-nationala-de-cinstire-a-martirilor-din-temnitele-comuniste/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Virgil Neagu – Ce înseamnă a-L urma pe Isus?

 

https://www.youtube.com/watch?v=u3y_3VAJgI0

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Nicolae Steinhardt – din infernul închisorii comuniste, la lumina „Jurnalului fericirii”

 

 

La 29 iulie 1912 se năștea, într-o familie evreiască din comuna Pantelimon de lângă București, cel care avea să devină una dintre cele mai luminoase și paradoxale figuri ale culturii și spiritualității românești: Nicolae Steinhardt, monahul cărturar de la Rohia, autorul Jurnalului fericirii, martor al secolului XX, mărturisitor creștin și supraviețuitor al totalitarismului.

 

Origini și formare

Numele său de naștere a fost Nicu-Aurelian Steinhardt. Tatăl său, Oscar Steinhardt, era un inginer și arhitect de origine evreiască, veteran al Primului Război Mondial, decorat cu Ordinul Virtutea Militară pentru eroismul său la Mărăști. Mama, Antoaneta Steinhardt, provenea dintr-o familie înrudită cu celebrul psihanalist Sigmund Freud.

 

Nicolae a crescut într-un mediu cultural și intelectual stimulativ, urmând cursurile Liceului „Spiru Haret” din București, apoi ale Facultății de Drept. În 1936, își susține doctoratul în Drept constituțional la Universitatea din București. Paralel, s-a format ca om de litere, frecventând cenaclurile interbelice și devenind colaborator al revistelor literare, prieten apropiat al scriitorilor Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu.

 

În 1934 publică primul său volum, În genul… tinerilor, o carte satirică scrisă în colaborare cu Emanuel Neuman. Însă cariera sa literară este întreruptă brutal în timpul regimului comunist.

 

Condamnarea și convertirea

În 1959, în contextul unui val de represiune împotriva intelectualilor, Steinhardt este arestat pentru refuzul de a depune mărturie împotriva prietenului său Constantin Noica, în așa-numitul „lot Noica–Pillat”. Este condamnat la 13 ani de muncă silnică, pe care îi începe la Jilava.

 

În acest infern al detenției politice, are loc o experiență fondatoare: convertirea sa la creștinism. Este botezat în celula de la Jilava de către un preot deținut (părintele Mina Dobzeu, de confesiune ortodoxă), în prezența unor martori de diferite confesiuni – o imagine simbolică a ecumenismului suferinței din temnițele comuniste. Își asumă botezul cu o luciditate și o smerenie rar întâlnite, în plină maturitate intelectuală, la vârsta de 48 de ani.

 

Această convertire nu este una superficială, ci profundă și radicală, marcându-i întreaga viață ulterioară. În închisoare, suferința și revelația se împletesc într-o experiență pe care Steinhardt o va numi mai târziu „fericirea paradoxală”.

 

Mănăstirea Rohia – o altfel de libertate

Eliberat în 1964, după decretul general de amnistiere a deținuților politici, Steinhardt încearcă să revină în lumea literară, dar este marginalizat și supravegheat de Securitate. Timp de ani de zile trăiește retras, scrie, meditează și reconstituie din memorie Jurnalul fericirii, confiscat la percheziții.

 

În 1980 se călugărește la Mănăstirea Rohia din Maramureș, unde va trăi până la moarte ca monah și bibliotecar. La Rohia, devine duhovnic iubit, mentor pentru tinerii veniți în căutarea adevărului, sfătuitor și scriitor prolific. Aici va redacta unele dintre cele mai importante scrieri ale sale și va primi vizita unor personalități precum Ioan Alexandru, Virgil Ierunca, Nicolae Manolescu sau Gabriel Liiceanu.

 

Opera

Cea mai cunoscută scriere a sa, Jurnalul fericirii, este un amestec de mărturisire, meditație teologică, analiză politică și reflecție asupra destinului uman. Scris cu o sinceritate tulburătoare și un stil inconfundabil, Jurnalul fericirii a circulat clandestin înainte de 1989 și a fost publicat integral abia după căderea regimului comunist.

 

Alte volume semnificative:

Dăruind vei dobândi – eseuri și meditații creștine, centrate pe ideea de libertate interioară.

 

Primejdia mărturisirii – interviu și reflecții asupra martirajului creștin în comunism. Între viață și cărți – eseuri culturale și literare.

 

Eseu despre o concepție catolică a iudaismului – scriere de tinerețe, redactată în 1935 și recuperată postum.

 

Opera sa este caracterizată de o extraordinară erudiție, o viziune integratoare și un stil literar de mare rafinament, în care filosofia, teologia și literatura se împletesc armonios.

 

Moștenire

Părintele Nicolae Steinhardt a trecut la Domnul la 30 martie 1989, cu puțin timp înainte de căderea regimului care l-a persecutat. Mormântul său se află la Mănăstirea Rohia, locul unde sufletul său și-a găsit pacea.

 

Astăzi, Steinhardt este recunoscut drept una dintre conștiințele vii ale neamului românesc. Cuvintele sale rămân actuale, mărturia sa – un antidot la frică, la compromis și la uitare. Prin suferință, Steinhardt a cunoscut fericirea. Prin credință, a biruit disperarea. Iar prin cuvânt, a devenit nemuritor.

 

 

 

 

https://www.stiricrestine.ro/2025/07/31/nicolae-steinhardt-din-infernul-inchisorii-comuniste-la-lumina-jurnalului-fericirii/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Arhiva suferinței- Nicolae Moldoveanu- Partea 7: 1959 – Procesul

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Conversații cu diavolul: Prin ochii inteligenței artificiale

 

A început ca un experiment jucăuș. Într-o seară, derulam prin bobine când am văzut pe cineva punând o întrebare ciudată către ChatGPT: „Dacă ai fi diavolul, ce ai face?”

 

Răspunsul mi-a atras atenția. Nu a fost prostesc sau caricatural – a fost tăios, tulburător și aproape filozofic. Curios, am decis să scriu și eu aceeași întrebare.

 

Ceea ce am primit m-a surprins. Nu s-au menționat coarne, foc sau furci. În schimb, răspunsurile vorbeau despre trucuri subtile ale minții, genul de forțe care ne modelează în liniște viața de zi cu zi.

 

„Diavolul”, a sugerat ChatGPT, „nu este întotdeauna o forță exterioară. Trăiește în colțurile minții noastre.”

 

Replica aceea m-a oprit în loc. Pentru că, cu cât reflectam mai mult la ea, cu atât rezona mai mult cu o înțelepciune pe care o cunoșteam deja – învățăturile atemporale ale Bhagavad Gitei .

 

Diavolul dinăuntru: Patru tactici subtile

ChatGPT a prezentat patru moduri în care diavolul ar putea acționa dacă ar trăi în noi.

 

 

Transformă atașamentul în lanțuri. Fă-i pe oameni să creadă că fericirea constă doar în posesiuni, aprobare sau relații.

 

Alimentează comparațiile și invidia. Șoptește: „Uită-te la ei, sunt înaintea ta”, semănând nesiguranță și neliniște.

 

Măriți egoul. Chiar și în actele nobile, încurajați-i pe oameni să tânjească în secret după aplauze, astfel încât serviciul lor să devină autoservire.

 

Distrage atenția de la sinele interior. Ține-i pe oameni ocupați la nesfârșit cu alergarea după lume, astfel încât să uite să stea în tăcere și să-și întâlnească propriul suflet.

 

Ceea ce m-a frapat este cât de aproape sunt aceste „strategii” de obstacolele interioare descrise în Gita. Diavolul, în această lumină, nu este o ființă supranaturală externă, ci mintea nestăpânită – o forță neliniștită, împrăștiată și condusă de ego din fiecare dintre noi.

 

Avertismentul Gitei: Dorință și iluzie

În al doilea capitol al Bhagavad Gitei, Krishna îi oferă lui Arjuna o hartă psihologică profundă a modului în care începe decăderea:

 

„În timp ce contemplăm obiectele simțurilor, omul dezvoltă atașament față de ele. Din atașament vine dorința; din dorință apare furia. Din furie vine iluzia; din iluzie, confuzia memoriei. Când memoria este confuză, inteligența se pierde, iar când inteligența se pierde, omul cade în vârtejul material.” (Gita 2.62–63)

 

Acest verset ar putea fi aproape un manual pas cu pas al lucrării diavolului. Dorința devine obsesie, obsesia devine furie, iar furia orbește judecata până când înțelepciunea este pierdută.

 

 

Ceea ce ChatGPT a descris drept „lanțuri, invidie, ego și distragere a atenției” sunt doar ecouri moderne ale aceluiași adevăr atemporal.

 

Raga, Dvesha, Moha: Adevărații „Demoni”

În gândirea hindusă, nu există diavoli eterni care așteaptă să ne prindă în foc. În schimb, există demoni psihologici:

 

Raga – atașament, agățarea inimii.

 

Dvesha – aversiune, respingerea a ceea ce ne displace.

 

Moha – iluzie, ceața care ne împiedică să vedem clar.

 

Împreună, ele modelează neliniștea umană. Nu trebuie să-l căutăm pe Satana în exterior – ne luptăm cu el în fiecare zi atunci când atașamentele ne înrobesc, când invidia ne roade pacea și când iluzia ascunde adevărul.

 

Trucul egoului: Bunătatea cu obligații

O altă formă subtilă a acestui diavol interior este egoul deghizat în virtute . Putem face fapte bune, putem servi comunitatea sau putem ajuta pe cineva aflat în nevoie. În exterior, acțiunea pare nobilă. Dar dacă în interior ne gândim: „Sper că vor observa. Merit recunoaștere. Vreau să fiu ținut minte pentru asta”, atunci chiar și bunătatea devine pătată.

 

Krishna numește această acțiune rajasică în Gita: acțiune efectuată cu ego, neliniște sau așteptarea recompensei (Gita 18.23–25). Diavolul prosperă nu doar în păcate, ci și în mândria ascunsă din spatele virtuților.

 

Distragere: Locul de joacă al diavolului

Poate cea mai periculoasă tactică este distragerea atenției. Într-o lume a derulării nesfârșite, a notificărilor și a comparațiilor, este ușor să petrecem zile întregi urmărind umbre. Gita ne amintește că mintea ne poate fi prietenă sau dușmană:

 

 

„Înalță-te prin propria ta minte; nu te coborî. Căci mintea poate fi prietena sinelui, iar mintea poate fi, de asemenea, dușmana sinelui.” (Gita 6.5)

 

Când mintea este disciplinată, ea susține cele mai înalte obiective ale noastre. Când este neliniștită, devine cea mai eficientă armă a diavolului.

 

O reflecție personală

Când am citit acest răspuns de la ChatGPT, nu m-am putut abține să nu mă gândesc la momente din propria mea viață. Momente în care m-am simțit legată de aprobarea celorlalți. Momente în care m-am comparat la nesfârșit, simțind că sunt în urmă. Momente în care am făcut bine, dar în secret mi-am dorit recunoaștere. Momente în care distragerea atenției m-a împiedicat să meditez, să reflec, să pur și simplu exist.

 

Diavolul nu a fost niciodată „acolo afară”. Erau mereu micile șoapte dinăuntru – care mă îndemnau să caut mai mult, să dovedesc mai mult și să urmăresc mai mult, până când uitam de liniștea sufletului.

 

Și totuși, Gita oferă speranță. Nu ne condamnă pentru că suntem oameni. În schimb, ne arată o cale de urmat: disciplină, devotament și acțiune altruistă.

 

Calea de ieșire: măiestria, nu exorcismul

Spre deosebire de multe tradiții care vorbesc despre lupta cu sau exorcizarea demonilor, Gita pune accent pe stăpânirea de sine .

 

Prin Karma Yoga , învățăm să acționăm fără să ne agățăm de rezultate.

 

Prin Jnana Yoga , antrenăm intelectul să vadă dincolo de iluzie.

 

Prin Bhakti Yoga , ne predăm egoul Divinului, înmuind strânsoarea mândriei și a invidiei.

 

 

Atunci când sunt practicate, aceste căi transformă mintea neliniștită într-un prieten, mai degrabă decât într-un dușman. Diavolul nu este distrus, ci dizolvat – deoarece iluzia puterii sale se estompează în lumina cunoașterii de sine.

 

Ceea ce a început ca o întrebare jucăușă adresată unei inteligențe artificiale s-a transformat într-o oglindă spirituală. „Diavolul” din ChatGPT s-a dovedit a fi nimic mai mult decât descrierea propriei noastre minți nepăzite.

 

Bhagavad Gita ne spune că cea mai mare Kurukshetra a noastră nu se află în lume, ci în interior. În fiecare zi, în colțurile liniștite ale gândirii, ne confruntăm cu atașament, invidie, ego și distragere.

 

Și în fiecare zi, avem șansa să ne ridicăm deasupra lor.

 

După cum asigură Krishna în Gita 6.6 :

„Pentru cel care și-a cucerit mintea, mintea este cel mai bun prieten; dar pentru cel care nu a reușit să facă acest lucru, aceeași minte va rămâne cel mai mare dușman.”Poate că, atunci, diavolul nu este cineva de care să ne temem. Este pur și simplu o amintire a ceea ce se întâmplă atunci când mintea este lăsată nestăpânită. Iar calea de ieșire nu este frica, ci înțelepciunea.

https://www.patheos.com/blogs/ancientrootmodernfruits/2025/09/conversations-with-the-devil-through-the-eyes-of-ai/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

5 cărți care mi-au modelat regulile de viață și urmărirea unei vieți liniștite

La sfârșitul acestei săptămâni, mă duc la plajă pentru a-mi sărbători soția, Katie McLain , și ziua ei de naștere. Unul dintre lucrurile care mă entuziasmează cel mai mult, pe lângă faptul că sunt alături de familie în timp ce sărbătorim, este șansa de a citi. Excursia noastră la plajă de la începutul anului este adesea mai plină de activități, dar aceasta din sezonul de toamnă este plină de timp liber și de momente de comuniune. În fiecare an, când mergem la Ocean City, Maryland , pentru această excursie, aștept cu nerăbdare timpul petrecut într-un hamac cu vedere la golf și la golf, la doar câțiva pași de faleză și plajă. Este unul dintre locurile mele preferate în care mă pot relaxa cu o carte și mă las revitalizat de ritmul mai lent al țărmului.

Anul acesta, cea mai mare parte a lecturilor mele va fi legată de lucrarea mea doctorală la Universitatea Kairos , la fel ca anul trecut, deoarece sunt într-un program de trei ani care studiază implicațiile practice și teologice ale Rugăciunii Domnești. De asemenea, plănuiesc să mă gândesc la obiectivele mele pentru Regula mea de Viață revizuită , lucru pe care îl fac în această perioadă în fiecare an. Am lucrat la niște obiective cincinale și la disciplinele spirituale pe care intenționez să le practic pentru a mă menține acolo unde simt că Dumnezeu mă cheamă. Gândindu-mă la această viitoare călătorie, m-am gândit la cărțile care au contat pentru mine în dezvoltarea unei Reguli de Viață . Acestea sunt câteva dintre cărțile care m-au format recent în căutarea a ceea ce Pavel numește în 1 Tesaloniceni 4:11-12 o viață liniștită.

O viață liniștită ca temă

Acum câțiva ani, am început să iau în serios acest verset:

„Duceți o viață liniștită, văzându-vă de treburile voastre și lucrând cu mâinile voastre, așa cum v-am spus, pentru ca viața voastră să fie cinstită de cei de afară și să nu depindeți de nimeni.” (1 Tesaloniceni 4:11-12)

Această invitație la o cale mai liniștită, mai simplă a devenit un fel de temă de viață pentru mine. Se află în contrast puternic cu zgomotul, viteza și consumerismul culturii noastre – și chiar, uneori, al bisericilor noastre. Este o viață trăită bine, în liniștea descrisă în Psalmul 46:10 . A duce o viață liniștită nu înseamnă retragere, ci prezență. Este vorba despre cultivarea unor obiceiuri care ne permit să trăim cu atenție, credință și generozitate în lumea în care Dumnezeu ne-a pus.

Trăind după o regulă de viață

Cam în aceeași perioadă, am început să trăiesc cu o „ Regulă de Viață ”. A fost o modalitate de a rămâne dedicat acestui nou mod de viață, ajutându-mă să-mi amintesc ce să spun „da” și ce să spun „nu”. O Regulă de Viață nu este un set de reguli legaliste, ci un cadru de obiceiuri și practici bazate pe rugăciune care ne ajută să ne aliniem viețile cu Isus. Este ca un spalier care susține o viță de vie în creștere, nu provoacă creșterea, ci dă formă și direcție noului mod de a fi și angajamentului pe care vrem să-l modelăm în viețile noastre.

Pentru mine, acest ritm zilnic a devenit o gură de oxigen. O bună Regulă de Viață ajută la susținerea tipului de credincioșie descrisă de Pavel în 1 Tesaloniceni 4:11-12, la care mă simt chemată. Regula mea de Viață mă liniștește atunci când viața pare haotică, menținându-ne ancorați în rugăciune, Scriptură și practici de iubire. Cred că este important să avem o Regulă de Viață și este ceva despre care vorbesc adesea cu oaspeții de la Misiunea Water Street .

După cum scrie Ken Shigematsu , „Pentru a prospera în viața noastră cu Dumnezeu, avem nevoie de un ecosistem spiritual care include o practică deliberată… A avea un set de practici deliberate ne permite, de asemenea, să ne consolidăm punctele forte și să consolidăm zonele slabe.” Despre asta este vorba într-o Regulă de Viață .

Câteva dintre preferatele recente despre cum să ai o regulă de viață

Iată câteva cărți care m-au ajutat să mă gândesc mai profund la ce înseamnă să duci o viață liniștită:

Obiceiurile familiei de Justin Whitmel Earley. Noi devenim obiceiurile noastre, iar copiii noștri devin noi. Earley trece prin rutinele familiale obișnuite – trezirea, ora mesei, ora de culcare, disciplina, chiar și timpul petrecut în fața ecranelor – și arată cum aceste mici momente sunt oportunități de formare spirituală. Această carte m-a ajutat să fiu atent la modul în care dragostea, grija, harul și prezența lui Dumnezeu pot modela chiar și cele mai obișnuite practici parentale.

Regula comună de Justin Whitmel Earley. Dacă Obiceiurile gospodăriei analizează viața de familie, Regula comună analizează tiparele mai ample care ne modelează pe toți. Earley susține că obiceiurile ne formează mai mult decât le creăm noi. Ca răspuns la haosul vieții moderne, el oferă o „Regulă a vieții” practică – patru obiceiuri zilnice și patru săptămânale – care ne ajută să rezistăm atracției aglomerației și să trăim cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

Dumnezeu în Totul Meu, de Ken Shigematsu

 Formarea spirituală nu este doar pentru mănăstiri sau retrageri – se întâmplă în viața de zi cu zi. Shigematsu ne ajută să descoperim ritmuri sustenabile în mijlocul muncii, familiei și bisericii. El arată cum putem încetini ritmul și să-L experimentăm pe Dumnezeu în întreaga viață, savurând prezența lui Isus în moduri care ne fac mai recunoscători și mai conștienți de purtarea Lui de grijă.

Rugându-mă ca niște călugări, trăind ca niște nebuni de Tyler Staton. Rugăciunea este atât misterioasă, cât și necesară, însă pentru mulți este plictisitoare sau confuză. Cartea lui Staton mi-a reînnoit viața de rugăciune, amintindu-mi că rugăciunea este un dar care ne susține, nu o povară. Prin învățături practice și povești puternice, el arată cum rugăciunea ne conectează profund la prezența și puterea lui Dumnezeu în viața de zi cu zi.

O filozofie a slujirii personale: o cheie pentru o conducere eficientă de J. Robert Clinton. Deși mai academică, această lucrare mi-a modelat modul în care gândesc despre slujire. Clinton subliniază importanța unei filozofii a slujirii personale – un set de valori modelate de Scriptură, conștiință de sine și context – care ne fundamentează conducerea. A fost neprețuită pentru mine, deoarece mă gândesc la slujire nu doar ca la un set de sarcini, ci ca la o filozofie trăită care izvorăște dintr-o viață liniștită și credincioasă.

În timp ce împachetez cărți pentru hamac și pentru mal, îmi amintesc că viața liniștită nu înseamnă să faci mai puțin, ci să trăiești mai intenționat. Cred că aceste cărți te pot ajuta să găsești intenționalitatea, pentru că m-au ajutat și pe mine. O regulă bună de viață înseamnă să creezi spațiu pentru ca Dumnezeu să ne modeleze prin obiceiuri, ritmuri și practici care ne aliniază inimile cu ale Sale.

Cum îmi planific o Regulă de Viață

Îmi planific Regula de Viață ca un administrator și o mlădiță – încredințată cu „talente” de investit ( Matei 25:14-30 ) și chemată să perseverez pentru roade durabile ( Ioan 15 ). În fiecare septembrie, schițez cu rugăciune o viziune strategică pe un an, cu obiceiuri simple și măsurabile, apoi privesc la următorii cinci ani pentru a vedea unde Dumnezeu ar putea invita creștere. Este vorba despre a realiza unde trebuie să-mi revizuiesc practicile și obiectivele sau să stabilesc altele noi. Adesea, organizez aceste obiceiuri în zece „capitale” (spiritual, relațional, fizic, intelectual, financiar, vocațional, sabat, sexual, posesiuni și loc), numind moneda pe care o voi administra în fiecare – credincioșie, încredere, sănătate, învățătură, generozitate, măiestrie, odihnă, intimitate, simplitate, înrădăcinare. Ritmurile mele săptămânale și zilnice urmează un treliu de cinci practici – Tăcere și Singurătate, Simplitate, Sabat, Încetinire și Căutare (rugăciune) – astfel încât să rămân în Vie, în loc să mă măcin în propriile puteri. Folosesc trei întrebări pentru a mă menține sinceră: Unde îmi atrage Duhul atenția? Ce fel de ascultare invită Isus acum? Cine sunt oamenii pe care Tatăl i-a pus în jurul meu pentru a o susține? Apoi programez 1-2 rutine mici pentru fiecare sferă (cu ore de începere și frecvențe), le revizuiesc în Sabat și le împărtășesc cu prietenii de încredere pentru a fi responsabili. Pe scurt, îmi propun să investesc ceea ce Dumnezeu mi-a încredințat și să rămân în Hristos, astfel încât o viață liniștită și credincioasă să devină atât ambiția, cât și mărturia mea ( 1 Tesaloniceni 4:11-12 ). Apoi dezvolt un program de duminică până sâmbătă în care stabilesc ce activități voi face în fiecare zi, în ce momente, astfel încât să-mi păstrez bine timpul.

Un îndemn la explorare

A trăi cu practicile corecte este esențial pentru invitația din 1 Tesaloniceni 4:11-12 . Și este invitația la care revin mereu – fie în aglomerația slujirii, fie în liniștea plajei. Sper că și tu vei explora ce ar putea însemna o Regulă de Viață pentru tine. Mai mult, sper că vei lua una dintre aceste cărți, sau pe toate, și vei explora și mai profund această practică spirituală străveche și sacră. Apoi, sper că vei găsi o comunitate bisericească bună, așa cum avem la Biserica River Corner , care să te ajute să fii responsabil pentru ceea ce face Dumnezeu în și prin viața ta.

Despre Jeff McLain

Prin intermediul cărții „Du-ți o viață liniștită”, Jeff McLain explorează căutarea sa pentru simplitate într-o lume tumultoasă, în timp ce servește ca Director al Departamentului de Ministere Pastorale la Misiunea Water Street și ca pastor la Biserica River Corner. Angajamentul lui Jeff față de Isus, modelat de o călătorie neconvențională de la activism la autostopul, se reflectă în activitățile sale academice și în implicarea sa în diverse inițiative. Locuind în Lancaster, Pennsylvania, Jeff, împreună cu soția și cele trei fiice ale sale, se bucură de momentele petrecute în familie în aer liber, în timp ce dragostea sa pentru baseball, promenade, plaje și cărți adaugă profunzime vieții sale vibrante. Puteți citi mai multe despre autor aici.

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ce este un creștin născut din nou?

 

Ce înseamnă când cineva spune că s-a născut din nou?

 

Născut din nou

Când unul dintre învățătorii mai de seamă ai fariseilor a venit noaptea să-L viziteze pe Isus, Nicodim i-a zis: „Rabi, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3:2), dar Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3). Nicodim nu putea înțelege (încă) ce înseamnă a fi născut din nou, dar expresia „născut din nou” în greacă înseamnă literal „născut de sus”, deci este similar cu o persoană care se naște pentru prima dată. Nici un copil nu se naște din proprie voință, așa cum nici un copil al lui Dumnezeu nu este adus în familia lui Dumnezeu prin propriul său efort (Efeseni 2:8-9). Prin Duhul Său și prin lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos pe cruce suntem aduși în Împărăția lui Dumnezeu. A te naște din nou înseamnă a fi o creație nouă în Hristos, așa cum a scris Apostolul Pavel în 2 Corinteni 5:17; „Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că au venit unele noi” și asta înseamnă că credinciosul va avea dorințe noi de a-I sluji lui Dumnezeu și de a trăi o viață de sfințenie și de a urî păcatul care l-a înrobit atât de mult înainte.

 

Redundanţă

Este destul de redundant să spui că cineva este un creștin născut din nou, pentru că este ca și cum ai spune „Sunt creștin, creștin”. Când cineva se naște din nou, devine creștin sau un „mic Hristos” și, prin urmare, nu poți fi cu adevărat creștin fără a avea o naștere din nou. Regretatul Adrian Rogers a spus odată că dacă un om se naște o singură dată, va muri de două ori, dar dacă se naște de două ori, va muri o singură dată. Roger se referea la nașterea fizică și la nașterea spirituală, așa că, dacă o persoană se naște din nou, nu se va confrunta cu a doua moarte menționată în Cartea Apocalipsei (Apocalipsa 20:14). O persoană fie se naște din nou și Isus a plătit prețul pentru păcatele sale, fie se îndreaptă spre judecata lui Dumnezeu (Apocalipsa 20:12-15). Întrucât creștinii au avut o naștere din nou, ei „sunt ambasadori ai lui Hristos, căci Dumnezeu te îndeamnă prin noi. Vă rugăm în numele lui Hristos: împăcați-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5:20), ceea ce înseamnă că suntem reprezentanți ai Împărăției lui Dumnezeu și căutăm să aducem și pe alții în Împărăție (cel puțin ar trebui să facem asta).

Adevărat, adevărat îți spun

 

 

Născut din Dumnezeu prin Dumnezeu

Apostolul Ioan a scris despre Isus Hristos și misiunea Sa de a-i răscumpăra pe păcătoși de mânia lui Dumnezeu și a scris că „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă copii ai lui Dumnezeu, care s-au născut nu din sânge, nici din voia firii pământești, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13), așadar nu noi suntem cei care ne naștem în Împărăție, ci Dumnezeu Însuși ne zămislește prin Duhul Său. Acum suntem făpturi noi în Hristos și am avut un transplant de inimă. Spun aceasta din cauza a ceea ce a scris profetul Ezechiel despre viitorul copiilor lui Dumnezeu, scriind : „Vă voi da o inimă nouă și un duh nou voi pune în voi. Voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați după poruncile Mele și să păziți și să împliniți rânduielile Mele” (Ezechiel 36:26-27) și, ca urmare, Dumnezeu spune: „Veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru” (Ezechiel 36:28). Profetul Ieremia a scris ceva foarte asemănător în Ieremia 24:7, scriind : „Le voi da o inimă, ca să știe că Eu sunt Domnul; ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor, căci se vor întoarce la Mine din toată inima lor.” Deși aceste versete au fost scrise pentru Israel, ele au o dualitate și se aplică oricărei persoane care are încredere în Hristos, deoarece, dacă nu ai avut un transplant de inimă, inima ta va căuta doar să satisfacă firea pământească, dar când Duhul lui Dumnezeu creează o inimă nouă, inima credinciosului este îndreptată spre ascultarea de Dumnezeu și dorește să trăiască o viață plăcută Lui.

Apostolii la nașterea din nou

Apostolii au înțeles clar că nici unul dintre noi nu este mântuit prin a ne ridica singuri cu propriile noastre cizme. Nu ne putem mântui singuri. Numai Dumnezeu este Cel care mântuiește numai prin har (Efeseni 2:8-9) și nu are nimic de-a face cu faptele noastre bune, deși o persoană care este mântuită va face în mod natural fapte bune pe care Dumnezeu le-a pus înaintea ei (Efeseni 2:10). Majoritatea religiilor lumii se bazează pe fapte, dar întrebarea devine: câte fapte bune îi vor mântui? Câte sunt suficiente? Câte sunt prea puține? Din fericire, Dumnezeu nu ne mântuiește prin faptele noastre, deoarece acestea sunt ca o cârpă murdară pentru El (Isaia 64:6). Cu toții aveam nevoie de o naștere din nou pentru că, la un moment dat, eram cu toții morți vii, așa cum a scris Pavel: „Și voi erați morți în greșelile și păcatele voastre în care umblați odinioară, urmând calea veacului acestuia, urmând domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:1-2). Cândva, „toți trăiam odată în poftele firii noastre firii pământești, împlinind poftele trupului și ale minții și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți oameni” (Efeseni 2:3), dar nu mai suntem Duhul lui Dumnezeu locuind în noi.

 

Concluzie

Nici măcar nu poți vedea Împărăția lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de intrarea în ea, decât dacă ești născut din nou sau născut de sus, iar acea naștere din nou are loc atunci când Dumnezeu aduce o persoană la pocăință și apoi își pune credința în Hristos. Aceasta îi pecetluiește pentru ziua revenirii Sale sau după moartea lor. Pentru cei necredincioși, au o zi hotărâtă în care să moară și urmează judecata (Evrei 9:27). O persoană fie se încrede în Hristos și El îi plătește (deconteaza) datoria pentru păcat, fie va trebui să plătească pentru ele însele și, din moment ce nu ne putem lua propriile păcate, asta înseamnă că plata nu va fi niciodată suficientă și că veșnicia va fi petrecută plătind pentru ele. Acest chin nu se va sfârși niciodată pentru cei care Îl resping pe Isus Hristos și vor merge într-un loc de plâns și scrâșnire a dinților (Luca 13:28) fără posibilitatea de a scăpa.

 

Articol de Jack Wellman

Jack Wellman este pastorul Bisericii Fraților Mulvane din Mulvane, Kansas. Jack este, de asemenea, redactorul principal la revista „What Christians Want To Know”, a cărei misiune este de a echipa, încuraja și energiza creștinii și de a aborda întrebări despre umblarea zilnică a credinciosului cu Dumnezeu și cu Biblia. Îl puteți urmări pe Jack pe Google Plus sau puteți consulta cartea sa „Teaching Children the Gospel” (Învățăm copiii Evanghelia), disponibilă pe Amazon.

 

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

7 sportivi creștini celebri

 

Iată o listă cu șapte sportivi creștini celebri.

 

Eric Liddell

Eric Liddell (1902-1945) a fost un creștin scoțian devotat, misionar în China și jucător de rugby care a alergat spre gloria lui Dumnezeu și I-a acordat tot meritul. El spunea : „Pot simți plăcerea lui Dumnezeu când alerg”. În 1924, Liddell a refuzat să participe la Jocurile Olimpice de vară de la Paris, deoarece cursa avea loc duminică, în ciuda faptului că era favorit printre toți alergătorii de 100 de metri din lume. Deoarece considera duminica ziua Domnului, nu a putut participa la Jocurile Olimpice din cauza mustrărilor conștiinței sale și, prin urmare, a fost dispus să renunțe la o medalie de aur sigură, mai degrabă decât să alerge într-o zi pe care o considera dedicată Domnului. Când i s-a oferit șansa de a alerga la o altă cursă, cea de 400 de metri, una în care nu se antrenase, a câștigat în cele din urmă medalia de aur. În onoarea credinței lui Liddell, a fost lansat filmul „ Carele de foc” , care a arătat că prefera să-și asculte conștiința decât să câștige o râvnită medalie de aur la 100 de metri. Din păcate, a murit la o vârstă relativ tânără, de 43 de ani, din cauza epuizării totale și a unei căderi nervoase cauzate de munca sa misionară istovitoare pentru Dumnezeu, pierzându-și literalmente viața de dragul lui Hristos.

 

 

Billy Sunday

Billy Sundayy (1862-1935) s-a născut pe 19 noiembrie 1862, în Ames, Iowa, dar la scurt timp după aceea, tatăl său a murit, lăsându-și mama cu trei copii mici de îngrijit și fără mijloace de a-i îngriji. La vârsta de 13 ani, a fost trimis la un orfelinat pentru că mama sa nu putea câștiga suficient pentru a avea grijă de copiii ei. În cele din urmă, Sunday a devenit unul dintre cei mai buni jucători din Major League Baseball, dar după ce și-a încrezut în Hristos, a înțeles conflictul dintre a juca baseball și a predica Evanghelia. S-a simțit obligat să participe la circuit, predicând la mii de oameni și aducând mulți la credința mântuitoare în Hristos. Viteza sa de sprinter de campion i-a permis să fure 92 de baze într-un an și a fost depășit doar de membrul Hall of Fame, Ty Cobb. După ce a jucat baseball profesionist timp de opt ani, a fost invitat să participe la Pacific Garden Mission din Chicago, unde spune că s-a născut din nou.

 

Manny Pacquiao

Emmanuel „Manny” Dapidran Pacquiao (1978 – prezent) este unul dintre cei mai remarcabili și recunoscuți creștini din lume și este cu adevărat un erou național al poporului filipinez și este considerat unul dintre cei mai mari boxeri din toate timpurile, fiind singurul campion mondial la opt divizii. Este doar al treilea luptător din istoria boxului care a câștigat trei campionate „Glamour Division”, iar în 2015 a fost al doilea cel mai bine plătit atlet din lume. Își arată deschis credința pentru ca întreaga lume să o vadă, mărturisind fără rușine că Iisus Hristos este Domnul și Mântuitorul său, oferind inspirație la milioane de oameni din întreaga lume.

 

M-am luptat cu binele

 

 

Clayton Kershaw

Clayton Kershaw de la Los Angeles Dodgers este un jucător All-Star care aruncă mingea lui Iisus Hristos aproape la fel de des ca și cum ar juca cu o minge de baseball. Născut în 1988, a fost un atlet înzestrat în mod natural, a câștigat trei premii Cy Young și a fost desemnat cel mai valoros jucător al Ligii Naționale în 2014. Kershaw este pasionat de credința sa în Hristos și este un participant activ în activitățile de voluntariat. El și soția sa, Ellen, au lansat Kershaw’s Challenge și au scris cartea Arise pentru a strânge bani pentru a construi un orfelinat în Zambia. Dacă, din întâmplare, participați la Calvary Chapel South Bay din Gardena, California, atunci probabil ați auzit deja despre Kershaw și soția sa, Ellen, care vorbesc despre organizația lor caritabilă, Kershaw’s Challenge, și despre munca lor misionară continuă în Africa.

 

Jackie Robinson

Jackie Robinson (1919-1972) a fost un deschizător de drumuri pentru sportivii afro-americani și un om remarcabil de umil, confruntându-se cu bigotismul și insultele rasiale în fiecare oraș din Liga Majoră de Baseball în care a jucat. Robinson a fost una dintre cele mai importante figuri istorice din istoria Americii, anunțând sfârșitul segregării rasiale în sporturile din liga majoră. A fost inclus în Hall of Fame-ul baseballului în 1962. Branch Rickey, proprietarul echipei Brooklyn Dodgers, i-a oferit o șansă, asumându-și un risc uriaș în acest proces și fiind aspru criticat de majoritatea proprietarilor de cluburi, dar a meritat enorm, deoarece Robinson a rupt așa-numita barieră de culoare și a deschis calea pentru alți sportivi afro-americani. Cum a reușit să îndure un tratament atât de brutal după ce a fost denigrat zi de zi din cauza culorii sale este remarcabil. El a atribuit acest lucru credinței sale puternice în Dumnezeu. Cu miile de insulte rasiale, Robinson și-a menținut încrederea în Dumnezeu și s-a rugat în fiecare seară pentru putere.

 

 

Tim Tebow

Din anumite motive, probabil din cauza persecuției, Tim Tebow (1987 – prezent) este unul dintre cei mai disprețuiți oameni de sport, în ciuda faptului că a jucat pentru o echipă campioană națională, Florida Gators, și a câștigat două campionate naționale în trei ani. Era un creștin atât de devotat încât purta texte din Scripturi în care jucătorii își puneau ochelari de soare închisi la culoare pentru a reduce strălucirea soarelui. A recitat diverse versete biblice puternice pentru a-și arăta deschis credința în Hristos întregii lumi, apărând de multe ori la televiziunea națională și în special în două sezoane de campionate naționale. De asemenea, îngenunchea să se roage pe terenul de fotbal și, în ciuda criticilor nedrepte la adresa credinței sale, a fost suficient de rezistent pentru a-L arăta pe Isus Hristos tuturor, indiferent de consecințe.

 

Kurt Warner

Kurt Warner (1971 – prezent) este un fost fundaș american pentru echipa St. Louis Rams (acum LA Rams) din NFL, care este acum analist și filantrop în NFL. Warner a fost profesionist timp de 12 ani după ce a jucat fotbal american la facultate pentru Norther Iowa. Probabil a fost cel mai bun jucător NFL care nu a fost niciodată recrutat. Inițial, a semnat cu Green Bay Packers, dar mai târziu și-a atins întregul potențial jucând pentru St. Louis Rams din NFL și a câștigat un Super Bowl, obținând în același timp titlul de MVP al Super Bowl-ului, unde Rams i-au învins pe Tennessee Titans. Mai târziu, el avea să conducă Arizona Cardinals la campionatul NFL în 2008. Warner și-a arătat pentru prima dată credința în Hristos la televiziunea națională după victoria Rams în Super Bowl, unde a fost numit și MVP-ul meciului. După victorie și premiul MVP, a recunoscut pentru prima dată pe o scenă națională că „Trebuie să-i mulțumesc Domnului și Mântuitorului meu de sus” și de atunci Îl proclamă pe Hristos.

Concluzie

Există zeci și zeci de alți sportivi pe care i-aș fi putut include, dar m-am limitat la a selecta doar șapte. Dacă vă puteți gândi la un sportiv creștin care a avut un impact uriaș pentru Hristos, vă rog să lăsați un comentariu și să oferiți numele acestuia și motivele pentru care ar trebui considerat unul dintre cei mai mari sportivi creștini.

