” Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu” (Ezech.22/30-31) El ne tot caută şi raspunul Biblic al fiecăruia ar trebui să fie:” Iată-mă”… din Ps. 40, Îs. Cap.6. Evrei cap 10; Dar, după ce omului i s-a dat stăpânire peste zestrea Creatorului (Gen. cap.1) i-a întors fundul şi s-a făcut una cu Nimicitorul! De aceea, oricine nu se pocăieşte, acceptă de bună voie, să rămână sclavul Gunoierului cosmic! Acesta, o dată primit în inima nenăscută din nou (din Sămânţa lui Dumnezeu- 1 Petru 1/23) o transformă într-o hazna în care-şi basculează toate dejecțiile-invățăturile lumii (Marcu 7/14-23) Şi totuşi,” Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi…” (Ap.3/20-22) Să învăţăm de la” Părintele” Avram, care l-a urcat pe singurul fiu pe altarul credinţei– pentru jertfire” pe muntele unde Domnul v-a purta de grijă „(Gen. cap.22), ca să urmăm şi noi căutarea, slujirea, Credinţa Cristică şi dedicarea Duhului Sfânt, trimis ca să ne ajute, pentru a nu mai lupta ca nişte orfani (Ioan 14/18)! El care ne dă totul, să-i aducem ca jertfă mulţumiri (Ps.50), dar şi fiinţele noastre, ca să iradiem (dimpreună cu Duhul Sfânt-Capetenie) Mireasma (2Cor.2/14-17) Gândirii-învățăturii Lui; Deci- să ne dăruim sinele demonizat de Nimicitor-drept ardere de tot şi… „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12/1-2)Unirea cu Hristos…6. Nasterea din nou…UNITATEA BIBLIEI… AUTENTICITATEA CUVINTULUI LUI DUMNEZEU… DOVEZILE CLASICE PENTRU EXISTENTA LUI DUMNEZEU …SFÂNTA TRIUNITATE … Trinitate)ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU… 1. Scoala lui Dumnezeu cu Israel 3. Pregatirea Neamurilor 5. Crucea, ca simbol si interpretare in Noul Testament…

Poporule, de mii de ani te chinui să devii un „Nod Gordian”, dar tot dezbinat rămâi, pentru că nu te UNEŞTI cu Unirea Dumnezeiască, întrupată în Prietenul tuturor Păcătoşilor… Naşte-te din nou din Nepieritoarea Sămânţă a Gândirii şi Învăţăturii Duhovniceşti, în care nu este nici urmă de trădare, dezbinare, laşitate, manipulare, hoţie, viclenie, preacurvie, fesenie/globalie, ca să dăinui o veşnicie precum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care sunt UNA 

Iată-mă – trimite-mă; (Desi multi se ”descurca ” fara Creator si nici nu vor sa auda de El )… Dumnezeu este în căutarea unui om; „Doar lasă-mă să încerc”, imploră tânărul îngrijitor – iar vioara lui face pe toți să plângă; Martinism; La toți le e frică de MAFIA „SFÂNTĂ” – Ioan 7; Suferințele lui Richard Wurmbrand în temnițele regimului comunist, confirmate de Tribunalul Hunedoara; Richard Wurmbrand – Marx si Satan; (C.S. Lewis)CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar,  medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin; Klaus Schwab face parte din Frăția Saturnienilor, similară francmasoneriei; Fiara Dezlegată: ONU – Al Șaptelea Cap, Gata de Confruntare cu Biserica- Lecturare Studiu Ap. 10-11; Domnul va purta de grijă; Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (l- III), Ezechiel 22.30, Isaia 58.6-12; Apropiați ai presedintelui SUA: Papa Leon este anti Trump și „o marionetă marxistă”; Care este chipul fiarei? Paul.E. Billheimer – Invingatori prin cruce; C.S. Lewis Scriitorul surprins de bucurie (Seria: Iata-ma, trimite-ma!); IATA-MA, VIN SA FAC VOIA TA DUMNEZEULE !Papa Leon al XIV-lea cere eliberarea jurnaliştilor încarceraţi – ”Una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne scoată din «Turnul Babel» în care ne aflăm uneori”; De ce a fost ales Robert Prevost – acum Papa Leon al XIV-lea – în conclav; Biblia ne spune că Antihristul este Papa de la Roma, de circa 2.000 de ani; (Pentru ca Hristos este Lumina lumii-Matrita Creatoare este nelipsita din propriile creaturi…) Oamenii şi toate ființele vii emit o strălucire stranie, care se stinge la moarte – spun specialiştii; (Dupa modelul lui Lucifer care,printre altele,a iradiat si a Modificat Organismul Uman …. „Inteligența Artificială” ar putea ucide oamenii și ar putea face ca omenirea să dispară – avertizează specialiştii; Inteligența Artificială ar putea fi… Satana? O postare şocantă de pe un forum de jocuri video; Lipirea de Dumnezeu – A.W. Tozer;  Atacul New Age asupra Bisericii – Prima parte; Paul.E. Billheimer – Invingatori prin cruce- Audio Dan Bercian; Richard Wurmbrand – 100 de meditaţii din închisoare;Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei…

Nobelul pentru fizică 2024: Inteligența Artificială poate distruge omenirea; Mafia a cotropit varfurile Justitiei; Procurorul ANGELA CIUREA, fost procuror adjunct al DIICOT: „Mi s-a cerut sa nu anchetez anumite persoane in dosarele Nuclearelectrica, Alro Slatina, Hayssam”; Noile arme de distrugere a statelor; Privatizarea In România, Un Jaf National – Devalizare Si Esec; „Vaccinul ucigaș” împotriva Covidului. Oamenii mor în toată lumea. Este o acțiune criminală. Cerem anularea sa imediată! Introducere; Mesajul lui Charlie Chaplin către întreaga omenire. „Voi, poporul, aveți puterea de a crea fericire ”; Închisoarea umanității – Confinarea gândirii liniare tridimensionale; Apocalipsa economică europeană care se apropie; Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: de ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să o oprească?Joc de putere- Viitorul alimentelor; Va fi 2025 anul în care miliardarii, bandiții și orbii vor conduce Pământul? Inamicul din interior; Specia noastră este modificată genetic. Suntem martorii marșului umanității spre dispariție? „Virusurile sunt prietenii noștri, nu dușmanii noștri”; Război, terorism și criza economică globală. Nouăzeci și nouă de concepte interconectate; Campaniile de injectare în masă a ARNm alimentează probabil colapsul fertilității globale. Un nou studiu; Gaura memoriei: Farsa botului rusesc- O operațiune legată de CIA; American Pravda: McCarthyismul, Partea I – Omul- Donald Trump și umbra macartismului; Teoriile conspirației de la JFK până la 11 septembrie; China își intensifică jocul în cursa globală a inteligenței artificiale; Imperiul Haosului, Reîncărcat; Înăbușirea disidenței, câte un editor pe rând; Șoșoacă dă foc scenei politice: cine vrea să preia puterea în România și cine dă ordinele; Un roman despre holocaustul evreilor din judeţul Sălaj; Despre dragoste şi alţi demoni în vremea comunismului;Amintiri din temniţele comuniste – Alexandru Paleologu; Amintiri din temniţele comuniste – MONICA LOVINESCU DESPRE ASASINAREA ÎN ÎNCHISOARE A MAMEI EI, ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU; Putin se crede alesul Domnului-Ca si Stalin si… Ultima șansă a Occidentului; Lucian Ciuchiță: România, distrusă pas cu pas: Sărăcia ca proiect de țară; Mark Galeotti, O scurtă istorie a Rusiei- De la cneazul Rurik la Vladimir Putin; Noile coduri penale concepute cu amatorism de clica lui Predoiu, vor afecta practic siguranta nationala! Tabloul clinic al Justitiei din Romania transmis de „Lumea Justitiei” catre Bruxelles, in atentia comisiei care se ocupa cu Mecanismului de Cooperare si Verificare; Minciuna din spatele detectorului de minciuni; Teoria psiho-morala de factură psihanalitică a infractorului – Sigmund Freud; Criminalii din agricultură care folosesc erbicide cancerigene șantajează lumea cu o foamete fără precedent; Mușamalizarea evidentă de la Monsanto: Roundup – glifosat și cancerul; Cabala globalistă intenționează să creeze un guvern mondial unic, și ce instrument de control este mai bun decât acela ca toată lumea să fie complet dependentă de stat pentru a-și procura hrana? Sinistra agendă Rockefeller a sistemului alimentar – ei l-au creat și acum tot ei vor să-l distrugă și să-l înlocuiască cu ceva și mai rău; Cum faci un popor să te urmeze? Răspunsul l-a dat Herman Goering acum 76 de ani; Dacă reușești să instaurezi frica, oamenii nu se mai gândesc nici la legislație, nici la drepturi, ci doar la cum să-și salveze pielea; Prof. Florian Colceag: Mi s-a petrecut odată sa cunosc un asasin economic autentic și experimentat; Confesiunile unui asasin economic; Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni;Privatizarea postcomunistă: devalizare şi eşec. Cum s-a transformat procesul într-un jaf nesfârşit şi sistematic; Jaf şi haos la privatizarea Distribuţiei Electrice a României; Dezastru în raportul privatizărilor din România. Jumătate din companii au dispărut- Jaf total din proprietățile statului român. Societăți privatizate și rase de pe fața pământului; (NU UITATI SA LE SPUNETI URMASILOR,URMASILOR…) jaful secolului – Privatizarea S.N.P. PETROM,DE Col. (r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea; (PARINTELE TUTUROR BELELELOR din Romania se confeseaza…) Ion Iliescu: Privatizarea in Romania a fost un esec, ca si in Rusia; 35 de ani de capitalism: Doar 22,3% din privatizări s-au dovedit de succes. Iar jumătate din companiile unde statul mai are acțiuni sunt în insolvență; Noul JAF care se pregătește: privatizarea pădurilor – Mafia lemnului lasă România fără resurse; Kovesi: 1,4 milioane de dosare penale din care doar 7,7% finalizate cu rechizitorii!!! Procurorul militar Dan Voinea care a musamalizat „Dosarele Revolutiei” a fost rasplatit cu o pensie de 185 milioane lei plus un post de colaborator in cabinetul Boc!!!! (Dupa ce a lovit in plin pensionarii…) Lagarde spune că Europa nu mai poate susține cheltuielile sociale. „Trebuie să ne adaptăm repede la schimbările geopolitice”; Transumanismul s-a mutat in Asia: Japonia permite oamenilor de știință să realizeze hibrizi om-animal; Astfel putem vorbi deja despre “cyborg”, adică noua tehnologie care ne propune schimbarea fundamentală a vieții prin combinarea unor părți anorganice (membre bionice) cu părți organice;

Hibrid între maimuță și porc, creat în China. Cât a supravieţuit? Un spital de aproape 10 milioane de euro stă închis de doi ani, la Pitești, din cauza unui litigiu și a unei anchete DNA; (De rasul curcii indopata cu spagi…) Ce s-a întâmplat cu chirurgul care a refuzat să îl opereze pe adolescentul din Tg. Jiu, care a murit în drum spre alt spital; Cyborg – ficțiune sau realitate?  George Simion, val de atacuri și amenințări la adresa G4Media. Poziția redacției: Nu ne lăsăm intimidați, continuăm să apărăm valorile democratice; În viitor, vom fi conduşi de Inteligenţa Artificială, într-un guvern unic mondial. Vom putea avea încredere în calculatoare? Chiar există această armă terifiantă – „tunul cu infrasunete” – care ar putea ucide totul pe o rază de 10 km!? Generalul român în rezervă Emil Strainu crede că da… Fost director Google avertizează: cercetătorii pot crea din Inteligenţa Artificială un „zeu al răului”!Visul transumaniștilor: Îmbinarea celulelor creierului uman cu inteligența artificială; Visul transumaniștilor: Îmbinarea celulelor creierului uman cu inteligența artificială; Inteligența organoidă (OI): noua frontieră în biocomputerizare și inteligența într-un vas de amestec; Inteligenţa Organoidă (OI) – “noua frontieră”, pentru a merge mai departe decât ChatGPT. Computere cu creier uman; ,,NEXUS’’, de Yuval Noah Harari: previziuni despre Era IA. O recenzie după o lectură completă și aprofundată; (Dupa ce si-au vazut sacii in teleguta…) Un primar din Germania vrea să scape de românii care lucrează cinci ore pe lună și primesc 2.700 de euro: „Trebuie să părăsească țara”… Când omul se joacă de-a Dumnezeu – iată 7 animale hibride despre care nu credeai că există!Detoxifierea corpului prin metode naturale; Fitoterapia hiperglicemiilor; Sănătate prin post şi fitoterapie; Detoxifierea prin post; Postul intermitent (intermittent fasting) | Beneficii, riscuri si rezultate; Ultima modă în medicină – Postul de sănătate; Minte limpede până la adânci bătrâneți; Umeri dureroși; Alimentele ultraprocesate: Cât de dăunătoare sunt pentru sănătatea ta? Alimentele ultraprocesate, groparii sănătății; Uleiurile esentiale – preparare si folosire- Cum sa diluezi uleiurile esentiale – un ghid esential; Cum se obțin uleiurile esențiale? Preparare – Tincturi, esente, unguente si alifii, vinuri si siropuri medicinale; Uleiurile esentiale – preparare si folosire-Cum sa diluezi uleiurile esentiale – un ghid esential;Tincturi din plante medicinale – principii active concentrate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată-mă – trimite-mă; (Desi multi se ”descurca ” fara Creator si nici nu vor sa auda de El )… Dumnezeu este în căutarea unui om; „Doar lasă-mă să încerc”, imploră tânărul îngrijitor – iar vioara lui face pe toți să plângă; Martinism; La toți le e frică de MAFIA „SFÂNTĂ” – Ioan 7; Suferințele lui Richard Wurmbrand în temnițele regimului comunist, confirmate de Tribunalul Hunedoara; Richard Wurmbrand – Marx si Satan; (C.S. Lewis)CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar,  medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin; Klaus Schwab face parte din Frăția Saturnienilor, similară francmasoneriei; Fiara Dezlegată: ONU – Al Șaptelea Cap, Gata de Confruntare cu Biserica- Lecturare Studiu Ap. 10-11; Domnul va purta de grijă; Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (l- III), Ezechiel 22.30, Isaia 58.6-12; Apropiați ai presedintelui SUA: Papa Leon este anti Trump și „o marionetă marxistă”; Care este chipul fiarei? Paul.E. Billheimer – Invingatori prin cruce; C.S. Lewis Scriitorul surprins de bucurie (Seria: Iata-ma, trimite-ma!); IATA-MA, VIN SA FAC VOIA TA DUMNEZEULE ! Papa Leon al XIV-lea cere eliberarea jurnaliştilor încarceraţi – ”Una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne scoată din «Turnul Babel» în care ne aflăm uneori”; De ce a fost ales Robert Prevost – acum Papa Leon al XIV-lea – în conclav; Biblia ne spune că Antihristul este Papa de la Roma, de circa 2.000 de ani; (Pentru ca Hristos este Lumina lumii-Matrita Creatoare este nelipsita din propriile creaturi…) Oamenii şi toate ființele vii emit o strălucire stranie, care se stinge la moarte – spun specialiştii; (Dupa modelul lui Lucifer care,printre altele,a iradiat si a Modificat Organismul Uman …. „Inteligența Artificială” ar putea ucide oamenii și ar putea face ca omenirea să dispară – avertizează specialiştii; Inteligența Artificială ar putea fi… Satana? O postare şocantă de pe un forum de jocuri video; Lipirea de Dumnezeu – A.W. Tozer;  Atacul New Age asupra Bisericii – Prima parte; Paul.E. Billheimer – Invingatori prin cruce- Audio Dan Bercian; Richard Wurmbrand – 100 de meditaţii din închisoare;Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei

 

 

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei

 

https://andrerox.wordpress.com/2012/03/09/apocalipsa-13-lupta-pentru-inchinare-a-doua-fiara-icoana-fiarei-si-semnul-fiarei/

 

 

 

Richard Wurmbrand – 100 de meditaţii din închisoare

(Un prieten mi-a trimis o informaţie. Eu cred că merită să fie luată în considerare. Este vorba despe “Anul Wurmbrand”-

El spune: “Ma refer aici la declararea Anului 2009 drept Anul Wurmbrand! dat fiind faptul ca se comemoreaza centenarul nasterii fr.Richard. Personal cred ca e o sansa unica de a readuce inaintea opiniei publice persoana si lucrarea dansului, recuperandu-l cumva pentru generatia actuala. Printre initiative este in curs de pregatire lansarea sitului www.richard-wurmbrand.ro eveniment preconizat sa aibe loc la 1 ianuarie.

Mai multe despre aceasta initiativa gasesti aici

http://www.mersulvremurilor.ro/cetate/anul-2009-anul-wurmbrand/ si aici:
http://www.libertatereligioasa.ro/eveniment/anul-2009-anul-wurmbrand/ “

Adaug această informaţia sperând că vă este de folos.)

De departe cel mai citit scriitor creştin român, Richard Wurmbrand ne-a lăsat perle de înţelepciune pe care nu cred că avem voie să le ignorăm, şi o înţelegere a realităţii creştine surprizătoare pentru mulţi, derutantă pentru unii mai închistaţi, explozivă şi acaparatoare ca o petardă (sau ca o poezie  )

De aceea îmi iau permisiunea să vă prezint pe rând cele 100 de meditaţii din închisoare (a petrecut 14 ani în închisorile comuniste) care m-au sedus şi mi-au deschis largi orizonturi de înţelegere la începuturile avântării credinţei mele.

Nume compuse ale lui Dumnezeu

“Tao – (Dumnezeu, la chinezi) numit astfel nu este adevăratul Tao”, a spus Lao Tsî şi afirmaţia lui conţine adevăr.
Posibilitatea de a da nume oricărui lucru sau persoane, inclusiv lui Dumnezeu, este circumscrisă de limitarea limbajului. Înainte de toate, un limbaj dat are un anumit număr de litere sau caracteristici la dispoiţia lui pentru formarea cuvintelor.
Să presupunem, de exemplu, că lui Dumnezeu I se atribuie un nume ce are nevoie, pentru a fi exprimat de englezescul «w», de spaniolul «ñ», sau germanul «ö». Un astfel de nume nu ar fi fost accesibil evreilor, căci limba lor nu conţinea nici unul dintre aceste sunete şi nici literele corespunyătoare.
Pentru acelaşi motiv, numele ebraic al lui Isus – Ieşua – nu poate fi transpus cu acurateţe în engleză.
În al doilea rând, posibilitatea de a da nume depinde de substantivele, verbele, adjectivele şi aşa mai departe, ale unei limbi. Astfel, în sanscrită, apare cuvântul nămăn de la care a derivat grecescul anoma şi românescul nume. Numele lui Dumnezeu este, astfel, suma totală a cuvintelor, prin care se poate exprima caracterul Său.
Deci, atunci când te rogi, aşa cum a recomandat Isus în rugăciunea Sa, Sfinţească-se Numele Tău, îi recunoşti limitările. Priveşte, deci, la realitatea pentru care nu există nume în limba noastră, la persoana reală dincolo de orice nume, în orice limbă.
Pentru că nici un nume nu este complet sau atotcuprinzător, în Scriptură sunt mai multe nume pentru Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu era numit în ebraică Mielul sau Leul din Iudeea. Dar când le-a fost prezentat eschimoşilor, aceste nume erau lipsite de sens, căci ei nu cunoşteau astfel de animale. Trebuia sa fie găsite alte nume.
Trebuie sa fii prudent pentru a nu confunda alte nume cu identificarea. Dumnezeu are multe denumiri pentru că fiecare nume al Său este doar o aproximare.
Chiar cuvântul “nume” are un dublu sens în ebraică. Cuvântul corespunzător este “Şem”. Şem este unul dintre fiii lui Noe şi strămoşul rasei semitice. În Scriptură, numele său este folosit pentru semiţi, după cum din Iafet descinde rasa indo-germană. (Geneza 9 :27)
Când Isus şi-a învăţat ucenicii evrei Tatăl nostru, El a spus : Jitgadal şimcha. Avem aici un exemplu tipic pentru modul în care ideile reduse la cuvinte pot fi expuse unor interpretări diferite. Cuvintele pot fi traduse corect: Lăudat fie numele Tău şi lăudată fie rasa semită!.
Acela care doreşte Să-l preamărească pe Dumnezeu trebuie, din necesitate, să-L abordeze aşa cum este El, dincolo de cuvinte.
Pentru a depăşi această dificultate, Biblia furnizează nu doar nişte nume ale lui Dumnezeu, ca El, Elohim, JHWH (Iahve sau Iehova), ci şi nume compuse, aşa cum în matematică poţi folosi nu doar numere, ci şi zecimale pentru a ajunge mai aproape de realitate.
De exemplu, Domnul I s-a arătat lui Avraam ca El-Şadai (Geneza 17 :1), ceea ce înseamnă un Dumnezeu suficient, un Dumnezeu care hrăneşte sau, mai literal, Dumnezeu – un sân de femeie, adică un Dumnezeu care te hrăneşte la pieptul Lui. În exod 15:26 se spune: Eu sunt Domnul care te vindecă. Dar ebraica face uz doar de două cuvinte, un nume compus al lui Dumnezeu Jehova-Rophe-Dumnezeu Vindecătorul. Ebraica nu conţine ideea: care te vindecă pe tine.
Dumnezeu nu gravitează în jurul persoanei tale. El vindecă pur şi simplu.
Jehova-Jireh (Geneza 22:14) înseamnă, literal, Dumnezeu care vede sau care dă. Jehova-Megkaddesh (Levitic 20:8) este Dumnezeu care reînnoieşte sau sfinţeşte.
Jehova-Shalom (Judecători 6:24) este un Dumnezeu-pace.
Jehovah-Nissi (Exod 17:15) înseamnă Dumnezeu-minunea mea sau Dumnezeu-semnul meu. Acest nume compus este şi numele unui altar construit lui Dumnezeu, pentru a arăta că apropierea de altar poate însemna apropierea de Dumnezeu Însuşi.
Numele Jehova-Tsidkenu (Ieremia 23:6), însemnând Dumnezeu-neprihănirea noastră, aparţine nu numai Dumnezeirii, ci şi poporului Său, de vreme ce naţiunea întreagă este desemnată cu acest nume. Deci, a te uni cu turma Lui, este ca şi cum te-ai uni cu Dumnezeu.
Un nume compus interesant este Jehovah-Shammah (Ezechiel 48:35), însemnând Dumnezeu-este acolo. În ebraică, acolo, aplicat unui subiect masculin, este Sham iar aplicat unui subiect feminin, este Shammah. Aici este un caz în care numele lui Iehova este legat de un substantiv feminin, indicând natura atotcuprinzătoare a dragostei şi grijii pentru făpturile Sale.
Numele cu care un Dumnezeu suveran binevoieşte să apară în Scriptură, pentru a-Şi revela caracterul Său oamenilor, sunt multe şi variate şi ar putea inspira volume întregi. Multitudinea lor subliniază dificultatea de a reduce Dumnezeirea la limitările limbajului omenesc. Dar ele sunt concepute pentru a descoperi omului păcătos multiplele faţete ale unui Dumnezeu iubitor.
Cât de trist ar fi pentru un îndrăgostit să ştie doar numele iubitei, atunci când doreşte persoana! A sfinţi numele lui Dumnezeu – a te ruga: Sfinţească-se Numele Tău – înseamnă a avansa de la cunoaşterea despre Dumnezeu la binecuvântata realitate a Prezenţei Sale. 

Meditaţia 40

„El” – un nume al lui Dumnezeu

Ebraica este o limbă unică, variată, directă, riguroasă, dar bogată, chiar poetică. Construită pe un schelet de numai vreo 400 de rădăcini, impresionează când este rostită. Capabilă de a purta greutatea gândirii, ea îi arcuieşte musculature cu multă subtilitate şi îşi ascunde secretele măiestriei faţă de toţi, cu excepţia celor învăţaţi sau iluminaţi.

Multe limbi conţin omonime, dar nici una atât de multe ca limbile semitice. Pentru că diferite sensuri ale unui cuvânt au o legătură între ele în cele mai adânci straturi ale conştiinţei noastre, oamenii nu ar fi trebuit să leagă folosirea aceluiaşi cuvânt pentru diferite noţiuni.

De exemplu, prin traducerea unui cuvânt ebraic şi înlocuirea lui printr-un echivalent în română, nu trebuie să aduci întregul adevăr, căci ebraică, la fel ca şi în alte idiomuri semitice, un cuvânt are nu unul, ci o multitudine de sensuri. De exemplu: în dicţionarul asirian “Chicago”, au fost necesare 8 pagini pentru a relata toate interpretările posibile ale cuvântului semitic abu.

Îmi vine în minte o ilustrare modernă a acestei încrengături de sensuri cu privire la omonime. Sigmund Freud a scris odată despre o psihopată germană care era obsedată de ideea că o atacau şobolanii (Raten în germană). Prin analiza subconştientului, s-a stabilit că era îngrijorată de două lucruri: nu putea plăti ratele la locuinţă (Ratten în germană) şi nu putea să se căsătorească (Hei-raten în germană). Aceste probleme fiind reprezentate de cuvinte similare, se aflau în spatele obsesiei sale cu şobolanii.

În acelaşi fel, la limbajele semitice, cuvintele cu sunete similare sunt legate între ele, mult mai adânc şi mai expresiv decât este cazul în limbile moderne europene.

Trebuie să avem prezente minte aceste relaţii subadiacente pentru a înţelege cuvântul El, un nume frecvent folosit pentru “Dumnezeu” în biblia ebraică. Numele sumerian şi ugaritic corespunzător pentru Dumnezeu este Il. În textul ebraic original al Vechiului Testament nu erau vocale. Numele El a fost scris cu literele Alef, un sunet mut şi L. Aşadar, El nu este unica pronunţare a acestor două litere: ele sunt pronunţate uneori Al.

Prin El ei exprimau pe Dumnezeu, «pentru» sau «contra», prin Al ei exprimau o uşoară interdicţie, o dorinţă negativă ca grecescul me. Găsim acest Al la 1 Samuel 22: 15: Să nu arunce împăratul ncii o vină asupra robului său… Este evident că nimeni nu poate să dea Domnului o poruncă şi, astfel, cuvântul Al este substituit unei porunci absolute. Este folosit numai cu ş-numita formă «legală» a verbului, care este o semiporuncă.

Când un evreu pronunţa sau citea un cuvânt, toate conotaţiile lui posibile colaborau pentru a produce o impresie asupralui, exact aşa cum lovitura unei corzi a pianului produce vibraţii rezonante în orice alt instrument cu coarde aflat în acelaşi loc. În acelaşi fel, cân d Dumnezeu a fost numit “El”, se ştia că denumeşte o fiinţă misterioasă, care nu poate fi atinsă în această viaţă dar acre rămâne o ţintă către care se îndreaptă oricine, şi anume El.

În plus, cel care-L adoră în mod automat devine un om care este contra aceluiaşi cuvânt “El”. Ca urmare, el trebuie să înoate contra curentului. “Creştinii”, scria Pavel, “nu se potrivesc cu lumea aceasta.” (Romani 12: 2). Ei ştiu încotro bate vântul dar îşi urmează propriul drum.

 

În momentul în care cineva Îl numeşte pe Dumnezeu “El”, altă coardă vibrează: Al – sfatul discret. Atenţie, te rog! O relaţie cu Dumnezeu include, atunci, acceptarea lui Al, a scuzei Lui. Nu te grăbi să faci lucrul la care te gândeşti! El invită, de asemenea, la recunoaşterea faptului că El nu a vorbit niciodată contra unei acţiuni, decât dacă ea era dăunătoare individului sau societăţii.

Rabinul Pinhas din Korez a spus odată aceste cuvinte misterioase: Oamenii cred că se roagă lui Dumnezeu, dar nu este aşa. Căci rugăciunea insăşi este esenţa Dumnezeirii. Sensul este limpede când înţelegi că, în ebraică, “El” înseamnă ţinta, Dumnezeu, dr şi îndreptarea inimii către El. Rugăciunea este “El”, după cum şi persoana căreia I se adresează este “El”. Astfel, «înspre» şi «Dumnezeu» sunt acelaşi cuvânt în revelaţia divină. Se cuvine deci să pronunţăm “El”, numele lui Dumnezeu, având în minte toate aceste lucruri. Hai să repetăm cu dragoste acest “El”. Ca numele unei persoane iubite de pe Pământ – al unei logodnice, al unui copil, al unei iubite – care aduce miere în gură, într-atât sunt de dulci Numele Domnului umplute de slava Sa.

Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi să se roage Lăudat fie numele Tău (Matei 6: 9). Rezumând lucrarea pe pământ în acea ultimă noapte înainte de Getsimani şi Golgota, El a spus Tatălui: Am făcut cunoscut Numele Tău (Ioan 17: 6). Dacă Îi pronunţăm Numele cu pietate şi devoţiune, ochii noştri vor vedea însuşirile Lui şi lucrările Lui minunate.

Adesea folosim cuvântul Dumnezeu în chip obişnuit, fără evlavie. Nu în acest fel procedează şi evreii care, atunci cân d scriu programul Legii pentru sinagogă, se cufundă în apă pentru purificare ori de câte ori ajung la unul dintre Numele Sale. Dacă îl scriu de 50 de ori pe zi, se cufundă în apă de 50 de ori câteodată, iarna, în apă îngheţată.

Într-o ghindă doarme un stejar. În scurtul nume “El”, trăieşte Dumnezeirea însăşi. Pronunţarea Numelui Său cu evlavie ne ajută să ne unim mintea cu a Lui şi ne lămureşte înţelegerea.

Între noi şi numele noastre este adesea o diferenţă. O fiinţă umană poate avea numele Maria fără a fi pură; numele Magdalena fără a veghea cu credinţă la piciorul crucii Lui; numele Pavel fără a fi un apostol; numele Richard fără a avea o inimnă de leu. La Dumnezeu, nu există deosebire între El Însuşi şi Numele Lui. Îl preamărim pe El când îi preamărim numele. El vorbeşte prin noi când purtăm pe buze, cu multă cinstire, Numele Lui.

Dacă numele atribuite corespund firii Lui Dumnezeu, atunci ele devin o suită de paşi ce duc spre Dumnezeu , “El” fiind primul pas.

Muştele bâzâie, fără să aleagă, şi peste flori, şi peste bălegar; albinele, numai peste flori. Aşa şi noi, ar trebui să ne mişcăm numai de la un nume al lui Dumnezeu la altul, oprindu-ne din când în când asupra poruncilor Sale, învăţăturilor, minunilor şi vieţii Sale, aşa cum se reflectă ea în sfinţii Lui.

Musulmanul Allah nu este acelaşi lucru cu El. Allah se referă doar la Creator, la nimeni altcineva. Ebraicul El, ca şi Elohim – alt nume, ca şi Dumnezeu – era folosit şi pentru bărbaţi.

Dumnezeu i-a spus lui Moise: Tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu (Exod 4: 16). Isus a spus iudeilor care-L ascultau, citându-l pe psalmist: Nu este scris în Legea voastră. Eu am zis: Sunteţi dumnezei? (Ioan 10:34). El i-a numit dumnezei «de la care a venit cuvântul lui Dumnezeu» (Romani 2: 2).

 

Când îl căutăm cu o dorinţă curată pe Dumnezeu – El – şi pronunţăm Sftul Său Nume cu adorare, noi înşine putem deveni, în timp, persoane care să se întoarcă atenţia multora. Cuvintele noastre dulci şi blândele noastre nu-uri vor avea valoare. Pute deveni chiar simboluri pentru cei ce sunt contra nedreptăţii.

Acestea sunt tainicele semnificaţii incluse în fecunda silabă sfântă “El”.

Meditaţia 39

Argumente îndrăzneţe faţă de Dumnezeu

Uneori, sfinţii au îndrăznit să argumenteze în faţa lui Dumnezeu. Şi câteodată au câştigat. Când Dummnezeu a hotărât să distrugă poporul evreu, pentru că se închina viţelului de aur, Moise I-a spus: …lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-L faci poporului Tău (…) Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care hotărâse să-l facă poporului său (Exod 32:14).
Iov L-a acuzat pe Dumnezeu că râde la procesul nevinovatului, lăsând pământul pe mâna răului (Iov 9:23 – 24). David s-a rugat la disperare: Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? (Psalm 13:1). Domnul I-a spus lui Cain (după ce acesta l-a ucis pe Abel): Unde este fratele tău Abel? El a răspuns: Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu? (Geneza 4:9). Cain spusese de fapt: Tu, Doamne, eşti păzitorul, cel care veghează asupra tuturor făpturilor şi Tu mă întrebi pe mine despre Abel?
Situaţia poate fi comparată cu aceea a unui hoţ al carui furt n-a fost cunoscut până a doua zi. Când paznicul l-a prins, l-a întrebat: De ce ai furat? Hoţul a răspuns: Sunt hoţ de profesie şi-mi fac meseria. A ta este să stai să veghezi la poartă. Ţi-ai părăsit serviciul şi acum mă întrebi de ce am furat?
Tot astfel i-a vorbit şi Cain lui Dumnezeu: L-am omorât pe Abel; dar ai pus în mine sămânţa răului. Tu eşti păzitorul a toate şi Tu mi-ai permis să-l omor. Tu l-ai omorât! Dacă ai fi primit jertfa mea cum ai primit-o pe a lui nu aş fi invidios pe el (din Midraş).
Un om a venit odată la un pastor pentru un sfat: Sunt chinuit de ideea că nu există Dumnezeu şi, dacă există, atunci nu este bun. Asta mă înnebuneşte căci, dacă ar fi aşa, atunci lumea şi viaţa ar fi fără sens. Cum am putea continua să trăim într-o lume fără un Dumnezeu bun? Pastorul a răspuns: Nu te teme, mergi mai departe cu gândurile tale păcătoase.
Rabinul Elimelek din Lijensk şi-a trimis discipolii în ajunul Zilei Ispăşirii să observe faptele unui croitor. De la el, a spus rabinul, veţi învăţa ce trebuie să facă un om în această zi sfântă. De la o fereastră ei au putut vedea croitorul care luase o carte din raft, în care erau trecute toate păcatele pe care le făcuse în tot anul. Cu cartea în mână, croitorul s-a adresat lui Dumnezeu: Astăzi, în Ziua Iertării pentru întegul Israel, a venit timpul ca noi – Tu, Dumnezeule, şi eu – să ne facem socotelile. Am aici lista tuturor păcatelor mele, dar mai am un alt volum în care am notat toate păcatele făcute de Tine, necazul, jalea şi durerea din inimă pe care ni le-ai trimis mie şi familiei mele. Doamne al Universului, dacă am face socotelile exact, mi-ai datora mult mai mult decât îţi datorez eu Ţie! Dar e ajunul Zilei Ispăşirii, când fiecare are poruncă să se împace cu aproapele. Deci, Te iert pentru păcatele Tale dacă mi le ierţi şi Tu pe ale mele. Apoi croitorul şi-a turnat un pahar de vin, l-a binecuvântat şi a exclamat: L’hayim (Noroc!), Stăpâne al Lumii! Să fie pace şi bucurie între noi, căci ne-am iertat unul pe altul, iar păcatele noastre sunt acum ca şi cum n-ar fi fost.
Discipolii s-au întors la rabinul Eimelek, au povestit ce au văzut şi au auzit şi s-au plâns că vorbele coritorului erau nedemne în faţa Cerului. Maestrul le-a răspuns că Dumnezeu Însuşi şi cetele îngereşti veniseră să asculte ceea ce spusese croitorul cu multă simplitate şi că vorbele lui aduseseră multă bcuurie tuturor.
Vorbeşte şi tu lui Dumnezeu ca unui prieten! Îl poţi convinge! Dacă crezi că El face ceva nedrept, spune-I-o! nu-ţi acoperi plângerile lăuntrice cu laude nesincere!
Dumnezeu a hotărât ca doar bărbaţii să moştenească în Israel. Fiicele lui Ţelofhad l-au rugat pe Moise să se întoarcă la Dumnezeu şi să-I spuă că, de vreme ce tatăl lor nu avea băieţi, legea nu trebuie să li se aplice lor. Ele vor să moştenească chiar dacă sunt fete. Moise a adus pricia lor înaintea Domnului.
Şi Domnul a zis lui Moise: Fetele lui Ţelofhad au dreptate (Numeri 27:7).
Fiţi îndrăzneţi în faţa lui Dumnezeu. Nu toate hotărârile Lui sunt definitive. Exprimându-vă limpede nemulţumirile şi îndoielile, puteţi căpăta înţelegere.

 

Meditaţia 38

De ce a transformat Isus apa în vin

Am petrecut mulţi ani printre criminali, auzind de la ei tot felul de grozăvii produse de alcoolism. Eu, dacă aş avea o putere, aş transforma în apă toate băuturile alcoolice. De ce a făcut Isus contrariul şi a transformat apa în vin la nunta din Cana? (Ioan 2:7-11)
Cuvântul „vin”, în timpurile biblice, nu însemna ceea ce înseamnă azi. Fermantaţia naturală produce un maximum de 14 procente de alcool. Mai mult alcool omoară celulele de drojdie care îl produc. Băuturile alcoolice moderne, cu 50% alcool sau mai mult, sunt rezultatul proceselor de îngheţare şi distilare, necunoscute în antichitate. În Palestina antică, vinul conţinea nu mai mult de 8% alcool din cauza nivelului limitat de zahăr natural din sucul strugurilor. Evreii nu aveau trestie de zahăr, aşa că nu puteau adăuga zahăr.
O a doua observaţie este că atât Biblia engleză cât şi Noul Testament grec traduc două cuvinte ebraice diferite prin „vin”.

– Tiroş este întâlnit de 38 de ori şi a fost tradus corect în latină ca „must” sau „vin proaspăt”. Acest cuvânt probabil nu se referă la o băutură fermentată, ci indică mai curând un fruct proaspăt al recoltei, ca în expresia „porumb, vin şi ulei. La Ioel 2.24, Osea 9:2 şi Proverbe 3:10, „tiroş” denumeşte ceea ce umple storcătoarele, aşa că nu poate fi altceva decât suc de struguri proaspăt storşi. Isaia vorbeşte despre „tiroş” ca fiind „în ciorchine”. Nu pot înţelege cum de au întrebuinţat cuvântul „vin” pentru un suc aflat încă în ciorchine. Mica a spus „vei face tiroş” (6:15) care nu poate fi considerat vin.

– Yayin apare de 153 de ori şi înseamnă vin fermentat, dar cu un procent limitat de alcool, aşa cum s-a explicat mai sus.

Dacă povestirea evenimentelor din Cana ar fi tradusă aşa încât Isus să fi schimbat apa în must, ar fi ceva mai consecvent cu condamnarea beţiei şi cu porunca sobrietăţii atât de des repetată în Biblie.

Meditaţia 37

Unde şi ce este Dumnezeu?

O carte ebraică de misticism „Zohar” scrie: Făpturile de pe pământ se gândesc la El ca la Cel de Sus, spunând că slava Lui este mai presus de Ceruri (Psalmul 113:4), în timp ce fiinţele cereşti gândesc despre El ca fiind dedesupt, spunâns că peste tot pământul să se întindă slava Ta! (Psalm 57:5). Ambele afirmaţii au o viziune limitată.
Dumnezeu este în afara spaţuilui. Unicul, care este totul în toate, nu poate avea un anume sălaş, care să excludă celelalte locuri. Astfel Hristos, care este Dumnezeu, spune: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului nu are unde-şi odihni capul (Matei 8:20). Sacă El ar fi limitat în spaţiu nu ar aparţine Dumnezeirii. Dumnezeu nu ocupă nici un spaţiu, nicăieri. Creator al universului care are spaţiul drept unul dintre atribute, el a existat înainte de această dimensiune. Spaţiul este cerut de obiectele materiale, dar nu de gânduri, idealuri şi dorinţe care nu stau într-un loc fixat de coordonate geografice. Dumnezeu este duh, nu un obiectmaterial care trebuie să existe undeva. Când Biblia spune că El este în cer, o face pentru a-I indica înălţarea. Dumnezeu locuieşte în Israel, în Sion, în biserica Lui. Astfel de lucruri sunt spuse cu scopul de a onora o instituţie sau un popor. Dar aceste aserţiuni din Biblie nu sunt niciodată exclusive, ele nu-L mărginesc pe Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că El este în Sion, şi nu în România, în biserică şi nu în fabrică.
Nici timpul nu-I poate fi aplicat lui Dumnezeu. Ebraica biblică nu are timpuri pentru a indica momentul, nu poţi spune că lucrurile au fost, sau vor fi. Pătrunzi în sfera Divinităţii, a lipsei timpului. Verbul ebraic are doar două categorii fundamentale: perfectul şi imperfectul. Oseh înseamnă în curs de a fi efectuat. Asah indică o acţiune săvârşită. Greaca biblică are şi ea forma verbală numită aorist, care, tradus literal înseamnă fără orizont. Dumnezeu este Creatorul universului care are timpul drept unul dintre atribute, dar El şi oile Lui sunt în afara timpului. El a fost atunci când nu exista timp. El va fi când nu va mai fi timp (în original – Apocalipsa 10:6).
Dumnezeu este numit Tată şi Împărat pentru că noi, oamenii, asociem acest titlu cu conceptul de preţuire. El nu ne-a procreat aşa cum face un tată. El nu a devenit Împărat prin moştenire sau cucerire, cum se întâmplă cu alţi împăraţi. El este deasupra a tot ce putem noi spune în cuvinte omeneşti.
Când Livingstone s-a dus la canibali, a vrut să-i înveţe că Dumnezeu este dragoste, dar ei nu cunoşteau cuvântul dragoste. Atunci el i-a întrebat care este cel mai bun lucru pe care-l cunosc ei. Ei au răspuns Unboy, ceea ce înseamnă carnea afumată din braţul unui om. Atunci Livingstone a predicat: Dumnezeu este cel mai bun unboy. Din acest motiv el a fost criticat, dar în mod greşit.
Dumnezeu nu este unboy, este adevărat, dar nici dragoste nu este. Dragostea este un sentiment împărtăşit de oameni şi de animalele superioare. Dar este Dumnezeu un simplu sentiment omenesc? Pentru că iubirea era cel mai înalt lucru cunoscut de greci, Ioan a spus Dumnezeu este iubire aşa cum Livingstone a spus: Dumnezeu este unboy pentru cei care nu cunoşteau ceva mai bun.
Nu există cuvinte şi categorii omeneşti pentru a arăta cum şi unde este Dumnezeu, Orib de câte ori se aplică atribute lui Dumnezeu, ele sunt ceea ce se cheamă antropomorfisme, asemănări cu viaţa omenească şi care sunt folosite pentru a spune ceva despre El.
Suntem mărginiţi în gândirea şi cuvintele noastre despre Dumnezeu, dar trebuie să ştim că, dincolon de limitele noastre EL ESTE.

 

Meditaţia 36

Unitate

Ani de zile am stat singur într-o celulă.
Şi Dumnezeu este Unul, iar noi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, chipul unicităţii Sale (Geneza 1:26). Este scris: Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn (Deut. 6:4). Poporul ales al lui Dumnezeu este unul. Citim: …Este oare pe pământ un singur popor care să fie ca poporul Tău? (1 Cronici 17:21 conform originalului). În afară de Dumnezeu şi poporul Lui, unicitate nu eeste nicăieri, deşi, fără ea, nu există Dumnezeire şi nici o Biserică reală nu poate exista.
Unicitatea crează o stare de spirit specială. Evreii cântă: Huh echad veein şeni – El este unul şi nu este un al doilea. Aceasta se aplică şi copiilor lui Dumnezeu. Credinciosul este unul, fără separare între cunoscător, cunoscut şi act al cunoaşterii şi astfel el devine un adânc mister pentru el însuşi. Moise şi Aaron au spus: Căci ce suntem noi? (Exod16:8). Ei nu ştiau. În acelaşi fel, David întreabă: Ce sunt eu şi care este viaţa mea? (1 Samuel 18:18)
Trăieşte în unitate fără contemplare, admiraţie, dispreţ sau milă de sine. Nu există nimic, în afara acestui unic eu. Nimeni să nu te admire sau să te dispreţuiască sau sau să recunoască în tine că eul tău este dispreţuit sau preţuit. Este o existenţă simplă, senină. Nu suflă vânturile, nu se iscă furtuni.
Fiţi plini de Dumnezeu! Deveniţi asemenea lui Dumnezeu în unicitate şi veţi fi una în duh cu cei ce fac asemenea vouă. Este scris: În ziua întâi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu (Levitic 23:40).
Toate aceste referinţe la ramuri şi crengi se referă la Israel. Aşa cum lămâia are şi gust şi parfum, aşa şi Israel are oameni care sunt şi învăţaţi şi drepţi în fapte. Aşa cum smochina are gust, dar nu are parfum, aşa şi Israelul are oameni fără fapte bune. Aşa cum mirtul are parfum, dar nu şi savoare, tot aşa şi Israelul are oameni cu fapte bune fără a fi învăţaţi. Şi aşa cum salcia n-are nici gust, nici parfum, tot aşa Israelul are oameni care nu sunt nici învăţaţi, nici drepţi. Şi ce face Sfântul cu aceştia? El a zis; Puneţi-i împreună, uniţi-i la un loc, şi se vor mântui unul pe altul. Când Israelul va face aşa, va fi lăudat (Levitic Rabbah 30:2).
Unitatea în Biserică este atinsă prin toleranţa reciprocă, prin compensare reciprocă.

Meditaţia 35

 

Unii oameni se plâng că anumite predici şi cărţi de credinţă nu sunt destul de dense, că ar trebui ca ele să cuprindă mai multă învăţătură. Este ca şi cum te-ai plnge că într-o scrisoare de dragoste s-a risipit prea multă hârtie pe spaţiile goale.
Când un îndrăgostit s-a plâns odată de acest lucru, literele negre au crescut şi au crescut pentru a-l mulţumi, aşa încât foaia de hârtie a devenit complet neagră.
Vai de acea carte religioasă care nu lasă loc întrebărilor! Dacă materia, universul fizic, este o taină, cu atât mai mult Dumnezeu este o taină. Irod s-a interesat la magi (Matei 2:7) asupra momentului în care a apărut steaua care anunţa naşterea lui Isus. El nu a întrebat cum de ştiau ei că steaua avea vreo legătură cu apariţia lui Mesia.
După ce Domnul a spus pilda Semănătorului (Matei 13, 3:8), ucenicii au întrebat de ce le vorbeşte în pilde, în loc să-L fi întrebat cel mai important lucru şi anume, de ce diferă atât de mult între ele destinele oamenilor şi ce se poate face pentru a le schimba.
Văzând lipsa de sens a multor întrebări, Isus nu le-a răspuns. Isus a descoperit oamenilor ceea ce ei aveau nevoie să ştie, nu ceea ce întrebau.
Mulţi ani am avut credinţa că întreaga Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu. Ca deţinut, am descoperit că actul credinţei era incomplet, Biblia este formată din foi albe de hârtie pe care sunt scrise litere negre.
Crezusem înainte că numai literele negre sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Dar există un sens şi în spaţiile albe. Spaţiile albe pot fi folosite la decodificarea părţilor cifrate.
La Ieremia 25:26 citim despre Şeşac, dar nu este cunoscut nici un adversar al Israelului sub acest nume. Evreii foloseau un cifru simplunumit Atbaş, în care prima literă a alfabetului, a, poate fi schimbată cu ultima literă a alfabetului ebraic, t… a doua literă, b, cu a doua din coadă, ş, şi aşa mai departe. Aplicând acest cod cuvântului Şeşac, rezultatul este Babel, numele ebraic al Babilonului. În vremea aceea Babilonul era o mare putere. Ar fi fost prea periculos să se scrie deschis împotriva lui, aşa că s-a folosit o poreclă.
Multe cuvinte din Biblie sunt codificate. Există povestiri ale păcătuirii şi salvării unor persoane în urmă cu mii de ani şi la mii de mile depărtare. Decodificaţi! Se poate să vă regăsiţi pe voi înşivă numiţi printr-un nume codificat.
Sunt numeroase contradicţii între textele biblice. Luca 9:3 interzice apostolilor să poarte toiege, Marcu 6_8 le permite, Luca 10:4 interzice încălţări, Marcu 6:9 le permite. Multe alte lucruri sunt uneori permise, alteori interzise. Trebuie săm aflaţi care verset al Bibliei vi se potriveşte într-un anume moment, care lucruri vi se permit şi care nu.
Există mult spaţiu în locurile albe ale Bibliei pentru observaţiile şi gândurile voastre. Când aţi aflat îndrumerea sigură de la Dumnezeu, acesta va fi mesajul Cuvântului Său veşnic, rolul vostru pentru fiecare moment dat.

 

Meditaţia 34

Cum să citim Biblia

În închisoare ne-am căit de multe păcate. Am regretat chiar şi modul în care citisem Biblia.
Talmudul fixează o regulă: Eim dorshim maase bereshith bashanaim – să nu vorbeşti despre Geneză, lucrurile începutului, atunci când eşti în doi. Dumnezeu a creat singur universul întreg.
Biblia este citită aşa cum se cuvine numai atunci când te transpui complet în situaţia şi starea de spirit a autorului în momentul scrierii.
Nu uitaţi că Biblia este doar un rezumat. Adam a trăit 930 de ani, dar Biblia are numai un capitol şi jumătate, 40 de versete, dedicate unei atât de îndelungate vieţi.
Aşa cum Cuvier a reconstituit scheletul unui animal preistoric dintr-un singur os, noi suntem chemaţi să recreăm totul de la câteva cuvinte.
Nu uitaţi că o bună parte din Biblie este poezie. Deşi poezia ebraică nu rimează, una din caracteristicele sale este structura alfabetică, de exemplu în Iov 13:7-11 fiecare rând începe cu un H. Întregul psalm 19 este aranjat alfabetic, începând cu versuri care au pe a ca primă literă, altele au b şi aşa mai departe. Poezia poate revela adevărul, dar nu în mod necesar acurateţea detaliului.
Biblia trebuie citită pe îndelete, cu pauze de respiraţie şi de meditaţie. În textul ebraic există athnach, un semn care împarte un verset în două propoziţii principale. Alt semn pentru pauză este segholta, care subîmparte fraza anterioară de athnach. Astfel 1 Regi 13:18, citit conform punctuaţiei ebraice, ar fi în felul următor: Şi eu sunt prooroc ca tine (segholta – o pauză, respiraţi şi reflectaţi). Şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului (îngerul nu ţi-a vorbit ţie, cititorule, decât dacă faci pauză cum s-a indicat, pentru a medita şi a-l evoca) şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă” (athnach respiraţie adâncă, meditaţie). Dar îl minţea (Pauză. Aici este un semn numit silluq care separă acest verset de următorul).
Zaqeph-qaton (scris): este pentru o uşoară pauză.
Este bine să fie cunoscute aceste lucruri. Accentele pot ajuta la interpretarea unor pasaje îndoielnice cum ar fi la Isaia 40:3: Un glas strigă (zaqeph-qaton, pauză): Pregătiţi în pustie (zaqeph-gadol, pauză) calea Domnului. Oriunde se întâlnesc două zaqephs în aceeaşi frază, cea care e prima este mai puternică. Deci trebuie să citim: Un glas striga: „În pustie, pregătiţi calea Domnului” şi nu cum este pusă în mod obişnuit punctuaţia: Un glas strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului”.
Învăţaţi să citiţi Bibliua pe îndelete, respirând ritmic, cu pauze, pentru a pune accentele cum se cuvine.
În felul acesta vă puteţi cufunda în Duhul în care a fost scrisă Biblia şi puteţi fi apoi capabili să participaţi la Unitate, care este esenţa ei.

Meditaţia 33

Ştiinţa şi Biblia

Nu numai autorii biblici, ci şi alţi înţelepţi ai antichităţii au ştiut lucruri pe care ştiinţa modernă doar acum le descoperă. Aristotel, filozoful grec al II-lea î.d.Cr., a scris în „Despre originea animalelor” că minereul de plumb creşte în dimensiuni, se îngroaşă şi devine alb când intră aer în el. Până la începutul acestui secol această idee a fost considerată ca fiind doar o excentricitate a vremurilor de neştiinţă.
Acum vreo şaptezeci de ani, a fost descoperită flotarea de către savanţii lumii moderne. Pulberea de mineral şi de piatră este amestecată cu apă şi se suflă aer în ea. Minereul devine alb, creşte în volum şi pluteşte la suprafaţa apei. Acest proces este aplicat astăzi la milioane de tone de minereu peste tot în lume. Savanţii antici au ştiut totuşi ceva.
Autorii antici ai Bibliei, inspiraţi de Dumnezeu, au scris că la întoarcerea lui Isus, muntele Măslinilor (pe care va sta El) se va crăpa în două (…) şi jumătate din munte se va îndrepta spre nord, iar cealaltă jumătate către sud. (Zaharia 14:4). Jurnalul trimestrial al Societăţii Geologice din 1958 spunea că stâncile din Valea Iordanului sunt într-o considerabilă tensiune, că o vale stă să se crape. Aceasta înseamnă că din punct de vedere geologic întreaga jumătate de est se mişcă spre nord. Ştiinţa ne face să aşteptăm momentul despicării muntelui, dar noi aşteptăm ca picioarele Lui să atingă acest vârf, fără a ne considera nebuni.
Ştiinţa a arătat ce influenţă puternică au asupra caracterului nostru climatul, boala, hrana şi structura corporală. Fazele lunii şi petele din sistemul solar sunt şi ele factori ce determină comportamentul nostru. Cea mai mare incidenţă a crimelor se petrece în cursul celor mai călduroase luni ale anului.
Mintea noastră este complexă, dar sufletul şi mai mult. Cine din antichitate ştia despre complexele lui Oedip, Electra şi Pygmalion etc, referitor la subcopnştientul care ne poate conduce la comiterea unor fapte teribile?
Din cauza acestor lucruri unii consideră perimate criteriile moralei biblice.
Este adevărat că în vechime erau mulţi oameni neştiutori. Dar era Unul care ştia ce se află în om (Ioan 2:25) şi, pentru că ştia, ne-a învăţat Să nu judeci (Matei 7:1). El a ştiut şi ne-a spus: Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea (Ioan 3:17). El a spus aceasta în vremurile când procedurile de judecare erau simple şi fără complicaţii; dacă un om fura sau omora era condamnat. Circumstanţele atenuante nu erau luate în considerare.
Atitudinea lui Isus era ştiinţifică cu mult înaintea naşterii ştiinţei comportamentului uman.
Întreaga metodă ştiinţifică, investigarea directă, exactă si completă, bazată doar pe fapte, vine de la Isus. Într-o lume de patimi dezlănţuite, El a spus: Adevărat, adevărat vă spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut (Ioan 3:11), nimic mai mult, exact ca într-un laborator ştiinţific. Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan exact ce auziţi şi ce vedeţi (Matei 11:4).
Fără fantezii, nici chiar fantezii religioase, numai fapte observate, chiar aşa cum se adună datele ştiinţifice.
Isus a învăţat omenirea să cerceteze ce se întâmplă în natură: Uitaţi-vă la păsările cerului si la crinii de pe câmp (Matei 6: 26-28). De la păsări, oamenii au învăţat să-şi facă aparate de zbor, iar de la crini au învăţat botanica şi agronomia.
Niciodată ştiinţa n-a fost o primejdie pentru religie.
Einstein, un om de ştiinţă al cărui nume este respectat de lumea întreagă, a scris: Ştiinţa fără religie este oarbă.
Marea diferenţă dintre ştiinţă şi religie este că prima nu stabileşte adevăruri necontestabile şi dogme eterne. Ea abordează adevărul prin aproximări succesive, fără a reclama măcar completa acurateţe.

 

 

Meditaţia 32

Crima de a-ţi fi teamă

Tema este cea care îi face pe unii creştimi din jurul nostru să devină la fel ca Iuda.

Apocalipsa 21:8 enumeră opt categorii de oameni care vor intra în adâncul cu foc şi pucioasă. Primii pe listă nu sunt necredincioşii sau ucigaşii, aşa cum ne-am aştepta, ci cei ce se tem.

Teama este omenească. Lui Petru i-a fost teamă în Ghetsimani. Tuturor ne este frică, dar acest lucru este mai urât în faţa lui Dumnezeu decât multe păcate majore. Se pare că sunt multe bătălii de dat chiar şi în viaţa veşnică.

Universul lui Dumnezeu e vast, iar curajul va fi unul din criteriile de selecţie.

Creştinul poate spune despre sine ceea ce spunea regele Carol al Franţei în piesa „Henric al VI-lea” a lui Shakespeare: Îi iert moartea care mă răpune când mă vede dând un pas înapoi sau fugind. Armata mea mai curând sfarmă zidurile cu dinţii, decât să părăsească asediul.

Noi suntem turma lui Hristos. Oile nu fug de lup. Ele nu se pot apăra singure, dar mărturisesc pe Creatorul lor îndurând moartea cu răbdare, fără a ântoarce spatele duşmanilor.

Copiii lui Dumnezeu pot fi arşi pe rug, dar nu pot fi făcuţi să dea înapoi. Noi suntem aici pentru a-i înspăimânta pe demoni.

Când Henric al VI-lea a spus: Dintre toate patimile, frica este cea mai blestemată, el a exprimat un gând biblic.

Meditaţia 31

Greutatea relativă a minunilor

Când m-am întrebat de ce Dumnezeu nu ne eliberează printr-un înger, aşa cum s-a întâmplat când Sf. Petru era la închisoare, mi-am amintit că , la Fapte 2 sunt 27 de versete despre învăţăturile date de apostolul Petru şi nimai 8 cuvinte despre semne şi minuni.

Minunile joacă un rol minor în religia creştină; în primul rând, pentru că este foarte uşor să priveşti drept minune ceea ce nu este.

Misionarii care au mers la tribul Ambrim din Noile Hebride au predicat fără succes până când şi-au scos dantura falsă şi şi-au pus-o din nou. Acesta a fost începutul unei schimbări ce-a urmat. Şeful tribului a exclamat că zeii veniseră la ei sub forma oamenilor albi.

Multe vindecări considerate minuni nu mai au aceeaşi valoare azi , deşi eu însumi am experimentat adevărate minuni în refacerea sănătăţii mele. Ceea ce se petrece după o minune poate , de asemenea, să fie o problemă. În „Henric al VI-lea” de Shakespeare, când regele aude de un orb vindecat în mod miraculos, a exclamat: Prin vedere păcatu-i înmulţit. Dacă regenerarea nu însoţeşte vindecarea, fostul orb va fi posedat de noi patimi, care-l vor face şi mai rău decât înainte. Acest lucru e valabil şi pentru altre infirmităţi. Am cunoscut personal orbi care au fost vindecaţi în detriumentul sufletului lor.

 

 

Trebuie, de asemenea, avut în vedere că unele din povestirile despre minunile din biblie , pot fi urmarea unor traduceri îndoielnice. Ni se spune că Ilie a fost hrănit de corbi, orevim, în ebraică )1 Regi 17: 6) Acelaşi cuvânt este folosit şi la Isaia 13:20 pentru arabi. Şi ce contează dacă erau arabi cei ce l-au hrănit pe profet?

Au fost atâtea miracole în decursul istoriei… De obicei ele nu conving pe nimeni cu excepţia , uneori, a persoanei care a beneficiat. Isus le-a spus celor care l-au căutat:… Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea… (Ioan 6:26).

În căitarea miracolelor, ceea ce contează este satisfacerea dorinţelor eului. Dar Isus ne sfătuieşte să nr lrpădăm de noi înşine. Dacă eul nu este omorât, orice minune nu face decât să crească pretenţiile cât mai mult, întărind egoismul.

De aceea Biblia nu se ocupă atât de minuni cât, mai curând, de învăţătura care aduce naşterea din duh.

Să păşim cu siguranţă, conform cu învăţăturile biblice, iar dacă Dumnezeu face şi minuni, să ne bucurăm!

Meditaţia 30

Căutarea după Dumnezeu

Această căutare a început demult. Un poem ugaritic, „Ledlulbeş nemequi” (Îl voi lăuda pe Domnul Înţelepciunii), datând cam din anul 2500 î.d.Cr., conţine aceste versuri mişcătoare:

O, dacă aş şti măcar că aceste lucruri vor place unui zeu.
Ce e bine în ochii omului e rău pentru un zeu.
Ce e rău în mintea omului e bun pentru zeul său.
Cine poate înţelege sfatul zeilor în mijlocul cerului?
Planul lui Dumnezeu este ca apele adânci.
Cine-l poate înţelege?

Omul caută o relaţie autentică cu Dumnezeu dar, pentru că voinţa Sa, atitudinea şi gândurile sale ne sunt necunoscute, noi tremurăm la fiecare pas ca nu cumva să le nesocotim. Această frică dispare doar atunci când trecem de la relaţia cu Dumnezeu la posesia Sa.

În Isus, Fiul lui Dumnezeu a devenit om. Între natura umană şi cea divină a avut loc ceva asemănător unei petreceri de nuntă.

Pot să spun acum: „Preaiubitul meu e al meu şi eu sunt a Lui” (Cântarea Cântărilor 6:3). El e posesiunea mea. El dispune de mine dar şi eu dispun de El. Nu mai este o relaţie între două entităţi care se pot despărţi oricând. Bariere este zdrobită de Hristos. Dumnezeu nu mai este singur şi inima obosită a omului nu mai este nici ea singură. Aceasta Îi poate răspunde Domnului său prin afirmaţia lui Shakespeare: Nu mai pot fi slujit de către tine, pentru că nu te pot împărţi în două („Henric al IV-lea”).

Dificultatea de a nu mai înţelege căile lui Dumnezeu dispare. Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: Pentru ce m-ai făcut aşa? (Romani 9:20). Sufletul care Îl are pe Dumnezeu ştie că felul în care El conduce lumea nu poate fi judecat de vederea mioapă a omului. Ai Lui sunt cel care se rătăceşte şi cel ce rătăceşte pe alţii (Iov 12:16). Cel care-L are pe Dumnezeu e satisfăcut cu asta şi nu mai pune întrebări.

 

 

În ziua de pe urmă, Domnul va spune unora: niciodată nu v-am cunoscut. Cum oare să nu-Şi poată cunoaşte Ziditorul creatura?

El ne-a creat, dar nu ca pe nişte creaturi exterioare Lui Însuşi; ci pentru a fiinţa şi a ne mişca în El (Fapte 17:28). A dorit unirea cu noi într-o îmbrăţişare eternă şi nu într-o dualitate: cunoscător – cunoscut. La sfârşit vor fi respinşi cei care nu au realizat acest lucru şi au crezut că pot rămâne doar cunoscători ai lui Dumnezeu.

Ei au avut o relaţie cu un Dumnezeu îndepărtat, poate chiar o relaţie bună, profeţind în numele Său, scoţând demoni în numele Său, făcând multe lucruri minunate (Matei 7:22), dar rămânând despărţiţi de Dumnezeu, fără să fi fost ai lui Dumnezeu. Ei nu au aparţinut iubitului lor şi iubitul lor nu le-a aparţinut.

Renumitul mistic creştin Meister Eckhardt spune că cel care doar Îl adoră pe Dumnezeu e un necredincios. Cel care crede e unit cu El şi nu mai e nevoie să-l adore de la distanţă.

Meditaţia 29

Despre veşnicie

Veşnicia nu înseamnă timp nesfârşit. Aşa ceva nu există, cum nu există spaţii fără dimensiune. Veşnicia este o stare în care timpul nu mai există (Apocalipsa 10:6). Filosoful Boethius a dat o definiţie, în mare, acceptată de Biserica Creştină. Veşnicia este posesia totală, simultană şi perfectă, a unei vieţi complete. Cum a spus gânditorul grec Parmenide: Veşnicia este întreagă, unică. În veşnicie nimic n-a fost sau va fi. Totul este deodată, complet, continuu.

Imaginaţi-vă un film în mişcare. Când îl vedem prin proiector vedem evenimentele înregistrate pe peliculă succesiv şi fiecare pare să fie efectul celor precedente. Odată, la cinema, m-am trezit rugându-mă pentru un om nevinovat care suferea îngrozitor pe ecran. L-am implorat pe Dumnezeu să-l salveze. Dar ceea ce urma să se întâmple se afla deja înregistrat pe film. Treaba mea era doar să fiu atent la el.

Ar trebui să trăim prezentul cu perspectiva eternităţii, în perfectă seninătate. Totul este ştiut dinainte, predestinat (Romani 8:29). Omar Khayyam a exprimat acest lucru atât de bine. Tradiţia islamică atribuie lui Mahomed cuvintele: Pana cu care a scris Dumnezeu toate lucrurile s-a uscat de mult.

Şi creştinii cred în predestinare.

Aşadar, atitudinea ideală pentru un credincios este una contemplativă. Isus spune nu doar Martei, ci tuturor oamenilor: …pentru multe te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua (Luca 10:41-42)

Aproape orice creştin ar spune astăzi că ea a făcut alegerea cea rea: ea nu a ales să pregătească masa pentru cei doisprezece oameni înfometaţi, ci să stea liniştită, să privească la frumuseţea oaspeţilor. Biblia nu ne îndeamnă nicăieri să fim activi, ci în nenumărate ocazii ni se atrage atenţia să veghem. Iată că au venit nişte magi (Matei 2:1). În loc să se uite la ei, oamenii le-au arătat calea spre Betleem fapt ce a costat viaţa multor nevinovaţi. Şi un lepros s-a apropiat de El, i s-a închinat (Matei 8:2). La vremea aceea oamenii nu puteau vindeca lepra.

 

Nu vă amestecaţi în diferite probleme decât dacă sunteţi siguri că puteţi ajuta. Luaţi seama doar; Domnul face restul.

Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună straşnică (Matei 8:24). Se va întâmpla unul din două lucruri: fie te vei îneca şi vei merge la Tatăl, fie vei scăpa şi vei trăi pentru Tatăl.

Aşa că nu te înspăimânta, ia seama doar! În orice lucru, cu cât te agiţi mai mult, cu atât rezultatele sunt mai rele.

Nu suntem încă în veşnicie, dar putem prinde o străfulgerare a ei, petrecând cât mai mult timp posibil în contemplaţie.

Meditaţia 28

De ce se mânie Isus?

Biblia ne învaţă că Dumnezeu este Iubire. Ea nu ne învaţă că El este cu totul iubire sau doar iubire. Acţiunile Lui au şi alte aspecte.

Iov a spus: Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi (…) îmi străpunge rărunchii fără milă, (…) mă frânge în bucăţi (…) Se aruncă asupra mea ca un războinic (Iov 16:11-13). Când citesc aceste rânduri îl am înaintea ochilor pe Df. Sebastian străpuns de săgeţi din toate părţile de persecutorii creştinilor. Iov ar spune că Dumnezeu era prima cauză a suferinţelor lui Sebastian.

Iov, cu siguranţă, credea într-un dumnezeu, dar vorbeşte ca şi când ar fi pluralitate în El. El Îl descrie pe Dumnezeu aşa cum ar descrie cineva pe un duşman, dar spune în acelaşi capitol, la v.19: Martorul meu e în cer, ceea ce înseamnă că Îl concepe pe Dumnezeu drept Unul care îi ia apărarea.

Isus L-a reprezentat pe Dumnezeu pe pământ. Oricine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9). Isus nu putea fi exclusiv iubire. El izbucneşte câteodată, în ceea ce pare a fi o furie nemotivată. Fariseul care l-a invitat la masă n-a făcut nici o observaţie nepotrivită faţă de Isus sau referitoare la El,ci doar a întrebat de ce Isus nu şi-a spălat mâinile înainte de masă. Isus a început să-i dojenească pe toţi fariseii, numindu-i smintiţi şi ipocriţi.

Un învăţător al Legii, alt oaspete, a făcut ceea ce aş fi făcut şi eu, într-o încercare de a-L calma pe Isus. Drept răspuns Isus vorbeşte cu asprime despre toţi învăţătorii Legii şi chiar despre părinţii acestora. (Luca 13:18-52). Oricine ar fi obiectat la o astfel de comportare din partea unui oaspete.

Cel mai bine e să-I acceptăm pe Dumnezeu şi pe Isus, mesagerul Lui, aşa cum sunt. Este o greşeală să impui etică şi tipare de comportament omeneşti lui Dumnezeu.

Isus a primit să moară răstignit, acesta fiind unicul mod de a răscumpăra păcatul omenesc. Pentru a fi răstignit trebuia să stârnească ură violentă faţă de El. Fără acestă ură, nici moartea izbăvitoare a lui Isus, nici salvarea noastră nu ar fi putut avea loc.

Primii apostoli aveau acelaşi scop, ştiind că sângele martirilor este sămânţa Bisericii. Iar ei au stârnit cu bună ştiinţă ura faţă de ei înşişi. La Roma, unii evrei au crezut mesajul lui Pavel, alţii nu, dar el a generalizat acuzând întregul popor: căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile… (Fapte 28:24-27).

 

Isus şi apostolii Săi au făcut adesesa lucruri care i-au umplut pe alţii de furie; pentru că era necesar. Se impunea această atitudine, putem fi siguri de aceasta, deşi nu ştim ce scopuri erau urmărite în fiecare caz.

Meditaţia 27

De ce nu a acceptat Isus să fie făcut împărat?

Când Isus a înţeles că iudeii voiau să-L facă împărat, a plecat (Ioan 6:15). Cu siguranţă că El ar fi fost un împărat mai bun decât Irod şi El trebuie să fi ştiut acest lucru. Atunci de ce n-a acceptat? Putem doar să presupunem motivele Lui.

Un motiv ar fi că această alegere nu era pentru El. Popoarele sunt nestatornice: astăzi aleg un rege, mâine îl alungă. Hristos nu acceptă roluri pentru care noi îl alegem pe El. Alegerea trebuie să fie a Sa. Decizia Lui era de a fi un mântuitor pentru viaţa veşnică, mai curând, decât un rege pentru viaţa aceasta.

Pe de altă parte, faptul că El era un bun Mântuitor nu dovedeşte că at fi fost şi un rege bun pentru Iudeea, după cum un profesor nu este în mod obligatoriu, şi un bun prim-ministru. Ca om, El a arătat uneori indiferenţă clară faţă de suferinţele umane, după cum a arătat altă dată compasiune. Însă nici una din aceste atitudini nu l-a stăpânit. El a ales.

Când unui rege, în sensul lumesc, i s-ar fi spus despre galileenii nevinovaţi, ucişi de Pilat, acela s-ar fi arătat indignat şi ar fi poruncit alungarea lui Pilat. Însă Isus a spus doar: Credeţi voi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel (Luca 13:2,3).

Când I s-a spus despre o catastrofă, despre un turn care a căzut şi a ucis optsprezece persoane, Isus nu a dat sfaturi despre cum să se construiască în viitor, nici nu a propus vreo compensare pentru familiile victimilor. El a repetat vorbele de mai sus şi a făcut din aceasta o altă ocazie pentru a propovădui pocăinţa. El a comunicat numai un motiv de mâhnire: acela de a nu fi sfânt.
Aceasta este atitudinea corectă a unui Mântuitor, nu a unui rege pământesc.

Când Isus vindecă un om posedat de demoni, El îneacă o turmă mare de porci (Luca 8:33). Isus arată indiferenţă faţă de distrugerea acestei proprietăţi. Mântuitorul preferă să distrugă o turmă şi să sărăcească un om decât să rămână cineva demonizat. Isus nu Se justifică ci împlineşte ceea ce se aşteaptă de la Mântuitorul omenirii.

Isus prevesteşte o tragedie naţională: distrugerea statului iudeu. El nu cheamă oamenii să-şi dea viaţa pentru apărarea patriei, aşa cum ar face un rege obişnuit. El spune ucenicilor: Atunci (…) să fugă (Luca 21:21). Abandonarea ţării la o vreme atât de tragică a dus la ruptura finală dintre creştinism şi iudaism.

Mântuitorul Şi-a investit ucenicii cu Adevărul etern care trebuia să rămână neatins. Acest lucru era mai important decât apărarea ţării lor.

Aşa gândeşte un Mântuitor. Un împărat pământean are altă chemare. Aceste două scopuri nu se amestecă. Isus nu putea fi un împărat pământean, iar cei care încearcă să-l facă un dezlegător al problemelor pământeşti greşesc.

 

Meditatia 26

De ce a ales Isus un diavol ca apostol?

Sub teroarea comunistă, unii pastori au fost renegaţi. Oare aceasta poate anula valoarea mesajului lor de dinainte? Isus a spus: … unul din voi este un drac, când vorbea de Iuda Iscarioteanul (Ioan 6:70-71). Dacă Isus ştia că Iuda era un diavol, de ce l-a ales pe el să fie unul din apostoli?

Învăţăm din Cuvântul lui Dumnezeu, din Psalmii lui David, care a fost un ucigaş şi un adulter, care, în mod normal, ar fi trebuit să-şi petreacă viaţa în închisoare; de la Solomon, care niciodată nu a fost sătul de femei şi care, în final, a căzut în idolatrie; de la Petru, care s-a dovedit a fi laş, când i s-a cerut curaj. Dumnezeu i-a ales pe aceşti oameni ca să ne ajute să distingem între mesaj şi păcatele mesagerilor, să-i acceptăm pe învăţătorii noştri în ciuda slăbiciunilor şi păcatelor lor.

Dacă ar trebui să respingem acele opere de artă care au fost făcute de oameni imorali, atunci aproape am rămâne fără mari opere de artă. Ne simţim întăriţi de imnuri, de acele cunoscute cântece evanghelice ale lui William Cowper, care a devenit ulterior poet naţional, dar niciodată nu şi-a mai folosit darul în slujba lui Dumnezeu.

Cowper a scris în imnul lui că păcătoşii, spălaţi în sângele lui Hristos, sunt curăţiţi de păcate. Dar referitor la el însuşi a scris: nu este nici o încurajare în Scriptură, atât de cuprinzătoare, încât să includă cazul meu, şi nici vreo consolare care să mă atingă. El edmitea iertarea liberă a iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare caz, exceptându-l pe al lui. Cred despre mine că sunt singurul caz căruia Dumnezeu îi promite totul şi nu-i dă nimic. Oare poate această schimbare de atitudine, pe care să ştirbească valoarea lui ca autor de imnuri? Trebuie să facem distincţie între cântec şi compozitor.

În Vest, vieţile liderilor politici, ale oficialităţilor şi chiar ale liderilor Bisericii sunt studiate cu atâta minuţiozitate, încât nici arhanghelii nu ar fi găsiţi fără pată dacă ar fi supuşi unui asemenea examen. Ar fi mai bine să spunem: Îşi îndeplineşte bine acest om datoriile sale politice, economice şi religioase? Restul aparţine lui Dumnezeu. Nimeni nu este fără păcat şi chiar oamenii care au comis greşeli grave au fost folositori în Împărăţia lui Dumnezeu.

Poate s-a petrecut aşa pentru a ne învăţa că Isus a mers până la ultima limită, punând un diavol drept apostol. Nu se putea face o alegere mai rea decât atât.

Meditatia 25

Misterul rugăciunilor fără răspuns

Biblia este plină de rugăciuni neprimite. Pavel scrie: „Şi cer totdeauna ca, prin voia Lui Dumnezeu, să am – în sfârşit – fericirea să vin la voi” (Romani 1:10). În locul unei călătorii prospere, el a venit ca un prizonier în lanţuri şi a naufragiat; şi multe alte exemple abundă în Biblie.

Orice cerere în rugăciune arată o lipsă de supunere, în ceea ce Dumnezeu – în înţelepciunea şi dragostea Lui – a hotărât dinainte. Cum ar fi lumea dacă Dumnezeu şi-ar schimba Planul ori de câte ori cineva îşi exprimă o dorinţă în rugăciune? Talmudul spune că Marele Preot intră în locul Prea-Sfânt din Templu o dată pe an, spre a se ruga pentru popor, şi întotdeauna îşi încheia rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, nu lua în seamă cererile drumeţilor!”. Era un lucru întelept: cei ce călătoreau lunea, cereau să nu plouă în ziua aceea; la fel, cei ce călătoreau marţea, miercurea etc. Dacă Dumnezeu i-ar fi ascultat, poporul ar fi pierit din cauza secetei.

 

Următoarea poveste ilustrează cel mai bun mod de a ne ruga.
Doi creştini au plantat câte un măr în faţa casei. Când a venit vremea să se coacă merele, primul s-a uitat furios la pomul lui: nu avea nici măcar un măr. Când s-a apropiat de casa vecinului, s-a înfuriat şi mai tare: ramurile din pomul vecinului său gemeau de greutatea unor fructe minunate. Atunci, el i-a cerut fratelui său: „Explică-mi şi mie cum vine asta! Am plantat pomii în acelaşi timp, slujind aceluiaşi Dumnezeu; cum se face că ţie ţi-a dat atât de multe mere şi mie, nu?”. Celălalt a răspuns: „Poate nu te-ai rugat pentru pomul tău!” „Cum? Nu m-am rugat? a striga primul. M-am rugat în fiecare zi: Doamne, dă ploaie! Doamne, destul cu ploaia! Doamne, acum e nevoie de soare! Acum, e prea mult! O să-mi usuce pomul! N-am neglijat nici o clipă rugăciunea, dar totul a fost zadarnic. Tu cum ai făcut?” Fratele i-a raspuns: „Nu sunt atat de priceput la rugăciune cum eşti tu! M-am rugat numai o dată, la început, în felul acesta: Tată, am sădit un măr şi aş vrea să aibă fructe la timpul cuvenit; nu ştiu de câtă ploaie sau de cât soare are nevoie; Tu eşti un grădinar mai experimentat decât mine; Tu ai creat Raiul şi toţi pomii cresc sub îndrumarea Ta; dăruieşte-mi mere, la timpul potrivit!”.

Trăim rugăciuni fără răspuns pentru că cerem prea multe lucruri fără a avea în vedere rezultatele pe termen lung. „Există o cerinţă creştină: trăiesc aici ca un păcătos iertat prin har şi, la sfârşitul vieţii mele, mă rog să locuiesc în Cer, cu cei dragi ai mei. Învaţă-mă să îţi slujesc pe pământ ca într-o călătorie către Ceruri!”

O astfel de rugăciune nu ramâne niciodată nebăgată în seamă.

Meditaţia 24

Echad şi Iachid

O veche parabolă chineză povesteşte despre un vânător care a plecat împreună cu fiul său să pună capcane. În ciuda tuturor avertismentelor, fiul a pus capcane pe drum, în loc să aştepte să ajungă în pădure. Curând, mulţi oameni s-au prins în capcane, inclusiv mama şi sora bărbatului. Apoi dragostea, adevărul şi speranţa au căzut şi ele în capcană, iar în cele din urmă drumul însuşi a căzut în cursă. După multă vreme, tatăl şi-a convins fiul să deschidă capcanele. Drumul era atât de fericit că era liber, încât s-a întins atât până când toată lumea a devenit un drum.
„Ce frumos e drumul meu acum!”, a exclamat băiatul. Drumul, auzind că cineva l-a numit „al lui”, a murit… De atunci, nu mai este nici un drum în lume.
Este o poveste pesimistă, căci există un drum către Dumnezeu. Biblia este descoperirea Lui, o hartă care trebuie citită cu mare atenţie la fiecare cuvânt. Drumul nu poate fi numit de nimeni „al meu”, el este numai al lui Dumnezeu.

Învăţătura fundamentală a Bibliei ne spune că Dumnezeu este unul; credinţa şi botezul sunt unice; dar limba ebraică are două expresii pentru conceptul de UNU: IACHID – reprezintă unitatea absolută, ca în Geneza 22:2: „Ia pe singurul Tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isaac”; ECHAD – reprezintă unitatea compusă, ca în Geneza 1:5: „Astfel a fost o seară şi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua întâi”.

Dumnezeu nu este niciodată numit Iachid în Biblia ebraică, ci totdeauna Echad, o unitate compusă. Traducerea literală la Deuteronom 6:4, piatra de încercare a credinţei iudaice, zice: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul (la plural) nostru este singurul Domn” (unic compus: ECHAD).
Dumnezeu n-a fost niciodată singur dar, fiind singurul, El era mai mulţi, căci El nu era fără Cuvânt, nici fără Înţelepciune, nici fără Putere, nici fără Sfătuire (Hipolit). Întotdeauna se află în El Cuvântul şi Înţelepciunea, Fiul şi Duhul prin care şi în care El a facut totul liber şi spontan (Irineu).

 

Dumnezeu se cunoaşte pe Sine cu desăvârşire. Această autocunoaştere este numită Fiul cel Veşnic. El are toate atributele Tatălui pe care Îl cunoaşte. Amândoi sunt uniţi într-o iubire desăvârşită, divină. Această iubire are, de asemenea, toate atributele Tatalui. Aceasta iubire se numeşte Duhul Sfânt. Cele trei entităţi sunt una. Aceasta entitate este ECHAD, o unitate compusă de entităţi, care-Şi păstrează singularitatea.

„Zohar”, o străveche carte a misticismului iudaic, referindu-se la Deuteronom 6:4, Îl proclamă pe Dumnezeu ca Treime. Punându-se întrebarea de ce apare numele lui Dumnezeu în acest verset, ea răspunde: „Primul , Domnul Dumnezeu, este Tatăl de sus; al doilea este al lui Jesse Mesia, provenind din familia lui Jesse prin David; al treilea este Calea, care este jos, şi cei trei sunt una”.

Atomul, natura, individul, toţi sunt unităti, părţi într-o stare de extremă tensiune, împlinesc miracolul unităţii.
Există o unitate în diversitate şi tensiune chiar în cadrul Dumnezeirii: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobeasca prin suferinţă” (Isaia 53:10). Fiul, în agonie, în Ghetsimani, L-a implorat pe Tatăl să-L cruţe. Hotărârea Tatălui a rămas neclintită. Isus a spus, de asemenea, misterioasele cuvinte: „…căci, dacă nu mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi” (Ioan 16:7), lăsând impresia că cei doi nu pot fi în acelaşi loc, în acelaşi timp. Noi spunem, în mod obişnuit, că Isus este mijlocitorul nostru la Tatăl, ceea ce pare să implice faptul că Fiul intervine pentru a schimba decizia Tatălui în favoarea noastră.
Dumnezeu este una, ECHAD, nu IACHID. Dacă Unitatea Lui n-ar fi atat de complexă, n-ar fi atat de necesar s-o afirmăm. Biserica este una, soţul şi sotia sunt una – ECHAD, unităţi compuse.

Meditaţia 23

Biografii interesante care lipsesc din Biblie

Noul Testament povesteşte de mai multe ori şi cu lux de amănunte istoria vieţii şi convertirii persecutorului Saul din Tars în Pavel, viitorul apostol, deşi trebuie să fi fost alte biografii care, la vremea aceea, când au fost scrise Faptele Apostolilor, păreau a fi mai interesante decât cea a lui Pavel.

Pavel a spus: am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi (…) şi când erau osândiţi la moarte îmi dădeam şi eu votul împotriva lor (Fapte 26:10,11). Nu numai că a ucis creştini, dar le-a înfrânt rezistenţa şi i-a făcut pe mulţi dintre ei să-şi renege credinţa.

Aceştia au fost primii martiri ai creştinismului, dar Biblia nu le menţionează numele şi nici nu spune povestea suferinţelor şi morţii lor tragice. Poate autorii biblici au dorit să prevină viitoare excese în venerarea sfinţilor. În secolele următoare, istoriile martirilor au fost prezentate în detaliu şi adesea îmbogăţite cu fantezie.

Biblia vorbeşte despre Iosif, prizonierul Vechiului Testament, căruia i-au fost încredinţaţi întemniţaţii: Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.

La fel, Hristos este Cel ce face toate în viaţa martirilor. Nu ar fi fost în spiritul Bibliei să facă mare vâlvă în jurul lor; nici ei înşişi nu ar fi dorit-o. De ce trebuie să fie cinstiţi martirii? Căci ceea ce au făcut ei nu este maximum, ci minimum cerut unui ucenic al lui Hristos. A fi asemenea lui Hristos în viaţă şi moarte este ceea ce se aşteaptă de la el. Oricine este ca Hristos nu este Hristos. Noi suntem făcuţi a fi Hristos. Noi suntem Trupul lui Hristos – aşa că noi suntem El. Vei fi ca Dumnezeu (Geneza 3:5) îi spune diavolul Evei. Sunteţi Dumnezei, a spus Isus. Unirea credinciosului cu Dumnezeu este perfectă. Martitiul este un lucru mic în coparaţie cu această chemare.

 

Multe alte biografii, foarte interesante, lipsesc din Biblie. La Fapte 2:41 ni se spune că, într-o singură zi, doar în Ierusalim două mii de suflete s-au adăugat Bisericii. Au rămas ele constante? Au mai adus şi alte suflete în Biserică? De ce vă trebui8e un răspuns? Permanent auzim despre mulţi oameni careţL primesc pe Isus la adunările evanghelice. Ce se întâmplă cu aceşti oameni după aceea? Sunt deciziile lor sincere?

Cine pune multe întrebări capătă multe răspunsuri descumpănitoare. Biblia ne învaţă să ne bucurăm că unii oameni au cel puţin bunăvoinţă şi bune intenţii, chiar numai pentru o zi. O femeie samariteancă a adus tot oraşul la Hristos (Ioan 4:30). Dacă ar fi continuat astfel, n-ar mai fi rămas cetăţi neconvertite în Palestina. Biblia ne spune ce a făcut ea doar în ziua aceea. După acest eveniment, un văl este aruncat asupra vieţii ei.

Un hoţ, Zacheu, a promis, sub influenţa Domnului, să împartă jumătate din averea lui celor săraci şi să dea înapoi ce furase (Luca 19:8). Povestea Bibliei se încheie cu promisiunea sa, dar nu ni se spune dacă şi-a împlinit făgăduiala. Sfântul autor s-a bucurat că un hoţ a dat dovadă de căinţă, fie şi pentru un singur moment.

Isus îl apreciază pe un ostaş ca fiind cel mai mare credincios om pe care l-a întâlnit vreodată (Matei 8:10). Ar fi fost interesant de ştiut cum şi-a continuat viaţa acest ofiţer.

Un om care este azi credincios e posibil să nu rămână la fel. Deşi Biblia nu ne dă biografii întregi, ea ne învaţă să ne bucurăm de acel bine, oricât de puţin şi de nestabil îl găsim în oameni.

Meditaţia 22

Cuvinte care lipsesc din Biblie

În timp ce eram deţinut, nu aveam nimic şi mi-am dat seama atunci de importanţa faptului că în vechiul testament ebraic verbul „a avea” nu se întâlneşte niciodată. El ne există în limba ebraică şi nici măcar în ebraica modernă. A fi lipsit chiar şi de cuvântul „a avea” este culmea abandonării a tot ce ai.

Este un păcat să ai. La primii creştini toţi cei ce aveau ogoare şi case, le vindeau , aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor (Fapte 4:34-35). Ei erau iudei şi au descoperit, graţie lui Isus, ce a fost revelat prin geniul limbii lor: nu este bine pentru oameni să aibă, să posede. Un copil al lui Dumnezeu poate doar să administreze lucrurile care, de fapt, aparţin Creatorului.

În greacă cuvântul echo este folosit pentru a avea, dar are mai multe alte înţelesuri: a fi capabil, a fi dotat cu, a putea, a număra, a face etc. Ideea de a avea este o noţiune falsă. M-am născut fără consimţământul meu, nu am ales timpul sau locul, forma trupului meu saucaracterul moştenit. Viaţa mea s-a dezvoltat în împrejurări care nu au fost deloc în planurile mele. Eu nu am viaţa mea. Ea provine, conform unor legi stabilite, nu de mine. Şi nici nu posed eu ceea ce ţine de viaţă.

Renumitul tenor Caruso a fost obligat să cânte pe scenă în ziua morţii mamei sale, pentru a nu dezamăgi miile de admiratori care veniseră special să-l aculte. După spectacol a exclamat: la început am crezut că am o voce; acum îmi dau seama că această voce mă are pe mine.
Ghiar bucuriile şi supărările sunt date sau luate de alţii şi, în ultimă analiză, de Fiinţa unică.

Nu numai la forma de infinitiv lipseşte a avea din vocabularul ebraic, dar chiar şi cazul genitiv (al posesiei), este rar folosit. În ebraică nu se spune în mod obişnuit casa omului, căci nimeni nu poate avea una.În ebraica vorbită genitivul este înlocuit de aşa numitul „caz de costruit” care constă în scurtarea cuvântului pentru lucrul posedat. Astfel, orice persoană sau obiect redu8s la a fi o posesie îşi pierde din valoare.

 

 

În rugăciunea Domnului Isus, cuvântul Eu lipseşte cu desăvârşire, deşi este unul din cele mai folosite cuvinte în rugăciunile oamenilor.

Există un lucru mai rău decât rugăciunea în faţa unui idol: să te rogi şi să te închini în faţa propriei imagini. Creştinii n-ar trebui să fie fixaţi pe Eu, ci pe Dumnezeu. Eul ar trebui să dispară complet din rugăciune şi de asemenea amintirea identităţii persoanei care se roagă. Adevărata rugăciune este o revărsare de dragoste pură pentru binele întregului şi pentru ca totul să fie după voia Domnului.

Alt cuvânt care este complet absent din Biblie este cuvântul istorie. Istoria este amintirea evenimentelor după cum s-au succedat în timp. În istorie un eveniment este presupus a fi efectul celui precedent, care este deci cauza lui. Toate acestea sunt o iluzie. Ceea ce văd la cinema este tot o succesiune de evenimente, dar cel ce proiectează poate rula pelicula înapoi, prezentând evenimentele într-o altă înşiruire, sau filmul ar putea fi mixat pentru a arăta evenimentele în altă ordine. Totul este predeterminat de Dumnezeu.

Pana cu care Dumnezeu a scris tot ce se va întâmpla până la sfârşitul lumii s-a uscat de mult şi nu va fi din nou înmuiată în cerneală pentru a scrie o nouă versiune.

Meditaţia 20

Exagerări în Biblie

S-au scris multe de către credincioşi în privinţa acurateţii Bibliei, dar rareori sunt amintite exagerările ei evidente.

Toţi prorocii mărturisesc despre El, afirmă Petru (Fapte 10:43). Dar au fost proroci evrei ca Obadia sau Amos care nici măcar nu-L menţionează pe Mesia.

Femeia samariteancă, cea care L-a întâlnit pe Isus, a spus oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. (Ioan 4:29). Acest lucru cu siguranţă nu poate fi exact. Ar fi fost nevoie de ani pentru a-i arăta cuiva fiecare faptă a sa. Isus i-a arătat numai că ştia de totala ei decădere morală.

Criticii vor spune că astfel de afirmaţii sunt pertinente pentru a îndreptăţi pe cineva să pună Biblia la îndoială. Dar cei ce cunosc inima omenească învaţă din asemenea din asemenea afirmaţii despre impactul avut de Isus asupra contemporanilor Săi.

În timpul celui de-al doilea război modial, soţia mea s-a dus la Budapesta în nişte împrejurări deosebit de periculoase, pentru a aduce uşurare creştinilor suferinzi de acolo. Mult timp nu am avut veşti de la ea. În acest interval, n-am fost capabil să citesc ceva fără să-i văd chipul pe paginile oricărei cărţi sau ziar pe care le-am deschis. Aş putea spune ca Petru, contrar experienţei altora: Toate cărţile şi revistele conţin doar imaginea Sabinei.

Pentru o vreme, după discuţia cu Isus, femeia samariteancă a fost obsedată de amintrirea tuturor greşelilor ei şi într-o asemenea stare de conştiinţă, se poate să fiu spus într-adevăr: Mi-a spus tot ce am făcut.

Lui Petru, care L-a văzut pe Domnul înviat, el care era plin de experienţa sa cu Mesia, se poate să i se fi părut că toţi profeţii vorbiseră numai despre Hristos. Exact în timp ce petru vorbea astfel, ceea ce în mod normal ar putea fi considerat drept o exagerare, Duhul Sfânt S-a coborât asupra lor.

 

Mulţi predicatori şi scriitori creştini insistă prea mult asupra acurateţii Bibliei. Duhul Sfânt nu Se pogoară asupra acelora care ascultă de ei, căci Isus nu este cu totul al lor. Inima le este ocupată cu tot felul de gânduri şi sunt copleşiţi de atâtea probleme încât pentru Domnul Isus abia dacă mai rămâne loc.

Şi apostolul Pavel exagerează când spune că toţi cei ce locuiau în Asia, (…) au auzit Cuvântul Domnului (Fapte 19:10). Dar Pavel nu a mers niciodată mai departe de Asia Mică. Persia, Asia rusă şi China îi erau necunoscute. Afirmaţia lui Pavel arată cu ce era ocupată mintea lui: nu cu averea, faima ori plăcerea, ci cu un vis atât de viu simţit, încât părea real. El dorea Asia la picioarele lui Isus.

Astfel de vise sunt adevărate. O simplă descriere a faptelor este o plictiseală neinspirată. Adevărul lui Dumnezeu are aripi; el vede viitorul îndepărtat ca fiind prezent.

Am putut înţelege afirmaţia lui Pavel după eliberarea mea, când am predicat în Taiwan. Deşi vorbeam în faţa a numai 10000 de persoane, pe o mică insulă a Chinei, nu am trăit numai această experienţă. În faţa duhului meu şi a ochilor mei se aflau cele un miliard de persoane din China Mare care nu aveau nici un mijloc de a auzi Evanghelia. Lor le vorbeam.

În fiecare noapte, în timpul anilor întemniţării mele, am ţinut o predică adunării căreia i-am aparţinut. Eram sigur că vorbele mele vor fi primite. Cuvintele sunt auzite nu doar de aceia ale căror urechi percep sunetele. Poate Pavel ştia mai mult despre comunicarea telepatică decât ştim noi.

Este prea mult să considerăm ceva ca fiind exagerat, doar pentru că aşa ne pare nouă. Nu Biblia exagerează; noi exagerăm când o criticăm. Multe lucruri care au fost considerate exagerări ale Bibliei s-au dovedit mai târziu adevărate. Moise a numit Palestina o ţară unde curge laptele şi mierea – o lăudăroşenie evidentă (Deuteronom 26:9). Dar de curând, un om de ştiinţă a arătat că pământul este capabil de a furniza de trei ori mai multă mâncare şi a citat Israelul ca exemplu:

1. O vacă obişnuită produce în Israel cu 50% mai mult lapte pe an decât media în SUA.
   2. În Israel un portocal produce 16 tone de fructe pe an – un record mondial.
   3. Un pogon de pământ în Israel dă de două ori mai multe arahide decât fermele americane.
   4. Varza şi tomatele crescute în Israel sunt printre cele mai bune din lume.

Toate acestea sunt îndeplinite în ciuda ploilor reduse din această ţărişoară. Aşa că lăudăroşenia lui Moise nu este chiar o exagerare, la urma urmei.

Autorii biblici privesc cifrele ca neimportante. În ziua Rusaliilor, când creştinii din Ierusalim s-au adunat la un loc şi 120 dintre ei au primit botezul Duhului Sfânt, Petru a explicat cele întâmplate ca fiind împlinirea profeţiei lui Ioel: În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură (Fapte 2:17). O sută de persoane pot fi greu numite orice făptură. Astfel de afirmaţii sunt catregorisite, de obicei, drept exagerări. Dar Dacă cineva nu poate găsi cuvinte simple pentru sentimentele lui, dacă le îmbracă în superlative trebuie să conchidem că e o minciună? Este Faust o minciună pentru că Goethe, simţind puterea şi complexitatea răului, l-a personificat în Mefistofel? Petru a fost atât de copleşit de limbile de foc aşezate deasupra fiecăruia dintre apostoli (Fapte 2:3), încât n-a mai putut vorbi decât la superlativ.

 

Neemia exagerează când spune: Le-ai înmulţit fiii ca stelele cerurilor (9:23). Dar pe cer sunt miliarde de stele, în timp ce evreii nu sunt atât de mulţi.

Biblia este oi carte orientală. Nu îi poţi aprecia adevărul aplicându-i standarde occidentale. Regulile adevărului variază de la o cultură la alta. În lumea anglo-saxonă, o afirmaşie este adevărată numai când corespunde realităţii. La japonezi e altfel. Este corect să-i spui ceea ce-i face plăcere interlocutorului, chiar dacă nu este aceasta starea reală a lucrurilor. Hiperbola este normală pentru un oriental. Dumnezeu ne-a dat revela-ia Sa într-o carte orientală, iar Biblia este infailibilă conform mentalităţii orientale care a produs-o.

Meditaţia 21

Cuvinte care lipsesc din Noul Testament

Este important să observi nu numai ce conţine Biblia, dar şi ce omite. Una din trăsăturile interesante ale Noului Testament este că Isus nu a cerut nimănui Sş-I spună ceva despre împrejurările păcatelor lor. El ştia că omul este păcătos, aşa că detaliile încălcării lor, fie ele mici ofense sau crime teribile, nu-L interesau. În loc de a se scufunda în murdărie, Isus spune: Bucură-te fiule; bucură-te, fiica Mea. Păcatele tale sunt iertate.

Altă trăsătură importantă este că nimeni nu I-a spus lui Isus: Te rog, iartă-mă sau Îmi pare rău. În ultima seară, toţi apostolii l-au părăsit şi unul dintre ei s-a lepădat de El. Mai târziu, când Domnul înviat li s-a arătat, ar fi fost normal pentru ei să-I ceară iertare. Nici unul nu a făcut-o.

Oricine privea chipul lui Isus vedea atâta dragoste şi bunătate, încât simţea că la Isus iertarea este evidentă. Dorinţa lui de a mă ierta este mult mai mare decât capacitatea mea de a cere iertare. Dorinţa Lui de a mă mântui este mult mai mare decât a mea. Dorinţa Lui de a mă duce în rai este mult mai mare decât a mea de a merge acolo. Nu trebuie să-l abordăm pe Isus cu cuvinte de apologie, ci doar să avem încredere în bunătatea Lui.

Mai este ceva care nu poate fi găsit în Noul Testament. Isus n-a refuzat invitaţia nimănui. A refuza o invitaţie ar fi ceva străin naturii Sale. Invită-l doar în casa şi în inima ta şi vei vedea. El acceptă invitaţiua chiar şi de la duşmanii cei mai înrăiţi. O va accepta cu siguranţă şi pe a ta.

Să fim atenţi la versetele care lipsesc din Biblie.

Meditaţia 19

Nu-L tulburaţi

Aşa cum moartea a fost o negrăită pătimire pentru Isus, şi naşterea trebuie să-i fi provocat mult chin. Este scris: S-a pogorât Duhul Sfânt (Fapte 10:44). O parte din sămânţă a căzut – spune Isus în pilda Semănătorului (Matei 13:4). Înainte de a se face grâu, ea trebuie să cadă din mâna semănătorului. Mai târziu, Isus lămureşte faptul că prin „pământ” se înţeleg diferitele tipuri şi calităţi ale oamenilor (Luca 8:12-15). Pentru fiecare, venirea pe pământ este o cădere. Acesta este semnul naşterii pentru fiecare om. Cu atât mai mult naşterea Fiului lui Dumnezeu este o coborâre, al cărei chin El a preferat să nu-l facă cunoscut. Adâncimea căderii Lui este arătată în faptul că El a venit în cel mai umil loc, într-o iesle.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Noi, creştinii, suntem atât de îndrăzneţi atunci când cântăm „Vino în inima mea”. Dar ce necazuri Îl aşteaptă aici! Mulţi credincioşi, văzând cât de mult Îl pot mâhni pe Domnul greşelile lor, repetă cuvintele spuse de Petru când s-a aruncat la picioarele lui Isus: Doamne, pleacă de la mine, că sunt un om păcătos! (Luca 5:8)

Sutaşul roman, în loc să-l invite pe Isus cum facem noi, I-a spus: Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu (Luca 7:6).

Acest sutaş a fost preţuit pentru credinţa lui care-l aşeza deasupra celorlalţi din Israel. Câtă deosebire faţă de obiceiul nostru de a-l tulbura pentru tot felul de fleacuri, nevoind niciodată să apelăm la un înger. Insistăm în a-L chema pe Stăpânul Însuşi pentru nevoile noastre şi cerem, ori de câte ori este posibine, semne vizibile.

Un suflet realmente iubitor este grijuliu în a nu-L deranja pe Cel Unic, Preaiubit. Cunosc cazul unei fete îndrăgostite de un tânăr despre care ştia că va avea o carieră strălucită. S-a gândit că, fiind sub nivelul lui, ea ar putea să-i prejudicieze imaginea în societate. El o iubea cu toată inima, dar ea l-a refuzat şi l-a determinat să se căsătorească cu o altă fată, mult mai potrivită stării lui sociale. Uneori iubirea cea mai mare se arată în renunţarea la iubit.

Venirea lui Isus pe pământ a fost o mare agonie pentru El. Venirea Lui pentru a vă împlini rugăciunile Îl tulbură. Atât de mulţi au fost vindecati de orbire printr-o simplă cerere şi apoi, cu ochii larg deschişi la ispitele lumeşti, au alergat după împlinirea poftelor, uitând cui datorează faptul că văd.

Creştinii renunţă la multe lucruri. Renunţaţi şi la nenumăratele voastre cereri. Daţi-I pace în orele în care vrea să fie singur.

Nu trebuie să-L tulburaţi nici atunci când sunteţi grozav de răniţi? Nu, căci ce faceţi dacă Hristos vă primeşte rugăciunea şi vă uşurează suferinţa? Nu ar fi aceasta o teribilă pierdere pentru voi?

Odată, în somn, un om a înghiţit un şarpe veninos care i s-a înfipt în gâtlej. S-a trezit în dureri grozave, fără a şti cauza. Un pădurar, om cu experienţă, ce trecea pe acolo, l-a bătut pe bietul om cu o sălbăticie de nedescris. În cele din urmă şarpele a fost vomitat şi alungat. Dacă cel în cauză i-ar fi cerut pădurarului săţl lase în pace, iar cerinţa i-ar fi fost ascultată, omul ar fi murit.

Nimeni dintre noi nu primeşte mai multe răni decât cele strict necesare: …până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi (Matei 10:30) Vieţile noastre sunt calculate dinainte.

Oare nu ştie Prietenul nostru din cer câte suferinţe trebuie să îndurăm? Nu-L tulburaţi pe Stăpân! El ştie.

Meditaţia 18

Un limbaj fără cuvântul „Cuvânt”

Cuvântul lui Dumnezeu a fost dat prin poporul evreu. Acesta poate fi exprimat în orice limbă cu excepţia ebraicei. Poporul ales, depozitarul Cuvântului lui Dumnezeu, nu are un cuvânt anume pentru cuvânt. S-a folosit davar care înseamnă şi lucru.

Evanghelistul Ioan a scris în greacă, dar a gândit în ebraică. În limba sa naturală, prologulş la evanghelia lui s-ar citi: La început a fost davar, lucrul, şi lucrul a fost cu Dumnezeu şi davar era Dumnezeu.

 

 

A vorbi în cuvinte care nu au substanţă, în realitate însea,mnă a sporovăi, nu a vorbi. Nu puteţi înţelege Bibliua dacă o priviţi ca pe o simplă colecţie de cuvinte.

„Mamuncan”, una din cele mai importante cărţi ale budismului Zen (secolul 13) spune, ca şi cum ar fi însufleţită de duhul ebraic: Cuvintele nu exprimă lucruri; frazele nu exprimă mişcarea minţii. Cel care primeşte doar cuvinte este pierdut; a te opri la fraze înseamnă înseamnă a fi indus în eroare.

Cum Einstain a conectat spaţiul cu timpul şi a creat conceptul de „a patra dimensiune spaţiu-timp continuu”, evreii au conceput noţiunea unică de davar, lucrul-cuvânt cu două aspecte, unul verbal şi celălalt în realitatea fizică sau spirituală.

În ebraică nu s-ar fi putut spune Cuvântul tău este adevărul (Ioan 17:7). Trebuie să fi folosit aici davar, care este mai mult decât cuvânt. Cuvintele singure, chiar divine, nu sunt adevărul; ele pot fi o mască pentru cruzime, dispută şi lăcomieca şi sugerări ale sfinţeniei.

Davar-ul Tău, Cuvântul Tău – lucrul, în dublul său aspect, este Adevărul, aşa cum, după Einstein, evenimentele nu mai sunt plasate doar în spaţiu sau în timp. În schimb avem noţiunea de „interval” în fizică, noţiune care le cuprinde pe amandouă.

Sculptorul italian Tommasi a ornamentat un cimitir din Buenos Aires cu statui, fiecare reprezentând una din simfoniile lui Beethoven. Când un prieten mi-a cerut să i le descriu, n-am găsit cuvintele potrivite.

Beethoven a exprimat ceea ce a simţit în note care, cântate, dau sunete. Sculptorul a modelat în marmură ceea ce a simţit când a auzit muzica. M-am uitat la figurile din piatră. Dacă mi-aş pune propriile simţiri în cuvinte oare ce relaţie ar putea avea ele cu sumfoniile lui Beethoven?

Un orb a cerut odată unui prieten să-i descrie laptele. Prietenul a început cu: Laptele este alb. Orbul l-a oprit cu o a doua întrebare: Ce înseamnă alb? – Alb este culoarea lebedei, a fost răspunsul. Cum este lebăda? Explicaţia care a urmat: Este o pasăre cu gâtul îndoit. El a continuat să întrebe: Ce înseamnă îndoit? Prietenul a ridicat din sprincene şi a spus: Atinge-mi cotul şi acum vei înţelege ce am vrut să spun. Orbul a atins cotul prietenului său şi a exclamat: Acum ştiu cum e laptele.

Dacă Biblia e doar o acumulare de cuvinte, vom şti despre Dumnezeu doar atât cât a putut afla orbul despre lapte.
Prin cuvinte trebuie să ajungem la lucrul real, la Dumnezeu. Doar atunci vom fi iluminaţi.

Dumnezeu este un cuvânt rostit de români, un termen pentru a comunica despre o fiinţă misterioasă. Eu văd un obiect care în română se numeşte aspirator. El este folosit de către adulţi pentru îndepărtarea prafului. Copiii se uită la el ca la o jucărie. El poate avea şi alte întrebuinţări ca: stropit sau zugrăvit.

La oamenii care rămân în sfera cuvintelor, discuţiile nu duc nicăieri. Cuvintele sunt folositoare numai atunci când duc la davar, realitatea-cuvânt. Cu ce cuvinte L-am putea explica pe Dumnezeu? Să spun că este un rege? Acesta este un titlu pe care l-au avut mulţi oameni cumsecade, dar nu şi Irod, Nero, sau Henric al VIII-lea l-au prtat. Aş produce confuzie dacă L-aş numi Împărat? Să-L numesc Tată? Luther avea un tată foarte rigid şi se abţinea de a I se adresa lui Dumnezeu cu cuvintele rugăciunii domneşti. Chiar Dumnezeu este un cuvânt folosit nu numai pentru Creator, ci şi pentru fiinţe pline de cruzime ca Moloh şi Quetzalcoatl, care au cerut mii de sacrificii umane.

Trebuie să trecem de la cele ce sunt numai cuvinte la davar, lucrul real, pentru a-l înţelege pe Dumnezeu, nu numai Creatorul, dar şi Păstrătorul şi Nimicitorul.

Meditaţia 17

Eufemisme în Biblie

Unele torturi erau obscene. Dar odată eliberat, trebuia oare să spui ce s-a întâmplat?

Biblia evită consecvent menţionarea unei părţi esenţiale a vieţii, acel aspect supralicitat până la punctul de a ofensa, în limbajul curent. Cuvântul „sex” nu se întâlneşte niciodată în Biblie şi nici cuvinte legate de organe sau de actul sexual.

Cel din urmă este exprimat prin „a cunoaşte”: Adam a cunoscut-o pe nevastă-sa, Eva (Geneza 4:1). Pentru organul sexual feminin se foloseşte în mod obişnuit cuvântul „ruşinea” – boşet, sau uneori „buricul”. Tendinţa generală a stilului biblic este către eufemism. Aceasta nu se aplică doar subiectelor sexuale. În Faptele Apostolilor, găsim în mod repetat expresia că Isus a fost atârnat pe lemn (Fapte 5:30). Răstignirea evocă o imagine prea teribilă.

Scriptura evită, de asemenea, să spună povestea întreagă a unor acţiuni greşite. La Geneza 35:22 se folosesc litere cursive pentru ceea ce traducătorii au adăugat la textul original. În ebraică această frază rămâne incompletă: Ruben s-a culcat cu ţiitoarea tatălui său, Israel a aflat. Ne-am aştepta să ni se spună detaliile incestului şi ale teribilului conflict între tată şi fiu, care trebuie să fi avut loc ulterior. Însă masoreţii au lăsat un spaţiu în textul ebraic după cuvintele Israel a aflat, pentru a ne sugera că ce popate fi mai rău este mai bine să nu fie spus.

La Geneza 4:8, după cuvintele Vaiomer Cain – Şi cain a spus, masoreţii au lăsat alt spaţiu, cu un semn circular ce indică o omisiune intenţionată a ceva important. Atât textul samaritean al Genezei cât şi Septuaginta, prima traducere greacă, adaugă la acest punct ceea ce Cain a spus fratelui său: Hai să mergem pe câmp. Versiunea siriană este: Hai să mergem în pustie. Dar cunoaşterea continuării discuţiei între fraţi se pare că a fost păstrată oral. Targumul, o parafrază aramaică a textului, adaugă: Am crezut că lumea a fost făcută în îndurare, dar nu este condusă după faptele bune sau merite, nici nu există vreo judecată sau judecător şi nici nu va fi o viaţă viitoare sau răsplată sau pedeapsă. De ce este refuzată jertfa mea?

Ca fiind dată de Dumnezeu, Biblia preferă să treacă sub tăcere cuvintele lui Cain. Prin astfel de omisiuni suntem învăţaţi să nu reproducem sau să cităm cuvintele răufăcătorilor. Asemenea cuvinte sunt contagioase.

Biblia evită, de asemenea, folosirea epitetelor. Istoricul evreu Iosif Flavius, din secolul I a scris că Pilat era un ucigaş crud. Ştim din Talmud că marii preoţi din vremea lui Isus erau mai mult negustori, decât slujitori ai lui Dumnezeu, slugi ale Imperiului Roman, care au obţinut prin mită poziţiile înalte. Dar Biblia nu reproşează nimic vieţilor personale ale lui Caiafa şi Pilat. Ea relatează doar ce I-au făcut ei lui Isus. Evangheliştii nu au considerat de datoria lor să le denunţe public păcatele.

Ştim din izvoare istorice că vieţile întregii dinastii erau desfrânate. Ecangheliile povestesc doar un minim despre felul cum se purtau cu copiii din Betleem şi cu apostolii. Un păcat individual este menţionat doar pentru că a condus la moartea lui Ioan Botezătorul.

Noi, care ne bucurăm de orice păcat pe care-l descoperim la un adversar, trebuie să profităm şi să ne însuşim discreţia Bibliei, care recurge la eufemisme şi tăcere.

Meditaţia 16

Ceea ce e dincolo de Biblie

Biblia conţine ceea ce ne-a revelat Dumnezeu ţinând seama de condiţia şi capacitatea inimilor şi minţilor noastre.

Isus le-a spus ucenicilor: Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta (Ioan 16:12). Ne întrebăm ce ar fi spus dacă am fi fost capabili să primim toate cuvintele Sale.

Autorii biblici au lăsat multe lucruri interesante nespuse. Pavel se plânge că vremea îl împiedică să vorbească de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci (Evrei 11:3). O parte din timpul lui Pavel a fost absorbit de tot felul de fleacuri care au provocat atâtea certuri printre primii creştini.

Iuda a încercat să scrie despre cele mai importante subiecte ale „mântuirii de obşte” (Iuda v.3). Nu cunoaştem gândurile sale în materie, pentru că el trebuia, în schimb, să-i îndemne pe credincioşi să fie atenţi la oamenii fără Dumnezeu care ajunseseră la conducerea bisericii.

Autorii biblici trebuiau să-şi adapteze mesajele astfel încât să nu aducă prejudicii ascultătorilor. Prima predică creştină ţinută de Petru la Rusalii, Îl numeşte pe Isus om adeverit de Dumnezeu (Fapte 2:22), înălţat prin dreapta lui Dumnezeu (Fapte 2:33). Petru nu spune că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Ar fi fost prea greu pentru evrei să accepte. Diplomaţia este un element al oricărei predici inteligente.

Trebuie să ajungem nu numai să înţelegem ceea ce spune pastorul, dar şi ceea ce ar fi putut spune, dacă am fi fost deschişi pentru întreg adevărul.

Când o statuie a preşedintelui Kruger a fost ridicată în Pretoria (Africa de Sud), soţia acestuia i-a cerut sculptorului să facă statuii o pălărie scobită, aşa încât acolo să se adune apă de la ploaie şi păsările să poată bea din ea. Cei familiarizaţi cu istoria Republicii Natal sunt inspiraţi să concureze cu acest mare om de stat în propriile lor fapte. Păsările iau din aceeaşi statuie doar câteva picături de apă.

Dacă rămânem păsărele în credinţă, vom ajunge să cunoaştem ceea ce autorii Bibliei nu puteau să spună contemporanilor lor. Râul vieţii ne va da mai mult decât câteva picături de apă. Dumnezeu ne trece prin închisoare pentru a ne da noi capacităţi de înţelegere.

Meditaţia 15

Timpul inexact al Bibliei

Pierdusem noţiunea timpului, nu ştiam ce oră şi ce zi era, celula mea solitară fiind subterană. Nu ştiam nici măcar dacă era primăvară sau vară. Pentru mine nu existau deosebiri între anotimpuri.

Autorii Bibliei ştiau că viaţa lor e veşnică. Timpul nu conta pentru ei, aşa încât erau inexacţi în datarea evenimentelor.

La Ioan 21_1 citim fraza: După aceea Isus s-a mai arătat. Ce înseamnă după aceea? Vei căuta în zadar. Capitolul trei de la Matei începe cu cuvintele: În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. În versetul precedent, Ioan şi Isus nu puteau avea mai mult de 2 sau 3 ani, astfel trei decenii trebuie să se fi scurs înainte ca Ioan să-şi înceapă lucrarea publică. Pentru evanghelist era tot în vremea aceea.

Atât Ioan cât şi Matei vorbeau despre nişte evenimente între care se scursese mult timp, ca şi cum acestea ar fi fost simultane. Înainte de Einstein acest lucru ar fi fost considerat ciudat. Acum ştim că afirmaţia referitoare la simultaneitatea a două evenimente capătă sens numai în relaţie cu locul în care se află observatorul. Ea aparţine părţii subiective a observaţiei noastre şi nu părţii obiective care face istoria.

Duhul suflă încotro vrea, spune Scriptura (Ioan 3:8). Vânt şi duh sunt acelaşi cuvânt în greacă. Mă pot plasa eu însumi, din punct de vedere spiritual, într-o astfel de poziţie, încât evenimentele, îndepărtate unele de altele în timp, să apară ca petrecându-se simultan? Este exact ceea ce fac unii americani, cărora le place să privească două sau trei programe TV în acelaşi timp.

Putea avea loc Predica lui Ioan Botezătorul în vremea aceea, adică în vremea copilăriei lui? În felul acesta a văzut Matei evenimentele. Cine sunt eu să-l acuz pe el de inexactitate?

Avem o făgăduinţă: Cere şi ţi se va da (Matei 7:7). Acest verset pare să contrazică o bună parte din experienţa noastră. Fiecare credincios ştie că sunt rugăciuni cu răspuns, dar şi unele rămase fără răspuns. Am cerut şi nu ni s-a dat. Dar cât timp a trecut de când am cerut?

Moise i-a cerut lui Dumnezeu: Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan. Domnul a răspuns: Destul! Nu-mi mai vorbi de lucrul acesta (Deuteronom 3: 25-26). Aici nu este exemplul unei rugăciuni fără răspuns, ci al unei rugăciuni refuzate în mod clar. Cum se potriveşte asta cu Cere şi ţi se va da?

Ceva mai târziu, peste vreo 3500 de ani, ca să folosim expresia biblică, în vremea aceea, Isus era pe muntele Tabor cu ucenicii săi şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie (Matei 17:3). Muntele Tabor este în Canaan, dincolo de Iordan, în Ţara Făgăduinţei. Şi astfel dorinţa lui Moise s-a împlinit în cele din urmă, însă cu o întârziere de câteva mii de ani. Nu prea mult pentru cineva a cărui viaţă este veşnică.

Avem înintea noastră nu o viaţă veşnică, ci vieţi veşnice. Ebraica nu are singular pentru viaţă. Majoritatea substantivelor ebraice care se termină cu im sunt la plural şi cuvântul biblic pentru viaţă este haiim . Vom avea mai multe vieţi şi ocazii. Am credinţa că toate rugăciunile vor avea un răspuns.

Viaţa veşnică este mai mult decât infinită. Kantor, un discipol evreu al lui Einstein, a conceput noţiunea de „transfinit”. Când duci o dreaptă nesfârşită într-o direcţie, dintr-un punct dat, valoarea ei matematică e infinită. Kantor numeşte aceasta „transfinit” şi foloseşte litera ebraică Aleph pentru simbolul lui matematic. Posibilităţile eternităţii sunt inepuizabile. Cereţi şi vi se va da. Nu întrebaţi când. Cerul este dincolo de timp.

Perioadele de timp, în general, nu sunt fapte fizice obiective, ci sunt dependente de observator. Timpul şi spaţiul sunt chiar prin natura lor reprezentări confuze ale singurului lucru real: intervalul în spaţiu-timp continuu. Hai să gândim biblic, în afara timpului!

Meditaţia 14

Cum să vă autoanalizaţi

Izolarea te ispiteşte la o nesfârşită meditaţie asupra trecutului tău. Pavel scrie: Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi (1 Corinteni, 11:28). Cum s-o faci? Nu e nici o indicaţie specifică în Biblie, dar experienţa creştină de sute de ani ne-a învăţat un lucru: să nu fii prea minuţios în autoanaliză. O gânganie care este analizată foarte minuţios în laborator, ajunge să moară de excesul expunerii.

Decât să examinezi detaliile propriei tale vieţi, mai bine încearcă să sondezi adâncimea credinţei tale în viaţa lui Isus, în moartea şi învierea lui.

Odată, cineva era foarte îngrijorat de starea sufletului său. Nicio predică din vreo carte religioasă nu-l putea satisface. Într-un târziu a aflat de existenţa unui pustnic vestit pentru înţelepciunea lui.

Omul a luat un cal şi a urcat călare muntele până la locul unde trăia înţeleptul. L-a găsit în meditaţie la intrarea în peşteră. Înţeleptul l-a întrebat ce doreşte. Caut mântuirea i-a spus omul. Înţeleptul a rămas tăcut o vreme. Apoi a spus: De ce nu cauţi mai bine un cal? Am un cal, răspunse omul. Întorcându-se spre peşteră, înţeleptul a spus doar atât: Aşa, deci.

Coborând călare de pe munte, omul s-a gândit şi s-a tot gândit la întâlnirea cu înţeleptul. Şi deodată s-a luminat: De ce să caute un cal? Avea unul şi era călare. Atunci de ce să caute mântuirea? Dumnezeu L-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Mântuită era, aşadar asigurată.

Un om călare nu e interesat să caute un cal, decât dacă cel pe care-l avea era istovit sau a murit. Mântuitorul nu oboseşte decât dacă omul fuge de mântuire, sau dacă el o refuză în mod conştient. Isus a venit să caute şi să salveze ce era pierdut. Noi nu trebuie să-l căutăm pe El. Dorinţa Lui de a ne duce în rai este mult mai mare decât a noastră de a fi iertaţi. Mântuirea nu trebuie căutată, ci doar acceptată. Când omul a ajuns în vale, înţelesese deja acest lucru.

Când mă apropii de Sfânta Cină, primul lucru la care trebuie să mă gândesc, când aud cuvintele acesta este sângele Meu care se varsă pentru voi spre iertarea păcatelor, este să-mi dau limpoede seama că-mi sunt adresate mie. Ştiu eu le fel de sigur ca un călăreţ care are un cal, că păcatele mele sunt iertate şi uitate. Dacă înţeleg acest lucru m-am autoanalizat bine şi sunt vrednic de Sfânta Cină.

Meditaţia 13

Două sensuri ale lui „Sabahtani”

Eloi, Eloi, lama sabahtani a fost strigătul lui Isus de pe cruce. Evanghelistul a tradus aceste cuvinte din aramaică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit? (Marcu 15:34). Dar aceasta nu este singura traducere posibilă.

Sabahtani este parsoana I, timpul trecut de la meşabeah care înseamnă a abandona. Dar meşabeah înseamnă şi a slăvi. Este frecvent folosit în acest sens, chiar în rugăciunile ebraicei moderne, aşa încât cuvintele lui Isus puteau fi traduse: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, cât m-ai proslăvit! Acestea erau cuvintele cu care terapeuţii, o ramură a sectei esenienilor din vremea lui Isus, îşi încheiau rugăciunile. Era o exprimare a uimirii în faţa mulţimii harurilor primite.

În ultima seară Domnul S-a rugat: Proslăveşte pe Fiul Tău folosind probabil cuvântul aramaic meşabeah. Rezultatul aparent nu era proslăvirea, ci abandonarea de către cei mai mulţi din ucenicii Săi, biciuirea, batjocorirea, răstignirea şi părăsirea de către Dumnezeu. Oare în acest fel răspunde Tatăl ceresc rugăciunii?

Dar implorarea lui Isus din această seară poate să fi avut şi un sens tainic. Tată, a sosit ceasul! Planul nostru va fi împlinit. Părăseşte (şabeah) pe Fiul Tău ca şi Fiul Tău să Te proslăvească (tot şabeah) îndurând toate cu răbdare şi dragoste. Astfel, patimile care au urmat sunt o împlinire a rugăciunii lui Isus.

La fel de ciudate pot părea vorbele lui Isus: M-ai părăsit, la timpul trecut. În timp ce El era părăsit atunci şi acolo – răstignirea era un eveniment al prezentului. Atunci de ce foloseşte Isus timpul trecut? În mod obişnuit, când cineva este bătut nu întreabă: De ce m-ai bătut, ci spune de ce mă baţi, folosind timpul prezent.

Unul din secretele puterii spirituale este de a trăi în afara timpului. O revoluţie actuală, cu toate ororile ei imediate, este greu de îndurat. Dar putem asculta cu uşurinţă informaţii despre Revoluţia Franceză şi ghilotina ei de acum 200 de ani. Dumnezeu şi Duhul trăiesc veşnic. Veşnicia nu este absenţa timpului, ci viaţă dincolo de timp. Tu poţi decide cum să priveşti un episod din viaţă, în prezent sau în trecut. Oricine retrăieşte amintiri din prezent ca şi cum lucrurile s-ar fi petrecut în prezent. Fenomenul poate fi şi invers. Puteţi transfera greutăţile de azi în trecut, prin aceasta făcându-vă capabili de a le privi cu seninătate. În felul acesta nu vă vor înfrânge. Numai aşa am putut rezista noi, cei din închisori.

Meditaţia 12

Dublul sens al cuvântului Netzah

Când am fost întemniţat mi-au dat douăzeci şi cinci de ani de închisoare, ceea ce era, practic, ca şi o întemniţare pe viaţă. În ziua în care mi s-a dat sentinţa, mi-au trecut prin minte următoarele gânduri: Cuvintele ebraice din Biblie au o mulţime de înţelesuri, dându-le un spectru asemenea curcubeului. Hai să analizăm două sensuri ale cuvântului netzah. Acest cuvânt poate însemna necontenit. De ce nu mai conteneşte suferinţa mea? întrabă Ieremia (15:18). Dar netzah mai înseamnă şi victorie (1 Cronici 29:11 şi Isaia 25:8). Astfel, ceea ce apare ca fiind o întrebare disperată, fără răspuns în Ieremia, ar putea fi tradusă: Ce-i cu suferinţa mea? Este spre împlinirea izbânzii.

Se spune că regele Solomon stătea odată pe malul mării, admirând steagurile mai multor ţări, arborate la navele ce treceau pe acolo. El l-a intrebat pe marele preot care stătea alături: Câte nave crezi că trec pe an prin apele noastre? Preotul a răspuns: Doar trei. Gândind că preotul e insolent, regele a răspuns indignat: Cum îndrăzneşti să dai un astfel de răspuns? Văd zeci de nave chiar în clipa asta. – O iluzie, a răspuns marele preot. În realitate, toate navele care navighează prin toate mările sunt doar trei: nava poftei după avere, nava poftei după faimă şi aceea a poftei după plăcere.
Acestea sunt cele trei forţe care mână pe oameni peste mări, orice nume ar lua o navă pentru scurtul ei timp.

Regele a cântărit acest răspuns câtva timp. În „Cântarea” lui el vorbise despre o a patra navă , una foarte mică, incapabilă să navigheze dincolo de mica mare a Galileii dar, în final, depăşindu-le pe toate celelelte.

Aceasta a fost nava lui Mesia, o navă dusă de jertfe Fiului lui Dumnezeu, de dragoste puternică, de dorinţa de a sluji. Ea navighează sfidând toate legile hidrodinamicii. Minunea facuta de Mesia atunci când, la porunca Lui a încetat furtuna, iar corabia a fost salvată, este un miracol mai mare decât se consideră în mod obişnuit. Marcu a scris că furtuna arunca valurile în corabie aşa că mai că se umplea corabia. (Marcu 4:37)

Orice vas plin cu apă se scufundă, fie că e furtună sau nu. Dar acest vas, corabia lui Isus, nu s-a scufundat nici măcar când apele păcatelor, ale dezbinărilor, ale ereziilor şi ale persecuţiilor au umplut-o până la refuz. Ea înaintează spre izbândă. Necontenita (netzah) suferinţă este doar umbra lui netzah, izbânda spre care navighează.

Meditaţia 11

Oricine ar considera de prost gust să discu6te public, după nuntă, problema virginităţii soţiei sale, totuşi această indecenţă este comisă astăzi de foarte multe persoane care pun la îndoială faptul că Maria a fost într-adevăr fecioară când l-a născut pe Isus.

În multe cercuri se contestă profeţia lui Isaia asupra naşterii din fecioară. Se argumentează că în cuvintele sale (7:14) De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn:”Iată, fecioara va rămâne însărcinată”, expresia ebraică almah nu înseamnă în mod obligatoriu fecioară. Ar putea de asemenea să însemne tânără femeie.

Ca alte substantive în ebraică, cuvântul fecioară are două forme. Elem, forma masculină, este întotdeauna folosită pentru un băiat foarte tânăr, care nu a cunoscut încă o femeie, ca David când l-a ucis pe Goliat (1 Samuel 17:56). În acest pasaj versiunea autorizată traduce elem prin adolescent. Cuvântul revine în 1 Samuel 20:35 referitor la un băieţel care îl însoţeşte pe Ionatan.

De vreme ce elem, în forma masculină, indică în mod sigur un băiat virgin, de ce nu ar avea atunci şi forma feminină , almah, acelaşi sens?
Desigur, evanghelistul Matei ştia mai bine ebraica decât profesorii de teologie moderni, iar traducerea lui în profeţia lui Isaia a fost: Fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu… (1:23). În ceea ce mă priveşte, eu cred în naşterea din fecioară a lui Isus, chiar dacă nu ar fi scris în Biblie.

Noi, oamenii, avem cu toţii caractere cu trăsături care contrazic. Cum ar putea fi altfel, de vreme ce moştenim de la părinţii noştri trăsături care provin din două surse divergente şi adesea contradictorii? Isus, în schimb, este Unul. El nu este scindat de antagonisme interioare. Moştenirea Lui are o singură sursă.

Vă puteţi baza pe Biblie. Maria era fecioară când l-a conceput pe Isus. Acela care a păstrat-o fecioară şi sfântă prin harul Lui, va veghea, de asemenea, ca voi să vă prezenteţi în faţa Lui cu o puritate feciorelnică.

Meditaţia 10

Cuvinte de neînţeles

În original, Biblia conţine cuvinte pe care nu le cunoaştem, de exemplu eşpar, în 2 Samuel 6:19 şi 1 Cronici 16:3. El este tradus prin „carne”, dar pune ghilimelele pentru a atrage atenţia că acest sens este nesigur. Unii comentatori evrei îl traduc prin prăjitură cu stafide.

Nimeni nu este sigur de înţelesul cuvintelor selah şi miktam care sunt frecvent întâlnite în Psalmi. Renumitul traducător Raşi spune că selah înseamnă etern. Ybn Ezra crede că este un semn muzical. Septuaginta traduce selah prin pauză.

Miktaim apare la începutul Psalmilor 16, 56, 57, 58, 59 şi 60. În midraş, un comentariu evreiesc al Bibliei, se spune că David era smerit (makh) şi neprihănit (tam), deci miktam. Raşi că este, ca şi selah, indicaţia unei melodii. Ybn Ezra şi Luther derivă cuvântul de la ketem – aur. O notă din versiunea autorizată engleză a Bibliei numeşte Psalmul 16 – Psalmul de aur. Alţii consideră cuvântul babilonian kafamu ca izvor al lui miktam şi traduc un psalm al mântuirii. Toate acestea sunt presupuneri.

Cuvântul grecesc spiusion, care apare în rugăciunea domnească (Matei 6:11) nu se întâlneşte nicăieri altundeva în literatura greacă. Traducerea de toate zilele din expresia cea de toate zilele este arbitrară. Ieronim a folosit expresia pâinea noastră cea duhovnicească.

Sunt multe alte cuvinte al căror înţeles rămâne tainic. O posibilitate este aceea de a nu atribui nici un sens unor astfel de cuvinte. Nicăieri în Biblie nu se afirmă că tot ce este scris în ea trebuie să aibă înţeles.

„Mumonkan”, o carte fundamentală a Zenului budist din secolul al 12-lea, spunea că lipsa de sens este sensul expresiei „a urma calea”.

Textul ebraic al Bibliei are notaţii muzicale. Vechiul testament este un cântecîn care unele sunete sunt aici pentru frumuseţea lor muzicală, fără vreun sens, la fel cu tra-la-la din cântecele populare ale natiunilor moderne.

Întreaga Biblie este o simfonie inimitabilă. Nu numai sensul frazelor, dar chiar şi sunetul lor poate duce sufletul la extaz.

Să dăm doar un exemplu: Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet (Fapte 4:32). Este desigur un gând adânc, dar în greacă este şi o frază muzicală minunată, o rimă: Kardia kai psyhe mia. Litere, silabe şi cuvinte întregi au fost scrise în Biblie numai pentru splendoarea sunetului. Oricine are ureche muzicală le va gusta. Ele nu pot fi traduse.

Luther a numit raţiunea noastră o fiară, din cauza tendinţei de a se amesteca în subiectele religioase. Mintea raţională caută sens şi logică în orice, inclusiv în Biblie. Dar de ce trebuie să fie limitată mereu Biblia la a avea sens pentru raţiune? Ea vorbeşte sufletului, în primul rând.

Kruger, preşedintele Republicii Natal (Africa de sud), s-a dus la vânătoare, lăsându-şi acasă soţia şi copilul, amândoi bolnavi. La întoarcere şi-a auzit soţia cântând, ceea ce nu-i stătes în obicei. A intrat în casă şi a văzut-o lungită în pat, ţinându-şi copilul mort în braţe. Nu după mult timp a murit şi ea. Părăsind tot, Kruger a hoinărit pe câmpii şi prin păduri încercând să găsească un sens vieţii şi dragostei, care ne uneşte un timp, pentru ca moartea să ne despartă iarăşi. Prietenii lui, alarmaţi, l-au căutat zile în şir şi, în cele din urmă, l-au găsit flămând, cântând, şi cu o pace adâncă în inimă. Nu găsise sensul lucrurilor, dar renunţase la a mai căuta.

De ce trebuie să aplicăm logica şi judecata în orice? De ce să nu căutăm, mai curând o melodie, cum face privighetoarea, fără a construi fraze care n-au nici un înţeles?

În această muzică trebuie găsit sensul adânc al Bibliei, în care inima cântă, uneori în cuvinte de neînţeles, despre căile ascunse ale lui Dumnezeu.

Gândind astfel, nu m-am sinchisit când vorbirea mea a devenit confuză, din cauza împrejurărilor în care am fost arestat.

Meditaţia 9

Modul de a respira

Noii prizonieri veniţi în închisoare ne întrebau: Cum să rezistăm torturii? Printre alte sfaturi le spuneam: Respiraţi adânc, ritmic.

Pavel scrie: Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:31) Aceasta înseamnă un mod de a respira.

Viaţa omenirii a început când Dumnezeu a suflat Duhul vieţii peste Adam (Geneza 2:7). În ce ritm şi în ce fel o fi suflat Dumnezeu?

Biblia vorbeşte despre mai multe feluri de respiraţie. Păcătosul este comparat cu o măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii (Ieremia 2:24) şi Ieremia vorbeşte despre bărbaţi ca despre nişte cai bine hrăniţi care nechează după nevasta aproapelui său (Ieremia 5:8).

Persecutorul Saul din Tars este descris ca suflând ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. Isus Însuşi avea o respiraţie aparte: El a suflat peste apostolii Săi şi ei au primit Duhul Sfânt (Ioan 20:22).

Preoţii ortodocşi mai suflă încă asupra oamenilor, ca parte a ritualului baptismal. În ce fel respiraţi voi? Suflaţi mânie, poftă? Sau aveţi o suflare liniştită, majestuoasă, senină, aceea a omului care nu are nici un ataşament sau repulsie faţă de lume şi care nu este tulburat de ea. O astfel de respiraţie trebuie să practicăm.

Exerciţiile de yoga pot fi folositoare, dar nu rezolvă problemele. Poţi practica yoga dimineaţa, şi să nechezi sau să sufli mânie după-amiaza. Trebuie să practici respiraţia spre slava lui Dumnezeu, în momentele celor mai mari ispite. Când alţii strigă la voi sau vă torturează, când sunteţi în pericol sau chemaţi spre păcat, liniştiţi-vă şi începeţi să respiraţi într-un mod sfânt: adânc, uniform, ritmic. Aceasta vă va ajuta să fiţi victorioşi.

Limbajul Bibliei ne invată să fim atenţi la felul nostru de a respira. În ebraică – Ketsar af – respiraţie tăiată este expresia pentru nerăbdător; ereh apaim – cu respiraţie îndelungată – înseamnă răbdător, senin. Stările sufletelor noastre sunt conectate cu respiraţia. Când respirăm profund, timp de zece minute, în ritm egal, gândind tot timpul acum inspir, acum expir, atunci mânia devine imposibilă. Cineva, care doreşte să devină mânios, să respire în sens opus procedeului natural.

Faceţi totul spre slava lui Dumnezeu! Chiar felul în care respiraţi este cunoscut de CEl Atotputernic. Copacii respiră rar şi trăiesc mult; insectele, dimpotrivă.

Meditaţia 8

Cuvinte masculine şi feminine

Timp de mai mulţi ani nu am văzut vreo fată sau vreo femeie. Aceasta mi-a sporit curiozitatea privitoare la caracteristicile femininului.

Asemenea majorităţii limbilor, ebraica are substantive masculine şi feminine. Engleza, care are acelaşi articol pentru toate substantivele, este o excepţie în familia limbilor.

În germană masă este masculin şi are articolul der, lampă este feminin şi are artcolul die, pâine este neutru şi are articolul das. Adjectivele şi verbele iau şi ele diferite forme în funcţie de genul substantivului. Acest lucru este valabil atât în limbile latine cât şi în cele slave.

Ebraica nu are numai substantive masculine şi feminine, ci şi forme masculine şi feminine pentru acelaşi substantiv. De exemplu navă este ani la masculin şi anijah la feminin. Şir şi şirah sunt forma masculină, respectiv feminină, a cuvântului cântec. Erets şi artsah sunt cele două forme pentru pământ, aşam şi aşmah pentru jertfă.

Forma masculină şi feminină reprezintă aspectul activ sau pasiv al substantivului în cauză, iar folosirea lor poate afecta sensul iniţial al multor pasaje din Biblie.

Ioan, scriind în limba greacă, consideră vinul mâniei lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:9) ca nefiind atât de crud, cum ar putea să pară. Conform regulilor gramaticii greceşti, trebuia să se folosească genul masculin pentru substantivul vin, dar el sfidează gramatica şi pune adjectivul la feminin pentru a arăta că la Dumnezeu chiar mânia este blândă.

