Articole recente

• … ” Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!”… Deut. Cap 27 şi 28); Dacă iubiţi, respectaţi, apreciaţi, cinstiţi, răsplătiţi părinţii ori semenii sau vrăjmaşii (Mat 5/44-48) “despărţiţi de Mine” (Ioan, cap.15) – eşuaţi, minţiţi! Fără părtăşia cu Dragostea din 1 Cor. cap.13 şi cu iubirea Dumnezeiască, întrupata în Hristos (Ioan 3/16), iubirea omenească este o mânjeala; Deci, nu-l puteţi iubi nici pe om, nici pe Creator (1 Ioan 4/20-21), dacă nu-I primiţi, respectaţi, apreciaţi, iubiţi pe Salvator, cu toată învăţătura, morala, voia, gadirea şi… înfăptuirea Lui! (Fil.2/13)” Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!” (Ier. 17/7), nu omul “deştept”! Fiindcă rodul învăţăturii şi educaţiei voastre depravate (contrara Creatorului), formează nişte oameni de nimic! Ei preiau conducerea poporului şi guvernarea lumii şi, într-unul dintre aceste “” genii”” va intra satan, precum în Iuda Iscarioteanu şi va ghetoiza toată omenirea! Oricine nu-l primeşte, adică nu crede în Adevăratul Salvator, plin de Har şi de Adevăr, va fi umplut cu uzurpatorul demolator, pustiitor, intunecator (Gen 1/2)! “Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roş în însus cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le -a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul.” (1 Tim. 4/1-3) Şi pentru ca oamenii nu l-au primit pe Isuss, dar (Ioan 5/43) îl vor primi pe minciunitor, vor deveni praf, pulbere, deşertăciune şi goana după salvare ! Dar… “Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte, Dumnezeu„, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce -l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai că cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi -l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sunt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi…” (2 Tes.2/3-12) şi exterminaţi, chiar de “” şeful “” lor; Acest “împărat” se va împăuna pe tronul global, după ce “Fiara Komunistă” va bate palma cu “Fiara Capitalistă”, pentru… (Ap. Cap. 13)…” Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţinea seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi. În schimb, va…” (Dan.11/36-45)
• “Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat” (1 Ioan 3/5) Dar, ca să ni le ia, trebuie să i le dăm, prin credinţa în el şi prin unica pocăinţă “cerească”, aşa cum ne-a învăţat fiul risipitor, nu cel rătăcitor (Luca 15/10-32); Nu se merită să ne lăsăm striviţi de povara nelegiuirilor, fiindcă păcatul este rădăcina tuturor bolilor, supărărilor, răutăţilor, curviilor, relelor etc (Gal.5/19-21). Oricât le-am farda, dacă nu i de dăm, prin martutisire, nu ne eliberăm de povara satanei… Şi dacă nu vrem să-i dăm dejecţiile gunoierului din inima nenăscută din nou (Marcu 7/14-23)…” fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însus lui Dumnezeu.” (Rom 14/12) Cât mai domneşte Harul, să ne încredem în Cel care “S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3/8 b); Dar noi, de ce nu-i primim zdrobirea sub piciarele noastre (Rom.16/20)? Să nu zicem că n-m ştiut:” Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însus, pe acela îl veţi primi.” (Ioan 5/43) Să credem că Prietenul păcătoşilor a luptat până la sânge (Evrei 12/4) împotriva oricărui păcat, i-a luat cheile morţii, l-a deposedat pe satan de titlul de proprietate asupra omului (Col.2/14-15) şi… a îngropat orice nelegiuire, pe veci! Noi de ce le mai dezgropăm moaştele, ca să le pupăm-savurăm? Până când ne lăsăm păcăliţi de tatăl minciunii (Ioan 8/44) şi nu-l ascultăm pe Acela care ne dă şi ne vrea tot binele?”, Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?” (Ioan 7/36); Nu ne-am convins că devin deşertăciuni toate învăţăturile, oranduirile, religiile, doctrinele, ueeurile, planurile în care nu pulsează Dumnezeu, cum aflăm din (Dan. Cap. 2)? Ce are de pierdut omul care crede că Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1/29) ridică păcatul