 

Articol de Jack Wellman

Jack Wellman este pastorul Bisericii Fraților Mulvane din Mulvane, Kansas. Jack este, de asemenea, redactorul principal la revista „What Christians Want To Know”, a cărei misiune este de a echipa, încuraja și energiza creștinii și de a aborda întrebări despre umblarea zilnică a credinciosului cu Dumnezeu și cu Biblia. Îl puteți urmări pe Jack pe Google Plus sau puteți consulta cartea sa „Teaching Children the Gospel” (Învățăm copiii Evanghelia), disponibilă pe Amazon.

 

 

 

 

 

 

 

https://www.patheos.com/blogs/christiancrier/2016/06/28/7-famous-christian-athletes/

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

7 nume minunate pentru Dumnezeu

 

 

Iată șapte porecle minunate pentru Dumnezeu.

 

Creator

Dumnezeu este de fapt numit Creator și se proclamă ca atare. Aceasta este într-adevăr o afirmație îndrăzneață, dar există toate motivele pentru care El se proclamă ca atare, așa cum se spune în Geneza 1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”. Există o meditație zilnică scrisă special pentru femei, numită Fiicele Creatorului, scrisă de Crystal McDowell, care este scrisă având în minte femeia creștină. De fapt, Dumnezeu spune despre Sine : „Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Creatorul lui Israel, Împăratul vostru” (Isaia 43:15). Solomon a scris: „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele rele și să se apropie anii despre care vei zice: «Nu-mi găsesc plăcerea în ele»” (Eclesiastul 12:1). Isaia întreabă: „Nu știi tu? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul veșnic, Creatorul marginilor pământului. El nu obosește, nici nu obosește; „priceperea Lui este nepătrunsă” (Isaia 40:28), așa că, chiar dacă numele lui Dumnezeu ca Creator se găsește doar de șase ori în Scriptură, chiar și o singură dată ar fi suficientă.

 

 

Producător

Domnul Dumnezeu este Creatorul cerului și al pământului, dar mai precis El este numit „Făcătorul nostru”, așa cum se menționează în Cartea Iov 35:10, unde se întreabă: „Poate fi omul muritor drept înaintea lui Dumnezeu? Poate fi omul curat înaintea Făcătorului său?” (4:17)? Desigur, răspunsul este nu, pentru că nimeni nu este bun… nici măcar unul dintre noi (Romani 3:10-11). Asociatul lui Iov, Elihu, răspunde la această întrebare despre de unde vine dreptatea noastră spunând: „Îmi voi lua cunoștința de departe și voi da dreptate Făcătorului meu” (Iov 35:10). Psalmistul preamărește măreția lui Dumnezeu scriind: „Veniți, să ne închinăm și să ne plecăm; să îngenunchem înaintea Domnului, Făcătorului nostru” (95:6), așa că concluzia sa este: „Să se bucure Israel de Făcătorul său; copiii Sionului să se bucure de Împăratul lor” (Psalmul 149:2).

 

Bătrânul Zilelor

Când profetul Daniel a primit o viziune a marelui Dumnezeu așezat pe tronul Său, trebuie să fi fost copleșit, așa cum am fi și noi toți, și a scris despre Cel Îmbătrânit de Zile: „Mă uitam, și iată niște tronuri au fost așezate, și Cel Îmbătrânit de Zile a șezut. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui ca lâna curată; tronul Lui era ca flăcări de foc, iar roțile Lui erau ca foc arzător” (Daniel 7:9). Aceasta se potrivește descrierii lui Isus Hristos după învierea Sa din Matei, unde a scris că „înfățișarea lui Isus era ca fulgerul, și haina Lui albă ca zăpada” (Matei 28:3) și, la fel cum a făcut Daniel, și „Gărzile s-au înfricoșat de el, încât au tremurat și au rămas ca morți” (Matei 28:4). Mica se referă, de asemenea, la Isus când a profețit despre nașterea Sa viitoare, scriind : „Beleete Efrata, care ești prea mic ca să fii printre familiile lui Iuda, din tine Îmi va ieși Cel ce va fi Domn peste Israel, a cărui ieșire este din vremuri străvechi, din zilele de demult” (Mica 5:2).

 

 

Nu-ai-știut-Ai (2)

 

Tatăl Veșnic

Întrucât Isus este în mod clar Dumnezeu, iar Dumnezeu este singurul care poate fi numit „Cel Bătrân de Zile”, Isaia scrie despre nașterea viitoare a lui Mesia (Isus Hristos); „Căci ni s-a născut un Copil, ni s-a dat un Fiu; și domnia va fi pe umărul Lui și numele Lui se va numi: Sfatuitor Minunat, Dumnezeu Tare, Părinte al Veșniciilor, Prinț al Păcii” (Isaia 9:6). Chiar dacă acesta este singurul loc din Biblie în care Isus este menționat ca „Tatăl Veșniciilor”, Dumnezeu a fost adesea menționat în alte părți ale Vechiului Testament ca Tată (Ieremia 3:19), dar și de zeci de ori în Noul Testament și este ceea ce Isus a numit propriul Său Tată (Matei 6, 7, 10) de cel puțin peste 100 de ori, dar El este și Tatăl nostru dacă ne-am încrezut în Hristos!

 

 

EU SUNT

Numele EU SUNT se găsește de aproape 2.000 de ori în Biblie, iar Isus S-a referit la Sine însuși ca „EU SUNT” în Noul Testament de aproape ori. Isus se numește EU SUNT în Evanghelia după Ioan de aproape 100 de ori și de peste 25 de ori în Cartea Apocalipsei. De aceea, evreii au căutat să-L ucidă cu pietre. Ei știau că acesta era numele de legământ al lui Dumnezeu, așa cum S-a revelat în Vechiul Testament, care i-a fost dat pentru prima dată lui Moise când Dumnezeu S-a revelat lui Moise, spunând : „EU SUNT CEL CE SUNT”. Dumnezeu i-a spus lui Moise să le spună copiilor lui Israel: „Spune așa copiilor lui Israel: «EU SUNT m-a trimis la voi»” (Exod 3:14), iar Moise a fost instruit de Dumnezeu să „Spune așa copiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi». Acesta este Numele Meu pentru totdeauna și astfel EU SUNT va fi pomenit din generație în generație” (Exod 3:15).

 

Adonai

Adonai era numele ebraic pe care israeliții îl foloseau când vorbeau despre Dumnezeu și provine din ebraică (Adon), însemnând „Domn, Domnul, DOMN, Stăpân” sau „Proprietar” și acesta este titlul Său, deoarece El deține actul de proprietate asupra întregului univers, așa că, chiar dacă acest nume nu apare atât de des în Biblie, este menționat în 1 Regi 2:26, ​​unde este scris : „Și împăratul a zis preotului Abiatar: Du-te la Anatot, la ogoarele tale; căci ești vrednic de moarte; dar nu te voi omorî acum, pentru că ai purtat chivotul Domnului Iehova înaintea tatălui meu David și pentru că ai fost lovit în tot ce a fost lovit tatăl meu.” Numele Adonai apare și atunci când Dumnezeu îl întâlnește pe Moise în Exod, unde îi spune: „M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeu Atotputernic (Adon în ebraică sau Adonai), dar Numele Meu, Domnul, nu li M-am făcut cunoscut” (Exod 6:3).

 

 

Iehova-Iire

Un alt nume pentru Dumnezeu este Iehova-Jireh (sau Yahweh-yireh) sau „YHWH va purta de grijă” sau „Dumnezeu va purta de grijă”. Acesta a fost un nume potrivit pentru Dumnezeu, deoarece atunci când Avraam a fost instruit să-și sacrifice fiul, Isaac, Isaac l-a întrebat pe tatăl său Avraam: „Tată!”. Și el a zis: „Iată-mă, fiule.” El a zis: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?” (Geneza 22:7), iar Avraam i-a răspuns zicând : „Dumnezeu Se va purta de grijă (Yahweh-yireh) pentru Sine de mielul pentru arderea de tot, fiule” (Geneza 22:8). Mai târziu, Dumnezeu avea să poarte de grijă un miel pentru jertfă, dar acest Miel, fiind Mielul lui Dumnezeu, avea să fie jertfa supremă, fără pată sau cusur (Efeseni 5:27; 1 Petru 1:19).

Concluzie

Dumnezeu are multe nume și acestea sunt adesea asociate cu atributele Sale. Există zeci și zeci de nume pe care Dumnezeu le folosește pentru a Se revela, iar acestea au legătură nu doar cu atributele Sale, ci și cu caracterul și harul Său. Multele nume ale lui Dumnezeu dezvăluie întotdeauna slava Sa, omnipotența Sa, omnisciența Sa și omniprezența Sa, dar ne spun și multe despre Cine este Dumnezeu.

Articol de Jack Wellman

Jack Wellman este pastorul Bisericii Fraților Mulvane din Mulvane, Kansas. Jack este, de asemenea, redactorul principal la revista „What Christians Want To Know”, a cărei misiune este de a echipa, încuraja și energiza creștinii și de a aborda întrebări despre umblarea zilnică a credinciosului cu Dumnezeu și cu Biblia. Îl puteți urmări pe Jack pe Google Plus sau puteți consulta cartea sa „Teaching Children the Gospel” (Învățăm copiii Evanghelia), disponibilă pe Amazon.

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Dumnezeu nu te-a creat să trăiești în durere, boală sau epuizare. Acum poți activa în tine puterea vindecării divine

 

 

 

 

Dacă ai simțit în trup suferință, în suflet frică și în minte confuzie, acum ai un ghid care îți arată că Dumnezeu nu te-a uitat… și că poți trăi sănătos, cu pace, energie și speranță.

 

Iată ce o să înveți din această carte:

✅ Ce spune Biblia despre boli și cum poți activa, prin credință și acțiune, vindecarea divină în viața ta mult mai repede decât ai crede.

 

✅ Legătura dintre păcat, suferință și dezechilibrul trupului și cum să inversezi acest proces cu iubire, post și rugăciune în doar câteva zile.

 

✅ Ce obiceiuri simple pot declanșa regenerarea corpului, fără medicamente, doar prin schimbări ghidate de Cuvântul lui Dumnezeu.

 

✅ Cum să-ți ajuți corpul să se refacă după ani de stres, dezechilibru hormonal, oboseală cronică sau alimentație greșită. Aplică tehnicile acestea cu familia ta pentru a vedea rezultate incredibile.

 

✅ Rugăciuni și pasaje biblice pentru protejarea organelor, a minții și a sistemului imunitar.

 

✅ Ce alimente sunt binecuvântate pentru sănătate și care aduc boală, confuzie și slăbiciune în trupul tău. Multe dintre ele fac parte din dieta ta zilnică și trebuie eliminate.

 

✅ Plan biblic de resetare fizică și spirituală, pentru 7, 14 și 30 de zile.

 

✅ Cum să transformi durerea în oportunitate de apropiere de Dumnezeu și de sănătate deplină.

 

✅ Ghid pentru detoxifierea sufletului și corpului prin post, rugăciune și hrană vie.

 

✅ Ce au știut profeții, pustnicii și femeile înțelepte despre cum să previi boala… și de ce medicina modernă a uitat aceste taine.

 

✅ Ce să faci când simți că boala îți ia viața pe bucăți și medicii doar dau din umeri: planul exact pentru a-ți recăpăta controlul, fără să te simți neputincios.

 

✅ De ce unele rugăciuni „nu funcționează” și cum să te rogi cu adevărat din inimă, ca să simți din nou că Dumnezeu îți aude durerea și îți răspunde.

 

✅ Ce lecții ne-au lăsat sfinții și pustnicii despre cum se vindecă trupul când sufletul este ascultat și cum să începi și tu acest drum, chiar dacă nu ai credință „perfectă”.

 

 

 

🎯 Această carte este pentru tine dacă:

✅ Te simți obosit(ă), slăbit(ă) sau bolnav(ă)  și știi că medicina clasică nu e suficientă.

 

✅ Crezi că Dumnezeu are un plan pentru sănătatea ta, dar nu știi exact care e.

 

✅ Vrei să-ți recapeți energia, echilibrul și somnul, dar fără pastile sau tratamente agresive.

 

✅ Ai trecut prin boală și vrei să te refaci profund, fizic și spiritual.

 

✅ Vrei să înțelegi ce spune Biblia despre corpul tău și cum să-l respecți cu înțelepciune.

 

✅ Simți că e timpul să te întorci la o formă de viață mai curată, mai conștientă și mai aproape de Dumnezeu.

 

 

 

Învățături biblice despre sănătate

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Steagul fals satanic

 

Laurent Guyénot •

 

 

Cuprins​

 

Încă de când mi-am exprimat scepticismul față de guvernul mondial secret condus de pedofilii adoratori ai Satanei (SWP), sunt avertizat, de către cei care știu mai bine, că „cel mai mare truc al Diavolului este să ne convingă că el nu există” (un citat aproximativ din poetul francez Baudelaire). Minunea infalsificării! Neîncrederea în existența Diavolului dovedește puterea de înșelăciune a Diavolului! Romanii, care nu știau de existența acestui arhanghel rebel – ei credeau că Lucifer era planeta Venus! – erau, prin urmare, sub influența sa. Și ce se întâmplă cu chinezii care, în loc de lupta cosmică dintre Dumnezeu și Diavol, preferă dialectica eternă a Cerului și Pământului? Bieții oameni naivi![1]

 

Paranoia satanică este o boală contagioasă. Unul dintre simptome este halucinația cronică a simbolurilor satanice. Pentru pacienții afectați, de exemplu, această imagine dovedește că Beatles erau îngeri ai lui Satan, programați MK-Ultra în Institutul Tavistock:Recent am auzit un bărbat, aparent educat și sincer, împărtășind descoperirea sa că culoarea albastră dintr-o fotografie cu Emmanuel Macron are o „frecvență” de 666. Poate fi o coincidență, când în aceeași fotografie sunt două smartphone-uri unul peste altul, o referință evidentă la Turnurile Gemene? Și ce zici de cartea legată în piele din colț? Nu știți că această piele este din pielea unui miel și cine ar vrea să sacrifice un miel în afară de închinătorii la Satan? Jur că nu inventez. Credeți sau nu, creierele umane normale, organice, cu IQ ridicat, pot produce astfel de idei, atunci când sunt iradiate suficient de mult timp de câmpul cultural adecvat. De fapt, puțini oameni din comunitatea „susținătorilor adevărului”, fie în America, fie în Europa, sunt total imuni la această paradigmă. Este o gaură de iepure alunecoasă. Este produsă de o dependență de pastile roșii, care te poate duce la luarea fatalei „pastile întunecate” . Ca un război asupra minților pentru a deruta și dezamorsa opoziția politică, este pentru anii Trump ceea ce a fost LSD-ul pentru anii Johnson.

 

Una dintre presupuneri este că Satan își împrăștie mesajele peste tot, pentru cei care au ochi să vadă. Adică cu ochii larg deschiși, spre deosebire de „cu ochii larg închiși”. Cu ultimul său film cu acest titlu, apropo, Stanley Kubrick a contribuit mult la cristalizarea acelui „stil paranoic în cultura pop americană” , așa cum îl numește Alex Sayf Cummings. Trebuie să recunosc că obișnuiam să mă gândesc la Kubrick ca la un fel de denunțător, bazându-mă în principal pe decriptarea lui Jay Weidner a filmului „Strălucirea” (vezi punctul meu de vedere aici ). Dar Jasun Horsley ( „Kubrickon: The Cult of Kubrick, Attention Capture, & the Inception of AI” , 2023) și S. William Snider ( „The Minotaur: A Kubrick Odyssey ” , 2024) m-au convins de contrariu și acum mă întreb dacă, în schimb – sau în plus – Kubrick nu a fost un precursor al atacurilor cu tentă neagră QAnon: „Este elita pedofilă satanică!”

 

Aș fi tentat să spun că cel mai mare truc al Diavolului este să-i facă pe oameni să creadă că există – dacă ar avea vreun sens. Noi, fiii creștinătății, îl creăm în mod constant pe diavol, de la o vânătoare de vrăjitoare la o altă panică satanică, la următoarea farsă a lui Alex Jones . Așadar, nu voi încerca să dovedesc că Satan nu există, ci mai degrabă, pentru început, să explic din ce este făcut acest bătrân egregor. Cum a intrat Satan în lumea noastră? Concluzia cheie: demonologia creștină derivă în principal din demonizarea evreiască a zeilor neevrei, începând cu transformarea canaanitului Baal în Beelzebul. Diavolul creștin este un produs secundar al geloziei sociopate a lui Iahve. Pornind de acolo, vom încerca să înțelegem cum slujește Diavolul creștin încă poporul lui Iahve astăzi.

 

Satana ca acolit al lui Iahve

Conceptul nostru creștin despre Satan are trei surse principale: Satanul din Vechiul Testament, defăimarea zeilor păgâni și mitul îngerilor căzuți combinat cu Șarpele din Geneza 3.

 

Prima componentă este cea mai puțin importantă, deoarece Satanul din Vechiul Testament nu are substanță ontologică. Ideea unei lupte cosmice între Dumnezeu și Satan este străină gândirii ebraice. Dumnezeu este sursa atât a binelui, cât și a răului: „Eu fac lumina și eu creez întunericul. Eu creez binele și eu creez răul. Eu, Yahweh, fac toate acestea” (Isaia 45:7). În Geneza, Yahweh este cel care, după ce a creat omenirea, are răbdare și extermină toate specimenele, cu excepția unei familii, care apoi îl potolește cu „mirosul plăcut” al holocausturilor (Geneza 8:21). Toate necazurile care s-au abătut asupra omenirii – războiul, foametea, ciuma, inundațiile, focul și pucioasa – își au sursa în capriciile lui Yahweh. Yahweh este cel care, conform Zaharia 14:12, îi va pedepsi pe toți dușmanii Israelului făcând „carnea lor să putrezească în timp ce stau pe picioare” (nu e de mirare că politica nucleară secretă a Israelului are un nume biblic ).

 

Totuși, un duplicat al lui Yahweh apare în unele dintre cărțile ulterioare ale Tanakh: în 2 Samuel 24, Yahweh trimite ciuma asupra poporului său, dar în același episod repovestit în 1 Cronici 21, același dezastru este atribuit succesiv lui „Yahweh”, „îngerului lui Yahweh” și „Satanului”. La fel ca perechea Columb-Moxica din 1492 de Ridley Scott , respectabilitatea zeului bun este păstrată prin atribuirea rolului sângeros unui subordonat.

 

În Cartea lui Iov, „Satan” este un „fiu al lui Dumnezeu”, adică un înger, căruia Dumnezeu îi permite să-l pună la încercare pe Iov. Când Satan apare în povestea evanghelică a ispitirii lui Hristos în deșert (Matei 4:8-10), are un rol similar de ispititor. Și chiar și atunci când Luca 22:3 spune că „Satan a intrat în Iuda”, putem considera că Satan este instrumentul Providenței divine, deoarece era necesar planului lui Dumnezeu ca Iuda să-l trădeze pe Isus.

 

În concluzie, Satanul evreu nu este cu adevărat dușmanul lui Dumnezeu, ci mai degrabă alter ego-ul său sau avatarul său. Iahve are dușmani, dar aceștia nu sunt Satan; sunt toți zeii tuturor popoarelor, altele decât al său. Trebuie să ne îndreptăm către aceștia pentru a înțelege fundamentele mitologiei creștine a răului.

 

 

Beelzebul pentru începători

„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” este prima poruncă a lui Iahve (Exodul 20:3, Deuteronom 5:7). El este zeul gelos, plin de ură față de toți ceilalți dumnezei și zeițe. El le va distruge casele și le va ucide preoții ori de câte ori va putea. Există un singur dumnezeu adevărat, dumnezeul lui Israel, și el are un singur templu: așa că chiar și preoții lui Iahve care slujeau la sanctuarul din Betel, la nord de Ierusalim, trebuiau să fie „junghiați pe altare” de Iosia (2 Regi 23). Dar astfel de inconveniente se întâmplau mai ales preoților dumnezeilor neamurilor.

 

Două zeități sunt vizate în mod special: Așera, marea zeiță venerată sub multe nume în tot Orientul Mijlociu, pe care israeliții răzvrătiți o numeau „Regina Cerurilor” (Ieremia 44); și Baal. Profetul Ilie a măcelărit 450 de preoți ai lui Baal după o competiție epică a holocaustului (1 Regi 18), iar regele Iehu i-a invitat pe toți preoții lui Baal la „o mare jertfă pentru Baal”, care s-a dovedit a fi propriul lor masacru (2 Regi 10). Astfel, „Iehu a scăpat Israelul de Baal”, ni se spune; cu alte cuvinte, zeul lui Israel a devenit singurul zeu – prin urmare, „Dumnezeu” – prin eradicarea fizică a preoților și a altarelor altor zei. Acesta este procesul istoric al nașterii monoteismului ebraic, așa cum este documentat chiar în Biblie.

 

 

Baal înseamnă „domn” în limbile semitice și, prin extensie religioasă, „zeu”. Prin urmare, „baalii” pot fi traduși ca „zeii” (ca atunci când se spune în Judecători 2:11 că „copiii lui Israel au făcut ce era rău în ochii lui Yahweh și le-au slujit baalilor”), în timp ce Baal la singular îl desemnează pe Dumnezeu, uneori numit și Baal-Zebul de canaaniți, adică „domnul domnilor”, „șeful zeilor” sau „zeul suprem”. Baal-Zebul a devenit Beelzebul sau Belzebut. Așa a devenit Dumnezeul suprem al palestinienilor antici, identic cu Ahura Mazda al perșilor, Diavolul creștinilor.

 

Nu avem versiunea baalistă a acelui război religios pe care l-au pierdut și nu știm ce părere aveau despre Yahweh. Dar o presupunere sigură este că îl considerau pe zeul lui Israel ca pe un demon malefic, crud, paranoic și mincinos, așa cum făceau acei egipteni care, potrivit lui Plutarh ( Isis și Osiris, XXXI), susțineau că evreii au fost născuți de Set, zeul minciunii, discordiei și crimei, exilat în deșertul Iudeii de către comunitatea zeilor buni.[2]

 

Ni s-a spus că Baal, cananeitul, a ordonat sacrificii umane. Este posibil, dar să fim corecți: în Numeri 31, Yahweh este cel care revendică 32 de tinere fecioare madianite ca holocausturi pentru sine. Și, potrivit biblistului Thomas Römer, atunci când se spune că israeliții își sacrifică propriii copii zeului MLK (Moloh sau Melek) în templul lui Yahweh și în numele său (Levitic 20:2-3; Ieremia 7:30-31), trebuie să înțelegem că mlk înseamnă „rege” și era un epitet al lui Yahweh . Distincția dintre Moloh și Yahweh este încă o duplicare târzie, menită să-l curețe pe Yahweh de turpitudinile sale.[3]În orice caz, ideea că evreii au condus omenirea la un salt uriaș înainte prin renunțarea formală la sacrificiile umane (Isaac fiind prima victimă cruțată) este pură Hasbara. Grecii credeau altfel: Teofrast a scris în jurul anului 300 î.Hr. că „sirienii, sau din care evreii [ Ioudaioi, adică iudeii] constituie o parte, încă sacrifică victime vii” și că „ei au fost primii care au instituit sacrificii atât ale altor ființe vii, cât și ale lor înșiși”.[4]Prin urmare, se pare că evreii deja dau vina pe alții pentru propriul primitivism. După cum am menționat aici , Biblia ebraică, care servește drept mit fondator al Israelului, este o fosilă preistorică, iar războiul genocidar biblic se potrivește cu ceea ce descrie Lawrence Keeley în „ Războiul înainte de civilizație” .[5]

 

Creștinismul a adoptat premisa evreiască conform căreia zeii tuturor popoarelor, în afară de evrei, sunt demoni și că Baal-Zebul, pe care canaaniții îl considerau Dumnezeul suprem, era de fapt prințul demonilor. În Evanghelia după Marcu, citim: „Și cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau [despre Isus]: ​​«Este stăpânit de Beelzebul» și iarăși: «Prin prințul demonilor scoate demonii»” (Marcu 3:22). În creștinismul timpuriu, acest prinț al demonilor s-a contopit în mod natural cu Satana, ispititorul lui Hristos în Matei 4:8-10 și posesorul lui Iuda în Luca 22:3.

 

Păgânismul ca satanism

Popoarele creștine au absorbit punctul de vedere ebraic, demonizând toți zeii în afară de zeul lui Israel și chiar marile civilizații egiptene și babiloniene cu care evreii au intrat în contact. Dumnezeul evreilor este Dumnezeu, iar orice alt zeu este Diavolul. Moștenirea noastră creștină ne-a făcut să echivalăm „păgânismul” (însuși un termen peiorativ, deoarece paganus înseamnă „țăran”) cu satanismul. Botezul catolic include în mod tradițional o formulă de exorcizare, deoarece în primele secole, un convertit păgân trebuia mai întâi să recunoască faptul că zeii pe care îi venerase până atunci erau demonii lui Satan: apa sfințită avea rolul de a-l curăța de Diavol.

 

Unicitatea creștinismului, din punctul de vedere al romanilor necreștini, nu consta în afirmația sa că un om a fost născut de Dumnezeu și apoi a biruit moartea, ci în intoleranța sa fanatică față de orice alte culte. Creștinii cereau ca toți să nu doar accepte dumnezeul evreilor, ci, fiind gelos, să renunțe la toți zeii cărora le fuseseră loiali înainte și să-i denunțe ca demoni satanici: „Ceea ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor și nu lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:20). Cuvântul grecesc daimon era însuși demonizat ( daimonele erau spirite mai mici, dar nu neapărat rele în cultura greacă: Socrate avea daimonul său bun ).

 

Faptul că Diavolul nostru este produsul demonizării păgânismului este ilustrat de iconografia cu care suntem familiarizați. De ce este Diavolul înfățișat cu coarne și picioare de capră? Pentru că a luat trăsăturile zeului Pan, un zeu rural din Arcadia, protector al păstorilor și inventator al flautului.

 

 

Numele Lucifer este un alt exemplu: este un cuvânt latin care înseamnă „purtător de lumină”, pe care romanii îl rezervau planetei (și zeiței) Venus. În acest caz, însă, adoptarea acestui nume este legată de o altă sursă a mitologiei creștine: povestea căderii îngerilor. Numele Lucifer apare în traducerea latină (cunoscută sub numele de Vulgata) a versetului din Isaia 14:12: „Cum ai căzut din cer, stea strălucitoare [ Lucifer în latină], fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, îmblânzitorul neamurilor!” Acest pasaj se referă la un rege babilonian, dar Părinții Bisericii au decis că se aplică lui Satan, identificat între timp cu un arhanghel rebel căzut din Cer și cu șarpele din Geneza 3.

 

Să aruncăm o privire asupra originilor acestei teorii a căderii arhanghelului Lucifer, care a jucat și continuă să joace un rol atât de important în credința creștină și în folclorul conspiraționist.

 

Șarpele înțelept și arborele filosofilor

 

În mitul Grădinii Edenului (Geneza 3), care este influențat în mod evident de tradițiile persane ( paradisul derivă din cuvântul persan pentru „grădină”) și posibil scris în perioada elenistică, găsim același model de demonizare a cultelor străine. Cercetătorii au detectat de mult timp în această poveste un atac polemic asupra cultelor străine. Există însă un dezacord cu privire la divinitatea portretizată ca șarpe. Înainte ca cercetătorii moderni să revizuiască datarea poveștii în jos, se presupunea că șarpele era asociat cu cultul canaanit al lui Baal. De asemenea, s-a observat că Glycon , o zeitate de origine macedoneană, este uneori reprezentată ca un șarpe. Un candidat și mai probabil este Asclepius , al cărui „toiag al lui Asclepius” cu un șarpe împletit avea să devină simbolul universal al medicinei. Cultul lui Asclepius a fost extrem de popular și răspândit în perioada elenistică. „Numai Asclepius a menținut sute de cabinete deschise pentru pacienți în provinciile vorbitoare de limbă greacă, dintre care cele de la Epidaurus și Pergamon sunt doar cele mai faimoase”, scrie Ramsay MacMullen.[6]și avem dovezi arheologice ale prezenței sale în Palestina.[7]

 

Există, de asemenea, o mare posibilitate ca polemica din Geneza 3 să fi vizat o formă a cultului mozaic practicat în Samaria (Regatul de Nord sau Israel). Aflăm din Numeri 21:9 că, la instrucțiunile lui Yahweh, Moise a făurit un șarpe de aramă care, așezat pe un steag, a vindecat mușcăturile de șarpe. Apoi citim în 2 Regi 18:4 că regele Iudeii, Ezechia, un mare ucigaș de idoli, „a zdrobit șarpele de aramă pe care îl făcuse Moise; căci până atunci israeliții îi aduseseră jertfe”. Acel cult samaritean al șarpelui ( Nehustan ) ar fi putut fi adaptat din cultul lui Asclepius.

 

Dacă, în loc să ne concentrăm asupra zoomorfismului înșelătorului lui Adam și Eva, ne concentrăm asupra a ceea ce le-a oferit el, obținem o înțelegere mai largă a polemicii fundamentale a poveștii. Șarpele a ademenit-o pe Eva să mănânce din rodul pomului „din mijlocul grădinii”. Geneza 2:9 menționează „pomul vieții din mijlocul grădinii și pomul cunoașterii binelui și răului”, dar probabil că acesta era menționat ca un singur pom, deoarece de atunci încolo este menționat un singur pom și deoarece, potrivit șarpelui, rodul său aduce nu numai cunoașterea binelui și răului, ci și viața veșnică (Geneza 3:4-6). Aceasta sună foarte mult ca promisiunea cultelor misterioase grecești (eleusine, orfice și pitagoreice), precum și ca scop al filosofiei platonice. Șarpele vorbește precum Socrate. El este întruchiparea spiritului elenistic. El nu reprezintă un anumit zeu, ci mai degrabă credința în capacitatea omului de a dobândi cunoașterea binelui și răului prin propriile eforturi, o abilitate care era de origine divină. Filosoful Celsus (secolul al II-lea d.Hr.) a înțeles povestea în acest fel și, prin urmare, l-a denunțat pe zeul evreilor ca fiind un dușman al omenirii, „întrucât a blestemat șarpele, de la care primii oameni au primit cunoașterea binelui și a răului”. Creștinii, potrivit lui Celsus, au căzut pradă acestei înșelăciuni evreiești: „[învățătorii creștini] le spun celor care le alcătuiesc adunările: «Vedeți să nu dobândiți niciodată cunoștințe, căci prea multă învățare este un lucru periculos: cunoștințele sunt o boală pentru suflet, iar sufletul care dobândește cunoștințe va pieri»” (Origen, Împotriva lui Celsus IV și VI).

 

Unii gnostici evrei și creștini timpurii, aflați sub influență elenistică, au decriptat și ei povestea în același mod. Potrivit lui Tertulian, ei „îl măresc pe Șarpe într-o asemenea măsură încât îl plasează chiar înaintea lui Hristos… «Căci Șarpele este, spun ei, cel care ne-a dat originea cunoașterii binelui și răului»” ( Împotriva tuturor ereziilor II). Un text gnostic găsit în colecția Nag Hammadi, Mărturia Adevărului (secolul al II-lea sau începutul secolului al III-lea d.Hr.), rescrie povestea Grădinii Edenului din punctul de vedere al șarpelui, revelatorul înțelepciunii divine. El îi convinge pe Adam și Eva să ia parte la cunoaștere ( gnosis ), în timp ce demiurgul malefic îi amenință în mod înșelător cu moartea dacă o fac.[8]În jurul anului 400, Augustin a dialogat cu un maniheist care, deși pretindea că este creștin (și îl numea pe Augustin „pe jumătate creștin” pentru că nu respingea scripturile evreiești), vedea în șarpele biblic simbolul unui principiu divin ( Împotriva lui Faust I, 2).[9]

 

Concluzie cheie: povestea din Geneza 3, cu șarpele său satanic, este construită pe principiul fundamental al cultului mozaic: caracterizarea religiilor și filozofiilor străine ca fiind intrinsec malefice, mai ales dacă acestea îi învățau pe oameni să folosească rațiunea dată de Dumnezeu.

 

Să vedem acum cum a fost combinată această poveste cu mitologia îngerilor căzuți de către primii părinți ai creștinismului.

 

Îngeri căzuți

În Tora nu există nicio legătură între Satan și șarpe. Nici măcar nu este clar dacă șarpele de mare primordial numit Leviatan în Psalmii 74:14 și Isaia 27:1 („dragonul care trăiește în mare”) este înrudit în vreun fel cu șarpele din Geneza. Dar legătura se face în Cartea Apocalipsei 12:7-9:

 

Atunci s-a făcut război în cer; Mihail și îngerii lui s-au luptat împotriva dragonului. Balaurul și îngerii lui s-au luptat, dar n-au biruit și nu a mai fost loc pentru ei în cer. Balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, care amăgește întreaga lume, a fost aruncat pe pământ, și îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.

 

Aici, Satan, Diavolul, șarpele și dragonul sunt contopiți în mitul războiului angelic. Acest mit este extras din literatura apocaliptică evreiască din perioada elenistică, influențată de cosmologia persană și neoplatonism. De asemenea, include scurta menționare din Geneza 6:1-4 a uriașilor ( Nefilim ) născuți din unirea fiilor lui Dumnezeu ( benei Elohim) cu fiicele oamenilor, un motiv elaborat și în prima parte a Cărții lui Enoh, intitulată „Cartea Veghetorilor” și probabil scrisă la sfârșitul secolului al III-lea î.Hr.

 

Printre apocalipsele evreiești putem menționa Viața lui Adam și Eva (sau Apocalipsa lui Moise, în versiunea greacă), datată în secolul I î.Hr. sau d.Hr. și păstrată doar în versiunile creștinizate. Aceasta povestește cum Dumnezeu, după ce l-a creat pe Adam, i-a chemat pe îngeri să-i admire opera și le-a ordonat să se închine în fața capodoperei sale, omul. Îngerul Mihail s-a supus, dar Satana a refuzat: „Nu mă voi închina celui care este mai tânăr decât mine și inferior. Sunt mai în vârstă decât el; el este cel care trebuie să mi se închine!” Această literatură apocrifă evreiască este legătura dintre iudaismul elenistic și angelologia creștină.

 

 

Inspirată de astfel de povești, doctrina căderii îngerilor a fost elaborată în primele secole ale erei noastre de către teologi precum Iustin din Nablus, Irineu din Lyon, Tertulian din Cartagina și Origen din Alexandria. A devenit baza doctrinei lui Augustin despre păcatul originar și un pilon al creștinismului latin.

 

Interesant este că gnosticii, menționați anterior, aveau o versiune alternativă a căderii îngerilor, explicând cum planul divin a fost zădărnicit și cum lumea materială a fost creată accidental. În această versiune, Yahweh, creatorul și stăpânul lumii materiale, este o entitate angelică decăzută și pervertită. Conform Apocrifelor lui Ioan (secolul al II-lea d.Hr.), sub numele de Yaltabaoth, Yahweh este un arhonte rău care zămislește lumea de dedesubt și proclamă: „Sunt un zeu gelos, nu există altul decât mine”. Apoi încearcă să-l închidă pe Adam într-un paradis fals, dar Hristos o trimite pe Eva să-l facă pe Adam să mănânce fructul Pomului Cunoașterii și să elibereze lumina închisă în el.[10]

 

Dintr-un punct de vedere evreiesc sau creștin ortodox, acești gnostici inversează mitul Genezei. Dar, întrucât povestea Genezei a fost ea însăși o inversare a afirmării elenistice a libertății date omului de Dumnezeu de a ajunge la înțelepciune și la viața veșnică, gnosticii, de fapt, doar restabilesc ideea originală și corectează lucrurile.

 

În concluzie: gnosticii și filosofii deopotrivă au denunțat povestea biblică evreiască drept o viclenie. Ar fi putut să-i răspundă lui Baudelaire: trucul evreiesc este să ne facă să credem că zeul lui Israel este Dumnezeu, când, de fapt, el este negarea libertății de gândire dată de Dumnezeu.

 

După ce am identificat sursele Satanului creștin, putem acum examina influența sa dăunătoare asupra psihicului colectiv occidental, de ieri și de astăzi.

 

Terorismul din iad

Chiar dacă unii filozofi și-au exprimat îndoielile cu privire la realitatea zeilor, romanii au presupus în general, dintr-un respect general pentru religia tuturor, că majoritatea zeilor sunt reali. Și chiar dacă au înțeles că unii zei se preocupă doar de anumiți oameni, au considerat de la sine înțeles că zeii cosmici erau cunoscuți de toate popoarele, inclusiv de barbari. De exemplu, Iulius Cesar a susținut că galii îi venerau pe Mercur, Apollo, Marte, Jupiter și Minerva sub alte nume ( De Bello Gallico VI, 17).

 

Apoi a venit creștinismul. Zeii în care romanii își puneau încrederea erau declarați demoni răi, „principatele și puterile conducătoare care sunt stăpânii întunericului din această lume, duhurile răului din ceruri” (Efeseni 6:12). Pentru Iustin Martirul (cca. 100-165), toți acei zei pe care fusese învățat să-i iubească în copilărie, precum Apollo, Afrodita și Zeus, erau de fapt îngeri ai lui Satan. El le-a scris conducătorilor lumii romane: „Chiar și acum, acești demoni caută să vă țină ca robi ai lor, împiedicându-vă să înțelegeți ce spunem.”[11]

 

Sclavii lui Satana ajung în Iad, pentru totdeauna. Într-o predică model care urma să fie folosită de episcopi și preoți pentru eradicarea păgânismului în mediul rural, Martin de Braga (cca. 515-579) a subliniat pedepsele meritate ale închinătorilor la idoli, care,

 

în trupul lor și pentru totdeauna sunt trimiși în Iad, unde locuiește veșnic focul nestins și unde trupul, recâștigat prin înviere, gemând, este chinuit veșnic – dorind să moară încă o dată pentru a nu-și simți pedepsele, dar neîngăduindu-i-se să moară, astfel încât să poată îndura torturi neîncetate.[12]

 

În tradiția ebraică nu există Iad, deoarece un suflet nemuritor nu făcea parte din planul divin. Conform autorului Genezei 3, Yahweh a fost foarte clar: „Ești țărână și în țărână te vei întoarce” (putem numi asta blestemul lui Yahweh). Adam și Eva au fost creați nemuritori din punct de vedere fizic și ar fi rămas așa dacă nu ar fi mâncat fructul interzis, care a adus moartea în lume. Sub influențe neoplatonice, iudaismul elenistic (Filon din Alexandria) și apoi creștinismul au respins acest materialism biblic. Dar, subliniind nemurirea sufletului individual, creștinismul a făcut moralitatea dependentă de perspectiva pedepsei postume. Puțini puteau spera la un loc în Rai și toată lumea se afla sub amenințarea Iadului veșnic – durere fără sfârșit.