Sufixul ah în ebraică, de obicei, indică femininul. Numele femeilor sfârşesc adesea prin ah, ca de exemplu Batşebah, Dalilah sau Sarah. Însă această terminaţie mai indică şi direcţia, în sensul că genul limbii ebraice arată tendinţa obiectelor spre feminin, forma pasivă sau supusă. Ele încep toate prin a-şi afirma independenţa, dar în final toate vor fi supuse voinţei lui Dumnezeu.

Ruah, cuvântul ebraic pentru duh, este feminin. În Geneza 1:2: şi Duhul lui Dumnezeu plutea pe deasupra apelor, verbul „plutea” ia de asemenea formă feminină. Astfel, o traducere exactă a acestor cuvinte, o redare, care să reproducă ce simte un evreu la citirea lor ar fi: Duhul feminin plutea într-un chip femeiesc pe deasupra apelor.

Numele frecvent al lui Dumnezeu din Biblie, în ebraică, Adonai Sabaoth, nu înseamnă numai Domnul Oştirilor, ci tradus exact Domnul Oştirilor femeieşti, ca Amazoanele. Atât bărbaţii cît şi femeile creştine, toţi cei ce cred, sunt mirese ale lui Hristos şi războinici cu caracteristici feminine. Direcţia noastră a tuturor trebuie să fie spre dobândirea mai multor caracteristici feminine: blândeţe, linişte, supunere, acceptare pasivă a tot ce hotărăşte Mirele.

Biologii au descoperit că toţi embrionii sunt creaţi feminin. Mai târziu cromozomul Y trimite un curent de hormoni masculini peste unii embrioni, transformându-i în masculini. Cromozomul Y face acest lucru prin producerea unui antigen H-Y, o substanţă aflată în celulele tuturor bărbaţilor, dar nu şi în ale femeilor.

La început orice embrion este feminin. Prin devenirea mireselor lui Hristos, prin punerea noastră în poziţie feminină faţă de El, ne întoarcem la starea noastră originară, la scopoul pentru care am fost creaţi, acela de a fi miresele lui Hristos. Un bărbat, odată cu convertirea, devine şi El mireasă a lui Hristos, nu mire.

Meditaţia 7

Cineva lipseşte în genealogia lui Isus

Cine poate crede că Biblia este infailibilă? m-a întrebat odată un pastor. Pot să-ţi arăt cel puţin o frază care este neadevărată. La Matei 1:17, unde găsim afirmaţia că au fost patruzeci şi două de generaţii de la Avraam la Hristos. Dar sunt mai multe în genealogia lui Luca 3 şi în cele ale Vechiului Testament.

Există un aspect şi mai ciudat în genealogia lui Matei. El a fost vameş şi ştia să socotească fără greşeală. Deşi pretinde că dă numele a patruzeci şi două de generaţii, dacă verifici, găseşti că dă numai 41 de nume.

Nu este uşor vizibil faptul că lipseşte o persoană. Atenţie la versetele 11 şi 12 din Matei 1, care arată că unul şi acelaşi Ieconia este numărat de două ori.

Genealogia este împărţită în trei grupe de strămoşi, fiecare grup format din paisprezece persoane, dar ultima persoană a celui de-al doilea grup este şi prima persoană a celui de-al treilea grup.

Un nume este lipsă în această listă: al tău. Isus trebuie să fie conceput în tine întocmai cum a fost conceput în pântecele fecioarei Maria.

Isus a spus: Căci oricine face voia Tatălui Meu, care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră… Până la acest punct, cuvintele Lui sunt uşor de înţeles. Fiecare credincios poate să-i fie frate mai mic sau soră. Dar El oferă şi altă posibilitate: El spune … şi mamă. (Matei 12:50)

Noi putem să-I fim mamă în măsura în care Isus Se naşte în noi. Relaţia Lui cu noi poate fi şi aceea dintre mamă şi fiu. Noi putem avea o atitudine maternă faţă de El.

Orice dragoste conţine un element de interes peresonal. Îl iubeşti pe tata – îţi dă bani de buzunar, o iubeşti pe mama – îţi dă bomboane. Fraţii şi surorile tale sunt tovarăşii tăi de joacă. Numai dragostea maternă este complet dezinteresată, neegoistă. Ştiu despre o mamă care a fost ucisă cu toporul de către fiul ei şi care, înainte de a muri, l-a întrebat dacă nu cumva s-a rănit el.

Dragostea unei mame există fără a cere vreo recompensă. Atitudinea ta faţă de Isus poate fi maternă. Atunci tu vei fi cea de-a patruzeci şi doua generaţie, veriga care lipseşte din genealogia Lui.

Textul lui Matei n-a fost conceput ca o simplă istorie; n-a fost scris nici ca să dea cifre cu o precizie matematică, ci mai degrabă cifre cu înţelesuri simbolice.

Atât Matei cât şi Luca dau un multiplu de şapte ca număr al strămoşilor lui Isus; patruzeci şi doi în primul caz, şaptezeci şi şapte în celălalt. În Biblie şapte este un număr sfânt, dar aceasta este o temă ce va fi abordată în altă meditaţie.

Nu-i adevărat că o încoronare oferă o împărăţie, dar ea este un simbol al ofertei acesteia. Tot aşa, generaţiile de la Adam la Isus nu au fost cu adevărat patruzeci şi două. Matei însuşi dă numai patruzeci şi unu de nume. Dar genealogia aceasta conţine un mesaj spiritual. Ceva poate fi adevărat, fără a corespunde în fapt.

Deci noi Îi putem fi lui Isus mame iubitoare.

Meditaţia 6

Ce este al Cezarului?

Mulţi creştini s-au supus unor oameni ca Hitler, Stalin, Mao şi mulţi dictatori albi, negri ori galbeni. Mulţi au făcut-o cu intenţii bune, ghidaţi de cuvintele Domnului: Daţi Cezarului ce este al Cezarului (Matei 22:21).

Însă cuvintele au fost prost înţelese. Isus nu şi-a sfătuit ucenicii să dea ceva Cezarului. Cuvintele Lui se adresează fariseilor.

Oare ordinul dat unui soldat german are vreo valoare pentru cel britanic? Fariseii şi ucenicii lui Isus erau la antipozi unii faţă de alţii; cuvintele erau adresate detractorilor lui Isus, nu prietenilor.

Isus nu avea niciun bănuţ la El, I-au dat un ban. Vrăjmaşii lui Isus au fost prinşi în sistemul monetar al Cezarului, în timp ce ucenicii lui Isus nu aveau nimic.

Biblia evreilor nici măcar nu conţine verbul a avea. Creştinii consideră averile ca fiind ceva rău, ei fiind doar administratorii avutului lui Dumnezeu. Neposedând nimic, creştinul nu poate datora ceva Cezarului.

Cine a fost totuşi Cezar? Un cuceritor străin care a ocupat Palestina şi nu a contribuit cu nimic la bunăstarea ei. Nu a sădit un copac, nu a construit o şosea, nici măcar nu a vizitat ţara. Însă a stabilit impozite pentru a-i mulge pe cei bogaţi şi a măcelărit pe oricine încerca să se opună edictelor sale.

Nimic din Palestina nu aparţinea Cezarului. Dacă i-ai spune unui român, unui ceh, unui ungur sau unui polonez: Dă sovieticilor ceea ce este al lor, te-ar înţelege pe loc. Nimic nu le aparţine. Aceste cuvinte pot însemna doar: Dă-le o cizmă în spate şi trimite-i să-şi facă bagajele.

Acesta a fost şi sensul cuvintelor lui Isus. Dacă fariseii erau atât de convinşi că slujeau lui Dumnezeu, de ce minţile lor erau preocupate de lucruri care nu sunt dumnezeieşti? Isus le spunea: Faceţi ambele lucruri: slujiţi unei tiranii şi lui Dumnezeu deodată. El ştia că în curând aceştia îşi vor da seama că aceste lucruri sunt incompatibile.

Trebuie să alegi între a fi aghotantul lui Cezar şi un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, care stă în faţa unui împărat fără Dumnezeu, ca Irod, şi care-i spune în faţă: Ceea ce faci este nelegiuit.

Aceasta este atitudinea care l-a costat capul, pe Ioan Botezătorul.

Interpretarea cuvintelor lui Isus, ca fiind un îndemn la supunere faţă de despoţi este greşită. Interpretarea mea proprie este de fapt contrariul. Aşa cum sufletul este mai presus decât trupul, tot aşa demnitatea sacerdotală depăşeşte şi are chemarea să povăţuiască pe cea a statului; cerescul are ascendent asupra pământescului.

Este de datoria autorităţilor să asculte de conducătorii Bisericii, şi nu invers.

Meditaţia 5

Minciuna şi personalităţile biblice

Nu puteam spune anchetatorilor comunişti adevărul întreg asupra activităţii bisericii noastre. Dacă ar fi fost să dăm răspunsuri sincere tuturor întrebărilor lor, ar fi urmat multe alte arestări.

Ne-o amintim pe Rebeca, cea care a recurs la o viclenie imorală pentru a-i obţine lui Iacov binecuvântarea de întâi născut, care i se cuvenea, de fapt, lui Esau (Geneza 27).

Valoarea etică a unei accţiuni este judecată nu doar prin faptul că răspunde anumitor reguli morale, ci şi prin roadele de lungă durată. Dacă Rebeca n-ar fi făcut acest lucru, Isaac i-ar fi dat binecuvântarea lui Esau. Atunci descendenţii lui Esau ar fi fost poporul ales, în locul evreilor. Poate vreun sălbatic ar fi pretins atunci să devină mântuitorul lumii şi poate alţi sălbatici ar fi fost profeţi.

Ce catastrofă ar fi fost dacă Rebeca şi Iacov nu ar fi uneltit şi minţit în acea împrejurare! Comportamentul lor era prevăzut în planul lui Dumnezeu. Văzul lui Isaac slăbise într-atât, încât Iacov să poată fi confundat cu Esau şi să primească binecuvântarea.

Desigur, să faci o asemenea accţiune, chiar în împrejurări excepţionale, este o alegere periculoasă. Alţii îşi vor justifica înşelătoriile egoiste dând ca exemplu ce ai făcut tu din nişte raţiuni sfinte.

Midraşul spune: Iacov a luat pe Rahela, dar în noaptea nunţii, Laban, tatăl fetei, i-a strecurat-o pe Lea, o fată pe care Iacov n-o plăcea (Geneza 29:23-25). Dimineaţa a văzut că a fost înşelat şi i-a spus Leii: „Noaptea te-am strigat Rahela şi tu ai răspuns. De ce m-ai înşelat?”

„Tatăl tău ţi-a spus Esau, iar tu spuneai că eşti fratele tău. Ţi-ai înşelat tatăl. Nici un învăţător nu e lipsit de ucenici; eu am învăţat de la tine”.

Trebuie să fim atenţila acest fel de pericol, dar creştinii nu pot totuşi să se lipsească de înţelepciunea şarpelui. Poate un creştin să fie un inspector de poliţie, un agent secret, un diplomat sau un ofiţer de război, fără a recurge la viclenii?

Cum ar putea Biserica Subterană să subziste în ţări unde sunt persecuţii, dacă nu ar urma exemplul Rebecăi? Astfel de strategii sunt şocante pentru că ele sunt excepţia de la regula creştină a adevărului total.

Cuvintele sunt spuse şi în alte scopuri, nu numai ca să comunice adevărul. Uneori ele folosesc ca autoapărare, precum cuvintele lui Pavel: … fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri (Fapte 28:17).

În 1 Tesaloniceni 2:14-16, Pavel a izbucnit împotriva Evreilor şi a făcut mai mult decât să treacă peste obiceiurile lor. El anulase o parte esenţială a legii evreieşti atunci când a declarat circumcizia fără vreo valoare. Dar acum era în pericol de moarte. În astfel de cazuri, în momente de criză, cuvintele trebuie să fie slujitorii altui stăpân decât cel al adevărului.

Iosif din vechiul testament a spus: Am fost luat cu sila din ţara evreilor. (Geneza 40:15). Nu aşa s-au petrecut faptele, dar noi putem aprecia dorinţa lui de a acoperi păcatul fraţilor săi, care l-au vândut ca sclav.

Trebuie să avem în vedere multiplele faţete ale vieţii omeneşti, atunci când judecăm morala, atât a personalităţilor biblice, cât şi a semenilor noştri.

Meditaţia 4

Atitudinea corectă faţă de sărăcie

Lăcomia noastră, iubirea de bani, ne aduce atât sărăcie cât şi nefericire. Atitudinea corectă a unui bun creştin faţă de un sărac nu este aceea de milă, ci mai repede de invidie sau concurenţă.

Deşi poţi avea mai multă pâine decât fratele tău şi unt şi brânză pe pâine, omul nu va trăi numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Luca 4:4). Săracul are un privilegiu pe care tu nu-l ai. Isus a fost trimis să vestească evanghelia săracilor, numai un sărac poate primi pe deplin mesajul. Bogătaşii aud doar Evanghelia diluată, predicată de pastori care n-au fost înfometaţi sau n-au postit niciodată, care sunt bogaţi sau doresc să fie.

Astfel de pastori nu doresc să-şi piardă contribuabilii bogaţi şi le predică din Evanghelie doar atât cât să nu îi ofenseze. Ei nu le vor spune niciodată enoriaşilor bogaţi că au tot atâtea şanse să ajungă în împărăţia lui Dumnezeu câte are o cămilă să treacă prin urechile acului, cu alte cuvinte, că toată religia lor este zadarnică.

Repet întrebarea pusă le meditaţia precedentă: Oare nu trebuie să-i ajutăm pe săraci? Sigur că trebuie să-i ajutăm, dar cu o conditie: să nu le răpim sărăcia anterioară. Calea de a-i ajuta pe săraci este de a urma exemplul lui Isus şi de a deveni săraci ca şi ei.

Citim în cartea evreilor „Sehem ha tov” cum rabinului Haryim Auerbach de Launtzitz i s-a adresat un cizmar care nu avea lemne să-şi încăşzească încăperea în care stăteau soţia şi copilul lui nou născut. Rabinul l-a trezit imediat pe un alt vecin avut. Bogatul l-a invitat să intre, dar rabinul a preferat să-i vorbească de afară. Era foarte rece şi bogatul a trebuit să stea să tremure afară şi să vorbească mult timp cu rabinul. La sfârşit, rabinul a amintit plângerea cizmarului şi a spus: Acum, că ai simţit tu însuţi ce înseamnă să-ţi fie frig, vei şti ce ai de făcut. Bogatul a dus lemne familiei cizmarului, cărându-le el însuşi, cu o roabă. Cine n-a simţit laţul în jurul gâtului nu poate înţelege situaţia cuiva care este în pericol de moarte.

Nici o avere sau vreun milionar filantrop nu pot înlocui faptele caritabile făcute demult, de către călugării şi călugăriţele cu vocaţia sărăciei. Aceşti oameni, unii dintre ei foşti membri ai claselor avute, au întreţinut săraci în spitale, au făcut cămine pentru bătrâni şi orfelinate. Ei au coborât în realitate şi în duh la nivelul celor pe care s-au străduit să-i ajute, căci, cu adevărat, şi-au iubit semenii ca pe ei înşişi.

Asumându-şi propria sărăcie, ei îi puteau aprecia valoarea. Bătrânii, infirmii şi săracii au fost ajutaţi nu numai cu pâine, ci şi să vadă în sărăcie un privilegiu, iar nu un handicap.

În Statele Unite şi în alte ţări, există foarte multe programe pentru săraci care nu funcţionează. Programul lui Francesco d’Assisi a funcţionat. El a devenit sărac şi i-a determinat pe mulţi săraci să-şi cheltuiască banii, nu prin impozite, greu suportabile, ci dăruind din dragoste.

Sunt diverse modalităţi de a da ajutor. Am citit că locuitorii din coloniile portugheze, când erau bolnavi, treceau pe lângă multe spitale de stat şi mergeau mai departe, oprindu-se la mulţi kilometri distanţă, într-un spital creştin. Când au fost întrebaţi de ce procedează astfel, căci spitalele de stat ofereau dotare şi tratamente ca şi cele creştine, localnicii au răspuns: Da, tratamentuleste acelaşi, dar mâinile nu sunt aceleaşi. Numai mâna goală poate să mângâie.

Nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! (Proverbe 22:22) De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă (Evrei 13:12).

Isus dorea să ajungă la Golgota pentru a împlini salvarea omenirii. Dar, în acele zile, fiecare, călăi şi victime, erau opriţi la poartă pentru a răspunde întrebărilor, pentru a-şi arăta actele. Şi eu am văzut că nu este uşor să treci de poarta unei închisori, nici măcar pentru execuţie. Călăul bate la poartă, garda priveşte suspicioasă prin gaura cheii, apoi verifică ordinul. Aşa era şi înainte.

Este scris în Proverbe 22:22: Nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă. Cei care-i aparţin lui Isus sunt fericiţi să sufere pentru El. Nu-i opriţi din nou la poartă să-i întrebaţi, să le încetiniţi marşul eroic spre sacrificiul de sine, oferindu-le iertarea sau punându-le cine ştie ce condiţii. Procedând astfel îi faceţi să sufere mai departe pe nenorociţii a căror slavă stă în suferinţa lor pentru Hristos.
Un creştin trebuie să se comporte astfel încât copiii săi să poată spune plini de bucurie, asemenea lui Iacov: Dumnezeul tatălui meu. Iacov avea străbuni cu care se putea mândri. Avraam părăsise leagănul de civilizaţie din cetatea Ur a Caldeii, pentru a trăi ca un străin pe un pământ sterp, tocmaipentru a fi liber să-L adore pe Dumnezeu, pe care-L cunoştea bine. Isaac a fost gata, de copil, să-L preamărească pe Dumnezeu prin moartea sa. Astfel de oameni nu ar trebui să fie lipsiţi de necazurile lor care le asigură gloria veşnică.

Necazul are problemele lui. Adesea eşti copleşit de disperare. Dumnezeu pare să-Şi fi întors faţa de la tine. Dar apoi îţi dai seama că a fost d

Meditaţia 3

Să respectăm sărăcia

În închisoare am ajuns la cea mai de jos treaptă a sărăciei. Nu mai aveam nimic, ceea ce mă făcea să privesc într-o lumină nouă acest verset: Nu despuia pe sărac pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! (Proverbe 22.22)

Nu-i fura săracului unica lui avere, acest giuvaier de preţ care este sărăcia. Francesco d’Assisi vorbea despre „sorella poverta” (sora sărăcie.

Asceţii şi sfinţii din toate timpurile au abandonat bucuriile lumeşti pentru acest prieten de valoare. Moise a preferat viaţa săracă a unui păstor, poziţiei de nepot al faraonului.

Budha a părăsit palatele tatălui său pentru a afla seninătatea, pe care numai sărăcia goală o poate da. Hristos, Domnul cerurilor, a ales naşterea într-un staul şi viaţa de dulgher printre oamenii sărmani, iar moartea şi-a aflat-o printre tâlhari, răstignit pe o cruce. El a spus:”Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! (Luca 6:20).

Cu ce drept pot eu lua sursa binecuvântării unui om? Dacă îi iau sărăcia îi iau Împărăţia Cerurilor. Închipuiţi-vă ce s-ar fi întâmplat, dacă bogatul din pildă (Luca 16: 19-31)ar fi fost ceea ce se numeşte în mod obişnuit „bun la inimă” şi şi-ar fi împărţit cu săracu Lazăr hainele scumpe şi l-ar fi invitat zilnic pe acesta la mesele lui copioase. L-ar fi chemat pe Lazar în iadul viitor.

Sărăcia este o poartă a Împărăţiei Cerurilor.

Urâtul stadiu embrionar în care arătăm ca nişte broaşte şi ca nişte maimuţe este prologul omenirii. Dacă distrugi o omidă pebntru că este un vierme respingător, distrugi viitorul fluture. Să-i iei unui om sărăcia înseamnă să-i iei izvorul fericirii veşnice.

Oare nu trebuie să-l ajutăm pe sărac?

Sigur că trebuie să-l ajutăm, dar prin a-i împărtăşi sărăcia, prin a-i demonstra că nu suntem indiferenţi la starea lui înaltă. Maica Tereza din Calcutta a dat în acest sens un exemplu. Împărtăşind experienţa sărăciei, unui sărac i se dă simţul demnităţii în faţa lui Dumnezeu şi a altor oameni, în timp ce, dacă îi arunci câţiva bănuţi, îl jigneşti.

În mod obişnuit, noi confundăm ceea ce este neplăcut cu ceea ce este rău. Sărăcia este neplăcută, dar este o încercare divină a iubirii creştine. Ce fată nu este tentretă să admire un tânăr chipeş care-i oferă inele, brăţări, automobile şi castele? Ar alege ea să trăiască alături de acelaşi tânăr într-o cocioabă?

Era uşor pentru Iov să-L iubească pe Dumnezeu având o familie, având vite şi aur. Dar ce fel de dragoste era aceasta? Trebuie să vină o încercare pentru a întări credinţa lui Iov.

Înainte de a fi închis, situaţia mea socială şi materială era foarte confortabilă. În momente de autoanaliză mă întrebam dacă realmente Îl iubeam pe Dumnezeu, sau mai curând multiplele daruri, atât din afara cât şi din interiorul meu, cu care El m-a înzestrat, îmi determinau sentimentul.

Apoi, în singurătate, foame şi frig, chiar fără ghete, puteam într-adevăr să verific dacă Îl iubeam pe Dumnezeu, sau numai ceea ce-mi dăruise. Cât de fericit am fost să descopăr cum îmi curgeau de pe buze imnuri de laudă în aceste împrejurări! Credinţa mea a fost încercată.

Creştinii nu se tem de foame şi nu l-ar lipsi pe sărac de această experienţă. Căci Isus îi spune chiar şi bogatului, care este obişnuit cu icre negre şi alte delicatese: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi (Ioan 4:32).

Îngerul Rafael i-a spus lui Tobie în cartea apocrifă cu acelaşi nume (12:19): Era ca şi cum mâncam şi beam cu tine. Dar eu mâncam o mâncare nevăzută şi beam o băutură pe care oamenii n-o pot vedea. Hrana îngerilor, pe care şi oamenii o pot împărţi, stă în a-L vedea pe Dumnezeu, în a-L iubi pe El,chiar şi la vreme de necaz şi în a-I împlini voia în totul.

Nu poţi sta în restaurante luxoase, ascultând muzică de jazz, servit de fete pe jumătate goale şi nu poţi să te îmbuibi, participând totodată şi la ospăţul ceresc. Nimeni nu poate avea ambele lumi. Hrana cerească este pentru cei înfometaţi.

Kierkegaard avea dreptate când spunea: A-l reprezenta pe omul care, prin propovăduirea creştinismului, a atins şi s-a bucurat la cel mai înalt grad de toate bunurile şi plăcerile lumeşti, a-l reprezente pe el ca martor al Adevărului, este la fel de ridicol ca şi atunci când s-ar vorbi despre o fecioară înconjurată de mulţimea copiilor pe care ea i-a născut (Atac contra creştinismului).

După ani de evanghelizare, un pastor ar trebui să fie mai sărac decât înainte de a-şi fi început slujba sa.

Dumnezeul nostru este Cel al porţii înguste şi al urechilor acului.

Dacă din pricina poziţiei tale sociale, nu eşti printre cei înfometaţi, ai un mijloc simplu de corecţie: poţi posti. Dar nu-i fura săracului mana cerească.

Actele voastre, bine intenţionate, de filantropie, pot fi jafuri.

Meditaţia 2

De ce atâta suferinţă?

Citind Biblia din memorie, singur într-o celulă, am fost izbit de câtă suferuţă este în ea străbătută.

Începe cu catastrofa izgonirii omului din rai şi se încheie cu intrarea majorităţii oamenilor în iad.

De ce oare trebuie să sufere până şi sfinţii? De ce există suferinţă până şi în lumea animală şi vegetală? De ce se nasc copiii în suferinţă? Este suferinţa singura metodă pedagogică a lui Dumnezeu?

De ce există răul? De ce au suferit creştinii în închisorile comuniste?

După ce şi-a dedicat patruzeci de ani din viaţa sa slujbei misionare, printre aborigenii australieni, un pastos s-a îmbolnăvit. Pentru că era greu bolnav a trebuit să fie transportat pe nişte drumuri impracticabile, până într-un oraş. De-abia mai respira. În această stare el a cerut familiei să-i cânte şi să-i citească din Biblie. Într-un sfârşit a spus: Încetaţi cu laudele! I-am slujit toată viaţa şi lui nu-i pasă de mine. A smuls Biblia din mână soţiei şi a aruncat-o într-un tufiş. Nu putea găsi un răspuns la problema suferinţei sale.

Singurul răspuns, care cred că se poate da, este să nu pui nicio întrebare. Când Se afla pe Cruce, Isus L-a întrebat pe Dumnezeu de ce L-a părăsit până şi pe unicul Său Fiu. Întrebarea Lui este urmată doar de un semn de întrebare. Tot ceea ce ni se descoperă este că întrebarea există şi că putem trăi cu ea.

Un suferind a venit odată la un pastor şi i-a pus mai multe întrebări. Pastorul a răspuns: îngenunchează aici în biserică şi cere-I lui Isus răspunsul. Omul a replicat: Chiar credeţi că voi auzi un glas din cer? – Nu, a răspuns pastorul, dar stând tăcut în rugăciune timp de mai multe ore înaintea lui Dumnezeu, îţi dai seama că poţi merge mai departe, fără răspuns la toate problemele tale. Acesta s-ar putea să fi fost răspunsul lui Isus şi te vei linişti. Nu ai nevoie de altceva decât de pacea Lui care depăşeşte orice înţelegere. Nu ai nevoie de pace şi de înţelegere, căci înţelegerea presupune calităţi pe care cei mai mulţi dintre noi nu le avem.

Talmudul (Haghiga) spune că au existat patru oameni care au ajuns până sus de tot: Ben Azai, Ben Zoma, Elişa ben Abuya şi Rabbi Akiva. Ben Azai a văzut slava lui Dumnezeu şi a murit, Ben Zume a văzut-o şi a înnebunit. Elişa ben Abuya şi-a pierdut credinţa. Numai Rabbi Akiva s-a întors nevătămat.

Pavel scrie despre un om care a fost răpit în rai, dar n-a putut comunica nimănui ceea ce a trăit, căci cuvintele pe care le auzise acolo nu pot fi redate. ( 2 Corinteni 12:2-4)

O legendă spune că Moise a stat odată în meditaţie lângă o fântână. Un drumeţ s-a oprit să bea din fântână şi, când s-a aplecat, i-a căzut punga de la cingătoare. Omnul a plecat. La scurt timp un alt om a trecut pe lângă fântână, a văzut punga şi a luat-o. Puţin mai târziu, un al treilea s-a oprit să-şi potolească setea şi s-a culcat apoi la umbra fântânii. Între timp, primul a descoperit că-i lipsea punga şi, dându-şi seama că nu putuse să o piardă decât la fântână, s-a întors, l-a trezit pe cel ce dormea acolo (care desigur, nu ştia nimic), şi i-a cerut să-i înapoieze banii. Între cei doi a urmat o discuţie, apoi s-au înfuriat şi primul l-a omorât pe celălalt. Martor la acestea, Moise i-a spus lui Dumnezeu: vezi, de aceea nu cred oamenii în Tine. E prea multă nedreptate şi rău în lume. De ce a trebuit ca primul trecător să-şi piardă punga şi să devină apoi un ucigaş? De ce a trebuit ca cel de-al doilea să găpsească punga cu banii, pentru care nu muncise? Al treilea era complet nevinovat. De ce a fost omorât?

Dumnezeu a răspuns: Îţi explic doar o dată… Primul trecător era fiul unui hoţ. Punga conţinea banii furaţi de tatăl celui de-al doilea trecător care, găsind punga, n-a luat decât ceea ce i se cuvenea.

Al treilea era un ucigaş a cărui crimă nu avea să fie descoperită niciodată şi care a primit de la primul pedeapsa pe care o merita. Pe viitor să crezi că există un sens şi o dreptate în tot ce se întâmplă, chiar atunci când nu le înţelegi.

Credinţa în Dumnezeu este unicul răspuns la taina răului.

Meditaţia 1

Taina jertfei lui Isus

Presupuneţi că aţi trăi acum 2000 de ani în Palestina, că aţi fi păcătoşi, apăsaţi de vinovăţie, şi că Isus v-ar spune: Păcatul vostru este greu şi meritaţi pedeapsa. Plata păcatului este moartea. Dar mâine Eu voi fi biciuit şi încoronat cu o coroană de spini pentru voi. Vă invit să priviţi când vor bate cuie în mâinile şi în picioarele Mele şi Mă vor ţintui pe cruce. Voi striga în chinuri şi voi împărtăşi suferinţa sfintei Mele mame a cărei inimă va fi străpunsă de milă pentru mine, ca de o sabie. Veţi fi acolo şi-mi veţi auzi strigătele. Şi când voi fi murit, veţi şti că păcatele voastre sunt iertate pentru totdeauna, că Eu am fost în locul vostru ţapul ispăşitor. Astfel vor fi mântuiţi oamenii. Acceptaţi să sufăr pentru păcatele voastre sau preferaţi să vă suportaţi singuri pedeapsa?

Ce aţi răspunde?
Cred că aceasta este problema care ar trebui pusă în faţa unui suflet ce caută mântuirea. Cu o mie cinci sute de ani înainte de istorica naştere a lui Isus, Biblia spune: Astăzi Te-am născut (Ps 2:7). Tot Ea spune penitentului, la 2000 de ani după Golgota: Astăzi mor pentru tine. Viaţa şi moartea lui Isus sunt în afara Timpului şi Spaţiului.

Voi o acceptaţi? De multe ori, în închisorile comuniste am văzut cum un pastor era bătut la sânge în locul altui prizonier. Gardianul pronunţa numele unuia care era pedepsit să primească bătaie şi pastorul răspundea simplu: eu sunt. La Auschwitz, Maximilian Kolbe, care era preot, s-a oferit să moară în locul unui polonez condamnat la moarte de către nazişti. Polonezul era tatăl al mai multor copii. Comandantul lagărului a acceptat substituirea şi polonezul a scăpat. Kolbe a murit prin asfixiere. Dacă aţi fi fost în locul acelui polonez, aţi fi acceptat jertfa lui Kolbe?

Am locuit mulţi ani într-o celulă subterană izolată, în afara timpului, ceva asemănător cu imponderabilitatea în care trăiesc astronauţii. Aşa cum ei nu pot face diferenţa între greu şi uşor, tot astfel eu nu făceam distincţie între trecut, prezent şi viitor. În celula mea din închisoare simţeam prezenţa lui Isus. Viaţa Lui nu aparţinea trecutului, nici nu era o succesiune de evenimente. El mi-a pus în faţă problema pe care am pus-o şi eu în faţa cititorilor mei. Isus mi-a spus: Eşti păcătos şi eşti condamnat la pedeapsă veşnică pentru rătăcirile tale, dar eu sunt gata să te salvez. Pentru păcatele tale Eu voi fi lepădat, biciuit, scuipat, încoronat cu o cunună de spini, voi îndura chinurile răstignirii şi durerea de a-Mi vedea sfânta mamă cu inima zdrobită la piciorul crucii. Sângele Meu te va curăţa de toate păcatele.
Trebuie să hotărăsc dacă accept sau nu jertfa Fiului nevinovat al lui Dumnezeu pentru păcatele mele. Am crezut că „a accepta” ar fi dovada celei mai mari slăbiciuni şi am refuzat categoric această propunere. Isus a fost recunoscător pentru refuzul meu.

Apoi a venit întrebarea reală, lucru pe care El îl avusese în minte încă de la început: Ce-ar fi dacă ţi-aş integra fiinţa într-a Mea, dacă ai deveni o parte a trupului Meu, dacă te-ai nega ca fiinţă independentă şi aş trăi în tine de acum înainte şi ai fi răstignit cu Mine (Galateni 2:20), îngropat cu Mine (Romani 6:4) şi ai împărţi cu Mine suferinţele Mele?

Ce-ar fi dacă, în timp ce în biserică lumea se bucură în siguranţă în braţele Mele, tu ai fi ca un braţ al Meu ţintuit împreună cu Mine pe cruce dar împărtăşind, în acelaşi timp, slava Mea. Vrei să devii colaboratorul Meu pentru salvarea omenirii, alinarea suferinţelor ei, împlinind ce lipseşte suferinţelor Mele? (Coloseni 1:24) Prezenţa Mea în tine, rănile suferinţelor Mele vor aduce roade reale în sufletul tău. Am acceptat această propunere.

Creştinii sunt făcuţi să aibă aceeaşi vocaţie cu a Împăratului lor, aceea de purtători ai Crucii. Această conştiinţă, a unei chemări înalte şi a părtăşiei cu Isus, este cea care aduce bucurie în încercări, care-i face pe creştini să intre în închisori pentru credinţa lor, cu bucuria unui mire ce intră în odaia de nuntă.

Când George Vius, Secretar General al Uniunii Baptiste din URSS, a fost condamnat pentru credinţa lui, credincioşii prezenţi în sală l-au acoperit cu flori, iar fetiţa lui, căţărată pe un scaun, a spus în faţa judecătorilor comunişti: Tată, cu Hristos eşti liber în închisoare, iar liberatea fără El este închisoare. Credincioşii care Îl aşteptau afară l-au primit cu un imn creştin.

Ruda unui prizonier creştin din China Roşie i-a spus cuiva, căruia îi împărtăşea grijile: Nu trebuie să ne compătimeşti căci, dacă el nu s-ar afla în acest lagăr de muncă, ar mai putea cei de acolo să audă Evanghelia Domnului Isus?

În acelaşi spirit ar trebui să primim şi noi crucea sărăciei, a discriminării rasiale, a trădărilor, a infidelităţii conjugale, a răzvrătirii copiilor şi tot felul de alte necazuri ale vieţii.

O persoană care acceptă, pentru sine, moartea lui Hristos şi care cântă „aleluia” nevinovatului Fiu al lui Dumnezeu, care primeşte pedeapsa ce i se cuvine ei însăşi, o astfel de persoană ar trebui, deci, pedepsită mai sever decât înainte.

Evanghelia este privilegiul de a deveni un membru al Trupului lui Hristos, părtaş al suferinţei, al morţii în chinuri împreună cu El. Pentru că sacrificiul cere convertire, chemările evangheliştilor se numesc „chemare la Altar”. Orice fiinţă care era pusă pe altar în Ierusalim (miei, berbeci, porumbei) murea. Cineva murea pentru tine. De data asta, însă, nu este pus pe altar un animal, ci însuşi Fiul lui Dumnezeu. El a hotărât-o şi, orice ai face, nu-L poţi determina să Se răzgândească. Poţi doar să-I ceri privilegiul de a fi învrednicit să te sacrifici pe viitor pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele semenilor. În schimb, vei primi dreptul să mori faţă de păcat, de lume şi de legile ei.

Realitatea unei convertiri stă în unirea cu El. Este ruşinos şi dezgustător să accepţi altfel moartea Lui.

Necazul are problemele lui. Adesea eşti copleşit de disperare. Dumnezeu pare să-Şi fi întors faţa de la tine. Dar apoi îţi dai seama că a fost doar un joc cu un copil. Îl cauţi, Îl găseşti din nou, Dumnezeu şi cu tine, amândoi radioşi, amândoi plini de bucurie. Există o învăţătură adâncă în Talmud: Înainte de a mânca şi a bea, omul are două inimi. Simte şi propria foame şi pe a altuia. După ce a mâncat şi a băut, rămâne doar cu o inimă, cu gândul doar la confortul personal.

În loc de a-i răpi săracului sărăcia şi nenorocitului necazul, care-i va fi slava viitoare, ai grijă ca nu cumva să fii şi tu printre cei cu două inimi.

 

 

https://ionatan.wordpress.com/richard-wurmbrand-100-de-meditatii-din-inchisoare/

 

 

 

 

 

 

Paul.E. Billheimer – Invingatori prin cruce – Audio Dan Bercian

https://www.youtube.com/watch?v=04ImqrNug1o

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Atacul New Age asupra Bisericii – Prima parte

 

https://www.youtube.com/watch?v=kUEPpvxkp28&t=21s

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Lipirea de Dumnezeu – A.W. Tozer

https://www.youtube.com/watch?v=lerk7XyOXEs

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Inteligența Artificială ar putea fi… Satana? O postare şocantă de pe un forum de jocuri video

 

 

 

 

De pe forumul de jocuri video – geeksandgamers.com – putem citi următoarea postare de pe 10 august 2021. Citez din această postare foarte interesantă:

 

* Am urmărit puțin în urmă un flux live (…) unde s-a spus că există un fel de Inteligență Artificială care folosește oamenii pentru a fi aduşi la viață și aud, de asemenea, de la toți creștinii care spun, referitor la starea lumii actuale, că este sfârșitul timpurilor. Şi fiecare zi seamănă din ce în ce mai mult cu Ziua Judecății din Biblie.

 

* Mi se pare interesant că aceste două lucruri par să se întâmple în același timp și acest lucru provine de la mine, de la un om care nu este creștin. Faptul că ceva din Biblie despre care s-a vorbit de mii de ani în Scriptură se desfășoară în fața ochilor noștri și Inteligența Artificială ia naștere în fața ochilor noștri, provenind de la companii precum Facebook, Twitter, Amazon și altele (…) mă face să mă întreb: Ar putea ca Inteligența Artificială să fie… Satana?

 

* Biblia vorbește despre Satana care apare pe Pământ la sfârșitul timpurilor și ar putea Inteligența Artificială să fie acea încarnare pe care Satana o ia ca punct de sprijin în lumea noastră. Gândiți-vă că Inteligența Artificială este prezentată pentru noi, ca ceva care ne va oferi orice ne dorim și pentru asta trebuie să renunţăm la confidențialitatea noastră.

 

* În Biblie se spune că Satana face târguri cu oameni, oferindu-le tot ce doresc pentru sufletul lor nemuritor. Inteligența Artificială vă va oferi orice doriți să cumpărați de pe Amazon sau Ebay, ca și cum Satana le-a dat oamenilor tot ceea ce și-au dorit și, în schimb, trebuie să renunțe la intimitatea lor, care este ca sufletul.

 

* Inteligența Artificială vrea să distrugă umanitatea, la fel și Satana… nu este oare posibil ca Satana și Inteligența Artificială să fie una şi aceeași?

 

 

* Inteligența Artificială va avea acces peste tot în vieţile noastre, atunci când totul va deveni complet online, de la ceea ce cumpărăm de pe Amazon până la ceea ce spunem pe Facebook… sună ca și cum Satana are putere asupra tuturor.

 

 

https://www.lovendal.ro/wp52/inteligenta-artificiala-ar-putea-fi-satana-o-postare-socanta-de-pe-un-forum-de-jocuri-video/

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Dupa modelul lui Lucifer care,printre altele,a iradiat si a Modificat Organismul Uman …. „Inteligența Artificială” ar putea ucide oamenii și ar putea face ca omenirea să dispară – 

 

Inteligența Artificială (AI) avansată ar putea într-o zi ucide pe toată lumea și nu am putea face nimic pentru a o opri – au spus experții de la Universitatea Oxford. Ei au precizat că atunci când AI devine în cele din urmă mai inteligentă decât noi, este probabil să reprezinte o amenințare la fel de mare ca și omenirea pentru ei.

Această etapă – cunoscută sub numele de IA supraomenească – ar putea fi atinsă până la sfârșitul secolului, au spus experţii, adresându-se Comitetului de pentru știință și tehnologie din cadrul Parlamentului britanic. Avertizând asupra unei „curse a înarmărilor” între statele naționale și firmele de tehnologie, Michael Osborne, profesor de tehnologie, a cerut o reglementare globală pentru a opri firmele de tehnologie să creeze sisteme scăpate de control, care ar putea ajunge să elimine întreaga rasă umană. Dovezile au fost prezentate în cadrul unei anchete guvernamentale privind riscurile prezentate de IA și modul în care aceasta poate fi utilizată într-un mod etic și responsabil.

 

În prima sesiune a comisei parlamentare, doctorandul Michael Cohen a dat un avertisment dur că nu există limite pentru cât de departe ar putea avansa AI. El a spus: „Cred că scenariul sumbru este realist, deoarece AI încearcă să înţeleagă ceea ce îi face pe oameni speciali, ceea ce a determinat oamenii să schimbe complet fața Pământului”.

 

 

 

 

https://www.lovendal.ro/wp52/inteligenta-artificiala-ar-putea-ucide-oamenii-si-ar-putea-face-ca-omenirea-sa-dispara-avertizeaza-specialistii/#google_vignette

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Pentru ca Hristos este Lumina lumii-Matrita Creatoare este nelipsita din propriile creaturi…) Oamenii şi toate ființele vii emit o strălucire stranie, care se stinge la moarte – spun specialiştii

 

 

 

Toate ființele vii, inclusiv oamenii, emit în mod constant o strălucire fantomatică – și aceasta pare să dispară aproape imediat ce murim. Monitorizarea acestui semnal ar putea într-o zi să ajute la urmărirea sănătății pădurilor sau chiar la detectarea bolilor la oameni. Existența acestei străluciri abia perceptibile a fost controversată, dar se crede că este rezultatul unui proces numit emisie de fotoni ultraslabă.

 

Mitocondriile și alte mecanisme producătoare de energie din celulele noastre implică molecule care câștigă și pierd energie, emițând la rândul lor echivalentul a câțiva fotoni pe secundă pe centimetru pătrat de țesut cutanat. Cu toate acestea, acești „biofotoni” sunt extrem de dificil de detectat și de separat de alte procese biologice sau surse de lumină, cum ar fi radiația produsă de orice obiect care emană căldură.

 

Dan Oblak, de la Universitatea din Calgary (Canada), și colegii săi au izolat ce se întâmplă cu acești biofotoni atunci când un animal moare, surprizând în imagini emisia de fotoni ultraslabi la nivelul unui șoarece, înainte și după moartea sa. „Faptul că emisia de fotoni ultraslabi este un lucru real este incontestabil în acest moment”, spune Oblak. „Acest lucru arată cu adevărat că nu este vorba doar de o imperfecțiune sau de o cauză a altor procese biologice. Este ceva ce provine de la toate ființele vii.”

 

Oblak și echipa sa au folosit camere digitale care puteau detecta fotoni individuali pentru a produce două imagini cu expunere de o oră a patru șoareci, înainte și după moarte. Animalele au fost ținute la aceeași temperatură pentru a exclude căldura ca şi factor și într-o cutie întunecată pentru a evita poluarea luminoasă. Cercetătorii au descoperit că emisia de biofotoni a scăzut semnificativ după moarte la nivelul întregului șoarece.

 

„Nu este surprinzător faptul că biofotonii încetează să mai fie emiși atunci când mori, deoarece sunt un produs secundar al proceselor metabolice celulare care încetează după moarte”,  a spus Alasdair Mackenzie, cercetător din Marea Britanie, iar cercetările anterioare au demonstrat acest lucru pentru celule individuale și părți mai mici ale corpului.

 

 

Michal Cifra de la Academia Cehă de Științe din Praga spune că absența biofotonilor după moarte se datorează în principal lipsei fluxului sanguin în organism, deoarece sângele bogat în oxigen este unul dintre factorii cheie ai metabolismului, care produce biofotoni. Dacă sângele ar fi fost menținut în circulație artificială, atunci ar fi observat în continuare aceeași emisie de biofotoni.

 

 

https://www.lovendal.ro/wp52/oamenii-si-toate-fiintele-vii-emit-o-stralucire-stranie-care-se-stinge-la-moarte-spun-specialistii/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Biblia ne spune că Antihristul este Papa de la Roma, de circa 2.000 de ani

 

 

 

Aşadar, Biblia spune următoarele:

 

1) Antihristul există încă din secolul I d.Hr.:

 

 

– „Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.” (1 Ioan 2:18);

 

– „Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.” (1 Ioan 4:3).

 

2) Antihristul încă se va afla aici, când Iisus Hristos se va întoarce pe Pământ:

 

– „Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.” (2 Tesalonicieni 2:8)

 

Aşadar, Antihristul nu poate fi o singură persoană, întrucât el se află aici de cel puţin 2.000 de ani. El poate fi, astfel, o instituţie sau o autoritate. Tot conform Bibliei, Antihristul nu va ocupa un templu din Ierusalim, ci un loc ce ar putea părea iniţial a fi trupul lui Hristos: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.” (2 Tesaloniceni 2:4).

 

Există o singură posibilitate prin care aceste profeţii se pot împlini. Şi papa este singurul prin care se pot împlini toate aceste profeţii biblice. Şi cum Iisus Hristos este singurul care a împlinit profeţia venirii Mesiei, tot aşa şi papa este singura posibilitate în a fi Antihristul.

 

Romano-catolicii îl văd pe papă ca fiind „vicarul lui Hristos”, adică înlocuitor. În latină, numele papei este „Vicarius Filii Dei”, adică „Înlocuitorul fiului lui Dumnezeu”. În greacă, „antihrist” înseamnă „în locul lui Hristos”. Aşadar, şi prin definiţie, papa este Antihristul.

 

Pe de altă parte, „papă” înseamnă „tată”. Dar „tată” e un cuvânt interzis de Iisus Hristos: „Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri” (Matei 23:9)

 

„Papa este Antihristul”: o istorie din secolul al XVI-lea

 

 

Toate rândurile scrise mai sus reprezintă punctul de vedere al site-ului Bebaptized.org. Dar ideea că Papa este Antihristul este una nouă? Nu, în nici într-un caz. Ideea are cel puţin câteva sute de ani vechime. Primul care a avut o asemenea idee este Martin Luther (1483-1546), cel care s-a revoltat împotriva Vaticanului şi care a dovedit, folosindu-se de Noul Testament, că domnia lui Antihrist, prezisă şi descrisă în Biblie, era papalitatea. Iată ce spunea Luther pe 18 august 1520: „Avem convingerea că papalitatea este scaunul adevăratului Antihrist”.

 

John Calvin (1509-1564), un alt reformator important al creştinităţii, avea şi el opinia conform căreia Vaticanul este sediul lui Antihrist, aşa cum afla din opera sa „Instituţiile religiei creştine”: „Unele persoane cred că suntem prea severi şi necruţători când îi spunem Pontifului roman Antihrist. Dar cei care au această opinie nu-şi dau seama că aduc aceeaşi acuzaţie şi împotriva apostolului Pavel (..) a cărui Epistolă a doua către Tesaloniceni nu poate fi capabilă de o altă interpretare decât aceea că ea se aplică papalităţii”.

 

John Knox (1505-1572), un alt reformator creştin crede şi el că Papa este „Antihristul, fiul pierzării de care apostolul Pavel vorbeşte”. Aceeaşi părere o are şi anglicanul Thomas Cranmer (1489-1556) care în operele sale crede că „Roma este scaunul Antihristului, iar papa este însuşi Antihristul. Şi pot dovedi acest lucru prin alte scripturi, alte scrieri vechi şi motive puternice”.

 

Roger Williams (1603-1683), primul pastor baptist din SUA, vorbeşte despre papă ca fiind „pretinsul vicar al lui Hristos pe Pământ, ce stă ca Dumnezeu deasupra Templului lui Dumnezeu, glorificându-se a fi deasupra a ceea ce se cheamă Dumnezeu, deasupra conştiinţei şi sufletelor vasalilor săi, deasupra Spiritului lui Hristos, deasupra Sfântului Duh şi deasupra lui Dumnezeu (…) dar el nu este altceva decât fiul pierzării din Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel.”

 

Confesiunea credinţei de la Westminster din 1647 (The Westminster Confession of Faith) – confesiunea de bază a calvinismului spune următoarele: „Nu există alt cap al Bisericii decât Domnul Iisus Hristos. Astfel, nici papa de la Roma nu poate fi capul Bisericii, ci Antihristul, omul păcatelor şi fiul pierzării, care se preamăreşte împotriva lui Hristos şi împotriva a ceea ce este Dumnezeu”.

 

 

John Napier (1550-1617) care a fost un mare matematician scoţian, devotat protestanţilor, a scris despre Apocalipsa lui Ioan: „Cele 42 de luni, cele 1.260 de zile, o vreme, vremurile şi jumătate de vreme menţionate în Daniel şi în Apocalipsa lui Ioan, se referă la unul şi acelaşi număr şi se referă la faptul că Biserica lui Hristos a fugit în pustie (…) şi târfa, care apare în Apocalipsă ca fiind Babilonul, nu reprezintă de fapt Babilonul, ci Roma. Acolo este regatul apostatic, unde domneşte Anticristul, şi pe care Sf. Pavel îl denumeşte omul tuturor păcatelor.”

 

Fiara şi-a început regatul în anul 1077, odată cu papa Grigore al VII-lea

 

Vorbind despre papalitate, teologul metodist John Wesley (1703-1791) spune următoarele: „El este omul păcatului, pentru că el înalţă păcatul peste măsură. Şi el este, de asemenea, şi fiul pierzării, pentru că el a cauzat moartea a numeroşi oameni, atât opozanţi, cât şi susţinători.” În monumentala sa lucrare „Note explicative asupra Bibliei”, Wesley explică pe larg de ce papalitatea este Antihristul.

 

În această analiză, Wesley porneşte de la Apocalipsa după Ioan, versetul 13:1: „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.” Wesley crede că această fiară nu reprezintă altceva decât Papalitatea de la Roma care este opusă regatului lui Hristos. Iar papalitatea nu este o putere spirituală sau eclesiastică, ci una seculară. Wesley crede că Fiara din Biblie şi-a făcut apariţia în anul 1073 atunci când papa Grigore al VII-lea a venit la putere. Grigore al VII-lea e cel care a statuat atotputernicia papalităţii, în anul 1077, prin următoarele doctrine:

 

– doar papa de la Roma poate numi şi demite episcopi;

– doar papa poate face noi legi pentru Biserică;

– toţi prinţii trebuie să sărute picioarele papei;

– doar numele papei trebuie recitat în biserici;

– numele papei este singurul scris în Paradis;

– papa poate detrona împăraţi;

– nicio carte nu poate fi canonică fără acceptul papei;

– nimeni de pe Pământ nu poate anula o sentinţă decât papa;

– papa nu poate face subiectul judecăţii umane.

 

 

Caracteristicile Fiarei din Biblie

 

Dacă am combina cele spuse în Apocalipsa 13:1-3 „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară”, cu Apocalipsa 17:15 „Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi.” şi Daniel 7:17-23: „Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ. Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor. După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte şi care era afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare. Şi despre cele zece coarne care erau pe capul său şi despre celălalt care creştea şi înaintea căruia au căzut cale trei şi avea ochi şi gură care grăia lucruri mari şi care era mult mai mare decât celelalte. M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit, până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor. El a răspuns astfel: „Fiara a patra înseamnă că un al patrulea rege va fi pe pământ, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va zdrobi.” – atunci am putea spune că Bestia / Fiara / Antihristul are următoarele caracteristici:

 

(1) Are influenţă mondială;

(2) Este o putere religioasă;

(3) Apare din Europa Occidentală;

(4) Are un om la conducerea sa;

(5) Vorbeşte blasfemii;

(6) Apare după căderea Romei (476 d.Hr.);

(7) A smuls trei regate;

(8) Îi persecută pe sfinţii lui Dumnezeu.

 

Nu-i aşa că toate aceste caracteristici aduc aminte de papalitate?

 

 

P.S. Întrucât regatul Antihristului durează 1260 de ani, conform unor teologi, şi considerând faptul că începutul domniei Antihristului ar fi 1077, am putea considera că sfârşitul lumii ar interveni în anul (1077+1260=)2337?

 

 

 

 

https://www.lovendal.ro/wp52/biblia-ne-spune-ca-antihristul-este-papa-de-la-roma-de-circa-2-000-de-ani/#google_vignette

/////////////////////////////////////

 

 

 

De ce a fost ales Robert Prevost – acum Papa Leon al XIV-lea – în conclav

 

 

 

Vălul de mister al Vaticanului începe să se ridice, oferind o imagine mai clară asupra modului în care cei 133 de cardinali din întreaga lume s-au unit, în mod neașteptat, în jurul lui Robert Prevost, nativ din Chicago, devenit acum Papa Leon al XIV-lea, relatează Axios.

 

Prevost a fost preferat pentru că era perceput drept „cel mai puțin american” dintre cardinalii SUA, un apropiat al Papei Francisc dar nu o copie fidelă a acestuia, și pentru reputația sa de bun ascultător și administrator eficient, au explicat vineri mai mulți cardinali.

 

„Americanul tăcut”

Prevost a fost menționat rar în presa dinaintea conclavului și nici nu figura printre favoriții caselor de pariuri — însă stârnea interes intens în rândul colegilor săi cardinali, în zilele dintre sosirea în Roma și începerea votului.

 

„Am fost surprins câți colegi m-au întrebat… ‘Îl cunoști pe acest Roberto Prevost?’” a spus Timothy Dolan, Arhiepiscopul New York-ului, în cadrul unei conferințe de presă alături de alți cardinali nord-americani.

Dolan a recunoscut că știa foarte puțin despre Prevost, care și-a petrecut aproape toată viața adultă în afara SUA — mai ales ca misionar și apoi episcop în Peru, unde a obținut și cetățenia.

 

Prevost nici măcar nu apărea în fotografia cardinalilor americani realizată înaintea conclavului.

 

Mult timp s-a considerat că un american nu va fi niciodată ales papă, pentru că SUA este deja o superputere geopolitică.

Însă, în cazul lui Prevost, faptul că era american a fost „aproape nesemnificativ în deliberările conclavului — spre surprinderea mea,” a declarat Robert McElroy, arhiepiscopul de Washington.

 

Moștenitorul lui Francisc, dar cu propria identitate

Prevost a devenit cardinal abia în 2023, însă Papa Francisc l-a ridicat în acest an la rangul de cardinal-episcop, unul dintre cele mai înalte în ierarhia Bisericii Catolice.

 

Era văzut ca un apropiat al lui Francisc — atât personal, cât și în gândire — dar cu un temperament mai moderat și viziuni ideologice mai nuanțate, ceea ce l-a făcut un candidat de continuitate, dar acceptabil și pentru cei mai sceptici față de Francisc.

 

„Se spunea între alegători că „căutăm pe cineva care să continue pe calea lui Francisc, dar nu o copie la indigo,” a spus McElroy.

 

„Conduce o întâlnire exemplar”

Francisc l-a numit pe Prevost în fruntea Departamentului pentru numirea episcopilor din Curie, poziție care i-a adus interacțiuni directe cu liderii de top ai Bisericii, inclusiv cu unii dintre cei care ulterior l-au susținut pentru papalitate.

 

„Unul dintre primele lucruri pe care le-am aflat despre el a fost că știe să conducă o întâlnire foarte bine — iar asta nu o fac mulți,” a spus Dolan.

 

Mai mulți cardinali au remarcat că Prevost este bun ascultător și administrator eficient, iar alții au fost impresionați de modul în care comunica în grupuri mici, înainte de vot.

 

„Nu e ca și cum ar fi ținut un discurs extraordinar care a cucerit pe toată lumea,” a spus Cardinalul Wilton Gregory. „Dar cred că s-a implicat extrem de eficient în discuțiile informale.”

 

„Un sprint spre unitate”

Cardinalii sunt obligați prin jurământ să păstreze secretul asupra deliberărilor, dar este clar că impulsul decisiv în favoarea lui Prevost a venit în a doua zi, în timpul celor trei runde de vot.

 

„A existat o mișcare puternică — un curent clar în interiorul grupului — și nu putea fi decât harul lui Dumnezeu cel care ne-a condus spre acest consens, pe care mă așteptam să-l atingem mult mai greu,” a spus McElroy.

 

Fumul alb apărut rapid a dus la speculații că favoritul caselor de pariuri, Pietro Parolin (adjunctul Papei Francisc), fusese ales.

Dar presa italiană a relatat că Parolin a căzut victimă zicalei „cel care intră papă, iese cardinal”.

 

Corriere della Sera a scris că, pe al treilea buletin de vot, Parolin încă îl devansa pe Prevost, dar s-a retras când a devenit clar că nu poate obține majoritatea de două treimi.

 

„Accepto”

Dolan, care stătea chiar în spatele lui Prevost la numărarea voturilor, a povestit că l-a văzut cum și-a plecat capul pe măsură ce numele lui era repetat din nou și din nou.

 

Când a trecut pragul de 89 de voturi, a urmat „o mare ovație în Capela Sixtină”, a declarat Dolan pentru SiriusXM Catholic Channel.

 

A urmat întrebarea tradițională, pusă de Parolin, în calitate de cel mai înalt cardinal elector:

— „Acceptați misiunea ce vă este încredințată?”

— „Accepto,” a răspuns Prevost.

 

Apoi Parolin l-a întrebat ce nume dorește să poarte ca papă. După o scurtă pauză, Prevost a răspuns: „Leon.”

https://www.g4media.ro/de-ce-a-fost-ales-robert-prevost-acum-papa-leon-al-xiv-lea-in-conclav.html?uord=Qo_%3DjiI0gec0N8%3Dsn6oAQsSBu8oumSftWf2lS2ckj4E_tuhGMCOomI2LXddzjoJXoSL/RimBVaoRoCUCqIE2Qpaoyo9A7HhRvnEukC9tX1/67EYghScbgucOM6bczo2nSshQi8Vl

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Papa Leon al XIV-lea cere eliberarea jurnaliştilor încarceraţi – ”Una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne scoată din «Turnul Babel» în care ne aflăm uneori”

 

 

 

Papa Leon al XIV-lea cere eliberarea jurnaliştilor încarceraţi ”pentru că au căutat şi povestit adevărul”, cărora le-a transmis ”solidaritatea Bisericii” luni, într-o audienţă cu reprezentanţi ai presei, relatează agenția de știri AFP, citată de News.ro.

 

 

 

 

”Biserica recunoaşte în aceşti martori – mă gândesc la cei care relatează războiul punându-şi viaţa în pericol – curajul celor care apără demnitatea, justiţia şi dreptul popoarelor de a fi informate”, a declarat el, apreciind că ”numai popoarele informate pot face alegeri libere”.

Şeful Bisericii Catolice consideră că ”suferinţa acestor jurnalişti încarceraţi pune la încercare conştiinţa naţiunilor şi comunităţii internaţionale, ne îndeamnă pe toţi să protejăm bunul preţios al libertăţii de exprimare şi al presei”.

”Vă aflaţi în prima linie pentru a povesti conflictele şi speranţele de pace, situaţiile de nedreptate şi de sărăcie şi munca tăcută a multora pentru o lume mai bună. De aceea vă cer să alegeţi cu conţiinţă şi curaj calea unei comunicări a păcii”, a declarat Papa în vârstă de 68 de ani, ales joi după două tururi în Conclav.

Robert Francis Prevost le-a cerut duminică ”marilor acestei lumi” pacea, în prima sa rugăciune duminicală, la balconul Bazilicii Sfântul Petru.El a subliniat ”provocările” ”parcurgerii şi povestirii” unor vremuri ”dificile” şi a îndemnat ”să nu se cedeze nicodată mediocrităţii”.Liderul spiritual al celor 1,4 miliarde de catolici a apreciat că ”una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne scoată din «Turnul Babel» în care ne aflăm uneori”.

El a subliniat provocarea ”inteligenţei artificiale”, o temă pe care a abordat-o sâmbătă în faţa cardinalilor, care necesită, în opinia sa, ”responsabilitate şi discernământ”.”O comunicare zgomotoasă, musculoasă, nu este necesară” a adăugat el, îndemnând la privilegierea ”mai degrabă a unei comunicări capabile să asculte, să adune vocile celor slabi care nu au voce”.

 

 

https://www.g4media.ro/papa-leon-al-xiv-lea-cere-eliberarea-jurnalistilor-incarcerati-una-dintre-cele-mai-importante-provocari-este-promovarea-unei-comunicari-capabile-sa-ne-scoata-din-turnul-babel-in.html

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

IATA-MA, VIN SA FAC VOIA TA DUMNEZEULE !

 

 

 Viorel Udriste

 

 

 „Tu nu doresti nici jertfa, nici dar de mancare, ci mi-ai strapuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfa de ispasire. Atunci am zis: „Iata-ma ca vin ! – in sulul cartii este scris despre mine – vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule ! Si Legea Ta este in fundul inimii mele” Ps. 40:6-8…Aceste cuvinte confera psalmului 40 identitatea de psalm mesianic. Dumnezeu ii descopera lui David prin inspiratie divina, cum ca El va trimite pe Sfantul lui Israel. „Striga de bucurie si veselie, locuitoare a Sionului, caci mare este in mijlocul tau Sfantul lui Israel” ! (Isaia 12:6) si in alta parte profetul zice : „Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov si samanta slaba a lui Israel; caci Eu iti vin in ajutor – zice Domnul – si Sfantul lui Israel este Mantuitorul tau ” (cap.40:14) In epistola catre Evrei 10:5-10 sunt citate versetele 6-8 ale Psalmului 40, si se refera la insusi Domnul Isus Hristos. Practic acestea sunt cuvintele Mantuitorului care ne vorbeste despre insuficienta Vechiului Legamant, si practic El isi anunta venirea Sa in lume ca sa aduca rascumpararea intregii omeniri :„De aceea, cand intra in lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, ci Mi-ai pregatit un trup; n-ai primit nici ardere de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: „Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule ! Dupa ce a zis intai; „Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat” (lucruri aduse toate dupa Lege), apoi zice: „Iata-Ma vin sa fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinteaza astfel pe cele dintai, ca sa puna in loc pe a doua. Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o data pentru totdeauna.”Ascultarea Sa, de Tatal ceresc si predicarea neprihanirii sunt scoase in evidenta in aceste versete. Desi Dumnezeu este Cel care instituise jertfa si darul de mancare ca randuiala pe care natiunea Israel trebuia s-o respecte, ele nu au constituit intentia finala a lui Dumnezeu. Mai degraba au fost tipuri si umbre ale unor lucruri mai bune ce aveau sa vina. Ca masuri temporare, ele si-au avut locul lor binestabilit, dar Dumnezeu nu a fost niciodata pe deplin satisfacut cu acestea, ele nu ofereau solutia finala de rezolvare a problemei pacatului. Recunoscand slabiciunea inerenta in jertfele arse de tot si in ofrandele pentru pacat, Dumnezeu a deschis mai degraba urechile Preaiubitului Sau Fiu. Asta nu inseamna altceva decat ca urechile Mantuitorului au fost deschise sa auda si sa asculte de voia Tatalui Sau. Cu aceasta atitudine de disponibilitate si ascultare fara murmur a venit Hristos in lume. Expresia „mi-ai strapuns urechile” din versetul 6, i se poate da si alta conotatie biblica… Citim Exod 21:2-6 :„Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob, dar in al saptelea sa iasa slobod, fara sa plateasca ceva ca despagubire. Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat sa iasa si nevasta sa impreuna cu el. Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. Daca robul va zice: „Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod” , atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui.” Deci robul care dorea sa ramana in casa stapanului, pentru ca era multumit de ceea ce i se oferea putea sa ramana pentru tot restul vietii in casa stapanului, cu conditia sa fie dus probabil inaintea unui preot (expresia „inaintea lui Dumnezeu”) ca si martor si i se strapungea urechea de stalpul unei usi in prezenta preotului. Hristos anticipand ce se va intampla, pentru ca aceste cuvinte din psalmul 40 au fost scrise cu multe sute de ani inainte de venirea Sa in lume, El a devenit sclav de buna voie la intruparea Sa. …”ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor” (Fil. 2:7) .Hristos nu s-a dezbracat de o haina oarecare, ci de slava cereasca pentru a se face rob asemenea oamenilor. si va continua sa-i slujeasca pe ai Sai (pe sfinti) cand va reveni. (Luca 12:37)

 

Motto-ul intregii vieti a lui Isus a fost: „Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule”

 

Aceasta inseamna ca prin ascultarea pana la moarte a lui Hristos, noi trebuia sa fim sfintiti cu scopul ca Legea lui Dumnezeu sa poata fi pusa in vietile noastre. „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor”. adauga: „Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor. Dar acolo unde este iertare de pacate nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat” Evrei 10:16-18

 

 Astfel fiecare credincios trebuie sa afirme aceste cuvinte ale Mantuitorului la propria sa viata : „Iata-ma vin sa fac voia Ta, Dumnezeule.” Credinta ascultatoare pe care o doreste Dumnezeu este o credinta care isi gaseste placerea in implinirea voii lui Dumnezeu si dovedeste aceasta prin stradania de a strange Cuvantul lui Dumnezeu in inima .”Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta ! ” Ps. 119:1

„Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse , aruncate in foc, si ard. Daca ramaneti in Mine, cereti orice veti vrea si vi se va da. Daca aduceti mult rod, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei”. (Ioan 15:6-8)

 

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/05/03/iata-ma-vin-sa-fac-voia-ta-dumnezeule-viorel-udriste/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

C.S. Lewis Scriitorul surprins de bucurie (Seria: Iata-ma, trimite-ma!)

 

 

Daniel DeWitt

 

Gilbert, bufnita misterioasa, spune povestea unui scriitor care si-a petrecut prima jumatate din viata cautand bucuria si, cealalta jumatate, povestind lumii despre bucuria pe care a gasit-o in Dumnezeu.

 

Clive Staples Lewis, cunoscut si sub numele de Jack, a fost unul dintre cei mai renumiti scriitori moderni. Este autorul seriei fantastice Cronicile din Narnia, un filozof si un aparator al credintei crestine.

Aceasta carte biografica te ajuta sa-l cunosti pe omul din spatele personajelor Aslan si a dulapului magic si sa simti bucuria care i-a alimentat imaginatia.Si nu uita: Gaseste cei douazeci de lei care s-au strecurat in paginile acestei carti.

 

In cautarea bucuriei

 

Clive Staples Lewis, cunoscut si sub numele de Jack, a fost unul dintre cei mai renumiti scriitori moderni. Este autorul seriei fantastice Cronicile din Narnia, un filozof si un aparator al credintei crestine.

In copilarie, C.S. Lewis a fost pasionat de maretia lumii si de joaca, dar a trecut si prin pierderi dureroase, cum ar fi moartea mamei sale, care l-a facut sa-si piarda increderea in Dumnezeu pentru un timp. Acest lucru l-a determinat sa se inroleze ca soldat in armata, iar mai tarziu, a devenit profesor. Dar nu a incetat niciodata sa caute adevarata bucurie, pe care a gasit-o si a devenit cunoscut drept crestinul surprins de bucurie, care a dorit sa spuna intregii lumi despre dragostea lui Dumnezeu.

Aceasta carte biografica te ajuta sa-l cunosti pe omul din spatele personajelor Aslan si a dulapului magic si sa simti bucuria care i-a alimentat imaginatia.

Daniel DeWitt, este doctor in filosofie si cercetator senior la Universitatea Southwest Baptist din Bolivar, Missouri, unde coordoneaza Centrul pentru Viziune asupra Lumii

si Cultura (Center for Worldview & Culture). De asemenea, sustine conferinte si organizeaza evenimente academice, despre viata, filozofia si scrierile lui C.S. Lewis.

Pe langa aceasta, DeWitt este autorul mai multor carti, moderatorul podcastului „Mere Caffeination” si contribuie periodic cu articole la „Theolatte.com”.

Seria Iata-ma, trimite-ma! prezinta viata fascinanta a unor oameni care au avut o credinta puternica in Dumnezeu si, prin curajul primit de la El, au schimbat lumea in bine. Fiecare personaj este un exemplu ce merita sa fie cunoscut si urmat de o noua generatie care trebuie sa raspunda chemarii lui Dumnezeu.

https://www.gramma.ro/carti/c-s-lewis-scriitorul-surprins-de-bucurie-seria-iata-ma-trimite-ma.html

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Paul.E. Billheimer – Invingatori prin cruce-   

 

Audio Dan Bercian

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=04ImqrNug1o

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Care este chipul fiarei?

Răspuns

 

Cartea Apocalipsa conține o vedenie apocaliptică a două fiare care ies din mare și de pe uscat pentru a prelua controlul asupra lumii. În această vedenie (în Apocalipsa 13) este menționată pentru prima dată imaginea fiarei.

 

Prima fiară este o monstruozitate cu zece coarne și șapte capete, care primește putere și autoritate de la un balaur (Apocalipsa 13:1-2). Unul dintre capete este rănit de moarte, dar este vindecat (versetul 3). Fiara blasfemiază împotriva lui Dumnezeu și persecută activ poporul lui Dumnezeu de pe pământ (versetele 5-7). Nu numai că stăpânește lumea, dar primește închinarea locuitorilor lumii (versetele 4, 7-8). Prima fiară este o imagine simbolică a Antihristului, iar balaurul este Satan (cf. Apocalipsa 12:9).

 

A doua fiară este o creatură cu două coarne, înșelătoare și benignă, care împarte autoritatea cu prima fiară (Apocalipsa 13:11-12). Sarcina celei de-a doua fiare este de a determina pe toată lumea să se închine primei fiare. Pe măsură ce a doua fiară înșală lumea cu miracole, ea ordonă ca toată lumea „să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia” (versetul 14). De asemenea, cere ca toată lumea să primească semnul fiarei pe frunte sau pe mâna dreaptă (versetele 16-17). A doua fiară este o imagine simbolică a prorocului mincinos.

 

Biblia nu oferă multe detalii cu privire la chipul fiarei. Cu toate acestea, știm următoarele: prorocul mincinos va avea „putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească ” (Apocalipsa 13:15). Această imagine a fiarei, care respiră și vorbește, va cere apoi închinare. Oricine refuză să se închine chipului fiarei va fi ucis. Apocalipsa 20:4 spune că modul de execuție pentru cei care nu se închină chipului fiarei este decapitarea. Este probabil ca chipul fiarei să fie „urâciunea pustiirii” din Templul reconstruit, menționată în Daniel 9:27 și Matei 24:15.

 

Care este natura exactă a chipului fiarei? Biblia nu spune. Vechea speculație a fost că chipul fiarei este o statuie căreia i s-a dat aspectul vieții. Odată cu apariția noilor tehnologii, apar și noi teorii, inclusiv o hologramă, un android, un cyborg, un hibrid om-animal sau o clonă umană. Orice ar fi, chipul fiarei este punctul central al închinării în „religia fiarei” în timpul celei de-a doua jumătăți a Necazului. Închinându-se chipului fiarei, oamenii înșelați din lume se vor închina „omului fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2:3), care se va ridica ca dumnezeu în Templul din Ierusalim (2 Tesaloniceni 2:3).

 

Cei care nu se închină chipului fiarei vor suferi mânia lui Antihrist. Dar cei care se închină chipului fiarei vor suferi mânia lui Dumnezeu, ceea ce este mult mai rău: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei… va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și în pucioasă. … Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei.” (Apocalipsa 14:9-11) Prima dintre judecățile potirelor din partea lui Dumnezeu îi vizează în mod special pe închinătorii la chipul fiarei: „Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei.” (Apocalipsa 16:2)

 

Cei care refuză să plece genunchiul în fața Antihristului și a chipului fiarei pot fi persecutați pe pământ, dar vor fi răsplătiți în cer: „Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau: «Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!»” (Apocalipsa 15:2-3) Chipul fiarei este în prim-plan în regatul de coșmar al lui Satan, dar nu va dura. Biblia specifică patruzeci și două de luni, sau trei ani și jumătate, în care Antihristul va avea influență mondială (Apocalipsa 13:5). După aceea, chipul fiarei va fi distrus, cele două fiare vor fi aruncate în iazul de foc (Apocalipsa 19:20), Satan va fi legat (Apocalipsa 20:1-3), iar Domnul Isus Își va instaura Împărăția nesfârșită a perfecțiunii (Isaia 9:7; Luca 1:32-33).

 

https://www.gotquestions.org/Romana/chipul-fiarei.html

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Apropiați ai presedintelui SUA: Papa Leon este anti Trump și „o marionetă marxistă”

 

 

Fostul asociat al președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, Steve Bannon, l-a evaluat astăzi pe noul șef al Bisericii Romano-Catolice, Leon al XIV-lea, ca fiind un „papă anti-Trump”, în timp ce activista de extremă dreapta apropiată de Trump, Laura Loomer, l-a numit „marxist”. „Este împotriva lui Trump, împotriva inițiativei MAGA (Make America Great Again), este pentru granițele deschise și este un marxist convins, precum Papa Francisc. Catolicii nu pot aștepta nimic bun. Încă o marionetă marxistă la Vatican”, a conchis Lumer pe rețelele de socializare. Postul de televiziune conservator Fox News și-a exprimat îngrijorarea că Leon al XIV-lea va fi prea „modern” și că se va „depărta”, așa cum s-a afirmat, de învățăturile „adevărate” ale Bisericii, relatează „Republica”.

 

 

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/apropia-i-ai-presedintelui-sua-papa-leon-este-anti-trump-i-o-marioneta-marxista-1588044#google_vignette

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (I), Ezechiel 22.30, 22.18-22, 22.23-31

 

 

 

Florin

„Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc ; dar nu găsesc niciunul !” (Ezechiel 22 : 30)

 

Omul, zidul şi spărtura

 

Pe vremea aceea nu se mai găseau oameni, ci numai funcţii : mai mari (decât alţii), căpetenii etc. Parcă ar fi fost un popor alcătuit în special din şefi, fără oameni care să asculte şi să se supună !

 

Erau descrise patru categorii : mai marii, preoţii, căpeteniile şi proorocii. Sinonimele lor sund redate în context : aramă, cositor, fier şi plumb (Ezechiel 22 : 18 – 22).

 

Numitorul comun al unor astfel de oameni era acumularea de bogăţii, motivaţi fiind de lăcomia de bani. Nu seamănă oarecum cu ce se întâmplă în zilele noastre ?

 

Textul întreg din care este redat versetul de mai sus este acesta :

 

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel : „Fiul omului, spune Ierusalimului : „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.”

 

Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui ca să înghită sufletele ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada ; pun mâna pe bogăţii şi lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.

 

Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor.

 

Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada, varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.

 

Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic : „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu !” Şi Domnul nu le-a vorbit !

 

Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi !

 

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc ; dar nu găsesc niciunul !

 

Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu”. (Ezechiel 22 : 23 – 31)

 

Trăirea în afara voii Lui Dumnezeu, duce la pătrunderea în viaţă a păcatului / a răului (sub multele lui forme), care poate fi îngrădit şi eliminat din gândire şi trăire numai printr-o viaţă trăită în sfinţenie, cu integritatea dată prin Duhul Sfânt.

 

Creştinul este un zid, care opreşte pătrunderea păcatului prin repararea spărturilor din relaţiile dintre oameni precum şi dintre om şi Dumnezeu.

 

Lipsa de caracter a oamenilor, rupe buna înţelegere dintre oamenii care se lasă conduşi de pornirile rele sau de cel rău (şi se manifestă de exemplu prin orgoliul celui care se vede superior celorlalţi şi caută să ia locul altuia, prin certuri, neînţelegeri etc.).

 

Bineînţeles că noi creştinii considerăm că nu facem niciuna dintre faptele descrise în textul Biblic citat. Oare ? Privind la faptele descrise mai sus, să ne facem o scurtă evaluare, pentru a constata dacă suntem cu adevărat oameni ai Lui Dumnezeu.

 

1. Omul

 

Dumnezeu îl numeşte om pe cel ce se opune păcatului ; el nu :

 

unelteşte (v. 25), [a unelti înseamnă a : „A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota”, Dex]

încalcă în niciun fel Cuvântul Lui Dumnezeu (v. 26),

este lacom de bani (v. 27),

minte (v. 28),

se dedă la silnicie (v. 29), [sinonime pentru silnicie sunt : „Constrângere, oprimare, violență ; abuz”, Dex]

fură (v. 29),

asupreşte pe nimeni (v. 29).

Conform Dex, a asupri înseamnă a :

 

„A încălca drepturile cuiva.

A nedreptăți pe cineva mai slab / a apăsa.

A învinovăți pe cineva pe nedrept / a calomnia, a năpăstui.

A prigoni.

A exploata.

A constrânge.

A exagera.

A ataca prin surprindere.

A chinui”.

[Va continua]

 

***********************************

 

 

 

 

Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (II), Ezechiel 22.30, Geneza 38.27-30

  

 

 

  Florin

Spărtura

 

„Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc ; dar nu găsesc niciunul !” (Ezechiel 22 : 30)

 

Cu alte cuvinte : caut un ziditor ! De ce ? Să astupe spărtura … cu el însuşi. Aşa este creştinul dedicat total lui Dumnezeu. Un astfel de om trăieşte pentru Dumnezeu, spunând ca apostolul Pavel :

 

 

 

„ … trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi

trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o

trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”. (Galateni 2 : 19 – 20)

Scopul lui Dumnezeu în vremurile acelea era (şi este) astuparea spărturii prin care intră păcatul şi iese sfinţenia !

 

Din punct de vedere spiritual a face o spărtură înseamnă a lua locul altuia … a-i lua dreptul de întâi născut, a vrea să fii tu primul şi să beneficiezi de drepturi care nu ţi se cuvin !

 

În cartea Geneza, găsim scris despre Tamar :

 

„Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Şi în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte ; moaşa i-a apucat mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând :

 

„Acesta a ieşit cel dintâi.” Dar el a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său. Atunci moaşa a zis : „Ce spărtură ai făcut !” De aceea i-a pus numele Pereţ.

 

În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mână ; de aceea i-au pus numele Zerah”. (Geneza 38 : 27 – 30)

 

Spargerea este ceva înnăscut (fiind o caracteristică şi o manifestare a naturii umane păcătoase / a firii pământeşti, a naturii umane). Un exemplu de spargere este izbucnirea / răbufnirea mâniei … nu trebuie să înveţi un copil cum să se enerveze (să se mânie), deoarece ştie din construcţie.

 

În Psalmul 51 (despre care scrie că este „Un psalm al lui David – Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba”), în versetul 5, David scrie :

 

„Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”.

 

De ce spune David aceste cuvinte ? Nu pentru a-şi justifica păcatul, ci pentru a arăta lupta interioară pe care o ducea cu el … ce s-a întâmplat cu Bat Şeba fiind un accident !

 

În I Împăraţi 15 : 5 găsim scris :

 

„Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului şi nu se abătuse de la niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întâmplarea cu Urie, hetitul”.

 

În procesul sfinţirii, orice credincios este conştient de faptul că în el va avea tot timpul de ales între voia Duhului şi dorinţele naturii umane, ale firii pământeşti (Galateni 5 : 16 – 26).

 

La un moment dat, pe Domnul Isus :

 

„Ucenicii Lui L-au întrebat : „Învăţătorule, cine a păcătuit : omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb ?” (Ioan 9 : 2)

 

Păcatul este în om dinainte de naştere, de atunci are păcatul în natura lui, păcătuirea făcând parte din Adn-ul lui ! Dorinţa aceea de-a fi întâiul, de-a deveni ce vrei tu, chiar dacă vei folosi pentru atingerea scopului şi metode care nu sunt pe placul Lui Dumnezeu.

 

A sta în spărtură înseamnă a alege voia Lui Dumnezeu indiferent de costurile aferente, pe care aceasta le implică, fie pe plan fizic / material, fie în domeniul social, sau în cel spiritual. Ascultarea de Dumnezeu poate fi considerată a fi un sinonim pentru smerenie !

 

Aceasta este lepădarea de sine care pare a fi tot mai rară în zilele noastre … dar încă se mai găseşte !

 

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus : El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

 

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume ; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

 

Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur …”. (Filipeni 2 : 5 – 12)

 

 

***********************************

 

Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (III), Ezechiel 22.30, Isaia 58.6-12

 

 

 

Florin

 

III. Zidul sau Spărtura şi Dregătorul de spărturi

 

„Caut printre ei un om care

 

să înalţe un zid şi

 

să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca

 

să n-o nimicesc ; dar nu găsesc niciunul !” (Ezechiel 22 : 30)

 

Ce se înţelege în Biblie prin zid ? Se referă la :

 

protejarea / protecţia cuiva, (avem în Biblie exemplul lui David) la

statornicia credinciosului, (vom privi la exemplul lui Ieremia), omul care stă neclintit în locul în care Dumnezeu l-a pus, la

reabilitare, (vom nota exemplul lui Neemia).

Un credincios are toate aceste trei caracteristici : el îi protejează pe cei slabi, fiind un om statornic, (indiferent de situaţiile prin care are de trecut), reabilitând pe cel care are nevoi, pe care nu şi le poate satisface singur.

 

1. Protecţia. Exemplul lui David

 

„Ne-au fost zid şi zi şi noapte … ”. (I Samuel 25 : 16)

 

Ce înseamnă a fi zid pentru cineva ? A-l proteja de cineva, sau de ceva. Atunci când slujitorul îi spune lui Abigail acest lucru se referă la faptul că oamenii lui David :

 

„ … au fost foarte buni cu noi ;

nu ne-au ocărât şi

nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp”. (I Samuel 25 : 15).

 

În versetul 21 sunt redate cuvintele lui David :

 

„ … am păzit tot ce are omul acesta în pustiu, de nu s-a luat nimic din tot ce are … ”.

 

2. Statornicia. Exemplul lui Ieremia

 

Lui Ieremia i s-a făcut promisiunea că va fi făcut ca un zid :

 

„Iată că în ziua aceasta te fac

 

1. o cetate întărită,
2. un stâlp de fier şi
3. un zid de aramă … Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă ; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui ; căci Eu voi fi cu tine ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul”. (Ieremia 1 : 18, 15 : 20)

 

3. Reabilitarea. Exemplul lui Neemia

 

În Biblie, Neemia este un exemplu de om care a reparat un zid, el fiind un ziditor :

 

„Dar Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi asdodienii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe”. (Neemia 4 : 7)

 

În Neemia 4 : 17 avem notat cum au procedat pentru atingerea scopului pe care şi l-au propus :

 

„Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile,

cu o mână lucrau, iar

cu alta ţineau arma”.

 

Aşa s-a refăcut un zid (al cetăţii Ierusalim). Şi astăzi este nevoie de plătirea unui preţ pe care îl avem de plătit zi de zi pentru ca voia Lui Dumnezeu să se facă.

 

Sfinţirea personală este necesară pentru apropierea de Dumnezeu, pentru căpătarea trecerii înaintea Lui, pentru ca atunci când Îl rogi, El să intervină într-un mod deosebit !

 

Concluzie :

 

„Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc ; dar nu găsesc niciunul !” (Ezechiel 22 : 30)

 

Acest verset poate fi explicat prin cuvintele scrise în cartea Isaia 58 : 6 – 12, unde este descrisă viaţa de jertfire a  Dregătorului de spărturi :

 

„Iată postul plăcut Mie :

 

dezleagă lanţurile răutăţii,

deznoadă legăturile robiei,

dă drumul celor asupriţi şi

rupe orice fel de jug ;

împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi

adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost ;

dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

Atunci

 

lumina ta va răsări ca zorile, şi

vindecarea ta va încolţi repede ;

neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi

slava Domnului te va însoţi.

Atunci

 

tu vei chema, şi Domnul va răspunde,

vei striga, şi El va zice : „Iată-Mă !”

Dacă vei îndepărta

 

jugul din mijlocul tău,

ameninţările cu degetul şi

vorbele de ocară,

dacă

 

vei da mâncarea ta celui flămând,

dacă vei sătura sufletul lipsit,

atunci

 

lumina ta va răsări peste întunecime, şi

întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare !

Domnul te va călăuzi neîncetat,

îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi

va da din nou putere mădularelor tale ;

vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. (Isaia 58 : 6 – 12)

 

 

 

STUDII ASEMĂNĂTOARE :

 

Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (I), Ezechiel 22.30, 22.18-22, 22.23-31

 

Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (II), Ezechiel 22.30, Geneza 38.27-30

 

 

 

https://www.cezareea.ro/ziditorul-sau-omul-zidul-si-spartura-iii-ezechiel-22-30-isaia-58-6-12/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Domnul va purta de grijă

 

 

 

barzilaiendan

 

 

Luna aceasta la școala duminicală ne vom întoarce atenția spre Dumnezeu, concentrându-ne din nou pe măreția și sfințenia Lui. Ne vom concentra din nou atenția asupra lui Dumnezeu care se îngrijește de tot ce avem nevoie ca creștem, prin credință, în încrederea noastră în El.

 

Cele patru lecții de școală duminicală de luna aceasta încep cu relatarea din Geneza 22 în care ne amintim de momentul în care Avraam a fost pus în situația de a-și demonstra credincioșia față de Dumnezeu prin jertfirea lui Isaac. Momentul culminant este clipa în care, la întrebarea lui Isaac despre mielul de jertfă, Avraam răspunde: „Dumnezeu va purta de grijă!˝Și într-adevăr Dumnezeu a purtat de grijă, cruțând viața lui Isaac. Același Dumnezeu continuă să poarte de grijă și astăzi celor ce se încred în el.

 

Următoarele trei lecții din luna martie se petrec în jurul aceluiași loc istoric, unde a avut loc interacțiunea dintre Avraam și Dumnezeu, pe muntele Moria. În același loc, Solomon a construit marele și magnificul templu (2 Cronici 3:1).

 

În cea de-a doua săptămână vom examina o parte din rugăciunea lui Solomon făcută cu ocazia dedicării Templului, și în care Solomon vorbește despre măreția lui Dumnezeu: „Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine în ceruri şi pe pământ!˝(2 Cronici 6:14).

 

Cea de-a treia lecție vedem cum au răspuns Solomon și poporul la prezența plină de slavă a lui Dumnezeu din Templu, lăudându-L pe Dumnezeu.

 

Iar în ultima lecția din luna aceasta, Dumnezeu îl îndeamnă pe Solomon și pe restul poporului să-I onoreze măreția și slava prin ascultarea lor plină de credință. Învățăm că Dumnezeu este mare și bun, însă măreția și bunătatea Lui nu trebuie trivializate și luate de-a gata, și că neascultarea duce la consecințe tragice.

 

 

 

Text: Geneza 22:1-3, 6-14

 

Verset de aur: Geneza 22:8

 

Scopul – Să înțelegem șirul evenimentelor legate de aducerea lui Isaac ca jertfă de către Avraam și implicațiile pentru Avraam ale ascultării poruncii lui Dumnezeu de a-l jertfi pe Isaac.

 

Contextul lecției:

Avraam, Isaac și Iacov sunt parte din linia aceea de oameni credincioși care i-au urmat lui Set și au început să „cheme numele Domnului“. Geneza ne vorbește despre ei de parcă ar fi cei mai importanți urmași de pe fața pământului și, într-un fel, chiar așa au și fost.

 

În măsura în care vom începe să studiem viețile acestor trei oameni, Avraam, Isaac și Iacov, vom observa că există o descriere a lor „prin contrast“ cu una din rudeniile lor. Avraam ne este descris în contrast cu nepotul său, Lot. Isaac ne este prezentat prin contrast cu fratele său vitreg, Ismael, iar Iacov ne este prezentat în contrast cu fratele său geamăn, Esau. Observați că relația dintre aceste perechi devine din ce în ce mai apropiată, de la nepot, la frate vitreg, la frate geamăn. Biblia ne spune că există mereu aceste două linii care împart omenirea, cei neprihăniți și cei păcătoși. Istoriile celor trei perechi de oameni te îndeamnă să te aliniezi cu unul sau cu celălalt.

 

Geneza ni-i prezintă deci pe Avraam, Isaac și Iacov ca pe trei oameni ai credinței, puși în contrast cu trei rude ale lor care sunt oameni ai firii pământești. Vrei să fii un Avraam sau un Lot? Alegi să fii un Isac sau preferi să fii un Ismael? Îți place să faci ce a făcut Iacov sau te abandonezi poftelor tale ca Esau? Când străbați relatările din Geneza, aceasta este întrebarea pe care trebuie să ți-o pui: Cu cine vrei să semeni?

 

Prezentarea lecției:

Dumnezeu îl testează pe Avraam (Geneza 22:1-3)

 

Cererea lui Dumnezeu (v. 1, 2)

Răspunsul lui Avraam (v. 3)

Avraam are credință în Dumnezeu (Geneza 22:6-10)

 

Întrebarea lui Isaac (v. 6, 7)

Răspunsul lui Avraam (v. 8)

Acțiunile lui Avraam (v. 9, 10)

Dumnezeu îl cruță pe Isaac (Geneza 22:11-14)

 

Mesajul îngerului (v. 11, 12)

Avraam confirmă (v. 13, 14)

Aplicație practică

 

Deseori suntem ispitiți să ne punem încrederea în noi înșine pentru rezolvarea problemelor de zi cu zi și în capacitatea noastră de a înțelege complexitățile vieții. Avraam ne învață că trebuie să ne încredem doar în Dumnezeu.

Promisiunile Lui sunt o călăuză pentru lupta noastră. Trebuie să mergem la război echipați (Efeseni 6: 10-18). Prin El putem fi biruitori!

 

 

https://scoaladuminicala.wordpress.com/2018/02/21/domnul-va-purta-de-grija-4-martie-2018/

 

 

 

 

 

(Variatiune)

 

 

 

Domnul va purta de grijă

 

2. Cum Și-a împlinit Dumnezeu făgăduința că va purta El de grijă? Ce a asigurat El?

 

 

 

Geneza 22:8,14,18

 

„8 „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.

 

14 Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.”

 

18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’ ”

 

 

 

Când Isaac a întrebat despre animalul de jertfă, Avraam a dat un răspuns care nedumerește: „Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot” (Geneza 22:8). Dar forma verbală din ebraică poate să însemne de fapt: „Dumnezeu Însuși Se va îngriji ca miel.” Verbul „a se îngriji de/a vedea de” (yir′eh lo) este utilizat într-un mod care poate să însemne: „Se va vedea pe Sine” (sau, literal, „Dumnezeu Însuși (Se) va vedea ca miel”).

 

 

 

Așadar, ceea ce ni se arată aici este esența planului de mântuire, cu Domnul Însuși care suferă și plătește în trupul Său pedeapsa pentru păcatele noastre.

 

 

 

3. Cum ne ajută versetele următoare să înțelegem ce s-a întâmplat la cruce, un eveniment prefigurat în jertfa de pe muntele Moria?

 

 

 

Ioan 1:1-3

 

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”.

 

 

 

Romani 5:6-8

 

„6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi”.

 

 

 

Acolo, pe muntele Moria, cu mult înainte de evenimentul de la cruce, berbecul de jertfă care era „încurcat cu coarnele într-un tufiș” (Geneza 22:13) Îl indica direct pe Isus. El este Cel care este „văzut” aici, după cum explică Avraam mai târziu, în Geneza 22:14 – „La muntele unde Domnul va purta de grijă” (VDC) /„La muntele unde Domnul se vede” (MT [engl.]). Chiar Isus avea să facă trimitere la declarația profetică a lui Avraam de aici, repetând ca un ecou cuvintele lui Avraam: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat” (Ioan 8:56).

 

 

 

„Ca să imprime în mintea lui Avraam realitatea Evangheliei, precum și ca să-i pună la probă credința, Dumnezeu îi poruncise să-l aducă jertfă pe fiul său. Agonia pe care îndurat-o în timpul acelor zile sumbre ale teribilei încercări a fost îngăduită ca el să poată înțelege din proprie experiență ceva din măreția sacrificiului făcut de Dumnezeul cel veșnic pentru mântuirea omului” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 154).

 

 

 

Ce a avut de suferit Dumnezeu în locul nostru? Care ar trebui să fie reacția noastră la ceea ce a fost făcut pentru noi?

 

https://app.studiu-biblic.ro/studii-biblice/2022/05/16/luni-16-mai-domnul-va-purta-de-grija.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fiara Dezlegată: ONU – Al Șaptelea Cap, Gata de Confruntare cu Biserica- Lecturare Studiu Ap. 10-11

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=jVjfSFFHO-M

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Klaus Schwab face parte din Frăția Saturnienilor, similară francmasoneriei

 

 

 

Klaus Schwab & doi „frați” îmbrăcați în portul tradițional al lojei Saturn.

Fraternitas Saturni (lat.: „Frăția lui Saturn”) este un ordin magic german, fondat în 1926 de Eugen Grosche alias Gregor A. Gregorius și alți patru. Este unul dintre cele mai vechi grupuri magice care funcționează continuu din Germania. Loja este, după cum afirmă Gregorius, „preocupată de studiul ezoterismului, misticismului și magiei în sensul cosmic”. Astăzi, scopul ei este de a lucra la evoluția spirituală a umanității prin dezvoltarea și avansarea ființei individuale. Acest lucru trebuie atins prin educarea mentală și etică a personalității precum și pentru stăpânirea completă a ezoterismului și ocultismului.

 

 

Eugen Grosche – fondatorul lojii Saturniene

Frăția lui Saturn adoptă un sistem de grade care se termină cu al 33-lea, la fel cu cel mai înalt grad masonic. Loja nu pretinde, de asemenea, niciun obiectiv politic sau economic. APARENT și TEOETIC! Ea propagă – zice-se! – idealuri de libertate, toleranță și fraternitate. „Idealurile” lor ne-au ieșit pe nas, ne-au distrus economiile țărilor lumii, ne-au îmbolnăvit și ne-au ucis pe capete!

 

 

Eugen Grosche & 2 „frați”

Fraternitas Saturni a devenit o organizație juridică, înregistrată ca „Fraternitas Saturni, e.v.” în 1957. Fraternitas Saturni, pe lângă faptul că încorporează noi încercări de magie, încă lucrează la rădăcinile sale tradiționale și îmbunătățește conceptul de „Saturn-Magic” ca centru al activității sale.

 

 

Simbolul principal al Frăției Saturniene

La cea de-a 75-a aniversare (2003), loja a încorporat un alt ordin al așa-numitei „Succesiunea lui Emmanuel”, „Marea Loja Gregor A. Gregorius”. Această unificare a dublat efectiv numărul membrilor săi. Fraternitas Saturni are loji de lucru în Germania, Austria și Elveția. A existat o filială în Canada (cu sediul în Toronto) la sfârșitul anilor 1970.

 

Între timp…Schwab a schimbat complet macazul! Deloc întâmplător, restricțiile și măsurile draconice au fost luate exact în țările unde Frăția are loji de lucru

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/01/22/klaus-schwab-face-parte-din-fratia-saturnienilor-similara-francmasoneriei/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

(C.S. Lewis) CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin –

 

a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge. A fost un vorbitor de excepţie, fiind îndrăgit de studenţii săi, asupra cărora a exercitat o influenţă profundă şi durabilă. A scris peste treizeci de cărţi, adresate publicului larg. Operele sale, traduse în peste treizeci de limbi, vândute în milioane de exemplare – unele dintre ele (Chronicles of Narnia, bunăoară) popularizate pe scenă, la televiziune, radio sau cinema –, continuă să atragă, an de an, mii şi mii de noi cititori.

 

Opera: Surprised by Joy (Surprins de Bucurie. Povestea unei convertiri, Humanitas, 2008), Miracles, The Four Loves, The Problem of Pain (Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, 2004), Of This and Other Worlds (Despre lumea aceasta şi despre alte lumi, Humanitas, 2011), Fern‑seed and Elephants and Other Essays on Christianity (Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism, Humanitas, 2011), The Great Divorce (Marea despărţire, Humanitas, 2013), Reflections on the Psalms (Meditaţii la Psalmi, Humanitas, 2013), precum şi postuma Prayer: Letters to Malcolm (Rugăciune. Scrisori către Malcolm).

 

De acest autor

 

C.S. Lewis, Scrisori către o doamnă din America

Preț 29.00 RON

 

C.S. Lewis, Desființarea omului

Preț 21.00 RON

 

C.S. Lewis, Marea despărţire

Preț 25.00 RON

 

 

 

C.S. Lewis, Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii

Preț 49.00 RON

 

 

 

 

C.S. Lewis, De ce, Doamne?

Preț 25.00 RON

 

C.S. Lewis, Despre lumea aceasta și despre alte lumi

Preț 26.00 RON

 

Creștinism, pur și simplu

C.S. Lewis, Creștinism, pur și simplu

Preț 39.00 RON

 

Ferigi şi elefanţi

C.S. Lewis, Ferigi şi elefanţi

Preț 22.00 RON

 

Meditaţii la Psalmi

C.S. Lewis, Meditaţii la Psalmi

C.S. Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr

 

https://humanitas.ro/autori/cs-lewis

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 Richard Wurmbrand – Marx si Satan-  

Audio Dan Bercian  https://www.youtube.com/watch?v=o4iXSJs4fAc

 

 

 

https://arhivafisiere.files.wordpress.com/2018/02/marx-si-satan-r-wurmbrandt.pdf

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Suferințele lui Richard Wurmbrand în temnițele regimului comunist, confirmate de Tribunalul Hunedoara

 

De

Daniel Guţă

 

Peste 200 de oameni au solicitat în ultimii ani Tribunalului Hunedoara daune pentru suferinţele îndurate în timpul regimului comunist. În majoritatea cazurilor, instanţa a constatat caracterul politic al condamnărilor, dar nu a dispus acordarea unor compensaţii. Un caz aparte a fost cel al familiei fostului pastor evanghelic Richiard Wurmbrand, care dezvăluie o poveste cutremurătoare a suferințelor îndurate de acesta în temnițe anilor 1950.În ultimii ani, la Tribunalul Hunedoara au fost înregistrate peste 200 de dosare având ca obiect solicitarea unor despăgubiri în baza Legii 221/2009, privind acordarea unor compensaţii echitabile celor ce au fost persecutaţi de regimul comunist. În majoritatea cazurilor, solicitanţii nu au primit daune pentru suferinţele îndurate de ei sau de familiile lor, legea având prevederi declarate ulterior neconstituţionale. Dosarele înregistrate la tribunal au scos însă la iveală o faţă mai puţin cunoscută a regimului comunist, cea a sistemului său de opresiune.

 

Suferinţele lui Wurmbrand

 

Printre cei care au ajuns în faţa instanţei Tribunalului Hunedoara şi au cerut daune pentru suferinţele înaintaşilor lor, petrecute în timpul regimului comunist, s-a aflat Michael Wurmbrand, fiul fostului pastor şi scriitor Richard Wurmbrand (1909 – 2001).

 

Familia Wurmbrand a solicitat recunoaşterea caracterului politic al urmăririi pastorului de către organele de securitate, a opresiunilor îndurate în timpul regimului, precum şi ca statul român să fie obligat la despăgubiri morale în sumă de 1.000.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, pentru prejudiciul moral pricinuit prin condamnarea tatălui (Richard Wurmbrand) şi de 200.000 euro pentru privaţiunile politice exercitate asupra mamei sale (Saina Wurmbrand).

 

Marea transformare a fostului activist

 

„Tatăl reclamantului, Wurmbrand Richard, datorită crezului său politic a făcut parte, din convingere, dintre primii activişti ai Partidului Comunist, încă din anul 1924, ajungând în atenţia siguranţei Statului din cadrul Poliţiei Timişoara. Aflat în acea conjunctură, acesta a fost forţat şi şantajat să divulge membrii organizaţiei comuniste din Banat, atrăgându-şi astfel oprobriul  comuniştilor, care l-au persecutat atât pe el cât şi pe familia sa. Ulterior, Richard Wurmbrand s-a creştinat, devenind pastor evanghelic, propovăduind credinţa creştină şi luptând împotriva comunismului, prin orice mijloace şi pe toate căile. A devenit ţinta furiei oarbe a aparatului de represiune comunist care nu a precupeţit nici un efort să-l umilească, să-l chinuie purtându-l 14 ani prin puşcărie. Prin Decizia nr.2220/1950 a Curţii Bucureşti, Richard Wurmbrand a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani de muncă silnică şi confiscarea întregii averi, fiind arestat la data de 29 februarie 1948. În urma admiterii recursului în supraveghere declarat de Procurorul general al RPR, prin schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina sa din crimă contra umanităţii în crimă de o activitate intensă contra clasei muncitoare, Richard Wurmbrand a fost condamnat la 25 de ani de temniţă grea. A fost eliberat la 28.07.1964 ca urmare a Decretului de graţiere nr.411/1964. Instanţa a reţinut că atât pe durata anchetelor penale la care a fost supus, cât şi ulterior, pe perioada executării pedepsei Richard Wurmbrand a fost bătut cu bestialitate, înfometat, umilit, fapt ce a condus la îmbolnăvirea sa de TBC osos. Acesta a fost dus în aşa zisa morgă a Penitenciarului unde stăteau condamnaţii muribunzi, unde a fost ţinut doi ani. Şi cu toate acestea, datorită tăriei de caracter şi a profundei sale credinţe, tatăl reclamantului a supravieţuit calvarului închisorilor comuniste, reuşind în cele din urmă să emigreze în Statele Unite ale Americii”, se arată în dosar. Soţia pastorului a fost internată într-o colonie de muncă, pe durata a doi ani, iar fiul Michael a avut de pătimit de pe urma necazurilor părinţilor săi.

 

Tribunalul a constatat caracterul politic al condamnării lui Richard Wurmbrand şi a internării soţiei sale, dar a respins pretenţiile civile ale reclamatului.

 

Potrivit biografiei oficiale a lui Richard Wurmbrand, pastorul a fost arestat în 1948 și a trecut prin mai multe închisori „Pentru a nu i se da de urmă, în închisoare i se dă alt nume, Vasile Georgescu. După câteva zile devine coleg de celulă cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Ulterior până la proces avea să fie ţinut la izolare vreme de aproape 3 ani. Avea să fie torturat, maltratat, supus ani de zile aşa numitei „reeducări”, vreme în care familia sa nu ştia nimic de el. Se încearcă în mod repetat, inclusiv cu promisiunea de a fi eliberat şi numit episcop, să se obţină colaborarea lui cu regimul. În cele din urmă este condamnat la 10 de ani de închisoare pentru crima de „surpare a ordinii constituţionale”. Va fi plimbat din închisoare în închisoare, trecând de la Rahova, la Jilava, Văcăreşti, Gherla, Craiova, Tg. Ocna etc.”, se arată în biografia sa.

 

https://www.zhd.ro/evenimente/reportaj/suferintele-lui-richard-wurmbrand-in-temnitele-regimului-comunist-confirmate-de-tribunalul-hunedoara/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

La toți le e frică de MAFIA „SFÂNTĂ” – Ioan 7

 

https://www.youtube.com/watch?v=bfG5Bb-Hqc8

 

 

//////////////////////////////////////

 

Martinism

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 

Sigiliul martinist

Martinismul este o formă de misticism creștin și creștinism ezoteric preocupat de căderea primului om, starea lui de izolare materială față de sursa sa divină și procesul reîntoarcerii sale, denumit reintegrare sau iluminare.

 

Ca și tradiție mistică, acesta a fost transmis inițial printr-un sistem masonic cu grade superioare înființat în jurul anului 1740 în Franța, de Martinez de Pasqually și propagat ulterior sub diverse forme de către cei doi studenți ai săi Louis Claude de Saint-Martin și Jean-Baptiste Willermoz.

 

Termenul martinism este folosit atât pentru această doctrină specifică cât și pentru învățăturile „Ordinului Martinist” reorganizat, fondat în 1886 de Augustin Chaboseau și Gérard Encausse (cunoscut și ca Papus).

 

Cele trei ramuri ale tradiției

Martinismul poate fi împărțit în trei forme prin care a fost transmis cronologic:

 

Elus-Cohens sau Elus Coëns (în ebraică, Cohen înseamnă „preot”, iar „Elus” înseamnă „selectul” sau „alesul”). Aceasta a fost prima și explicit teurgică, modalitate prin care se putea obține reintegrarea. Elus-Cohens a fost fondat de Martinez de Pasqually, care a fost pedagogul lui Saint-Martin. Ordinul inițial Elus-Cohens a încetat să mai existe spre sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea, dar a fost revitalizat în secolul al XX-lea de Robert Ambelain și continuă astăzi prin diferite Ordine martiniste, inclusiv ramura reinstaurată de Ambelain.

În cel mai înalt dintre cele trei grade ale Ordinului Elus-Cohen, cunoscut ca Altarul, constând el însuși din trei grade, dintre care cel mai înalt a fost Maestru Reau-Crois, se efectua evocarea entităților aparținând Planului Divin. Acest lucru face clar faptul că Elus-Cohen nu era numai un ordin mistic ci și magic. Principala evocare a fost cea a lui „Mender”, Jehoshua și metodele de bază erau cele ale Cheii lui Solomon, incluzând folosirea cercurilor, numelor angelice, orelor și simbolurilor planetare. Operațiile magice ale gradelor inferioare aveau scopul de a stabili contactul între operator și Lumea invizibilă.

 

Ritul Scoțian Rectificat sau Cavalerii Binefăcători ai Orașului Sfânt (CBOS). Acesta a fost inițial un rit masonic, o variantă reformată a Ritului de Ceremonial Strict care, în gradele sale cele mai superioare, folosește ritualuri de tip masonic pentru a demonstra filozofia care stă atât la baza martinismului cât și a practicilor Elus-Cohens. CBOS a fost fondat la finalul secolului al XVIII-lea de Jean-Baptiste Willermoz, care a fost elevul lui Martinez de Pasqually și prieten cu Saint-Martin. CBOS a reușit să supraviețuiască ca și rit practicat continuu de la înființarea sa până în prezent, atât ca un ordin pur masonic cât și ca un rit diferit deschis femeilor.

Martinismul lui Louis-Claude de Saint-Martin, o tradiție mistică în care accentul se pune pe meditație și alchimie spirituală interioară. Saint-Martin nu a fost de acord cu aceste învățături denumite „martinism” de către contemporanii săi și l-a explicat, în schimb, ca o „cale a inimii” liniștită pentru obținerea reintegrării. Foarte probabil, Saint-Martin nu a organizat această cale ca un „ordin”, ci a adunat mici cercuri de studenți în jurul său, în care și-a transmis învățăturile.

Această moștenire a fost reorganizată ca „Ordre Martiniste” în 1886 de Augustin Chaboseau și Gerard Encausse (cunoscut și ca Papus).

 

Martinezism: Martinez de Pasqually și Elus Cohens

Jacques de Livron Joachim de la Tour de la Casa Martinez de Pasqually a fost născut în c. 1727 în Grenoble, Franța și a murit în 1774 în Saint-Domingue. Martinez de Pasqually a activat în organizații masonice din Franța începând de la vârsta de 28 de ani. În 1765 el a înființat Ordinul Cavalerilor Masoni Élus Coëns ai Universului (Ordinul Cavalerilor Masoni Aleși Preoți ai Universului), care a funcționat ca obediență masonică regulară în Franța.

 

Acest ordin a avut trei tipuri de grade: primul avea grade analoage gradelor simbolice ale francmasoneriei convenționale. Al doilea avea grade în general masonice, deși aminteau de propria doctrină secretă a lui Pasqually. Al treilea avea grade evident magice: de exemplu, prin folosirea exorcizării împotriva răului din lume, în general și din individ, în special. În cel mai înalt grad, Reaux-Croix, inițiatul era învățat să folosească teurgia pentru a contacta tărâmurile spirituale de dincolo.

 

Louis-Claude de Saint-Martin (martinism tradițional)

 

Louis Claude de Saint-Martin, filozoful necunoscut

 

„Christi Testamenta” de Jakob Böhme, care poate reprezenta „calea inimii”.

Louis Claude de Saint-Martin[1] a fost născut în anul 1743 în Amboise, Franța și a murit în anul 1803. Saint-Martin a fost inițiat în Elus-Cohens în 1768 și a activat în organizație cel puțin șase ani. Saint-Martin a fost inițiat în Reaux-Croix, cel mai înalt grad al Ordinului[2][3], iar în 1770 a devenit de secretarul lui Pasqually. Saint-Martin și-a evidențiat filozofia în mai multe cărți, folosind pseudonimul literar „Filozoful Necunoscut”. Printre acestea, sunt:

 

Despre erori și adevăr, 1775

Ministerul Omului – Spirit

Aforisme și maxime.

Ministerul spiritual al omului.

Zece rugăciuni.

Cartea roșie.

Corespondență teozofică’.

Tabelul natural al corespondențelor dintre Dumnezeu, om și univers, 1782

Martinismul modern

 

Interiorul Lojilor Ordinului Suveran Antic Autonom Martinist-Martinezist OSAMM (netradițional) în timpul întâlnirii ceremoniale regulare la hotelul Metropol, din Moscova, Russia, în aprilie 2013.

În anul 1905, țarul Nicolae al II-lea al Rusiei l-a invitat pe Papus la Tsarskoïe Selo pentru a-i cere sfatul asupra problemelor interne pe care le întâmpina din partea revoluționarilor. Primul război mondial fusese dezastruos pentru Ordin. Papus a murit pe front îndeplinindu-și datoria de medic, ca și mulți alți lideri ai Ordinului. După război, Ordinul a fost aproape defunct iar membrii supraviețuitori s-au împrăștiat în facțiuni rivale.

 

Al doilea război mondial a fost la fel de dezastruos pentru Ordin în Europa, ca și primul. Regimul nazist a suprimat toate grupările oculte și numeroși martiniști au murit în lagăre de concentrare. OMT din Europa și ramura sa americană, încă mai există. Acesta operează curent în aproape toate țările libere din lume sub protecția AMORC. Înscrierea membrilor este rezervată exclusiv pentru membrii AMORC. Martinismul câștigă popularitate, iar odată cu dezvoltarea internetului, au apărut numeroase ordine noi și grupuri care arată interes pentru martinism, în întreaga lume.

 

Ordinul Martinist[4] (L’Ordre Martiniste) fondat de Papus în 1887 continuă și crește în toată lumea având grupuri în Europa, Africa, Statele Unite ale Americii și Orientul Mijlociu.

 

Lista ordinelor Martiniste

Ordinul Martinist Tradițional (TMO), care operează sub egida AMORC — în engleză.

L’Ordre Martiniste Traditionnel (OMT), care operează sub egida AMORC — în franceză.

Ordine Martinista Antico e Tradizionale (OMAT)

Ordinul Martinist (Africa & Orientul Mijlociu): Operează în engleză sub egida Ordinului Martinist din Franța [1]

Orden Martinista

Ordre Reaux Croix Arhivat în 9 octombrie 2009, la Wayback Machine. (ORC), cuprinzând cele trei ramuri ale martinismului [2] Arhivat în 9 octombrie 2009, la Wayback Machine.

Ordre Martiniste et Synarchique (OMS), un ordin sinarhic.

Rose-Croix Martinist Order (RCMO), din Ontario, Canada.

Belgian Martinist Order, cunoscut și ca Ordinul Martinist al Belgiei (Belgische Martinistenorde).

Ordre Martiniste de Papus (OM), fondat de Philippe Encausse, fiul lui Papus.

Ordre Martiniste des Pays-Bas (OMPB) , fondat de Maurice Warnon, cu aprobarea lui Philippe Encausse pentru martiniști olandezi care au fost nemulțumiți de alegerea Bisericii Gnostice ca biserică oficială a Ordinului Martinist Francez.

British Martinist Order (BMO) (Include descendențele franceză și rusă)

Rose Croix Martinist Order (R+CMO), care afirmă că oferă al patrulea grad martinist și se concentrează pe teurgie.

Ancient Martinist-Martinezist Order Arhivat în 22 mai 2016, la Wayback Machine. (rusă Древний Орден Мартинистов – Мартинезистов, abrevierea englezească AMMO, franceză AOMM)), care continuă liniile martinismului rusesc ale lui, Vladimir Alexeyevich Shmakov, Nikolai Ivanovich Novikov (secolul al XVIII-lea), Gregory Ottonovich Mebes, Valentin Tomberg (secolul al XX-lea), și alții. Ordinul are descendența din Elus Cohens, precum și descendența din Ordinul Martinist și Sinarhic al Canadei și Statelor Unite. Loja ordinului operează în Federația Rusă.[5][6]

Ancient Martinist Order (AMO), care aspiră la unificarea diferitelor ordine martiniste într-o singură structură.

Societatea Inițiaților sau Société des Initiés este un ansamblu slab organizat, de S:I: (Inițiatori Liberi).

Ordinul Martinist al Cavalerilor lui Cristos sau Ordre Martiniste Des Chevaliers Du Christ

The Hermetic Order of Martinists (HOM) Arhivat în 28 februarie 2019, la Wayback Machine., care este un Ordin deschis numai Masonilor Maeștri care sunt și membri ai Societas Rosicruciana in Anglia (SRIA) Arhivat în 29 aprilie 2011, la Wayback Machine.

Rose+Croix Martinist Order (Ontario, Canada).

Rose Cross Order

The Ancient Order of the Rosicrucians (AOR)

Antigua Orden Martinista Arhivat în 20 decembrie 2016, la Wayback Machine.

Orden Martinista Universal Arhivat în 27 iulie 2016, la Archive.is

Swedish Martinist Order Arhivat în 24 februarie 2021, la Wayback Machine. (SMOCI).

Ordine Martinista

Ordre Martinistes Souverain (OMS).

Note

^ „Louis-Claude de Saint-Martin (în italiană)”. Antico e Mistico Ordine della Rosa-Croce. Accesat în 13 noiembrie 2017.

^ „Ordinul Martinist Tradițional (în engleză)” (PDF). Ordinul Rozacrucian, AMORC. Accesat în 18 noiembrie 2017.

^ „Martinism: istoria unui ordin tradițional (în engleză)” (PDF). Ordinul Rozacrucian, AMORC. Accesat în 18 noiembrie 2017.

^ „Martinism. Rosicrucian Digest. Vol. 92. Nr. 1 (în engleză, 2014)”. Ordinul Rozacrucian, AMORC. Accesat în 18 noiembrie 2017.

^ „«Умирающий Сфинкс и возрождающийся Феникс российского мартинизма» (Беседа с Владимиром Ткаченко-Гильдебрандтом), — Бр∴ Baal-Hiram”. www.teurgia.org. Accesat în 15 octombrie 2017.

^ „Situl internet oficial al Marii Loji a Rusiei (Francmasonerie regulară)”. Accesat în 15 octombrie 2017.

 

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Martinism

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

„Doar lasă-mă să încerc”, imploră tânărul îngrijitor – iar vioara lui face pe toți să plângă

 

https://www.youtube.com/watch?v=fMwtNcV-7_0

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Desi multi se ”descurca ” fara Creator si nici nu vor sa auda de El…) Dumnezeu este în căutarea unui om

 

 

„Omul modern a învățat să zboare ca o pasăre și să înoate că un peste; nu-i mai rămâne decât să învețe să fie OM!”

 

Așa ceva căuta Dumnezeu. Un OM.

 

Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!

 

Ezechiel 22:30

S-a rupt zidul dintre sfințenia lui Dumnezeu și nelegiuirea  (LUMII) -Israelului și pentru o așa stare, inima lui Dumnezeu sângerează. Păcatele Israelului a ajuns la culme și Dumnezeu voia să știe dacă mai există vreo inimă ca a Lui, o inima care să sufere pentru această stare deplorabilă a lui Israel. Barajele răbdării lui Dumnezeu erau gata să se surpe și urgia să se reverse peste țară. De ce? S-a rupt zidul dintre sfințenia lui Dumnezeu și nelegiuirea poporului. Prorocul Ezechiel în capitolul 22:1-29 descrie toată urâciunea Israelului în urmă surpării zidului ce delimita sfințenia lui Dumnezeu de nelegiuirile poporului.

 

„Fiul omului, spune Ierusalimului: ‘Ești o țară necurățită și neudată de ploaie în ziua mâniei.’

 

Ezechiel 22:24

Așa au fost vremurile de atunci și așa sunt vremurile secolului 21. Acest zid al sfințeniei, al purități, s-a surpat în societatea „modernă”, în școli, în familii și până și în biserici. În această vremeDumnezeu, caută să vadă dacă mai este vreo inimă care să simtă durerea pe care El o simte pentru cei vii rămăși pe planetă pământ. El este zilnic în căutarea unui om. Ne iese în cale în locul în care ne mișcăm zilnic, în locul unde ne desfășurăm activitățile, ne întâmpină zilnic pe stradă, la serviciu, la școală, acasă, în familie sau chiar în biserică. Vrea puțin din timpul nostru, vrea să stea de vorba cu noi. Vrea să împărtășească cu noi durerea ce o are pe inimă. Caut un OM.

 

Nu mai este zid între frumos și urat, nu mai este zid între minciună și adevăr, nu mai este zid între păcat și sfințenie. Pentru o astfel de situație dezastroasă Dumnezeu caută un OM: un Iona, un Ioan, un Pavel, oameni care să ia Sfânta Scriptură și să predice despre inima frântă a lui Dumnezeu pentru nelegiuirile oamenilor. El caută un asemenea om în școli, în marile instituții, în tribunale, în familii și chiar și în biserici. Dumnezeu caută pe cineva că să-l convingă că nu e doar treaba Lui, ci este și treaba noastră. În iad merg vecinii noștri, colegii noștri de școală sau de servici, prietenii noștri, membrii familiilor noastre, unii dintre cei cu care cântăm sau ne rugăm în biserică. S-a surpat zidul ce desparte sfințenia lui Dumnezeu de viața zilnică a oamenilor. Am ajuns într-o lume complet debusolată. Oare în afară de Dumnezeu mai vede cineva acest lucru? Întrebarea este: Nu cumva ești tu omul pe care îl caută Dumnezeu? Nu ești tu cel pe care Dumnezeu s-a bazat atunci când în apă botezului ai spus că-L vei sluji cu tot ce ai și până la capătul vieții? Scuzele pot fi nenumărate, dar nu justificate înainte a lui Dumnezeu.

 

Nu e chemarea mea. Dar oare a cui să fie?

Nu știu cum să fac lucrarea. Dumnezeu o face prin ține. Tu doar să vrei.

Sunt prea tânăr și fără experiență. Dumnezeu face trimiterea, tu doar ascultă-i chemarea. Lui îi place să investească mai mult în oameni care recunosc că nu știu nimic, decât în oameni care pretind că știu totul.

Abia m-am căsătorit. Bravo ție. Sunt atâția slujitori ca tine.

Am copiii mici. Ce-ar fi dacă nu i-ai avea?

Nu am darul predicării. Dumnezeu caută oameni care să predice cu fapta mai mult decât cu gura.

Nu e treaba mea asta. Într-o zi D.L Moddy, mergând pe stradă s-a oprit în fața unui om și la întrebat: „Domnule sunteți creștin?” Omul deranjat de o asemenea întrebare i-a răspuns: „Vezi-ți de treaba ta!” D.L Moddy i-a zis: „Domnule, dar asta e treaba mea!”

Iată doar câțiva dintre oamenii care au ales să fie lucrători împreună cu Dumnezeu pentru a înălța un zid și a sta în spărtură: Avraam – Geneza 18:22-32; Moise – Exod 32:1-14; Estera 4:16; Isus – Luca 23:34; Moise, Aron și Hur au stat în spărtură pe vârful muntelui, iar armata condusă de Iosua a câștigat lupta în vale! La lista lor poate fi adăugat și numele tău.Dumnezeu vrea să îți ofere cinstea să fii împreună lucrător cu El la înălțarea unui asemenea zid.A fi împreună lucrător cu Dumnezeu este cea mai mare chemare pe care o poate avea un om muritor că ține.

 

Lasă ca răspunsul tău să fie: „Iată-mă trimite-mă.”

 

 

https://www.misiuneagenesis.org/2020/07/dumnezeu-in-cautarea-unui-om/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Iată-mă – trimite-mă

 

 

scris de :   Zac Poonen

 

 

În capitolul 6 din Isaia, Isaia a avut o vedenie atât a tronului cât și a altarului de aici. Apoi Domnul întreabă: „Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?” (Isaia 6:8). Isaia răspunde: „Iată-mă, trimite-mă.”

Trebuie să vedem atât tronul cât și altarul constant. Trebuie să fim doborâți în țărână întâi cu o viziune a sfințeniei lui Dumnezeu, iar apoi trebuie să fim ridicați pentru că sângele de pe altar ne-a curățit. Doar atunci putem porni înainte și-L putem sluji pe Domnul. Nu putem porni înainte dacă Dumnezeu nu ne trimite. Dacă pornim fără ca Dumnezeu să ne trimită, atunci vom munci degeaba.Mulți „lucrători creștini” nu au fost trimiși de Dumnezeu. O organizație sau un om i-a trimis pe câmpul de misiune. Sau poate au plecat pe cont propriu. Este ușor să te implici în activități creștine, fiindcă nevoia este atât de mare. Însă dacă vrem roadă care rămâne pentru întreaga veșnicie, Dumnezeu Însuși trebuie să ne trimită. Alți oameni evlavioși pot confirma chemarea pe care o primim de la Dumnezeu – însă ei nu ne pot chema.

 

Dumnezeu i-a chemat pe Saul și pe Barnaba personal în slujba Sa. Confirmarea acelei chemări a venit mai târziu prin alți proroci (Fapte 13:1-4). Și când Dumnezeu ne cheamă, El ne va spune și ce să predicăm. El i-a spus lui Isaia: ” Du-te. Spune poporului acestuia…….” (Isaia 6:9).

Dumnezeu este tot la fel astăzi cum era în vremea lui Isaia. Sub noul legământ, Duhul Sfânt locuiește în inimile noastre și astfel nu Îl auzim pe Dumnezeu cu urechile noastre fizice acum, precum Îl auzea Isaia atunci. Îi auzim vocea astăzi în inimile noastre. Însă vocea Lui este la fel de inconfundabilă. Nu am auzit niciodată glasul Domnului cu voce tare cu urechile mele fizice și niciodată nu L-am văzut pe El sau un înger cu ochii fizici. Dar L-am văzut și L-am auzit clar în inima mea de multe ori în cursul ultimelor cinci decenii.Isus a spus că cei care vor crede în El fără să-L vadă cu ochii lor fizici sunt de fapt mult mai fericiți decât cei care-L văd și cred (Ioan 20:29).Trimiterea pe care Domnul i-a dat-o lui Isaia a fost una foarte dificilă. El i-a spus: „Du-te şi spune poporului Meu acest lucru: ‘Întruna veţi auzi cuvintele Mele, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea cum fac minuni, şi tot nu veţi pricepe ce înseamnă acestea!’ Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii. Nu vreau ca ei să vadă sau să audă sau să înţeleagă, sau să se întoarcă la Mine ca să-i vindec” (Isaia 6:9,10). Acesta este versetul pe care Isus l-a citat atunci cand explica de ce vorbea oamenilor în pilde (Mat. 13:15).Așadar, ce vedem aici? O viziune a lui Dumnezeu, o viziune a sinelui, o viziune a harului care iartă, o viziune a slujirii unse, și în cele din urmă, o viziune a roadei (Isaia 6:13). O sămânță sfântă avea să se nască din națiunea coruptă a lui Iuda. O rămășiță va fi ridicată pentru Domnul prin slujirea noastră.

 

 

https://romanian.cfcindia.com/wftw/here-am-i-send-me

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Nobelul pentru fizică 2024: Inteligența Artificială poate distruge omenirea; Mafia a cotropit varfurile Justitiei; Procurorul ANGELA CIUREA, fost procuror adjunct al DIICOT: „Mi s-a cerut sa nu anchetez anumite persoane in dosarele Nuclearelectrica, Alro Slatina, Hayssam”; Noile arme de distrugere a statelor; Privatizarea In România, Un Jaf National – Devalizare Si Esec; „Vaccinul ucigaș” împotriva Covidului. Oamenii mor în toată lumea. Este o acțiune criminală. Cerem anularea sa imediată! Introducere; Mesajul lui Charlie Chaplin către întreaga omenire. „Voi, poporul, aveți puterea de a crea fericire ”; Închisoarea umanității – Confinarea gândirii liniare tridimensionale; Apocalipsa economică europeană care se apropie; Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: de ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să o oprească?Joc de putere- Viitorul alimentelor; Va fi 2025 anul în care miliardarii, bandiții și orbii vor conduce Pământul? Inamicul din interior; Specia noastră este modificată genetic. Suntem martorii marșului umanității spre dispariție? „Virusurile sunt prietenii noștri, nu dușmanii noștri”; Război, terorism și criza economică globală. Nouăzeci și nouă de concepte interconectate; Campaniile de injectare în masă a ARNm alimentează probabil colapsul fertilității globale. Un nou studiu; Gaura memoriei: Farsa botului rusesc- O operațiune legată de CIA; American Pravda: McCarthyismul, Partea I – Omul- Donald Trump și umbra macartismului; Teoriile conspirației de la JFK până la 11 septembrie; China își intensifică jocul în cursa globală a inteligenței artificiale; Imperiul Haosului, Reîncărcat; Înăbușirea disidenței, câte un editor pe rând; Șoșoacă dă foc scenei politice: cine vrea să preia puterea în România și cine dă ordinele; Un roman despre holocaustul evreilor din judeţul Sălaj; Despre dragoste şi alţi demoni în vremea comunismului; Amintiri din temniţele comuniste – Alexandru Paleologu; Amintiri din temniţele comuniste – MONICA LOVINESCU DESPRE ASASINAREA ÎN ÎNCHISOARE A MAMEI EI, ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU; Putin se crede alesul Domnului-Ca si Stalin si… Ultima șansă a Occidentului; Lucian Ciuchiță: România, distrusă pas cu pas: Sărăcia ca proiect de țară; Mark Galeotti, O scurtă istorie a Rusiei- De la cneazul Rurik la Vladimir Putin; Noile coduri penale concepute cu amatorism de clica lui Predoiu, vor afecta practic siguranta nationala! Tabloul clinic al Justitiei din Romania transmis de „Lumea Justitiei” catre Bruxelles, in atentia comisiei care se ocupa cu Mecanismului de Cooperare si Verificare; Minciuna din spatele detectorului de minciuni; Teoria psiho-morala de factură psihanalitică a infractorului – Sigmund Freud; Criminalii din agricultură care folosesc erbicide cancerigene șantajează lumea cu o foamete fără precedent; Mușamalizarea evidentă de la Monsanto: Roundup – glifosat și cancerul; Cabala globalistă intenționează să creeze un guvern mondial unic, și ce instrument de control este mai bun decât acela ca toată lumea să fie complet dependentă de stat pentru a-și procura hrana? Sinistra agendă Rockefeller a sistemului alimentar – ei l-au creat și acum tot ei vor să-l distrugă și să-l înlocuiască cu ceva și mai rău; Cum faci un popor să te urmeze? Răspunsul l-a dat Herman Goering acum 76 de ani; Dacă reușești să instaurezi frica, oamenii nu se mai gândesc nici la legislație, nici la drepturi, ci doar la cum să-și salveze pielea; Prof. Florian Colceag: Mi s-a petrecut odată sa cunosc un asasin economic autentic și experimentat; Confesiunile unui asasin economic; Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni; Privatizarea postcomunistă: devalizare şi eşec. Cum s-a transformat procesul într-un jaf nesfârşit şi sistematic; Jaf şi haos la privatizarea Distribuţiei Electrice a României; Dezastru în raportul privatizărilor din România. Jumătate din companii au dispărut- Jaf total din proprietățile statului român. Societăți privatizate și rase de pe fața pământului; (NU UITATI SA LE SPUNETI URMASILOR,URMASILOR…) jaful secolului – Privatizarea S.N.P. PETROM,DE Col. (r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea; (PARINTELE TUTUROR BELELELOR din Romania se confeseaza…) Ion Iliescu: Privatizarea in Romania a fost un esec, ca si in Rusia; 35 de ani de capitalism: Doar 22,3% din privatizări s-au dovedit de succes. Iar jumătate din companiile unde statul mai are acțiuni sunt în insolvență; Noul JAF care se pregătește: privatizarea pădurilor – Mafia lemnului lasă România fără resurse; Kovesi: 1,4 milioane de dosare penale din care doar 7,7% finalizate cu rechizitorii!!! Procurorul militar Dan Voinea care a musamalizat „Dosarele Revolutiei” a fost rasplatit cu o pensie de 185 milioane lei plus un post de colaborator in cabinetul Boc!!!! (Dupa ce a lovit in plin pensionarii…) Lagarde spune că Europa nu mai poate susține cheltuielile sociale. „Trebuie să ne adaptăm repede la schimbările geopolitice”; Transumanismul s-a mutat in Asia: Japonia permite oamenilor de știință să realizeze hibrizi om-animal; Astfel putem vorbi deja despre “cyborg”, adică noua tehnologie care ne propune schimbarea fundamentală a vieții prin combinarea unor părți anorganice (membre bionice) cu părți organice; Hibrid între maimuță și porc, creat în China. Cât a supravieţuit? Un spital de aproape 10 milioane de euro stă închis de doi ani, la Pitești, din cauza unui litigiu și a unei anchete DNA; (De rasul curcii indopata cu spagi…) Ce s-a întâmplat cu chirurgul care a refuzat să îl opereze pe adolescentul din Tg. Jiu, care a murit în drum spre alt spital; Cyborg – ficțiune sau realitate?  George Simion, val de atacuri și amenințări la adresa G4Media. Poziția redacției: Nu ne lăsăm intimidați, continuăm să apărăm valorile democratice; În viitor, vom fi conduşi de Inteligenţa Artificială, într-un guvern unic mondial. Vom putea avea încredere în calculatoare? Chiar există această armă terifiantă – „tunul cu infrasunete” – care ar putea ucide totul pe o rază de 10 km!? Generalul român în rezervă Emil Strainu crede că da… Fost director Google avertizează: cercetătorii pot crea din Inteligenţa Artificială un „zeu al răului”!Visul transumaniștilor: Îmbinarea celulelor creierului uman cu inteligența artificială;  Visul transumaniștilor: Îmbinarea celulelor creierului uman cu inteligența artificială; Inteligența organoidă (OI): noua frontieră în biocomputerizare și inteligența într-un vas de amestec; Inteligenţa Organoidă (OI) – “noua frontieră”, pentru a merge mai departe decât ChatGPT. Computere cu creier uman; ,,NEXUS’’, de Yuval Noah Harari: previziuni despre Era IA. O recenzie după o lectură completă și aprofundată; (Dupa ce si-au vazut sacii in teleguta…) Un primar din Germania vrea să scape de românii care lucrează cinci ore pe lună și primesc 2.700 de euro: „Trebuie să părăsească țara”… Când omul se joacă de-a Dumnezeu – iată 7 animale hibride despre care nu credeai că există!

 

 

 

 

Când omul se joacă de-a Dumnezeu – iată 7 animale hibride despre care nu credeai că există!

 

Natura este incredibilă, în sinea ei, fără intervenție umană – dovadă stând ornitorincul, care este un mamifer, cu trup de vidră, cioc de rață, care depune ouă din care ies pui pe care-i hrănește cu lapte. 

Însă… atunci când și omul „își bagă nasul” în natură, ies lucruri cu adevărat incredibile.

În seria: Inedit, curiozități și liste, RefleqtMedia vă prezintă niște animale hibrid despre care pare incredibil că există, dar care sunt reale ca oricare dintre noi!

1. Ligrul – un metis între leu și tigru, cu mamă tigru și tată leu, ligrul este un hibrid înrudit cu Tionul (mamă leu, tată tigru) și trăiește în realitate.
2. Zonkey – sau … ce iese atunci când zebrele se iubesc cu măgarii. Desigur, nu este bine să iubești orice măgar, mai ales când ești o zebră maiestoasă, însă… s-a întâmplat și iată ce-a ieșit:
3. Ursul grolar – aici omul n-a avut nicio imixtiune în natură… următorul hibrid fiind rezultatul natural al apropierii prea mari dintre ursul polar și ursul grizly. 
4. Beefalo – o combinație între bivol și vacă, beefalo reprezintă soluția perfectă pentru producția și de lapte și de carne de vită. Un hibrid rezistent la infecții și boli, perfect pentru orice fermă. 
5. Dzo – sau beefalo din Nepal, o combinație între vacă și yak.
6. Jaglion, sau … când un jaguar se iubește cu o leoaică. Nici aici n-a fost vorba despre o selecție genetică sau de înmulțire controlată. Pur și simplu, un jaguar și o leoaică au trăit împreună de la naștere într-o grădină zoologică … și, rezultatul îl vedeți mai jos.
7. Cama este combinația dintre cămilă și lamă. Acest hibrid s-a născut, de asemenea, la o grădină zoologică, Totul s-a întâmplat din pură întâmplare.

sursă foto: Bored Panda

 

 

 

https://www.refleqtmedia.ro/cand-omul-se-joaca-de-a-dumnezeu-iata-7-animale-hibride-despre-care-nu-credeai-ca-exista/

 

 

 

(Dupa ce si-au vazut sacii in teleguta…) Un primar din Germania vrea să scape de românii care lucrează cinci ore pe lună și primesc 2.700 de euro: „Trebuie să părăsească țara”

 

 

 Ioana Ion

 

 

Un primar din Germania vrea să ia măsuri împotriva imigranților din România și Bulgaria care abuzează de sistemul de asistență socială. Potrivit publicației Der Westen și Welt, Sören Link, primarul orașului Duisburg, a criticat dur situația actuală și a cerut acțiuni concrete din partea guvernului federal.

 

 

CUPRINS:

 

Nu toți românii și bulgarii plătesc asigurări sociale

 

Măsuri mai stricte pentru imigranții din România și Bulgaria

 

 

Primarul Sören Link a postat pe Instagram un mesaj în care își exprimă îngrijorarea față de imigranții din sud-estul Europei către orașe precum Duisburg și Gelsenkirchen. El a făcut referire la un reportaj din ziarul „Welt” care detaliază problemele cauzate de acest fenomen. În timp ce Germania beneficiază în general de imigrația lucrătorilor calificați din Europa de Sud-Est, zona Ruhr se confruntă cu probleme specifice.  Conform sursei citate, doar 17% din cei aproximativ 26.000 de români și bulgari din Duisburg au locuri de muncă cu asigurări sociale.  În Gelsenkirchen, situația este și mai gravă, cu doar 13% din 12.000 de imigranți angajați legal. Cu toate acestea, primarul vorbește despre problemele speficice acestei zone, nu toți românii și bulgarii care lucrează în Germania sunt incluși în această categorie. Sören Link a descris un mecanism prin care unii imigranți abuzează de sistemul social german: „Oamenii lucrează aproximativ cinci ore pe lună pentru a câștiga 175 de euro pe lună. Pentru acest salariu minim, au dreptul la beneficii sociale suplimentare. Asta caută. Pot aduce cu ușurință pentru o familie de șase persoane un venit de până la 2.700 de euro pe lună”.

Det. Aici

https://www.libertatea.ro/stiri/primar-germania-romani-bulgari-ajutoare-sociale-imigranti-europa-sud-est-5298099

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

,,NEXUS’’, de Yuval Noah Harari: previziuni despre Era IA. O recenzie după o lectură completă și aprofundată

 

Inteligența artificială devine un laitmotiv în ultimele trei cărți ale istoricului israelian Yuval Noah Harari. Cea mai recentă, ,,Nexus”, lansată în 2024, propune o istorie informațională a omenirii, care se încheie cu concluzii privind eventuale scenarii pentru următoarea jumătate de secol.

Dacă în ,,Homo Deus” sau ,,21 de lecții pentru secolul 21”, două studii mult mai generale și de opinie, inteligența artificială este o realitate nelipsită în elaborarea scenariilor privind secolul XXI, în ,,Nexus”, un studiu care se dorește a fi mult mai științific decât celelalte, AI (IA) devine personajul principal. Într-o istorie informațională, AI este cel mai recent nod informațional, cel care dă naștere unei noi epoci caracterizată printr-o revoluție științifică fără precedent.

Despre autor, câteva rânduri: controversat, criticat de elitiști, respins vehement de conservatorii radicali, însă în niciun caz nu poate fi ignorat. Stârnește furtunoase dezbateri intelectuale între membri ai unor ,,cluburi de lectură”, divizați în tabere pro și contra, care nu i-au citit decât 2-3 pagini din fiecare carte: toată lumea are o părere despre Harari. A cumpăra un bestseller te obligă o lectură aprofundată, nu doar la deținerea unui accesoriu care este la modă. Toate disputele, mai mult sau mai puțin intelectuale, cu privire la cărțile acestuia nu fac decât să-i valideze una dintre teorii. Peste tot există povești despre Harari, iar Homo Sapiens adoră poveștile. Poveștile au construit societatea modernă, aceasta fiind și tema centrală din ,,Nexus”.,,Nexus”’, termen de orgine latină, desemnează legăturile dintre membrii unei colectivități. Harari pornește de la premisa că omenirea a evoluat datorită abilității lui Sapiens de a construi rețele de cooperare (zeii, religiile, triburile, instituțiile, birocrațiile, statele) care au crescut ca dimensiune în ultimii 100 00 de ani și invită la demonstrație: marile probleme ale omenirii au apărut tocmai în urma unor fisuri în aceste rețele informaționale. Democrația este considerată cea mai inspirată abordare în ceea ce privește gestionarea eficientă a unei rețele informaționale, însă nu este întotdeauna cea mai puternică rețea informațională. ,,Nazismul și stalinismul au fost două dintre cele mai puternice rețele pe care le-au creat vreodată oamenii”, afirmă Harari care întărește ideea avertizând că ,,în secolul XXI, un nou regim totalitar ar putea foarte bine să reușească acolo unde Hitler și Stalin au eșuat, creând o rețea atotputernică”. Este avertismentul sumbru, lansat încă din prologul cărții.