lumii? El câştigă iertarea, înfierea, veşnicia! Mielul Cristic (care ne-a eliberat de munţi de animale jertfite şi arderi de tot), nu este ca iedul, vaca roşie, viţelul de aur sau ca ţapul ispăşitor al lui Azazel (Lev. Cap.16)-peste capul căruia se puneau toate fărădelegile omului (tot prin mărturisire); El le lua, le purta povara asupra lui, doar până în pustie… Dar Hristos le-a ars pe culmea suferinţei de la Golgota, le-a spălat din inima înnoită, pentru a-l primi să domnească, dimpreună cu toată învăţătura şi înfăptuirea lui…” Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat şi durerile noastre le -a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor…” (Îs. Cap. 53) Păstorul Dumnezeiesc nu e ca ţapul care bascula dejecţiile satanei la groapa de gunoi-satan care îşi lua întărituri demonice, se întorceau în “casa golită, sfinţita, curăţată şi… “Duhul necurat, când a ieșit dintr-un om, umbla prin locuri fără apă, căutând odihnă și n-o găsește. Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.’ Și, când vine în ea, o găsește goală, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo și starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai așa se va întâmpla și cu acest neam viclean…” (Matei 12:43-45 VDC) De aceea, acest neam se crede mai deştept decât Atotcunoaşterea lui Dumnezeu şi aduce asupra lumii tot felul de crize, lipsuri, imoralităţi, dezmăţuri, tulburări, zvonuri, războaie, manipulări, cataclisme şi… pentru a întrona supremaţia omului “nou”, creat (prin transumanism) după chipul şi asemănarea lui satan cel globaliu…
• “Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi. Dar, … Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?” (2 Petru 3/5-12) Fiindcă omenirea nu mai are nevoie de Adevăratul Creator, se ” descurcă” fără Focul Mistuitor (Evrei 12/29) al Bunătăţii, Iubirii (Ioan 3/16) şi Dragostei lui Dumnezeu (1 Cor. cap. 13), aducând focul potopitor, pentru că tot pământul să i-a foc; Toate minţile înfierbântate sunt mai periculoase decât incendiile de pădure; Toate spiritele încinse, toate răutăţile, invidiile, răzbunările şi celelalte demonii ale oamenilor neânnoiţi, le adună satan, le înflăcărează şi le aruncă peste lumea pe care –balaurul roş (komunist), a cerut s-o cearnă ca pe grâu (Luca 22/31-32) Ca să nu fim răsplătiţi (precum globalistul Faraon) şi cu alte molimi sau urgii apocaliptice, să stingem nelegiuirile înflăcărate cu pocăinţa Cristică şi naşterea din nou din Sămânţa Bibliei, din Sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11); Orice gest, faptă sau vorbă să izvorască din Fântâna Duhovnicească a gurii înnoite, căci… “Tot aşa şi limba, este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n’o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântam pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaş gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaş vină a izvorului ţişneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.” (Iac.3/5-12) Dacă nu ne întoarcem la Izvorul cu Apa vieţii (Ioan, cap 7) –scrum, deşertăciune şi goană după vânt devenim… De aceea-astazi, (Evrei, cap. 3 ai 4) cât se mai poate, faceţi-vă Una cu Duhul Sfânt şi cu învăţătura Lui, ca să fiţi găsiţi în El- în Sfânta sfintelor, nu scufundaţi în ea (1 Ioan 2/15-17) căci “Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino! Şi cine aude, să zică: Vino! Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” (Ap. 22/16-17)