 

Unii oameni, în anumite situații, nu se tem de moarte. Vor accepta moartea mai degrabă decât rușinea. Își vor da viața fără ezitare pentru familia, clanul, tribul sau națiunea lor. Tortura a fost inventată pentru a zdrobi acest tip de oameni. Tortura înseamnă a provoca dureri extreme, privând victima în același timp de alinarea morții. Asta ar trebui să fie Iadul: tortura supremă, fără sfârșit – nu poți muri când ești mort. Chiar și cea mai curajoasă persoană care nu se teme de moarte va tremura la gândul Iadului etern, odată ce este convinsă că Dumnezeu a creat sau a permis așa ceva. Iadul etern este cea mai bolnavă idee umană și este o idee creștină – creștină latină, ca să fim corecți: ortodoxia greacă a respins-o.

 

Deoarece insuflarea terorii Iadului a fost un scop dominant al predicării creștine din secolul al IV-lea până în secolul al XVIII-lea, creștinismul poate fi numit o formă de terorism, iar Dumnezeul creștin poate fi considerat mai rău decât Dumnezeul evreu din cauza acestei cruzimi suplimentare. Căci, chiar dacă Dumnezeul creștin nu torturează El însuși, El o permite – Dumnezeu este omnipotent și ar putea desființa Iadul dacă ar vrea. Deoarece torturarea celor răi în Iad este voia lui Dumnezeu, aceasta oferă un spectacol plăcut pentru cei buni din Rai, potrivit lui Toma de Aquino: „pentru ca fericirea sfinților să le fie mai încântătoare și pentru ca ei să poată aduce mai multe mulțumiri lui Dumnezeu pentru aceasta, li se permite să vadă perfect suferințele celor condamnați” ( Summa Theologica 94, 2).

 

Și dacă tortura veșnică este soarta necredincioșilor și a necredincioșilor, atunci torturarea lor timp de câteva zile sau câteva luni înainte de a muri, în speranța de a-i converti la adevăr, este de fapt un act de milă. De aici și Inchiziția.

 

Satanismul ca inginerie culturală

Unul dintre scopurile propagandei este de a „demoniza” inamicul. În acest sens, cultul lui Iahve a fost o formă radicală de propagandă care viza demonizarea tuturor celorlalți zei, transformându-i pe oamenii care îi venerează în închinători la demoni cu potențial de genocid.

 

 

Biserica a folosit aceeași metodă împotriva dușmanilor săi: aceștia nu doar greșesc, ci sunt posedați de Satana. În mod ironic, regele Franței, Filip cel Frumos, a folosit-o pentru a scăpa de Cavalerii Templieri, trupele de elită și bancherii papei. Din procesul lor din 1307 datează Baphomet, demonul pe care erau acuzați că îl venerează; acesta a devenit sinonim cu Satana și Lucifer în folclorul catolic și post-catolic. Întrucât „Baphomet” era evident menit să sune ca „Mahomet” (vechea pronunție franceză a lui Mahomed), avem aici un alt caz de demonizare a unei religii străine. (Cu toate acestea, cunosc câțiva musulmani care cred că Baphomet este real).

 

În societățile seculare moderne, Satan poate fi încă util ca instrument politic. În cartea sa „Magie neagră și sperietori” , sociologul britanic Richard Jenkins a documentat o operațiune psihoactivă efectuată de serviciile secrete britanice în Irlanda de Nord între 1972 și 1974, care viza dezarmarea milițiilor catolice și protestante, prin plasarea de obiecte și inscripții satanice în zonele de război din Belfast și răspândirea de zvonuri despre crime ritualice.[13]

 

Mai recent, Satana a fost implicat într-o operațiune la scară mult mai mare: teoria conspirației QAnon a pedofililor care venerează Satana (SWP) care au preluat controlul asupra eșaloanelor superioare ale societății, violând și sacrificând copii în ritualuri satanice sau extragând adrenocrom din ei sub tortură. Această teorie a fost promovată, mai mult sau mai puțin deschis, într-o serie de documentare, cum ar fi Out of Shadows al lui Mike Smith , lansat în 2020 (urmăriți aceste două minute pentru a vă testa nivelul de credulitate).

 

Succesul acestei campanii poate fi măsurat printr-un sondaj din martie 2022 realizat de Public Religion Research Institute , conform căruia aproape un sfert dintre americanii care se identifică drept republicani au fost de acord cu următoarea afirmație: „Guvernul, mass-media și lumea financiară din SUA sunt controlate de un grup de pedofili care se închină la Satan și conduc o operațiune globală de trafic sexual cu copii”.

 

În 2018, Suzie Dawson a numit mișcarea QAnon o „operațiune «Pied Piper»”, ceea ce înseamnă că „operațiunea există pentru a aduna oameni care altfel ar fi periculoși pentru Statul Profund (deoarece se opun cu adevărat acestuia), a uzurpa timpul și atenția și a-i păcăli să-i servească scopurilor”. Q le-a spus QAnoniștilor, de exemplu, să fie suspicioși față de Edward Snowden sau să nu-și facă griji pentru Julian Assange când acesta avea nevoie de sprijin mai mult ca niciodată. Într-adevăr, în martie 2018, cu puțin timp înainte de a fi închis în Marea Britanie, Assange însuși, când a fost întrebat despre zvonul lui QAnon că acesta era în secret liber, a denunțat-o ca fiind „o campanie de PR neagră amplificată de contractorii CIA pentru a reduce sprijinul pentru WikiLeaks” (citiți articolul lui Caitline Johnstone ).

 

Jasun Horsley, un autor excelent pe astfel de subiecte, pe blogul său Substack, Children of Job , se referă la QAnon — „și la actualizarea sa actuală a conceptului «Trump vs. Statul Profund»” — ca la „divertisment cu conspirația de tip matrice a doua” și subliniază puterea adictivă — prin urmare, demonică — a acestei construcții mentale artificiale, manipulatoare.

 

Cine se afla în spatele operațiunii QAnon? Suzie Dawson numește „Statul Profund”, dar asta nu înseamnă, de fapt, să numească nimic. Mișcarea QAnon a prins avânt exact în momentul în care scandalul Epstein începea să apară în presa mainstream. Ar putea fi unul dintre obiective dezamorsarea acestui scandal sau, mai degrabă, devierea atenției de la ceea ce se întâmpla cu adevărat: controlul elitelor americane prin capcane și șantaj israeliene? Această rețea de prostituție cu minore, condusă de Jeffrey Epstein și Ghislaine Maxwell (fiica unui agent Mossad), ilustrează perfect modul în care Occidentul putrezește din capcane. Și se întâmplă să fie condusă de închinători ai lui Yahweh, nu de închinători ai lui Satan.

 

Abonați-vă la rubrici noi

Pe măsură ce un număr tot mai mare de oameni descoperă că guvernul, mass-media și lumea financiară din SUA sunt controlate de sioniști, care au interesul să facă cât mai mult zgomot cu mesajul alternativ: „Guvernul, mass-media și lumea financiară din SUA sunt controlate de un grup de pedofili care venerează Satana și conduc o operațiune globală de trafic sexual cu copii”? Cine a beneficiat de această operațiune? Apropo, a destructurat Donald Trump rețeaua de pedofili de elită care venerează Satana? Este John Podesta în închisoare? Nu, dar Netanyahu este un oaspete obișnuit la Casa Albă și i se permite să comită cel mai mare sacrificiu de copii din istorie, cu binecuvântarea lui Trump. QAnon și mitologia sa SWP au creat o perdea de fum pentru a ascunde de ochii patrioților cu gândire religioasă preluarea guvernului american de către Israel.

 

De aceea putem spune că satanismul este steagul fals al iahvismului, la fel cum a fost terorismul islamic în cazul atacurilor din 11 septembrie.

 

Șase milioane, din nou

„Șase milioane de copii sunt traficați în întreaga lume!” Aceasta este prima propoziție pe care o citești într-un videoclip promoțional pentru Operation Underground Railroad (OUR), organizația condusă de Tim Ballard, mormonul a cărui experiență reală în salvarea de copii este atât de obscură și controversată încât a trebuit să fie ficționalizată (Ballard este interpretat de Jim Caviezel în Sound of Freedom ).

 

Șase milioane! Imaginați-vă cât de proști trebuie să ne creadă! A funcționat o dată, așa că de ce nu de două ori? Mecanismele psihologice ale credinței sunt aceleași: ni se cere să credem în acele șase milioane, nu pentru că suntem convinși de informații provenite din surse sau argumente raționale, ci din cauza presiunii morale. Vorbim aici despre copii vânduți, violați, torturați și în cele din urmă executați sau drenați de organe, de sânge sau de „adrenocrom” sau de toate cele de mai sus. Dacă nu crezi, riști să pari că vrei să protejezi monștrii. Mai bine crezi orice decât să-ți asumi un astfel de risc. Suferința infinită necesită o credință infinită. Te-ai face de râs dacă ai pune la îndoială cifrele.

 

În documentarul său, Operation Amber Alert , lansat cu câteva zile înainte de ultimele alegeri prezidențiale americane, Ryan Matta susține că „guvernul SUA a fost deturnat de o rețea de pedofili de elită” și prezintă cifra de 437.103 copii care au dispărut în rețele de trafic sexual din Statele Unite în timpul președinției Biden. Din câte am înțeles, această cifră este o estimare a numărului de „minori” autodeclarați care au trecut ilegal granița mexicană în timpul administrației Biden, care le-a interzis polițiștilor de frontieră să-i returneze. Serviciile de Sănătate și Umane (HHS) aveau obligația legală de a ține evidența acestor minori, dar nu aveau nicio modalitate de a face acest lucru și, prin urmare, le-au pierdut oficial evidența. Matta face o scurtătură ridicolă susținând că toți acești minori, reali sau presupuși, au fost răpiți de bande de trafic sexual, imaginile sugerând puternic că sunt folosiți în ritualuri satanice.

 

 

Trezitorii vs. Trezitorii

Unul dintre sloganurile QAnon a fost Marea Trezire. Așadar, îi putem numi pe oamenii afectați de mitologia de tip QAnon, „Treziți”. Aceștia sunt în mare parte creștini, cu înclinații escatologice; ei așteaptă Marea Furtună, Marea Revelație și Marea Judecată care vor face America din nou Măreață prin trimiterea sataniștilor (în mare parte democrați) în închisoare și apoi în Iad.

 

„Awakes se luptă cu Wokes . Ei văd wokismul ca pe o formă de satanism, și din motive evidente: există o legătură strânsă în cultura de masă între transsexualism și satanism (să ne gândim la Marilyn Manson, de exemplu). Transsexualismul și satanismul sunt ambele transgresiuni: transgresiunea naturalului în primul caz, transgresiunea sacrului în al doilea. Creștinul tinde să vadă satanismul ca element central, dar, în opinia mea, este periferic. În măsura în care creștinismul apără legile naturale, simbolurile satanice anticreștine sunt folosite pentru a amplifica transgresiunea transsexualistă. În același timp, radicalizează ostilitatea Awakes și transformă activismul lor într-o cruciadă religioasă, mai degrabă decât o apărare a bunului simț și a științei solide. Satanismul este forma, transsexualismul este conținutul.”

 

 

Ca ideologie, transsexualismul este o evoluție a individualismului, egalitarismului, relativismului, progresismului și a întregii acelei salate ideologice cu care Occidentul se hrănește de un secol: fiecare este liber să-și aleagă identitatea, toate identitățile au valoare egală, nu există normă, iar dacă tehnologia medicală te poate face să-ți schimbi sexul, atunci este progres.

 

Totuși, pentru a înțelege ce se întâmplă cu adevărat, trebuie să privim dincolo de ideologie. Într-un fel, trebuie să trecem de la Rațiunea lui Hegel la Voința lui Schopenhauer (pentru acesta din urmă, raționalul este doar o „reprezentare” a voinței). La început nu este logosul (rațiunea). La început este voința de a sabota natura umană creată de Dumnezeu. La început este ura față de omenire. A cui voință? A cui ură? În cartea sa Transsexual Transgender Transhuman: Dispatches from The 11th Hour , Jennifer Bilek scrie: „bărbați albi extrem de bogați, cu o influență culturală enormă, finanțează lobby-ul transgender și diverse organizații transgender”. Primele trei nume pe care le citează sunt Jennifer (fosta James) Pritzker, George Soros și Martine (fosta Martin) Rothblatt. Aceștia sunt „bărbați albi extrem de bogați”, dacă vreți, dar din aceeași comunitate etnică ca cei care ne saturează mediul cultural cu cea mai degradantă pornografie, precum rabinul Solomon Friedman .

 

Ceea ce își propun ei este să-i îmbolnăvească pe neamuri. Dar sunt maeștri ai ingineriei dialectice culturale și știu că trebuie să controleze și vaccinul împotriva virusului lor. Hrănesc satanismul și controlează antisatanismul, în același mod în care finanțează islamismul radical și controlează antiislamismul. Îi înnebunesc pe Trezi și îi manipulează pe Trezi. Trag ambele sfori. Creează satanism, dar nu sunt închinători ai Satanei; Satan este doar monstrul lor. Îi controlează pe cruciații anti-Satan, dar nu sunt închinători ai lui Dumnezeu. Sunt fiii lui Yahweh Diavolul.

 

Nu te lăsa distras.

 

Note

 

[1] Nu mă înțelegeți greșit: cred în daimones , în cei buni și în cei răi, așa cum făceau și grecii.

 

[2] Conform legendei egiptene relatate de Plutarh, Seth, zeul cu cap de măgar, a rătăcit în Palestina, unde a născut doi fii, Hierosolymos și Youdaios , adică Ierusalim și Iuda. Zvonul relatat de Tacit și alți istorici conform căruia Templul din Ierusalim adăpostea un cap de măgar de aur este cu siguranță legat de acesta.

 

[3] Thomas Römer, Invenția lui Dumnezeu, Harvard UP, 2016 , pp. 181-183.

 

[4] Menahem Stern, Autori greci și latini despre evrei și iudaism (vol. 1), Academia de Științe și Umaniste din Israel, 1974, p. 10.

 

[5] Lawrence H. Keeley, Războiul înainte de civilizație: Mitul sălbaticului pașnic, Oxford UP, 1996.

 

[6] Ramsay MacMullen, Păgânismul în Imperiul Roman, Yale UP, 1981, p. 28

 

[7] S. Vernon McCastland, „Cultul lui Asklepios în Palestina”, Journal of Biblical Literature , vol. 58, nr. 3 (sept. 1939), pp. 221-227, pe http://www.jstor.org/stable/3259486

 

[8] Elaine Pagels, Evangheliile gnostice, Weidenfeld & Nicolson, 1979, pp. 17-18.

 

[9] Attilio Mastrocinque, De la magia evreiască la gnosticism, Mohr Siebeck, 2005, pp. 7-10.

 

[10] Elaine Pagels, Evangheliile gnostice, Weidenfeld & Nicolson, 1979, pp. 17-18.

 

[11] Elaine Pagels, Originea lui Satan, Vintage Books, 1996, pp. 120-124.

 

[12] Ramsay MacMullen, Creștinism și păgânism în secolele IV-VIII, Yale UP, 1997, p. 11.

 

[13] Richard Jenkins, Magie neagră și sperietori: Frică, zvonuri și credințe populare în Irlanda de Nord 1972-74 , Cork UP, 2014. Citiți online articolul său „Spooks and spooks” din Witchcraft Continued, ed. Willem De Blecourt și Owen Davies, Manchester UP, 2004.

 

 

https://www.unz.com/article/the-satanic-false-flag/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

Obiceiul de a citi Biblia

 

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să dezvoltăm un obicei de citire zilnică a Bibliei.

 

Se spune că un obicei se formează după mai mult de 40 de repetări.

 

Mai târziu, am inclus o listă cu mai multe sisteme pentru citirea Bibliei într-un an.

 

Pentru început, recomand sistemul de patru capitole pe zi, deoarece durează doar aproximativ 15 minute sau mai puțin pe zi și îl poți citi într-un an.Nu este ușor să dezvolți un obicei de citit, dar crede-mă, este unul dintre cele mai satisfăcătoare obiceiuri pe care le poți cultiva în orice mod. Știu că odată ce ai obiceiul de a citi timp de 15 minute pe zi, este mai ușor să adaugi o carte alături de Biblie și, înainte să-ți dai seama, vei citi două cărți în același timp.

 

Îți recomand să cumperi niște creioane colorate sau markere și să subliniezi principiile pe care le găsești în Biblie.

 

De exemplu, folosește roșu pentru tot ce are legătură cu Dumnezeu, albastru pentru tot ce are legătură cu banii și galben pentru tot ce are legătură cu familia.Culoarea nu este importantă, dar folosește-le. S-a dovedit că creierul funcționează prin cartografiere, iar culorile sunt excelente pentru localizarea ușoară a textului în cărți mari.Un alt lucru pe care ar trebui să-l faci este să păstrezi un caiet exclusiv pentru a nota toate conceptele pe care le descoperi. În acest caiet, scrie data la care citești și notează capitolul pe care îl citești în partea stângă, iar lângă el, notează ce ai descoperit.În timp, simpla citire a caietului este reconfortantă. Vor fi zile în care nu vei scrie nimic, dar sunt altele în care vei găsi cu adevărat multe comori.

 

În prima etapă a lecturii, te familiarizezi cu limbajul și atmosfera Bibliei în sine.

 

În această etapă, probabil că nu vei găsi foarte repede multe concepte, dar va veni momentul în care vei descoperi o comoară imensă de principii practice care te vor ajuta să trăiești mai bine pe această planetă.Această etapă este cea în care începi să te obișnuiești cu cititul. Odată ce ai obiceiul de a citi, devine mai ușor să găsești adevăruri pentru că te-ai obișnuit cu limbajul și contextul Bibliei.

 

Cu siguranță vei avea multe întrebări, foarte multe. Vreau să vă spun că ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la Biblie este faptul că se explică singură.

 

Aceasta înseamnă că răspunsurile la lucrurile pe care le întâlnești și care ridică îndoieli sau întrebări sunt chiar acolo, în Biblie. De aceea este important să citești Biblia în mod constant pentru a descoperi adevărurile complete.Uneori poți înțelege un principiu doar studiind mai multe pasaje diferite care împărtășesc aceeași idee fundamentală. Dacă ai întrebări în timp ce citești, notează-le imediat în caiet și așteaptă.

 

Continuă să citești și, înainte să-ți dai seama, vei găsi răspunsul chiar în Biblie. Amintește-ți, Biblia explică Biblia.

 

Un lucru foarte important atunci când studiezi Biblia este că nu te poți bloca într-un singur adevăr; trebuie să înveți să vezi imaginea de ansamblu și să aplici principiile practice pe care le găsești în ea. Uite, această carte este atât de fascinantă încât mulți oameni, citind-o la întâmplare și iresponsabil, au creat secte bazate pe un singur verset, ignorând o mare parte din Biblie. Asta a generat atât de multă neîncredere în rândul oamenilor.Este important să înveți să citești căutând imaginea de ansamblu cu bun simț. Problema clasică este atunci când cineva interpretează greșit un pasaj din Biblie și începe să strige tuturor din jurul său că sfârșitul lumii este aproape.Și cel mai rău este că mulți oameni îi cred. Studierea Bibliei înseamnă aplicare personală. Adevărurile pe care le conține sunt universale pentru toți oamenii și, dacă vrei să împărtășești ceea ce ai învățat, cel mai bine este să-i înveți pe alții cum să citească Biblia.Acum, îți recomand să citești Biblia în timp ce ești complet treaz. Încercați să nu începeți să dezvoltați acest obicei înainte de a merge la culcare, pentru că adesea, obosiți de o zi lungă de muncă, până la căderea nopții suntem prea epuizați pentru a fi atenți și a găsi adevărurile pe care le căutăm.Dacă ar fi doar o carte obișnuită, nu ar exista nicio problemă. Ideea este că trebuie să fim atenți, căutând principii care ne pot ajuta. În mod ideal, ar trebui să vă treziți cu 15 minute mai devreme decât de obicei dimineața și să o citiți.La acea oră a zilei, suntem complet treji, cu toate simțurile activate. Cu toate acestea, uneori este imposibil să o facem dimineața, iar singurul moment rămas este noaptea. Ei bine, dacă acesta este cazul, fă-o, dar fă-o.Important este să stabiliți obiceiul, fie că este noaptea, dimineața sau la prânz, dar să citiți Biblia.

 

 

Obiceiul de a asculta de Cuvânt

 

 

Acest obicei este mai dificil decât simpla obișnuință cu citirea Bibliei, deoarece timp de mulți ani ne-am comportat așa cum am făcut-o până acum, în felul nostru.Și când citim brusc în Biblie niște lucruri pe care ar trebui să le facem, este într-adevăr puțin dificil. Actul aparent simplu de a cere iertare te poate împiedica să o faci ani de zile, dar când în sfârșit te hotărăști să o faci și vezi rezultatele, te întrebi de ce nu ai făcut-o mai devreme.Vreau să fac o clarificare importantă; sper că ai observat un cuvânt pe care îl folosesc frecvent în carte, cuvântul „principii practice” și vreau să-l înțelegi așa: trebuie să punem aceste principii în practică, deoarece ele ne vor ajuta să mergem mai departe. Altfel, s-ar putea să citești brusc în Biblie că în Vechiul Testament, „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” era norma și s-ar putea să vrei să faci la fel. De aceea am spus că a avea o imagine de ansamblu completă asupra Bibliei este extrem de important.A învăța să citești Biblia înseamnă tocmai asta: a obține o imagine de ansamblu largă, a extrage principiile ei și a le pune în practică. Când „practici” un pasaj din Biblie în afara contextului său, riști să-ți creezi propria interpretare a Bibliei și apoi s-ar putea să crezi că ești iluminat și, Doamne ferește, să începi o religie.De aceea subliniez atât de mult acest lucru: este important să cunoști întreaga Biblie și să recunoști principiile practice pe care le conține.Acum, odată ce avem obiceiul de a citi scripturile, următorul pas este să cultivăm obiceiul ascultării, pentru că nu ne va folosi la nimic să fim mari savanți biblici dacă nu le punem în practică. Diferența dintre lucrurile care se întâmplă și cele care nu se întâmplă este ascultarea ta.Când găsești un principiu pe care îl poți aplica în viața de zi cu zi, nu amâna punerea lui în practică. Vei vedea singur rezultatele; sunt sigur că vei fi uimit.

 

Memorarea Bibliei

După cum am văzut, puterea cuvântului vine din cunoașterea și punerea lui în practică. Este o armă puternică în mâinile noastre și, dacă vrem cu adevărat să o stăpânim, trebuie să o memorăm.În multe părți ale Bibliei, o vedem definită ca o sabie. Cred că această sabie este întotdeauna aceeași; singurul lucru care se schimbă este cine o folosește și cum o folosește.

 

Primul pas pentru a învăța cum să mânuiești bine această sabie este să memorăm acele versete cheie pentru viața noastră personală.

 

Acum, ceva extrem de important: nu poți crea o listă rigidă de versete cheie universale care vor fi utile fiecărui bărbat sau femei. Lucrul interesant la aceasta este că este personal. Ceea ce pentru tine ar putea fi un verset cheie de viață sau de moarte, pentru altul ar putea fi un verset interesant, de susținere, dar nu unul cheie.De aceea nu voi include aici o listă de versete cheie de memorat. La final, voi oferi un ghid, dar acesta ar trebui luat exact ca atare: un ghid care să te ajute să găsești versetele cheie. Mai presus de toate, această listă are scopul de a vă ajuta să vedeți că Biblia acoperă toate aspectele vieții bărbaților și femeilor.Cel mai bun sistem care m-a ajutat personal să memorez Scriptura este realizarea de cărți poștale cu versete biblice scrise pe ele și citirea lor de două sau trei ori pe zi, timp de o săptămână.Ceea ce facem în familia mea este să citim cu voce tare cartea poștală cu versetul respectiv înainte de fiecare masă. În acest fel, nu devine plictisitor și, până la sfârșitul săptămânii, am învățat un verset.Este foarte simplu; vă încurajez să încercați. Cărțile poștale sunt vândute pre-decupate în magazinele de papetărie; le puteți cere ca și cărți de vizită. Aceste cutii conțin 100 de cărți poștale. Dacă vorbim despre folosirea uneia pe săptămână, veți folosi puțin mai mult de jumătate dintre ele într-un an, așa că o cutie este suficientă.Recomand să folosiți un pix, deoarece creionul este probabil să se decoloreze în timp. Dacă folosiți cerneală și păstrați cărțile poștale, veți avea în cele din urmă un întreg arsenal de versete cheie.

 

Pentru a le face ușor de citit, vă recomand să scrieți numele versetului la începutul și la sfârșitul textului.

 

Poți adăuga o scurtă notă în partea de jos a felicitării pentru a-ți aminti scopul versetului. Adesea, când trecem printr-o anumită situație, ne vine în minte un verset, îl folosim, iar apoi, mai târziu, când îl recitim, nu mai avem referința exactă. Această scurtă notă nu trebuie să fie lungă; în unele cazuri, este suficient un singur cuvânt. Nu uita, este doar o referință.Ca o întărire la sfârșitul săptămânii, discută versetul cu cineva și ce ai găsit util. Acest lucru ajută creierul să rețină pasajul nu doar prin repetiție, ci și prin utilizare.Dacă dorești o întărire și mai puternică pentru memorarea versetului, la sfârșitul săptămânii scrie-l într-un caiet cu o notă de referință. În acest caz, poți extinde puțin mai mult decât ai scris pe cartonaș; este doar o modalitate de a reține ceea ce ne punem în memorie.

 

 

Meditație biblică

Asta nu are nicio legătură cu golirea minții sau ceva de genul acesta. Meditația, conform dicționarului, este aplicarea intensă a minții la analiza unei probleme.Și aceasta este definiția cu care vom începe. Știu că cineva dedicat meditației înțelege perfect definiția meditației; totuși, o mare majoritate a oamenilor, influențați de mass-media, au ideea greșită de a asocia meditația cu cineva care uită de lumea reală și se izolează, lăsându-și mintea goală.De aceea vreau să încep cu definiția din dicționar, pentru că este exact opusul activării minții, al „punerii în mișcare” a acelui mușchi pe care l-am lăsat să adoarmă din cauza faptului că nu l-am folosit corect.

 

Când cultivi obiceiul de a citi Biblia, este imposibil să nu fii afectat de anumite pasaje.

 

Foarte des, versetele din Scriptură lasă o amprentă pe viață asupra noastră. Și când medităm la ele, acel impact crește exponențial.

 

Nu este vorba despre crearea unei metode de meditație, nu este vorba despre crearea unor formule exprese care funcționează peste noapte.

 

Meditația necesită timp.

 

Este ca vinurile fine: cu cât se învechesc mai mult, cu atât au un gust mai bun. Biblia este la fel: cu cât dedici mai mult timp meditării asupra ei, cu atât rezultatele vor fi mai bune.

 

Și pentru a realiza acest lucru, nu ai nevoie de „ghiduri” care să detalieze pașii. Ceea ce ai nevoie sunt principii.

 

Principiul numărul unu:

 

Ai încredere în Biblie. Începe să o citești și, atunci când un pasaj îți atrage atenția, fie că te impactează puțin sau mult, dar ceva îți atrage atenția, nu-l lăsa, ține-te strâns de el.

 

La propriu, ca și cum ai avea gheare și nu lăsa activitățile vieții de zi cu zi să-ți ia acel pasaj. Nu lăsa nicio distragere să-ți fure comoara.

 

Ține-te strâns. Dacă îți pui încrederea în Biblie, vei găsi material la care să meditezi zilnic și, odată ce vine „lovitura” Scripturii, nu o lăsa să plece.

 

Principiul numărul doi:

 

Memorează cât de mult poți pasajul (pasajele) care te-au impactat, scrie-le pe o mică cartelă care încape în buzunar și începe prin a memora versetul. Acest pas simplu deschide o panoramă care ne lărgește înțelegerea și, din acest moment, începem să aprofundăm Cuvântul.

 

Principiul numărul trei:

 

Analizați fiecare paragraf, fiecare cuvânt și fiecare verb.

 

Citiți paragraful, încercând să-l analizați în contextul întregii scripturi pe care o citiți. Meditați asupra fiecărui cuvânt din verset. Dacă există unul pe care nu îl înțelegeți pe deplin, consultați un dicționar. Adesea, acest lucru ne permite să vizualizăm pasajul într-un mod mai larg decât înțelesesem anterior.

 

Analizați cu atenție verbele folosite în pasaj.

 

Acest lucru este extrem de important, deoarece trecutul ne poate schimba radical înțelegerea dacă ar fi viitorul sau prezentul și invers.

 

În cele din urmă, studiați locurile și obiceiurile vremii. Aceasta ne oferă o imagine globală a pasajului. Știu că nu este ușor și nu se va realiza imediat, dar dacă ne vom dedica, în puțin timp vom aprofunda Scripturile.

 

Principiul numărul patru:

 

Pune-ți întrebări. Dumnezeu nu se mânie dacă punem la îndoială lucrurile; uneori chiar m-am gândit că este una dintre distracțiile preferate ale lui Dumnezeu. Când punem la îndoială totul cu o motivație autentică de a învăța, este foarte diferit de atunci când punem la îndoială totul din simplă rebeliune, când singurul scop este să enervăm.

 

Când vrem cu adevărat să învățăm, este perfect valid să punem la îndoială totul.

 

Așadar, atunci când aveți un verset sau un pasaj pe care îl analizați, puneți-vă toate întrebările pe care le puteți despre acea parte a Bibliei. De ce? Pentru ce? Când? Cum? Și toate întrebările pe care doriți să vi le puneți.

 

Principiul numărul cinci.

 

Discutați-l cu ceilalți; funcționează foarte bine. Ca și cum ai încerca să memorezi pasajul, discută-l cu prietenii și familiile lor. Vei vedea că, exprimându-le înțelegerea în cuvinte, îți provoacă mintea să transpună în cuvinte ceea ce ai meditat din Biblie.

 

Acest exercițiu este foarte bun pentru că de multe ori putem înțelege idei în noi înșine, dar nu le putem pune în cuvinte.

 

Se întâmplă adesea să credem că am înțeles deja un pasaj din Biblie și îl păstrăm în minte timp de câteva zile, dar când vrem să-l traducem în cuvinte, ne dăm seama că, de fapt, avem doar o idee vagă despre ceea ce medităm. Exersează acest exercițiu; rezultatele te vor lăsa mulțumit.

 

Un sfat mic, dar puternic:

 

Când citești Biblia și există un pasaj dificil de înțeles și, oricât de mult te străduiești, pur și simplu nu-l poți înțelege… lasă-l! Continuă să citești Biblia. Înainte să-ți dai seama, citirea aceluiași pasaj din nou îl va face mai clar și mai ușor de înțeles. Ai încredere în Biblia ta.

 

Ține minte acest lucru: când dai peste un pasaj aparent de neînțeles, lasă-l în pace și continuă să citești. Concentrează-te pe versetele și pasajele care sunt clare în acel moment. Aceasta este o modalitate de a profita la maximum de lectura ta.

 

Dumnezeu vrea să comunice cu tine. El nu lasă indicii ascunse pe care să le descifrezi. Când vrea să vorbească, este foarte clar, atât de clar încât mulți refuză să creadă că este Dumnezeu care vorbește. Ai încredere în Biblia ta și folosește-ți toată energia asupra acelor pasaje care rezonează cu tine în acel moment.

 

Cunosc oameni care petrec ani încercând să găsească mesaje ascunse sau să descifreze cele mai dificile pasaje din Biblie și ratează comorile de care ar putea savura și de care se pot bucura din plin în fiecare zi, totul pentru că vor să găsească „firul negru” sau veriga lipsă. Ai încredere în Biblia ta. Crede-mă, nu dă niciodată greș.

 

Armando Carrasco Z

 

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/C%C3%B3mo

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Fapte importante din Biblie

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/Datos%20interesantes

 

 

Planul nu este de a prezenta o serie de fapte care ar duce rapid la plictiseală, dar vreau să menționez câteva lucruri care merită știute. De exemplu:

 

– Biblia este cartea cu cele mai multe vânzări din toată istoria omenirii; nu există nicio altă carte care să se poată compara. Numai Societatea Biblică Britanică publică o Biblie la fiecare trei secunde, ceea ce înseamnă 32.876 de Biblii în fiecare zi! La aceste cifre, ar trebui să le adăugăm pe cele publicate de Societatea Biblică Internațională, Societatea Biblică Americană, Societatea Biblică din Mexic și multe alte edituri. De la începuturile sale, această carte de cărți a avut cele mai mari cifre de circulație de până acum. Este cartea cea mai tradusă. În mod similar, Biblia este cartea care a avut cele mai multe traduceri de-a lungul istoriei. A fost tradusă de peste o mie de ori.- Diferența dintre autori. Merită subliniate diferențele dintre autori și modul în care același mesaj este păstrat în fiecare carte a Bibliei. În primul rând, marea majoritate a autorilor nu se cunoșteau între ei.Biblia a fost scrisă pe o perioadă de șaisprezece sute de ani. Și a fost scrisă de peste patruzeci de autori din diferite poziții sociale, profesii și personalități. Au fost prinți, preoți, paznici, judecători, păstori, muzicieni, poeți, profesori, birocrați, regi și pescari. Și în ciuda diferențelor dintre ei, același mesaj este păstrat.Este curios; când cineva îți spune că Biblia se contrazice, întreabă-l dacă a citit-o pe toată. S-a spus că Biblia are peste două mii de erori, dar când aceste „erori” sunt studiate, sunt de râs. De exemplu, dacă există o variație între un manuscris și traduceri, iar acea variație este repetată de nouă sute de ori, o socotesc ca nouă sute de erori. Cu alte cuvinte, dacă manuscrisul spune „Iertarea păcatelor”, iar traducerile spun „iertarea păcatelor”, iar acea variantă este repetată de șaptezeci de ori, o socotesc ca șaptezeci de erori. Sincer, nu le putem considera erori fundamentale.

 

– Cunoașterea Bibliei. Biblia este plină de fapte științifice verificabile care au fost criticate la vremea respectivă, de exemplu, orașul caldeean Ur. Scepticii spuneau că acest oraș nici măcar nu exista, dar acum doar câteva decenii, orașul Ur a fost descoperit. Un alt fapt interesant este citirea unui pasaj din Biblie (Isaia 40:22) care spune: „El șade deasupra cercului pământului”. Înainte ca Columb să descopere că pământul este rotund, acest lucru era deja scris în Biblie! Mă întreb ce vor spune acum oamenii de știință când vor citi în Biblie că Dumnezeu desface universul ca niște perdele.

 

– Supraviețuirea Bibliei. A fost cea mai persecutată carte din toate timpurile, totuși a rămas intactă până în zilele noastre. În anul 303 d.Hr., împăratul roman Dioclețian a ordonat arderea tuturor Bibliilor. Decenii mai târziu, Constantin a ordonat o căutare a Bibliilor, iar în doar 25 de ore au fost găsite 50. Se știe că Voltaire a prezis că Biblia va dispărea în termen de 50 de ani, dar a murit și foarte puțini posedă cărțile sale, totuși Biblia a rămas intactă. Interesant este că Societatea Biblică din Geneva, după moartea lui Voltaire, i-a folosit casa și tipografia pentru a publica Biblii.

 

– Puterea Bibliei. Nu ar exista suficiente cărți pentru a publica toate mărturiile și anecdotele milioanelor de oameni care au beneficiat de pe urma Bibliei și a conținutului acesteia. Oameni care au depășit vicii care le distrugeau familiile și pe ei înșiși, oameni cărora nu li s-a oferit nicio speranță din cauza unor boli terminale și cum s-au vindecat, oameni cu probleme financiare și cum au reușit să le depășească, oameni care au reușit să elimine stresul cu o pace de nedescris și nenumărați oameni care au găsit o direcție concretă pentru a duce vieți de succes, dar mai presus de toate, puterea pe care o au de a cunoaște gândurile lui Dumnezeu.

 

 

 

Câțiva bărbați celebri care au citit Biblia

Iată o scurtă listă de persoane care au citit Biblia:

– Horace Greeley, jurnalist și politician din secolul al XIX-lea

– Thomas Huxley, biolog englez din secolul al XIX-lea

– Clement din Alexandria, celebru teolog din secolul al II-lea

– Augustine, episcop din secolul al IV-lea

– Martin Luther, secolul al XVI-lea

– Abraham Lincoln, președinte american din secolul al XIX-lea

– Thomas Carlyle, istoric scoțian din secolul al XIX-lea

– William Gladstone, prim-ministru britanic din secolul al XIX-lea

– Patrick Henry, politician american din secolul al XVIII-lea

– Napoleon Bonaparte, împărat francez din secolul al XIX-lea

– Isaac Newton, fizician englez din secolul al XVIII-lea

– George Washington, președinte american din secolul al XVIII-lea

– Alexander Hamilton, om de stat american din secolul al XVIII-lea

– Mahatma Gandhi, lider indian din secolul al XX-lea

– John F. Kennedy, președinte american din secolul al XX-lea.

 

Lista ar putea continua la nesfârșit, dar ne oferă o idee despre cât de mult a influențat Biblia bărbații și femeile din istoria noastră.Aș vrea să menționez un avocat englez pe nume Frank Morrison, care a pornit să infirme învierea lui Hristos, crezând că, dacă ar putea să o dovedească, Biblia și-ar pierde credibilitatea și ar fi uitată.După un studiu meticulos al dovezilor istorice și aplicând toate cunoștințele sale, a ajuns la concluzia că învierea era adevărată și, de atunci încolo, a devenit un cititor pasionat al Bibliei.

 

Armando Carrasco Z

 

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/Datos%20interesantes

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

Cum funcționează terapia biblică-Terapia biblică înseamnă înțelegerea Bibliei și punerea ei în practică

 

 

Adevărata terapie înseamnă punerea în practică a principiilor biblice. Terapia biblică nu înseamnă citirea Bibliei într-o atmosferă mistică și nici nu este pur și simplu o activitate în care rezultatele vor apărea doar prin citirea ei.Citirea Bibliei nu este magie; nu va rezolva toate problemele vieții doar prin citirea ei. Acest lucru trebuie să fie clar. Citirea Bibliei reduce într-adevăr stresul, frica, anxietatea, îngrijorarea și multe alte lucruri, dar vreau să înțelegeți că punctele pe care le-am menționat sunt rezultatul unor probleme mai profunde.

 

Frica, anxietatea, îngrijorarea și stresul sunt doar manifestarea externă a unor probleme adânc înrădăcinate în noi, așa că nu ar trebui să vă opriți doar la citirea Bibliei.

 

Cu siguranță, citirea ei va atenua frica sau anxietatea, dar dacă puneți în practică principiile biblice, cauza principală a acelei frici sau anxietăți va dispărea.