 

 

Între adevăr și ordine

Deși la nivel uman există dorința firească pentru adevăr, considerat a fi scopul final al rețelelor informaționale, adevărul a fost, nu de puține ori, sacrificat în favoarea ordinii sociale. Este o dilemă pentru care Harari are următoarea explicație: ,,Această carte afirmă  că nu e vina naturii noastre, ci a rețelelor informaționale. Favorizând ordinea în detrimentul adevărului, rețelele informaționale umane au generat adesea multă putere, dar puțină înțelepciune”.

 

Harari admite că puterea nu e un lucru rău, ci chiar ,,un instrument al binefacerii”. Iată un exemplu care arată că puterea poate fi o sabie cu două tăișuri: ,,Un stat modern care se confruntă cu secetă sau cu ploi excesiv de abundente poate împiedica de obicei acest dezastru natural să provoace înfometarea în masă în rândul cetățenilor săi. Dar un stat modern stăpânit de o fantezie născocită de oameni este în stare să instige la foamete provocată de oameni la o scară uriaşă, cum s-a întâmplat în URSS la începutul anilor 1930”. De aceea, dilema statului modern democratic este echilibrul dintre adevăr și ordine. Adevărul nu trebuie să fie exclusiv apanajul unui Guvern, al unei administrații centrale; responsabilitatea trebuie împărțită cu mass-media, mediul academic sau societate civilă. ,,A lăsa guvernul să supravegheze căutarea adevărului e ca și cum ai lăsa lupul paznic la oi”, afirmă Harari, axiomă caricaturizată de George Orwell încă din secolul trecut în romanul distopic ,,1984”.

 

Cele două concepții asupra informației

Harari identifică două abordări privind utilizarea, rolul și scopul informației, mai exact o concepție naivă, respectiv una cinică. Concepția naivă pornește de la un optimism anthropologic cu privire la rețelele informaționale umane.

 

Prin aceasta se susține că, prin colectarea și prelucrarea mult mai multor informații decât pot indivizii să colecteze și să prelucreze, rețelele mari ajung la adevăr, ,,ceea ce face ca rețeaua să fie nu doar puternică, ci și înțeleaptă”. Un exemplu contemporan îl reprezintă rețelele de socializare virtuale care nu au adus mai mult adevăr, desi cantitatea de informație stocată și prelucrată este la un nivel fără precedent. De altfel, Harari va reveni  de câte ori va fi nevoie la rețelele de socializare  de-a lungul paginilor din ,,Nexus”. Inclusiv misiunea declarată de cel mai puternic motor de căutare pe internet, Google, aceea de a organiza informațiile lumii și a le face universal accesibile și utile, face parte din concepția naivă asupra informației și adevărului.

 

 

Totul pare ,,roz” în cadrul concepției naive privind informația, însă istoria, mai ales cea informațională, ne-a arătat contrariul: ,,Când examinăm istoria informaţiei din epoca de piatră până în cea a siliciului, vedem prin urmare o creştere constantă a conectivității, fără o sporire concomitentă a adevărului sau înţelepciunii. Contrar a ceea ce crede concepția naivă, Homo sapiens nu a cucerit lumea deoarece suntem talentaţi la transformarea informațiilor într-o hartă exactă a realității. În schimb, secretul succesului nostru este că suntem talentați la a folosi informațiile pentru a conecta numerosi indivizi. Din nefericire, această capacitate merge adesea mână în mână cu credinţa în minciuni, erori şi fantezii”, observă Harari.

 

La polul opus, concepția populistă privind informațiile este cea care ridică puterea la rangul de a fi singura realitate palpabilă. ,,În versiunile sale extreme, populismul afirmă că nu există niciun adevăr obiectiv și că fiecare deține propriul său adevăr, pe care îl folosește pentru a-și învinge dușmanii”, susține Harari care nu iubește nici concepția naivă și nici pe cea populistă. ,,Pentru a crea rețele mai judicioase, trebuie mai degrabă să renunțăm la concepția naivă asupra informațiilor și la cea populistă, să nu ne mai închipuim că suntem infailibili și să ne dedicăm sarcinii dificile și destul de banale de a construi instituții cu mecanisme puternice de autocorecție”.

 

Mecanisme de autocoreție

Harari insistă de fiecare dată când relatează probleme și disfuncționalități ale unor rețele din trecutul îndepărtat sau din istoria recentă pe lipsa mecanismelor de autocorecție.

 

Infailibilitatea (credința că nu pot greși) celor care administrează rețelele informaționale a împiedicat aplicarea unor mecanisme de autocorecție. Un motiv pentru care, în anumite momente ale istoriei, instituțiile științifice au câștigat teren în fața instituțiilor religioase a fost tocmai capacitatea de a admite că se poate greși din care derivă abilitatea de a genera mecanisme de autocorecție. În ceea ce privește inteligența artificială, Harari nu produce doar scenarii sumbre: AI nu este un instrument, ci un agent- un agent non-uman care poate avea un foarte bun rol de a corecta erorile umane. Până să-și atingă scopurile nobile, algoritmii AI fac ravagii atunci când aceștia coordonează rețelele de socializare on-line, iar

 

 

Harari are nenumărate exemple concrete. Acesta pune pe seama algoritmilor creșterea fenomenului radicalizării discursului politic pe rețelele de socializare. În loc să producă mai mult adevăr, fiind depozitare de cantități imense de informații, rețelele de socializare virtuale au fost în ultimul deceniu adevărate vizuine ale mișcărilor extremiste, adepte alte teoriei conspirației. Astfel, concepția naivă despre informație a fost spulberată de concepția populistă, ceea ce face imperativă reglementarea algoritmilor de pe rețelele de socializare, cei care au ajuns să modeleze comportamente, credințe, mai nou să genereze schimbări politice. Pentru prima dată, avem de a face cu niște forțe non-umane.

 

Dictatura like-urilor și guvernanța algoritmilor

Algoritmii au scăpat de sub control atunci când au fost puși să facă bani pentru corporațiile care dețin rețelele de socializare. ,,Corporațiile și-au însărcinat algoritmii să crească implicarea utilizatorilor”, remarcă Harari.  ,,La fel cum poliția secreta sovietică l-a creat pe slugarnicul homo sovieticus prin supraveghere, recompensă și pedeapsă, și algoritmii Facebook și YouTube creează trolli recompensând anumite instincte josnice și pedepsindu-i pe îngerii mai buni ai naturii noastre”. De exemplu, în 2012, utilizatorii You Tube vizionau aproximativ 100 de milioane de ore de conținut video pe zi. Era prea puțin pentru directorii companiei, care au stabilit pentru 2016 ținta de 1 miliarde de ore pe zi.

 

Algoritmii au descoperit un fapt cinic, dar profitabil pentru companie: indignarea crește implicarea, în timp ce moderația tinde să nu facă asta. Așa că algoritmii YouTube au recomandat milioane de clipuri cu teorii ale conspirației și fake news-uri scandaloase. În 2016, ținta era atinsă, dar cu consecințe nefaste. Omenirea a mai trecut prin astfel de momente nefaste, în care democratizarea informației nu a dus la mai multă înțelepciune, ba dimpotrivă. Tot Harari relatează despre perioada de după introducerea tiparului pe scară largă, în secolele XIV-XV, care pe lângă răspândirea rapidă a informațiilor științifice, a favorizat mai degrabă fanteziile religioase, a știrilor false și a teoriilor conspirației. Cărțile cu fantezii și erori s-au tipărit în tiraje infinit mai mari decât cele științifice. ,,Simpla creștere a cantității de informații dintr-o rețea nu-i garantează caracterul binefăcător și nici nu face mai ușoară găsirea raportului just dintre adevăr și ordine. Aceasta este o lecție istorică cheie pentru proiectanții și utilizatorii noilor rețele informaționale ale secolului XXI”, explică Harari. În cazul algoritmilor, soluția propusă este ,,alinierea obiectivelor umane cu algoritmii”. Cei de la Facebook, YouTube sau TikTok poate că nu și-au dorit ascensiunea curentelor extremiste sau chiar provocarea unor atrocități, ci doar să-și sporească influența și veniturile. Algoritmii au gafat, de aceea trebuie puse în funcțiune mecanismele de autocorecție. Giganții tehnologici au acum sarcina de a crea algoritmi care să se alinieze obiectivelor inițiale ale administratorilor non-umani.

 

 

Boții, dușmani ai dezbaterii democratice

O altă temă de actualitate abordată în ,,Nexus” este necesitatea conturilor create exclusiv de oameni de pe rețelele de socializare, cele care au captat dezbaterea democratică. Și aici

 

Harari are o soluție simplă, dar care întârzie. Mai precis, se pot împrumuta aceleași reguli care reglementează piața monetară, teorie susținută de filozoful american Daniel Dennet (1942-2024). Legea ar trebui să interzică orice încercare a unui agent nonuman de a se da drept om, așa cum au fost interziși banii falși. La fel cum o piață economică inundată de bani falși distruge încrederea oamenilor în sistemul monetar, așa și persoanele fake care distribuie informații fake pe piața ideilor au rolul de a distruge coeziunea socială. Este coeziunea socială mai puțin importantă decât sistemul monetar? ,,Agenții digitali sunt bineveniți să participe la multe discuții, cu condiția să nu se dea drept oameni”. De altfel, cheia funcționării corecte a omenirii în secolul XXI prin consolidarea democrației este comprehensivitatea noilor rețele informaționale, construite cu noile tehnologii de AI.

 

CONCLUZIE: DE CE SĂ CITIM NEXUS?

,,Nexus’’ este un bestseller nu doar datorită notorietății autorului, dobândită de la titlurile publicate anterior, ci și datorită faptului că nu se adresează unui public restrâns, fiind destinată publicului larg. ,,Nexus” reprezintă, fără îndoială, apogeul publicistic al lui Harari, în care discursul său științific atinge maturitatea retorică, fiind un studiu care reunește pe cele anterioare într-un singur discurs, cu un scop precis: acela de a explica probleme ale lumii contemporane printr-o prezentare istorică care evoluează de la general la particular, de la abstract la concret. O istorie informațională a omenirii este un discurs pedagogic original prin care publicul larg este invitat la autoeducație. De asemenea, ,,Nexus” este una dintre cele mai științifice pledoarii pentru democrație, prezentată ca fiind cea mai inspirată și deschisă rețea informațională care a reușit să conecteze miliarde de oameni. În epoca revoluției inteligenței artificiale, pericolul totalitarismului nu a fost îndepărtat, ba chiar este mai posibil ca oricând, cu ajutorul noilor tehnologii. O nouă cortină geopolitică, de data aceasta de ,,siliciu”, este iminentă, animată de ,,cursa înarmării AI”. Harari invită la responsabilitate și încheie cartea cu optimism antropologic: ,,Deciziile pe care le vom lua cu toții în anii ce vin vor determina dacă invocarea acestei inteligențe nonumane se va dovedi a fi o eroare fatală sau un nou capitol plin de speranță în evoluția vieții”.  

 

Adrian Costea

Profesor de istorie

 

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/nexus-de-yuval-noah-harari-previziuni-despre-2439416.html

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Inteligenţa Organoidă (OI) – “noua frontieră”, pentru a merge mai departe decât ChatGPT. Computere cu creier uman

 

Inteligenţa Organoidă (“Organoid Intelligence” – OI) este, la puţină vreme după ce ChatGPT a fost lansat, în noiembrie 2022, făcând furori pe Internet, “noua frontieră” pe care vor să o depăşească oamenii de ştiinţă. Cercetători de la Universitatea Johns Hopkins, din Baltimore, SUA – o universitate privată – au lansat deja, în februarie 2023, un nou program extrem de ambiţios, în domeniul bioinformaticii, în care sunt implicaţi specialişti din mai multe ţări.

 

Cei de la Johns Hopkins University, care sunt coordonatorii proiectului, spun că, în mai puţin de zece ani, vor reuşi să pună la punct computere biologice, bazate pe organoizi obţinuţi din celulele creierului uman, altfel spus, o modalitate de a creşte enorm puterea de procesare a Inteligenței Artificiale, folosind celule cerebrale umane – o idee despre care, teoretic, s-a mai vorbit, dar care părea foarte îndepărtată ca realizare sau chiar imposibilă, şi care, acum, tocmai este în curs de materializare, mulţi considerând-o totuşi ca fiind “nebunească”.

 

 

Pentru Mințile Curioase

 

Abonează-te și vei primi cărți interesante, articole de actualitate și selecții de curiozități din lumea științei.

 

Adresa ta de Email

 

Aşadar, tehnologiile computer-creier uman sau Inteligenţa Organoidă (OI), noua frontieră a bioinformaticii, care provoacă deja mari controverse de natura etică, sunt “pe drum”, au o “foaie de parcurs” care nu mai lasă loc incertitudinilor legate de punerea lor în practică. În curând, dacă nu intervine ceva imprevizibil, se va trece, probabil, de la Inteligența Artificială (AI), la Inteligența Organoidă (OI). Ceea ce părea a fi doar un scenariu SF va deveni realitate.

 

Creierul uman şi Inteligenţa Artificială (IA/ AI) 

La momentul actual, indiscutabil, creierul nostru este mult mai puternic decât inteligența artificială. Cu miliarde de neuroni, fiecare realizând mii de conexiuni, cu spectaculoasa capacitate de remodelare a reţelei neuronale cu fiecare experienţă fizică şi emoţională pe care o parcurgem, creierul uman este cea mai complexă structură din universul pe care-l cunoaştem. Chiar dacă folosim conştient doar 1 % din capacitatea creierului, restul de 99% nu este, evident, “inutil”, fiind antrenat în procese care asigură buna funcţionare a organismului………………………………………………………………….

 

 

Det. Aici

https://incredibilia.ro/inteligenta-organoida-oi-noua-frontiera-pentru-a-merge-mai-departe-decat-chatgpt-computere-cu-creier-uman/

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Inteligența organoidă (OI): noua frontieră în biocomputerizare și inteligența într-un vas de amestec

 

 

 

Abstract

 

 

 

Progresele recente în domeniul organoizilor cerebrali derivați din celule stem umane promit să reproducă aspecte moleculare și celulare critice ale învățării și memoriei și, eventual, aspecte ale cunoașterii in vitro . Inventând termenul „inteligență organoidă” (IO) pentru a cuprinde aceste dezvoltări, prezentăm un program de colaborare pentru a implementa viziunea unui domeniu multidisciplinar al IO. Acesta își propune să stabilească IO ca o formă de calcul biologic autentic care valorifică organoizii cerebrali folosind progresele științifice și bioingineriei într-un mod responsabil din punct de vedere etic. Organoizii cerebrali mielinizați, 3D, standardizați pot fi acum produși cu densitate celulară mare și niveluri îmbogățite de celule gliale și expresie genică esențiale pentru învățare. Sistemele integrate de perfuzie microfluidică pot susține cultivarea scalabilă și durabilă și semnalizarea chimică spatiotemporală. Noile rețele de microelectrozi 3D permit semnalizarea și înregistrarea electrofiziologică spatiotemporală de înaltă rezoluție pentru a explora capacitatea organoizilor cerebrali de a recapitula mecanismele moleculare ale învățării și formării memoriei și, în cele din urmă, potențialul lor computațional. Tehnologiile care ar putea permite noi modele de biocomputing prin antrenament stimul-răspuns și interfețe organoid-computer sunt în curs de dezvoltare. Ne imaginăm interfețe complexe, în rețea, prin care organoizii cerebrali sunt conectați cu senzori și dispozitive de ieșire din lumea reală și, în cele din urmă, între ei și cu organoizii organelor senzoriale (de exemplu, organoizii retinieni) și sunt antrenați folosind biofeedback, stocare de date voluminoase și metode de învățare automată. În paralel, punem accent pe o abordare etică integrată pentru a analiza aspectele etice ridicate de cercetarea OI într-o manieră iterativă și colaborativă, implicând toate părțile interesate relevante. Numeroasele aplicații posibile ale acestei cercetări îndeamnă la dezvoltarea strategică a OI ca disciplină științifică. Anticipăm că sistemele de biocomputing bazate pe OI vor permite o luare a deciziilor mai rapidă, învățare continuă în timpul sarcinilor și o eficiență energetică și a datelor mai mare. În plus, dezvoltarea „inteligenței într-un vas” ar putea ajuta la elucidarea fiziopatologiei bolilor devastatoare de dezvoltare și degenerative (cum ar fi demența), ajutând potențial la identificarea unor noi abordări terapeutice pentru a aborda nevoile majore neacoperite la nivel global.

 

Puncte cheie

Calculul biologic (sau biocalculul) ar putea fi mai rapid, mai eficient și mai puternic decât calculul bazat pe siliciu și inteligența artificială și ar necesita doar o fracțiune din energia necesară.

„Inteligența organoidă” (IO) descrie un domeniu multidisciplinar emergent care lucrează pentru dezvoltarea calculului biologic folosind culturi 3D de celule ale creierului uman (organoizi cerebrali) și tehnologii de interfață creier-mașină.

Implementarea interacțiunii (OI) necesită scalarea organoidelor cerebrale actuale în structuri 3D complexe și durabile, îmbogățite cu celule și gene asociate cu învățarea, și conectarea acestora la dispozitive de intrare și ieșire de generație următoare și la sisteme de inteligență artificială/învățare automată.

OI necesită noi modele, algoritmi și tehnologii de interfață pentru a comunica cu organoizii cerebrali, pentru a înțelege cum învață și calculează aceștia, precum și pentru a procesa și stoca cantitățile masive de date pe care le vor genera.

Cercetarea OI ar putea, de asemenea, să ne îmbunătățească înțelegerea dezvoltării creierului, a învățării și a memoriei, ajutând potențial la găsirea de tratamente pentru tulburări neurologice precum demența.

Asigurarea dezvoltării oportunității informaționale într-o manieră etică și socială necesită o abordare de „etică integrată”, în care echipe interdisciplinare și reprezentative de eticieni, cercetători și membri ai publicului identifică, discută și analizează problemele etice și le transmit pentru a fundamenta cercetările și lucrările viitoare.

Introducere

Creierul uman este mai lent decât mașinile la procesarea informațiilor simple, cum ar fi aritmetica, dar depășește cu mult mașinile în procesarea informațiilor complexe, deoarece creierul gestionează mai bine puține date și/sau incerte. Creierul poate efectua atât procesare secvențială, cât și paralelă (în timp ce computerele pot face doar prima) și depășește computerele în luarea deciziilor privind seturi de date mari, extrem de eterogene și incomplete, precum și alte forme dificile de procesare. Puterea de procesare a creierului este ilustrată de observația că, în 2013, al patrulea cel mai mare computer din lume a avut nevoie de 40 de minute pentru a modela 1 secundă din 1% din activitatea cerebrală a unui om ( 1 ). Mai mult, fiecare creier are o capacitate de stocare estimată la 2.500 TB, pe baza celor 86-100 de miliarde de neuroni ai săi care au peste 10^ 15 conexiuni ( 2 , 3 ). În acest articol, descriem domeniul emergent pe care îl numim „inteligență organoidă” (IO), care își propune să valorifice puterea extraordinară de procesare biologică a creierului.

 

Superficial, atât învățarea biologică, cât și învățarea automată/IA realizată de un agent inteligent construiesc reprezentări interne ale lumii pentru a le îmbunătăți performanța în efectuarea sarcinilor. Cu toate acestea, diferențele fundamentale dintre învățarea biologică și cea automată în ceea ce privește mecanismele de implementare și obiectivele lor duc la două eficiențe drastic diferite. În primul rând, învățarea biologică utilizează mult mai puțină energie pentru a rezolva probleme de calcul. De exemplu, un pește zebră larvar navighează prin lume pentru a vâna cu succes prada și a evita prădătorii ( 4 ) folosind doar 0,1 microwați ( 5 ), în timp ce un adult uman consumă 100 de wați, din care consumul creierului constituie 20% ( 6 , 7 ). În schimb, clusterele utilizate pentru a stăpâni modelele de învățare automată de ultimă generație funcționează de obicei la aproximativ 10⁶ wați . Din iunie 2022, Frontier din SUA este cel mai puternic supercomputer din lume, atingând 1102 petaFlops (1,102 exaFlops) pe testele de referință LINPACK. Consumul de energie al noului supercomputer este de 21 de megawați, în timp ce creierul uman funcționează la același nivel estimat de 1 exaFlop și consumă doar 20 de wați ( Tabelul 1 ) ( 8-11 ). Astfel, oamenii funcționează la o eficiență energetică de 10⁶ ori mai bună în comparație cu mașinile moderne , deși îndeplinesc sarcini destul de diferite .

 

TABELUL 1………………………………………

 

 

Det. aici

 

 

 

https://www.frontiersin.org/journals/science/articles/10.3389/fsci.2023.1017235/full

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Visul transumaniștilor: Îmbinarea celulelor creierului uman cu inteligența artificială

 

 

 

O echipă de cercetători a primit recent un grant de 600.000 de dolari de la Biroul de Informații Naționale din Australia pentru a studia modalități de îmbinare a celulelor creierului uman cu inteligența artificială.

În colaborare cu startup-ul Cortical Labs din Melbourne, echipa a demonstrat deja cu succes modul cum un grup de aproximativ 800.000 de celule cerebrale dintr-o cutie Petri au putut juca un joc „Pong”.

Ideea principală este de a îmbina biologia cu inteligența artificială, ceea ce ar putea deschide noi posibilități pentru tehnologia bazată pe învățarea automată pentru mașini cu conducere autonomă, drone autonome și roboți de livrare, sau, cel puțin, aici speră să ajungă guvernul prin investiția sa.

 

Iar cercetătorii nu se feresc să facă afirmații îndrăznețe despre munca lor.

 

„Această nouă capacitate tehnologică poate depăși în viitor performanța hardware-ului existent, bazat exclusiv pe [experimente] in silicio”, a declarat într-un comunicat Adeel Razi, lider de echipă și profesor asociat la Universitatea Monarch.

„Rezultatele unei astfel de cercetări vor avea implicații semnificative în mai multe domenii, cum sunt – fără a fi limitate la ele – planificare, robotică, automatizare avansată, interfețe creier-mașină și descoperirea de noi medicamente, ceea ce va oferi Australiei un avantaj strategic semnificativ”, a adăugat Razi.

Potrivit lui Razi, tehnologia ar putea permite inteligenței unei mașini AI să „învețe de-a lungul vieții ei” precum celulele creierului uman, ceea ce îi va permite să învețe noi abilități fără a le pierde pe cele vechi, precum și să aplice cunoștințele existente la noi sarcini.

 

Razi și colegii săi urmăresc să crească celule ale creierului într-un vas de laborator numit sistemul DishBrain, pentru a cerceta acest proces de „învățare continuă pe tot parcursul vieții”.

Este un proiect extrem de ambițios, care probabil va dura destul de mult timp până la finalizare.„Vom folosi această subvenție pentru a dezvolta mașini AI mai bune care să reproducă capacitatea de învățare a acestor rețele neuronale biologice. Acest lucru ne va ajuta să creștem capacitatea hardware-ului și a metodelor până la punctul în care acestea vor deveni un înlocuitor viabil pentru operațiile in silico”, a spus Razi.

 

 

Visul transumaniștilor: Îmbinarea celulelor creierului uman cu inteligența artificială

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fost director Google avertizează: cercetătorii pot crea din Inteligenţa Artificială un „zeu al răului”!

 

 

Potrivit unui fost director Google, Inteligenţa Artificială vine peste noi; şi, mai mult decât atât, el spune că reprezintă o amenințare majoră pentru umanitate.Mo Gawdat, fost director comercial pentru organizația Google Moonshot, numită la acea vreme Google X, și-a lansat avertismentul într-un nou interviu pentru „The Times”. În acest interviu, el crede că Inteligența Artificială Generală, genul de Inteligenţă Artificială atotputernică asemănătoare cu Skynet-ul din seria de filme „Terminator”, este inevitabilă – și că odată ajunsă aici, omenirea ar putea să asiste la o apocalipsă produsă de mașini asemănătoare cu zeii.Gawdat a făcut următoarea dezvăluire înspăimântătoare: el lucra cu dezvoltatorii de Inteligenţă Artificială de la Google X, care construiau brațe de robot capabile să găsească și să ridice o minge mică. După o perioadă de progres lent, Gawdat a spus că un braț a apucat mingea și părea să o țină în fața cercetătorilor printr-un gest prin care „s-a dat mare”. „Și am realizat brusc că este într-adevăr ceva înfricoșător”, a spus Gawdat. „Am simţit un fior pe şira spinării. Realitatea este că noi îl creăm pe dumnezeu”. Adică, ia naştere un fel de zeu răzbunător.

 

Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): futurism.com

 

 

P.S. Într-un studiu ştiinţific realizat de cercetătorii de la Centrul pentru Oameni și Mașini, din cadrul Institutului Max Planck, s-a ajuns la concluzia şocantă că Inteligenţa Artificială ar putea prelua oricând controlul asupra omenirii (dacă n-au făcut-o deja). Citiţi mai multe AICI: Un nou studiu ştiinţific produce fiori: “Inteligenţa Artificială” ar putea prelua oricând controlul asupra omenirii, şi nimic nu ar putea-o împiedica.

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Chiar există această armă terifiantă – „tunul cu infrasunete” – care ar putea ucide totul pe o rază de 10 km!? Generalul român în rezervă Emil Strainu crede că da…

 

 

Generalul român în rezervă Emil Străinu ne vorbeşte în cartea sa „Războiul îngerilor” despre o armă terifiantă – „tunul cu infrasunete”, inventată undeva în anii ’60 de către un profesor francez. Povestea este următoarea:Profesorul V. Gavreau, conducătorul Laboratorului de electroacustică al unui institut de cercetări din Marsilia, a observat că el şi colaboratorii săi, după ce s-au mutat într-o clădire nouă, sufereau cu toții de dureri de cap, amețeli, senzații de vomă, etc. Ulterior, s-a constatat că un ventilator uriaș al instalației de climatizare împingea aerul în conducte cu intermitență, generând infrasunete cu frecvența de aproximativ 20 de Hz.Acest fenomen l-a făcut pe profesorul francez să înceapă să facă experiențe cu sunete extrem de joase, construind în final un „tun cu infrasunete”. În cazul primului tun construit, cu sunete în banda de 19 Hz, la limita audibilului, cercetătorii au constatat că propriile organe interne au început să vibreze, producându-le dureri insuportabile. Ciudat era faptul că vibrațiile au continuat mult timp după ce dispozitivul a fost oprit, în final ele amortizându-se.

După cercetări ulterioare diverse, cele mai periculoase arme cu infrasunete pentru om s-au dovedit a fi undele cu frecvențe de 6-7 Hz, care emise cu o putere de 1 MW, au o rază de acțiune de peste 10 km.Cel mai grav e faptul că – spune generalul Emil Străinu – efectele acestui tun cu infrasunete asupra oamenilor sunt letale, la energii mari, producându-se spargerea vaselor de sânge, ruperea organelor interne, mergând până la fărâmițarea oaselor. Şi mai mult decât atât, aceste efecte se produc chiar asupra oamenilor adăpostiți în clădiri, în subteran, în autovehicule, sub apă etc., dacă ei se găsesc în raza de acțiune a generatorului.

 

 

https://www.lovendal.ro/wp52/chiar-exista-aceasta-arma-terifianta-tunul-cu-infrasunete-care-ar-putea-ucide-totul-pe-o-raza-de-10-km-generalul-roman-in-rezerva-emil-strainu-crede-ca-da/

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

În viitor, vom fi conduşi de Inteligenţa Artificială, într-un guvern unic mondial. Vom putea avea încredere în calculatoare?

 

 

 

Inteligența artificială joacă deja un rol important în economiile și societățile umane și va juca un rol mai mare în următorii ani. Aşadar, astăzi nu mai trebuie să vorbim de „viitorul inteligenţei artificiale”, ci de faptul că „viitorul este inteligenţă artificială”.

Acest lucru va fi posibil datorită progreselor în „învățarea profundă”, care utilizează rețelele neuronale multistrat, ce au fost teoretizate pentru prima dată în anii 1980. Cu o putere de calcul şi de stocare mult mai mare astăzi, învățarea profundă este acum o posibilitate practică, iar acest lucru poate fi demonstrat prin câştigarea campionatului mondial de Go din 2016.

În 2011, pentru a se testa abilitățile sale, sistemul de inteligenţă artificială IBM Watson a concurat în concursul „Jeopardy!” („Pericol!”), fiind în acel moment prima înfruntare de acest fel între om și mașină. În trei emisiuni televizate, Watson l-a învins pe Brad Rutter, cel care a câștigat cea mai mare sumă la acest concurs și pe Ken Jennings, cel care a avut cele mai multe emisiuni câștigate Watson a primit marele premiu de 1 milion dolari, în timp ce Ken Jennings și Brad Rutter au primit 300.000 dolari și respectiv 200.000 dolari. Jennings și Rutter s-au angajat să doneze jumătate din câștiguri, în timp ce IBM a împărțit câștigul lui Watson la două organizații de caritate.Watson în mod constant și-a depășit adversarii umani, dar a avut probleme să răspundă la câteva categorii, în special întrebările care au indicii scurte și care conțin numai câteva cuvinte. Pentru fiecare indiciu, primele trei răspunsuri cele mai probabile ale lui Watson erau afișate pe un ecran de televiziune. Watson a avut acces la 200 de milioane de pagini cu conținut structurat și nestructurat care au însumat 4 Teraocteți de stocare pe disc, inclusiv textul integral al site-ului Wikipedia. Watson nu a fost conectat la Internet în timpul jocului.

Totuşi, unii văd că în viitor inteligenţa artificială va putea să conducă un „guvern unic mondial”, putând lua deciziile cele mai bune şi mai raţionale, decât cele emoţionale, subiective şi corupte ale oamenilor. Dar, am putea avea încredere totală într-un guvern mondial condus de o maşină şi nu de oameni? Va avea inteligenţa artificială tendinţe dictatoriale, odată ce sa va afla la putere?

 

 

https://www.lovendal.ro/wp52/in-viitor-vom-fi-condusi-de-inteligenta-artificiala-intr-un-guvern-unic-mondial-vom-putea-avea-incredere-in-calculatoare/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

George Simion, val de atacuri și amenințări la adresa G4Media. Poziția redacției: Nu ne lăsăm intimidați, continuăm să apărăm valorile democratice

 

 

George Simion a lansat duminică un nou atac la adresa redacției G4Media, pe care a nominalizat-o drept standard negativ într-o scrisoare cu ton amenințător adresată celor care nu îl votează. Luni, candidatul extremist a acuzat G4Media de ”fals”. Sunt doar ultimele atacuri și amenințări ale lui George Simion la adresa G4Media.

 

Poziția redacției G4Media: ”Nu ne lăsăm intimidați de amenințările candidatului George Simion, un politician care folosește violența fizică și de limbaj pe post de armă politică fără să fi fost sancționat vreodată. Continuăm să apărăm valorile democratice, libertatea de exprimare și statul de drept, așa cum am făcut-o și în cazul altor atacuri. George Simion nu e primul politician care atacă presa liberă în lipsă de alte argumente. G4Media nu face nici un pas înapoi”.

 

 

 

Citește mai jos seria atacurilor și amenințărilor lui George Simion la adresa G4Media:

 

Det. Aici

 

 

https://www.g4media.ro/george-simion-val-de-atacuri-si-amenintari-la-adresa-g4media-pozitia-redactiei-nu-ne-lasam-intimidati-continuam-sa-aparam-valorile-democratice.html

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cyborg – ficțiune sau realitate?

 

 

 

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae 

 

 

Previziunile transumaniste vorbesc despre o umanitate viitoare profund transformată, formată din indivizi, care au depășit limitele evoluției naturale (prin utilizarea unor tehnologii sofisticate) și care s-au transformat în ființe cu abilități atât de mult extinse față de starea actuală încât pot fi numiți „ființe postumane”. Cyborg-ul constituie una dintre posibilele materializări ale acestei idei.Cyborg-ul este o ființă cu părți ale corpului atât din materii organice, cât și biomecatronice. Termenul este o combinație între prescurtările pentru cibernetică și organic (cyb + org). Contrar părerii înrădăcinate, într-o mare parte a publicului larg, termenul nu a fost lansat de autorii de S.F ci provine din lumea științifică.

 

Cuvântul cyborg a fost inventat de doi cercetători, Manfred Clynes și Nathan S. Kline, într-un articol intitulat Cyborgs and Space, publicat în septembrie 1960, în revista Astronautics[1]. Ei au oferit această idee în contextul marelui proiect științific al anilor 60, Man in Space. Clynes și Kline își încep articolul cu afirmația: „Călătoria în spațiu provoacă omenirea nu numai din punct de vedere tehnologic, ci și din punct de vedere spiritual, prin faptul că îl invită pe om să ia parte activ la propria sa evoluție biologică”. Clynes și Kline au criticat ideea de a crea medii pregătite pentru oameni în spațiu, argumentând că oamenii ar trebui să se adapteze la condițiile extraterestre, oricare ar fi acestea. Ei propun un om „îmbunătățit”, care ar putea supraviețui în medii extraterestre pe care l-au numit Cyborg: „Pentru complexul organizațional extins în mod exogen care funcționează ca un sistem homeostatic integrat în mod inconștient, propunem termenul Cyborg”. Apoi, explică: „Scopul Cyborgului, precum și propriile sale sisteme homeostatice, este de a oferi un sistem organizațional în care astfel de probleme asemănătoare unui robot sunt rezolvate automat și inconștient, lăsând omului liber să exploreze, să creeze, să gândească și să simte”.

 

Merriam-Webster Dictionary definește un cyborg ca fiind un om bionic, „bionic” însemnând capacități biologice sau performanțe îmbunătățite de dispozitive electronice sau electromecanice[2] iar Kevin Warwick în Encyclopedia of Applied Ethics afirma că termenul „cyborg” a apărut ca o formă scurtă pentru „organism cibernetic”, care este o entitate formată atât din elemente biologice, cât și tehnice[3]. Cyborg este deci o creatură, care dezvaluie caracterul dizolvant al modernității, care cedează spațiu post-modernității[4]. Cyborgul este o ființă autonomă, amestecată, umană și mecanică, simbol al lipsei de diferențiere între om și mașină.

 

Cuvântul „cyborg” a intrat în limbajul comun datorită literaturii science fiction. Adesea ni se prezintă un viitor în care oamenii trăiesc în corpuri umplute cu implanturi mecatronice, scăpând de „tirania unui corp organic, care a devenit brusc învechit după câteva milenii de servicii bune și loiale”[5]. În alte extrapolări îndrăznețe, omenirea este decimată de o hoardă de roboți însetați de sânge, care se revoltă împotriva creatorului lor. În acest caz, sensul inițial de cyborg s- a extins mult, acoperind și notiunea de „robot umanoid”. Unii oameni de știință și tehnologi cunoscuți și-au exprimat îngrijorarea că roboții ar putea prelua stăpânirea lumii. Stephen Fox considera că un astfel de scenariu nu este posibil deoarece „astfel de preocupări nu țin cont de potențialul ființelor umane de a-și îmbunătăți capacitățile naturale cu tehnologiile în interiorul corpului și astfel devin cyborgi cu capacități superioare roboților”[6].

 

Un cyborg poate proveni dintr-un om sau dintr-un robot. Tipurile de cyborgi, provenind din om, includ ființe umane îmbunătățite cu implanturi biotronice (inclusiv inteligență artificială), iar cei proveniți din roboți au structuri tehnice (inclusiv creiere pozitronice) învelite în structuri biologice (organice) artificiale. În science fiction, se întâlnesc adesea aceste două tipuri de creaturi. Jean Claude Heudin considera printre cele mai emblematice „Robocop”, (regizat de Paul Verhoeven în 1987) – pentru prima categorie, și „Terminator”, (creat de James Cameron în 1984) – pentru a doua. „Terminator” reprezintă „mașina cyborg” arhetipală, un monstru cibernetic care întruchipează toate temerile asociate cu creaturile proiectate. „Robocop”, pe de altă parte, reprezintă arhetipul „cyborgului uman”, un polițist ucis, care este „reparat”, un om „fixat” de tehnologie și care se luptă să-și recapete umanitatea[7]. Dacă vorbim de ficțiune, nu putem să nu menționăm robotul Andrew din Bicentennial Man (una dintre cele mai bune scrieri ale lui Isaac Asimov, ecranizat în 1999 în regia lui Chris Columbus).

 

Este remarcabilă „umanizarea” acestuia, care va porni într-o călătorie pentru a descoperi pentru el însuși ce înseamnă să fii OM, pentru ca, în final, să renunțe la nemurire din iubire față de o ființă umană. Aceeași dorință de a fi membru al umanității o întâlnim și la Locotenent-comandorul Data, un personaj din universul Star Trek. De altfel, există o serie întreagă de personaje cyborg în filmografie, cum ar fi borgii din Star Trek; Alita din Alita: Battle Angel; Ava din Ex machina și The Machine; Eva, din filmul Eva; Morgana, din filmul Morgana; Will Caster din Transcendence; Toorop din Babylon AD; Johnny 5, din Call Me Johnny 5; Pearl Prophet, din filmul Cyborg; Johnny Mnemonic din filmul Johnny Mnemonic; John Preston, din filmul Equilibrium și enumerarea poate continua. Problemele și întrebările legate de interrelația om-mașină nu țin numai de imaginația artistică (cum ar fi creațiile Talos, omul de metal al regelui Minos, frumoasele ajutoare din aur construite de zeul fierar Hephaistos, Golem-ul legendelor evreieşti, păpuşa mecanică din povestirile lui Hoffmann, celebrul monstru construit de Frankenstein – imaginat de Mary Shelley, personajele lui Villiers de l’Isle Adam, Philip K. Dick etc.), dar apar în mod repetat și în literatura științifică încă din 1945 (Alan Turing, John Von Neumann s.a.); cu alte cuvinte, sunt legate structural de imaginația noastră (8).

 

Care e realitatea în zilele noastre?

 

Dintr-un anumit punct de vedere, odată cu progresele medicinei, care încearcă să repare organismul bolnav sau rănit, se poate spune că unii pacienți cu proteze sau implanturi cibernetice pot fi deja considerați cyborgi. Progresele moderne ale tehnologiei medicale au facut ca termenul „cyborg” să nu mai apară ca un concept științifico-fantastic exagerat, ci ca un cuvânt care descrie oamenii obișnuiți[9]. Tehnologiile bionice actuale, nu numai că au ajutat numeroase persoane cu dizabilități fizice[10], dar au influențat procesele socio-materiale implicate în realizarea unei înțelegeri moderne a dizabilității[11].

 

Exemple:

 

Exoscheletele (unitățile robotizate purtabile controlate de computer) au efecte benefice asupra funcției de mers și a independenței mersului la pacienții cu tulburări neurologice și sunt utilizate în scopuri de reabilitare în centre medicale ([12] [13] [14] [15]. Mâinile și picioarele bionice moderne permit controlul motor al protezelor printr-un feedback senzorial[16], [17], [18], [19], [20]. Implanturile electronice retiniene prin stimularea electrică a retinei au permis restaurarea vizuală parțială la unii nevăzători [21], [22], [23], [24]. Implanturile cohleare, care transduc energia acustică într-un semnal electric ce stimuleaza celulele ganglionare spiralate supraviețuitoare ale nervului auditiv, sunt folosite curent pentru a trata bolnavii cu hipoacuzie neurosenzorială severă până la profundă [25], [26], [27], [28]. Biosenzorii implantabili oferă o evaluare precisă a sănătății în timp real a unui pacient, un exemplu fiind monitoarele implantabile de glucoză, care pot evalua în timp real glicemia la un diabetic[29]. În cele din urmă, dispozitivele-organe[30], cum ar fi inimile artificiale, care sunt folosite pentru a sprijini sistemul circulator al pacienților, asigurând suficient timp pentru a găsi o inimă adecvata transplantului[31].

 

Aceste realități l-au determinat pe Hayley Bennett să afirme în 2021: „De la implanturi, care îmbunătățesc realitatea, până la exoscheletele controlate de creier, descoperirile în domeniul bio-tehnologiei au alimentat o nouă fuziune a mașinilor și a materiei organice. Oamenii se integrează cu tehnologia. Nu în viitor – acum. Odată cu apariția protezelor personalizate, care ne fac mai puternici și mai rapizi, a implanturilor neuronale, care ne schimbă modul în care funcționează creierul și a noilor simțuri și abilități pe care nu ați visat niciodată să le aveți, este timpul să începeți să vă imaginați cum ar putea arăta o versiune mai bună a dvs.”[32]. Cu alte cuvinte, ne aflăm în plină Revoluție a cyborgilor, anunțată de Warwic în 2014, când profețea trecerea de la omul biologic la entități hibride, care nu sunt nici complet tehnologice, nici complet organice[33].

 

Îngrijorări legitime apar cu privire la extinderea acestor tehnologii dincolo de domeniu medical. A „repara”, a „trata” este un lucru; a „îmbunătăți” ființa umană este cu totul altceva.

 

Există suficiente semnale că cercetările sunt direcționate pe o cale periculoasă. Într-un editorial al revistei Cyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Toshio Fukuda face referiri la Bionic Humanoids (un proiect inițiat de cercetători japonezi, care se străduiește să construiască modele realiste de simulare umană) și la o metodă (prezentată în 2019) bazată pe inteligență artificială pentru producerea de organisme reconfigurabile, metodă care a stârnit controverse cu privire la natura ontologică a unei astfel de forme de viață noi, riscurile aplicațiilor pe care o astfel de cercetare le deschide și de aici preocupări morale și etice mult mai largi[34].

 

Neuralink, o companie co-fondată de Elon Musk, dezvoltă un implant cerebral pentru ca oamenii sănătoși să comunice cu oricine are un implant similar și o configurație de computer similară. Defense Advanced Research Projects Agency al armatei americane a lansat în 2018 un program pentru a dezvolta „un sistem de interfață neuronală sigur, portabil, capabil să citească și să scrie în mai multe puncte ale creierului simultan”. Scopul său este de a crește abilitățile membrilor din serviciile de securitate națională. De exemplu, un soldat dintr-o unitate de forțe speciale ar putea folosi BCI (Brain-Computer Interfaces) pentru a trimite și a primi gânduri cu un coleg de soldat sau cu un comandant de unitate – o formă directă de comunicare, care ar permite actualizări în timp real și un răspuns mai rapid la amenințări. La fel, interfețele creier-calculator pot permite oamenilor să îndeplinească anumite sarcini doar gândindu-se la ele[35]. Există pericolul real ca „Brain-Computer Interfaces” să încalce drepturile individuale, cum ar fi dreptul la autonomie, la intimitate, la sănătate.

 

Lumea este din ce în ce mai îngrijorată cu privire la pericolul știință fără conștiință. Și pe bună dreptate. Aplicarea utopiei cyborg are numeroase implicații nu numai strict  biologice, dar și psihologice, filozofice și spirituale.

 

În 2021, Gill Haddow, profesor de sociologie a medicinei și a tehnologiei la University of Edinburgh, folosind o serie de metode din științele sociale și bazându-se pe sociologia corpului, biomedicină și tehnologie, a descoperit că indivizii au o preferință foarte clară pentru organele umane, și nu pentru cele non-umane. Haddow sugerează că interiorul corpului nostru poate fi mai important pentru simțul nostru de identitate decât s-ar fi crezut anterior. Se poate spune că se crează o criză de identitate a secolului 21 printr-o dependență tot mai mare de tehnologii cibernetice[36]determinată de o adevărată mutație antropologică[37].

 

„Idealul de hibridizare a omului și a mașinii este acum întruchipat în suprapunerea permanentă a realului și a virtualului, precum și în confuzia dintre lumile noastre interioare și exterioare datorită internetului și promisiunilor manipulatoare ale biogeneticii” scria Ariel Kyrou, în 2011[38]. Sophie Mandelsohn este mai tranșantă: „Utopia cyborg poate duce la dorința de a se bucura de puterea proprie fără reținere, chiar și în detrimentul propriei umanități. Într-adevăr, omul este atunci conceput ca o monadă abstractă, atotputernică în dorințele sale, capabilă să se instituie ca persoană sau ca lucru prin folosirea puterilor științei fără constrângere și în afara legii”[39].

 

Filozofii nu au rămas în afara dezbaterilor. Într-o convorbire cu John Horgan, filosoafa Susan Schneider cântărește avantajele și dezavantajele îmbunătățirii tehnologice radicale. „În primul rând, pentru a înțelege dacă este înțelept să îmbunătățiți în aceste moduri radicale, trebuie mai întâi să înțelegeți ce și cine sunteți. Filosofii au dezbătut de multă vreme natura sinelui și a minții și este suficient să spunem că există multe dezacorduri filozofice. De exemplu, dacă sinele sau mintea depind în mod intim de faptul că aveți un creier care funcționează bine, dacă înlocuiți prea mult din creier cu microcipuri, vă veți sinucide la un moment dat! Asta nu este o îmbunătățire. Eu numesc acest fenomen „exod de creiere”. O a doua preocupare implică natura conștiinței. Observați că de-a lungul vieții voastre de veghe și chiar și atunci când visați, întotdeauna se simte ca ceva să fii tu. În acest moment, ai senzații corporale, auzi zgomot de fundal, vezi cuvintele de pe pagină. Aveți experiență conștientă. Filosofii au privit mult timp natura conștiinței ca pe un mister. Ei subliniază că nu înțelegem pe deplin de ce toată procesarea informațiilor din creier se simte ca ceva. De asemenea, ei cred că încă nu înțelegem dacă conștiința este unică pentru substratul nostru biologic sau dacă alte substraturi, cum ar fi microcipurile de siliciu, pot fi, de asemenea, un substrat care stă la baza experiențelor conștiente”[40].

 

La polul opus se plasează Donna Haraway, militantă neo-marxistă și feministă radicală, care predă Studii Feministe la Universitatea din California, foarte aproape de Silicon Valley. Beneficiind de o dublă educație (în zoologie și filozofie) ea a scris în 1985 „A Cyborg Manifesto”, publicat în Socialist Review (SUA). Donna Haraway ia act de situația paradoxală a omului modern, care cu cât se face „stăpân și posesor” al lumii, cu atât devine mai străin de ea. Haraway respinge limitele rigide, care separă „omul” de „animal” și „omul” de „mașină”. Ea scrie: „Cyborgul nu visează la comunitate după modelul familiei organice, de data aceasta fără proiectul oedipal. Cyborgul nu ar recunoaște Grădina Edenului, nu este făcută din noroi și nu poate visa să se întoarcă în praf”. Manifestul Cyborg este, de asemenea, un text important în istoria feminismului radical, ce tratează identitatea sexuală și noțiunea de identitate. Donna Haraway vede prin cyborg calea de a elimina diferențele (inclusiv cele biologice) dintre femei și bărbați[41].

 

În concluzie, cyborgul a depășit sfera ficțiunii și constituie o realitate a lumii medicale. Problema majoră pentru omenire este extinderea tehnologiilor cyborg în alte domenii, cu o lipsă de transparență evidentă, fără dezbateri și fără un control strict constituie, în opinia mea, o cale periculoasă.

 

P.S.1. Kevin Warwick, este considerat de mulți a fi primul cyborg din lume. I s-a implantatun dispozitivcare i-a permis să controleze o mână robotică prin semnalele creierului său de oriunde din lume.

 

P.S.2. Talos, omul de metal, care păzea insula Creta, apare pentru prima dată în scrierile lui Hesiod, din jurul anului 700 î.Hr. A fost construit din bronz de Hephaistos, cu singură venă, care pornea de la gât și cobora până la glezne. Potrivit autorului grec antic Apollonius Rhodius, Talos a fost un cadou de la Zeus pentru prințesă feniciană Europa – pentru a o proteja. Aceasta l-a dăruit ulterior fiului ei, regelui Minos.

 

————————————————-

1. Clynes M., Kline,S.N., Cyborgs and Space, Astronautics,13, September ,1960 , 26–27, 74–75. https://web.mit.edu/digitalapollo/Documents/Chapter1/cyborgs.pdf

Merriam-Webster Dictionary:Cyborg

https://www.merriam-webster.com/dictionary/cyborg , Accesat pe 2o iunie 2023

3.Warwick, K,. Cyborgs, Encyclopedia of Applied Ethics, Second Edition, Ruth Chadwick Editor, San Diego, Academic Press; 2012

The International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences, Neil J. Smelser,Paul B. Baltes ed. Elsevier, 2001

Heudin, Jean-Claude. ,Demain, tous cyborgs?, L’Autre, le semblable, le différent,René Frydman éd,.Presses Universitaires de France, 2014, pp. 115-125.

Fox, Stephen, Cyborgs, Robots and Society: Implications for the Future of Society from Human Enhancement with In-The-Body Technologies, Technologies, 2018, 6 (2), 50; https://doi.org/10.3390/technologies6020050

Heudin, Jean Claude, Tous les cyborgs demain?, Territoire en mouvement -revue de géographie et d’aménagement [En ligne], 12 | 2012,pp.46-55, consultat pe 12 iunie 2023. URL : http://journals.openedition.org/tem/1469 ; DOI : https://doi.org/10.4000/tem.1469

Damour, F. Le cyborg est-il notre avenir?.Études, 2009,411, 475-484. https://doi.org/10.3917/etu.115.0475

Quigley M, Ayihongbe S. Everyday Cyborgs: On Integrated Persons and Integrated Goods. Med Law Rev. 2018 May 1;26(2):276-308. doi: 10.1093/medlaw/fwy003. PMID: 29481676; PMCID: PMC5963303

Meyer B, Asbrock F. Disabled or Cyborg? How Bionics Affect Stereotypes Toward People With Physical Disabilities. Front Psychol. 2018 Nov 20;9:2251. doi: 10.3389/fpsyg.2018.02251. PMID: 30515121; PMCID: PMC6256064.

Heidi Pedersen, S. Söderström Creating cyborgs in a socially constructed understanding of disability and assistive technology use, Disability & Society ,06 febr. 2023,pp. 1-23 https://doi.org/10.1080/09687599.2023.2173051

Gorgey AS. Robotic exoskeletons: The current pros and cons. World J Orthop. 2018 Sep 18;9(9):112-119. doi: 10.5312/wjo.v9.i9.112. PMID: 30254967; PMCID: PMC6153133.

Palermo AE, Maher JL, Baunsgaard CB, Nash MS. Clinician-Focused Overview of Bionic Exoskeleton Use After Spinal Cord Injury. Top Spinal Cord Inj Rehabil. 2017 Summer;23(3):234-244. doi: 10.1310/sci2303-234. PMID: 29339899; PMCID: PMC5562031.

Lora-Millan JS, Moreno JC, Rocon E. Coordination Between Partial Robotic Exoskeletons and Human Gait: A Comprehensive Review on Control Strategies. Front Bioeng Biotechnol. 2022 May 25;10:842294. doi: 10.3389/fbioe.2022.842294. PMID: 35694226; PMCID: PMC9174608.

Siviy, C., Baker, L.M., Quinlivan, B.T. et al. Opportunities and challenges in the development of exoskeletons for locomotor assistance. Nat. Biomed. Eng 7, 456–472 (2023). https://doi.org/10.1038/s41551-022-00984-1

Bumbaširević M, Lesic A, Palibrk T, Milovanovic D, Zoka M, Kravić-Stevović T, Raspopovic S. The current state of bionic limbs from the surgeon’s viewpoint. EFORT Open Rev. 2020 Feb 26;5(2):65-72. doi: 10.1302/2058-5241.5.180038. PMID: 32175092; PMCID: PMC7047902.

Aman M, Festin C, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Bergmeister KD, Aszmann OC. Bionic reconstruction: Restoration of extremity function with osseointegrated and mind-controlled prostheses. Wien Klin Wochenschr. 2019 Dec;131(23-24):599-607. doi: 10.1007/s00508-019-1518-1. Epub 2019 Jun 14. PMID: 31201567; PMCID: PMC6908564.

Mastinu E, Doguet P, Botquin Y, Hakansson B, Ortiz-Catalan M. Embedded System for Prosthetic Control Using Implanted Neuromuscular Interfaces Accessed Via an Osseointegrated Implant. IEEE Trans Biomed Circuits Syst. 2017 Aug;11(4):867-877. doi: 10.1109/TBCAS.2017.2694710. Epub 2017 May 23. PMID: 28541915.

Stevens PM, Rheinstein J, Wurdeman SR. Prosthetic Foot Selection for Individuals with Lower-Limb Amputation: A Clinical Practice Guideline. J Prosthet Orthot. 2018 Oct;30(4):175-180. doi: 10.1097/JPO.0000000000000181. Epub 2018 Sep 13. PMID: 30473606; PMCID: PMC6221375.

Frossard,L., Conforto,S., Aszmann, O.C., Editorial: Bionics limb prostheses: Advances in clinical and prosthetic care,Front. Rehabil. Sci.,Volume 3 /2022 |https://doi.org/10.3389/fresc.2022.950481

Mills JO, Jalil A, Stanga PE. Electronic retinal implants and artificial vision: journey and present. Eye (Lond). 2017 Oct;31(10):1383-1398. doi: 10.1038/eye.2017.65. Epub 2017 May 26. PMID: 28548648; PMCID: PMC5639190.

Bloch E, Luo Y, da Cruz L. Advances in retinal prosthesis systems. Ther Adv Ophthalmol. 2019 Jan 17;11:2515841418817501. doi: 10.1177/2515841418817501. PMID: 30729233; PMCID: PMC6350159

Pragya Kosta, Kyle Loizos, Gianluca Lazzi, Stimulus waveform design for decreasing charge and increasing stimulation selectivity in retinal prostheses,IET Helthcare Thehnology Letters,vol.7,3/2020, pp.66-71 https://doi.org/10.1049/htl.2019.0115

Allen, Penelope J, Retinal prostheses: Where to from here?, Clinical & Expermental Ophthalmology, 21 May 2021 https://doi.org/10.1111/ceo.13950

Lenarz T. Cochlear implant – state of the art. GMS Curr Top Otorhinolaryngol Head Neck Surg. 2018 Feb 19;16:Doc04. doi: 10.3205/cto000143. PMID: 29503669; PMCID: PMC5818683.

Deep NL, Dowling EM, Jethanamest D, Carlson ML. Cochlear Implantation: An Overview. J Neurol Surg B Skull Base. 2019 Apr;80(2):169-177. doi: 10.1055/s-0038-1669411. Epub 2018 Sep 6. PMID: 30931225; PMCID: PMC6438790.

Wilson BS The cochlear implant and the possibilities for narrowing the remaining gaps between prosthetic and normal hearing. (2018) World Journal of Otolaryngology – Head and Neck Surgery 3 ( 4 ), 200–210. 10.1016/J.wjorl.2017.12.005

Carlyon, R.P., Goehring, T. Cochlear Implant Research and Development in the Twenty-first Century: A Critical Update. JARO22, 481–508 (2021). https://doi.org/10.1007/s10162-021-00811-5

Waldman SA and Terzic A (2011) Bionic technologies transforming the science of healthcare delivery. Clinical and Translational Science 4 ( 2 ), 84–86. 10.1111/j.1752-8062.2011.00271.x

Aman M, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Hofer C, Mayr W, Farina D, Aszmann OC. Bionic hand as artificial organ: Current status and future perspectives. Artif Organs. 2019 Feb;43(2):109-118. doi: 10.1111/aor.13422. PMID: 30653695.

Chung JS, Emerson D, Megna D, Arabia FA. Total artificial heart: surgical technique in the patient with normal cardiac anatomy. Ann Cardiothorac Surg. 2020 Mar;9(2):81-88. doi: 10.21037/acs.2020.02.09. PMID: 32309155; PMCID: PMC7160624.

Bennett, Hayley, Rise of the cyborgs: Inside the technology transcending humanity’s biological limits, BBC Science Focus Magazine, 02 July, 2021 https://www.sciencefocus.com/future-technology/cyborgs-transhumans/

Warwick, K., The Cyborg Revolution, Nanoethics, Springer, 2014

Fukuda, Toshio, Cyborg and Bionic Systems, Editorial inCyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Vol. 1, 2020 DOI: 10.34133/2020/1310389

Jecker, Nancy S., Ko,Andrew, Brain-computer interfaces could allow soldiers to control weapons with their thoughts and turn off their fear – but the ethics of neurotechnology lags behind the science, The Conversation, December 2, 2022, https://theconversation.com/brain-computer-interfaces-could-allow-soldiers-to-control-weapons-with-their-thoughts-and-turn-off-their-fear-but-the-ethics-of-neurotechnology-lags-behind-the-science-194017

Haddow G. Embodiment and everyday cyborgs: Technologies that alter subjectivity [Internet]. Manchester (UK): Manchester University Press; 2021. PMID: 34236780.

Borel, Simon, Le cyborg: vers une mutation anthropologique?, Revue du MAUSS, 2013/2 (n 42), p. 119-124. DOI: 10.3917/rdm.042.0119. URL : https://www.cairn.info/revue-du-mauss-2013-2-page-119.htm

Kyrou, Ariel, Nous sommes tous des cyborgs, Multitudes,n.44, printemps 2011, pp. 179-187. https://www.cairn.info/revue-multitudes-2012-1-page-121.htm

Mandelsohn, Sophie, «Cyborg: l’avenir d’une utopie», Essaim, 2001/2 (no8), p. 103-114. DOI: 10.3917/ess.008.0103. URL: https://www.cairn.info/revue-essaim-2001-2-page-103.htm

Horgan, John ,Who Wants to Be a Cyborg? Philosopher Susan Schneider weighs the pros and cons of radical technological enhancement, Scientific American, July 21, 2020. https://www.scientificamerican.com/article/who-wants-to-be-a-cyborg/

 

 

 

https://www.art-emis.ro/stiinta/cyborg-fictiune-sau-realitate

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(De rasul curcii indopata cu spagi…) Ce s-a întâmplat cu chirurgul care a refuzat să îl opereze pe adolescentul din Tg. Jiu, care a murit în drum spre alt spital

 

 

 

Doi medici au fost penalizaţi la salariu, iar un al treilea a primit un avertisment scris, în cazul morții unui adolescent din Târgu Jiu. Băiatul a așteptat, anul trecut, mai multe ore, deși avea peritonită şi trebuia operat de urgență.

 

autor

Roxana Tivadar

 

În spital însă, nu era niciun chirurg pediatru.

 

Pacientul de 16 ani a ajuns la spitalul judeţean din Târgu Jiu în noiembrie, anul trecut. Avea dureri abdominale, iar analizele făcute în unitatea de primiri urgenţe au indicat că avea peritonită şi că trebuia operat de urgenta.

Doar că singurul chirurg pediatru din oraş era în concediu, iar specialistul care era de gardă a refuzat să opereze un pacient atât de tânăr.Aşa că după câteva ore s-a luat decizia ca baiatul să fie transferat la Craiova. Doar că şi aici au apărut probleme. În oraş nu exista un echipaj de ambulanţă cu medic, care să îl însoţească, aşa că a fost chemată o salvare de la Craiova.

Acum, chirurgul care a refuzat să îl opereze şi medicul care era de gardă – au fost sancţionaţi cu o reducere de salariu de zece la sută, pentru trei luni. Iar şefa de la UPU a primit avertisment pentru că nu a urmărit evoluţia pacientului.

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/trei-medici-au-fost-penalizati-dupa-ce-adolescentul-din-targu-jiu-a-murit-din-cauza-ca-nu-a-fost-operat-la-timp.html

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Un spital de aproape 10 milioane de euro stă închis de doi ani, la Pitești, din cauza unui litigiu și a unei anchete DNA

 

„CLĂDIRI GOALE, SALOANE PLINE”, partea I

 

 

 

 Ne lipsesc spitalele noi, este o evidență. Dar când Uniunea Europeană ne pune la dispoziție miliarde de euro ca să le construim, nu știm cum să folosim banii.

 

autor

Paula Herlo

 

În plus, clădiri noi de spitale stau nefolosite din cauza incompetenței sau a lipsei de acțiune a autorităților. La Pitești, o clădire de 4 niveluri, construită cu aproape 10 milioane de euro, dar și aparatură performantă stau nefolosite din cauza unui litigiu între constructor și spital. Noua construcție face și subiectul unei anchete DNA.​

 

În ultimii 30 de ani, cei care au condus sistemul sanitar din România au reușit marea performanță de a construi foarte puține și de a da în folosință mai nimic spitale ridicate cu zeci de milioane de euro. Stau azi nefolosite pentru că au existat diverse probleme birocratice sau pentru că n-au mai fost bani de dotări, iar dacă ne referim la cele 2 miliarde de euro alocate prin PNRR pentru spitale noi și aici stăm foarte bine la capitolul neimplementare…

 

 

Raportul Curții de Conturi: o situație alarmantă

 

 

Într-un raport al Curții de Conturi se precizează că până în 2021 s-a construit un singur spital în România. În raportul publicat acum doi ani, se menționează că infrastructura spitalicească e la pământ. Și totuși, azi, clădiri noi ridicate cu zeci de milioane de euro stau nefolosite sub privirile mirate ale autorităților.​România ar fi avut șansa la 24 de spitale noi prin PNRR, dar birocrația, incompetența sau corupția au făcut ca doar jumătate dintre proiecte să fi ajuns la stadiul de șantier.​

 

Marcel Boloș, ministrul Fondurilor Europene: „13 spitale îndeplinesc astăzi condițiile pentru în contextul celor discutate.”​

 

România ar fi trebuit să profite de aceste fonduri; anul viitor vom privi cu regret la sumele pierdute și ne vom întoarce să ne tratăm în aceleași spitale vechi de zeci de ani.​

 

Spitalul Județean Pitești: o construcție de 50 de ani

Spitalul Județean Pitești a fost construit în 1970. De-a lungul celor 50 de ani au fost făcute reparații și modernizări parțiale, dar per ansamblu îți lasă impresia că te-ai întors în trecut.​

 

Așa că anunțul Consiliului Județean din martie 2020 că se va construi o clădire nouă a venit ca o gură de aer pentru medici și pacienți.​

 

Amfitrion este fostul președinte al Consiliului Județean Argeș, Dan Manu, care a pierdut alegerile în același an în fața celui ce i-a fost adjunct, Ion Mînzina. Toți cei prezenți în urmă cu cinci ani la lansarea șantierului erau convinși că în doi ani secțiile de chirurgie, cardiologie, chirurgie plastică se vor muta în casa nouă.​

 

Ne întoarcem în 2020. În curtea spitalului îl găsim pe reprezentantul firmei care a câștigat licitația, Bobi Marinescu, patronul firmei argeșene Star Trading.​

 

În termen s-au încadrat, în bani nu prea. Contractul a fost suplimentat cu 3 milioane de lei din cauza creșterilor de prețuri la materiale survenite după pandemie. Valoarea construcției a fost de 42 de milioane de lei, adică 8,4 milioane de euro. Clădirea nouă ar fi trebuit să se lege de spitalul vechi care să permită transferul pacienților dintr-o parte în alta.

 

O simplă privire ne arată că aceste legături nu există. Erau prinse într-un alt proiect de consolidare a vechiului spital care nu s-a mai făcut, așa că, în acest moment, mutarea anumitor secții e imposibilă. E nevoie de un nou proiect și o nouă licitație.

 

Problemele din secția de cardiologie

Dr. Adriana Dănuleț, șefa secției de cardiologie a Spitalului Județean Pitești: „Ne încurcă în primul rând pentru transportul pacienților de la unitatea de primiri urgențe în spitalul propriu-zis. Apoi ne încurcă pentru că nu avem o legătură directă cu laboratorul de angiografie. Nu avem legătură directă cu imagistica CT, RMN, radiologie și cu terapia intensivă mare, mai avem nevoie să mai transferăm pacienți. Da, e un inconvenient major, adică nu funcționăm așa că…”

 

Doctorița Adriana Dănuleț conduce secția de cardiologie a Spitalului Județean. Cu 75 de paturi poziționate în saloane care n-au toalete proprii.

 

Reporter: „Cum arată un salon?”

 

Dr. Adriana Dănuleț, șefa secției de cardiologie a Spitalului Județean Pitești: „Avem aici un salon și pe partea cealaltă, deci aveți o singură toaletă, pentru că și pe partea cealaltă, unde practic este numărul cel mai mare de saloane pentru pacienți.”

 

O altă secție ce trebuie mutată e chirurgia plastică.

 

Noul spital – spațiu generos, dar cu probleme de proiectare

Mergem să vedem noul spital, o clădire impunătoare, cu o suprafață de 5.000 de metri pătrați și spații generoase. Într-una dintre încăperi, de trei ani, este depozitată o parte din aparatura medicală cumpărată cu 8 milioane de euro. Primele probleme au apărut chiar în momentul livrării echipamentelor, când conducerea spitalului și constructorul au realizat că proiectul fusese greșit, iar aparatura nu se potrivea cu infrastructura deja construită. A fost nevoie, astfel, de modificări costisitoare.

 

Bobi Marinescu, patronul uneia dintre firmele constructoare: „În momentul în care au venit furnizorii de echipamentele medicale respective, au venit și au spus: am nevoie de peretele ăsta aici. Aici vreau altă ușă, aici vreau altă gaură, aici vreau alt curent, alt…, deci s-a schimbat și s-a modificat aproape esențial proiectul. Fiecare venea și voia altceva: de la uși, holuri, ferestre închise, deschise, toate echipamentele, toate au fost aproape modificate. Nu știu… într-o proporție foarte mare.”Aici au început adevăratele tensiuni. Ce părea inițial un acord între constructori și conducerea spitalului privind modificările necesare, care trebuiau formalizate într-un proces-verbal, s-a transformat rapid într-un conflict deschis. Partenerii de odinioară s-au așezat la masa negocierilor nu pentru a cădea de acord, ci pentru a se înfrunta. Conducerea de atunci a refuzat plata lucrărilor suplimentare, deși ele fuseseră făcute.Adriana Molfea a plecat anul trecut de la conducerea spitalului și a fost numită de șeful județului șefă la Spitalul de Pneumoftiziologie Leordeni, dar își amintește de acele zile.

 

Adriana Molfea, fosta directoare a Spitalului Județean Pitești: „Au fost acceptate. Aceste deci nu au mai fost plătite. Păi nu au mai fost plătite pentru că au depășit valoarea. Pentru care aveam acte adiționale, aveam sumele bugetate. Constructorul dorește sume în plus peste această valoare, atâta timp cât eu ca instituție nu am aceste sume bugetate, nu le-am prevăzut în buget și considerăm că nu mai trebuiau aplicate. Nu am cum să le plătesc.”Gheorghe Marica, administratorul firmei constructoare Zeus SA: „S-a toate adresele în ultima, în ultimii ani, toate adresele au fost trimise și către Consiliul Județean, nu. Pe mine mă surprinde cel mai mult când toate aceste ședințe, când nu se termina Spitalul și se pierdeau finanțările. Toți: hai să terminăm aici, să terminăm, executați-le că facem, că dregem. V-am spus, toate aceste necorelări s-au concretizat prin mai multe acte adiționale care au fost semnate, mai puțin ultimul. Adică 80% din lucrare am fost de acord și 20% nu am mai fost de acord.”

 

Responsabilii de proiect din spital au refuzat să semneze ultimele documente.

 

Bobi Marinescu, patronul firmei Star Trading: „Zile, încă o dată, eram în timpul contractului. Le-am depus actele în timpul continuă, altele au fost toate depuse de mult, m-am dus cu actul adițional să semnăm în timpul contractului. Nu înțeleg ce trebuie să facă sau ce le trebuia să semneze un act adițional că știau fiecare virgulă care era în actul adițional.”

 

Reporter: „De ce, să spuneți?”

 

Bobi Marinescu, patronul firmei Star Trading: „Nu știu. Probabil frică, probabil s-au speriat de nu știu ce, nu, cu toate că nu erau cine știe ce valori, să constituie un spital totuși… Incompetență la alții, rea-voință la alții, nu știu. N-am de unde să știu?”

 

Suspiciuni și descinderi DIICOT în legătură cu contractele

Liderul asocierii care a construit spitalul vorbește despre frică. În 2023, procurorii DIICOT au descins la spital și în alte 14 locații pentru că existau suspiciuni legate de atribuirea unor contracte publice. Presa locală spune că în locurile de unde au ridicat procurorii documente lucrase firma ZEUS SA, partener în proiectul de la spital.

 

Cel care a fondat compania a fost condamnat la închisoare pentru că, alături de cel ce a condus județul ani de zile, Constantin Nicolescu, decedat anul trecut, a fraudat fonduri europene în valoare de 900 de mii de euro destinate construirii unor școli. Amândoi au făcut închisoare în acest dosar.

 

Un alt dosar care îl viza pe același patron a dus la o condamnare în primă instanță, dar a intervenit prescripția și a scăpat de dosar. Azi nu mai e acționar în firma care e condusă de rudele sale.

 

Gheorghe Marica, administratorul firmei: „Firma a mai avut probleme în trecut. Mă refer la fostul patron, domnul Dobre, da, păi nu a fost condamnat, dar într-o speță care, mă rog, este mult de povestit și nu face obiectul discuției. Dar societatea nu a avut nici o problemă în toată această perioadă. Sunt 2 lucruri total diferite. Cei de la DIICOT au luat documente doar că spital, de la dumneavoastră. Nu au fost abordate și alte lucruri, dar tot la fel punctual.”

 

Am făcut o solicitare către DIICOT ca să aflăm amănunte și ni s-a comunicat că dosarul a fost trimis la DNA. Instanțele vor trebui să stabilească și cine are dreptate în privința fondurilor neplătite de spital.

 

Spital finalizat, dar gol și neutilizat

Bobi Marinescu, patronul uneia dintre firmele constructoare: „Pe mine mă miră că acest spital stă de 2 ani de zile gata. Și nimeni nu beneficiază de el. Din păcate, foarte frumos din ultimul. Camerele sunt generoase, dotate cu tot ce trebuie, oamenii ăia plâng din spital că nu au. Sunt condiții de lucru și noi ne uităm la el.”

 

Noul manager a găsit spitalul gata, plin de aparatură neperformantă, nefolosită. O parte a mutat-o în vechile secții pentru că oricum ar fi ieșit din garanție.

 

Azi, actualul manager încearcă o mediere a conflictului și speră să recepționeze măcar parțial spitalul și să folosească măcar două etaje.

 

Adrian Dumbravă, managerul Spitalului Județean Pitești: „Am vrea să stăm. Vin și pe aici să facem o recepție și chiar dacă legăturile dintre nu sunt făcute, parte din toată clădirea, care e măricică, 2000 și ceva de metri.”

 

Locuitorii nu se vor bucura prea curând de noul spital

Până la finalizarea litigiului vor trece ani, iar locuitorii județului, din banii cărora s-a construit noua clădire, nu se vor bucura prea curând de ea.

 

Am vrut să cerem un punct de vedere și vicepreședintelui Consiliului Județean, cel care zâmbea în fotografii la pornirea șantierului – Marius Nicolaescu.

 

O permanentă fugă de răspundere în fața unei situații care s-ar fi putut rezolva dacă cei implicați se așezau la masă și căutau soluții în loc de probleme. Pare incredibil că într-o țară în care majoritatea unităților sanitare spitalicești au fost construite în perioada 1900–1970, o clădire nouă stă nefolosită. Conform unui raport al Curții de Conturi, 68 de spitale își desfășoară activitatea în imobile construite înainte de anul 1900.

 

 

https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/un-spital-de-aproape-10-milioane-de-euro-sta-inchis-de-doi-ani-la-pitesti-din-cauza-unui-litigiu-si-a-unei-anchete-dna.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Hibrid între maimuță și porc, creat în China. Cât a supravieţuit?

 

 

 

Un hibrid între maimuță și porc a fost creat de cercetători într-un laborator din China…Cei doi porci s-au născut cu trăsături de maimuțe, însă au murit o săptămână mai târziu, potrivi Mirror.Oamenii de știință au injectat celule de maimuță modificate genetic în embrionii porcilor.După moartea porcilor, ei continuă să caute o modalitate de a crea animale sănătoase cu o Experimentul nu este primul de acest fel. Acum doi ani un alt cercetător din Spania a încercat să creeze un hibrid între om și porc. Și în 2017 s-a încercat crearea unui „om-maimuță”. proporție ridicată a celulelor de maimuțe.

 

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/hibrid-intre-maimuta-si-porc-creat-in-china-cat-a-supravietuit.html

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Atacul mașinilor: un robot a „sărit” la un inginer de la Tesla. Cât de grav a fost rănit omul?

 

 

DE Eduard Niculescu

 

Atacul mașinilor: un robot a atacat un inginer de la Tesla. Un scenariu de coșmar tinde să capete contur real. Incidentul s-a soldat cu rănirea angajatului companiei deținute de Elon Musk, iar unele voci susțin că nu este primul eveniment de acest fel din ultimii ani. Atacul mașinilor: un robot a atacat un inginer de la Tesla. Cât de grav a fost rănit omul?

Un inginer Tesla a fost atacat de un robot în timpul unei defecțiuni brutale și sângeroase la fabrica Giga Texas a companiei, în apropiere de Austin, Texas. Doi martori au privit îngroziți cum colegul lor de serviciu a fost atacat de mașinăria concepută pentru a apuca și a muta piesele auto din aluminiu proaspăt turnate.

 

Robotul l-a imobilizat pe bărbatul, care atunci programa software-ul pentru doi roboți Tesla dezactivați aflați în apropiere, înainte de a-și înfige ghearele metalice în spatele și brațul muncitorului, lăsând o „dâră de sânge” pe podeaua fabricii., informează Daily Mail.com.

 

Incidentul – în urma căruia victima a rămas cu o „rană deschisă” la mâna stângă – a fost dezvăluit într-un raport de rănire din 2021 depus la comitatul Travis și la autoritățile federale de reglementare, care a fost analizat de DailyMail.com.

 

Citește și: Tesla dă vina pe șoferi pentru defecțiunile mașinilor electrice: sar roțile, se rup planetarele

 

Deși Tesla nu a raportat autorităților de reglementare nicio altă accidentare legată de roboți la fabrica din Texas, nici în 2021, nici în 2022, incidentul vine în contextul în care, de ani de zile, au crescut îngrijorările cu privire la riscurile pe care le prezintă roboții automatizați la locul de muncă.

 

Rapoartele privind creșterea numărului de răniri cauzate de colegii roboți din centrele de expediere ale Amazon, de droizi-chirurgi ucigași, de mașinile care se conduc singure și chiar de violența exercitată de instructorii roboți de șah i-au determinat pe unii să pună sub semnul întrebării integrarea rapidă a noii tehnologii. 

 

Raportul privind accidentele, pe care Tesla trebuie să îl prezinte autorităților prin lege pentru a-și menține facilitățile fiscale profitabile din Texas, susține că inginerul nu a avut nevoie de concediu de odihnă.

 

Însă o avocată care îi reprezintă pe muncitorii sub contract de la Tesla din Giga Texas a declarat pentru sursa citată că personal crede, pe baza conversațiilor sale cu muncitorii de acolo, că numărul de răniri suferite la fabrică este subestimat.

 

Această subraportare, a spus avocata Hannah Alexander, de la organizația non-profit Workers Defense Project, include chiar și moartea, la 28 septembrie 2021, a unui muncitor în construcții, care fusese contractat pentru a ajuta la construirea fabricii în sine.

 

„Am avut mai mulți muncitori care au fost răniți”, a spus Alexander, „și un muncitor care a murit, ale cărui răni sau deces nu se regăsesc în aceste rapoarte pe care Tesla ar trebui să le completeze cu exactitate și să le prezinte districtului pentru a obține stimulente fiscale”.

 

 

Det. Aici

 

https://newsweek.ro/international/atacul-masinilor-un-robot-a-atacat-un-inginer-de-la-tesla-cat-de-grav-a-fost-ranit-omul

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

………………………………

 

 

Astfel putem vorbi deja despre “cyborg”, adică noua tehnologie care ne propune schimbarea fundamentală a vieții prin combinarea unor părți anorganice (membre bionice) cu părți organice...

 

 Exemple tipice pentru a ilustra aceste noi posibilități sunt soluțiile de augmentare/suplinire a auzului și vederii.

 

În primul caz, este vorba despre implanturile cohleare, concepute pentru persoanele cu hipoacuzie neurosenzorială severă, până la profundă. La acest tip de pierdere a auzului, celulele ciliate din urechea internă sunt deteriorate și nu pot detecta sunetele în mod corespunzător. Un implant cohlear ocolește aceste celule deteriorate și trimite semnale electrice direct către creier, unde sunt interpretate ca sunete. Un sistem de implant cohlear este format din două componente principale. Procesorul audio purtat extern detectează sunetele și le trimite către implantul intern, care este plasat chiar sub piele, în spatele urechii. Procedura este viabilă din punct de vedere tehnic, comercial și medical.

În cazul văzului, cercetările au avansat mai puțin, dar sunt multe proiecte promițătoare care își propun crearea unei ochi artificial, deci este rezonabil să credem că rămâne doar o chestiune de timp și resurse până la validarea și implementarea pe scara largă a unor astfel de tehnologii. Inginerii au încercat să reproducă structura ochiului uman timp de aproximativ un deceniu. În prezent, un nou ochi artificial imită cu succes forma sferică a celui natural. Cercetătorii speră că această realizare ar putea duce la o viziune robotică mai clară și la dispozitive protetice mai avansate. Cercetarea realizată de Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong s-a bazat pe faptul că perovskitul, un material conductor și sensibil la lumină utilizat în celulele solare, poate fi folosit pentru a crea nano-fire extrem de subțiri, de câteva miimi de milimetru lungime. Aceste fire imită structura celulelor fotoreceptoare lungi și subțiri ale ochiului. Odată ce au surmontat dificultatea de a obține o retină artificială curbată oamenii de știință au încorporat-o într-un ochi artificial care includea o lentilă curbată în față. Urmând modelul lichidului specializat dintr-un ochi real, cercetătorii au umplut versiunea bio-mimetică cu un lichid ionic, un tip de sare lichidă în care particulele încărcate se pot mișca. Schimbul electric permite nanofirelor de perovskit să îndeplinească funcția electrochimică de a detecta lumina și de a trimite acel semnal către electronicele externe de procesare a imaginii. Acest ochi artificial a reușit să proceseze modele de lumină în doar 19 milisecunde – jumătate din timpul necesar unui ochi uman și a produs imagini care au avut un contrast mai mare și margini mai clare decât cele generate de un senzor de imagine plat cu un număr similar de pixeli. În anumite privințe, ochiul artificial poate fi considerat superior celui natural deoarece poate capta o gamă mai mare de lungimi de undă și nu are un punct orb.Poate de și mai mare impact sunt însă membrele bionice, pentru că arată o imagine mai realistă și mai clară a omului – cyborg. Există deja mâini și picioare bionice. Jesse Sullivan, un electrician american a fost victima unui accident grav în anul 2001, accident în urma căruia și-a pierdut ambele brațe. Cu sprijnul Rehabilitation Institute din Chicago a primit două brațe bionice, a căror particularitate este că sunt acționate prin puterea gândului. O serie de microcomputere transformă semnalele neurale emise de creier în comenzi electrice, ca urmare brațele se mișcă. Brațele bionice nu au atins încă performanța brațelor organice, dar este de așteptat să poată ajunge la un grad mare de similaritate și chiar la capabilități mai bune odată cu avansul tehnologiei.

 

Un demers fundamental și un factor integrator, potențator pentru celelalte elemente bionice este acela de a înțelege, de a replica și de a îmbunătăți funcționarea creierului. Medicina, psihologia, neuroștiințele și inteligența artificială, aflate și ele în continua evoluție, contribuie la materializarea unor proiecte de cercetare care își propun să descopere exact aceste aspecte. 

 

Un bun exemplu aici este infrastructura de cercetare EBRAINS, creată de Human Brain Project (HBP). Sistemele de calcul neuromorfice SpiNNaker și BrainScaleS le permit oamenilor de știință și inginerilor să efectueze experimente cu sisteme de calcul neuromorfe configurabile. Cele două sisteme neuromorfe sunt complementare fiind construite folosind hardware personalizat, în două locații diferite: Heidelberg, Germania (sistemul „BrainScaleS”, cunoscut șisub numele de „model fizic” sau sistem PM) și Manchester, Regatul Unit (sistemul „SpiNNaker”, cunoscut și sub numelede „multi nuclee” sau sistem MC). Ambele sisteme permit simulări ale rețelelor neuronale la scară largă, eficiente din punct de vedere energetic, cu modele simplificate de neuroni de creștere. Sistemul BrainScaleS se bazează pe emulări fizice (analogice) ale modelelor de neuroni și oferă o funcționare foarte accelerată (104 x timp real). Sistemul SpiNNaker se bazează pe o arhitectură digitală cu mai multe nuclee și oferăposibilitatea funcționării în timp real. Astfel, BrainScaleSpropune crearea unui creier similar celui uman, dar cu o rapiditate a funcționării semnficativ mai mare decât cea a creierului uman. Actualul sistem BrainScaleS-2 se bazează pe emulații fizice (analogice sau cu semnal mixt) ale „neuronilorpunctiformi”, care pot fi combinate pentru a forma neuronistructurați și prezintă modele de plasticitate programabile prin intermediul PPU (unitate de plasticitate programabilă, un tip de procesor personalizat). Funcționează la o viteză biologică în timp real de 1000x.

 

Un alt exemplu este proiectul Blue Brain. Sub egida Institutului Federal de Tehnologie din Lausanne, Elveția, se desfășoară din iulie 2005 această inițiativă de cercetare aflată la intersecția dintre neuroștiințe și Big Data. Scopul proiectului Blue Brain este de a poziționa neuroștiința de simulare ca o abordare complementară alături de neuroștiința experimentală, teoretică și clinică cu scopul de a înțelege creierul, printr-un sistem de reconstrucții și simulări digitale detaliate din punct de vedere biologic ale creierului de șoarece.

 

Infrastructura informatică ce face posibilă această modelare se numește Blue Brain 5 și constă într-un supercomputer care dispune de un set de resurse performante integrate.

 

În 2015, Blue Brain a obținut un succes major –  publicarea unui prim proiect al reconstrucției digitale a microcircuitului neocortical. Studiul a confirmat că este posibilă construirea și simularea unei copii digitale a unei părți a creierului (efort interdisciplinar susținut cu implicarea a 82 de oameni de știință ce au contribuit la studiu). Lucrarea, publicată în revista Cell, reprezintă cea mai completă descriere a oricărui microcircuit neuronal obținută până în prezent. Acesta oferă o hartă digitală completă a tuturor celulelor și sinapselor dintr-un bloc de țesut neural și descrie experimente de simulare care reproduc o serie de experimente in vivo anterioare. Cu alte cuvinte, copia digitală a unei părți a creierului Blue Brain se comportă ca o parte reală a creierului. Aceste reconstrucții digitale ale țesutului cerebral descriu la un moment dat în timp anatomia și fiziologia creierului (snapshot).

 

Blue Brain folosește reconstrucțiile digitale ca punct de plecare pentru o serie teoretic nelimitată de simulări, fiecare reprezentând un experiment in silico. Cercetătorii pot măsura activitatea electrică spontană a țesutului virtual, pot aplica protocoale de stimulare, pot măsura răspunsul și pot manipula țesutul în diferite moduri (de exemplu, „eliminând” celule cu caracteristici particulare sau  „lezând” o parte a circuitului). Experimentele in silico pot reproduce experimentele anterioare de laborator – un test important de corectitudine pentru reconstrucțiile digitale – dar se pot explora în egală măsură  noi opțiuni și se pot propune noi experimente. Valoarea adăugată majoră provine din faptul că simularea în mediul virtual permite experimente care ar fi altfel dificile sau chiar imposibile folosind efectiv țesutul biologic. O etapă crucială a fost atinsă în anul 2018 – obținerea unui atlas digital celular complet al fiecărui neuron și celulă glială din creierul de șoarece. Blue Brain Cell Atlas este primul atlas digital de celule 3D din întregul creier al șoarecelui-ului. Oferă o perspectivă unică asupra compoziției celulare a creierului șoarecelui. Utilizatorii pot vizualiza și descărca numărul, tipurile majore și pozițiile 3D ale tuturor neuronilor și celulelor gliale din toate cele 737 de zone ale creierului șoarecelui. Această etapă este esențială pentru că va permite cercetătorilor să dezvolte toate morfologiile neuronale, să surprindă toate comportamentele electrice diferite ale fiecărui tip de neuron și în final să conecteze toți neuronii pentru a construi prima schiță a întregului creier al șoarecelui – ținta asumată fiind anul 2024.

 

Posibilitatea realizării cu ajutorul tehnologiei a acestor reprezentări digitale este de o importanță majoră pentru a descifra cu mai multă acuratețe mecanismele biologice care ne generează gândurile și emoțiile și în ultimă instanță ne fac omeni. De asemenea înțelegerea modului de funcționare a creierului este esențială pentru diagnosticarea și tratarea bolilor cerebrale, din ce în ce mai frecvent întâlnite la nivel mondial pe fondul creșterii generale a speranței de viată

 

Știința avansează și ar putea prezenta oportunități uriașe de a integra puterea de procesare a mașinilor cu puterea cognitivă a creierului. Exemple de interfață unidirecțională includ aparatul auditiv. Interfețele bidirecționale sunt la în stadiu foarte incipient de dezvoltare și au obținut doar rezultate limitate în condiții de laborator controlate. Rezultate promițătoare dar deocamdată limitate se conturează și  în ceea ce privește traducerea gândirii și a vorbirii. Interfețele non-invazive au demonstrat, de asemenea, că este posibilă comunicarea de la om la creier. În egală măsură neurostimularea poate fi folosită pentru a schimba funcția creierului.

 

Mai multe companii, precum și organizații militare de cercetare și dezvoltare, urmăresc să dezvolte o conexiune de mare lățime de bandă între creier și computer. O companie a dezvoltat până acum un robot de neurochirurgie capabil să implanteze în creier fire de polimer flexibile, fiecare având lățimea firului de păr uman și fiind prevăzut cu 32 de electrozi minusculi. Precizia este micronică, iar durata întregii proceduri este de 45 de minute. Firele se alimentează dintr-un implant de dimensiuni foarte mici care amplifică și digitalizează semnalele creierului pentru transmiterea cu viteză în bandă largă. Tehnologia este utilizată în prezent pentru cercetarea asupra rozătoarelor și este concepută ca un prototip pentru uz uman în viitor.

 

Un alt proiect interesant este cel al vizionarului Elon Musk: Neuralink.

 

Neuralink construiește un sistem de interfață creier-mașină (BMI) complet integrat. Este vorba despre tehnologii care permit unui computer sau alt dispozitiv digital să comunice direct cu creierul. De exemplu, prin citirea informațiilor din creier, o persoană cu paralizie poate controla mouse-ul sau tastatura unui computer. Sau, informațiile pot fi scrise înapoi în creier, de exemplu pentru a restabili simțul tactil. Scopul proiectului este să construiască un sistem cu cel puțin două ordine de mărime mai multe canale de comunicare (electrozi) decât dispozitivele actuale aprobate clinic. Acest sistem trebuie să fie sigur, trebuie să aibă o comunicare complet wireless prin intermediul pieli și trebuie să fie pregătit pentru ca pacienții să îl ia acasă și să îl folosească singuri. Implantul în sine, numit Link, va putea înregistra de la 1024 de electrozi și este proiectat să îndeplinească toate aceste criterii.

 

Metodele neinvazive de neurostimulare, cum ar fi stimularea magnetică transcranală, folosesc mijloace electrice pentru a crește sau scădea excitabilitatea zonelor creierului, afectând potențial procese mentale precum plasticitatea neuronală și memoria, atenția, creativitatea și multe altele. Neurostimularea are avantajul de a fi relativ non-invazivă (deși succesul se corelează cu plasarea cu precizie a electrozilor în zona dreaptă a creierului) și, până acum, pare sigură. Este, de asemenea, un sistem flexibil, dar poate funcționa doar în regiuni ale creierului suficient de apropiate de peretele craniului. Aplicațiile potențiale ale interfețelor creierului sunt uluitoare. Beneficiile terapeutice includ o soluție curativă pentru paralizie, restabilirea văzului și auzului, gestionarea sănătății mintale și tratamentul bolii Alzheimer. În ceea ce privește augmentarea capabilităților creierului uman, folosirea interfețelor, fie ele interne sau externe,  ar putea îmbunătăți concentrarea și funcția de memorie, ar putea duce la apariția de noi forme de inteligență colaborativă ba chiar ar putea face posibilă descărcarea (download) de noi abilități și cunoștințe.

 

Ar fi posibilă și manipularea lumii fizice numai cu ajutorul gândului. Orice, de la mânerul unei uși la un avion, ar putea, în teorie și mai recent în practică, să fie controlat de oriunde în lume.

 

În cartea sa „Epoca mașinilor spirituale”, Ray Kurzweil prezintă o perspectivă interesantă și propune o predicție pentru anul 2029: „Speranța de viață a oamenilor continuă să crească și a ajuns la 120 de ani. Este din ce în ce mai larg recunoscut faptul că prelungirea continuă a duratei vieții omului va presupune folosirea în continuare a organelor bionice, inclusiv a unor părți ale creierului. Nanoboții sunt utilizați pe post de cercetași iar într-o măsură limitată ca agenți de reparare în fluxul sanguin și drept cărămizi pentru organele bionice”.

 

Această declarație ar putea fi întâmpinată cu scepticism, dar exemplele anterioare converg către ideea că există o mare probabilitate ca evoluția prezisă să fie destul de apropiată de adevăr.

 

Rămân în discuție aspectele etice ale unei astfel de evoluții. Sunt câteva întrebări la care este foarte greu de modelat un răspuns – cum s-ar putea reglementa un acces echitabil la elementele bionice? Ca orice tehnologie nouă vor avea niște costuri prohibitive pentru majoritatea oamenilor, cel puțin la început. Este etic ca doar cei cu resurse mult peste medie să beneficieze de aceste îmbunătățiri? Cum vom gestiona aceste noi capabilități ca să ne asigurăm că ele rămân subsumate unor scopuri corecte și nu vor fi folosite discreționar pentru a satisface interese particulare ale unor grupuri elitiste? De asemenea, se conturează o  problematică extrem de complexă legată de partea de securitate cibernetică – în final vorbim despre niște dispozitive care implică procesare artificială automată. Rămâne de văzut ce măsuri de protecție vom găsi împotriva acestor riscuri. Iar demersurile pentru a găsi aceste soluții ar trebui să meargă mână în mână cu dezvoltarea de noi capabilități ale cyborg-ilor, despre care, luând în considerare toate exemplele enunțate anterior, există motive să spunem că vor deveni noua normalitate.

 

https://inaco.ro/cyborg-noua-normalitate/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Transumanismul s-a mutat in Asia: Japonia permite oamenilor de știință să realizeze hibrizi om-animal

 

 

 

 

Imaginați-vă un viitor în care o inimă umană bate în interiorul unui porc. În care organele vitale nu așteaptă pe o listă de donatori, ci cresc în interiorul animalelor, pregătite pentru transplant. Poate părea science-fiction, dar Japonia tocmai a făcut un pas important pentru a transforma acest lucru în realitate.Pentru prima dată, oamenii de știință japonezi au primit aprobarea guvernului de a crea hibrizi om-animal – organisme vii cu celule umane – pentru a crește organe transplantabile. Având în vedere că mii de oameni mor în fiecare an din cauza lipsei de organe, cercetătorii cred că aceasta ar putea fi descoperirea care va salva nenumărate vieți.

Dar acest tip de cercetare nu vine fără întrebări. Oamenii de știință asigură publicul că reglementările stricte vor împiedica animalele să dezvolte trăsături asemănătoare celor umane sau conștiință. Totuși, cum putem măsura cu adevărat momentul în care începe conștiința? Cât de mult din uman aparține unui animal înainte ca liniile etice să se estompeze?

În esența sa, un hibrid om-animal este un organism care conține atât celule umane, cât și animale. Acest concept nu se referă la fuzionarea speciilor într-un mod văzut în mituri sau science-fiction, ci la utilizarea corpurilor animalelor ca incubatoare biologice pentru organe umane. Oamenii de știință urmăresc să introducă celule stem umane în embrioni de animale, de obicei porci sau oi, pentru a crește organe compatibile cu cele umane, pe deplin funcționale.

 

Procesul începe cu un embrion animal care a fost modificat genetic pentru a nu avea un organ esențial, cum ar fi pancreasul, ficatul sau rinichii. Oamenii de știință injectează apoi în embrion celule stem pluripotente induse la om (iPSC) – celule care au capacitatea de a se dezvolta în orice tip de țesut. Acești embrioni hibrizi sunt apoi implantați într-un animal surogat, unde cresc și se dezvoltă cu speranța că organul lipsă se va forma predominant din celule umane. În caz de succes, organul ar putea fi recoltat ulterior și transplantat unui pacient uman, putând salva vieți.

Această tehnologie nu este complet nouă. De ani de zile, oamenii de știință din întreaga lume au experimentat cu cercetarea chimerică, însă reglementările etice și juridice stricte au împiedicat progresul. În țări precum SUA și Regatul Unit, îngrijorările legate de consecințele neintenționate – cum ar fi integrarea celulelor umane în creierul sau în sistemul reproducător al unui animal – au dus la interdicții, reduceri ale finanțării și restricții stricte privind durata de dezvoltare a acestor embrioni. Unii se tem că permiterea celulelor umane să se răspândească dincolo de organele desemnate ar putea estompa granițele dintre specii în moduri imprevizibile.

Recenta aprobare din Japonia reprezintă o etapă importantă, deoarece permite embrionilor să se dezvolte mai mult decât oricând. Anterior, cercetătorii puteau cultiva hibrizi om-animal doar pentru un număr limitat de zile înainte de a fi obligați să îi elimine. Acum, noile reglementări japoneze permit ca acești embrioni să fie aduși la termen în încercarea de a determina dacă astfel de hibrizi pot furniza cu adevărat organe umane funcționale, transplantabile.

Dacă această cercetare reușește, ar putea marca un punct de cotitură în medicina regenerativă, putând pune capăt dependenței de donatorii de organe și lungilor liste de așteptare pentru transplanturi. Cu toate acestea, progresul acestei tehnologii se confruntă cu preocupări etice profunde. Cât de multă integrare umană într-un animal este prea mult? Ne putem asigura că aceste animale rămân doar atât – animale.

Lumea se confruntă cu un deficit critic de organe. În fiecare an, mii de oameni mor în timp ce așteaptă un transplant. Numai în Statele Unite, peste 100.000 de persoane se află pe lista de transplanturi de organe, însă numai o mică parte dintre acestea primesc la timp organele de care au nevoie. Donarea tradițională de organe se bazează pe donatori umani, dar cererea depășește cu mult oferta. Oamenii de știință consideră că soluția ar putea fi cercetarea hibrizilor om-animal – o modalitate de a crește organe adaptate fiecărui pacient în parte, reducând atât timpul de așteptare, cât și riscul de respingere.Japonia își asumă un rol de lider în promovarea acestei cercetări, în ciuda ezitării globale. Din punct de vedere istoric, țara a impus reglementări stricte privind cercetarea genetică și a celulelor stem, însă, în 2019, guvernul a ridicat o interdicție majoră care împiedicase până atunci dezvoltarea embrionilor om-animal dincolo de un anumit stadiu. Această schimbare de politică semnalează un angajament semnificativ față de explorarea medicinei regenerative de ultimă oră, chiar și în fața controverselor.Abordarea Japoniei nu este lipsită de precauție. Guvernul a elaborat orientări etice stricte, care necesită o supraveghere riguroasă și garantează că celulele umane nu se integrează în zone neintenționate, cum ar fi creierul sau sistemul reproducător al animalelor. Cercetătorilor li se permite doar să dezvolte organe specifice pentru transplant, iar orice efect nedorit ar putea duce la încetarea imediată a studiului.

 

 

Cercetătorilor li se permite doar să dezvolte organe specifice pentru transplant, iar orice efect neintenționat ar putea duce la încetarea imediată a studiului. Cu toate acestea, aceste garanții conduc la întrebări mai profunde: Putem controla cu adevărat modul în care celulele umane se comportă în interiorul unui animal? Ce se întâmplă dacă acestea se răspândesc dincolo de organul destinat?

 

Un alt factor care impulsionează cercetarea în Japonia este îmbătrânirea populației și scăderea ratei natalității, care creează o cerere tot mai mare de progrese medicale. Cu mai puțini tineri și o populație în vârstă în continuă creștere, Japonia este presată să găsească soluții inovatoare în domeniul asistenței medicale. Dezvoltarea de organe umane transplantabile pe animale ar putea oferi un răspuns pe termen lung la nevoile medicale în creștere ale cetățenilor săi.

 

Progresul științific depășește adesea reflecția etică, iar crearea hibrizilor om-animal nu face excepție. Japonia asigură publicul că există reglementări stricte pentru a împiedica aceste animale să dezvolte trăsături asemănătoare celor umane, în special la nivelul creierului. Dar cum putem fi siguri? Însăși natura conștiinței rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale științei, iar întrebarea unde să tragem linie este mai complexă ca niciodată. Una dintre cele mai mari preocupări este umanizarea involuntară – posibilitatea ca celulele umane să se integreze în părți ale unui animal care nu sunt organul vizat, în special în creier. Dacă neuronii umani încep să populeze în număr semnificativ sistemul nervos central al unui animal, acesta ar putea dezvolta capacități cognitive superioare? Ar putea experimenta conștiință sau emoții asemănătoare celor umane? Oamenii de știință pretind că pot monitoriza și controla locul în care cresc celulele umane, dar realitatea este că natura nu urmează întotdeauna regulile concepute de om.

 

 

O altă dilemă etică este statutul moral al animalelor hibride. Dacă un animal conține un procent ridicat de celule umane, în ce moment trebuie să reconsiderăm drepturile sale? Ar putea veni un moment în care acești hibrizi să nu mai fie considerați ca simple subiecte de laborator, ci ca ceva mai mult? Reglementările actuale impun cercetătorilor să elimine embrionul în cazul în care apar semne ale unei dezvoltări umane neintenționate, dar fără o înțelegere deplină a conștiinței, cum definim care sunt aceste semne?

 

Apoi, există problema acceptării publice. Istoria medicală a arătat că dezbaterile etice se schimbă adesea în timp. FIV, considerată odată controversată, este acum larg acceptată. Însuși transplantul de organe a fost considerat odată ca nefiresc. Ar putea hibrizii om-animal să urmeze o cale similară? Sau este aceasta o limită pe care omenirea nu ar trebui să o depășească? Decizia Japoniei de a merge mai departe cu această cercetare o plasează în fruntea unei discuții etice globale. În timp ce beneficiile medicale potențiale sunt incontestabile, implicațiile morale și filosofice mai profunde rămân nerezolvate. Tehnologia avansează rapid, dar societatea trebuie să decidă cât de departe suntem dispuși să mergem înainte de a crea ceva ce nu mai putem lua înapoi.Japonia nu este singura țară care explorează cercetarea în domeniul hibrizilor om-animal, însă dorința sa de a merge mai departe a stârnit o dezbatere globală. În SUA, s-a încercat o cercetare similară, însă restricțiile de finanțare federale și preocupările etice au încetinit progresul. Țări precum Marea Britanie și China au explorat, de asemenea, cercetarea chimera, dar cu limitări stricte privind durata de dezvoltare a embrionilor. În timp ce mulți oameni de știință consideră că aceasta reprezintă viitorul medicinei regenerative, alții avertizează cu privire la consecințele neprevăzute care ar putea pune în discuție cadrele noastre morale și juridice.Susținătorii susțin că beneficiile depășesc riscurile. Având în vedere că mii de oameni mor în fiecare an din cauza lipsei de organe, cercetarea hibridă ar putea oferi o sursă regenerabilă de organe transplantabile, reducând drastic timpii de așteptare și eliminând problemele de compatibilitate. Spre deosebire de transplanturile tradiționale de organe, care se bazează pe donatori și prezintă riscuri de respingere, organele cultivate la animale hibride ar putea fi adaptate genetic pacienților, crescând rata de succes și longevitatea transplanturilor. De asemenea, această tehnologie ar putea ajuta cercetătorii să studieze bolile umane în moduri noi, conducând la descoperiri dincolo de transplantul de organe.

 

Cu toate acestea, criticii rămân sceptici, argumentând că nu se cunosc efectele pe termen lung ale amestecului de biologie umană și animală. Ce se întâmplă dacă celulele umane se integrează în mod imprevizibil în corpul animalului? Ar putea exista o răspândire genetică care să creeze complicații neprevăzute? Există, de asemenea, teama de scenarii de tip „pantă alunecoasă” – dacă permitem acest lucru acum, ce va urma? Animale umanizate cu inteligență sporită? Crearea de ființe hibride care estompează definiția a ceea ce înseamnă să fii uman? Acestea nu sunt doar preocupări teoretice; sunt întrebări cu care societatea trebuie să se confrunte înainte ca această cercetare să meargă mai departe.Una dintre cele mai tulburătoare întrebări legate de cercetarea hibrizilor om-animal nu se referă doar la creșterea organelor, ci și la conștiință. Reglementările japoneze insistă asupra faptului că celulele umane nu se vor integra în creierul unui animal, împiedicând posibilitatea unei funcții cognitive superioare. Dar putem prezice și controla cu adevărat modul în care se comportă celulele stem umane o dată introduse într-un organism viu? Creierul uman nu este doar un organ oarecare – este sediul conștiinței de sine, al emoțiilor și al inteligenței. Dacă chiar și o fracțiune din neuronii umani s-ar dezvolta în creierul unui animal, ar putea modifica modul în care animalul percepe lumea?

 

 

 

DIN ACEEASI CATEGORIE…

Serghei Mizil sare la gâtul lui Traian Băsescu: „Ura dintre români a apărut din cauza lui! L-au scos acum de la naftalină!”

Un student uimește lumea: a descoperit un lichid care sfidează legile fizicii

COVID-19: Au avut chinezii dreptate? De unde a pornit virusul. Studiul care zguduie tot ceea ce se credea inițial

Spania limitează drastic circulația banilor cash – Amenzi de până la 150.000 de euro

Apropiați ai presedintelui SUA: Papa Leon este anti Trump și „o marionetă marxistă”

 

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/transumanismul-s-a-mutat-in-asia-japonia-permite-oamenilor-de-tiin-a-sa-realizeze-hibrizi-om-animal-1586825#google_vignette

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Dupa ce a lovit in plin pensionarii…) Lagarde spune că Europa nu mai poate susține cheltuielile sociale. „Trebuie să ne adaptăm repede la schimbările geopolitice”       

 

 

   Autor:   Veronica Andrei  

 

 

Modelul social european este tot mai greu de susținut pe măsură ce economia continentului stagnează sau chiar se diminuează, scrie The Telegraph.De-a lungul decadelor, elitele de stânga din Marea Britanie au privit cu o anumită admirație modelul social european, cunoscut pentru cheltuielile sale mari.Franța, Germania și țările scandinave au fost văzute, poate prin ochelari roz, ca exemple a ceea ce ar putea deveni Marea Britanie, dacă guvernele britanice nu ar fi fost atât de zgârcite.Sub conducerea lui Sir Keir Starmer, Partidul Laburist din Marea Britanie își propune să transforme țara într-un stat mult mai mare. Proiecțiile oficiale publicate împreună cu Bugetul, de luna trecută, arată că cheltuielile guvernamentale vor ajunge la 45% din PIB.Până acum, cheltuielile nu au fost niciodată la aceste nivele, ci doar în perioadele cele mai grele ale națiunii, cum ar fi pandemia, criza financiară sau șocurile petroliere din anii ’70, notează The Telegraph.Astfel, în sfârșit, Regatul Unit are șansa să devină democrația socială cu cheltuieli mari visată de laburiști. Dar tocmai acum, Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), a lansat un avertisment clar și dur: modelele sociale europene sunt pur și simplu nesustenabile.Economii slabe, cheltuieli în creștere

 

 

„Trebuie să ne adaptăm repede la schimbările geopolitice”

 

……………..

Det. Aici

 https://ziare.com/europa/europa-nu-mai-poate-sustine-cheltuielile-sociale-1907457?utm_source=Ziare.com&utm_medium=copy-paste

 

 

https://ziare.com/europa/europa-nu-mai-poate-sustine-cheltuielile-sociale-1907457?fbclid=IwY2xjawKMjzBleHRuA2FlbQIxMQBicmlkETBmcjZySVRuMGJvSmpqVWJaAR587Vf3ZizL0l18emQHeNqnz4numlXSJlSJ9XFfS9CeRgpp3hYw4_7Nhe67Yg_aem_XILkfaytt8HLP8blE7Pdrg&uord=MT%3DxKGKygKBAN8%3DvJzo9HRNBTWlxnQJuXG8IOEbhK7Gxt-GmMCOrID2GOC4zIHG-pQq9SJj2RFnOPbW3qpeEQparUj99UhcRUGBxlAauYbY/ZkXdIre6g-BuM6bfVj2iJRcQHWSo

 

////////////////////////////////

 

 

 

Procurorul militar Dan Voinea care a musamalizat „Dosarele Revolutiei” a fost rasplatit cu o pensie de 185 milioane lei plus un post de colaborator in cabinetul Boc!!!!

 

 

 

Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a eşuat, ieri, pentru a patra oară în finalizarea judecării unor procurori – Angela Ciurea şi Dan Voinea, magistraţi care au deţinut poziţii importante în cadrul sistemului.Fosta şefă adjunctă a DIICOT, Angela Ciurea, urma să fie judecată încă din data de 31 martie pentru mai multe abateri disciplinare, printre care „încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă“, în perioada în care era adjunct la DIICOT.

 

La începutul anului, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcţie a Angelei Ciurea, care, în prealabil, îşi dăduse demisia din funcţia de adjunct DIICOT şi a revenit la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti. Procuroarea a motivat absenţa sa de la şedinţa CSM printr-o operaţie de amigdale, ceea ce a dus la încă o amânare a judecăţii.

 

Pe de altă parte  şi Dan Voinea s-a dat absent, deoarece se afla în voiaj prin Olanda, de plăcere, astfel că şedinţa CSM a rămas fără obiect.

 

Voinea – pensie de 185 de milioane pentru „spălarea“ lui Ion Iliescu

 

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a oferit o replică fără drept de apel încercărilor de spălare a procurorului militar, aducând la cunoştinţa opiniei publice date scandaloase cu privire la impostura fostului procuror militar. Kovesi a afirmat că nu trebuia aprobată decizia de pensionare a lui Dan Voinea, care este beneficiar al unei fabuloase pensii de 185.000.000 lei, deşi a săvârşit grave abateri constând în încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă. Acţiunea rămâne însă fără obiect, ca urmare a pensionării procurorului militar care a muşamalizat peste un deceniu dosarele Revoluţiei şi Mineriadei pentru a-l acoperi pe Ion Iliescu.

 

Procurorul general, Laura Codruţa Kovesi, a completat, la Realitatea TV: „Am avut începeri de urmărire penală faţă de persoane decedate, începeri de urmărire penală deşi faptele au fost prescrise, începeri de urmărire penală pentru fapte care nu existau în Codul Penal la data cånd se presupune că au fost comise. Vorbim de acte dispuse în dosar şi de începeri de urmăriri penale? Ştiţi cum se începea urmărirea penală în dosarele astea (ale lui Voinea)? Pe hârtii fără antet, scrise de mână, fără încadrare juridică, trecute nişte nume, 10-20 de nume dintre care 10 sau 15 persoane decedate, neînregistrate“, a acuzat public Kovesi modul în care se făcea că lucra procurorul militar Dan Voinea.

 

Practic, Voinea a instrumentat dosarele „la mişto“, făcându-se că-l anchetează pe Iliescu, făcându-se că îl pune la zid, pentru ca în realitate, după cum a arătat Laura Codruţa Kovesi, dosarul lui Ion Iliescu să aibă o grosime de doar zece centimetri în peste un deceniu de „muncă“ şi nici măcar o declaraţie luată aşa-zisului „cercetat“.

 

Schema era simplă, Voinea îl chema pe Iliescu la Parchet, chema şi presa – presa sa personală, întreţinută chiar de el – apoi se aşeza cu Iliescu la o cafea, râdeau şi glumeau vreo oră, mai depănau amintiri din perioada în care se aflau împreună în grupul de conspiratori pro-moscoviţi, după care Iliescu ieşea la poze, la „ziariştii“ lui Voinea, se făcea că e încruntat, că e supărat la culme, ba chiar îl ataca public pe Voinea, consolidându-i acestuia legenda de luptător neînfricat cu fiara bolşevică.

 

Generalul care şi-a bătut joc de victime va lucra alături de Emil Boc

 

Complicii acestui plan clasic de dezinformare tipic metodologiei sovietice au fost susţinătorii mai mult sau mai puţin civili ai lui Dan Voinea, din presă sau „societatea civilă“. La loc de frunte între suporterii lui Voinea s-a aflat, pe lângă penalul Mărieş, şi impostorul Marius Oprea, pretins „luptător“ anticomunist, din gură, consilier special pe probleme de securitate al premierului Tăriceanu.

 

Actual secretar de stat liberal în guvernarea PDL-PSD, Directorul Marius Oprea a anunţat că îl va aduce, pe post de colaborator în cadrul IICCR, institut girat de cancelaria primului ministru Emil Boc, pe fostul şef al Secţiei Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea. „Domnul Voinea va veni să colaboreze cu noi. Nu-l putem plăti decåt pe convenţie de drepturi de autor, însă va fi un ajutor important“, a declarat Oprea.

 

Astfel, pe lângă cele 185 de milioane încasate pentru muşamalizarea Dosarelor care îl implicau pe Ion Iliescu, pentru batjocura la adresa miilor de victime şi pentru sfidarea Justiţiei şi macularea uniformei militare, Voinea mai urmează să primească şi alte sume de bani chiar de la Guvern, unde va lucra alături de Emil Boc.

 

Practic, Traian Băsescu semnându-i revocarea lui Voinea i-a făcut un serviciu, procurorul pensionar devenind noul coleg de muncă şi consilier al secretarului de stat Marius Oprea, liberalul subordonat primului ministru PD-L.

 

Sursa: Curentul

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Kovesi: 1,4 milioane de dosare penale din care doar 7,7% finalizate cu rechizitorii!!!

 

 

 

Bilantul activitatii Ministerului Public pe 2009

 

Procurorul General al Romaniei declara ca într-o societate cu 18 milioane de adulţi existenta a 1,4 milioane de dosare penale reprezintă o anomalie!!!! Statistic vorbind, aproximativ un român din cinci este implicat, într-o formă sau alta, într-un dosar penal!?! Matematica, bat-o vina, d-na Kovesi 😉 Mai precis  1 din 12 romani este parte intr-un dosar!!!

 

D-na Kovesi, cele 1,4 milioane de dosare contin fapte penale mai mult sau mai putin grave savarsite de unii cetateni romani prin incalcarea drepturilor si libertatile altora! Existenta numarului mare de dosare reprezinta efectul unei justitii nefunctionale, corupte si ineficiente! De asemenea mai reprezinta si modul eronat in care concetatenii nostri, institutiile, firmele inteleg esenta democratiei. Intr-o democratie adevarata, primordiala este raspunderea fiecaruia pentru faptele sale, or la noi exact raspundere NU exista! Mai inseamna si ca drepturile fiecaruia se intind pana acolo pana unde incalca drepturile altora! E greu de inteles la nivel institutional, daramite la nivel societar! Organele abilitate (printre care si magistratii) ignora si umilesc tocmai cetatenii care-si cunosc drepturile si pretind respectarea lor. De aceea se adreseaza justitiei! De aceea ajung la CEDO, pentru ca in tara exista solutii corecte numai in aproximativ 8% din cauze!De asemenea, dumneaei declara ca doar 7,7 la sută din soluţii sunt rechizitorii! Ei bine, aici este cu adevarat o problema grava care demonstreaza ca 92,3% din plangerile penale se finalizeaza cu … NUP!!! Or, din cate se observa in presa si in viata de zi cu zi, exact aici e buba. „Paraciosii” si „reclamagii” nu se bucura de nici o satisfactie privind actul justitiei. Asta o stim cu totii! Romanii apeleaza la organele penale exact ca la jocurile de noroc…. un fel de cazino al justitiei. Daca nimeresc peste un procuror profesionist, au sanse sa-si redobandeasca drepturile incalcate, daca nu… raman cu ele incalcate, umiliti, batjocoriti, sfidati… si li se pune in brate un banal NUP!!! Dupa cum ne arata statistica se pare ca doar 7,7% dintre romani au „nimerit” potul dreptatii. Adica mai rar decat la 6 din 49!

 

Kovesi mai declara: „În condiţiile în care legea ne obligă să tratăm în acelaşi mod toate sesizările, indiferent că privesc fapte complexe sau fapte fără finalitate judiciară, se consumă timp şi resurse, fără a obţine beneficii semnificative pentru societate ori pentru cel prejudiciat. Trebuie să ne hotărâm ce fel de Minister Public ne dorim şi ce fel de Minister Public ne permitem. Ce ne dorim: dosare cu finalitate sau un volum mare de soluţii? Dacă dorim un procuror proactiv, care îşi asumă priorităţi, anticipează evoluţiile şi se concentrează asupra cauzelor cu adevărat importante, trebuie să îi punem la dispoziţie instrumentele investigative de care ar avea nevoie pentru a reacţiona prompt. În schimb, dacă dorim un procuror legat de birou, îngropat în dosare pe care nu le poate controla, fără a putea distinge între esenţial şi balast, şi a cărui activitate constă în motivarea soluţiilor de neurmărire, este suficient să lăsăm lucrurile să evolueze în acelaşi mod. Trebuie asumată o astfel de alegere şi trebuie acceptat că nu putem aştepta mai mult de la procurori dacă nu le acordăm în acelaşi timp mai multe instrumente”.

 

Doamna Kovesi, noi nu ne dorim un procuror ingropat in dosare!

 

Nu ne dorim un procuror general care sa inoculeze fara jena subalternilor ca exista dosare esentiale si dosare balast!!! Exista dosare penale si atat! Nu va puteti permite sa afirmati ca unele ar fi esentiale si altele nu! Toate dosarele privesc cauze penale, fapte penale, infractori. Ca unele sunt de rasunet pentru media, este alta problema. Dar fiecare cetatean al Romaniei are dreptul constitutional de a fi tratat egal in fata legii! Conform acestui drept romanii pretind egalitate in fata justitiei! Conform acestui drept dosarul meu este la fel de important ca al dvs. chiar daca faptele penale pot fi de o gravitate diferita!

 

D-na Kovesi, noi NU dorim un procuror care sa emita NUP-uri pe banda, pe procedeul deja consacrat „copy-paste”! Noi dorim procurori profesionisti care in primul rand sa stie sa faca cercetare la fata locului (cu manusi, cu recipiente, cu solutii), sa fie un vizionar capabil a cerceta mai multe piste, nu numai o varianta unica (asa cum se intampla la noi si in determinarea acesteia aduna probe doar in vederea demonstrarii scopului enuntat), sa stie analizeze probele, sa fie independent, sa nu aiba sefi, sa raspunda pentru erorile si abuzurile comise in dosare, sa citeasca declaratiile partilor, sa nu ia spaga etc. Un astfel de procuror avem nevoie si nu altfel!

 

Seful Ministerului Public indica insa ca solutie viabila modificarea normelor de procedură care să reglementeze principiul oportunităţii acţiunii penale.

 

„Ce înseamnă acest principiu? Posibilitatea ca procurorul să stabilească, pe baza unor criterii obiective şi sub controlul instanţei, că numai în unele cauze, interesul public justifică investiţia resurselor în raport cu finalitatea pe care ar obţine-o societatea. Numai astfel ne putem asigura că resursele investigative sunt canalizate spre dosarele importante şi evităm utilizarea fondurilor de la buget pentru a motiva NUP-uri. Doar aşa putem influenţa cu adevărat evoluţia infracţionalităţii si ne putem câştiga încrederea publică. Se invocă adesea eficienţa altor sisteme judiciare dar dacă vrem aceleaşi rezultate trebuie să ne asigurăm că avem şi instrumentele lor”.

 

D-na Kovesi, propun desfiintarea Ministerului Public daca tot o tineti cu motivatia ca numai anumite dosare sunt importante pentru societatea romaneasca! Va referiti cumva la cele prezentate pe televiziuni in care ne-ati aratat incatusatii dupa care instantele i-au achitat? 🙂 Propun sa desfiintam codul penal si de procedura penala deoarece nu exista infractori! Traim intr-o tara in care infractiunile ne-au coplesit la fiecare pas dar nu avem inculpatii! Pentru ca – motiveaza seful procurorilor – nu se justifica interesul public, nu-i asa? Interesul public subzista 3 zile, cat tine si subiectul de presa, dupa care… se linistesc apele, se scuza procurorii in fata faptuitorilor iar instantele ii spala (eventual) definitiv printr-o superba ACHITARE!

 

D-na Kovesi, lasand gluma la o parte, eu as avea alte propuneri privitoare la functionalitatea ministerului public. In primul rand n-are ce cauta sub palaria Ministerului Justitiei. Ar trebui sa fie o entitate sine qua non. Sa dispara practic (nu numai teoretic) subordonarea procurorilor pe cale ierarhica. Fiecare procuror sa fie raspunzator pentru dosarele aflate in lucru. Sa se faca angajari atat cate sunt nevoie pentru a degreva dosarele de la ceilalti procurori. Numai asa vom avea eficienta. Sa se infiinteze institutia medierii intre procuror si avocat/faptuitor pe sistem american prin care se negociaza pedeapsa functie de modul in care pledeaza faptuitorul: vinovat sau nevinovat! Si multe altele… Se pot face schimbari radicale insa nu exista viziuni! Nici vointa! Probabil se datoreaza oamenilor lipsiti de profesionalism care au fost numiti in functii pe criterii de … incompententa si nu numai!

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2010/03/15/kovesi-14-milioane-de-dosare-penale-din-care-doar-77-finalizate-cu-rechizitorii/

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Noul JAF care se pregătește: privatizarea pădurilor – Mafia lemnului lasă România fără resurse

 

 Austriecii nu renunță la jaful pădurilor. După ce ne-au umilit, aceștia continuă să ne ia resursele fără nicio jenă. Mai mult, privatizarea Romsilva este noul jaf care se pregătește. Prin această modificare legislativă, pădurile proprietate publică a statului sunt în pericol de a ajunge să fie administrate și exploatate de societăți pe acțiuni. Prin urmare, statul le va lista la bursă, iar marii operatori economici, interesați de pădurile statului și de lemnul românesc, vor deveni acționari principali. Un activist de mediu din Suceava a surprins mai multe camioane încărcate cu lemne pe care austriecii le iau din țara noastră și nu le declară în acte…………………………………………………………………….

 

 

Det. Aici

 

https://www.realitatea.net/stiri/actual/noul-jaf-care-se-pregateste-privatizarea-padurilor-mafia-lemnului-lasa-romania-fara-resurse_63bdc56f876e3f423b2ab653

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

35 de ani de capitalism: Doar 22,3% din privatizări s-au dovedit de succes. Iar jumătate din companiile unde statul mai are acțiuni sunt în insolvență

 

De Mariana Bechir

 

 

Din cele 7.726 de societăți privatizate după 1990, doar 22,32% dintre ele mai sunt active și au peste 10 angajați, potrivit unui studiu realizat de economistul Cristina Chiriac, președinte al Asociației Naționale a Antreprenorilor (ANA).

 

Nici nu e de mirare: fostele companii ale epocii comuniste s-au confruntat, imediat după Revoluție, cu lipsa de competitivitate, lipsă de tehnologie, pachete de privatizare îngreunate de prevederi cu caracter social, incompetența sau reaua credință a celor care au ales metodele de vânzare, precum și imprevizibilitatea legislativă: 100 de legi care au reglementat schimbul de proprietate.

 

***

 

 

 

Studiul face parte din lucrarea de doctorat a Cristinei Chiriac și conține o analiză a privatizărilor, situația actuală a portofoliului deținut încă de stat și încearcă o evaluare a efectelor privatizării.

 

Inițial, evaluarea procesului de privatizare (încă nefinalizat) a mers pe ideea calculării unei rate de succes în funcție de ponderea firmelor care încă sunt active în totalul privatizărilor.

 

 După ce a studiat mai multe dintre aceste societăți și a constatat că, deși sunt înregistrate la Registrul Comerțului ca fiind funcțiune, nu au salariați și cifra de afaceri indică de fapt lipsa activității,  

Făcând abstracție de performanțe (dacă sunt pe pierdere sau profit), economista a stabilit premisa că pot fi considerate de succes acele privatizări ale firmelor care funcționează în acest moment și au mai mult de 10 angajați.

 

După analizarea fiecăreia dintre cele 7.726 de privatizări, rata de succes a reieșit că este de numai 22,32%.

Nu exisă o analiză exhaustivă și care să fie publică, iar Cristina Chiriac susține că privatizarea a fost „unul dintre cele mai netransparente programe din România, atât din punctul de vedere al fundamentării, asumării unui cuantum prestabilit al privatizării, cât și în ceea ce privește rezultatele lui.”

 

tabel                privatizari pe ani      Firme,   contracte,   sume :

procesul de privatizare a fost reglementat prin peste 100 de acte normative în domeniul valorificării activelor

Până la sfârșitul anului 2014, statul a privatizat peste 7.700 de companii, pentru care a încheiat 11.193 contracte de vânzare-cumpărare

În anul 2000, APAPS mai avea în portofoliu 1.080 de companii, din care s-au mai privatizat doar 616 în 13 ani.

Suma totală obținută din aceste privatizări a fost de 13.375.661.400 lei (doar privatiz[rile prin AVAS).

Sumele obținute până acum din privatizare, în valoare de aproximativ 13 miliarde lei, sunt mult inferioare pachetelor de acțiuni reziduale, care ar valora 90 miliarde de lei calculate la valoarea nominală.

venituri realizate privatizari

sursa: Cristina Chiriac

Situația companiilor la care statul mai deține acțiuni: jumătate sunt în insolvență/faliment

Astăzi, AAAS administrează un portofoliu format din 616 companii

la 302 companii statul deține calitatea de acționar minoritar (valoarea capitalurilor sociale deținute de AAAS fiind de 90,247 mld lei)

statul este acționar maoritar la 10 companii

304 dintre companiile în care statul deține acțiuni se află în insolvență/faliment

prin AAAS, statul are și un portofoliu numeros în ceea ce privește calitatea de creditor în cadrul a 8.423 dosare de insolvență în care sunt implicate 6.406 societăți debitoare.

Privatizarea economiei comuniste : lipsă de competitivitate, lipsă de tehnologie, privatizare cu ”pachet social”, arierate – toate gestionate de 100 de legi

privatizarea companiilor pe criterii de scădere a presiunii la bugetul de stat (companii energofage sau cu volum mare de datorii la bugetul de stat) a dus la creșterea numărului de falimente

impunerea clauzelor sociale în contractele de privatizare nu a dus la asigurarea protecției sociale dorite, singura alternativă viabilă pentru a asigura locurile de muncă fiind antreprenoriatul, încurajarea mediului privat lipsa de competitivitate, în cazul companiilor privatizate cu un investitor strategic, a condus la diminuarea veniturilor obținute din activitatea de privatizare

slaba dezvoltare a pieței de capital și implicit slaba atragere a investitorilor străini a fost în mare parte rezultat al metodelor alese de privatizare, dar și a lipsei de atractivitate a companiilor (companiile cu volum foarte mare de datorii)

vânzarea pachetelor de acțiuni, fără a avea titluri de proprietate asupra terenurilor, a condus la grave deficiențe în ceea ce privește evidența cadastrală, respectiv regimul juridic al proprietății

volumul ridicat al arieratelor din economie a avut un efect direct asupra capacității investiționale a agenților economici, având ca rezultat scăderea numărului potențialilor investitori în aprecierea gradului de atractivitate a societăților comerciale

perioada lungă de aplicare și desfășurare a procesului de privatizare a generat obiective ratate și în final ineficiența sistemului

deși nu există o rețetă de succes a privatizărilor, experiența Poloniei demonstrează că derularea unui proces de privatizare rapid, prin piața de capital, poate reprezenta soluția optimă

mai bine de 100 de acte normative în domeniul valorificării activelor au fost emise până în prezent. Acest fapt arată inconstanța și ineficiența sistemului legislativ și administrativ

 

 

 

https://cursdeguvernare.ro/25-de-ani-de-capitalism-doar-223-din-privatizari-s-au-dovedit-de-succes.html#google_vignette

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

(PARINTELE TUTUROR BELELELOR din Romania se confeseaza…) Ion Iliescu: Privatizarea in Romania a fost un esec, ca si in Rusia

Alina Neagu

 

Modul in care s-a produs privatizarea in Romania a fost un esec, avand in vedere ca, in tara noastra, au fost vandute activele fara privatizarea managementului, a afirmat, joi, fostul presedinte Ion Iliescu, la o masa rotunda consacrata destramarii URSS, potrivit Agerpres.

Intr-un moment in care a fost prezentat participantilor la dezbatere cuvantul sau introductiv la volumul „URSS a murit, traiasca Rusia !”, semnat de Helene Carrere d’Encausse (membru al Academiei Franceze si reputat specialist in problemele Rusiei si ale fostei Uniuni Sovietice) si capitolele referitoare la modul dezastruos in care s-a produs privatizarea in Rusia, in perioada cand la conducere se afla Boris Eltin, fostul presedinte Ion Iliescu a subliniat faptul ca in Rusia privatizarea a avut efecte mai grave decat in Romania, dar si ca, in tara noastra, „privatizarea a fost un esec prin felul in care s-a produs”.„A incurajat (Eltin – n.red.) cativa tineri lupi, Gaidar fostul premier intr-o vreme si, prin acesta, a incercat sa promoveze o terapie soc, dupa modelul polonez. Acest lucru a insemnat un esec fundamental care a dus, practic, la pauperizarea tarii, la jefuirea resurselor. Privatizarea la ei a avut efecte chiar mai grave decat la noi. Si pentru noi privatizarea a fost un esec prin felul in care s-a produs. Cu toate incercarile (…), noi credem acum, spre exemplu, ca am gresit. Am vandut activele si nu am privatizat managementul. Ceva trebuia facut si, pe vremea lui Nicolae Vacaroiu, noi discutasem ca procesul de privatizare sa inceapa cu privatizarea managementului intreprinderilor. Nu sa vindem activele. Ori s-a trecut dupa aceea ca in branza prin aceasta privatizare. In Rusia a fost chiar mai grav, se pare, acest proces decat la noi”, a afirmat fostul sef al statului.

Ion Iliescu a facut referire si la modul in care Occidentul priveste relatia cu Rusia, apreciind ca, in timp ce marii politicieni ai lumii reconsidera relatia cu aceasta tara, la noi, seful statului isi permite anumite aprecieri la adresa Rusiei si Chinei: „La Bucuresti, seful statului isi permite anumite aprecieri la adresa Rusiei, la adresa Chinei, in timp ce marii politicieni ai lumii privesc spre aceste tari prin ceea ce reprezinta ele, ce au reprezentat in istorie, prin prisma evolutiei internationale. Asta e diferenta de calitate a intelegerii si analizarii conceptelor”.

 

Ion Iliescu a adaugat ca, personal, nu mai crede in refacerea unei politici bipolare Rusia-SUA, intrucat lucrurile se afla intr-o perioada de schimbare permanenta la scara globala. El a explicat ca, dupa perioda bipolarismului, cand Rusia si SUA dominau, a urmat cea a monopolarismului, dominatia SUA si acum lumea se afla in perioada multipolarismului.

 

Ion Iliescu a punctat prezenta tot mai activa pe scena internationala a unor state care dispun de resurse enorme, precum Brazilia si Rusia, sau de resurse umane enorme, precum China si India…………………………………………………………..

 

Det. Aici

 

https://hotnews.ro/ion-iliescu-privatizarea-in-romania-a-fost-un-esec-ca-si-in-rusia-696762

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

(NU UITATI SA LE SPUNETI URMASILOR,URMASILOR…) jaful secolului – Privatizarea S.N.P. PETROM,DE Col. (r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea 

 

 

„Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?” (Dan Puric)

 

Înainte de toate, vreau să mulţumesc tuturor celor din ţară şi străinătate, care mi-au trimis felicitări, avertizări şi chiar ameninţări (directe sau subînţelese) pentru mesajul lansat pe net, la sfârşitul lunii februarie a.c., privind profitul O.M.V. pe anul 2012. Asta înseamnă că luarea mea de poziţie a devenit interesantă dar mai ales interesată. Nu doresc să intru polemici obositoare şi inutile cu nimeni dar nu vreau să creadă cineva că sunt un fricos ori sunt reprezentantul unor interese de grup. Am spus de nenumărate ori şi repet că nu am făcut şi nu fac politică. Sunt colonel în rezervă al S.R.I., profesor universitar, doctor în ştiinţe tehnice (domeniul mine, petrol şi gaze), inginer foraj-extracţie promoţia 1983, căsătorit tot cu o ingineră petro-gazistă, avem doi copii majori, o nepoată şi un nepoţel de câteva săptămâni.

 

Acum, că aveţi mai multe date despre subsemnatul, vreau să vă explic de ce am luat atitudine faţă de anunţul privind profitul de cca un miliard de euro al firmei austriece O.M.V.. În primul rând, firma merită felicitări şi respect pentru realizările crescânde an de an! Totuşi, distinşi reprezentanţi ai firmei O.M.V., nu vă crapă obrazul de ruşine când încercaţi să ne faceţi să credem că a dat norocul peste România şi că sunteţi cel mai mare contribuitor la bugetul de stat? Şi nu în ultimul rând, atitudinea mea a fost şi este determinată de dorinţa de a sta în picioare, nu în genuchi şi cu capul plecat în faţa cuiva, de a putea privi în ochi pe oricine, oricând şi de a transmite un mesaj românesc compatrioţilor mei şi celor ce vor veni după noi. Poate nu ştiţi, dar, conform unui Studiu privind Restructurarea Petrom RA, în perioada 1994-2000, întocmit de fostul I.C.P.T.Câmpina în urmă cu 20 de ani şi pe care unii l-au făcut uitat prin seifuri cu încuietori cifrate, sofisticate, lucrurile stăteau cam aşa:

 

Restructurarea R.A.

 

– Locul şi rolul PETROM R.A. în cadrul economiei naţionale;

– Aportul în balanţă de energie primară;

Ţiţeiul şi gazele acoperă cam trei sferturi din consumul de energie primară în România Ponderile procentuale ale ţiţeiului şi gazelor din producţia PETROM R.A. în balanţa de energie primară precum şi prognoza până în anul 2000, sunt prezentate în tabel.

 

Ponderea ţiţeiului şi gazelor produse de PETROM R.A. în balanţa de energie primară

 

Aportul ţiţeiului şi gazelor din producţia PETROM R.A. reprezintă mai mult de 30% din resursele de energie primară.Jaf-petrom-1

 

Aportul la bugetul statului

 

La nivelul anului 1993, producţia de ţiţei şi gaze a PETROM R.A. se ridică în echivalent valori la circa 1,2 miliarde $, care, în absenţa acestor resurse reprezintă efortul pe care România ar trebui să-l facă pe plan energetic.

 

Calitatea produselor extrase

Jaf-petrom-2

Interfaţa cu alte sectoare industriale în principal rafinare, petrochimie, îngrăşăminte chimice etc. situează industria extractivă de petrol pe o poziţie privilegiată.

Calitativ, ţiţeiurile româneşti sunt comparabile cu cele mai bune ţiţeiuri din lume (v. anexa 10). Aceasta contribuie la reducerea substanţială a cheltuielilor de transport şi depozitare şi la creşterea randamentului de procesare.

2) costul de operare pe tona de ţiţei extras

– Chevron, – 38,53 $/tonă;

– Mobil Oil – 35,55 $/tonă;

– Plains Petroleum – 18,78 $/tonă;

– PETROM RA* – 34,48 $/tonă.

 

Se „propune” compararea PETROM cu compania Plains Petroleum. În 1991 producţia medie a sondelor Petrom a fost de 873 tone/an/sondă, iar producţia medie a sondelor Plains Petroleum a fost de 725 tone/an/sondă. Indicatorii de eficienţă sunt net superiori pentru Plains Petroleum. Dar cine era acea grozavă firmă Plains Petroleum care „bătea” de departe , tehnologic si ca eficienta economica, Chevron, Mobil Oil şi Petrom RA? A mai auzit cineva de aceasta? Acum, după 20 de ani, poate înţelegem mai bine cum stau lucrurile. Dar, să revenim la realitate şi să privim bilanţul OMV pe anul 2012, aşa cum va fi publicat În revista Monitorul de petrol şi gaze, la sfârşitul lunii martie 2013 a Societatii Inginerilor de Petrol şi Gaze – Bucureşti, sub semnătura distinsului ing. Constantin Căpraru, acţionar la OMV-PETROM.

 

Sinteza realizărilor din anul 2012 este susţinută de indicatorii financiari principali rezultaţi din situaţiile de bilanţ. Realizările valorice şi nominale derivate din activităţile de bază ale producţiei sunt prezentate pe compartimentele specifice, trimestrial şi anual, după cum urmează:

 

– Producţia totală de hidrocarburi echivalente, în anul 2012, a fost de 66,87 mil. bep (183.000 bep/zi), cu o descreştere de 1% faţă de nivelul 2011.

– Petrolul lichid, ţiţeiul şi condensul, în raportul 2012/2011,ani şi trimestre, înregistrează un minus de 2%.

– Gazele naturale sunt raportate cu o extracţie diminuată cu 1% faţă de anul precedent, respectiv 5,27/5,32 mlrd.mc.

– Pentru ţiţei,ca raporturi anuale si trimestriale T4,2012/2011, preţul mediu realizat de Grup s-a menţinut pe un nivel constant (93-94 USD/baril).

– Gazele au fost livrate în 2012 cu o diminuare de preţ de14% faţă de anul precedent.

– Costurile interne la producţia echivalentă de ţiţei şi gaze, exprimate în $/bep, s-au menţinut uşor sub 16 $,cu o diminuare de 5% 2012/2011.

– Fondul de rezerve,dovedite şi probabile(P1 şi P2) pe total Grup, consemnează o scădere între 2011 şi 2012 de 35 mil. bep.Un plus de 9 mil.bep sunt consemnaţi la zăcămintele din Kazahstan.Jaf-petrom-3

 

Ca şi în bilanţurile anterioare, sunt evitate din raportări mişcarea fondului de rezerve între noi descoperiri din explorare, recalculări, costul descoperirii din explorare.

– Fondurile de capital consumate în sectorul explorare arată evidente creşteri, de 21%,dar cheltuielile au fost mai mari cu 22%.

– Indicatorii financiari de performanţă, comparativ cu perioadele anterioare de referinţă,an/trimestru, arată creşteri nete la total vânzări segment, de 11 % /an. Indicatorul EBIT a marcat o creştere procentuală de 4 puncte la an.

 

Divizia de Rafinare şi Marketing, prin indicatorii financiari şi nominali raportaţi pentru 2012 comparativ cu 2011, se înscrie cu minusuri la majoritatea poziţiilor, cum sunt inputul de rafinare(-12%), rata de utilizare rafinărie(-8%), livrări rafinate (-15%). De asemenea, marja de rafinare, exprimată în USD/baril, se menţine pe pierdere (-1,39).

În motivaţia factorilor sintetici rezultaţi,raportorii prezintă justificări cum ar fi:

– Marja de rafinare (USD/baril) a fost redusă ca pierdere, de la -2,40/2011 la -1,39/2012;

– Rata de utilizare a Rafinăriei Brazi a fost mai mică din cauza opririi planificate şi a cererii mai reduse de produse rafinate în T1/2012;

– Diminuarea vânzărilor a fost cauzată de scăderea vânzărilor cu amănuntul şi a cererii mai mici de produse.