• “Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu…” (Mica 6/6-16) Pentru întâmpinarea (RE) Venirii Lui să-I dăm inimile circumcise (Col. 2/11-12) şi trupurile-ca o jertfă vie (Rom.12/1-2), cum a făcut şi Avram cu singurul său fiu…) Gen. cap.22)! Şi, să nu uităm că noi, TOŢI, l-am respins, scuipat, batjocorit, răstignit şi îngropat; Prin SÂNGERAREA lui a suplinit munţi de jertfe nevinovate şi arderi de tot, eliberându-ne de mers pe coate, de pomeni, datini, ritualuri, picturi, moaşte iconate şi de alte toxine preoţeşti-demonice! De aceea Tatăl ne-a spus “… de el să ascultaţi…” (Mat.17/5) Nu mai ascultaţi de marxişti, darvinişti, putinişti sau de alţi globalişti! Astfel de “profesori” umplu inimile care nu se nasc din nou (Rom. cap.6) cu răutăţi, urâţenii, ritualuri, CIP-uiri, hoţii, preacurvii, beţii ori cu alte dejecţii ale Inteligenţei Luciferice (Marcu 7/14-23); Pentru a nu prigoni, respinge-răstigni şi Învăţătura, Gândirea, Voia, Înfăptuirea Lui, să ne întoarcem şi să ne lipim de Duhul Sfânt, pentru a rămâne Una cu el, cu gândirea, cu şefia, cu rodirea lui… ca să fim găsiţi în Hristos, neavând o plinătate, o neprihănire luciferică în noi ci, “aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.” (Fil/3/9); Să-I dăm Lui întâietate, suveranitate, deplinătate în totalitate, căci nu este în tot cosmosul altcineva mai bun, corect, darnic, punctual, vrednic, măreţ, sfânt, înţelept, darnic, priceput, purificator şi… dragostos (1 Cor. cap. 13) Să nu ne mai jucăm de-a pocăinţa, precum fiul rătăcitor ci, să învăţăm din lecţia fiului RISIPITOR (Luca 15/10-32):” Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte…Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi -i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi s’a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l -a văzut şi i s’a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l -a sărutat mult. Fiul i -a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. Dar tatăl a zis robilor săi: Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi -l cu ea; puneţi -i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi -l. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s’a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. A chemat pe unul din robi şi a început să -l întrebe ce este… El s’a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l -a rugat să intre. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău, care ţi -a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat., Fiule, i -a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.”
• “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care…” (Îs.64/6-7) să-l primească pe Dumnezeu cel neiconat, dar întrupat în Cuvânt, în Învăţătura Biblică, din care se hrăneşte … Orice om adamic seamănă, vorbeşte, făptuieşte, ca un cimpanzeu, care scoate din inima spurcată de Satan (Marcu 7/14-23) numai dejecţii de zeu, fiindcă nimic bun nu locuieşte în omul vechi (Rom. 7/18)! De aceea împrieteniţi-vă cu Adevăratul Dumnezeu (2 Cor.5/17-21), prin pocăinţă şi prin înnoirea din Sămânţa, din Sângele Lui (Ioan 1/13! “Ce -i drept, toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Fil.2/21), până se nasc din nou din sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11), ca să nu mai semene cu Marxi -leni-darviniştii globalii! Unicul Prieten al TUTUROR păcătoşilor coboară (precum după Iona, cap.1-4) până în străfundurile nelegiuirilor, ca să-l salveze şi pe Acela care strigă după Ajutor, chiar dacă este doctor în fărădelegi, aşa cum şi Poporul Evreu a strigat şi a fost scos din cuptorul robiei, încins cu păcătuiri faraonic de idolatre (Ex.2/22-25); Oamenii nenăscuţi din nou când (ajung la greu), după ce se folosesc de prietenul lor, îl aruncă în gura şacalului, dar “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca …” (Ioan 3/16) Nu pierdem nimic dacă noi, TOŢI, credem că “nu suntem din lume” (Ioan 17/16), chiar dacă trăim în această lume, dar câştigam Totul totului TOT, crezând că,” viaţa noastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col.3/3), ca să rămânem Una cu Sfânta Sfintelor, unde să ne comportăm, (chiar în această lume) precum Isus printre noi (1 Ioan 2/6); El a venit ca să nu mai aşteptăm iertarea în curtea cortului, în soare sau în vânt- cu aur, argint, lumânări, sau cu bani, ori cu pomeni iconate, cum ne mint preoţii ci, prin circumcizia inimii, făcută de Marele Preot-ca să intrăm în Sfânta Cunoaştere din Cuvânt, prin pocăinţă şi