 

De aceea, ceea ce am menționat la începutul cărții este atât de important. Biblia nu este o carte mistică plină de „adâncimi de neînțeles”; este o carte cu sfaturi practice pentru viață.Este manualul de instrucțiuni pe care Dumnezeu ni l-a lăsat pentru ca noi să putem trăi o viață de succes. Aceasta este esența problemei. Multe dintre lucrurile care au mers prost în viața noastră, oricare ar fi problema, au fost cauzate de a face lucrurile fără îndrumarea adecvată a instrucțiunilor, de a face lucrurile în felul nostru.

 

Este exact ca atunci când cumpărăm un sistem audio sofisticat și vrem să-l instalăm fără să citim instrucțiunile.

 

De aceea este atât de important să cunoaștem „instrucțiunile”, să ne familiarizăm cu ele, să le curățăm de praf și să începem să le citim, să le cunoaștem și, puțin câte puțin, să le punem în practică.Primele câteva ori când luăm o Biblie în mână, o vedem ca pe o carte foarte complicată, plină de numere și diviziuni de cărți. Când începem să o citim, observăm chiar și un limbaj oarecum „ciudat”. Nu vă faceți griji, ni se pare puțin ciudat pentru că nu suntem familiarizați cu ea.Vă încurajez să începeți să citiți fără să vă concentrați prea mult asupra acelor detalii și veți vedea în curând că atenția vă va fi atrasă de acele principii importante care au schimbat multe vieți și care cu siguranță o pot schimba pe a voastră.Mai târziu, voi explica mai detaliat cum să găsești principii practice în Biblie, dar deocamdată, vreau să te încurajez să continui să citești Biblia. Cel mai bun mod de a începe este să începi.

 

Unul dintre motivele pentru crearea unui spațiu ușor de citit este acela de a putea începe terapia biblică aproape imediat.

 

Reține doar că obiectivul său principal este de a aborda rădăcina problemei. Dacă vrei să elimini ceea ce te chinuie de ani de zile, nu ezita să aplici terapia biblică.Vreau să adaug încă două aspecte. În primul rând, scopul meu nu este ca tu să devii un erudit biblic, un expert sau să ai mintea plină de cunoștințe biblice, cunoscând fiecare nume și dată din Biblie. Nu, ceea ce vreau să te încurajez să faci este să înveți să recunoști și să aplici principiile conținute în Biblie. Acest lucru m-ar bucura cu adevărat – dacă ai deveni un erudit care pune Biblia în practică.În al doilea rând, când spun „pune Biblia în practică”, nu spun că va trebui să porți o robă, să nu mai mănânci carne de porc sau ceva de genul acesta. Nu vorbesc despre a te înrobi urmând un întreg set de precepte și legi. Ceea ce spun este că vei putea găsi principii universale pentru a trăi această viață, îndeplinind scopul pentru care te afli aici.Aceste principii, departe de a te înrobi, te vor elibera. Și vei descoperi acest lucru direct.

 

 

 

Adevăruri vs. Minciuni. Biblia ne învață adevărul- Fundamentul principal al Bibliei este adevărul

 

 

 

 

Când găsim un adevăr în Biblie, primul lucru pe care îl facem este să-l comparăm cu ceea ce ne-a afectat timp de mulți ani.

 

Acestea sunt de obicei minciuni, atât de bine elaborate încât par adevăruri.

 

Când cineva citește Biblia, apare o adevărată luptă între adevăr și minciună. Permiteți-mi să vă dau un exemplu: mulți oameni sunt învățați să se răzbune încă din copilărie.Dacă această persoană, după 35 sau 40 de ani de practicare a răzbunării, citește Biblia și găsește pasaje specifice care o descurajează, se creează un conflict – un conflict între ceea ce a crezut încă din copilărie și adevărul pe care îl învață ca adult.

 

Și nu îi va fi ușor să lase răzbunarea deoparte, mai ales când este un obicei și un mod de viață. Adevăr versus minciună.

 

Primul lucru care se întâmplă când începem să citim Biblia este că radarul nostru intern începe să funcționeze. Este un radar care, după ce a fost inactiv mult timp, trebuie să înceapă prin a recunoaște ceea ce este adevărat, ceea ce este fondat pe adevăr.Și cea mai bună modalitate de a face acest lucru este să fim în contact constant cu adevărul însuși. Se spune că casierii sunt atât de obișnuiți să lucreze cu bani reali încât, atunci când primesc o bancnotă falsă, o recunosc instantaneu.Nu urmează cursuri de douăsprezece luni pentru a deveni experți în identificarea banilor falși; poate li se oferă niște îndrumări, dar adevărata lor abilitate în a distinge falsul de cel real vine din contactul constant cu moneda autentică.Aceasta le oferă expertiza necesară pentru a recunoaște falsurile. Același lucru se poate aplica adevărurilor și minciunilor vieții.

 

Cu cât ești mai mult în contact cu adevărurile Bibliei, cu atât îți va fi mai ușor să identifici lucrurile false care ți-au cauzat doar durere.

 

Biblia este cel mai bun detector de minciuni disponibil omenirii. Ne oferă îndrumări foarte clare și concrete pentru a ne îndruma viața conform unor adevăruri care pot fi puse în practică. Nu este o coincidență faptul că multe dintre constituțiile lumii au principii biblice. Ar fi cu adevărat neplăcut să avem un Dumnezeu care ne-a dat un manual de instrucțiuni de neînțeles și ar fi un Dumnezeu foarte rău dacă l-am putea înțelege, dar nu l-am putea pune în practică.Când începem să înțelegem adevărata valoare a Bibliei, acea carte pe care am păstrat-o doar ca decor atâția ani devine cel mai bun instrument pentru a ne călăuzi viața. Este o busolă pe care nu o putem lăsa deoparte; o prețuim și începem să profităm la maximum de ea.

 

A nu cunoaște Biblia este ca și cum ai merge orbește prin lume.

 

A nu consulta Biblia este ca și cum ai încerca să conduci noaptea fără lumini; a nu pune în practică ceea ce ai citit în Biblie este ca și cum ai încerca să-ți potolești foamea fără să mănânci.Biblia este lumina care ne luminează calea, semnele care ne arată starea drumului, harta de care avem nevoie pentru a ajunge la destinație.Așadar, pregătiți-vă, pregătiți-vă să vă conectați cu cea mai bună tehnologie disponibilă omenirii.

 

 

Mărturii despre puterea Bibliei

 

 

Acest spațiu ar putea fi umplut cu mărturii, dar vreau să le împărtășesc doar pe cele pe care le cunosc personal, mărturii la care am fost martor sau de la persoane apropiate mie și în care am încredere.În cadrul acestor mărturii, veți vedea că soluția nu a venit pur și simplu din citirea Bibliei, nu a fost ceva magic care s-a întâmplat doar din citirea Bibliei; a venit din punerea Bibliei în practică.

 

Cu mulți ani în urmă, dețineam o agenție de publicitate și un tânăr foarte muncitor și creativ lucra pentru mine.

 

Dintr-o dată, a lipsit de la serviciu timp de o săptămână fără notificare prealabilă, așa că m-am dus la el acasă să-l caut. Spre surprinderea mea, întreaga lui familie era la spital, așteptându-l să fie operat de urgență, deoarece fusese diagnosticat cu cancer renal agresiv. Îmi amintesc de un doctor care voia să-l opereze fără a oferi nicio garanție familiei; putea chiar să moară în timpul operației.Și nu exista nicio alternativă. Fusese deja supus tuturor testelor medicale necesare de două ori și nu se mai putea face prea mult; îi dădeau doar câteva săptămâni de trăit.Cu o zi înainte, am citit în Biblie că toți cei care am crezut în Isus Hristos ne putem ruga pentru bolnavi, așa că am pus în practică și m-am dus să-l găsesc. Era pe punctul de a intra în sala de operație, fiind deja pregătit pentru operație, și l-am întrebat dacă mă pot ruga pentru el înainte de procedură. Mi-am amintit că Biblia spunea să-mi pun mâinile peste el, așa că am făcut-o și m-am rugat.

 

După ce am terminat de rugat, asistenta l-a dus în sala de operație, iar când a venit momentul să administreze anestezia, doctorul a oprit și a oprit operația. A cerut să se repete testele, iar surpriza a venit.

 

Cancerul dispăruse. Nimeni nu-mi venea să creadă. La început, toate testele au ieșit pozitive și, într-o clipă, rezultatele au fost complet diferite.

 

Știu că mulți dintre voi credeți că a fost o greșeală în testele inițiale și nu este intenția mea să vă conving de contrariu.

 

Știu doar că am fost martor la ceva cu adevărat extraordinar, pur și simplu punând Biblia în practică.

 

Urmăriți din nou.

 

Odată, un prieten, a cărui muncă include consiliere familială, a primit o tânără oarbă în cabinetul său. Era însoțită de mama ei și se confruntau cu multe probleme familiale. După ce au terminat de explicat situația lor, prietenul meu a întrebat-o pe tânără despre relația ei cu tatăl ei.

 

Ea a izbucnit imediat în lacrimi și i-a spus că fusese abuzată încă din copilărie și că nutrea mult resentiment față de el.

 

Prietena mea i-a deschis apoi Biblia și i-a spus că primul lucru pe care trebuie să-l facă este să ierte.

 

După ce a vorbit cu ea o vreme, a fost în cele din urmă de acord să-și ierte tatăl, iar rezultatul a fost imediat: și-a recăpătat vederea. Același lucru s-a întâmplat și când a fost folosită Biblia; rezultatele au fost imediate.

 

 

Avertisment obligatoriu

 

 

 

Vreau să clarific ceva de o importanță capitală: Terapia Biblică înseamnă punerea în practică a ceea ce spune Biblia.

 

Vreau să clarific faptul că faptele bune nu ne vor deschide porțile raiului; faptele bune nu-L vor face pe Dumnezeu fericit cu noi.

 

Faptele bune nu sunt calea de a ajunge în rai. Biblia însăși spune asta. Faptele bune sunt pentru ca noi să umblăm în ele.

 

Ele sunt rezultatul unei relații perfecte cu Tatăl. Singurul care ne va deschide porțile raiului este Isus Hristos, nimeni altcineva și nimic altcineva, pentru că jertfa Lui a fost perfectă și completă.

 

Nu ar trebui să adăugăm nimic altceva. Ceea ce a făcut El, a făcut bine; El este Dumnezeu. Acum, odată ce avem acea relație vindecată cu Dumnezeu, atunci trebuie să umblăm în fapte bune. Este rezultatul, nu mijloacele.

 

Acesta este practic procesul Terapiei Biblice: să ne punem viețile în ordine cu Dumnezeu și să ascultăm de toate sfaturile divine găsite în Biblie. Această ordonare a vieților noastre aduce succes complet, o pace care întrece orice înțelegere omenească și adevărata fericire.

 

 

Promisiuni importante ale Bibliei

Există peste trei mii de promisiuni în Biblie.

 

A spune că următoarele sunt cele mai importante înseamnă a afirma că toți oamenii sunt la fel ca mine. Ceea ce, evident, nu este adevărat.

 

Acesta este doar un ghid; cea mai bună listă de promisiuni este cea pe care o descoperi pentru propria ta viață.

Sper că acestea îți sunt de mare ajutor.

Viață veșnică (1 Ioan 2:25)

Dacă crezi și ceri, vei primi (Marcu 11:23-24)

Iertare (Matei 6:14)

Cine caută găsește (Matei 7:7-8)

Odihnă (Matei 11:28)

Nu vom fi singuri (Matei 28:18-20)

Nimic nu te va vătăma (Luca 10:19)

Puțină credință pentru lucruri mari (Luca 17:6)

A fi copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12)

Cuvinte înțelepte (Luca 21:14-18)

Nu vom flămânzi, nici nu vom seta (Ioan 6:35)

Pace (Ioan 14:23, 27)

Toate lucrurile lucrează împreună spre bine (Romani 8:28)

Dragoste nedespărțită a lui Dumnezeu (Romani 8:35-37)

Toate promisiunile Sale sunt „Da” (2 Corinteni 1:20)

El face mai mult decât cerem noi (Efeseni 4:14) 3:20)

Dumnezeu va purta de grijă pentru fiecare nevoie (Filipeni 3:21)

Vindecare (1 Petru 2:24)

Ai grijă de noi (1 Petru 5:7)

Să-L vedem pe Dumnezeu pe acest Pământ (Psalmul 27:13)

 

Armando Carrasco Z

 

 

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/conceptos%20b%C3%A1sicos

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Dar ce spune Cuvântul?

„Dar ce spune Scriptura? «Ieși afară pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii libere.»” Galateni 4:30.Trăim într-o vreme în care fiecare are o opinie despre cum este Dumnezeu. Omenirea își formează o idee despre Dumnezeu bazată pe presupuneri și conjecturi umane limitate de înțelegerea rațională.Când citim Biblia (într-un mod cuprinzător, fără a scoate textele din context), ne dăm seama că Dumnezeu Se definește pe Sine și Se prezintă omenirii. Biblia este singura sursă de încredere pentru a cunoaște cine este Dumnezeu și cum este El.Când oamenii încearcă să definească cum este Dumnezeu, se nasc religii și filozofii. De aceea există în prezent milioane de secte religioase, înființate de cineva care încearcă să-L definească pe Dumnezeu din propriul punct de vedere particular și limitat la propriile experiențe.De aceea cred că mai mult ca niciodată trebuie să ne obișnuim să punem o întrebare simplă: „Ce spune Scriptura?” Pentru că oamenii pot spune ce vor, dar… ce spune Scriptura? Călugării pot spune ce vor, dar… ce spune Scriptura? Politicienii pot spune ce vor, dar… ce spune Scriptura? Poți spune ce vrei, dar… ce spune Scriptura?Ceea ce spune omul despre Dumnezeu e una. Dar ce spune Dumnezeu despre Sine e cu totul altceva. Și credeți-mă, sunt lucruri complet diferite. A fost atât de important să ne transmită ideea despre cine este Dumnezeu și cum este El, încât singura modalitate pe care a găsit-o să o facă a fost să o spună personal; de aceea S-a făcut om. Și ne-a spus personal cine este și cum este El… dar mulți nu L-au crezut și L-au răstignit și chiar și astăzi, încă nu-L cred. Omul continuă să creadă idei precum a crede că toate drumurile duc la Dumnezeu… dar ce spune Scriptura? Spune clar că Isus este calea , adevărul și viața . Ceea ce spune omul e una, iar ce spune Cuvântul e alta.Mulți spun că cred în Isus Hristos. Mulți dintre mulți. Dar foarte puțini cred în El, ceea ce e foarte diferit. Și eu cred că a crede în El e temelia tuturor lucrurilor. Începutul vieții noastre veșnice și începutul unei vieți bazate pe adevăr, bazată pe ceea ce spune Dumnezeu și nu pe ceea ce spune omul.

 

 

 

Construind pe Cuvânt III

 

 

 

 

Am studiat că tot ceea ce putem construi în viața noastră se bazează pe Cuvânt. Tot ceea ce construim pe Biblie rămâne stabil deoarece este o temelie solidă și veșnică.În studiile anterioare, am văzut că ar trebui să căutăm versete sau pasaje specifice pe care să ne construim proiectele. Acum vreau să menționez că acele versete pe care le-am ales servesc și ca ghid pentru acțiune.De exemplu, să presupunem că te afli într-o criză financiară. În rugăciunea ta, Duhul Sfânt te călăuzește să-ți construiești calea de ieșire din acea situație cu versetul care spune: „Te voi scoate din captivitate la prosperitate”.Începi să te rogi pentru acel verset și, în timp, începi să observi că Dumnezeu lucrează și îți dă mijloacele de a-ți plăti datoriile, de a te vindeca, de a găsi un loc de muncă și așa mai departe.

 

Dar după ce te-a scos din „gaură”, același verset servește ca ghid pentru ceea ce va urma. Nu numai că te ajută să scapi de datorii, dar te ajută și să vizualizezi ceea ce urmează. În acest caz, El te scoate din captivitate, dar apoi te conduce la prosperitate.Mai întâi, construiești temelia cu Cuvântul, iar apoi același Cuvânt devine busola ta care te călăuzește pe drum.De aceea, îndrăznesc să spun că unul dintre cele mai importante lucruri în viață este să ai Cuvântul viu al lui Dumnezeu. El ne susține și ne călăuzește în siguranță prin viață, în orice proiect pe care îl întreprindem.Psalmul 119:105 spune că Cuvântul lui Dumnezeu este o lampă care ne luminează calea. Este un ghid sigur.

 

 

 

 

 

Biblia, Tehnologie Înaltă III

 

 

 

 

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei; judecă gândurile și gândurile inimii.” Evrei 4:12.Se spune că mintea noastră este singurul lucru de nepătruns, partea cea mai intimă a ființei umane, deoarece numai noi înșine știm ce gândim cu adevărat. Nu există nicio putere pe pământ care să cunoască gândurile oamenilor. Nu există nimeni care să poată realiza acest lucru. Doar Biblia. Doar Cuvântul lui Dumnezeu.De aceea suntem descoperiți înaintea ei. Nu există nicio modalitate de a ne ascunde. Suntem descoperiți așa cum suntem cu adevărat. Când începem să citim Biblia, ne dăm seama că Dumnezeu știe absolut totul, inclusiv gândurile noastre cele mai profunde.Nu numai atât, dar El le discerne. A discerne, conform dicționarului Academiei Regale Spaniole, înseamnă a distinge un lucru de altul, a distinge între bine și rău. Cu alte cuvinte, Biblia are capacitatea de a ne cunoaște gândurile și de a ne arăta care sunt bune și care sunt rele. Acesta este unul dintre motivele pentru care multora nu le place să citească Cuvântul Său – pentru că nu le place ca Dumnezeu să le spună ce este bine sau rău. Dar este și motivul pentru care milioane de oameni din întreaga lume și de-a lungul istoriei omenirii l-au citit cu pasiune.

 

Dar nu se oprește aici. Biblia distinge, de asemenea, intențiile inimii. Dacă gândurile sunt ceva foarte intim pentru ființele umane, intențiile sunt ceva mult mai profund în fiecare dintre noi. Intențiile sunt tot ceea ce ne motivează să acționăm sau să nu acționăm într-un anumit fel. Intenția marchează unde ne aflăm. Ea marchează unde ne aflăm. Intenția demonstrează în ce crezi cu adevărat și pentru ce ai fi dispus să-ți dai viața. Intenția este esența umanității. Ceea ce încerci să faci definește cine ești și în cine crezi. Credința în Dumnezeu îți schimbă intențiile. Iar intențiile tale trasează cursul destinului tău.Fă-ți un obicei curajos din a citi Biblia. Îndrăznește să treci prin scanerul divin și lasă-te transformat de Cuvântul Său.

 

 

 

 

Biblia, Tehnologie Înaltă II

 

 

 

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei; judecă gândurile și gândurile inimii.” Evrei 4:12.

 

Studiem acest pasaj. În mesajul anterior, am văzut că Cuvântul lui Dumnezeu este viu și extrem de eficient.Astăzi vom studia o altă parte: partea care spune că Biblia este „mai ascuțită decât orice sabie cu două tăișuri”.Când citim Biblia, ea ne taie, ne felie. Ne desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva. Vede în cele mai adânci părți ale ființei noastre. De fapt, nimic nu rămâne ascuns de ea. Când o citești, ești expus.

 

Acesta este adevăratul motiv pentru care mulți preferă să o ignore, fără să știe că aceste tăieturi sunt spre binele lor. Pentru că Biblia nu te va condamna niciodată. Cuvântul te va confrunta cu o realitate, dar nu te va condamna niciodată. El oferă întotdeauna soluția.Nu există nimic pe Pământ care să poată obține acest efect asupra unei persoane. Nici un dispozitiv, nici un doctor, nici un om de știință, nici un psiholog. Numai Cuvântul Său ne poate deschide și examina cele mai profunde părți ale ființei noastre și poate produce schimbări substanțiale.Este cel mai simplu lucru. Nu este complicat; pur și simplu citește-l. Dacă ai de gând să-l citești cu un ochi critic pentru a găsi scuze pentru a nu-l crede, economisește-ți timpul și nu-l citi. Găsește o altă scuză, sau aceeași, dar nu-ți pierde timpul. Dar dacă crezi cu adevărat că poți găsi calea în Biblie, nu întârzia. Va exista o diferență reală în viața ta.Cuvântul lui Dumnezeu este ceva spiritual. Isus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu. Când citești Biblia, ai un contact real cu Dumnezeu. Când îți deschizi cu adevărat inima pentru a crede ceea ce El vrea să-ți spună, Cuvântul Său își face lucrarea.Trebuie doar să-ți pregătești inima și să-ți faci timp să o citești în mod constant. Și amintește-ți ce am studiat în alte pasaje. Puterea Bibliei constă în citire și în acțiune. Citește Biblia și, dacă îți spune să ierți, iartă. Dacă îți spune să iubești, iubește. Atunci vei descoperi că Biblia este cea mai avansată carte din punct de vedere tehnologic de pe Pământ.

 

 

 

 

Biblia, Tehnologie avansată I

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei; judecă gândurile și gândurile inimii.” Evrei 4:12.

 

Acest verset ne ajută să înțelegem cât de puternic este Cuvântul lui Dumnezeu. În prezent, nu există nicio tehnologie umană care să poată realiza ceva similar. De aceea vom studia acest pasaj.În primul rând, se spune că este vie și lucrătoare. Biblia nu este o carte oarecare. După cum am studiat în acest spațiu, generații întregi oamenii au încercat să o distrugă, dar nu au reușit; ea se apără pentru că este vie.Poți citi Biblia de două, de cinci sau de douăzeci de ori și vei găsi întotdeauna adevăruri noi care ne ajută să trăim așa cum poruncește Dumnezeu. Există întotdeauna binecuvântări gata de a fi folosite. A citi Biblia înseamnă a avea o întâlnire apropiată de al treilea fel cu Dumnezeu. Citești Cuvântul Lui. Când citești Biblia, ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu.Se spune că Biblia este singura carte în care trebuie să-l cunoști pe autor pentru a o înțelege. Ceea ce este adevărat. Pentru că este vie. Nu poți să o citești folosindu-ți doar intelectul; ai nevoie de Dumnezeu Însuși ca să ți-o explice. Altfel, este imposibil. De aceea, mulți oameni spun că se contrazice sau că este demodată. Dar adevărul este că Biblia este vie și continuă să lucreze în cei care o cred. Biblia își continuă lucrarea de a restaura vieți, de a vindeca bolnavii și de a da vedere orbilor. Biblia continuă să îndeplinească ceea ce i s-a poruncit să facă.Vedem că spune și „este eficientă” și, conform dicționarului, asta înseamnă a face un scop eficient. Cu alte cuvinte, Biblia are calitatea de a-și atinge scopul. Când începi să citești Biblia, aceasta este activată și începe să funcționeze în așa fel încât să-și îndeplinească obiectivul.Acesta este unul dintre motivele pentru care ar trebui să ne facem un obicei din a citi Biblia în mod constant, pentru că funcționează în favoarea noastră. Toate intențiile Bibliei sunt bune; Biblia încearcă să ne facă mai asemănători cu Creatorul nostru.Activează această tehnologie puternică, schimbă-ți viața, schimbă-ți căsnicia, schimbă-ți copiii, schimbă-ți afacerea – tot ce trebuie să faci este să o activezi.

 

 

Ascultă și acționează. (Roagă-te lui Dumnezeu și continuă să muncești din greu)

Ascultă și acționează.

 

„Dacă cineva îți zice: «Consultați mediumurile și ghicitorii, care șoptesc și mormăie», nu ar trebui un popor să-și consulte zeii și morții pentru cei vii? Dar Eu vă spun: Țineți-vă tare de Lege și de mărturie! Pentru cine nu se ține tare de aceasta, nu va fi zori.” Isaia 8:19-20.Ne confruntăm adesea cu marea ispită de a consulta ghicitori cu privire la viața și circumstanțele noastre. Și încercăm să ne justificăm decizia, așa cum spune pasajul pe care îl citim. Cu toate acestea, este foarte reconfortant să știm că Biblia oferă o cale mai bună.Dumnezeu știe că oamenii trebuie să știe despre viața și circumstanțele lor. Și Dumnezeu Însuși oferă soluția. El spune în acest pasaj: la lege și la mărturie! Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, să ascultăm și să punem în practică. Legea în această expresie se referă la toată Sfânta Scriptură, iar mărturia se referă la a mărturisi că credem în Biblie prin punerea ei în practică.

La Lege = A asculta Cuvântul.

La Mărturie = A pune în practică ceea ce ai auzit

 

. Cu alte ocazii, am studiat cât de important este să ascultăm și să acționăm. Am învățat că este o modalitate de a ne proteja viețile și planurile noastre. Dar acum vom studia că Dumnezeu oferă și un alt avantaj. El vă oferă o înțelegere și o înțelegere a vieții și a circumstanțelor voastre. La sfârșitul acestui pasaj se spune: „Pentru cei care nu aderă la aceasta, nu va exista zori ” .Zorile pot fi interpretate aici ca înțelegerea lucrurilor, ca o lumină care clarifică situația sau, așa cum spunem în Mexic, „picătură de bănuț”. Este un moment în care înțelegi lucrurile. Îți înțelegi viața, îți înțelegi circumstanțele. Este un moment de claritate în care poți înțelege și interpreta clar o situație din viața ta.Nu numai atât, ci implică și un nou orizont. O zi nouă. Speranță. Văzându-ne viețile cu Lumina lui Dumnezeu, putem vedea și sfatul lui Dumnezeu pentru noi. Putem vedea îndrumarea Lui și mâna Lui conducându-ne pe calea cea dreaptă.Este adevărat, lumea îți va oferi întotdeauna calea celor care ghicesc pesimismul, dar dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu, ai încredere în lucrurile pe care El Însuși le-a pregătit pentru viețile noastre. În acest caz, ascultă Cuvântul Său și pune-l în practică. La lege și la mărturie!

 

 

 

 

Construind pe Cuvânt II

 

 

 

 

 

Am văzut deja că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ascultăm Cuvântul Său și, după ce am auzit un cuvânt anume, să alegem versetele pe care vom construi proiectul nostru.

 

Odată ce ați ales acel verset anume, aveți acum material de la care să începeți. Acum, următorul pas este să începeți să meditați asupra acelui pasaj până când îl memorați și până când devine „trup” în voi.Începeți să folosiți acel verset în rugăciunile voastre pentru proiect. Acolo vor începe să fie aduse la viață aceste versete de Duhul Sfânt.Uite, permiteți-mi să vă dau un exemplu. Cu mulți ani în urmă, am avut ideea de a înființa o editură. Pot spune fără îndoială că Domnul m-a condus la Psalmul 9:11, care spune: „…vestiți lucrările Mele printre neamuri…” Acesta a fost versetul specific pe care să-mi construiesc proiectul. Așa că am început să mă rog pentru acel verset. De-a lungul timpului, am reușit să înființez o editură bazată pe acel Cuvânt. Nu mai lucrez acolo, dar continuă să funcționeze și cred că merge chiar mai bine decât atunci când eram acolo. Acea editură a fost întemeiată pe stâncă, pe un cuvânt anume.Cuvântul specific de la Dumnezeu pentru viața ta este materia primă pentru proiectele tale. Este temelia pentru tot ceea ce vrei să faci. De aceea este atât de valoros să găsim versete pe care să ne construim viața.

 

Nu este vorba doar de a asculta și a ne supune în general Cuvântului lui Dumnezeu – deși acest lucru este bun și vital pentru noi – ci este vorba și de a avea material care ne servește exclusiv pentru proiecte specifice.Căutați un cuvânt, găsiți-l, duceți-l la rugăciune, lăsați Duhul Sfânt să-l aducă la viață și începeți să-l folosiți pentru a vă construi proiectul.Acesta este unul dintre motivele pentru care insistăm atât de mult să citiți Biblia și să o cunoașteți, pentru că în ea veți găsi Cuvintele specifice pe care puteți construi proiecte ferme și solide.Există temelii universale și generale care ne servesc tuturor să trăim conform modului în care Dumnezeu vrea să trăim, dar există și temelii specifice pentru fiecare dintre proiectele noastre.

 

 

Clădind pe Cuvânt

 

 

Biblia are tehnologia necesară pentru a construi orice proiect pe care îl ai în minte. De-a lungul paginilor sale, descoperim că Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său pentru ca noi să ne putem zidi viața pe el. Am luat cuvintele lui Isus cu ușurință când a spus: „Oricine vine la Mine și aude cuvintele Mele și le pune în practică, vă voi arăta cum se aseamănă. Se aseamănă cu un om care a zidit o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. A venit și râul, dar a lovit casa aceea, dar n-a putut s-o clătine, pentru că își avea temelia pe stâncă.”El vorbește foarte clar despre a pune temelia vieții noastre pe stâncă, ceea ce este sinonim cu Cuvântul Său. Prin urmare, putem vedea că orice proiect pe care îl avem poate fi bazat pe Cuvântul Său. Este singura modalitate ca temeliile să fie ferme, solide și stabile.

 

Cuvântul lui Dumnezeu este veșnic. Cuvântul lui Dumnezeu este imuabil. Datorită acestor două caracteristici putem și ar trebui să ne construim toate proiectele pe el. În orice moment al vieții tale, poți găsi materialul precis pe care să-ți construiești viața. Și orice s-ar întâmpla, Cuvântul Său rămâne. Este cu adevărat solid.Cheia este să auzi și să faci. Isus a spus că „…oricine aude cuvintele Lui și le pune în practică…” În primul rând, trebuie să ascultăm cuvintele Lui, iar aici încep problemele, pentru că de multe ori nici măcar nu vrem să le auzim. Iar al doilea punct este „să facem ce auzim”. Acest lucru este și mai dificil, dar face toată diferența. Partea care activează puterea lui Dumnezeu în viețile noastre este partea care pune în mișcare dinamica lui Dumnezeu pentru a stabiliza ceea ce construiești.Primul pas pentru a începe să construiești proiecte pe Cuvântul Său, așa cum am văzut mai sus, este „să ascultăm de Cuvântul Său”, și aici mă opresc. Trebuie să învățăm să ascultăm acele cuvinte din Cuvântul Său care sunt utile pentru ceea ce căutăm. Există un cuvânt specific pentru tot ceea ce facem în viață.Există cuvinte care ne ajută să construim o afacere, iar în cadrul acelei afaceri, există cuvinte specifice pentru fiecare domeniu. Există altele care ne ajută să ne creștem copiii și cuvinte specifice pentru fiecare copil. Altele care ne ajută să dezvoltăm un proiect de asistență socială și așa mai departe în toate domeniile vieții noastre. Începeți prin a căuta Cuvântul specific pe care vă veți construi proiectul.

 

 

 

 

 

Cuvânt și Spirit. Cea mai puternică combinație de pe pământ. VI

 

 

 

 

Continuând studiul nostru despre David și Goliat, unde ne concentrăm asupra puterii Cuvântului lui Dumnezeu atunci când este uns de Duhul Sfânt, am văzut deja ce s-a întâmplat cu David și „cele cinci pietre netede din pârâu” și ce s-a întâmplat cu Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, când a fost uns de Duhul Sfânt. Acum vom vedea ce intenționează Dumnezeu pentru noi.Dumnezeu intenționează ca noi să facem parte din armata Sa cuceritoare. El intenționează ca noi să fim armele Sale de război, la fel ca acele cinci pietre netede pe care le-a folosit David. Ieremia 51:20 o spune foarte clar: „Tu ești ciocanul Meu și armele de război; cu Tine voi zdrobi neamuri și voi nimici împărății.” Evident, acest lucru nu este înțeles literal; înseamnă că, folosindu-te ca unealtă, Împărăția Sa va continua să se extindă.

 

Dacă am văzut deja că acele cinci pietre netede din pârâu indică Cuvântul Său uns de Duhul Sfânt și că Isus, care este Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, a fost uns de Duhul Sfânt, ceea ce intenționează Dumnezeu este ca și tu să fii plin de Duhul Sfânt pentru a-ți împlini scopul. Oricare ar fi scopul tău.Biblia spune în 1 Petru 2:5 că suntem pietre vii. Și trebuie să căutăm să fim unși de Duhul Sfânt. Un canal al apei vii a lui Dumnezeu este închinarea. În închinare, se pregătește o platformă pentru ca Duhul Sfânt să ne sature cu Sine Însuși. În închinare putem găsi căile care duc la prezența manifestă a lui Dumnezeu.

 

Din acest motiv, Isus i-a spus femeii samaritene în Ioan 4 că „râuri de apă vie vor curge din interiorul ei…” Putem spune că o modalitate evidentă de a-L atinge pe Dumnezeu și de a fi umpluți de El este calea închinării. Când te închini, deschizi porțile cerului. Când te închini, atragi atenția lui Dumnezeu.A doua modalitate de a fi umpluți de Duhul Sfânt este să-L ceri. Isus Hristos a spus: „Dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel ceresc va da Duhul Sfânt celor ce-L cer!” (Luca 11:13). Acest lucru este minunat, pentru că Dumnezeu Însuși ne spune să-I cerem Duhul Său Sfânt.Mulți cred că trebuie să ceară Duhul Sfânt până când vor fi perfecți, dar ceea ce trebuie cu adevărat să înțelegem este că, pentru a deveni perfecți, avem nevoie de El. Nu putem atinge perfecțiunea singuri. Pentru a intra pe calea perfecțiunii, avem nevoie de Duhul Lui. El este cel care ne va da puterea de a deveni ca Isus. Nu mai aștepta. Fii plin de Duh acum. Fii una dintre pietrele vii unse de Duhul Sfânt pe care Dumnezeu le caută. Lasă-L pe Dumnezeu să te folosească ca instrument de transformare în societate. Este o chestiune de a crede.

 

 

Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ IV

 

 

 

 

 

Studiem cum, atunci când Cuvântul este amestecat cu Duhul Său, se produce un amestec puternic. Studiem pasajul David versus Goliat.Pentru a vedea amploarea puterii care rezultă din această combinație, cel mai bun exemplu este Isus Hristos. Biblia spune că El este Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Cu alte cuvinte, El este Cuvântul făcut viu sau Cuvântul lui Dumnezeu făcut om.

 

Acum, lucrul interesant este că numai Cuvântul a trebuit să fie făcut viu prin Duhul lui Dumnezeu. Isus Hristos nu Și-a început lucrarea până când nu a fost umplut cu Duhul Sfânt. Vedem în Luca 3:22: „Și Duhul Sfânt S-a pogorât peste El ca un porumbel…” și în Luca 4:14: „Isus S-a întors în puterea Duhului în Galileea, și vestea despre El s-a răspândit în tot ținutul de împrejurimi.”Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, a fost îmbrăcat cu puterea Duhului Sfânt. Cuvântul amestecat cu puterea Duhului Sfânt. Tot ceea ce a făcut Isus pe pământ s-a datorat acestui amestec puternic. El știa că nu-Și putea îndeplini obiectivele singur. El știa că avea nevoie de putere supranaturală pentru a învinge orice ispită, pentru a-și îndeplini scopul de a proclama Împărăția și pentru a îndura calea crucii.Rezultatele pe care le cunoaștem cu toții rezonează până în ziua de azi, rezonează în veșnicie. El a schimbat veșnicia ta cu împlinirea scopului Său, dar nu ar fi putut să o facă dacă nu și-ar fi combinat esența cu Duhul Sfânt.

 

În Luca 4:18-19 se spune: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor vestea bună. M-a trimis să vestesc celor prinși de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii, să scot la iveală pe cei asupriți și să vestesc un an de har al Domnului.”Acest pasaj rezumă tot ce a făcut Domnul nostru pe pământ și nimic din ce a spus nu a lipsit; totul s-a împlinit. A fost o sarcină titanică, dar a îndeplinit-o ad litteram. El a venit în puterea Duhului Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu a fost combinat cu Duhul Său și bum! El a schimbat veșnicia omului.

 

Destinul omului a luat o întorsătură de 180 de grade. Adam și-a pierdut calea, dar Iisus Hristos (al doilea Adam, așa cum îl numește Biblia) a repus destinul omului pe drumul cel bun; a restaurat relația omului cu Creatorul său și i-a redat cheile împărăției pe care o pierduse.Aceasta, aceasta putea fi realizată doar prin îmbinarea Cuvântului cu Duhul Său.

 

 

 

 

Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe pământ. III

 

 

Să analizăm un detaliu care merită studiat în acest pasaj pe care îl analizăm, din David versus Goliat.

 

„David a răspuns: «Eu sunt păzitorul turmei tatălui meu. Când vine un leu sau un urs și ia o oaie din turmă, îl urmăresc și îl lovesc până își eliberează prada. Și dacă animalul mă atacă, îl lovesc până o omoară. Dacă slujitorul acesta al Majestății Tale a ucis lei și urși, poate face la fel și cu acest filistean păgân, căci sfida oștirile Dumnezeului celui viu. Domnul, care m-a izbăvit din laba leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.» «Du-te, dar», a zis Saul, «și Domnul să fie cu tine!»” 1 Samuel 17:34-37.

 

Dumnezeu nu va pune înaintea ta un uriaș pe care să nu-l poți învinge. De fiecare dată când ai un dușman înaintea ta, trebuie să-ți amintești acest lucru. Este important pentru că adesea, atunci când un uriaș intră în viața noastră, uităm de el și începem să ne temem de un dușman care a fost deja învins.În acest pasaj, vedem că David, înainte de a lupta cu uriașul său, s-a luptat cu un leu și un urs. Și în ambele cazuri, a câștigat bătălia. Dumnezeu l-a antrenat și l-a pregătit pentru momentul în care va sosi ziua uriașului său. În mod similar, Dumnezeu ne pregătește să înfruntăm uriași; mai întâi, ne dă lei, apoi urși și apoi uriași. El ne antrenează și știe ce dușmani să pună înaintea noastră. Și repet, El nu-ți va da niciodată un dușman pe care nu-l poți învinge.Așadar, dacă ceea ce ai în fața ta este un uriaș, nu te teme. Asta înseamnă că ești deja pregătit să-l înfrunți. Nu vedea uriașul în fața ta; vezi-L pe Dumnezeu în spatele tău. Uriașul este deja învins pentru că Dumnezeu nu-ți va da un uriaș pe care nu-l poți învinge.

 

Se spune în Deuteronom… 20:1-4 „Când vei ieși la luptă împotriva dușmanilor tăi și vei vedea o armată mai mare decât a ta, cu mulți cai și care de luptă, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din Egipt, va fi cu tine.”Acest pasaj îmi reîncarcă bateriile de fiecare dată când mă confrunt cu o situație dificilă, de fiecare dată când întâlnesc un uriaș. Și încerc să o memorez pentru că îmi aduce o pace care nu poate fi descrisă în cuvinte. Da, poate că dușmanul tău este mai mare și mai puternic decât tine, este adevărat, dar cuvintele lui Dumnezeu sunt puternice… „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.”Uriașul va încerca să te sperie cu cuvinte amenințătoare; nu-l asculta. Ascultă cuvintele pe care ți le dă Dumnezeu în acel moment pentru a înfrunta bătălia. Trebuie să-L asculți.