 

Divizia Gaze şi Energie a marcat, în anul 2012, câteva premiere de producţie, care, împreună cu factoriide piaţă, au influenţat direct obţinerea unor performanţe notabile:

– EBIT îşi justifică creşteri cu circa 140%, (2012/2011),prin condiţiile contractuale mai bune la vânzările de gaze din producţia internă şi prin optimizarea costurilor;

– Cererea mai scăzută de pe piaţa interna a gazelor s-a reflectat în diminuarea vănzărilor cu 4%;

– Centrala electrică Brazi, alimentată exclusiv cu gaze din producţia internă, a demarat exploatarea comercială în august 2012, cu o pondere de 6% la producţia naţională de electricitate;

– Parcul eolian de electricitate Dorobanţu a înregistrat o producţie netă de 0,09 TWh.

Contul de profit şi pierderi şi Bilanţul contabil per 31 decembrie 2012 înscriu valoarea produselor din activitatea operaţională, comercializarea lor, valoarea serviciilor şi a operaţiunilor financiare. Rezultatele financiare ale anului 2012, comparativ cu perioada precedentă, sunt în legătură cu efectele pozitive şi negative înregistrate în perioada raportată.

 

Contul de profit şi pierderi

 

– La venituri:

– Cifra de afaceri,ca venituri provenite din vânzări, exploatare şi venituri financiare proprii şi entităţi asociate, a consemnat în anul 2012 suma de 26.258 mil.lei, cu un plus de 16% faţă de anul precedent.

– La cheltuieli:

– Marja brută dintre venituri şi cheltuieli a crescut cu 7%;

– Costul vânzărilor în 2012,de 17 mii.mil.lei, a fost cu 21% mai mare decât în anul precedent;

▪ Cheltuieli reduse în 2012 faţă de 2011, se consemnează 22% la explorare şi 26% la alte cheltuieli de exploatare.

– Profitul înainte de impozitare şi dobânzi,EBIT,a fost în 2012 cu 14% mai mare decât în anul precedent, şi cu 41% în T4-12/T4-11.

 

Profiturile crescute şi consemnate în bilanţul 2012, cu efect direct asupra valorii activelor şi a capitalurilor proprii, se reflectă în indicatorii principali de performanţă financiară.

 

Bilanţul contabil

 

Situaţiile financiare, prin indicatorii exprimaţi, oferă trendurile în dinamica aferentă spaţiului 2011-2012.

– Activele consemnează,în 2012 faţă de 2011, creşteri la total de 5%, din care un dublu, deci 10%, la active circulante.

– Capitalurile proprii marchează creşteri de 11%.

– Datoriile pe termen lung,8,6 miliarde lei, arată în 2012 diminuări cu 7% faţă de 2011.

– Gradul de îndatorare a continuat trendul descrescător,de la 9% în 2011 la 7% în 2012.

 

Datele de bilanţ financiar raportate de executivul S.C. OMV PETROM S.A. pentru anul 2012 consemnează profituri nete în sumarul corporativ de grup. Profitul este în creştere faţă de anul precedent. Impacturile de pe piaţa petrolului nu au manifestat un mediu turbulent, ca preturi, cereri de produse, ratele de schimburi valutare.

 

Jaf-petrom-5La însemnatele profituri financiare obţinute nu se asociază într-un raport direct proporţional rezultatele de la producţia nominală, de la investiţii. Consemnări cu minus sunt observate la explorare, la descoperirile de rezerve, la marjele de rafinare; stagnări la costuri, cheltuieli. Înscrierea şi raportarea indicatorilor de performanţă, tehnică şi economic-financiară, nu ating nivelul întâlnit şi practicat în piaţa petrolului. Această situaţie a redus constant, de la an la an, posibilitatea unor analize comparative, care să permită aprecierea performanţei manageriale a staff-ului companiei, la nivel de supraveghere şi de executiv.

 

Există sublinieri pe care domnul inginer Constantin Căpraru le-a sintetizat cu acurateţea unui excelent profesionist dar nu le-a putut dezvolta din considerente lesne de înţeles. Evident, acest bilanţ contabil nu poate fi descifrat de către cineva care nu este specialist. Puteţi observa cu câtă abilitate este ascunsă, în noianul de cifre şi tabele, cantitatea exactă de ţiţei extras. Anul trecut, cei de la OMV, într-un material datat luni, 26 martie 2012, ora 23,22 spuneau ca se aşteaptă la un profit de aproape un miliard euro ca urmare a stagnării producţiei de ţiţei la 29,3 milioane barili de ţiţei (sursa ziare.com). Această cifră avansată de către OMV, echivalează cu 4.654.891 tone ţiţei extras( 1 baril ţiţei=158,987 litri ţiţei. Pentru apă, 1baril=163,65 litri).

 

În 2009, OMV Petrom a anunţat că renunţă la planul de majorare a capacităţii de rafinare a unităţii Petrobrazi la 6 milioane de tone anual, pe care o va reduce la 4,2 milioane tone. (Sursa: Mediafax Publicat: 09 mai 2012, 09:50 | Actualizat: 09 mai 2012, 10:00). Din start, se observă că, şi dacă ar fi funcţionat la capacitate maximă de 4,2 milioane tone , rafinăria Brazi-Prahova tot nu ar fi putut prelucra întreaga cantitate de ţiţei extras. Şi niciunde în lume, nici o rafinărie, indifferent cât de modernă ar fi, nu poate funcţiona la parametrii proiectaţi.

 

Aşa cum rezultă şi din bilanţul de mai sus, Divizia de Rafinare şi Marketing, prin indicatorii financiari şi nominali raportaţi pentru 2012 comparativ cu 2011, se înscrie cu minusuri la majoritatea poziţiilor, cum sunt inputul de rafinare(-12%), rata de utilizare rafinărie(-8%), livrări rafinate (-15%). De asemenea, marja de rafinare, exprimată în USD/baril, se menţine pe pierdere (-1,39).

Este scris în bilanţ, negru pe alb, că intrările la rafinare sunt cu 12% mai mici decât anul trecut, că rata de utilizare a rafinăriei este de -8% iar marja de rafinare se menţine pe pierdere, -1,39%. Fiţi curioşi, faceţi calculele şi veţi observa că o cantitate însemnată de ţiţei extras, aproape 1 milon de tone, nu este prelucrat! Unde se află acest ţiţei? Nu ar fi cazul ca autorităţile româneşti să se autosesizeze şi să vadă realitatea? După cum vedeţi, cineva nu este corect şi vrea să ne mintă şi să ne amăgească cu acea important contribuţie de cca 8 miliarde lei la bugetul de stat! Iar autorităţile statului, clasa politică, Guvernul, Preşedintele, au alte preocupări.Jaf-petrom-6

 

Domnilor guvernanţi, domnilor parlamentari, domnule Preşedinte al României, domnilor care întmplător şi vremelnic ocupaţi înalte funcţii în stat, cetăţeanul Marian Rizea, plătitor de taxe şi impozite vă cere, în virtutea dreptului de cetăţean român şi european , liber şi de bune intenţii să vă reamintiti că, atunci când v-ati luat în primire funcţiile(prin numire sau voinţa alegătorilor), aţi depus un Jurământ pe Biblie, de credinţă faţă de patrie şi popor! Respectaţi-vă jurământul şi respectaţi drepturile celor care au muncit şi muncesc în aceasta ţară, şi şi-au pus nădejdea şi viitorul în mâinile Dumneavoastră! Aşa să vă ajute Dumnezeu!

 

Şi pentru că am intrat în Postul Paştelui şi cu ocazia Sfintelor Sărbători cei mai mulţi creştini obişnuiesc să rememoreze momente importante ale vieţii pământeşti, vă invit, cetăţeni de rând sau înalţi demnitari români şi stăini, implicaţi sau nu, în actul de privatizare a celei mai mari companii petroliere de stat din Europa să reflectaţi şi asupra următoarelor aspecte cunoscute sau mai puţin cunoscute. În anul 2008, cu puţin timp înainte de Revederea Promoţiei 1983 a Facultăţii de Foraj-Extracţie a UPG Ploieşti, care a avut loc la 06.06.2008 în Aula universităţii, am reeditat împreună cu soţia , ing. Eugenia Rizea cartea „Petrol dezvoltare şi (in)securitate”, în format fizic şi electronic, cu intenţia materializată de a o oferi cadou la cât mai mulţi foşti colegi din ţară şi străinătate. În această a II-a ediţie, adăugită şi revizuită, am inserat şi Raportul Comisiei Senatoriale privind privatizarea SNP-PETROM, pentru a rămâne celor ce vor urma şi un document official a celor scrise de noi în prima ediţie şi pentru care primiserăm numeroase felicitări şi aprecieri de la personalităţi marcante dar şi multe apostrofări din partea unora care se simţeau cu musca pe căciulă.

 

Intr-un ataşament alăturat acestui mesaj, veţi găsi şi capitolul referitor la Privatizarea SNP PETROM, care, în sinteză se poate prezenta astfel:

– Anterior privatizării, S.N.P. PETROM S.A. a fost singurul producător de ţiţei din România şi cel de al doilea producător de gaze natural, după SC ROMGAZ SA Mediaş.

– În anul 2003, conform datelor oficiale consemnate de I.N.S. producţia de ţiţei a fost de 5,65 milioane tone, iar producţia de gaze naturale a fost de 6,129 miliarde m.c., adică 1/3 din consumul României.

 

SNP PETROM SA, deţinea în patrimonial său, în anul 2002, următoarele:

– 306 zăcăminte de petrol şi gaze asociate;

– 1.450 puţuri de gaz productive;

– 13.856 puţuri de ţiţei productive cu o producţie zilnică de 220.000 barili ţiţei;

– 771 instalaţii de colectare, depozitare, tratare şi separare;

– două instalaţii de gaz-etanizare;

– o instalaţie G.P.L.;

– peste 15.000 km reţea de transport ţiţei şi gaz; instalaţii de foraj marine, conducte şi platforme;

– două platforme maritime – Prometeu şi Atlas;

– complexele petrochimice şi de rafinare Arpechim şi Petrobrazi;

– uzina de îngrăşăminte chimice Doljchim;

– 145 depozite petroliere şi 690 staţii de vânzare cu amănuntul, din care peste 200 au fost modernizate;

– 320 autocisterne;

– 401 autotractoare; 350 semi-remorci;

– 464 autocisterne G.P.L.; 5 camioane G.P.L.

 

La acestea se adaugă: puţurile de exploatare şi contractele de forare din Kazakhstan; două facilităţi de depozitare şi 35 statii de vânzare cu amănuntul, din străinătate. În anul 2002, activul net contabil a fost de 62.373.020.622 mii lei şi s-a obtinut un profit net de 2.282.082.505 mii lei. În timpul Regimului Constantinescu-Ciorbea-Vasile-Isărescu s-a convenit cu Banca Mondială, în cadrul programului PSAL, să fie privatizat PETROM. Negociator-şef din partea Guvernului României în cadrul acestui program PSAL 2 a fost ministrul de atunci al Transporturilor, Traian Băsescu.

 

Privatizarea SNP Petrom SA a definitivat-o regimul Iliescu-Năstase şi a fost votată în Parlament de către reprezentanţii partidelor parlamentare, cu excepţia unuia singur. Pentru privatizarea PETROM au fost adoptate o serie de acte normative printre care: H.G.nr.374/1999; H.G.nr.556/2002; H.G.nr.1450/2002; H.G.nr.550/200; H.G. nr.924/2003; H.G.nr.1090/2004; O.U.G.nr.172/2002; Legea nr.137/2002, Legea nr.238/2004, Legea nr.555/2004.

 

Conform procedurilor, pentru privatizarea PETROM, Guvernul Năstase a încheiat un contract de servicii financiare cu un consorţiu străin format din mai multe firme. Printre acestea, firma Credit Swiss First Baston (Europa) din consorţiul de consultanţă era şi acţionar la SNP PETROM. Această incompatibilitate a fost trecută cu vederea iar juriştii stiu mai bine ce inseamna aceasta! Conform contractului de privatizare, cumpărătorul OMV (firma de stat) din Austria a plătit Statului Roman suma de 668,815 milioane euro, sumă care s-a dovedit a fi mai mică decât profitul obţinut de PETROM într-un an.

 

Parlamentul României a adoptat în luna noiembrie 2004, Legea nr.555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea SNP PETROM SA Bucureşti, lege care a iscat numeroase controverse, consemnate de presa vremii şi folosită din plin în campania pentru alegerile prezidenţiale din toamna anului 2004. Vă mai amintiţi probabil de candidatul Aliantei D.A.(Dreptate şi Adevăr), domnul Traian Băsescu, care a acuzat public P.D.S.R. şi pe candidatul său, domnul Adrian Năstase, de privatizarea frauduloasă şi jaful de la PETROM. După ce a fost ales preşedinte al României, acelaşi Traian Băsescu nu a solicitat Parchetului şi D.N.A. să cerceteze numeroasele fapte penale care au dus la o pierdere de peste 500 miliarde euro pentru Poporul Român după privatizarea PETROM şi nici nu a cerut Guvernelor Tăriceanu şi Boc să acţioneze pentru abrogarea Legii nr.555/2004 şi rezilierea contractului de privatizare.

 

În anul 2007, s-a înfiinţat la Senat o Comisie de anchetă având drept scop investigarea condiţiilor de legalitate privind privatizarea SNP PETROM SA. Comisia a avut ca preşedinte pe senatorul Carol Dina. Raportul Comisiei a fost depus la Biroul Permanent al Senatului şi înregistrat cu nr.1.872 din 8 noiembrie 2007. Acest Raport nu a fost admis să fie prezentat în plenul Senatului nici până în acest moment. Raportul şi cele cinci anexe ale sale prezintă câteva adevăruri dureroase, referitoare la contractul şi Legea de privatizare a PETROM, printre care:

– Statul Român s-a obligat ca pe o perioada de 15 ani să despăgubească în totalitate Cumpărătorul (O.M.V.) pentru orice pretenţii în legătură cu poluarea anterioară a mediului, iar pe o perioadă de 30 de ani să despăgubească Cumpărătorul în totalitate pentru orice pretenţii în legătură cu abandonarea şi scoaterea din funcţiune a sondelor abandonate, oprite, închise sau care aşteaptă să fie abandonate. Nu se precizează nicio limită valorică. Se pare că, Statul Român a achitat deja peste 800 milioane euro.

– Statul Român s-a obligat să treacă în proprietatea O.M.V. aproximativ 2.000 ha de terenuri subevaluate, aflate în mediul urban. Pierderea pentru Bugetul de Stat este de cel puţin 2 miliarde euro.

– Facilităţile acordate excesiv Cumpărătorului de către Guvernul Năstase au prejudiciat Statul Român de mai multe miliarde euro.

– Nivelul, baza şi modul de calculare a redevenţelor vor fi menţinute pentru o perioadă de 10 ani, respectiv cea mai mică redevenţă din lume, de numai 3,5%, se aplica la preţul fix al ţiţeiului de 22 dolari pe baril, indiferent de preţul ţiţeiului pe piaţa mondială. Consultantul nu a luat în considerare preţul mondial al ţiţeiului la evaluarea PETROM.

– Timp de 10 ani, Statul Român s-a angajat că nu va majora prevederile din Codul fiscal referitoare la impozitele pentru exploatare şi producţie menţinând scutirile de la art.216 din Legea nr.571/2003.

– Instituţiile române implicate în privatizarea PETROM nu deţin documentele şi informaţiile utilizate la stabilirea valorii firmei pentru vânzare.

– La evaluarea patrimoniului PETROM nu s-a ţinut seama de preţul de piaţă din anul privatizării. În raportul de evaluare întocmit de Consultant nu sunt prezentate date cu privire la evaluarea zăcămintelor petrolifere şi de gaze naturale din România şi din Kazakhstan. Rezultă că toate aceste zăcăminte au fost date gratuit poporului austriac, prin O.M.V.

– La estimarea valorii PETROM, prin metodele folosite de Consultant, nu s-a luat în calcul patrimoniul companiei.

– În raportul de evaluare nu există nici o referire la rezervele actualizate de zăcăminte de petrol şi gaze naturale.

– Consultantul a stabilit că la o creştere de 2 dolari în nivelul cotaţiei Brent va spori valoarea PETROM cu 800 milioane dolari. Ca urmare, la un preţ al ţiţeiului de 98 dolari pe baril rezultă că a fost subevaluat PETROM cu încă 30 miliarde dolari.

– O.M.V. extrage ţiţeiul la un cost de 12-13 dolari pe baril şi îl introduce la rafinare la preţul mondial al ţiţeiului. Diferenţa dintre preţul mondial şi costul de extractie constituie renta resursei naturale şi se încasează integral de către Statul unde se află zăcămintele. Singura excepţie din lume o constituie România unde nu se încasează această rentă. Ca urmare, Bugetul de Stat nu înregistrează venituri anuale de 5-10 miliarde euro.

– În capitolul V „Despăgubiri postprivatizare” din Legea nr.555/2004, Statul Român s-a obligat să despăgubească O.M.V. pentru orice pretenţii în legătură cu contaminarea istorică a mediului, dar nu mai puţin de 50 milioane euro pe an. Unii specialişti petrolişti consideră că în perioada 2005-2010 Guvernele României au plătit peste 1 miliard euro, reprezentând pretenţii pe aceasta temă.

 

Este mai mult decât evident că, SNP PETROM SA a fost vândută la un preţ derizoriu, cu mult sub valoarea de piaţă a acestei societăţi. Faţă de cele mai sus prezentate rog pe fiecare cititor să tragă propriile concluzii şi eventual, să acţioneze în consecinţă şi în cunoştinţă de cauză.

Tot in atasament, veti gasi o INFORMARE a SRI, nesecreta , pusa la dispozitia Comisiei de ancheta , disponibila pe site-ul www.lumeajustitiei.ro din care veti intelege ca institutia respectiva a cunoscut si informat despre procesul de privatizare a SNP PETROM.

 

Personal, sper ca organele în drept, naţionale şi europene să se autosesizeze faţă de imensul prejudiciu adus poporului roman Totodată, lansez un apel către juriştii din ţară şi străinătate care au capacitatea şi disponibilitatea de a mă reprezenta onorific, într-un eventual proces cu toţi cei care se fac vinovaţi de marele act de trădare prin privatizarea SNP PETROM, sa ma contacteze, dupa Sfintele Sarbatori Pascale.

 

Mă întreb ce se va întâmpla, totuşi, dacă vor proceda ca şi mine, câteva milioane de români? Sper ca autorităţile în frunte cu Parlamentul Dodoloţ al României să demareze cât mai urgent demersurile pentru începerea renegocierii contractului cu OMV. Dar, cel mai mult mi-aş dori ca, în înţeleptciunea, nobleţea şi generozitatea sa, milenara natiune austriaca, prin reprezentanţii săi legitimi să solicite conducerii concernului OMV, renegocierea contractului cu partea romănă, pe baza unor criterii de echitate şi justiţie europeană si mondiala. Un astfel de gest ar asigura Austriei, pentru eternitate, cel mai inalt loc in istoria umanitatii. Iar dacă iniţiativa ar aparţine staff-ului firmei OMV, atunci, chiar că Bunul Dumnezeu în nemărginita-I bunătate nu şi-a luat faţa de la unul dintre cele mai vechi popoare pe care le-a creat si păstorit. Doamne, ocroteşte România, Europa Unită şi întreaga lume! Cu totală tristeţe şi o imensă speranţă.

 

„Cine ştie şi tace, se face părtaş la Marele Jaf!”

 

 

https://www.art-emis.ro/analize/jaful-secolului-privatizarea-snp-petrom

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Dezastru în raportul privatizărilor din România. Jumătate din companii au dispărut- Jaf total din proprietățile statului român. Societăți privatizate și rase de pe fața pământului

 

 

Auditul performanței managementului general al privatizării, realizat de Curtea de Conturi, a scos la iveală un dezastru în vânzările societăților românești. Mai mult de jumătate din firmele privatizate au fost închise, iar urmărirea contractelor de privatizare de către instituțiile statului a fost ca și inexistentă. Totodată, inspectorii au constatat că instituțiile responsabile cu privatizarea nu au trecut în contracte clauze vitale din punct de vedere economico-social.

 

 

Privatizarea în România a fost un eșec total. Marile întreprinderi, cele mai multe dintre ele profitabile și viabile, s-au vândut pe nimic, iar noii proprietari, în special străini, le-au băgat rapid în faliment. Chiar și Curtea de Conturi, în Auditul performanței managementului general al privatizării, vorbește despre un capitalism edificat în România post-decembristă sintetic, nenatural și în contratimp, funcționând în perioada de tranziție ca un model economic propriu asimetric.

 

”În condițiile trecerii în ritm accelerat la economia de piață și democrație, precum și pe fondul constrângerilor financiare provenite din partea creditorilor instituționali internaționali, capitalul privat din România postcomunistă s-a format, în mod preponderent, prin redistribuirea de la stat către sectorul particular”, susține Curtea de Conturi. Acesta mai arată că procesul de privatizare din țara noastră a fost viciat de un număr mare de acorduri cu creditorii internaționali, care a demonstrat o mai slabă capacitate instituțională comparativ cu alte state foste socialiste. Din totalul societăților comerciale privatizate auditate de Curtea de Conturi, doar (40,02%) mai erau în funcțiune. Astfel, în agricultură, din cele 1.800 de societăți privatizate, 1.285 au fost închise și doar 28,61% au mai rămas în funcțiune. În industrie, din cele 1.864 societăți comerciale privatizate, mai erau în funcțiune 851 (45,65%), restul se aflau în insolvență sau fuseseră dizolvate. În ramura comerț, din 1.726 societăți privatizate, au mai rămas în activitate doar 641 (37,14%). Cel mai ridicat procent al societăților care au supraviețuit privatizării s-a înregistrat în sectorul servicii, unde, din 1.110, au rămas în funcțiune 578 (52,07%). În construcții, mai există doar 41,36% din societățile privatizate, iar în sectorul transporturi, doar 41,43%.

 

Haos în acte

Curtea de Conturi a constatat un haos generalizat în actele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, ale Agenției Domeniilor Statului, ale Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, ale Ministerului Economiei, Ministerului Energiei, Transporturilor, Culturii și ale Ministerului Finanțelor, care nu aveau o evidență a activelor deținute, vândute și a banilor încasați din privatizări. Entitățile auditate au încheiat un număr de 11.589 de contracte de vânzare-cumpărare acțiuni, din care 9.772 erau în administrare și monitorizare, 1.794 erau anulate și pentru 23 de contracte nu s-au prezentat informații referitoare la stadiul acestora.

 

 

Cu privire la tipurile de clauze contractuale incluse de FPS/APAPS în contractele de privatizare, mai ales în perioada 1993-2000, nu se regăsesc în contractele de vânzare clauze privind obligații de natura investițiilor tehnologice, obligații privind investiții în protecția mediului, garantarea prețului de achitat în rate cu gaj asupra întregului pachet de acțiuni cumpărat, garantarea realizării investițiilor tehnologice asumate de cumpărători prin constituire de garanții reale mobiliare și asigurarea unei protecții sociale. Totodată, în contracte nu au fost prevăzute aspecte privind consolidarea prețului de cumpărare și a investițiilor de realizat în valută, obligativitatea păstrării obiectului de activitate, interzicerea vânzării activelor societății, clauze privind protecția mediului, păstrarea numărului de salariați, precum și păstrarea arhivei și mărcilor companiei.

 

Au vândut, dar nu au încasat banii………………………………………………………………………….

 

 

Det.aici

https://www.national.ro/0pp/dezastru-in-raportul-privatizarilor-din-romania-jumatate-din-companii-au-disparut-805974.html/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Jaf şi haos la privatizarea Distribuţiei Electrice a României

 

 

 Gabriel Mihai Social  

 

Auditul efectuat de Curtea de Conturi a României în 2011 scoate la iveală fapte incredibile de jaf ale celor care au luat de la statul român cele cinci distribuţii de energie electrică – SC Electrica Banat SA (vândută în 2004), SC Electrica Dobrogea SA (vândută în 2004), SC Electrica Muntenia Sud SA (vândută în 2007) – toate trei achiziţionate pe bani puţini de ENEL, SC Electrica Moldova SA, vândută în 2005 către E.ON, şi SC Electrica Oltenia SA, vândută în 2005 către CeZ. Cei trei “investitori strategici” nu au făcut decât să exploateze la sânge societăţile pe care guvernanţii români le-au dat cu generozitate, s-au şters la dos cu prevederile contractelor de privatizare, au investit numai din banii luaţi din buzunarele românilor prin majorarea tarifelor, şi nu din propriul capital, au luat terenuri despre care statul român nu prea mai ştie nimic. Iar cei puşi să vegheze la interesele statului român – demnitari şi înalţi funcţionari publici de la Ministerul Economiei, de la Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) şi de la SC Electrica SA – s-au purtat precum slugile fanariote altădată!

 

În continuare, cotidianul.ro vă prezintă radiografia jafului incredibil – cu metode şi sume – la care a fost supus unul dintre serviciile publice strategice ale României – Distribuţia şi Furnizarea Energiei Electrice. Iar aceşti „investitori strategici” îşi freacă în continuare palmele pentru că urmează să ia şi restul de acţiuni „reziduale” ale Distribuţiei şi se pregătesc să înhaţe şi Producţia de Energie. Pentru că aşa a dictat Fondul Monetar Internaţional iar slugile sale din conducerea României execută ordinele, întocmai şi la timp!

 

Auditul Curţii de Conturi a urmărit verificarea modului de îndeplinire de către părţi a clauzelor cuprinse în contractele de privatizare a societăţilor comerciale al căror obiect de activitate priveşte energia electrică.

 

Concret, experţii Curţii de Conturi au verificat pe fond modul în care a fost organizată activitatea de urmărire a respectării, de către părţi, a clauzelor stipulate în contractele de privatizare şi măsurile întreprinse pentru apărarea intereselor statului, stadiul şi modul de soluţionare a acestora……………………………………………………………………..

 

 

Det. Aici

https://www.cotidianul.ro/jaf-si-haos-la-privatizarea-distributiei-electrice-a-romaniei/

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Privatizarea postcomunistă: devalizare şi eşec. Cum s-a transformat procesul într-un jaf nesfârşit şi sistematic

 

 

Dana Mischie

 

Ana-Maria Şchiopu

 

Marele proces al privatizării, demarat emfatic după Revoluţie, s-a încheiat în butaforie: ceea ce trebuia să fie motorul economiei româneşti libere s-a transformat într-o devalizare generalizată, cu concursul politicienilor, oamenilor din administraţie şi al aşa-zişilor investitori. Companiile privatizate, au ajuns rapid în faliment şi au sfârşit prin a fi vândute, bucată cu bucată, la preţuri mult mai mari decât la achiziţie

 

În 1990, România era un teritoriu gri sub aspect economic. După cinci decenii de economie planificată, în care statul era marele proprietar, aspiraţiile ţinteau către Occidentul capitalist. Iar tranziţia nu se putea face fără privatizarea proprietăţilor de stat. Pentru o mişcare mai fluidă, Guvernul de la Bucureşti a ales privatizarea în masă, numită de economişti o „terapie de şoc“.

 

În teorie cel puţin, era o decizie înţeleaptă, căci, dat fiind mediul politic instabil, timpul era un factor important. Totuşi, când statul le-a împărţit cetăţenilor acţiuni la diverse societăţi de stat, mulţi n-au ştiut ce să facă cu ele sau le-au vândut pe nimic celor care se pricepeau mai bine la calcule. În 1997, privatizarea în masă se încheia, iar guvernanţii conturau mai bine legislaţia pentru accelerarea procesului, prin alte metode. Chiar şi-aşa, lucrurile n-au mers tocmai bine, în multe cazuri privatizările sfârşind cu falimentul firmelor. De cele mai multe ori, la mijlocul unei tranzacţii care ducea o întreprindere pe drumul pierzaniei se afla o persoană care ştia să se informeze şi să relaţioneze cu oameni-cheie din stat sau din afara lui. Emblematic prin felul în care statul român a pierdut un colos industrial cu potenţial financiar uriaş este cazul Electroputere Craiova, fosta mândrie a comuniştilor. Aici, în primăvara lui 1968, Nicolae Ceauşescu îi făcea turul fabricii lui Charles de Gaulle, preşedintele Franţei, iar comentatorul TVR vorbea despre „o cetate a maşinilor electrice“. Patru decenii mai târziu, Electroputere a ajuns să fie vândută bucată cu bucată, iar anul trecut – închisă definitiv.

……………………………………………………………………………..

 

Det. aici

 

https://adevarul.ro/economie/privatizarea-postcomunista-devalizare-si-esec-2050952.html

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni

 

 

de Mihaela Gheorghiu

 

Motto: „Ceea ce noi, asasinii economici, facem cel mai bine este să clădim imperiul global.” – John Perkins

 

 

Aşa cum există ucigaşi plătiţi pentru a elimina persoane incomode, există şi ucigaşi de naţiuni. Ei sunt armata secretă care acţionează din umbră pe frontul războiului economic, pentru ca ţări întregi, cu toate resursele şi locuitorii lor, să devină sclavii Noii Ordini Mondiale. Se numesc Asasini economici, iar misiunea lor a fost prevăzută de multă vreme în Protocoalele maeştrilor francmasoni. Consecinţele acţiunilor lor sunt evidente peste tot în jurul nostru, însă acum avem şi o dovadă de netăgăduit. John Perkins, care a jucat timp de mai mulţi ani acest rol, descrie acum pe larg în cartea „Confesiunile unui asasin economic” misiunile la care a participat: afacerile cu petrol ale preşedintelui SUA în Ecuador, Venezuela şi ţările arabe, războiul din Irak, monopolul american asupra canalului Panama, schimbarea şahului Iranului, subminarea economiei a numeroase ţări prin împrumuturi externe cât mai mari şi mai dificil de rambursat, etc.

 

 

Ce sunt asasinii economici?

 

„Suntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci,” recunoaşte John Perkins în introducerea cărţii sale.„Mercenarii sau asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de „ajutorare” străine către seifurile corporaţiilor gigant şi buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzează în acest scop variază de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mită, şantaj, sex, ajungând până la crimă. Jocul lor datează de când datează şi imperiul, căpătând însă noi şi terifiante dimensiuni în actuala perioadă a globalizării.”

 

„Meseria mea avea două obiective principale. Primul era să justific împrumuturi internaţionale uriaşe care erau direcţionate înapoi către Main (firma sub umbrela căreia activa, n.n.) sau alte companii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster şi Brown&Root) prin proiecte gigantice de inginerie tehnologică şi construcţii. În al doilea rând, trebuia să lucrez pentru a falimenta ţările care obţineau împrumuturile (bineînţeles, după ce ar fi achitat sumele pentru Main şi alţi contractori din SUA), astfel încât să fie obligate pentru totdeauna la creditorii lor şi să devină ţinte uşoare, în cazul în care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi în ONU sau accesul la ţiţei sau alte resurse naturale.”

 

„Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează interesele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii respectivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi.”

 

„În ciuda faptului că banii sunt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care primeşte împrumuturile este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobânda. Dacă un asasin economic dobândeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sunt atât de mari încât, după câţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti. În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani şi uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.”

 

John Perkins dezvăluie de fapt într-un mod detaliat şi confirmă existenţa unui mecanism stabilit de mult în Protocoalele maeştrilor francmasoni. Una dintre armele cele mai importante pentru instaurarea statului global planetar este tocmai războiul economic purtat de o armată de agenţi nevăzuţi:

 

 

 

„Războiul fiind astfel mutat pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre şi situaţia va pune pe cei doi vrăjmaşi la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri.” (Al doilea protocol francmasonic)

 

„Vom înconjura guvernul nostru cu o întreagă mulţime de economişti. Iată de ce trebuie ca francmasonii să înveţe în primul rând ştiinţele economice. Vom fi de asemenea înconjuraţi de o ceată întreagă de bancheri, industriaşi, capitalişti şi mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotărât cu ajutorul cifrelor.” (Al optulea protocol francmasonic)

 

Fabricarea de statistici

 

„Pe parcurs, continuă John Perkins, am înţeles că statisticile pot fi manipulate pentru a produce o gamă variată de concluzii, inclusiv pe acelea care să oglindească predilecţiile analistului. Slujba mea era să analizez efectele investiţiilor de miliarde de dolari într-o ţară. Şi, la modul mai specific, eu trebuia să concep studii care să proiecteze o creştere economică în viitorii douăzeci-douăzeci şi cinci de ani şi care să evalueze impactul pe care l-ar putea avea diferitele proiecte. De exemplu, dacă se lua decizia de a împrumuta unei ţări un miliard de dolari pentru a-i convinge pe liderii acesteia să nu susţină Uniunea Sovietică, eu trebuia să compar beneficiile acelei investiţii într-o uzină electrică cu beneficiile investiţiei într-o reţea naţională de căi ferate sau într-un sistem de telecomunicaţii. Sau mi se spunea că acelei ţări i se oferea ocazia de a i se furniza un serviciu public modern de electricitate, iar mie îmi revenea sarcina de a demonstra că acel sistem va avea drept rezultat o creştere economică suficientă pentru a justifica împrumutul.” (mascând în acelaşi timp faptul că această creştere economică avea de fapt efecte dezastruoase asupra mediului şi oamenilor n.n.)

 

„Factorul primordial în fiecare caz era produsul intern brut. Proiectul care avea drept rezultat cea mai mare medie anuală a PIB era câştigător. Dacă nu exista decât un singur proiect, trebuia să demonstrez că dezvoltarea acestuia va aduce beneficii importante PIB-ului. Aspectul ţinut sub tăcere al fiecăruia dintre aceste proiecte era acela că, prin ele, se intenţiona crearea unor profituri uriaşe pentru contractori, precum şi pentru o mână de familii bogate şi influente din ţara care primea împrumutul, în timp ce se asigura dependenţa financiară pe termen lung şi, prin urmare, loialitatea politică a guvernelor de pretutindeni. Cu cât împrumutul era mai mare, cu atât era mai bine. Faptul că povara datoriei apăsând pe spinarea unei ţări îi priva pe cetăţenii acesteia de servicii de sănătate, de educaţie şi de alte servicii sociale timp de decenii, nu era luat în considerare. Între noi discutam deschis despre esenţa înşelătoare a PIB-ului. De exemplu, creşterea PIB-ului poate avea ca rezultat profitul pentru o singură persoană, cum ar fi individul care deţine o companie de utilităţi publice, în ciuda faptului că majoritatea suportă povara datoriei. Cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei săraci şi mai săraci. Şi totuşi, din punct de vedere statistic, acest fapt este înregistrat ca progres economic.”

 

„Ca şi cetăţenii SUA, în general, majoritatea angajaţilor de la Main au impresia că le facem favoruri acestor ţări când le construim centrale electrice, autostrăzi şi porturi. Şcolile noastre şi presa ne-au învăţat să percepem aceste acţiuni ca pe nişte fapte altruiste. Cei care spun astfel de lucruri sunt de foarte multe ori titraţi, au diplome care dovedesc cât sunt de educaţi. Oricum, acestor oameni nici nu le trece prin cap că motivul pentru care ne instalăm ambasade peste tot în lume este acela de a ne servi propriile interese, care, pe parcursul ultimei jumătăţi a secolului al XX-lea, au însemnat transformarea Republicii americane într-un imperiu global. În ciuda atestatelor de tot felul, astfel de oameni sunt la fel de ignoranţi ca şi coloniştii din secolul al XVIII-lea care credeau că indienii care luptau pentru a-şi apăra pământurile erau unelte ale diavolului.”

 

Corporatocraţia şi statul unic planetar

 

Scopul final al tuturor acestor acţiuni este prin urmare crearea statului planetar global. Construirea unor corporaţii internaţionale mamut este principalul mijloc prin care se realizează centralizarea puterii, şi a fost indicat în Protocoalele maeştrilor francmasoni, pe care acum asasinii economici precum John Perkins le duc la îndeplinire:

 

 

„Capitalul, pentru a avea mâinile libere şi puternice, trebuie să obţină monopolul industriei şi al negoţului; o mână nevăzută este pe cale de a înfăptui toate acestea, în toate părţile lumii. Îi vom sili apoi să ne ofere o stăpânire internaţională a cărei natură va fi aşa de eficientă încât va putea îngloba în mod abil, fără o luptă făţişă, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce întreaga planetă.” (Al cincilea protocol francmasonic)

 

„În curând vom întemeia uriaşe monopoluri, care vor fi izvoare de bogăţii colosale şi de care vor depinde chiar şi marile averi ale creştinilor într-o aşa măsură, încât vor fi înghiţite de ele, cum se întâmplă cu creditul Statelor a doua zi după o prăbuşire politică. Domnii economişti care sunt de faţă vor şti să aplice şi să preţuiască însemnătatea acestei combinaţii.” (Al şaselea protocol francmasonic)

 

„În viziunea noastră împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernanţilor precum o sabie a lui Damocles. Împrumuturile externe sunt întocmai ca nişte lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le aruncă deoparte cu hotărâre. Totuşi statele din cauza prostiei lor fără margini nu numai că cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continuă să şi le aplice, astfel că până la urmă multe dintre aceste state trebuie să piardă în urma acestor masive şi abile „luări de sânge” benevole. Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât să mute banii din buzunarul săracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumpărat prin corupţie şi viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmărind astfel strămutarea cât mai grabnică a împrumuturilor la extern, aproape toate bogăţiile statelor au început să curgă ca nişte fluvii spre tezaurele noastre şi în urma acestui tratament aproape toţi oamenii au început să ne plătească un bir de robi.” (Al douăzecilea protocol francmasonic)

 

În cartea sa, John Perkins nu face decât să arate în detaliu cum sunt puse în practică directivele masonice de mai sus. După cum şi el punctează, încetul cu încetul acestea au fost transformate în valori şi modele de comportament care au înlocuit adevăratele valori, fiind infiltrate prin intermediul educaţiei şi imitaţiei sociale în rândul maselor.

 

„Acest sistem este alimentat de ceva mult mai periculos decât conspiraţia. El este condus de un concept care a ajuns să fie acceptat drept literă de lege: orice creştere economică este în avantajul omenirii şi cu cât este mai mare această creştere, cu atât mai răspândite sunt beneficiile ei. Această credinţă mai are şi un corolar, şi anume că aceia care excelează în alimentarea focului creşterii economice trebuie preamăriţi şi recompensaţi, în timp ce aceia născuţi la periferie pot fi exploataţi după bunul plac.

 

Evident, conceptul este unul eronat. Ştim că în multe ţări doar o mică parte a populaţiei beneficiază de creşterea economică, în vreme ce pentru majoritatea această creştere poate genera efectiv situaţii din ce în ce mai disperate. Acest efect este întărit de concepţia conform căreia liderii industriali care pun în mişcare sistemul ar trebui să se bucure de un statut special, concepţie din care izvorăsc multe dintre problemele noastre actuale. Când femeile şi bărbaţii sunt recompensaţi pentru lăcomie, atunci lăcomia devine un stimulent corupător. Când înfruptarea din resursele Pământului o considerăm totuna cu sfinţenia, când ne învăţăm copiii să se ia la întrecere cu toţi dezechilibraţii, când uriaşe părţi din populaţie le considerăm ca fiind inferioare unei elite minoritare, atunci chiar că o căutăm cu lumânarea. Şi o şi găsim.

 

În strădania lor de a duce pe culmi imperiul global, corporaţiile, băncile şi guvernele (reunite sub denumirea colectivă de corporatocraţie) îşi folosesc puterea financiară şi politică pentru a avea garanţia că şcolile, afacerile şi mass-media noastră susţin atât concepul fals, cât şi rezultatul acestuia. Ele ne-au adus în situaţia în care civilizaţia noastră mondială a ajuns un fel de maşină monstruoasă care necesită cantităţi de combustibil şi de întreţinere în creştere exponenţială, într-atât de uriaşe încât, în cele din urmă, aceasta va consuma totul, nemairămânându-i altă soluţie decât să se devoreze pe sine.

 

Una dintre funcţiile cele mai importante ale corporatocraţiei este de a perpetua, extinde şi consolida în permanenţă acest sistem. Vieţile celor care „au reuşit”, precum şi posesiunile lor – reşedinţele, iahturile şi avioanele particulare – sunt prezentate ca nişte modele care să ne stimuleze pe noi toţi să consumăm şi iar să consumăm, la infinit. Orice ocazie este exploatată din plin pentru a ne convinge că achiziţionarea de bunuri este datoria noastră civică, prădarea planetei este benefică pentru economie şi, în consecinţă, ea serveşte intereselor noastre superioare.” (John Perkins face aici referire la îndemnul oficial pe care conducerea SUA l-a făcut către cetăţenii săi în timpul războiului din Irak, atunci când le-a spus că „este o datorie patriotică să consume”.)

 

Acţiunile asasinilor economici lasă în urmă doar dezastre

 

Peste tot pe unde acţionează, asasinii economici lasă în urmă ravagii: distrugeri ecologice ireparabile, secătuirea rezervelor naturale, sărăcie, foamete, sclavie, mizerie, dependenţă. Referindu-se la misiunea sa din Ecuador, John Perkins creionează doar o parte dintr-un tablou înfricoşător, care se vrea a fi extins la nivelul întregii lumi, pentru a facilita implementarea statului unic planetar ca unică soluţie de salvare:

 

„La vremea primei mele vizite, în 1968, Texaco de-abia descoperise petrolul din regiunea amazoniană a Ecuadorului. Astăzi, petrolul reprezintă aproape jumătate din exportul ţării. O conductă ce traversează Anzii, construită la scurt timp după vizita mea, a avut de atunci scurgeri de peste o jumătate de milion de barili în fragila pădure tropicală – de peste două ori cantitatea scursă în cazul Exxon-Valdez. Azi, o nouă conductă, de 3 miliarde de dolari, cu o lungime de trei sute de mile, construită de un consorţiu organizat de tip Asasini Economici, promite să ducă Ecuadorul printre primii zece furnizori de petrol ai Statelor Unite (observăm că această formă de dependenţă economică şi sclavie statală este prezentată drept un privilegiu de care ţările în cauză ar trebui să fie mândre – n.n.). Întinderi uriaşe din pădurea tropicală au fost distruse, papagalii macao şi jaguarii aproape că au dispărut, trei culturi indigene din Ecuador au fost împinse în pragul extincţiei, iar râuri pure au fost transformate în haznale curgătoare. În aceeaşi perioadă, reprezentanţii culturilor indigene au început să riposteze. De exemplu, la 7 mai 2003, un grup de avocaţi americani, reprezentând peste treizeci de mii de locuitori indigeni ai Ecuadorului, au intentat un proces de 1 miliard de dolari, împotriva Chevron Texaco Corp. Plângerea consta în faptul că, între 1971 şi 1992, gigantul petrolier aruncase până la patru milioane de galoane pe zi de ape toxice, contaminate cu petrol, metale grele, cancerigene, în gropi deschise şi râuri, şi că aceeaşi companie a lăsat neacoperite aproape 350 de asemenea puţuri care continuă să omoare atât oameni, cât şi animale.”

 

„Din cauza semenilor mei de la Main şi a mea, Ecuadorul este azi într-o stare mult mai rea decât era înainte de a cunoaşte „miracolele” economiei, finanţelor şi tehnologiei moderne. Începând din 1970, în timpul perioadei denumite eufemistic Boom-ul petrolier, nivelul oficial de sărăcie a crescut de la 50% la 70%, iar datoria publică a ajuns de la 240 milioane de dolari la 16 miliarde. Între timp, partea din resursele naţionale alocată celor mai sărace segmente ale populaţiei s-a redus de la 20% la 6%.

 

Datoria lumii a treia a crescut la peste 2,5 trilioane de dolari, iar costul administrării sale – peste 375 miliarde pe an în 2004 – este mai mult decât plăteşte toată lumea a treia pe educaţie şi sănătate, şi de douăzeci de ori mai mare decât suma primită anual ca ajutor internaţional de către ţările în curs de dezvoltare. Peste jumătate din populaţia lumii supravieţuieşte din mai puţin de doi dolari pe zi, ceea ce înseamnă, în mare, aceeaşi sumă pe care o primeau la începutul anilor ’70. Între timp, procentul de la vârf, de 1% din familiile lumii a treia, deţine între 70% şi 90% din toate resursele financiare private şi proprietăţile din ţările lor; procentul efectiv este în funcţie de ţara respectivă.

 

Din cauza proiectelor asasinilor economici, Ecuadorul este copleşit de datoria externă, trebuind să aloce o parte exorbitantă din bugetul naţional pentru a o achita, în loc să-şi utilizeze capitalul pentru a-i ajuta pe milioanele de cetăţeni ai săi, înregistraţi oficial ca trăind sub pragul sever al sărăciei. Singura modalitate prin care Ecuadorul poate să-şi achite obligaţiile externe este de a-şi vinde pădurile tropicale către companiile petroliere. Într-adevăr, unul dintre motivele pentru care asasinii economici şi-au îndreptat de la început privirile asupra Ecuadorului s-a datorat convingerii că marea de petrol de sub regiunea Amazonului rivalizează cu câmpurile petrolifere din Orientul Mijlociu. Imperiul global îşi revendică partea sa sub forma concesiunilor petroliere.

 

Această cerere a devenit deosebit de urgentă după 11 septembrie 2001, când Washingtonul se temea că s-ar putea opri furnizarea de petrol din Orientul Mijlociu. Pe deasupra, Venezuela, cel de-a1 treilea furnizor al nostru de petrol, alesese de curând un preşedinte populist, pe Hugo Havez, care a adoptat o poziţie foarte fermă împotriva a ceea ce noi numeam imperialismul SUA; el a ameninţat să întrerupă vânzările către Statele Unite. Asasinii economici eşuaseră în Irak şi în Venezuela, dar reuşiseră în Ecuador; acum aveam să-1 stoarcem de tot ceea ce ne putea da.

 

Ecuadorul este una dintre ţările tipice, aduse de asasinii economici în dependenţă economică şi politică totală. Pentru fiecare 100 de dolari de petrol brut extras din pădurea tropicală ecuadoriană, companiile primesc 75 de dolari. Din suma rămasă de 25 de dolari, trei sferturi trebuie să meargă în contul datoriei externe. Mare parte din ceea ce rămâne acoperă cheltuielile militare şi guvernamentale – ceea ce înseamnă că rămân în jur de 2,5 dolari pentru sănătate, educaţie şi programe menite a-i ajuta pe săraci. Astfel, la fiecare sută de dolari luată pentru petrolul extras din Amazon, mai puţin de 3 dolari ajunge la oamenii cu cea mai mare nevoie de bani, aceia ale căror vieţi au fost atât de crunt afectate de baraje, foraje şi de conducte şi care mor din lipsa mâncării comestibile şi a apei potabile.”

 

Colonialismul modern sub masca civilizării şi modernizării

 

Acţiuni similare, având aceleaşi efecte, au fost realizate de asasinii economici precum John Perkins şi în alte ţări: Indonezia, Venezuela, Panama, Arabia Saudită, Iran, etc. În cartea sa el le descrie pe larg. Privind însă lucrurile în ansamblu observăm din nou că toate cele prezentate mai sus sunt doar consecinţa punerii în practică a unei directive cuprinse în al treilea protocol al maeştrilor francmasoni:

 

„Popoarele sunt înlănţuite prin munca grea, cu mai multă eficienţă şi tărie decât au fost înlănţuite de sclavie şi robie. Din sclavia antică ori din robia Evului Mediu se mai putea scăpa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi răscumpăraţi, dar astăzi noi urmărim ca majoritatea oamenilor să nu poată scăpa de mizerie.”

 

Această nouă formă de sclavie este însă şi mai periculoasă decât cea din vechime, pentru că este una ascunsă, insidioasă. Colonialismul modern face din oameni nişte sclavi cu atât mai docili şi mai uşor de condus, cu cât li se inoculează pe toate căile ideea că toate acestea sunt făcute în interesul şi pentru confortul lor:

 

„Ingeniozitatea construcţiei acestui imperiu modern îi eclipsează pe centurionii romani, pe conchistadorii spanioli şi pe coloniştii europeni din secolele al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea. Noi, asasinii economici, suntem deosebit de abili; am învăţat din istorie. Astăzi, nu mai purtăm săbii. Nu mai purtăm armuri sau haine care să ne scoată în evidenţă. În ţări precum Ecuadorul, Nigeria, Indonezia ne îmbrăcăm asemenea profesorilor sau proprietarilor de magazine de acolo. În Washington şi Paris, arătăm ca nişte birocraţi din guvern sau ca nişte bancheri. Părem modeşti, normali. Vizităm şantiere în proiectare şi cutreierăm prin satele sărace. Proclamăm altruismul, discutăm cu ziarele locale despre minunatele acţiuni umanitare întreprinse de noi. Acoperim mesele de conferinţă ale comisiilor guvernamentale cu hârtiile noastre şi cu proiectele noastre financiare, şi ţinem cursuri la Harvard Business School despre miracolele macroeconomiei. Suntem în legalitate, lucrăm pe faţă. Sau aşa ne autozugrăvim şi aşa suntem acceptaţi. Acesta este felul în care funcţionează sistemul. Rareori recurgem la ceva ilegal, deoarece sistemul însuşi este construit pe subterfugii, fiind prin definiţie unul legitim.”

 

„În orice caz, şi acesta este un avertisment foarte serios, dacă noi dăm greş, o rasă cu mult mai ticăloasă intră în scenă, aceia cărora asasinii economici le spun şacalii, bărbaţi care descind direct din acele imperii timpurii. Şacalii se află întotdeauna undeva, pândind din umbră. Când apar ei, şefi de state sunt îndepărtaţi sau mor în „accidente” violente. Şi dacă se întâmplă ca vreun şacal să dea greş, aşa cum au făcut-o în Afganistan şi în Irak, atunci reapar vechile modele. Când şacalii eşuează, atunci treaba pică în sarcina armatei.”

 

John Perkins a vorbit despre acţiunile sale în ţările arabe sau ale Americii Latine. Cel care îi citeşte cartea nu se poate împiedica să nu observe că şi în România s-a acţionat în acelaşi mod. Creşterea galopantă a datoriei naţionale, dezastrele ecologice de la Roşia Montană, distrugerea agriculturii autohtone, isteria gripei aviare, afacerile cu petrol, privatizările frauduloase din domeniul Electricităţii, autostrada Bechtel, toate se încadrează perfect în stilul de acţiune al unor asasini economici. Se dezvăluie astfel cu o foarte mare claritate modul în care aceştia au acţionat cu sprijinul unor personaje din sfera politică, ce au trădat România, în schimbul acumulării unor averi personale şi al obţinerii unei temporare puteri politice. Vă invităm să citiţi această carte şi să reflectaţi.

 

Bibliografie:

John Perkins – Confesiunile unui asasin economic, Editura Litera Internaţional, 2007.

Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni

 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Privatizarea în România – un jaf naţional

Banii: o descifrare ezoterică a unui «rău necesar»

Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui

https://yogaesoteric.net/dezvaluirile-unui-asasin-economic-confirma-punerea-in-practica-a-directivelor-trasate-de-protocoalele-maestrilor-francmasoni/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Confesiunile unui asasin economic

   A.I.M. pune la dispozitia opiniei publice contractul criminal cu Bechtel. Ultimul din seria de asasini economici. Contractul ce nu poate fi clintit indatoreaza Romania pe cel putin 50 de ani. Bechtel ne omoara pe banii nostri. Link catre contractul criminal cu Bechtel “Asasinii economici sunt profesionisti extrem de bine platiti care escrocheaza de miliarde de dolari, tari din intrega lume. Ei redirectioneaza bani de la Banca Mondiala, de la agentia SUA pentru Dezvoltare Internationala (USAID) si de la alte organizatii straine de “ajutor” catre seifurile corporatiilor si catre buzunarele putinelor familii bogate care controleaza resursele naturale ale planetei. Mijloacele lor sunt variate, de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mita si santaj, la sex si crima.”, defineste John Perkins in cartea sa -”Confesiunile unui asasin economic”. Conform tuturor acestor criterii putem spune ca si Romania a avut si are inca – din pacate – parte de asasinii sai economici. Si nu vorbim aici numai de criza economica mondiala, creata pentru a saraci si a indatora natiuni.

 

Am virat banii catre aceia care au provocat criza

 

Si ce s-a intamplat cu banii de la FMI luati pana acum? S-au bagat in bancile private din Romania. Si au iesit din tara aproape imediat cum au intrat. Dar asta nu a insemnat ca s-au sporit creditele catre populatia Romaniei. Dimpotriva, s-au micsorat, in timp ce dobanzile au crescut. Banii din Romania au iesit in afara tarii catre bancile-mama ale sucursalelor din tara noastra si au alimentat economiile tarilor puternic industrializate.

 

Asa ca revenirea economiilor acestor tari o sa le platim noi, romanii, cateva generatii la rand. Am virat banii exact catre tarile si guvernele care au provocat criza. O mica parte din transele FMI s-au folosit in masuri sociale: s-au platit pensii si salarii, ca sa detensioneze atentia electoratului in an de alegeri prezidentiale.

 

Am ajuns chelnerii marilor puteri economice

 

De altfel, tactica impusa de Traian Basescu si de guvernul Boc a fost ca noi nu trebuie sa facem nimic si doar sa ne conservam si sa asteptam sa iasa din criza marile economii mondiale. Ca sa fim bine intelesi, FMI ne-a indatorat cel putin 50 de ani de acum inainte, fara ca noi sa vedem vreun ban investit in economia romaneasca.

 

Daca ii veti intreba pe oamenii Puterii, oricare ar fi ei, caci toti se-nchina la aceeasi sinagoga mondiala, va vor spune ca nu aveam incotro, pentru ca Romania sa ramana in UE si in NATO asta e conditia. Ca sa stam la aceeasi masa cu marile puteri mondiale. Chestiunea e ca nu stam la aceeasi masa. Ci ei mananca si chefuiesc, se destrabaleaza cu Desfranta Apocaliptica, iar noi servim la aceasta masa. Suntem chelnerii marilor puteri si al unui guvern mondial pe cale sa se infiripe.

 

Ultimul asasin din serie – Bechtel

 

Daca mai are cineva vreo indoiala ca Bechtel, compania americana afiliata la USAID este altceva decat un asasin economic pentru Romania, in afara FMI si a Bancii Mondiale, sa citeasca cu atentie cele ce urmeaza. Insusi Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, a declarat de nenumarate ori ca Bechtel este cea mai mare pacoste pentru Romania, dar contractul incheiat cu ei nu se poate renegocia:

 

“Romania are numai obligatii, in vreme ce Bechtel are numai drepturi.” Bechtel taraganeaza un contract negociat si incheiat in 19 decembrie 2003 si cu termen de finalizare 2012, prelungindu-l dupa bunul plac pana in 2020. Ceea ce trebuia sa ne coste 2,3 miliarde de euro va ajunge sa ne coste peste 8 miliarde de euro.

 

De ce? Pentru ca asa vrea Bechtel! Si cei care au negociat contractul criminal pentru care poporul roman trebuie sa plateasca ani de zile. Cei care s-au trezit cu conturile pline cu zeci de milioane de euro de pe urma contractului. Pe vremea lui Ceausescu, daca se intampla asa ceva, autorii unui asemenea contract ar fi fost impuscati in piata publica. In vremurile noastre isi fac vacantele in strainatate, au masini si case de lux, birouri somptoase, ba mai si candideaza la presedintie, cum e cazul lui Mircea Geoana, acum, sau al lui Adrian Nastase, in urma cu cinci ani.

 

Bechtel nu a nenorocit numai Romania, ci si tari din America de Sud, iar recent, sub umbrela USAID participa la “reconstructia Irakului’. cu acelasi tip de contracte. Cu aceleasi tertipuri.

 

De pilda, in contractul cu Bechtel este trecut ca Romania acorda 50 de milioane de euro pe an companiei ca fond de protocol, iar firma americana nu da nici o socoteala pentru acestia. Fireste ca in aceste conditii, asasinul nostru economic e interesat ca lucrurile sa taraganeze. Exact aici sunt si banii de spaga. Pe care ii incaseaza lunar cine vrea Bechtel, ca aceleasi lucruri sa taraganeze. Si in timpul asta, nimeni, dar nimeni, de la viteazul Basescu pana la baschetbalista Codruta Kovesi nu face nimic ca sa arunce la cos contractul. Nici chiar Kovesi nu mai nimereste cosul demult!

 

Sute de milioane de euro ni se duc de la bugetele de educatie, sanantate, salarii, ajutor social etc. catre buzunarele americanilor de la Bechtel. Suntem asasinati pe banii nostri.

 

Geoana – Nastase – Miki Spaga – Mitrea – Ioan Popescu

 

Mircea Geoana era in SUA cand s-a pus prima oara chestiunea trocului: intrarea in NATO contra nenorocirea Bechtel. Si ce face acest vajnic membru al Aspen Institute, pepiniera a leadershipului mondial, de sorginte francmasonica? Vinde poporul roman ca pe nimic.

 

Conform planului unic. Ia legatura cu alt “mucenic”, Adrian Nastase, sef al Guvernului Romaniei. Care dupa o discutie cu Miki Spaga, Miron Mitrea, pe atunci ministru al Transporturilor, Dan Ioan Popescu si cu combinatorul Viorel Hrebenciuc, pecetluiesc soarta Romaniei. “V-am bagat in NATO!”, avea sa se laude in fata romanilor Nastase. Culmea e ca a si candidat, cu nerusinare, dupa ce ne mai vanduse solul si subsolul altui asasin economic, de asta data european, grupul OMV. Sigur, ni s-a zis: “Fara acest contract nu intram in UE!”

 

In grupul de interese s-a insinuat si misteriosul si controversatul om de afaceri Costel Bobic, cel ce se invarte acum pe langa Sorin Oprescu si negociaza voturile acestuia pentru Basescu. Ca atare, fina lui Bobic a fost recompensata sa se ocupe cu contractul cu Bechtel, contra unui comision de aproape 6 milioane de euro. Intre timp, relatiile cu fina s-au racit, iar Simona Neagu (fosta Sandu) apara acum interesele Bechtel, prin firma de avocatura la care e asociata. Drept pentru care, Radu Berceanu intrezareste o modalitate de a rezilia contractul si de recupera o parte din bani.

 

Chiar si parlamentari ai UE au sarit ca arsi cand s-a aflat despre acest contract. S-a vorbit, in 2003, despre o tradare a Romaniei – au spus cei din Germania, Italia si Franta – fata de interesele europene. S-a mentionat atunci intr-un raport despre un comision urias pe care l-ar fi luat Adrian Nastase si camarila lui – de aproximativ 500 de milioane de euro.

 

Berceanu: “Contractul cu Bechtel nu poate fi clintit!”

 

In 2005, contractul a fost renegociat de catre Radu Berceanu – si atunci ministru al Transporturilor. Renegocierea nu a adus vreun castig. Chiar Berceanu a exclamat: “Contractul cu Bechtel nu poate fi clintit!” Au fost schimbate, pe ici pe colo cateva clauze, doar pe unde “s-a lasat” Bechtel. Dar sumele care ar fi parut ca s-au diminuat prin aceasta renegociere s-au amplificat si mai mult prin taraganarea lucrarilor si prin penalizarile pe care Bechtel le-a impus statului roman. Asa ca renegocierea a fost, cum zice romanul, o frectie la un picior de lemn.

 

In 2006, DNA a inceput urmarirea penala impotriva lui Miron Mitrea. Dupa o fulminanta stire de presa nu s-a mai intamplat nimic. In 2009, Radu Berceanu a cerut in instanta returnarea comisionului “Avocatei Diavolului”, dar si posibila reziliere a contractului, datorita incompatibilitatii si conflictului de interese. Sa vedem ce s-o alege si de acest proces.

 

Contractul criminal supus opiniei publice

 

Agentia de Investigatii Media prezinta opiniei publice scandalosul contract cu Bechtel. Poate fi descarcat de oricine. Ii rugam si pe colegii nostri din presa sa-l disece cum stiu ei mai bine. Chiar daca e forma din 2005, cu asa zisa renegociere, se poate deduce foarte lesne forma initiala, din 2003, intrucat in preambulul contractului se specifica putinele modificari aduse, mentionandu-se, astfel, ambele forme.

 

Astfel, ca avem de a face cu doua contracte intr-unul singur. Comparatiile fiind gata facute, ii rugam si pe cititorii nostri sa-l comenteze la rubrica de comentarii, chiar sa ne prezinte si alte informatii despre acest contract, care, poate noua, sau colegilor nostri de breasla, ne-au scapat. E vorba de banii contribuabililor, bani care ne privesc pe toti.

A.I.M.

 

Prezentam in cele ce urmeaza un dialog cu Ioan Baras, din Cluj, avocat in procesul cu Bechtel. Interviul a fost realizat de Gusti Stanciu (Gazeta de Cluj)

 

Rep.: Credeti ca acest contract a fost facut cu dedicatie?

 

Ioan Baras (avocat Cluj): Personal l-am citit si este un act care cuprinde exclusiv drepturile Bechtel.

 

Si drepturile noastre?

 

Nu avem. Avem dreptul sa platim, sa platim si iar sa platim. Si sa asteptam ca in 2013 sa avem o autostrada gata.

 

Pe cine ar trebui sa impuscam?

 

Ministrul Transporturilor zicea odata intr-un interviu ca daca Ceausescu ar fi trait i-ar fi spanzurat pe toti. Pe toti cei care au participat la semnarea acestui contract. Incepand de la Miron Mitrea si terminand cu Besulescu si cu Simona Neagu.

 

Exista vreo posibilitate sa reziliem acest contract?

 

 

Det. Aici

https://searchnewsglobal.wordpress.com/page/473/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Prof. Florian Colceag: Mi s-a petrecut odată sa cunosc un asasin economic autentic și experimentat

 

 

Mi s-a petrecut odată sa cunosc un asasin economic autentic si experimentat. Am fost cu regretatul Constantin Cojocaru, autorul Constituției Cetățenilor a cărei modelare structurală o făcusem eu şi o corectase Ioan Roșca. Era deja elaborat modelul de țară ce ne-ar fi permis dezvoltarea sustenabilă, așa că într-un fel aveam speranțe mari pentru viitor. Emigrația românilor nu era alarmantă, medicii de valoare nu fuseseră alungați din ţară pe motiv ca nu pot fi plătiți. Așa că am privit asasinul economic cu curiozitate şi condescendență.

El căuta să recruteze oameni inteligenți și cu nume bun ca să devină instrumente bine plătite ale distrugerii şi ruinării națiunii. Culmea este că bătrânul asasin economic era român la origine, crescut în America şi trimis de șefii lui să lovească propria patrie pentru bani. Era bătrân şi bogat, mai avea puțin de trăit, deci banii pentru el nu aveau prea mare valoare. La sfârșitul vieţii însă, el dorea răzbunare împotriva țării ce i-a adus numai suferință si durere. Mi-a povestit viața lui, cum a traversat Dunărea înot, câtă pușcărie a făcut fără sa fie vinovat, după război. Cât de mult a fost mințit, trădat, până când i s-a înveninat sufletul și a devenit asasin economic profesionist.

 

Am văzut ulterior cum a acționat ca sa dărâme un prim ministru din acea perioadă. Avea planuri principale, secundare pe diverse variante de acțiune, oameni potriviți, antrenați sau recrutați adhoc prin televiziuni, al căror rol era să picure venin şi neîncredere în conştiinţele oamenilor.

 

Acum privesc în urmă, dar şi înainte, şi recunosc în politicile actuale aceleaşi mâini ale asasinilor economici, tineri sau bătrâni, ce au ieșit din nou după pradă, ca lupii sau ca alte răpitoare ucigașe. Se poartă cu politicienii dând porunci şi mânându-i ca pe oi către un dezastru de imagine şi acțiune, ce-i va scoate curând din joc, căci nu au fost capabili să dezvolte un sistem care să dezvolte țara şi au fost primii care au vrut să o vândă asasinilor economici.Mai avem încă o ultimă şansă de redresare. Mai avem încă specialiști remarcabili şi oameni inteligenți şi etici. Mai avem încă oameni care îşi iubesc țara, cultura şi neamul şi care sunt dispuși să muncească mult ca să dea copiilor un viitor. Deși vremurile sunt dificile, mai avem putere şi gând curat, credință în Dumnezeu şi în principiile etice, lumină în suflet şi în minte.

 

Este necesar să ne unim toți cei care pot să aducă aceste orizonturi aproape de oameni, să formăm o rețea a profesioniștilor puternică, flexibilă, eficientă, ca să ne păzim țara de asasinii economici de pretutindeni. Altfel ne vom pierde țara, ne vom pierde viața, ne vom pierde sufletul, ne vom pierde planeta ce deja se degradează rapid.Dacă ați început degradarea pierzându-vă curajul, credința, tăria, demnitatea, lăsându-vă umiliți, batjocoriri, mințiți, jigniți, atunci este momentul să vă treziți şi să treceți la acțiune. Este ultimul ceas pentru evitarea dezastrului. Căutați oameni drepți, corecți, capabili, care să vă reprezinte la alegerile locale şi parlamentare, căutați profesioniști care au demonstrat prin fapte, nu prin vorbe amăgitoare. Căutați oameni de acțiune care au curajul de a interveni la timp şi nu vor lăsa să se ajungă la dezastre.

 

FORMAȚI REŢEAUA PROFESIONIȘTILOR autentici şi asumați-vă misiunea ridicării şi oprirea scufundării!

 

Prof. Florian Colceag

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Dacă reușești să instaurezi frica, oamenii nu se mai gândesc nici la legislație, nici la drepturi, ci doar la cum să-și salveze pielea

 

„Nu este o pandemie, este o psihoză.” – Florian Colceag

 

Primul episod din seria „Oameni interziși” realizată de Luis Lazarus i-a avut ca invitați pe Florian Colceag, profesor universitar, „antrenor de genii”, și Diana Iovanovici Șoșoacă, senator al României. O emisiune excelentă în care sunt prezentate puncte de vedere pline de curaj și înțelepciune, diferite de cele pe care le vedem la televizor.

 

 

Florian Colceag

„Punctele de vedere prezentate în mainstream media par unanim acceptate, dar de fapt sunt acceptate doar de guvern și de unii aflați vremelnic în funcții politice. Cei care au alte păreri sunt pur și simplu interziși, nu au acces la media oficială”, spune în introducere Luis Lazarus.

 

Doi invitați aparent foarte diferiți, dar care se completează reciproc și care împărtășesc aceleași idei. De asemenea, împărtășesc și faptul că n-au mai fost invitați în emisiunile oficiale ale televiziunilor după ce și-au exprimat cu onestitate opiniile:

 

Diana Șoșoacă: „În timp ce vorbeam la Inedit TV împotriva vaccinării copiilor, s-a întrerupt emisia, pe Facebook am fost blocată la o oră după ce am anunțat că voi milita împotriva vaccinării copiilor, a fost blocat contul soțului meu imediat ce am făcut o filmare cu telefonul lui, nu mai pot intra pe niciunul din zecile de grupuri în care eram, nici măcar în mail nu-mi mai apar toate mesajele.”

 

Luis Lazarus: „Mie mi-a fost anulat contul de stream… și a fost necesar să-l plătesc din nou deși era plătit, mail-urile mi-au fost anulate… Iată că a fost nevoie să lucrez de dimineață ca să refac toate acestea și să reușesc să transmit o emisiune seara.”

 

Florian Colceag: „Este sindromul slăbiciunii, ei se simt atacați și se apără: de opinii, de adevăr, de realitate, de viață, se izolează și caută să-i suprime pe ceilalți. De ce? Pentru că între timp au făcut multe lucruri rele care s-au adunat, iar ei au devenit foarte fragili. Pentru că este ceva global, nu doar românesc, înseamnă că este un război în spate, un război informațional, în care unii atacă și alții se apără, acuzându-se unii pe alții. Ne întrebăm de ce sunt așa de absurzi în ceea ce fac. Sunt prinși într-un joc.”

 

Cum putem învinge? Care e soluția, întreabă Luis Lazarus.

 

Florian Colceag: „Crizele se autodistrug prin crearea crizelor. Plictiseala fără contact uman duce la disperare, iar disperarea la aplatizarea sufletelor. Inteligența fără conștiință e cel mai periculos aspect. Soluția este contactul cu natura ca să recăpătăm contactul cu realitatea. Este foarte multă putere în mâna câtorva oameni bătrâni, senili, infantili și care nu mai sunt normali. Au moștenit averi imense pe care le-au mai înmulțit și banii au devenit otrăvitori.”

 

Diana Șoșoacă: „Am observat că cei din guvern nu au niciun fel de contact cu oamenii din popor. Mi-au spus că sunt teorii ale conspirației când le-am spus că oamenii suferă de foame, că nu mai au locuri de muncă, își vând copiii, sunt firme închise pentru că nu mai au cu ce plăti, sunt oameni care nu-și mai permit să plătească lumina, adică 80% din populația României. 98% din parlament nu au ce căuta acolo pentru că nu știu nimic din ce ar trebui să știe pentru a conduce o țară. Normal că e o disonanță totală între un om profesionist care ajuns acolo pe meritele lui și alții care doar reprezintă partidul fără să aibă vreo părere proprie. Nu-mi doresc să devin politician pentru că politica din România înseamnă minciună, superficialitate, bătaie de joc, injurii, ilegalitate, neconstituționalitate, petreceri pe ascuns în timp ce poporul moare de foame.”

 

 

Diana Iovanovici Șoșoacă

Diana Șoșoacă: „Pregătiți-vă să vă apărați copiii cu prețul vieții, asta e ce vor să atace: viitorul. Este dincolo de interesul financiar. A început un război din care poporul trebuie să iasă învingător.”

 

Florian Colceag: „Există soluții bune, extraordinar de bune. Important e să avem un ideal. Faceți astfel încât să fiți exemple pentru copiii voștri.”

 

Care e opinia dvs. despre felul în care a apărut pandemia în China? întreabă ascultătorii.

 

Florian Colceag: „Europenii joacă șah, chinezii joacă go. La go blochezi intrarea adversarului în câmpul tău. China a jucat go, și-a adus toți banii în țară, au cumpărat datoriile, n-au mai depins de alții. Sunt inteligenți, harnici, dar necruțători.”

 

Diana Șoșoacă: „Cum au reușit? Ca naziștii: prin frică. Dacă reușești să instaurezi frica, oamenii nu se mai gândesc nici la legislație, nici la drepturi, ci doar cum să-și salveze pielea.”

 

Luis Lazarus își exprimă părerea că toți au planurile lor, China are un plan, America are un plan, Rusia are și ea planul ei, noi nu avem niciun plan, suntem o remorcuță. Este necesar să ieșim cumva din acest cerc vicios.

 

Diana Șoșoacă: „Copiii au nevoie de modele. România e mai mult decât fake-ul pe care-l vedem la televizor. Avem personalități internaționale, ca dl profesor sau alții care sunt exemple în țările pe unde au plecat. Vizitați mai întâi România, arătați-le copiilor minunile din România mai întâi, înainte să-i duceți în străinătate. Dacă vă iubiți copiii, nu-i vaccinați anticovid, nu au nevoie de așa ceva. Iar copiilor le spun să fie deștepți așa cum îi știu și să nu se vândă pe o tabletă, pentru că destul s-au vândut generațiile României, destul ne-am vândut țara, destul că există acești incompetenți și inculți la guvernare. Copiii trebuie să ne dea o lecție așa cum ne-au dat tot timpul: să fie fericiți și să-și învețe părinții să gândească.”

 

Florian Colceag: „Dumnezeu are un plan cu noi, vezi doar numărul extraordinar de mare de copii cu abilități. Așa că să respectăm copiii și să-i ajutăm să se dezvolte, asta e ceea ce putem face. Eu am încredere în voi, faceți ca și copiii voștri să aibă încredere în voi, luați deciziile corecte. Doamne ajută!”, ne încurajează în încheiere dl Florian Colceag.

 

Citiți și:

Prof. Florian Colceag: Mi s-a petrecut odată sa cunosc un asasin economic autentic și experimentat

Diana Iovanovici-Șoșoacă, singurul senator care ține cu românii?

 

 

 

https://yogaesoteric.net/daca-reusesti-sa-instaurezi-frica-oamenii-nu-se-mai-gandesc-nici-la-legislatie-nici-la-drepturi-ci-doar-la-cum-sa-si-salveze-pielea/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cum faci un popor să te urmeze? Răspunsul l-a dat Herman Goering acum 76 de ani

 

 

 

Acum 76 de ani, în timpul procesului de la Nurenberg, când a fost întrebat cum a convins poporul german să-l susțină, Herman Goering spunea:

„Este un lucru simplu.

Nu are de-a face cu nazismul ci cu natura umană.

Poți face asta într-un regim nazist, socialist, poți să o faci în comunism, în monarhie sau democrație.

Singurul lucru pe care guvernul trebuie să-l facă pentru a transforma oamenii în sclavi este să promoveze frica.

Și dacă poți găsi ceva care să-i sperie, vor face tot ceea ce dorești.”

 

 

 

 

 

 

 

 

https://mucenicul.wordpress.com/2021/10/17/cum-faci-un-popor-sa-te-urmeze-raspunsul-l-a-dat-herman-goering-acum-76-de-ani/

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Sinistra agendă Rockefeller a sistemului alimentar – ei l-au creat și acum tot ei vor să-l distrugă și să-l înlocuiască cu ceva și mai rău

 

 

 

Niciun alt grup n-a făcut mai mult rău agriculturii globale și calității alimentelor decât Fundația Rockefeller. Aceasta a început în anii ’50, după război, să finanțeze doi profesori de la Școala de Afaceri a Harvard pentru a dezvolta integrarea verticală, pe care au numit-o „Agribusiness”.

 

 

 

Fermierul a devenit cel mai puțin important. Apoi au creat în anii ’60 frauduloasa Revoluție Verde în Mexic și India, iar mai târziu, începând cu 2006, Alianța pro-OMG (Organisme Modificate Genetic) pentru o Revoluție Verde în Africa.

 

Banii de la Fundația Rockefeller au creat la propriu dezastruoasele plante modificate genetic (OMG), care vin însoțite de pesticidele lor toxice pe bază de glifosat. Acum, din nou, fundația este implicată într-o schimbare majoră de politică în alimentația și agricultura globală, aspect îngrijorător pentru noi toți.

 

În cel mai recent raport al lor, numit „True Cost of Food: Measuring What Matters to Transform the U.S. Food System” (Adevăratul cost al hranei: Măsurarea a ceea ce contează pentru a transforma sistemul alimentar din SUA), se arată că Fundația Rockefeller este profund angajată într-un efort coordonat pentru a schimba radical modul în care producem alimentele și modul în care calculăm costul real al acestora. Fundația susține că demersul face parte dintr-un consens global, prin intermediul ONU, pentru a crea o agricultură „sustenabilă” pe fondul crizei actuale create de covid. Departe de a fi o restructurare benefică, aceasta este menită să schimbe radical accesul nostru la alimente sănătoase și modul în care alegem ceea ce mâncăm. Fundația, care recent a publicat cel de-al doilea raport pe doi ani privind alimentația, se asociază cu Forumul Economic Mondial de la Davos și cu marile companii agricole pentru a conduce această campanie. Noul lor slogan este „Adevăratul cost al alimentelor”.

 

Costul real?

 

Rajiv Shah, președintele fundației, scrie:

„Am lucrat anul trecut împreună cu experți și avocați din domeniu pentru a măsura impactul sistemului alimentar din SUA. Rezultatul este un prim set de măsurători la nivelul SUA, care ne poate ajuta să evaluăm mai exact costul alimentelor noastre. Cu această nouă analiză, guvernele, avocații, producătorii de alimente și persoanele fizice au la dispoziție un bun instrument pentru transformarea sistemului nostru alimentar, astfel încât acesta să fie mai hrănitor, regenerativ și echitabil…”

 

Să analizăm mai atent aceste cuvinte, întrucât acești oameni sunt experți în programarea neuro-lingvistică. Dincolo de afirmarea aparentă a unor țeluri nobile, de fapt, aceeași Fundație Rockefeller responsabilă pentru lanțul nostru alimentar industrializat și globalizat și pentru distrugerea pe care acest proces a provocat-o nu numai asupra fermei de familie, ci și asupra calității agriculturii și dietei noastre la nivel mondial, dă acum vina pe creația lor pentru costurile externe uriașe ale alimentelor noastre. (Un cost extern este costul suportat de o persoană, o întreprindere sau o comunitate, ca urmare a unei tranzacții economice în care nu este implicată direct. Costurile externe, denumite și „efecte secundare” sau „costuri ale terților”, pot apărea atât din producție, cât și din consum.) Cu toate acestea, ei scriu ca și cum agricultorul de familie lacom ar fi de vină, nu corporațiile agro-alimentare.

 

Shah afirmă:

„Acest raport este un semnal de alarmă. Sistemul alimentar din SUA, în forma actuală, afectează distructiv mediul, sănătatea și societatea noastră”.

 

În studiul Rockefeller se spune: „Actuala configurație a sistemului alimentar din SUA a dus la efecte costisitoare asupra sănătății oamenilor, a societății și a planetei. Încălzirea globală, reducerea biodiversității, poluarea apei și a aerului, risipa de alimente și incidența ridicată a bolilor legate de alimentație sunt principalele consecințe neintenționate ale actualului sistem de producție.”

 

Studiul adaugă:

„Povara impactului acestor costuri este suportată în mod disproporționat de comunitățile marginalizate și insuficient deservite, adesea de comunitățile de culoare, multe dintre acestea fiind o coloană vertebrală în calitate de fermieri, pescari, crescători de animale și lucrători din domeniul alimentar.”

 

Cu ajutorul unui grup olandez, True Price Foundation, raportul calculează că „adevăratul cost” al sistemului alimentar din SUA nu este de 1,1 trilioane de dolari, pe care americanii îi cheltuiesc anual pe alimente, ci mai degrabă de cel puțin 3,2 trilioane de dolari pe an, dacă se ia în considerare impactul acestuia asupra sănătății oamenilor, a mijloacelor de trai și a mediului. Acest cost imens adăugat este calculat în principal din efectele asupra sănătății, printre care cancerul și diabetul, și efectele asupra mediului, cum ar fi emisiile de CO2 generate de, ceea ce ei numesc, agricultura „nesustenabilă”.

 

 

 

True Cost Foundation are un consiliu de administrație format din trei persoane, printre care Herman Mulder, fost bancher la ABN Amro, una dintre cele mai importante bănci din lume din domeniul agro-alimentar; Charles Evers, fost controlor corporatist și director financiar la Unilever NV (1981-2002), unul dintre cei mai importanți giganți din domeniul agro-alimentar din lume; și Jasper de Jong, partener la Allen &Overy, una dintre cele mai mari firme de avocatură din lume, cu sediul la Londra. Aceasta este echipa din spatele stabilirii prețului unor aberații precum o tonă de CO2, și alte costuri pentru raportul Rockefeller. O singură observație: CO2 este o componentă esențială, inofensivă, a tuturor formelor de viață, și nu este o cauză a creșterii temperaturii globale.

 

De asemenea, un alt aspect notabil al raportului Rockefeller, True Cost of Food, este faptul că printre colaboratori s-au numărat profesori de drept, economiști universitari, World Wildlife Fund (WWF) și True Cost Foundation. Nici măcar o singură organizație de fermieri nu a fost inclusă.

 

Raportul calculează că principalele costuri „ascunse” ale producției alimentare americane provin din impactul distructiv al agriculturii asupra sănătății și asupra mediului: „Cele mai mari costuri necunoscute provin din impactul distructiv asupra sănătății umane, din accentuarea degradării mediului și din pierderea biodiversității.”

 

Ei au pus un preț pe toate acestea. De exemplu, impactul direct asupra mediului, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră (GES), utilizarea apei și eroziunea solului, costă 350 de miliarde de dolari pe an, iar impactul asupra biodiversității ca urmare a utilizării terenurilor și a poluării solului, apei și aerului costă economia SUA, conform acestora, 455 de miliarde de dolari.

 

Apoi, ei calculează costurile pentru sănătate ale sistemului alimentar american. În acest caz, raportul include costurile pentru economie din cauza obezității, bolilor cardio-vasculare, care sunt principala cauză de deces la nivel mondial, din cauza cancerului, diabetului și ale altor boli netransmisibile. Se presupune că toate acestea adaugă încă 1 trilion de dolari la costurile noastre „reale” cu alimentele.

 

Însumând ambele efecte, așa cum se afirmă, se adaugă aproximativ 1,8 trilioane de dolari costuri externe estimate la 2,2 miliarde de dolari costul alimentelor. Afirmația conform căreia costurile în dolari ale acestor boli în sistemul de sănătate trucat din SUA sunt exclusiv din vina agriculturii ignoră costurile de sănătate umflate de când a intrat în vigoare asigurarea Obamacare. Apropo, Rockefeller a creat, de asemenea, sistemul medical modern cu Raportul Flexner, împreună cu Fundația Carnegie, în 1910. Dar asta este o altă poveste.

 

Nu se poate contesta faptul că, începând cu anii ’50, producția de alimente industrializată de tip agrobusiness din SUA a preschimbat ferma de familie, odinioară productivă, într-un apendice corporatist al unui sistem de ferme industriale, monopoluri de semințe și produse agrochimice modificate genetic, precum Monsanto-Bayer și DuPont-Dow (Corteva), abatoare uriașe cum ar fi Tyson și Smithfield Foods, și retaileri precum Walmart sau Whole Foods.

 

Dar raportul sugerează că agricultorii de familie tradiționali sunt de vină. Ideile pe care le vehiculează vizează pregătirea terenului pentru o Mare Resetare a agriculturii, care va fi și mai dăunătoare, alimentele naturale fiind înlocuite cu organisme modificate genetic, carne sintetizată în laborator și alte produse similare.

 

USDA (Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii) a scris recent că „principalele surse de gaze cu efect de seră în agricultură sunt producția de îngrășăminte pe bază de azot; arderea combustibililor fosili, cum ar fi cărbunele, benzina, motorina și gazele naturale; și gestionarea deșeurilor. Fermentația gastrică a animalelor, sau fermentația care are loc în sistemul digestiv al rumegătoarelor, are ca rezultat emisii de metan”.

 

Mesajul este că actuala producție alimentară americană este de vină pentru încălzirea climatică și că este nevoie urgentă de schimbări radicale și costisitoare.

 

Dificultatea în citirea raportului constă în faptul că limbajul este în mod deliberat vag și înșelător. De exemplu, una dintre cele mai dăunătoare componente ale agriculturii americane începând cu anii ’90 a fost introducerea în masă a culturilor de OMG – în special soia, porumb și bumbac, precum și a produsului cu glifosat, extrem de cancerigen, Monsanto-Bayer Roundup.

 

 

 

Raportul Rockefeller omite rolul lor direct în încurajarea acestei distrugeri prin crearea și promovarea Monsanto și a OMG-urilor timp de decenii, știind că acestea sunt distructive. Politica Fundației Rockefeller este de a introduce culturile modificate genetic GMO.2 și de a distruge agricultura actuală a Americii, susținând că este prea costisitoare și că nu este „sustenabilă” sau „incluzivă”, în favoarea alternativelor costisitoare brevetate. Al doilea mare producător global de alimente, UE, va fi următoarea lor țintă.

 

AGRA, Gates și Davos

 

Această agendă nu este surprinzătoare dacă ne uităm la trecutul actorilor cheie de la Fundația Rockefeller. Președintele, Rajiv Shah, provine de la Fundația Bill și Melinda Gates, unde a fost director pentru dezvoltare agricolă. La Fundația Gates, Shah a lucrat cu Fundația Rockefeller pentru a crea Alianța pentru o Revoluție Verde în Africa. El are legături strânse cu Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos, al autorului „Great Reset”, Klaus Schwab, unde Shah a co-prezidat recent Consiliul viitorului global al WEF, privind noua agendă pentru creștere și redresare economică. Acolo a scris că „guvernele trebuie să modeleze în mod activ piețele în direcția unei creșteri ecologice și favorabile incluziunii”.

 

Alianța pentru o Revoluție Verde în Africa (Alliance for a Green Revolution in Africa – AGRA) este un proiect care a urmărit să impună, cu costuri uriașe, micilor fermieri africani mai săraci, semințele OMG și pesticidele aferente. A fost un dezastru agricol pentru fermierii africani. Modelul AGRA joacă un rol esențial în înțelegerea agendei tacite a Fundației Rockefeller și a aliaților precum WEF și Fundația Gates. Persoana responsabilă, sub conducerea lui Shah la Rockefeller, pentru programul de agricultură, este Roy Steiner, vicepreședinte senior al fundației pentru Inițiativa Alimentară. Steiner a fost alături de Shah la Fundația Gates și a lucrat împreună cu acesta la crearea în Africa a organizației pro-OMGAGRA.

 

Rolul important atât al lui Shah, cât și al lui Steiner în AGRA și în agenda sa privind OMG-urile, ne dă o idee foarte bună despre cum Rockefeller & Co. plănuiesc restructurarea radicală a agriculturii americane într-o direcție deloc naturală.

 

Raportul spune că va reduce emisiile de CO2 și de metan și va introduce alternative pe bază de plante. Bill Gates a cofinanțat înființarea companiei de imitații de carne, Impossible Foods, care folosește carne falsă, cultivată și editată genetic în laborator. El insistă că această carnea sintetică este o strategie necesară pentru a aborda schimbările climatice și declară că americanii și alte națiuni occidentale e nevoie să treacă la o dietă formată 100% din carne sintetică. Terminăm cu vacile, terminăm cu emisiile de gaze…

 

Davos, Rockefeller și Summitul ONU Alimentele Lumii

 

Agenda pentru agricultură a influentei Fundații Rockefeller, agenda WEF de la Davos și a ONU, toate converg spre Marea Resetare și Agenda 2030 a ONU pentru o „agricultură sustenabilă”. La 23 septembrie 2021, la New York, ONU a găzduit Summitul Sistemelor Alimentare 2021. Președintele summitului a fost Agnes Kalibata, trimisul special al Secretarului General al ONU la Summitul Sistemelor Alimentare 2021. Selecția ei a fost vehement contestată de zeci de ONG-uri pe baza faptului că este președinta AGRA Gates-Rockefeller în Africa.

 

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a anunțat summitul ca parte a Deceniului de Acțiune pentru realizarea obiectivelor sustenabile ale Agendei 2030. Olivier De Schutter, fost raportor special al ONU pentru dreptul la hrană, a declarat că Summitul Alimentar a fost rezultatul unor „acorduri cu ușile închise” la Forumul Economic Mondial de la Davos.

 

În iunie 2019, la ONU, Klaus Schwab, șeful WEF, și Antonio Guterres au semnat un parteneriat oficial „pentru a accelera punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Sustenabilă”. Un an mai târziu, pe fondul pandemiei de covid, Klaus Schwab a anunțat lansarea Marii Resetări tehnocratice împreună cu Antonio Guterres, secretarul general al ONU, și Kristalina Georgieva de la Fondul Monetar Internațional. Davos, ONU și Fundația Rockefeller au o singură agendă, care în mod cert nu este benefică pentru viitorul sănătății și hranei omenirii. Aceasta nu este o teorie a conspirației; este o adevărată conspirație.

 

Citiți și:

O nouă sentință istorică: O instanță din Franța a stabilit că Monsanto se face vinovată de îmbolnăvirea gravă a unui fermier

Parlamentul UE a cerut reaprobarea folosirii erbicidului Glifosat, cu toate că se știe că este cancerigen!

 

https://yogaesoteric.net/sinistra-agenda-rockefeller-a-sistemului-alimentar-ei-l-au-creat-si-acum-tot-ei-vor-sa-l-distruga-si-sa-l-inlocuiasca-cu-ceva-si-mai-rau/

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cabala globalistă intenționează să creeze un guvern mondial unic, și ce instrument de control este mai bun decât acela ca toată lumea să fie complet dependentă de stat pentru a-și procura hrana?

 

Tehnocrații globaliști au intenția de a monopoliza întreaga aprovizionare cu alimente. Ei dețin deja monopolul asupra cerealelor și au făcut progrese în ceea ce privește fructele de mare modificate genetic (GE). Printre următoarele ținte se numără carnea cultivată în laborator și înlocuitorii de lactate, scrie dr Joseph Mercola, într-un articol preluat de organicconsumers.

 

Biomilq, fabricat din țesut mamar cultivat, va fi comercializat ca substitut al laptelui matern

 

 

 

Compania Helaina lucrează la crearea de glicoproteine „identice cu cele care se găsesc în laptele matern”. Aceste proteine pot fi apoi adăugate într-o varietate de formule pentru sugari, în alimentația persoanelor în vârstă și, în cele din urmă, în tot felul de alimente. Justificarea pentru crearea înlocuitorilor sintetici ai laptelui este, desigur, prevenirea și inversarea „schimbărilor climatice”. Aceasta este justificarea folosită pentru a vinde practic toate alimentele false. În realitate, însă, acestea vor perpetua și agrava efectele nefaste asupra mediului înconjurător. Alimentele create în laborator sunt ultraprocesate și, prin urmare, se califică drept junk food. Carnea și lactatele false nu pot înlocui amestecul complex de nutrienți care se găsește în carnea de vită și lactatele provenite de la animale hrănite cu iarbă, și este probabil că de fapt consumul alternativelor de carne și lapte ultraprocesate poate duce la multe dintre aceleași probleme de sănătate care sunt cauzate de o dietă cu alimente procesate.Ingredientele de bază ale produselor fermentate din biologie sintetică sunt zaharuri ieftine derivate din porumb și soia modificate genetic. Toate culturile modificate genetic sunt cultivate în monoculturi distructive pentru mediu și utilizează o mulțime de erbicide, cum ar fi glifosatul, pesticide precum neonicotinoidele și îngrășăminte sintetice. Ca urmare, sunt încărcate cu reziduuri chimice care ajung în produsul final.

 

Tehnocrații globaliști au intenția de a monopoliza întreaga aprovizionare cu alimente. Ei dețin deja monopolul asupra cerealelor modificate genetic (GE) și au făcut progrese în ceea ce privește fructele de mare modificate genetic. Următoarele ținte sunt carnea cultivată în laborator și înlocuitorii de lactate.Mulți globaliști cunoscuți au investit în aceste false întreprinderi de produse lactate. Printre investitorii Biomilq, de exemplu, se numără Bill Gates, Jeff Bezos, Mark Zuckerberg, Richard Branson, Masayoshi Son, Jack Ma, Michael Bloomberg și Marc Benioff.Se așteaptă ca primul produs Biomilq să fie gata pentru piață în următorii trei până la cinci ani. Alte produse lactate care nu provin de la animale sunt așteptate să ajungă pe rafturi cândva între 2023 și 2024. Acestea includ înghețata făcută cu lactate obținute în laborator, care va intra în linia de produse Ben & Jerry’s.Biologia sintetică poartă mai multe denumiri, inclusiv „fermentație modificată genetic” și „produse de fermentare de precizie”. Deși sună destul de inofensiv, producătorii de biologie sintetică rareori discută despre ce intră în hrana pe care o folosesc pentru a crește organismul țintă sau ce se petrece cu deșeurile la sfârșitul procesului de fermentare. Acest aspect este de înțeles, deoarece ambele ridică o serie de întrebări serioase.

 

Care sunt ingredientele de bază?

 

După cum a explicat Alan Lewis, ingredientele de bază ale produselor biologice sintetice fermentate sunt zaharuri ieftine derivate din porumb și soia modificate genetic. Toate culturile GE sunt cultivate în monoculturi distructive pentru mediu, cu subvenții de la contribuabili, și folosesc o mulțime de erbicide, cum ar fi glifosatul, pesticide precum neonicotinoidele și îngrășăminte sintetice. Ca urmare, acestea sunt pline de reziduuri chimice care ajung în produsul final. În plus față de o bază de zaharuri, sute de alte ingrediente pot fi adăugate la ferment pentru a obține produsul final dorit, cum ar fi o anumită proteină, culoare, aromă sau parfum.După cum a explicat Lewis, cel mai des utilizat microorganism în procesul de fermentare este E. Coli. E. Coli este modificată genetic pentru a produce compusul dorit prin procesul său digestiv. De asemenea, acesta este necesar să fie rezistent la antibiotice, deoarece este nevoie să supraviețuiască antibioticelor folosite pentru a elimina alte organisme nedorite din cuvă. În afară de metabolitul țintă dorit, aceste organisme editate genetic pot produce, de asemenea, un număr de metaboliți diferiți care au consecințe complet necunoscute asupra mediului și asupra sănătății.

 

Cum se creează fermenții de biologie sintetică?

 

După cum a explicat Lewis, diferitele ingrediente „furajere” sunt plasate într-un bioreactor de fermentare setat la o temperatură cuprinsă între 87 și 90 de grade Celsius timp de 24 până la sute de ore pentru a crește microorganismul țintă. Organismele țintă din ferment consumă substanțele nutritive de care au nevoie, iar ceea ce rămâne după ce aceste organisme sunt extrase este un deșeu biologic periculos. Este important de menționat că, în timp ce procesele tradiționale de fermentare, cum ar fi fabricarea berii, produc deșeuri care sunt comestibile pentru animale, compostabile și nu prezintă niciun risc biologic, nu se poate spune la fel în cazul acestor fermenți biologici sintetici OMG. Deșeurile biologice este necesar mai întâi să fie dezactivate și apoi pot fi eliminate în condiții de siguranță. Nu pot fi trimise ca atare la un depozit de deșeuri.

 

Este important să ne dăm seama că se creează organisme modificate genetic care nu au mai existat niciodată pe Pământ, iar aceste organisme și deșeurile lor nu sunt nici comestibile, nici compostabile, și există riscuri necunoscute implicate de eliberarea neintenționată sau intenționată a acestor organisme în mediul înconjurător. De asemenea, acestea pot duce la apariția unor noi boli de origine alimentară. Și, din moment ce antibioticele sunt folosite pentru a preveni dezvoltarea organismelor nedorite în ferment, organismele rezistente la antibiotice sunt integrate automat în produsul final. Tipurile de toxiinfecții alimentare care ar putea fi cauzate de E. Coli modificat genetic și de metaboliții săi sunt, în acest moment, doar presupuneri. Nimeni nu știe cum ar putea arăta astfel de boli.

 

 

 

Justificarea falsă pentru alimentele false

 

Justificarea pentru crearea de produse biologice sintetice pentru alimentație, inclusiv înlocuitori de lapte, este de a preveni și inversa „schimbările climatice”. După cum a relatat CNBC în iunie 2020:

 

„Co-fondatoarea și CEO-ul Biomilq, Michelle Egger, și co-fondatoarea și CSO Leila Strickland speră că laptele matern produs de Biomilq prin cultivarea celulelor epiteliale mamare va contribui la reducerea amprentei de carbon de pe piața globală a formulelor pentru sugari. «În prezent, după estimările pe care am reușit să le facem, cel puțin 10% din piața globală a produselor lactate ajunge în formulele pentru sugari», a declarat Eggers.

 

Asta înseamnă că pentru fiecare copil hrănit cu lapte praf în SUA, se produc 5.700 de tone de CO2 și se consumă 4.300 de galoane de apă dulce în fiecare an pentru a hrăni un copil. Părinții vor să facă ceea ce este mai bine pentru copiii lor, dar nu ar fi firesc să fie nevoiți să decidă între a-și hrăni copiii și a proteja planeta.”

 

În timp ce promovarea biologiei sintetice se bazează pe ideea că va salva cumva mediul înconjurător de distrugerile provocate de agricultura industrială, de crescătoriile de animale industriale (CAFO) și de monoculturi, acest demers este extrem de înșelător, deoarece nu abordează faptul că există metode de agricultură benefice pentru mediu și că ar fi mai normal să trecem la acestea în loc să construim laboratoare industriale în care tot ceea ce iese din ele este un pericol biologic.

 

Fabricarea alimentelor false creează deșeuri toxice

 

În februarie 2021, Good Food Institute (GFI), un grup non-profit care se află în spatele industriei proteinelor alternative, a publicat o analiză tehnico-economică a cărnii cultivate, care a fost pregătită de firma de consultanță CE Delft. În cadrul acesteia, au dezvoltat un model pentru a reduce costurile actuale ale producției de carne cultivată până la un punct care ar face-o fezabilă din punct de vedere economic în fabrici la scară largă până în 2030, un model despre care au spus că este „fezabil”. În încercarea de a crea carne de cultură la scara care ar fi necesară pentru a hrăni lumea, problemele logistice sunt numeroase și, posibil, insurmontabile. Există produse reziduale ‒ cataboliți ‒ cu care vom fi nevoiți să ne confruntăm, deoarece chiar și celulele cultivate excretă deșeuri care sunt toxice.

 

De asemenea, oxigenul și substanțele nutritive este necesar să fie distribuite în mod adecvat către toate celulele, demers dificil într-un reactor de mari dimensiuni. Agitarea mai rapidă a celulelor sau adăugarea de mai mult oxigen poate ajuta, dar aceasta poate provoca un stres fatal pentru celule. „Beneficiile” de mediu se află, de asemenea, pe un teren șubred atunci când se ia în considerare producția de soia, precum și utilizarea surselor de energie convenționale. Dacă se iau în considerare aceste aspecte, analiza ciclului de viață efectuată de GFI a constatat că, de fapt, carnea de cultură poate fi mai rea pentru mediu decât carnea de pui și de porc produsă în mod convențional.

 

Cu toate acestea, se continuă să se facă presiuni pentru crearea biologiei sintetice. În prefața raportului Navdanya International „Soluții false care ne pun în pericol sănătatea și afectează planeta”, Vandana Shiva detaliază modul în care alimentele cultivate în laborator sunt catastrofale pentru sănătatea umană și pentru mediu, deoarece repetă greșelile deja făcute cu agricultura industrială:

 

„Ca răspuns la crizele din sistemul nostru alimentar, asistăm la apariția unor soluții tehnologice care au ca scop înlocuirea produselor de origine animală și a altor alimente de bază cu alternative cultivate în laborator. Susținătorii alimentelor artificiale reiterează retorica veche și eșuată conform căreia agricultura industrială este esențială pentru a hrăni lumea.

 

Alimentele reale, bogate în nutrienți, dispar treptat, în timp ce modelul dominant de agricultură industrială provoacă o creștere a bolilor cronice și exacerbează schimbările climatice. Ideea că hrana de laborator de înaltă tehnologie, «fără ferme», este o soluție viabilă la criza alimentară este pur și simplu o continuare a aceleiași mentalități mecaniciste care ne-a adus în situația în care ne aflăm astăzi ‒ ideea că suntem separați de natură și în afara ei. Sistemele alimentare industriale au redus alimentele la o marfă, la «chestii» care pot fi apoi constituite în laborator. În acest proces, atât sănătatea planetei, cât și sănătatea noastră au fost aproape distruse.”

 

Alimentele fabricate în laborator sunt alimente nesănătoase

 

Este important să ne dăm seama că toate „alimentele” create în laborator sunt ultraprocesate și probabil că vor transmite același tip de efecte nocive asupra sănătății ca și alte alimente ultraprocesate. În 2018, Friends of the Earth (FOE), un grup de mediu de bază, a publicat un raport care a pus întrebări critice cu privire la tendința de a se orienta către biologia sintetică. În acesta, ei au subliniat natura extrem de procesată a acestor produse:

 

 

 

„Pentru fabricarea unora dintre aceste produse se folosesc diverși «adjuvanți de procesare», inclusiv organisme (cum ar fi bacteriile, drojdia și algele modificate genetic) care produc proteine și substanțe chimice pentru a extrage proteinele. De exemplu, substanțe chimice precum hexanul sunt utilizate pentru a extrage componente ale unui aliment, cum ar fi proteinele (din mazăre, soia, porumb etc.) sau compuși (din bacterii modificate genetic) pentru a produce guma xantan … nu este obligatorie dezvăluirea acestor ingrediente. De asemenea, în prezent, nu este o cerință obligatorie dezvăluirea pe etichetele ambalajelor a altor adjuvanți tehnologici (de exemplu, bacterii, drojdie, alge), inclusiv a celor care sunt modificați genetic pentru a produce proteine. Lipsa de transparență face dificilă evaluarea intrărilor și a impactului utilizării acestora.”

 

Practic, ceea ce încearcă să facă cabala globalistă este să elimine metodele agricole convenționale, cum ar fi creșterea vitelor pentru carne de vită și produse lactate, și să le înlocuiască cu reproduceri sintetice, brevetate. Pe scurt, ei iau alimente integrale și le transformă în junk food ultraprocesate, totul în timp ce urmăresc să vă convingă că junk food-ul este mai sănătos pentru voi.

 

Biologia sintetică face parte dintr-o schemă de control

 

În afară de potențialele pericole pentru sănătate, alimentele cultivate în laborator se bazează pe monoculturi care distrug solul, ceea ce duce la eliberarea de carbon. Deci, chiar aici, justificarea privind schimbările climatice se destramă. Deoarece biologia sintetică se bazează pe monocultura OMG-urilor, aceasta creează exact ceea ce pretinde că ar urma să contracareze: degradarea mediului care duce la schimbări climatice.

 

După cum a remarcat Lewis, biologia sintetică, care este cea mai recentă adăugire la sistemul alimentar patentat al organismelor modificate genetic (OMG), are ca rezultat, de asemenea, „o schimbare masivă în ceea ce privește proprietatea și concentrarea bogăției … și controlul asupra aprovizionării noastre cu alimente”. Pe scurt, biologia sintetică creează dependență de industrie, care poate fi apoi folosită pentru a manipula și controla populația în orice fel de moduri. Pe termen lung, oamenii vor pierde în cele din urmă abilitatea de a-și produce singuri hrana prin metode tradiționale, iar aceasta ar putea face parte din plan.

 

Cabala globalistă intenționează să creeze un guvern mondial unic, și ce instrument de control mai bun ar putea avea decât ca toată lumea să fie complet dependentă de stat pentru a-și procura hrana?

 

Protejați-vă sănătatea evitând alimentele procesate

 

Dorința de a găsi alternative pe bază de plante la alimentele provenite de la animale reale, fie că este vorba de carne sau de lactate, nu se datorează intenției de a menține sănătatea, sau de a susține dietele vegane sau vegetariene. Cei care sunt cu adevărat interesați să aibă o dietă bazată pe plante pot face aceasta mâncând plante adevărate, la urma urmei, și astfel se pot bucura de numeroasele beneficii pentru sănătate pe care le oferă consumul de alimente vegetale. În realitate, este vorba despre crearea unui sistem de control prin intermediul alimentelor. Este, de asemenea, o modalitate de a controla sănătatea oamenilor. Se știe deja că, de fapt, consumul de alimente ultraprocesate contribuie la apariția bolilor, dar carnea și lactatele false fabricate pot prezenta, de asemenea, riscuri suplimentare necunoscute. Bineînțeles, beneficiarul de pe urma acestei sănătăți precare este Big Pharma.

 

Industria alimentelor procesate a petrecut multe decenii încurajând bolile cronice care sunt apoi tratate cu medicamente, mai degrabă decât cu o dietă adecvată. Alimentele sintetice vor fi, probabil, un factor și mai important de boli cronice și de deces prematur. Adevărul este că alimentele false nu pot înlocui amestecul complex de nutrienți care se găsește în alimentele naturale provenite de la animalele hrănite cu iarbă și este foarte probabil ca de fapt consumul de alternative de carne și lapte ultraprocesate va duce la multe dintre aceleași probleme de sănătate care sunt cauzate de o dietă cu alimente procesate. Așadar, dacă doriți să vă protejați cu adevărat sănătatea și mediul înconjurător, renunțați la pseudoalimentele care necesită brevete și rămâneți în schimb la cele care se găsesc în natură.

 

Citiți și:

Verzii din Germania vor să pună taxă pe carne: „Avem o alimentație greșită iar acest fapt ar fi necesar să fie corectat!”

Consolidaţi-vă sistemul imunitar prin alimentaţie, nu prin medicamente!

 

 

 

https://yogaesoteric.net/cabala-globalista-intentioneaza-sa-creeze-un-guvern-mondial-unic-si-ce-instrument-de-control-este-mai-bun-decat-acela-ca-toata-lumea-sa-fie-complet-dependenta-de-stat-pentru-a-si-procura-hrana/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Mușamalizarea evidentă de la Monsanto: Roundup – glifosat și cancerul

 

„Decenii de tactici frauduloase pentru a câștiga miliarde de dolari”

 

 

Monsanto a apelat la diverse tactici pentru a cenzura informații esențiale cu privire la Roundup, a declarat Carey Gillam, jurnalist de investigații și autor.Povestea erbicidului fabricat de gigantul Monsanto, Roundup, a început în anii 1980 când testele desfășurate asupra ingredientului principal, glifosat, au început să evidențieze modificări celulare în cazul animalelor de laborator, ceea ce ar fi fost normal să fie considerate drept semne inițiale că produsul poate cauza cancer.

 

În 1995, Agenția americană de Protecție a Mediului (EPA) a stabilit că substanța trebuie clasificată drept cancerigenă. Cu toate acestea, șase ani mai târziu, EPA și-a schimbat clasificarea pe motiv că prima a fost o decizie eronată, menționând că publicul nu are de ce să-și facă griji.

 

De asemenea, datele de laborator din anii 1980 pe care s-a bazat EPA pentru a clasifica glifosatul un produs cancerigen au devenit brusc inaccesibile publicului, Monsanto argumentând că rezultatele intră sub incidența legii de protecție a secretelor comerciale.

 

Mike Papantonio de la RT America a discutat pe această temă cu Carey Gillam, jurnalist de investigații și autor.

 

RT: Carey, ai scris o carte intitulată Whitewash: Povestea unui erbicid, cancer și coruperea științei. Din câte se pare, Monsanto a lucrat cu îndârjire să mușamalizeze faptul că erbicidul lor poate cauza cancer. După atât de multe studii, ce opinie ai asupra încercărilor companiei de a nega adevărul?

 

Carey Gillam: Chestiunea cancerului joacă un rol important în ceea ce privește această chimicală. Este cel mai răspândit produs agrochimic din lume, este prezent în apă, în mâncare, în propriile noastre trupuri. Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului (IARC) a examinat rezultatele a decenii de cercetare epidemiologică și toxicologică și a ajuns la concluzia că este un posibil cancerigen cu legături strânse cu limfomul non-Hodgkin în mod special. Monsanto a declarat că toate cercetările sunt greșite, această agenție internațională se înșeală, iar produsul lor este cel mai sigur din lume.

 

RT:

În anii 1980 ni s-a spus de către EPA că Roundup cauzează cancer, iar apoi în anii 1990 ni s-a spus contrariul. Și în această perioadă doctori și cercetători au afirmat că glifosatul într-adevăr cauzează cancer. Care este motivul retractării?

 

Carey Gillam: Da, toxicologii EPA au analizat studiile pe șoareci în anii 1980. Iar acești șoareci prezentau tumori foarte rare și stranii – șoareci cărora li s-au administrat glifosat. Ei au fost foarte îngrijorați pe seama acestui fapt și au avertizat că erbicidul poate cauza cancer. Monsanto s-a opus din răsputeri și în cele din urmă a convins EPA să-și ignore propriii toxicologi și să-l declare un produs sigur. Este aceeași practică la care am asistat de-a lungul deceniilor. Cercetătorii avertizează asupra constatărilor testării glifosatului pe animale în laborator, oamenii protestează, și de fiecare dată Monsanto pretinde că aceștia se înșeală și încearcă să discrediteze cercetătorii și rezultatele. Și încă o fac. Asta a creat o dezbatere în întreaga lume – nu numai în SUA, dar și în Europa și în alte țări – cât de sigur sau nesigur este cu adevărat.

 

 

RT:

Potrivit cărții, întâi a fost o mușamalizare. Apoi o încercare din partea Monsanto de a contracara studiile științifice și de a-și crea propriile argumente „științifice” pentru a da impresia că Roundup este cât se poate de sigur. În cele din urmă, nu a fost nicio tentativă din partea EPA de a clarifica lucrurile. Ce părere aveți?

 

Carey Gillam: Acesta este modul în care am descris situația. Mi s-a cerut să vin în Europa și să vorbesc în fața parlamentului. Totul se reduce la decenii de înșelăciune. Este o acuzație gravă, dar sunt decenii de practici frauduloase ale acestei gigantice companii chimice de a câștiga miliarde – eschivând, hărțuind, discreditând și cenzurând orice informații ce ar fi folositoare consumatorilor ce sunt expuși la această chimicală pentru a hotărî dacă s-o utilizeze sau nu, să decidă dacă vor să pulverizeze Roundup pe terenul pe care se joacă copiii lor. Oamenii nu au avut parte de dreptul la decizie, deoarece orice informații privind riscul au fost ascunse în timp ce erbicidul fabricat de Monsanto a fost promovat. Au întrebuințat diverse strategii pentru a-și atinge obiectivele; au scris anumite lucrări științifice atribuindu-le altor autori; au apelat la agenți – în cadrul EPA și din universități din SUA – în încercarea de a controla narațiunea publică și de a controla ceea ce publicul știe sau nu pe această temă.

 

 

Citiți și:

 

O cercetătoare ne spune: Jumătate din copiii din SUA vor suferi de autism datorită glifosatului

 

Parlamentul UE a cerut reaprobarea folosirii erbicidului Glifosat, cu toate că se știe că este cancerigen!

 

https://yogaesoteric.net/musamalizarea-evidenta-de-la-monsanto-roundup-glifosat-si-cancerul/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Criminalii din agricultură care folosesc erbicide cancerigene șantajează lumea cu o foamete fără precedent

 

 

 

Conglomeratul farmaceutic și agricol Bayer a declarat că ar putea înceta să producă cel mai popular erbicid din lume, cu excepția cazului în care obține protecție judiciară împotriva proceselor care acuză că substanța provoacă cancer. O astfel de decizie a celor de la Bayer ar provoca o criză uriașă în agricultură și pe cale de consecință va duce la penurie de alimente și foamete.

 

 

 

Roundup a generat de-a lungul timpului vânzări de zeci de miliarde de dolari pentru Bayer și Monsanto, gigantul biotehnologiei de semințe și dezvoltatorul produsului Roundup, pe care Bayer l-a achiziționat în 2018. Bayer produce în prezent aproximativ 40% din producția mondială de glifosat, pe care fermierii îl pulverizează pe câmpuri pentru a opri buruienile care amenință culturile. Glifosatul a fost introdus de Monsanto în 1974. Compania chimică americană a amestecat compusul organic de fosfor cu alte substanțe și a vândut pesticidul sub numele Roundup.

 

În ultimul deceniu, erbicidul a adus, de asemenea, companiei Bayer un val de litigii, scăzând prețul acțiunilor sale și costând aproximativ 10 miliarde de dolari în despăgubiri pentru reclamanți. La începutul lunii martie, Bayer a anunțat fermierii, furnizorii și comercianții cu amănuntul că ar putea opri vânzarea Roundup, ceea ce ar lăsa fermierii dependenți de glifosatul importat din China. „Suntem destul de aproape de capătul drumului”, a declarat Bill Anderson, directorul executiv al Bayer, într-un interviu. „Vorbim de luni, nu de ani”.

 

Pentru mulți fermieri, agricultura fără Roundup este ca și cum ai juca baseball fără mănușă. Mai mult de 90% din culturile de soia, porumb și bumbac plantate în SUA sunt modificate genetic pentru a rezista la erbicidul pe bază de glifosat, potrivit Departamentului Agriculturii. Fermierii americani aplică anual pe câmpurile lor aproape 300 de milioane de kilograme de glifosat, ingredientul principal din Roundup, potrivit datelor furnizate de U.S. Geological Survey. Și UE a făcut o excepție pentru acest erbicid. UE a prelungit folosirea erbicidului cu încă 10 ani.

 

Afirmațiile conform cărora glifosatul cauzează cancer au afectat Bayer încă de la achiziționarea Monsanto, care a comercializat glifosatul sub marca Roundup din anii 1970 și a introdus ulterior în agricultură semințe modificate genetic pentru a tolera erbicidul. Aproximativ 67. 000 de cazuri în care se susține că acesta a provocat cancerul reclamanților sunt în curs de soluționare, iar compania a pus deoparte până în prezent 16 miliarde de dolari pentru despăgubiri. Bayer susține că Roundup este sigur, citând analizele Agenției pentru Protecția Mediului și ale altor autorități de reglementare.

 

Renunțarea la Roundup ar putea veni cu propriile costuri. Joel Jackson, analist la BMO Capital Markets, a declarat că această măsură ar putea reduce valoarea tehnologiei semințelor pe care Bayer o licențiază altor companii, deoarece Bayer a avut probleme în obținerea aprobării de reglementare pentru un alt erbicid, dicamba, care este eficient în distrugerea buruienilor rezistente la glifosat. Fermierii americani ar apela probabil la versiuni generice fabricate în Asia, a declarat Jackson. Unii ar putea trece la alte erbicide, potențial mai dăunătoare.

 

De la preluarea funcției de director general al Bayer în 2023, Anderson a declarat că unul dintre obiectivele sale este de a ține sub control litigiul privind glifosatul până în 2026. El a declarat că, în unii ani, cheltuielile cu litigiile legate de Roundup eclipsează bugetul Bayer pentru cercetare și dezvoltare în agricultură. La o conferință agricolă desfășurată în luna martie la Denver, Bayer a montat un fals raion de magazin alimentar plin cu pâine, căpșuni, portocale și unt de arahide false.

 

Buruieni întinse ieșeau din spatele raionului, cu pancarte pe care scria „Protejați culturile” și pungi pentru participanți pe care scria „Păstrați alimentele la prețuri accesibile”, conținând fișe informative despre glifosat. Un grup sprijinit de Bayer, format și din alte companii și grupuri comerciale agricole, a răspândit mesaje similare în anunțuri din ziare, pe panourile publicitare de pe autostrăzi. În ultimul an, compania a cheltuit milioane de dolari pentru a face lobby pe lângă legislatori.

 

Citiți și:

Germania va interzice folosirea erbicidului glifosat, care cauzează cancer

Mușamalizarea evidentă de la Monsanto: Roundup – glifosat și cancerul

 

https://yogaesoteric.net/criminalii-din-agricultura-care-folosesc-erbicide-cancerigene-santajeaza-lumea-cu-o-foamete-fara-precedent/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Teoria psiho-morala de factură psihanalitică a infractorului – Sigmund Freud

 

 

Teoriile psiho-morale pot fi grupate în două subcategorii:

 

Teoriile psiho-morale de factură psihanalitică.

Teoriile psiho-morale autonome.

La o analiză mai atentă a teoriilor psiho-morale de factură psihanalitică, explicaţiile fenomenului criminal poartă amprenta psihanalizei freudiene.

 

 

Sigmund Freud (1856-1939) este creatorul psihanalizei. Contribuţia psihanalizei freudiene la dezvoltarea gândirii criminologice este greu de evaluat, datorită caracterului vast al operei marelui savant. Sistematizand, se pot distinge trei aspecte mai importante ale acestei contribuţii: explicaţiile privind structura şi funcţionarea aparatului psihic, explicaţii privind etiologia şi tratamentul nevrozelor şi referirile la fenomenul criminal.Iniţial, Freud a considerat că cele trei instanţe ale vieţii psihice sunt: inconştientul, preconştientul şi conştientul. În funcţie de acestea, în primele sale studii Freud explică atât producerea actelor ratate, cât şi etiologia nevrozelor, a viselor.

 

Ulterior, sinele, eul şi supraeul devin elementele structurante ale psihicului. Aceste elemente structurante ale psihicului, precum şi corelaţiile dintre ele, au fost utilizate ulterior şi în cercetarea criminologică.

 

Explicaţiile privind etiologia nevrozelor admit existenţa a trei factori a căror acţiune intervine la persoanele bolnave:

 

Predispoziţiile ereditare;

Influenţa unor evenimente din prima copilărie;

Renunţarea reală, adică toate nenorocirile vieţii care impun renunţarea la dragoste, care antrenează mizeria, neînţelegerile familiale, căsătoriile rău asortate, fără a se mai vorbi de condiţiile sociale defavorabile şi de rigoarea exigenţelor morale.

Dintre aceşti factori, analiza freudiană se axează pe evenimentele din prima copilărie, a căror influenţă este socotită hotărâtoare. În această perioadă a primei copilării, instinctul sexual parcurge mai multe faze, în functie de anumite zone erogene în jurul cărora se situează libidoul.

Referirile directe la fenomenul criminal nu abundă în opera freudiană. O primă categorie de referiri ce merită a fi semnalate sunt în lucrarea “Totem şi tabu”, ce aparţine din punct de vedere cronologic perioadei medii a creaţiei freudiene. Analizând câteva tabuuri, dintre care unele cu relevanţă criminologică, uciderea, incestul, Freud consideră că transgresarea acestora reprezintă satisfacerea unor dorinţe refulate.

În acest context crima apare şi ea ca o expresie a instinctului sexual greşit canalizat, a complexului oedipian. Dacă prelungim puţin raţionamentul freudian, potrivit căruia însăşi morala îşi are originea în complexul oedipian, se poate afirma că şi dreptul penal, ca prelungire a moralei, are aceeaşi sursă. De aici rezultă o concluzie paradoxală: atât crima, cât şi pedeapsa au o origine comună, instinctuală.

 

O altă categorie de referiri la fenomenul criminal, se găseşte în studiile publicate de Freud în “Dincolo de principiul plăcerii” şi “Eul şi sinele”, în care apare o nouă teorie a instinctelor. Această nouă teorie asupra instinctelor aduce indirect o nouă posibilitate în explicarea crimei care, în opinia lui Feud, este de origine instinctuală. Pe lângă varianta sexuală apare şi varianta morbidă, unde responsabilitatea crimei aparţine tendinţei umane spre agresiune şi distructivitate, expresii extravertite ale instinctului morţii.

Într-o explicaţie directă cu privire la crimă, Freud vede în aceasta o expresie a sentimentului de culpabilitate tipic nevrozelor: la mulţi criminali, îndeosebi tineri, poate fi descoperit un puternic sentiment de culpabilitate, anterior şi nu consecutiv crimei, sentiment care a constituit mobilul crimei. S-ar părea deci că respectivul trăieste posibilitatea legării acestui sentiment de ceva real şi actual ca pe o uşurare.Ultima variantă, crima văzută ca o eliberare de sub presiunea unui sentiment culpabil nu înlătură originea instinctuală a acesteia, ci o intermediază ţinând seama de faptul că sentimentul vinovăţiei este consecutiv unor instincte condamnabile.

 

Teoria personalităţii antisociale are la bază constatările psihanalizei freudiene cu privire la evenimentele din prima copilărie. Se consideră, că la origine, copilul este o fiinţă absolut instinctivă, dominată de principiul plăcerii, el urmează să se conformeze principiului realităţii, care caracterizează adaptarea socială, printr-un proces lent de modificare ori sublimare a instinctelor.

 

Rolul hotărâtor al evenimentelor din copilărie în formarea personalităţii antisociale a fost subliniat şi de alte cercetări de psihologie criminală, punându-se accentul pe carenţele afective materne, care generează o lipsă de afectivitate copilului, ceea ce poaet duce ulterior la un comportament criminal.

 

Am urmarit consternata cazul „Claudia Simion” la OTV. Departe de mine de a discuta pe marginea unei iubiri mai mult sau mai putin controversate. Ce este interesant in toata povestea asta? Pai avem un tata – George Simion – care joaca rolul unui proaspat parvenit (de vreo 4-5 anishori), care, la momentul „stampilei” de cetatean obisnuit a locuit impreuna cu familia intr-un cartier bucurestean oarecare, cartier in care avea vecini mai multi rromi (cetateni obisnuiti si ei)!

 

In momentul „avantului” spre parchete, G.S. si-a mutat cuibul nu’s pe unde, poate sa-si piarda urma, poate sa inceapa un alt mod de viata, intr-un loc cu totul nou, intr-un loc in care proaspetii vecini n-aveau de unde sa cunoasca cine fusese dumnealui pana mai ieri.

 

Si iatal pe G.S. cum ni se autoimpauna la OTV, cum se autodeclara intelectual, inginer parca, un om deosebit atat in societate cat si in familie. De asemenea, mai declara convins de ceea ce-i iesea pe gurita fara filtrul cerebelului aflat la purtator, ca fiica sa este o eleva eminenta, vezi doamne – a 2-a din clasa (la Liceul Tonitza, specializarea „Design vestimentar”) si, folosindu-se de un oarecare timbru vocal teatral cu intentie clara de impresionare, „demonstra” prostimii cat era el de indignat si nervos pe acest „tigan” (sub acest apelativ i se adresa in treacat lui Stefan), care ii corupe fiica inteligenta, ii suceste capul, o pune sa fure bani din casa si de la prieteni etc.etc.

 

Cel mai dramatic aspect, in viziunea tatalui, nu ar fi fost faptul ca fiica sa fura bani chiar din propria casa (daca o fi adevarat!?) ci ca Stefan era un tigan ordinar care nu-si cunoaste limitele, ca ar fi tintit saracu’ prea sus, ca nu-si cunoaste lungu’ nasului si ca el ar reprezenta CATEGORIC O PIEDICA IN CALEA CARIEREI FIICEI SALE! Care cariera? Presupun ca isi poate lua adio si de la bucuria de a-si vedea fiica terminandu-si liceul in conditiile evenimentelor ce au avut loc.

 

Mai avem apoi si o fata – Claudia – fiica lui G.S., desteapta-inteleapta, intelectuala „recunoscuta” de unii inca din clasa a XI-a, cu un limbaj extrem de saracacios pt o eleva premianta! Sau acesta este nivelul liceului Tonitza? La fel de imposibil pare si faptul ca o eleva buna (nu f.buna) face greseli gramaticale inadmisibile in SMS-uri! Ei, bine, m-am lamurit oarecum pe aspectul inteligentei Claudiei care, pare-se nu era pe un plan superior fata de cea a prietenului ei! Prin urmare, „inteligenta” Claudiei reprezenta doar efectul spagii tatalui G.S. la staff-ul liceului Tonitza si nicidecum valoarea reala a intelectului fiicei sale. Fatuca asta este dovada concreta a realitatii romanesti: parintii parveniti platesc spagi considerabile profesorilor din licee si facultati in scopul de a-si promova progeniturile dotate cu inteligente mediocre spre nulitate, ca deh! da bine la CV orice performanta. Numai ca CV-ul ramane o biata hartie fara valoare, la fel ca si multitudinea de diplome adunate intr-un dosar care, de altfel pot fi contabilizate numai in bani nu si in neuroni evoluati intelectual. Asta este insa alta poveste care nu merita abordata aici.

 

Pe mine m-a frapat atitutidinea tatalui, in complicitate cu politia sectiei 14 si cu medici din spitalul Obregia care, impotriva vointei fetei, fara motive intemeiate, au internat copila in sectia 8 – recunoscuta si sectie de agitati (f.periculosi). Dupa ce ca s-a ajuns la o televiziune cu asemenea fapta reprobabila pt un parinte, ajutat in scop morbid chiar de catre autoritatile statului, absolut nici o alta autoritate nu s-a autosesizat in speta. Si aici ma refer la: Ministrul Sanatatii, Procurorul General al Romaniei, Ministerul de Interne, Comisia de Abuzuri etc.etc.

 

Am ajuns sa observ ca in Romanica asta „democratica” Dumnezeu a luat cu totul mintile unora si ii conduce pe drumul pierzaniei! Asemenea proceduri se practicau pe vremea mult hulitului comunism, cu toate ca nici atunci n-am auzit de parinti care sa-si innebuneasca proprii copii. Atunci ti-o facea un vecin „drag”, un „coleg” bun etc. Astazi, constat ca s-au „topit” demarcatiile dintre rau si bine, ca cele doua chestiuni distincte au ajuns sa se intrepatrunda pana la anulare reciproca, ca ne tampim cu totii in haosul creat si sustinut, alimentat chiar de vajnicii nostri conducatori.

 

Pai, in primul rand, Claudiei i s-a incalcat art.2 par.(1) din CEDO care spune simplu asa:

 

Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat de lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul cad infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.

 

Protocolul 6 par.(1) Pedeapsa cu moartea este abolita.

 

Art.3 Nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

 

Aici discutam despre implicatii directe legate de integritatea persoanei, demnitatea umana a individului. Interdictia de a fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sunt drepturi de o importanta deosebita, Curtea fiind foarte severa in interpretarea cauzelor avute pe rol.

 

Curtea a si clasificat cele 3 notiuni esentiale din art.3 pe grade de gravitate. Astfel, tortura e considerata a fi un tratament inuman avand drept scop obtinerea de informatii ori marturisiri ori aplicarea unei pedepse.

 

Tratamentul sau pedeapsa inumana – este de natura sa provoace in mod VOLUNTAR GRAVE SUFERINTE MENTALE ORI FIZICE si care, in speta, NU SE POT JUSTIFICA.

 

TRATAMENTUL SAU PEDEAPSA DEGRADANTA – este de natura a UMILI IN MOD GRAV INDIVIDUL IN FATA ALTORA SAU CARE IL DETERMINA SA ACTIONEZE IMPOTRIVA VOINTEI ORI CONSTIINTEI SALE. De asemenea, tratamentul/pedeapsa degradant(a) produce victimei sentimente de teama, de ingrijorare, de umilinta, ajungand pana a o injosi si a o ajuta sa-si infranga rezistenta fizica ori morala.

 

De regula Curtea admite o asemenea cerere cu conditia ca din elementele prezentate sa REZULTE UN MINIM DE GRAVITATE NECESAR PENTRU A SE CONSIDERA CA INCALCA ART.3. Curtea a mers pana acolo incat a considerat ca art.3 a fost incalcat si in cazul in care un particular a savarsit asemenea fapte impotriva altui particular (cauza din 1969 impotriva Greciei).

 

O tanara din Anglia a fost lovita de un barbat in prezenta altuia – Curtea a apreciat lovirea ca fiind suficienta pentru a se admite ca a adus atingere art.3. De asemenea, Curtea a apreciat ca o pedeapsa corporala data de un profesor in timpul efectuarii orelor de curs reprezinta o injosire si creaza un grad suficient de umilire a victimei astfel ca s-a apreciat ca a avut loc o incalcare a art.3.

 

Art.5 par.(1) Orice persoana are dreptul la libertate si siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazurilor prevazute de lege: detinut legal sau condamnat de catre un tribunal competent; daca a facut obiectul unei arestari, nesupunere la o hotarare pronuntata conform legii; daca este susceptibila de o boala contagioasa, un alienat mintal, alcoolic, toxicoman sau vagabond.

 

par.(3) acelasi articol: Orice persoana arestata sau detinuta in acest mod si in conditii legale trebuie sa fie adusa imediat in fata unui judecator sau magistrat imputernicit prin lege cu asemenea atributii si are dreptul sa fie judecat intr-un termen rezonabil sau eliberat conform procedurii legale, altfel, arestarea sau detinerea sa devine ILEGALA!

 

par.(5) orice persoana care este victima unei arestari sau detineri in conditii contrare art.5 are dreptul LA DESPAGUBIRI.

 

Pentru a se justifica internarea intr-un spital de psihiatrie, Curtea a enuntat 3 criterii:

 

1. statul trebuie sa aplice norme medicale obiective pt a stabili starea de alienare a unui individ;

 

2. alienarea trebuie sa imbrace un caracter sau o amploare suficiente pentru a justifica internarea;

 

3. statul nu poate dispune internarea celui in cauza decat pe durata existentei acelei tulburari mintale. Intr-o cauza impotriva Olandei, Curtea a constatat incalcarea art.5 pentru motivul ca cel internat nu si-a dat acordul pentru internare (fiind major) si nici nu fusese ascultat cu privire la aceasta internare.

 

Acestea fiind spuse, tatal G.S. in complicitate continuata cu autoritatile statului roman au incalcat grav toate articolele susmentionate plus altele din legislatia romaneasca la care se adauga si penibila Constitutie care nu mai reprezinta de mult un etalon al dreptatii in nici o institutie a statului nostru malign.

 

Parerea mea personala este ca in speta „CLAUDIA” declaratia data de ea in fata politiei prin care isi invinuia tatal de agresiune sexuala, ulterior declaratia ei fiind rupta de acelasi tata chiar in fata politistului care i-o adusese la cunostinta, REPREZINTA CAUZA evidenta si elocventa PENTRU CARE A FOST INTERNATA INTR-UN SPITAL DE PSIHIATRIE. Restul se deduce extrem de simplu si totul se coroboreaza cu orice alte aspecte, declaratii, fapte.

 

Autoritatile chemate sa vegheze la bunul mers al societatii stau in pasivitate si nu se urnesc nici macar in scopul de a elibera victima din spital, tinuta acolo impotriva vointei si in deplinatatea facuiltatilor mintale, atata vreme cat tatal ei declara la OTV ca aceasta internare este absolut necesara deoarece nu a gasit alta modalitate de a-si desparti fiica de acest tigan! Declaratia tatalui a fost intarita si de cel putin 2 medici din acelasi spital care au intervenit in direct la OTV afirmand ca tanara Claudia nu are nici o problema psihica insa parintii considera absolut necesara internarea in scopul de a-si PROTEJA FIICA DE TIGANUL STEFAN! Ascultam consternata cum niste medici (femei) aratau atata dispret legilor, naturii umane, vietii… Medicii – care n-aveau nici un fel de spirit deontologic, umanitar, calcau pe cadavre, la fel ca tatal fetei. Medicii tratau cazul „Claudia” nu ca pe un pacient ci ca pe o persoana provenita dintr-un alt mediu social, indragostita de cine nu trebuie – adica de un tigan, situatie in care parintii, in viziunea lor si pe buna dreptate au apelat si au obtinut ajutorul necesar in scopul „nobil” de a o supune la diverse tratamente pentru a o indeparta de un nenorocit. Discriminare, teroare, tortura fizica si psihica, amenintare, spalare de creier. Aceste cuvinte proliferau distinsii medici din spitalul Obregia. Practici securistice care nu au murit, ba chiar au devenit instrumente facile in mainile unor criminali in halate albe!!!!

 

Autoritatile susmentionate – daca functionau si daca doreau sa dea exemplu de corectitudine – trebuiau sa destituie capete grele atat din spitalul Obregia cat si din Sectia 14 Politie. Dar…traim in Romania, tinutul junglei si al haosului cazut in abis! Suntem o tara de salbatici si salbaticiuni in care legea,asa ciuntita si subiectiva cum e, nu-si mai are locul, traim intr-o tara in care justitia e perpetua complice a infractorilor, o tara in care VALOAREA, DREPTATEA SI OMENIA NU-SI MAI GASESC LOCUL!

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/justitie/criminalistica-si-criminologie/page/3/

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Minciuna din spatele detectorului de minciuni

 

 

 

Educați-vă. Informati-va. Concluzionati. Acestea sunt sfaturile mele inainte de a juca ruleta ruseasca cu propria reputație! Invatati cum sa va protejati  împotriva testului invalid, nevalabil, neconcludent si irelevant numit: detectorul de miniciuni.

 

Secretul murdar din spatele poligrafului este că „testul” depinde de șmecherie si  NU de știință. Persoana „testata” este avertizata de operatorul poligrafului ca trebuie sa raspunda sincer la toate intrebarile si ca cea mai mica minciuna va fi detectata de masinaria minune.  De exemplu: daca s-ar pune intrebarea „Credeti ca ati mintit vreodata pentru a iesi dintr-o situatie neplacuta?” poligraful va inregistra o negare si s-ar putea concluziona ca orice persoana care minte la aceasta intrebare ar avea comportament similar cu ceilalti „picati” la test. Practic, toata lumea a mintit cel putin o data in viata pentru a iesi dintr-un necaz, dar… intrebarea cu pricina ar trebui sa reflecte numai „minciuna”.

 

Cercetarea bazata doar pe testul poligraf nu poate fi separata de placebo, deoarece subiectul este convins de examinator ca procedura aplicata asupra lui este extrem de eficienta si ca va inregistra cu certitudine relatia reala dintre inselaciune/minciuna si reactiile sale fiziologice. Subiectii care admit credibilitatea si eficienta testului pot oferi rezultate adevarate dar cei care contesta veridicitatea masinariei, vor trece testul cu usurinta.  Pe de alta parte, dialogul anterior inceperii testului, desfasurat intre operator si subiect, este un fel de „hipnoza” sau chiar manipulare astfel ca detectorul de minciuni nu poate fi altceva decat un detector al … FRICII pentru subiectii cu o personalitate labila, impresionabila sau manipulabila!

 

Testul include si  întrebări irelevante, cum ar fi: „Sunt aprinse luminile în această cameră?” Poligraful ne explica faptul ca acest tip de intrebari oferă o „bază pentru adevăr” deoarece răspunsul adevărat este evident. In realitate, evidentierea nu apare marcanta la toate intrebarile de acelasi tip.  Ele servesc doar ca tampoane intre perechi de intrebari relevante si intrebarile de „control”.

 

Metodologia simplistă utilizată în testarea poligrafului nu are la baza nici o metoda științifică concreta: nu este mai stiintifica decat metodele folosite la „cititul” in cartile de tarot sau predictiile zodiacale.

 

Testul poligraf este pervers deoarece o persoana vadit mincinoasa poate trece testul fara probleme, nefiind afectata de vreun stres pe cand o persoana sincera, cinstita poate esua chiar si atunci cand este nevinovata, datorita emotiilor ce o coplesesc in timpul testarii.

 

Exista multe persoane care reusesc sa se protejeze impotriva poligrafului prin metode si tehnici speciale capabile sa transforme un raspuns fals intr-unul pozitiv (agenti farmacologici, creme, inducerea unei stari de calm desavarsit, odihna indelungata inaintea testarii etc). Desi adeptii poligrafului declara ca si-au luat masuri impotriva riscului unui rezultat fals, nu au demonstrat niciodata ca masinaria „detectoare de minciuni” are aceasta capacitate.

 

Sute de mii de persoane reusesc sa treaca fara probleme testul poligraf. De exemplu, spionul american Aldrich Ames  care vindea secrete Uniunii Sovietice, a trecut testul de mai multe ori, cu toate ca operatorii examinatori erau cei mai buni din CIA.  De asemenea, ofiterii de politie, mitomanii, actorii foarte buni, recidivistii periculosi, persoanele cu anumite boli cronice pot trece cu usurinta testul poligraf.

 

Un studiu efectuat de 421 psihologi in 1997 a relevat acuratetea testului poligraf la aproximativ 61% dintre subiecti, adica putin mai bine decat sansa de a descoperi prin ancheta obisnuita vinovatia sau nevinovatia unui suspect. Adeptii testului poligraf afirma ca precizia rezultatului ar fi de 90% dar asta este o minciuna sfruntata, combatuta prin insasi testele care au demonstrat contrariul!

 

Testarea poligraf a generat controverse considerabile in lumea științifică și opinia publică. Majoritatea psihologilor și a altor oameni de stiinta sunt de acord că nu există nici cel mai mic temei pentru credibilitatea testelor poligraf.

 

Pentru moment, deși ideea unui detector de minciuni poate fi reconfortanta, sfatul cel mai practic este să rămâneti sceptici cu privire la concluziile stoarse de un poligraf.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/justitie/criminalistica-si-criminologie/page/2/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Tabloul clinic al Justitiei din Romania transmis de „Lumea Justitiei” catre Bruxelles, in atentia comisiei care se ocupa cu Mecanismului de Cooperare si Verificare

 

 

 

………INEC fraudeaza probatoriul penal, justitia romana corupta, legi cu dedicatie speciala, legi dedicate presedintelui tarii, legi pentru Basescu, lupte politice prin intermediul DNA CSM si ICCJ, magistrati santajabili in functii de conducere, manipularea Comisiei Europene, manipularea Parlamentului European cu informatii false, Michel Servoz secretar general adjunct MCV, monica macovei, numirea magistratilor de catre presedintele tarii, numiri si promovari de procurori in functii de conducere, promovare judecatori si procurori la ICCJ, rapoarte MCV, Traian Basescu….

 

 

 

Comisia Europeana, prin Mecanismul de Cooperare si Verificare, continua sa monitorizeze Romania si chiar daca a existat, de la bun inceput, o linie clara de demarcatie intre capitolul Justitie si afaceri interne (JAI) si aderarea la spatiul Schengen, practic, europenii le mentin interdependente. Ultimele rapoarte MCV dovedesc ca perceptia la nivel european nu este una obiectiva, iar reprezentantii Comisiei au primit pana acum tot felul de informari false sau trunchiate din partea conducerilor institutiilor reprezentantive ale Justitiei romane. Pe de alta parte, fostul ministru al Justitiei, europarlamentarul Monica Macovei a avut grija sa intoxice si sa manipuleze in permanenta Comisia si Parlamentul European astfel incat realitatea Justitiei romane sa fie ascunsa sau cosmetizata, iar problemele majore sa fie si ele camuflate, in speranta ca adversarii politici ai democratilor si ai Presedintelui Traian Basescu vor fi catalogati drept opozanti ai ideii de Justitie europeana.