credinţa Cristică-Biblică… Să credem că Acela care este în noi (1 Ioan 4/4), este mai mare, mai tare şi mai sfânt decât orice poftă, ispită, fărădelege şi mai biruitor decât Satan, dacă mustim cu plinătatea Duhovnicească şi Învăţătura Domnească… Să credem că în Sfânta sfintelor nu au acces cei care se cred circumcişi pe dinafară, căci acolo pătrund prin Uşa Isuss (Ioan, cap. 10), pe calea îngustă (Luca.13/24) cei necocoşaţi cu povara senzualităţii sau…” Astfel dar, … fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile cari v’au fost date şi sporind în ea cu mulţămiri către Dumnezeu… Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L -a înviat din morţi. Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământeasca netăiată împrejur, Dumnezeu v’a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne -a iertat toate greşalele. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l -a nimicit, pironindu -l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col.2/6-15)
• ” Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpâneşti.” (Gen. 4/7)… Dar să nu-l stăpâneşti de unul singur, “căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15/5); Totdeauna, când duşmanul cosmic ne trimite o paftă sau o ispită, ca să zămislească în inima nenăscută din nou (Iac.1/13-18), să-l dăm pe mâna Biruitorului! Să ne bizuim pe triumful lui Hristos (1 Ioan 2/1-2), cel prigonit de noi, dar care-în locul Său- ni l-a trimis pe luptătorul şi Apărătorul Duh Sfânt, ca să ne deslipim de senzualitatea gunoierului Satan şi să ne lipim de El, (nu de ea- 1 Ioan 2/15-17) ca să devenim Una cu Gândirea, Priceperea, Învăţătura, Înfăptuirea, Domnia, Rodirea (Gal.5/21-23), cu Voia lui, nu a noastră; De fiecare dată să apelăm la Atotputernicia Lui; Să-l credem pe Cuvânt că este mai mare, mai autoritar, mai priceput şi mai tare decât oricine şi vrea ca nimeni să nu lupte ca un orfan! “Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi… Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.” (Ioan 14/18-26)… Dacă ţinem minte tot ce ne învaţă şi dacă rămânem una cu El şi cu toate ale Sale, vom fi (re) găsiţi în El, având nu o credinţă, dragoste, iertare, pocăinţă, evlavie şi… o religie de “prestigiu”, deci nu având… “o neprihănire a mea, pe care mi -o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să -L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să -l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar … alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari suntem desăvârşiţi; şi dacă ….” (Fil. 3/9-15)… “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au duş: iată că toate lucrurile s’au făcut noi. “(2 Cor. 5/17)
• “Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Ps.116/12) …“Ce faci tu aici, Ilie?” (1 Imp.19/9)… Marie, Vasile, Costele, Ursula, Ionel, Putin(el)… căci este scrisă această întrebare de mii de ani, pentru fiecare dintre noi, ca să nu spună nimeni că nu a ştiut să-i răspundă!” Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inimă înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.” (Ps.34) Degeaba ne ascundem după deget, precum părinţii noştri zdrenţuiţi de nimicitor, îmbrăcaţi cu frunze şi scuze, furişaţi printre pomiii din grădina Eden! Nimeni nu poate scăpa de ochii care sunt ca para focului; Căci orice ghenunchi se va îndoi şi fiecare va da socoteală (Rom.10/11-12) dacă nu citeşte, nu-i răspunde acestei Scrisori Dumnezeieşti-Cartea cărţilor şi, dacă nu se întoarce de la satan, pentru a se împrieteni cu Suveranul Creator şi Răscumpărător -prin pocăinţa şi prin naşterea din nou, din Sămânţa nemuritoare a lui Dumnezeu (Luca 8/11); Prietenul TUTUROR păcătoşilor ne tot îndeamnă, să ne împrietenim, nu cu demolatorul gunoier ci, cu adevăratul Proprietar al omului şi cosmosului… Înainte de a ne umple ei cu învăţături mortale, cipuite şi vaccinuri (ne) muritoare, împrieteniţi-vă,” ÎMPĂCAŢI-VĂ CU DUMNEZEU” (2 Cor.5/18-21)… Să învăţăm din Pilda fiului risipitor şi