 

 

Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ. III

 

 

 

După ce am văzut deja puterea unirii Cuvântului Său cu Duhul Său, haideți să vedem gradul de putere pe care îl atinge această combinație.Biblia spune că Isus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. „…și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi…” Ioan 1:14. Isus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu; El este Cuvântul Său. El a fost pe pământ timp de treizeci de ani și Și-a început slujirea când a fost uns de Duhul Sfânt. Cuvântul a fost amestecat cu Duhul Sfânt, iar rezultatul a fost exploziv, cu repercusiuni veșnice.Astăzi cunoaștem calea către Tatăl; astăzi există o cale de împăcare cu Dumnezeu pe care Isus Hristos a pregătit-o pentru noi. Toate acestea datorită unirii puternice a Cuvântului Său cu Duhul Său.„Și îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și iată, cerurile I s-au deschis și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca un porumbel și venind peste El.” Matei 3:16.

 

Ceea ce am văzut în 1 Samuel 17:40 despre pietrele netede ale pârâului este un pasaj profetic care indică spre Mântuitor. Isus este Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, uns de Duhul Sfânt. David l-a doborât pe uriașul care îi îngrozea pe toți evreii. Hristos l-a doborât pe Satana; Isus a fost uns cu Duhul și a putut să-și îndeplinească scopul.Există ceva puternic atunci când combinăm Cuvântul lui Dumnezeu cu Duhul Său. Încearcă, încearcă, ai credință și caută versete specifice care să abordeze situația prin care treci și caută ca acele versete să fie unse de Duhul Sfânt.De exemplu, acum, când trecem printr-o criză economică globală, caută versete care să-ți întărească credința și pe care le poți folosi atunci când inamicul vine să-ți fure pacea și banii. Există un verset care a fost „piatra mea netedă în pârâu”, Psalmul 37:19, care spune în Noua Versiune Internațională: „În necaz, El mă face să prosper”. Și pe acest pasaj îmi bazez rugăciunea zilnică. Îi cer Duhului Sfânt să-l „netezească” și să mă ajute să-l înving pe uriașul crizei economice globale care îi sperie pe toți.Așadar, pentru fiecare situație cu care te confrunți, amintește-ți că până și Isus (Cuvântul) a fost uns de Duhul Sfânt, iar această combinație este cea care a adus împlinirea planului lui Dumnezeu pentru răscumpărarea omenirii. Și știm deja rezultatele.

 

Dacă David și-a putut învinge uriașul cu „pietre netede din pârâu”, și tu poți învinge uriașul tău. Cu Cuvânt și Duh.

 

 

Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ. II

Studiem pasajul despre David și Goliat. De data aceasta, ne vom concentra asupra următorului pasaj, care apare imediat după ce David îi scoate armura lui Saul.

 

„…și David și-a scos armura, apoi și-a luat toiagul în mână și a adunat cinci pietre netede din pârâu și le-a pus în traista lui de păstor, în traista pe care o avea cu el. Și-a luat praștia în mână și s-a îndreptat spre filistean.” 1 Samuel 17:39-40.David a decis să lupte împotriva uriașului cu unelte pe care era obișnuit să le folosească. Să fim atenți la praștie. Aceasta necesită pietre pentru a fi lansată, exact ceea ce a și făcut David.

S-a dus la râu și a găsit cinci pietre netede.

 

Cuvântul lui Dumnezeu este menționat în Biblie ca Stânca. Prin urmare, putem interpreta aceste cinci pietre pe care David le-a folosit ca mici fragmente din Cuvântul Său. Sunt versete biblice, pasaje, porțiuni din Biblie.Acum, uriașii noștri nu sunt carne și oase; acum, uriașii noștri sunt frici, boli, probleme, datorii, dependențe și așa mai departe. Acum, acești uriași nu sunt învinși cu pietre fizice; Acești dușmani ai noștri au nevoie de altceva, iar Biblia ne învață că Cuvântul Său este o armă excelentă.Când ai un uriaș, roagă-L pe Duhul Sfânt să-ți dea cuvinte specifice pentru a-l învinge pe uriașul tău, să-ți dea versete specifice sau pasaje biblice pentru bătălia ta.Este demn de remarcat faptul că pietrele pe care David le-a luat au fost „…cinci pietre netede din pârâu…” alese și selectate. Dar nu numai atât, aceste pietre erau netede, netezite de curgerea constantă a apei.

În Biblie, putem vedea mișcarea Duhului Sfânt ca un râu. Și acolo începe amestecul puternic: Cuvântul uns de Duhul Sfânt.Când vei înfrunta uriașul tău, caută versete unse de Duhul Sfânt. Acolo stă puterea. Acolo stă victoria. Este un cuvânt specific pentru uriașul tău specific. Și caută prin toate mijloacele biblice ca acest cuvânt să fie însuflețit de Duhul Sfânt.A învăța să folosim Cuvântul Său uns este o provocare pentru noi toți, dar este ceva în care trebuie să ne antrenăm, pentru că, la urma urmei… cu toții ne confruntăm cu un uriaș într-o zi.

 

 

 

 

 

Cuvânt și Spirit. Cel mai puternic amestec de pe Pământ. (Partea 1)

Nu există nimic pe Pământ la fel de puternic ca combinarea Cuvântului lui Dumnezeu cu Duhul Său Sfânt. Să începem acest scurt studiu analizând celebrul pasaj despre David și Goliat.

 

Context:

 

Biblia relatează că odată, când poporul Israel lupta împotriva filistenilor, dușmanii lor de neclintit, a apărut un uriaș pe nume Goliat și i-a provocat pe evrei să lupte cu el în fiecare zi. El i-a provocat spunând că fiecare ar trebui să trimită un soldat să lupte cu el și cine ar câștiga va câștiga bătălia.Poporul evreu a fost îngrozit când a auzit această provocare. Dar într-o zi, David, care ducea mâncare fraților săi, a auzit ce spunea uriașul și s-a înfuriat că nimeni nu a îndrăznit să lupte. A cerut să lupte cu Goliat. Se crede că David avea între 15 și 17 ani. Imaginați-vă scena.

 

Mai multe lucruri importante se întâmplă în acea perioadă, dar să ne concentrăm studiul asupra a ceea ce ne interesează chiar acum.Biblia spune că atunci când regele Saul a aflat că cineva urma să lupte cu Goliat, i-a dat armura lui (1 Samuel 17:38-39). Dar, evident, nu i se potrivea lui David și a refuzat-o. Apoi, Biblia spune: 1 Samuel 17:40

 

„Și-a luat toiagul în mână și a ales cinci pietre netede din pârâu și le-a pus în traista lui de păstor, în traista pe care o ducea. Și-a luat praștia în mână și s-a îndreptat spre filistean.”David nu a luptat cu armura altcuiva. David a luptat cu ceea ce știa, cu ceea ce fusese învățat să folosească. David știa că, dacă va lupta cu armura altcuiva, va pierde lupta și a decis să lupte împotriva lui Goliat cu armele pe care le știa.Biblia însăși relatează că, înainte de a lupta cu uriașul, David a luptat și a învins un leu și un urs (1 Samuel 17:37). El avea deja experiență în luptă. Știa deja cum să câștige și era încrezător în armele care îi aduseseră anterior victoria.Când te confrunți cu un uriaș, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să respingi tentația de a folosi o armură care nu este a ta. Întreaga viață creștină, bazată pe Biblie, este personală. Ceea ce a funcționat pentru altcineva nu va funcționa pentru tine. De aceea, rugăciunile repetitive nu funcționează. Nu este vorba despre formule universale care funcționează pentru toată lumea.

 

Este personal. Dumnezeu te antrenează personal; El este propriul tău antrenor. Te învață și te antrenează în Cuvântul Său într-un mod personal. Relația cu Dumnezeu este personală.În fiecare luptă împotriva oricărui dușman, există arme care sunt doar ale tale. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să identifici care sunt acele arme.

 

Va urma…

 

 

Biblia- cel mai bun ghid în viață.

Cartea Psalmilor este deosebit de apreciată pentru bogăția sa în înțelegerea multora dintre calitățile lui Dumnezeu dintr-o perspectivă umană. În Psalmi, vedem măreția lui Dumnezeu, dar vedem și o mare nevoie umană. În Psalmi,nu-i vedem pe oamenii lui Dumnezeu ca fiind extraordinari; dimpotrivă, vedem că erau oameni cu aceleași nevoi interioare ca și noi. De aceea, recomand întotdeauna citirea regulată a Psalmilor.

 

Astăzi am meditat la un verset din Psalmul 119, versetul 105, care spune: „Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele și o lumină pe calea mea”.Cu alte cuvinte, Biblia este o lampă care ne luminează cărările. Când o citim frecvent, ne arată calea. Acest lucru aduce un sentiment de siguranță; este exact ca atunci când luminile se sting și nu putem vedea nimic și ne împiedicăm de toate, dar când aprindem o lampă, putem vedea încotro să mergem.Același lucru se întâmplă și în viață; uneori, circumstanțe adverse ne întunecă calea și nu vedem încotro să mergem. Aici trebuie să ne luminezăm cărările vieții cu Biblia.Acea carte pe care o păstrăm adesea ca decor are prețioasa calitate de a ne călăuzi pașii și deciziile. Luați-o de pe raft și faceți-vă un obicei din a o citi cu regularitate . Veți fi plăcut surprinși; vă va călăuzi de mână, luminându-vă calea.

 

Există un răspuns pentru fiecare nevoie.

 

Indiferent cât de întunecată ar fi calea voastră, indiferent cât de sumbră ar fi perspectiva din viața voastră, Biblia are puterea de a vă arăta calea.

 

 

 

Biblia este vie

Este o carte incredibil de curioasă. Este o carte care prinde viață de fiecare dată când o citești. Poate că ai citit-o de multe ori, chiar și un singur pasaj de multe ori, dar într-o zi o recitești și cu același verset descoperi alte lucruri despre Dumnezeu sau despre propria ta viață.Aceasta ne oferă o idee despre natura eternă a Bibliei. Posedă o tehnologie necunoscută omenirii, o tehnologie care, atunci când este activată, dezvăluie cititorul și îi luminează calea, oriunde s-ar afla, indiferent de an, indiferent de vârstă și orice situație are.Are ceva asemănător cu microcipurile care detectează cititorul, îl scanează și îi arată de ce are nevoie.Biblia a servit aceluiași scop pentru persoana care a citit-o acum o mie de ani, așa cum îi servește persoanei care o citește astăzi. Nevoile umane sunt aceleași. Și Biblia are toate răspunsurile necesare vieții de zi cu zi.Pare că Biblia ne „vede” și ne cunoaște, iar atunci când o citim, ne oferă ajutor la momentul potrivit.

 

De aceea nu putem păstra Biblia noastră doar ca decor. Trebuie să o scoatem din nișa pe care i-am făcut-o doar pentru a o expune și a începe să o studiem și să medităm asupra ei.

 

Așa cum găsești pâinea cea de toate zilele pe masa ta, tot așa Dumnezeu are hrană divină pentru tine în fiecare zi. Dacă cauți pâinea cea de toate zilele, hrana care te susține și cuvântul care te călăuzește, cu siguranță vei găsi răspunsul în fiecare zi.

 

Biblia este vie; este Cuvântul Său.

Adevărul te va elibera

Cât de des a fost folosit acest verset! Chiar și pentru sloganuri universitare și de facultate.Cred că a fost folosit atât de mult încât și-a pierdut impactul. Astăzi citim această frază doar ca o informație în plus în ciclul zilnic de știri.

 

Biblia spune în Ioan 8:31-36

 

: „Isus a zis atunci iudeilor care crezuseră în El: «Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.» Ei i-au răspuns: «Suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robi ai nimănui. Cum poți zice: «Veți fi slobozi?»» Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că oricine practică păcatul este rob al păcatului. Robul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. Așadar, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.»”

 

Există câteva aspecte pe care ar trebui să le luăm în considerare pentru a ști exact ce a vrut să spună Isus și întreaga putere a acestui verset des citat.În primul rând, vedem că El se adresa tuturor celor care crezuseră în El și menționează două puncte importante despre a fi ucenicii Săi:

 

1. a) „…dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei…” Primul lucru pe care îl spune este că, pentru a fi ucenic al lui Isus Hristos, este necesar să rămânem în Cuvântul Său.
2. b) „…și veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi…” Trebuie să fim ucenici ai lui Isus pentru a cunoaște Adevărul și a fi liberi.

 

Dar trebuie să observăm și de ce ne eliberează El. În următoarea parte a acestui pasaj, se spune că oamenii I-au răspuns:„…Suntem urmașii lui Avraam și n-am fost niciodată robi ai nimănui. Cum puteți zice: «Veți fi liberi»?” Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că oricine păcătuiește este rob al păcatului…”

 

Adevărul la care se referea Isus nu era un adevăr din vreo filozofie a timpului Său și nici nu era un slogan atrăgător. Era adevărul absolut. El Însuși se revela. Era Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Și ne eliberează de păcat. Și ne face copii ai lui Dumnezeu. Partea finală a versetului spune:„Și robul nu rămâne veșnic în casă; fiul rămâne veșnic.”

 

Când adevărul lui Dumnezeu, Cuvântul Său, te eliberează, te face copil al lui Dumnezeu și trăiești veșnic în casa Lui. Adevărul te eliberează de păcat.

 

Și încheie prin a confirma că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, spunând:

 

„Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi.”

 

El este singurul care ne poate da libertate deplină în viața noastră. Adevărul conținut în Cuvântul Său este cel care ne eliberează.

 

De aceea, vă invit să căutați, chiar și puțin, din acele adevăruri conținute în Biblie în fiecare zi și să le lăsați să vă elibereze.

 

Armando Carrasco Z.

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/Nuestra%20gran%20ayuda

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Durere fizică- Și speranță biblică

 

Îmi amintesc că am auzit expresia „Dumnezeu să ne dea sănătate…” sau „Sănătatea este cel mai important lucru” încă de la o vârstă fragedă și cred că, de-a lungul anilor, aceste expresii au devenit foarte relevante în viața mea. Îmi dau seama că fără sănătate este imposibil să trăiești o viață împlinită; sănătatea fizică este dorința fiecărui bărbat și a fiecărei femei.De aceea, atunci când ne îmbolnăvim, chiar și expresia feței noastre se schimbă și, bineînțeles, starea noastră de spirit.

 

Într-un fel sau altul, cu toții am experimentat un fel de boală.Dar nu vreau să aprofundez prea mult bolile de zi cu zi, cum ar fi gripa, răceala sau stomacul deranjat, pentru că cred că aceste boli, deși foarte frecvente, nu ne schimbă dramatic viața. Dar există și altele care o fac, iar acestea sunt cele clasice în care ne întrebăm: „De ce eu?”. Acestea sunt bolile despre care vreau să vorbesc.Toate bolile au ceva în comun: durerea. Știu că există boli în care durerea nu este o caracteristică, dar suferința interioară, conștientizarea profundă a sufletului de a fi bolnav, este la fel de tangibilă ca durerea fizică. Este o durere care ne amintește în fiecare zi că suntem bolnavi.Unii oameni trăiesc cu durere ani de zile – poate fi vorba de dureri de spate, dureri articulare, dureri de cap, dureri de stomac, dureri de gât sau chiar dureri emoționale. Este foarte trist să vezi cum întreaga lor viață se învârte în jurul acestei dureri.

 

Dacă îi doare spatele, nu pot folosi anumite mijloace de transport; dacă îi doare capul, nu pot mânca anumite alimente și așa mai departe cu aproape orice tip de durere.Durerea are puterea de a perturba ordinea vieții cuiva. Are puterea de a ne chinui atât de mult încât alte lucruri din viață par neimportante și, din păcate, durerea are și puterea enormă de a spori singurătatea.Când apare durerea pentru prima dată, toți cei din jurul nostru ne ascultă și ne înțeleg, dar pe măsură ce zilele și anii trec, situația devine foarte dificilă, chiar și în propriile noastre familii.Și în acea singurătate căutăm modalități de a striga și de a spune: „Nu mai pot suporta”. Acolo, în acele momente, avem nevoie de mesajul puternic al Scripturii.

 

Trauma devine mai grea atunci când mulți medici au fost consultați și nu s-a găsit nicio cauză. Apoi, la durere, trebuie să adăugăm devastarea provocată de incertitudine.Dacă citești această carte și simți dureri fizice, citești cartea potrivită. Există speranță. Citește următorul pasaj cu mare atenție; dacă poți, citește-l de mai multe ori.„Când s-a întors Isus, mulțimile L-au primit cu brațele deschise, căci toți Îl așteptau. Atunci un om numit Iair, fruntaș al sinagogii, a venit și a îngenuncheat la picioarele lui Isus, rugându-L să vină la el acasă, pentru că singura lui fiică, de vreo doisprezece ani, era pe moarte. Pe când pleca Isus, mulțimile L-au înghesuit. Și o femeie, care de doisprezece ani suferea de o scurgere de sânge și cheltuise tot ce avea la doctori, dar nu putea fi vindecată de niciunul dintre ei, a venit pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și sângerarea ei s-a oprit îndată.”

Luca 8:40-43

 

Doisprezece ani de boală! Doisprezece ani de mers la doctori! Doisprezece ani de cheltuit banii pe medicamente! Și într-o clipă este vindecată. Există speranță.

 

 

Vindecare prin Scriptură (tehnologie spirituală)-Biblia posedă cea mai avansată tehnologie pentru a ajuta bărbații și femeile în fiecare domeniu al vieții lor

 

 

 

Este o tehnologie capabilă să transforme întreaga existență a unei persoane.

 

A fost concepută în acest scop; problema este că am privit-o întotdeauna ca pe o carte religioasă, iar acest lucru ne distorsionează perspectiva.O parte fundamentală a acestei cărți este de a te ajuta să-ți schimbi perspectiva asupra Bibliei, să dărâmi toate noțiunile preconcepute despre ea și să-i permiți să-ți înalțe viața.

Vindecarea prin Scriptură funcționează cu adevărat în următoarele moduri:

 

1. Este o carte care ne învață modul corect de a ne raporta la Dumnezeu, la ceilalți și la noi înșine.Totul depinde de asta. Atunci când una dintre aceste relații este deteriorată, aceasta generează consecințe pe care inevitabil le vom simți mai devreme sau mai târziu.

 

Când vorbesc despre relații, mă refer la interacțiunea dintre două sau mai multe persoane.

 

De aceea, viața nu este atât de ușoară; în orice relație, există întotdeauna și alte persoane implicate.Poți fi o persoană excelentă, dar vecinul tău poate fi cea mai resentimentară persoană de pe planetă. Poți fi bun și tolerant, dar șeful tău este exact opusul. Și, ceea ce este mai rău, uneori oamenii care ne rănesc cel mai mult sunt în propriile noastre case.

 

A ști cum să ne relaționăm cu ceilalți duce la o viață mai sănătoasă.

 

De asemenea, este foarte util să avem un ghid clar despre cum să rezolvăm problemele din trecut cauzate de persoane din cercul nostru social, fie că este vorba de familie, prieteni sau colegi.

 

2. Ne învață cum să gestionăm factorii externi.

 

Există lucruri care nu au nicio legătură cu relațiile noastre cu ceilalți, cum ar fi accidentele și consecințele lor, sau bolile și tot ceea ce perturbă viața oamenilor.

 

Există multe învățături despre cum să acționăm în diverse situații care se află în afara mediului nostru social.

 

Principiul de bază pe care funcționează Biblia este să știm ce spune și să acționăm conform acelor îndrumări.Biblia produce rezultate în măsura în care o punem în practică. Nu este magie; lucrurile nu se vor întâmpla cu doar câteva repetiții. Această carte nu este despre ritualuri de citire și nici nu ne învață că simpla citire a Bibliei îți va rezolva problemele.

 

Acest spațiu este despre instrucțiunile conținute în Biblie și despre cum să le activăm în viața noastră de zi cu zi.Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să înțelegem ce spune Biblia, iar al doilea este să punem în practică sfaturile ei. Așa funcționează Biblia în mod viu.

 

Biblia este o carte vie; este ca și cum ar evalua cât de bine îi activezi principiile pentru a-ți satisface nevoile.

 

Înainte de a aprofunda terapia biblică, este important să înțelegem că puterea Bibliei constă în modul în care o punem în practică.Merită clarificat faptul că ceea ce ar trebui să învățăm atunci când citim Biblia sunt principii practice, deoarece veți citi pasaje care sunt imposibil de implementat. Dacă citiți în Vechiul Testament că oamenii țineau diverse festivaluri pentru a comemora evenimente importante, nu înseamnă că trebuie să țineți acele festivaluri, dar în narațiunea acelor festivaluri puteți găsi principii pe care le puteți aplica.

 

Permiteți-mi să vă dau un exemplu: nu știu dacă ați citit povestea lui David și a Batșebei.

 

David a fost un rege prosper. El realizase multe lucruri în timpul domniei sale, câștigând aproape fiecare bătălie. Odată, în timp ce armata sa era în război, s-a uitat pe acoperiș și a văzut o tânără foarte frumoasă scăldându-se. A chemat-o și au avut o relație. Ea a rămas însărcinată, iar regele l-a chemat pe soțul tinerei din război, ca ea să se culce cu el și să-i acopere fărădelegile. Dar soțul Batșebei, în loc să meargă acasă, a decis să doarmă în palatul regelui. Așa că David a decis să-l trimită pe linia întâi a bătăliei ca să moară.

 

Și așa s-a și întâmplat, urmat de o serie de complicații extraordinare. Principiul găsit în acest pasaj este următorul: Biblia spune că era o perioadă de război și, din moment ce David era un om al războiului, ar fi trebuit să fie în război. Dar pentru că armata sa a câștigat aproape fiecare bătălie, a devenit mulțumit de sine și a încetat să mai meargă la război, stând acasă în lenevie.

 

Iată principiul pe care ar trebui să-l învățăm: Când ar trebui să faci ceva, nu-l amâna pentru a fi lenev. Lenevia are întotdeauna capacitatea de a ne prinde în capcană în situații aparent distractive, care în cele din urmă duc la probleme mai mari. Când folosesc cuvântul „lenevie”, nu mă refer la distracție sănătoasă sau la o odihnă binemeritată. Când vorbesc despre lenevie, mă refer la a nu face nimic atunci când ai lucruri de făcut.

 

Îmi amintesc că mama îmi spunea în copilărie că lenevia este rădăcina tuturor relelor. Are dreptate.

 

Lenevia este devastatoare. Puțină lenevie poate schimba o viață întreagă.

 

Câți tineri își ruinează întreaga viață fiind leneviți? Într-o zi, în loc să facă ceva productiv, petrec toată după-amiaza cu prietenii fără să facă nimic. Când se ivește ocazia să încerce droguri sau, ca să mergem puțin mai departe, au șansa să înceapă să consume alcool.

 

Și, în timp, dezvoltă un obicei care le distruge toate visele, le distruge întreaga viață, totul din cauza unei după-amiezi de lenevire. David ar fi trebuit să fie în război, era ceva de făcut, dar a preferat timpul liber și a comis o greșeală teribilă care l-a costat scump.

 

La fel ca acest exemplu, Biblia conține mult mai multe, acoperind tot felul de subiecte, unele foarte evidente și altele mai puțin evidente.

 

Armando Carrasco Z

 

 

 

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/Sanidad%20f%C3%ADsica

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

Terapia prin „meditație”

Această terapie este de bază, bazată pe Psalmul 1:2-3, care spune: „Dar plăcerea lui este în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui. El este ca un pom sădit lângă izvoare de apă, care își dă rodul la vremea lui și a cărui frunză nu se ofilește: tot ce face prosperă. ” (NIV)

 

Concept central: Învățarea prosperității meditând la Cuvântul Său.

 

Beneficii: Găsirea modalităților pentru ca proiectele noastre să reușească.

 

Primul pas: Alegeți un verset sau un pasaj din Biblie. De preferință ceva specific.

 

Al doilea pas: Memorați versetul sau pasajul ales. Recapitulați-l dimineața, la prânz și seara înainte de a merge la culcare.

 

Puneți-vă întrebări despre ceea ce citiți. Întrebări de genul: Este scris la timpul prezent? Cred ce spune? Are o dată de expirare? Câte lecții conține?

 

Al treilea pas: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?

 

Meditația este un instrument puternic pentru a obține succesul în proiectele noastre. Meditarea asupra Cuvântului îi permite acestuia să prindă rădăcini în noi atât de profund încât devine o parte din noi, iar viața Cuvântului începe să lucreze în noi.

 

De exemplu:

 

1. Selectăm versetul Ioan 6:27: „Lucrați nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului. Căci Dumnezeu Tatăl a pus pecetea Lui pe El.”
2. Întrebați-vă la ce se referă aceasta. Vorbește despre lene? Despre ce fel de mâncare vorbește? Cum putem avea acces la această hrană? Este o hrană pe care numai Isus o poate da?
3. De acum înainte, decid să caut hrana care vine de la Dumnezeu. Concluzionez că Biblia însăși este o hrană sănătoasă pentru viața mea. Așadar, decid să aplic citirea și studiul Bibliei în viața mea de zi cu zi, căutând acele cuvinte care îmi dau viață.

 

Meditația este unul dintre instrumentele fundamentale pentru ca proiectele noastre să reușească.

 

 

 

Terapia „de ședere”

Această terapie este de bază, bazată pe Ioan 15:7, care spune: „Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va da.” (NIV)

 

Concept central: A învăța să rămânem în Cuvântul Lui ne permite să primim ceea ce cerem.

 

Beneficii: Găsirea unei modalități de a ne ruga și de a primi răspunsuri.

 

Primul pas: Meditați asupra întregului context al acestui pasaj. Citiți Ioan 15:1-8.

 

Al doilea pas: Puneți-vă următoarele întrebări:

 

Cum pot rămâne în Hristos?

 

Primul pas este să credeți că Isus a venit să împlinească misiunea de a împăca omenirea cu Dumnezeu. Tot ce trebuie să faceți este să-L mărturisiți, să-I spuneți cu propriile cuvinte că ați crezut în El. Asta e tot, e atât de ușor. El nu cere nimic mai mult decât să credeți în El.

 

Și cum pot rămâne cuvintele Lui în mine?

 

Acest lucru este important pentru că mulți, mulți oameni, când aud cuvântul lui Dumnezeu, îl tratează doar ca pe ceva mistic. Ceea ce trebuie să faceți pentru ca cuvântul Lui să rămână în voi este să-l puneți în practică.

 

Al treilea pas: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?

 

1. Mărturisește că ai crezut în Isus.
2. Fă-ți un obicei din a citi Biblia și pune-o în practică

. 3. Vorbește cu Dumnezeu, crezând că vei primi ceea ce El a promis.

 

Exemplu:

 

1. Spune o rugăciune simplă ca aceasta, folosind propriile tale cuvinte: Doamne Isuse Hristoase, cred că Tu ești Fiul lui Dumnezeu și că Ai murit pe cruce pentru a-mi ierta toate păcatele. Cred că Ai înviat și aleg să ascult de Cuvântul Tău.
2. Dacă nu ai citit niciodată Biblia, îți recomand să începi cu o Evanghelie. Alege una și citește porțiuni zilnic și pune în practică ceea ce înveți.
3. Nu ezita să vorbești cu Dumnezeu. El împlinește ceea ce promite.

 

Aceasta este una dintre marile promisiuni ale lui Isus Hristos. Este doar o chestiune de a crede în El.

 

 

Terapia 1

Terapia „Nu te înșela”

 

. Această terapie de bază se bazează pe Ioan 22:29, care spune: „Isus le-a răspuns: «Vă înșelați pentru că nu cunoașteți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.»” (NIV)

 

Concept central: Învățarea citirii Bibliei și găsirea de aplicații practice pentru timpul nostru.

 

Beneficii: Găsirea ușoară a soluțiilor pentru viața de zi cu zi.

 

Primul pas: Găsirea unui verset biblic.

 

Al doilea pas: Pune-ți următoarea întrebare: Cred eu ce spune Biblia aici?

 

Aceasta este esențială, deoarece puterea Bibliei se bazează pe credința în Dumnezeu, nu doar pe credința în El. Mulți, mulți cred în Dumnezeu, dar foarte puțini cred cu adevărat în El. Aceasta este diferența.

 

Meditarea asupra acestui lucru este începutul acestei terapii.

 

Al treilea pas: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica acest lucru în viața mea?

 

Uneori nu punem în practică obiceiuri bune din simplul motiv că nu au prins rădăcini în mintea noastră. Sunt sfaturi bune pe care nu le-am îmbrățișat. Cel mai bun mod de a face acest lucru este să medităm la cum le-am pune în practică.

 

A patra mișcare: Pune-le în practică.

 

Amintiți-vă că Isus însuși ne-a avertizat că puterea Cuvântului Său stă în ascultare și în acțiune. Învățând și punându-l în practică. Lăsați-vă mintea să se străduiască să găsească modalități de a pune în practică pasajul ales.

 

Exemplu:

 

Verset ales:

 

„Petru s-a apropiat de Isus și L-a întrebat: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu care păcătuiește împotriva mea? Până la șapte ori?» Isus a răspuns: «Îți spun: nu de șapte ori, ci de șaptezeci și șapte de ori.»” Matei 18:21-22.

 

A doua mișcare: Cred?

Răspuns: Da, absolut.

A treia mișcare: Cum pot pune în practică?

Răspuns: Îl voi ierta pe aproapele meu care își aruncă gunoiul în fața casei mele în fiecare vineri. (Voi vorbi cu el și voi face tot ce pot să încerc să-l conving politicos să se oprească.) Dar în timp ce el încearcă să se convingă, eu decid să-l iert de fiecare dată când o face.

A patra mișcare: Iartă.

 

Acest exercițiu simplu, dar puternic, vă va ajuta să vă dezvoltați obiceiul de a găsi modalități de a pune în practică învățăturile Bibliei.

 

Armando Carrasco Z

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/Terapias

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Biblia are putere pentru cei suferinzi…

 

 

((Un spațiu pentru a afla mai multe despre Biblie. Descoperiți toate modurile în care Biblia ne poate ajuta. Învățați despre Autorul Bibliei și înțelegeți că este cu adevărat un „ghid de instrucțiuni” sau un „manual” pentru omenire, pentru a duce o viață împlinită și stabilă.))

 

 

 

Psalmul 119:47-53 spune:

 

„Iubesc și tânjesc după Cuvântul Tău, căci mă umple de bucurie. Făgăduințele Tale îmi dau nădejde; nu le uita! Făgăduințele Tale îmi dau viață și mă mângâie în necazul meu. Dumnezeul meu, nu uit niciodată Cuvântul Tău cel veșnic, căci el îmi dă mângâiere…” (Versiunea Contemporană în Engleză).

 

Cuvântul lui Dumnezeu are o putere de mângâiere cu totul specială, la care numai cei necăjiți pot avea acces. Biblia are multe adevăruri pentru toată lumea – să spunem că sunt adevăruri universale – dar există cuvinte care sunt accesibile doar celor necăjiți, celor care au o durere în suflet.

 

Cu toții citim aceleași cuvinte din același verset în aceeași Biblie, dar nu toți experimentăm efectul pe care îl produc.

 

Un efect pe care toți cei necăjiți l-au simțit când au citit Biblia este mângâierea. O mângâiere pe care nu o pot găsi într-o carte motivațională, o mângâiere pe care nu o pot accesa cu un psiholog sau cu un program de auto-îmbunătățire.Este o mângâiere reală și tangibilă care depășește orice înțelegere umană și ne întărește să așteptăm timpul răspunsului.

 

Când durerea care ne chinuie așteaptă un răspuns, aceasta este atenuată de Însuși Cuvântul lui Dumnezeu.

 

În acest verset, ar trebui să observăm că se spune „promisiunile tale”, care sunt adesea cuvintele lui Dumnezeu pentru viețile noastre, prezentându-ne o perspectivă încurajatoare, astfel încât cauza durerii noastre să poată fi înlăturată.Aceste promisiuni sunt viață și speranță. De fiecare dată când suntem triști, aceste cuvinte ajung la urechile noastre și rezonează în inimile noastre într-o asemenea măsură încât produc alinare.De aceea este atât de important să citim Biblia . În ea, putem găsi alinarea pe care nimeni altcineva nu ne-o poate oferi. Cuvântul Lui este cel care ne susține.

 

Armando Carrasco Z.

 

 

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/sanidad%20interior

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Durere sufletească. Ce spune Biblia-Durerea fizică este la fel de palpabilă ca durerea  emoțională…

 

Uneori, rana sufletului este mai dureroasă și adesea este cauza durerii fizice ca o consecință a durerii emoționale.

 

Întrucât sufletul este locul unde sunt stocate sentimentele noastre, acesta joacă un rol foarte important în relațiile noastre personale, de la cele familiale până la cele mai superficiale.Există dureri pe care le purtăm din copilărie din cauza părinților noștri: o mustrare greșită, o lovitură, un cuvânt jignitor – și nu mă pricep să menționez numeroasele situații dureroase care își lasă amprenta pe inimile noastre.Aceste dureri sunt și mai greu de vindecat, deoarece nu există leac pentru ele. Psihologii fac tot posibilul și adesea obțin rezultate excelente, dar de multe ori nu găsesc o soluție.

 

Acum, au fost descoperite nenumărate cauze ale rănilor emoționale; se spune că până și copiii pot fi afectați emoțional de ceea ce văd la televizor sau în filme.O singură scenă îi poate schimba pe viață. Dacă o imagine de televiziune poate face atât de mult, imaginați-vă ce pot face acele lucruri pe care nici măcar nu îndrăznim să le menționăm – lucruri pe care cineva ni le-a făcut când eram copii?Am auzit de o tânără care a orbit, fără niciun motiv aparent, la 18 ani. Doctorii nu au putut găsi o cauză pentru orbirea ei. Din fericire, cineva i-a spus un adevăr din Biblie, l-a pus în practică imediat și s-a vindecat instantaneu. Există speranță.

 

 

 

…………………….

Principala problemă Dumnezeu/Om.

Studiez Biblia de mulți ani. Nu sunt expert în acest domeniu, dar știu suficient cât să fiu și mai convins de inspirația ei divină.

De-a lungul tuturor acestor ani, am văzut cum conținutul ei schimbă cursul vieții celor care o citesc.

Oamenii caută soluții în cele mai ciudate și neobișnuite locuri, căutând veriga lipsă care îi va ajuta să-și înțeleagă rădăcinile.

Și eu văd Biblia ca pe acea verigă lipsă, pentru că atunci când ne dăm seama de tot ce conține, ne înțelegem adevăratele rădăcini.

Tata are o zicală pe care o folosește adesea: „Cauți dragostea când e atât de aproape”. Așa este și cu Biblia. Căutăm soluția la problemele noastre în atâtea locuri – și multe dintre ele sunt greșite! Și avem o Biblie chiar acolo.

Permiteți-mi să vă spun, odată ce descoperiți această comoară, nu veți mai vrea să o lăsați din mână.

Mulți dintre noi credem că Biblia este despre Dumnezeu, și asta este foarte adevărat, dar nu există niciun pasaj în întreaga Biblie care să nu vorbească despre umanitate. Și asta este fundamental.

Biblia a fost scrisă pentru omenire. De-a lungul întregii Biblii, vedem o relație directă între Dumnezeu și omenire, de la Geneza la Apocalipsa. Și, ceea ce este și mai bine, întregul său conținut conține mii de sfaturi pentru bărbați și femei.

Problema este că mulți dintre noi am cumpărat o Biblie doar pentru a o avea ca decor pe raftul din sufragerie, fără să ne dăm seama că această carte conține cele mai valoroase sfaturi pentru noi.

Tehnologia poate avansa, obiceiurile se pot schimba și limbajul uman poate evolua, dar starea inimii umane rămâne aceeași. Când omenirea a descoperit focul, inima lor era în aceeași stare ca atunci când au inventat computerul. Circumstanțele se schimbă, dar inima omului are întotdeauna aceleași nevoi. De aceea, Biblia este întotdeauna relevantă, întotdeauna în prim-plan. Și are întotdeauna sfaturi pregătite pentru noi, la fel de moderne ca cele mai recente progrese tehnologice.

Adevărata problemă este că nu am reușit să ne conectăm cu Dumnezeu prin cuvântul Său.

Omenirea merge fără sprijinul sfatului Creatorului său. Merge fără o lumină călăuzitoare pe cărările înguste ale vieții, îndurând durerea sa fără să știe cum să o aline sau chiar să o diminueze. Trăiește viața fără scop. Și aceasta este adevărata problemă.

Rezolvarea acestei probleme este atât de ușoară încât mulți, atunci când află cât de simplă este, nu o mai cred. Ei cred că conectarea cu Dumnezeu necesită plata unui preț foarte mare. Totuși, stabilirea acelei legături cu Dumnezeu nu necesită nimic mai mult decât luarea unei decizii, deoarece Dumnezeu este întotdeauna gata să comunice cu oricine vorbește cu El.

Și să clarificăm ceva: aproape toată lumea vorbește cu Dumnezeu, în o mie de feluri, dar ceea ce fac sunt monologuri, cuvinte de la om către Dumnezeu. Rareori auzim ce spune Dumnezeu de fapt.

Și Biblia este plină de lucruri pe care Dumnezeu vrea să ni le spună personal. Biblia nu este scrisă pentru toată lumea; este scrisă pentru tine. Când vei începe să o citești, vei înțelege ce vreau să spun.

De aceea susțin cu tărie că această carte nu este o interpretare a Bibliei. Nu, ceea ce vreau este să te motivez și să te învăț principiile de bază, astfel încât să poți citi Biblia singur.

Când vei descoperi potențialul enorm al Bibliei, nu o vei mai lăsa niciodată doar ca pe un decor. Vei dori mereu să o iei cu tine oriunde te-ai duce. Biblia este fascinantă.

Acesta nu este un studiu biblic care să te ajute să începi o nouă sectă. Este adevărat că mulți au denaturat părți din Biblie pentru a-și înființa propriile secte cu motivații complet greșite. Ceea ce scriu este pentru ca tu să poți accesa cele mai bune cunoștințe în beneficiul vieții tale de zi cu zi.

Este vorba despre a-ți arăta că acea carte pe care probabil o ai pe raftul de cărți conține adevăruri care pot rezolva conflictul cu care te confrunți. Pentru că Biblia este atât de practică; este ușor de înțeles și ușor de beneficiat de ea.