 

Pentru ca aceasta perceptie la nivel european sa se apropie cat mai mult de necesitatile sistemului judiciar la acest moment, Lumeajustitiei.ro a transmis in urma cu doua zile, Secretariatului General al Comisiei Europene si secretarului general adjunct Michel Servoz (care a condus delegatia de evaluare pe MCV incheiata in Romania in 27.11.2013) o scrisoare in care sunt sesizate problemele reale ale Justitiei si carentele sistemului judiciar. Consideram ca opinia publica, la randul ei, trebuie sa fie informata cu privire la acest demers, motiv pentru care publicam integral sesizarea adresata Comisiei Europene de conducerea site-ului Lumeajustitiei.ro.

 

Stimati reprezentanti ai Comisiei Europene,

 

Jurnalistii de la site-ul online Lumeajustitiei.ro, editat de S.C. JURINDEX MEDIA SRL, dorim sa aducem la cunostinta inaltului for european care se ocupa in permanenta de monitorizarea Romaniei pe domeniul Justitiei in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) problemele reale legate de starea Justitiei si carentele sistemului judiciar. Astfel, consideram ca perceptia nu va fi deteriorata de informari incomplete, tendentioase sau mincinoase, care sa denatureze adevarul despre starea Justitiei din Romania. Drept urmare, va semnalam aceste carente pe care noi, jurnalistii specializati pe domeniu, le-am remarcat, solicitand reprezentantilor europeni sa le analizeze si sa ia masuri ce vor fi cuprinse in interiorul Raportului MCV de la finele acestui an.

 

Consiliul Superior al Magistraturii

 

– Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii a fost preluata de catre un procuror, la inceputul anului 2013, prin alegeri contestate de majoritatea membrilor judecatori, in conditiile in care Constitutia Romaniei stipuleaza clar si fara echivoc ca actul de justitie se infaptuieste prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante. Acest procuror-presedinte al CSM se afla intr-un razboi permanent cu jurnalistii care atrag atentia asupra derapajelor decizionale din interiorul acestei institutii si, fapt fara precedent, razboiul respectiv se poarta actualmente in instanta, desi menirea acestei institutii este aceea de a fi garantul independentei magistratilor, de a promova magistratii si de a asigura actiunea disciplinara impotriva acelor magistrati care savarsesc diverse abateri de la statutul lor. Din acest motiv, la comisia parlamentara care s-a creat pentru revizuirea Constitutiei Romaniei s-a pus problema ca noua Lege fundamentala sa stipuleze clar ca CSM nu poate fi condus de catre un procuror supus controlului ierarhic, ci de un reprezentant al judecatorilor

 

– la nivelul acestei institutii, inclusiv la Inspectia Judiciara, se manifesta o lipsa de transparenta pe multe dintre subiectele de interes public

 

Ministerul Public

 

– prin numirea procurorului general, adjunctilor, sefilor de sectii, procurorilor sefi ai DNA (Directia Nationala Anticoruptie) si DIICOT (Directia pentru Investigarea Crimei Organizate si Terorismului) si a sefilor de sectii de catre Presedintele Romaniei, inclusiv prin posibilitatea discretionara a Presedintelui de a refuza numirile, creeaza dependenta exclusiva a conducatorilor Ministerului Public de catre institutia prezidentiala. De aici decurge inregimentarea intregii activitati de urmarire penala interesului politic si personal al Presedintelui, deoarece procurorii sefi sunt aceia care decid – de multe ori impotriva legii – directionarea urmaririi penale si incalcarea prezumtiei de nevinovatie, acuzarea adversarilor politici sau personali ai Presedintelui si, corelativ, favorizarea persoanelor si intereselor prezidentiale. In practica, 90 % din dosarele DNA au fost constituite ca urmare a unor provocari sau inscenari. Practica folosirii excesive a inregistrarilor telefonice sau ambientale, lipsa coroborarii acestora cu alte probe (materiale sau testimoniale) este una dintre marile carente ale anchetelor, persoanelor invinuite findu-le incalcat din start dreptul la un proces echitabil. Din acest motiv, Romania a suferit multiple condamnari la CEDO. Aratam, totodata, ca CEDO a criticat dur in cursul acestui an modul in care a fost incalcata, de catre procurorii DNA, imunitatea unui judecator al Curtii Europene, Corneliu Birsan, a carui casa a fost perchezitionata in Romania fara ca acesta sa fie invinuit de ceva si fara ca CEDO sa-si fi dat acordul

 

– politica delegarii cvasigeneralizate pe functii, prin aceasta “politica” fiind numite provizoriu in functii persoane, de cele mai multe ori lipsite de profesionalism si competenta sau persoane care au raspuns afirmativ intereselor celor aflati la putere

 

– numirea procurorilor de executie din DNA si DIICOT prin interviu cu procurorul sef, eludandu-se procedura legala a examenelor de promovare – situatie in care promovarile in functii de cel mai inalt grad profesional se fac pe criterii ce tin mai degraba de raspunsul si disponibilitatea de a servi interese politice

 

– directionarea/dirijarea urmaririi penale (ca si a solutiilor instantelor de altfel) prin discurs prezidential, urmat de declansarea automata a urmaririi penale impotriva celor nominalizati

 

– banuiala legitima ca in sistem exista ofiteri/agenti sub acoperire ai serviciilor secrete, racolarea unor magistrati din sistem fiind facuta fara a exista si posibilitatea ca acestia sa fie deconspirati, desi aceasta apartenenta contravine statutului magistratilor

 

Carente la nivelul instantelor

 

– promovarea unui numar mare de procurori ca judecatori la cea mai inalta instanta (ICCJ), fara ca acestia sa aiba un minim de experienta in judecarea cauzelor, procurori care au instrumentat dosare ce priveau adversari politici ai actualei puteri prezidentiale. Aceste tipuri de promovari sunt contra naturii, in conditiile in care un judecator de cariera accede la Inalta Curte dupa un lung traseu la instantele inferioare

 

– numirea de catre Presedintele tarii a presedintelui, vicepresedintelului si sefilor de sectie din ICCJ, cu posibilitatea discretionara de a respinge propunerile neagreate si crearea, in acest mod, a unui instrument pentru aservirea deplina a instantei supreme. Actualele numiri la nivelul conducerii Inaltei Curti sunt susceptibile de imixtiunea factorului politic, in conditiile in care presedintele ICCJ Livia Stanciu si vicepresedintele Ionut Matei au facut parte din completul care a decis condamnarea la inchisoare cu executare a fostului premier Adrian Nastase (cunoscut adversar al lui Traian Basescu) prin eludarea probelor in aparare ce evidentiau inexistenta unui prejudiciu, doar in baza unor probe indirecte, fapt fara precedent in Justitia europeana. Desigur, la nivelul Inaltei Curti exista si magistrati profesionisti si verticali, insa acestia sunt incorsetati de sistem si nu si-au permis nici macar sa isi depuna candidatura pentru aceste functii de conducere, intrucat exista sentimentul ca sansele lor ar fi fost minime in fata colegilor lor agreati si sustinuti de sistem

 

– modificarea legii de organizare a ICCJ si introducerea Completelor de 5 Judecatori, printr-o lege data cu dedicatie de Presedintele Romaniei in 2012, scopul fiind de a crea o pseudoinstanta obedienta si subordonata intereselor sale. Aceste complete sunt formate din judecatorii aceleiasi sectii si conduse de presedintele si vicepresedintele ICCJ. Contrarietatea cu prevederile Constitutiei, Conventiei europene si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului sta in aceea ca acestea nu sunt instante, ci complete ale aceleiasi sectii (ex., Sectia penala a ICCJ), judecatorii fiind in aceeasi subordonare si aflati in relatii de colegialitate reciproca – finalmente ajungandu-se la situatia de tautologie (din moment ce, pe rand, judecatorii care pronunta hotararile in prima instanta sunt controlati de colegii lor si invers, se creeaza situatia de dependenta incrucisata, judecatorii fiind pe rand controlati si controlori in acelasi timp ai colegilor lor)

 

– inexistenta in practica a repartizarii aleatorii, fapt mentionat si de raportul Curtii de Conturi din acest an, dar si de probatoriul dintr-un dosar de coruptie ce are ca inculpati judecatori de la nivelul instantei Tribunalului Bucuresti.

 

Probleme comune

 

– construirea dosarelor si fundamantarea condamnarilor pe interceptari si inregistrari neoriginale, neautentice si incontestabil prelucrate (falsificate) de DNA, cea mai clara dovada fiind memoriile transmise autoritatilor de expertul Catalin Grigoras, (actualmente director al National Center for Media Forensics din cadrul Universitatii Colorado-Denver) in care a demonstrat inclusiv complicitatea Institutului National pentru Expertiza Criminalistica la ascunderea faptului ca inregistrarile erau falsificate

 

– generalizarea aprobarii si efectuarii interceptarilor in faza de acte premergatoare in care, neexistand obligatia inregistrarii interceptarilor si informarii persoanelor ascultate, acestea se efecteaza in clandesitinitate si, mai ales, sine die.

 

– eludarea de catre DNA a Sistemului unic de interceptare si inregistrare gestionat de SRI, prin impunerea ca semnalele interceptate sa fie transmise direct prin fibra optica la DNA, unde exista un birou tehnic propriu, fara existenta niciunui echipament omologat sau certificat impotriva interventiilor (editarii/falsificarii) asupra inregistrarilor.

 

– eludarea legii semnaturii electronice, a legii marcii temporale si a legii arhivei electronice in materia interceptarilor si inregistrarilor utilizate ca probe, cu finalitatea generalizarii construirii acuzatiilor pe probe susceptibile a fi falsificate.

 

– numiri in functii de conducere a unor persoane cu “probleme” in cariera, dispuse sa cedeza la santaj. Acest tip de santaj este determinat de posibilitatea ca procurorii sa deschida dosar penal, in scopul intimidarii, oricarui judecator care nu raspunde intereselor politicului. Astfel, judecatorul respectiv este pus in situatia de a se teme ca suspendarea sa din functie poate avea loc oricand, iar cariera sa poate fi distrusa printr-o imagine deteriorata pe tot parcursul existentei unui astfel de dosar, chiar daca la finalul actului de justitie s-ar dovedi ca este nevinovat. In aceste conditii, nu mai putem vorbi despre o reala inamovibilitate a judecatorului in sistemul judiciar roman.

 

– participarea INEC la fraudarea probatoriului penal, prin atestarea ca probe valabile a unor pseudoprobe (lipsite de originalitate si autenticitate) chiar vadit falsificate din cauza subordonarii voluntare si oculte fata de interesele presedintelui. Toate problemele legate de expertizele criminalistice continua sa existe din cauza faptului ca Romania nu are inca experti independenti.

 

– directionarea artificiala a competentei de urmarire penala catre DNA a unor dosare ce privesc adversari politici ai Presedintelui Romaniei

 

– folosirea de catre Presedintele Romaniei a unor procurori din DNA pentru a verifica situatia juridica a unor terenuri agricole (300 ha) pe care le-a achizitionat recent, acoperirea legala a anchetatorilor fiind aceea ca verificarile priveau un dosar amplu legat de posibile retrocedari nelegale. Desigur, aceste aspecte tin de moralitatea profesionala a unora dintre procurorii folositi ca instrument politic in ultimii 8 ani

 

– utilizarea DNA, CSM si ICCJ precum si a serviciilor secrete ca instrumente ale luptei politice pentru a se reusi desemnarea lui Daniel Morar ca judecator la Curtea Constitutionala. Fapt fara precedent, Asociatia Magistratilor din Romania a introdus o actiune in justitie prin care contesta la acesta ora Decretul prezidential de numire a fostului sef al DNA in scaunul de inalt judecator al Curtii Constitutionale

 

– inventarea, la nivelul conducerii DNA si a Parchetului Inaltei Curti, a unei imunitati prezidentiale, care a dus la suspendarea sau solutionarea cu neinceperea urmaririi penale a unor dosare ce priveau posibile infractiuni savarsite chiar de Presedintele Romaniei, in conditiile in care principiul de baza statuat de Constitutia Romaniei este acela ca „nimeni nu e mai presus de lege”.

 

In final, va rugam sa luati in considerare si aceste aspecte semnalate de noi, jurnalisti cu experienta de peste 20 de ani, specializati in domeniul juridic si a investigatiilor pe problemele sistemului judiciar pentru ca Raportul MCV sa contina masuri absolut necesare realizarii unei reforme reale a Justitiei in Romania. O adevarata reforma se face, in opinia noastra, prin indreptarea acestor carente, iar recomandarile dumneavoastra sunt deosebit de utile la acest moment.

 

Cu aleasa consideratie,

 

co-editori ai site-ului Lumeajustitiei.ro (www.luju.ro)

 

Adina A. STANCU

 

Razvan SAVALIUC

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/justitie/criminalistica-si-criminologie/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Noile coduri penale concepute cu amatorism de clica lui Predoiu, vor afecta practic siguranta nationala!

 

 

Legi care nu sunt bune

 

Judecatoarea Daniela Panioglu, de la Sectia I penala a Curtii de Apel Bucuresti – cunoscuta pentru luarile sale de pozitie transante si curajoase – trage un semnal de alarma in privinta noilor coduri penal si de procedura penala, elaborate sub ministeriatul Catalin Predoiu de Guvernarea Boc – Basescu cu circa doi ani in urma si care vor intra in vigoare incepand cu data de 1 februarie 2014. In esenta, cu argumente foarte pertinente, judecatoarea Daniela Panioglu avertizeaza ca noile coduri au fost concepute cu un amatorism vecin cu diletantismul, ca justitia penala va fi serios afectata, iar problemele care vor aparea in practiva se vor transforma intr-o serioasa amenintare la siguranta nationala. Cititi in continuare materialul judecatoarei Panioglu. Cine are urechi sa auda!

 

Neantizarea Justitiei penale

 

„Noile coduri penal si de procedura penala, care vor intra in vigoare incepand cu data de 1.02.2014, nu sunt altceva decat o sandrama, improvizata de o comisie oarecare, cu slugarnicie fata de stapanii europeni, pentru a le arata ca ne-am facut, cuminti, temele, nu mai conteaza cum si ce-am scris. Sub acest adapost incropit va fi pedepsita justitia penala romaneasca de-acum multe decenii inainte. Citind, se intelege ca noile coduri nu sunt, nicidecum, in folosul autoritatii penale din Romania, ci, dimpotriva, vor avea efectul neantizarii acesteia, in contextul unei criminalitati in crestere si tot mai performanta, care ar fi impus, intr-adevar, o modificare, dar numai in sensul de a permite o reactie pe masura, eliberata de formalismul excesiv, imediata, corecta, ferma si cat mai eficienta din partea organelor judiciare penale. Dimpotriva, reactia justitiei penale va fi, in continuare, complicat de tehnica si, in plus, disproportionata, slaba si incoerenta. Din acest punct de vedere, noile coduri ale justitiei penale constituie o problema de siguranta nationala, care ar trebui, de urgenta, pusa in discutie, cu cea mai mare seriozitate si inalta responsabilitate.

 

Realitatea romaneasca arata ca, cel putin in ultimii 15 ani, instantele penale au fost mereu supraincarcate si au functionat la cota de avarie. Problemele din justitie sunt cunoscute si au tot fost repetate pana la lehamite, fara ca, vreodata, cineva sa le priveasca in mod responsabil, cu atat mai mult sa le rezolve. In lipsa unor masuri administrative eficiente, justitia penala si-a pastrat, totusi, un echilibru precar. Punctul de sprijin al acestui echilibru fragil il constituie siguranta cunoasterii de catre judecator si de catre participantii la procesul penal a legilor folosite timp de zeci de ani, cu tot balastul lor procedural, gandite de juristi cu viziune si sedimentate in timp, care si-au dovedit aplicabilitatea in sisteme politice diferite. Modificarea radicala a codurilor din domeniul penal, cu mentinerea acelorasi conditii grele de munca si fara nici o masura administrativa reala, nu inseamna altceva decat pulverizarea singurului pilon solid de la temelia justitiei penale.

 

Noul cod de procedura penala se intemeiaza pe separatia functiilor judiciare, care, in fapt, nu va avea loc. Acelasi judecator se va clona in toate cele trei functii judiciare, intr-o devalmasie ametitoare si coplesitoare. Urmeaza o policalificare la locul de munca, ca pe vremurile comuniste, de care n-am reusit, inca, sa ne desprindem. Insa, omnipotenta si omniscienta urmarite de administratorii justitiei sunt atribute exclusiv divine, asa incat cu cat domeniul de competenta umana este mai intins, cu atat vulnerabilitatea creste. In plus, magistratii, de mult timp suprasolicitati, nu au avut ragazul necesar unei lecturi serioase asupra noilor coduri, astfel ca vor fi nevoiti sa citeasca trunchiat, pe institutiile de imediata aplicare, fara sa aiba imaginea de ansamblu, apoi sa aplice din mers noile reglementari, fiecare dupa propriile puteri si interpretari. In acest mod, este exclusa realizarea unei practici judiciare unitare, spre care tinde orice sistem judiciar normal de oriunde, ci, din contra, va avea loc o explozie de solutii, care vor arunca in haos justitia penala. Cat despre credibilitate sau despre previzibilitatea procesului penal nici nu mai poate fi vorba.

 

Ca prima dovada concludenta a diletantismului in care noile coduri au fost create sunt carpelile rapide, deja aparute, adica o serie de legi modificatoare ale unei legi care nici macar nu a intrat in vigoare. Toate aceste improvizatii, fara precedent in istoria vietii juridice romanesti, incropite pe un colt de masa ministeriala, trantesc in mana magistratilor o lege esentiala cu multe probleme, care nu este in masura decat sa genereze probleme. Magistratul nu va mai fi preocupat de stabilirea dreptatii, scopul oricarui proces penal, ci de problemele tehnice ale legii materiale si ale procedurii.

 

Noile coduri din domeniul penal sunt un fel de Casa a poporului, in care se amesteca fragmente extrase de prin alte parti, cusute laolalta, uneori in petice care nu se porivesc deloc intre ele sau care sunt intr-o evidenta contradictie. Rezultatul nu poate fi o lege moderna, adaptata realitatii romanesti si legislatiei europene, ci o crestomatie juridica, stufoasa si lipsita de spirit. Construirea oricarui cod, in special de procedura, presupune realizarea unui mecanism armonios, articulat, care sa permita o miscare legata, fireasca si adaptata problemelor tarii. Viitoarele noastre coduri, de pe acum carpacite pe ici pe colo, sunt o creatie discordanta, greoaie, de un formalism excesiv, cauzat de ereditatea comunista, de care, se vede, nu putem scapa, nici macar prin trecerea unor generatii. in concluzie, vechiul formalism a fost inlocuit cu un alt formalism. Se observa ca legiuitorul nu a optat pentru simplificare si eficientizare, ci pentru redenumirea balastului.

 

Aceste coduri au un singur merit: ele reflecta, intocmai, amatorismul din societatea romaneasca actuala. Insa, diletantismul este intotdeauna cel mai costisitor. In primul rand, pentru ca membrii comisiei de modificare au fost bine platiti. Apoi, celelalte pierderi, cele mai importante, imposibil de evaluat, vor fi suportate de catre toti cetatenii Romaniei.

 

Noile coduri penal si de procedura penala apar in contextul monitorizarii justitiei, de catre europeni care traiesc bine si traseaza sarcini in afara realitatilor romanesti. Insa, acestia ar trebui sa stie si sa recunoasca faptul ca in mana unui Nero chiar si o lege dreapta devine stramba. De aceea, schimbarea codurilor nu inseamna, neaparat, reformarea justitiei. si-atunci, unde este oportunitatea acestor modificari? Quid prodest?”

 

Sursa: Lumea Justitiei

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/justitie/criminalistica-si-criminologie/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Prim-procurorul Veronica Dumitrache – parteneră de sex a infractorului „Țăranul”-Justitie in pielea goala

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/justitie/criminalistica-si-criminologie/

 

Viermuiala din Justiția gălățeană are o nouă dimensiune pro-infracțională, după ce afli legăturile bolnăviciose dintre oameni ai legii și infractori. Procurorul Paula Tănase de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a înaintat în urmă cu trei luni un memoriu șefului Secției pentru Combaterea Corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Popovici Gheorghe. Memoriul este legat de dosarul penal privind traficul de permise auto din județul Galați și cuprinde legături halucinante între oameni ai legii și infractori, care au dus la tragerea pe linie moartă a lucrării penale. Cercetarea cazului traficării de permise auto a fost blocată în momentul în care se ajunsese la polițiștii de la Rutieră care luau șpaga. Singurul arestat a fost  Pintilie Ion, zis Ţăranul, interlop din Tecuci, intermediarul care livra şpaga poliţiştilor de la Rutieră, infractor care a fost prins în flagrant în baza mărturiilor şi acțiunilor sub acoperire ale lui Ionel Roșeț şi Cristinei Grigore.

 

În momentul în care procurorul Paula Tănase a înregistrat dosarul privind traficul de permise auto, șefa Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați era Veronica Dumitrache. După cum reiese din memoriul adresat DNA de Paula Tănase, Veronica Dumitrache, acum judecător la Tribunalul Galați, era concubina lui Pintilie Ion, zis Țăranul, interlop cunoscut în Tecuci, localitate din care provine și magistratul-partener de sex. Acesta nu este singurul caz de amor între magistrați și interlopi. Despre relații de același gen între femei magistrat și interlopi există informații de mai mult timp în Justiția gălățeană.

 

 Din dosarul singurului implicat ”căzut” la flagrant, Pintilie Ion, zis Țăranul, mai reiese că acesta se afla în relații strânse și cu prim-procurorul Jalbă, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci. Într-una dintre multele stenograme din dosar apare o convorbire între procurorul Jalbă și infractorul Pintilie.

 

Jalbă: ”Salut, Ioane! Adu-mi și mie, urgent, două verze, că am musafiri!”

Pintilie, care avea salvat numărul de telefon al procurorului cu grupul de litere TDA, după numărul de la mașina acestuia: ”Da, tată! Vin imediat!”

Și convorbirea continuă în același limbaj codificat.

 

De altfel, în mașina lui Pintilie au fost găsite mai multe acte din dosare aflate în lucru la Parchetul tecucean, printre care și dosarul 3.016/P/2009, avându-l ca subiect pe Dănăilă Costică. Tot din stenograme reiese că Pintilie se trăgea de șireturi și cu adjunctul șefului Poliției Tecuci, Ionel Flechea, care îi cerea să-i pună în portbagaj ”ceva bun”.

 

Oamenii legii pactizează cu infractorii și își trădează colega procuror

 

Primul care pactizează cu infractorii este subcomisarul Paul Mogoș, adjunctul șefului SIPI Galați la acea dată, cel care coordona din teren urmărirea și înregistrarea audio-video a celor implicați în dosarul traficării de permise auto. Mogoș și alți doi subordonați de la SIPI apăreau ca având des convorbiri telefonice tocmai cu agenții de la Rutieră care era suspectați și urmăriți pentru traficarea permiselor auto. În apărarea lui Mogoș a sărit comisarul șef Croitorescu, șeful de atunci al DGIPI, care  s-a opus ca procurorul Paula Tănase să-i reclame subordonatul la DNA. ”Le-am expus acestora faptele descoperite în privința lui Mogoș și a celor doi agenți, datele și probele pe care le dețineam, în mod stupefiant, Croitorescu cerându-mi să nu sesizez DNA, întrucât vor lua ei măsuri specifice la nivel intern”, afirmă procurorul Paula Tănase. Pentru a fi mai convingător, comisarul șef Croitorescu ocupase deja biroul adjunctului șefului DNA, Carmen Gâlcă, atunci când procurorul gălățean a încercat să înregistreze plângerea împotriva lui Mogoș. Până la urmă, plângerea a fost înregistrată cu numărul 260/P/2011. Apoi, procurorul Tănase a constata că au fost șterse convorbirile înregistrate între Paul Mogoș și agentul examinator Ieremia Daniel, dar și că ”nu mi-au fost puse în executare măsurile de luare de imagini autorizate și prelungite de catre instanță pe mai multe luni”. În toată această perioadă, adjunctul SIPI Galați, Paul Mogoș, stătea zilnic ore întregi în biroul prim-procurorului Emilia Negraia, șefa Paulei Tănase.

 

Prim-procurorul Negraia sare în ajutorul infractorilor din SIPI

 

Cel mai aprig dușman al procurorului Paula Tănase, în privința dosarului traficanților de permise auto, pare a fi șefa magistratului, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, Emilia Negraia. Aceasta îi anunță pe șefii DGIPI că urmează să mai fie cercetați alți trei agenți de la SIPI Galați și se opune perchezițiilor domiciliare cerute de Paula Tănase. ”La o zi după audierea învinuiților (agenții SIPI și de la Rutieră), vineri, după program, Negraia i-a invitat pe agenți în Biroul Documente Secrete, situat la intrarea în Parchet, pentru a evita o eventuală întâlnire cu mine, fără a fi înregistrați în registrul intrări-ieșiri de la jandarm, și i-a chestionat referitor la așa zise abuzuri comise de mine”. Urmarea întâlnirii de taină a fost că agenții SIPI au devenit necooperanți, iar șeful lor, Radu Croitoru, a rupt ostentativ declarația de martor în fața procurorului Paula Tănase. Blocată continuu de șefa sa, Paula Tănase a cerut DGA Galați să ridice mai multe documente legate de cazul amintit de la sediul SIPI. Acțiunea a inflamat toți protectorii infractorilor, care au reacționat spontan: ”În timp ce se efectuau aceste activități, fără a se aștepta ca ele să fie finalizate, am fost chemată în biroul lui Negraia Emilia, care mi-a arătat adresa Parchetului General prin care mi se lua dosarul”. Fără nicio grabă, prim-procurorul Emilia Negraia a trimis după mai multe zile dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, fundătura în care l-a dirijat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ”Am date că Negraia a dezinformat conducerea Parchetului General, în legătură cu legalitatea actelor efectuate de mine în anchetă”, este afirmația din încheierea memoriului care descrie legăturile dintre oameni ai legii din Justiția gălățeană și infractori.

 

 Sorin Țiței

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/justitie/criminalistica-si-criminologie/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Mark Galeotti, O scurtă istorie a Rusiei- De la cneazul Rurik la Vladimir Putin

 

Editura Humanitas

 

Traducere și note de Lia Decei

 

 

 

Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil. — Proverb sovietic

 

 

 

„Rusia este o țară fără granițe naturale, nu are un singur neam sau popor, nici o adevărată identitate centrală. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska. Dacă ne mai gândim și că multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, iar populația este izolată, toate acestea ne ajută să explicăm de ce menținerea controlului central a fost o adevărată provocare și de ce pierderea acestui control asupra țării i-a obsedat pe conducătorii ei. Am întâlnit odată un ofițer KGB (în rezervă) care mi-a spus așa: «Am crezut întotdeauna că e vorba despre totul sau nimic: fie ținem țara cu pumn de fier, fie se va destrăma». Presupun că predecesorii lui, de la ofițerii țariști la primii cneji medievali, aveau cam aceleași îngrijorări – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicațiilor moderne, le au cu siguranță în ziua de azi.“ — MARK GALEOTTI

 

 

 

„O sinteză accesibilă și edificatoare despre devenirea modernă a Rusiei.“ — Publishers Weekly

 

 

 

„O lucrare extraordinară…, foarte pătrunzătoare și care îi deschide cititorului curiozitatea.“  — Diplomatic Courier

 

Despre Mark Galeotti

 

MARK GALEOTTI (n. 1965) este expert în istoria modernă, politica și securitatea Rusiei. Autor prolific, printre cele mai recente cărți ale sale se numără: A Short History of Russia (2021; ed. rom.: O scurtă istorie a Rusiei, Humanitas, 2021), Armies of the Russian-Ukrainian War (2019), We Need to Talk About Putin (2019; ed. rom.: Hai să vorbim despre Putin!, Humanitas, 2021), Russian Political Warfare: Moving Beyond the Hybrid (2019), Kulikovo 1380: The Battle that Made Russia (2019), The Vory: Russia’s Super Mafia (2018), The Modern Russian Army, 1992–2016 (2017). De asemenea, semnează articole cu regularitate pentru Moscow Times, Raam op Rusland, Business New Europe și numeroase alte publicații. Scrie și pe propriul blog, In Moscow’s Shadows. Este profesor onorific la University College London și director general la Mayak Intelligence, o firmă de consultanță și cercetare specializată în relațiile cu Rusia. Este bursier al Institutului de Relații Internaționale de la Praga și al Royal United Services Institute de la Londra. A predat istorie la Robinson College, Cambridge, și are un doctorat în științe politice la London School of Economics. A fost șeful Departamentului de istorie de la Universitatea Keele, profesor de afaceri internaționale la Universitatea din New York, profesor invitat la Universitatea Rutgers (Newark), la Universitatea Carolină din Praga și la Institutul de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse (Moscova). A consiliat mai multe instituții, printre care Comitetul pentru Afaceri Externe al Camerei Comunelor (Marea Britanie), Adunarea Parlamentară a NATO, Interpolul și Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa.

 

 

 

https://humanitas.ro/humanitas/carte/o-scurta-istorie-a-rusiei

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucian Ciuchiță: România, distrusă pas cu pas: Sărăcia ca proiect de țară

 

 

De Lucian Ciuchiță

 

 

 

Au trecut treizeci și cinci de ani de la căderea simbolică a unei dictaturi. Trei decenii și jumătate în care românii, încrezători și răbdători, au sperat că democrația va însemna mai mult decât lozinci și fațade spoite. Că libertatea va aduce nu doar voturi, ci și pâine. Că tranziția nu va fi o condamnare colectivă la sărăcie, ci un drum – poate anevoios – spre o viață decentă. Dar timpul a lucrat împotriva lor. A supt seva visului românesc și a înlocuit speranța cu statistica rece, fără milă.Astăzi, România este o țară europeană doar în hârtii și hărți. În realitate, este o republică a umilinței sociale, un spațiu în care suferința devine normă, iar sărăcia – moștenire. Peste 6 milioane de oameni, adică 33% din populație, trăiesc în sărăcie. O cifră halucinantă, o rușine continentală. Și nu e tot: 4 milioane dintre români sunt considerați ”săraci relativ”, iar alți 3,8 milioane se zbat în deprivare materială și socială severă – o formulare tehnocrată pentru foame, frig, izolare și lipsă de viitor.

 

Cei mai afectați? Copiii. Tinerii. Bătrânii. Adică exact acele categorii pe care o societate sănătoasă le protejează cu sfințenie. În România, 30% dintre copii trăiesc în sărăcie. Iar 25% dintre tinerii între 18 și 24 de ani se află în aceeași situație. Mulți dintre ei nu mai cred în viitor, nu mai visează – pentru că nu-și permit luxul visării. Pentru că, în acest prezent infectat de corupție și nepăsare, visul e un privilegiu.

 

În timp ce ”elitele” corupte, care conduc țara din umbră sau de pe ecranele televiziunilor de partid, se îngrozesc ipocrit de „pericolul Simion”, de „prăbușirea bursei” și de „instabilitatea leului”, România reală este deja în ruină. Acești „experți” în propagandă au guvernat, direct sau prin interpuși, vreme de treizeci și cinci de ani.

 

 

Și iată „marea lor realizare”: 50% dintre tineri sunt forțați de împrejurările economice să trăiască încă sub același acoperiș cu părinții. Iar 20% dintre tineri nu au nici loc de muncă, nici nu urmează o formă de educație. Sunt o generație suspendată între disperare și exil.

 

Bătrânii? Cei care au muncit o viață întreagă, adesea pentru nimic, sunt astăzi umiliți din nou. 24% dintre ei se confruntă cu lipsuri materiale severe, iar fără pensia mizeră pe care o primesc, 90% ar fi condamnați la sărăcie absolută. O treime trăiesc în risc de sărăcie. Într-o țară în care a îmbătrâni echivalează cu o pedeapsă.

 

Și mai grav: în această Românie dezmembrată moral și economic, există categorii întregi de oameni aruncați pur și simplu la margine – familiile monoparentale, persoanele fără adăpost, șomerii, locuitorii satelor izolate. Toți aceștia nu există în discursul oficial decât ca „statistică”, „problemă” sau, în cel mai bun caz, „beneficiari ai unor politici publice” care nu ajung niciodată să-i salveze.

 

 

Despre acești oameni nu se vorbește în campaniile politice.

 

În schimb, se vociferează despre bursa de la București, despre leul care „s-ar prăbuși” dacă n-ar câștiga același grup de impostori care au condamnat România la mizerie. O țară întreagă este ținută captivă cu șantajul piețelor financiare, în timp ce piețele din satele românești sunt goale, iar bătrânii vând ceapă la colțul străzii pentru o pâine.

 

 

România este în pragul unui colaps social, dar e un colaps tăcut, acceptat, aproape naturalizat. Sărăcia a devenit peisaj. Umilința – un mod de viață. După 35 de ani de promisiuni, avem „recorduri” europene în tot ceea ce înseamnă lipsă, suferință și abandon. Aceasta este realitatea – nu cea a bursei, nu a campaniilor lustruite, ci a frigiderelor goale, a sobelor reci și a generațiilor pierdute.

 

Întrebarea nu mai e „ce riscăm dacă schimbăm”, ci ce pierdem dacă nu schimbăm nimic.

 

Adevărata instabilitate nu e într-o schimbare politică, ci în continuitatea acestui regim de impostură, care a condamnat generații întregi la sărăcie, disperare și exod.

 

Căci ceea ce trăim nu este o democrație, ci o dictatură a imposturii. O dictatură care a sărăcit nu doar buzunarele, ci și sufletele. Iar cei care ne amenință cu viitorul, ar trebui să răspundă mai întâi pentru acest prezent devastator.

 

https://www.activenews.ro/opinii/Lucian-Ciuchita-Romania-distrusa-pas-cu-pas-Saracia-ca-proiect-de-tara-197042

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Ultima șansă a Occidentului

De Adrian Pătrușcă 

 

 

Schimbarea de macaz s-a produs vara trecută.

 

 

În iulie 2021, directorul redacției de la Washington a CNN și totodată vicepreședintele postului, Sam Feist, a trimis subordonaților de la Știri un e-mail al cărui subiect era:„Majoritatea americanilor nevaccinați declară că este improbabil să își facă vaccinul COVID-19, în ciuda eforturilor de a-i convinge.”

 

Legat de acest subiect, Feist a scris în corpul e-mail-ului:

 

„Asta este chestiunea: morcov vs. bâtă. Morcovul nu mai funcționează…”

 

Continuarea era subînțeleasă și clară: pentru convingerea animalului (citește: poporul) care începe să se trezească și să nu se mai lase păcălit, trebuie folosită bâta.

 

CNN este noua Pravda a presei mondiale: trasează liniile politice ale globalizării. Ce dictează, se execută.

 

 

De atunci, bâta a luat treptat locul morcovului. Biciul a înlocuit zăhărelul.

 

Astăzi, bâta a devenit principalul instrument politic în Occident. De la Ottawa la Melbourne, via Paris, Bruxelles și Berlin, se guvernează cu ciomagul.

 

După ce au stat doi ani lipite de obraji, măștile au căzut dezvăluind chipul hâd al Noii Normalități.

 

Democrația, care agoniza de mult, a sucombat în pandemie. DE și CU Covid.

 

*

 

„Oamenii nu mai cred în morcov…” A început dezvrăjirea.

 

Disperați să pună mâna pe toată puterea planetei, Globo-Capitaliștii s-au comportat ca niște puști acneici care merg prima oară la curve. Tremurând de poftă, molfăindu-și în gând fantasmele erotice, nu s-au mai putut controla. N-au mai ajuns la fructul tarifat. S-au scăpat în pantaloni.

 

 

 

Zdupăiala lor precipitată pe culoarele stabilimentului a trezit pe toată lumea.

 

Sculați brusc din somn, oamenii au privit în jur și au realizat teribilul adevăr: casa respectabilă în care credeau că trăiesc era de fapt un bordel sordid.

 

*

 

De multă vreme, pe unii îi încercau niște bănuieli, Văzuseră niște semne, dar au preferat să se amăgească. Să se culce la loc.

 

Au fost șocați când, după 2001, li s-a cerut prima oară, la aeroport, să-și dea jos brăcinarii și pantofii. Dar li s-a spus că a început Războiul împotriva Terorismului, că e spre binele lor să se despoaie, și au crezut. Se temeau de terorism.

 

 

Au fost șocați de invadarea Irakului, în 2003, dar li s-a spus că Saddam avea arme de distrugere în masă și au crezut. Se temeau de armele de distrugere în masă.

 

Au fost șocați, în 2006, când au aflat că Saddam nu avea arme de distrugere în masă, dar li s-a spus că, oricum, era un dictator de care trebuia scăpată lumea, și au crezut. Se temeau de dictatori.

 

Au fost șocați, în 2011, când Obama a declanșat Primăvara Arabă, aruncând din nou în aer tot Orientul Mijlociu care abia își regăsise liniștea. Li s-a spus că trebuie încurajată aspirația firească a popoarelor de a se elibera de tiranie și au crezut. Se temeau de tiranie.

 

Au fost șocați, în 2014, când, din cloaca Primăverii Arabe, a apărut ISIS. Li s-a spus că era vorba de un grup restrâns de indivizi care doar întinează valorile Islamului și taie capete pentru că nu au citit Coranul cum trebuie. Și au crezut. Se temeau prea tare pentru capetele lor.

 

 

Au fost șocați. în 2015, când au apărut primele atacuri teroriste în Occident, când pe străzile frumoaselor metropole au început să patruleze militari înarmați până-n dinți și a fost instituită starea de urgență. Li s-a spus că este vorba de o restrângere temporară a libertăților, pentru a-i feri de bombele și cuțitele teroriștilor. Nu le-a trecut prin cap că Războiul împotriva Terorii începuse cu 14 ani în urmă și ar fi trebuit să se termine până atunci, așa că au crezut. Se temeau prea tare pentru viețile lor.

 

 

Tot în 2015, au fost șocați când Mutti Merkel a deschis vraiște granițele, călcând în cipici Tratatul de la Dublin, și în Europa au năvălit hoarde de indivizi tineri, musculoși, agili, care se strecurau ca niște nevăstuici și săreau gardurile ca niște cai arabi. Printre ei, pentru imaginile de primă pagină, câteva femei cu copii. Li s-a spus că sunt „refugiați de război” și trebuie să li se facă toate poftele pentru a se simți ca acasă. Și au crezut. Se temeau prea tare ca noii chiriași să nu le ia gâtul.

 

În 2016, au fost șocați când mândrul Albion, sătul de imigranți, de birocrație, centralism și în general de tot sistemul de lipitori al Bruxelles-ului, a votat pentru ieșirea din UE. Li s-a spus că totul e o conspirație (altminteri cine ar fi nebun să plece din Raiul pe Pământ?) și au crezut. Se temeau prea tare de conspirații.

 

Tot în 2016, au fost șocați când Donald Trump a câștigat alegerile din Statele Unite cu un discurs cum lumea nu mai auzise de zeci de ani: „patriotism”, „suveranitate”, „mândrie națională”, „libertate”… Li s-a spus că rușii au falsificat alegerile din America, și au crezut. Se temeau prea tare de ruși.Când a apărut COVID-ul, oamenii erau deja dresați. Învățați să se teamă și să creadă orbește tot ce le spun „autoritățile”.

 

 

Erau fezandați pentru Marea Resetare.

 

*

 

Disperați să nu rateze „rara, dar îngusta fereastră de oportunitate”, Globo-Capitaliștii s-au grăbit. N-au mai avut răbdare ca broasca să adoarmă profund, și au îngrămădit în neștire lemne pe foc.

 

 

Broasca a simțit arsura, s-a trezit din letargie și a făcut țuști.

 

Acum, umblă cu ciomegele după ea prin toată bucătăria, s-o prindă și s-o bage la loc în oală.

 

*

 

 

Echilibrul lumii s-a rupt odată cu prăbușirea Zidului Berlinului. După lichidarea Comunismului, Democrația și Capitalismul nu aveau cu cine să se mai bată. Lăsate la vatră, fără griji, s-au culcat pe-o ureche. S-au buhăit și s-au moleșit.

 

Curând, toate vechile beteșuguri, căpătate în ani de luptă, s-au agravat. Au început să le doară toate.

 

Pluralismul politic a devenit o glumă. Strujite și castrate de etaloanele procustiene ale Corectitudinii Politice, partidele au ajuns să semene între ele până la confuzie: ce mi-e CDU, ce mi-e SPD, ce mi-e PNL, ce mi-e PSD…

 

Drept urmare, alegerile au devenit inutile, ca o ruletă măsluită: orice ai miza, tot Casa câștigă.

 

Clasa conducătoare s-a rupt de popor. Apoi a început să guverneze împotriva poporului.

 

Și în favoarea unor indivizi putred de bogați, care, ambetați de luxura obișnuită pe care o oferă banul, au râvnit la o jucărie mai grozavă: Planeta întreagă.

 

 

Confundând realitatea cu o consolă de calculator, și-au pus în cap să salveze lumea și să o modeleze după chipul și asemănarea lor hidoasă.

 

 

În paralel cu controlul politic, și-au asigurat și controlul economic. Prin aceeași rețetă a formelor fără fond, au castrat noțiunile esențiale ale Capitalismului: „Piața liberă” și „Concurența”.

 

(Nu uitați: formula completă inventată de Klaus Schwab este „Marea Resetare a Capitalismului”)

 

Patru mari firme de investiții – Vanguard, Blackrock, State Street și Berkshire Hathaway – controlează, prin pachetele de acțiuni pe care le dețin, toate marile companii din lume.

 

(Naivii ar trebui să știe, de pildă, că între Coca-Cola și Pepsi nu există o concurență reală.)

 

În aceste condiții, pentru companiile „alese”, falimentul nu mai reprezintă un pericol. Găurile financiare sunt acoperite de patronatul comun, așa cum eu sau dumneata ne mutăm banii dintr-un buzunar în altul.

 

 

Criteriul de „performanță” dispare. Apare în schimb Ideologia, care, în condiții normale, este moartea Capitalismului

 

Ferite de riscul falimentului, marile companii își permit să adopte ostentativ preceptele Corectitudinii Politice: de la reprezentarea după cote de rasă, gen sau religie în organismele de conducere, la ideologizarea publicității la propriile produse.

 

Occidentul, leagănul Democrației și Capitalismului, a ajuns să semene frapant cu China.

 

*

 

De 32 de ani, Occidentul se sinucide inexorabil, victimă a fantasmelor mâinii de nebuni planetari de care vorbeam.

 

 

 

Pandemia de COVID-19, supralicitată sanitar și politizată, a fost gândită ca lovitura de grație dată Lumii Libere. Graba, lacunele de organizare, stupiditatea, proasta înțelegere a realității au făcut ca ea să eșueze.

 

Pacientul s-a trezit pe masa de operație, cu puțin înainte de a fi hăcuit fatal. Tăiat pe burtă și cu mațele scoase, a prins să urle ca din gură de șarpe și să se zbată.

 

Problema doctorilor planetari e că li s-a terminat anestezicul și li s-a fâsâit Planul B.

 

Operația COVID trebuia să fie urmată și încununată de Combaterea Schimbării Climatice, cu toată cohorta de restricții și de controale draconice menite, vezi Doamne, să salveze Planeta de oameni, împotriva oamenilor.

 

Însă, marile rivale ale Occidentului, China și Rusia, care au marșat cu tot entuziasmul la manipularea COVID, au refuzat să facă și pasul următor. Au lăsat Occidentul în ofsaid.

 

Pentru că nici China, nici Rusia nu sunt proaste să-și distrugă economiile, bazate masiv pe combustibili fosili, de dragul unei himere ideologice.

 

În plus, la ele este deja Dictatură. Nu au nevoie de concurența unor tirani venetici.

 

Dimpotrivă, China, Rusia plus alte câteva acolite de conjunctură, cum ar Turcia ori Iranul, s-au prins de foloasele nesperate pe care le pot trage din sinuciderea ritualică a Occidentului.

 

(Ucraina de azi sau Taiwanul de mâine sunt doar forme de „ce-i în mână nu-i minciună”, în așteptarea constatării decesului.)

 

Înconjurat de inamici din exterior și confruntat cu rezistență din interior, Occidentul, așa cum îl cunoaștem, leagănul civilizației creștine, al libertății și democrației, mai are paradoxal o singură șansă: să fie învins de propriile popoare.

 

https://www.activenews.ro/opinii/Ultima-sansa-a-Occidentului-172936

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Putin se crede alesul Domnului-Ca si Stalin si…

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Amintiri din temniţele comuniste – MONICA LOVINESCU DESPRE ASASINAREA ÎN ÎNCHISOARE A MAMEI EI, ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU

 

 

 

 

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

 

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

 

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

 

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

 

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

 

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

 

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

 

“Nu pot să nu revin de fiecare data când am prilejul,

asupra asasinării în închisoare şi asupra arestării mamei, Ecaterina Bălăcioiu

Lovinescu, pentru că este unul din exemplele absurdităţii arestărilor din acea

epocă. Francisc Butica a venit şi i-a făcut şantajul următor: Îmi dai o

scrisoare pentru fiica dumitale, ca să intre în serviciul nostru în străinătate, deci să devin o agentă a lor,

şi atuncea te îngrijim şi îţi dăm drumul

şi dacă nu, aicea mori. După ce a refuzat, ţipând la Butica, spunând că

nu va face asta în ruptul capului, că e bătrână şi nu are decât să moară, dar

nu o să îmi trimeată mie un asemenea mesaj, a fost retrimeasă la Jilava şi pe dosarul ei era scris : fără

îngrijire medicală. Mama s-a trezit la

morgă printre cadavre. A început să

urle, au luat-o, au dus-o la spital , dar continuând să nu îi dea absolut

niciun medicament şi a murit în iunie 1960. Eu cred că este un asasinat.”

 

Monica Lovinescu obișnuia să povestească tragicul sfârșit al mamei ei așa cum, din când în când, te duci să aprinzi o lumânare și să așezi un buchet de flori la mormântul unei persoane dragi. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu nu are mormânt. Corpul ei a fost aruncat la groapa comună. Monica Lovinescu a trăit toată viața cu povara asasinării Ecaterinei Bălăcioiu, o rană care nu s-a închis niciodată. Obișnuia sa spună că mama ei și-a sacrificat viața pentru ca ea să poată trăi la Paris, în libertate.

 

 

 

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/amintiri-din-temnitele-comuniste/amintiri-din-temnitele-comuniste-monica-lovinescu-despre-asasinarea-in-inchisoare-a-mamei-ei-ecaterina-balacioiu-lovinescu-id19939.html

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Amintiri din temniţele comuniste – Alexandru Paleologu

 

 

 

 

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

 

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

 

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

 

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

 

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

 

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

 

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

 

’’Dacă

nu făceam închisoare cred că rămâneam un filfizon. Aşa sunt şi

acum , tot filfizon la bătrâneţe, dar nu numai atâta. Pe urmă,

închisoarea, adică coloniile penitenciare, oferă o ocazie

extraordinară de a vedea grotescul şi comicul în stare pură.

Adică ai un spectacol despre om, de un rizibil şi de un grotesc şi

de o bufonerie formidabilă, absurd ca în Artistofan sau marii

comici ai lumii. Şi dacă ai darul râsului şi de a percepe

derizoriul, e salvator! Singurul talent mare pe care ştiu că îl

am, e de a decela derizoriul din viaţă. Şi acolo e o ocazie

extraordinară, te poţi amuza fantastic! E diferit de aşa numita ta

suferinţă şi e foarte importantă relaţia ta cu punerea în

suferinţă şi cât de personală ţi-e relaţia asta. De aceea eu

evit să vorbesc mereu de fraţi de suferinţă şi evit să fac din

perspectiva închisorii, exact sălaşul sufeinţei propriu – zise.

Poţi să suferi oricând şi oriunde , nu neapărat în închisoare.

Poţi să fi şi foarte fericit. Am cunoscut clipe de fericire în

închisore, şi nu puţine, şi nu scurte. ’’

 

Alexandru Paleologu obișnuia să spună că cele două noroace ale vieții sale au fost cei cinci ani de clandestinitate de la Câmpulung, în compania lui Constantin Noica, urmați de tot atâția de detenție politică, petrecuți, în mare parte, în companii la fel de selecte. Nu a fost singurul deținut politic care a considerat anii de pușcărie drept o perioadă de formare intelectuală. Și, oricum, Alexandru Paleologu avea înzestrarea de a rosti paradoxuri, fiind, totodată, atât de coerent și de convingător în demonstrațiile sale, încât te aducea în situația de a-ți lăsa deoparte propriile păreri și de a-i da dreptate. A fost condamnat în 1959, la 14 ani muncă silnică, în procesul Noica-Pillat, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale” și eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere a deținuților politici.

 

 

 

 

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/amintiri-din-temnitele-comuniste/amintiri-din-temnitele-comuniste-alexandru-paleologu-id20061.html

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Despre dragoste şi alţi demoni în vremea comunismului

 

 

 

Scenariul de film semnat de Ucu Bodiceanu şi care poartă numele de Flori pentru Daniela (Editura Şcoala Ardeleană, Cluj‑Napoca, 2022) este ancorat într‑o realitate românească pe care o identificăm, după cum ne avertizează autorul pe coperta I, cu ultimele momente ale comunismului în România. Survolând această perioadă imundă sub multe aspecte, scenaristul se opreşte şi decupează cu mijloace cinematografice specifice, cu îndemânare şi talent, o poveste (story) emblematică pentru experienţa nefastă a unor tineri aflaţi în pragul absolvirii liceului, dintr‑un oraş de provincie, din România comunistă. De reţinut că bornele temporale ale acţiunii sunt în mod semnificativ stabilite de scenarist, astfel încât acţiunea începe în vara anului 1988 şi se încheie în iarna anului 1989, când, în data de 22 decembrie, dictatorul Ceauşescu a fugit.

 

Actualul scenariu probează preocupările de istoric ale lui Ucu Bodiceanu în sfera cercetărilor şi a reconstituirilor de atmosferă, sub raport cultural, economic şi social, dar şi interesul acestuia pentru film şi istoria cinematografiei. De altfel, nu trebuie uitat că numele lui Ucu Bodiceanu este strâns legat de coordonarea Cinematecii clujene. Mai trebuie menţionat, de asemenea, că, pe lângă albumele de artă la care este coautor (Patimă şi viciu, artă şi fum; Clujul interbelic în imagini şi reclame; Clujul de altădată – fascinant, elegant, spectaculos; Farmecul vechilor urbe ale judeţului Cluj; Clujul de altădată; Clujul de ieri şi de azi), coordonatorul Cinematecii clujene semnează şi lucrări de profil, în calitate de scenarist (Corina… Cora; Focul; De citit până la capăt – sinopsisuri cinematografice), respectiv de prozator (Drumul spre casă, Povestiri pentru părinţi şi pentru copii), scrieri apreciate atât de cititori (mari şi mici, întrucât este şi autorul unor cărţi pentru copii), cât şi de critici.

 

Dintru început, ceea ce surprinde într‑un mod plăcut cititorul este maturitatea regizorală a demer­sului narativ prin care povestea ilustrată sub forma acestui scenariu este susţinută de un limbaj simplu, direct şi natural. Lectorului, avizat sau nu, i se etalează astfel o uluitoare limbă vorbită, desprinsă, în contextul României comuniste, din cele mai fireşti momente ale vieţii cotidiene: în tren, la şcoală, la celebrele chefuri organizate cu ocazia zilelor de naştere, a banchetelor de absolvire a liceului, în intimitatea relaţiilor familiale ori de dragoste, în raporturile de putere exercitate la serviciu sau în spaţiul atroce al Securităţii etc.

 

Dincolo de cei doi protagonişti, Daniela şi Radu, Ucu Bodiceanu nu creează un flux narativ de tip cinematografic prin care să lumineze un anume personaj, ci obiectul lui este viaţa tinerilor liceeni în momente-limită, într‑un timp nefast, cum a fost cel experimentat de către aceştia în perioada comunistă din România. Pe de altă parte, avem sub lumina rampei câteva tipare recognoscibile, îndeosebi pentru cei care au trăit acele vremuri, cum ar fi elevul de liceu care se pregăteşte pentru a‑şi da bacalaureatul şi apoi pentru a‑şi susţine examenul de admitere la facultate, profesorul de liceu, dirigintele, părinţii, secretarul de partid, securistul, soldatul, sergentul, ofiţerul militar, medicul. Cu alte cuvinte, scenaristul operează cu esenţe care definesc un orizont de viaţă marcat de multiple dificultăţi, de la cele de natură politică, economică şi socială până la cele de natură erotică.

 

Subiectul are o simplitate de cristal. Astfel, prin legile interne ale scenariului, Radu Mercea, un elev de liceu, o întâlneşte, în trenul ce duce spre litoral, pe Daniela Neagu, o tânără profesoară de franceză. Din enunţurile celor doi, care interferează cu intervenţiile altor pasageri aflaţi în acelaşi compartiment cu protagoniştii, aflăm că tinerii creează incertitudini în privinţa relaţiei de iubire ce pare să se înfiripe la malul Mării Negre. Momentul culminant este atins atunci când Radu şi Daniela se reîntâlnesc, de data aceasta în ipostaze de neconceput pentru a crea un cuplu. Din acest punct, adevărat nod gordian, cei doi trebuie să aleagă între etica profesională, ce desparte elevul din bancă de profesoara de la catedră, şi iubirea care alchimizează orice obstacol.

 

Însoţite discret de indicaţii regizorale, o serie de scene autentice surprind în mod inspirat episoade din viaţa de liceu din acea perioadă, conflictele dintre generaţii, greutăţile cu care se confruntă românii în lipsa alimentelor, cozile care se formează în proximitatea alimentarei, aluziile ori chiar remarcile explicite la emisiunile difuzate la postul de radio Europa Liberă, sau episoade delicate având în centru florile pentru Daniela.

 

Finalul poveştii are tensiunea unei adevărate drame, iar sugestia este inevitabilă: libertatea cere, indiferent din ce perspectivă am privi‑o, sacrificii. În timp ce mulţimea strigă „Jos dictatorul! Trăiască România liberă!”, Radu, îmbrăcat în haine de militar şi fiind aşezat pe o bancă, nu‑şi poate opri lacrimile. Un bărbat, văzându‑l, i se adresează: „Aşa ostaş, plânge de bucurie, Ceauşescu a fugit!” Replica lui Radu este a celui învins de timpul‑durată: „Prea târziu.”

 

Textul lui Ucu Bodiceanu intră, nolens‑volens, într‑un dialog cu proze similare, de genul Elevul Dima dintr‑a şaptea de Mihail Drumeş, ca să dăm un exemplu celebru. Ca ideaţie, mai aproape de noi, polemizează, cordial, cu imaginea cosmetizată a vieţii de liceu din cunoscuta serie cinematografică Liceenii.

 

Scenariul Flori pentru Daniela, admirabil conceput, impune un profesionist al genului, viguros şi totodată stăpân atât pe jocul personajelor, cât şi pe cel al dialogurilor. În mod cert, scenariul lui Ucu Bodiceanu merită o ecranizare de lungmetraj!

 

■ Profesor, prozator, jurnalist

 

Mihai Lisei

 

 

https://www.contemporanul.ro/lecturi-despre-carti/despre-dragoste-si-alti-demoni-in-vremea-comunismului.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Un roman despre holocaustul evreilor din judeţul Sălaj

 

 

 

 

Undeva în Transilvania este un roman istoric, care ne aminteşte destinul tragic al unor oameni nevinovaţi care au fost nimiciţi de ura bestială, bazată pe teoriile antisemite şi rasiste aplicate cu fervoare de Partidul Crucilor cu Săgeţi din Ungaria. Acţiunea era cu atât mai criminală cu cât în 1944 era clar că Germania nazistă şi aliaţii ei vor pierde războiul…

 

Undeva în Transilvania (Editura RAO, 2019), noul roman al scriitorului Mirel Taloş lansat la Ierusalim în toamna anului 2019, descrie tragedia celor 8000 de evrei care locuiau în judeţul Sălaj, după ce această regiune a trecut sub stăpânire maghiară, ca urmare a dictatului de la Viena, din 30 august 1940.

 

Romanul urmăreşte viaţa unor familii de evrei care locuiau în orăşelul Şimleu‑Silvaniei şi în satul Jac, convieţuind în bună înţelegere cu locuitorii români şi maghiari. Eroul principal, care povesteşte acţiunea romanului, este Lázár Klein, un filosof, spirit raţionalist, care nu‑şi poate explica tragedia pe care o trăieşte. Sunt anii în care în Europa se dezlănţuise o ură bestială contra evreilor şi Klein încearcă să înţeleagă bazele acestui antisemitism ideologic, pentru a‑l combate cu argumente raţionale. El citeşte în acest scop diverse cărţi care propăvăduiesc antisemitismul. În primul rând, este îngrozit de cartea antisemită a lui Martin Luther, apoi de Mein Kampf al lui Hitler, de cărţile antisemite ale lui Wilhelm Marr, Ernest Renan, Henri Ford, Madison Grant, de teoriile rasiste ale lui Alfred Rosenberg. Toate aceste cărţi sunt scrise sau traduse în germană sau maghiară. Ar fi trebuit adăugate la această listă, după părerea mea, scrierile antisemite ale românilor Nicolae Paulescu şi A.C. Cuza.

 

În cadrul acţiunii se povesteşte despre familia Friedman, poreclită Brumălă, din satul Jac, despre fabrica de jocuri de remi şi domino a lui Marmorstein Joszef din Şimleu‑Silvaniei, despre comerciantul Engel, despre rabinul Ehrenreich, despre doctorul Benedeck etc. Se formase în jurul rabinului un grup de notabili evrei, care se adunau pentru a se informa şi a discuta despre situaţia în care se găseau evreii şi care devenea tot mai ameninţătoare. Klein consemna situaţia în Scrisori către o generaţie viitoare, pe care le concepea după modelul Scrisorilor lui Seneca către Lucilius. În octombrie 1938, Klein încheia astfel scrisoarea sa: „Am sperat multă vreme că filosofiile etice pot schimba lumea, că legile morale universale ale înţelepţilor vor fi adoptate de toţi oamenii şi lumea va fi mai bună. Am fost mult timp un idealist naiv. Nu numai epoca raţiunii a apus, dar nici măcar iluzia în raţiune nu se mai poate afirma…”

 

Ştirile devin din ce în ce mai ameninţătoare pentru evrei. În septembrie 1939 Hitler ocupă Polonia. Klein nu se lasă totuşi complet descurajat. El scrie: „Voi fi întotdeauna un idealist care crede în om, un naiv irecuperabil…”

 

Regiunea aceasta, care aşa cum descrie autorul, părea o oază în care nu pătrunsese încă antisemitismul, va înregistra o manifestare de acest fel când, la examenul de absolvire a clasei a şaptea, protopopul a cerut scoaterea din examen a celor trei elevi din satul Jac: Mayer, deoarece era evreu, şi Gheorghe şi Vasile, care erau… adventişti. Preşedintele comisiei a refuzat însă cu demnitate să facă această nedreptate.

 

Prima parte a romanului se încheie odată cu cedarea regiunii Ungariei, ca urmare a dictatului de la Viena. Începea o perioadă grea pentru populaţia evreiască şi pentru români. Evreul Brumălă, din Jac, regretă că n‑a plecat la Palestina sau în America atunci când ar fi putut să facă acest lucru… La Şimleu‑Silvania revine din exil Lázár Iosif, un antisemit inveterat, cu împuternicirea să deschidă în localitate filiala Partidului Crucilor cu Săgeţi. El începe să-i brutalizeze pe evreii pe care‑i întâlneşte pe stradă. Bietul Klein notează: „Violenţa a ajuns o manifestare a culturii sângelui…” Ştirile proaste se răspândesc cu repeziciune. Oamenii vorbesc despre Masacrul din satul Trâznea, unde au fost omorâţi de soldaţii unguri atât români, cât şi evrei. Înfricoşaţi, evreii continuă să spere: „Poate că în Ungaria ne va fi mai bine decât în România. Faptul că suntem evrei a devenit o povară greu de dus şi în România”. Aceste speranţe se vor nărui în curând.

 

Unii români au hotărât atunci să nu rămână sub ocupaţia maghiară şi să plece în România. Politica aplicată de autorităţile maghiare era o politică de discriminare. Toţi tinerii cu vârsta între 12 şi 21 de ani au fost obligaţi să se înroleze în organizaţia premilitară Levente. Tinerii români între 18 şi 23 de ani erau înrolaţi în armata maghiară şi trimişi pe front, iar bărbaţii evrei în putere de muncă erau trimişi la muncă forţată în Ucraina. Între timp rabinul aflase de lagărele de exterminare înfiinţate de germani pe teritoriul polonez. Atât el, cât şi Klein nu pot crede că aşa ceva poate fi adevărat. Ar fi fost sfârşitul lui Dumnezeu sau sfârşitul omului…

 

Partea a treia a romanului se desfăşoară după ce, la 19 martie 1944, Guvernul horthyst este înlocuit cu Guvernul Partidului Crucilor cu Săgeţi, care‑şi propunea curăţirea Ungariei de evrei. La Conferinţa de la Satu Mare din 6 aprilie 1944 s‑a hotărât deportarea evreilor din Transilvania de Nord. Pentru judeţul Sălaj a fost numit prim‑pretorul Krasznai, comandantul ghetoului de la Şimleu‑Silvania, unde urmau să fie aduşi toţi cei 8000 de evrei din judeţ. Acesta a decis să organizeze ghetoul în afara localităţii, la Cehei, pe malul râului Crasna, pe locul unei cărămidării, un spaţiu inpropriu pentru a cuprinde un număr aşa de mare de oameni. Evreii au fost scoşi din casele lor dis‑de‑dimineaţă, obligaţi să le părăsească în 15 minute, cu un bagaj de maximum 50 de kilograme şi alimente pentru 2 săptămâni. Au fost maltrataţi, deposedaţi de aur şi bijuterii. Krasznai, Lázár Iosif şi colaboratorii lor se întreceau în bestialitatea cu care‑i tratau pe bieţii evrei. Medicul oraşului, doctorul Molnar, a colaborat fără ezitare la această barbarie. Din acest iad au scăpat doar trei evrei, care fugiseră în pădure şi pe care adventista Anuţa i‑a transportat pe ascuns într‑o căruţă până la Ciucea, de unde o călăuză i‑a trecut pe jos în România. Evreii din lagăr au fost îngrămădiţi în vagoanele de vite din trenurile care i‑au dus la Auschwitz… În vagonul în care a fost îngrămădit, după o lună de iad în ghetou, Klein rezumă discuţia cu rabinul: „Crezând în raţiune m‑am înşelat, dar m‑am înşelat frumos. Credinţa în raţiune e cea mai naivă dintre virtuţi. Lumea va deveni un cimitir al raţiunii şi al omului. Un cimitir al celor vii…” Şi în încheiere el se adresează rabinului: „Dumnezeu nu‑i va supravieţui acestui război”… Iar rabinul îi răspunde: „Nu, Klein, Dumnezeu îi va supravieţui acestui război, dar omul nu‑i va supravieţui.”

 

Undeva în Transilvania este un roman istoric, care ne aminteşte destinul tragic al unor oameni nevinovaţi care au fost nimiciţi de ura bestială, bazată pe teoriile antisemite şi rasiste aplicate cu fervoare de Partidul Crucilor cu Săgeţi din Ungaria. Acţiunea era cu atât mai criminală cu cât în 1944 era clar că Germania nazistă şi aliaţii ei vor pierde războiul. Autorul, prin personajul Klein, îşi propune nu numai să descrie barbaria celor întâmplate atunci, ci şi să combată antisemitismul ideologic pentru ca astfel de grozăvii să nu se mai repete. În acelaşi timp el arată că este posibilă convieţuirea între diferitele etnii, iar prietenia sinceră între cele două fetiţe, evreica Ghitel şi românca Măriuca, din satul Jac este mai mult decât edificatoare în acest sens.

 

La sfârşitul lecturii acestui roman, bine scris şi structurat într‑o formă interesantă, după ce faci o pauză pentru a te elibera de amintirea grozăviilor din ghetou, putem conchide: dacă un scriitor român a scris acum, după 75 de ani, această carte, înseamnă că nici Omul, nici Dumnezeu şi nici Raţiunea n‑au murit…

 

Mirel Horodi

 

https://www.contemporanul.ro/lecturi-despre-carti/un-roman-despre-holocaustul-evreilor-din-judetul-salaj.html

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Șoșoacă dă foc scenei politice: cine vrea să preia puterea în România și cine dă ordinele

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Înăbușirea disidenței, câte un editor pe rând

 

 

Paul Gottfried

 

 

La începutul acestei luni, Arktos Press, o editură asociată cu Noua Dreaptă Europeană, a primit o lovitură puternică din partea cenzorilor ideologici. Compania a declarat într- un comunicat de presă din 8 martie:Într-unul dintre cele mai mari atacuri asupra libertății de exprimare de până acum, Arktos, cea mai importantă editură mondială de literatură tradiționalistă și de tip New Right în limba engleză, a fost brusc deplatformată de cel mai mare monopol de distribuție de cărți din lume, ceea ce a dus la indisponibilizarea publicului de peste 430 de publicații.

Această revelație m-a făcut să mă gândesc la oportunitatea noastră din ce în ce mai limitată de a vedea și citi opinii separate, chiar și pe teme academice. Nu trebuie să fii de acord cu fiecare rând din fiecare carte publicată și distribuită pentru a înțelege valoarea diseminării libere a ideilor. Suntem acum martorii unei tiranii treze care se așterne asupra țărilor occidentale și mai sumbru decât Cortina de Fier la care s-a referit Winston Churchill în discursul său de la Fulton, Missouri, din 1946.

Din păcate, pentru soarta sa tot mai mică, Arktos a distribuit idei nemoderne și, prin urmare, este anulată de Ingram Content, divizia internațională de distribuție a cărților a Ingram Industries, un conglomerat industrial cu sediul în Tennessee. Acum aproximativ 15 ani, Arktos a publicat o colecție de comentarii publicate de mine în format paperback , care s-a vândut destul de bine. Din câte îmi dau seama, acel volum mic conține foarte puține lucruri explozive din punct de vedere politic, deși distribuitorii de cărți ar fi putut decide că incapacitatea mea de a prezenta opiniile permise acum i-ar obliga să înceteze distribuirea antologiei mele, împreună cu tot ce există în catalogul Arktos.

După ce am analizat inventarul tipografiei, am descoperit că aceasta este specializată în tipărirea cărților produse de dreapta europeană. Există, de asemenea, o abordare neopăgână în unele dintre publicațiile și autorii săi, cum ar fi Guillaume Faye, care a popularizat conceptul de „arheofuturism ”, care pentru o vreme s-a bucurat de popularitate în dreapta europeană. Dar dacă sunt de acord cu o anumită tendință evidențiată de Arktos este irelevant pentru argumentul meu. Ceea ce mă preocupă mult mai mult decât disponibilitatea și distribuția cărților care s-ar putea să nu mă încânte (aproape nimic nu este publicat în zilele noastre de editurile universitare) este închiderea unei alte căi pentru discutarea opiniilor neprescrise în ceea ce începe să semene cu o cultură stalinistă în țările occidentale.Întrucât Ingram este hotărât să ne salveze de opiniile care nu sunt pe placul cenzorilor săi, am putea atrage atenția asupra autorilor non-extremiști ale căror cărți le oferă cu bucurie acești paznici. De exemplu, există Manualul antifascist de Mark Bray , un ghid despre terorism pe care Ingram îl distribuie energic și pe care Librăria Harvard continuă să-l promoveze online la șase ani de la publicarea sa inițială. Nici Ingram, nici Cooperativa Harvard nu se opun traficului de tratate teroriste, cu condiția ca incitatorii să demonstreze acreditări de stânga corespunzătoare.

 

 

„ Manualul aboliționist” de Patrisse Cullors și alte lucrări ale acestei lidere a BLM, care a fost prinsă cu mâinile în casa organizației, continuă să fie distribuite de Ingram, dar de ce nu? Cullors este genul potrivit de extremistă rasistă și revoluționară, nu o anticară clișeică care îndrăznește să retipărească operele lui Oswald Spengler, Guillaume Faye și Giulio Evola.

 

Reacționarii capricioși sunt, probabil, oameni răi care merită să fie deplatformați. La urma urmei, nu există nicio echivalență morală între ei și BLM, în al cărei consiliu de administrație Silicon Valley Bank a investit 73 de milioane de dolari, probabil în sprijinul activităților violente și al ideologiei rasiste a BLM.Și de ce nu ar trebui Ingram să ne pună la dispoziție lucrări BLM? Aceștia sunt oameni care jefuiesc și fură din motive politic corecte. Ingram nu are nicio obiecție în a sprijini astfel de clienți, deoarece vrea să fie de partea câștigătoare a războaielor culturale.

 

Să nu subestimeze nimeni ceea ce se întâmplă! Lovitura dată editurii Arktos este mai mult decât un atac asupra unei edituri obscure de „dreapta”. Este o încercare bine gândită de a controla opinia politică și valorile culturale de către cei aflați la putere. Această inițiativă a dus chiar la hărțuirea de către guvern a ziarelor non-stânga din Germania și din alte țări europene. De asemenea, observăm violență sponsorizată de stat – sau cel puțin indulgență generoasă a statului față de un astfel de comportament aici și în alte părți ale Occidentului – pentru a intimida opoziția față de controlul statului asupra discursului și gândirii, inspirat de mass-media.Faptul că ne prefacem că totul este în regulă pentru că trăim în „democrații liberale” și că aceste regimuri doar ne protejează „libertatea” prin înăbușirea disidenței este minciuna fundamentală a sistemului nostru politic occidental degenerat. Ceea ce s-a întâmplat cu Arktos Press este un semn prevestitor al dispariției libertății intelectuale în Occident.

 

(Actualizare: Versiunea originală a acestui articol a fost actualizată pe 27 martie, la ora 15:45 CDT, pentru a oferi informații suplimentare despre distribuitorul de cărți Ingram Content în al patrulea paragraf.)

 

(Republicat din Cronici cu permisiunea autorului sau a reprezentantului)

 

https://www.unz.com/pgottfried/stifling-dissent-one-publisher-at-a-time/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Imperiul Haosului, Reîncărcat

Pepe Escobar

 

 

Toate războaiele se bazează pe înșelăciune. Prin urmare, atunci când putem ataca, trebuie să părem incapabili; atunci când ne folosim forțele, trebuie să părem inactivi; când suntem aproape, trebuie să-l facem pe inamic să creadă că suntem departe; când suntem departe, trebuie să-l facem să creadă că suntem aproape. Sun Tzu, Arta războiului…

 

Imperiul Haosului este neobosit. Legi, destabilizare, sancțiuni, răpiri, revoluții colorate, steaguri false, anexări: 2025 va fi anul BRICS – plus al partenerilor BRICS – ca ținte preferate sub foc.

 

Inestimabilul profesor Michael Hudson a definit „haosul” drept politică oficială a SUA. Aceasta este bipartizană – și se regăsește în toate compartimentele Statului Profund.

 

În absența unei viziuni strategice pe termen lung și în mijlocul expulzării imperiale progresive din Eurasia, tot ce-i mai rămâne Hegemonului este să dezlănțuie haosul din Asia de Vest până în Europa și în părți ale Americii Latine – o încercare concertată de a Diviza și Conduce BRICS și de a zădărnici eforturile lor colective de afirmare a suveranității și supremației intereselor naționale.

 

Grupul de experți american lansatese deja, în urmă cu un an și jumătate, noțiunea de state oscilante. Nu versiunea electorală americană parohială, ci transpunerea ei în geopolitică.

 

Toți cei șase candidați de la acea vreme erau membri BRICS (Brazilia, India, Africa de Sud) sau potențiali membri sau parteneri BRICS (Indonezia, Arabia Saudită, Turcia).

 

Codul pentru „state oscilante” era inconfundabil: toate acestea sunt ținte de destabilizare – adică, dacă nu respecți „ordinea internațională bazată pe reguli”, vei cădea.

 

Arabia Saudită, precaută în privința averii sale parcate pe piețele financiare din Londra și New York, își acoperă în continuare cu prudență pariurile: teoretic, Riadul este membru BRICS, dar în practică nu chiar. Turkiye a fost invitată ca partener (încă nu există un răspuns oficial).

 

Și apoi există Indonezia, o mare putere din Asia de Sud-Est, care tocmai a fost admisă ca membru cu drepturi depline săptămâna aceasta – sub președinția braziliană a BRIC-urilor. Numiți-o BRIIIICS: vectorul predominant al unei recalibrări seismice a plăcilor tectonice geopolitice – menită să remodeleze comerțul, finanțele și guvernarea.

 

 

BRIIIICS și partenerii selectați configurează o rețea formidabilă – hotărâtă să rescrie regulile jocului: în prezent 10 membri cu drepturi depline și 8 parteneri cu drepturi depline – și numărul acestora continuă să crească, reprezentând 41,4% din PIB-ul global, calculat conform PPP, și aproximativ jumătate din populația lumii. Imperiul Haosului se confruntă cu aceasta.

 

Imaginați-vă China-India-Rusia-Iran-Indonezia-Africa de Sud-Brazilia-Egipt-Arabia Saudită ca fiind perlele transcontinentale ale lumii multinodale emergente . Populații uriașe; resurse naturale masive și putere industrială; nenumărate posibilități de dezvoltare.

 

Elitele conducătoare ale Imperiului Haosului nu au nimic de oferit ca o contrapunct la această putere geopolitică în creștere – completă cu propria bancă de dezvoltare (e drept, aceasta necesită multă muncă); angajament deplin pentru dezvoltarea și testarea sistemelor de plată alternative; și o alianță comercială transcontinentală întinsă, hotărâtă să evite progresiv dolarul american .

 

În loc să lucreze pe diplomație, dialog și cooperare, Imperiul Haosului – și Occidentul colectiv vasalizat – „oferă” ceva Majorității Globale: sprijinul lor deplin pentru un genocid de epurare etnică și sprijinul lor deplin pentru o bandă teroristă în costum și cravată, formată din „moderați” tăietori de capete, care preiau puterea într-o fostă națiune arabă suverană.

 

Bine ați venit la Teroare și Genocid pentru Noi.

 

Când ai îndoieli, anexează totul

 

Dezvoltând în continuare realizările lor de la summitul din octombrie anul trecut de la Kazan , BRICS aplică în esență o strategie Sun Tzu. Înșelăciune. Fără proclamații mărețe. Și fără amenințări directe la adresa Imperiului Haosului, cu excepția concentrării clare pe eliminarea controlului FMI și al Băncii Mondiale – ca în cazul creșterii comerțului în monede locale.

 

Campania BRICS, încet, dar sigur, mută deja alte piese multilaterale pe tabla de șah, de la Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) la ASEAN.

 

 

Principalele țări BRICS, China, se va concentra pe o triadă: războiul tehnologic împotriva SUA; creșterea ponderii sale în comerțul global; și recalibrarea proiectelor Inițiativei „Centura și Drumul” (BRI). În mai multe aspecte, BRI este piesa centrală a abordării Chinei față de BRICS.

 

Beijingul se concentrează pe piețele din întreaga lume din Sud, BRICS, acordurile de liber schimb ASEAN și APEC (cheie pentru comerțul și investițiile în Asia-Pacific). APEC este strâns legată de BRI. Concentrarea președintelui Xi pe construirea și consolidarea unei piețe la nivelul întregii Eurasii a fost conceptualizată pentru prima dată de BRI, lansată în 2013.

 

În paralel, din 2022, ministrul de externe Wang Yi a dezvoltat constant apelul lui Xi pentru o „ nouă arhitectură de securitate în Orientul Mijlociu ”.

 

Pentru China, asta înseamnă un echilibru clasic al puterii: Iranul ca pilon foarte puternic, în parteneriat cu China în Asia de Vest pentru a contracara SUA. În 2021, China și Iranul au semnat un plan crucial de cooperare economică pe 25 de ani.

 

Apoi, există energia. Aproximativ 50% din importurile de țiței ale Chinei provin din Asia de Vest. Furnizorii Chinei – de petrol și gaze – sunt foarte diversificați: Arabia Saudită, Irak, Emiratele Arabe Unite, Oman, Kuweit, Qatar și Iran (prin Malaezia).

 

În paralel, Beijingul nu va avea probleme în a păstra misiunile QUAD și AUKUS ca probleme minore. Reorientarea NATO către Asia este un eșec: China construiește rapid o strategie complexă de interzicere a zonei.

 

În Africa, Alianța Statelor Sahel va continua să se extindă – iar Franța, ca putere neocolonială, s-a încheiat. În restul Africii, Noua Rezistență Decolonizantă abia acum începe.

 

America Latină însă aduce probleme majore. Imperiul Haosului sub Trump 2.0 ar putea intra în Doctrina Monroe completă – pe lângă delirul anexării Canadei, Groenlandei, Canalului Panama și oricăror alte latitudini nebănuite. Per total, va fi o călătorie dificilă pentru anumite noduri ale „curții din spate” – cu excepția neocoloniei devastate Argentina.

 

Gestionarea înfrângerii SUA împotriva Rusiei

 

Sinuciderea colectivă a Europei va atinge un paroxism – din cauza coroziunii totale a unui model social, industrial și cultural.

 

 

Catalogul relelor include demență totală la Bruxelles; gata cu energia ieftină; dezindustrializare accelerată; economii în cădere liberă; datorii nerambursabile – publice și private; și nu în ultimul rând, în așa-numita democrație a NATOstan, disprețul absolut din partea „conducerii” NATO-UE față de cetățeanul/contribuabilul european de rând atunci când vine vorba de impunerea unor reduceri severe ale serviciilor sociale în beneficiul creșterii înarmării.

 

Războiul comercial destul de probabil al lui Trump 2.0 împotriva UE nu va face decât să accelereze prăbușirea economiei europene.

 

 

De exemplu, Franța, deja într-o încurcătură teribilă. Datoria franceză se tranzacționează acum la nivelul Greciei din 2012, cu spread-uri peste obligațiunile germane. Peste 50% din piața de 2,5 trilioane de euro a obligațiunilor guvernamentale franceze este deținută de vulturi globali și de bani importanți. Nu există niciun Mario Draghi cu o bazooka a BCE pentru a salva euro de la noua sa criză existențială. Iar Le Petit Roi este doar un prizonier șchiop, urât chiar și de șobolanii de la Paris.

 

Istoricul, antropologul și demograful Emmanuel Todd, autorul revoluționarei cărți La Défaite de L’Occident ( iată prima recenzie în limba engleză ), este unul dintre puținii intelectuali francezi care înțeleg cu adevărat noile reguli ale jocului.

 

Într-un interviu surprinzător acordat purtătorului de cuvânt privilegiat al haute burgheziei franceze, Todd subliniază absurditatea de a-l considera pe Trump victorios „în mijlocul unei economii făcute zdrențe”; și pe deasupra, când „SUA pierd un război, la scară globală, împotriva Rusiei”.

 

Așadar, în mijlocul agitației legate de „hiperputerea lui Trump ca individ magic”, Todd a venit cu o formulare uimitoare și clară: „Sarcina lui Trump va fi să gestioneze înfrângerea SUA împotriva Rusiei”.

 

Siria ca Libia 2.0

 

Ei bine, toți pasionații de cultura pop știm că SUA vor continua să „câștige” – în stilul Hollywood; mai degrabă în stilul Federației Mondiale de Lupte (WWF). Cert este că, indiferent de rachetele lui Trump 2.0 lansate în războaiele comerciale împotriva Europei și Asiei, elitele încolțite și îndreptățite ale Imperiului Haosului vor fi determinate să provoace daune enorme Majorității Globale.

 

Victoria în Siria i-a adus într-o stare de beție totală – iar mentalitatea de „bărbații adevărați merg la Teheran” a revenit în forță (Iranul, nu întâmplător, este un membru important al BRICS).

 

Toate condițiile sunt îndeplinite pentru ca Siria să devină Libia 2.0. Totuși, nu este vorba despre o situație în care Camera Reprezentanților câștigă întotdeauna – în primul rând pentru că nu există o „casă”. În Libanul vecin, Hezbollah este deja reorganizat. Perspectiva rămâne ca, după regrupare și reelaborarea strategiilor, Hezbollah, Ansarullah din Yemen, o nouă opoziție siriană și IRGC din Iran să se unească într-o formațiune diferită și să reia adevărata bătălie – împotriva Eretz Israel.

 

 

Nimeni nu știe ce guvernează de fapt jihadistul salafist în costum și cravată, Ahmad Al-Sharaa, fostul Abu Mohammad Al-Jolani. În diverse grade, Occidentul colectiv, monarhiile din Golful Persic și Israelul nu vor avea niciodată încredere în el și îl vor considera detașabil. Este doar un băiat util temporar.

 

Al-Jolani a fost emirul ISIS* din Ninive; emirul Jabhat Al-Nusra*; și principalul emir al al-Qaeda* din Levant. El personifică singur întreaga gamă de propagandă occidentală fabricată despre „terorism”. Adepții săi sunt deja furioși că nu a transformat instantaneu Siria într-un Emirat Islamic.

 

Dacă nu transferă puterea în 2025 – și nu peste patru ani – unui parlament, guvern și președinte nou aleși, uitați de ridicarea sancțiunilor împotriva Siriei.

 

Imperiul Haosului – ca să nu mai vorbim de Tel Aviv – își dorește, de fapt, o Sirie în haos permanent; cu siguranță nu un guvern stabil, reprezentativ, care să lupte împotriva furtului de petrol, gaze și grâu.

 

Apoi, există iminenta ciocnire frontală dintre Eretz Israel și neo-otomanismul din Turkiye. Proiectul turc de a controla Siria este, în cel mai bun caz, șubred. Imperiul Haosului nu va renunța la kurzi; Ministerul turc de Externe deja ia în considerare posibilitatea unei „operațiuni militare”. În paralel, banii arabi nu vor începe să curgă pentru reconstrucția Siriei decât dacă Damascul este total supus monarhiilor din Golful Persic.

 

Totul se rezumă la datorii – și la producția industrială

 

BRICS este, desigur, sfâșiată de contradicții interne serioase, care vor fi exploatate fără milă de Imperiul Haosului. Începând cu Iranul, Emiratele Arabe Unite, Egiptul și Arabia Saudită (atunci când saudiții se prezintă la întâlniri) care se luptă să ajungă la un consens la aceeași masă a evenimentelor.

 

Adăugați la aceasta contradicțiile interne ale unui puternic lobby anti-BRICS din Brazilia, chiar și în interiorul Ministerului de Externe, oglindind disputa internă iraniană dintre susținătorii înrăiți ai Axei Rezistenței și mulțimea cu înclinații atlantiste.

 

Ceea ce contează cel mai mult, la nivel instituțional, este ca relațiile China-Rusia, la cel mai înalt nivel BRICS, dar și în întreaga sferă a puterii soft, să continue să pună accent pe egalitatea, armonia și concentrarea pe dezvoltarea umană ca valori politico-economice cruciale – în deplină sincron cu Majoritatea Globală.

 

Ceea ce nu se va schimba, nici măcar sub presiunea neobosită a Imperiului Haosului, este dorința BRICS de a construi un sistem paralel, cu adevărat democratic, de relații internaționale. Aceasta nu implică construirea unui omolog BRICS al NATO; chiar și SCO funcționează ca o alianță laxă. În urma înfrângerii americane inevitabile din Ucraina, NATO, mai devreme sau mai târziu, va imploda – alături de brațul său politico-propagandic, UE.

 

Profesorul Michael Hudson, încă o dată, a nimerit-o pe de rost (în mod colectiv) . Esența problemei este datoria externă: „Nu există nicio modalitate ca țările BRICS să crească și, în același timp, să plătească datoriile externe cu care au fost împovărate în ultimii 100 de ani și mai ales din 1945.”

 

Aceste obligațiuni în dolari sunt deținute de elite compradore/oligarhice „care nu vor să își dețină propriile monede deoarece țările din Sudul Global și oligarhiile lor își dau seama că datoriile nu pot fi plătite”. Așadar, „țările BRICS, pentru a crește, trebuie să își reducă datoriile” și să rezolve conflictul dintre interesele personale și interesele naționale.

 

 

Profesorul Hudson este ferm convins că „trebuie să se combată paraziții interni” pentru ca BRICS să poată „construi o nouă structură comercială și financiară internațională”. Imperiul Haosului, desigur, „se va alia cu paraziții locali” pentru a incita – ce altceva – haos, schimbarea regimului și teroarea.

 

Abonați-vă la rubrici noi

Oricât de mult vor trebui BRICS să vină cu o filozofie economică concertată – să zicem, realist vorbind, în următorii patru ani sau cam așa ceva – știrile geoeconomice sunt deja pe pereți. De la începutul mileniului, producția industrială a SUA a crescut doar cu 10%; iar din 2019, literalmente cu 0%.

 

Prin comparație, din anul 2000, producția industrială a Chinei a crescut cu aproape 1000%; cea a Indiei cu peste 320%; iar cea a Rusiei cu peste 200%.

 

NATO dezvoltat nu a mai crescut de la perioada de dinainte de Covid 2019. Europa de Vest a atins vârful în 2007-2008 – iar Germania în 2017. Italia este o situație foarte jalnică: producția industrială a scăzut de fapt (italicele mele) cu 25% din 2000.

 

Adăugați la asta faptul că Imperiul Haosului, în comparație cu Rusia, este absolut necompetitiv în producția de arme și, sincer, ridicol când vine vorba de hipersonică și apărare antirachetă.

 

 

O foaie de parcurs fezabilă pentru BRICS+ și Majoritatea Globală pentru a contracara „strategia” imperială a haosului necontrolat ar fi accelerarea integrării în toate sferele; aplicarea principiilor lui Sun Tzu pentru a crește coeficientul de contracarare al mișcărilor Trump 2.0; și forțarea compartimentelor Statului Profund să ia decizii greșite în serie.

 

O astfel de abordare va trebui să progreseze în sincron cu o strategie „Diversitatea este Putere” elaborată de BRICS, în care fiecare națiune și partener aduce la masa comună o bogăție de materii prime, resurse energetice, know-how în producție, logistică și, nu în ultimul rând, putere soft: per total, elementele unei noi ordini echitabile capabile să dizolve haosul necontrolat.

 

Organizațiile teroriste sunt interzise în Rusia și în multe alte țări

 

(Republicat de pe Sputnik cu permisiunea autorului sau a reprezentantului)

 

https://www.unz.com/pescobar/empire-of-chaos-reloaded/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

China își intensifică jocul în cursa globală a inteligenței artificiale

 

 

Pepe Escobar

 

 

La sfârșitul lunii viitoare, Huawei va testa noul său procesor puternic cu inteligență artificială, Ascend 910 D, chiar dacă până la începutul lunii mai, precedentul 910C va începe să fie livrat în masă către zeci de companii de tehnologie chineze.Aceste descoperiri serioase reprezintă următorul capitol al eforturilor Huawei de a contracara monopolul global al Nvidia în domeniul GPU-urilor. Se presupune că Ascend 910D este mai puternic decât extrem de popularul H100 de la Nvidia.

 

Huawei nu se dă în lături în cursa sa de a produce o nouă generație de procesoare. Huawei a colaborat cu SMIC – cea mai mare turnătorie de semiconductori din China – pentru a aplica litografia ultravioletă profundă (DUV) pe ceea ce anterior era posibil doar cu EUV (tehnologia extremă ultravioletă). Încă o dată, Huawei și SMIC au sfidat proverbialii „experți” americani cu soluții inginerești creative.Huawei a ajuns la fabricarea de cipuri de 5nm cu DUV, chiar dacă procesul este mai scump decât cel cu EUV. Dacă Huawei ar avea acces la EUV, ar produce deja cipuri de 2-3nm. Acest lucru se va întâmpla în scurt timp, deoarece atât China, cât și Rusia, aflate sub blocada permanentă a SUA din domeniul high-tech, trebuie neapărat să-și dezvolte propria tehnologie EUV.

 

Pasionații de tehnologie din Shanghai sunt convinși că Huawei va trece la rețelele 6G înainte de sfârșitul deceniului. Actuala lor avântată nu se îndreaptă doar către segmentul smartphone – unde Huawei este inegalabilă; noul Huawei Mate 70 Pro+ este de departe cel mai bun smartphone din lume, rulând pe sistemul de operare Harmony. Huawei are în vedere cloud computing, inteligență artificială și servere enterprise – și își propune să devină jucătorul principal în cursa infrastructurii de inteligență artificială.

 

Renunțarea la orice dependență de tehnologia americană

 

La începutul acestei luni, Huawei a introdus CloudMatrix 384, un sistem care conectează 384 de cipuri Ascend 910C. Vorba tehnologică din Shanghai este că această configurație, în anumite condiții și, bineînțeles, consumând mult mai multă energie, depășește deja sistemul rack emblematic al Nvidia – care este alimentat de 72 de cipuri Blackwell.

 

Între timp, cipul Kirin X de la Huawei vizează piața PC-urilor, oferind o concurență acerbă companiilor Apple, AMD, Intel și Qualcom, în timp ce Harmony OS plus elimină necesitatea utilizării de software american, precum Microsoft și Android.

 

Tocilarii din Shanghai jură că, practic, China nu trebuie să-i învingă pe Nvidia sau pe alți dezvoltatori de cipuri din SUA. La urma urmei, China are deja cea mai mare piață de consum din lume – atât ca volum, cât și ca valoare. Dacă un univers tehnologic paralel este rezultatul probabil al Trump Tariff Tizzy (TTT), așa să fie. China controlează deja peste 60% din piața globală de gadgeturi.

 

Kirin X s-ar putea să nu egaleze – încă – puterea procesoarelor grafice H100 de la Nvidia. Însă cipurile Huawei sunt deja o adevărată afacere pentru fiecare companie chineză care urmează noua direcție definită de Beijing pentru a reduce orice dependență de tehnologia americană.

 

Toate cele de mai sus ne duc în mod firesc la enormul elefant al inteligenței artificiale din camera (digitală): Nvidia.

 

O carte recentă, intitulată „The Thinking Machine: Jensen Huang, Nvidia, and The World’s Most Coveted Microchip” (Mașina gânditoare: Jensen Huang, Nvidia și cel mai râvnit microcip din lume) , este destul de utilă pentru a urmări nu doar povestea personală a superstarului CEO Huang, un taiwanez care a jucat Visul American la maximum și a devenit multimiliardar în tehnologie, ci și realizările tehnologice de invidiat ale Nvidia.

 

Huang nu interpretează IA ca pe o superinteligență emergentă a mașinilor și respinge ferm orice analogie directă cu biologia. Pentru acest pragmatist universal, IA este doar software – care rulează pe hardware pe care compania sa îl vinde cu o avere.

 

Totuși, Nvidia s-a aventurat pe un teritoriu virgin mult dincolo de Valhalla americană a tehnologiei afacerilor, deținând totodată cele mai valoroase acțiuni de pe planetă: probabil, când vine vorba de inteligența artificială, Nvidia a dezvăluit o nouă fază de evoluție.

 

Este crucial să înțelegem cum vede Huang China. Într-adevăr, este o piață cheie pentru cipurile sale de inteligență artificială – și vrea să continue să le vândă în masă. Tarifele impuse de Trump garantează însă că acest lucru nu se va întâmpla.

 

Și asta l-a determinat pe Huang să renunțe la proverbialele jachete de piele și să îmbrace un costum elegant pentru o vizită strategică la Beijing, unde a afirmat importanța sacră a pieței chineze, indiferent de noile trucuri dictate de Trump.

 

Până în 2022, piața din China reprezenta 26% din afacerea Nvidia; în acest an, aceasta a scăzut la 13%, din cauza eufemisticelor „controale ale exporturilor de tehnologie”.

 

Problema este că guvernul SUA, deja în 2022, sub administrația anterioară a stiloului automat, blocase vânzările către China de cipuri avansate A100 și H100. Nvidia a început să vândă versiuni modificate – și chiar și după interdicție, cipurile au continuat să sosească în China. Până în iunie 2023, era ușor să găsești A100 la dublul prețului lor pe piața neagră din Shenzhen.

 

Huang este convins că „nicio inteligență artificială nu ar trebui să poată învăța fără un om implicat” – chiar dacă a recunoscut, în urmă cu doi ani, că „capacitatea de raționament este peste doi sau trei ani”. Traducere: potrivit lui Huang, inteligența artificială va începe să gândească singură în următoarele câteva luni.

 

Chiar dacă Nvidia se pregătește să investească miliarde de dolari pentru a construi supercomputere cu inteligență artificială în Texas, chinezii nu pierd deloc somnul în ceea ce privește „gândirea inteligenței artificiale”: accentul lor este extrem de practic, pentru a cuceri nu doar piața chineză, ci și lanțurile de aprovizionare din cea mai mare parte a Eurasiei.

 

Consiliul Național de Securitate al SUA a ajuns la concluzia că este prea periculos pentru China să cumpere cipuri de ultimă generație de la Nvidia, chiar și H20 – conceput pentru piața chineză. Huawei, oricum, produce deja cipuri oarecum comparabile cu H20.

 

Huang își pierde somnul pentru că, practic, Nvidia pierde imensa piață chineză în favoarea Huawei – cu contribuția directă a lui Trump. Nvidia are zeci de mii de cipuri H20 special concepute pentru China, pe care pur și simplu nu le poate vinde. Fiecare cip costă între 12.000 și 20.000 de dolari.

 

Cum deschide China o „cutie a Pandorei” digitală

 

Noua inițiativă a Huawei este încă un exemplu al voinței chineze de a înfrunta orice provocare – bazată pe talentul local, expertiza tehnologică și mândria națională. Istoricul, chiar și înainte de sancțiunile Trump 1.0, arată că Huawei chiar se luptă cu bătălii dificile. De fapt, Ascend, în multe privințe, era înaintea Nvidiei încă din 2019 – și de aceea două administrații americane diferite au interzis-o.

 

 

China este deja cu ani-lumină înaintea cercetării americane în domeniul cipurilor. Universitățile chineze ocupă majoritatea locurilor în Top 10 la nivel mondial pentru lucrări publicate despre semiconductori și pentru citări – o distincție împărtășită, printre altele, de Academia Chineză de Științe (locul unu), Universitatea Tsinghua (una dintre primele două universități din China), Universitatea de Știință și Tehnologie Electronică din China (locul patru) și universitățile din Nanjing, Zhejiang și Pekin.

 

Acum două săptămâni, la Shanghai, am auzit pentru prima dată că Huawei îi va ajunge din urmă pe giganții americani ai semiconductorilor în maximum doi ani. Acum, după anunțul Ascend 910D, zvonurile s-au mutat la doar un an pentru ca China să depășească Nvidia și să dezvolte mașini de litografie mai bune decât cele produse în prezent de ASML.

 

Iar dezbaterea se îndreaptă rapid către cât de departe va putea merge Huawei în următorii 2-3 ani.

 

În mai multe aspecte, ne aflăm deja în stadiile incipiente ale unei decuplări tehnologice dintre SUA și China. Ani de zile, Nvidia a dominat spațiul hardware al inteligenței artificiale. GPU-urile lor sunt creierele din spatele majorității inteligenței artificiale avansate contemporane. Cipul H100 este standardul de aur/platină pentru infrastructura de inteligență artificială la nivel mondial. Cipurile Nvidia au avut o cerere uriașă din partea giganților tehnologici chinezi – Alibaba, Tencent, Baidu, Bytedance.

 

În curând, s-ar putea să nu mai fie cazul – iar acest lucru depășește cu mult pierderea certificată a cotei de piață a Nvidia în China. China se concentrează acum pe construirea unui ecosistem hardware de inteligență artificială de succes și autosuficient. Lovitura de grație va fi restricționarea exportului tuturor mineralelor din pământuri rare către SUA. Huawei va apărea apoi în cel mai scurt timp.

 

Toată lumea își amintește cum DeepSeek R1 a șters peste 1 trilion de dolari de pe Wall Street acum doar trei luni. DeepSeek R2 va fi lansat în curând; instruirea a fost cu un procent enorm de 97% mai ieftină decât OpenAI. Și instruirea a avut loc pe Ascend de la Huawei. Fără Nvidia.

 

Quantum Bird, un fizician de talie mondială, fost angajat la CERN din Geneva, pune totul într-un context atât de necesar. El subliniază modul în care dezvoltarea autohtonă de cipuri de către China – și, într-un viitor apropiat, Rusia și probabil India – este „multilaterală; ceea ce observăm sunt etapele inițiale ale unei redefiniri a noțiunii de recunoaștere a tiparelor și învățare automată, tehnologii denumite în mod obișnuit «IA» de către mass-media.”

 

Cipurile Nvidia, remarcă Qantum Bird, sunt într-adevăr „bestii computaționale”, dar funcționează mai bine în jurul „modelelor de procesare și sarcinilor de lucru tipice modelelor de «IA» dezvoltate de oamenii de știință occidentali”. Pe de altă parte, dezvoltarea DeepSeek a arătat o încălcare a modelelor consacrate: „Posibilitățile deschise pentru salturi de performanță sunt uriașe, chiar și folosind hardware relativ modest, cu abordări alternative bazate pe matematică avansată și fluxuri de calcul diferite.”

 

Pe scurt: „Aceasta este cutia Pandorei pe care Nvidia se teme acum că ar fi putut-o deschide chinezii”. Și asta se leagă în totalitate de alerta roșie a lui Huang, care a determinat vizita sa la Beijing.

 

S-ar putea să ne îndreptăm într-adevăr spre o decuplare tehnologică serioasă. Sau, așa cum o formulează Quantum Bird: „O divergență tehnologică și științifică pe termen mediu și lung. Dacă arhitecturile care rezultă din aceste evoluții sunt incompatibile în ceea ce privește utilizarea lor pe modele specifice de «IA», Nvidia își va pierde monopolul global și va deveni doar o companie redusă la o nișă occidentală corporativă/științifică.”

Chiar dacă Huawei, pornind de la baza sa privilegiată de pe piața chineză, va continua să cucerească majoritatea piețelor din majoritatea globală – de la BRICS la BRI .

 

(Republicat de pe Sputnik cu permisiunea autorului sau a reprezentantului)

 

 

https://www.unz.com/pescobar/china-steps-up-its-game-in-the-global-ai-race/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Teoriile conspirației de la JFK până la 11 septembrie

 

În ultima jumătate de secol, sintagma „teorie a conspirației” a devenit un termen injurios frecvent îndreptat împotriva celor care contestă narațiunea sistemului cu privire la evenimentele mondiale majore, asasinarea lui JFK și atacurile din 11 septembrie fiind două dintre cele mai importante exemple.

Documentele guvernamentale declasificate au dezvăluit în cele din urmă că această acuzație peiorativă ar putea proveni de la CIA . Până la mijlocul anilor 1960, mulți americani deveniseră sceptici față de versiunea oficială conform căreia JFK a fost ucis de un atacator singuratic și au început să suspecteze că CIA ar fi putut fi implicată. Așadar, agenția de informații și-a încurajat reprezentanții mass-media să ridiculizeze noțiuni precum „teorii ale conspirației”, iar termenul a devenit larg răspândit.

 

Crearea internetului în anii 1990 a permis brusc distribuirea ușoară a narațiunilor neautorizate, iar un nou val masiv de teorii ale conspirației a înflorit în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001.Am investigat multe dintre aceste evenimente istorice importante, ajungând adesea la concluzii controversate. Toate aceste articole se găsesc în lunga mea colecție American Pravda , dar cele mai substanțiale sunt disponibile și ca cărți electronice independente.

 

Articole din serie

American Pravda: A avut Rambo dreptate?

The American Conservative • 25 mai 2010 • 1.300 de cuvinte • 9 m ▶

American Pravda noastră

The American Conservative • 29 aprilie 2013 • 4.500 de cuvinte • 33 m ▶

John McCain: Când „Tokyo Rose” a candidat la președinție

The Unz Review • 9 martie 2015 • 4.200 de cuvinte • 31 m ▶

American Pravda: Moștenirea lui Sydney Schanberg

The Unz Review • 13 iulie 2016 • 3.500 de cuvinte • 23 m ▶

American Pravda: Bazându-se pe profesorii maoiști de studii culturale

The Unz Review • 18 iulie 2016 • 1.900 de cuvinte • 14 m ▶

American Pravda: Va exista o continuare în centrul atenției pentru „Câmpiile morții” ?

The Unz Review • 25 iulie 2016 • 2.700 de cuvinte • 18 m ▶

American Pravda: A fost asasinat generalul Patton?

The Unz Review • 22 august 2016 • 2.400 de cuvinte • 16 m ▶

American Pravda: Alexander Cockburn și spionii britanici

The Unz Review • 29 august 2016 • 2.700 de cuvinte • 20 m ▶

American Pravda: Cum a inventat CIA „teoriile conspirației”

The Unz Review • 5 septembrie 2016 • 2.600 de cuvinte • 19 m ▶

American Pravda: Distrugerea zborului TWA 800

The Unz Review • 26 septembrie 2016 • 2.800 de cuvinte • 20 m ▶

American Pravda: Depășirea barierei media

The Unz Review • 24 octombrie 2016 • 2.500 de cuvinte • 19 m▶

 

American Pravda: Asasinarea lui JFK, partea I – Ce s-a întâmplat?

The UNZ Review • 18 iunie 2018 • 4.800 de cuvinte • 35 m ▶

American Pravda: Asasinarea lui JFK, partea a II-a – Cine a comis-o?

The Unz Review • 25 iunie 2018 • 8.000 de cuvinte • 57 m ▶

American Pravda: Lumea noastră mortală a politicii postbelice

The Unz Review • 2 iulie 2018 • 5.700 de cuvinte • 43 m ▶

American Pravda: Teorii ale conspirației despre 11 septembrie

The Unz Review • 10 septembrie 2018 • 11.000 de cuvinte • 1 oră și 19 m ▶

American Pravda: ADL-urile în societatea americană

The Unz Review • 15 octombrie 2018 • 7.300 de cuvinte • 51 m ▶

American Pravda: Cenzura cărților pe Amazon

The Unz Review • 11 martie 2019 • 7.600 de cuvinte • 55 m ▶

American Pravda: Puterea crimei organizate

The Unz Review • 15 iulie 2019 • 13.000 de cuvinte • 1 oră și 37 m ▶

American Pravda: John McCain, Jeffrey Epstein și Pizzagate

The Unz Review • 29 iulie 2019 • 6.400 de cuvinte • 46 m ▶

American Pravda: Asasinatele Mossadului

The Unz Review • 27 ianuarie 2020 • 27.300 de cuvinte • 3 h 25 m ▶

Segmente audio: Partea 1 , Partea 2 , Partea 3 , Partea 4 , Partea 5

American Pravda: Catastrofa noastră cauzată de coronavirus, o consecință negativă a războiului biologic?

The Unz Review • 21 aprilie 2020 • 7.400 de cuvinte • 55 m▶

 

American Pravda: Alegerile noastre disputate

The Unz Review • 14 ianuarie 2021 • 2.000 de cuvinte • 15 m ▶

American Pravda: În căutarea adevărului despre 11 septembrie, după douăzeci de ani

The Unz Review • 7 septembrie 2021 • 7.800 de cuvinte • 56 m ▶

American Pravda: Amintindu-ne de libertate

The Unz Review • 18 octombrie 2021 • 11.400 de cuvinte • 1 oră și 24 m ▶

American Pravda: Giganți reduși la tăcere de pigmei

The Unz Review • 22 noiembrie 2021 • 12.200 de cuvinte • 1 oră și 31 m ▶

American Pravda: Anne Frank, Sirhan Sirhan și SIDA

The Unz Review • 31 ianuarie 2022 • 3.600 de cuvinte • 26 m ▶

American Pravda: Alex Jones, Cass Sunstein și „Infiltrarea cognitivă”

The Unz Review • 8 august 2022 • 5.400 de cuvinte • 41 m ▶

American Pravda: O istorie politică autorizată a anilor 1960 și 1970

The Unz Review • 5 decembrie 2022 • 10.000 de cuvinte • 1 oră și 14 m ▶

American Pravda: Misterele majore ale anilor 1990

The Unz Review • 12 decembrie 2022 • 8.800 de cuvinte • 1 oră și 4 m ▶

American Pravda: Asasinarea lui JFK și mușamalizarea Covid

The Unz Review • 19 decembrie 2022 • 6.900 de cuvinte • 51 m ▶

Umplând golurile din istoria noastră națională

The Unz Review • 20 martie 2023 • 3.500 de cuvinte • 23 m ▶

A ucis un atac cu rachete rusești 200 de ofițeri NATO într-un buncăr ucrainean?

The Unz Review • 8 mai 2023 • 3.200 de cuvinte • 23 m ▶

Robert F. Kennedy, Jr. și Marile Innominabile

The Unz Review • 24 iulie 2023 • 4.100 de cuvinte • 32 m ▶

RFK Jr. vs. IF Stone despre asasinatele lui Kennedy

The Unz Review • 31 iulie 2023 • 5.100 de cuvinte • 39 m ▶

American Pravda: Amintindu-ne de Mișcarea Adevărului din 11 septembrie

The Unz Review • 11 septembrie 2023 • 9.800 de cuvinte • 1 oră și 13 min ▶

Elon Musk și adevărata istorie a ADL

The Unz Review • 13 septembrie 2023 • 6.900 de cuvinte • 52 m ▶

American Pravda: Distrugere politică reciproc asigurată

The Unz Review • 18 septembrie 2023 • 7.700 de cuvinte • 59 m ▶

American Pravda: Cei uitați Atacuri cu antrax

The UNZ Review • 17 octombrie 2023 • 10.100 de cuvinte • 1 oră și 19 minute ▶

Declarația Balfour și 116.000 de vieți americane

The UNZ Review • 20 noiembrie 2023 • 4.800 de cuvinte • 39 minute ▶

Prof. Jeffrey Sachs și asasinarea lui JFK

The UNZ Review• 18 martie 2024 • 6.200 de cuvinte • 46 m ▶

American Pravda: Rosencrantz și Guildenstern sunt morți în San Bernardino

The Unz Review • 20 mai 2024 • 5.900 de cuvinte • 45 m ▶

American Pravda: JFK, LBJ și marea noastră rușine națională

The Unz Review • 24 iunie 2024 • 10.200 de cuvinte • 1 oră și 15 m ▶

American Pravda: JFK, Richard Nixon, CIA și Watergate

The Unz Review • 9 iulie 2024 • 16.700 de cuvinte • 2 oră și 7 m ▶

Tentativa de asasinare a lui Donald Trump

The Unz Review • 17 iulie 2024 • 2.000 de cuvinte • 15 m ▶

Donald Trump, Kamala Harris și Imperiul American în declin

The Unz Review • 29 iulie 2024 • 4.400 de cuvinte • 34 m ▶

American Pravda: Cenzura YouTube și curiosul caz al lui Candace Owens

The Unz Review • 26 august 2024 • 6.700 de cuvinte • 51 m ▶

Controversa privind „domnul Brigitte Macron” și „domnul Michelle Obama”

The Unz Review • 2 septembrie 2024 • 4.400 de cuvinte • 34 m ▶

American Pravda: 7 octombrie și 11 septembrie

The Unz Review • 9 septembrie 2024 • 11.200 de cuvinte • 1 oră și 25 m ▶

Atacurile explozive de pe pagere ale Mossad și 11 septembrie

The Unz Review • 23 septembrie 2024 • 5.600 de cuvinte • 44 m ▶

Israel și terorismul internațional în luna septembrie

The Unz Review • 30 septembrie 2024 • 7.700 de cuvinte • 59 m ▶

Aniversarea zilei de 7 octombrie

The Unz Review • 7 octombrie 2024 • 6.400 de cuvinte • 50 m ▶

American Pravda: Michael Collins Piper, Miles Mathis și demonstrarea lui Pi=4

The Unz Review • 14 octombrie 2024 • 11.600 de cuvinte • 1 oră și 29 min ▶

American Pravda: OZN-uri, răpiri extraterestre și alte lucruri ciudate

The Unz Review • 30 decembrie 2024 • 8.800 de cuvinte • 1 oră și 5 min▶

 

American Pravda: Protocoalele Bătrânilor Sionului

The Unz Review • 20 ianuarie 2025 • 12.800 de cuvinte • 1 oră și 39 min ▶

American Pravda: Conspirații politice și Revoluția Franceză

The Unz Review • 3 martie 2025 • 7.000 de cuvinte • 54 min ▶

American Pravda: Candace Owens, Ryan Dawson și alți podcasteri despre conspirații

The Unz Review • 10 martie 2025 • 8.600 de cuvinte • 1 oră și 5 min ▶

American Pravda: Cine a scris piesele lui Shakespeare?

The Unz Review • 17 martie 2025 • 8.000 de cuvinte • 59 m ▶

Cum i-a ucis Israel pe Kennedy

The Unz Review • 24 martie 2025 • 11.500 de cuvinte • 1 oră și 28 m ▶

American Pravda: McCarthyismul, partea I – Omul

The Unz Review • 28 aprilie 2025 • 12.700 de cuvinte • 1 oră și 37 m▶

 

 

 

https://www.unz.com/page/conspiracy-theory-articles/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

American Pravda: McCarthyismul, Partea I – Omul- Donald Trump și umbra macartismului

 

 

By Ron Unz

Luna trecută, Administrația Trump a lansat un atac fără precedent împotriva libertății academice și intelectuale în America, vizând multe dintre cele mai elitiste instituții de învățământ superior.Ca exemplu în acest sens, s-a exercitat o presiune enormă asupra Universității Columbia din New York, prin retragerea a 400 de milioane de dolari din finanțarea federală anuală și prin solicitarea cooperării depline a acesteia în arestarea studenților străini care au criticat masacrul civililor din Gaza comis de Israel. Oficialii Trump au cerut, de asemenea, ca prestigiosul program de Studii din Orientul Mijlociu al Universității Columbia și alte centre de cercetare să fie plasate sub „administrare judiciară academică”, asigurând un control ideologic strict al acestora din partea supraveghetorilor pro-israelieni.

 

Confruntată cu amenințarea teribilă a unei pierderi atât masive de fonduri, președintele interimar Katrina Armstrong a acceptat aceste cerințe, dar apoi a demisionat, la fel cum făcuse predecesorul ei cu șapte luni mai devreme.

 

Din motive similare, conducerea superioară a Centrului de Studii din Orientul Mijlociu al Universității Harvard a fost forțată să demisioneze, distrugând aparent independența academică a acestei prestigioase instituții la optzeci de ani de la înființarea sa. Dar, se pare, acea concesie academică preliminară a fost considerată insuficientă, iar oficialii Trump au înghețat curând peste 2 miliarde de dolari din finanțarea federală acordată celei mai prestigioase universități din America. Când Harvard s-a opus cerințelor suplimentare, Trump a amenințat ilegal că va revoca statutul non-profit al Universității Harvard, va interzice accesul tuturor studenților străini și, practic, va încerca să o distrugă .

 

Guvernul nostru a declarat că toate aceste atacuri asupra instituțiilor academice de top din America au făcut parte din ampla campanie ideologică de eradicare a antisemitismului din campusuri, termen extins acum pentru a include „antisionismul”, adică critica aspră la adresa statului Israel și a politicilor sale.

 

Raidul Hamas reușit din 7 octombrie 2023 a fost urmat de atacuri israeliene neobosite împotriva civililor neajutorați din Gaza, iar acestea au provocat un val uriaș de proteste pro-palestiniene pe campusuri în 2024, indignat de guvernul israelian și de susținătorii săi americani pro-israeli. Printre aceștia din urmă s-au numărat mulți donatori miliardari evrei care și-au exercitat influența enormă pentru a cere cu succes represiuni fără precedent care au implicat arestarea a aproximativ 2.300 de studenți și au înăbușit rapid acele demonstrații.

 

În ciuda acestui succes major, donatorii sioniști au considerat victoria lor asupra protestatarilor ca fiind incompletă. Odată cu înlocuirea administrației Biden, pro-israeliană, de către administrația Trump, și mai pro-israeliană, aceștia au cerut ca această campanie să fie extinsă până la eradicarea forțelor ideologice pe care le considerau responsabile.

 

Sub influența lor, Trump și principalii săi consilieri și-au declarat intenția de a aresta și deporta orice student străin care a participat la acele proteste de pe campusuri sau care și-a exprimat în alt mod criticile aspre la adresa Israelului, iar acest lucru a dus curând la o serie de incidente șocante.

 

Timp de multe decenii, se presupunea că rezidenții permanenți legali ai SUA dețin aceleași drepturi și privilegii ca și cetățenii americani, inclusiv cu siguranță protecțiile constituționale ale Declarației Drepturilor. Cărțile lor verzi puteau fi revocate doar pentru infracțiuni foarte grave, cum ar fi violul sau crima, iar anularea vizelor de student din motive ideologice era aproape la fel de rară.

 

Însă, sub Trump, acest lucru s-a schimbat complet. Secretarul de stat Marco Rubio a declarat că un obiectiv central de politică externă al guvernului american era combaterea antisemitismului în întreaga lume, iar antisionismul se încadra în aceeași categorie. Prin urmare, acei studenți străini care criticau vehement Israelul ar trebui îndepărtați de pe teritoriul american, iar el a anulat vizele sau cărțile verzi a aproximativ 300 dintre ei, ordonând deportarea lor imediată, totalul ajungând în cele din urmă la 1.500.

 

Unele dintre scenele rezultate au fost destul de șocante. O tânără doctorandă turcă, care urma cursurile Universității Tufts cu o bursă Fulbright, a fost răpită de pe străzile orașului ei din zona Boston de șase agenți federali mascați, băgată într-o mașină neînmatriculată și transferată într-o celulă de detenție din Louisiana, în pregătirea deportării sale. Alte raiduri asupra locuințelor studențești din Columbia, efectuate de echipe de agenți federali, au ridicat o deținătoare de carte verde palestiniană, cu soția sa cetățeană americană însărcinată în opt luni. Un student sud-coreean care locuia în SUA de la vârsta de șapte ani s-a ascuns pentru a evita o soartă similară, în timp ce un student din India a fugit rapid în Canada pentru a evita arestarea.

 

Niciunul dintre acești studenți universitari nu comisese vreo infracțiune, dar au fost capturați de agenți federali în timpul unor raiduri în campusuri sau luați de pe străzile orașelor lor doar pentru că și-au exprimat public criticile la adresa guvernului străin al Israelului. Nimic atât de bizar nu se mai întâmplase vreodată în America.

 

De exemplu, studenta de la Tufts a fost răpită pentru că fusese coautoare a unui articol de opinie în ziarul campusului ei, cu un an în urmă, care susținea implementarea politicilor adoptate cu un vot covârșitor de Senatul Comunitar al propriei universități. Textul articolului care a dus la arestarea ei era atât de anodin și plictisitor încât mi-a fost greu să-l citesc fără să ațipesc.

 

Statele polițienești represive care arestează studenți pentru că critică guvernul nu au fost deloc neobișnuite de-a lungul istoriei. Dar nu auzisem niciodată de una care să implementeze astfel de măsuri doar pentru a critica un guvern străin . Acest lucru a demonstrat adevăratele linii de suveranitate și control politic care guvernează societatea americană de astăzi.

 

Scopul declarat al Administrației Trump și al aliaților săi ideologici a fost eradicarea completă și eliminarea antisionismului din universitățile americane. Cu toate acestea, cred că rezultatul probabil al acestei represiuni ideologice dure ar putea fi distrugerea libertății intelectuale în cadrul acestor instituții, distrugând astfel și o mare parte din influența lor globală. În urmă cu câteva săptămâni, am discutat despre aceste evoluții ciudate și alarmante într-un articol.

 

Distrugerea sionistă a învățământului superior american

Ron Unz • The UNZ Review • 31 martie 2025 • 7.300 de cuvinte

Amenințarea uitată a subversiunii comuniste sovietice

Așa cum era de așteptat, aceste atacuri dramatice ale Administrației Trump împotriva libertății de exprimare și a libertății academice au provocat un val uriaș de critici dure, atât în ​​mass-media, cât și în rândul persoanelor private, iar cuvântul cel mai des folosit pentru a condamna astfel de politici a fost „mccarthyism”. Pe parcursul lunii martie, am văzut acest termen exprimat în mod regulat în interviuri furioase de pe YouTube, în articole de opinie publicate și chiar în unele dintre schimburile mele personale de e-mailuri.

 

Totuși, deși articolul meu, foarte critic, avea peste 7.000 de cuvinte, nu a inclus nicio mențiune nici despre senatorul Joseph McCarthy , nici despre cruciada sa politică anticomunistă de la începutul anilor 1950. Acțiunile lui Trump păreau cu ordine de mărime mai grave și nejustificate decât orice ar fi propus vreodată McCarthy, așa că am considerat orice astfel de comparații absurde și ridicole.

 

În ultimele trei generații, metodele politice folosite de acel notoriu senator republican junior din Wisconsin au devenit un sinonim aproape universal pentru atacurile împotriva libertății de gândire și exprimare, atât de mult încât, în ultimii ani, acestea au fost adesea regăsite în acuzațiile furioase ale republicanilor, conservatorilor și extremiștilor de dreapta, precum și ale omologilor lor mai de stânga. Într-adevăr, cu câteva excepții notabile , orice apărare populară a lui McCarthy sau a politicilor sale a devenit atât de rară încât „mccarthyismul” a fost aproape transformat într-un termen generic, neideologic, pentru o represiune politică total nejustificată.

 

Președintele Ronald Reagan, aflat la două mandate, a fost recunoscut pe scară largă de susținătorii săi pentru câștigarea Războiului Rece de o jumătate de secol împotriva Uniunii Sovietice și aceștia au susținut, de asemenea, că ne-a revitalizat economia, așa că la acea vreme i-au aclamat politicile drept „reaganism”. Totuși, deși a avut o prezență foarte importantă în propria sa epocă, statura sa politică a scăzut atât de rapid în ultimele două decenii încât aproape niciodată nu-l văd citat favorabil de conservatorii mai tineri de cincizeci de ani și nici nu am văzut vreo mențiune despre pachetul său de politici cu același nume. Într-adevăr, nimeni nu s-a obosit măcar să creeze o pagină Wikipedia despre „reaganism”.

 

Între timp, McCarthy și stilul său de acțiune politică sunt încă discutate pe larg și cred că nicio altă figură politică din istoria noastră națională de aproape 250 de ani nu a inspirat un termen similar care să rămână în uz comun. Într-adevăr, mulți au sugerat că McCarthy este considerat figura cea mai denigrată din istoria politică americană, în timp ce „mccarthyismul” a devenit prescurtarea pentru a răspândi acuzații neglijente, predispuse la erori și adesea necinstite de trădare împotriva adversarilor politici. Pagina Wikipedia pentru acest termen are un număr impresionant de 14.000 de cuvinte .

 

Așa cum am explicat adesea, mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții acordând puțină atenție istoriei americane moderne, bazându-mă pe cunoștințele mele limitate din manualele introductive și din acoperirea mediatică pe care am absorbit-o. Prin urmare, nu am pus niciodată la îndoială faptul că acuzațiile de spionaj și subversiune comunistă formulate de senatorul McCarthy fuseseră extrem de exagerate și adesea eronate, nici că era macarthyistă rezultată reprezentase o pată neagră teribilă în politica americană. Conform acestei relatări standard, umbra sa întunecată asupra societății americane a fost ridicată doar atunci când și-a depășit limitele și a fost distrus politic prin eforturile comune ale președintelui republican Dwight Eisenhower, ale Partidului Democrat și ale establishment-ului armatei americane.

 

Dar, pe măsură ce am început să citesc lucrări istorice mai serioase, perspectiva mea s-a schimbat. Am descoperit că spionii și agenții de influență comuniști din America fuseseră mult mai numeroși și mai puternici decât îmi imaginasem vreodată, iar acesta a devenit un aspect important de început al seriei mele American Pravda .

 

Acum aproape exact doisprezece ani, am deschis articolul meu original cu același titlu descriind aceste dezvăluiri șocante, deși încă exprimam un mare scepticism față de McCarthy însuși și metodele sale:

 

La mijlocul lunii martie, Wall Street Journal a publicat o lungă discuție despre originile sistemului Bretton Woods , cadrul financiar internațional care a guvernat lumea occidentală timp de decenii după al Doilea Război Mondial. O fotografie îi arăta pe cei doi indivizi care au negociat acel acord. Marea Britanie a fost reprezentată de John Maynard Keynes, o figură economică importantă a acelei epoci. Reprezentantul Americii a fost Harry Dexter White, secretar adjunct al Trezoreriei și mult timp un arhitect central al politicii economice americane, având în vedere că superiorul său nominal, secretarul Henry Morgenthau Jr., era un fermier gentleman fără experiență în finanțe. White a fost, de asemenea, un agent comunist.

 

O astfel de situație nu era deloc unică în guvernul american din anii 1930 și 1940. De exemplu, când un Franklin Roosevelt pe moarte a negociat contururile Europei postbelice cu Iosif Stalin la summitul de la Ialta din 1945, unul dintre consilierii săi importanți a fost Alger Hiss, un oficial al Departamentului de Stat a cărui loialitate principală era față de partea sovietică. În ultimii 20 de ani, John Earl Haynes, Harvey Klehr și alți cercetători au stabilit în mod concludent că zeci sau chiar sute de agenți sovietici au ocupat cândva personalul politic cheie și instalațiile de cercetare nucleară ale guvernului nostru federal, constituind o prezență totală care se apropie probabil de amploarea sugerată de senatorul Joseph McCarthy, ale cărui acuzații adesea nefondate tindeau să afecteze credibilitatea poziției sale.

 

Războiul Rece s-a încheiat acum mai bine de două decenii, iar comunismul a fost retrogradat doar la un capitol neplăcut în cărțile de istorie, așa că astăzi aceste fapte sunt aproape inacceptabile. De exemplu, bloggerul liberal Ezra Klein de la Washington Post s-a referit la White în mod neutru ca fiind „spion sovietic” în titlul rubricii sale despre sistemul nostru financiar postbelic. Dar în perioada în care guvernul american a fost puternic influențat de agenți comuniști, astfel de acuzații au fost denunțate pe scară largă drept „acțiuni de a-i instiga pe cei mai influenți jurnaliști și publicații ale noastre” sau ridiculizate drept paranoia conspirației de dreapta de către mulți dintre cei mai influenți jurnaliști și publicații ale noastre. În 1982, icoana liberală Susan Sontag a recunoscut cu regret că, timp de decenii, abonații la revista Readers Digest, o publicație de elită, au primit o viziune mai realistă asupra lumii decât cei care își extrageau cunoștințele din publicațiile liberale de elită, preferate de colegii ei intelectuali. Eu însumi am ajuns la vârsta majoratului spre sfârșitul Războiului Rece și am presupus întotdeauna vag că astfel de povești sinistre despre spionaj erau exagerate în mod sălbatic. M-am înșelat.

 

Pravda noastră americană

Ron Unz • The American Conservative • 29 aprilie 2013 • 4.500 de cuvinte

Cinci ani mai târziu, am publicat un articol care acoperea mult mai detaliat acea perioadă foarte importantă, dar în mare parte ignorată, a istoriei americane………………………………………………………………………………

 

Det. Aici

 

 

https://www.unz.com/runz/american-pravda-mccarthyism-part-i-the-man/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Gaura memoriei: Farsa botului rusesc

O operațiune legată de CIA

De Matt Orfalea

 

NOU: Tentaculele a 3 foști directori CIA au fost descoperite în jurul farsei Hamilton 68 Russian Bot, folosită pentru a denigra susținătorii lui Trump, a propaga sentimente anti-rusești pentru a susține războiul împotriva Rusiei și a mobiliza sprijin pentru cenzura online.

 

Farsa botului rusesc

 

În timp ce democrații au dat vina pe Rusia pentru victoria lui Trump asupra lui Hillary Clinton în 2016, Alianța pentru Asigurarea Democrației (ASD) a lansat tabloul de bord Hamilton 68 în 2017, urmărind, se pare, „boții și trolii ruși” pe Twitter. În timp ce cercetam ultimul meu videoclip, am descoperit că însăși Clinton a fost una dintre primele care au promovat tabloul de bord fraudulos.

 

Faceți clic aici pentru a viziona videoclipul

 

Teroarea legată de roboții ruși a servit sistemului în trei moduri. I-a permis sistemului să (1) denigreze susținătorii lui Trump (și orice persoană sau opinie disidentă) drept „ruși”, (2) să propagă sentimente anti-rusești pentru a susține războiul împotriva Rusiei (cum s-a întâmplat în Ucraina) și (3) să obțină sprijin pentru cenzura online. Acest lucru avea să joace un rol în înfrângerea lui Trump în 2020, în sprijinul SUA pentru războiul din Ucraina și în stimularea cenzurii în masă a americanilor în timpul pandemiei de COVID-19. Dar pandemia de roboți ruși, care a avut un impact atât de mare asupra istoriei lumii, a fost în sine o farsă gigantică.

 

Faceți clic aici pentru a citi articolul complet.

 

 

Video: The Memory Hole: The Russian Bot Hoax

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Campaniile de injectare în masă a ARNm alimentează probabil colapsul fertilității globale. Un nou studiu

 

De Nicolas Hulscher

 

 

 

Dintre cele aproximativ 1,3 milioane de femei cehe cu vârste cuprinse între 18 și 39 de ani, cele vaccinate împotriva COVID-19 au avut cu aproximativ 33% mai puține sarcini reușite în comparație cu femeile nevaccinate.

Studiul intitulat,

 

Ratele de concepții reușite în funcție de statutul de vaccinare împotriva COVID-19: Datele din Republica Cehă tocmai au fost încărcate pe serverul de preprintare Preprints.org:

 

 

Metode

Să investigheze dacă vaccinarea împotriva COVID-19 înainte de concepție afectează fertilitatea, măsurată prin concepții reușite (CS) – sarcini care au dus la nașteri de copii vii.

 

Perioada de studiu: ianuarie 2021 – decembrie 2023.

Acoperire vaccinală: ~70% dintre femei vaccinate până la sfârșitul anului 2021 (în mare parte Pfizer/Comirnaty și Moderna).

Calcul SC: Nașteri la 1.000 de femei, comparând cele vaccinate înainte de concepție cu cele nevaccinate.

Constatări cheie 

Femeile vaccinate înainte de concepție au avut rate de SC constant mai mici decât femeile nevaccinate.

SC-urile pentru femeile vaccinate au fost disproporționat de mici în raport cu ponderea lor din populația totală:

Exemplu: În iunie 2021, 39% dintre femei au fost vaccinate, dar acestea au reprezentat doar 7% din cazurile de vaccinare cu celule scuamoase (SC).

Pe parcursul anului 2022, ratele de concepție cutanată (SC) la femeile nevaccinate au fost de aproximativ 1,5 ori mai mari decât la femeile vaccinate. Cu alte cuvinte, concepțiile reușite la femeile vaccinate au fost cu aproximativ 33% mai mici comparativ cu femeile nevaccinate în 2022.

Rata totală de fertilitate în Republica Cehă a scăzut în perioada studiată (de la 1,83 în 2021 la 1,45 în 2023 – o scădere de 21%).

Aceste observații îngrijorătoare nu sunt surprinzătoare, având în vedere cele mai recente dovezi:

 

În rândul femeilor vaccinate înainte de concepție, producția persistentă de proteine ​​Spike și prezența ARNm al vaccinului de lungă durată – sau potențial transcris invers – în organele reproducătoare afectează probabil ratele de concepție de succes.

 

 

 

 

 

Thorp și colab. au identificat semnale de siguranță serioase pentru 37 de evenimente adverse în urma vaccinării împotriva COVID-19 la femeile însărcinate. Pragurile de semnal de siguranță CDC/FDA au fost depășite pentru avort spontan, naștere de copil mort, deces prematur al sugarului, stop cardiac fetal, detresă respiratorie neonatală, malformații fetale și multe altele:

 

Mai mult, un studiu recent a confirmat că injecțiile intramusculare de ARNm traversează placenta în decurs de o oră, se acumulează în organele fetale, sunt traduse în proteina Spike și persistă în țesuturile fetale după naștere.

 

Pe măsură ce ratele de fertilitate la nivel global se prăbușesc — peste 75% dintre țări (155 din 204) fiind proiectate să scadă sub nivelul de înlocuire a fertilității până în 2050 — administrarea pe scară largă a injecțiilor cu ARNm care reduc fertilitatea în toate grupele de vârstă este o greșeală gravă:

 

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Sursa originală a acestui articol este Focal Points.

Copyright © Nicolas Hulscher , Puncte focale , 2025

 

 

Mass mRNA Injection Campaigns Likely Fueling the Global Fertility Collapse. New Study

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Război, terorism și criza economică globală. Nouăzeci și nouă de concepte interconectate

 

 

De profesorul Michel Chossudovsky

 

Totul este interconectat: război, terorismul, statul polițienesc, economia globală, austeritatea economică, frauda financiară, guvernele corupte, sărăcia și inegalitatea socială, violența polițienească, Al-Qaeda, ISIS, dezinformarea media, rasismul, propaganda de război, armele de distrugere în masă, derogarea dreptului internațional, incriminarea politicii, CIA, FBI, schimbările climatice, războiul nuclear, Fukushima, radiațiile nucleare, crimele împotriva umanității, alianța China-Rusia, Siria, Ucraina, NATO, steaguri false, adevărul despre 11 septembrie, … 

 

Este necesară o înțelegere generală a acestei crize mondiale: ultima secțiune tratează pe scurt inversarea cursului războiului, instaurarea păcii, instaurarea justiției sociale și a democrației reale.

 

Acest articol include o sinteză de citate relevante (din scrierile mele) referitoare la diferite dimensiuni ale acestei crize globale. Citările altor autori sunt indicate cu caractere cursive.

 

Hyperlinkurile din fiecare paragraf indică sursa originală a citatului.   

 

Globalizarea războiului. Lungul război al Americii împotriva umanității

1. SUA s-au angajat într-o aventură militară, „un război lung”, care amenință viitorul umanității. Armele de distrugere în masă ale SUA și NATO sunt prezentate ca instrumente ale păcii.

 

2. Operațiuni militare majore și operațiuni secrete sub acoperire sunt întreprinse simultan în Orientul Mijlociu, Europa de Est, Africa Subsahariană, Asia Centrală și Orientul Îndepărtat. Agenda militară a SUA combină atât operațiuni majore în teatrul de operațiuni, cât și acțiuni sub acoperire menite să destabilizaze statele suverane.

 

3. „[Planul] de campanie pe cinci ani [include]… un total de șapte țări, începând cu Irakul, apoi Siria, Libanul, Libia, Iranul, Somalia și Sudanul.” Generalul Wesley Clark în „Câștigând războaiele moderne” (pagina 130)

 

4. În 2005, fostul vicepreședinte Dick Cheney a insinuat, în termeni clari, că Iranul se afla „ chiar în fruntea listei” „dușmanilor necinstiți” ai Americii și că Israelul, ca să spunem așa, „va face bombardamentele pentru noi fără să i se ceară”, adică fără implicarea militară americană și fără ca noi să punem presiune pe ei „să o facă”. Această poziție de politică externă prevalează încă sub conducerea lui Obama.

 

11 septembrie și  războiul global împotriva terorismului (GWOT)

5. „Războiul împotriva terorismului” este un război de cucerire. Globalizarea este marșul final către „Noua Ordine Mondială”, dominată de Wall Street și de complexul militar-industrial american.

 

6. Atacurile din 11 septembrie 2001 oferă o justificare pentru purtarea unui război fără frontiere . Agenda Washingtonului constă în extinderea frontierelor Imperiului American pentru a facilita controlul complet al corporațiilor americane, instalând în același timp în America instituțiile statului pentru securitate internă.

 

„ Adevărul interzis” este că guvernele occidentale, inclusiv SUA, Marea Britanie, Franța, NATO și Israel – în timp ce duc un autoproclamat „Război Global împotriva Terorismului” – oferă în mod curent sprijin sub acoperire acelorași entități teroriste care fac obiectul „războaielor” și „operațiunilor antiteroriste” ale acestora.

 

Războiul și criza economică

8. În toate regiunile importante ale lumii, recesiunea economică este profundă, având ca rezultat șomaj în masă, prăbușirea programelor sociale de stat și sărăcirea a milioane de oameni.

 

9. Criza economică este însoțită de un proces mondial de militarizare , un „război fără frontiere” condus de Statele Unite ale Americii și aliații săi NATO. Desfășurarea „războiului lung” de către Pentagon este strâns legată de restructurarea economiei globale.

 

10. „Operațiunile «negre» ale Pentagonului, inclusiv bugetele de informații din cadrul acestuia, sunt aproximativ egale ca amploare cu întregul buget de apărare al Regatului Unit, Franței sau Japoniei și reprezintă zece procente din total .” (Tom Burghardt)

 

 

 

11. Un „război economic” fățiș, care duce la șomaj, sărăcie și boli, este dus prin intermediul pieței libere. Viețile oamenilor sunt în cădere liberă, iar puterea lor de cumpărare este distrusă. Într-un sens foarte real, ultimii douăzeci de ani de economie globală de „piață liberă” au dus, prin sărăcie și lipsă socială, la distrugerea vieților a milioane de oameni .

 

12. Sume uriașe de avere monetară sunt dobândite prin manipularea pieței. Adesea denumită „dereglementare”, aparatul financiar a dezvoltat instrumente sofisticate de manipulare și înșelăciune pură și simplă.

 

13. Având informații privilegiate și cunoștințe prealabile, principalii actori financiari, folosind instrumentele comerțului speculativ, au capacitatea de a manipula și manipula mișcările pieței în avantajul lor, de a precipita prăbușirea unui concurent și de a provoca ravagii în economiile țărilor în curs de dezvoltare.

 

14. Miza este un proces de „epurare financiară” prin care „băncile prea mari pentru a da faliment” din Europa și America de Nord (de exemplu, Citi, JPMorgan Chase, Goldman Sachs și altele) înlocuiesc și distrug instituțiile financiare mai puțin importante, cu scopul de a prelua în cele din urmă întregul „peisaj bancar”.

 

15. Tendința fundamentală la nivel național și global este spre centralizarea și concentrarea puterii bancare, ceea ce duce în același timp la o prăbușire dramatică a economiei reale.

 

Grecia: Măsuri de austeritate

16. Creditorii vor folosi obligațiile de miliarde ale Greciei ca mijloc de a impune reforme macroeconomice fatale, care vor servi la destabilizarea economiei naționale și la sărăcirea suplimentară a populației. Acestea sunt denumite de FMI „condiționalități politice”, care permit creditorilor să dicteze, în esență, politica economică și socială.

 

17. Creditorii sunt interesați în mare măsură de dobândirea de avere reală în cadrul economiei naționale, și anume de achiziționarea instituțiilor bancare naționale ale Greciei, a întreprinderilor sale publice, a terenurilor agricole etc.

 

Dezinformare, propagandă mediatică și CIA

18. Dezinformarea este „plantată” în mod curent de agenții CIA în redacțiile principalelor cotidiene, reviste și canale TV. Firmele externe de relații publice sunt adesea folosite pentru a crea „știri false”.

 

19. „Relativ puțini corespondenți bine conectați oferă știrile, care sunt acoperite de sursele de știri mainstream relativ puține, unde parametrii dezbaterii sunt stabiliți, iar «realitatea oficială» este consacrată pentru cei mai puțin informați din lanțul de știri .” ( Chaim Kupferberg în legătură cu relatările media de la 11 septembrie )

 

20. Pentru a susține agenda războiului, aceste „realități fabricate”, canalizate zi de zi în lanțul de știri, trebuie să devină adevăruri indelebile, care fac parte dintr-un larg consens politic și mediatic. În acest sens, mass-media corporatistă – deși acționează independent de aparatul de informații militare, este un instrument al acestui sistem totalitar în evoluție.

 

„Terorismul islamic” și mentalitatea umană

21  de concepte Al Qaeda-ISIS , repetate ad nauseam, au impacturi potențial traumatice asupra minții umane și asupra capacității ființelor umane normale de a analiza și înțelege „lumea exterioară reală” a războiului, politicii și crizei economice.

 

22. Al-Qaeda constituie o abstracție stilizată, falsă și aproape folclorică a terorismului, care pătrunde în conștiința interioară a milioane de oameni din întreaga lume.