rătăcitor (Luca 15/11-32)… Decât să arzi după dorul plăcerilor de o clipă ale păcatului şi să rămâi pârpolit toată veşnicia în gheenă, mult mai bine este, să nu te faci Una cu ea (1 Ioan 2/15-17), ci cu Duhul Sfânt, trimis ca să nu luptăm ca nişte orfani (Ioan 14/18)! El, faţă de noi toţi(1 Cor.1/25),(nu ea) este cel mai mare, bun, util, frumos, sănătos, corect, adevărat, punctual, veşnic, sfânt şi pacifist! De aceea merită să rămânem una cu El şi cu morala, învăţătura, voia, gândirea, simţirea, rodirea, şefia, planificarea, conduita şi înfăptuirea lui, pentru a-i da prioritate şi suveranitate totdeauna, în toate, în totalitate, oriunde şi oricând; Dacă nu iubim învăţătura, jertfa, părinţii, conduita, modestia, slujirea, corectitudinea, smerenia, duşmanii (Mat.5/44-48), evlavia Lui şi Biblicizarea- Îndumnezeirea, degeaba spunem că îl respectăm, apreciem, lăudăm şi-l iubim pe El; Dacă nu rămânem în El (Fil.3/8-15) una cu El, pentru ca tot ce făptuim să facem numai împreună cu Duhul lui Dumnezeu (Ioan, cap. 15), CĂPETENIE, prin Isus şi pentru El, nu pentru… fiul rătăcitor care locuieşte în orice inimă împietrită, neânnoită şi deznădăjduit de rea (Ier.17/9)… suntem nişte nimicuri (1 Sam. 12/21 şi 1 Cor. cap.13)” Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care -l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu -L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem dela El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.” (1 Ioan 4/20-21)
• …” dar tu M’ai chinuit cu păcatele tale şi M’ai obosit cu nelegiuirile tale.” (Îs. 43/24 b) Şi, după ce, noi, TOŢI, încă din coapsele părinţilor i-am întors fundul adevăratului Proprietar şi ne-am făcut una cu tatăl minciunii (Ioan 8/44), tot nu simţim nevoia naşterii din nou? De aceea l-am prigonit şi răstignit şi, dacă am putea, l-am extermina şi pe Duhul lui Dumnezeu! Dar stă scris: “Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării…” (Ef.4/30) “Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care -l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Cor.5/10) De ce – după 40 de ani nu ne-am săturat de idolatrii prin pustia komunismului şi ne învârtim în jurul cozii globaliste încă 40 de ani prin ghetoul Anticristului? De ce nu vrem să ne împăcăm cu Acela care este Alfa şi Omega? De ce nu ne înnoim din Sângele, din Sămânţa lui Dumnezeu, nu din sânge (Ioan 1//13) de cimpanzeu! Să ne mai întrebăm…, Ce să fac cu poporul acesta” (Ex. 17/4 b)?…” Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” (Ier.4/22) Acum recoltăm ce am semănat! “Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera şi nuiaua nelegiuirii lui este gata”. (Prov.22/8) DECI, “Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor! Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am şi blestemat, pentrucă n’aveţi pe inimă porunca Mea. Iată, vă voi nimici sămânţa şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe cari le jertfiţi şi veţi fi luaţi împreună cu ele. Veţi şti atunci că Eu…” (Mal.2/1-4) Dacă mai căutaţi câştiguri mârşave, idolatre, iconate, numai prin cenuşarele gheenei veţi veşnici! Totuşi, pe Mine” Căutaţi-Mă şi veţi trăi!” (Amos 5/4 b) Dar „căutaţi-mă cu toată inima (Mat. 7/7);” Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă…” (Osea 4/6) şi… “Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns…” (Rom.1/18-32)
• … pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău… “(Amos 4/12)…” Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi -i că robia lui s’a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” (Îs. 40/2)… Dacă insemnul exterior cu sânge de animal muritor de pe uşile evreilor din Egipt i-a “ispăşit” de Nimicitor (Ex. Cap. 12), cu mult mai apăraţi de urgii APOCALIPTICE, (dacă rămânem adăpostiți în Hristos), suntem toţi care primim pecetea Sângelui (Duhului Sfânt) Cristic, izvorât la Golgota pentru cei care-L cred, adică îl cunosc (Ioan 16/3), îl primesc, dimpreună cu