Pe scurt, principala problemă pentru bărbați și femei este lipsa lor de conexiune cu Dumnezeu, iar soluția începe cu a ști ce vrea Dumnezeu să ne spună, lucru pe care îl vom învăța citind Cuvântul Său.

Biblia este punctul de întâlnire dintre cer și pământ. Este poarta către cer care ne deschide inima lui Dumnezeu. Și Dumnezeu vrea să te conectezi cu El…

………………..

Ce să citești în Biblie pentru a… Mai jos este un scurt ghid cu pasaje care ne pot ajuta atunci când trecem prin circumstanțe specifice

 

Vreau să clarific faptul că cele mai bune pasaje pentru viața noastră personală se găsesc prin citirea regulată a Bibliei.De asemenea, vreau să subliniez că multe dintre aceste versete nu sunt imediat evidente, așa că recomand să medităm asupra lor și să le analizăm cu atenție, deoarece conțin o comoară ascunsă de o valoare incalculabilă.

 

Subiectele selectate acoperă cele trei domenii menționate la început. Sper sincer că acest ghid este util și te inspiră să-ți creezi propriul ghid…

 

Dacă te simți singur (Ioan 14:15-31; Psalmul 22:42)

Dacă ești descurajat (2 Corinteni 4:16-18; Romani 15:13; Psalmul 34)

Dacă ești frustrat (Matei 7:13)

Dacă ești nerăbdător (Eclesiastul 3:1-15; Plângerile 3:25-33; Evrei 6:13-20; Iacov 5:7-11)

Dacă ești nesigur (1 Ioan 3:19-24; Filipeni 4:10-20; Psalmul 73:21-26)

Dacă ești gelos (Proverbe 23:17; Iacov 3:13-18; Psalmul 49)

Dacă te simți înșelat (Psalmul 62:1-8 / Psalmul 55; Ieremia 20:7-18)

Dacă ești chinuit (Psalmul 25; Matei 10:26-31; 1 Petru 1:3-5)

Dacă ești mânios (Matei 5:21-24; Efeseni 4:26-32; Proverbe 15:1)

Dacă ți-e frică de moarte (1 Corinteni 15:35-57; Romani 8:18-39; Psalmul 23 / Psalmul 63:1-8)

Dacă ți-e frică (Evrei 13:5-6; Psalmul 27 / Psalmul 91; Isaia 41:5-13)

Grija pentru bani (1 Timotei 6:6-10; Proverbe 11:7; Eclesiastul 5:10-20; Matei 6:24-34)

Dacă ești îngrijorat de bătrânețe (Psalmul 37:23-29; Isaia 46:3-4)

Dacă ești îngrijorat de viitor (Isaia 35 / Isaia 60; Ieremia 29:10-14; 1 Petru 1:3-5)

Respect pentru părinți (Exodul 20:12; Coloseni 3:20; Efeseni 6:1-3; Prov 23:22)

Dacă vrei să găsești adevărul (Ps. 119:153-160; Ioan 8:31; 1 Timotei 2:1-7)

Dacă vrei să găsești Dreptatea (Am. 5:21-24; Ps. 10 / Ps. 75 / Ps. 94; Isaia 42:1-7)

Dacă vrei să găsești ajutorul lui Dumnezeu (Matei 7:7-12; Ps. 5 / Ps. 57 / Ps. 121 / Ps. 86)

Dacă vrei să găsești Mântuirea (Ioan 3:16; Efeseni 1:3-14; Romani 10:5-13)

Dacă vrei să găsești puterea (Isaia 40:27-31; Ps. 46; Efeseni 6:10-20)

Dacă vrei să găsești iertarea (Evrei 4:14-16; Ps. 32:1-5; Luca 15; 1 Ioan 1:5-10)

A te pensiona (Romani 12:1-2; Filipeni 3:12-21; 2 Petru 1:2; Psalmul 145)

A începe un nou loc de muncă (Proverbe 11:3; Romani 12:3-11; 2 Tesaloniceni 3:6-13)

Dacă vrei să-ți instruiești copiii (Proverbe 22:6; Efeseni 6:4; Coloseni 3:21)

Dacă vrei să pui capăt mândriei (Romani 12:14-16; Psalmul 131; 2 Corinteni 12:1-10)

Dacă vrei să eviți o ceartă (Efeseni 4:25-32; Matei 5:23-26; Luca 6:27-36; Levitic 19:17-18)

Dacă vrei să depășești prejudecățile (Galateni 3:26-29; Faptele Apostolilor 10:34-36; Matei 7:1-5; Efeseni 2:11-22)

Dacă vrei să depășești dependența (Prov. 23:29-35; 2 Cor. 5:16-21; Ps. 40:1-5; Ef. 4:22-24)

dacă vrei să profiți la maximum de timpul tău (Tit. 3:8-14; Lc. 21:34-36; Prov. 12:11)

Dacă vrei să iei o decizie dificilă (Daniel 2:14-23; Coloseni 3:12-17; 1 Regi 3)

Dacă vrei să afli voia lui Dumnezeu (Mica 6:6-8; Ps. 15; Matei 5:14-16; Romani 13:8-14)

Dacă vrei să-ți controlezi limba (Iacov 3:1-12; 2 Tesaloniceni 2:16-17; Ps. 12; Prov. 11:13)

Dacă vrei să-ți controlezi temperamentul (Galateni 5:16-26; Eclesiastul 7:9; Prov. 29:22; Prov. 14:17; Prov. 15:18)

Dacă vrei să fii un bun prieten (Romani 16:1-2; Prov. 17:17; Luca 10:25-37; Ioan 15:11-17)

Dacă vrei să fii un bun lider (1 Timotei 3:1-7; Isaia 11:1-9; Tit 1:5-9)

Dacă vrei mângâiere în fața bolii (Psalmul 23; Marcu 1:29-34; Iacov 5:14-16)

Dacă vrei să treci peste moartea unei persoane dragi (Ioan 11:25-27; Romani 8:31-39; 1 Tesaloniceni 4:13-18)

Dacă ți-ai pierdut locul de muncă (Filipeni 4:10-13; Luca 16:1-13; Ieremia 29:10-14)

………….

 

 

 

 

 

Singura carte în care trebuie să-l cunoști pe autor ca să-l înțelegi…

 

 

 

 

În ultimii 14 ani, am întâlnit mulți oameni care renunță la cititul Bibliei; mulți dintre ei spun că nu o înțeleg, și este adevărat.

 

Mi s-a întâmplat și mie. Îmi amintesc că am încercat de mai multe ori să citesc Biblia „din curiozitate” și nu am înțeles-o niciodată. Cel mai ciudat lucru este că nu am putut termina nici măcar un singur capitol. Am încercat de vreo patru ori și am decis că cel mai bine este să renunț pur și simplu.Ceva timp mai târziu mi-am dat seama că cea mai bună modalitate de a înțelege Biblia este să ți-o explice chiar Autorul.Pentru o carte normală, obișnuită, scrisă de un autor uman, ar fi imposibil și ridicol să fie nevoie să cunoști autorul pentru a o înțelege, cu atât mai puțin să-i ceri autorului să-ți explice cartea. Dar Biblia este diferită, pur și simplu pentru că autorul ei este Dumnezeu însuși.

 

Și El poate fi în multe locuri simultan, explicându-și cartea oricui îl întreabă.

 

Îți recomand să te împaci cu Dumnezeu. Ai putea spune: „Dar nu am rupt relațiile diplomatice cu Dumnezeu”, „Întotdeauna am crezut în El”.Permite-mi să explic. Problema este una pe care o moștenim; Este problema păcatului. Suntem separați de Dumnezeu din cauza păcatului.Dumnezeu este sfânt și nu poate locui cu păcatul. Prin însăși natura sa, sfințenia nu se amestecă cu păcatul. Și suntem păcătoși. Indiferent de păcatele pe care le săvârșim în viața noastră, există păcatul pe care l-am moștenit de la primii oameni pe care i-a creat Dumnezeu.Când Adam și Eva nu au ascultat, au lăsat moștenire păcatul întregii omeniri. Așadar, de la naștere, purtăm acel păcat ca parte a moștenirii noastre și nu facem nimic în privința lui, pur și simplu din cauza moștenirii pure.Îmi amintesc că acum câțiva ani, a apărut o reclamă în reviste importante din Statele Unite cu o imagine a unui nou-născut. Titlul suna: „Această fetiță a moștenit ochii bunicii sale, zâmbetul tatălui ei și dependența de cocaină a mamei sale.”A fost șocant; acea biată fată nu era de vină că s-a născut cu dependență de cocaină, dar ereditatea este un lucru puternic și foarte real. Așa este păcatul – îl purtăm de la naștere, îl moștenim.

 

Aici are sens tot ce a făcut Isus. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să fie sacrificat pentru ca păcatul omenirii să poată fi șters.

 

El a venit să plătească prețul împăcării. Sângele Lui are capacitatea și puterea de a șterge toate păcatele noastre. În momentul în care Îl recunoaștem ca Mântuitor al nostru, datoria noastră este plătită înaintea lui Dumnezeu.Și acum putem începe o nouă relație cu Dumnezeul nostru. Acum, ca și copii, putem începe să-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu.

 

Dumnezeu este real și caută oameni care cred în El.

 

Mi-am început relația personală cu El acum paisprezece ani. Și credeți-mă, a fost intensă. Nu aș schimba această perioadă pentru nimic în lume; El este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

 

După ce în sfârșit mi-am adunat curajul și L-am rugat în mod conștient să mă arate că El este cunoscut, am înțeles imediat Biblia.

 

Este uimitoare. Este greu de explicat, dar așa s-a întâmplat. Prima mea Biblie este complet subliniată; în fiecare zi găseam adevăruri care m-au impresionat, iar astăzi, după toți acești ani, Biblia continuă să vorbească direct inimii mele.Vă încurajez să faceți cel mai important pas din viața voastră și să vă restaurați relația cu Dumnezeu. Acest lucru nu are nicio legătură cu religia; are legătură cu relația. Nicio religie nu este de niciun folos dacă relația voastră cu Dumnezeu este moartă.Cea mai bună experiență pe care o puteți avea în această viață este să vă cunoașteți personal Creatorul.

 

…………………………..

 

 

Autorul Soluțiilor- Cel care ne rezolvă cu adevărat problemele este Dumnezeu…

 

 

 

Biblia este mijlocul interactiv de comunicare pe care El îl folosește pentru a comunica cu noi și a ne oferi soluții la toate problemele din viața noastră.Biblia este o formă de comunicare în masă pe care omul încă nu a inventat-o; are capacitatea unică de a vorbi personal fiecărui cititor și milioane de oameni o citesc zilnic. Biblia ne învață că Dumnezeu este autorul tuturor soluțiilor pentru viața noastră.

 

Soluțiile la problemele tale nu vor apărea în mod magic pur și simplu citind mecanic Biblia de trei ori pe zi.Dumnezeu vrea ca problemele tale să fie rezolvate, dar ceea ce El își dorește cel mai mult este să te apropii de El și ca relația ta cu El să fie vindecată.Nu este nimic mai bun decât să-L avem pe Dumnezeu de partea noastră, nimic nu se compară cu a trăi știind că Creatorul universului este cu noi, nimic nu se compară cu a ști că suntem în echipa câștigătoare, nimic nu se compară cu a ști că Dumnezeu este Tatăl nostru. Tatăl nostru.

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/2007/08/dolor-del-alma-lo-que-la-biblia-dice.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

Călugărul în straie de deținut. Steinhardt. Bughi Mambo Rag

 

Iuliu Sturza

 

 

Literatura carcerală anti-comunistă românească e mai bogată prin volumul Jurnalul fericirii. Operă complexă a gânditorului Nicolae Steinhardt e un periplu interior și exterior prin primele decenii ale dictaturii comuniste privite din perspectiva celui care a refuzat să fie complice mașinațiunilor lor.

 

Nicolae Steinhardt este o personalitate fascinantă, greu de așezat într-o categorie și surprinzând mereu. Evreu devenit creștin, absolvent de drept cu o pasiune de neostoit pentru literatură, el a fost o pată de culoare și un semn de întrebare pentru cei care i-au fost contemporani.

 

E de apreciat efortul făcut de editura Polirom pentru a readuce la rampă marile personalități culturale românești în colecția Biografii romanțate, o poză de grup ce pune în prim plan creatorii și inovatorii ce și-au lăsat amprenta asupra țării noastre, dar și a lumii. Aici găsim volumul dedicat lui Steinhardt și scris de către autoarea Lavinia Bălulescu, scriitoare și jurnalistă.

 

Volumul este scurt și aerisit, având rostul de a fi citit fără prea mari dificultăți. Cel care nu cunoaște evenimentele vieții lui Steinhardt poate citi pe coperta interioară principalele date. Astfel poate citi liniștit conținutul cărții.

 

Cartea se împarte în trei, fiecare parte având un narator ce ni-l prezintă pe Steinhardt din perspectivă proprie. Începem cu tatăl, cu care își împarte apartamentul după eliberarea din închisoare, din 1964. Aceasta este o secțiune sensibilă, dar și sumbră marcând greutățile perioadei asupra celor doi bărbați.

 

Cea de-a doua parte îl are în atenție pe unul dintre securiștii care l-au urmărit de-a lungul timpului. Plecând de la accidentul pe care l-a avut Steinhardt și care l-a ținut în spital, se construiește un portret simpatic al securistului care își motivează faptele și se confruntă cu ceea ce pare o serie de coincidențe și evenimente neclare.

 

Ultima parte abordează capătul vieții lui Steinhardt devenit monah la mănăstirea Rohia din Maramureș. Ni se prezintă felul lui de a fi, ca mentor și duhovnic al tinerilor pentru care reputația sa îl transforma într-un erou. Vedem și aici fascinația sa pentru cărți, dar și micile tabieturi care umanizează această figură ce poate părea să capete asprimea unei statui.

 

Cartea este împărțită practic în trei povești scurte, descriind concis un moment din viața lui Steinhardt, dar rememorând stări și impresii din culise. Pe alocuri avem chiar și citate din opera lui care întăresc și mai mult ideea pasajului. Volumul își atinge scopul de a oferi o introducere în caracterul acestui om de cultură.

 

Din punct de vedere literar narațiunea curge ușor, fără opreliști. Stilul este schimbat pentru fiecare dintre personaje, iar acestea câștigă simpatia cititorului cu ușurință. Există o naturalețe a stilului și o experiență a scriitorului ce oferă o voce distinctă fiecărui personaj. Simți că intri într-un spațiu al unei narațiuni încărcate de nostalgie, de familiaritate, fără a fi părăsit însă de atmosfera tensionată ce a marcat epoca urmăririi constante și a lipsurilor.

 

Am pomenit că volumul se poate citi în fugă, deși nu este indicat. E o lectură ușoară, dar nu fără o perspectivă mai profundă. Prin aceste scurte capturi din viața lui Steinhardt se poate creiona chipul omului liber prin credință și cultură chiar în gerul unei dictaturi nemiloase, a omului care vede dincolo de cenușiul existenței și nu ia în serios angoasele epocii.

 

Chiar expresia folosită ca subtitlu, bughi mambo rag, ce înseamnă o combinație de genuri muzicale amestecate, și care, la prima vedere nu au sens, completează acest portret. Viața lui a fost una cu suișuri și coborâșuri, cu dezamăgiri și apăsări, dar ținută pe linia de plutire de farmecul invizibil al vieții pe care puțini îl văd și mai puțini îl înțeleg. Doar așa a rămas Steinhardt un manual ce merită recitit pentru a învăța tonul potrivit prin care să dansăm prin viață.

 

Volum apărut la editura Polirom

 

 

 

https://portal.revistatimpul.ro/timpul-londra/calugarul-in-straie-de-detinut-steinhardt-bughi-mambo-rag/

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cea mai intensă durere. O perspectivă biblică- Acest tip de durere nu se află în dosarele medicale…

 

 

Nici măcar nu o recunosc ca durere, dar este reală și există. Este o durere pe care niciun dispozitiv medical nu o poate detecta, dar persoana afectată o simte și suferă.Poate că niciunul dintre cele trei tipuri de durere pe care le-am menționat nu se potrivește nevoilor tale actuale, dar știi, știi, că ceva din interior este în neregulă.Se pare că ai totul sub control, dar adevărul este că viața ta atârnă de un fir de ață. Nu ai văzut știri despre bărbați și/sau femei care aparent erau bine și apoi se sinucid brusc? Este din cauza acestui tip de durere, uneori imperceptibilă chiar și pentru cei care o suferă.De aceea vreau să o menționez aici. Este o durere cumulativă, o durere care nu doare la început; nici măcar nu o percepem. Este durerea cauzată de a face lucruri greșite.

 

Nu mă refer la greșelile noastre. Mă refer la momentul în care greșim în mod voluntar. Când greșim premeditat sau din obișnuință.

 

Și aici intervalele și proporțiile de măsurare a răului cresc vertiginos, deoarece ne lipsesc parametrii pentru a defini ce este cu adevărat rău sau doar puțin rău.Dar permiteți-mi să vă dau un exemplu: tânărul de la măcelărie care își manipulează cântarul pentru a vinde mai puțin decât plătesc oamenii sau omul de afaceri care este obișnuit să folosească mită pentru a obține contracte și multe alte lucruri pe care le facem în mod deliberat.Acest tip de durere provoacă, de asemenea, un tip foarte ciudat de cicatrice, necunoscută majorității oamenilor. Este o cicatrice superficială care nu vindecă rana, ci doar o ascunde.

 

Este o crustă care se întărește peste rană fără a o vindeca. Această crustă amorțește sentimentele și emoțiile, făcând inimile oamenilor insensibile.Cel mai rău lucru la această durere este că erupe brusc când te aștepți mai puțin. Și nici măcar nu știi ce este. Dar vreau să vă spun că există speranță și pentru această durere. Biblia are îndrumări foarte clare și practice care să vă ajute să discerneți ce este bine și ce este rău.Ceea ce am spus la început, vreau să subliniez aici; Biblia nu este o carte mistică sau misterioasă; Este o carte cu adevăruri care pot fi puse în practică.Este manualul de instrucțiuni pentru a ne trăi viața la maximum. Nu trebuie să fim bolnavi pentru a căuta ajutor în Biblie. Are un conținut extrem de valoros pentru viețile noastre.

 

Armando Carrasco Z

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/sanidad%20interior

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

În Focus- Sfârșitul protecției americane: un nou capitol pentru România, cu Florin Antonie

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Acum este ILEGAL să te rogi în PROPRIA casă în Marea Britanie…

https://www.petersweden.org/p/can-now-be-illegal-to-pray-in-your

 

Autoritățile au trimis scrisori prin care avertizează oamenii că ar putea fi o infracțiune să se roage în propria casă în anumite zone tampon…

 

Peter Imanuelsen

 

 

Acest titlu ar putea suna ca ceva ce s-ar putea întâmpla în Coreea de Nord.

 

Dar nu, asta se întâmplă în Marea Britanie.

 

Autoritățile din Scoția au trimis scrisori oamenilor, avertizându-i cu privire la o nouă lege care stabilește o „zonă de acces sigur” de 200 de metri în jurul clinicilor de avort.

 

Și asta include și casele private ale oamenilor.

 

În Regatul Unit, au fost deja arestate persoane pentru că s-au rugat în gând pe o stradă publică, în apropierea unor clinici de avorturi.Dar acum, dacă oamenii se roagă în propria casă, ar putea încălca legea dacă locuința lor se află la mai puțin de 200 de metri de o clinică.

Lasă asta să înțelegi, e incredibil de orwellian.

O scrisoare trimisă locuitorilor menționează : „Activitățile desfășurate într-un loc privat (cum ar fi o casă) în zona dintre incinta protejată și limita unei zone pot constitui o infracțiune dacă pot fi văzute sau auzite în interiorul zonei și sunt efectuate intenționat sau imprudent”.Iar îndrumările oferite de guvernul scoțian enumeră literalmente „predica religioasă” și „vegherile în tăcere” drept activități care încalcă această nouă lege. Cu alte cuvinte, rugăciunea în tăcere este una dintre activitățile interzise.Infracțiunile mai puțin grave care încalcă această nouă lege pot duce la amenzi de „doar” 10.000 de lire sterline.Între timp, infracțiunile mai grave ar putea duce la amenzi NELIMITATE. Se pare că iau asta în serios!

 

Așadar, guvernul vrea acum să reglementeze activitățile religioase pe proprietăți private. Sună foarte tiranic pentru mine.Imaginează-ți asta. Risci o amendă nelimitată pentru că te rogi în propria casă dacă cineva te poate auzi sau vedea de pe stradă.În februarie, o bunică a fost arestată de poliție pentru că a ținut o pancartă pe strada publică, în vecinătatea unei clinici. Pancarta spunea „Constrângerea este o infracțiune, sunt aici să vorbesc dacă vrei”. Nu a vorbit cu nimeni, s-a oferit doar să vorbească dacă cineva dorea.Desigur, mass-media a lucrat cu înverșunare pentru a încerca să nege faptul că această nouă lege i-ar putea afecta pe oamenii care se roagă în propria casă.Însă recent, un membru al parlamentului scoțian care a susținut proiectul de lege a recunoscut că ar putea fi ilegal ca oamenii să se roage lângă fereastră în propria casă, în funcție „de cine trece pe lângă fereastră”.Incredibil. Iată un politician care spune că acum poate fi ilegal să te rogi în propria casă. De ce nu apare asta peste tot în știri?Acesta este un atac major asupra libertății religioase și a libertății în ansamblu. Este ceva nemaiauzit. Sunt chestii specifice Coreei de Nord.

 

https://www.petersweden.org/p/can-now-be-illegal-to-pray-in-your

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

În Focus cu Florin Antonie | Când semiluna Islamului răsare peste Manhattan – Alegerile din New York

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

DESPRE LEE Strobel – Autor. Apologet. Evanghelist.

Lee Strobel, ateu devenit creștin, fost redactor juridic premiat al publicației The Chicago Tribune, este autor de bestselleruri New York Times, a peste 40 de cărți și programe de studiu vândute în 18 milioane de exemplare în întreaga lume. Cărțile sale au primit peste 25.000 de recenzii de cinci stele pe Amazon și au fost traduse în 40 de limbi.

Lee a fost descris în Washington Post ca fiind „unul dintre cei mai populari apologeți ai comunității evanghelice”. A studiat la Universitatea din Missouri (licență în jurnalism) și la Facultatea de Drept Yale (masterat în drept). A fost jurnalist timp de paisprezece ani la The Chicago Tribune și la alte ziare, câștigând cele mai înalte distincții din Illinois, atât pentru reportaj de investigație, cât și pentru jurnalism de serviciu public, din partea United Press International.

 

După ce a investigat dovezile despre existența lui Isus timp de aproape doi ani, Lee a devenit creștin în 1981. Ulterior, a devenit pastor profesor la trei dintre cele mai mari biserici din America și a găzduit programul săptămânal de televiziune națională Faith Under Fire. În plus, a predat legea Primului Amendament la Universitatea Roosevelt și a fost profesor de gândire creștină la Universitatea Baptistă din Houston.

În 2017, călătoria spirituală a lui Lee a fost descrisă într-un film premiat, The Case for Christ (Cazul lui Hristos), care a rulat în cinematografe din întreaga lume. Lee a câștigat premii naționale pentru cărțile sale The Case for Christ (Cazul lui Hristos), The Case for Faith (Cazul credinței), The Case for a Creator (Cazul unui creator) și The Case for Grace (Cazul harului). Cele mai recente cărți ale sale sunt The Case for Miracles (Cazul miracolelor), The Case for Heaven (Cazul raiului), Is God Real? (Există Dumnezeu real?) și Seeing the Supernatural (Văzând supranaturalul), care a debutat pe lista de bestselleruri a New York Times. În 2023, a fost onorat cu Premiul Pillar pentru Istorie din partea Muzeului Bibliei.Lee și Leslie sunt căsătoriți de mai bine de 52 de ani. Fiica lor, Alison, este romancieră și expertă în educația la domiciliu, iar fiul lor, Kyle, este profesor de teologie spirituală la Școala de Teologie Talbot din cadrul Universității Biola.

 

 

https://leestrobel.com/about

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

De la autorul cărții „Cazul lui Hristos”:

 

Descoperă răspunsuri solide la întrebările provocatoare pe care ți le-ai pus despre lumea supranaturală – vindecări, îngeri, demoni, vise mistice, experiențe aproape de moarte, rai, iad și multe altele – prin intermediul muncii de investigație a unui fost sceptic spiritual.

 

▶ Înțelegeți mai bine cum alege Dumnezeu să lucreze în fascinantul tărâm supranatural – și de ce este important acest lucru

▶ Evitați greșelile comune pe care le fac oamenii, inclusiv ignorarea supranaturalului și obsesia pentru el.

▶ Pregătește răspunsuri pentru atunci când te confrunți cu obiecții sau înșelăciuni comune într-o lume a contrafacerilor supranaturale.

▶ Apropiați-vă de Dumnezeu pe măsură ce surprindeți licăriri ale puterii și gloriei Sale în moduri pe care nu le experimentați în mod obișnuit.

  Investigarea îngerilor, demonilor, viselor mistice, întâlnirilor din apropierea morții și a altor mistere ale nevăzutului

Explorând întrebările la care știința nu poate răspunde

Auzim tot timpul povești despre supranatural – vindecări miraculoase, apariții inexplicabile, experiențe aproape de moarte – dar cum știm ce este real?

 

Zvonurile despre ființe spirituale, vindecări și vise profetice sunt înșelăciuni periculoase sau există ceva important de explorat?

 

Alăturați-vă jurnalistului de investigație și fostului ateu Lee Strobel în timp ce examinează dovezile și reflectă asupra modului în care ar trebui să ne gândim la lumea nevăzută – și la Dumnezeul care a creat-o și o domnește.

 

Văzând supranaturalul

Cuprins

 

Introducere: Explorând lumea de dincolo

 

PARTEA 1: SUPRANATURALUL DINTRE NOI

 

Tu invizibilul: Existența sufletului tău

Miracole uimitoare astăzi

Întâlniri spirituale care schimbă viața

Vise și viziuni mistice

Adevărul încurajator despre îngeri

Realitatea gravă a lui Satan și a demonilor

PARTEA A 2-A: SUPRANATURALUL CARE NE AȘTEAPTĂ

 

Viziuni pe patul de moarte: Străluciri din viața de apoi?

Experiențe extraordinare din apropierea morții

Ce putem ști despre Rai?

Logica damnației

Viața după moarte: Dovezi ale învierii

Povești cu fantome, clarvăzători și paranormal

Concluzie: Ce înseamnă lumea nevăzută pentru tine astăzi

Explorează modul în care supranaturalul ne poate modela înțelegerea caracterului lui Dumnezeu și propria noastră credință

 

 

 

Explorând întrebările la care știința nu poate răspunde

În calitate de autor de succes al popularei  serii „Case For”  , care s-a vândut în milioane de exemplare, Lee Strobel a intervievat unii dintre cei mai străluciți oameni de știință și gânditori filosofici din lume pe teme de apologetică și credință.

 

În  „Seeing the Supranatural” , Lee împletește cele mai bune materiale din mai multe cărți anterioare cu interviuri noi și nepublicate pentru a investiga ce ne învață cu adevărat Biblia despre lumea nevăzută.

 

Deschide-ți ochii către îngerii din jurul tău

 

Îngerii și tu: un devoțional de 5 zile

Îngeri.

 

Ce sunt ei, mai exact? De ce sunt capabili? Cum interacționează cu noi? Cum ne pot încuraja în credința noastră?

 

Acesta este subiectul acestui plan de lectură și devoțional de cinci zile. Este o călătorie prin dovezile biblice despre spiritele cerești și impactul lor asupra noastră.

 

Citește mai departe – și lasă aceste lecturi și exerciții să-ți extindă cunoștințele și să-ți sporească aprecierea pentru tărâmul angelic.

 

De la autorul cărții „Cazul lui Hristos”- Peste 5 milioane de exemplare vândute

Faceți cunoștință cu autorul Lee Strobel

Fost redactor juridic premiat al publicației Chicago Tribune, Lee este autorul bestseller New York Times al cărților The Case for Christ, The Case for Grace și The Case for the Creator.

 

Cu o diplomă în jurnalism de la Universitatea din Missouri și un master în drept de la Yale, Lee a câștigat patru medalii de aur pentru excelență în publicații.

 

Fost ateu, a slujit și ca pastor învățător la trei dintre cele mai mari biserici din America.

 

Lee și soția sa, Leslie, sunt căsătoriți de mai bine de cincizeci de ani și locuiesc în Texas.

 

Urmărește @leestrobel

Conectează-te cu autorul pe x

Ce spun cititorii

„Dovezi substanțiale ale unei lumi dincolo de vizibil.”   

▶Ioan Burke

 

 

„O capodoperă a dovezilor autoritare, convingătoare, bazate pe dovezi și solide ca stânca a supranaturalului.”   

▶Ieremia J. Johnston

 

 

„Lectură esențială pentru căutători, sceptici și credincioși. Citește această carte și află de ce Dumnezeu este mai aproape decât crezi.”   

▶Justin Brierley

 

 

„Strobel construiește un argument convingător pentru o dimensiune spirituală locuită de agenți care transcend și influențează lumea materială.”   

▶Melissa Cain Travis, doctor în filosofie

 

 

„Ca o aventură captivantă, această carte este prea captivantă pentru a o lăsa ușor din mână.”

 

 

▶Craig S. Keener, doctor în filosofie

 

 

 

https://www.zondervan.com/p/seeing-the-supernatural/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

Lee Strobel, (LeeStrobel.com)- In apararea lui Isus

Descriere

 

Continuarea cartii Pledoarie pentru Cristos

 

O investigatie privind atacurile asupra identitatii lui Cristos

 

CARE ESTE ADEVARUL DESPRE ISUS?

 

In zilele noastre imaginea traditionala a lui Isus este supusa unui asalt intelectual din partea savantilor critici, istoricilor populari, documentarelor TV, filmelor produse de Hollywood, autorilor de succes, musulmanilor si ateilor. Acestia au reusit sa captiveze imaginatia publicului cu un portret complet nou al lui Isus care seamana prea putin cu imaginea istorica prezentata de Biserica.

 

Cat de convingatoare este aceasta noua imagine a lui Isus? Este oare bazata pe fapte si argumente bine documentate – sau paleste cand este expusa la lumina intensa a cercetarii?

 

In aceasta investigatie dramatica, reputatul scriitor si fost editor juridic Lee Strobel examineaza intrebari controversate cum sunt:

– A suprimat oare crestinismul „evangheliile alternative” care Il prezentau mai corect pe Isus decat evangheliile din Noul Testament?

– A distorsionat oare Biserica adevarul cu privire la Isus prin alterarea textelor biblice timpurii?

– Au reusit interpetarile si explicatiile noi sa dezminta invierea?

– Au fost crezurile esentiale despre Isus imprumutate din mitologii mai vechi?

– Au reusit obiectiile mai recente sa-L descalifice pe Isus ca fiind Mesia?

 

Evaluati singuri dovezile din felul in care experti de frunte abordeaza cele mai recente obiectii din partea criticilor contemporani. Formulati apoi propriul verdict pentru pledoaria In apararea lui Isus.

 

Lee Strobel, (LeeStrobel.com) este licentiat in jurnalism de la Universitatea de stat din Missouri si detine un masterat in studii juridice de la Facultatea de Drept Yale. A fost editor juridic pentru ziarul Chicago Tribune si sceptic spiritual pana in 1981. Patru dintre cartile sale au primit Medalia de Aur si o alta carte (coautor Garry Poole) a primit premiul pentru Cartea crestina a anului 2005. Impreuna cu sotia sa locuieste in California.

 

 

https://www.librariamaranatha.ro/in-apararea-lui-isus.html

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Știința dovedește existenţa Creatorului-Contrar părerilor celor mai mulți dintre cercetători, știința indică mai degrabă că universul a fost creat de Dumnezeu, punând la îndoială scenariile care îl exclud pe Dumnezeu de la crearea sa, a afirmat cel mai bine vândut autor și apologet creștin, Lee Strobel.

 

Lee Strobel a afirmat că știința vine în sprijinul cuvintelor Psalmului 101, 26: „Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile”. Pe 24 noiembrie el a ținut o conferință cu prilejul „Weekend-ului Apologeticii” la biserica Saddleback  din Lake Forest, California, unde a abordat tema „Cazul Creatorului”.

 

„Sunt anumiți cercetători care vă vor spune că dovezile științei indică inexistența unui Creator. Că acestea resping existența unui Creator”, a spus ateul convertit la creștinism și fost redactor al publicației The Chicago Tribune. Strobel a continuat cu un exemplu: Jerry Coyne are o astfel de părere. El predă ecologie și evoluționism la Universitatea din Chicago. Într-un interviu acordat publicației USA Today a spus: „Știința și religia sunt fundamental incompatibile… Știința ajută religia doar prin dezaprobarea învățăturilor ei.”

 

Dar oare chiar așa este? Oare știința chiar neagă existența unui Creator? Strobel a explicat apoi celor peste 3 500 de oameni prezenți și unei audiențe on-line: „Și eu eram ateu la fel ca Dr. Coyne, dar am ajuns la o concluzie total diferită de a lui după ce am analizat dovezile, la aceea că, știința, atunci când este făcută metodic, indică într-un mod foarte convingător și puternic existența unui Creator care se aseamănă foarte mult cu Dumnezeul prezent în Biblie.

 

Cu alte cuvinte, eu cred că știința confirmă Psalmul 101, 26: „Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.” a spus Strobel. Acesta a mai afirmat că trei ramuri științifice indică „foarte clar existența lui Dumnezeu,” ținând cont mai ales de descoperirile făcute în ultimii 50 de ani. Ramurile la care Strobel s-a referit într-un mod special în discursul său sunt cosmologia (studiul originilor Universului), fizica și ADN-ul.

 

„Timp de secole oamenii de știință au crezut că universul a existat dintotdeauna, că este etern, că a existat mereu. Dar, mulțumită argumentelor filozofice  și descoperirilor științifice din ultimele decenii, aproape toți oamenii de știință sunt acum convinși că universul a avut un început într-un anumit punct temporal din trecutul îndepărtat. Și chiar dacă au fost propuse modele alternative ale universului, Teoria Borde-Guth-Vikenkin ne-a demonstrat că orice univers care se extinde, în medie, pe toată durata sa, cum este și universul nostru, trebuie să aibă o limită spațiu-timp în trecut. Cu alte cuvinte, trebuie să fi avut un început la un anumit punct.”

 

Potrivit lui Strobel, unul dintre cercetătorii care au formulat teorema, fizicianul Alexander Vilenkin, directorul Institutului de Cosmologie de la Universitatea din Tufts a spus: „Cu dovezile pe care le avem acum, cercetătorii în domeniul cosmologiei nu se mai pot ascunde în spatele posibilității unui univers etern. Nu mai există nici o scăpare. Trebuie să accepte realitatea unui început al universului.”

 

Strobel a mai adus apoi în discuție problema motivului pentru care unii oameni de știință au dificultăți în a accepta „începutul unui univers”. „Ei bine, lucrurile sunt cam așa: este o problemă doar dacă ești ateu, pentru că dacă universul are un început acest lucru conduce la un argument foarte puternic pentru existența lui Dumnezeu. Este numit argumentul cosmologic Kalam”, a explicat Strobel. Argumentul este foarte simplu, urmează doar trei pași.

 

Mai întâi, tot ceea ce începe să existe are o cauză. „Poți da un exemplu de ceva care a început să existe fără să aibă o cauză? Chiar și David Hume, celebrul sceptic a spus: «nu am afirmat niciodată o așa de mare absurditate că ceva ar putea începe să existe fără o cauză.»”

 

Al doilea pas în demonstrarea argumentului este că tot ceea ce începe să existe are o cauză. „Universul a trecut de la inexistență la existență. Practic, acum toți oamenii de știință acceptă faptul că universul și timpul însuși a avut un început. Așadar, tot ceea ce începe să existe are o cauză. Universul a avut un început. Prin urmare, universul trebuie să fi avut o cauză.” Strobel a continuat: „Acum, ce fel de cauză poate aduce universul la existență? Trebuie să fie necauzată, întrucât nu poate exista un infinit regres al cauzelor. Trebuie să fie imaterial sau spirit, întrucât a existat înaintea lumii materiale. Trebuie să fie etern, întrucât a creat timpul. Trebuie să fie foarte inteligent și foarte puternic, lucru ce reiese din precizia și puterea folosită pentru crearea universului. Trebuie să aibă voință proprie, întrucât era nevoie să ia o decizie pentru a săvârși actul creației…. Așa că gândiți-vă la asta. Avem un Creator unic, personal, puternic, inteligent, etern, imaterial sau spirit și necauzat – ceea ce este un început destul de bun pentru o descriere a lui Dumnezeu.”

 

Strobel a mai arătat că fizicianul Dr. Arno Penzias, care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace, a demonstrat că universul a avut un început. Penzias a spus: „Cele mai bune informații pe care le avem (privind originea universului) sunt exact ceea ce aș fi prezis, dacă nu aș fi avut ca sursă de cercetare decât cele cinci cărți ale lui Moise, Psalmii și Biblia în integralitatea ei.”

 

„Așadar, cosmologia aduce dovezi clare care susțin existența unui Creator,” a mai spus Strobel.

 

După ce a făcut referiri și la celelalte două ramuri de referință (fizica și ADN-ul), Strobel a concluzionat că știința se îndreaptă spre Dumnezeu și nu este departe de El. „Cel mai minunat lucru este că Creatorul nu este distant, detașat, sau vreo zeitate dezinteresată – el nu este Dumnezeul deismului – ci acel El este un Dumnezeu personal pe care îl putem întâlni prin Hristos, pe care îl putem cunoaște, îl putem experimenta și cu Care ne putem petrece veșnicia”, a mai spus el. „El a creat din iubire cosmosul ca habitat pentru mine și pentru tine. El L-a trimis pe Unicul Său Fiu să moară pentru păcatele noastre care ne-au îndepărtat de El așa încât noi să fim iar cu El pentru totdeauna. Aceasta e cea mai minunată veste dintre toate.”

 

Traducere și adaptare: Pr. Lucian Filip

Sursa: christianpost.com

 

 

https://doxologia.ro/stiinta-dovedeste-existenta-creatorului

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

Particula lui Dumnezeu este în Biblie

 

 

De fapt, Dumnezeu a proclamat particula lui Dumnezeu acum mai bine de 1900 de ani. Evrei 11, 3 spune: „Prin credinţă înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât cele ce se văd au fost făcute din cele ce ce nu se văd”.Recent, oamenii de ştiinţă de la CERN (European Laboratory for Particle Physics) au incendiat audienţa ştiinţifică şi culturală prin anunţarea descoperirii particulei numită „bosonul lui Higgs” sau „particula lui Dumnezeu”. Felicitările au fost atribuite profesorului Peter Higgs care a lucrat o viaţă pentru a demonstra existenţa particulele ilusive subatomice.