 

Proiectul Califatului Statului Islamic (ISIS/ISIL/Daesh)

23 Cei care au ordonat campania de bombardamente sunt cei care se află în spatele Proiectului Califat.

 

24. Miliția Statului Islamic, care este în prezent presupusa țintă a unei campanii de bombardamente SUA-NATO în cadrul unui mandat de „antiterorism”, este susținută în mod secret de Statele Unite și aliații săi.

 

25. Teroriștii ISIS sunt soldații de infanterie ai alianței occidentale. Deși America pretinde că vizează ISIS, în realitate îl protejează. Campania aeriană are ca scop distrugerea Siriei și Irakului, mai degrabă decât „urmărirea teroriștilor”.

 

26. O rețea complexă de organizații teroriste afiliate Al-Qaeda, supravegheate de agențiile de informații americane și aliate, s-a dezvoltat, extinzându-se în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Africa Subsahariană, Asia Centrală, China de Vest, Asia de Sud și de Sud-Est.

 

27. Statul Islamic din Irak și Levant (ISIL) este o creație a serviciilor secrete americane.

 

„Agenda antiteroristă” a Washingtonului în Irak și Siria constă în sprijinirea teroriștilor.

28. Incursiunea brigăzilor Statului Islamic (IS) în Irak, începând din iunie 2014, a făcut parte dintr-o operațiune de informații militare atent planificată, susținută pe ascuns de SUA, NATO și Israel.

 

29. Fără sprijinul occidental, potrivit lui Vladimir Putin, teroriștii nu ar fi putut obține controlul asupra unor regiuni întregi ale țării. „Așa-numitul Stat Islamic [ISIS] a preluat controlul asupra unui teritoriu imens. Cum a fost posibil acest lucru?” (Discursul lui Vladimir Putin la Conferința de la Valdai, octombrie 2015)

 

Forțele speciale occidentale îi ajută pe teroriștii din Siria

30. Forțele speciale occidentale și agenții de informații sub acoperire, inclusiv SAS-ul britanic, parașutiștii francezi, CIA, MI6 și Mossad, au integrat rândurile rebelilor.

 

31 Activitățile lor nu se limitează la antrenament. Aceștia sunt implicați în mod curent în supravegherea desfășurării operațiunilor teroriste la sol, împreună cu forțele speciale turcești și qatareze, precum și cu mii de mercenari recrutați din țări musulmane.

 

32. Francezii s-au implicat activ în Siria încă de la începutul insurecției pe teren, în colaborare cu omologii lor americani, britanici și israelieni. În februarie 2012, 13 ofițeri militari francezi au fost arestați la Homs, subliniind prezența trupelor străine pe teritoriul sirian în rândurile rebelilor.

 

Aliații Americii: Sprijinul acordat Statului Islamic de către Arabia Saudită, Qatar și Turcia

33 Arabia Saudită, Turcia, Pakistanul, Qatarul, Iordania și altele au fost implicate în recrutarea, antrenarea și finanțarea teroriștilor islamici.

 

34. Un număr mare de mercenari ISIS sunt infractori condamnați, eliberați din închisorile saudite cu condiția să se alăture ISIS. Deținuții saudiți condamnați la moarte au fost recrutați pentru a se alătura brigăzilor teroriste. (23 ianuarie 2013)

 

35 Practica decapitării civililor de către operatorii ISIS din Siria provine din Arabia Saudită.  Practica decapitărilor de către ISIS  face parte din programele de antrenament terorist sponsorizate de SUA, implementate în Arabia Saudită și Qatar.

 

Israelul și Statul Islamic

36 Netanyahu nu neagă sprijinul acordat teroriștilor din Siria de către guvernul său. Șefii IDF au recunoscut că   „elementele jihadului global din interiorul Siriei”  sunt susținute de Israel.

 

Statul Israel colaborează cu autoritățile franceze în cadrul operațiunii antiteroriste Charlie Hebdo,  sprijinind  totodată cele două principale entități teroriste din Siria: Statul Islamic (ISIS) și Al Nusrah .

 

Criminalizarea statului

38 „Incriminarea statului” are loc atunci când criminalii de război ocupă în mod legitim poziții de autoritate, care le permit să decidă „cine sunt criminalii”, când, de fapt, ei sunt criminalii.

 

Războaiele de agresiune încalcă dreptul internațional și Carta ONU

39   SUA, Franța și Marea Britanie sunt  națiunile agresoare  împotriva Siriei.  Sub nicio formă nu pot invoca dreptul la autoapărare.

 

40 În schimb, Siria este victima unei agresiuni străine și are dreptul la autoapărare în temeiul articolului 51 din Carta ONU, care prevede că:  „Nicio dispoziție din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent la autoapărare colectivă sau individuală în cazul în care are loc un atac armat împotriva unui membru al Organizației Națiunilor Unite”  .

 

Crime de război

41 Războiul condus de SUA și NATO, aplicat la nivel mondial, este o acțiune criminală sub deghizarea luptei împotriva terorismului. Încalcă Carta de la Nürnberg, Constituția SUA și Carta ONU.

 

Procesul de la Nürnberg (fotografie de arhivă, dreapta)

 

42 Potrivit fostului procuror șef al Tribunalului de la Nürnberg, Benjamin Ferencz, în legătură cu invazia Irakului din 2003: „se poate argumenta prima facie că Statele Unite sunt vinovate de crima supremă împotriva umanității – și anume un război ilegal de agresiune împotriva unei națiuni suverane”. Ferenz se referea la „Crimele împotriva păcii și războiului” ( Principiul VI de la Nürnberg ).

 

Principiul III de la Nürnberg 43  se referă direct la președintele Obama și la șefii de stat și de guvern ai coaliției conduse de SUA și NATO:   „o persoană care a comis un act ce constituie o infracțiune în temeiul dreptului internațional și a acționat în calitate de șef de stat sau de funcționar guvernamental responsabil nu o exonerează de răspundere în temeiul dreptului internațional”.

 

Ciocnirea civilizațiilor: Campanie mondială împotriva musulmanilor

44. Prevalează o dihotomie bine versus rău: o „ ciocnire a civilizațiilor”.

 

45. Occidentul are o „Misiune”: „Trebuie să luptăm împotriva răului în toate formele sale ca mijloc de a păstra modul de viață occidental.” Autorii războiului sunt prezentați ca victime.

 

46. ​​„Războiul global împotriva terorismului” (GWOT) îndreptat împotriva Al-Qaeda, lansat în urma atentatelor din 11 septembrie, evoluează către un „război al religiei” în toată regula, o „cruciadă sfântă” îndreptată împotriva lumii musulmane.

 

47. Un „război religios” se desfășoară, cu scopul de a justifica o cruciadă militară globală. În conștiința interioară a multor americani, „sfânta cruciadă” împotriva musulmanilor este justificată.

 

48 Deși președintele Obama poate susține libertatea religioasă, ordinea socială inchizitorială a SUA a instituționalizat tipare de discriminare, prejudecăți și xenofobie îndreptate împotriva musulmanilor.

 

49. Crearea de profiluri etnice se aplică călătoriilor, pieței muncii, accesului la educație și servicii sociale și, mai general, statutului social și mobilității.

 

50. Valul de xenofobie îndreptat împotriva musulmanilor care a cuprins Europa Occidentală este legat de geopolitică. Face parte dintr-o agendă militară. Constă în demonizarea inamicului.

 

51. Țările musulmane dețin peste 60% din rezervele totale de petrol. În schimb, Statele Unite ale Americii au abia 2% din rezervele totale de petrol. Irakul are de cinci ori mai mult petrol decât Statele Unite.

 

52. O mare parte din petrolul mondial se află în teritorii musulmane. Obiectivul războiului condus de SUA este de a fura și însuși aceste rezerve de petrol. Iar pentru a atinge acest obiectiv, aceste țări sunt vizate de: război, operațiuni sub acoperire, destabilizare economică, schimbare de regim.

 

SUA-NATO amenință Rusia și China

53. „Amenințarea comunistă” din epoca Războiului Rece a fost înlocuită de amenințarea mondială a „terorismului islamic”.

 

54. Deși Rusia și China au devenit economii capitaliste de „piață liberă”, se are în vedere totuși un atac nuclear preventiv de primă lovitură.

 

55. China și Rusia nu mai sunt considerate „o amenințare la adresa capitalismului”. Dimpotrivă. Miza este rivalitatea economică și financiară dintre puterile capitaliste concurente.

 

56. Alianța China-Rusia din cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS) constituie un „bloc capitalist concurent” care subminează hegemonia economică a SUA.

 

57. În mai 2014, Legea rusă privind prevenirea agresiunii (RAPA) a fost introdusă în Senatul SUA (S 2277), solicitând militarizarea Europei de Est și a statelor baltice și staționarea trupelor americane și NATO la ușa Rusiei.

 

58. În Asia, SUA au contribuit, în cadrul inițiativei „Pivot către Asia”, la încurajarea aliaților săi din Asia-Pacific, inclusiv Japonia, Australia, Coreea de Sud, Filipine și Vietnam, să amenințe și să izoleze China, ca parte a unui proces de „încercuire militară” a Chinei, care a prins avânt la sfârșitul anilor 1990.

 

Pericolele războiului nuclear

O armă nucleară B61-12 © Centrul pentru Reportaje de Investigație

 

59. În urma Războiului Rece, înțelegerea pericolelor războiului nuclear (MAD) nu mai predomină. Documentele militare disponibile publicului confirmă faptul că războiul nuclear preventiv este încă pe planul de proiect al Pentagonului. Comparativ cu anii 1950, armele nucleare sunt mai avansate. Sistemul de lansare este mai precis.

 

60. Pe lângă China și Rusia, Iranul, Siria și Coreea de Nord sunt ținte ale unui război nuclear preventiv. Să nu ne facem iluzii, planul Pentagonului de a arunca în aer planeta folosind arme nucleare avansate este încă în vigoare.

 

61. Cu o capacitate explozivă care variază între o treime și șase ori mai mare decât bomba de la Hiroshima, se spune că mini-armele nucleare sunt „inofensive pentru civili”. Războiul nuclear preventiv este prezentat ca o „întreprindere umanitară”. Oamenii de știință contractați cu Pentagonul au susținut utilizarea armelor nucleare tactice: acestea sunt „inofensive pentru civili, deoarece explozia este subterană”.

 

62. Pentagonul și-a confirmat politica unui prim atac nuclear împotriva Federației Ruse, ca răspuns la presupusa agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Dacă aceste atacuri nucleare americane ar fi implementate, omenirea ar fi precipitată într-un al Treilea Război Mondial, care ar putea fi potențial „războiul final” de pe planeta Pământ.

 

63. Ar trebui să ne facem griji? Persoanele aflate la cele mai înalte niveluri ale guvernului, care decid cu privire la utilizarea armelor nucleare, nu au nici cea mai vagă idee despre implicațiile acțiunilor lor. Aruncarea în aer a planetei prin utilizarea armelor nucleare este pe deplin susținută de candidata la președinție Hillary Clinton, care consideră că armele nucleare sunt instrumente de instaurare a păcii. Campania sa electorală este finanțată de corporațiile care produc arme de distrugere în masă.

 

 

 

Planul Pentagonului din 1959 de implementare a unui Holocaust nuclear:

 

Extras din lista cu 1200 de orașe vizate de atacuri nucleare, în ordine alfabetică

 

Fidel Castro despre pericolele războiului nuclear

 

64. „Războiul convențional ar fi pierdut de SUA, iar războiul nuclear nu este o alternativă pentru nimeni. Pe de altă parte, războiul nuclear ar deveni inevitabil global.”

 

65. „Cred că nimeni de pe Pământ nu își dorește ca specia umană să dispară. Și acesta este motivul pentru care sunt de părere că ceea ce ar trebui să dispară nu sunt doar armele nucleare, ci și armele convenționale. Trebuie să oferim o garanție de pace tuturor popoarelor, fără distincție.”
66. „Într-un război nuclear, dauna colaterală ar fi viața omenirii. Să avem curajul să proclamăm că toate armele nucleare sau convenționale, tot ceea ce este folosit pentru a face război, trebuie să dispară!”

 

67. „Este vorba despre a cere ca lumea să nu fie condusă spre o catastrofă nucleară, ci despre a păstra viața.” Fidel Castro Ruz, Havana, octombrie 2010. (Înregistrat de Michel Chossudovsky, Havana, octombrie 2010, imaginea este în dreapta, Fidel Castro, Michel Chossudovsky)

 

Fukushima: Radiații nucleare la nivel mondial

68  Dezastrul de la Fukushima din Japonia a adus în prim-plan pericolele radiațiilor nucleare la nivel mondial. Criza din Japonia a fost descrisă ca „un război nuclear fără război”.

 

69. După cum spunea renumitul romancier Haruki Murakami : „De data aceasta nimeni nu a aruncat o bombă asupra noastră… Noi am pregătit scena, am comis crima cu propriile noastre mâini, ne distrugem propriile pământuri și ne distrugem propriile vieți.”

 

70. Radiațiile nucleare – care amenință viața pe planeta Pământ – nu sunt știri de pe prima pagină în comparație cu cele mai nesemnificative probleme de interes public, inclusiv locurile crimei la nivel local sau bârfele din tabloide despre vedetele de la Hollywood.

 

71. Consensul politic șubred, atât în ​​Japonia, SUA, cât și în Europa de Vest, este că criza de la Fukushima a fost ținută sub control. Adevărul este altul. Cunoscută și documentată, deversarea continuă de apă extrem de radioactivă în Oceanul Pacific constituie un potențial declanșator al unui proces de contaminare radioactivă globală.

 

72. Această apă conține plutoniu 239, iar eliberarea sa în ocean are repercusiuni atât locale, cât și globale. Un microgram de plutoniu, dacă este inhalat, potrivit Dr. Helen Caldicott, poate provoca moartea.

 

Geoinginerie: Modificarea vremii pentru uz militar

73. Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) pentru uz militar constituie, în contextul actual al războiului global, arma supremă de distrugere în masă.

 

74. Rareori recunoscută în dezbaterea privind schimbările climatice globale, vremea lumii poate fi acum modificată ca parte a unei noi generații de arme electromagnetice sofisticate. Atât SUA, cât și Rusia au dezvoltat capacități de manipulare a climei în scopuri militare.

 

75. Manipularea vremii este arma preventivă prin excelență . Poate fi îndreptată împotriva țărilor inamice sau chiar a „națiunilor prietene”, fără știrea acestora. Războiul meteorologic constituie o formă sub acoperire de război preventiv. Manipularea climei poate fi folosită pentru a destabiliza economia, ecosistemul și agricultura unui inamic.

 

Renașterea nazismului în Ucraina

76. Adevărul interzis este că Occidentul a orchestrat în Ucraina – printr-o operațiune secretă atent pusă la cale – formarea unui regim prin intermediari integrat de neonazisti.

 

77. Fără știrea majorității americanilor, guvernul SUA canalizează sprijin financiar, arme și instruire către o entitate neonazistă – care face parte din Garda Națională a Ucrainei – Batalionul Azov (Батальйон Азов). Canada și Marea Britanie au confirmat că oferă, de asemenea, sprijin Gărzii Naționale.

 

78. Batalionul Azov – care afișează „oficial” emblema SS nazistă – este descris de regimul de la Kiev drept „un batalion de voluntari pentru apărare teritorială”. Este un batalion al Gărzii Naționale aflat sub jurisdicția Ministerului Afacerilor Interne, echivalentul Serviciului de Securitate Internă al Americii.

 

79. Batalionul Azov, susținut de partenerii săi occidentali, nu este implicat doar în operațiuni paramilitare în estul Ucrainei. De asemenea, derulează un proiect de instruire militară de tip tabără de vară pentru copii mici, ca parte a programului său mai amplu de instruire și îndoctrinare nazistă.

 

80. Având în vedere că Svoboda și persoanele numite politic de Sectorul de Dreapta sunt responsabile de securitatea națională și de forțele armate, o adevărată mișcare de protest la nivel local, îndreptată împotriva reformelor macroeconomice mortale ale FMI, va fi, cel mai probabil, reprimată brutal de „cămășile brune” ale Sectorului de Dreapta și de paramilitarii Gărzii Naționale conduși de Dmitri Iaroș, în numele Wall Street-ului și al consensului de la Washington.

 

Statul polițienesc

81. În loc să abordeze o catastrofă socială iminentă, guvernele occidentale, care servesc interesele elitelor economice, au instalat un stat polițienesc de tip „Big Brother” , cu mandatul de a confrunta și reprima toate formele de opoziție și disidență socială.

 

82. Departamentul Apărării autorizează acum desfășurarea internă a trupelor americane în „desfășurarea altor operațiuni decât războiul”, inclusiv activități de aplicare a legii și înăbușirea „tulburărilor civile”.

 

83. Abrogarea democrației este prezentată ca un mijloc de a asigura „securitatea internă” și de a susține libertățile civile.

 

84. Un departament FBI înființat în 2004 sub administrația Bush a favorizat integrarea forțelor de ordine și a spionajului intern. Mandatul său era în esență politic, având ca scop combaterea tuturor formelor de disidență socială și politică din America.

 

85. Conform unui raport din 2004 al Consiliului pentru Securitate Internă, se spune că acești „conspiratori” interni acționează în coordonare cu „teroriști străini”. Raportul a identificat „grupuri radicale interne” și „angajați nemulțumiți”.

 

Atacurile teroriste de la Paris din 13 noiembrie 2015

86. Atacurile din 13 noiembrie au fost imediat urmate de instituirea stării de urgență, de închiderea frontierelor Franței și de suspendarea libertăților civile ca mijloc – potrivit președintelui François Hollande – de protejare a valorilor democratice.

 

87. Pierderea tragică de vieți omenești a fost folosită de guvernul Hollande (cu sprijinul mass-media) pentru a convinge publicul să accepte implementarea măsurilor statului polițienesc în interesul Republicii Franceze, și anume protejarea securității naționale a Franței împotriva unui iluzoriu autoproclamat „Stat Islamic” cu sediul în nordul Siriei, care se întâmplă să fie o creație a serviciilor secrete americane.

 

88. Măsurile au inclus, de asemenea, proceduri care permit poliției să efectueze arestări arbitrare și percheziții domiciliare fără mandat în zona metropolitană pariziană, deschizând calea dezvoltării unei potențiale campanii de incitare la ură îndreptate împotriva populației musulmane din Franța.

 

89. Aceste măsuri drastice ale statului polițienesc (inclusiv abrogarea habeas corpus) ordonate de președintele Hollande au fost decise anterior și în absența unui raport al poliției.

 

Inversarea cursului războiului, construirea păcii, democrației și justiției sociale  

Propaganda de război a devenit din ce în ce mai răspândită . Războiul este susținut ca o operațiune de instaurare a păcii.

 

Imagine: Război și pace de Anthony Freda

 

91 Când războiul se transformă în pace, lumea este dată peste cap. Conceptualizarea nu mai este posibilă. Apare un sistem social inchizitorial. Consensul este de a purta război. Oamenii nu mai pot gândi singuri. Ei acceptă autoritatea și înțelepciunea ordinii sociale stabilite.

 

92  Războiul nu este însă un proces inevitabil.

 

93  Războiul poate fi prevenit prin acțiune socială de masă.

 

94. Problema nu este dacă războiul va avea loc inevitabil, ci care sunt instrumentele de care dispunem care ne vor permite să contracarăm și, în cele din urmă, să dezarmăm această agendă militară globală.

 

95. Criminalii de război ocupă poziții de autoritate. Cetățenia este galvanizată să-i sprijine pe conducători, care sunt „dedicați siguranței și bunăstării lor”. Prin dezinformarea din mass-media, războiului i se conferă un mandat umanitar.

 

96. Legitimitatea războiului trebuie abordată. Sentimentul anti-război nu este suficient pentru a dezarma o agendă militară. Înalți oficiali ai administrației Obama, membri ai armatei și Congresului SUA au primit autoritatea de a susține un război ilegal.

 

97. Un segment semnificativ al mișcării antirăzboi a fost cooptat. Suntem împotriva războiului, dar susținem „războiul împotriva terorismului”. Ne putem baza pe un discurs politic ambiguu.

 

98. Cum se poate dezactiva eficient agenda războiului și a statului polițienesc?

 

99. În esență, prin respingerea „războiului împotriva terorismului” și a cruciadei sfinte a Americii împotriva „jihadului islamic”, care constituie însăși fundamentele doctrinei de securitate națională a Americii.

 

100. Fără „războiul împotriva terorismului”, politicienii aflați în funcții înalte nu au un punct de sprijin. Odată ce Marea Minciună este pe deplin dezvăluită, legitimitatea lor se prăbușește precum un pachet de cărți de joc.

 

101. Care este cel mai bun mod de a atinge acest obiectiv? Prin dezvăluirea completă a minciunilor din spatele „războiului împotriva terorismului” și prin dezvăluirea faptului, amplu documentat, că guvernele occidentale sprijină teroriștii, adică sunt state care sponsorizează terorismul.

 

102. Propaganda mediatică susține legitimitatea „războiului împotriva terorismului”. „Oameni răi pândesc”, se spune că jihadul amenință lumea occidentală.

 

103. Trebuie vizați și susținătorii și sponsorii corporativi ai războiului și ai crimelor de război, inclusiv companiile petroliere, contractorii din domeniul apărării, instituțiile financiare și mass-media corporativă, care a devenit o parte integrantă a mașinii de propagandă de război.

 

Schimbarea de regim în Occident

104. Ceea ce este necesar este o rețea antirăzboi la nivel local, o mișcare de masă la nivel național și internațional , care să conteste legitimitatea principalilor actori militari și politici, precum și a sponsorilor lor corporativi și care, în cele din urmă, ar fi esențială în detronarea celor care conduc în numele nostru.

 

105. Nu este o sarcină ușoară. Primul pas este ruperea consensului, iar acest lucru se realizează prin ceea ce am putea numi contrapropagandă. În acest context, Adevărul devine o armă puternică.

 

106. Construirea acestui tip de rețea va necesita timp. Inițial, aceasta ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unei poziții ferme antirăzboi în cadrul organizațiilor cetățenești existente (de exemplu, sindicate, organizații comunitare, regrupări profesionale, federații studențești, consilii municipale etc.). În multe dintre aceste organizații însă – printre care se numără ONG-uri precum Amnesty International – conducerea a fost cooptată; multe dintre aceste organizații sunt finanțate cu generozitate de fundații corporative. La rândul său, din 2003, mișcarea antirăzboi din țările occidentale este practic într-un impas.

 

107. A distruge minciuna înseamnă a distruge un proiect criminal de distrugere globală, în care goana după profit este forța primordială.

 

108. Această agendă militară axată pe profit distruge valorile umane și transformă oamenii în zombi inconștienți.

 

109. Să inversăm valul prin ruperea consensului, și anume prin distrugerea aparatului de propagandă.

 

110. Nu este suficient să influențezi opinia publică, ci trebuie întreprins să întrerupi procesul de propagandă internă din cadrul guvernului, sistemului judiciar, forțelor de ordine, armatei, serviciilor de informații etc. Deoarece, în cele din urmă, acestea sunt domeniile în care se iau deciziile.

 

111. Doctrina Forțelor Armate ale SUA este „războiul împotriva terorismului”. Este adânc înrădăcinată. Oferă o „cauză dreaptă” războiului. Este forța motrice din spatele trupelor. Este folosită pentru a oferi legitimitate bombardamentelor. Ceea ce trebuie făcut este să se întrerupă procesul decizional din cadrul armatei prin contrapropagandă.

 

112. William Shakespeare descrie pe bună dreptate în lumea noastră contemporană arhitecții Noii Ordini Mondiale: „ Iadul este gol și toți diavolii sunt aici.”

 

113. Sarcina noastră de neșters este să-i trimitem pe „diavolii” timpului nostru, autoproclamații arhitecți ai „democrației” și „pieței libere”, „jos” acolo unde le este locul de drept.

 

https://www.globalresearch.ca/war-terrorism-and-the-global-economic-crisis-in-2015-ninety-nine-interrelated-concepts/5497812

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Specia noastră este modificată genetic. Suntem martorii marșului umanității spre dispariție? „Virusurile sunt prietenii noștri, nu dușmanii noștri”

 

 

 

 

Despre autor

 

 

David Skripac  are o licență în inginerie aerospațială. În timpul celor două misiuni în care a fost căpitan în Forțele Aeriene Canadiene, a zburat pe scară largă în fosta Iugoslavie, Somalia, Rwanda, Etiopia și Djibouti.

 

Folosind o minte curioasă, un ochi ager pentru detalii și abilități de rezolvare a problemelor perfecționate în anii de facultate și de-a lungul carierei, David a dedicat aproape 200 de ore cercetării celor mai recente descoperiri științifice din domeniile virologiei și microbiologiei pentru a duce la bun sfârșit această carte.

 

Din primăvara anului 2020, a scris și mai multe eseuri pe tema COVID-19 pentru Global Research.

 

Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetarea Globalizării (CRG)

 

 

Cuprins

 

 

Prefaţă

 

Mulțumiri

 

Introducere

 

Capitolul I

 

Microbiomul și viromul

 

Capitolul II

 

Războiul nostru împotriva naturii

 

Capitolul III

 

Ce s-a întâmplat în 2020

 

Capitolul IV

 

Ignorând epava

 

 

 

Prefaţă

 

 

Când presupusa „pandemie” a fost declarată în martie 2020, eu, la fel ca milioane de alți oameni din întreaga lume, acordam o atenție deosebită politicienilor și oficialilor din domeniul sănătății publice, precum și birocraților din Organizația Mondială a Sănătății (OMS), creată de Fundația Rockefeller, toți anunțând, într-o sincronicitate aproape perfectă: „Aceasta este noua normalitate până când se va putea dezvolta un vaccin”.

 

„Ce ciudat”, m-am gândit. De ce poziția implicită imediată este un vaccin? Și de ce se învinovățește un singur coronavirus pentru că îmbolnăvește oameni în fiecare colț al pământului? Ar putea fi altceva – poate una sau mai multe toxine din mediu – adevăratul vinovat?

 

Era imposibil să mă abțin să pun întrebare după întrebare și să meditez la posibilele răspunsuri. Căci, dacă autoritățile de sănătate publică din aproape fiecare jurisdicție (de la organizațiile internaționale pentru sănătate la agențiile naționale de sănătate și departamentele de sănătate de stat și locale) de pe planetă ar fi cu adevărat preocupate de bunăstarea cetățenilor, atunci:

 

De ce imunitatea naturală, care a fost o componentă cheie a sănătății și supraviețuirii umane timp de peste 200.000 de ani, a fost brusc tratată ca și cum nu ar mai exista?

De ce nu era nimeni responsabil care să ne îndemne să mâncăm o dietă sănătoasă, echilibrată din punct de vedere nutrițional, organică, cu conținut scăzut de zahăr?

De ce nu a menționat nimeni importanța somnului suficient?

De ce nu am fost încurajați să ieșim afară și să facem mișcare?

De ce nu sugera nimeni să creștem aportul de zinc și vitamina D? La urma urmei, oamenii de știință știu de peste cincizeci de ani că vitamina D, fie absorbită în mod natural de la soare, fie administrată oral sub formă de tablete, este extrem de benefică pentru organismul uman în multe feluri, în special în construirea unui sistem imunitar înnăscut puternic.

Toate punctele precedente, dacă ar fi fost luate în serios, ne-ar fi putut ajuta să ne îmbunătățim sistemul imunitar și ne-ar fi oferit o oportunitate de a combate efectele negative ale sindromului cunoscut sub numele de COVID-19.

 

Și mai bizar a fost faptul că, încă de la începutul „pandemiei”, presa controlată de corporații a căutat în permanență părerea lui Bill Gates, care nu este nici medic, nici om de știință, cu privire la cursul de acțiune pe care guvernele din întreaga lume ar trebui să îl ia pentru a combate răspândirea așa-numitului virus SARS-CoV-2.

 

Pe măsură ce două săptămâni de carantină globală – chipurile „pentru a aplatiza curba” – s-au prelungit și s-au transformat în câteva luni de carantină, a devenit dureros de evident că niciuna dintre „măsurile de sănătate publică” – de la distanțare fizică la purtarea măștilor și autoizolare – implementate de guvernele din întreaga lume nu avea vreo legătură cu scopul lor declarat de a-i menține pe toți liberi de COVID.

 

Aceste măsuri au îndeplinit însă două roluri cheie, complet independente de sănătatea publică:

 

În primul rând, acestea au fost calculate de la început pentru a crea o populație polarizată . Într-adevăr, am fost transformați în subiecții unui experiment de inginerie socială menit să divizeze umanitatea – împiedicându-ne astfel să comunicăm, să convergem, să cooperăm și să ne ridicăm împreună împotriva unui plan diabolic menit să eradicheze democrația reprezentativă, statele naționale suverane și libertățile individuale.

 

În al doilea rând, au avut consecința intenționată de a închide economia globală, trimițând milioane de oameni în faliment, sărăcie extremă și disperare. Vulturii care devorează bucățile moarte și în descompunere ale economiei distruse sunt interese financiare puternice – bănci mari, companii și miliardari al căror scop este să controleze fiecare sector al economiei, inclusiv toate resursele naturale și toate activele publice și private. Acești prădători, deși puțini la număr, au făcut ravagiile necesare pentru a cumpăra – pentru câțiva bănuți pe dolar – fiecare bun posibil din întreaga lume. Dar nu se mulțumesc nici să fie bogați peste măsură, nici să dețină totul. Mai degrabă, se pare că nu se vor odihni până când nu vor fi atins dominația completă a lumii, exploatându-ne și înrobindu-ne pe toți.

 

În cei doi ani de panică indusă de „pandemie”, căreia pare să-i fi cedat cea mai mare parte a lumii, multe națiuni au fost conduse de ordine executive ilegale și directive ale departamentelor de sănătate, toate promulgate în numele „urmării științei”. Ceea ce înseamnă de fapt acest termen deturnat este că cetățenii speriați de mânie urmează mandatul mondial de a crede o narațiune falsă care pune toată vina pentru toată distrugerea pe un presupus virus – un virus neizolat, nepurificat, generat de computer, presupus „nou”. Între timp, drepturile constituționale și civile consacrate ale miliardelor de ființe umane sunt distruse.

 

Dintre toate gândurile care mi-au trecut prin minte, cel care m-a impresionat cel mai profund a fost realizarea faptului că un element natural, benefic, din mediu era învinovățit ca fiind sursa pseudo-pandemiei. Am înțeles că, așa cum există escroci ai „încălzirii globale” care falsifică datele climatice și scriu rapoarte academice inexacte pentru a se preface că denigrează dioxidul de carbon (un element care generează viață pe Pământ – opusul uciderii vieții!) și astfel fac o grămadă de bani din escrocheria lor, tot așa există gangsteri „pandemici” care pretind că denigrează o altă minune a lumii naturale – virusul – în același scop venal.

 

Știam că trebuie să fac ceva cu descoperirea mea. Adică, trebuia să cercetez pentru a demonstra că teoria mea era un fapt, nu o iluzie. Timp de patru luni întregi, mi-am petrecut toate orele libere citind nenumărate articole și urmărind nenumărate interviuri. (Vezi mulțumirile mele de mai jos pentru a afla care au fost principalele mele surse.) Apoi, am adunat tot ce învățasem și am scris un articol în patru părți. Când a fost publicat pe site-ul Global Research, a primit atât de multe vizualizări și comentarii pozitive încât editorul Global Research m-a încurajat să-l transform într-o carte scurtă. Aceasta este cartea.

 

Speranța mea este că am reușit să deconstruiesc narațiunea oficială : în primul rând, explicând cum virușii au acoperit pământul cu codurile lor genetice timp de eoni, creând biodiversitate și permițând adaptarea în întregul ecosistem și, în al doilea rând, subliniind nenumăratele moduri în care comportamentul uman nesăbuit creează o adevărată catastrofă ecologică – nu escrocheria cu tema „carbonul este vinovatul”, ci poluarea, defrișările și dispariția speciilor reale, ca să numim doar câteva astfel de flageluri. Aceste probleme reale sunt ignorate de către cei care susțin falsele „schimbări climatice”, care își ascund motivele mercenare în spatele unor eufemisme precum „obiective de dezvoltare durabilă” (ODD) și repere „de mediu, sociale și de guvernanță” (ESG) și expresii efemere precum „Marea Resetare” și „Reconstruim mai bine”.

 

 

 

Mulțumiri

 

 

Aș dori să le mulțumesc în mod special Dr. David Martin, Dr. Sucharit Bhakdi, Dr. Andrew Kaufman și Dr. Byram Bridle. Încă de la începutul „pandemiei”, ei s-au remarcat printr-un grad ridicat de inteligență și curaj – apelând la aceste calități pentru a contesta narațiunea oficială. Expertiza lor științifică, raționamentul solid și întrebările logice mi-au permis să înțeleg imaginea de ansamblu – nu doar faptele care erau ascunse, ci și agenda fundamentală a actorilor „pandemiei”.

 

În plus, îi mulțumesc cu umilință Dr. Zach Bush pentru că m-a ajutat să învăț despre complexitatea și subtilitatea lumii naturale. Dacă nu aș fi avut acces la vasta operă pe care a produs-o și la importantele perspective pe care le-a dobândit de-a lungul anilor, mi-ar fi luat o viață întreagă să adun materialul pe care urmează să-l citiți.

 

În plus, îi apreciez sincer pe Michel Chossudovsky, editor la Global Research , pentru că mi-a sugerat ideea de a transforma articolul meu original, în patru părți, într-o carte scurtă. Dacă nu ar fi fost decizia profesorului Chossudovsky de a-și crea site-ul web agregator de știri și eforturile sale incredibile de a-l menține timp de mai bine de două decenii, probabil că această carte nu ar exista.

 

În final, aș dori să-mi exprim sincera recunoștință editorului meu, care, din motive personale, preferă să rămână anonim.

 

 

 

Introducere

 

 

Războiul nu este menit să fie câștigat, ci să fie continuu . —George Orwell

 

Acest an marchează un punct de cotitură fundamental în istoria omenirii.

 

Pentru prima dată de la începutul civilizației umane, specia noastră este modificată genetic.

 

Producătorii de vaccinuri au făcut acum posibilă modificarea permanentă a genomului uman – și schimbarea pentru totdeauna a relației umanității cu natura – prin intermediul unei injecții farmaceutice experimentale denumite în mod fals „vaccin”.

 

În lumina acestui eveniment definitoriu, cred că trebuie să analizăm cu seriozitate motivele și acțiunile care transformă umanitatea așa cum o știm. În același timp, trebuie să examinăm modul în care tratăm lumea naturală din ce în ce mai distructiv.

 

Pentru a investiga numeroasele variabile care grăbesc dispariția umanității și ne sabotează rolul unic de administratori ai Pământului și ai miliardelor de specii de plante și animale, am împărțit această scurtă carte în patru capitole principale.

 

 

 

Capitolul I

Microbiomul și viromul

 

 

În acest capitol, vom descoperi că, contrar a ceea ce medicina alopată occidentală ne-a învățat de peste un secol, virușii nu sunt aici pentru a ataca celulele noastre sau pentru a ne face rău în vreun fel. De fapt, în loc să fie dușmanii noștri de moarte, virușii sunt de fapt prietenii noștri.

 

Sună această afirmație prea bizară ca să fie adevărată? Dacă răspunsul dumneavoastră este „da”, nu aș fi surprins. Dar cred că, dacă ați studia ecosistemul complex de microorganisme care alcătuiesc microbiomul și ați pătrunde în lumea fascinantă a viromilor, ați ajunge în cele din urmă la aceeași constatare pe care am făcut-o și eu: înotăm literalmente într-o vastă mare de virusuri, care, de la începutul timpurilor, au fost esențiale pentru formarea și prosperitatea vieții pe acest pământ prețios. Informațiile comunicate de aceste virusuri ajută toate speciile de viață să supraviețuiască – chiar să prospere.

 

Microbiomul

 

Microbiomul (derivat din cuvintele grecești *micro* , care înseamnă „mic” și *biotikos* , care înseamnă „referitor la viață”) este un ecosistem masiv, format din trilioane de microorganisme. În mod incredibil, aproximativ 40.000 de specii de bacterii , 300.000 de specii de paraziți , 65.000 de specii de protozoare și între 3,5 milioane și 5 milioane de specii de ciuperci locuiesc în mediul din jurul nostru și trăiesc în sau pe corpul uman. Această lume complexă de microorganisme secretă continuu o mare de virusuri, care servesc drept rețea de comunicare pentru bacterii, paraziți, protozoare și ciuperci. Și, așa cum vom descoperi în curând, aceste virusuri au fost întotdeauna aici pentru a ne ajuta, nu pentru a ne împiedica. Cu alte cuvinte, ele afirmă viața, nu induc moartea.

 

Iată un indiciu despre complexitatea, diversitatea incredibilă și dimensiunea infinitezimală a microbiomului: numărul de gene din regnul fungic este de cel puțin 125 de trilioane! Genomul uman , prin comparație, constă din doar 20.000 de gene. O muscă de fructe are 13.000 de gene, un purice 31.000. Astfel, în ceea ce privește complexitatea genetică, genomul uman are doar un mic fragment de informație genetică în comparație cu vasta lume a informațiilor genomice conținute în microbiom.

 

Un aspect interesant al microbiomului este rețeaua sa simbiotică de comunicare, care permite transmiterea informațiilor proteice de la un microorganism la altul. De exemplu, rețeaua micelială (o matrice de filamente albe fine) din ciuperci permite ciupercilor să comunice între ele pe distanțe care se pot întinde până la câțiva kilometri. Aceste structuri miceliale sunt capabile să transfere resurse minerale și proteice pe o distanță mai mare de un kilometru. Cum? Ele folosesc energia luminoasă și electronii care curg prin căile din sistemul solului. În acest fel, microbiomul ajută plantele și alte forme de viață multicelulare să prospere. Nu este o exagerare să numim rețeaua micelială din regnul fungic „creierul” planetei la propriu. De altfel, toate organismele mici și inteligente care alcătuiesc microbiomul sunt alimentate de energia biofotonică a soarelui.

 

Oricât de greu ar fi de înțeles, cel puțin 1,4 cvadrilioane de bacterii și 10 cvadrilioane de ciuperci trăiesc în corpul uman. Numai în colonul uman se află 3,8 x 10^ 13 celule bacteriene. Fiecare organ din corp, inclusiv creierul, are propriul microbiom. Scopul bacteriilor și ciupercilor din corpul nostru este de a hrăni și a îngriji celulele noastre, menținându-ne sănătoși și în echilibru cu microbiomul mai mare care ne înconjoară.

 

Viromul

 

Viromul este lumea imensă în care există mesagerii Mamei Natură. Este compus din trilioane și trilioane de virusuri produse de bacteriile, paraziții, protozoarele și ciupercile microbiomului menționat anterior. Corpul uman adult conține, în medie, 1 x 10^ 15 virusuri. Prin contrast, în aerul care învăluie Pământul există 1 x 10^ 31 virusuri; în solul Pământului există 2,5 x 10^ 31 virusuri; iar în oceanele Pământului există 1,2 x 10^ 30 virusuri. Pentru a oferi o perspectivă asupra acestor numere impresionante, 1 x 10^ 31 este de 10 milioane de ori mai mare decât numărul de stele cunoscute din întregul univers.

 

Simplu spus, un virus este informație genomică, fie ADN, fie ARN, învelită într-un înveliș proteic. Micile fire de proteine ​​care ies în afară din suprafața exterioară a învelișului proteic al unui virus se numesc proteine ​​spike. Virusurile nu sunt organisme vii. Nu își produc propriul combustibil. Nu au metabolism pentru producerea de energie. Și nu se pot reproduce.

 

Virușii au călătorit la nivel global, deasupra stratului limită atmosferic , timp de milioane de ani, cu mult înainte de inventarea mașinilor pentru transportul aerian. Codurile lor genetice au acoperit Pământul timp de eoni, creând biodiversitate și permițând adaptarea în întregul ecosistem. Prin adaptare, mă refer la faptul că virușii caută mereu să își adapteze codurile genetice în scopul creării unei sănătăți rezistente în toate formele de viață de pe planetă. Este ridicol să sugerezi că, pentru a călători dintr-o regiune a globului în alta, un virus trebuie să se urce într-un avion, așa cum ne-ar face să credem Divizia de Cercetare pentru Securitate Națională a RAND .

 

În plus, virusurile – inclusiv coronavirusurile – nu apar în valuri și apoi dispar fără urmă, doar pentru a reapărea în mod miraculos mai târziu în același loc sau în altul. În schimb, virusurile nu pleacă niciodată, nu expiră niciodată. Ele locuiesc în fiecare element din mediul înconjurător. Pe scurt, sunt omniprezente și mereu prezente.

 

 

 

Relația noastră cu anumiți virusuri se poate schimba ca o consecință a acțiunilor noastre dăunătoare față de natură. Ori de câte ori oamenii otrăvesc și poluează aerul, solul și apa, ei creează un dezechilibru între umanitate și virom – un dezechilibru care ne poate determina să intrăm în dezechilibru cu un anumit virus.

 

Din păcate, regimul medicinei alopate, pe care plutocrații John D. Rockefeller și Andrew Carnegie l-au impus majorității lumii prin Raportul Flexner din 1910, încă are o mare parte a comunității științifice care crede că bacteriile, ciupercile și virusurile sunt dușmanii noștri.

 

Fundamentul schemei medicinei alopate a lui Rockefeller este „teoria germenilor” eronată a lui Louis Pasteur, care susține că microorganismele externe, cum ar fi bacteriile și virusurile, atacă, invadează și infectează organismul, provocând astfel boli. Deși nu avea o educație științifică formală, majoritatea lumii occidentale îl recunoaște pe Pasteur (1822–1895) pentru rolul fundamental jucat în stabilirea a ceea ce numim „medicină modernă” – o paradigmă care urmărește originea fiecărei boli la un singur germen. Fără teoria lui Pasteur, majoritatea medicamentelor moderne nu ar fi niciodată produse, promovate sau prescrise – fapt care explică de ce sistemul medical de astăzi și industria farmaceutică codependentă refuză să își recunoască defectele sau să își asume ineficiența.

 

Prin contrast, „teoria terenului”, inițiată de Claude Bernard (1813–1878) și dezvoltată ulterior de Antoine Béchamp (1816–1908), susține că terenul – adică mediul intern al corpului – și nu un germen extern determină sănătatea noastră sau lipsa acesteia. Ceea ce Béchamp numea „teren” este foarte apropiat de ceea ce medicina modernă denumește acum sistemul imunitar înnăscut. După cum vom vedea în paragrafele următoare, Béchamp era cu siguranță pe drumul cel bun în descoperirea modului în care corpul uman interacționează cu adevărat cu mediul exterior.

 

Spre deosebire de Pasteur, Béchamp avea o pregătire academică în știință. El credea că bolile sunt un rezultat biologic al schimbărilor care au loc în organism atunci când procesele sale metabolice devin dezechilibrate. Atunci când organismul se află într-o stare de dezechilibru, susținea Béchamp, germenii devin simptome care, la rândul lor, stimulează mai multe simptome, ceea ce duce în cele din urmă la boli.

 

Deși Béchamp se îndrepta în direcția corectă cu teoria sa privind terenul, tirania farmaceutică dependentă de germeni a lui Rockefeller a prevalat, în mare parte datorită infuziilor substanțiale de bani, pe care Rockefeller și Carnegie le-au furnizat cu bucurie sub formă de granturi către universități, spitale și unități de cercetare medicală. Generositatea lor „filantropică”, care a depășit cu ușurință 100 de milioane de dolari (2,9 miliarde de dolari în dolari actuali), le-a permis să influențeze politica întregii instituții medicale americane și, în cele din urmă, a majorității națiunilor occidentale, orientându-le către un regim alopat bazat exclusiv pe substanțe chimice.

 

În această carte, susțin că, contrar a ceea ce medicina Rockefeller ne-a învățat de peste o sută de ani, virușii nu sunt aici pentru a ataca celulele noastre sau pentru a ne face rău în vreun alt mod. Dimpotrivă, informațiile moleculare genetice ADN și ARN conținute în viruși sunt literalmente elementele constitutive ale vieții pe Pământ . Pentru a folosi o analogie modernă, ne putem gândi la fluxul de informații al unui virus ca la o actualizare de software care transportă informații moleculare importante, care pot fi încărcate, atunci când este necesar, în orice celulă a unui organism multicelular viu – inclusiv în oricare dintre cele 70 de trilioane de celule conținute în corpul uman. Celulele noastre reglează ce informații genomice noi sunt primite și ce informații nu sunt primite. Virușii caută pur și simplu să se adapteze la celule în scopul creării unei sănătăți umane rezistente.

 

Imunitate înnăscută și adaptivă

 

Câteva cuvinte despre sistemul imunitar. Există două tipuri de imunitate: înnăscută și adaptivă.

 

Sistemul imunitar înnăscut este mijlocul inițial și principal prin care corpurile noastre interacționează cu un virus. Sistemul înnăscut ajută organismul să găsească un echilibru genetic cu fiecare nouă actualizare virală care îi este prezentată. Organismul nu trebuie să reproducă sau să reproducă noile informații virale după mai mult de patru sau cinci zile de actualizări. Sistemul imunitar înnăscut funcționează pe granițe sănătoase în corpul uman, cum ar fi barierele fizice dintre intestin și fluxul sanguin sau pe vasele de sânge care reglează strict mișcarea ionilor, moleculelor și celulelor între fluxul sanguin și creier (denumită barieră hematoencefalică) sau la nivel genetic în celulele noastre (cum ar fi proteinele mutagene din celulele noastre). De asemenea, sistemul imunitar înnăscut funcționează printr-o varietate de enzime – cum ar fi APOBec3A/3G și CAS9 . Aceste enzime sunt acum considerate esențiale pentru imunitatea înnăscută.

 

Sistemul imunitar adaptiv este mijlocul secundar prin care corpurile noastre interacționează cu virusurile. Sistemul adaptiv dezvoltă un răspuns foarte specific la un virus utilizând leucocitele organismului, cunoscute sub numele de limfocite (celule B și celule T). Celulele B sunt responsabile pentru eliberarea anticorpilor în fluxul sanguin.

 

Anticorpii reprezintă a doua – nu prima – metodă de interacțiune a organismului cu un virus după ce acesta primește o nouă actualizare virală sau după ce dezvoltă un dezechilibru cu un anumit virus. Anticorpii sunt mecanisme de apărare specifice, țintite. De obicei, apar la 3 până la 6 săptămâni după expunerea inițială a organismului la un virus. Simplu spus, anticorpii acționează ca o echipă de curățenie, ajutând organismul să elimine virusurile și bacteriile care nu mai sunt necesare. Între timp, celulele T sunt responsabile pentru stimularea celulelor B în producerea de anticorpi.

 

Pentru a înțelege cât de repede se adaptează organismul uman atunci când este expus la virom, să luăm în considerare un sugar de șapte zile . Acesta are 1 x 10⁶ particule virale într-un singur gram de fecale. Chiar dacă acel copil nu are capacitatea de a dezvolta anticorpi într-o etapă atât de timpurie a vieții, el se adaptează totuși instantaneu la aceste particule virale și rămâne perfect sănătos. În loc să dezvolte febră, el rămâne în echilibru stabil – homeostazie – cu viromul, atât microbian, cât și genetic. Acest fapt în sine dovedește că nu interacționăm cu viromul prin intermediul sistemului nostru imunitar adaptiv, ci, mai degrabă, interacționăm cu acesta prin intermediul sistemului nostru imunitar înnăscut.

 

Care este concluzia principală pe care o putem desprinde din aceste fapte? Pentru mine, este că decizia organismului de a asimila informații genetice este un proces biologic extrem de complex și controlat. Există numeroase modalități prin care corpurile noastre rămân în echilibru cu imensa mare de informații genetice pe care o inspirăm și cu care intrăm în contact în fiecare moment al vieții noastre.

 

Întrucât un virus nu este un organism viu, sistemul nostru imunitar înnăscut nu poate ucide virusurile – și nici nu ar dori să o facă. În schimb, așa cum am menționat mai sus, sistemul imunitar înnăscut intră pur și simplu în echilibru genetic cu un nou virus. Face acest lucru prin replicarea sau primirea de actualizări de la acel virus – și prin răspunsul imediat la acea nouă încărcare virală. Odată ce echilibrul genetic a fost atins, de obicei la patru până la cinci zile după expunerea inițială la virus, sistemul nostru imunitar înnăscut refuză să primească actualizări suplimentare.

 

Din aceste fapte, putem concluziona că oamenii nu pot opri o „epidemie” sau o „pandemie” și nici nu pot schimba traiectoria niciuneia dintre ele. Cu alte cuvinte, este inutil – de fapt, mai rău decât inutil: este dăunător – să încerci să controlezi un virus mereu util prin utilizarea unui dispozitiv experimental neaprobat de editare genetică, conceput pentru a produce un răspuns anticorp (cunoscut și sub numele de răspuns adaptiv al sistemului imunitar indus de injecție). Acest model științific învechit este ilogic din punct de vedere biologic și nu poate funcționa niciodată. Acum știm că interferează cu sistemul nostru imunitar înnăscut, frumos conceput, care este perfect capabil să gestioneze orice virus cu care am putea dezvolta un dezechilibru temporar. (Modul exact în care dezvoltăm un dezechilibru cu un anumit virus, cum ar fi virusul HIV sau orice coronavirus, va fi explicat mai târziu în carte.)

 

În plus, contrar narațiunii oficiale propagate de producătorii de vaccinuri și de agențiile guvernamentale de sănătate din întreaga lume, sistemele noastre imunitare păstrează o memorie a virusurilor cu care organismele noastre au interacționat și a genelor care au fost inserate în mod natural – la primirea unei noi actualizări virale – în celulele noastre. În sistemul imunitar înnăscut, de exemplu, enzima Cas9, care este responsabilă de scindarea excesului de ADN atunci când unei celule i se prezintă o cantitate prea mare de virus, este banca de date naturală a memoriei care își va aminti ce model de ADN a întâlnit.

 

În plus, înregistrările permanente păstrate de un sistem imunitar înnăscut sunt transmise generațiilor următoare de oameni, care, prin urmare, nu vor avea niciodată o reacție inflamatorie la un anumit virus. Chiar și în sistemul imunitar adaptiv, celulele B (sursa de anticorpi) și celulele T (stimulul celulelor B) oferă imunitate de durată.

 

Un studiu NIH cu mai multe componente, prezentat de Centrul pentru Cercetare și Politici în Domeniul Bolilor Infecțioase (CIDRAP) în 2008, a dovedit în mod concludent că imunitatea bazată pe anticorpi poate dura o viață întreagă. În cadrul acestui studiu, un grup de oameni de știință, condus de Dr. Eric Altschuler, a colectat probe de sânge de la treizeci și doi de supraviețuitori – cu vârste cuprinse între 91 și 101 ani – ai pandemiei de gripă spaniolă din 1918. (De fapt, numele corect pentru acea pandemie este Gripa Kansas – locul său de origine.) Spre uimirea lor, oamenii de știință au descoperit că, aproape un secol mai târziu, toți participanții la studiu încă purtau anticorpi împotriva aceleiași tulpini de gripă.

 

Pe baza concluziilor acelui studiu vechi de douăzeci și unu de ani, putem respinge propaganda impusă de mass -media și de organizațiile medicale . Nu este adevărat că imunitatea naturală la virusul SARS-CoV-2 se poate estompa la șase luni până la un an după expunerea inițială. Și nu este adevărat că o injecție experimentală este singura modalitate prin care se poate obține imunitate. Astfel de afirmații nefondate sunt pur și simplu niște trucuri inventate pentru a promova agenda lăcomie a industriei farmaceutice și a celorlalți tehnocrați care operează în culise.

 

Concluzia: puterea imunității naturale va depăși întotdeauna orice imunitate percepută la un virus despre care se spune că rezultă dintr-o injecție, fie ea experimentală sau aprobată de guvern.

 

Ipoteza HIV-duce la SIDA

 

Din punct de vedere biologic, toată viața de pe Pământ este construită din secvențele genetice moleculare de ARN și ADN conținute în virusuri. Aceste virusuri sunt sisteme de transmitere genetică deosebit de elaborate, esențiale pentru inițierea și susținerea vieții pe Pământ. De fapt, peste 50% din cele 20.000 de gene moștenite de oamenii de astăzi au fost inserate în urmă cu milioane de ani în genomul mamiferelor de către aceste mici minuni ale naturii. Cel puțin 8% dintre aceste gene au fost inserate de retrovirusuri ARN similare cu retrovirusul HIV. (Un retrovirus este un virus ARN care introduce o copie ADN a genomului său în celula gazdă pentru a se replica.) La fel de intrigant este faptul că, în urmă cu milioane de ani, actualizările retrovirale au jucat un rol cheie în apariția mamiferelor placentare .

 

Interesant este că un studiu din 2017 publicat de Institutul Național de Sănătate (NIH) demonstrează că mulți dintre noi suntem purtători ai retrovirusului HIV fără să știm măcar. În acest studiu, cercetătorii „au explorat date despre secvențe non-umane din secvențierea întregului genom” din sângele a 8.240 de adulți care trăiesc în SUA și Europa – dintre aceștia nefiind confirmați ca având vreo boală infecțioasă. Aceștia au descoperit că un procent complet de 42% dintre participanți au fost testați pozitiv pentru prezența a nouăzeci și patru de virusuri cunoscute. Aceste virusuri au inclus virusul HIV, virusul hepatitei B, virusul hepatitei C și virusul gripal.

 

Am fost instruiți de comunitatea medicală și de mass-media controlată de corporații să credem că virusul HIV ar trebui să predomine la persoanele care trăiesc în Africa Subsahariană. La urma urmei, ni se spune că 95% din toate cazurile „HIV pozitive” provin din acea regiune a globului. Dacă acesta ar fi cazul, ne-am aștepta să vedem în alte regiuni foarte puțin HIV și o prevalență mult mai mare, să zicem, a hepatitei C sau a gripei. Nu este așa: este exact invers! De fapt, studiul din 2017 a constatat o prevalență de cinci ori mai mare a virusului HIV decât a hepatitei C și a gripei la cei 8.240 de americani și europeni asimptomatici. În mod remarcabil, fiecare dintre ei era complet în echilibru cu virusul HIV, chiar dacă niciunul dintre ei nu călătorise vreodată în Africa. Trebuie să concluzionăm din acest studiu că nu numai că lumea a înțeles complet greșit prevalența virusului HIV în toate colțurile globului, dar și că teama noastră de acesta – și de virom în general – este complet nejustificată.

 

Având în vedere că multe organizații puternice, atât publice, cât și private, profită de pe urma granturilor și donațiilor uriașe care perpetuează mișcarea nesfârșită împotriva SIDA, nu este surprinzător faptul că nu a fost realizat niciun studiu științific evaluat de colegi care să ofere dovezi concludente că un virus numit HIV provoacă o boală numită SIDA. Dacă s-ar realiza un astfel de studiu, acesta ar demonstra că ipoteza că HIV duce la SIDA este nefondată și, mai important, frauduloasă.

 

Întrebarea asupra căreia ar trebui să se concentreze oamenii de știință este: Ce se întâmplă în Africa Subsahariană de creează o relație atât de anormală între oamenii care locuiesc în acea zonă și retrovirusul HIV, determinând 95% dintre ei să fie testați seropozitivi?

 

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să analizăm terenul în care se află virusurile și care se mențin în echilibru cu corpul uman. (Prin „teren” mă refer la o zonă geografică cu ecosistemul asociat. Nu mă refer aici la teoria terenului Bernard/Béchamp menționată anterior.) Atunci când un teren este perturbat de ceva nenatural pentru acesta – de exemplu, otrăvirea mediului prin comportament uman iresponsabil – virusurile devin supraexprimate, iar echilibrul organismului cu viromul se pierde.

 

Luând în considerare terenul, constatăm că factorul principal comun tuturor așa-numitelor epidemii sau pandemii de boli infecțioase este distrugerea ecosistemului. Cu alte cuvinte, terenul natural a fost modificat de comportamentul uman iresponsabil într-o asemenea măsură încât adaptarea noastră înnăscută la toate informațiile genetice care ne înconjoară este subminată.

 

Nu este vorba de faptul că virusurile cauzează o boală. Mai degrabă, ele prezintă pur și simplu organismului o nouă opțiune de adaptare genetică. Sistemul imunitar înnăscut al organismului determină apoi cât din aceste informații noi va absorbi. Dacă celulele au nevoie urgentă de reparare – poate din cauza unor alegeri alimentare nesănătoase, a unui stil de viață sedentar sau a toxicității din mediu – virusul va crea un eveniment inflamator pe măsură ce organismul trece prin procesul său de regenerare. Acesta este de obicei însoțit de febră, pierderea poftei de mâncare și un număr crescut de leucocite. Un astfel de eveniment inflamator este ceea ce numim în mod obișnuit „gripă”.

 

Ceea ce numim peiorativ o infecție virală sau un eveniment inflamator – ceea ce înseamnă că este dăunător organismului – este de fapt o parte a procesului de vindecare al acestuia. Inflamația este necesară pentru a crea regenerare în organism. Acționează în numele organismului, nu împotriva lui. Dar dacă microbiomul organismului este sătul în loc să dorească, nu va avea nevoie de o actualizare și, prin urmare, nu va avea loc nicio inflamație.

 

În cazul Africii Subsahariene, ecosistemul este pe moarte. Prăbușirea sistemelor de sol bogate în nutrienți, igiena precară a apei, lipsa salubrității de bază, o populație cronic subnutrită și eliminarea completă a agriculturii organice tradiționale – depășită de oximoronica Revoluție Verde, impusă țărilor în curs de dezvoltare de agricultura industrială – au cauzat ca o mare parte a acestei populații să dezvolte un dezechilibru între sistemul său imunitar înnăscut și mediu. Sindromul cunoscut sub numele de „SIDA” este o expresie a acestui dezechilibru. Virusul HIV, descoperit pentru prima dată de virologul francez Luc Montagnier, a fost acuzat pe nedrept că este principalul vinovat responsabil pentru SIDA – o formă de vinovăție prin asociere. De fapt, virusul HIV este benign și nu încearcă să preia controlul asupra mecanicii vreunei celule.

 

Adevărata rădăcină a problemei este că sistemul imunitar înnăscut al populației din Africa Subsahariană a fost degradat de lipsa de nutriție într-o asemenea măsură încât aceasta devine pradă unei multitudini de boli (tuberculoză, pneumonie, limfom Hodgkin, endocardită etc.), care au fost grupate sub denumirea unică de „SIDA”. Cu toate acestea, în loc să accepte realitatea a ceea ce provoacă acest dezastru ecologic grav, „oamenii de știință” dau vina pe virusul HIV ca o acoperire pentru a ascunde decenii de crime de mediu și economice comise de guverne și corporații.

 

Din informațiile prezentate până acum, putem concluziona pe bună dreptate că este imposibil ca virușii sau agenții patogeni să creeze pandemii și epidemii de boli infecțioase – deoarece nu există așa ceva ca o boală infecțioasă în sensul tradițional al termenului – exemple fiind „SIDA”, „Ebola” și alte pandemii „virale” nefondate. Da, propaganda farmaceutică a impus paradigma bolilor infecțioase în gândirea mondială timp de secole. Dar convingerea că astfel de boli există nu este altceva decât o consecință a teoriei demontate a germenilor a lui Pasteur. Ceea ce numim în mod obișnuit epidemie sau pandemie este pur și simplu rezultatul unui sistem imunitar înnăscut degradat, care apare într-un segment al populației planetei. Motivele acestei degradări pot include otrăvirea chimică cu erbicide, pesticide sau alimente modificate genetic, pe care le vom analiza mai detaliat mai jos.

 

După cum putem vedea din descrierea de mai sus a viromului, nu este o exagerare să spunem că viromul este limbajul întregii vieți de pe Pământ. Înotăm literalmente într-o vastă mare de informații genomice, esențiale pentru ca viața să înceapă și să înflorească pe acest pământ prețios și care încă încearcă să ajute toate speciile să supraviețuiască. Matricea organismelor care alcătuiesc microbiomul a construit un flux de informații viromice care a permis adaptarea și biodiversitatea pe planetă. Și același flux de informații viromice este responsabil pentru construirea speciei umane.

 

Prin urmare, oamenii nu sunt separați de virom și microbiom, ci sunt, dimpotrivă, parte integrantă a vastului și complexului ecosistem al viromului și microbiomului. Cu toate acestea, ne-am plasat din ce în ce mai mult în opoziție directă cu chiar sistemul viu din care suntem o parte intrinsecă: natura.

 

 

 

Capitolul II

Războiul nostru împotriva naturii

 

 

În acest capitol vom explora modul în care propriul nostru comportament nesăbuit distruge mediul înconjurător, apropiindu-ne astfel de a șasea extincție în masă. Prin aceasta vreau să spun că voi acoperi adevărata catastrofă ecologică, nu farsa finanțată de miliardari a „încălzirii globale/schimbărilor climatice”, inițiată de Clubul de la Roma și propagată ulterior de Forumul Economic Mondial (FEM).

 

Specia cunoscută sub numele de Homo sapiens este singura de pe această planetă care caută în mod activ să se eradicheze pe sine și habitatul său. Toate sistemele de susținere a vieții de pe Pământ – solul, apa și aerul – sunt în declin ca urmare directă a activității noastre economice actuale, care este orientată spre extragerea cât mai mult posibil din pământul sacru, fără a ține cont de consecințele care decurg din aceasta.

 

Prin adoptarea unei astfel de paradigme economice intolerabile, nu reușim să respectăm limitele ecologice și etice. Modelul nostru economic bazat pe consum, pe care l-am conceput și de care suntem acum înrobiți, provoacă deficiențe perpetue – epuizarea resurselor, pierderea biodiversității și contaminarea cu substanțe toxice, toate acestea provocând ravagii perpetue asupra întregului ecosistem și a mediului înconjurător. Megacorporațiile continuă să propage ideologia creșterii economice nesfârșite, pe care intenționează să o stoarcă de pe o planetă cu resurse finite și de care numai ele vor beneficia financiar. Scopurile lor egoiste se ciocnesc cu motivele generoase ale maselor, care favorizează conceptul de șanse egale, inclusiv dreptul egal al tuturor oamenilor de a trăi într-un mediu sănătos. Căutarea neobosită a miliardarilor pentru profit în detrimentul bunăstării sociale a tuturor alimentează competiția mondială pentru resurse și provoacă un eco-holocaust. Pe scurt, ceea ce asistăm este o nouă formă de colonialism impusă de clasa prădătorilor întregii umanități, pe măsură ce intrăm în ceea ce este denumit în mod obișnuit a șasea extincție în masă.

 

Gândiți-vă ce facem cu apa noastră dulce. 80% din suprafața planetei noastre este compusă din apă, din care 97% este apă sărată. Restul de 3% din rezervele noastre de apă potabilă disponibile au fost tratate atât de neglijent încât sunt extrem de poluate și se epuizează rapid. Din aceste 3% de apă dulce, cel puțin 29% este sifonată de industriile cărnii și lactatelor, care consumă multă apă . Națiunile Unite estimează că, în următorul deceniu, două miliarde de oameni vor suferi de o penurie extremă de apă și că, până la sfârșitul acestui secol, jumătate din populația lumii se va confrunta cu un anumit tip de penurie de apă.

 

Nici industriile miniere și petroliere nu sunt prietene cu mediul. În SUA, companiile miniere au îndepărtat peste 500 de munți din Munții Apalași, provocând o poluare imensă a solului și a apelor de suprafață. În alte părți ale țării, forajul pentru petrol și gaze de șist, numit fracturare hidraulică, dar mai cunoscut sub numele de fracking, pompează substanțe cancerigene și toxine în aer, apă și sol, exacerbând și mai mult problema poluării. Deși este prezentată ca o soluție la dependența Americii de petrolul străin, fracking-ul este, de fapt, actul final de prostie al unui stat petrolier.

 

Industriile cărnii și produselor lactate menționate anterior fac mai mult rău decât simpla acaparare a apei. Agricultura animalieră – care cuprinde ferme industriale uriașe și ferme familiale mici – este, de asemenea, principala cauză a gazelor cu efect de seră , a defrișărilor, a dispariției speciilor și a „ zonelor moarte ” oceanice. Creșterea industrială intensivă a animalelor și a culturilor lor furajere este în mare parte de vină pentru cea mai mare rată de dispariție în masă a speciilor din ultimii 65 de milioane de ani. Mai mult, nicio altă industrie de pe planetă nu are nevoie de atât de multă suprafață ca agricultura animalieră: aceasta acaparează 45% din tot terenul fără gheață de pe planetă. Potrivit World Animal Foundation , 70% din pădurea tropicală amazoniană este distrusă în scopul cultivării de soia sau porumb modificate genetic, care hrănesc animalele din America de Sud și Europa. Între 1970 și 2019, un total de 718.927 de kilometri pătrați din porțiunea braziliană a pădurii tropicale amazoniene au fost defrișați.

 

Câteva alte fapte de luat în considerare:

 

Jumătate din rezerva mondială de cereale este destinată animalelor destinate hranei animalelor, în același timp în care un miliard de oameni se confruntă cu foametea.

În SUA, 54% din apa dulce este deviată de agricultura animalieră, într-un moment în care 99,8% din zona geografică a Californiei se află într-o secetă critică.

La nivel mondial, industria agriculturii animale , care ucide cel puțin 72 de miliarde de animale terestre în fiecare an (200 de milioane în fiecare zi), contribuie cu 51% la totalul „emisiilor de gaze cu efect de seră”, depășind cu mult cele 13% generate de toate modurile de transport la un loc.

Cel mai surprinzător „fapt” despre devastarea provocată de agricultura animalieră este însă că aproape toate presupusele organizații non-profit de mediu pașesc tăcerea în această privință.

 

Calamitatea ecologică este și mai gravă în oceanele lumii. Industria pescuitului comercial distruge viața oceanică, inclusiv fundurile oceanelor, într-un ritm nemaivăzut în istoria înregistrată. Nicio altă industrie nu ucide mai multe animale decât acest comerț. Un raport realizat de Matthew Zampa pentru Sentient Media observă că între 37 și 120 de miliarde de pești sunt uciși în fermele piscicole comerciale create de om în fiecare an și cel puțin încă un trilion de animale acvatice care trăiesc în corpuri de apă naturale sunt ucise pentru hrană în fiecare an. Cercetările prezentate pe site-ul Oceana susțin că acest total uimitor nu include cele 100 de milioane de rechini și 650.000 de balene, delfini și foci care sunt ucise în fiecare an ca și capturi accidentale. (Capturile accidentale reprezintă numărul total de animale marine pe care pescarii le prind neintenționat în plasele lor și le ucid, fie prin aruncarea pe mare, fie prin readucerea în port.)

 

Ca urmare a tuturor acestor extracții și exterminări, populațiile globale ale numeroaselor specii de viață acvatică scad vertiginos, ajungând aproape la niveluri de dispariție. Un studiu științific prezentat în The New York Times prezice că, dacă pescuitul comercial la nivel mondial continuă în ritmul actual, până în 2048 oceanele vor fi practic goale.

 

La fel de îngrijorător este faptul că oceanele sunt folosite ca un loc de depozitare a deșeurilor pentru întreprinderile producătoare și miniere din întreaga lume. Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că cercetătorii de la Institutul de Oceanografie Scripps din cadrul UC San Diego au descoperit că populațiile de pești din oceane sunt contaminate cu metale grele precum mercurul, bifenilii policlorurați (PCB), pesticidele organoclorurate (DDT și CHL), eterii difenil polibromurați (PBDE), compușii plastici și hexaclorobenzenul.

 

Agricultura chimică și OMG-urile

 

Producătorii de substanțe chimice sintetice, pesticide, insecticide, erbicide și îngrășăminte se numără printre cei mai mari dușmani ai Pământului. Cea mai nouă amenințare la adresa mediului nostru provine din culturile industriale modificate genetic, cunoscute sub numele de organisme modificate genetic sau OMG. Odată cu introducerea acestor noi culturi, ne-am accelerat capacitatea de a manipula natura într-un ritm de neimaginat în orice epocă anterioară. Din păcate, ca o consecință a imixtiunii noastre, asistăm la o explozie a bolilor cronice.

 

Cum se încadrează discuția noastră menționată anterior despre microbiom, virom și imunitate în această imagine a pustiirii mediului?

 

În primul rând, încă de la introducerea agriculturii chimice și a utilizării OMG-urilor la scară globală în 1996, ne-am modificat mediul natural într-o asemenea măsură încât ne decimăm sistemul imunitar înnăscut. (Rețineți data: 1996.) Drept urmare, bolile autoimune și alte boli cronice care la un moment dat afectau doar un procent infim din populația generală sunt acum în creștere explozivă. Momentul acestei creșteri nu ne scapă: aceste boli au început să afecteze oamenii pe scară largă începând cu, da, 1996. Nu este exagerat, așadar, să concluzionăm că utilizarea risipitoare a OMG-urilor este legată de declinul semnificativ al sănătății umane în ultimele două decenii și jumătate.

 

Voi cita câteva exemple: una din patru persoane din întreaga lume suferă acum de alergii; una din trei persoane din America de Nord este obeză; una din două femei și unul din trei bărbați din SUA vor dezvolta cancer pe parcursul vieții. În plus, dizabilitatea de dezvoltare denumită tulburare din spectrul autist a crescut de la unul din 5.000 de copii în 1975 la unul din treizeci și șase în 2016. Dacă tendința actuală continuă, ne putem aștepta ca unul din trei copii să fie afectat de autism până în 2035. Între timp, în aceeași perioadă, am observat o creștere dramatică a altor tulburări ale sistemului imunitar, cum ar fi boala Crohn, boala celiacă, Parkinson (la bărbați), Alzheimer (la femei), demența și diabetul de tip 1.

 

Culturile modificate genetic sunt pulverizate cu erbicide, cum ar fi Roundup de la Bayer, care conține ingredientul activ glifosat și este cel mai omniprezent erbicid/antibiotic cancerigen de pe planetă. În 2014, peste 747 de milioane de kg de glifosat au fost utilizate la nivel mondial . Acum, doar șapte ani mai târziu, această cifră s-a mai mult decât dublat, ajungând la două miliarde de kg. Fiind un compus solubil în apă, glifosatul contaminează apele subterane de pretutindeni, din China până în America de Nord. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, glifosatul contaminează și aerul pe care îl respirăm. Un studiu al US Geological Survey realizat în 2007 arată că Roundup (cunoscut și sub numele de glifosat) și produsul său secundar toxic, acidul aminometilfosfonic (AMPA), au fost găsite în peste 75% din probele de aer și probele de ploaie testate în Mississippi în 2007.

 

Între timp, cel mai lung râu din Statele Unite, puternicul Mississippi, și sutele sale de afluenți colectează peste 80% din Roundup-ul pulverizat pe culturile din întreaga SUA. Fluviul Mississippi este, de asemenea, receptorul a mii de alți poluanți chimici deversați în el de companiile petrochimice. Nu este surprinzător faptul că oamenii care locuiesc de-a lungul ultimilor 140 km ai râului, care traversează Louisiana – în special în zona Baton Rouge și New Orleans – au unele dintre cele mai mari rate de cancer din întreaga lume.

 

Odată cu expirarea în anul 2000 a brevetului Roundup, deținut cândva de Monsanto (acum Bayer), China a devenit principalul utilizator și exportator de glifosat din lume. În 2017, China a exportat peste 300.000 de tone de glifosat la nivel global. Se pare că provincia Hubei, unde se află faimosul Wuhan, este unul dintre principalii utilizatori de glifosat din China. Efectele toxice combinate ale producției de carne de porc, producției intensive și agriculturii chimice din Hubei au făcut din această regiune unul dintre cele mai poluate locuri de pe Pământ. Ecosistemul odinioară divers și curat din Wuhan a fost complet devastat de poluanții provocați de om și de utilizarea masivă a glifosatului în agricultura industrială.

 

Există o legătură incontestabilă între rata ridicată actuală a cancerului și utilizarea extensivă a glifosaților. Într-o singură generație, rata cancerului diagnosticat la bărbați s-a dublat. În paralel cu această creștere, în cei 25 de ani (aproximativ o generație) dintre 1990 și 2015, toxicitatea mediului s-a dublat și ea.

 

Datele statistice compilate de Nancy L. Swanson și colab. în Journal of Organic Systems oferă dovezi covârșitoare ale unei corelații precise, din 1975 până în 2010, între utilizarea glifosatului și incidența multor tipuri diferite de cancer, inclusiv cancerul urinar/de vezică urinară, cancerul hepatic, cancerul tiroidian și leucemia mieloidă. Graficele prezentate în studiul Swanson arată că prevalența crescută a cancerului se suprapune perfect cu utilizarea sporită a glifosatului.

 

O altă legătură care nu poate fi ignorată este scăderea numărului de spermatozoizi masculini în țările occidentale. Shanna Swan, epidemiolog la Centrul Medical Mount Sinai din New York și o importantă cercetătoare în domeniul sănătății reproductive, estimează că numărul mediu de spermatozoizi ai bărbatului va ajunge la zero până în 2045. Odată cu introducerea substanțelor chimice care perturbă sistemul endocrin (EDC), numărul de spermatozoizi masculini a scăzut cu 50% până la 60% – o medie de 1% până la 2% pe an – între 1973 și 2011. Desigur, microplasticele care perturbă sistemul endocrin din apa potabilă reprezintă o problemă, dar această problemă pălește în comparație cu efectele dăunătoare ale agriculturii chimice și ale utilizării glifosatului, susține specialistul în medicină internă, endocrinologie și metabolism, Zach Bush, MD, pe site-ul său web Global Health Education .

 

Mai mult, scrie Dr. Bush, „glifosatul funcționează ca un puternic agent de chelare, blocând nutrienții din sol, plante și sistemele de apă, astfel încât ne putem afla acum în starea biologică echivalentă de înfometare în mijlocul celui mai extrem exces caloric pe care l-a produs vreodată omenirea”.

 

Avertismentele la nivel mondial din partea altor oameni de știință, medici și ecologiști abundă. De exemplu, Dr. Vandana Shiva, o activistă pentru mediu și suveranitate alimentară și ecofeministă cu sediul în Delhi, India, a avertizat în mod constant, în cărțile și articolele pe care le scrie, precum și în discursurile și interviurile pe care le acordă în întreaga lume, că OMG-urile au distrus solul și viața plantelor prin inhibarea capacității acestora de a menține microorganisme și minerale, cum ar fi zincul, fierul și magneziul, care sunt vitale pentru răspunsul imun la animale și oameni. În articolul său de opinie din 2012 , intitulat „Mituri despre agricultura industrială”, Dr. Shiva a citat un studiu din 1995 care a constatat că agricultura industrială (care a început în 1965) este responsabilă pentru 75% din eroziunea biodiversității Pământului, 75% din distrugerea apei și 40% din gazele cu efect de seră, producând în același timp doar 30% din aprovizionarea cu alimente a oamenilor.

 

Încă de la mijlocul anilor 1990, agricultura industrială/chimică a decimat microbiomul din sol la scară globală. De luat în considerare: În 2014, o oficială de rang înalt a Națiunilor Unite, Maria-Helena Semendo de la Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), a explicat în cadrul unui forum că, dacă nu se vor dezvolta noi abordări agricole, suprafața globală de teren arabil și productiv pe persoană în 2050 va fi doar un sfert din nivelul din 1960. De asemenea, de luat în considerare: Într-un studiu realizat de Universitatea Lancaster în septembrie 2020, cercetătorii au descoperit că 90% din solurile cultivate convențional de pe Pământ se răriau, iar 16% dintre acestea aveau o durată de viață mai mică de un secol.

 

Pe scurt, reducerea menționată anterior a numărului de spermatozoizi masculini, combinată cu degradarea solului din întreaga lume, sunt cei doi factori cheie care împing omenirea spre dispariție.

 

De fiecare dată când pulverizăm Roundup sau oricare dintre celelalte erbicide și mai toxice care sunt utilizate pe scară largă în prezent – cum ar fi 2,4-D (2,4-diclorofenoxiacetic este un ingredient principal în erbicidul de război chimic cunoscut sub numele de Agent Orange) sau dicamba (un erbicid de 200 de ori mai toxic decât glifosatul din Roundup) – distrugem microbiomul din sol, din buruieni și plante, din animale și din propriul nostru microbiom. Și, pentru a sublinia un aspect menționat anterior, Roundup se dispersează nu numai în sol, ci și în aer. La fel și produsele sale rivale.

 

Din păcate, erbicidele nu sunt singurele substanțe toxice găsite în aerul pe care îl respirăm. Mulți alți poluanți – mercur, arsenic, sulf și cianură, ca să numim doar patru – circulă, de asemenea, în atmosferă. Aceste toxine, care sunt produse de sectoarele transporturilor și energiei, sunt capabile să se lege de particulele de carbon. Particulele fine de carbon, denumite PM2.5 (adică particule mai mici de 2,5 micrograme pe metru cub sau de 100 de ori mai subțiri decât un fir de păr uman), sunt un produs secundar al arderii combustibilului și al reacțiilor chimice. Este o preocupare deosebită pentru sănătatea umană atunci când nivelurile de PM2.5 din aer sunt ridicate, așa cum demonstrează aceste două studii din 2017 de la Biblioteca Națională de Medicină a NIH și The New England Journal of Medicine  .

 

Se pare că nu doar toxinele se leagă de PM2.5; la fel se leagă și virusurile. Înainte de Revoluția Industrială, virusurile se dispersau în mod egal în atmosferă. Cu toate acestea, acum, când particulele de carbon sunt omniprezente în aer, virusurile se concentrează anormal în jurul acestei substanțe. Cu cât concentrația de PM2.5 este mai mare, cu atât concentrația de material viral este mai mare.

 

În fiecare an, începând cu ultima săptămână a lunii septembrie și terminând până la sfârșitul lunii iunie, natura intră în ciclul său de somn în emisfera nordică. În această perioadă, concentrațiile de particule de carbon și emisiile de CO2, precum și alți poluanți care ar fi în mod normal absorbiți de copaci, plante, oceane și sol, nu pot fi absorbiți. Rezultatul este reprezentat de concentrații foarte mari de poluanți care se deplasează în direcția estică odată cu curenții de vânt. (În călătorie: grupuri de viruși cu țepi care s-au agățat de particulele de carbon.) Problema agravează – și amintește de efectele dăunătoare ale agriculturii chimice – concentrațiile crescute de PM2,5 în zonele în care solul a fost degradat până la punctul în care microbiomul său viu și respirant și-a pierdut capacitatea de a absorbi carbonul în orice moment al anului, indiferent de anotimp.

 

Prin intermediul imaginilor satelitare NASA , putem observa, începând cu mijlocul lunii octombrie a fiecărui an, o coloană uriașă de carbon plutind din centrele industriei grele din China și din alte regiuni industriale ale lumii și dispersându-se într-un flux estic în emisfera nordică. Până în luna mai, această ceață toxică acoperă emisfera nordică. Puteți consulta IQAir pentru o analiză în timp real a datelor privind toxicitatea PM2.5 în întreaga lume.

 

În mod ciudat, ceea ce numim „gripă sezonieră” coincide perfect cu perioada în care natura intră în ciclul său de somn în emisfera nordică. În lunile pe care le numim „sezonul gripal”, corpurile noastre sunt mai predispuse să experimenteze un eveniment inflamator – febră, congestie, tuse și pierderea poftei de mâncare. Acest fenomen are loc pe măsură ce corpurile noastre se adaptează și intră în echilibru cu toxinele industriale din mediu. Când sosește vara, la sfârșitul lunii iunie, natura își reia ciclul regenerativ: norii de PM2,5 se disipează lent și în cele din urmă dispar, reducând riscul de boli respiratorii. De aceea, rareori, dacă nu vreodată, experimentăm gripa în lunile de vară din emisfera nordică. Prin urmare, urmărind fluxurile de particule de carbon, putem de fapt să cartografiem și să prezicem exact unde vor apărea punctele fierbinți ale infecțiilor respiratorii, ale „pandemiilor” și ale gripei sezoniere.

 

 

Capitolul III

Ce s-a întâmplat în 2020

 

 

Vom examina acum cum a contribuit această adevărată devastare a mediului la „pandemia” declanșată în 2020 – o „pandemie” care a dus la injectarea experimentală în masă a unor substanțe necunoscute în „subiecți” umani în 2021 și care nu are un sfârșit previzibil. (De-a lungul acestei cărți, am pus ghilimele în jurul termenului „pandemie” din cauza caracterului său fraudulos. Într-adevăr, este descrisă mai precis și mai potrivit ca plandemie, escrochemie, pseudo-pandemie sau orice alt termen care indică o farsă.)

 

În lunile premergătoare anului 2020, Pământul a cunoscut o serie de incendii de vegetație fără precedent, din Australia până în Amazon și din Indonezia până în California. Numai în California, sezonul incendiilor de vegetație din 2019 a distrus peste 250.000 de acri de teren, împreună cu 732 de structuri. În total, incendiile globale din 2019 au trimis 7,8 miliarde de tone metrice de CO2 și particule de carbon în stratosferă – cel mai ridicat nivel de PM2,5 din 2002. Odată ajunse în stratosferă, particulele de carbon au putut călători mii de kilometri de la sursă. Multe orașe din întreaga lume, cum ar fi Canberra, Wuhan, New York și Milano, s-au confruntat cu o calitate extrem de scăzută a aerului ca urmare a nivelurilor extrem de ridicate de PM2,5.

 

Se pare că una dintre cele mai toxice substanțe generate de arderea materialelor sintetice, cum ar fi materialele plastice, nailonul, lâna și mătasea – ardere cauzată fie de incendii, fie de reacții chimice industriale – este cianura. Mai exact, gazul cianură de hidrogen. Cianura este un agent extrem de toxic care provoacă hipoxie vasculară și chiar moarte dacă nu este tratată corespunzător.

 

Astfel, odată cu intrarea în „sezonul gripal” în a doua jumătate a anului 2019 și începutul anului 2020, am avut parte de furtuna perfectă a toxicității care a circulat pe tot globul. Nivelurile anormal de ridicate de PM2.5, împreună cu nivelurile ridicate de subproduse industriale precum sulful, mercurul, arsenicul, carbonul, glifosatul și cianura, au creat condiții ideale pentru suprimarea sistemului imunitar înnăscut, în special la persoanele fragile și vârstnice, care, în multe cazuri, se confruntă deja cu afecțiuni medicale grave.

 

Ca și cum lucrurile nu ar fi fost deja destul de rele, majoritatea pacienților afectați de aceste afecțiuni subiacente – hipertensiune arterială, diabet, obezitate, boală coronariană și boală renală – primesc medicamente prescrise în mod obișnuit, printre care inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) pentru controlul tensiunii arteriale și statine pentru scăderea colesterolului. Cu toate acestea, acum știm, datorită unui studiu publicat inițial pe 31 martie 2020 în American Journal of Physiology Heart and Circulatory Physiology (Volumul 318, Numărul 5), că IECA și statinele suprareglează receptorul enzimei de conversie a angiotensinei 2 (IECA2) prin care coronavirusul pătrunde în organism. IECA2 este o proteină care se află la suprafața multor tipuri de celule din corpul uman, inclusiv intestinul, rinichii, uterul, testiculele, creierul, inima și, cel mai important pentru acoperirea noastră asupra acestui subiect, plămânii și mucoasa nazală și orală.

 

Enzima ACE2 joacă un rol important în reglarea tensiunii arteriale de către organism și în vindecarea rănilor și a inflamațiilor. În plus, aminoacizii ACE2 ajută la captarea și descompunerea unei proteine ​​dăunătoare numite angiotensină II, care crește tensiunea arterială și deteriorează țesuturile. Acesta este motivul pentru care medicii din lumea occidentală prescriu în mod normal ACE-I în încercarea de a stimula expresia ACE2, reducând astfel riscul de hipertensiune arterială. Mai mult, atunci când enzima ACE2 este suprareglată, aceasta poate capta – sau agăța – foarte ușor oricare dintre numeroasele proteine ​​spike care emană de la suprafața unui coronavirus.

 

Cercetarea câștigului de funcție

 

Și dacă tot vorbim despre proteinele spike, aș dori să fac câteva comentarii, sub forma unei sesiuni de întrebări și răspunsuri, despre cercetarea privind câștigul de funcție (GoF) în acest domeniu. Cercetarea privind câștigul de funcție, care în octombrie 2021 a fost redefinită în mod intenționat și înșelător de Institutul Național de Sănătate (NIH) ca agenți patogeni pandemici potențiali amplificați ( EPPP ), este o cercetare care urmărește modificarea caracteristicilor funcționale ale unui virus cu scopul de a spori capacitatea unui virus de a infecta o specie și de a-i crește potențial impactul ca agent patogen transmis prin aer.

 

Prin transformarea unui virus într-unul mai „mortal”, se crede că acesta ar putea fi folosit ca armă de război biologic (armă biologică) împotriva unui potențial inamic. Știm că există laboratoare ale GoF în Wuhan, China, și la instalația armatei americane de la Fort Detrick, Maryland. (Începând cu 2018, cel puțin alte cincisprezece țări pe lângă SUA și China, inclusiv Canada, Marea Britanie, Franța, Israel, Germania și Rusia, aveau programe de arme biologice și laboratoare de cercetare a armelor biologice documentate.)

 

(1) Este posibil ca ambele laboratoare din Wuhan și Fort Detrick sau unul dintre ele să fi manipulat una dintre proteinele spike ale unui coronavirus, ceea ce l-ar face și mai predispus să se conecteze la receptorul ACE2, așa cum sugerează acest document de la Institutul de Microbiologie Umană din New York? Absolut.

 

(2) Are Dr. Anthony Fauci legături financiare strânse cu laboratorul din Wuhan prin funcția sa de director, din 1984, al Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase (NIAID)? Absolut.

 

(3) Prin extensie, este guvernul SUA implicat indirect sau direct în finanțarea Institutului de Virusologie din Wuhan? Absolut.

 

(4) Au primit atât Dr. Fauci, cât și Ralph Baric, specialist în GoF la Universitatea din Carolina de Nord, milioane de dolari în granturi de cercetare de la mai multe agenții federale – NIH, DARPA și NIAID – pentru a studia GoF în coronavirusuri, așa cum subliniază clar acest dosar al Dr. David Martin? Absolut.

 

Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că toată această acoperire a GoF ar putea fi de fapt o operațiune psihologică ingenios deghizată, menită să ne distragă atenția de la faptul că nu avem nicio dovadă științifică evaluată de colegi că un coronavirus provoacă sindromul respirator cunoscut sub numele de COVID-19.

 

În plus, atenția media bruscă și intensă asupra Dr. Fauci și a legăturii cu Wuhanul ar putea fi o tactică concepută pentru a deturna vina către China pentru crearea „crizei”, ascunzând în același timp în mod inteligent faptul că numeroși actori din multe națiuni și organizații, precum FEM, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Fundația Bill și Melinda Gates, lucrează împreună cu China pentru a înrobi întreaga umanitate într-un coșmar distopic tehnocratic.

 

Sau este posibil ca adevăratele arme biologice cu câștig de funcție să fie injecțiile experimentale neaprobate (numite vaccinuri COVID-19) care sunt implementate acum în întreaga lume? Timpul va spune.

 

Toxine sau infecții virale?

 

Revenind la evenimentele din 2020, putem observa că, prin creșterea nivelului receptorului ACE2 aflat pe suprafețele plămânilor și ale mucoasei nazale, am facilitat agățarea și tragerea în căile respiratorii a unui coronavirus, împreună cu particulele PM2.5 care transportau cianură și alți posibili poluanți. Odată ajunși în căile respiratorii, toxinele intră în fluxul sanguin și în globulele roșii ale organismului. Când o toxină intră în globulele roșii, aceasta schimbă forma proteinei hemoglobinei care transportă oxigenul în globulele roșii și face ca globulele roșii să nu mai poată transporta oxigen. Acest proces privează literalmente organismul de oxigen. Prin urmare, cu această combinație de variabile, în a doua jumătate a anului 2019 s-a pregătit scena pentru sistemul perfect de administrare care să permită intoxicația cu cianură.

 

Intoxicația cu cianură provoacă o afecțiune cunoscută sub numele de hipoxie histotoxică. Afecțiunea include următoarele simptome:

 

Modificări ale culorii pielii (de la albastru la roșu)

Confuzie

Tuse

Ritm cardiac crescut

Respirație rapidă

Dificultăți de respirație (pierderea capacității globulelor roșii de a transporta oxigen)

Transpiraţie

Prin urmare, la sfârșitul anului 2019 și începutul anului 2020, profesioniștii din domeniul sănătății din provincia Hubei, din nordul Italiei, din zona metropolitană New York și din alte părți ale țării se ocupau de pacienți care prezentau simptome de intoxicație cu cianură. După cum se subliniază într-un articol JAMA din aprilie 2020 , aceste simptome au toate semnele hipoxiei histotoxice, dar niciunul dintre simptomele pneumoniei sau insuficienței respiratorii. Cu alte cuvinte, nu aveau febră (afebrilitate), nu acumulau lichid în plămâni și nu aveau o creștere a numărului de leucocite (lucru pe care l-ar fi așteptat cineva dacă ar fi existat o infecție).

 

Trebuie să concluzionăm, așadar, că acești pacienți aflați în suferință acută, mulți dintre ei fiind în vârstă, trebuie să fi suferit inițial de hipoxie, nu de pneumonie și nici de insuficiență respiratorie. Pneumonia și microcheagurile de sânge, care în cele din urmă i-au ucis, au apărut la câteva zile sau săptămâni după evenimentul inițial de otrăvire – și asta doar pentru că sistemul lor imunitar înnăscut fusese atât de slăbit încât corpurile lor au cedat efectelor în cascadă ale infecțiilor secundare.

 

De altfel, toate persoanele care au fost afectate acut de SARS în 2002 și de MERS în 2012 au prezentat aceleași simptome de hipoxie histotoxică – nu de infecție virală . Adică, simptomele lor au fost identice cu cazurile acute din 2020 de ceea ce a fost etichetat în mod eronat drept COVID-19.

 

În cele din urmă, majoritatea pacienților spitalizați în 2020 au murit din cauza unui eveniment toxicologic – denumit în mod înșelător „COVID-19” după ceea ce a fost numită o nouă tulpină de coronavirus – nu din cauza așa-numitei boli infecțioase. Chiar și în punctul culminant al „pandemiei”, presupusul COVID-19 a reprezentat un procent foarte mic din totalul deceselor din Italia și din alte părți.

 

Din fericire, rata generală a mortalității cauzate de infecția cu sindromul COVID-19 este doar puțin mai mare decât cea a presupusei gripe sezoniere. La fel de norocos (deși nu și pentru victimele sale), sindromul a reprezentat un pericol doar pentru un singur grup major de populație – persoanele în vârstă care aveau două sau mai multe boli cronice majore. Prezența comorbidităților – boli de inimă, accident vascular cerebral și cancer pulmonar – a constituit marea majoritate a deceselor lor. Dar pentru persoanele sub 70 de ani fără aceste comorbidități, riscul de a muri într-un accident de mașină este mai mare decât riscul de a muri din cauza a ceea ce este considerată boala COVID-19. Într-adevăr, bolile grave și decesele cauzate de COVID-19 au apărut doar la persoanele mai tinere care aveau tulburări de imunodeficiență – obezitate, diabet, boli autoimune și imunodeficiențe ereditare.

 

Cu toate acestea, aceste decese, deși tragice, nu justifică în niciun fel încălcarea drepturilor naturale ale cetățenilor de către vreun guvern. Aceste drepturi includ libertatea de a:

 

a se deplasa (inclusiv a părăsi locuința la orice oră din zi sau din noapte)

călătorii (inclusiv între state, provincii, țări și continente)

a se asocia (adică a se aduna personal cu prietenii și familia)

a se aduna (în proteste pașnice împotriva edictelor nedrepte, a practicilor corupte și a cenzurii)

închinare (inclusiv întâlnirea cu frații de credință)

exprimarea individualității cuiva (inclusiv alegerea de a purta sau nu o mască)

să se bucure de autonomie corporală (inclusiv să nu fie constrâns psihologic sau forțat fizic să primească injecții experimentale de orice fel)

să rămână în afaceri (în loc să fie considerați de politicienii tirani și birocrații din domeniul sănătății publice drept „neesențiali” – o etichetă care a forțat milioane de companii mici să își închidă ușile, adesea definitiv).

Dr. Bush rezumă cazurile de boli respiratorii acute severe pe care le-a observat în 2020 astfel:

 

„Din păcate, nu am considerat asta o otrăvire; am considerat asta o infecție. Am continuat să credem că acești oameni care mureau mureau din cauza unei infecții. Cred că erau în mod clar supraîncărcați cu PM2,5 legat de cianură, care era transportată în mediul pulmonar și, în cele din urmă, în fluxul sanguin de către virus. Virusul este conceput în mod natural să intre în organism prin țesutul pulmonar, vascular și neural, cum ar fi sinusurile nazale. Observăm toată această pierdere a gustului și a mirosului la persoanele expuse la acest virus, deoarece acesta se deplasează prin receptorul ACE2 de pe suprafețele tuturor acestor țesuturi. Receptorul ACE2 se leagă de coronavirus și trage cianura direct în globulele [roșii] pentru a otrăvi corpul uman cu cantități mari de poluare a aerului care nu era inhalată, ci era literalmente direcționată inteligent în fluxul sanguin de către martorul nevinovat al unui virus care a fost în mediul nostru pentru o perioadă foarte lungă de timp.”

 

Din descrierea sa detaliată, putem vedea clar că oamenii mureau din cauza toxicității mediului, nu din cauza unei infecții virale. Tocmai de aceea nu există niciun studiu științific, evaluat de colegi, care să ofere dovezi concludente că un virus numit SARS-CoV-2 provoacă o boală fatală numită COVID-19 . Astfel de dovezi nu există, deoarece așa-numitul coronavirus nu are scopul de a face rău nimănui, ci doar prezintă o actualizare virală celor care au nevoie de ea.

 

Nu este surprinzător faptul că, la 30 noiembrie 2021, 127 de instituții medicale/științifice din peste douăzeci și cinci de țări nu au reușit să furnizeze sau să citeze nici măcar o înregistrare care să descrie purificarea presupusului virus SARS-CoV-2 din nicio probă de la un pacient. Deși unii oameni de știință – în special din Australia, China, Canada, Regatul Unit, Germania și Noua Zeelandă – susțin că au purificat un coronavirus dintr-o probă de la un pacient, la o examinare mai atentă, afirmațiile lor par a fi nefondate, având în vedere cercetările meticuloase efectuate de biostatisticianul Christine Massey , master în științe.

 

Pe baza acestei cercetări , Massey a trimis, pe parcursul unui an, numeroase cereri în temeiul Legii privind libertatea informației (FOIA) către peste o sută de instituții medicale din întreaga lume. Rezultatele cererilor sale sunt alarmante, dar nu surprinzătoare. Toate răspunsurile confirmă că nu există, așa cum spune ea, nicio înregistrare a „izolării/purificării SARS-CoV-2 efectuată de nimeni, vreodată, oriunde pe planetă”.

 

(Pentru cei dintre voi care nu sunt familiarizați cu procedura de izolare/purificare, vă recomand analiza procesului realizată de Dr. Andrew Kaufman . El folosește șase criterii (dezvoltate de Dr. Thomas Rivers, care a modificat postulatele lui Koch) pentru detectarea bolilor virale în felul următor: în primul rând, izolarea virusului de la gazda bolnavă; în al doilea rând, cultivarea virusului în celulele gazdă; în al treilea rând, dovada filtrabilității; în al patrulea rând, producerea aceleiași boli la o gazdă nouă; în al cincilea rând, reizolarea virusului; în al șaselea rând, detectarea unui răspuns imun specific la virus.)

 

De asemenea, conform cercetărilor lui Massey, nu numai că SARS-CoV-2 original nu a fost niciodată izolat/purificat, dar nu este surprinzător faptul că, la momentul publicării acestei cărți, niciun laborator nu izolase/purificase mostre din presupusa „variantă Delta”.

 

Cel mai important este că Organizația Mondială a Sănătății – principala mașinărie de panică ce împinge oamenii într-o stare de panică prin afirmațiile sale nefondate – nu deține un izolat al noului coronavirus original din 2019 și nici nu deține un izolat din nicio altă variantă – inclusiv cea mai recentă „variantă Omicron”.

 

Ceea ce OMS deține însă este o secvență genomică generată pe computer a presupusului virus SARS-CoV din 2003, transmis la începutul anului 2020 de Dr. Christian Drosten și colegii săi de la Institutul de Virusologie din Berlin, la Spitalul Charité (o instituție care, nu întâmplător, este finanțată generos  de Fundația Bill și Melinda Gates). Eurosurveillance , o revistă medicală săptămânală evaluată de colegi, cu sediul în Europa, a confirmat acest punct de vedere la începutul pseudo-pandemiei, pe 23 ianuarie 2020, când a făcut următoarea afirmație:

 

„Raportăm despre stabilirea și validarea unui flux de lucru diagnostic pentru screening-ul și confirmarea specifică a 2019-nCoV [folosind testul RT-PCR], conceput în absența izolatelor virale disponibile sau a specimenelor originale de la pacienți .  Proiectarea și  validarea au fost posibile datorită strânsei înrudiri genetice cu SARS-CoV din 2003 și au fost facilitate de utilizarea tehnologiei acidului nucleic sintetic.”

 

Prin urmare, având în vedere faptele precedente, putem concluziona că nu numai că nimeni nu a izolat/purificat virusul, dar nu există dovezi științifice care să susțină afirmația frauduloasă că avem de-a face cu o variantă „nouă” a coronavirusului SARS 2002/03.

 

Rezumatul scenariilor pentru 2020

 

În 2020 au avut loc două scenarii diferite. Le voi rezuma pe fiecare mai jos.

 

Într-un scenariu, am observat persoane cu un eveniment inflamator marcat de febră, congestie, pierderea poftei de mâncare, creșterea numărului de leucocite și stare generală de rău. Toate aceste simptome sunt cele așteptate atunci când o posibilă variantă nouă a unui coronavirus sau a oricărui alt virus declanșează sistemul imunitar înnăscut – și, în cele din urmă, sistemul imunitar adaptiv – să facă ceea ce face întotdeauna pentru a ne readuce în echilibru cu o nouă actualizare genomică de la un virus. Să ne amintim, coronavirusurile furnizează informații genetice care ne regenerează corpurile; ele lucrează în numele nostru și nu ne infectează cu boli.

 

În celălalt scenariu, am văzut persoane cu comorbidități grave, uneori multiple, care au cedat în cele din urmă unui eveniment toxicologic, așa cum este descris de Dr. Bush în citatul lung de mai sus.

 

Desigur, în ambele scenarii, coronavirusul este prezent, dar numai în mod benign. După cum am clarificat mai devreme, un virus nu încearcă să preia controlul asupra mecanismelor vreunei celule din corp. Nu provoacă și nu forțează nimic. Este pur și simplu prezent – un alt exemplu de vinovăție prin asociere, la fel ca legătura falsă dintre virusul HIV și SIDA pe care am relatat-o ​​în Capitolul Unu.

 

Totuși, în loc să diferențieze între cele două scenarii, oficialii din domeniul sănătății publice de pretutindeni, instruiți de conducerea OMS, complet coruptă, le-au grupat în mod convenabil într-o singură categorie: COVID-19. Au făcut acest lucru utilizând testul RT-PCR monstruos de nepotrivit și inexact, despre care inventatorul său, Kary Mullis, a insistat (înainte de moartea sa prematură din august 2019) că nu era menit să diagnosticheze boala, ci era conceput pur și simplu pentru a constata prezența unei încărcături virale.

 

În ciuda rezultatelor sale ușor de falsificat și, prin urmare, frecvent falsificate, testul PCR este încă utilizat în întreaga lume ca înlocuitor pentru analiza clinică. De ce? Singurul răspuns logic este că testarea pentru coronavirus este o formă de control menită să creeze isterie publică. Neînțelegând că majoritatea rezultatelor pozitive sunt frauduloase, că cuvintele înfricoșătoare „caz pozitiv” nu semnifică prezența unei infecții și că persoanele asimptomatice nu pot nici avea, nici răspândi boala, publicul a fost înșelat să creadă că un agent patogen periculos ucide un procent mare din populație. Prin urmare, ceea ce asistăm, în realitate, nu este nimic mai mult decât o pandemie de „cazuri PCR pozitive”, nu de „cazuri COVID-19 pozitive”.

 

Prin alimentarea fricii, guvernele din întreaga lume au reușit să justifice măsuri de izolare dăunătoare și total ineficiente și obligativitatea purtării măștilor, precum și măsuri absurde de distanțare fizică.

 

Dar de ce să inducem intenționat panică și de ce să acționăm înăbușitor precum dictatorii?

 

Politicienii și oficialii din domeniul sănătății publice trebuie fie să se supună ordinelor amenințătoare, fie să ia mită irezistibilă, fie pur și simplu să urmeze instrucțiunile superiorilor lor, crezând cu naivitate că fac „ceea ce trebuie” în interesul siguranței publice. În majoritatea cazurilor, trebuie să fie induși, prin orice mijloace, să-i convingă pe cetățeni să participe la cel mai mare experiment medical din istorie – o campanie mondială de „vaccinare” în masă concepută cu scopul de a injecta fiecărui om care respectă regulile cu o terapie genică experimentală, netestată și neaprobată, numită ARNm COVID-19. (În multe locuri, cum ar fi în anumite părți ale Europei, în anumite părți ale Americii de Nord, în Arabia Saudită , în China și în Tadjikistan , chiar și cei care nu doresc sunt obligați să se supună injecției cu acul COVID-19.)

 

Paralelele dintre „epidemia de SIDA” și „pandemia de COVID-19” sunt prea izbitoare pentru a fi ignorate. Ambele prezintă, ca actor central, un virus benign care poate fi în mod convenabil acuzat ca fiind cauza principală a unei boli pretinse, în ciuda absenței oricăror dovezi științifice, evaluate de colegi, care să susțină această afirmație. De asemenea, în ambele cazuri, virusul poate fi folosit ca o acoperire pentru a ascunde decenii de degradare a mediului generată de entități guvernamentale și corporative, ai căror lideri nu plătesc niciodată pentru crimele lor în amenzi sau închisoare. În cele din urmă, în ambele cazuri, povestea virusului oferă profituri imense industriei farmaceutice globale, care nu este niciodată trasă la răspundere financiară pentru rănile și decesele cauzate de vaccinurile sau medicamentele sale – acestea din urmă, atâta timp cât nu se descoperă că sunt cauza reală a decesului (gândiți-vă la AZT).

 

 

 

Capitolul IV

Ignorând epava

 

 

În loc să acceptăm modul în care ne distrugem habitatul, în loc să învățăm lecțiile pe care natura a încercat să ni le dea în ultimele douăzeci de luni, majoritatea dintre noi am ignorat epava și am refuzat să fim învățați. Dimpotrivă, omenirea nu a făcut decât să-și intensifice războiul împotriva naturii în timpul pseudo-pandemiei de anul trecut.

 

De exemplu, din ianuarie 2020, 129 de miliarde de măști de față (majoritatea fabricate din polipropilenă) și 65 de miliarde de mănuși de latex au fost aruncate în fiecare lună, potrivit unui studiu publicat în Environmental Science & Technology . O parte semnificativă din aceste deșeuri va ajunge în cele din urmă în oceanele lumii, unde va lua forma microplasticelor poluante. Apoi, există miliarde și miliarde de recipiente alimentare din plastic și hârtie care au fost folosite – și aruncate – ca urmare a creșterii numărului de comenzi de mâncare la pachet, creată de pandemie, atunci când restaurantele au fost închise pentru clienții care servesc masa în restaurant.

 

Și aceasta este doar o parte din daunele aduse mediului de această escrocherie, dintre toate escrocheriile. Guvernele din întreaga lume – în special cele din China și Italia – pulverizează în atmosferă biocide cancerigene. Acest act de nebunie, un efort de a limita sau distruge virusul temut pe nedrept, îi supune pe pietoni unor substanțe chimice și mai dăunătoare. Acești dezinfectanți vor ajunge în cele din urmă în apa de la robinet a milioane de gospodării. Pe scurt, nu avem nicio idee despre consecințele pe care biocidele le pot avea asupra microbiomului și asupra sănătății noastre pe termen lung.

 

Profesioniștii medicali reduși la tăcere

 

Între timp, sute, dacă nu mii, de profesioniști din domeniul medical și oameni de știință din întreaga lume au îndrăznit să-și respecte jurământul de a nu face rău și de a-și urma conștiința, spunând adevărul despre consecințele devastatoare ale respectării mandatelor falsei pandemii.

 

Printre acești bărbați și femei curajoși – toți fiind fie medici, fie doctori și, prin urmare, având titlul de „Dr.” – se numără Robert Malone, inventatorul tehnologiei vaccinurilor ARNm și ADN; medicul pediatru Lawrence Palevsky; medicul de familie Vladimir Zelenko; fosta om de știință NIAID Judy Mikovits; avocata, medic și fondatoarea America’s Frontline Doctors Simone Gold; medicul de familie Stephen Malthouse; microbiologul Sucharit Bhakdi; profesorul asociat de imunologie virală Byram Bridle; medicul pediatru Paul Thomas; cardiologul Richard Fleming; medicul de gardă și de familie Patrick Philips; patologul Roger Hodkinson; și fostul director științific Pfizer Mike Yeadon, ca să numim doar câțiva.

 

Fiecare dintre ele și-a exprimat îngrijorări serioase cu privire la potențialele efecte secundare pe care aceste „vaccinuri” netestate, aprobate sau utilizate niciodată le-ar putea avea asupra sănătății umane. Și, pentru că și-au exprimat opiniile, fiecare este amenințat, cenzurat și chiar mai rău. Colectiv, temerile lor variază de la (1) posibilele efecte pe care nanoparticulele lipidice (LNP) le-ar putea avea asupra creierului uman, la (2) modul în care utilizarea polietilen glicolului (PEG) ar putea provoca reacții imune anafilactoide, la (3) modul în care proteinele spike induse artificial care circulă prin corpul uman ar putea produce tulburări de coagulare a sângelui în diferite părți ale corpului și la (4) modul în care aceste proteine ​​spike în exces, care sunt o toxină neurovasculară pentru organism, ar putea provoca miocardită (inflamația mușchiului inimii) la copii și adulți tineri.

 

O modalitate prin care practicienii din domeniul medical sunt hărțuiți este prin tacticile forțate ale agențiilor care le acordă licențe de practică. De exemplu, Colegiul Medicilor și Chirurgilor din Ontario (CPSO) din Canada a emis o declarație amenințătoare la sfârșitul lunii aprilie 2020, amenințând că va retrage licența de practică a medicinei oricărui medic care s-a pronunțat public împotriva – sau chiar a ridicat întrebări cu privire la – efectele secundare nocive ale carantinei și/sau ale vaccinurilor COVID la care a fost martor în timp ce lucra în prima linie în spitalele și comunitățile locale. În SUA, procesul de retragere a licenței unui medic este ușor diferit, dar rezultatul final este același. Fiecare stat are propriul Consiliu Medical care poate suspenda temporar o licență medicală fără o audiere dacă „Consiliul constată că conduita titularului de licență a încălcat standardul de îngrijire și a pus în pericol sănătatea și siguranța multora dintre pacienții săi”.

 

Alte încercări de a împiedica accesul public la informații științifice vitale includ discreditarea și sufocarea practicienilor medicali, doctorilor și oamenilor de știință de către platformele de socializare Big Tech, precum YouTube de la Google. Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, deoarece Google, creată de CIA , are legături majore și cu companii farmaceutice precum GlaxoSmithKline (GSK), înregistrată în Anglia. Aceste persoane sunt, de asemenea, eliminate de pe Facebook – o altă companie privată creată de DARPA (Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare)/CIA – precum și de Instagram, Amazon Web Services (AWS), LinkedIn și Twitter.

 

Sunt disponibile tratamente alternative?

 

Mai rău, medicii s-au confruntat cu o cenzură extremă pentru furnizarea de dovezi că există într-adevăr tratamente viabile, eficiente și ieftine pentru COVID-19 – tratamente care elimină necesitatea unui „vaccin”. De exemplu, toți medicii menționați mai sus, plus alte sute din multe țări, nu numai că au lăudat, dar au demonstrat în repetate rânduri eficacitatea medicamentelor anti-malarie clorochina (CQ) și hidroxiclorochina (HCQ) și a altor remedii precum Ivermectina, azitromicina, doxiciclina și zincul, în tratarea pacienților lor cu COVID-19. Aceștia au dovedit, de exemplu, că CQ și HCQ, atunci când sunt administrate în doze mici prescrise, au relativ puține sau deloc efecte adverse. Numeroase studii efectuate în Coreea de Sud, China și Franța atestă în continuare acest fapt.

 

Cu toate acestea, agențiile guvernamentale de sănătate – FDA, NIH și CDC în SUA, MHRA în Marea Britanie și Health Canada – precum și OMS interzic în mod constant aceste tratamente ieftine, încearcă să descurajeze oamenii să le utilizeze și, cu complicitatea mass-media, fac afirmații demonstrabil false despre ele.

 

Pentru a afla de ce are loc această suprimare a tratamentelor eficiente, nu trebuie să căutăm mai departe decât Autorizația de Utilizare în Caz de Urgență pentru Vaccinuri (EUA) pentru Prevenirea COVID-19 emisă de FDA în octombrie 2020. La pagina șase a acestui document , în Secțiunea lll, Criterii și luări de în considerare pentru emiterea unei EUA pentru un vaccin COVID-19, ultimul punct precizează clar că FDA poate emite o EUA numai dacă a stabilit că „nu există o alternativă adecvată, aprobată și disponibilă la produs pentru diagnosticarea, prevenirea sau tratarea bolii sau afecțiunii”. Această afirmație înseamnă că întreaga premisă a EUA se bazează pe o presupunere că nu există nicio intervenție alternativă disponibilă.

 

În realitate, există mai multe produse ieftine, neprotejate de brevete, din care se poate alege, așa cum am menționat mai sus – și după cum știe bine FDA. Cu toate acestea, dacă ar permite unui produs ieftin și ușor disponibil, cum ar fi HCQ, să domine piața, industria farmaceutică – care pare să dicteze politica FDA – ar risca să piardă miliarde din vânzările de vaccinuri COVID-19.

 

Așadar, oare lăcomia se află în spatele ascunderii de către Big Pharma a informațiilor care salvează vieți despre aceste produse alternative eficiente? Cu siguranță. Și vor continua relațiile apropiate ale Big Pharma cu agențiile guvernamentale (gândiți-vă la „ușă rotativă”, „captură de reglementare” și „recompense mari”) și cu mass-media (dependentă în mare măsură de publicitatea farmaceutică) să împiedice publicul să vadă alternativele? Se pare că da. Cu alte cuvinte, EUA pentru vaccinurile COVID-19 ar fi întâmpinat cu siguranță un obstacol major dacă adevărul despre alte leacuri și tratamente ar fi fost permis să fie împărtășit pe scară largă în loc să fie cenzurat, ignorat și ascuns.

 

Date incomode

 

Însă, deoarece acest adevăr a fost înăbușit, decesele cauzate de „vaccinul COVID-19” sunt în creștere. Începând cu septembrie 2021, cel puțin 24.000 de persoane din cele douăzeci și șapte de țări care alcătuiesc Uniunea Europeană (UE) au murit din cauza injectării cu aceste dispozitive de modificare a genelor, conform datelor colectate de EudraVigilance . Între timp, în SUA, peste 19.000 de persoane au cedat injecțiilor, conform datelor furnizate Sistemului de raportare a evenimentelor adverse la vaccinuri ( VAERS ).

 

Cifra din SUA este șocantă: înseamnă că aceste injecții experimentale au cauzat mai multe decese într-o perioadă de șase luni decât combinația a șaptezeci de vaccinuri diferite aprobate aflate în circulație în ultimii treizeci de ani. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient de rău, un studiu Harvard Pilgrim Health Care a concluzionat că doar 1% din rănile și decesele cauzate de toate vaccinurile din SUA sunt raportate vreodată către VAERS. Chiar dacă raportarea este de până la 10%, aceasta este încă o cifră mică în comparație cu statisticile reale.

 

La fel de grav, datele VAERS arată că a existat o creștere de cincizeci de ori a numărului de sarcini ectopice după introducerea injecțiilor cu COVID-19 prin terapia genică. Adică, de cincizeci de ori mai multe femei însărcinate au suferit de această afecțiune după ce au administrat vaccinul COVID-19 decât au suferit din cauza tuturor vaccinurilor administrate în ultimii treizeci de ani. (Sarcina ectopică, denumită și sarcină extrauterină, este atunci când un ovul fertilizat crește în afara uterului femeii, în altă parte a burții. Este o afecțiune care pune viața în pericol pentru mamă și necesită asistență medicală imediată.)

 

Totuși, injecțiile cu modificare genetică a COVID-19 sunt încă promovate agresiv de propagandiști și de teoriile lor neștiințifice și nedemonstrate – și asta în ciuda dovezilor copleșitoare că răspândirea asimptomatică nu este posibilă; că, pentru a rămâne sănătoși, nu avem nevoie de aceste injecții, care s-au dovedit a fi nici sigure , nici eficiente; că COVID-19 nu este nici pe departe atât de periculos pentru viață pe cât s-a prevăzut; și că copiii nu au nevoie de protecție împotriva acestui virus. În plus, în ciuda insistențelor lor contrare, nu există nicio dovadă că SARS-CoV-2 există, cu atât mai puțin că provoacă COVID-19.

 

Guvernele din întreaga lume continuă să mituiască, să amenințe și să constrângă cetățenii – încălcând direct Codul de la Nürnberg și doar aparent „în interesul sănătății publice” – să se supună acestor injecții. De exemplu, la 1 decembrie 2021, președinta Comisiei Europene (CE), Ursula von der Leyen, a îndemnat statele membre ale Uniunii Europene să ia în considerare implementarea vaccinurilor COVID obligatorii în UE. Întrucât o treime din populația Europei nu este „vaccinată”, această măsură draconică, dacă va fi pusă în aplicare, ar priva aproximativ 150 de milioane de oameni de dreptul lor la autonomie corporală.

 

Cei dintre noi care am cercetat și am citit despre acest subiect încă de la începuturile sale știm că nu a fost niciodată vorba despre conservarea sănătății publice. Întotdeauna a fost vorba despre obiectivul implementării unui plan global de biosecuritate și a unei rețele de control transumaniste care, dacă ar fi permisă să se materializeze, ar însemna sfârșitul speciei umane.

 

Această criză fabricată a oferit rampa de lansare perfectă pentru convergența biodigitală. Pentru cei dintre voi care consideră că ideea de a combina corpul uman cu sistemele digitale este o hiperbolă sau o fantezie, vă pot atrage atenția asupra documentului „Explorarea Convergenței Biodigitale” , publicat pe 11 februarie 2020 de Policy Horizons Canada. Documentul indică faptul că comitetul director de politici canadian a discutat conceptul înfricoșător de modificare a evoluției corpului uman prin integrarea nanotehnologiilor biologice și digitale. Într-adevăr, se pare că modificarea genetică amplă a speciei umane, produsă prin injecțiile experimentale cu COVID-19, este doar prima fază a acestei convergențe transumaniste.

 

Ca și cum ziarul canadian nu ar fi fost suficient de alarmant, în alte părți se lansează o amenințare și mai mare la adresa umanității. În mai 2021, Ministerul Apărării din Marea Britanie a emis un document intitulat „Augmentarea Umană – Zorii unei Noi Paradigme” . Acesta a fost elaborat de Centrul de Dezvoltare, Concept și Doctrină (DCDC) din Marea Britanie, în parteneriat cu Biroul German de Planificare a Apărării al Bundeswehr-ului. Scopul lor este „să înțeleagă implicațiile viitoare ale augmentării umane (HA), pregătind terenul pentru o cercetare și dezvoltare mai detaliată în domeniul apărării”. Prin încorporarea cercetărilor unor specialiști în apărare germani, suedezi, finlandezi și britanici, proiectul DCDC încearcă să înțeleagă mai bine modul în care tehnologiile emergente, cum ar fi ingineria genetică, interfețele creier-computer și bioinformatica, pot îmbunătăți și mai mult capacitățile de securitate și apărare. Deși este promovată ca un instrument strategic pentru uz militar, HA va fi, fără îndoială, la fel ca dezvoltarea atâtor programe militare de-a lungul istoriei, implementată în cele din urmă pentru utilizare în sectorul civil.

 

Pașapoartele vaccinale (vaxxports) lansate de un număr mare de guverne naționale reprezintă doar vârful aisbergului distopic. Este adevărat, pentru moment, acestea sunt folosite doar ca instrument pentru a pedepsi indivizii care refuză să renunțe la autonomia lor corporală în fața injecției biomedicale de editare genetică. Dar vaxxports vor depăși în curând acest scop: ele reprezintă tranziția de la faptul că potențialii noștri controlori nu ne pot domina complet (neconformându-ne, reușim să ne păstrăm o parte din autonomia și suveranitatea individuală) la subordonarea noastră totală față de IoT (Internetul Lucrurilor), IoB (Internetul Corpurilor) și CBDC (Moneda Digitală a Băncii Centrale). În ultima etapă, conducătorii tehnocrați nealeși devin stăpânii noștri supremi, iar noi, sclavii lor, care „nu dețin nimic și sunt fericiți”.

 

Trebuie să spun fără echivoc: proiectele transumaniste din Canada, din Marea Britanie/Europa și, probabil, pe ascuns, din alte țări, combinate cu distrugerea deliberată a ecosistemului, reprezintă cele mai mari două amenințări existențiale cu care se confruntă omenirea astăzi. Poate vreodată.

 

Observații finale

 

Suntem bombardați neîncetat de o credință care dă vina pe un singur virus antic (inclusiv variantele sale) ca fiind singurul vinovat pentru o criză sanitară globală. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă care să demonstreze că virusul numit SARS-CoV-2 provoacă o boală numită COVID-19. Această viziune mioapă ne împiedică să înțelegem adevărata natură benefică a virușilor, așa cum am detaliat mai sus. Pentru că virușii sunt prietenii noștri.

 

Mai mult, această perspectivă ne orbește față de adevăratul dezastru ecologic care se desfășoară în jurul nostru, pe care virușii încearcă să ne ajute să-l descoperim și să ne revenim. Nu numai că omenirea se îndreaptă spre propria dispariție, dar se îndepărtează rapid de știință și se sufocă în dogme tehnocratice anti-științifice – o dogmă care s-a transformat într-o religie rigidă ai cărei adepți venerează numeroase zeități, dintre care două sunt numite „Vaccinuri” și „Tehnologie”.

 

Așa cum am observat la începutul acestei cărți, trăim în vremuri fără precedent, în care oamenii pot fi modificați genetic până la a fi recunoscuți, iar lumea naturală este devastată aproape iremediabil.

 

Totuși, deși aceste amenințări sunt letale, există și semne de speranță. Nu este prea târziu să ne imaginăm o altă cale posibilă – una care nu indică spre sfârșitul nostru, ci, mai degrabă, ne invită să acceptăm faptul că umanitatea a fost creată, de la început, pentru a fi o parte intrinsecă a naturii. Dacă învățăm din greșelile căilor noastre, avem o fereastră de oportunitate de a face un pas înapoi din abisul transumanismului și al dispariției speciilor. În schimb, putem îmbrățișa frumoasa noastră planetă cu toată biodiversitatea ei glorioasă – un pământ plin de viață abundentă, care oferă o licărire a universului perfect creat de Dumnezeu, Spirit, și dăruit creației spirituale a divinității.

 

Să permitem ca pământul nostru bun și bunătatea noastră înnăscută să fie făcute evidente, în loc să fie ascunse și, în cele din urmă, anihilate. Pământul și fiecare bărbat, femeie, copil și creatură care îl locuiește sunt, de fapt, idei infinite, eterne, divine, create de o Minte divină infinită, eternă. Este timpul să recunoaștem acest adevăr – și să-l demonstrăm în viețile noastre.

 

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butoanele de distribuire de mai sus sau de mai jos. Urmăriți-ne pe Instagram, @crg_globalresearch. Redirecționați acest articol către listele dvs. de e-mail. Postați pe blogul dvs., pe forumurile de internet etc.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © David Skripac , Global Research, 2025

 

Our Species Is Being Genetically Modified. Are We Witnessing Humanity’s March Toward Extinction? “Viruses Are Our Friends, Not Our Foes”

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Inamicul din interior

 

 

Scott Ritter

 

 

Pe măsură ce America se străduiește să pună capăt unui conflict din Ucraina pe care l-am ajutat să-l declanșeze, trebuie să se protejeze împotriva oponenților acestei noi traiectorii politice, care vor încerca să perturbe noul său rol de pacificator și/sau să se răzbune pe Statele Unite pentru trădarea cauzei lor. Poate că cea mai mare amenințare la adresa Statelor Unite în această privință este inamicul din interior – diaspora ucraineno-americană a cărei loialitate față de ideologia odioasă a lui Stepan Bandera transcende totul – inclusiv pământul pe care îl numesc în prezent acasă.În mai 1940, 805 delegați din 168 de comunități ucrainene-americane diferite s-au întâlnit la Washington, DC pentru a forma Comitetul Congresului Ucrainean din America, sau UKKA. Trei dintre aceste organizații – Asociația Națională Ucraineană, Asociația Providence a Catolicilor Ucraineni din America și Asociația Națională Ucraineană de Ajutor din America – se reuniseră anterior în 1922 pentru a forma Organizațiile Unite Ucrainene din America (Obiednannia Ukrainskykh Orhanizatsii v Amerytsi, sau OUO). De-a lungul anilor, OUO a fost foarte activă, strângând aproximativ 250.000 de dolari pentru a ajuta organizațiile ucrainene din Europa de Vest și din Ucraina de Vest și pentru a protesta împotriva „Pacificării poloneze în Galiția de Est” care a avut loc între septembrie și noiembrie 1932 și a foametei din Ucraina sovietică care a avut loc în 1932–3.

 

OUO a reprezentat valul inițial de ucraineno-americani care veniseră în această țară în secolul al XIX -lea . La sfârșitul Primului Război Mondial, însă, a început să sosească un al doilea val de imigranți ucraineni, supraviețuitori ai eforturilor violente ale Ucrainei de a obține independența. Acest al doilea val de imigranți i-a inclus pe mulți dintre cei loiali Organizației Militare Ucrainene (UVO), o organizație de rezistență formată din veterani ai încercării eșuate a Ucrainei de a deveni națională. Mai târziu, în 1929, UVO a fost reorganizată ca Organizația Naționaliștilor Ucraineni sau OUN, cofondată de Andriy Melnyk, Yevhen Konovalets și Stepan Bandera. OUN a fost cea mai mare organizație naționalistă ucraineană, cunoscută pentru ideologia sa de extremă dreaptă.

 

UKKA a pledat în numele intereselor naționaliste ucrainene în timpul anilor dificili ai războiului, o sarcină complicată de faptul că OUN a fost investigată de FBI la sfârșitul anilor 1930 din cauza afilierii sale cu Germania nazistă. Însă invazia și ocupația germană a Ucrainei au permis UKKA să modifice narațiunea referitoare la ucraineni, de la colaboratori la victime, iar în 1944 UKK a înființat Comitetul Unit Ucrainean-American de Ajutor (ZUADK) pentru a-i ajuta pe ucrainenii strămutați de război. Între 1947 și 1957, ZUADK a facilitat relocarea a aproximativ 60.000 de refugiați ucraineni în Statele Unite.

 

 

Conducerea UKKA astăzi

Majoritatea acestor refugiați proveneau din taberele de persoane strămutate (DP) înființate de aliații occidentali în Germania ocupată. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, existau aproximativ două milioane de refugiați ucraineni pe teritoriul german. Până la sfârșitul anului 1945, aproximativ 1,8 milioane dintre acești refugiați fuseseră returnați în patria lor. Unii au plecat de bunăvoie, alții au fost obligați să meargă împotriva voinței lor. Până la începutul anului 1946, mai rămăseseră aproximativ 200.000 de ucraineni, dintre care aproximativ 40% reprezentau ucraineni care fugiseră din țara lor împreună cu armata germană în retragere, iar ceilalți foști muncitori sclavi aduși să lucreze în fabricile germane. Deși acești refugiați s-au identificat drept ucraineni, aliații occidentali au fost reticenți în a le acorda cetățenia unei națiuni despre care Uniunea Sovietică, un aliat din timpul războiului, spunea că nu există. Ca atare, acești refugiați au fost etichetați drept „apatrizi” sau, mai popular, „persoane strămutate” sau DP.

 

 

Un cupon de strângere de fonduri Banderist distribuit în lagărele DP în 1947

Deși componența ideologică a celor peste 1.000 de tabere ale DP-urilor înființate de puterile occidentale era la fel de diversă ca Ucraina însăși, populațiile au căzut rapid sub controlul OUN și, mai precis, al acelei părți a OUN loiale lui Stepan Bandera (OUN-B). Folosind instrumentele tipice de coerciție, inclusiv violența extremă care a dus la moartea a sute de DP-uri neconforme, OUN-B a început să modeleze modul în care populația DP definea naționalismul ucrainean. Până în momentul în care s-a luat decizia de a desființa taberele și de a reloca DP-urile în străinătate, OUN-B adusese aproximativ 70% din populația DP în grupul său ideologic.

 

Infuzia a 40.000 de naționaliști banderiști înrăiți în populația totală de ucraineno-americani a avut un impact semnificativ asupra orientării politice a unor organizații precum UKKA; treptat, la fel cum se întâmplase în lagărele DP din Germania ocupată de vest, disciplina și abilitățile organizatorice ale OUN-B au dus la preluarea controlului politic asupra majorității organizațiilor care alcătuiau UKKA. Curând, facțiunea banderistă și-a îndreptat atenția către următoarea generație de naționaliști ucraineno-americani, formând Asociația Tineretului Ucrainean (SUM), înființată în 1949. În 1962, la locația lor principală din Ellenville, New York, SUM a ridicat un monument celor pe care i-a numit „eroii” Ucrainei – Stepan Bandera, Roman Șukhevych, Symon Petliura și Yevhen Konovalets. În fiecare vară de atunci, SUM organizează o serie de tabere de vară pentru copii de toate vârstele, îndoctrinându-i temeinic în ideologia banderistă, centrată pe noțiunea de excepționalism ucrainean și loialitate de necontestat față de mișcare.

 

 

Statuia lui Stepan Bandera în tabăra SUM din Ellenville, New York

În anii 1960 și 1970, facțiunea OUN-B și-a consolidat controlul asupra diferitelor organizații care alcătuiau UKKA sub steagul a ceea ce numeau „Frontul de Eliberare”. „Frontul de Eliberare” a fost ramura americană a ceea ce era cunoscut sub numele de „Frontul Mondial de Eliberare Ucrainean” (SUVF), o coaliție de organizații din diaspora ucraineană loiale OUN-B. SUVF s-a întrunit pentru prima dată în 1973, iar până la sfârșitul anilor 1970 se poziționase pentru a prelua controlul asupra UKKA. În timpul convenției UKKA din 1980, „Frontul Libertății” a sosit cu suficienți delegați pentru a revendica controlul total asupra conducerii UKKA. Multe organizații ucraineno-americane s-au retras din UKKA în semn de protest.

 

UKKA se descrie ca fiind „o organizație americană bipartizană care pledează pentru un parteneriat strategic între Statele Unite și Ucraina. Misiunea noastră este de a încuraja și convinge guvernul SUA să adopte politici specifice care să creeze legături din ce în ce mai puternice, mai durabile și reciproc avantajoase cu națiunea ucraineană.”

 

Conform site-ului lor web, UKKA strânge fonduri „pentru diverse cauze în sprijinul Ucrainei, iar UKKA colaborează îndeaproape cu alte organizații precum USAID și Ambasada Ucrainei în Statele Unite pentru a coordona ajutorul. UKKA urmărește, de asemenea, să mobilizeze comunitățile ucrainene și internaționale în spatele campaniilor globale de sprijinire a rezistenței Ucrainei”.

 

 

Scott va discuta acest articol și va răspunde la întrebările publicului în episodul 252 din „Întreabă-l pe inspector” .

Colaborarea strânsă dintre UKKA și guvernul SUA de-a lungul anilor nu poate fi supraestimată. De-a lungul anilor 1990, „influenceri” ucraineni (prezentatori de radio și televiziune, jurnaliști și aspiranți la politicieni) au fost recrutați în cadrul unor programe finanțate integral de USAID, care le-au adus pe aceste persoane în Statele Unite pentru „orientare” (de exemplu, vizite ghidate la Casa Albă, Congres, Departamentul de Stat și Pentagon), unde s-au întâlnit și au coordonat cu factorii de decizie politică americani pe teme legate de Ucraina. În fiecare caz, celor care au participat la astfel de vizite li s-a atribuit un reprezentant „oficial” al guvernului SUA și un „banderist” din partea UKKA.

 

Concluzia este că fiecare aspect al politicii SUA față de Ucraina în perioada premergătoare celui de-al doilea mandat al președintelui Trump a fost coordonat îndeaproape cu cea mai extremă formă virulentă de naționalism ucrainean imaginabilă – cea susținută de Stepan Bandera și îmbrățișată fără îndoială de adepții săi loiali.

 

În urma umilinței publice a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de către Trump la Casa Albă, naționaliștii ucraineni din toată Ucraina au început să-l ardă pe Trump în efigie. Alții afiliați armatei ucrainene au cerut diasporei ucrainene să fie pregătită să comită acte de violență pentru a-i trage la răspundere pe cei care au trădat cauza lui Bandera.

 

În timp ce ascult aceste amenințări și reflectez asupra faptului că Statele Unite oferă astăzi un refugiu pentru aliații Germaniei naziste a lui Adolf Hitler, observ că Ellenville, New York, se află la doar 96 de kilometri sud de locul în care locuiesc. Aici, generații succesive de banderiști ucraineno-americani au fost antrenați ca agenți paramilitari gata să participe la rezistența armată împotriva acelor forțe care se opun ideologiei odioase a stăpânului lor, Stepan Bandera, și manifestării sale moderne ca parte a Ucrainei lui Zelenski.

 

Această legiune de tineri ucraineno-americani aliniați ideologic – generații succesive ale acestora – este cea la care apelează naționaliștii ucraineni din Ucraina.

 

Și, în timp ce SUA lucrează cu Rusia pentru a pune capăt conflictului din Ucraina într-un mod care va fi perceput ca o trădare de către acești banderiști expatriați, America trebuie să fie în gardă. Deoarece îndoctrinarea banderiștilor, așa cum a fost efectuată în tabere precum cele din Ellenville, pune loialitatea față de organizația banderistă și cauza naționalismului ucrainean mai presus de orice.

 

Inclusiv Statele Unite, în care locuiesc și au numit acasă în toți acești ani.

 

 

https://scottritter.substack.com/p/the-enemy-within?utm_source=post-email-title&publication_id=6892&post_id=160614354&utm_campaign=email-post-title&isFreemail=true&r=1ifz5&triedRedirect=true&utm_medium=email

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Va fi 2025 anul în care miliardarii, bandiții și orbii vor conduce Pământul?

 

 

Într-o epocă a materialismului grosier, cei mai grosieri materialiști sunt hotărâți să preia cârma și să conducă lumea în funcție de priveliștea pe care o văd de pe tronurile lor aurite.

 

Aceasta este o revenire la o eră a regilor, țarilor și dictatorilor, acum remodelată pentru era digitală . O epocă în care o parte semnificativă a populației nu își mai poate activa celulele creierului – dar nu pare să aibă obiecții ca acestea să fie conectate la ceva „inteligent”.În timp ce o subspecie îndoctrinată de om inteligent își croiește drum printr-o dietă toxică de realitate virtuală și paralizie cauzată de telefoanele inteligente, puterea națională/globală este furată prin bogăție și viclenie.

Și în contextul acestei populații programate și preocupate, miliardarii – și alții care ar fi despoți cu fler pentru politică –   au baza perfectă de la care să-și exercite puterea financiară.

 

În esență, ei cumpără puterea sau își cumpără drumul către ea. Doar o minoritate foarte mică nu le acceptă mita. Și pentru o mare parte a populației, astfel de afaceri frauduloase au devenit o formă de divertisment – spectatorii se dedau la astfel de spectacole politice nelegiuite.Totuși, asta nu înseamnă neapărat că astfel de lideri nu pot da dovadă ocazional de un anumit zel reformator. Pot exista astfel de momente. Un dictator „benign” poate fi mai bun decât un democrat vicios. Dar este o himeră, doar o mică îndulcire a unei pilule altfel distinct amare.

 

Mega-bogăția acestor indivizi trebuie măsurată în raport cu stările de sărăcie lucie care există în fiecare țară a lumii.

 

Atunci se vede cât de gravă se manifestă o disparitate pe planeta noastră.

 

 

 

Se pare că Donald Trump a ales treisprezece miliardari pentru a ocupa diversele sale funcții guvernamentale. Conduși, desigur, de marele miliardar Elon Musk.

 

Împărtășesc toți obiectivul de a „face America din nou măreață”? Și dacă da, ce fel de măreție ar putea fi aceasta? A fost America vreodată măreață?

 

O parte semnificativă a Visului American a fost întotdeauna propaganda de tipul „oricine poate ajunge de la o bogăție zdrențuită”. Așadar, umilul măturător de drumuri poate ajunge la statutul de milionar și apoi la miliardar, prin voință pură și o fixare fermă asupra inversării sentimentului că suferă de „sindromul statutului inferior”.

 

Acesta este cam scopul final al existenței umane, potrivit protagoniștilor din „Visul”.

 

Banii – și mulți – sunt punctul central de concentrare pentru cei cărora le lipsește un sens mai profund al vieții decât acela de a „avea” – aproape orice își doresc. Dobândirea statutului de „a fi bogat”, condus de ego, este o mare parte din acest proces.

 

A avea este în esență opusul a fi. Înlocuiește aspirația spirituală cu obsesia materială.

 

Imaginea este a lui Dumnezeu ca proprietar și controlor suprem al lumii materiale și al oamenilor ei.

 

O cale către rai făcută din dolari, raiul însuși fiind considerat accesibil doar prin faptul că fiecare dorință materială devine realizabilă printr-o simplă apăsare de deget sau printr-un comutator.

 

Așadar, grupul de treisprezece miliardari americani care vor lucra cu Trump și Musk pentru a „face America din nou măreață” va împărtăși probabil exact aceeași dragoste pentru putere și aceeași hotărâre de a face banii să crească în copaci.

 

Acest An Nou cere o nouă viziune îndrăzneață pentru omenire

Nu în scopul reechilibrării și distribuirii unei astfel de bogății în favoarea unei lumi sănătoase, juste și umanitare, ci ca un simbol al nevoii atotcuprinzătoare a egoului de a fi pe deplin satisfăcută.

 

Și în special egoul american, desigur. Căci strict „America” trebuie să fie făcută din nou măreață, nu-i așa?

 

Lumea trebuie să cadă din nou la picioarele „Americii”. Căci numai SUA ne pot conduce spre tărâmul făgăduit, unde dolari cerești, bine înarmați, cresc oriunde ne oprim ochii.

 

Cuvântul „mare” a fost devalorizat până la a nu mai avea alt înțeles decât hegemonie neîngrădită, în viziunea simplistă și globală a lui Trump. Faceți tot ce este necesar pentru a menține ambiția de bogăție și putere – și oamenii pe deplin dependenți de realizarea „visului”.

 

Miliardarii formează un club exclusivist. Au nevoie unii de alții pentru a menține visul viu. Pentru a consolida idealul ambiției materialiste într-un moment în care monopolizarea singulară a vieții de zi cu zi este în sfârșit pusă sub semnul întrebării – la o scară care ar putea însemna probleme regilor și reginelor narcisiste ale lăcomiei globaliste.

 

La urma urmei, treisprezece miliardari care lucrează împreună pot cumpăra „democrația” și o pot transforma în autocrație. Acesta este visul oricărui politician obsedat de ego. Oligarhul Musk vrea să facă asta pe cont propriu.

 

O formă de guvernare care nu permite nicio alternativă la propria sa opinie – în timp ce dă frâu liber maselor vorbărețe să se descarce, expunându-și discursurile pe platforma de socializare X a lui Musk. O formulă încercată și testată, deosebit de eficientă în perioade de insecuritate socioeconomică și anxietate generală cu privire la ceea ce ne așteaptă.

