
Aşa cum EVREII muşcaţi de şerpi au fost vindecaţi, privind la” CRISTOSUL’’de aramă, atârnat pe lemn, (Numeri, cap.21 şi Ioan 3/14,15) noi, TOŢI- muşcaţi de balaur, să ne uităm ţinta prin Ochii credinţei (ca Petru care a plâns cu amar) la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei Dumnezeieşti, până ce, nu doar că ne vindec ă, dar se face UNA cu noi, TOŢI, ca şi noi să devenim şi să rămânem (pentru veşnicie) una cu Plinătatea Vindecătorului; Fiindcă ne căim şi ne cerem iertare părinţilor pentru nelegiuiri, de ce nu ne pocăim, nu ne împăcăm, nu ne cerem iertare şi faţă de Dumnezeu, căruia i-am întors spatele şi ne-am luat după gunoierul care ne-a umplut cu dejecţiile sale şi ne-a basculat în groapa mizeriilor… Pocăinţa Lui ne goleşte de satan şi de toate bolile, minciunile, otrăvurile, vicleniile şi mizeriile dezavuate în Gal.5/20 ; Să credem că noi toţi eram în satan, dar Hristos ne-a strămutat în sine şi viaţa noastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! Prin răstignirea, îngroparea şi învierea lui dimpreună cu noi, TOŢI, lumea a murit faţă de noi şi noi, pe veci, ne-am luat adio de la păcat- lumea plăcerilor de o clipă ale senzualităţii; Pe Culmile Suferinţei de la Golgota nu ne-a abandonat nici pe cei mai periculoşi păcătoşi ci, din dragoste faţă de noi, (Ioan 3/16) ne-a purtat în trupul maltratat pe lemn (Îs. Cap.53), luptând până la sânge împotriva oricărui păcat, ca să nu mai păcătuim niciodată, dacă rămânem în El, practicând Învăţătura Evanghelică… După cum Dumnezeu locuia în Omul Iisuss, când trăia pe pământ, să ne lăsăm şi noi locuiţi, umpluţi cu Plinătatea Duhovnicească, înzidiţi în Trupul Bisericii Lui (Ps.127/1,2), dimpreună cu toate mădularele Îndumnezeite… Căci numai cine este în Hristos, locuit cu Plinătatea lui, este o făptură nouă, care poate birui totul- in Hristos