 

Descoperirea este o piatră de hotar pentru ştiinţă, însă spune multe şi despre lumea credinţei. Unii cercetători, de obicei anonimi şi fără descoperiri măreţe la active, au declarat concedierea lui Dumnezeu din creaţie. Alţii au spus că Dumnezeu nu este necesar în lumea creată etc. Totuşi aceste afirmaţii s-au făcut de secole şi totuşi, de fiecare dată, Dumnezeu are ceva date de adăugat la aceste discuţii.

 

De fapt, Dumnezeu a proclamat particula lui Dumnezeu acum mai bine de 1900 de ani. Evrei 11, 3 spune: „Prin credinţă înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât cele ce se văd au fost făcute din cele ce ce nu se văd”. Contrar oricărei logici empirice, şi fără instrumente uriaşe şi dezvoltate ca azi, Dumnezeu declară că tot ceea ce este văzut (materia) este făcut din lucruri care sunt nevăzute, adică din particule elementare precum Higgs.  Urma particulelor lui Higgs a fost detectată deci. Aşa cum scrie în Biblie, nu poate fi văzută, dar dă masă altor particule care pot fi văzute.

 

Higgs a teoretizat acest lucru în 1964, CERN a descoperit-o în 2012, Dumnezeu a proclamat-o clar acum 1900 de ani şi El a creat-o acum miliarde de ani. Este particula lui Dumnezeu.

 

În plus de particulă, Biblia a proclamat descoperiri ştiinţifice probate recent şi care se referă la creaţia universului. În cartea sa: What is Time? -Answers: Did God Create the Universe, Editura Tate, autorul Gary Driver descrie şi ilustrează proclamaţiile lui Dumnezeu în Biblie care mai apoi au devenit adevăruri ştiinţifice: timpul, fabricarea spaţiului, particulele elementare, universul plat, universul care se extinde, legile fizicii, orbita soarelui, Calea Lactee, pământul care nu se ţine de nimic, pământul rotund, fluxul ca influenţă lunară, universul care accelerează, Efectul Doppler şi altele.Dumnezeu este confirmat de datele ştiinţifice. Însă Biblia este de origine divină, deoarece ţăranii analfabeţi din Epoca de Bronz sigur nu puteau şti atâtea.

 

Nu există niciun conflict între ştiinţă şi Dumnezeu. Cercetarea ştiinţifică este necesară pentru a înţelege mai bine cum Dumnezeu a creat acest frumos univers. 

 

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

 

Sursa: http://www.religionnews.com

 

https://doxologia.ro/particula-lui-dumnezeu-este-biblie

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

Pledoarie pentru Rai. Un jurnalist investigheaza dovezi ale vietii dupa moarte, de Lee Strobel

 

 

Descriere

 

 

Toți ne dorim să știm ce ne așteaptă de cealaltă parte a morții; avem însă dovezi solide care să ne arate că există viață după moarte?

 

Cu ajutorul experienței sale ca jurnalist de investigație, Lee Strobel cercetează unul dintre cele mai controversate subiecte ale vremurilor noastre, oferindu-ne acest studiu deosebit de intensiv și convingător.

 

Vom lua parte la conversații fascinante cu oameni de știință și cu experți respectați – un expert în neurologie de la universitatea Cambridge, un cercetător care a studiat peste o mie de relatări despre experiențe aproape de moarte și un filosof ateu care s-a convertit la creștinism – prin care Strobel ne va prezenta dovezi convingătoare că moartea nu reprezintă sfârșitul existenței noastre, ci trecerea spre o lume fascinantă. Vom studia și relatările biblice, cu ajutorul cărora autorul ne dezvăluie ce ne așteaptă dincolo de momentul în care ne vom da ultima suflare și ne răspunde la întrebări precum:

 

Există viață după moarte?

Cum arată raiul?

Cum ne vom petrece timpul în rai?

Ce înseamnă că Îl vom vedea pe Dumnezeu față-n față?

 

Strobel abordează echilibrat subiectul, acordând atenție și alternativei iadului și raționamentului din spatele chinului veșnic și cercetând cu atenție idei precum reîncarnarea, universalismul, afirmațiile de exclusivitate ale lui Cristos, dar și alte chestiuni legate de viața de dincolo de moarte. Autorul ne oferă o frântură vulnerabilă a vieții sale, relatându-ne întâmplarea care l-a dus cu ani în urmă la un pas de moarte și vorbindu-ne despre felul în care realitatea morții ne poate influența viața și credința.

 

Vă invităm să vă alăturați autorului în această călătorie de descoperire a unei vieți viitoare pe deplin credibilă și absolut captivantă.

 

LEE STROBEL, ateul convertit la creştinism, este jurnalist şi fost editor juridic la Chicago Tribune. Cele peste patruzeci de cărți scrise, vândute în peste zece milioane de exemplare, l-au propulsat în lista de bestseller-uri a New York Times, fiind recunoscut în mediul secular drept unul dintre cei mai populari apologeți ai comunității evanghelice.

În prezent, conduce departamentul de Evanghelizare şi Apologetică Aplicată al Universității Creștine din Colorado. Este căsătorit de aproape cincizeci de ani cu Leslie şi trăiesc în Colorado. Află mai multe despre el vizitând www.leestrobel.com.

 

 

 

https://www.gramma.ro/apologetica/pledoarie-pentru-rai-un-jurnalist-investigheaza-dovezi-ale-vietii-dupa-moarte.html

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

7 celebrități creștine celebre

 

Iată șapte vedete faimoase care sunt și creștine.

 

Denzel Washington Jr.

Denzel Washington Jr. este un actor și regizor american care a primit numeroase premii, precum un premiu Tony și două premii Oscar. Washington s-a născut în 1954 în Mount Vernon, New York, iar tatăl său a fost hirotonit ministru într-o biserică penticostală , dar, din păcate, la vârsta de 14 ani, părinții săi au divorțat și el a fost distrus… cel puțin pentru o vreme. Washington spune că divorțul i-a schimbat viața și a fost, de fapt, în bine, deoarece băieții cu care își petrecea timpul erau probleme. Washington nu se jenează să-și recunoască credința în Hristos. A donat chiar și 2,5 milioane de dolari bisericii sale din Los Angeles datorită muncii pe care o face pentru comunitate. Un studiu Barna din 2006 a constatat că Washington este mai cunoscut și mai iubit decât orice figură religioasă americană în viață în acest moment.

 

 

Martin Sheen

Martin Sheen este actor american de aproape 50 de ani. Sheen s-a născut în Dayton, Ohio, în 1940, iar în timpul nașterii, forcepsul doctorului i-a zdrobit brațul stâng, lăsându-l cu 7,5 cm mai scurt decât cel drept. În copilărie, a contractat poliomielită și a fost imobilizat la pat timp de aproximativ un an. După ce mama sa a murit, când avea 11 ani, Biserica Catolică Sfânta Treime a reușit să ajute familia și să împiedice trimiterea ei într-un orfelinat. De atunci, a rămas fidel Bisericii Catolice, deși se autointitulează „catolic radical”, adică „rădăcina” bisericii originale așa cum o vedea el.

 

Patricia Heaton

Actrița americană Patricia Heaton este cunoscută pentru interpretarea rolului soției lui Ray Romano în filmul „ Toată lumea îl iubește pe Raymond” și, mai recent, în „The Middle”. Heaton s-a născut în 1958 în Bay Village, Ohio. Mama ei a murit din cauza unui anevrism cerebral când avea doar 12 ani. A fost crescută ca o catolică devotată, dar acum a îmbrățișat protestantismul evanghelic și este ferm pro-viață. Heaton și-a redus intenționat programul pentru a putea dedica mai mult timp citirii Bibliei, studiului biblic și rugăciunilor. Este una dintre cele mai recunoscute actrițe creștine de la Hollywood și una dintre cele mai îndrăgite.

 

Toți cei chemați

 

 

Angela Bassett

Angela Bassett este o actriță și regizoare de film americană, născută în 1958 în New York City. Viața nu a fost ușoară pentru Bassett, dar, într-o întorsătură ciudată, părinții ei au trimis-o să locuiască cu sora tatălui ei, Golden. Această femeie nu avea copii, dar îi iubea pe copii, așa că a avut mare grijă de Bassett și i-a fost mai mult ca o mamă decât ca o mătușă. Din păcate, părinții ei au divorțat și a fost forțată să se mute la St. Petersburg, Florida, și a fost crescută în tinerețe de un asistent social. Deși era o creștină devotată, a început să joace odată cu prima sa apariție la televizor ca prostituată, în filmul TV Doubletake. Astăzi, încă se închină la Biserica lui Dumnezeu în Hristos din West Angeles.

 

Alec Baldwin

Alec Baldwin este un actor, producător și comedian american și este cel mai mare dintre cei patru frați Baldwin, care sunt și actori. Născut în 1958 în Amityville, New York, dar crescut în cartierul Nassau Shores. Baldwin iubea sportul și așa a jucat fotbal la liceul Alfred G. Berner din Massapequa, iar după școală, a fost servitor la faimosul Disco Studio 54. A absolvit cu o licență în arte frumoase. Alec Baldwin își trăiește cu încredere identitatea creștină într-un loc în care creștinii sunt extrem de nepopulari (Hollywood).

 

Chuck Norris

Church Norris este un actor american și unul dintre cei mai deschiși actori creștini. Norris s-a născut în 1940 în Ryan, Oklahoma, o zonă foarte conservatoare a țării în care este potrivit să crești și, probabil, ca urmare, a devenit un conservator ferm și nimeni nu se îndoiește că nu se sfiește să-și mărturisească credința. A pledat pentru rugăciune în școli și este membru al Consiliului Național pentru Curriculum Biblic în Școlile Publice. Este chiar autorul câtorva cărți creștine. Norris a fost antrenat în arte marțiale și a inclus adesea arte marțiale în filmele sale, dar este cel mai bine amintit pentru serialul de televiziune Walker, Texas Ranger (1993-2001). El a susținut de mult timp candidații conservatori pro-viață, majoritatea republicani, și el însuși a fost un susținător puternic al conservatorismului în Partidul Republican.

 

 

Kirk Cameron

Kirk Cameron este un actor american de televiziune și film care, în ultimul deceniu sau cam așa ceva, a devenit mai mult un evanghelist decât un actor, făcând echipă cu Ray Comfort și producând o serie de programe de evanghelizare. Deși încă joacă în rolurile principale, filmele sunt în principal creștine. Cameron s-a născut în 1970 în Panorama City, California, așa că se afla deja în cartierul Hollywood, ca să spunem așa. Cariera sa a decolat după un serial de televiziune de mare succes, Growing Pains (Dureri de creștere), și a devenit un idol al adolescenților în anii 1980. Era un ateu declarat și se bucura cu adevărat de viață, câștigând 50.000 de dolari pe săptămână, dar în apogeul carierei sale, și-a pus încrederea în Hristos și s-a născut din nou.

Concluzie

Majoritatea oamenilor de la Hollywood s-ar putea să nu fie la fel de deschiși ca acești bărbați și femei în privința credinței lor. Nu o afișează pe față, așa cum fac majoritatea acestor actori, dar tu ce zici? Oriunde te-ai afla în viață, știu oamenii că ești creștin? Ai avea suficiente dovezi pentru a fi condamnat pentru că ești creștin? Ar exista o lipsă de dovezi în viața ta sau dovezile ar fi copleșitor de convingătoare?

 

Articol de Jack Wellman

Jack Wellman este pastorul Bisericii Fraților Mulvane din Mulvane, Kansas. Jack este, de asemenea, redactorul principal la revista „What Christians Want To Know”, a cărei misiune este de a echipa, încuraja și energiza creștinii și de a aborda întrebări despre umblarea zilnică a credinciosului cu Dumnezeu și cu Biblia. Îl puteți urmări pe Jack pe Google Plus sau puteți consulta cartea sa „Teaching Children the Gospel” (Învățăm copiii Evanghelia), disponibilă pe Amazon.

 

 

https://www.patheos.com/blogs/christiancrier/2016/06/27/7-famous-christian-celebrities/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

5 vedete de la Hollywood despre care nu știai că sunt creștine

 

Iată cinci vedete de la Hollywood despre care poate nu știai că sunt creștine

 

Pauley Perrette

Pauley Perrette este o actriță americană, cunoscută mai ales pentru interpretarea rolului lui Abby Sciuto în serialul de televiziune extrem de popular, NCIS. Chiar și fanii serialului s-ar putea să nu realizeze că Pauley Perrette este creștină. Această tânără actriță s-a născut în New Orleans, dar a crescut în tot sudul Statelor Unite. Domnișoara Perrette este una dintre vedetele principale din NCIS, jucând rolul unei oameni de știință, iar adevărul este că a studiat justiția penală și, la un moment dat, a vrut să lucreze pentru FBI, însă spune că mâna lui Dumnezeu a fost asupra vieții ei încă de când era foarte tânără. Poate că nu o vezi în serial, dar are tatuat pe deget Romani 12:21, care spune „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele”.

 

Alice Cooper

Alice Cooper a fost o mega-vedetă rock din anii 1970 până la începutul anilor ’80, fiind aleasă în Rock and Roll Hall of Fame în 2011. De asemenea, a apărut în mai multe filme (de exemplu, Wayne’s World), așa că ai putea crede că Alice Cooper ar fi una dintre ultimele persoane născute din nou, dar te-ai înșela. Cooper recunoaște că a fost unul dintre „notoriii” PK (copiii predicatorului), deoarece tatăl său a fost pastor și evanghelist timp de un sfert de secol, iar bunicul său a fost pastor timp de 75 de ani, așa că a fost expus Evangheliei timp de mulți ani, dar abia după ce Cooper a încercat să scape de periculoasa sa dependență de droguri și alcool care avea să-l omoare, s-a întors la rădăcinile sale creștine și acolo a primit ajutorul de care avea nevoie. Ajutorul său suprem a venit de la Dumnezeu, când Și-a dat seama că Dumnezeu nu avea de gând să renunțe la el.

 

Dacă-mărturisești-cu-ai-tale (2)

 

Steve McQueen

Steve McQueen a fost un actor american celebru și cunoscut sub numele de „Regele stilului” datorită personalității sale, care se descurca bine în rolurile pe care le-a jucat în filme. McQueen a fost unul dintre cei mai bine plătiți actori, precum și una dintre cele mai importante atracții de box-office din anii 1960 și 1970, dar în tinerețe, acesta ar fi fost unul dintre ultimele lucruri pe care te-ai fi așteptat să le realizeze. În timpul tinereții sale tulburi, a petrecut timp în școli de corecție și chiar până la vârsta adultă, luptând împotriva abuzului de droguri și fiind un consumator înrăit de cocaină, dar abuzând și de alcool. Viața sa a fost curmată la vârsta relativ fragedă de 50 de ani, dar, așa cum se relatează în cartea celei de-a treia soții a lui McQueen, „Steve McQueen: The Last Mile” de Barbara Minty McQueen, ea spune că McQueen a devenit creștin evanghelic spre sfârșitul vieții sale, fiind influențat de instructorul său de zbor Sammy Mason, care l-a invitat la biserică într-o zi și unde l-a întâlnit pe evanghelistul Billy Graham, așa că, chiar înainte de a muri de mezoteliom, și-a pus credința în Dumnezeu. Momentul în care și-a pus încrederea în Hristos a fost providențial, deoarece a murit la scurt timp după aceasta.

 

Gary Busey

Gary Busey este un actor american care a apărut în peste 150 de filme și zeci de emisiuni de televiziune, dar și-a început de fapt cariera ca baterist pentru trupa „The Rubber Band”, apărând și de mai multe ori alături de muzicianul și cântărețul-compozitor Leon Russell. Mai târziu în viață, a avut prima sa apariție importantă într-un film din 1974, „Thunderbolt and Lightfoot”, cu Clint Eastwood și Jeff Bridges în rolurile principale. După un accident de motocicletă și o supradoză de cocaină aproape fatală în 1995, Busey și-a făcut o mărturisire publică a credinței în Hristos, spunând: „Sunt mândru să spun Hollywood-ului că sunt creștin. Pentru prima dată sunt liber să fiu eu însumi” și, de atunci, a susținut valorile creștine conservatoare, arătând sprijin pentru candidații care reflectă valorile creștine. [1]

 

Jeff Foxworthy

Jeff Foxworthy este un comedian de stand-up, actor, gazdă a unui concurs TV, personalitate radio și chiar autor, care este creștin convins și îl mărturisește fără rușine. A devenit cunoscut pentru turneul său „Blue Collar Comedy Tour”, care i-a avut în distribuție pe Larry the Cable Guy, Bill Engvall și Ron White, și a devenit foarte cunoscut pentru replicile sale de la Red Neck. Timp de trei sezoane, a fost gazda emisiunii „The American Bible Challenge” de la Game Show Network, unde concurenții răspundeau la întrebări biblice. Folosește Biblia ca ghid în viață și simte că este important să-și trăiască credința, așa că a început un studiu biblic pentru bărbații fără adăpost în diminețile de marți și face acest lucru de câțiva ani, dar ceea ce a început cu un mic grup de 15 persoane a crescut în cele din urmă la peste 100 de bărbați fără adăpost, demonstrând că și-a pus picioarele pe credință.

Concluzie

Există multe alte vedete de la Hollywood care își mărturisesc credința creștină, dar lista este prea lungă pentru a o acoperi într-un singur articol, iar mulți dintre acești bărbați și femei nu ezită să-și arate credința în Dumnezeu prin cuvânt, prin fapte și prin stilul lor de viață. Credința lor a avut un efect profund asupra multora dintre fanii lor, dar și asupra celor de la Hollywood. Nu s-au temut să exprime definiția Apostolului Pavel despre credința în Dumnezeu, în care ei cred că „dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domnul și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit” (Romani 10:9) și unde mărturisesc că „cu inima crede cineva pentru că este socotit neprihănit, și cu gura mărturisește cineva pentru că este mântuit” (Romani 10:10), pentru că „Scriptura zice: «Oricine crede în El nu va fi dat de rușine»” (Romani 10:11).

Articol de Jack Wellman

Jack Wellman este pastorul Bisericii Fraților Mulvane din Mulvane, Kansas. Jack este, de asemenea, redactorul principal la revista „What Christians Want To Know”, a cărei misiune este de a echipa, încuraja și energiza creștinii și de a aborda întrebări despre umblarea zilnică a credinciosului cu Dumnezeu și cu Biblia. Îl puteți urmări pe Jack pe Google Plus sau puteți consulta cartea sa „Teaching Children the Gospel” (Învățăm copiii Evanghelia), disponibilă pe Amazon.

 

1. Cramberg, Joanne. „Gary Busey, «băiatul rău» din Tulsa, îl acceptă pe Isus”. Accesat la 29 septembrie 2016.

 

https://www.patheos.com/blogs/christiancrier/2016/09/29/5-hollywood-stars-you-didnt-know-were-christian/

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

„Singurul evreu greu de acceptat în America este evreul care crede în Iisus.“

 

 

De Adrian Bocăneanu

 

Mark Kellner s-a născut și a crescut în New York, fiind unicul copil într-o familie de evrei, credincioși mozaici. Și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism în perioada adolescenţei, când urma cursurile unui liceu particular din cartierul Manhattan.

Din 1991, Mark Kellner semnează articole pentru publicaţia The Washington Times, devenind în timp unul dintre cei mai cunoscuţi jurnaliști americani pe subiecte legate de computere, telecomunicaţii și tehnologie. După colaborări și cu Los Angeles Times, The Wall Street Journal, Christianity Today și alte publicaţii americane, din 2007 Mark Kellner este, de asemenea, editorul de știri al publicaţiilor Adventist Review și Adventist World, care aparţin Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Mark Kellner este și autorul a trei cărţi: Wordperfect 3.5 for Macs for Dummies (1995), God on the Internet (1996), Y2K: Apocalypse or Opportunity (1999). Am dorit să descopăr, din dialogul cu Mark, care este viziunea de viaţă a unui om pentru care îmbinarea credinţei, a valorilor ei și a profesionalismului jurnalistic este o chestiune de normalitate, oricât de separate par acestea în epoca secularizării.

 

Sunteţi jurnalist și adesea luaţi interviuri. Cum vă simţiţi când sunteţi intervievat?

 

Este un schimb de roluri. De obicei, meseria mea este să pun întrebări, nu să dau răspunsuri la întrebări, dar cred că voi face faţă.

 

Povestiţi-ne despre începutul vieţii dumneavoastră și, mai ales, despre punctul de plecare în experienţa de credinţă.

 

Familia mea este de religie mozaică, eu sunt evreu, părinţii şi întreaga familie sunt evrei. Am făcut primul pas spre creștinism înainte să împlinesc 13 ani. Eram acasă, mă uitam la televizor la o emisiune cu Billy Graham. El spunea lucruri care aveau logică, şi anume că suntem păcătoşi, dar că avem un Mântuitor. A mai spus că, dacă ne vom ruga atunci împreună cu el, putem să ne numim creştini. Prin urmare, m-am rugat cu Billy Graham de la televizor, iar când părinţii mei s-au întors acasă le-am spus, entuziasmat: „Știţi ceva ? Sunt creştin.“ Ei mi-au răspuns: „Știi ceva? Nu eşti.“ Să vă explic. La vârsta de 13 ani, în religia şi comunitatea mozaică, tânărul este primit în rândul adulţilor printr-o ceremonie numită bar mitzvah sau confirmarea. Asta era pe cale să se întâmple cu mine, iar părinţii mei investiseră timp şi destui bani pentru acest eveniment. Deodată au descoperit că băiatul lor se făcuse creştin! M-au convins să renunţ, dar sămânţa fusese deja așezată.

 

În timp, am ajuns să fiu tot mai interesat de creştinism. Pe la 18 ani m-am alăturat unei biserici creştine. Timp de 17 ani am fost membru al Bisericii Armata Salvării. În California, am participat la conferinţele unui pastor adventist, John Carter. Mi-a plăcut ceea ce spunea pastorul Carter şi am adus-o şi pe soţia mea. Am mers la conferinţe, amândoi am fost interesaţi şi, la final, ne-am botezat.

 

Care a fost reacţia familiei?

 

Nu au fost nici bucuroşi, nici nu s-au supărat, au acceptat situaţia. Din fericire, nu am fost renegat de familia mea sau izolat.

 

Aţi putut păstra relaţii bune cu rudele şi cu prietenii evrei?

Da, deși unii dintre ei nu sunt încântaţi de credinţa mea. În America, poţi fi aproape orice fel de evreu doreşti, fie ortodox, fie liberal. Singurul care este greu de acceptat de ceilalţi evrei este evreul care crede în Iisus.

 

Faptul că respectaţi Sabatul, asemenea evreilor, nu a ajutat?

 

Deloc. Pentru că problema esenţială este Iisus. Este interesant. În comunitatea evreiască, Iisus este o problemă. Dacă Iisus este Cine spune că este, de ce să nu credem în El? În lumea creştină, Sabatul, care i-a susţinut pe evrei secole de-a rândul, este o problemă la fel de mare pentru că, dacă Sabatul din Biblie este valabil, de ce să te închini în altă zi? Dumnezeu a pus înaintea fiecăreia dintre aceste comunităţi religioase câte o provocare la fel de mare, pe care trebuie să o abordeze cât mai serios.

 

După perioada de formare, aţi scris foarte mult despre computere.

 

Da, sunt deja 30 de ani de când scriu despre tehnologia informaţiei. Am văzut industria aceasta pe parcursul dezvoltării ei. A fost ceva fascinant.

 

Vă pasionează tehnologia recentă? Sunteţi dintre aceia care pun mâna imediat pe tot ce este nou?

 

Aceasta este una dintre sarcinile mele de serviciu. Scriu despre tehnologie pentru The Washington Times. Pentru ziarul respectiv fac evaluări ale produselor.

 

Nu este chiar un ziar mic!

 

Nu, este unul dintre cele două ziare mari ale capitalei americane. Prin urmare, sunt la curent cu noile produse şi mă bucur pentru asta.

 

Aţi semnat și în principala revistă a comunităţii evanghelice din America, şi cred că din toată lumea, Christianity Today. Cum s-a întâmplat asta?

 

Dintotdeauna m-a interesat jurnalismul religios, iar în 1993 Christianity Today mi-a permis să scriu în secţiunea de ştiri. Scriam în principal ştiri, nu teologie sau chestiuni biblice. Știrile sunt directe şi sincere.

Interviu cu scriitorul Mark KellnerAţi putut scrie și despre biserica dumneavoastră?

 

Da. Am relatat câteva evenimente. Unul a fost în ianuarie 1999, când s-a schimbat conducerea la nivelul Conferinţei Generale şi am scris un reportaj pe această temă. Vreau să menţionez că acesta nu este un lucru atipic sau neobişnuit. În presa generalistă veţi descoperi adeseori că jurnaliştii care sunt catolici vor scrie despre catolicism. La fel se întâmplă şi în cazul altora. Faptul că un jurnalist este şi membrul unei confesiuni nu îl descalifică să scrie despre acea biserică. Într-un fel, el are o înţelegere mai bună.

 

Am multe ocazii să clarific neînţelegeri cu privire la biserica mea. Mă aflam odată la o conferinţă. Era și o fată tânără, fiica unei familii de pastori creştini pe care îi cunoşteam destul de bine. În trecutul nostru existau câteva aspecte asemănătoare. Noi stăteam de vorbă şi ea ştia că sunt adventist. După câteva zile, a venit şi mi-a spus: „Mark, pot să te întreb ceva?“ „Desigur“, i-am răspuns. Ea m-a întrebat: „Voi, adventiştii, sărbătoriţi zilele de naştere?“ „Da, i-am răspuns, noi sărbătorim aniversările şi, la nevoie, acceptăm şi tranfuzii de sânge.“ Ea ne confundase cu un grup de oameni, al căror nume nu îl menţionez, care au ales să nu serbeze aniversările şi care nu acceptă tranfuziile de sânge. Eu vreau ca oamenii să ştie că adventiştii de ziua a şaptea sunt oameni buni, vecini buni, cetăţeni buni şi, sper eu, şi creştini buni. Un mijloc de a reuşi în sensul acesta este ca tinerii noștri să aibă un loc în media, să fie vizibili în societate, făcând cunoscută viaţa lor şi a noastră.

 

De ce este nevoie pentru a putea deveni o voce care să susţină un mod de viaţă mai bun?

 

În primul rând este nevoie de devotament. Jurnalismul nu este un lucru pe care să-l faci la întâmplare şi nici nu se produce instantaneu. Este nevoie de devotament, de timp, de angajament. În ceea ce priveşte angajamentul, cred că sunt necesare două lucruri. Mai întâi, este necesară consacrarea faţă de Dumnezeu. Dacă nu există această legătură, nimic altceva nu are rost. Cum să înţelegi lumea şi provocările cu care ne confruntăm, dacă nu înţelegi planul pe care un Dumnezeu iubitor l-a făcut pentru fiecare dintre noi? Asta nu înseamnă că în fiecare articol pe care îl scrii incluzi termeni religioși. Însă este nevoie să laşi lumina să strălucească prin munca ta. Acesta este primul aspect.

 

Al doilea este decizia de a excela în ceea ce faci. Este nevoie de practică, de perseverenţă şi de renunţare la sine. Dacă scrii pentru un editor, pentru o revistă, munca ta va fi evaluată de altcineva care va spune că un articol este bun şi altul nu este, sau că un material trebuie îmbunătăţit. Trebuie să fii dispus să renunţi la mândria ta şi să recunoşti: „Nu sunt perfect, de data asta am greşit, dar mă voi perfecţiona, voi învăţa.“ Asta te va ajuta să progresezi. Dar este nevoie de muncă, de practică şi trebuie să nu te simţi jignit prea uşor.

 

Este interesant că aţi menţionat credinţa şi caracterul. De obicei, oamenii nu se gândesc că ai nevoie de așa ceva pentru a fi publicat.

 

Pe lângă acestea două, aş recomanda şi multă lectură. Biblia este plină de învăţăminte, în multe privinţe. Dar eu aş citi și cei mai buni autori, aş citi cele mai bune ziare, cele mai bune cărţi din categoria non-ficţiune – istorie sau afaceri. Nu aş alege ziare de tip tabloid, care sunt senzaţionaliste şi care se ocupă de subiecte neserioase, ca să spunem aşa. Eu m-aş orienta spre cele de calitate şi aş învăţa din ele.

 

Atunci când scrieţi despre computere şi tehnologia informaţiei, cum reuşeşte credinţa dumneavoastră să modeleze ceea ce scrieţi?

 

Pentru că am testat multe produse, pentru că am experienţă în acest domeniu, cred că am un nivel de competenţă care îmi permite să recomand sau nu ceva. Prin asta încerc să-l ajut pe cititor să nu-şi piardă timpul, să nu fie înșelat şi să nu-şi irosească banii. E posibil ca atunci când cumperi un produs slab să rămâi cu o pagubă financiară, ceea ce te împiedică să foloseşti banii pentru ceva util. Componenta creştină se vede în efortul de a fi onest şi corect.

 

De obicei, când sunt critic, încerc să nu fiu atât de dur încât să fiu catalogat drept rău. Însă trebuie să mărturisesc că au fost ocazii, chiar recent, când am evaluat un produs ce avea atâtea probleme, încât a trebuit să le menţionez pe toate. Asta înseamnă să fii onest. Din fericire, asemenea cazuri sunt rare.

 

Când aţi vorbit de a doua condiţie, aţi spus că cineva trebuie să fie în stare să accepte criticile şi să le ia în serios. V-a fost refuzat vreunul dintre articole, mai ales la început?

 

Fără îndoială, m-am confruntat adeseori cu refuzuri, chiar şi astăzi. Aşadar, trebuie să fii suficient de puternic pentru a înţelege motivele şi să nu o iei personal. E vorba de dreptul pe care cineva îl are să spună că nu vrea să lucreze cu tine. Marele avantaj, astăzi, este că oricine poate publica pe internet. Dacă te confrunţi cu un refuz, poţi publica online şi oamenii te vor citi. Şi astfel te supui judecăţii publicului larg.

 

Asta s-a întâmplat de-a lungul timpului, chiar dacă circumstanţele erau foarte diferite. Ellen White, pionier şi co-fondator al mişcării adventiste, nu s-a dus la un editor din New York ca să fie publicată. Ea a strâns bani, biserica a tipărit cărţile şi le-a vândut. Dar astăzi nu-mi imaginez că ar exista un editor care să nu publice lucrările ei, deoarece se vând în milioane de exemplare.

 

Ce v-a determinat să acceptaţi invitaţia de a activa ca editor de știri pentru două publicaţii ale Bisericii Adventiste?

 

E ceva ce mă așază în epicentrul istoriei bisericii, al istoriei moderne. Biserica Adventistă este o biserică internaţională, o comunitate dinamică, şi avem oameni care fac lucruri foarte interesante în această lume. Eu am un loc în faţă la aceste evenimente, ceea ce este o onoare extraordinară.

 

Recent, aţi intervievat un lider din industria de divertisment. E vorba despre vice-preşedintele pentru producţie de la Columbia-Sony Pictures, DeVon Franklin. Cum a fost această întâlnire?

 

Iată cine este, foarte pe scurt. El este un adventist de ziua a şaptea devotat, care ţine Sabatul. DeVon și-a prezentat mărturia unui grup de persoane care nu sunt adventiste şi ele au fost încântate. A făcut-o și în emisiunea faimoasei Oprah. Apoi i-am citit cartea, în care dă mărturie în favoarea Sabatului. Este el un creştin perfect? Nu. Este el un adventist devotat, care încearcă să trăiască bine credinţa? Da. Mi-a făcut plăcere să îi iau interviul, să public articolul şi sper că vă inspira pe cineva.

 

Şi mie mi-a făcut o plăcere deosebită să vă iau acest interviu.

 

Dialogul cu Mark Kellner mi-a confirmat că, într-o lume suprasaturată de voci și cuvinte, nevoia de conţinut încărcat de gândire, caracter și credinţă este mai mare decât oricând. Istoria experienţei de viaţă a lui Mark Kellner încurajează perseverenţa și subliniază importanţa unei misiuni personale. Fie că blogul meu are zece cititori, fie că sunt publicat de un ziar prestigios, darul de a influenţa viata altora este un privilegiu bine folosit.

 

Acest articol a fost publicat în ediţia din februarie 2013 a revistei Semnele timpului.

 

 

https://semneletimpului.ro/religie/crestinism/singurul-evreu-greu-de-acceptat-in-america-este-evreul-care-crede-in-iisus.html

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Geniul cu cel mai mare IQ din lume: „Isus Hristos este Dumnezeu”

 

 

Poteraș Ionuț

 

 

Sud coreanul YoungHoon Kim, recunoscut oficial ca fiind omul cu cel mai mare IQ din lume, și-a mărturisit public credința creștină, declarând pe rețelele de socializare că „Isus Hristos este Dumnezeu”.Kim, al cărui IQ este a fost măsurat ca fiind 276 de către Official World Record și organizații asociate cu Guinness World Records, a postat pe rețeaua X săptămâna aceasta, afirmând: „Ca deținător al celui mai mare IQ din lume, cred că Isus Hristos este Dumnezeu, Calea, Adevărul și Viața”.

 

În comentariile ulterioare, Kim a subliniat că credința sa în Hristos nu este doar o convingere personală, ci una bazată pe rațiune. „Hristos este logica mea”, a scris el. El și-a exprimat, de asemenea, dorința de a-și folosi platforma publică pentru a-i conduce pe alții către Dumnezeu.

 

Deși este cunoscut la nivel mondial pentru inteligența și realizările sale în domeniul științei și tehnologiei, Kim are de mult timp un interes personal pentru teologie. El a obținut o licență în teologie creștină la Universitatea Yonsei din Seul, pe care o descrie ca fiind una dintre cele mai bune decizii din viața sa. „Teologia”, a spus el, „este disciplina supremă dintre toate domeniile de studiu”.

 

Kim a împărtășit anterior reflecții despre viața de după moarte, care îmbină raționamentul științific cu credința creștină. Într-un videoclip postat la începutul acestui an, el a susținut că credința în viața de după moarte nu contrazice știința. „Conștiința noastră nu este doar activitatea creierului, ci este ceva mai profund”, a spus el. „Fizica cuantică spune că informația nu dispare niciodată. Ea se schimbă doar în formă. Dacă conștiința noastră este informație cuantică, ea poate continua după ce corpul dispare”.

 

El a comparat creierul cu un dispozitiv local și viața de apoi cu stocarea în cloud, sugerând că conștiința umană nu se limitează doar la corpul fizic. „Înlănțuirea cuantică sugerează că conștiința noastră face parte dintr-un sistem mai mare, dincolo de lumea fizică”, a adăugat el. El a sugerat chiar că viața ar putea fi parte a unei simulări guvernate de o Ființă de dimensiuni superioare. „Dacă realitatea face parte din ceva mai mare, atunci moartea nu este sfârșitul, ci o tranziție.”

 

Kim are numeroase realizări intelectuale. Pe lângă recordul său de IQ, el este fondatorul și CEO-ul NeuroStory, o companie sud-coreeană care dezvoltă soluții digitale pentru sănătatea creierului folosind inteligența artificială, învățarea automată, big data și nanotehnologia. Compania a primit recunoaștere din partea guvernului sud-coreean pentru munca sa inovatoare în domeniul neuroștiințelor și al sănătății.

 

El a fondat, de asemenea, United Sigma Intelligence Association, o organizație globală pentru cele mai talentate minți ale lumii. Printre membrii notabili se numără Richard Dawkins și Neil deGrasse Tyson. Kim a înființat, de asemenea, Intellectual Hall of Fame, unde au fost introduși personalități precum Elon Musk, Stephen Hawking, Bill Gates, Jeff Bezos și Warren Buffett.

 

În ciuda faptului că se mișcă în cercurile științifice și tehnologice de elită, afirmarea credinței creștine a lui Kim este clară și fără echivoc. El insistă că știința și credința nu sunt în conflict, ci sunt partenere în căutarea adevărului suprem.

 

„Știința este în plină dezvoltare, iar noi învățăm tot mai multe despre conștiință și realitate”, a spus el. „Moartea noastră nu este distrugere, ci schimbare și transformare. Omenirea va continua să caute adevărul despre ceea ce urmează după moarte.”

 

Sursa│Christian Today

https://www.stiricrestine.ro/2025/06/25/geniul-cu-cel-mai-mare-iq-din-lume-isus-hristos-este-dumnezeu/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Se apropie ziua in care crestinii vor fi martirizati,fiindca sunt gresit acuzati,ca  din cauza lor lumea a luat-o razna…) Nu creștinii care cred în Biblie sunt cei care se află „de partea greșită a istoriei”

 

 

Josh Davis

În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai popular să-i acuzi pe creștinii care cred în Biblie că se află de partea greșită a istoriei, mai ales când vine vorba de probleme de moralitate culturală. Așa-zișii profeți din zilele noastre anticipează cu nerăbdare dispariția creștinismului biblic în civilizația occidentală. Ei cred că opiniile lor necredincioase asupra marilor întrebări ale vieții vor triumfa și, odată pentru totdeauna, vor face biserica irelevantă.

 

Vedeți, ei au rescris originea, identitatea, sensul vieții, scopul și destinul fără Dumnezeu și Cuvântul Său, în încercarea lor de a-și trasa propriul curs și de a-și urma propriile dorințe. Ar fi întru totul de acord cu William Ernest Henley în poemul său „Invictus”: „Nu contează cât de strâmtă e poarta, Cât de încărcată de pedepse e sulul, eu sunt stăpânul destinului meu, eu sunt căpitanul sufletului meu.”

 

Dar ce îi face atât de încrezători că vor fi de partea bună a istoriei? Ce anume, în viziunea lor egocentrică asupra lumii, permite ca o astfel de predicție să se adeverească? Este mai degrabă o dorință reală decât o predicție exactă?

 

Să ne uităm înapoi la istorie și să vedem cine a ieșit de partea bună în cele din urmă. A fost un om care a fost singurul în generația sa. În timp ce toți ceilalți urmăreau orice și pe cine doreau, el L-a urmat cu credință pe Dumnezeu. Trebuie să fi ieșit în evidență ca o lovitură de picior. Ani de zile a lucrat cu ciocanul și cu ferăstrăul la un proiect de construcție masiv pe care nimeni nu-l putea înțelege. În timp ce lucra, el și-a avertizat generația că judecata venea de la Dumnezeu.