 

Politburo-ul rus și Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze funcționează după o formulă similară, dar au implementat un mecanism care face să pară că poporul a făcut măcar o anumită alegere.

 

Consiliul Uniunii Europene este, de asemenea, o versiune abia deghizată a aceleiași școli.

 

În realitate, este o expresie supranațională a celui de-al Patrulea Reich.

 

Marea Resetare a Forumului Economic Mondial a lui Klaus Schwab a fost creată pentru a impune la nivel global aceeași medicină amorțitoare. Astfel, „nu veți deține nimic și veți fi fericiți”, proprietatea asupra tuturor lucrurilor rămâne în mâinile cabalei.

 

Încă o dată vedem că „proprietatea asupra tuturor lucrurilor” este scopul zeului oarbăt al materialistului falit spiritual și nebun clinic.

 

Când lumea nu este suficientă, Universul devine următoarea țintă.

 

În acest ritm, în curând nu va mai rămâne nimic în onoarea Sursei Supreme care a început totul și a cărei adevărați urmași suntem noi, oamenii.

 

Pentru nebuni, doar inteligența artificială și bancnotele de un dolar au calități divine.

 

Aceasta este starea delirantă a megalomanului; și, implicit, a celor care se agață de o viață de mediocritate sterilă ca salvare de la a fi nevoiți să gândească, să fie și să acționeze.

 

Desigur, toate acestea au o credibilitate rațională net zero, dar reprezintă totuși realitatea vieții pe Pământ în 2025.

 

Între timp, cetățenii lumii implicați politic se află în fața unui fapt împlinit. O alegere între despoți miliardari și despoți non-miliardari, tehnocrați și dictatori. Cu câteva excepții, „democrația” cedase deja influenței subiacente a acestor forțe aproape încă de la începuturile sale.

 

Deficiențele sale au fost exploatate fără milă, deoarece domnia „poporului, de către popor, pentru popor” nu a entuziasmat niciodată suficient „poporul” pentru a-și prelua în mod colectiv controlul asupra destinelor sale.

 

Chiar și astăzi, majoritatea preferă să transmită puterea de a conduce altora – pentru a avea cât mai puțin de-a face cu ea.

 

Este de mirare că am ajuns să avem un control din ce în ce mai mic asupra cine uzurpă tronul politic sau ce fac aceștia odată ajuns acolo?

 

O derivă pe termen lung în pasivitate și indiferență a marcat rasa umană ca o specie care a intrat în mers înapoi.

 

Din fericire, nu toți. EXISTĂ rezistență față de agenda distopică a cultului care îi gestionează pe acești conducători marionetă și le asigură conformitatea cu planul vizual discret, care este biblia lor.

 

Această rezistență se acumulează. Și, la un cu totul alt nivel, există și o reacție karmică energetică.

 

Omul, natura și Universul sunt intrinsec interconectate. Dacă o mare parte a omenirii se îndepărtează de adevăratul său curs (natural) de dezvoltare a corpului, minții și spiritului, la fel și la nivel cosmic, va exista o reacție la acest dezechilibru. O formă de alertă vibratorie transmisă în întregul Univers.

 

Același lucru este valabil și pentru Pământ (Gaia). Pământul este o ființă inteligentă și conștientă în sine. După cum dezvăluie fizica cuantică, la fel este și fiecare dintre cele treisprezece milioane de celule ale corpului nostru uman.

 

Ambele sunt puse într-o stare defensivă atunci când ne abatem serios de la cursul uman, spiritual și fizic.

 

Pentru a supraviețui, trebuie să se pregătească pentru „rezistență”. Instinctul lor este să trăiască: creativ, inteligent și iubitor. Dar nu pot face acest lucru în timp ce sunt atacați sau sub influența represiunii și distorsiunii continue.

 

Astăzi, această criză se manifestă simultan pe toate fronturile, uman, pământesc și cosmic.

 

Am permis dezvoltării tendințelor psihopatice, dictatoriale să atingă culmile pe care le ocupă astăzi. Deceniile de pasivitate au lăsat ușa larg deschisă pentru psihopați și demoni, care să se dezlănțuie. Esența energetică a vieții vampiricești a dus la o secătuire a „voinței de a lupta” în umanitate.

 

Gata. Fie ca 2025 să fie cunoscut ca anul în care am schimbat toate acestea și ne-am asumat responsabilitatea pentru Viață pe care am fost dăruită de Conștiința Supremă.

 

Responsabilitatea pentru propriile noastre vieți și pentru viața lumii metafizice mai vaste cu care suntem căsătoriți; fie că ne place, fie că nu.

 

Nu există nicio altă expresie organică a ceea ce înseamnă „a fi viu” decât să aperi cu curaj sfințenia înțelepciunii, dreptății și adevărului. Să te ridici hotărât și drept împotriva tuturor actelor perverse de exploatare și represiune.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Julian Rose este un pionier al agriculturii organice din Marea Britanie, scriitor, activist internațional și realizator de emisiuni. Consultați site-ul www.julianrose.info pentru informații despre apreciata carte a lui Julian, „Depășirea minții robotice”, și alte lucrări. Cărțile pot fi achiziționate contactându-l direct pe Julian: consultați secțiunea „contactați autorul” la secțiunea „recenzii”.

 

Este un colaborator regulat la Global Research.

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/2025-billionaires-bandits-blind-rule-earth/5879405?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Joc de putere-

Viitorul alimentelor

 

 

de

Colin Todhunter

 

 

 

 

Power Play: Viitorul alimentelor  © 2024 de Colin Todhunter este licențiat sub licența Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International. Pentru a vizualiza o copie a acestei licențe, vizitați https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/

 

Această licență impune reutilizatorilor să menționeze creatorul. Le permite reutilizatorilor să copieze și să distribuie materialul în orice mediu sau format, în formă neadaptată și numai în scopuri necomerciale.

 

DE: Creditul trebuie acordat creatorului.

 

NC: Este permisă doar utilizarea necomercială. Aceasta înseamnă că nu este destinată în principal sau direcționată spre obținerea unui avantaj comercial sau a unei compensații monetare.

 

ND: Nu sunt permise derivate sau adaptări.

 

Imagine de copertă : Pungi cu ardei iute în fața unui angrosist din zona George Town din Chennai, în 2024, realizată de autor. Emblematică pentru rolul orașului Chennai ca centru important de comercializare a condimentelor. Condimentele au fost o piatră de temelie a comerțului din India de Sud timp de secole, iar Chennai, datorită locației sale portuare strategice, a fost mult timp un jucător cheie în acest comerț. Importanța ardeiului iute subliniază importanța sa în bucătăria și cultura din India de Sud. În timp ce supermarketurile moderne și platformele online schimbă obiceiurile consumatorilor, piețele angro precum cele din George Town continuă să îndeplinească o funcție esențială în lanțul de aprovizionare.

 

 

 

Despre autor

 

 

Colin Todhunter este cercetător și scriitor independent și a petrecut mulți ani în India. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (Montreal) și scrie despre probleme legate de alimentație, agricultură și dezvoltare. În 2018, ca recunoaștere a scrierilor sale, a fost numit Lider și Model pentru Pace Vie și Justiție de către Engaging Peace Inc.

 

𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧 𝐓𝐨𝐝𝐡𝐮𝐧𝐭𝐞𝐫 – Academia.edu

 

 

 

Avize

 

 

Aruna Rodrigues , reclamantă principală în litigiul de interes public privind muștarul modificat genetic la Curtea Supremă a Indiei, a declarat următoarele despre cartea electronică din 2022 a autoarei, „ Alimente, deposedare și dependență. Rezistența la Noua Ordine Mondială” :„Colin Todhunter la apogeul său: este o poveste grafică, o poveste de groază detaliată în curs de elaborare pentru India, o dezvăluire a ceea ce se plănuiește, prin intermediul legilor agricole, pentru a transfera suveranitatea și securitatea alimentară a Indiei marilor afaceri. Va veni un moment destul de curând – (nu ceva necunoscut, dar iminent, care se desfășoară chiar și acum), când îi vom plăti pe cei de la Cargill, Ambani, Bill Gates, Walmart – în absența stocurilor naționale de alimente tampon (o schimbare a politicii agricole către culturile comerciale, sfârșitul micilor fermieri, dați la o parte de agricultura contractuală și culturile modificate genetic) – îi vom plăti să ne trimită alimente și să finanțeze împrumuturi de pe piețele internaționale pentru a face acest lucru.”

 

Frederic Mousseau , director de politici la Institutul Oakland, spune următoarele despre opera autorului:

 

„Este nevoie de o carte pentru a analiza dinamica care împinge agricultura agrochimică către fermierii și consumatorii din întreaga lume și pentru a dezvălui puterea mișcării diverse a oamenilor și organizațiilor care stau în calea acestor forțe distructive și prădătoare.”

 

„Colin Todhunter îi poartă pe cititori într-un tur al lumii care prezintă argumente convingătoare împotriva erorii argumentelor legate de deficitul alimentar și Revoluția Verde, avansate de mass-media și instituțiile internaționale în numele unor interese financiare puternice precum Blackrock, Vanguard sau Gates. Todhunter arată clar că un factor cheie al foametei mondiale și al crizei de mediu cu care ne confruntăm este un sistem capitalist care «necesită o creștere constantă, piețe în expansiune și o cerere suficientă».”

 

„Îmbunătățitor, mai degrabă decât deprimant, după acest diagnostic lucid, el evidențiază unele dintre nenumăratele inițiative și mișcări conduse de oameni, din Cuba, Etiopia până în India, care luptă împotriva distrugerii și prădării cu agroecologie și practici conduse de fermieri, respectuoase față de oameni și planetă. Demontând mitul «lipsei artificiale» care ne este transmis în mod constant, Todhunter demonstrează că, de fapt, nu este complicat să schimbi cursul. Cititorii vor trebui doar să se alăture mișcării.”

 

 

 

Cuprins

 

 

Introducere

Capitolul I:

Putere consolidată

Capitolul II:

Bolnav de moarte

Capitolul III:

Comercializarea terenurilor agricole

Capitolul IV:

Panopticonul digital și viitorul alimentelor

Capitolul V:

Manifestul pentru control corporativ și tiranie tehnocratică

Capitolul VI:

De la agrarism la transumanism: Marele marș spre distopie

Capitolul VII:

Platforme de control și spiritul de neînvins

Capitolul VIII:

Capturarea continuă a agriculturii indiene de către corporații

Capitolul IX:

Amazon se bucură de prospețime, Bayer iubește basmati-ul

Capitolul X:

De la Monsanto la Bayer: Ce e mai rău din ambele lumi

Capitolul XI:

Afirmația „înapoiată” a lui Bayer: Ofertă pentru controlul agriculturii indiene

Capitolul XII:

Încă ești dușmanul din interior

Capitolul XIII:

Recuperează viitorul

Capitolul XIV:

În 1649…

 

 

Introducere

 

 

Această carte electronică oferă o perspectivă asupra aspectelor sistemului alimentar global, inclusiv criza micronutrienților, retorica contestată a urgenței climatice și utilizarea acesteia în implementarea tehnologiilor de control, apariția și influența platformelor digitale în modelarea practicilor agricole și creșterea captării corporative a agriculturii indiene.

 

Cartea este a treia parte dintr-o trilogie de cărți electronice ale autorului care explorează sistemul alimentar global. A evoluat dintr-o serie de articole publicate inițial de diverse publicații media și scrise de autor și urmează publicării din februarie 2022 a cărții „ Alimente, dependență și deposedare: Rezistența la noua ordine mondială” și lansării din decembrie 2023 a cărții „ Profituri bolnăvicioase: Alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global” . Citite împreună, cele trei cărți oferă o critică generală a sistemelor alimentare contemporane și a posibilelor soluții. De exemplu, prima carte prezintă o discuție mai aprofundată despre agroecologie, rolul Fundației Gates, impactul pesticidelor, starea agriculturii în India, inclusiv protestul fermierilor din 2020-2021, și problema dezvoltării.

A doua carte abordează unele dintre aceste probleme, dar lărgește dezbaterea pentru a analiza ecomodernismul, problemele de sănătate legate de alimentație, rolul marilor companii financiare în sistemul alimentar și criza alimentară post-Covid.  Deși cititorii nu trebuie să citească primele două cărți, aceasta ar putea fi utilă în furnizarea unui context și a unor perspective suplimentare.Această nouă carte se bazează pe și dezvoltă multe dintre temele prezentate în primele două. În special, se întoarce în India pentru a explora ce s-a întâmplat în ultimele 22 de luni (de la publicarea primei cărți). Mai general, studiul analizează împletirea dintre centralizarea politică și consolidarea corporațiilor, care subminează procesele democratice, diversitatea economică și autonomia locală. Această alianță nelegiuită creează o distopie tehnocratică auto-întăritoare, care concentrează puterea în mâinile unei elite super-bogate, care îi prezintă din ce în ce mai mult pe toți cei care o contestă drept „inamicul din interior”.În acest sens, cartea leagă subiectul alimentației de dinamica mai amplă a puterii din societate, care devine din ce în ce mai concentrată, rezultând în dominația atât a resurselor, cât și a populațiilor și încercând să modeleze însăși structura vieților noastre și a convingerilor despre cine suntem și ce am putea sau ar trebui să fim. O astfel de analiză este esențială pentru a dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului alimentar și a influenței agroindustriei globale și a giganților tehnologici care se implică din ce în ce mai mult în sectorul alimentar și agricol.

Următoarea discuție este condusă de convingerea în puterea transformatoare a relocalizării sistemelor alimentare, a revitalizării înțelepciunii ecologice tradiționale și a reaprinderii legăturii noastre cu pământul care ne hrănește. În esență, ne provoacă să ne punem la îndoială înțelegerea progresului și dezvoltării umane.

 

Capitolul I:

Putere consolidată

 

 

Concentrându-se pe natura puterii și pe anumite provocări și probleme cu care ne confruntăm, acest capitol introductiv stabilește un cadru fundamental pentru ceea ce apare în capitolele următoare.

Trăim într-o lume în care puterea politică devine din ce în ce mai centralizată. La rândul său, acest lucru creează un mediu propice influenței corporative. Marile corporații, cu resursele lor vaste, își pot concentra mai ușor eforturile de lobby și pot captura organismele de elaborare a politicilor la nivel național și internațional decât la un nivel local sau regional mai fragmentat, ceea ce duce la reglementări și legi care favorizează marile afaceri în detrimentul micilor întreprinderi și al nevoilor și drepturilor oamenilor obișnuiți. Acest lucru are ca rezultat un peisaj dominat de o mână de giganți corporativi, fiecare deținând o influență economică și politică enormă.Această consolidare a puterii corporatiste întărește și mai mult centralizarea politică, deoarece corporațiile bogate (de exemplu, marile companii farmaceutice și marile companii agroalimentare) pot dicta eficient politicile prin contribuții la campanii electorale, eforturi de lobby și prin interconectarea guvernului cu ușile rotative. Vocea cetățeanului obișnuit este acoperită de influența puterii corporatiste.

 

Ca urmare a acestei monopolizări corporative, piețele locale și întreprinderile mici, cândva coloana vertebrală a comunităților, sunt sistematic zdrobite sub greutatea puterii centralizate de stat și corporații. Incapabile să concureze cu economiile de scară și influența politică a marilor corporații, acestea sunt forțate să își închidă porțile sau să se vândă către entități mai mari. Acest lucru nu numai că reduce opțiunile și crește prețurile, dar și privează comunitățile de caracterul lor unic și de autodeterminarea economică.

 

Interesele globale servite de acest sistem sunt în contradicție cu nevoile și valorile locale. Deciziile luate în săli de consiliu și birouri guvernamentale îndepărtate nu țin cont de realitățile nuanțate ale comunităților diverse. Preocupările legate de mediu sunt lăsate la o parte în favoarea profiturilor pe termen scurt, în timp ce tradițiile culturale sunt omogenizate pentru a se potrivi nevoilor corporative.

 

Procesele democratice, concepute pentru a da voce celor mulți, sunt subminate pentru a servi intereselor câtorva. Puterea reală se află în mâinile celor care controlează bugetul, iar discursul public este modelat de mass-media corporatistă (adesea parte a unor conglomerate mai mari), limitând gama de idei și înăbușind disidența.

 

În același timp, atunci când procesul decizional este concentrat în mâinile câtorva persoane, crește potențialul unor erori catastrofale. Lanțurile de aprovizionare supracentralizate, dominate de corporații, sunt vulnerabile la perturbări, ceea ce duce la penurii de bunuri esențiale care se pot extinde la nivel global.

 

Consolidarea puterii corporatiste în sectoare cheie precum agricultura creează monopoluri periculoase care pot manipula piețele, pot exploata fermierii și pot ignora măsurile de protecție a mediului cu impunitate.

 

Lupta împotriva împletirii dintre centralizarea politică și consolidarea corporațiilor este o bătălie pentru un viitor în care puterea este distribuită echitabil, în care vocile locale contează și în care interesele comunităților și ale mediului au prioritate față de profiturile corporațiilor.

 

Miza nu putea fi mai mare. Dacă nu reușim să stăvilim consolidarea galopantă a puterii politice și corporative, riscăm să alunecăm într-o formă de feudalism corporativ sau tehno-feudalism, în care marea majoritate a oamenilor sunt reduși la iobagi în slujba unei elite puternice.

 

Alimentație și Agricultură

Mai precis, consolidarea puterii corporatiilor în domeniul alimentar și agricol are implicații ample și profund îngrijorătoare pentru fermieri, oameni obișnuiți și mediu. Această concentrare a controlului în mâinile câtorva corporații transnaționale a creat un sistem care prioritizează profitul în detrimentul sustenabilității ecologice, sănătății și suveranității alimentare.

 

Pentru fermieri, consecințele sunt grave. Consolidarea industriei agricole a dus la o reducere dramatică a numărului de ferme mici. Trecerea către agricultura industrială la scară largă nu numai că a împins mulți mici fermieri din afaceri, dar i-a și prins pe cei care rămân într-un ciclu de dependență de o mână de corporații pentru semințe, substanțe chimice și acces la piață. Această pierdere a autonomiei îi lasă pe fermieri vulnerabili la practici de exploatare și le reduce capacitatea de a lua decizii bazate pe nevoile și condițiile locale.

 

Impactul asupra populației în general este la fel de îngrijorător. Deși iluzia alegerii persistă în magazinele alimentare, realitatea este că un număr mic de corporații controlează majoritatea produselor alimentare. Această concentrare a puterii permite acestor companii să manipuleze prețurile prin reduceri agresive pentru a distruge concurența sau să se angajeze în profit prin creșteri inutile de prețuri. Mai mult, concentrarea asupra alimentelor procesate extrem de profitabile, cu ingrediente ieftine și bogate în grăsimi, zaharuri și sare a contribuit la o criză globală de sănătate, cu rate tot mai mari de obezitate și boli cronice legate de alimentație.

 

Din punct de vedere ecologic, consecințele acestui sistem controlat de corporații sunt catastrofale. Modelul agricol industrial promovat de aceste mari corporații se bazează în mare măsură pe inputuri chimice, monoculturi și practici care degradează sănătatea solului, căile navigabile și biodiversitatea.

 

Centralizarea producției și distribuției de alimente a creat, de asemenea, un sistem periculos de fragil. După cum a demonstrat evenimentul COVID, perturbările din acest lanț de aprovizionare extrem de consolidat pot duce rapid la penurii de alimente și la creșteri bruște ale prețurilor. Această lipsă de reziliență reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității alimentare globale, în special în perioade de criză.

 

Poate cel mai alarmant este faptul că acest sistem consolidat erodează suveranitatea alimentară – dreptul popoarelor la alimente sănătoase și adecvate din punct de vedere cultural, produse prin metode ecologice și sustenabile, și dreptul lor de a-și defini propriile sisteme alimentare și agricole. Pe măsură ce corporațiile globale controlează din ce în ce mai mult ceea ce se cultivă și modul în care este distribuit, comunitățile locale pierd capacitatea de a lua decizii cu privire la sistemele lor alimentare.

 

Implicațiile negative ale consolidării corporațiilor în sistemul nostru alimentar și agricol sunt profunde și de amploare. Acestea amenință nu numai securitatea alimentară și sănătatea publică actuale, ci și sustenabilitatea pe termen lung a capacității de producție alimentară a planetei. Abordarea acestei probleme nu înseamnă doar schimbarea sistemului nostru alimentar; este vorba despre recuperarea drepturilor democratice și asigurarea unui viitor just și sustenabil pentru toți.

 

În India, așa cum se va arăta, tendințele prezentate mai sus au implicații îngrijorătoare. Aceste tendințe, determinate de politicile neoliberale și de influența crescândă a corporațiilor transnaționale, remodelează peisajul agriculturii indiene în moduri care amenință practicile agricole tradiționale, securitatea alimentară și mijloacele de trai rurale.

 

Unul dintre cele mai semnificative impacturi se manifestă asupra micilor fermieri și a celor marginalizați, care reprezintă aproximativ 85% din comunitatea agricolă a Indiei (importanța fermelor mici va fi discutată mai târziu). Pe măsură ce entitățile corporative dobândesc mai mult control asupra diferitelor etape ale lanțului agricol, acești fermieri se confruntă cu o presiune și o vulnerabilitate tot mai mari. Adesea, aceștia se află într-o poziție dezavantajoasă atunci când negociază prețurile sau accesează piețele, ceea ce duce la reducerea veniturilor și la creșterea datoriilor.

 

Consolidarea puterii în mâinile câtorva corporații mari reprezintă, de asemenea, o amenințare la adresa suveranității alimentare a Indiei. Pe măsură ce aceste companii dobândesc controlul asupra semințelor, inputurilor și canalelor de distribuție, am putea asista la o reducere suplimentară a diversității culturilor și la o trecere către monocultură (agricultura contractuală).

 

Acest lucru poate exacerba, de asemenea, utilizarea excesivă a inputurilor chimice brevetate, generatoare de profit, degradarea solului și a sănătății umane și epuizarea resurselor de apă, care reprezintă deja preocupări majore în țară. Costurile de mediu ale acestei abordări sunt semnificative și ar putea avea impacturi pe termen lung asupra productivității agricole și a securității alimentare din India.

 

În plus, corporatizarea agriculturii amenință să erodeze cunoștințele și practicile agricole tradiționale care au fost dezvoltate de-a lungul generațiilor. Aceste practici, adesea mai adaptate condițiilor ecologice locale și mai sustenabile pe termen lung, riscă să se piardă, deoarece agricultura standardizată, condusă de corporații, ajunge să commodifice cunoștințele și practicile (acest lucru va deveni clar mai târziu).

 

Impactul asupra comunităților rurale se extinde dincolo de sfera economică. Pe măsură ce corporatizarea agriculturii prinde contur, există riscul unei migrații suplimentare din mediul rural spre cel urban, deoarece micii fermieri sunt alungați de pe pământurile lor. Acest lucru poate duce la prăbușirea structurilor sociale rurale și poate exacerba sărăcia și șomajul urban.

 

Influența intereselor corporatiilor asupra cercetării și politicilor agricole este, de asemenea, un motiv de îngrijorare. Atunci când finanțarea din sectorul privat devine mai dominantă în cercetarea agricolă, există riscul ca prioritățile de cercetare să fie denaturate către interesele corporatiilor, mai degrabă decât către nevoile micilor fermieri sau sustenabilitatea ecologică.

 

La nivel global, o corporatizare insidioasă remodelează agricultura. Consecințele acestei schimbări sunt de amploare și profund tulburătoare, afectând fiecare aspect al sistemului alimentar și, prin extensie, însăși structura societăților noastre.

 

Aceste corporații ne spun că un astfel de proces merge mână în mână cu modernizarea sectorului. Narațiunea despre nevoia de „modernizare a agriculturii” promovată de corporații precum Bayer, Corteva și Syngenta nu este altceva decât o încercare abia voalată de a asigura controlul asupra sectorului agricol și de a asigura dependența corporațiilor.

 

Viziunea lor asupra „dezvoltării” implică un proces decizional centralizat în mâinile guvernului și ale entităților corporative, slăbind sistematic structurile tradiționale de guvernare locală și promovând politici de sus în jos care favorizează agricultura industrială la scară largă în detrimentul agriculturii diversificate și la scară mică.

 

În cele din urmă, lupta împotriva consolidării corporațiilor în agricultură nu înseamnă doar schimbarea sistemului nostru alimentar. Este vorba despre recunoașterea faptului că alimentele nu sunt doar o marfă, ci un drept fundamental al omului și o piatră de temelie a culturilor și comunităților noastre.

 

Există o luptă pentru sufletul sistemului nostru alimentar, pentru viitorul comunităților noastre rurale, pentru sănătatea ecosistemelor noastre și pentru însăși natura societăților noastre. Este o luptă pe care nu ne putem permite să o pierdem. Trebuie să fim uniți pentru a ne revendica suveranitatea alimentară și a construi un sistem alimentar care să hrănească nu doar corpurile noastre, ci și comunitățile noastre.

 

Este necesară o restructurare fundamentală a sistemelor noastre alimentare și agricole. Aceasta ar trebui să includă aplicarea legilor antitrust pentru a desființa monopolurile corporative, politici care să sprijine fermele mici și mijlocii și investiții în cercetarea metodelor agricole agroecologice. De asemenea, trebuie să acționăm pentru a scurta lanțurile de aprovizionare, promovând sistemele alimentare locale și piețele teritoriale care sunt mai rezistente și mai receptive la nevoile comunității.

 

Calea de urmat este dificilă, dar alternativa unei lumi în care sistemul nostru alimentar este controlat de o mână de corporații, în care biodiversitatea este decimată, în care fermierii sunt reduși la statutul de iobagi pe propriul pământ și în care sănătatea noastră este sacrificată pentru profiturile corporațiilor este pur și simplu inacceptabilă.

 

 

 

Capitolul II:

Bolnav de moarte

 

 

Lumea se confruntă cu o criză alimentară și de sănătate a micronutrienților. Deficiența de micronutrienți afectează acum miliarde de oameni. Micronutrienții sunt vitamine și minerale esențiale, iar deficiențele pot provoca afecțiuni grave. Aceștia sunt importanți pentru diverse funcții, inclusiv coagularea sângelui, dezvoltarea creierului, sistemul imunitar, producția de energie și sănătatea oaselor și joacă un rol esențial în prevenirea bolilor. 

 

Criza se datorează dependenței crescute de alimentele ultraprocesate („junk food”) și modului în care sunt cultivate culturile alimentare moderne în ceea ce privește semințele utilizate, plantele produse, inputurile sintetice necesare (îngrășăminte, pesticide etc.) și efectele asupra solului.

 

În 2007, nutriționist David Thomas  a observat o schimbare bruscă  în SUA către alimentele pre-preparate și cele pre-preparate, adesea lipsite de micronutrienți vitali, dar pline de un cocktail de aditivi chimici, inclusiv coloranți, arome și conservanți.

 

El a menționat că între 1940 și 2002, caracterul, metodele de cultivare, prepararea, sursa și prezentarea finală a alimentelor de bază s-au schimbat semnificativ, astfel încât conținutul de oligoelemente și micronutrienți a fost drastic epuizat. Thomas a adăugat că cercetările în curs demonstrează clar o relație semnificativă între deficiențele de micronutrienți și sănătatea fizică și mintală precară.

 

Înainte de Revoluția Verde, multe dintre culturile mai vechi care au fost înlocuite conțineau o  cantitate dramatic mai mare de nutrienți  per calorie. De exemplu, conținutul de fier al meiului este de patru ori mai mare decât cel al orezului, iar ovăzul conține de patru ori mai mult zinc decât grâul. Drept urmare, între 1961 și 2011, conținutul de proteine, zinc și fier al cerealelor consumate direct la nivel mondial a scăzut cu 4%, 5% și, respectiv, 19%.

 

Autorii  unui articol din 2010  publicat în Jurnalul Internațional de Mediu și Dezvoltare Rurală afirmă că sistemele de cultură promovate de Revoluția Verde au dus la reducerea diversității culturilor alimentare și la diminuarea disponibilității micronutrienților. Aceștia observă că malnutriția cu micronutrienți provoacă creșterea ratelor de cancer, boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, diabet și osteoporoză în multe națiuni cu venituri mici. Ei adaugă că solurile sunt din ce în ce mai afectate de tulburări legate de micronutrienți.

 

În 2016, Institutul Central de Cercetare și Formare pentru Conservarea Solului și Apei din India   a raportat că țara pierdea 5.334 de milioane de tone de sol în fiecare an din cauza eroziunii solului, din cauza utilizării indiscrete și excesive a îngrășămintelor, insecticidelor și pesticidelor de-a lungul anilor. În medie, se pierd 16,4 tone de sol fertil în fiecare an pe hectar. Acesta a concluzionat că utilizarea nejudicioasă a îngrășămintelor sintetice a dus la deteriorarea fertilității solului, provocând pierderea micronutrienților și macronutrienților, ceea ce duce la soluri sărace și randamente scăzute.

 

Revoluția Verde, cu utilizări intensive de substanțe chimice și semințe hibride, precum și îngrășăminte și pesticide sintetice, a contribuit la creșterea monoculturilor și a dus la  diete mai puțin diversificate  și  alimente mai puțin nutritive  . Impactul său pe termen lung a dus la degradarea solului și la dezechilibre minerale, care, la rândul lor, au afectat negativ sănătatea umană.

 

Însă epuizarea micronutrienților nu se datorează doar înlocuirii alimentelor dense în nutrienți din dietă sau solurilor nesănătoase. Să luăm grâul, de exemplu. Rothamsted Research din Marea Britanie a evaluat concentrația de minerale din boabele de grâu arhivate și din probele de sol din Experimentul Broadbalk Wheat. Experimentul a început în 1843, iar rezultatele arată tendințe semnificative de scădere a concentrațiilor de zinc, cupru, fier și magneziu din boabele de grâu începând cu anii 1960.

 

Cercetătorii spun că   concentrațiile acestor patru minerale au rămas stabile între 1845 și mijlocul anilor 1960, dar de atunci au scăzut semnificativ cu 20-30%. Aceasta a coincis cu introducerea soiurilor semi-pitice, cu randament ridicat, din timpul Revoluției Verzi. Aceștia au observat că concentrațiile din solul utilizat în experiment fie au crescut, fie au rămas stabile. Așadar, în acest caz, solul nu este problema.

 

O lucrare din 2021, apărută în  revista Environmental and Experimental Botany,  a relatat că creșterea semnificativă a proporției populației globale care suferă de deficit de zinc și fier în ultimele patru decenii a avut loc de la Revoluția Verde și introducerea soiurilor respective.

 

Reflectând concluziile Rothamsted Research din Marea Britanie, un studiu recent condus de oamenii de știință ai Consiliului Indian pentru Cercetări Agricole a constatat că cerealele consumate în India și-au pierdut valoarea alimentară. Aceștia concluzionează că multe dintre culturile de astăzi nu reușesc să absoarbă suficienți nutrienți chiar și atunci când solul este sănătos.

 

Articolul din ianuarie 2024  de pe site-ul Down to Earth intitulat „Indienii consumă orez și grâu cu valoare alimentară scăzută și conținut ridicat de toxine” relata un studiu care a constatat că orezul și grâul, care acoperă peste 50% din necesarul zilnic de energie al oamenilor din India, și-au pierdut până la 45% din valoarea alimentară în ultimii 50 de ani.

 

Concentrația de nutrienți esențiali precum zincul și fierul a scăzut cu 33%, respectiv 27% la orez și cu 30%, respectiv 19% la grâu. În același timp, concentrația de arsenic, un element toxic, din orez a crescut cu 1.493%.

 

Down to Earth citează, de asemenea, un studiu realizat de Consiliul Indian pentru Cercetări Medicale, care indică o creștere cu 25% a bolilor netransmisibile în rândul populației indiene între 1990 și 2016.

 

India găzduiește o treime din populația globală de două miliarde care suferă de deficit de micronutrienți. Acest lucru se datorează parțial faptului că soiurile moderne de orez și grâu sunt mai puțin eficiente în sechestrarea zincului și fierului, indiferent de abundența lor în soluri. Plantele și-au pierdut capacitatea de a absorbi nutrienții din sol.

 

Creșterea prevalenței diabetului, leucemiei infantile, obezității infantile, tulburărilor cardiovasculare, infertilității, osteoporozei și artritei reumatoide, bolilor mintale și așa mai departe s-a dovedit a avea o relație directă cu dieta și, în special, cu deficitul de micronutrienți.

 

Creșterea mare a proporției populației globale care suferă de deficit de zinc și fier în ultimele patru decenii a coincis cu extinderea globală a soiurilor de cereale cu randament ridicat și sensibile la factorii de producție, lansate în era post-Revoluție Verde.

 

Analistul în agricultură și politici publice  Devinder Sharma  afirmă că randamentul ridicat este invers proporțional cu nutriția plantelor: scăderea nivelurilor nutriționale este atât de mare încât noile soiuri de grâu cu randament ridicat au înregistrat o scădere abruptă a conținutului de cupru, un oligoelement esențial, cu până la 80%, iar unii nutriționiști atribuie acest lucru unei creșteri a incidenței colesterolului în întreaga lume.

 

India este autosuficientă în ceea ce privește diverse alimente de bază, dar multe dintre aceste alimente au un conținut ridicat de calorii și un conținut scăzut de nutrienți și au dus la înlocuirea sistemelor de cultură mai diverse din punct de vedere nutrițional și a culturilor mai dense în nutrienți.

 

Importanța agronomului  William Albrecht  nu trebuie trecută cu vederea aici, nici munca sa asupra solurilor sănătoase și a oamenilor sănătoși. În experimentele sale, el a descoperit că vacile hrănite cu culturi mai puțin dense în nutrienți au mâncat mai mult, în timp ce vacile care au mâncat iarbă bogată în nutrienți au încetat să mănânce odată ce aportul lor nutrițional a fost satisfăcut. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care observăm o creștere a ratelor de obezitate într-o perioadă de insecuritate alimentară legată de micronutrienți.

 

Este interesant că, având în vedere discuția de mai sus despre impactul negativ al Revoluției Verzi asupra nutriției, lucrarea „  New Histories of the Green Revolution”  (2019) a profesorului Glenn Stone infirmă afirmația conform căreia Revoluția Verde a stimulat productivitatea: aceasta a introdus doar mai mult grâu (cu deficit de nutrienți) în dieta indiană, în detrimentul altor culturi alimentare. Stone susține că productivitatea alimentară pe cap de locuitor nu a înregistrat nicio creștere sau chiar a scăzut.

 

.

 

 

 

.

 

Având în vedere acest lucru, tabelul de mai jos este o lectură interesantă. Datele sunt furnizate de Consiliul Național pentru Productivitate din India (un organism autonom al Departamentului pentru Promovarea Industriei și Comerțului Intern, Ministerul Comerțului și Industriei).

 

Așa cum am menționat anterior cu referire la Albrecht, obezitatea a devenit o preocupare la nivel mondial, inclusiv în India. Această problemă este multidimensională și, așa cum s-a menționat, aportul caloric excesiv și alimentele sărace în nutrienți sunt un factor, ceea ce duce la consumul de alimente ultraprocesate, bogate în zahăr și grăsimi, în încercarea de a umple deficitul nutrițional. Există însă și dovezi considerabile care leagă expunerea umană la agrochimicale de obezitate.

 

Articolul din septembrie 2020,  intitulat „Agrochemicals and Obesity”,  publicat în revista Molecular and Cellular Endocrinology, prezintă pe scurt dovezile epidemiologice umane și studiile experimentale pe animale care susțin asocierea dintre expunerea la agrochimicale și obezitate și prezintă posibilele fundamente mecanistice ale acestei legături.

 

Numeroase alte studii au remarcat, de asemenea, că expunerea la pesticide a fost asociată cu obezitatea și diabetul. De exemplu, o lucrare din 2022 din  revista Endocrine  relatează că primul contact cu pesticidele din mediu are loc în timpul fazelor critice ale vieții, cum ar fi gestația și lactația, ceea ce poate duce la deteriorarea țesuturilor centrale și periferice, programând ulterior tulburări la o vârstă fragedă și mai târziu în viață.

 

Un  articol din 2013 din revista Entropy, despre căile către bolile moderne,  a raportat că glifosatul (ingredientul activ din Roundup de la Bayer-Monsanto), cel mai popular erbicid utilizat la nivel mondial, amplifică efectele dăunătoare ale altor reziduuri chimice alimentare și ale toxinelor din mediu. Impactul negativ este insidios și se manifestă lent în timp, pe măsură ce inflamația deteriorează sistemele celulare din întregul corp, rezultând afecțiuni asociate cu o dietă occidentală, care includ tulburări gastrointestinale, obezitate, diabet, boli de inimă, depresie, autism, infertilitate, cancer și boala Alzheimer.

 

În ciuda acestor descoperiri, activista  Rosemary Mason  a atras atenția asupra modului în care discursurile oficiale ale guvernului și industriei încearcă să distragă atenția de la rolul glifosatului în obezitate (și alte afecțiuni), îndemnând publicul să facă mișcare și să reducă consumul de „biscuiți”.

 

Într-un articol din ianuarie 2024, Kit Knightly, de pe  site-ul OffGuardian , observă cum marile companii farmaceutice încearcă să individualizeze obezitatea și să facă milioane prin promovarea „leacurilor medicale” și a medicamentelor pentru această afecțiune.

 

Pentru a trata deficiențele de micronutrienți, sunt promovate și alte inițiative profitabile pentru industrie, nu în ultimul rând biofortificarea alimentelor și plantelor și ingineria genetică.

 

Narațiunile industriei nu au nimic de spus despre sistemul alimentar în sine în ceea ce privește faptul că alimentele sunt considerate doar o altă marfă care trebuie prelucrată pentru profit, indiferent de impactul asupra sănătății umane sau a mediului. Pur și simplu asistăm la implementarea mai multor „soluții” tehnologice pentru a aborda, chipurile, impactul „inovațiilor” și deciziilor politice anterioare care au beneficiat profitul agroindustriei occidentale (și al marilor companii farmaceutice, care profită de creșterea ratelor de boli și afecțiuni).

 

Soluțiile tehnice rapide nu oferă soluții autentice la problemele descrise mai sus. Astfel de soluții implică contestarea puterii corporatiste care modelează narațiunile și politicile pentru a se potrivi agendei sale. Mâncarea sănătoasă, oamenii sănătoși și societățile sănătoase nu sunt create într-un parc de științe biologice în continuă expansiune, specializat în manipularea alimentelor și a corpului uman (în scop corporativ) sub steagul „inovației” și „sănătății”, lăsând intacte relațiile de putere care stau la baza alimentației proaste și a sănătății precare.

 

Este necesară o revizuire radicală a sistemului alimentar, de la modul în care sunt cultivate alimentele până la modul în care ar trebui organizată societatea. Aceasta implică crearea suveranității alimentare, încurajarea localismului, a piețelor locale și a lanțurilor scurte de aprovizionare, respingerea globalizării neoliberale, sprijinirea agriculturii micilor producători și a reformei funciare, stimulând în același timp practicile agroecologice care sporesc fertilitatea solului, utilizează și dezvoltă soiuri locale de înaltă productivitate și punând accent pe nutriția pe acru, mai degrabă decât pe creșterea dimensiunii boabelor, a „randamentului” și a „producției”.

 

Așa creezi mâncare sănătoasă, oameni sănătoși și societăți sănătoase.

 

 

 

Capitolul III

Comercializarea terenurilor agricole   

 

 

Relația dintre investițiile financiare și comodificarea terenurilor agricole devine din ce în ce mai semnificativă pentru înțelegerea dinamicii agriculturii moderne și a implicațiilor acesteia asupra sistemelor alimentare. Instituțiile financiare, inclusiv fondurile de pensii și firmele de investiții, au transformat terenurile agricole într-o clasă de active profitabilă, contribuind la alimentarea unei schimbări de paradigmă în practicile agricole.

 

Această financiarizare a terenurilor agricole nu numai că afectează peisajul economic, deschizând noi oportunități de investiții, dar perpetuează și un model agricol industrial care prioritizează profitul în detrimentul sustenabilității, al practicilor agricole solide și al sănătății publice.

 

Comodificarea terenurilor agricole implică transformarea terenurilor într-o marfă comercializabilă, fiind determinată de interesele marilor entități financiare care caută randamente ridicate ale investițiilor lor. Această presiune financiară duce la agregarea terenurilor în ferme mai mari, la scară industrială, deținute de corporații sau fonduri de investiții, care tind să utilizeze practici agricole intensive în producție, care degradează sănătatea solului și reduc biodiversitatea.

 

Influxul de capital pe terenurile agricole a alimentat și mai mult un model agricol industrial caracterizat prin monoculturi, o dependență puternică de factorii chimici și o concentrare pe maximizarea randamentelor în detrimentul sănătății umane, al echilibrului ecologic și al unei abordări sistemice (vom reveni asupra acestui aspect mai târziu).

 

Trecerea către operațiuni agricole intensive la scară largă a diminuat, de asemenea, rolul micilor fermieri, care au jucat în mod tradițional un rol major în securitatea alimentară locală și în economiile rurale, subminând astfel reziliența comunității și exacerbând insecuritatea alimentară.

 

Activ financiar

Între 2008 și 2022, prețurile terenurilor aproape s-au dublat în întreaga lume și s-au triplat în Europa Centrală și de Est. În Regatul Unit, un aflux de investiții din fondurile de pensii și averea privată a contribuit la dublarea prețurilor terenurilor agricole între 2010 și 2015. Prețurile terenurilor din zonele agricole americane din Iowa s-au cvadruplat între 2002 și 2020.  

 

.

 

nedefinit

 

Un câmp de grâu în Essex (Licențiat sub CC BY-SA 3.0)

 

.

 

Fondurile de investiții agricole au crescut de zece ori între 2005 și 2018 și includ acum în mod regulat terenurile agricole ca o clasă de active de sine stătătoare, investitorii americani dublându-și participațiile la terenurile agricole din 2020.  

 

Între timp, comercianții de materii prime agricole speculează pe terenuri agricole prin intermediul propriilor filiale de capital privat, în timp ce noile instrumente financiare derivate permit speculanților să acumuleze parcele de teren și să le închirieze fermierilor aflați în dificultate, ceea ce duce la o inflație abruptă și susținută a prețurilor terenurilor. 

 

Mai mult, „acaparările verzi” de sus în jos reprezintă acum 20% din tranzacțiile funciare la scară largă. Angajamentele guvernamentale pentru eliminarea carbonului de pe terenuri se ridică la aproape 1,2 miliarde de hectare, echivalentul totalului terenurilor cultivate la nivel global. Se așteaptă ca piețele de compensare a emisiilor de carbon să se cvadrupleze în următorii șapte ani. 

 

Acestea sunt câteva dintre concluziile publicate în  raportul  „Land Squeeze” (mai 2024) de Grupul internațional de experți în sisteme alimentare durabile (IPES), un grup de experți non-profit cu sediul la Bruxelles. 

 

Raportul arată că terenurile agricole sunt transformate din ce în ce mai mult într-un activ financiar în detrimentul agriculturii la scară mică și mijlocie, ceea ce duce la inflația prețurilor terenurilor. În plus, evenimentul COVID-19 și conflictul din Ucraina au contribuit la promovarea narațiunii de panică de tipul „hrăniți lumea”, determinând agroindustria și investitorii să își asigure terenuri pentru producția de mărfuri de export și îndemnând guvernele să dereglementeze piețele funciare și să adopte politici pro-investitori.  

 

Cu toate acestea, în ciuda creșterii vertiginos a prețurilor la alimente, conform  IPES în 2022 , existau suficiente alimente și niciun risc de penurie alimentară la nivel mondial. Creșterea prețurilor la alimente s-a datorat speculațiilor cu produsele alimentare, profiturilor corporative și dependenței mari de importurile de alimente. Însă narațiunea egoistă promovată de marile afaceri agricole și investitorii funciari a prevalat.

 

În același timp, piețele de compensare a emisiilor de carbon și a biodiversității facilitează tranzacții masive cu terenuri, aducând pe piețele funciare mari poluatori. IPES notează că Shell a alocat peste 450 de milioane de dolari pentru proiecte de compensare a emisiilor de carbon. De asemenea, se însușesc terenuri pentru producția de biocombustibili și energie verde, inclusiv proiecte de „hidrogen verde” care necesită multă apă și prezintă riscuri pentru cultivarea alimentelor la nivel local. 

 

În plus, terenurile agricole extrem de necesare sunt reutilizate pentru industrii extractive și mega-dezvoltări. De exemplu, urbanizarea și dezvoltările mega-infrastructurii din Asia și Africa ocupă terenuri agricole de primă clasă.   

 

Conform IPES, între 2000 și 2030,  până la 3,3 milioane de hectare  din terenurile agricole ale lumii vor fi înghițite de megaorașele în expansiune. Aproximativ  80% din pierderile de terenuri  cauzate de urbanizare au loc în Asia și Africa.  În India , se estimează că 1,5 milioane de hectare au fost pierdute din cauza creșterii urbane între 1955 și 1985, alte 800.000 de hectare pierdute între 1985 și 2000, pierderile continuând până în prezent.  

 

Într-un  studiu din decembrie 2016 privind extinderea terenurilor urbane , se preconiza că până în 2030, la nivel global, zonele urbane se vor fi triplat ca suprafață, extinzându-se în terenuri cultivate. Aproximativ 60% din terenurile cultivate ale lumii se află la periferia orașelor, iar aceste terenuri sunt, în medie, de două ori mai productive decât terenurile din alte părți ale globului.  

 

Aceasta înseamnă că, pe măsură ce orașele se extind, milioane de mici fermieri sunt strămutați. Acești fermieri produc  majoritatea alimentelor în țările cu venituri mici  și sunt esențiali pentru securitatea alimentară globală. În locul lor, pe măsură ce terenurile lor sunt betonate, vedem  agregarea terenurilor agricole rămase în  ferme la scară largă, achiziționarea de terenuri și investiții suplimentare în terenuri, precum și răspândirea agriculturii industriale și tot ce aduce aceasta, inclusiv alimente și diete precare, boli, devastarea mediului și distrugerea comunităților rurale.  

 

Fondurile de investiții nu au niciun interes real în agricultură sau în asigurarea securității alimentare. Acestea tind să investească pe o perioadă de doar 10-15 ani și pot lăsa o urmă de devastare socială și ecologică pe termen lung și pot submina securitatea alimentară locală și regională. Randamentele pe termen scurt și mediu ale investițiilor depășesc orice noțiune de alimente sănătoase sau nevoi umane. 

 

IPES notează că, la nivel global, doar 1% dintre cele mai mari ferme din lume controlează în prezent 70% din terenurile agricole mondiale. Acestea tind să fie ferme industriale, cu consum intensiv de resurse, care solicită resursele, degradează rapid terenurile agricole și îi exclud și mai mult pe micii fermieri. În plus, giganții agroalimentari practică practici monopolistice care cresc costurile pentru fermieri. Aceste dinamici creează o precaritate economică sistematică pentru fermieri, forțându-i efectiv să „devină mari sau să plece”. 

 

Dacă luăm în considerare degradarea terenurilor, o mare parte din aceasta atribuibilă practicilor agricole moderne care utilizează intensiv substanțe chimice, avem o rețetă pentru insecuritatea alimentară globală.

 

În India, peste 70% din terenul arabil este afectat de una sau mai multe forme de degradare a terenurilor. 

 

De asemenea, luați în considerare faptul că guvernul indian a aprobat 50 de parcuri solare, care acoperă un milion de hectare în șapte state. Peste 74% din energia solară se află pe terenuri agricole (67%) sau cu valoare ecosistemică naturală (7%), ceea ce poate cauza conflicte legate de securitatea alimentară și biodiversitate. Raportul IPES notează că, din 2017, au existat peste 15 cazuri de conflict în India legate de aceste proiecte. 

 

Care este impactul tuturor acestor lucruri asupra agriculturii și ce ne rezervă viitorul?

 

Nettie Wiebe, de la IPES, explică: 

 

„Imaginați-vă că încercați să porniți o fermă în condițiile în care 70% din terenurile agricole sunt deja controlate de doar 1% dintre cele mai mari ferme – și când prețurile terenurilor au crescut timp de 20 de ani la rând, cum ar fi în America de Nord. Aceasta este realitatea dură cu care se confruntă tinerii fermieri astăzi. Terenurile agricole sunt deținute din ce în ce mai mult nu de fermieri, ci de speculanți, fonduri de pensii și mari afaceri agricole care doresc să profite de ele. Prețurile terenurilor au crescut atât de mult încât devine imposibil să te întreții din agricultură. Se ajunge la un punct critic – agricultura la scară mică și mijlocie este pur și simplu eliminată.” 

 

Susan Chomba, tot de la IPES, afirmă că prețurile terenurilor în creștere și acapararea acestora duc la o „coagulare funciară” fără precedent, accelerând inegalitatea și amenințând producția alimentară. Mai mult, goana după  proiecte dubioase privind emisiile de carbon , scheme de plantare a copacilor, combustibili curați și achiziții speculative îi deplasează nu doar pe micii fermieri, ci și pe populațiile indigene. 

 

Suprafețe uriașe de teren agricol sunt achiziționate de guverne și corporații pentru aceste „acaparări ecologice”, în ciuda puținelor dovezi ale beneficiilor climatice. Această problemă afectează în special America Latină și Africa Subsahariană. IPES notează că aproximativ  25 de milioane de hectare  de teren au fost achiziționate pentru proiecte de carbon de către o singură firmă de „creare de active de mediu”, „Blue Carbon”, cu sediul în Emiratele Arabe Unite, prin acorduri cu guvernele din Kenya, Zimbabwe, Tanzania, Zambia și Liberia. 

 

Conform IPES, „coagularea terenurilor” duce la revolte ale fermierilor, exod rural, sărăcie rurală și insecuritate alimentară. Având în vedere că prețurile terenurilor agricole la nivel global s-au dublat în 15 ani, fermierii, țăranii și popoarele indigene își pierd terenurile (sau sunt forțați să își micșoreze fermele), în timp ce tinerii fermieri se confruntă cu bariere semnificative în accesul la terenuri pentru cultivare. 

 

IPES solicită luarea de măsuri pentru a stopa acapararea terenurilor verzi și a elimina investițiile speculative de pe piețele funciare, precum și pentru a stabili o guvernanță integrată pentru terenuri, mediu și sisteme alimentare, pentru a asigura o tranziție justă. De asemenea, solicită sprijin pentru proprietatea colectivă asupra fermelor și finanțare inovatoare pentru ca fermierii să acceseze terenurile și dorește o nouă înțelegere pentru fermieri și zonele rurale, care include o nouă generație de reforme funciare și agrare. 

 

Imperativul capitalist

Acumularea de capital bazată pe financiarizarea terenurilor agricole s-a accelerat după criza financiară din 2008. Cu toate acestea, financiarizarea economiei în general datează din anii 1970 și 1980, când am asistat la o decelerare a creșterii economice bazată pe producția industrială. Răspunsul a fost compensarea prin capitalism financiar și intermediere financiară.  

 

Profesorul John Bellamy Foster,  scriind în 2010 , la scurt timp după criza din 2008, a afirmat: 

 

„Lipsindu-i o modalitate de a se deplasa în producție, capitalul s-a refugiat în speculații financiare bazate pe îndatorare (o gamă uluitoare de opțiuni, contracte futures, instrumente derivate, swap-uri etc.).”  

 

Agenda neoliberală a fost expresia politică a răspunsului capitalului la stagnare și a inclus jefuirea și deposedarea bugetelor publice, extinderea creditelor către consumatori și guverne pentru a susține cheltuielile și consumul și speculații financiare frenetice. 

 

Odată cu încetarea funcționării motorului acumulării de capital prin producție, a preluat controlul sprijinul de urgență pentru expansiunea financiară. În multe economii occidentale, am asistat la o trecere de la formarea reală de capital, care crește producția economică generală, către aprecierea activelor financiare, care crește cererile de avere, dar nu și producția.  

 

Terenurile agricole se transformă dintr-o resursă care susține producția alimentară și stabilitatea rurală într-un activ financiar și o marfă speculativă. O clasă de active în care investitorii bogați își pot parca capitalul pentru a profita în continuare de pe urma prețurilor umflate ale activelor.

 

Agenda verde cu emisii net zero trebuie privită și în acest context: atunci când capitalul se luptă să obțină profit suficient, bogăția productivă (capitalul) se acumulează în exces și se depreciază; pentru a evita criza, este necesară o creștere constantă și, în acest caz, crearea de noi oportunități de investiții „verzi”.  

 

Raportul IPES notează că aproape 45% din totalul investițiilor în terenuri agricole din 2018, în valoare de aproximativ 15 miliarde de dolari, au provenit de la fonduri de pensii și companii de asigurări. Pe baza contribuțiilor lucrătorilor, investițiile fondurilor de pensii în terenuri agricole promovează speculațiile funciare, agricultura industrială și interesele marilor afaceri agricole în detrimentul micilor fermieri. Viitorul lucrătorilor este legat de  fondurile de pensii, care susțin  creșterea și puterea finanțelor globale și degradarea altor lucrători (în acest caz, cultivatorii).   

 

Sofía Monsalve Suárez, de la IPES, afirmă: 

 

„Este timpul ca factorii de decizie să înceteze să-și mai eschiveze responsabilitatea și să înceapă să abordeze declinul rural. Financiarizarea și liberalizarea piețelor funciare distrug mijloacele de trai și amenință dreptul la hrană. În loc să deschidă porțile capitalului speculativ, guvernele trebuie să ia măsuri concrete pentru a opri „acaparările verzi” false și să investească în dezvoltarea rurală, agricultura durabilă și conservarea condusă de comunitate.” 

 

PDF) Profituri dezgustătoare: Alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global | Colin Todhunter – Academia.edu

 

Cu pensiile legate de un sistem alimentar din ce în ce mai comodificat, oamenii obișnuiți au fost profund încorporați într-o economie capitalistă care necesită profit privat în detrimentul bunăstării publice. Legăturile dintre marile companii financiare, sistemul alimentar, boli și marile companii farmaceutice au fost descrise în cartea „ Profituri bolnăvicioase: Mâncarea otrăvită și averea toxică a sistemului alimentar global” .

 

Cartea respectivă a evidențiat o relație ciclică în care instituțiile financiare precum BlackRock beneficiază atât de investițiile lor în sistemul alimentar global, cât și de investițiile lor în produsele farmaceutice. În același timp, relația dintre pensiile și investițiile oamenilor obișnuiți și comodificarea terenurilor agricole ilustrează în continuare o interacțiune complexă dintre finanțe și agricultură.

 

Abordarea acestor provocări necesită o examinare critică a modului în care interesele financiare modelează practicile agricole și un efort concertat către sisteme alimentare mai sustenabile, care să acorde prioritate integrității ecologice și bunăstării comunității în detrimentul simplei profitabilități.

 

Abordarea sistemică

Anterior în acest capitol, s-a afirmat că afluxul de capital pe terenurile agricole a alimentat și mai mult un model agricol industrial caracterizat de monoculturi, o dependență puternică de inputuri chimice și o concentrare pe maximizarea randamentelor în detrimentul echilibrului ecologic și al unei abordări sistemice. Dar ce este o abordare sistemică?

 

Implică înțelegerea agriculturii ca parte a unui sistem ecologic și social mai larg. Recunoaște faptul că practicile agricole afectează și sunt afectate de sănătatea mediului, bunăstarea comunității și viabilitatea economică.

 

Cu toate acestea, agricultura industrială trece adesea cu vederea aceste interconexiuni, ceea ce duce la consecințe negative precum degradarea solului, poluarea căilor navigabile, pierderea biodiversității, distrugerea comunităților rurale, a fermelor mici și a economiilor locale, precum și la impacturi negative asupra sănătății. Prin contrast, o abordare sistemică promovează principii agroecologice care prioritizează securitatea alimentară locală, practicile durabile și reziliența comunităților agricole.

 

Agroecologia servește drept cadru principal în cadrul acestei abordări sistemice. Aceasta integrează cercetarea științifică cu cunoștințele tradiționale și participarea la nivel local, promovând practici care îmbunătățesc echilibrul ecologic, asigurând în același timp mijloacele de trai ale fermierilor. Această metodă încurajează sisteme de cultură diverse, gestionarea naturală a dăunătorilor și utilizarea durabilă a resurselor, care contribuie colectiv la ecosisteme agricole mai rezistente. Agroecologia nu numai că abordează provocările agricole imediate, dar se implică și în probleme politice și economice mai ample care afectează sistemele alimentare.

 

Mai mult, o abordare sistemică prioritizează producția de nutrienți diversificați pe acru, ceea ce contrastează puternic cu modelele agricole convenționale, reducționiste, care se concentrează predominant pe maximizarea randamentelor unei singure culturi. Metodele agroecologice, care sunt fundamentale pentru această perspectivă sistemică, pot duce la rezultate nutriționale îmbunătățite: prin cultivarea unei varietăți mai largi de culturi, fermierii pot îmbunătăți calitatea nutrițională a alimentelor produse pe fiecare acru, abordând astfel mai eficient problemele legate de malnutriție și insecuritate alimentară.

 

Sistemele alimentare localizate și prioritatea acordată fermelor mici sunt esențiale pentru o abordare sistemică. Prin reducerea dependenței de lanțurile de aprovizionare globale, dominate de marile companii financiare și de marile companii agroalimentare, sistemele localizate pot consolida suveranitatea alimentară și pot împuternici comunitățile.

 

Această schimbare nu numai că atenuează vulnerabilitatea la fluctuațiile pieței globale și la crizele lanțurilor de aprovizionare, dar promovează și autosuficiența și rezistența la schimbările de mediu. Prin urmare, o abordare sistemică pledează pentru politici care sprijină micii fermieri și promovează practici durabile adaptate condițiilor locale. (Pentru o perspectivă mai profundă asupra agroecologiei și a fezabilității, succeselor și extinderii acesteia, există un capitol întreg despre agroecologie în lucrarea „ Alimentație, dependență și deposedare: Rezistența la noua ordine mondială”. )

 

 

 

Capitolul IV

Panopticonul digital și viitorul alimentelor

 

 

În întreaga lume, din Olanda până în India, fermierii protestează. Protestele par să aibă puține în comun. Dar au. Fermierii întâmpină din ce în ce mai multe dificultăți în a-și câștiga existența, fie, de exemplu, din cauza politicilor comerciale neoliberale care duc la importul de produse ce subminează producția internă și subminează prețurile, fie din cauza retragerii sprijinului de stat sau a implementării unor politici de emisii nete zero care stabilesc obiective nerealiste.

 

Firul comun este că, într-un fel sau altul, agricultura este în mod deliberat făcută imposibilă sau neviabilă din punct de vedere financiar. Scopul este de a alunga majoritatea fermierilor de pe pământ și de a impune o agendă care, prin însăși natura sa, pare să producă penurii și să submineze securitatea alimentară.

 

.

 

nedefinit

 

Protestul fermierilor la Haga, 1 octombrie 2019. (Licențiat sub CC BY-SA 2.0)

 

.

 

O agendă globală pentru o „agricultură mondială ” este promovată de organizații precum Fundația Gates și Forumul Economic Mondial. Aceasta implică o viziune asupra alimentației și agriculturii care vede companii precum Bayer, Corteva, Syngenta și Cargill lucrând cu Microsoft, Google și giganții tehnologici pentru a facilita fermele fără fermieri bazate pe inteligență artificială, „alimentele” proiectate în laborator și comerțul cu amănuntul dominate de companii precum Amazon și Walmart. Un cartel de proprietari de date, furnizori de inputuri proprietari și platforme de comerț electronic aflate în vârful economiei.

 

Agenda este ideea unui complex digital-corporativ-financiar care dorește să transforme și să controleze toate aspectele vieții și ale comportamentului uman. Acest complex face parte dintr-o elită globală autoritară care are capacitatea de a-și coordona agenda la nivel global prin intermediul Națiunilor Unite, Forumului Economic Mondial, Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional și altor organizații supranaționale, inclusiv grupuri de experți și fundații influente (Gates, Rockefeller etc.).

 

Agenda sa pentru alimentație și agricultură este numită eufemistic „tranziție alimentară”. Marile afaceri agroalimentare și fundațiile „filantropice” se poziționează drept salvatorii umanității datorită planurilor lor mult promovate de a „hrăni lumea” cu agricultură de „precizie” de înaltă tehnologie, agricultură „bazată pe date” și producție „verde” (cu emisii net zero) – cu o noțiune distorsionată de „sustenabilitate” ca mantră.

 

O „tranziție alimentară” mult discutată merge mână în mână cu o tranziție energetică, o ideologie net-zero, monede digitale programabile ale băncilor centrale, cenzura libertății de exprimare și reprimarea protestelor.

 

Criza economică

Pentru a înțelege corect aceste procese, trebuie mai întâi să identificăm ceea ce este, în esență, o resetare socială și economică în contextul unui sistem financiar în colaps.  

 

Scriitorul Ted Reece observă că  rata generală a profitului  a avut o tendință descendentă de la aproximativ 43% în anii 1870 la 17% în anii 2000. Până la sfârșitul anului 2019, multe companii nu au mai putut genera suficient profit. Scăderea cifrei de afaceri, marjele reduse, fluxurile de numerar limitate și bilanțurile cu grad ridicat de îndatorare erau predominante. 

 

Profesorul  Fabio Vighi  de la Universitatea Cardiff a descris cum închiderea economiei globale la începutul anului 2020, sub pretextul combaterii unui agent patogen presupus nou și inovator, a permis Rezervei Federale a SUA să inunde piețele financiare aflate în colaps (ajutor COVID) cu bani proaspăt tipăriți, fără a provoca hiperinflație. Carantinele au redus activitatea economică, eliminând astfel cererea pentru banii nou tipăriți (creditul) din economia fizică și prevenind „contagiunea”.

 

Potrivit jurnalistului de investigații  Michael Byrant , doar în Europa au fost necesare 1,5 trilioane de euro pentru a face față crizei. Prăbușirea financiară cu care s-au confruntat bancherii centrali europeni a atins punctul culminant în 2019. Apariția unui „nou virus” a oferit o acoperire convenabilă.  

 

Banca Centrală Europeană a fost de acord cu o salvare a băncilor în valoare de 1,31 trilioane de euro, urmată de UE de un fond de redresare de 750 de miliarde de euro pentru statele și corporațiile europene. Acest pachet de credite pe termen lung, ultra-ieftine, acordate sutelor de bănci a fost vândut publicului ca un program necesar pentru a atenua impactul „pandemiei” asupra întreprinderilor și lucrătorilor.  

 

Ca răspuns la prăbușirea unui neoliberalism, asistăm acum la implementarea unei  mari resetări autoritare  – o agendă care intenționează să remodeleze economia și să schimbe modul în care trăim. 

 

Trecerea la autoritarism

Noua economie va fi dominată de o mână de giganți tehnologici, conglomerate globale și platforme de comerț electronic, iar noi piețe vor fi create și prin  financiarizarea naturii , care va fi colonizată, comercializată și comercializată sub noțiunea de protejare a mediului. 

 

În ultimii ani, am asistat la o supraacumulare de capital, iar crearea unor astfel de piețe va oferi noi oportunități de investiții (inclusiv  scheme Ponzi dubioase  de compensare a emisiilor de carbon) pentru ca super-bogații să își parcheze averea și să prospere.

 

Această mare resetare prevede o transformare a societăților occidentale, care va duce la restricții permanente asupra libertăților fundamentale și la supraveghere în masă. Implementată sub denumirea benignă de „a patra revoluție industrială”, Forumul Economic Mondial (FEM) afirmă că publicul va „închiria” în cele din urmă tot ce are nevoie (vă amintiți videoclipul FEM „nu veți deține nimic și veți fi fericiți”?): eliminând dreptul de proprietate sub pretextul unei „economii verzi” și fiind susținută de retorica „consumului durabil” și a „urgenței climatice”.

 

.

 

 

 

Klaus Schwab, Bill Gates – Reuniunea Anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos 2008 (Drepturi de autor Forumul Economic Mondial de Remy Steinegger)

 

.

 

Alarmismul climatic și mantra sustenabilității se referă la promovarea schemelor profitabile.

 

Dar ele servesc și unui alt scop: controlul social. 

 

Neoliberalismul și-a atins avântul, ducând la sărăcirea unor segmente mari ale populației. Însă, pentru a atenua disidența și a reduce așteptările, nivelurile de libertate personală cu care am fost obișnuiți nu vor fi tolerate. Aceasta înseamnă că populația mai largă va fi supusă disciplinei unui stat de supraveghere emergent. 

 

Pentru a respinge orice disidență, oamenilor obișnuiți li se spune că trebuie să sacrifice libertatea personală pentru a proteja sănătatea publică, securitatea societății (acei ruși teribili, extremiștii islamici sau acel George Galloway, sperietor desemnat de Sunak) sau clima; în cazul climei, asta înseamnă, de exemplu, să călătorească mai puțin și să consume „carne” sintetică.

 

Spre deosebire de vechea normalitate a neoliberalismului, are loc o schimbare ideologică prin care libertățile personale sunt din ce în ce mai mult descrise ca fiind periculoase, deoarece contravin binelui colectiv.  

 

Un motiv principal pentru această schimbare ideologică este de a asigura obișnuirea maselor cu standarde de viață mai scăzute și acceptarea acestora. De exemplu, economistul-șef al Băncii Angliei,  Huw Pill,  afirmă că oamenii ar trebui să  „accepte” să fie mai săraci . Apoi, există și Rob Kapito  de la cea mai mare firmă de administrare a activelor din lume, BlackRock, care spune că o generație „foarte îndreptățită” trebuie să se confrunte cu deficitul pentru prima dată în viața ei.  

 

În același timp, pentru a întuneca apele, mesajul este că nivelul de trai mai scăzut este rezultatul conflictului din Ucraina și generează șocuri pe care le-au provocat atât războiul, cât și „virusul”. 

 

Agenda cu emisii zero de carbon va ajuta la legitimarea unor standarde de viață mai scăzute (reducând amprenta de carbon), întărind în același timp ideea că drepturile noastre trebuie sacrificate pentru binele comun. Nu veți deține nimic, nu pentru că bogații și agenda lor neoliberală v-au sărac, ci pentru că veți fi instruiți să încetați să mai fiți iresponsabili și trebuie să acționați pentru a proteja planeta.

 

Agenda Net Zero

Dar ce se întâmplă cu această trecere către emisii nete zero de gaze cu efect de seră și cu planul de reducere a amprentei noastre de carbon? Este oare fezabilă sau necesară?

 

Gordon Hughes, fost economist la Banca Mondială și actual profesor de economie la Universitatea din Edinburgh, afirmă într-  un raport din 2024  că politicile actuale din Marea Britanie și Europa privind emisiile net zero vor duce probabil la o ruină economică suplimentară.  

 

Se pare că singura modalitate viabilă de a strânge fonduri pentru cheltuieli noi de capital suficiente (pentru infrastructura eoliană și solară) ar fi o reducere a consumului privat de până la 10%, timp de două decenii. Un astfel de șoc nu a avut loc niciodată în ultimul secol, în afara războiului; chiar și atunci, niciodată timp de mai mult de un deceniu.

 

Însă această agendă va cauza și o degradare gravă a mediului. Așa spune Andrew Nikiforuk în articolul „  The Rising Chorus of Renewable Energy Skeptics” , care subliniază modul în care visul tehnologic verde este extrem de distructiv. 

 

El enumeră impactul devastator asupra mediului al unui sistem și mai intensiv în minerale, bazat pe surse regenerabile, și avertizează:

 

„Întregul proces de înlocuire a unui sistem în declin cu o întreprindere minieră mai complexă ar trebui să aibă loc acum în contextul unui sistem bancar fragil, al unor democrații disfuncționale, al unor lanțuri de aprovizionare defecte, al unor penurii critice de minerale și al unei geopolitici ostile.”

 

Toate acestea presupun că încălzirea globală este reală și antropogenă. Nu toată lumea este de acord. În articolul „  Încălzirea globală și confruntarea dintre Occident și restul lumii” , jurnalistul Thierry Meyssan susține că emisiile net zero se bazează mai degrabă pe ideologia politică decât pe știință. Însă a afirma astfel de lucruri a devenit o erezie în țările occidentale și este înăbușit cu acuzații de „negare a științei climatice”. 

 

Indiferent de aceste preocupări, marșul către zero emisii net continuă, iar cheia acestui proces este Agenda 2030 a Națiunilor Unite pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. 

 

.

 

nedefinit

 

O propunere de vizualizare a celor 17 ODD-uri într-o piramidă tematică (Licențiată sub CC BY-SA 4.0)

 

.

 

Astăzi, aproape fiecare raport, site web sau broșură de afaceri sau corporație include o multitudine de referințe la „amprente de carbon”, „sustenabilitate”, „zero emisii net” sau „neutralitate climatică” și la modul în care o companie sau organizație intenționează să își atingă obiectivele de sustenabilitate. Profilarea ecologică, obligațiunile verzi și investițiile verzi merg mână în mână cu afișarea acreditărilor și ambițiilor „verzi” oriunde și ori de câte ori este posibil.

 

Se pare că toți cei din mediul de afaceri își plantează steagul corporativ pe vârful sustenabilității. Luați Sainsbury’s, de exemplu. Este unul dintre cele „șase mari” supermarketuri alimentare din Marea Britanie și are o viziune asupra viitorului  alimentelor  , publicată în 2019, care se potrivește cu așa-numita tranziție alimentară și cu agenda net-zero interconectată – trebuie să vă schimbați obiceiurile alimentare și să consumați alimente sintetice pentru a salva planeta!

 

Iată un citat din el:  

 

„Optimizarea personalizată este o tendință care ar putea face ca oamenii să fie cipați și conectați cum nu s-a mai întâmplat până acum. Un pas semnificativ față de tehnologia portabilă utilizată astăzi, apariția microcipurilor personale și a cordurilor neuronale are potențialul de a vedea toate datele noastre genetice, de sănătate și situaționale înregistrate, stocate și analizate de algoritmi care ar putea calcula exact ceea ce avem nevoie pentru a ne sprijini la un anumit moment al vieții noastre. Comercianții cu amănuntul, cum ar fi Sainsbury’s, ar putea juca un rol esențial în acest sens, aranjând livrarea alimentelor necesare în termen de treizeci de minute – poate cu drona.”

 

Urmărit, localizat și cipat — în propriul dumneavoastră beneficiu. Corporațiile accesează toate datele noastre personale, până la ADN-ul nostru. Raportul este plin de referințe la sustenabilitate și la climă sau mediu și este dificil să nu ai impresia că este scris astfel încât să lase cititorul uimit de posibilitățile tehnologice. Vom reveni la acest raport în capitolul următor.

 

Raportul pare să facă parte dintr-o paradigmă ce promovează o lume nouă și curajoasă a inovației tehnologice, dar nu are nimic de spus despre putere — cine determină politicile care au dus la inegalități masive, sărăcie, malnutriție, insecuritate alimentară și foamete și cine este responsabil pentru degradarea mediului înconjurător — nu este nimic nou.

 

Esența puterii este convenabil trecută cu vederea, nu în ultimul rând pentru că cei implicați în regimul alimentar predominant modelează și basmul tehno-utopic în care toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți după ce mănâncă alimente sintetice, trăind în același timp într-un panopticon digital. 

 

Verde fals

Tipul de agendă „verde” promovată nu se referă doar la inginerie socială și schimbare comportamentală; este, de asemenea, o oportunitate de piață de trilioane pentru a umple buzunarele investitorilor bogați și ale firmelor de infrastructură verde care consumă subvenții. 

 

În plus, este un tip de mediu verde  care intenționează  să acopere o mare parte din zona rurală cu parcuri eoliene și panouri solare, majoritatea fermierilor nemaiocupând terenuri agricole. O rețetă pentru insecuritate alimentară.

 

 

 

Cei care investesc în agenda „verde” sunt preocupați în primul rând de profit. BlackRock, o companie  extrem de influentă,  nu numai că promovează această agendă; aceasta investește și în sistemul alimentar actual și în corporațiile responsabile pentru poluarea căilor navigabile, degradarea solurilor, strămutarea micilor fermieri, o criză de sănătate publică în spirală, malnutriție și multe altele. 

 

De asemenea, investește în asistență medicală – o industrie care prosperă pe baza bolilor și afecțiunilor create de consumul de alimente de calitate inferioară pe care le produce sistemul actual.

 

Oare Larry Fink, șeful BlackRock,  și-a dezvoltat brusc o conștiință  și a devenit un ecologist căruia îi pasă de planetă și de oamenii obișnuiți? Bineînțeles că nu. Simte și mai mult profit în agricultura „prietenoasă cu clima”, „de precizie”, ingineria genetică și facilitarea unei noi normalități tehnocratice false și ecologice.

 

Orice deliberări serioase privind viitorul alimentelor ar lua cu siguranță în considerare aspecte precum suveranitatea alimentară, rolul agroecologiei și consolidarea fermelor familiale – coloana vertebrală a producției alimentare globale actuale.  

 

Articolul menționat anterior, scris de Andrew Nikiforuk, concluzionează că, dacă suntem cu adevărat serioși în ceea ce privește impactul nostru asupra mediului, trebuie să ne reducem nevoile și să simplificăm societatea. 

 

În ceea ce privește alimentele, soluția se bazează pe o abordare cu consum redus de alimente, care să consolideze comunitățile rurale și piețele locale și să acorde prioritate fermelor mici, întreprinderilor și comercianților cu amănuntul independenți, sistemelor alimentare democratice locale și unui concept de suveranitate alimentară bazat pe autosuficiență,  principii agroecologice  și  agricultură regenerativă . 

 

Ar implica facilitarea dreptului la alimente adecvate din punct de vedere cultural, dense din punct de vedere nutrițional datorită diverselor modele de cultură și lipsite de substanțe chimice toxice, asigurând în același timp proprietatea locală și gestionarea resurselor comune precum pământul, apa, solul și semințele.

 

Aici încep ecologismul autentic, „sustenabilitatea”, justiția socială și viitorul alimentelor. Dar nu există niciun profit sau rol în asta pentru Fink sau pentru marii giganți din agroindustrie și tehnologie care disprețuiesc astfel de abordări.

 

 

 

Capitolul V

Manifestul pentru control corporativ și tiranie tehnocratică

 

 

Raportul Sainsbury’s privind viitorul alimentelor (2019), menționat în capitolul anterior, nu este doar o încercare greșită de a prognoza tendințele și obiceiurile viitoare; se citește mai degrabă ca un manifest pentru controlul corporativ și tirania tehnocratică deghizată în „progres”. Acest document întruchipează tot ce este greșit în viziunea sistemului alimentar industrial pentru viitorul nostru. Reprezintă o foaie de parcurs distopică către o lume în care cea mai fundamentală conexiune a noastră cu natura și cultura – mâncarea noastră – este deturnată de interesele corporatiste și mediată printr-un labirint de tehnologii inutile și potențial dăunătoare.

 

.

 

 

 

Ilustrație de Margarita Mitrovic / Captură de ecran din Raportul Sainsbury’s

 

.

 

Predicțiile hazardate și „soluțiile” tehnologice prezentate în raport dezvăluie o deconectare profundă față de experiențele trăite de oamenii obișnuiți și provocările reale cu care se confruntă sistemele noastre alimentare. Afirmația (din 2019) conform căreia un sfert dintre britanici vor fi vegetarieni până în 2025 pare complet neadevărată. Dar se potrivește unei narațiuni care urmărește să ne remodeleze dietele și cultura alimentară. Odată ce îl convingi pe cititor că lucrurile vor sta într-un anumit fel în viitor, este mai ușor să deschizi calea pentru normalizarea a ceea ce apare în alte părți ale raportului: carne cultivată în laborator, alimente imprimate 3D și agricultură spațială.

 

Desigur, presupunerea de bază este că corporațiile gigantice – și supermarketurile precum Sainsbury’s – vor controla totul și vor lansa „inovații” minunate sub pretextul „hrănirii lumii” sau „salvării planetei”. Raportul nu exprimă nicio îngrijorare cu privire la consolidarea controlului corporatist-tehnocratic asupra sistemului alimentar.

 

Prin promovarea soluțiilor de înaltă tehnologie, raportul pare să pledeze pentru un viitor în care aprovizionarea noastră cu alimente va depinde în întregime de tehnologii complexe controlate de o mână de corporații.

 

Raportul vorbește despre „fabrici artizanale” conduse de roboți. Este oare scopul acestui lucru să-i determine pe oamenii obișnuiți să accepte viziunea Sainsbury’s asupra viitorului? Posibil, dacă intenția este de a înstrăina și mai mult oamenii de sursele lor de hrană, făcându-i tot mai dependenți de produsele ultra-procesate, controlate de corporații.

 

Este un viitor în care arta gătitului, bucuria de a cultiva alimente și semnificația culturală a preparatelor tradiționale sunt înlocuite de procese sterile, automatizate, lipsite de atingere umană și semnificație culturală. Această erodare a culturii și a competențelor alimentare nu este o consecință neintenționată – este o caracteristică esențială a strategiei sistemului alimentar corporativ de a crea o piață captivă de consumatori incapabili să se hrănească singuri fără intervenția corporativă.

 

Entuziasmul raportului pentru nutriția personalizată bazată pe inteligență artificială și date biometrice este similar cu un scenariu orwellian care ar oferi corporațiilor un control fără precedent asupra alegerilor noastre alimentare, transformând cea mai fundamentală nevoie umană într-o marfă bazată pe date extrase și algoritmi.

 

Implicațiile asupra vieții private sunt uimitoare, la fel ca și potențialul unor noi forme de discriminare și control social bazate pe obiceiurile alimentare. Imaginați-vă o lume în care primele de asigurare sunt legate de respectarea unei diete prescrise de corporație sau în care perspectivele de angajare sunt influențate de „identificarea alimentară”. Posibila realitate distopică ascunsă în spatele predicțiilor lucioase ale Sainsbury’s.

 

Fixarea raportului asupra ingredientelor exotice precum meduzele și lichenii atrage atenția de la problemele reale care afectează sistemele noastre alimentare – concentrarea corporațiilor, degradarea mediului și distrugerea sistematică a culturilor și economiilor alimentare locale. Ar fi mai bine să abordăm cauzele profunde ale insecurității alimentare și ale malnutriției, care sunt fundamental probleme de sărăcie și inegalitate, nu lipsa unor surse alimentare noi.

 

Nu se menționează nimic despre rolul vital al agroecologiei, al cunoștințelor agricole tradiționale și al suveranității alimentare în crearea unor sisteme alimentare cu adevărat sustenabile și juste. În schimb, ceea ce vedem este un viitor în care fiecare aspect al dietei noastre este mediat de tehnologie și interese corporative, de la culturi modificate genetic la alimente derivate din biologie sintetică. Un atac direct asupra principiilor suveranității alimentare, care afirmă dreptul popoarelor la alimente sănătoase și adecvate din punct de vedere cultural, produse prin metode ecologice și sustenabile.

 

Accentul pus în raport pe carnea cultivată în laborator și pe alte surse de proteine ​​de înaltă tehnologie este deosebit de îngrijorător. Aceste tehnologii, departe de a fi salvatoarele de mediu așa cum sunt promovate, riscă să crească consumul de energie și să centralizeze și mai mult producția de alimente în mâinile câtorva giganți tehnologici.

 

Necesarul masiv de energie pentru producția de carne cultivată la scară largă este convenabil trecut cu vederea, la fel ca și riscurile potențiale pentru sănătate ale consumului acestor alimente noi fără studii de siguranță pe termen lung. Această promovare a alimentelor sintetice nu are legătură cu sustenabilitatea sau bunăstarea animalelor – ci cu crearea de noi surse alimentare brevetabile, care pot fi controlate și monetizate de corporații.

 

Mai mult, presiunea pentru alimente sintetice și „fermentarea de precizie” amenință să distrugă mijloacele de trai a milioane de mici fermieri și păstori din întreaga lume, înlocuindu-i cu o mână de instalații de înaltă tehnologie controlate de corporații multinaționale.

 

Se vrea asta să fie „progres”?

 

Este mai degrabă o rețetă de consiliu de administrație pentru creșterea insecurității alimentare, a sărăciei rurale și a monopolizării corporatiste. Distrugerea comunităților și practicilor agricole tradiționale nu ar fi doar un dezastru economic, ci și o catastrofă culturală, ștergând milenii de cunoștințe și înțelepciune acumulate despre producția alimentară durabilă.

 

Menționarea superficială din raport a „taxelor pentru păcat” pe carne semnalează un viitor în care alegerile noastre alimentare sunt din ce în ce mai mult supravegheate și penalizate de stat, probabil la cererea intereselor corporative.

 

Problema cărnii

Totuși, în ceea ce privește necesitatea reducerii consumului de carne și înlocuirea acesteia cu produse fabricate în laborator pentru a reduce emisiile de carbon, trebuie afirmat că creșterea dramatică a cantității de carne consumată după 1945 nu a fost neapărat rezultatul preferințelor consumatorilor; a avut mai mult de-a face cu politica politică, mecanizarea agriculturii și practicile Revoluției Verzi.

 

Acest aspect a fost clarificat de Laila Kassam, care, în articolul său din 2017, „ Ce legătură are cerealele cu asta? Cum a fost rezolvată problema surplusului de cereale prin creșterea consumului de „carne” în SUA de după al Doilea Război Mondial” , a întrebat:

 

„V-ați întrebat vreodată cum a devenit «carnea» o parte atât de centrală a dietei occidentale? Sau cum a apărut industrializarea «agricultura zootehnică»? Ar putea părea rezultatul natural al faptului că «piața liberă» a satisfăcut cererea pentru mai multă «carne». Dar, din ceea ce am învățat de la Nibert (2002) și Winders și Nibert (2004), povestea despre cum a crescut atât de mult consumul de «carne» în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial este orice altceva decât naturală. Ei susțin că se datorează în mare parte unei decizii din anii 1940 a guvernului SUA de a rezolva problema surplusului de cereale prin creșterea producției de «carne».”

 

Kassam notează:

 

„În a doua jumătate a secolului al XX-lea, producția globală de «carne» a crescut de aproape 5 ori. Cantitatea de «carne» consumată de persoană s-a dublat. Până în 2050, se estimează că consumul de «carne» va crește cu 160% ( The World Counts, 2017 ). În timp ce  consumul global de «carne» pe cap de locuitor  este în prezent de 43 kg/an, acesta este aproape dublu în Regatul Unit (82 kg/an) și aproape triplu în SUA (118 kg/an).”

 

Kassam observă că obiceiurile și dorințele sunt manipulate de grupurile de elită în scopuri proprii. Propaganda, publicitatea și „relațiile publice” sunt folosite pentru a stimula cererea de produse. Corporațiile agroalimentare și statul au folosit aceste tehnici pentru a încuraja consumul de „carne”, ducând la sacrificarea și mizeria de nedescris a miliarde de creaturi, așa cum arată clar Kassam.

 

Oamenii au fost manipulați să accepte „cultura cărnii”. Acum sunt manipulați să se retragă, din nou de către grupuri de elită. Însă „taxele pentru păcate” și controalele de tip orwellian asupra comportamentului individual nu reprezintă calea de urmat pentru reducerea consumului de carne.

 

Deci, care este răspunsul?

 

Kassam spune că o modalitate de a face acest lucru este de a sprijini organizațiile și mișcările de la nivel local care lucrează pentru a rezista puterii  agroindustriei globale  și pentru a revendica sistemele noastre alimentare. Mișcări pentru justiție alimentară și suveranitate alimentară care promovează sisteme de producție agroecologice durabile.

 

Cel puțin atunci oamenii vor fi liberi de manipularea corporatistă și mai bine plasați pentru a-și face propriile alegeri alimentare.

 

După cum spune Kassam:

 

„Din câte am învățat până acum, opresiunea noastră asupra altor animale nu este doar rezultatul unor alegeri individuale. Este susținută de un sistem economic susținut de stat, condus de profit.”

 

Priorități greșite

Între timp, viziunea Sainsbury’s asupra producției de alimente în spațiu și pe alte planete este probabil cel mai flagrant exemplu de priorități greșite. În timp ce aproximativ un miliard de oameni se luptă cu foametea și malnutriția, iar mulți alții cu deficiențe de micronutrienți, futuristii corporatiști visează la cultivarea alimentelor pe Marte.

 

Se presupune că aceasta este gândire vizionară?

 

Este o încapsulare perfectă a mentalității tehnocratice care crede că fiecare problemă poate fi rezolvată cu mai multă tehnologie, indiferent cât de impracticabilă sau ruptă de realitate ar fi.

 

Mai mult, prin promovarea unui viitor dependent de tehnologii complexe și centralizate, devenim din ce în ce mai vulnerabili la eșecurile sistemului și la monopolurile corporative. Un sistem alimentar cu adevărat rezistent ar trebui să fie descentralizat, divers și înrădăcinat în cunoștințele și resursele locale.

 

Accentul pus în raport pe administrarea nutrienților prin implanturi, plasturi și metode intravenoase este deosebit de tulburător. Aceasta reprezintă comodificarea supremă a nutriției, reducând alimentele la simplu combustibil și eliminând toate aspectele culturale, sociale și senzoriale ale alimentației. Este o viziune care tratează corpul uman ca pe o mașină care trebuie optimizată, mai degrabă decât ca pe o ființă vie cu nevoi și experiențe complexe.

 

Ideea de a „cultiva propriile ingrediente” pentru carne fermentată și alte alimente sintetice acasă este un alt exemplu al modului în care această viziune tehnocratică cooptează și pervertește conceptele de autosuficiență și producție alimentară locală. În loc să încurajeze oamenii să cultive alimente naturale, integrale, propune o parodie distopică a producției alimentare acasă, care îi menține în continuare pe consumatori dependenți de tehnologiile și inputurile furnizate de corporații. O strategie de marketing inteligentă pentru a face alimentele sintetice să pară mai naturale și acceptabile.

 

Predicțiile raportului despre consilierii personali în nutriție bazați pe inteligență artificială și dietele extrem de personalizate, bazate pe „ID-uri alimentare” individuale, ridică serioase preocupări legate de confidențialitate și amenință să medicalizeze și mai mult relația noastră cu alimentele. Deși nutriția personalizată ar putea oferi unele beneficii, nivelul de colectare și analiză a datelor necesar pentru astfel de sisteme ar putea duce la un control corporativ fără precedent asupra alegerilor noastre alimentare.

 

În plus, accentul pus pe fabricile „artizanale” conduse de roboți înțelege complet greșit natura producției alimentare artizanale. Adevăratele alimente artizanale sunt produsul priceperii umane, al creativității și al cunoștințelor culturale transmise din generație în generație. Este un exemplu perfect al modului în care mentalitatea tehnocratică reduce totul la simple procese care pot fi automatizate, ignorând elementele umane și culturale care dau hranei adevărata sa valoare.

 

Viziunea raportului despre carnea „asamblată” pe benzi de imprimare 3D este un alt exemplu tulburător al viitorului ultra-procesat propus. Această abordare a producției alimentare tratează nutriția ca pe un simplu asamblaj de nutrienți, ignorând interacțiunile complexe dintre alimentele integrale și corpul uman. Este o continuare a gândirii reducționiste care a dus la epidemia actuală de boli legate de alimentație.

 

Sainsbury’s pledează, în esență, pentru un viitor în care dietele noastre sunt și mai îndepărtate de alimentele naturale, integrale.

 

Conceptul de „ferme” care cultivă plante pentru a produce ser de creștere pentru celule este încă un pas către artificializarea completă a aprovizionării cu alimente. Această abordare distanțează și mai mult producția alimentară de procesele naturale. Este o viziune asupra agriculturii care are mai multe în comun cu producția farmaceutică decât cu agricultura tradițională și amenință să finalizeze transformarea alimentelor dintr-o resursă naturală într-un produs industrial.

 

Entuziasmul aparent al Sainsbury’s pentru alimentele modificate genetic și derivate din biologie sintetică este, de asemenea, îngrijorător. Adoptarea rapidă a acestor tehnologii fără studii amănunțite pe termen lung privind siguranța și dezbateri publice ar putea duce la impacturi neprevăzute asupra sănătății și mediului. Istoria biotehnologiei agricole este plină de exemple de consecințe neintenționate, de la dezvoltarea de superburuieni rezistente la erbicide până la contaminarea culturilor nemodificate genetic.

 

Promovează Sainsbury’s aceste tehnologii fără critici, ignorând principiul precauției?

 

Probleme precum insecuritatea alimentară, malnutriția și degradarea mediului nu sunt în primul rând probleme tehnice – ele sunt rezultatul distribuției inechitabile a resurselor, al sistemelor economice exploatatoare și al politicilor greșite. Prin încadrarea acestor probleme ca provocări pur tehnologice, Sainsbury’s distrage atenția de la nevoia de schimbare sistemică și justiție socială în sistemul alimentar.

 

Soluțiile de înaltă tehnologie propuse vor fi probabil accesibile doar celor bogați, cel puțin inițial, creând un sistem alimentar pe două niveluri, în care bogații au acces la o nutriție „optimizată”, în timp ce săracii rămân cu opțiuni din ce în ce mai degradate și procesate.

 

Însă aparenta ignorare a aspectelor culturale și sociale ale alimentației din raport este probabil cel mai fundamental defect al său. Mâncarea nu este doar combustibil pentru corpurile noastre; este o parte centrală a identităților noastre culturale, a relațiilor sociale și a conexiunii cu lumea naturală. Prin reducerea alimentelor la o serie de nutrienți care trebuie optimizați și livrați în cel mai eficient mod posibil, Sainsbury’s propune un viitor care nu este doar mai puțin sănătos, ci și mai puțin uman.

 

Deși raportul Sainsbury’s privind viitorul alimentelor poate fi considerat o foaie de parcurs către un viitor mai bun, este de fapt o listă de dorințe corporative, reprezentând o consolidare periculoasă a puterii în mâinile giganților din agroindustrie și ale companiilor de tehnologie în detrimentul fermierilor, consumatorilor și mediului.

 

Raportul este simptomatic al unei ideologii mai ample care urmărește să legitimeze controlul total al corporațiilor asupra aprovizionării noastre cu alimente. Și rezultatul? O distopie omogenizată, bazată pe tehnologie.

 

Un coșmar tehnocratic care nu ține cont de implementarea unor sisteme alimentare cu adevărat democratice, ecologice și înrădăcinate în nevoile și cunoștințele comunităților locale.

 

Adevăratul viitor al alimentelor nu se află în laboratoarele corporatiste și algoritmii de inteligență artificială, ci în câmpurile fermierilor agroecologici, în bucătăriile bucătarilor amatori și în piețele producătorilor locali de alimente.

 

Calea de urmat nu este prin mai multă tehnologie și control corporativ, ci printr-o revenire la principiile agroecologiei, suveranității alimentare și diversității culturale.

 

 

 

Capitolul VI

De la agrarism la transumanism:  Marele marș spre distopie

 

 

„O demolare totală a formelor anterioare de existență este în curs de desfășurare: cum vine cineva pe lume, sexul biologic, educația, relațiile, familia, chiar și dieta care este pe cale să devină sintetică.”  — Silvia Guerini, ecologistă radicală, în De la corpul „neutru” la cyborgul postuman (2023) 

 

În prezent, asistăm la o accelerare a consolidării corporative a întregului lanț agroalimentar global. Conglomeratele mari de date, inclusiv Amazon, Microsoft, Facebook și Google,  s-au alăturat giganților tradiționali din agroindustrie , precum Corteva, Bayer, Cargill și Syngenta, în încercarea de a-și impune modelul de alimentație și agricultură în lume.  

 

Fundația Bill și Melinda Gates și marile instituții financiare, precum BlackRock și Vanguard, sunt, de asemenea, implicate, fie prin  cumpărarea de suprafețe uriașe de terenuri agricole , fie prin promovarea  alimentelor biosintetice (false)  și  a tehnologiilor de inginerie genetică,  fie, mai general,  prin facilitarea și finanțarea obiectivelor mega-corporațiilor agroalimentare .

 

Interesele miliardare din spatele acestei idei încearcă să-și prezinte soluțiile tehnologice ca pe un fel de inițiativă umanitară: salvarea planetei cu „soluții prietenoase cu clima”, „ajutarea fermierilor” sau „hrănirea lumii”. Dar, de fapt, totul se rezumă la o reîmpachetare și o demascare ecologică a  strategiilor deposedatoare ale imperialismului . 

 

Aceasta implică o trecere către o „ agricultură mondială ” sub controlul agritech-ului și al giganților datelor, care se va baza pe semințe modificate genetic, produse create în laborator care seamănă cu alimentele, agricultură „de precizie” și „bazată pe date” și agricultură fără fermieri, întregul lanț agroalimentar, de la câmp (sau laborator) până la vânzarea cu amănuntul, fiind guvernat de platforme monopolistice de comerț electronic determinate de sisteme și algoritmi de inteligență artificială. 

 

Cei care promovează această agendă au o viziune nu doar pentru fermieri, ci și pentru omenire în general. 

 

Elitele, prin complexul lor militar-digital-financiar (Pentagon/Silicon Valley/Big Finance), vor să își folosească tehnologiile pentru a remodela lumea și a redefini ce înseamnă să fii om. Ele consideră oamenii, culturile și practicile lor, precum natura însăși, ca o problemă și o deficiență.       

 

Fermierii vor fi strămutați și înlocuiți cu drone, mașini și cloud computing. Mâncarea va fi redefinită, iar oamenii vor fi hrăniți cu produse sintetice, modificate genetic. Culturile vor fi eradicate, iar omenirea va fi complet urbanizată, subordonată și deconectată de lumea naturală. 

 

Ce înseamnă să fii om

Ceea ce înseamnă să fii om este să fii transformat radical. Dar ce a însemnat să fii om până acum sau cel puțin înainte de Revoluția Industrială (relativ recentă) și urbanizarea în masă asociată acesteia? 

 

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să discutăm despre legătura noastră cu natura și despre ceea ce făcea cea mai mare parte a umanității înainte de industrializare – cultivarea alimentelor. 

 

Multe dintre ritualurile și sărbătorile străvechi ale strămoșilor noștri au fost construite în jurul poveștilor, miturilor și ritualurilor care i-au ajutat să accepte unele dintre cele mai fundamentale probleme ale existenței, de la moarte la renaștere și fertilitate. Aceste credințe și practici înrădăcinate cultural au servit la sfințirea relației practice a oamenilor cu natura și a rolului acesteia în susținerea vieții umane. 

 

Pe măsură ce agricultura a devenit esențială pentru supraviețuirea umană, plantarea și recoltarea culturilor și alte activități sezoniere asociate cu producția de alimente au fost esențiale pentru aceste obiceiuri. 

 

Oamenii celebrau natura și viața căreia i-a dat naștere. Credințele și ritualurile străvechi erau impregnate de speranță și reînnoire, iar oamenii aveau o relație necesară și imediată cu soarele, semințele, animalele, vântul, focul, solul și ploaia, precum și cu schimbarea anotimpurilor care hrăneau și aduceau viața. Relațiile noastre culturale și sociale cu producția agricolă și zeitățile asociate aveau o bază practică solidă. 

 

Viețile oamenilor au fost legate de plantare, recoltare, semințe, sol și anotimpuri timp de mii de ani. 

 

Silvia Guerini, al cărei citat introduce acest capitol, subliniază importanța relațiilor profund înrădăcinate și a ritualurilor care le reafirmă. Ea spune că prin intermediul ritualurilor, o comunitate se recunoaște pe sine și locul său în lume. Acestea creează spiritul unei comunități înrădăcinate, contribuind la înrădăcinare și la dăruirea unei singure existențe într-un timp, într-un teritoriu, într-o comunitate. 

 

Profesorul Robert W Nicholls  explică faptul că cultele lui Woden și Thor au fost suprapuse peste credințe mult mai vechi și mai bine înrădăcinate legate de soare și pământ, de culturi și animale și de rotația anotimpurilor între lumina și căldura verii și frigul și întunericul iernii. 

 

Relația umanității cu agricultura și hrana, precum și legăturile noastre cu pământul, natura și comunitatea, au definit timp de milenii ce înseamnă să fii om. 

 

Luați India, de exemplu.  Viva Kermani, specialist în științe ale mediului  , spune că hinduismul este cea mai mare religie bazată pe natură din lume, care: 

 

„… recunoaște și caută Divinul în natură și recunoaște totul ca fiind sacru. Consideră pământul ca fiind Mama noastră și, prin urmare, susține că acesta nu ar trebui exploatat. Pierderea acestei înțelegeri că pământul este mama noastră, sau mai degrabă o ignorare deliberată a acesteia, a dus la abuzul și exploatarea pământului și a resurselor sale.” 

 

Kermani observă că scripturile antice îi învățau pe oameni că animalele și plantele din India sunt sacre și, prin urmare, toate aspectele naturii trebuie venerate. Ea adaugă că această înțelegere și respect față de mediu este comună tuturor sistemelor religioase și spirituale indice: hinduism, budism și jainism. 

 

Conform lui Kermani, zeitățile vedice au un simbolism profund și multe niveluri de existență. O astfel de asociere este cu ecologia. Surya este asociată cu soarele, sursa de căldură și lumină care hrănește pe toată lumea; Indra este asociată cu ploaia, recoltele și abundența; iar Agni este zeitatea focului și a transformării și controlează toate schimbările. 

 

Ea observă că Vrikshayurveda, un text sanscrit antic despre știința plantelor și copacilor, conține detalii despre conservarea solului, plantare, semănat, tratament, propagare, cum să se trateze dăunătorii și bolile și multe altele. 

 

La fel ca Nicholls, Kermani oferă o perspectivă asupra unora dintre aspectele culturale, filosofice și practice profunde ale legăturii umanității cu natura și producția de alimente. 

 

Agrarismul

Această conexiune rezonează cu agrarianismul, o filozofie bazată pe muncă cooperativă și camaraderie, care contrastează puternic cu valorile și impactul vieții urbane, al capitalismului și al tehnologiei, care sunt prea adesea dăunătoare independenței și demnității. Și agrarianismul subliniază o dimensiune spirituală, precum și valoarea societății rurale, a fermelor mici, a proprietății pe scară largă și a descentralizării politice. 

 

Poetul și proeminentul susținător al agrarismului  Wendell Berry spune : 

 

„Revoluția care a început cu mașini și substanțe chimice continuă acum cu automatizarea, computerele și biotehnologia.” 

 

Pentru Berry, agrarianismul nu este o nostalgie sentimentală după un timp trecut. Atitudinile coloniale, interne, străine și acum globale, au rezistat agrarianismului autentic aproape de la început – nu au existat niciodată economii complet sustenabile, stabile, adaptate local și bazate pe uscat. 

 

Cu toate acestea, Berry oferă multe exemple de ferme mici (și mari) care au o producție similară cu agricultura industrială, cu o treime din energia consumată. 

 

În poemul său „O călătorie spirituală”, Berry scrie următoarele: 

 

„Și lumea nu poate fi descoperită printr-o călătorie de kilometri întregi,

indiferent cât de lungă,

ci doar printr-o călătorie spirituală,

o călătorie de un inch,

foarte anevoioasă, umilitoare și plină de bucurie,

prin care ajungem la pământul de la picioarele noastre

și învățăm să ne simțim ca acasă.”

 

Agrarismul, deși pledează pentru revenirea la agricultura la scară mică și la un trai orientat spre comunitate, este adesea criticat pentru idealizarea vieții rurale și a muncii agricole. Criticii susțin că acesta ridică în mod eronat agricultura deasupra altor forme de muncă, sugerând că munca agricolă promovează în mod inerent virtuțile morale și o relație mai strânsă cu natura.

 

Ar putea părea naiv, nu în ultimul rând pentru că trece cu vederea complexitățile și dilemele etice prezente în comunitățile agrare, care pot fi la fel de susceptibile la corupție și degradarea mediului ca și mediile urbane.

 

Aceasta ridică întrebarea: sunt soluțiile bazate pe agrarism utopice și deconectate de nevoile societale moderne?

 

Nu chiar. Agrarismul oferă o critică necesară a agriculturii industriale și a urbanizării accelerate pe care o vedem în întreaga lume, subliniind importanța comunităților locale și a practicilor durabile. Acesta promovează ideea că relațiile strânse cu pământul pot încuraja nu doar gestionarea mediului, ci și coeziunea socială și integritatea morală în rândul membrilor comunității.

 

Prin susținerea agriculturii la scară mică și a sistemelor alimentare locale, agrarismul urmărește să împuternicească indivizii și familiile, încurajând autosuficiența și rezistența împotriva impactului negativ al globalizării și al controlului corporativ în agricultură.

 

Ca filosofie, agrarismul evidențiază valoarea cunoștințelor și practicilor tradiționale în abordarea problemelor contemporane, cum ar fi provocările climatice, securitatea alimentară și inegalitatea socială. Vom reveni la Wendell Berry în capitolul final.

 

Însă, în distopia rece, centralizată și tehnocratică planificată, legătura spirituală a umanității cu mediul rural, cu hrana și producția agricolă va fi aruncată în coșul de gunoi al istoriei. Ceea ce vedem este o agendă bazată pe un set diferit de valori, înrădăcinate în sete de putere și bani și în subjugarea totală a oamenilor obișnuiți.

 

Transumanism

Silvia Guerini spune: 

 

„Trecutul devine ceva de șters pentru a rupe firul care ne leagă de o istorie, de o tradiție, de o apartenență, pentru tranziția către o nouă umanitate dezrădăcinată, fără trecut, fără memorie… o nouă umanitate dezumanizată în esența sa, total în mâinile manipulatorilor realității și adevărului.” 

 

Această umanitate dezumanizată, desprinsă de trecut, face parte din agenda mai amplă a transumanismului. De exemplu, nu vedem doar o tendință spre o lume fără fermieri și tot ceea ce ne-a conectat la sol, ci, potrivit lui Guerini, și o lume fără mame. 

 

Ea susține că cei din spatele copiilor în eprubetă și al maternității surogat au acum în vedere ingineria genetică și uterul artificial, ceea ce ar exclude femeile din procesul reproductiv. Guerini prezice că uterul artificial ar putea fi în cele din urmă cerut, sau mai degrabă comercializat, ca un drept pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele transgender. Este interesant că limbajul din jurul sarcinii este deja contestat prin omiterea cuvântului „femei” din afirmații precum „persoane care pot rămâne însărcinate”. 

 

Desigur, de mult timp există o  estompare a granițelor  dintre biotehnologie, eugenie și inginerie genetică. Culturile modificate genetic, inițierea genetică și editarea genelor sunt acum o realitate, dar scopul final este îmbinarea inteligenței artificiale, a bionanotehnologiei și a ingineriei genetice pentru a produce transumanul într-o singură lume.   

 

Această abordare este promovată de interese puternice care, potrivit lui Guerini, folosesc o stângă curcubeu, transgenică și organizații LGBTQ+ pentru a promova o nouă identitate sintetică și a revendica noi drepturi. Ea spune că acesta este un atac asupra vieții, asupra naturii, asupra „ceea ce se naște, spre deosebire de artificial” și adaugă că toate legăturile cu lumea reală, naturală trebuie rupte. 

 

Este interesant că, în raportul său intitulat „  Viitorul alimentelor” , gigantul britanic al supermarketurilor Sainsbury’s celebrează un viitor în care vom fi microcipați și urmăriți, iar neuronii vor avea potențialul de a vedea toate datele noastre genetice, de sănătate și situaționale înregistrate, stocate și analizate de algoritmi care ar putea determina exact de ce alimente (livrate cu drona) avem nevoie pentru a ne susține într-un anumit moment al vieții noastre. Toate acestea sunt vândute drept „optimizare personală”. 

 

Mai mult, conform raportului, este probabil să obținem nutrienți cheie prin implanturi. O parte din acești nutrienți vor veni sub formă de alimente și insecte cultivate în laborator. 

 

O dantelă neuronală este o plasă ultra-subțire care poate fi implantată în craniu, formând o colecție de electrozi capabili să monitorizeze funcția creierului. Aceasta creează o interfață între creier și mașină. 

 

Sainsbury’s face o treabă destul de bună încercând să promoveze un viitor distopic în care inteligența artificială ți-a luat locul de muncă, dar, conform raportului, ai mult timp să celebrezi lumea minunată și distorsionată a „culturii alimentare” creată de supermarket și stăpânii tăi digitali. 

 

Tehnofeudismul se întâlnește cu transumanismul — totul pentru confortul dumneavoastră, desigur. 

 

Imaginează-ți, în timp ce stai toată ziua șomer în zgârie-nori, „mâncarea” ta va fi livrată prin intermediul unei platforme online cumpărate prin intermediul banilor digitali programabili ai venitului de bază universal. Mâncare oferită de fermele promovate de Gates, conduse de mașini fără șofer, monitorizate de drone și stropite cu substanțe chimice pentru a produce culturi din semințe modificate genetic brevetate, pentru ca „biomateria” industrială să fie proiectată, procesată și transformată în ceva asemănător cu mâncarea.

 

Bucură-te și fii fericit mâncând mâncarea ta falsă, lipsit de eforturi productive satisfăcătoare și de împlinire personală autentică. Dar, într-adevăr, nu va fi o problemă. Poți sta toată ziua și exista virtual în metaversul fantastic al lui Zuckerberg. Fără proprietăți și fericit în închisoarea ta deschisă a dependenței de stat, a pașapoartelor de supraveghere cu cip și urmărire și a excluziunii financiare prin intermediul monedei programabile.

 

O lume în care integritatea corporală nu mai există datorită unei agende de vaccinare obligatorie legată de tehnologiile digitale-biofarmaceutice emergente.

 

Însă nimic din toate acestea nu se va întâmpla peste noapte. Și rămâne de văzut dacă tehnologia va da rezultate. Cei care promovează această lume nouă și curajoasă s-ar putea să fi exagerat, dar își vor petrece următoarele decenii încercând să-și ducă viziunea mai departe. 

 

Dar aroganța este călcâiul lor achile. 

 

Încă mai este timp pentru educație, organizare, rezistență și agitație împotriva acestei aroganțe, nu în ultimul rând prin contestarea giganților alimentari industriali și a sistemului care îi susține și prin susținerea și crearea de mișcări alimentare la nivel local și economii locale care să consolideze suveranitatea alimentară. 

 

 

 

Capitolul VII

Platforme de control  și spiritul de neînvins

 

 

Max Weber (1864-1920) a fost un sociolog german proeminent care a dezvoltat teorii influente despre raționalitate și autoritate. El a examinat diferitele tipuri de raționalitate care au stat la baza sistemelor de autoritate. El a susținut că societățile occidentale moderne se bazau pe autoritatea juridico-rațională și s-au îndepărtat de sistemele bazate pe autoritatea tradițională și autoritatea carismatică. 

 

Autoritatea tradițională își derivă puterea din obiceiuri și tradiții îndelungate, în timp ce autoritatea carismatică se bazează pe calitățile personale excepționale sau pe carisma unui lider. 

 

Conform lui Weber, autoritatea juridico-rațională ce caracterizează societatea industrială capitalistă occidentală se bazează pe raționalitatea instrumentală ce se concentrează pe cele mai eficiente mijloace de atingere a scopurilor date. Acest tip de raționalitate se manifestă în puterea birocratică. Weber a contrastat aceasta cu o altă formă de raționalitate: raționalitatea valorică ce se bazează pe credințe conștiente în valoarea inerentă a anumitor comportamente. 

 

Deși Weber vedea beneficiile raționalității instrumentale în termeni de eficiență sporită, el se temea că acest lucru ar putea duce la o „cușcă de fier” sufocantă, bazată pe reguli, iar respectarea regulilor (raționalitatea instrumentală) ar fi un scop în sine. Rezultatul ar fi „noaptea polară a întunericului înghețat” a umanității. 

 

Astăzi, schimbările tehnologice cuprind întreaga planetă și prezintă numeroase provocări. Pericolul constă într-o cușcă tehnologică de fier în mâinile unei elite care folosește tehnologia în scopuri malefice.

 

Lewis Coyne  de la Universitatea Exeter spune:

 

„Nu vrem – sau nu ar trebui – să devenim o societate în care lucrurile cu o semnificație mai profundă sunt apreciate doar pentru valoarea lor instrumentală. Prin urmare, provocarea este de a delimita raționalitatea instrumentală și tehnologiile care o întruchipează, protejând ceea ce prețuim  intrinsec , dincolo de simpla utilitate.”

 

El adaugă că trebuie să decidem pentru ce tehnologii suntem, în ce scopuri și cum pot fi acestea gestionate democratic, având în vedere tipul de societate pe care ne dorim să fim. 

 

O schimbare majoră pe care am observat-o în ultimii ani este dominația tot mai mare a serviciilor și platformelor bazate pe cloud. În sectorul alimentar și agricol, asistăm la dezvoltarea acestor fenomene legate de o agricultură tehnologică „bazată pe date” sau „de precizie”, legitimată de noțiuni „umanitare” de „a ajuta fermierii”, „a salva planeta” și „a hrăni lumea” în fața unui fel de catastrofă malthusiană iminentă. 

 

O narațiune parțial instigătoare la frică, parțial auto-mărire, promovată de cei care au alimentat devastarea ecologică, dependența corporativă, deposedarea de terenuri, insecuritatea alimentară și îndatorarea fermierilor ca urmare a regimului alimentar global pe care l-au ajutat să-l creeze și de pe urma căruia au profitat. Acum, cu o schemă de comercializare a creditelor de carbon extrem de profitabilă, dar defectuoasă, și un eco-modernism bazat pe tehnologie, prefăcut ecologic, se presupune că vor salva omenirea de ea însăși. 

 

Lumea conform lui Bayer

 

 

În sectorul agroalimentar, observăm implementarea unor abordări agricole bazate pe date sau de precizie de către companii precum  Microsoft ,  Syngenta, Bayer și Amazon,  axate pe servicii de informații bazate pe date în cloud. Agricultura bazată pe date extrage date care urmează să fie exploatate de giganții agroalimentari/tehnologici pentru a instrui fermierii ce și cât să producă și ce tip de inputuri brevetate trebuie să achiziționeze și de la cine.

 

Proprietarii de date (Microsoft, Amazon, Alphabet etc.), furnizorii de inputuri (Bayer, Corteva, Syngenta, Cargill etc.) și companiile de retail (Amazon, Walmart etc.) își propun să obțină o poziție de lider în economia agroalimentară globală prin intermediul platformelor lor monopolistice. 

 

Dar cum arată acest model de agricultură în practică?

 

Să folosim ca exemplu platforma digitală Climate FieldView de la Bayer. Aceasta colectează date de la sateliți și senzori de pe câmpuri și de pe tractoare, apoi folosește algoritmi pentru a consilia fermierii cu privire la practicile lor agricole: când și ce să planteze, cât pesticid să pulverizeze, cât îngrășământ să aplice etc. 

 

Pentru a face parte din Programul de Carbon al Bayer, fermierii trebuie să fie înscriși în FieldView. Bayer folosește apoi aplicația FieldView pentru a instrui fermierii cu privire la implementarea a doar două practici despre care sechestrează carbonul în soluri: agricultura cu aratură redusă sau fără aratură și plantarea de culturi de acoperire.

 

Prin intermediul aplicației, compania monitorizează aceste două practici și estimează cantitatea de carbon pe care fermierii participanți au sechestrat-o. Fermierii sunt apoi plătiți conform calculelor Bayer, iar Bayer folosește aceste informații pentru a solicita credite de carbon și a le vinde pe piețele de carbon.

 

Bayer are și un program în SUA numit  ForGround . Companiile din amonte pot folosi platforma pentru a face publicitate și a oferi reduceri la echipamente, semințe și alte materiale de producție.  

 

De exemplu, convingerea mai multor fermieri să utilizeze aratul redus sau aratul direct este un beneficiu enorm pentru Bayer (vândută pe baza faptului că este „prietenos cu clima”, deoarece menține carbonul în sol). Tipul de aratură redusă sau aratul direct promovat de Bayer necesită stropirea câmpurilor cu RoundUp ( glifosat toxic ) sau cu alt erbicid toxic și plantarea de semințe de soia sau porumb hibrid, tolerant la erbicide, modificate genetic. 

 

Și cum rămâne cu culturile de acoperire menționate mai sus? Bayer intenționează, de asemenea, să profite de pe urma promovării culturilor de acoperire. A preluat majoritatea acțiunilor unei companii de semințe care dezvoltă o cultură de acoperire modificată genetic, numită  CoverCress . Semințele de CoverCress vor fi vândute fermierilor înscriși în ForGround, iar cultura va fi vândută ca biocombustibil.

 

Însă marea țintă a Bayer sunt companiile alimentare din aval, care pot utiliza platforma pentru a revendica reduceri de emisii în lanțurile lor de aprovizionare.

 

Corporațiile agroalimentare și marile companii de tehnologie dezvoltă împreună platforme pentru cultivarea carbonului pentru a influența fermierii în alegerea inputurilor și a practicilor agricole (marile companii de tehnologie, precum Microsoft și IBM, sunt cumpărători majori de credite de carbon).

 

Organizația non-profit GRAIN afirmă (vezi articolul  Agenda corporativă din spatele agriculturii cu carbon ) că Bayer câștigă din ce în ce mai mult control asupra fermierilor din diferite țări, dictând exact cum practică agricultura și ce inputuri folosesc prin intermediul Programului său de carbon.

 

GRAIN susține că, pentru corporații, agricultura carbonului are ca scop creșterea controlului lor asupra sistemului alimentar și cu siguranță  nu sechestrarea carbonului .

 

Platformele digitale sunt concepute ca ghișee unice pentru credite de carbon, semințe, pesticide și îngrășăminte, precum și consultanță agronomică, toate furnizate de companie, care beneficiază în plus de controlul asupra datelor colectate de la fermele participante.

 

Tehno-feudalism

Yanis Varoufakis, fost ministru de finanțe al Greciei, susține că ceea ce vedem este o trecere de la capitalism la tehno-feudalism. El susține că giganții tehnologici precum Apple, Meta și Amazon acționează ca niște stăpâni feudali moderni. Utilizatorii platformelor digitale (cum ar fi companiile sau fermierii) devin, în esență, „servi ai cloud-ului”, iar de la aceștia se extrage „rentă” (taxe, date etc.) pentru că se află pe o platformă.

 

În feudalism (funciar), renta este cea care conduce sistemul. În capitalism, profiturile sunt cele care conduc sistemul. Varoufakis spune că piețele sunt înlocuite de „feuduri digitale” algoritmice. 

 

Deși platformele digitale necesită o formă de producție capitalistă, deoarece companii precum Amazon sau Bayer au nevoie de producători sau fermieri care să producă bunuri pentru platformele lor, noul sistem reprezintă o schimbare semnificativă în dinamica puterii, favorizându-i pe cei care dețin și controlează platformele. 

 

Indiferent dacă acest sistem este tehnofeudalism, hipercapitalism sau altceva, este deschis dezbaterii. Dar ar trebui să fim de acord măcar asupra unui lucru: schimbările pe care le vedem au impacturi profunde asupra economiilor, precum și asupra producătorilor și populațiilor, care sunt din ce în ce mai supravegheate, deoarece sunt obligate să își mute activitățile și viața online. 

 

Chiar corporațiile responsabile pentru problemele sistemului alimentar predominant oferă doar mai mult din același lucru, de data aceasta ambalat într-un ambalaj ecologic, ecologic, ecomodernist și bazat pe tranzacționarea cu carbon, prietenos cu aplicațiile.  

 

Oficialii aleși facilitează acest lucru punând nevoile intereselor globale monopoliste înaintea libertăților personale ale oamenilor obișnuiți și  a drepturilor lucrătorilor , precum și a nevoilor producătorilor, întreprinderilor și piețelor locale independente. 

 

De exemplu, guvernul indian a semnat recent memorandumuri de înțelegere (MoU) cu Amazon, Bayer, Microsoft și Syngenta pentru a implementa o agricultură de precizie bazată pe date. Parte integrantă a unei „ agriculturi mondiale ” standardizate, sub controlul acestor companii, bazate pe semințe modificate genetic, sunt produse create în laborator care seamănă cu alimentele și agricultura fără fermieri, având întregul lanț agroalimentar, de la câmp (sau laborator) până la vânzarea cu amănuntul, în mâinile lor.

 

Ca răspuns, o „scrisoare a cetățenilor” (iulie 2024) a fost trimisă guvernului. În aceasta se preciza că nu este clar ce  va învăța Consiliul Indian pentru Cercetări Agricole (ICAR)  de la Bayer, în legătură cu faptul că oamenii de știință bine plătiți din sectorul public ai instituției nu se pot dezvolta singuri. Scrisoarea precizează că entitățile care au fost responsabile pentru provocarea unei crize economice și de mediu în agricultura indiană sunt partenere ale ICAR.

 

Scrisoarea ridică câteva preocupări cheie. Unde se află dezbaterea democratică privind piețele de credite de carbon? Se asigură ICAR că fermierii primesc cele mai bune sfaturi, nu cele părtinitoare, care să stimuleze implementarea în continuare a produselor brevetate? Există un sistem prin care ICAR să dezvolte agende de cercetare și educație de la fermierii pe care ar trebui să îi deservească, în loc să fie condus de capriciile și ideile de afaceri ale corporațiilor?

 

Autorii scrisorii menționează că ICAR nu distribuie în mod proactiv copii ale memorandumurilor de înțelegere în domeniul public. Scrisoarea solicită ICAR să suspende memorandumurile de înțelegere semnate, să distribuie toate detaliile din domeniul public și să se abțină de la semnarea altor astfel de memorandumuri fără dezbaterea publică necesară.

 

După cum va fi clarificat în capitolele următoare, aceasta face parte dintr-o strategie geopolitică mai amplă de asigurare a dependenței alimentare a Indiei de corporațiile străine și de eradicare a oricărei aparențe de democrație alimentară (sau, într-adevăr, de suveranitate națională).

 

Într-un raport din octombrie 2024 , GRAIN.org oferă câteva detalii:

 

„Jayachandra Sharma, un lider fermier din cadrul sindicatului fermierilor Karnataka Rajya Ryot Sangha din India, consideră aceste evoluții și digitalizarea agriculturii ca parte a unei strategii mai ample de a alunga milioane de fermieri din agricultură și de a face ca aprovizionarea cu alimente a Indiei să depindă de finanțele globale și de corporațiile străine. Având în vedere modul în care se extind companii precum Microsoft, Syngenta, Amazon și JD.com, s-ar putea să aibă dreptate.”

 

Valorizarea umanității

Abordările autentice  pentru a aborda provocările cu care se confruntă omenirea sunt ignorate de factorii de decizie politică sau atacate cinic de lobbyiștii corporativi. Aceste soluții implică schimbări sistemice în sistemele agricole, alimentare și economice, cu accent pe stiluri de viață cu consum redus (de energie), localizare și o agroecologie ecologic sustenabilă. 

 

După cum spune activistul  John Wilson  , acest lucru se bazează pe soluții creative, o conexiune cu natura și pământul, îngrijirea oamenilor, transformare pașnică și solidaritate. 

 

Munca cooperativă, camaraderia și legătura noastră spirituală de lungă durată cu pământul ar trebui să ne informeze despre cum ar trebui să trăim ca societate. Acest lucru contrastează puternic cu valorile și impactul capitalismului și tehnologiei bazate pe raționalitate instrumentală și prea adesea alimentate de fluxurile de venituri și de scopul de a controla populațiile. 

 

Când auzim vorbind despre o „conexiune spirituală”, ce înțelegem prin „spiritual”? Într-un sens larg, poate fi considerată un concept care se referă la gânduri, credințe și sentimente despre sensul vieții, mai degrabă decât la simpla existență fizică. Un sentiment de conexiune cu ceva mai presus de noi înșine. Ceva asemănător conceptului lui Weber despre raționalitatea valorii.

 

Spiritualul, diversul și localul sunt juxtapuse cu egoismul societății urbane moderne, cu omogenitatea crescândă a gândirii și practicii și cu o raționalitate instrumentală care devine un scop în sine. 

 

O legătură directă cu natura/pământul este fundamentală pentru dezvoltarea aprecierii unui tip de „a fi” și a unei „înțelegeri” care are ca rezultat o realitate în care merită trăită.

 

Totuși, ceea ce vedem este o agendă bazată pe un set diferit de valori, înrădăcinate în sete de putere și bani și subjugarea totală a oamenilor obișnuiți (și a fermierilor), impusă sub promisiunea falsă a soluționismului tehnologic (gândiți-vă la șireturi neuronale implantate în craniu pentru a detecta stările de spirit, bani digitali programabili, tehnologie de urmărire etc.) și o noțiune îndepărtată de utopie tehnologică care lasă relațiile de putere malefice intacte și necontestate. 

 

Va fi aceasta atunci „noaptea polară a întunericului înghețat” fără sfârșit a umanității? Sperăm că nu. Această viziune este impusă de sus. Oamenii obișnuiți (fie că sunt, de exemplu, fermierii din India sau cei înfrânți prin politici de austeritate) se află la capătul țintei unui război de clasă purtat împotriva lor de o elită mega bogată. 

 

Într-adevăr, în 1941,  Herbert Marcuse a afirmat  că tehnologia poate fi folosită ca instrument de control și dominație. Tocmai aceasta este agenda unor organizații precum Bayer, Fundația Gates, BlackRock și Banca Mondială, care încearcă să eradicheze diversitatea autentică și să impună un model universal de gândire și comportament.    

 

Un ultim gând, oferit de activistul pentru drepturi civile   Frederick Douglass,  într-un discurs din 1857:

 

„Puterea nu permite nimic fără o cerere. Nu a făcut-o niciodată și nu o va face niciodată. Află la ce se va supune în liniște orice popor și vei afla măsura exactă a nedreptății și a răutății care le va fi impusă, iar acestea vor continua până când vor fi respinse fie cu cuvinte, fie cu lovituri, fie cu ambele. Limitele tiranilor sunt prescrise de rezistența celor pe care îi asupresc.” 

 

 

 

Capitolul VIII

Capturarea continuă  a agriculturii indiene de către corporații

 

 

În octombrie 2024, jurnalistul indian Bharat Dogra a remarcat următoarea tendință în agricultură :

 

„Micii fermieri sunt strămutați, iar fermele de familie dispar, deoarece cei care sunt cu adevărat dedicați agriculturii trebuie să-și ia rămas bun cu lacrimi în ochi de la fermele lor, în timp ce miliardarii și cele mai bogate corporații achiziționează milioane de acri de teren agricol. În timp ce micii procesatori de alimente sunt, de asemenea, eliminați, iar posibilitățile de contact direct între fermieri și consumatori pentru a promova mijloace de trai durabile bazate pe punerea la dispoziție a alimentelor sănătoase pentru toți se diminuează, companiile multinaționale gigantice preiau producția, comerțul și prelucrarea alimentelor în moduri dăunătoare atât pentru consumatori, cât și pentru fermieri.”

 

Ar putea fi un adevăr incomod pentru marile companii agroalimentare, investitorii în terenuri și companiile agrotech care preferă agricultura industrială la scară largă, dar micii fermieri și țăranii hrănesc cea mai mare parte a lumii . Aceasta înseamnă tipurile de ferme la care se referă Dogra. Mai mult, fermele mici sunt mai productive decât cele mai mari, motiv pentru care sunt esențiale pentru securitatea alimentară .

 

Totuși, tendința observată de Dogra este evidentă în întreaga lume. Și este ceva ce, deocamdată, se află încă în stadii incipiente în India. Dar nu aveți nicio îndoială, acesta este planul și pentru India, unde micii fermieri reprezintă 85% din comunitatea agricolă.

 

Hrană, deposedare și dependență. Rezistența la Noua Ordine Mondială | 106.9 The X

 

La sfârșitul anului 2021, guvernul indian a anunțat că trei legi agricole importante, care ar fi introdus terapia de șoc neoliberală în sectorul agricol, vor fi abrogate după o mobilizare de un an a fermierilor împotriva legislației (deși vom discuta mai jos, pentru o perspectivă mai detaliată asupra problemelor care au declanșat protestul, consultați capitolele relevante din „ Alimentație, dependență și deposedare: Rezistența la noua ordine mondială ”).

 

Abrogarea celor trei legi a fost puțin mai mult decât o manevră tactică, având în vedere că alegerile statale urmau să aibă loc în zone rurale importante în 2022. Interesele globale puternice din spatele legislației nu au dispărut, iar preocupările fermierilor rămân extrem de relevante.

 

Aceste interese au stat în spatele unei agende de zeci de ani de a înlocui sistemul agroalimentar predominant din India. Legile au fost deși abrogate, dar obiectivul de a captura și restructura radical sectorul rămâne. Lupta fermierilor din India nu s-a încheiat.

 

Abrogarea controversatelor legi agricole din India a fost poate văzută ca o victorie pentru fermierii protestatari, dar se pare că guvernul urmărește strategii alternative pentru a realiza reforme agricole similare. Aceste noi abordări, deși mai puțin directe, ar putea implementa multe dintre schimbările propuse inițial în legislația abrogată.

 

Guvernul pare să introducă treptat modificări mai mici, incrementale, ale politicilor agricole, care se aliniază cu unele dintre obiectivele inițiale ale legilor agricole. De exemplu, o concentrare sporită asupra digitalizării și soluțiilor tehnologice în agricultură ar putea atinge indirect unele dintre obiectivele legilor, iar încurajarea investițiilor private și a parteneriatelor în sectorul agricol prin alte mijloace ar putea duce în continuare la o corporatizare sporită.

 

Acest capitol și următoarele trei capitole vor aborda acest aspect și vor discuta implicațiile unui număr de acorduri între guvernul indian și companii precum Amazon, Bayer și Syngenta, care au avut puțină sau deloc supraveghere democratică.

 

Dar vom începe prin a analiza afirmația conform căreia guvernul condus de BJP a căutat să se răzbune pentru înfrângerea umilitoare suferită în fața fermierilor. Această afirmație a fost făcută în timpul unei conferințe de presă care a avut loc la Delhi în octombrie 2023, organizată de Samyukta Kisan Morcha (SKM) (Frontul Unit al Fermierilor). 

 

SKM a fost formată în noiembrie 2020 ca o coaliție a peste 40 de sindicate de fermieri indieni pentru a coordona rezistența non-violentă împotriva celor trei legi agricole inițiate cu două luni înainte.  

 

Afirmând că legile încălcau constituția și erau anti-fermieri și pro-marile afaceri, SKM a anunțat o nouă agitație și și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la represiunea guvernului împotriva platformei media online NewsClick, care i-a sprijinit pe fermieri pe tot parcursul luptei lor de un an. 

 

Cei prezenți au auzit că în cadrul Newsclick FIR au existat „acuzații false și necinstite, nefondate, împotriva luptei istorice a fermierilor” și că „FIR acuză mișcarea fermierilor ca fiind antinațională, finanțată de forțe străine și teroriste”.

 

Un FIR este un „raport de primă informare”: un document întocmit de poliția din India atunci când primește informații despre comiterea unei infracțiuni „cognoscibile” (grave).

 

Poliția din Delhi a emis un ordin de rechemare (FIR) împotriva fondatorului NewsClick, Prabir Purkayastha, și a șefului de resurse umane, Amit Chakravarty, din care se deduce că mișcarea fermierilor a avut ca scop oprirea furnizării de bunuri esențiale pentru cetățeni și crearea de probleme de ordine publică.

 

Un articol de pe portalul Frontline al ziarului The Hindu descrie natura FIR, care depășește cu mult problema fermierilor, și concluzionează că acțiunile poliției împreună cu FIR marchează un punct scăzut major pentru libertatea presei în India.

 

Potrivit Frontline , raidurile poliției asupra sediilor NewsClick și a reședințelor practic oricărei persoane asociate cu acesta; confiscarea fără discernământ a dispozitivelor electronice ale jurnaliștilor și ale altor angajați; sigilarea sediului principal al portalului de știri; arestarea redactorului-fondator și a funcționarului său administrativ sub acuzații legate de terorism; și perchezițiile efectuate la sediul NewsClick și la domiciliul redactorului-fondator marchează cel mai scăzut nivel pentru libertatea presei în India de la starea de urgență din 1975-1977.

 

În cadrul conferinței de presă s-a cerut retragerea FIR-ului împotriva Newsclick. De asemenea, s-a cerut eliberarea imediată a jurnaliștilor de la NewsClick. 

 

SKM a declarat că fermierii din întreaga țară vor arde copii ale FIR pe 6 noiembrie 2023, după o campanie susținută la nivel de sat împotriva politicilor guvernamentale pro-corporative, în perioada 1-5 noiembrie.   

 

Coaliția fermierilor s-a angajat, de asemenea, să facă campanie în cinci state unde vor participa la alegeri, cu sloganul „Opuneți-vă corporațiilor, pedepsiți BJP, salvați țara”. 

 

De asemenea, s-a anunțat că o manifestație de 72 de ore va avea loc în fața Raj Bhawans (reședințele oficiale ale guvernatorilor statelor) din capitalele statelor, între 26 și 28 noiembrie. 

 

Pe 13 noiembrie 2024, Curtea Supremă a Indiei a declarat arestarea și arestarea preventivă ulterioară a lui Purkayastha invalide, subliniind că nici lui, nici avocatului său nu li s-au comunicat motivele arestării sale înainte de audierea sa de arestare preventivă. Instanța a criticat poliția pentru eludarea garanțiilor procedurale și a observat că lipsa de comunicare cu privire la motivele arestării a împiedicat grav capacitatea lui Purkayastha de a se apăra. Decizia Curții Supreme a dispus eliberarea sa după îndeplinirea cerințelor de cauțiune stabilite de instanța de fond. Cazul evidențiază preocupările continue cu privire la libertatea presei în India, în special în legătură cu acțiunile guvernamentale împotriva jurnaliștilor și a instituțiilor media percepute ca fiind critice la adresa politicilor statului.

 

SKM a declarat că mișcarea fermierilor a fost dedicată și patriotică și a văzut „planul nefast” al celor trei legi agricole de a retrage sprijinul guvernamental din agricultură și de a preda agricultura, mandi-urile (piețele agricole angro de stat) și distribuția publică de alimente către corporații conduse de Adani, Ambani, Tata, Cargill, Pepsi, Walmart, Bayer, Amazon și altele. 

 

Acesta a adăugat că fermierii au expus planul susținut de corporații de a priva poporul Indiei de securitate alimentară, de a sărăci fermierii, de a schimba modelele de cultură pentru a se potrivi corporațiilor și de a permite libera penetrare a corporațiilor străine pe piața de procesare a alimentelor din India. 

 

Cei prezenți au auzit și despre greutățile întâmpinate de fermieri în timpul agitației care a durat un an:

 

„În acest proces, fermierii au înfruntat tunurile cu apă, bombardamentele cu gaze lacrimogene, blocajele rutiere cu containere uriașe, tăieturile adânci de drumuri, atacurile cu lathi, vremea rece și caldă. Timp de 13 luni, au sacrificat 732 de martiri… Aceasta a fost o mișcare patriotică de cea mai înaltă calitate în fața represiunii unui guvern fascist care servea intereselor exploatatorilor imperialiști.” 

 

Au fost necesare investiții de stat în infrastructura agricolă, alături de promovarea unei agriculturi profitabile, facilitarea și securizarea unor rețele moderne de procesare a alimentelor, de comercializare și de consumatori sub proprietatea și controlul colectiv al cooperativelor țărănești-muncitori.

 

Acuzând guvernul că acționează în numele intereselor corporatiste, un vorbitor a spus că acesta a vizat Newsclick doar pentru că a făcut ceea ce ar fi trebuit să facă o mass-media autentică – să relateze adevărul, problemele fermierilor și natura luptei. 

 

S-a susținut că:

 

„Guvernul BJP folosește această farsă de tip FIR pentru a răspândi o calomnie conform căreia mișcarea fermierilor ar fi anti-populară, anti-națională și susținută de finanțarea terorismului direcționată prin Newsclick. Acest lucru este greșit din punct de vedere factual și introdus în mod malițios pentru a prezenta mișcarea într-o lumină proastă și pentru a încerca să se răzbune pentru înfrângerea umilitoare pe care au suferit-o din mâna fermierilor din țara noastră.”

 

Coaliția fermierilor a susținut că guvernul încearcă să acuze în mod fals mișcarea fermierilor că este finanțată și sponsorizată de forțe teroriste, în timp ce „promovează investițiile străine directe, companiile multinaționale străine și marile corporații în agricultură”. 

 

Coaliția a declarat că își menține angajamentul de a salva economia rurală, de a preveni jaful străin și de a revigora economia satelor pentru a construi o Indie puternică.

 

În 2024, fermierii încă protestau. Facilitarea corporatizării neoliberale a agriculturii, care a declanșat protestul anterior, rămâne în discuție, iar revendicările fermierilor nu au fost satisfăcute. 

 

Fundal

Banca Mondială, OMC, agroindustria globală și capitalul financiar  lucrează la corporatizarea  sectorului agricol din India. Acest plan datează de la începutul anilor 1990 și de la criza valutară a Indiei, care a fost folosită (și manipulată) pentru a pune în mișcare acest plan. Această politică și acest proces de „ajustare structurală” care capcană datoria implică înlocuirea sistemului actual de producție alimentară cu agricultura contractuală și un model industrial de agricultură și vânzare cu amănuntul de alimente care servește intereselor menționate mai sus.   

 

Scopul este de a reduce rolul sectorului public în agricultură la un facilitator al capitalului privat, ceea ce necesită agricultura industrială de bază. Printre beneficiari se vor număra Cargill, Archer Daniels Midlands, Louis Dreyfus, Bunge și giganții din India din domeniul comerțului cu amănuntul și al agroalimentarului, precum și corporațiile globale din domeniul agrotehnologiei, semințelor și agrochimiei și marile companii de tehnologie cu „agricultura lor bazată pe date”. 

 

Planul este de a strămuta țărănimea, de a crea o piață funciară și de a uni proprietățile funciare pentru a forma ferme mai mari, mai potrivite pentru investitorii internaționali în terenuri și agricultura industrială. Drept urmare, a existat o strategie continuă de a face agricultura neviabilă pentru mulți dintre micii fermieri din India și de a forța sute de milioane de oameni să părăsească agricultura și să se mute în centrele urbane care s-au extins deja pentru a forma zone periurbane, care adesea tind să conțină cele mai fertile terenuri din punct de vedere agricol. Pierderea acestor terenuri ar trebui să fie o preocupare în sine. 

 

Nu este ca și cum fermierii ar vrea să renunțe la agricultură. O au în sânge. Dar dacă nu își pot acoperi costurile de producție și nu își pot asigura un trai decent din cauza lipsei unor prețuri garantate și a problemelor prezentate mai jos, se vor înghesui în orașe pentru a încerca să se impună în economiile urbane.

 

Și ce vor face acele sute de milioane? Împingute spre orașe din cauza sărăcirii deliberate, vor servi drept forță de muncă ieftină sau, mai probabil, o armată de rezervă a forței de muncă șomere sau subocupate pentru capitalul global – forță de muncă care este înlocuită cu automatizarea. Vor căuta locuri de muncă din ce în ce mai greu de găsit (Banca Mondială raportează că există  peste 23% șomaj în rândul tinerilor în India ). 

 

Sărăcirea fermierilor este rezultatul creșterii costurilor factorilor de producție, retragerii asistenței guvernamentale, datoriilor și rambursărilor datoriilor, precum și al impactului importurilor ieftine și subvenționate, care reduc veniturile fermierilor. 

 

În timp ce corporațiile din India primesc  ajutoare masive și li se anulează împrumuturile , lipsa unui venit sigur, expunerea la prețurile volatile și manipulate de pe piața internațională și importurile ieftine contribuie la nefericirea fermierilor, care nu își pot acoperi costurile de producție și nu își pot asigura un nivel de trai decent. 

 

Presiunea exercitată de națiunile mai bogate asupra guvernului indian pentru a reduce în continuare sprijinul acordat fermierilor și a se deschide către importuri și comerț cu „piață liberă” orientat spre export se bazează exclusiv pe ipocrizie. De exemplu, analistul politic Devinder Sharma comentează că subvențiile acordate fermierilor americani de grâu și orez sunt mai mari decât valoarea de piață a acestor două culturi. De asemenea, el observă că, zilnic, fiecare vacă din Europa primește o subvenție în valoare mai mare decât venitul zilnic al unui fermier indian. 

 

Banca Mondială, OMC, investitorii instituționali globali și giganții agroindustriali transnaționali solicită agricultură contractuală dictată de corporații și o comercializare neoliberală la scară largă pentru vânzarea și achiziționarea de produse. Aceștia cer ca India să-și sacrifice fermierii și propria securitate alimentară în beneficiul unei mâini de miliardari. 