priceperea, gândirea, rânduiala, voia, răstignirea, dar şi cu învierea Sa (Rom. cap.6); Prin pocăită, credinţă şi naştere din nou, (nu din sânge de cimpanzeu ci…) din Seva Cuvântului- Învăţăturii lui Dumnezeu (Ioan 1/13), să ne conectăm, gratis, la transfuzia cu Sângele iertător, purificator, hrănitor (Ioan, cap.6 si 7), plin cu globulele învăţăturii, smereniei, dragostei, evlaviei, slujirii şi înfăptuirii Lui; Nu pierdem nimic dacă-i întoarcem spatele lui Satan, (care are zilele numerate-Ap. cap. 20), dar câştigăm Totul Totului TOT, dacă ne întoarcem la Acela care este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, ca să ne lipim de Duhul Sfânt, pentru a rămâne una cu Domnia, cu Rodirea, cu Priceperea şi Viaţa lui; Lui să-i dăm întâietate în tot ce făptuim, findcă face totul Dumnezeieşte, căci fără şefia (conducerea) lui suntem falimentari! Şi dacă după Lege aproape totul este curăţit, sfinţit şi stropit pe dinafară cu sânge muritor, cu mult mai desăvârşit va fi, în curând, tot cosmosul şi omul înnoit pe dinăuntru cu mireasma Sângelui Sau (2 Cor. 2/14-17), Sânge care a suplinit munţi de jertfe şi arderi de tot! Cât mai este Har pentru TOŢI, ia învăţătură omule întrupat din păcat şi zămislit în nelegiuire (Ps.51) şi, până nu te umflă ei cu goliciunile şi CIP-uirile lor, umple-te cu Plinătatea salvatoare a lui Dumnezeu, căci… “Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna. Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului şi tu erai atunci ca unul din ei! Nu trebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării! Nici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui şi nu trebuiai să pui mâna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui! Nu trebuiai să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui şi nici nu trebuiai să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui! Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. Căci…” (Obadia 1/10-21)
• “… acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gând.” (Gen.11/6 b) După modelul potopistilor din vremea lui Noe şi globaliştii de azi, nu doar că se “descurcă” fără Creator (Psalmul 2) dar, împreună cu sclavii satanei (nenăscuţi din nou din Sămânţa lui Dumnezeu-Luca 8/11) şi-au pus în gând să se războiască şi cu Dumnezeu, căci ei îl au ca tată pe diavolul cimpanzeu (Ioan 8/44); Ei, altoiesc omul “nou”, pe trunchiul robotic al Inteligenţei Luciferice, ca să nu mai fie Creatorul cu standarde morale; Astfel să-i manipuleze, teleghideze, teleporteze pe toţi cum vor, după chipul, asemănarea, gândirea şi interesul Anticristului, Fiarelor făcătoare de minuni iconate (Ap. 13) şi… De aceea, cât se mai poate, (Prov.1/28-33), după ce, noi, TOŢI, încă din coapsele primilor părinţi, l-am prigonit şi răstignit pe Hristos, măcar să nu-i mai refuzăm Învăţătura, Rânduiala, Voia, Gândirea! Şi nici pe Duhul Sfânt să nu-l mai întristăm (Ef.4/30) ci, să-l căutăm, să-l cerem cu ardoare (Mat.7/7), ca să ne umple cu Plinătatea Dumnezeiască, nu cum vor ei, să ne umple cu vaccinarea învăţăturii transhumani– demonească! Să ne deslipim de gunoierul cosmic (Mat.16/24-28) şi, să ne întoarcem, să ne cerem iertare, să ne împrietenim, să ne împreunăm, să fuzionăm cu Duhul Adevărului (Luca 16/13); Deci, să devenim Una (nu cu ea, 1 Ioan 2/15-17) ci cu Acela care este cel mai mare, mai darnic, mai corect, punctual şi veşnic Sfânt(Rom.6/1-14); Tot ce făptuim, să facem numai prin Isus (Ioan 15/5) şi dimpreună cu Duhul Sfânt –Căpetenie, căci nimic bun nu locuieşte în omul neânnoit (Rom. cap.7); Să rămânem în El, conlucrând, căci este singurul din univers care face totul foarte bine, pe veci, pentru a fi găsiţi în El (Fil.3/9-15)! Fiindcă…” Afară sunt cinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Ap. 22/15)… Să credem că ei, dacă nu se pocăiesc, devin una cu satan în gheenă, căci”…diavolul, care -i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Apoi … morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Ap. 20/9-15)