 

Dar, în egocentrismul lor, ei i-au ignorat mesajul și și-au trăit viața așa cum și-au dorit. Probabil că au crezut că El se afla de partea greșită a istoriei. Dar într-o zi, judecata divină pe care o prezisese a început să se întâmple. A început să plouă pentru prima dată. Pe măsură ce nivelul apei a început să crească pe Planeta Pământ, oamenii au început să-și dea seama că El avea dreptate de la bun început. Se înșelaseră. Și era prea târziu pentru ei să scape de judecată. Numele lui era Noe. El se afla de partea dreaptă a istoriei. Dumnezeu l-a purtat pe el și familia sa în siguranță prin judecată și i-a folosit pentru a reconstrui pământul după potop.

 

Să trecem la un alt om care părea să fie de partea greșită a istoriei. Se simțea singur în poziția sa împotriva imoralității flagrante și a corupției politice din vremea sa. În timp ce toți ceilalți transformau închinarea într-un bufet egoist de plăceri, El a urmat cu fidelitate adevărul lui Dumnezeu. Părea atât de nelalocul lui. I-a confruntat pe politicienii fără de Dumnezeu cu adevărul lui Dumnezeu și a primit amenințări cu moartea pentru cuvintele sale. L-au vânat ca pe un animal, încercând să-l facă să tacă pe acest om al lui Dumnezeu.

 

Acești lideri ticăloși făceau tot felul de înțelegeri dubioase, crezând că pot manipula sistemul pentru a-și proteja puterea și a le oferi orice își doreau inimile lacome. Da, erau răi. Dar nu erau nereligioși. Și-au conformat religia pentru a se potrivi stilului lor de viață. Ai putea spune că și-au creat un zeu după chipul și asemănarea lor. Se credeau că sunt căpitanii destinului lor. Dar a venit ziua socotelilor lor. Dumnezeul lor nu i-a putut elibera.

 

Dumnezeul profetului credincios a dovedit în termeni clari că El era singurul Dumnezeu adevărat al cerului și al pământului. Conducătorii răi și-au pierdut în cele din urmă viața și moștenirea, în timp ce profetul lui Dumnezeu a înflorit din ce în ce mai mult. Dumnezeu i-a îndepărtat pe urmașii lor de pe tron, dar în același timp a ridicat o nouă generație de profeți cu aceleași convingeri ca acest om credincios.

 

Conducătorii răi au fost Ahab și Izabela. Ei se aflau de partea greșită a istoriei. Profetul evlavios a fost Ilie. El se afla de partea bună a istoriei.

 

Cam o mie de ani mai târziu, a existat un om care credea că este de partea bună a istoriei. A excelat în educația sa. Dedicația sa era de neegalat. Zelul său era neegalat. Tenacitatea sa pentru adevăr nu cunoștea limite. Stilul său de viață moral era impecabil. A auzit despre o sectă în creștere care susținea că Isus era Mesia.

 

El a considerat aceasta o blasfemie de cel mai înalt ordin și a adunat o echipă pentru a-i aresta pe cei care îi perverteau religia. I-a alungat din Ierusalim, apoi i-a urmărit sat cu sat. În furia sa religioasă, a prezidat uciderea unuia dintre conducătorii lor. În timp ce acest adept al lui Isus și-a dat ultima suflare, a strigat către Dumnezeu în rugăciune: „Doamne, nu le pune în seamă păcatul acesta!” ( Faptele Apostolilor 7:60 ). Deodată, omul care asista la această moarte a început să se întrebe: „Oare sunt eu cu adevărat de partea corectă a istoriei? Cum ar putea cineva să ofere o astfel de iertare murind de o astfel de moarte?” A încercat să alunge aceste gânduri din mintea sa.

 

Și-a dublat eforturile în urmărirea acestor urmași ai lui Isus, dar a le pune capăt a fost ca și cum ai încerca să stingi un foc de pădure cu picioarele. Imposibil. În timp ce alerga după alți urmași ai lui Isus, a avut întâlnirea vieții sale. A fost transformat de o întâlnire față în față cu Isus Hristos cel înviat, care i-a arătat clar că  se  afla, de fapt, de partea greșită a adevărului. Isus l-a eliberat de autodistrugere și l-a pus pe o cale nouă și glorioasă, îndreptându-și dedicarea către împărtășirea veștii bune a lui Isus cu lumea. Chiar și numele său a fost schimbat din Saul în Pavel. Acum se afla de partea bună a istoriei.

 

Vedeți, partea dreaptă a istoriei este întotdeauna de partea lui Dumnezeu. Opinia majorității poate fi împotriva voastră, așa cum a fost pentru fiecare dintre acești trei oameni. Dar majoritatea nu este întotdeauna de partea dreaptă a istoriei. Dacă rămâneți cu credință și fermitate pe adevărul lui Dumnezeu, vă veți plasa întotdeauna de partea dreaptă a istoriei, pentru că, în cele din urmă, istoria este cu adevărat povestea Lui. El scrie această poveste prin providența Sa.

 

De ce parte ești? Dacă nu ești de partea lui Isus, poți fi astăzi smerindu-te, pocăindu-te de păcatele tale și punându-ți credința în El. El îți va transforma viața așa cum a făcut-o cu cea a lui Noe, Ilie și Pavel. Într-o zi, Isus va arăta clar că partea Lui este partea dreaptă a istoriei. Te invită să stai alături de El în victorie. Nu mai amâna niciun minut. Istoria ta se scrie pe măsură ce trece fiecare secundă.

 

Josh Davis  este evanghelist la  Southwest Radio Ministries  și este gazda emisiunii  „Watchman on the Wall”,  cea mai veche emisiune radio bazată pe gospel din Statele Unite, care rulează continuu

 

 

 https://harbingersdaily.com/its-not-bible-believing-christians-who-are-on-the-wrong-side-of-history/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

A spune adevărul biblic este inerent periculos într-o lume condusă de Tatăl Minciunilor

 

 

 

Pastor  Dean Dwyer

 

Deși Statele Unite ale Americii și Australia sunt la un ocean vast distanță, valorile noastre fundamentale comune înseamnă că stăm adesea umăr la umăr în timpul războiului, al dezastrelor naturale și al tragediilor. Mulți oameni cu care am vorbit rămân șocați, neîncrezători și cu lacrimi în ochi din cauza asasinării lui Charlie Kirk. Este o reamintire a faptului că a spune adevărul, în special adevărul biblic, este în mod inerent periculos într-o lume în care adevărul sună a ură pentru cei care urăsc adevărul.  

 

Într-o lume în care, în 2024, puțin peste o treime dintre studenții de la Stanford au spus că folosirea violenței pentru a reduce la tăcere vorbirea este acceptabilă, este clar că lumea necredincioasă și ostilă are o problemă cu adevărul. De ce? Din cauza genealogiei lor. Nu vorbesc despre familia lor biologică, ci despre familia lor spirituală. Vedeți voi, când moștenirea voastră spirituală vine de la tatăl minciunii, veți vedea adevărul ca fiind antitetic față de vitalitatea unității voastre familiale. Deoarece păcătosul neregenerat este mort spiritual, doar moartea poate ieși din gura lui. Nu există nicio îndoială că ei prețuiesc principiul libertății de exprimare pentru ei înșiși. Totuși, ceea ce trebuie să înțelegem este că libertatea de exprimare este văzută diferit în împărăția întunericului decât în ​​împărăția luminii.

 

Pentru tatăl minciunilor și copiii săi, libertatea de exprimare este menită să dărâme oamenii, să răspândească minciuni, să distrugă mărturia bisericii și să incite la violență împotriva celor care doresc să aducă lumină în împărăția întunericului. La urma urmei, să nu uităm ce a spus Isus, așa cum este consemnat în Ioan 3:19 : „ Și osânda aceasta este: Lumina a venit în lume, și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”  Ei nu doar tolerează întunericul, nu doar le place întunericul, ci iubesc întunericul. Prin urmare, cei care iubesc întunericul vor urî lumina, deoarece lumina este văzută ca dușman al întunericului și, în mintea lor, un dușman trebuie distrus.

 

În Perioada Necazului, citim despre cei doi martori ai lui Dumnezeu. După ce primim vestea morții lor, observăm cum se comportă „locuitorii pământului” (un nume folosit frecvent în Apocalipsa pentru a-i descrie pe cei care resping complet lucrurile cerești în favoarea lucrurilor pământești): „ Și locuitorii pământului se vor bucura de ei, se vor veseli și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi proroci i-au chinuit pe cei ce locuiesc pe pământ” ( Apocalipsa 11:10 ). În greacă, cuvântul pentru „chinuit” este „basanizo”. Este un cuvânt care înseamnă că cineva se află într-o suferință severă și persistentă a trupului sau a minții, care este greu de suportat. Pentru locuitorii pământului din Perioada Necazului, adevărul lui Dumnezeu provoacă dureri fizice și mentale atât de severe, încât moartea celor doi martori va fi sărbătorită ca o sărbătoare internațională. Cum ar putea oamenii să acționeze atât de rău? Nu vă mai mirați. Reacțiile josnice care au inundat rețelele de socializare ca răspuns la moartea lui Charlie Kirk demonstrează că aceeași inimă înnegrită care există la viitorii locuitori ai pământului este la fel de răspândită în epoca bisericii.   

 

Predicatorul american Phillips Brooks a spus odată: „Adevărul este întotdeauna puternic, oricât de slab pare; iar falsitatea este întotdeauna slabă, oricât de puternică pare.” În prezent, mulți copii ai tatălui minciunii sărbătoresc asasinarea lui Charlie Kirk, crezând în mod eronat că acest moment oferă legitimitate minciunilor pe care le proclamă. Credeți asta tot ce doriți, dar realitatea este că suferiți de aceeași înșelăciune care îl caracterizează pe tatăl vostru. Minciunile voastre se vor dovedi a fi la fel de jalnice și neputincioase ca cele pe care tatăl vostru i le-a spus Evei cu mii de ani în urmă. De ce? Pentru că Charlie și cei ca el se agață nu numai de adevăr, ci și de Adevăr, iar Cel care este adevărat va judeca răutatea acestei lumi la a Doua Sa Venire.  Apocalipsa 19:11 : „ Acum am văzut cerul deschis și iată un cal alb. Și Cel ce ședea pe el se numea Credincios și Adevărat, care judecă și face război cu dreptate. ”

 

Așadar, dacă majoritatea omenirii urăște adevărul și urăște lumina, de ce se simt oameni ca Charlie Kirk atât de condamnați să împartă ambele pe un teritoriu ostil? Misionarul martirizat, Jim Elliott, a spus odată: „Tată, fă din mine un om de criză. Adu-i la hotărâre pe cei pe care îi contactez. Să nu fiu un stâlp de bornă pe un singur drum; fă-mă o bifurcație, ca oamenii să se întoarcă într-o direcție sau alta întâmpinându-L pe Hristos în mine.” În Noul Testament, veți găsi cuvântul grecesc „parrhesia”. Este adesea tradus prin îndrăzneală. De exemplu, în Faptele Apostolilor 4:31 citim: „Și după ce s-au rugat ei, locul unde erau adunați s-a cutremurat; și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală ” [parrhesia]. Dar „parrhesia” nu înseamnă doar a vorbi cu îndrăzneală sau încredere. Este o încredere deschisă în puterea, planul și scopurile lui Dumnezeu, iar cei care o posedă sunt gata și dispuși să-și facă cunoscute convingerile în public, fără teama de repercusiuni. Ceea ce diferențiază „parrhesia” este angajamentul de a spune adevărul, chiar și atunci când este periculos sau nepopular să se facă acest lucru. Atunci când Duhul Sfânt îi împuternicește pe bărbați și femei să vorbească cu îndrăzneală, ei nu vor spune decât adevărul și nu se vor teme de nimeni altcineva decât de Dumnezeu. Ceea ce cei aflați în împărăția întunericului nu reușesc în mod fundamental să aprecieze este acest fapt simplu: împărăția luminii nu se teme de împărăția întunericului, pentru că mai mare este Cel ce este în noi decât Cel ce este în lume.

 

Întorcându-se din nou la Jim Elliott, acesta a fost citat spunând: „M-am rugat pentru oameni noi, oameni înflăcărați, nesăbuiți, posedați de o pasiune tinerească incontrolabilă – aceștia aprinși de Duhul lui Dumnezeu. M-am rugat pentru cuvinte noi, cuvinte explozive, directe, simple. M-am rugat pentru noi miracole. Explicarea miracolelor vechi nu este suficientă. Dacă Dumnezeu trebuie să fie cunoscut ca Dumnezeul care face minuni în cer și pe pământ, atunci Dumnezeu trebuie să producă pentru această generație. Doamne, umple predicatorii și predicile cu puterea Ta. Cât timp îndrăznim să continuăm fără lacrimi, fără pasiuni morale, ură și iubire? Nu mult, mă rog, Doamne Isuse, nu mult…”

 

Charlie, treaba ta s-a terminat. Du-te și odihnește-te sus pe acel munte. Poate că ai fost unul dintre cei pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a răspunde la rugăciunea lui Jim Elliott și, dacă Dumnezeu consideră potrivit să ridice și alții ca tine, să nu fie unul, ci un milion. Când? Cum ar spune Jim Elliott, „nu mult, mă rog, Doamne Isuse, nu mult…”

Dean Dwyer este colaborator al revistei Harbinger’s Daily și a slujit timp de peste 20 de ani ca pastor și președinte al Bisericii Baptiste de pe strada Eiser din Queensland, Australia.

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

(Unui ziarist ateu i s-a facut greata de falsa lui credinta idolatra,formala  si s-a pocait ca Patriarhul IOV,increstinat din auzite) Chiar și biologia și ADN-ul indică „Dumnezeul Bibliei”: celebrul autor Lee Strobel explorează dovezile

De Billy Hallowell

 

 

Călătoria lui Lee Strobel de la jurnalist ateu la apologet creștin a fost relatată sub formă literară și teatrală în „Cazul lui Hristos”, prolificul autor și predicator continuând să împărtășească Evanghelia de-a lungul carierei sale de mai multe decenii.

 

Acum, Strobel a lansat un alt proiect captivant intitulat „ Există Dumnezeu real?: Explorarea întrebării supreme a vieții ” – o carte care investighează cea mai presantă întrebare a omenirii.

 

Strobel a spus că ideea pentru ultima sa carte a venit dintr-o sursă interesantă.

 

„[Editura] a descoperit ceva interesant”, a declarat el pentru CBN Digital. „Au spus: «Am descoperit că de 200 de ori pe secundă, non-stop, cineva de pe planeta Pământ tastează într-un motor de căutare, practic, întrebarea: «Este Dumnezeu real?» Și au spus: «De ce nu scrieți o carte care să abordeze acest lucru?»”

 

Strobel a spus că i-a plăcut ideea și a acceptat oferta, analizând cercetările și dovezile găsite în știință, istorie și filosofie care „indică adevărul creștinismului”.

 

Urmăriți explicația lui Strobel:

 

 

 

„Îmi place să fac acest proiect pentru că cred că reflectă o curiozitate reală în cultura noastră cu privire la cine este Dumnezeu”, a spus Strobel. „Cred că este de datoria creștinilor să… fie întotdeauna pregătiți să dea un răspuns oricui ne cere să dăm motivul speranței pe care o avem și să o facem cu blândețe și respect.”

 

Strobel a precizat clar că afirmațiile generale ale ateilor conform cărora Dumnezeu nu există pur și simplu nu au nicio susținere, indiferent de locul în care se situează oamenii pe scara teologică.

 

„Un lucru pe care nimeni nu îl poate spune în mod legitim este: «Nu există dovezi despre existența lui Dumnezeu»”, a spus el. „Poți spune: «Nu cred dovezile». Poți spune: «Resping acele dovezi». Poți spune: «Sunt mai deștept decât acele dovezi», dar nu putem spune că nu există dovezi.”

 

Ascultați-i în cel mai recent episod din „Quick Start”

 

 

 

Prolificul autor a spus că descoperirile din cosmologie, originea universului, fizică și alte probleme au oferit perspective noi despre care crede că indică existența Celui Atotputernic.

 

Chiar și biologia și ADN-ul, a spus el, indică „în mod convingător nu doar existența unui creator, ci a unui creator care se întâmplă să corespundă unei descrieri a Dumnezeului din Biblie”.

 

În cele din urmă, Strobel a spus că Dumnezeu i-a transformat viața atât de radical cu ani în urmă, încât acum are misiunea de a-L onora pe Domnul.

 

„Vreau doar să-mi petrec restul vieții ajutându-i pe oameni să-L întâlnească pe Isus și să le transforme viața”, a spus el. „Și să le deschidă ușile raiului.”

 

Urmăriți-l pe Strobel explorând aceste teme și aflați mai multe despre „ Este Dumnezeu real?: Explorarea întrebării fundamentale a vieții ”.

Despre autor

 

Billy Hallowell scrie pentru Faithwire.com, postul CBN. Lucrează în jurnalism și media de peste un deceniu. Scrierile sale au apărut în CBN News, Faithwire, Deseret News, TheBlaze, Human Events, Mediaite, PureFlix și Fox News, printre alte publicații. Este autorul mai multor cărți, inclusiv Playing with Fire: A Modern Investigation Into Demons, Exorcism, and Ghosts. Hallowell are o licență în jurnalism și radiodifuziune de la College of Mount Saint Vincent din Riverdale, New York și un master în cercetare socială de la Hunter College din Manhattan, New York.

https://cbn.com/news/world/even-biology-and-dna-point-god-bible-famed-author-lee-strobel-explores-proof

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

Există Dumnezeu! Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu- FILIALA  BIHOR  A  U.Z.P.-UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI, BIHOR

 

a consemnat: Prof. Univ. Dr. Mihai Miron

https://www.uzpbihor.ro/exista-dumnezeu/

 

 

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.

 

Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin… Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.

 

Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:

 

Planeta noastră… Are dimensiuni perfecte. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.

 

Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 °C la +40 °C. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.

 

Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă… şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor – astfel încât apele oceanice să nu stagneze – şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul.

 

Apa… Deşi este incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nicio vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii.

 

Este o diferenţă de temperatură foarte mare între punctul de fierbere şi cel de îngheţ al apei. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 37 °C.

 

Apa este un solvent universal. Această proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge.

 

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.

 

Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

 

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

 

Cam 97% din apa planetei se află în oceane. Dar aici, pe Terra, există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră.

 

Creierul omenesc… Procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum simţi tastatura la degete. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte încontinuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.

 

Creierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni.

 

Ochiul omenesc… Poate deosebi între 7.000.000 de culori diferite. Focalizează automat imaginea şi poate urmări nu mai puţin de 1,5 milioane de mesaje simultan.

 

Evoluţia se concentrează asupra mutaţiilor şi schimbărilor survenite la organismele existente. Cu toate acestea, evoluţia singură nu poate explica pe deplin apariţia ochiului sau a creierului, adică apariţia organismelor vii, dintr-o materie lipsită de viaţă.

 

2. Există Dumnezeu? Universul a început să existe la un moment dat. Ce anume i-a provocat apariţia?

Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că universul a apărut în urma unei explozii uriaşe de energie şi lumină, căreia îi zicem acum „Big Bang”. Acesta a fost începutul a tot ce există. Începutul universului, al spaţiului, chiar şi al timpului.

Astrofizicianul Robert Jastrow, care se descrie drept agnostic, afirma: „În acea primă clipă a fost plantată sămânţa a tot ce s-a întâmplat în univers; toate stelele, toate planetele şi toate fiinţele vii au apărut în urma evenimentelor puse în mişcare în momentul exploziei cosmice… Atunci a apărut universul şi nu putem afla ce anume i-a provocat apariţia.”

 

Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică, spunea că în momentul acelei explozii: „temperatura universului era în jur de o sută de mii de milioane (1011) °C” şi că „universul era plin de lumină”.

 

Universul n-a existat dintotdeauna. A avut un început. Dar ce i-a provocat apariţia? Oamenii de ştiinţă n-au nicio explicaţie pentru această explozie bruscă de lumină şi materie.

 

3. Există Dumnezeu? Universul funcţionează după nişte legi ale naturii imuabile. Oare de ce ?

Deşi viaţa pare în mare măsură nesigură, sunt atât de multe elemente pe care putem conta zi de zi: gravitaţia rămâne la fel, cafeaua fierbinte lăsată pe masă se răceşte, planeta se învârteşte tot în 24 de ore, iar viteza luminii nu se schimbă, nici pe Terra, nici în galaxiile îndepărtate.

 

Dar cum se face că putem identifica legi ale naturii care nu se schimbă niciodată? Cum se face că avem un univers aşa de sistematic, aşa de trainic?

 

„Cei mai renumiţi savanţi au fost şocaţi de această ciudăţenie. Nu există o necesitate logică pentru care universul să respecte legi, darămite o lege care să respecte regulile matematice. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi, deoarece recunosc că nu e obligatoriu ca universul să funcţioneze astfel. Ne putem închipui imediat un univers în care condiţiile se schimbă imprevizibil de la o clipă la alta, chiar şi un univers în care apar şi dispar elemente.”

 

Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel pentru electrodinamica cuantică, spunea: „Nu ştim de ce natura are caracter matematic… Chiar faptul că există legi ale naturii este un soi de minune.”

 

4. Există Dumnezeu? Codul ADN influenţează, programează comportarea celulelor.

Orice instruire, orice învăţătură, orice pregătire se face cu un scop. Cel ce scrie un manual de instrucţiuni o face cu un scop. Ştiai că fiecare celulă din corpul nostru conţine un cod foarte detaliat, asemenea unui program miniatural de computer? După cum ştii probabil, un astfel de program este alcătuit din 1 şi 0 şi poate arăta cam aşa: 110010101011000. Succesiunea de cifre spune programului ce să facă. Codul ADN din celulele noastre aduce foarte mult cu acesta. Este alcătuit din patru substanţe chimice, pe care cercetătorii le abreviază A, T, G şi C. De pildă, acestea pot fi aranjate în celula umană astfel: CGTGTGACTCGCTCCTGAT. Şi fiecare celulă conţine trei miliarde de astfel de „litere”!

Ei bine, după cum ne putem programa telefoanele să dea bipuri în anumite situaţii, la fel programează ADN-ul celula. ADN-ul este, practic, un program de trei miliarde de litere care condiţionează celula să acţioneze într-un anumit fel. Este un manual de instrucţiuni.

 

Şi ce este aşa de nemaipomenit aici? Trebuie să ne întrebăm… Cum a ajuns acest program cu informaţii în fiecare celulă din corpul omenesc? Căci nu sunt doar nişte substanţe chimice şi atât. Sunt nişte substanţe chimice cu informaţii, care codifică în termeni foarte amănunţiţi cum se va dezvolta fizic persoana respectivă.

 

Şi din moment ce este vorba de informaţii programate, atunci ies din discuţie cauzele biologice sau naturale. E imposibil să existe informaţii atât de precise fără să fi fost incluse în mod intenţionat.

 

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El şi vrea să aibă o relaţie cu noi.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii… de folosesc atât de mult timp, atâta atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi… că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe credincioşi, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod decisiv că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

 

Nu mi-am dat seama însă care era adevăratul motiv pentru care eram atât de frământată de subiectul „Dumnezeu”… fiindcă El Însuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

 

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Malcolm Muggeridge, autor de lucrări filosofice, scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit”. C. S. Lewis îşi amintea: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine”.

 

După aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprins de bucurie”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam niciun fel de aşteptări… în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.

 

Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Iisus Hristos este imaginea cea mai clară şi mai directă sub care ni S-a descoperit Dumnezeu.

De ce Iisus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată că ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte de toţi ceilalţi. El a spus că există Dumnezeu şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi cine crede în El crede în Tatăl.

 

El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”El a susţinut că are o putere pe care o are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conducea pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

 

Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi… orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor… a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura… a mers pe apă, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El le-a zis oamenilor că, dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.

 

Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi… Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu Însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate… dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care Îl putem iubi pe Dumnezeu este că… El ne-a iubit mai întâi.

 

Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus le întinde Dumnezeu o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”11Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!

 

Există Dumnezeu? Dacă vrei să afli răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

 

Deşi Îi stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu n-o face. Dimpotrivă, ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, ca să alegem singuri să-I răspundem: distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Îl cunosc pe Dumnezeu, dorinţa – care ne macină inima şi mintea – de a afla dacă există Dumnezeu.

 

 Mesajul lui Dumnezeu!

 

Unul din marile mistere ale ADN-ului uman a fost descoperit de

 

cercetatorii din domeniu in genomul uman, anunta site-ul

 

Oamenii de știință au reușit să descopere și să demonstreze faptul că genomul uman nu are doar rolul de a da viața, de a reface vitalitatea

 

și sănătatea organismului, ci de fapt, adevăratul său rol este de a Păstra și a transmite informații esențiale pentru viața de pe Pământ

 

într-o manieră codificată.

 

Acidul dezoxiribonucleic (ADN) reprezintă identitatea noastră, un cod

 

unic, căruia îi datorăm viața și fără de care nimic din ceea ce ne

 

înconjoară nu ar mai exista. Cu o vechime de peste 10 milioane de ani,

 

genomul uman conține 23 de perechi de cromozomi formați din patru

 

elemente – hidrogen, azot, oxigen și carbon – în care cercetătorii auescoperit că stă ascuns secretul antic al creației.

 

Oamenii de știință au analizat cu atenție codul chimic al genomului uman și au descoperit că structura ADN-ului seamănă foarte mult cu

 

gramatica unei limbi vechi, iar cercetătorii de la Universitatea

 

Harvard au reușit să descifreze mesajul ascuns în fiecare secvență agenomului; ei au observat că structura genomului uman seamănă cu limba

 

aramaică veche și, pentru a reuși să traducă codul ADN-ului, au transformat elementele în litere.

 

Astfel, pe baza valorilor de masă atomică ale acestora, hidrogenul a devenit litera ebraică Yod (Y), azotul litera Hey (H), oxigenul litera Wav (V sau W), iar carbonul Gimel (G).Toate aceste substituții  au dezvăluit forma veche a numelui

 

YAHWE, YHWH numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică, revelatlui Moise cu mii de ani în urmă, un nume care apare de peste 7.000 de ori în Biblie și care trăiește în fiecare celulă a corpului nostru.

 

Cercetătorii au mers mai departe cu studiul lor și au înlocuit toate cele patru litere ale numelui antic YHWH cu elemente chimice moderne,

 

iar rezultatul obținut a fost uluitor. Înlocuirea literei H cu echivalentul său chimic azot a dat naștere compusului HNON (hidrogen, azot, oxigen, azot), un gaz incolor, inodor și invizibil.

 

Astfel, înlocuirea literelor din numele Creatorului, YHWH, cu elemente chimice din lumea modernă creează o substanță intangibilă, precum însuși Creatorul nostru. Cele mai vechi scrieri îl descriu pe YHWH ca fiind omniprezent, dar de nevăzut pentru ochii noștri; inclusiv primele capitole ale Genezei relatează faptul că Creatorul era prezent într-o formă non-fizică în timpul creației.

 

Substituind literele antice cu elemente moderne, cercetătorii audescoperit că primele trei litere reprezintă 75% din numele

 

Creatorului nostru cu care ne asemănăm, dar că ultima literă, respectiv ultimul element, carbonul, ne diferențiază de Creatorul nostru Cel invizibil și intangibil.

 

Carbonul este elementul ce dă culoarea, textura, gustul și sunetele corpului nostru, care ne face să fim reali în lumea noastră.

 

Descoperirea cercetătorilor este o dovadă științifică a faptului că

 

Dumnezeu a lăsat un mesaj înscris în codul nostru genetic, și anume,YHWH a scris numele Său în fiecare dintre noi.

 

Numele lui Dumnezeu este codificat în celulele de bază ale umanității, astfel că fiecare persoană, indiferent de rasă, religie, sex sau statut, are amprenta divină a Creatorului în interiorul ei,

 

75% din elementele ce definesc codul genetic uman aparținând Acestuia…

 

Rugaciune vindecatoare. Aceasta  este Rugaciunea Parintelui Ignacio, care  a început pe 10 ianuarie 2005 și lantul  încă nu a fost rupt… Atunci când îl  primiți, rugați-vă un Ave Maria și puneti-va o  dorinta-rugaciune speciala… si nu uitati ca si  altii se vor ruga pentru visele voastre, ca  și tine și, cu Dumnezeu, totul se  realizează mult mai repede!

„Bucura-te Maria, cea plină de har,

Domnul este cu tine!

Binecuvântată ești tu intre femei  și binecuvântat este rodul pântecelui tău,

 

Isus. Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru  noi păcătoșii, acum și în  ceasul morții noastre,Amin!” (Aici spune dorinta ta).

Vă  rugăm să nu rupeti acest lant de rugaciune!

Trimite-l  la 12 persoane care crezi că merită justiție,  sănătate, pace, iubire și  adevăr!

„Tatăl nostru care ești în ceruri, așa cum ai mers pe jos  în casa mea,

Te rog să iei toate grijile mele, boli, temeri și,Te rog, protejeaza-i pe părinții mei, frații  și surorile, pe copiii mei, prieteniii mei și toata familia mea, în  numele lui Isus!     Amin!”

Dacă  Dumnezeu este pe primul loc în viața ta, opreste-te  din ceea ce faci si trimite acest mesaj, astfel  că toți prietenii tăi sa poata primi această  binecuvântare azi.  Acolo nu  este tăcere in puterea lui Dumnezeu, care  înțelege si tristețea si știe  valoarea lacrimilor.

Dumnezeu să binecuvânteze mâinile celui care  a deschis acest post, de asemenea, sa ilumineze  ochii celor care o citesc și sa umple cu  dragoste și binecuvântări pe oricine iti  este aproape.Alege 12 persoane care să primeasca aceasta rugaciune!Îngerii  au aflat că te lupți cu ceva, ei spun ca greul  a trecut deja!Te  rog să nu stergi acest mesaj!Reține că, în seara asta, vor fi rezolvate două probleme  din viața ta și vei primi ajutor. Maine va  fi cea mai bună zi a tuturor.Vă  las 12 îngeri, cate unul pentru fiecare lună  a anului. Trebuie să dai acest mesaj la  doisprezece prieteni  și vei primi o veste mare.Nu  strica lantul acestei rugaciuni, daca  ai credinta!Dumnezeu să vă binecuvânteze!. Cea  mai frumoasa rugaciune!

a consemnat: Prof. Univ. Dr. Mihai Miron

 

 

https://www.uzpbihor.ro/exista-dumnezeu/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru fizică: „Cu cât studiez mai mult știința, cu atât mai mult cred în Dumnezeu”

 

Tihomir Dimitrov Savanți creștini

 

Premiul Nobel: Albert Einstein (1879–1955) a primit Premiul Nobel pentru Fizică din 1921 pentru contribuțiile sale la teoria cuantică și descoperirea legii efectului fotoelectric.

 Einstein este unul dintre fondatorii fizicii moderne; el este autorul Teoriei Relativității. Potrivit presei mondiale (Reuters, decembrie 2000) Einstein este „personalitatea celui de-al doilea mileniu”.

Naționalitate: Germană; ulterior cetățean elvețian și american

Educație: Doctorat în fizică, Universitatea din Zurich, Elveția, 1905

Ocupație: Examinator de brevete în Biroul elvețian de brevete, Berna, 1902-1908; Profesor de fizică la Universitățile din Zurich, Praga, Berna și Princeton, NJ.

 

1.

 

„Vreau să știu cum a creat Dumnezeu această lume. Nu mă interesează acest fenomen sau altul, spectrul acestui element sau al altuia. Vreau să-I cunosc gândurile, restul sunt detalii.” (Einstein, citat din Ronald Clark, Einstein: The Life and Times, Londra, Hodder and Stoughton Ltd., 1973, 33).

 

2.

 

„Suntem în poziția unui copil mic care intră într-o bibliotecă imensă și plină de cărți scrise în multe limbi diferite. Copilul știe că cineva trebuie să fi scris acele cărți. Nu știe cum. Nu înțelege limbile în care sunt scrise. Copilul suspectează o ordine misterioasă în aranjarea cărților, dar nu știe ce este. Aceasta, mi se pare, este atitudinea chiar și a celei mai inteligente ființe umane față de Dumnezeu. Vedem un Univers minunat aranjat și respectând anumite legi, dar abia înțelegem aceste legi. Mințile noastre limitate nu pot înțelege forța misterioasă care mișcă constelațiile.” (Einstein, citat din Denis Brian, Einstein: A Life, New York, John Wiley and Sons, 1996, 186).

 

3.

 

„Dacă cineva curăță iudaismul profeților și creștinismul așa cum Iisus Hristos l-a învățat fără adăugările ulterioare, în special cele ale preoților, rămânem cu o învățătură care este capabilă să vindece toate relele sociale ale umanității. Este datoria fiecărui om cu bunăvoință să se străduiască ferm în propria sa lume mică pentru a face din această învățătură a umanității pure o forță vie, pe cât poate.” (Albert Einstein, Ideas and Opinions, New York, Bonanza Books, 1954, 184-185).

 

4.

 

„La urma urmei, nu au fost exagerate diferențele dintre evrei și creștini de către fanaticii de ambele părți? Amândoi trăim sub aprobarea lui Dumnezeu și cultivăm capacități spirituale aproape identice. Evreu sau nu, legat sau liber, toate sunt ale lui Dumnezeu”. (Einstein, citat din H.G. Garbedian, Albert Einstein: Maker of Universes, New York, Funk and Wagnalls Co., 1939, 267).

 

5.

 

„Oricine este serios implicat în căutarea științei devine convins că un Duh se manifestă în legile universului – un Spirit cu mult superior celui al omului și unul în fața căruia noi, cu puterile noastre modeste, trebuie să ne simțim umili. În acest fel, căutarea științei duce la un sentiment religios special, care este într-adevăr destul de diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.” (Einstein 1936, citat din Dukas și Hoffmann, Albert Einstein: The Human Side, Princeton University Press, 1979, 33).

 

6.

 

„Cu cât pătrunzi mai adânc în secretele naturii, cu atât devine mai mare respectul față de Dumnezeu”. (Einstein, citat din Brian 1996, 119).

 

7.

 

„Cea mai frumoasă și profundă emoție pe care o putem experimenta este senzația misticului. Este semănătorul tuturor științelor adevărate. Cel pentru care această emoție este străină, care nu mai suportă să fie într-o stare de uimire, este ca și un mort. Acea convingere profund emoțională a prezenței unei Puteri Raționale superioare, care este dezvăluită în Universul de neînțeles, formează ideea mea despre Dumnezeu.” (Einstein, citat din Libby Anfinsen 1995).

 

8.

 

„Religiozitatea mea constă într-o umilă admirație a Spiritului infinit superior care se revelează în puținul pe care noi, cu înțelegerea noastră slabă și tranzitorie, îl putem înțelege din realitate.” (Einstein 1936, citat din Dukas și Hoffmann 1979, 66).

 

9.

 

„Cu cât studiez mai mult știința, cu atât mai mult cred în Dumnezeu.” (Einstein, citat din Holt 1997).

 

10.

 

Max Jammer (profesor emerit de fizică și autor al cărții biografice Einstein and Religion, 2002) susține că binecunoscutul dicton al lui Einstein,

 

„Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”

 

poate servi ca epitomă și chintesență a filozofiei religioase a lui Einstein. (Jammer 2002; Einstein 1967, 30).

 

11.

 

„Cele mai înalte principii pentru aspirațiile și judecățile noastre ni se dau în tradiția religioasă evreiască-creștină. Este un obiectiv foarte înalt pe care, cu puterile noastre slabe, îl putem atinge doar în mod inadecvat, dar care oferă o bază sigură aspirațiilor și evaluărilor noastre.” (Albert Einstein, Out of My Later Years, New Jersey, Littlefield, Adams and Co., 1967, 27).

 

12.

 

„Având în vedere o astfel de armonie în cosmos pe care eu, cu mintea mea umană limitată, sunt capabil să o recunosc, există oameni care spun că nu există Dumnezeu. Dar ceea ce mă înfurie cu adevărat este că mă citează pentru susținerea unor astfel de puncte de vedere.” (Einstein, citat din Clark 1973, 400; și Jammer 2002, 97).

 

13.

 

În ceea ce privește ateii fanatici, Einstein a subliniat:

 

„Apoi, sunt atei fanatici a căror încă intoleranță este de același fel cu intoleranța fanaticilor religioși și provine din aceeași sursă. Sunt ca niște sclavi care încă mai simt greutatea lanțurilor pe care le-au aruncat după o luptă grea. Sunt creaturi care – în râvna lor față de tradiționalul „opiu pentru popor” – nu pot suporta muzica sferelor. Minunea naturii nu devine mai mică pentru că nu o putem măsura în funcție de scopurile și standardele moralei umane.” (Einstein, citat din Max Jammer, Einstein and Religion: Physics and Theology, Princeton University Press, 2002, 97).

 

14.

 

„Adevărata religie este o viață reală – trăirea cu tot sufletul, cu toată bunătatea și neprihănirea” (Einstein, citat din Garbedian 1939, 267).

 

15.

 

„Cert este că în spatele oricărei lucrări științifice de un ordin superior stă o convingere, asemănătoare sentimentului religios, a raționalității sau inteligibilității lumii. … Această credință fermă, o credință legată de un sentiment profund, într-o Minte superioară care se dezvăluie în lumea experienței, reprezintă concepția mea despre Dumnezeu.” (Einstein 1973, 255).

 

16.

 

„Munca intelectuală intensă și studiul naturii lui Dumnezeu sunt îngerii care mă vor conduce prin toate necazurile acestei vieți cu mângâiere, putere și rigoare fără compromisuri.” (Einstein, citat din Calaprice 2000, cap. 1).

 

17.

 

Atitudinea lui Einstein față de Iisus Hristos a fost exprimată într-un interviu pe care marele om de știință l-a acordat revistei americane The Saturday Evening Post (26 Octombrie 1929):

 

“- În ce măsură sunteți influențat de creștinism?

 

– În copilărie am fost învățat atât în Biblie, cât și în Talmud. Sunt evreu, dar sunt fascinat de figura luminoasă a Nazarineanului.

 

– Ați citit cartea lui Emil Ludwig despre Iisus?

 

– Iisus al lui Emil Ludwig este superficial. Iisus este prea colosal pentru stiloul scriitorilor, oricât de ingenioși ar fi.

 

– Acceptați pe Iisus istoric?

 

– Fără îndoială! Nimeni nu poate citi Evangheliile fără să simtă prezența reală a lui Iisus. Personalitatea sa pulsează în fiecare cuvânt. Niciun mit nu este plin de o astfel de viață.” (Einstein, citat din Viereck 1929; vedeți și Einstein, citat din revista germană Geisteskampf der Gegenwart, Guetersloh, 1930, S. 235).

 

Sursa: 50 Nobel laureates and other great scientist who believed in God, ediția electronică. p. 6-8, Tihomir Dimitrov

Traducător: Cristian Monea

 

 

https://facerealumii.ro/albert-einstein/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şapte celebritati crestine