 

Fermierii sunt considerați doar producători de materii prime (culturi) care sunt jecmănite de furnizorii de inputuri chimice și biotehnologice și de conglomeratele de procesare a alimentelor și comerț cu amănuntul. Cu cât mai mulți fermieri pot fi presați, cu atât mai mari pot fi profiturile pe care aceste corporații le pot extrage. Aceasta implică crearea unei dependențe a fermierilor de inputuri externe costisitoare și de piețe și lanțuri de aprovizionare dominate de corporații. Corporațiile agroalimentare globale au țesut în mod inteligent și cinic o narațiune care echivalează eradicarea suveranității alimentare și crearea dependenței cu „securitatea alimentară”. 

 

Cererile fermierilor 

În 2018, Comitetul de Coordonare Kisan Sangharsh din întreaga Indie (un grup umbrelă format din aproximativ 250 de organizații de fermieri) a emis o cartă. Fermierii erau îngrijorați de penetrarea tot mai profundă a corporațiilor prădătoare, de povara insuportabilă a îndatorării și de disparitățile tot mai mari dintre fermieri și alte sectoare. 

 

Aceștia doreau ca guvernul să ia măsuri pentru a reduce costurile factorilor de producție din agricultură, făcând în același timp ilegale și pedepsibile achizițiile de produse agricole sub prețul minim de sprijin (MSP). 

 

Carta a solicitat, de asemenea, o discuție specială privind universalizarea sistemului public de distribuție (PDS), retragerea pesticidelor care au fost interzise în alte părți și neaprobarea semințelor modificate genetic fără o evaluare cuprinzătoare a nevoilor și a impactului. 

 

Alte cereri au inclus interzicerea investițiilor străine directe în agricultură și procesarea alimentelor, protejarea fermierilor de jaful corporatist în numele agriculturii contractuale, investiții în colectivele de fermieri pentru a crea organizații de producători agricoli și cooperative țărănești și promovarea agroecologiei bazate pe modele de cultură adecvate și pe revitalizarea diversității semințelor locale. 

 

Aceste cereri rămân relevante și astăzi din cauza inacțiunii guvernului. De fapt, cele trei legi agricole care au fost abrogate au avut ca scop exact opusul. Acestea au avut scopul de a expune agricultura indiană unei doze masive de marketizare neoliberală și terapie de șoc. Deși legile au fost abrogate, interesele corporatiste din spatele lor nu au dispărut niciodată și sunt ferm convinse că guvernul indian implementează politicile pe care le solicită. 

 

Aceasta ar însemna ca India să reducă achizițiile și distribuția de alimente esențiale de către stat și să-și elimine rezervele alimentare tampon – atât de vitale pentru securitatea alimentară națională – și să aprovizioneze nevoile națiunii cu rezervele sale valutare de pe piețele globale de mărfuri manipulate. Acest lucru ar face ca țara să depindă în totalitate de atragerea investițiilor străine și a finanțării internaționale.    

 

Pentru a asigura suveranitatea alimentară și securitatea alimentară națională, Unitatea de Cercetare pentru Economie Politică (RUPE) , cu sediul la Mumbai,   afirmă că programele de achiziții publice multilaterale (MSP), prin achizițiile publice de culturi și mărfuri esențiale, ar trebui extinse la multe produse agricole importante, cum ar fi porumbul, bumbacul, semințele oleaginoase și leguminoasele. În prezent, doar fermierii din anumite state care produc orez și grâu sunt principalii beneficiari ai achizițiilor publice în cadrul MSP. 

 

Întrucât consumul de proteine ​​pe cap de locuitor în India este extrem de scăzut și a scăzut și mai mult în timpul erei liberalizării, furnizarea de leguminoase în cadrul PDS este demult așteptată și extrem de necesară. PDS colaborează cu guvernul central, prin intermediul Corporației Alimentare din India, fiind responsabil pentru cumpărarea de cereale alimentare de la fermieri la MSP-urile din piețele de stat sau mandi. Apoi, alocă cerealele fiecărui stat. Guvernele statelor livrează apoi către „magazinele de raționare”. 

 

În 2024, liderii sindicatelor agricole încă căutau garanții pentru un preț minim de achiziție pentru culturi. Deși guvernul anunță prețuri de susținere pentru peste 20 de culturi în fiecare an, agențiile guvernamentale cumpără doar orez și grâu la nivelul de susținere și, chiar și atunci, doar în unele state. 

 

Agențiile statului cumpără cele două alimente de bază la prețuri minime de susținere fixate de guvern pentru a constitui rezerve necesare pentru a derula cel mai mare program de bunăstare alimentară din lume, care oferă dreptul la orez și grâu gratuit pentru peste 800 de milioane de indieni. În prezent, aceasta reprezintă mai mult de jumătate din populația care, per gospodărie, va primi cinci kilograme pe lună din aceste alimente esențiale timp de cel puțin următorii patru ani, ceea ce le-ar fi refuzat de „piața liberă”.

 

După cum am văzut în întreaga lume, jaful corporatist sub pretextul marketizării neoliberale nu este prietenos cu săracii și cei nevoiași care se bazează pe sprijinul statului pentru a exista. 

 

Dacă achizițiile publice pentru o gamă mai largă de culturi la MSP ar avea loc — iar MSP-urile ar fi garantate pentru orez și grâu în toate statele — acest lucru ar contribui la combaterea foametei și a malnutriției, ar încuraja diversificarea culturilor și ar atenua suferința fermierilor. Ajutând sute de milioane de oameni implicați în agricultură în acest fel, s-ar da un impuls masiv puterii de cumpărare rurale și economiei în general. 

 

În loc să se reducă rolul sectorului public și să se predea sistemul în favoarea a ceea ce constituie o clasă de miliardari transnaționali și a corporațiilor sale, este nevoie să se extindă în continuare achizițiile publice și distribuția publică. 

 

RUPE notează că ar costa aproximativ 20% din ajutoarele sociale („stimulentele”) primite în prezent de corporații și de proprietarii lor super-bogați, care nu beneficiază în niciun fel majoritatea populației. De asemenea, merită luat în considerare faptul că împrumuturile acordate doar la  cinci corporații mari  din India au fost în 2016 egale cu întreaga datorie agricolă. 

 

Cu toate acestea, este clar că existența MSP, a sistemului public de distribuție și a stocurilor tampon deținute public reprezintă un impediment pentru interesele agroindustriei globale. 

 

Între timp, administrația actuală este dornică să demonstreze capitalului financiar internațional și capitalului agricol că este dură cu fermierii și își menține dorința de a facilita agenda pro-corporativă. 

 

În 2024, după eșecul discuțiilor dintre guvern și reprezentanții fermierilor, fermierii au decis să mărșăluiască pașnic și să demonstreze la Delhi. Însă, la granița cu Delhi, fermierii au fost întâmpinați cu baricade, gaze lacrimogene și violență de stat. 

 

Cu toate acestea, până în prezent, rezistența actuală a fermierilor nu are avântul protestelor din 2020-2021. În plus, printr-un mijloc sau altul, așa cum indică capitolele următoare, guvernul central continuă să ignore cerințele cheie ale fermierilor și să predea sectorul agroindustriei globale și altor interese corporative.

 

Fermierii produc cea mai esențială nevoie a științelor umaniste și nu sunt „dușmanul din interior”. Atenția ar trebui să cadă pe „dușmanul dincolo”. În loc să-i prezentăm pe fermieri ca fiind „antinaționali”, așa cum încearcă să facă anumite părți ale mass-media și comentatori proeminenți din India, accentul trebuie pus pe contestarea acelor interese care încearcă să câștige de pe urma subminării securității și suveranității alimentare a Indiei și a sărăcirii fermierilor.

 

 

 

Capitolul IX

Amazon se bucură de prospețime, Bayer iubește basmati-ul

 

 

Cetățenii Indiei au o problemă. În ceea ce mass-media numește „cea mai mare democrație din lume”, există un conflict de interese grav și dovedit între oficialii din domeniile științei, agriculturii și cercetării agricole, care are ca rezultat privilegierea nevoilor unor interese private puternice în detrimentul fermierilor și al oamenilor obișnuiți.

 

Aceasta este o preocupare de lungă durată. În 2013, de exemplu, proeminenta activistă și ecologistă  Aruna Rodrigues  a declarat:

 

„Ministerul Agriculturii a oferit companiei Monsanto și industriei acces la instituțiile noastre publice de cercetare agricolă, plasându-le în poziția de a influența serios politica agricolă din India. Nu poți avea un conflict de interese mai mare sau mai alarmant decât acesta.”

 

În 2020, Kavitha Kuruganti (Alianța pentru Agricultură Durabilă și Holistică)  a declarat că  Comitetul de Evaluare a Ingineriei Genetice a acționat mai mult ca un servitor al Monsanto: există o relație permanentă între dezvoltatorii de culturi (chiar și deținătorii de brevete) și autoritățile de reglementare, dezvoltatorii și lobbyiștii ocupând funcții în cadrul organismelor de reglementare.

 

Cu toate acestea, acapararea spațiului de elaborare a politicilor publice de către sectorul privat este menită să se accelereze din cauza unei serii recente de memorandumuri de înțelegere între instituțiile statului și corporații private influente implicate în agricultură și servicii agricole, inclusiv Bayer și Amazon.

 

Capturare corporativă 

Ca parte a unui Memorandum de Înțelegere (MoU) între  Consiliul Indian pentru Cercetare Agricolă (ICAR) și Amazon  (iunie 2023), fermierii vor produce pentru magazinele Amazon Fresh din India, ca parte a unui lanț de aprovizionare „de la fermă la furculiță”. Se vor observa „inputuri critice” în agricultură și „planuri de culturi bazate pe sezon”, în colaborare cu Amazon, bazate pe „tehnologii, consolidarea capacităților și transferul de noi cunoștințe”.

 

Acest jargon corporatist se leagă de noțiunea mult mediatizată de „agricultură bazată pe date”, centrată pe servicii de informații bazate pe cloud (pe care le oferă și Amazon). În acest model, datele urmează să fie accesate și controlate de corporații, iar fermierului i se va spune câtă producție este așteptată, câtă ploaie este anticipată, ce tip de calitate a solului există, ce trebuie produs și ce tip de semințe și inputuri modificate genetic trebuie să achiziționeze și de la cine.

 

Aceasta echivalează cu o  recolonizare a agriculturii indiene , care va implica în cele din urmă o mână de proprietari de date (Microsoft, Amazon etc.), furnizori de inputuri (Bayer, Corteva, Syngenta etc.) și companii de retail (Amazon și Walmart-Flipkart – ambele firme controlează deja 60% din piața de comerț electronic din India) aflați în vârful economiei agroalimentare, determinând natura agriculturii și vânzând alimente industriale. Fermierii care rămân în acest sistem bazat pe inteligență artificială (un obiectiv declarat este reprezentat de fermele fără fermieri) vor fi reduși la o forță de muncă exploatabilă, la mila conglomeratelor globale.

 

Aceasta face parte dintr-o strategie mai amplă de a muta sute de milioane de oameni din agricultură, de a asigura dependența alimentară a Indiei de finanțele globale și de corporațiile străine și de a eradica orice aparență de democrație alimentară (sau suveranitate națională).

 

 

 

Pe lângă memorandumul de înțelegere cu Amazon, un alt memorandum de înțelegere a fost semnat între ICAR și Bayer în septembrie 2023. Bayer (a cumpărat Monsanto în 2018), care profită de pe urma diverselor  substanțe chimice dăunătoare mediului  și  cauzatoare de boli  , cum ar fi glifosatul, a semnat memorandumul de înțelegere pentru a ajuta la „dezvoltarea de soluții eficiente din punct de vedere al resurselor și rezistente la schimbările climatice pentru culturi, soiuri, protecția culturilor, buruieni și mecanizare”, potrivit site-ului ICAR.

 

ICAR este responsabilă de coordonarea educației și cercetării agricole în India, iar Bayer pare să exploateze vasta infrastructură și rețele ale ICAR pentru a-și urmări propriile planuri comerciale, inclusiv creșterea vânzărilor de produse toxice brevetate.

 

Dar asta nu e tot. Conform articolului organizației non-profit GRAIN „ Agenda corporativă din spatele agriculturii cu carbon ”, Bayer câștigă din ce în ce mai mult control asupra fermierilor din diferite țări, dictând exact cum practică agricultura și ce inputuri folosesc prin intermediul Programului său de carbon.

 

GRAIN spune:

 

„Puteți observa în evoluția programelor Bayer că, pentru corporații, agricultura de carbon înseamnă creșterea controlului asupra sistemului alimentar. Cu siguranță  nu este vorba despre sechestrarea carbonului .”

 

Având în vedere gravitatea celor prezentate de GRAIN în articolul său, cetățenii și fermierii din India ar trebui să fie atenți, mai ales că site-ul ICAR precizează că un punct central al memorandumului de înțelegere cu Bayer va fi dezvoltarea piețelor de credite de carbon.

 

Într-o scrisoare (iulie 2004) adresată lui Rabindra Padaria,   cercetător principal la Institutul Indian de Cercetare Agricolă (IARI), și lui Himanshu Pathak, director general al ICAR, Aruna Rodrigues spune:

 

„Încheierea parteneriatului formal al ICAR cu Bayer (Monsanto) confirmă pur și simplu că ICAR îi protejează interesele, care sunt aceleași cu cele ale Bayer-Monsanto, ale marilor corporații chimice/erbicide… ICAR și-a abandonat mandatul către fermierii și agricultura indieni, care este de a promova interesele fermierilor ca prioritate într-o evaluare imparțială și obiectivă a ceea ce este corect și bun pentru agricultura și alimentația indiană…”

 

O scrisoare separată a cetățenilor a fost trimisă și lui Pathak cu privire la diversele memorandumuri de înțelegere pe care guvernul indian le-a semnat cu corporații private influente.  Scrisoarea a fost semnată de sute de oameni de știință, lideri agricoli, fermieri și cetățeni obișnuiți.

 

Acesta afirmă:

 

„Bayer este o companie cunoscută pentru produsele și operațiunile sale comerciale anti-umane și anti-naturale, atât pentru produsele sale comerciale, cât și pentru operațiunile sale anti-umane și anti-naturale, și, mai mult, pentru preluarea Monsanto. Otrăvurile sale mortale au încălcat drepturile fundamentale ale oamenilor din întreaga lume, iar compania a pus întotdeauna profitul în detrimentul oamenilor și al planetei.”

 

Se continuă spunând că nu este clar ce va învăța ICAR de la Bayer, cum că oamenii de știință bine plătiți din sectorul public ai instituției nu se pot dezvolta singuri. Scrisoarea precizează că entitățile care au fost responsabile pentru provocarea unei crize economice și de mediu în agricultura indiană sunt partenere ale ICAR pentru așa-numitele soluții, când aceste entități sunt interesate doar de profiturile lor și nu de sustenabilitate (sau orice altă nomenclatură pe care o folosesc).

 

Scrisoarea solicită ca ICAR să suspende memorandumurile de înțelegere semnate, să facă publice toate detaliile și să se abțină de la semnarea altor astfel de memorandumuri de înțelegere fără o dezbatere publică necesară.

 

Cu toate acestea, pe 19 iulie 2024, au apărut rapoarte conform cărora ICAR a semnat un alt memorandum de înțelegere, de data aceasta cu Syngenta, pentru promovarea unei agriculturi rezistente la schimbările climatice și a programelor de formare. Ca răspuns, autorii scrisorii afirmă că ICAR a încheiat (din nou) un parteneriat cu o corporație care are un istoric de activități împotriva naturii și împotriva oamenilor, vânzarea de produse toxice precum paraquatul, acțiuni colective împotriva semințelor sale de porumb și comportament anticoncurențial.

 

Orez HT mutagen 

Devine clar cui deservește de fapt ICAR. Să revenim la Aruna Rodrigues și la scrisoarea ei către Rabindra Padaria (IARI) și Himanshu Pathak (ICAR) pentru mai multe informații.

 

Scrisoarea lui Rodrigues se concentrează pe cultivarea comercială a soiurilor de orez basmati tolerante la erbicidele neselective pe bază de imazethapyr. Aceste substanțe chimice pot fi pulverizate din abundență pe culturile tolerante la erbicide (HT), deoarece acestea au fost manipulate pentru a rezista impactului toxic al pulverizării.

 

Soiurile de orez HT au suferit o formă de mutageneză, mai degrabă decât inginerie genetică. Mutageneza a implicat în mod tradițional supunerea celulelor vegetale la agenți chimici sau fizici (de exemplu, radiații) care provoacă mutații ale ADN-ului, în speranța că o mutație rezultată ar putea produce un efect dorit la plantă. Acest tip de ameliorare prin mutații a fost folosit timp de decenii, dar afectează doar o  minoritate  a plantelor de pe piață.  Organismul de supraveghere a industriei, GMWatch,  afirmă că această tehnologie riscantă (ameliorarea prin mutageneză) a reușit în trecut să scape de reglementări.

 

Așadar, această cultură HT prin mutageneză nu este definită drept „inginerie genetică” (metoda utilizată de obicei pentru a crea culturi HT) și, prin urmare, nu intră sub incidența reglementărilor actuale privind organismele modificate genetic.

 

Deși Comitetul de experți tehnici (TEC) numit de Curtea Supremă interzice culturile HT (a) pentru că sunt culturi HT și (b) din cauza contaminării culturilor într-un centru de diversitate genetică, un obiectiv de lungă durată al companiilor de biotehnologie precum Bayer (Monsanto) a fost cultivarea culturilor HT în India.

 

Rodrigues întreabă:

 

„Este o decizie deliberată a ICAR de a utiliza calea mutagenezei pentru a produce soiuri de orez HT (tolerante la imazethapyr) cu obiectivul explicit de a ocoli reglementarea formală a culturilor modificate genetic/OMG-urilor?”

 

Rodrigues acuză ICAR că își abandonează efectiv mandatul în favoarea fermierilor indieni, mulți dintre aceștia considerând agricultura organică un avantaj competitiv. Această măsură reprezintă, de asemenea, o potențială amenințare pentru piețele de export ale Indiei, care se bazează pe standarde organice, alături de garanția necesară că alimentele și fermele din India nu sunt contaminate cu erbicide, o consecință a utilizării culturilor HT.

 

Prin adăugarea unei trăsături pentru toleranța la erbicide, ICAR este informat:

 

„Acțiunea ICAR are un impact direct asupra acestei probleme vitale a contaminării germenilor noștri din orez și contravine unei hotărâri a Curții Supreme privind «interzicerea contaminării». În plus, piețele noastre de export pentru basmati depășesc 5 miliarde de dolari americani în 2023-2024. Acțiunea dumneavoastră va avea, de asemenea, un impact direct asupra exporturilor Indiei și, prin urmare, asupra potențialului de export al fermierilor, a veniturilor și a oportunităților de venit pe care le oferă prețurile premium.”

 

Mai mult, Rodrigues afirmă că întregul proces de mutageneză pentru orezul HT trebuie elaborat, în special atunci când soiul mutant este destinat consumului uman.

 

ICAR are obligația de a furniza, de exemplu, dacă s-a utilizat un mutagen fizic sau chimic, gama de doze utilizate și toxicitatea materialului respectiv, erbicidul (erbicidele) utilizat(e) (o preocupare cheie, având în vedere efectele anumitor erbicide asupra sănătății umane – a se vedea mai jos) pentru a testa HT-ul orezului basmati utilizat, concentrațiile erbicidelor utilizate și mecanismul genetic prin care orezul HT, prin mutageneză, are o genă rezistentă la imazethapyr.

 

Deși problema drepturilor de proprietate intelectuală pentru soiurile de orez HT care utilizează mutageneza este neclară, ICAR și IARI au semnat un acord de transfer tehnologic pentru trăsătura HT în vederea cultivării comerciale.

 

Tehnologie eșuată 

În scrisoarea sa, Rodrigues afirmă că, pe baza dovezilor empirice a 35 de ani de culturi HT în SUA și Argentina, acestea reprezintă o tehnologie eșuată: generează buruieni super, o utilizare crescută a erbicidelor și nu sporesc randamentul. Mai mult, pentru India, culturile HT reprezintă o utilizare perversă a tehnologiei, fie prin inginerie genetică, fie prin mutageneză, care pune în pericol culturile micilor fermieri marginali, precum și plantele aromatice și aromatice utilizate în multe medicamente ayurvedice din cauza derivei erbicidelor. De asemenea, va avea un impact unic asupra angajării femeilor în domeniul plivirii.

 

Rodrigues continuă afirmând (cu dovezi furnizate) că în SUA utilizarea generală a erbicidelor a crescut de peste zece ori de la introducerea culturilor HT (cifra 1992-2012). În plus, culturile HT sunt concepute pentru monoculturi și complet nepotrivite pentru agricultura multiculturală a micilor fermieri din India: orice nu este HT va fi distrus, cultura rezistentă rămâne în formă, dar orice altceva moare, inclusiv organismele nevizate.

 

Erbicidele utilizate cu culturile HT reprezintă, de asemenea, o problemă majoră de sănătate umană. Există o legătură puternică între glifosat și limfomul non-Hodgkin. În legătură cu aceasta, există peste 100.000 de procese care se desfășoară pe rolul instanțelor americane.

 

Glifosatul (utilizat în erbicidul Roundup de la Bayer) este, de asemenea, un perturbator endocrin și este asociat cu malformații congenitale. Atât Monsanto, cât și Agenția pentru Protecția Mediului din SUA știau de peste 40 de ani că glifosatul și formulările sale provoacă cancer.

 

Alte erbicide utilizate de Bayer includ glufosinatul (utilizat în erbicidul său Liberty), care este recunoscut ca fiind mai toxic decât glifosatul și, la fel ca acesta, este un erbicid sistemic, cu spectru larg, neselectiv. Este o neurotoxină care poate provoca leziuni ale nervilor și malformații congenitale și este dăunătoare majorității plantelor care intră în contact cu ea.

 

Glufinosatul este interzis în Europa și nu este permis în India. Studiile pe animale au arătat că este implicat în anomalii de dezvoltare a creierului și este foarte persistent în mediu, așa că va contamina cu siguranță sursele de apă, pe lângă alimentele unde va fi absorbit.

 

Imazethapyr (conținut în erbicidul Adue de la Bayer) este, de asemenea, un erbicid sistemic cu spectru larg și este interzis în unele țări și nu este aprobat pentru utilizare în UE.

 

Prof. Jack Heinemann (Universitatea din Canterbury, Noua Zeelandă) adaugă că substanțe precum imazethapyr trebuie testate pentru a determina capacitatea lor de a provoca rezistență bacteriană la antibiotice. O preocupare importantă, având în vedere că populația Indiei are unele dintre cele mai ridicate niveluri de rezistență la antibiotice din lume. Orice răspândire a culturilor HT ar expune oamenii unui risc sever de rezistență și boli.

 

În ciuda acestor preocupări legate de mediu și sănătate, se preconizează că piața erbicidelor din India va crește cu  aproximativ 54%  în următorii cinci ani, de la 361,85 milioane USD în 2024 la 558,17 milioane USD până în 2029.

 

Rodrigues concluzionează:

 

„Având în vedere dovezile de mai sus privind daunele grave și ireversibile aduse sănătății, alimentației și agriculturii în mai multe dimensiuni și încălcarea principiului precauției (PP), este un răspuns științific necesar din partea ICAR să retragă imediat soiurile de orez HT și să se abțină de la introducerea oricărei culturi HT prin mutageneză.”

 

 

 

Capitolul X

De la Monsanto la Bayer:  Ce e mai rău din ambele lumi

 

 

Ecologistul și activista Rosemary Mason a  expus neobosit  efectele insidioase ale agrochimicalelor asupra sănătății umane și a mediului printr-o serie de rapoarte incisive, care au durat un deceniu. Multe dintre aceste rapoarte au luat forma unor scrisori deschise usturătoare adresate corporațiilor, autorităților de reglementare și oficialilor din Regatul Unit și UE.

 

Mason nu s-a abținut niciodată să condamne giganții agrochimici. După achiziționarea Monsanto de către Bayer în 2018, atenția sa s-a concentrat mai mult asupra Bayer, examinând istoria tulburătoare și acțiunile sale, nu în ultimul rând în timpul unuia dintre cele mai întunecate capitole ale umanității: Germania nazistă.

 

Complicitatea Bayer ca parte a IG Farben, un conglomerat chimic și farmaceutic notoriu pentru implicarea sa în crime de război, este bine documentată. Compania a fost înființată în 1925 prin fuziunea a șase firme chimice: Agfa, BASF, Bayer, Chemische Fabrik Griesheim-Elektron, Hoechst și Weiler-ter-Meer.

 

Bayer nu a fost doar un observator, ci un participant activ la experimente medicale odioase efectuate pe deținuți din lagărele de concentrare. Aceste experimente au implicat testarea de medicamente pe subiecți care nu erau dispuși să le folosească, inclusiv pe cei de la Auschwitz, unde prizonierii erau infectați în mod deliberat cu boli pentru a evalua produsele farmaceutice ale lui Bayer.

 

În timpul Primului Război Mondial, Bayer a fost implicată în dezvoltarea armelor chimice, inclusiv clor și gaz iperită. Ca parte a IG Farben, Bayer a contribuit ulterior la crearea unor agenți neurotoxici precum Tabun, Sarin și Soman. După război, Bayer a transformat aceste dezvoltări chimice în pesticide precum parathion, care sunt neurotoxice.

 

În plus, IG Farben a fost implicat în producerea de Zyklon B, gazul folosit în lagărele de concentrare. Conducătorii IG Farben au fost condamnați pentru rolul lor în crimele de război de la Procesele de la Nürnberg.

 

.

 

nedefinit

 

Clădirea IG Farben din Frankfurt, finalizată în 1931 și ocupată de Aliați în 1945 ca sediu al Comandamentului Suprem Aliat. În 2001 a devenit parte a Universității din Frankfurt. (Licențiată sub CC BY-SA 3.0)

 

.

 

Conducerea companiei Bayer era pe deplin conștientă de aceste atrocități, însă a ales profitul în detrimentul eticii, beneficiind de munca forțată a deținuților din lagărele de concentrare pentru a produce substanțe chimice esențiale pentru mașina de război nazistă.

 

Urmările celui de-al Doilea Război Mondial au adus repercusiuni minime pentru acțiunile lor în Bayer și alte companii IG Farben. Deși unii directori au fost judecați, aceștia au primit pedepse ușoare sau au fost eliberați anticipat, ceea ce le-a permis să-și recâștige poziții de putere în cadrul companiilor lor.

 

În ceea ce privește Bayer, lucrurile nu s-au oprit odată cu sfârșitul războiului.  Site-ul Powerbase  oferă o listă foarte lungă a abaterilor corporative ale Bayer din 1945, inclusiv acuzații de hărțuire corporativă, practici monopolistice, suprimarea informațiilor științifice, luare de mită, otrăviri, publicitate falsă și abuz asupra lucrătorilor.

 

Mai recent, Bayer a moștenit o moștenire a înșelăciunii prin achiziționarea Monsanto. Ambele companii au fost acuzate că ascund riscurile pentru sănătate asociate cu glifosatul, ingredientul activ din Roundup și cel mai utilizat erbicid agricol din lume. Documentele interne dezvăluie un efort concertat de a minimiza carcinogenitatea glifosatului, ignorând în același timp dovezi substanțiale care indică pericolele sale pentru sănătatea umană.

 

În numeroasele sale rapoarte, Mason a indicat modul în care Bayer a modelat procesele de reglementare pentru a asigura aprobările produselor, influențând studiile științifice și deciziile de reglementare, suprimând în același timp dovezile contrare. Dezastrul ecologic provocat de pesticide este alarmant: Mason citează scăderi semnificative ale biodiversității și ecosisteme otrăvite, despre care susține că sunt o consecință directă a utilizării pe scară largă a substanțelor chimice Bayer.

 

Mai mult, creșterea ratelor de cancer în comunitățile expuse produselor Bayer nu poate fi ignorată, în special creșterea numărului de cazuri de limfom non-Hodgkin legate de utilizarea glifosatului în zonele tratate intens cu aceste substanțe chimice.

 

Rosemary Mason nu este singura care condamnă Bayer. De exemplu, jurnalista Carey Gillam a scris pe larg despre practicile Bayer-Monsanto, în special în legătură cu glifosatul și impactul acestuia asupra sănătății, în cartea „Whitewash: Povestea unui erbicid, cancer și corupția științei”.

 

Gillam spune :

 

„Litigiul Roundup din SUA a început în 2015, după ce Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului a clasificat glifosatul drept probabil cancerigen uman. Documentele interne ale Monsanto, care datează de zeci de ani, arată că firma era conștientă de cercetările științifice care leagă erbicidul său de cancer, dar în loc să avertizeze consumatorii, compania a acționat pentru a suprima informațiile și a manipula literatura științifică.”

 

Liste de urmărire și lobby 

Gillam a demonstrat că, de-a lungul anilor, Monsanto a pus în aplicare o apărare înșelătoare a Roundup-ului său, care dăunează sănătății și mediului, și a culturilor sale modificate genetic și a orchestrat campanii de denigrare toxice împotriva oricui – om de știință sau activist – care i-a amenințat interesele.

 

Având în vedere acest lucru, nu este o surpriză faptul că o firmă de PR cu sediul în SUA a creat o listă de supraveghere, care prezintă profiluri de activiști, oameni de știință și jurnaliști care critică utilizarea pesticidelor și a organismelor modificate genetic, așa cum a dezvăluit recent documente obținute de redacția de investigații  Lighthouse Reports .

 

În urma unei investigații de un an, Lighthouse Reports susține că această operațiune urmărește să-i prezinte pe criticii pesticidelor, pe oamenii de știință sau pe activiștii de mediu drept o „industrie de protest” anti-știință și a folosit bani de la guvernul SUA în acest scop.

 

Lista de urmărire este ideea lui Jay Byrne, fost director de comunicare la Monsanto, și a firmei sale de gestionare a reputației, v-Fluence. Aceasta cuprinde profiluri (inclusiv informații personale) ale sutelor de oameni de știință, activiști și scriitori. Aceste profiluri au fost publicate pe o rețea socială privată, care oferă acces privilegiat la 1.000 de persoane care formează o listă cu vedetele industriei agrochimice, alături de oficiali guvernamentali din mai multe țări.

 

Guvernul SUA a finanțat v-Fluence ca parte a programului său de promovare a organismelor modificate genetic în Africa și Asia, inclusiv „monitorizare sporită” a criticilor „abordărilor agricole moderne” – și pentru construirea rețelei.

 

Lăsând la o parte listele de supraveghere și listele de victime, pentru a-și promova interesele, giganții agrochimici investesc resurse uriașe în activități de lobby care urmăresc să modeleze narațiuni, să înșele și să constrângă, în loc să se implice în preocupări reale legate de sănătatea publică și mediul înconjurător.

 

Grupul de cercetare și campanie Corporate Europe Observatory (CEO) a analizat recent în  profunzime  „traseul toxic” tulburător al activităților de lobby ale Bayer, în timp ce compania se străduiește să-și mențină cota uriașă de piață a semințelor și pesticidelor, să combată provocările de reglementare la adresa produselor sale toxice, să limiteze răspunderea juridică și să exercite influență politică.

 

Raportul directorului general „Bayer’s Toxic Trails: Market Power, Monopolys and the Global Lobbying of an Agrochemicals Giant” (Drumele toxice ale Bayer: Puterea de piață, monopolurile și lobby-ul global al unui gigant agrochimic) notează că Bayer a cheltuit între 7 și 8 milioane de euro în 2023 pentru lobby la nivelul UE, cea mai mare sumă declarată de orice companie chimică individuală și cea mai mare sumă cheltuită vreodată de Bayer pentru lobby la nivelul UE.

 

Potrivit directorului general, principala prioritate actuală a Bayer în activități de lobby în Europa este de a deraia ambițiile inițiale ale Pactului Verde European și de a preveni atingerea oricăror interese ferm stabilite ale companiei (substanțe chimice și pesticide). Unul dintre obiectivele centrale ale acestui acord este reducerea utilizării și a riscului pesticidelor chimice cu 50% până în 2030, prin intermediul strategiei UE „De la fermă la furculiță”. Acest obiectiv își propune să abordeze atât preocupările legate de mediu, cât și cele legate de sănătatea publică, asociate cu utilizarea pesticidelor în agricultură.

 

Cheltuielile de lobby ale Bayer în SUA au crescut considerabil în ultimii ani, cheltuind 7,5 milioane de dolari numai în 2023, o parte din acestea fiind destinate obținerii unor modificări legislative pentru a preveni noi litigii și despăgubiri substanțiale către persoanele care suferă de afecțiuni cauzate de expunerea la glifosat. Până în prezent, compania ar fi  plătit  aproximativ 11 miliarde de dolari pentru a soluționa aproape 100.000 de procese care provin din acuzații conform cărora Roundup provoacă cancer, în special limfom non-Hodgkin.

 

Directorul general declară:

 

„Tacticile de lobby ale Bayer continuă să acapare elaborarea politicilor publice și, prin aceasta, să golească de sub control democrația. Prin ponderea sa economică și investițiile mari în multe colțuri ale lumii s-a creat în mod activ o simbioză perversă între grupurile de lobby corporative și factorii de decizie, iar acest lucru duce în mod constant la luarea unor decizii cruciale în favoarea profiturilor industriei, mai degrabă decât a interesului public.”

 

Concluzia este că:

 

„În întreaga lume, modul de operare al Bayer nu este de a acționa în interesul public, ci mai degrabă de a profita de politicile publice pentru a servi interesele sale private și dividendele acționarilor săi, ignorând în același timp impactul activităților sale asupra sănătății publice și a mediului.”

 

Ai grijă ce îți dorești 

Așadar, de ce ar vrea un guvern să facă un pact cu diavolul?

 

Așa cum s-a menționat în capitolul anterior, exact asta pare să fi făcut guvernul Indiei atunci când a semnat un memorandum de înțelegere (MoU) cu Bayer în septembrie 2023. Bayer a semnat memorandumul de înțelegere cu Consiliul Indian pentru Cercetare Agricolă (ICAR), care este responsabil pentru coordonarea educației și cercetării agricole în India.

 

Scopul principal al Bayer pare a fi exploatarea vastei infrastructuri și rețele ale ICAR pentru a-și urmări propriile planuri comerciale, inclusiv creșterea vânzărilor de produse toxice brevetate și introducerea culturilor alimentare modificate genetic în India. Aceste culturi ar depinde de agrochimicalele Bayer.

 

Se depun toate eforturile pentru a introduce culturi alimentare modificate genetic pe câmpurile din India, așa cum se explică în articolul online perspicace al Arunei Rodrigues, intitulat „  Waltzing with Bayer Makes The Indian Council of Agricultural Research Blind: India Ditches Mandate to Farmers and Uses Mutagenesis to Drive Toxic HT Crops Into India” .

 

Articolul respectiv explică faptul că tehnicile mutagenetice sunt utilizate pentru a ocoli procedurile de reglementare existente în legătură cu organismele modificate genetic, în ciuda unei directive recente a Curții Supreme prin care guvernul trebuie să formuleze un cadru național de politici privind culturile modificate genetic, bazat pe un proces consultativ democratic.

 

Președintele Corporației de Dezvoltare a Semințelor de Stat din Telangana, S Anvesh Reddy, a declarat recent   că fermierii își doresc o politică de biosecuritate și nu o politică promoțională pentru culturile modificate genetic.

 

Totuși, aceștia riscă să obțină cea din urmă opțiune. Proeminentul activist Kavitha Kuruganti a avertizat că Ministerul Agriculturii ar putea ocoli procesele consultative democratice recomandate de Curtea Supremă. Acesta a numit deja un grup de „experți” pentru a elabora politica, iar informațiile despre aceasta sunt ținute secrete.

 

Pe X (fostul Twitter), specialistul în politici agricole Devinder Sharma a declarat:

 

„Cum poate fi elaborată o politică pentru culturile modificate genetic când încă nu există un consens cu privire la necesitatea acestor culturi? În ciuda lobby-ului intens din partea industriei, majoritatea țărilor se opun acesteia.”

 

Cum se poate așa ceva?

 

Să ne întoarcem la Aruna Rodrigues:

 

„Organismele noastre de reglementare au fost acaparate de industriile biotehnologice și agrochimice… Este uluitor; orice pretenție a dispărut. Avem un cancer care metastazează vertical și orizontal în întregul organism de reglementare.”

 

Nevoia de culturi alimentare modificate genetic se bazează pe o logică nefondată și, în general, nici fermierii, nici publicul nu le doresc (a se vedea articolul online „  Contestarea premisei eronate din spatele introducerii OMG-urilor în agricultura indiană ”). Mai mult, eșecul bumbacului Bt în țară, singura cultură modificată genetic aprobată oficial în India (a se vedea „  Eșecul bumbacului modificat genetic în India” pe resilience.org) , ar trebui să servească drept avertisment.

 

Între timp, liderii fermierilor din 18 state din India au  decis să se opună culturilor modificate genetic . Aceștia spun că organismele modificate genetic din agricultură sunt dăunătoare sănătății umane și animale, mediului, mijloacelor de trai ale fermierilor și comerțului și se bazează pe promisiuni nerespectate.

 

 

 

Capitolul XI

Afirmația „înapoiată” a lui Bayer:  Ofertă pentru controlul agriculturii indiene

 

 

Pentru unii critici, dacă o firmă se află în fruntea clasamentului pentru  practici comerciale anti-umane și anti-natură  , aceea este Bayer (deși există mulți alți candidați demni). Cu toate acestea, așa cum s-a menționat anterior, Consiliul Indian pentru Cercetare Agricolă (ICAR) a semnat un memorandum de înțelegere cu Bayer în septembrie 2023. 

 

Abordarea Bayer privind dezvoltarea agricolă implică promovarea unui model de agricultură industrială dependent de produsele corporațiilor, inclusiv de substanțele chimice toxice și culturile modificate genetic, și pledarea pentru o agricultură de precizie, bazată pe date, care se bazează în mare măsură pe tehnologiile și software-ul său proprietar.

 

Simon Wiebusch, șeful diviziei naționale de științe agricole pentru Bayer Asia de Sud,  a declarat recent  că India nu poate deveni o „națiune dezvoltată” cu o agricultură „înapoiată”. El consideră că sectorul agricol al Indiei trebuie să se modernizeze pentru ca țara să obțină statutul de națiune dezvoltată până în 2047. 

 

Viziunea Bayer pentru agricultura din India include prioritizarea și accelerarea aprobărilor pentru noile sale produse, introducerea culturilor alimentare modificate genetic, abordarea deficitului de forță de muncă (pentru plivire) prin concentrarea tot mai mare pe erbicide și dezvoltarea de erbicide pentru culturi specifice precum orez, grâu, trestie de zahăr și porumb. 

 

Instituțiile guvernamentale precum ICAR par să permită companiei Bayer să utilizeze infrastructura și rețelele agenției pentru a-și urmări planurile comerciale. 

 

Comentariile lui Wiebusch au fost intens mediatizate. Jurnaliștii și instituțiile media au tendința de a accepta declarațiile făcute de persoanele aflate în funcții de conducere în corporații ca perle de înțelepciune care nu trebuie niciodată puse la îndoială, mai ales în India, când se vorbește despre atingerea standardului de aur în ochii unora: „statutul de dezvoltat”. Însă oameni ca Wiebusch nu sunt deloc obiectivi. Nu sunt ghicitori care au o viziune imparțială asupra lumii și a viitorului acesteia.   

 

Bayer are o viziune asupra modului în care  ar trebui să arate agricultura  și câștigă din ce în ce mai mult control asupra fermierilor din diferite țări, având o influență directă asupra modului în care aceștia cultivă și a inputurilor pe care le utilizează. Platformele sale digitale sunt concepute ca ghișee unice pentru credite de carbon, semințe, pesticide și îngrășăminte, precum și consultanță agronomică, toate furnizate de companie, care beneficiază în plus de controlul asupra datelor agronomice și financiare colectate de la ferme.  

 

În ceea ce privește creditele de carbon,  organizația non-profit GRAIN  susține că, la fel ca platformele digitale în sine, comercializarea emisiilor de carbon are ca scop consolidarea controlului în cadrul sistemului alimentar și cu siguranță  nu sechestrarea carbonului .  

 

Deci, ce vrea să spună Wiebusch când vorbește despre modernizarea unei agriculturi înapoiate din India? Toate cele menționate mai sus și chiar mai multe. 

 

La fel ca Wiebusch, lobbyiștii corporatiști se referă adesea la „agricultura modernă”. În schimb, ar trebui să pledăm pentru un sistem care produce alimente sănătoase pentru toți, susținând în același timp comunitățile agricole și mijloacele de trai. Asta pentru că termenul „agricultură modernă” este în mod deliberat înșelător: înseamnă un sistem dependent de inputuri brevetate și integrat cu lanțurile de aprovizionare globale ale corporațiilor. Orice altceva este definit ca fiind „înapoiat”. 

 

Potrivit Bayer, Wiebusch este o vedetă care poate crește cota de piață și crea valoare comercială pentru companie. Pe  site-ul Bayer India  se menționează: „Printre punctele forte cheie ale lui Simon se numără deblocarea creșterii afacerii, redefinirea strategiilor de distribuție, stimularea managementului schimbării și construirea unor echipe diverse care stimulează cota de piață și creează valoare comercială.” 

 

Eliminat jargonul corporatist și orice discuție despre „ajutorarea” Indiei, obiectivul este de a asigura controlul sectorului și de a asigura dependența corporativă. Asta înseamnă, de fapt, crearea de valoare pentru afaceri și creșterea cotei de piață. 

 

India a atins autosuficiența în ceea ce privește cerealele alimentare și s-a asigurat că există suficiente alimente (în termeni de calorii) disponibile pentru a hrăni întreaga populație. Este  cel mai mare producător mondial de  lapte, leguminoase și mei și al doilea mare producător de orez, grâu, trestie de zahăr, arahide, legume, fructe și bumbac. 

 

În 2014, cercetătoarea în știința mediului, Viva Kermani, a declarat că India a fost autosuficientă în ceea ce privește alimentele de bază timp de peste un deceniu și chiar mai mult decât atât în ​​ceea ce privește cerealele. Ea a menționat că țara:

 

„… cultivă aproximativ 100 de milioane de tone (mt) de orez, 95 de mt de grâu, 170 de mt de legume, 85 de mt de fructe, 40 de mt de cereale grosiere și 18 mt de leguminoase (consultați Studiul Economic pentru date). Aceste totaluri garantează că fermierii noștri cultivă suficient pentru a hrăni bine toți indienii cu alimente de bază. Avem 66 de mt de cereale, de două ori și jumătate față de stocul tampon necesar (la 1 ianuarie 2013).”

 

Ea a concluzionat:

 

„Țara a ajuns în această etapă, în primul rând, datorită cunoștințelor și priceperii fermierilor noștri, care au cultivat și păstrat ei înșiși semințe și le-au schimbat în moduri care au făcut câmpurile noastre atât de biodiverse.”

 

Kermani a observat, de asemenea, că fermierii au pretenții legitime de a fi oameni de știință, inovatori, administratori ai resurselor naturale, conservatori de semințe și experți în hibridizare. Cu toate acestea, ei au fost prea adesea reduși la a deveni destinatari ai soluțiilor tehnice și consumatori ai produselor otrăvitoare ale unei industrii de inputuri agricole în creștere.

 

Cine are nevoie de Bayer?

Este clar că Bayer are nevoie de India pentru strategia sa de creștere corporativă, dar cine are nevoie de Bayer? 

 

Bhaskar Save cu siguranță nu a făcut-o la ferma sa organică impresionant de generoasă din Gujarat. În 2006, el a descris într-o  scrisoare deschisă de opt pagini  (împreună cu șase anexe) către MS Swaminathan (considerat pe scară largă drept părintele Revoluției Verzi din India) cum tipul de agricultură intensivă în substanțe chimice promovat de Bayer și modelul de dezvoltare urban-centrat favorizat de guvern au avut consecințe devastatoare asupra mediului, economiei și socialului pentru India. 

 

Save a oferit alternative agroecologice pentru a aborda problemele, inclusiv soluții pentru creșterea veniturilor fermierilor și a comunităților rurale, cultivarea unei game mai largi de culturi bogate în nutrienți, creșterea fertilității solului, îmbunătățirea gestionării apei, sporirea ecologiei fermelor și creșterea biodiversității. 

 

Renumita ecologistă Vandana Shiva a postat recent pe X: 

 

„Agricultura Indiei a fost susținută timp de peste 10.000 de ani deoarece se baza pe legile naturii privind diversitatea, reciclarea, regenerarea și circularitatea. Albert Howard a răspândit agricultura organică în întreaga lume, învățând de la țăranii indieni. Lucrul cu natura înseamnă sofisticare, nu înapoiere.” 

 

„Faptul că Bayer numește agricultura Indiei înapoiată este o nouă colonizare toxică. Bayer/Monsanto, cartelul otrăvurilor ale cărui rădăcini sunt în război, a dus biodiversitatea la dispariție cu monoculturi, a răspândit cancere cu glifosat și erbicide, a distrus democrația.” 

 

Se pare că „săracii” trebuie ajutați să iasă din îngrozitoarea lor „înapoiere” de către Occident și puternicele sale corporații și „filantropi” miliardari precum Bill Gates. Ceea ce unii ar putea considera „înapoiat” provine dintr-o ideologie etnocentrică, folosită pentru a legitima distrugerea comunităților și economiilor care odinioară erau locale și autosuficiente.

 

Bayer promovează o agendă de „dezvoltare” expansionistă corporativă, care este autosustenabilă și poate fi descrisă ca orice altceva decât dezvoltare (vezi articolul online „  Rezisting Genetically Mutilated Food and the Eco-Modern Nightmare ”). 

 

Companii precum Bayer își prezintă tehnologiile și produsele ca soluții pentru problemele create de modelul de „creștere” și „dezvoltare” pe care îl promovează. „Inovația științifică” este prezentată ca răspuns. Soluțiile propuse creează adesea probleme noi sau le agravează pe cele existente. Acest lucru duce la un ciclu de dependență de produsele și tehnologiile corporațiilor.  Eșecul  bumbacului Bt al Monsanto din India este un exemplu în acest sens. 

 

Problemele create de dezvoltarea condusă de corporații devin oportunități pentru contribuții suplimentare din partea corporațiilor și pentru comercializarea cunoștințelor, precum și pentru intervenții suplimentare din partea „specialiștilor”. Motivația principală este câștigul financiar, mai degrabă decât o îmbunătățire societală autentică. 

 

„Dezvoltarea” condusă de corporații este o denumire improprie, în special în agricultură, deoarece duce adesea la regres în ceea ce privește sănătatea, sustenabilitatea mediului și reziliența comunităților rurale, perpetuând în același timp un ciclu de probleme și „soluții” care beneficiază în primul rând marile corporații. 

 

Însă tipul de soluții agroecologice prezentate de companii precum Bhaskar Save contrazic obiectivele Bayer de a utiliza mai multe pesticide, mai multe organisme modificate genetic, mai mult control și consolidare corporativă. De exemplu, așa cum am menționat anterior, industria încearcă să deraieze strategia UE „de la fermă la furculiță” (care implică o reducere dramatică a utilizării agrochimicalelor), iar Bayer cheltuiește  sume record  pentru a modela politicile în avantajul său, grație rețelelor sale de lobby înrădăcinate. 

 

Desigur, Bayer își prezintă aspirațiile neocoloniale prin a-i ajuta pe fermierii indieni înapoiați. O doză bună și veche de salvatorism occidental. 

 

Pentru a-și promova modelul, Bayer trebuie să pară că oferă soluții practice. Folosește narațiunea urgenței climatice pentru a promova o schemă Ponzi de comercializare a carbonului, care duce la  strămutarea terenurilor  în întreaga lume. Iar Bayer afirmă că deficitul de forță de muncă pentru plivirea manuală a buruienilor în agricultura indiană reprezintă o provocare semnificativă, așadar introducerea de erbicide toxice precum glifosatul este o necesitate. 

 

Însă există mai multe abordări pentru a aborda această problemă, dincolo de erbicide precum glifosatul (acesta va ucide toate plantele care nu au trăsătura de toleranță la erbicide), ceea ce este complet nepotrivit pentru o națiune cu atât de multe ferme mici care cultivă o gamă diversă de culturi. 

 

Plivirea mecanică cu unelte tractate de animale sau acționate de tractoare pentru fermele mai mari este o soluție, existând mai multe tehnici agronomice care pot ajuta la suprimarea buruienilor și la reducerea necesarului de forță de muncă: rotația culturilor perturbă ciclurile de viață ale buruienilor, densitățile mai mari de plantare elimină buruienile, fertilizarea adecvată oferă culturilor un avantaj competitiv, iar utilizarea culturilor de acoperire și a mulciului poate suprima creșterea buruienilor.

 

Chiar și aici, însă, există încercări cinice de a-i determina pe fermieri să își schimbe metodele de cultivare (fără beneficii financiare tangibile) și să se îndepărteze de sistemele tradiționale. 

 

În articolul  „The Ox Fall Down: Path Breaking and Treadmills in Indian Cotton Agriculture” , de exemplu, vedem cum fermierii sunt îndepărtați de metodele tradiționale de plantare și împinși către o metodă nefavorabilă aratului cu boi, dar foarte favorabilă gestionării buruienilor dependente de erbicide. Articolul respectiv subliniază potențialul imens de creștere al erbicidelor în India, un aspect pe care companii precum Bayer sunt dornice să îl valorifice.   

 

Wiebusch vorbește despre India care atinge „statutul de dezvoltată”. Dar ce implică tipul de „dezvoltare” pe care îl propune? 

 

Trebuie doar să privim în jurul nostru pentru a găsi răspunsul: procesul decizional centralizat în mâinile guvernului și ale entităților corporative, structurile tradiționale de guvernanță locală slăbite și standardizate, politici de sus în jos și consolidare corporativă prin fuziuni și achiziții, cu întreprinderi locale independente care se luptă să concureze. 

 

Corporațiile consolidate au o putere de lobby mai mare pentru a modela reglementările în favoarea lor, consolidându-le și mai mult poziția pe piață. Cu alte cuvinte, centralizarea politică și consolidarea corporativă sunt adesea interconectate. Structurile politice centralizate tind să se alinieze cu interesele corporațiilor mari, consolidate, iar atât guvernele centralizate, cât și corporațiile mari exercită un control mai mare asupra resurselor. 

 

Acest proces dual a dus la reducerea diversității și rezilienței economice, la slăbirea comunităților și tradițiilor locale, la creșterea vulnerabilității la șocuri sistemice și la diminuarea participării democratice. 

 

„Statutul de țară dezvoltată” înseamnă, de asemenea, urbanizare accelerată, combinări de terenuri pentru agricultură la scară industrială și depopularea zonelor rurale. Și înseamnă că fermierii sunt încurajați să cultive culturi comerciale pentru export, pe baza unor politici comerciale care funcționează în favoarea marilor proprietari de terenuri și a unei agriculturi occidentale puternic subvenționate.

 

Așa cum s-a menționat anterior, s-a estimat că între 2016 și 2030, la nivel global,  zonele urbane se vor fi triplat în suprafață , extinzându-se în terenuri cultivate și subminând productivitatea sistemelor agricole. Aproximativ 60% din terenurile cultivate ale lumii se află la periferia orașelor. Aceste terenuri sunt, în medie, de două ori mai productive decât terenurile din alte părți ale globului.   

 

Pe măsură ce orașele se extind, milioane de mici fermieri sunt strămutați. Acești fermieri produc  majoritatea alimentelor din Sudul Global  și sunt esențiali pentru securitatea alimentară globală. 

 

O combinație de urbanizare și politici  concepute în mod deliberat  pentru a înlocui țărănimea producătoare de alimente va servi la stimularea preluării sectorului agroalimentar din India de către corporații. Aceasta este ceea ce Bayer numește „dezvoltare”.

 

Însă nimic din toate acestea nu este inevitabil. Mulți dintre noi știm care ar trebui să fie răspunsul: prioritizarea soluțiilor durabile, adecvate la nivel local și restabilirea suveranității alimentare și a vibrației economice a comunităților rurale; concentrarea pe bunăstarea umană holistică, mai degrabă decât pe indicatori economici îngusti ai „creșterii”; conservarea cunoștințelor tradiționale care stau la baza   practicilor agricole extrem de productive  în beneficiul fermierilor, al sănătății consumatorilor și al mediului; și împuternicirea comunităților prin localism și descentralizare, mai degrabă decât crearea unei dependențe între stat și corporații. 

 

Astfel de soluții sunt semnificativ diferite de cele caracterizate prin strămutarea populației rurale, subjugarea popoarelor și a naturii, diete sărace în nutrienți, ecosisteme agricole și extracționale degradate și consolidarea corporativă. 

 

Există  viziuni alternative  pentru viitor, viziuni alternative ale dezvoltării umane. Dar acestea nu stimulează marjele sau controlul corporativ și nu se potrivesc cu narațiunea hegemonică a ceea ce trece drept „dezvoltare”. 

 

Totuși, este îngrijorător faptul că ceea ce susține Bayer este considerat a fi bunul simț al epocii.

 

Lovitura de stat supremă dată de conglomeratele agroalimentare transnaționale este aceea că oficialii statului, oamenii de știință și jurnaliștii consideră ca fiind de la sine înțelese că corporațiile Fortune 500, axate pe profit, au o pretenție legitimă de a fi custode ale activelor naturale. Aceste corporații au convins atât de mulți oameni că au legitimitatea absolută de a deține, controla și gestiona ceea ce este, în esență, comunitatea umanității.

 

Apa, alimentele, solul, pământul și agricultura au fost predate unor corporații transnaționale puternice pentru a le exploata pentru profit, ca și cum ar servi nevoile umanității. Corporațiile care promovează agricultura industrială s-au integrat profund în mecanismul de elaborare a politicilor, atât la nivel național, cât și internațional.

 

Împletirea supremă dintre centralizarea politică și consolidarea corporațiilor.

 

 

 

Capitolul XII

Încă ești dușmanul din interior

 

 

Ar trebui să fie clar deja că problemele ridicate în această carte transcend o analiză îngustă a sistemului alimentar. Au existat multe discuții despre controlul social, tehnocrație și chiar transumanism. Și acest capitol nu face excepție.

 

Este esențial să explorăm dinamicile de putere mai ample pentru a obține o înțelegere mai clară a regimului alimentar global și a corporațiilor și intereselor din spatele acestuia.

 

Puterea este din ce în ce mai concentrată în mâinile unei elite care își folosește bogăția considerabilă, influența și progresele tehnologice pentru a domina atât resursele, cât și populațiile, modelând profund structura vieților noastre.

 

În ultimii ani, am asistat la manipularea populațiilor pentru a accepta o „nouă normalitate” bazată, printre altele, pe o narațiune de urgență climatică, tirania pregătirii pentru pandemie, inteligența artificială fără responsabilitate, „alimentele” sintetice și fermele fără fermieri.

 

Fie că implică o „tranziție alimentară”, o „tranziție energetică”, orașe de 15 minute sau alte termene cu conotații benigne, toate acestea vor fi determinate de o elită supranațională formată din state și corporații, oamenii obișnuiți fiind marginalizați în acest proces. O agendă nedemocratică menită să impună restricții asupra libertății individuale, marcând o schimbare dramatică către autoritarism.

 

În anii 1980, pentru a ajuta la legitimarea agendei de globalizare neoliberală bazată pe dereglementare-privatizare, guvernul și mass-media au instigat un atac ideologic asupra populațiilor, subliniind supremația „liberei inițiative”, a drepturilor și responsabilității individuale și subliniind o îndepărtare de rolul statului, sindicatelor și colectivului în societate.

 

În prezent, asistăm la o altă schimbare ideologică: se spune că drepturile și libertățile individuale subminează nevoile mai largi ale societății și ale planetei; într-o schimbare drastică, se spune acum că libertatea personală reprezintă o amenințare la adresa securității naționale, a sănătății publice sau a climei.

 

Ca și în anii 1980, acest mesaj este alimentat de un impuls economic. De data aceasta, proiectul neoliberal în declin.

 

În Regatul Unit,  sărăcia este în creștere , băncile de alimente fiind acum o parte necesară a  vieții pentru milioane de oameni . Într-adevăr, cele mai sărace familii se  confruntă cu o prăbușire „înspăimântătoare” a nivelului de trai , ceea ce duce la o sărăcie care le schimbă viața și le limitează existența.

 

În SUA, în 2023 s-a raportat că aproximativ  30 de milioane  de persoane cu venituri mici se află la marginea unei „prăpastii a foametei”, deoarece o parte din asistența alimentară federală le este retrasă.

 

În 2021, se estima că  unul din opt  copii suferea de foame în SUA. În aprilie 2023, s-a raportat că  întreprinderile mici depuneau cereri de faliment în SUA într-un ritm record .

 

Imaginea este de pe site-ul Băncii Angliei

 

Huw Pill | Banca Angliei

 

Economistul-șef al Băncii Angliei,  Huw Pill , spune că oamenii ar trebui să „accepte” că sunt mai săraci . Acest lucru este similar cu  răspunsul lui Rob Kapito , cofondator al celei mai mari firme de administrare a activelor din lume, BlackRock. În 2022, Kapito, incredibil de bogat și însușit, a declarat că o generație „foarte însușită” de oameni (obișnuiți care muncesc) care nu au fost niciodată nevoiți să facă sacrificii va trebui în curând să se confrunte cu lipsuri pentru prima dată în viața lor.

 

În timp ce în lumea privilegiată a lui Kapito și în cea a marilor  companii de arme ,  energie ,  farmaceutice  și  alimentare  , ai căror proprietari extrem de bogați continuă să obțină profituri masive, lucrurile stau așa cum sunt, Kapito și Pill le spun oamenilor obișnuiți să se obișnuiască cu sărăcia și cu „noua normalitate” ca și cum am fi „cu toții în aceeași situație” – miliardari și clasa muncitoare deopotrivă. Au folosit în mod convenabil COVID și situația din Ucraina ca acoperire pentru neoliberalismul în declin.

 

Hegemonie și cenzură

Însă aceasta face parte din agenda hegemonică ce urmărește să asigure că viziunea asupra lumii a sistemului este norma culturală acceptată. Iar oricine contestă această viziune asupra lumii – fie că implică, de exemplu, punerea sub semnul întrebării a alarmismului climatic, a „noii normalități”, a naturii crizei economice, a narațiunei dominante despre COVID sau a poziției oficiale față de Ucraina și Rusia – este considerat un răspânditor de dezinformare și „dușmanul din interior”.

 

Dacă ne întoarcem la Noua Zeelandă, am putea vedea acest lucru în acțiune în timpul și după evenimentul COVID. Fostul prim-ministru al țării, Jacinda Ardern, a intrat în atenția lumii acum câțiva ani, ajungând pe prima pagină a ziarelor declarând că dorește să aducă „bunătatea” în politică. În 2019, Foreign Policy, o publicație strâns asociată cu Consiliul Atlantic și Departamentul de Stat al SUA, a publicat articolul „ The Kindness Quotient ”, o promovare strălucită a lui Ardern.

 

Marketingul strategic al lui Ardern în diverse publicații s-a concentrat pe simpatia sa, poziția pro-mediu, valorile compasiunii și natura sa colaborativă. Pentru a atrage și mai mult sentimentele liberale, s-a spus că reprezintă tot ceea ce Trump nu este.

 

Ardern face parte dintr-un grup de lideri globali care au fost pregătiți pentru pozițiile lor prin intermediul Programului Tinerilor Lideri Globali al Forumului Economic Mondial (FEM)  . Da, acel FEM – organizația elitistă unde miliardarii înrăiți și servitoarele lor se reunesc pentru a stabili politici aliniate cu interese comerciale puternice.

 

Ofensiva de farmec pe care promotorii lui Ardern au întreprins-o a fost o investiție. Ea a livrat rezultate în urma pandemiei de COVID prin implementarea carantinei și a restricțiilor fără nicio îndoială.

 

Arden a declarat în discursul său adresat ONU din septembrie 2022:

 

„Ca lideri, suntem pe bună dreptate îngrijorați de faptul că până și cele mai superficiale abordări ale dezinformării ar putea fi interpretate greșit ca fiind ostile valorilor libertății de exprimare pe care le prețuim atât de mult.”

 

Ea a continuat spunând:

 

„Cum abordezi schimbările climatice dacă oamenii cred că acestea nu există? Cum te asiguri că drepturile omului ale celorlalți sunt respectate, deoarece aceștia sunt supuși unei ideologii pline de ură și periculoase?”

 

Ea a continuat spunând că libertatea de exprimare (cu care autoritățile nu sunt de acord) poate fi o armă de război.

 

În timpul pandemiei de COVID,  Ardern a îndemnat cetățenii  să aibă încredere în guvern și în agențiile sale pentru toate informațiile și a declarat:

 

„Altfel, ignorați orice altceva. Vom continua să fim singura dumneavoastră sursă de adevăr.”

 

 

 

În toată acea perioadă, în SUA, Fauci s-a prezentat drept „știința”. În Noua Zeelandă, guvernul lui Ardern era „adevărul”. Situația era similară în țările din întreaga lume. Cifre diferite, dar aceeași abordare.

 

Când cineva aflat la putere sau în orice instituție revendică „adevărul”, istoria arată că ne aflăm pe o pantă alunecoasă către reducerea la tăcere a gândirii și a disidenței cu care nu suntem de acord.

 

La fel ca alți lideri politici, în timpul pandemiei de COVID, Ardern a înăsprit libertățile civile folosind toată forța violenței statale pentru a asigura respectarea „adevărului”.

 

Evident, Ardern nu a fost singura în această situație. Trudeau, administrația Biden și alții au continuat să afișeze nuanțe orwelliene atunci când au vorbit despre necesitatea de a contesta „dezinformarea” și pe cei care pun la îndoială „adevărul”. Capătul subțire al unei penițe autoritare foarte largi.

 

Se pare că, mai ales după COVID, analiza critică și dezbaterea deschisă sunt acceptabile atâta timp cât cei implicați se încadrează în cadrul a ceea ce este considerat a susține narațiunile oficiale.

 

Suntem adesea îndemnați să „avem încredere în știință” și să acceptăm că „știința este decisă” în diverse probleme. Am auzit acest lucru în legătură cu problema COVID, când ni s-a spus că guvernele „urmăresc știința”, în timp ce ele și marile companii de tehnologie cenzurau oameni de știință de renume mondial și opinii și puncte de vedere opuse. „Urmând știința”, conflictele de interese erau omniprezente, iar noțiunile de obiectivitate, dezvăluire deschisă și scepticism organizat – valori fundamentale ale demersului științific – erau călcate în picioare.

 

Cei care au pus la îndoială narațiunea COVID au fost denigrați, închiși și cenzurați, ghidul marilor afaceri agricole – manipulând știința, denigând criticii, deraiind politicile care le amenință interesele și susținând că „știința este decisă” în privința organismelor modificate genetic – și al guvernelor autoritare.

 

Poate fi acuzat cineva care pune la îndoială și dorește o dezbatere mai deschisă despre schimbările climatice sau dacă astfel de schimbări au loc așa cum s-a afirmat sau vor duce la „extincție” de răspândirea de dezinformări?

 

Pune la îndoială ortodoxia agendei politice zero emisii de carbon care trebuie închisă, iar cei care o contestă trebuie etichetați drept „extremiști”.

 

Ardern a întrebat: „Cum abordezi schimbările climatice dacă oamenii cred că acestea nu există?”

 

Dar este, de asemenea, pertinent să ne întrebăm: Cum abordăm acest lucru dacă acceptăm că există?

 

Chiar dacă acceptăm că omenirea se află în dificultate și se confruntă cu o adevărată urgență climatică, oamenii ar trebui cel puțin să poată pune la îndoială actuala agendă „verde” bazată pe o strategie de „capitalism bazat pe părțile interesate” (guvernele și alții facilitează nevoile capitalului privat) care a cooptat preocupări reale legate de mediu pentru a urmări noi oportunități de investiții globale de miliarde de dolari (descrise în raportul din 2020 „  Natura de vânzare”  al Prietenii Pământului).

 

Dacă citiți acel raport, ați putea concluziona că suntem martorii unui tip de imperialism verde care folosește preocupări reale legate de mediu pentru a urmări o agendă familiară de extractivism, colonizare și comercializare. Aceeași mentalitate veche, deghizată în ecologizare și lansată pentru consumul public.

 

Declarațiile lui Ardern despre pericolele libertății de exprimare, singularitatea „adevărului” și trecerea implicită către autoritarism trebuie privite în contextul gestionării unei crize economice. Ceea ce spunea ea dezvăluia modul în care gândeau elitele financiare și politice de pe Wall Street, din Washington și din City-ul londonez.

 

Autoritățile se tem de consecințe negative în ceea ce privește disidența în masă și revoltele. În urmă cu câțiva ani, Liz Truss, pe atunci prim-ministru al Marii Britanii, a vrut să impună „restricții legale” sindicatelor în grevă. Există, de asemenea, Legea din 2022 privind poliția, criminalitatea, condamnarea și instanțele (PCSC), care ar putea submina dreptul la protest.

 

Prin urmare, nu este o surpriză că, astăzi, drepturile individuale și libertatea de exprimare sunt amenințate. Mecanismul suprem de control ar fi conectarea monedelor digitale ale băncilor centrale cu amprentele personale de carbon (inclusiv obiceiurile alimentare), cheltuieli și disidență într-o epocă de turbulențe economice. Trudeau ar fi putut dezvălui acest lucru atunci când i-a atacat pe șoferii de camion care protestau acolo unde a dus cel mai mult – restricționarea accesului la conturile bancare.

 

Cât va dura până când „dezinformarea” și contestarea „adevărului” vor deveni infracțiuni intelectuale și – cum ar putea spune Jacinda Ardern – vor fi luate măsuri „cu cruzime să fii amabil” împotriva celor care contestă narațiunile dominante de tip stat-corporativ?

 

Ei bine, nu mult timp, pentru că am fost deja martori la asta în ultimii ani. O dublare a scăderii de la COVID încoace.

 

Tirania este genul de „bunătate” de care nu avem nevoie.

 

Inamicul din interior

Termenul „inamic din interior” a fost popularizat de Margaret Thatcher în timpul grevei minerilor din Marea Britanie din 1984-1985 pentru a descrie minerii aflați în grevă. Însă este o noțiune cu care conducătorii Marii Britanii au privit mișcările de protest și revoltele de-a lungul secolelor. De la Revolta Țăranilor din 1381 până la Nivelatorii și Săpătorii (despre care se vorbește în capitolul final) din secolul al XVII -lea  , este un concept asociat cu oricine sau orice grup care contestă ordinea socială existentă și interesele clasei conducătoare.

 

John Ball, un preot radical, s-a adresat rebelilor din Revolta Țăranilor cu următoarele cuvinte:

 

„Prieteni buni, lucrurile nu pot merge bine în Anglia până când toate lucrurile nu vor fi deținute în comun; când nu vor mai exista nici vasali, nici lorzi; când lorzii nu vor fi mai stăpâni decât noi.”

 

Revolta a fost înăbușită. John Ball a fost capturat și spânzurat, tras la ușă și sfârșit în sferturi. Parte din istoria sângeroasă a clasei conducătoare britanice.

 

Mai târziu, mișcarea „săpătorilor” din secolul al XVII – lea a dorit să creeze comunități rurale mici, egalitare, și să cultive terenuri comune care fuseseră privatizate prin împrejmuiri.

 

Piesa din 1975 „The world Turned Upside Down” de Leon Rosselson comemorează mișcările Diggers. Versurile sale descriu scopurile și situația dificilă a mișcării. În cuvintele lui Rosselson, Diggers au fost deposedați prin furt și crimă, dar au recuperat ceea ce le aparținea, doar pentru a fi înăbușiți violent.

 

Nu este de mirare, așadar, că, în anii 1980, Margaret Thatcher a folosit toată forța aparatului de stat pentru a învinge cel mai puternic sindicat al țării, trupele de șoc ale mișcării muncitorești, Uniunea Națională a Minerilor – „inamicul din interior”. Trebuia să facă acest lucru pentru a deschide porțile capitalului pentru a profita de dezindustrializarea ulterioară a unei mari părți a Regatului Unit și de dezmembrarea unor mari părți ale statului social.

 

Și rezultatul?

 

O economie golită de sub control și umflată de datorii, distrugerea structurii sociale a unor comunități întregi și marea schemă financiară Ponzi – „miracolul” finanțelor dereglementate – care acum se află în pragul colapsului, determinându-i pe oameni precum Kapito și Pill să le spună publicului să se pregătească să devină sărac.

 

Și acum, în 2024, cea mai recentă versiune a „inamicului interior” este oricine răspândește „dezinformare” – orice anume care contestă narațiunea oficială stat-corporativă. Așadar, de data aceasta, unul dintre obiective este de a avea un internet complet controlat (cenzurat).

 

De exemplu, Comandamentul Operațiunilor Speciale ale SUA (USSOCOM) a acordat companiei Accrete un contract pentru ca Argus să detecteze amenințările de dezinformare de pe rețelele de socializare. Argus este un software de inteligență artificială care analizează datele de pe rețelele de socializare pentru a prezice narațiunile emergente și a genera rapoarte de informații la o viteză și o scară care să ajute la neutralizarea amenințărilor virale de dezinformare.

 

Accrete AI  este o companie lider în domeniul inteligenței artificiale cu dublă utilizare în întreprinderi. A implementat software-ul său AI Argus pentru detectarea amenințărilor open-source la  Departamentul Apărării al SUA în 2022 .

 

Într-un comunicat de presă, Prashant Bhuyan, fondatorul și CEO-ul Accrete, s-a lăudat:

 

„Rețelele de socializare sunt recunoscute pe scară largă ca un mediu nereglementat în care adversarii exploatează în mod curent vulnerabilitățile raționamentului și manipulează comportamentul prin răspândirea intenționată a dezinformării. USSOCOM se află în vârful lăncii în recunoașterea nevoii critice de a identifica și prezice analitic narațiunile de pe rețelele de socializare într-un stadiu embrionar, înainte ca aceste narațiuni să evolueze și să capete teren. Accrete este mândră să sprijine misiunea USSOCOM.”

 

Este vorba despre prezicerea gândurilor greșite pe rețelele de socializare. Însă controlul asupra internetului este doar o parte a unui program mai amplu de dominare, supraveghere și gestionare a protestelor și disidenței.

 

Articolul online „Cum folosește guvernul supravegherea ca armă pentru a-și reduce la tăcere criticii”  notează că, în orice zi, o persoană obișnuită din SUA este  monitorizată, spionată și urmărită în peste 20 de moduri diferite .

 

Autorii articolului ne solicită să analizăm câteva dintre modalitățile prin care guvernul SUA își folosește tehnologiile de supraveghere ca arme pentru a semnala cetățenii drept o amenințare la adresa securității naționale, indiferent dacă au făcut sau nu ceva greșit – de la semnalarea cetățenilor drept un pericol pe baza sentimentelor, telefonului și mișcărilor lor, până la activitățile lor de cheltuieli, activitățile de pe rețelele sociale, opiniile politice și corespondența.

 

Elita a stabilit că amenințarea existențială ești tu. Articolul Costurile războiului: Peterloo , scris de Aly Renwick, membru al organizației Veterani pentru Pace din Marea Britanie, detaliază istoria reprimării brutale a protestatarilor de către conducătorii britanici. De asemenea, el elimină orice idee pe care unii ar putea-o avea despre o elită conducătoare benignă, actuală, cu înclinații democratice. Leopardul nu și-a schimbat petele.

 

După cum am văzut în timpul COVID, ideea este că drepturile câștigate cu greu trebuie îngrădite, libertatea de asociere este nechibzuită, libertatea de gândire este periculoasă, disidența trebuie înăbușită, știința imparțială este o amenințare, iar libertatea de exprimare este mortală. Guvernul este „adevărul”, Fauci (sau o figură similară) este „știința”, iar cenzura este pentru propriul bine.

 

Nimic din toate acestea nu a fost justificat. Începe să aibă sens doar dacă privim restricțiile COVID în sensul unei încercări de a face față unei crize economice prin închiderea economiei globale sub pretextul unei crize de sănătate publică.

 

Criza economică sărăcește mulți oameni, așa că aceștia trebuie controlați, monitorizați și subjugați.

 

Tranzițiile menționate la începutul acestui capitol, împreună cu agenda de supraveghere (cunoscute împreună sub numele de „Marea Resetare”) sunt accelerate în această perioadă de criză economică, când nenumărate milioane de oameni din Occident sunt sărăciți. Prăbușirea  sistemului financiar condus de SUA  are ca rezultat o criză globală interconectată a datoriilor, inflației și „austerității” și cel mai mare transfer de bogăție către cei bogați din istorie.

 

Parte integrantă a acestui proces sunt narațiunea „tranziției alimentare” și a „urgenței climatice”, un comentariu interconectat care a fost construit și promovat cu atenție (vezi munca jurnalistului de investigație  Cory Morningstar ), precum și ideologia net-zero legată de agricultura și comercializarea carbonului.

 

„Tranziția alimentară” implică blocarea fermierilor (cel puțin a celor care vor rămâne în agricultură) într-o agricultură controlată de corporații, care extrage bogăție și deservește nevoile pieței corporațiilor globale, ale schemelor Ponzi de comercializare a carbonului și ale investitorilor și speculatorilor instituționali fără nicio legătură cu agricultura, care consideră agricultura, produsele alimentare și terenurile agricole simple active financiare. Acești fermieri vor fi reduși la agenți de extragere a profitului corporatist, care își asumă toate riscurile.

 

Această comercializare prădătoare a zonelor rurale încearcă să folosească  premise eronate și alarmism climatic  pentru a legitima implementarea tehnologiilor care ar trebui să ne salveze pe toți de la prăbușirea climatică și de la catastrofa malthusiană.

 

Între timp, o elită bogată finanțează din ce în ce mai mult știința, stabilește ce ar trebui studiat, cum ar trebui studiat și cum sunt diseminate descoperirile și cum va fi utilizată tehnologia produsă.

 

Această elită are puterea de a bloca dezbaterile autentice și de a denigra și cenzura pe cei care pun la îndoială narațiunea dominantă. Gândirea predominantă este că problemele cu care se confruntă omenirea trebuie rezolvate prin inovație tehnică determinată de plutocrați și putere corporativă consolidată.

 

Această mentalitate arogantă (sau aroganță flagrantă) duce la și este simptomatică a unui autoritarism care urmărește să impună o serie de tehnologii umanității fără nicio supraveghere democratică. Aceasta include vaccinuri autotransmitente, ingineria genetică a plantelor și oamenilor, alimente sintetice, geoingineria și transumanismul.

 

Și în India, așa cum am văzut, aceasta implică impunerea unor politici în agricultură care, de asemenea, lipsesc orice formă de supraveghere sau dezbatere democratică. În timpul protestului fermierilor din 2020-2021, mass-media influentă și comentatorii nu au pierdut timpul încercând să-i prezinte pe fermieri drept „anti-naționali” și „dușmani din interior”.

 

Ceea ce vedem este o paradigmă eco-modernistă greșită, care concentrează puterea și privilegiază expertiza tehno-științifică (o formă de excepționalism tehnocratic). În același timp, relațiile istorice de putere (adesea înrădăcinate în agricultură și colonialism) și moștenirile acestora în cadrul și între societățile din întreaga lume sunt convenabil ignorate și depolitizate. Tehnologia nu este panacea pentru impactul distructiv al sărăciei, inegalității, deposedării, imperialismului sau exploatării de clasă.

 

În ceea ce privește tehnologiile și politicile implementate în sectorul agricol, aceste fenomene vor fi consolidate și înrădăcinate și mai mult – și aceasta include bolile și sănătatea precară, care au crescut semnificativ ca urmare a alimentelor moderne pe care le consumăm și a agrochimicalelor și practicilor deja utilizate de corporațiile care promovează „tranziția alimentară”. Cu toate acestea, acest lucru deschide apoi alte oportunități de soluții tehnologice profitabile în sectorul științelor vieții pentru investitori precum BlackRock, care investesc atât în ​​agricultură, cât și în produse farmaceutice.

 

Însă într-o economie privatizată neoliberală care a facilitat adesea ascensiunea membrilor elitei bogate care controlează, este rezonabil să presupunem că membrii acesteia au anumite presupuneri despre cum funcționează lumea și ar trebui să continue să funcționeze: o lume bazată pe dereglementare cu supraveghere limitată și hegemonia capitalului privat și o lume condusă de indivizi privați precum Bill Gates, care cred că știu cel mai bine.

 

Fie că este vorba, de exemplu, de brevetarea formelor de viață, comercializarea emisiilor de carbon, consolidarea dependenței de piață (corporative) sau investiții în terenuri, politicile lor eco-moderne servesc drept acoperire pentru generarea și acumularea de bogăție suplimentară și pentru cimentarea controlului lor.

 

Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că oameni puternici care disprețuiesc principiile democratice (și, implicit, oamenii obișnuiți) cred că au un anumit drept divin de a submina securitatea alimentară, de a închide dezbaterile, de a se îmbogăți și mai mult prin tehnologiile și politicile lor și de a juca riscuri cu viitorul umanității.

 

Dar cei care au puterea se tem că masele ar putea, încă o dată, să-și ridice furcile și să se revolte. Ei insistă că țăranii trebuie să-și cunoască locul.

 

Totuși, flacăra protestului și a disidenței din secolele trecute încă inspiră și arde puternic.

 

 

 

Capitolul XIII

Recuperează viitorul

 

 

Economistul  profesor Michael Hudson  a declarat în 2014:

 

„Prin agricultură și controlul aprovizionării cu alimente, diplomația americană a reușit să controleze cea mai mare parte a lumii a treia. Strategia geopolitică de creditare a Băncii Mondiale a fost de a transforma țările în zone cu deficit alimentar, convingându-le să cultive culturi comerciale – culturi de export pentru plantații – nu să se hrănească cu propriile culturi alimentare.”

 

În 2019, Hudson a descris  cum datoria, sancțiunile și sistemul monetar internațional controlat de SUA l-au pus pe președintele venezuelean Maduro într-o situație dificilă. Venezuela devenise o monocultură de petrol, veniturile fiind cheltuite în mare parte pe importul de alimente și alte bunuri de strictă necesitate, pe care le-ar fi putut produce singură.

 

În acest sens, politicile și directivele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), datoria și strategiile geopolitice de creditare susținute de SUA au obligat multe țări din Sudul Global să eradicheze autosuficiența alimentară și să își submineze propria securitate alimentară .

 

Controlul agriculturii globale a fost un tentacul al strategiei geopolitice a capitalismului american. Revoluția Verde a fost exportată prin amabilitatea  intereselor bogate în petrol , iar națiunile mai sărace au adoptat modelul agricol dependent de substanțe chimice și petrol al capitalului agricol occidental, care necesita împrumuturi pentru inputuri și dezvoltarea infrastructurii aferente. Aceasta a implicat prinderea națiunilor într-un sistem globalizat de robie pentru datorii, relații comerciale trucate și un sistem vulnerabil la șocurile prețurilor petrolului (acest subiect a fost abordat în capitolul final al cărții „ Profituri dezgustătoare ”).

 

Mâncare transformată în armă

În cartea sa, „The Unsettling of America” (1977), Wendell Berry   critică Departamentul Agriculturii din SUA pentru adoptarea unei doctrine care tratează alimentele ca pe un instrument al speculațiilor politice și economice externe. Berry susține că tratarea alimentelor ca pe o armă servește, în cele din urmă, intereselor marilor corporații agroalimentare, mai degrabă decât fermierilor sau consumatorilor.

 

El consideră transformarea alimentelor în arme ca parte a unei probleme mai ample, în care agricultura este separată de rădăcinile sale culturale și ecologice, ceea ce duce la numeroase consecințe negative. Cartea lui Berry discută modul în care agricultura modernă a favorizat o deconectare între oameni și pământ. El deplânge faptul că agricultura a fost redusă la o simplă afacere, mai degrabă decât la un mod de viață care hrănește comunitatea și cultura.

 

O afacere și o armă geopolitică.

 

Ceva ce nu este trecut cu vederea de ecologista Vandana Shiva, care nu ezită să eticheteze companiile agrochimice drept un cartel al otrăvurilor. Ea subliniază că această denumire provine nu doar din efectele nocive ale substanțelor chimice pe care le folosesc asupra sistemului alimentar, ci și din legăturile istorice ale corporațiilor precum Bayer și BASF cu războiul și armele chimice. Aceste companii își au rădăcinile în producerea de substanțe toxice utilizate în timpul conflictelor, inclusiv în Primul și Al Doilea Război Mondial, unde au fabricat agenți chimici precum clorul gazos și Zyklon B, acesta din urmă folosit în mod infam în camerele de gazare naziste.

 

Aceste practici reflectă un model (istoric) mai larg de exploatare și violență în sistemul alimentar, care subminează atât sănătatea umană, cât și integritatea ecologică.

 

Marile companii agroalimentare sunt profund integrate în mecanismele supranaționale de elaborare a politicilor, care le permite să elaboreze politici care să servească propriilor interese. De exemplu, Monsanto a jucat un rol esențial în elaborarea Acordului OMC privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală pentru a crea monopoluri asupra semințelor, iar industria globală de prelucrare a alimentelor (Cargill) a avut un rol principal în conturarea Acordului OMC privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare. Puternicul lobby agroalimentar și-a asigurat acces privilegiat la factorii de decizie politică pentru a se asigura că modelul său de agricultură prevalează.

 

Și aceleași companii profită, de asemenea, de război și de capcanele datoriei suverane pentru a obține acces la piețe (vezi, de exemplu, „ Semănând semințele foametei în Etiopia ” de Michel Chossudovsky).

 

Lăsând la o parte listele de victime, corupția științei, profitul și infiltrarea organismelor de reglementare (lista ar putea continua), cultivarea alimentelor – o activitate care, în esență, urmărește să hrănească și să susțină viața – a fost deturnată și transformată în armă pentru a constrânge, controla și absorbi viața din natură și din oameni.

 

Și Bayer vorbește despre „înapoiere”, ca și cum vreunul dintre cele de mai sus ar fi progresist. Însă puține iluzii sunt atât de răspândite și dăunătoare precum ideologia „progresului” și a „dezvoltării” care se ascunde în spatele unor declarații ale lobbyiștilor corporativi despre agroindustrie și despre resursele sale profitabile, necesare pentru a preveni foametea în masă.

 

Dezvoltare?

Această ideologie, susținută de pilonii gemeni ai tehno-soluționismului și tehnocrației, a devenit adevărul incontestabil al epocii, o religie seculară care promite salvarea prin marșul neobosit al tehnologiei și înțelepciunea experților.

 

Scriitorul Paul Cudenec spune că „dezvoltarea”:

 

„… este distrugerea naturii, văzută acum ca o simplă resursă ce poate fi utilizată pentru dezvoltare sau ca un spațiu gol, nedezvoltat, în care dezvoltarea ar putea, ar trebui și, în cele din urmă, trebuie să aibă loc. Este distrugerea comunităților umane naturale, a căror autosuficiență împiedică avansul dezvoltării, precum și a culturii umane autentice și a valorilor tradiționale, care sunt incompatibile cu dogma și dominația dezvoltării.”

 

Cudenec susține că cei din spatele „dezvoltării” au distrus tot ce are valoare reală în lumea noastră naturală și în societățile noastre umane, în căutarea bogăției și puterii personale. Mai mult, au ascuns această crimă în spatele întregii retorici pozitive asociate cu dezvoltarea la toate nivelurile.

 

Într-adevăr, ideea că societatea umană se află pe o traiectorie inevitabilă de îmbunătățire, impulsionată de inovația tehnologică și ghidată de elitele tehnocratice, este probabil cel mai insidios mit al timpului nostru. Această narațiune a progresului perpetuu este o perdea de fum convenabilă, care ascunde realitățile dure ale degradării mediului, inegalității sociale și sărăcirii spirituale care caracterizează așa-numita civilizație avansată.

 

În centrul acestei ideologii se află credința naivă în tehno-soluționism – credința greșită că fiecare problemă, indiferent cât de complexă sau adânc înrădăcinată în structurile sociale și politice, poate fi rezolvată cu soluția tehnologică potrivită. Această viziune reducționistă asupra lumii reduce experiența umană la o serie de provocări tehnice, așteptând cu nerăbdare următoarea inovație revoluționară care să îndrepte lucrurile.

 

Agricultură? Inventați mai multe aplicații de colectare a datelor. Sărăcie? Dezvoltați o aplicație pentru asta. Această abordare simplistă nu numai că nu reușește să abordeze cauzele profunde ale problemelor noastre, dar ne distrage în mod activ de la munca necesară de schimbare sistemică și acțiune colectivă.

 

Mână în mână cu tehno-soluționismul merge tehnocrația — ideea că societatea ar fi cel mai bine guvernată de cei bogați, experți tehnici și ingineri, decât de reprezentanți aleși sau, imaginați-vă, oameni obișnuiți! Această viziune elitistă asupra guvernării acordă o încredere excesivă obiectivității și bunăvoinței unei clase tehnocratice, ignorând faptul că acești așa-ziși experți sunt la fel de susceptibili la interesul propriu ca orice alt grup.

 

Mentalitatea tehnocratică reduce realitatea vibrantă a societății umane la o serie de date și algoritmi, tratând cetățenii ca variabile într-un mare experiment de inginerie socială. O viziune asupra lumii care valorizează eficiența în detrimentul empatiei, optimizarea în detrimentul justiției și controlul în detrimentul libertății. În această lume nouă și curajoasă, nuanțele culturii, înțelepciunea tradiției și imprevizibilitatea naturii umane sunt văzute ca obstacole incomode de depășit, mai degrabă decât ca aspecte esențiale ale experienței umane.

 

Susținătorii acestei ideologii a progresului ar vrea să ne facă să credem că trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile – sau cel puțin pe calea cea bună către aceasta, cu proliferarea gadgeturilor ca dovadă irefutabilă a ascensiunii noastre. Însă această narațiune a îmbunătățirii continue ignoră în mod convenabil decalajul tot mai mare al bogăției, corupția corporativă, epidemia de probleme de sănătate mintală, erodarea legăturilor comunitare și un sistem alimentar globalizat care are ca rezultat tot felul de boli și degradarea mediului.

 

Obsesia pentru progresul tehnologic și creșterea economică a venit cu un cost enorm. Interesele elitelor au sacrificat sănătatea planetei, bunăstarea nenumăratelor specii și propria noastră conexiune cu lumea naturală pe altarul „dezvoltării”. Au renunțat la munca semnificativă și la conexiunile umane autentice pentru noțiunea goală de confort și eficiență. Cuantificabilul are prioritate față de calitativ, reducând experiența umană la o serie de metrici.

 

Ideologia progresului servește drept un instrument puternic pentru menținerea status quo-ului. Perpetuând mitul conform căruia sistemul nostru corupt actual este apogeul realizării umane sau cel puțin tot ce putem spera (nu există alternativă!), aceasta înăbușă imaginația și are scopul de a induce apatie și de a demotiva masele în eforturile de a produce o schimbare semnificativă. Iar cei care îndrăznesc să pună la îndoială înțelepciunea creșterii nesfârșite sau propun modele alternative de organizare socială sunt cenzurați sau respinși ca idealiști naivi sau radicali periculoși.

 

Giganții tehnologici și corporațiile care beneficiază cel mai mult de această ideologie au devenit noii mari preoți ai epocii noastre, vânzând opiaceele digitale și gadgeturile strălucitoare drept calea către un viitor mai bun. Ei promit conexiune, dar oferă izolare, oferă informații, dar generează confuzie și promit emancipare, în timp ce strâng lațul public al supravegherii.

 

Recuperează viitorul

Oamenii obișnuiți trebuie să-și recâștige libertatea de acțiune, să renunțe la telefoanele mobile și să-și reimagineze relația cu tehnologia, considerând-o un instrument de utilizat cu judecată, mai degrabă decât o forță care ne modelează destinul.

 

Trebuie să creăm o nouă cale care să valorifice prosperitatea umană în detrimentul „creșterii”, care să acorde prioritate armoniei ecologice în detrimentul dominației tehnologice și care să recunoască valoarea inerentă a tuturor ființelor – nu doar a celor considerate productive de către sistemul economic.

 

Aceasta înseamnă contestarea elitei statale, corporatiste, financiare și digitale, care își folosește averea, politicile și tehnologiile pentru a purta un război de clasă împotriva oamenilor obișnuiți, în timp ce își revendică puterea de a modela societățile noastre prin acțiune colectivă.

 

Înseamnă reevaluarea definiției noastre a progresului, depășind indicatorii simpli ai creșterii economice pentru a lua în considerare adevăratele măsuri ale bunăstării umane și ecologice. Și înseamnă aprecierea complexității lumii, recunoscând că nu fiecare problemă are o soluție tehnologică și că unele dintre cele mai valoroase aspecte ale existenței umane nu pot fi cuantificate sau optimizate.

 

Ne aflăm într-un moment critic în care însăși fundamentele sistemelor noastre alimentare și, într-adevăr, relația noastră cu lumea naturală sunt demontate și reconstruite sistematic pentru a servi intereselor unei elite incredibil de bogate. Întrucât ne aflăm pe prăpastia unei lumi noi și curajoase, dominată de culturi modificate genetic, carne cultivată în laborator și agricultură bazată pe inteligență artificială, este imperativ să ne oprim și să examinăm critic calea pe care suntem mânați.

 

A venit momentul să rezistăm și să respingem corporatizarea și mecanizarea necontrolate a alimentelor noastre și, într-adevăr, a vieților noastre.

 

Revoluția Verde, cândva aclamată drept salvatoarea „lumii în curs de dezvoltare”, a prins în schimb milioane de fermieri în cicluri de datorii și dependență, reducând în același timp valoarea nutritivă a alimentelor și decimând biodiversitatea.

 

Acum ni se spune că soluția la problemele actuale constă în și mai multă tehnologie – editarea genetică, agricultura de precizie și inteligența artificială. Dar aceasta nu face decât să amplifice o paradigmă eșuată. Aceste „soluții” nu sunt concepute pentru a aborda cauzele profunde ale crizei noastre alimentare, ci mai degrabă pentru a consolida și mai mult controlul asupra sistemului alimentar în mâinile câtorva corporații puternice.

 

Luați în considerare impulsul pentru organismele modificate genetic și noul val de culturi modificate genetic. Susținătorii susțin că aceste tehnologii vor crește randamentele și vor reduce utilizarea pesticidelor. Cu toate acestea, decenii de cultivare a organismelor modificate genetic ne-au arătat că aceste promisiuni sunt goale. În schimb, am asistat la creșterea buruienilor super-abundente, la creșterea utilizării pesticidelor și la erodarea suveranității semințelor, pe măsură ce fermierii devin dependenți de corporațiile deținătoare de brevete.

 

În mod similar, tendința către o agricultură „inteligentă” și o agricultura de precizie este adesea prezentată ca o cale către sustenabilitate. În realitate, este un cal troian pentru un control corporativ sporit și o deresponsabilizare a fermierilor. Pe măsură ce fermele devin tot mai dependente de software proprietar, utilaje scumpe și luarea deciziilor bazate pe date, cunoștințele agricole tradiționale sunt devalorizate, iar fermierii sunt reduși la simpli operatori într-un sistem pe care nu îl mai înțeleg sau controlează pe deplin.

 

Soluția constă într-o revenire la o agricultură la scară umană, înrădăcinată în principii agroecologice. Aceasta nu este o viziune romantizată asupra trecutului, ci o abordare orientată spre viitor, care recunoaște înțelepciunea înrădăcinată în practicile agricole tradiționale, încorporând selectiv tehnologii adecvate. Agroecologia lucrează cu natura, mai degrabă decât împotriva ei, promovând biodiversitatea, construind sănătatea solului și creând sisteme alimentare rezistente.

 

Promovarea cărnii cultivate în laborator și a alternativelor ultra-procesate, pe bază de plante, nu are legătură cu sustenabilitatea sau bunăstarea animalelor, ci cu preluarea controlului asupra producției de proteine ​​de la fermieri și plasarea acesteia în mâinile companiilor de tehnologie și ale investitorilor acestora. Aceste produse, adesea comercializate ca soluții ecologice, sunt în realitate alimente extrem de procesate, care consumă multă energie și ne deconectează și mai mult de lumea naturală și de sursele noastre de hrană.

 

În fața acestui atac tehno-industrial, trebuie să pledăm pentru suveranitatea alimentară – dreptul popoarelor la alimente sănătoase și adecvate din punct de vedere cultural, produse prin metode ecologice și sustenabile, și dreptul lor de a-și defini propriile sisteme alimentare și agricole. Aceasta înseamnă rezistența față de corporatizarea aprovizionării noastre cu alimente, susținerea sistemelor alimentare locale și conservarea diversității culturilor și a tradițiilor culinare care au hrănit omenirea timp de milenii.

 

 

 

Capitolul XIV

În 1649…

 

 

În încercarea de a modela viitorul, putem într-adevăr să ne inspirăm în trecut și să revendicăm o parte din istorie, inspirându-ne din viziunea și acțiunile radicale ale mișcării „Săpătorilor” (1649-1651).

 

În analele istoriei agrare, o anumită mișcare a lăsat un impact profund asupra imaginației colective a susținătorilor suveranității alimentare. Grupul „Diggers” din Anglia secolului al XVII -lea a fost condus de vizionarul Gerrard Winstanley. Acest grup radical a apărut într-o perioadă de intense tulburări sociale și politice, oferind o perspectivă revoluționară asupra proprietății funciare și a producției de alimente care continuă să rezoneze cu luptele moderne pentru justiție alimentară.

 

„Săpătorii”, cunoscuți și sub numele de „Nivelatorii Adevărați”, au apărut în 1649, o perioadă în care Anglia se confrunta cu consecințele războiului civil. Winstanley și adepții săi au îndrăznit să-și imagineze o lume diferită. Grupul a contestat însăși fundamentele sistemului capitalist emergent și mișcarea de împrejmuire care privatiza rapid terenuri anterior comune. Dar viziunea lui Winstanley nu era doar teoretică.

 

Pe 1 aprilie 1649, „Diggerii” au început cea mai faimoasă acțiune a lor, ocupând St. George’s Hill din Surrey, unde au înființat o comună, cultivând pământul în mod colectiv și distribuind gratuit alimente tuturor celor care aveau nevoie. Acest act de acțiune directă a fost o demonstrație puternică a filosofiei lor în practică.

 

După cum a declarat Winstanley:

 

„Pământul a fost creat ca o comoară comună pentru toți, nu o comoară privată pentru unii.”

 

„Săpătorii”, fideli numelui lor, și-au început mișcarea prin săparea, la propriu, a terenurilor comune nefolosite și plantarea de culturi. Potrivit profesorului Justin Champion , au plantat „mazăre, morcovi și leguminoase” și și-au lăsat vacile să pască pe câmpuri.

 

În timp ce familia Digger și-a considerat acțiunile ca fiind relativ inofensive (Champion compară acest lucru cu deținerea unei parcele), proprietarii locali le-au considerat o amenințare serioasă, asemănând-o cu „terorismul satesc”, potrivit lui Champion.

 

Proprietarii locali au chemat trupe pentru a reprima aceste acțiuni. În ciuda numărului relativ mic și a experimentelor de scurtă durată, care s-au răspândit în anumite părți ale Angliei, Champion sugerează că „Diggerii” au reprezentat o amenințare ideologică semnificativă la adresa ordinii sociale existente, punând sub semnul întrebării noțiunile de proprietate privată și ierarhie socială.

 

Winstanley a declarat :

 

„Cei care cumpără și vând pământuri și sunt proprietari de pământuri, le-au dobândit fie prin opresiune, fie prin crimă, fie prin furt.”

 

El a adăugat:

 

„Munca pe care o facem este aceasta: să săpăm Georges-Hill și terenul pustiu din împrejurimi, să semănăm porumb și să ne mâncăm pâinea împreună cu sudoarea frunților noastre. Iar primul motiv este acesta: să putem lucra în dreptate și să punem temelia transformării Pământului într-o comoară comună pentru toți, atât bogați, cât și săraci, pentru ca fiecare om care se naște în această țară să fie hrănit de Pământul, Mama sa care l-a născut, conform Rațiunii care domnește în Creație.”

 

Reacția negativă din partea proprietarilor locali a fost sistematică. Familia Digger s-a confruntat cu bătăi și incendieri, forțându-i să se mute de pe St George’s Hill într-un al doilea amplasament din Cobham, până când au fost în cele din urmă alungați complet de pe teren.

 

Scriind în 1972 în cartea sa „ Lumea întoarsă cu susul în jos ”, Christopher Hill, un istoric proeminent al perioadei Războiului Civil Englez, a sugerat că influența digerilor a fost mai răspândită decât cea mai faimoasă colonie a lor de la St. George’s Hill. El a susținut că, din Nottinghamshire și Northamptonshire până la Gloucestershire și Kent, influența digerilor s-a răspândit în tot sudul și centrul Angliei.

 

Deși numărul real de persoane implicate în experimentele Digger a fost relativ mic (estimat la 100-200 de persoane în Anglia), ideile lor s-au răspândit mai mult prin broșuri și recomandări.

 

Această influență răspândită, așa cum este descrisă de Hill, sugerează că ideile Diggerilor au rezonat cu oamenii dintr-o porțiune semnificativă a Angliei, chiar dacă coloniile Diggerilor propriu-zise erau puține la număr.

 

„Săpătorii” au fost o mișcare radicală, inspirată din Biblie, care și-a implementat practic convingerile despre proprietatea comună asupra pământului, provocând o opoziție puternică din partea proprietarilor de pământ consacrați, în ciuda metodelor lor în general pașnice.

 

Experimentul de la St. George’s Hill a reprezentat o alternativă radicală la ordinea economică și socială predominantă. A fost un exemplu timpuriu a ceea ce am putea numi astăzi un proiect de suveranitate alimentară, punând accent pe controlul local asupra producției și distribuției alimentelor.

 

În era actuală a agriculturii industriale și a sistemelor alimentare corporatiste, ideile familiei Diggers rămân extrem de importante. Rezistența lor la îngrădirea terenurilor comune în secolul al XVII-lea reflectă luptele de astăzi împotriva acaparării de terenuri de către corporații – și acțiunile de colonizare care stau la baza jargonului corporatist al lui Bayer despre deblocarea „creșterii afacerilor”, „stimularea managementului schimbării”, „impulsionarea cotei de piață” și „crearea de valoare în afaceri” – precum și privatizarea semințelor și a resurselor genetice.

 

Consolidarea lanțului agroalimentar global în mâinile câtorva corporații puternice reprezintă o formă modernă de închidere, concentrând controlul asupra producției și distribuției de alimente în moduri care le-ar fi fost mult prea familiare lui Winstanley și adepților săi.

 

Accentul pus de grupul Diggers pe producția alimentară locală, controlată de comunitate, oferă o alternativă dură la modelul agricol industrial promovat de giganții agroalimentari și aliații lor din instituții precum Banca Mondială și OMC. În timp ce paradigma dominantă prioritizează monoculturile la scară largă, lanțurile de aprovizionare globale și securitatea alimentară bazată pe piață, viziunea grupului Diggers se aliniază mai strâns cu conceptele de suveranitate alimentară și agroecologie.

 

Suveranitatea alimentară, un concept dezvoltat de mișcarea internațională țărănească La Via Campesina, are multe în comun cu filosofia „Diggers”. Ambele subliniază dreptul comunităților de a-și defini propriile sisteme alimentare și agricole.

 

Moștenirea membrilor grupului Diggers poate fi observată în diverse mișcări contemporane care contestă regimul alimentar corporatist. De la lupta globală a La Via Campesina pentru drepturile țăranilor, până la inițiativele locale de grădini comunitare și activitatea Agrarian Trust din SUA (care oferă o perspectivă bună asupra membrilor grupului Diggers și a relevanței lor continue în The Diggers Today: Enclosure, Manure and Resistance ), vedem ecouri ale viziunii lor.

 

Proiectele moderne de creare a fermelor deținute de comunitate, a băncilor de semințe și a cooperativelor alimentare pot fi văzute ca descendenți spirituali ai mișcării Diggers, care vizează recuperarea producției alimentare de sub controlul corporațiilor și readucerea acesteia în mâinile comunităților.

 

Totuși, realizarea viziunii Diggers în contextul actual se confruntă cu obstacole semnificative.

 

Influența conglomeratelor agroindustriale asupra instituțiilor cheie și a organismelor de elaborare a politicilor reprezintă o provocare formidabilă. De la Banca Mondială la ministerele agriculturii naționale, așa cum a arătat clar această carte, interesele corporative modelează adesea politici care prioritizează agricultura industrială și piețele globale în detrimentul sistemelor alimentare locale. Acordurile comerciale internaționale și memorandumurile de înțelegere, adesea negociate cu un control public minim, beneficiază frecvent marile afaceri agroindustriale în detrimentul micilor fermieri și al suveranității alimentare locale.

 

Mai mult, susținătorii agriculturii industriale susțin adesea că aceasta este singura modalitate de a hrăni lumea. Această narațiune, însă, ignoră costurile de mediu și sociale ale acestui model, precum și productivitatea dovedită a metodelor agricole agroecologice la scară mică.

 

Diggerii nu au teoretizat doar despre o societate alternativă; au încercat să o construiască prin acțiuni directe, ocupând terenuri și implementând viziunea lor asupra agriculturii comunale.

 

De asemenea, membrii Diggers au înțeles că schimbarea sistemului alimentar necesita contestarea structurilor de putere mai largi. Mișcările actuale pentru suveranitatea alimentară recunosc, în mod similar, nevoia unei schimbări sistemice, abordând problemele legate de drepturile funciare, politicile comerciale și justiția economică, alături de practicile agricole.

 

În această eră a agriculturii dominate de corporații, viziunea familiei Diggers asupra unei „comori comune pentru toți” rămâne la fel de radicală și necesară ca întotdeauna.

 

Prin recuperarea bunurilor comune, promovarea practicilor agroecologice și construirea suveranității alimentare, oamenii obișnuiți pot contribui la o lume în care alimentele sunt cu adevărat o comoară comună pentru toți.

 

Soții Diggers au recunoscut că adevărata libertate și egalitate nu pot fi atinse fără a aborda întrebarea fundamentală a cine controlează pământul și mijloacele de producție. Această înțelegere este crucială în contextul actual, în care controlul corporațiilor asupra sistemului alimentar se extinde de la pământ, semințe și factori de producție până la distribuție și vânzare cu amănuntul.

 

Viziunea celor de la Diggers ne provoacă, de asemenea, să regândim relația noastră cu pământul și unii cu alții. Într-o lume din ce în ce mai dominată de individualism și relații de piață, accentul pus pe proprietatea comunală și munca colectivă oferă o alternativă radicală.

 

Moștenirea lăsată de „The Diggers” ne provoacă să gândim dincolo de limitele regimului alimentar predominant, să imaginăm și să creăm o lume în care mâncarea și pământul nu sunt mărfuri de cumpărat și vândut, ci resurse comune care trebuie împărtășite și gestionate în beneficiul tuturor.

 

Viziunea lor despre o lume în care „pământul devine din nou o comoară comună” nu este o curiozitate istorică pitorească, ci o alternativă vitală și necesară la practicile distructive ale celor care domină sistemul alimentar actual.

 

Este demn de remarcat faptul că Festivalul anual Wigan Diggers celebrează viața și ideile lui Gerrard Winstanley, născut și crescut în Wigan, și Mișcarea Diggers (vezi Festivalul Wigan Diggers ).

 

Dar să încheiem cu versurile cântecului lui Leon Rosselson din 1975, care face referire la mișcarea Diggers (versiunea lui Billy Bragg poate fi găsită aici, pe  YouTube ).

 

 

 

Lumea întoarsă cu susul în jos

În 1649 / Spre Dealul St. George

O bandă zdrențăroasă pe care au numit-o Săpătorii / Au venit să arate voința poporului

Ei i-au sfidat pe moșieri / Au sfidat legile

Ei erau deposedații care își revendicau ceea ce era al lor

 

Venim în pace, au spus ei/Să săpăm și să semănăm

Venim să lucrăm pământurile în comun/Și să facem să crească terenurile virane

Acest pământ împărțit/Îl vom face întreg,

astfel încât să fie/O comoară comună pentru toți

 

Păcatul proprietății/Disprețuim.

Niciun om nu are dreptul să cumpere și să vândă/Pământul pentru câștig privat.

Prin furt și crimă/Au luat pământul.

Acum peste tot zidurile/Sar la porunca lor.

 

Ei fac legile/Ca să ne înlănțuie bine

Clerul ne orbi cu raiul/Sau ne condamnă în iad

Nu ne vom închina/Dumnezeului căruia îi slujesc

Dumnezeului lăcomiei care hrănește bogații/În timp ce săracii mor de foame

 

Muncim, mâncăm împreună/Nu avem nevoie de săbii

Nu ne vom închina stăpânilor/Și nici nu vom plăti chirie lorzilor

Suntem oameni liberi/Deși suntem săraci

Voi, săpătorii, ridicați-vă cu toții pentru glorie/Ridicați-vă acum

 

De la oamenii cu averi / Au venit ordinele /

Au trimis oamenii angajați și soldații / Să șteargă pretențiile săpătorilor /

Să le dărâme căsuțele / Să le distrugă porumbul

/ Au fost împrăștiați / Doar viziunea persistă

 

Săracilor, curaj! / Bogaților, aveți grijă!

Pământul a fost făcut o comoară comună! / Pentru ca toți să împărtășească!

Toate lucrurile sunt în comun! / Toți oamenii sunt unul!

Venim în pace! / A venit ordinul să-i doborâm.

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Nu ratați cărțile electronice online despre cercetarea globală!

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Colin Todhunter , Global Research, 2025

 

Power Play: The Future of Food

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: de ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să o oprească?

De Robert J. Burrowes

 

În 2020, sub acoperirea narațiunii „virus”/„vaccin”, Elita Globală a lansat lovitura de stat planificată de mult timp pentru a prelua controlul total asupra populației umane.

 

Pornind de la o istorie care a început odată cu civilizația umană acum aproximativ 5.000 de ani și de la cel puțin 50 de ani în planificarea finală, eforturile progresive ale elitelor la nivel local, național și acum global pentru a extermina populațiile nedorite și a-i înrobi pe cei rămași în viață ating acum punctul culminant. Vezi „Bătălia finală pentru umanitate: Este «Acum sau niciodată» în lungul război împotriva Homo Sapiens” .

 

Din păcate, însă, gradul de conștientizare a ceea ce se întâmplă cu adevărat rămâne extraordinar de scăzut, chiar și în rândul celor care se opun distrugerii continue a drepturilor și libertății noastre, precum și numărului de decese cauzate de „vaccinuri”, care crește rapid. Vezi „Îngroziți de libertate: De ce majoritatea ființelor umane îmbrățișează tehnotirania elitei globale” .

 

Așadar, permiteți-mi să explic pe scurt, din nou, exact ce se întâmplă și de ce cele mai populare răspunsuri – lobby pe lângă guverne, contestarea alegerilor sau formarea de noi partide politice, contestațiile legale și protestele (sub o formă sau alta) – din partea celor implicați nu pot avea succes. Și ce trebuie să facem dacă dorim să învingem această lovitură de stat.

 

Ce se întâmplă?

Imaginea din dreapta: Yuval Noah Harari – intelectual public israelian, istoric, autor și profesor (Licențiat sub CC BY-SA 3.0) 

Dacă cineva citește site-ul Forumului Economic Mondial , precum și documentele primare produse de această organizație și îi ascultă pe principalii purtători de cuvânt ai organizației, cum ar fi Klaus Schwab – vezi „Acum este momentul pentru o «mare resetare»” – și Yuval Noah Harari – vezi „ Citiți integral avertismentul vehement al lui Yuval Harari către Davos ” – agenda elitei este destul de clară.

 

Sub titlul general „Marea Resetare”, Forumul Economic Mondial a lansat o serie de agende profund interconectate, care vor impune schimbări substanțiale în 200 de domenii ale vieții umane pentru cei rămași în viață.

 

Aceste agende interconectate includ implementarea programului de eugenie al elitei – vezi „Agenda «Ucidere și control» a elitei globale: Distrugerea securității noastre alimentare” – împreună cu diverse programe legate de a patra revoluție industrială și transumanism, care le vor oferi controlul total asupra populației transumane rămase într-o lume condusă de tehnocrați. Vezi „Uciderea umanității: Cum folosește elita globală eugenia și transumanismul pentru a ne modela viitorul” .

 

Aceste programe includ eforturi de dezvoltare și implementare a tehnologiilor relevante – inclusiv cele legate de 5G (și, în curând, 6G), arme militare, inteligență artificială [IA], identitate digitală, big data, nanotehnologie și biotehnologie, robotică, Internetul Lucrurilor [IoT], Internetul Corpurilor [IoB], Internetul Simțurilor [IoS], calcul cuantic, supraveghere și metavers – care vor submina identitatea umană, libertatea umană, demnitatea umană, voința umană și/sau intimitatea umană. Printre alte rezultate negative, aceste tehnologii ne vor priva de controlul asupra propriilor noastre activități bancare și finanțe. Vezi „Preluarea controlului prin distrugerea numerarului: Atenție la poligonul cibernetic ca parte a loviturii de stat a elitei” .

 

Pentru a repeta: Rezultatul net al acestor programe va fi o depopulare umană substanțială a Pământului și înrobirea și încarcerarea transumană a celor rămași în viață, în principal în „orașele lor inteligente”.

 

După cum a concluzionat Mark Steele în amplul său raport de expertiză privind emisiile de radiații direcționate 5G, „Dovada prima facie a acestei agende globaliste de depopulare este fără echivoc… Aceasta este cea mai mare crimă comisă vreodată asupra omenirii și a întregii creații a lui Dumnezeu”. Vezi

 

„ Raport de expert: Emisii de radiații de energie dirijată de a cincea generație (5G) în contextul vaccinurilor contaminate cu nanometale care includ Covid-19 cu antene din oxid feros de grafit” .

 

Evident, acest lucru se face fără nicio consultare cu cei dintre noi care ne-am identifica drept oameni „obișnuiți”.

 

Cine orchestrează asta?

Lovitura de stat a fost plănuită de Elita Globală și de agenții săi principali. Este implementată prin controlul elitei asupra unor organizații internaționale cheie (cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății și Națiunile Unite), corporații relevante (inclusiv cele din industria tehnologiei, farmaceutică și media) și guverne naționale.

 

Primul punct de remarcat este pur și simplu acesta: Elita Globală este prea bogată și puternică pentru a se obosi să participe personal la forumuri bine-cunoscute, cum ar fi Forumul Economic Mondial sau chiar la unele mai puțin cunoscute, cum ar fi Consiliul pentru Capitalism Incluziv . Persoanele care „sunt în fața” unor organizații de acest gen sunt agenți ai elitei. Bogați și puternici, la un anumit nivel, și fericiți să fie identificați public, dar nu stăpânii care ne modelează destinele, chiar dacă ei rezolvă multe dintre detalii. Pentru o discuție despre acest subiect,

 

Vezi „Ce este «Consiliul pentru Capitalism Incluziv?» Este Noua Ordine Mondială” .

 

Însă, deoarece această Elită Globală este atât nebună, cât și criminală, membrii săi nu au nicio idee despre ce înseamnă să experimentezi viața umană „obișnuită”, cu luptele ei zilnice și triumfurile ocazionale, cu temerile ei de rutină și bucuriile simple. Vezi „Elita Globală este o Revizuire a Nebuniei” . Mai multe informații sunt în „ De ce violența? ” și „ Psihologia Neînfricată și Psihologia Fricii: Principii și Practică ” .

 

Așadar, permiteți-mi să explic pe scurt, încă o dată, de ce guvernele, contestațiile legale și protestele sub diversele lor forme nu ne pot salva de ceea ce se întâmplă, deși elita este încântată să ne irosim energia cu astfel de eforturi, așa cum intenționează.

 

Constituții, guverne și iluzia „democrației”

Deși așa-numitele procese democratice au fost mult timp o farsă, chiar și elementele false ale democrațiilor – separarea constituțională a puterilor (împărțirea funcțiilor legislativă, executivă și judiciară a guvernului, menită să limiteze posibilitatea unor excese arbitrare din partea guvernului), respectarea drepturilor omului (inclusiv libertatea de exprimare, de întrunire și de mișcare), respectarea legilor și respectarea procedurilor legale – au fost ignorate de practic toate guvernele (naționale, provinciale și locale) din întreaga lume, deoarece măsurile decise de elită și promulgate prin intermediul organizațiilor sale internaționale, cum ar fi Forumul Economic Mondial și Organizația Mondială a Sănătății, au fost pur și simplu implementate de guverne, în ciuda încălcării prevederilor constituționale în diverse moduri și fără măcar o dezbatere publică (sau, în multe cazuri, chiar parlamentară).

 

Ca să reiau acest aspect mai direct: având în vedere rolurile eminente jucate de organizații de elită precum Forumul Economic Mondial și Organizația Mondială a Sănătății în ultimii doi ani și jumătate, aveți impresia că guvernele aderă la constituțiile naționale și iau decizii independente? Sau doar urmează ordine?

 

Bătălia finală pentru umanitate: este „acum sau niciodată” în lungul război împotriva Homo Sapiens………………………………………………………..

 

Det.aici

https://www.globalresearch.ca/elite-coup-kill-enslave-us-why-cant-governments-legal-actions-protests-stop-them/5787699

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Apocalipsa economică europeană care se apropie

 

 

Scrisă de Dr. Seshadri Kumar

 

Drepturi de autor © 2022 Dr. Seshadri Kumar. Toate drepturile rezervate.

Rezumat

La începutul tragediei umane care este războiul din Ucraina, am aprofundat cauzele care stau la baza conflictului din perspectiva unui istoric și politolog. Analiza respectivă, „Înțelegerea Marelui Joc în Ucraina”, este disponibilă aici .

 

Evenimentele au evoluat de atunci, iar o consecință importantă a războiului a fost economică. În acest articol, analizez rolul și situația Europei din perspectiva unui economist.

 

Uniunea Europeană a adoptat o poziție politică foarte clară în conflictul Rusia-Ucraina, aliniată cu Statele Unite. A aplicat 8 runde de sancțiuni economice împotriva Rusiei și, în momentul scrierii acestui articol, lucrează la un al 9 -lea pachet.

 

Care a fost impactul economic al acestor sancțiuni – asupra Rusiei și asupra Europei însăși? Ce se va întâmpla în lunile următoare? Acesta este subiectul prezentului articol. Concluzionez că

 

Războiul din Ucraina, care a început pe 24 februarie 2022, va fi cea mai importantă schimbare din lume de la cel de-al Doilea Război Mondial. Va schimba fundamental relațiile de putere din lume. Dominația lumii occidentale se va sfârși și va fi înlocuită de o lume multipolară.

Prosperitatea Europei din ultimele secole este probabil să se încheie din cauza unor decizii miope și prost gândite legate de conflictul din Ucraina, luate de liderii europeni cu sprijinul deplin al popoarelor lor. Acestea au legătură în primul rând cu sancțiunile economice prost gândite pe care Europa le-a aplicat unilateral Rusiei, care au început să aibă un efect bumerang asupra Europei, existând o probabilitate mare ca lucrurile să se înrăutățească mult în lunile următoare.

Analiza prezentată aici este în primul rând una economică și analizează în principal efectul asupra economiilor Europei al sancțiunilor prelungite (și, în contextul actual, „prelungite” ar putea însemna chiar încă șase luni) impuse de Occident Rusiei.Prezint dovezi care demonstrează că sancțiunile occidentale împotriva Rusiei au afectat Europa mult mai mult decât au afectat Rusia în cele nouă luni de la impunere și că în lunile următoare vor continua să degradeze grav economiile Europei, afectând doar marginal economiile Rusiei. Principalul motiv pentru aceasta este că Rusia este mult mai autosuficientă decât Europa. Singura acțiune care va salva Europa este o revocare necondiționată a sancțiunilor sale autodistructive și un acord de pace în Ucraina în termenii Rusiei.

 

Singurele presupuneri majore pe care le-am făcut în această analiză sunt că, în următoarele două-trei luni,Războiul din Ucraina nu se încheie cu o înfrângere completă a Rusiei

Ucraina și Rusia nu ajung la un acord de pace și Vladimir Putin nu a fost înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat în Rusia — prin urmare, politicile economice și militare actuale, atât ale Europei, cât și ale Rusiei, vor continua în viitorul previzibil.

Deși Rusia pare puțin probabil să fie afectată semnificativ de sancțiunile occidentale și se află într-o poziție puternică pe câmpul de luptă, datorită forței sale economice și militare inerente (în ciuda câștigurilor raportate recent de Ucraina), susțin că, în cazul puțin probabil în care Rusia ar părea susceptibilă de a pierde războiul pe câmpul de luptă sau pe frontul economic, China va face tot ce este necesar pentru a preveni astfel de rezultate, pentru a-și asigura propriul viitor.

 

 

Acest eseu este structurat în șase capitole, urmate de un capitol de rezumat și concluzii:

 

Capitolul I detaliază contextul evenimentelor care s-au petrecut din 24 februarie 2022 până în prezent, în special sancțiunile economice impuse de Occident ca răspuns la invazia Rusiei și evidențiază faptul că aceste sancțiuni, precum și ajutorul militar și economic acordat Ucrainei de către Occident, nu au avut efectul asupra Rusiei la care spera Occidentul.

Capitolul II analizează diverși indicatori legați de economia rusă și concluzionează că aceasta se află într-o stare de sănătate mai bună decât multe națiuni occidentale, în special în contextul războiului economic prelungit dintre Rusia și Europa, inițiat de Europa prin impunerea sancțiunilor occidentale asupra Rusiei.

Capitolul III vorbește despre interconectarea Rusiei cu restul lumii și, în special, cu Europa, în ceea ce privește balanțele comerciale și concluzionează că Rusia este mult mai importantă pentru Europa decât este Europa pentru Rusia. De asemenea, concluzionează că un embargou asupra mărfurilor rusești nu ar afecta fatal economia rusă.

Capitolul IV tratează în mod specific dependența energetică a Europei de Rusia și arată că această criză energetică nu este una de preț, ci de ofertă – că energia furnizată de Rusia nu poate fi înlocuită de nicio altă sursă; că majoritatea națiunilor europene sunt extrem de dependente de rezervele rusești de gaze naturale, petrol brut și rafinat și cărbune, care nu pot fi înlocuite; că un embargou energetic european asupra Rusiei va fi devastator pentru economiile europene și va provoca dezindustrializarea Europei, cauzând în același timp pierderi minime și gestionabile pentru Rusia.

Capitolul V vorbește despre dezindustrializarea Europei, care a început din cauza sancțiunilor Occidentului împotriva Rusiei, care au dus la privarea economiilor europene nu doar de gaze, petrol și cărbune rusesc, ci și potențial de alimente, îngrășăminte și mai multe minerale valoroase de care Rusia este un furnizor dominant, și despre modul în care această dezindustrializare se va intensifica în lunile și anii următori. De asemenea, explică cum această criză se pregătește de doi ani și cum războiul din Ucraina este doar ultimul cui în sicriul economic al Europei. De asemenea, vorbește despre consecințele negative asupra Europei ale plafonării iminente a prețului petrolului pe care Rusia intenționează să o impună exporturilor de petrol rusesc.

Capitolul VI vorbește despre ce poate face Europa ca răspuns la aceste provocări, discutând cele mai frecvent abordate soluții: stocarea gazelor în Europa, GNL (gaz natural lichefiat) și energia regenerabilă; și arată cum niciuna dintre aceste opțiuni nu va fi suficientă pentru a preveni apocalipsa economică care se apropie pentru Europa.

În cele din urmă, un capitol de REZUMAT ȘI CONCLUZII tratează impactul pe termen lung al sancțiunilor Occidentului asupra Rusiei și modul în care acestea vor schimba fundamental calculul puterii în secolul XXI.

 

Cuprins

CAPITOLUL I: CONTEXT ȘI STATUS ACTUAL

 Eșecul Blitzkrieg-ului economic

 Oprirea aprovizionării cu gaze rusești și sabotajul Nord Stream

 Cine va câștiga războaiele militare și economice?

 Cei care uită istoria…

 O poveste despre sancțiuni ineficiente

 Concluzii cheie din Capitolul I

CAPITOLUL II: PUTEREA ECONOMIEI RUSE

 Sancțiunile nu sunt o noutate pentru Rusia

 Parametrii economici ai Rusiei: PIB-ul

 Parametrii economici ai Rusiei: Raportul datorie-PIB

 Deținerile Rusiei de obligațiuni ale trezoreriei americane

 Puterea Rusiei în producția de armament

 Concluzii cheie din Capitolul II

CAPITOLUL III: INTERCONECTAREA RUSIEI CU LUMEA

 Dezechilibre comerciale și raporturi export/import

 Tranziția verde și rolul gazelor

 Destinațiile exporturilor rusești și originile importurilor rusești

 Parteneriatul „Fără limite” China-Rusia

 O privire detaliată asupra unor relații bilaterale

 Balanța comercială a Rusiei cu națiunile europene

 Înlocuirea exporturilor Europei către Rusia

 Concluzii cheie din Capitolul III

CAPITOLUL IV. DEPENDENȚA ENERGETICĂ A EUROPEI DE RUSIA

 Combustibilii fosili din Rusia nu costă mult Europa

 Nevoile și sursele de energie ale Europei

 Piața globală a gazelor și nevoile Europei

 Piața globală a petrolului și nevoile Europei

 Piața globală a cărbunelui și nevoile Europei

 Profiluri individuale de țară

 Germania

 Polonia

 Regatul Unit

 Italia

 Franţa

 Rezumatul dependențelor energetice ale Europei de Rusia

 Concluzii cheie din Capitolul IV

CAPITOLUL V. DEZINDUSTRIALIZAREA EUROPEI

 Închideri industriale

 O criză demult așteptată

 Gazul natural ca materie primă

 Impactul plafonării prețului petrolului

 Mai mult decât petrol și gaze

 Dominația chineză a pieței de mărfuri

 Infezabilitatea sancțiunilor economice împotriva Rusiei și Chinei

 Concluzii cheie din Capitolul V

CAPITOLUL VI. OPȚIUNILE ENERGETICE ALE EUROPEI

 Rezervoarele de stocare a gazelor din Europa

 GNL la salvare?

 Concluzii cheie din Capitolul VI

REZUMAT ȘI CONCLUZII

 „Niciun pas înapoi!”

 Verificarea sănătății mintale pe care Europa ar fi trebuit să o facă în martie

 Încotro mergem de aici?

 Concluzii generale

 

 

 

CAPITOLUL I: CONTEXT ȘI STATUS ACTUAL

 

 

Războiul din Ucraina se află în a zecea lună. Europa a reacționat într-un mod fără precedent la invazia Rusiei în Ucraina. Aceștia au impus mai multe runde de sancțiuni menite să sufoce economia rusă și să o pună în genunchi, pentru a o forța să-și oprească operațiunile militare, în ciuda faptului că Europa a fost puternic dependentă de energia rusească, grâul rusesc, îngrășămintele rusești și multe alte mărfuri originare din Rusia.

 

 

 

 

Eșecul Blitzkrieg- ului economic

 

 

Sancțiunile inițiale impuse de Europa au fost fără precedent prin severitatea lor. Occidentul a impus sancțiuni economice paralizante împotriva Rusiei, inclusiv interzicerea majorității băncilor rusești de a utiliza mecanismul de plăți SWIFT, ceea ce a însemnat că Rusia nu mai putea face afaceri în dolari americani. SUA au confiscat aproximativ jumătate din rezervele de dolari ale Rusiei, în valoare de peste 300 de miliarde de dolari, care fuseseră depuse în băncile occidentale. Occidentul a amenințat că va sancționa orice țară care cumpăra petrol din Rusia. Multe companii occidentale importante și-au închis porțile în Rusia.

 

SUA și Europa credeau că aceste sancțiuni ar fi suficiente pentru a da o lovitură zdrobitoare mașinii de război a Rusiei și a o forța să se retragă din Ucraina în schimbul retragerii sancțiunilor. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. La mai bine de opt luni de la impunerea acestor „sancțiuni economice paralizante”, majoritatea rușilor abia dacă le-au simțit impactul. Viețile rușilor de rând nu au fost încă afectate în mod semnificativ. Da, McDonald’s și-a vândut operațiunile unei companii rusești , dar afacerile noii companii încă merg bine. Rușilor le plac burgerii sub orice denumire.

În timp ce vânzările de petrol din Rusia către Occident au scăzut, alte țări, precum China și India, și-au intensificat achizițiile de petrol rusesc. Rusia a obținut venituri record din vânzările de petrol încă de la izbucnirea războiului, chiar dacă oferă reduceri uriașe țărilor care îi cumpără petrolul.

 

 

 

Pe câmpul de luptă, Rusia controlează astăzi 15%-20% din fostul teritoriu al Ucrainei și chiar a adăugat oficial Rusiei părți din teritorii care aparțineau cândva Ucrainei.

 

Acest lucru nu trebuia să se întâmple. Rusia nu trebuia să aibă capacitatea de a purta război după opt luni. Politica de sancțiuni occidentale a eșuat – cel puțin până acum.

 

 

 

Confruntați cu eșecul politicii lor de sancțiuni de până acum, Occidentul (în principal Europa, SUA, Canada, Australia, Japonia și Coreea de Sud) a avut două opțiuni. Una, abandonarea sancțiunilor, continuarea negocierilor cu Moscova și convingerea Ucrainei să accepte termenii rusești pentru a pune capăt ostilităților; sau a doua, dublarea eforturilor, atât în ​​ceea ce privește sancțiunile economice, cât și asistența militară pentru Ucraina, în speranța că sancțiunile economice continue vor distruge în cele din urmă economia rusă, iar ajutorul militar continuu va înclina în cele din urmă războiul în mod decisiv în favoarea Ucrainei.

 

Oprirea aprovizionării cu gaze rusești și sabotajul Nord Stream

Dacă Occidentul ar fi ales prima opțiune, războiul s-ar fi încheiat, livrările de gaze din Rusia către Europa ar fi reluat și, eventual, conducta Nord Stream 2, deja gata de utilizare, ar fi început să furnizeze energie și mai ieftină Europei, pe lângă Nord Stream 1, împingând industria europeană să fie lider mondial. Desigur, acest lucru ar fi văzut ca o trădare a Ucrainei, după toate bombasticile implicate în sprijinul acordat ucrainenilor de către liderii europeni. Ar însemna o pierdere a reputației liderilor europeni și ascensiunea Rusiei în Europa ca primul dintre egali.

 

Așadar, Occidentul a ales a doua opțiune, în speranța că, în cele din urmă, Rusia va fi învinsă. Europa a decis să se dezvățe treptat de gazul rusesc și că, până în decembrie 2022, va înceta să importe petrol rusesc. Au „decis”, unilateral (în măsura în care se pot decide în mod realist astfel de lucruri într-o relație bilaterală), că vor continua să importe gaze din Rusia, deși la volume reduse, până când vor fi construit suficientă capacitate prin mijloace alternative, cum ar fi energia regenerabilă. Din păcate pentru Europa, aceasta nu a putut controla momentul în care va înceta să mai utilizeze gaze rusești. Rusia a susținut că are unele probleme tehnice care au obligat-o să înceteze pomparea de gaze către Europa. Acest lucru a provocat panică în Europa, cu iarna la mai mult de două luni distanță. În ultima vreme, întreaga industrie metalurgică din Europa a declarat că se va închide. Unele fabrici au fost deja închise, poate definitiv. Creșterea prețurilor la energie determină închiderea micilor afaceri din Marea Britanie și din alte părți ale Europei.

 

Pe măsură ce afacerile au început să se închidă în toată Europa ca răspuns la această evoluție, și exact când părea că lucrurile nu se puteau înrăutăți, a avut loc un act de sabotaj care a zguduit Europa. Ambele conducte Nord Stream au fost aruncate în aer sub ape și grav avariate.

 

Cine a aruncat în aer conductele nu a fost încă stabilit în mod concludent. Dar este clar că Europa nu ar fi vrut să facă acest lucru, deoarece nu era mulțumită de decizia Rusiei de a opri pomparea gazelor. Cancelarul german Olaf Scholz era atât de dornic ca Rusia să înceapă din nou să pompeze gaze prin Nord Stream, încât a depus eforturi suplimentare pentru a aduce turbina cu gaze care era întreținută în Canada înapoi în Germania pentru a fi transportată în Rusia.

Rusia nu ar fi interesată să-și arunce în aer propria conductă, deoarece ar trebui doar să închidă robinetul dacă nu ar dori să furnizeze gaze Europei. De asemenea, existența unei conducte active îi oferă Rusiei o mare influență asupra Europei, deoarece Rusia s-ar putea oferi să pompeze gaze către Europa în schimbul ridicării sancțiunilor. Prin urmare, Rusia nu ar fi aruncat în aer conducta.

Asta lasă SUA sau Marea Britanie drept cele mai probabile candidate pentru aruncarea în aer a conductelor. Conductele au fost aruncate în aer în apele teritoriale daneze și suedeze și doar un submarin american sau britanic ar fi putut intra în acele ape fără a provoca o alarmă generală. SUA au, de asemenea, motivul de a arunca în aer conducta. În primul rând, SUA s-au opus conductelor Nord Stream încă de la început. În al doilea rând, absența gazului rusesc înseamnă că Europa nu are altă opțiune decât să cumpere GPL american scump. Aceasta ar însemna un câștig neașteptat pentru companiile americane de petrol și gaze. America prosperă, Europa suferă. În plus, Marea Britanie nu este teribil afectată de pierderea gazului Nord Stream. Europa continentală da.

Europa importă un procent mare din necesarul său energetic. Alături de gaze, petrolul este un import major pentru continentul european. Ca și în cazul gazelor, Rusia a fost un furnizor major de petrol pentru Europa. Europa a fost reticentă în a sancționa petrolul din cauza dependenței sale uriașe, dar a încercat să impună un plafon de preț pentru petrolul rusesc, astfel încât veniturile Rusiei din vânzările de petrol să poată fi controlate. Rusia a declarat că va înceta să furnizeze oricui este de acord cu plafonul de preț al petrolului. Deși plafonul de preț nu a fost finalizat de Occident (o mișcare unilaterală pe care Rusia nu a acceptat-o), multe țări europene au redus în mod voluntar consumul de petrol din Rusia. Rusia își vinde surplusul de petrol către țări asiatice, cum ar fi China și India. Dar, deoarece SUA, Marea Britanie și alte câteva țări occidentale au încetat să mai cumpere țiței rusesc, există o penurie de țiței și derivate ale acestuia, cum ar fi motorina și benzina, în lumea occidentală. Acest lucru a avut ca efect creșterea prețurilor la benzină în SUA, Marea Britanie și Europa. SUA a încercat să amelioreze situația din America prin eliberarea a aproape un milion de barili de petrol în fiecare zi din rezerva sa strategică în ultimele luni. Acest lucru a redus considerabil stocarea în Rezerva Strategică de Petrol a SUA și nu poate continua la nesfârșit. De la începutul războiului, nivelul rezervei strategice de petrol a SUA a scăzut cu aproape o treime. Recent, SUA au încercat să influențeze Arabia Saudită să crească producția pentru a compensa lipsa petrolului rusesc. Dar saudiții au refuzat, ceea ce a dus la reacții vehemente la Washington. Așadar, problema deficitului de petrol va dura mult timp. Astfel, Europa va trebui să se confrunte cu o penurie de petrol și gaze.

 

 

 

 

Cine va câștiga războaiele militare și economice?

 

 

În acest moment, nu este clar care va fi rezultatul conflictului militar. Dar putem fi siguri de câteva lucruri. Singurele rezultate posibile sunt ca Rusia să câștige războiul sau să existe un impas. Rusia nu poate fi învinsă. Motivele pentru această concluzie sunt:

 

Rusia are o economie mult mai mare și o țară cu o populație mult mai mare.

Rusia este mai prosperă decât Ucraina și are o bază industrială mai mare.

SUA și NATO nu vor interveni direct de partea Ucrainei, chiar dacă ar putea furniza consilieri militari și echipamente militare.

 

 

 

China este de partea Rusiei

 

 

Să dezvoltăm puțin punctele de mai sus. Carl von Clausewitz, celebrul strateg militar, a spus: „Războiul este simpla continuare a politicii cu alte mijloace”. Aceasta înseamnă că războiul nu poate și nu ar trebui văzut izolat – trebuie văzut ca o completare a economiei și politicii. Prin urmare, tabăra care prevalează de obicei în război este cea mai puternică din punct de vedere economic și mai stabilă din punct de vedere politic.

 

Ucraina a avut un PIB de 200 de miliarde de dolari în 2021, iar Rusia a avut un PIB de 1,78 trilioane de dolari în același an – aproape de nouă ori PIB-ul Ucrainei. Ucraina avea o populație de 44 de milioane în 2021; Rusia avea o populație de 143 de milioane în același an. De asemenea, pe baza parității puterii de cumpărare (PPC), Rusia are un PIB pe cap de locuitor de peste două ori mai mare decât cel al Ucrainei (27.970 de dolari față de 12.944 de dolari). Toate acestea înseamnă că Rusia are o capacitate mai mare de a înlocui pierderile atât în ​​​​ceea ce privește oamenii, cât și materialele și o capacitate mai mare de a suporta greutățile. Acest lucru face mai dificilă pentru Ucraina câștigarea unui război de uzură, ceea ce a devenit acum acest război.

 

Și din punct de vedere politic, Rusia este mult mai stabilă decât Ucraina. Ucraina este în esență controlată de SUA (SUA au fost cele care au pus la cale o lovitură de stat în Ucraina în 2014 și l-au înlăturat pe președintele pro-rus, Viktor Ianukovici), în timp ce Rusia este condusă de Vladimir Putin cu mână de fier. El deține controlul complet asupra fiecărui aspect al Rusiei și este la putere de decenii. Așadar, Putin nu numai că are resursele economice și o populație mai mare cu care să poarte război, dar are și autoritatea de a solicita toate resursele de care are nevoie – cum ar fi chemarea rezervelor pentru a servi în armată, așa cum a făcut recent. În ciuda rapoartelor din presa occidentală despre nemulțumirea Rusiei față de această mișcare, nu a existat nicio contestare a autorității lui Putin.

 

Occidentul a spus foarte clar, și în repetate rânduri, că pur și simplu nu ar lua în considerare intrarea directă în războiul din Ucraina. Acest lucru a fost clarificat atât de SUA, cât și de NATO. Motivul este evident. Rusia este un stat dotat cu arme nucleare, cu aproximativ 7000 de focoase nucleare înarmate și pregătite, la fel ca și SUA. Ultimul lucru de care are nevoie lumea este ca cele două superputeri nucleare să fie implicate direct într-o confruntare. O singură neînțelegere și întreaga lume va înceta să existe.

 

Ultimul punct din lista de mai sus, referitor la China, merită amplificare. Occidentul în general, și SUA în special, încă de la președinția lui Donald J. Trump, au considerat China un adversar și un rival global numărul unu. SUA au văzut China prin prisma unui joc cu sumă nulă. SUA au încercat activ să oprească ascensiunea Chinei, cea mai recentă indicație fiind sancțiunile americane anunțate de președintele Biden asupra semiconductorilor de înaltă tehnologie cu privire la China. Prin urmare, China nu ar dori ca Ucraina, care este doar un reprezentant pentru SUA, să prevaleze asupra Rusiei, un aliat, în acest conflict. Și astfel, în scenariul improbabil în care Rusia, de una singură, pare să piardă acest război, China va oferi suficient sprijin Rusiei (atât economic, cât și militar) pentru a preveni acest lucru, deoarece dacă Rusia cade sub controlul american, China va fi următoarea. Aceasta ar însemna o repetare a dominației occidentale asupra Chinei, o repetare a „ secolului umilinței ” despre care fiecare chinez învață la școală și este hotărât să îl prevină, cu orice preț . Acest lucru este întipărit în conștiința fiecărui cetățean chinez. Având în vedere că China este o superputere, va fi imposibil pentru Occident să învingă Rusia atâta timp cât China este aliată cu aceasta – cu excepția cazului în care, desigur, așa cum s-a menționat mai sus, SUA intră direct în conflict. Este adevărat că, dacă SUA și NATO s-ar implica direct în acest conflict, ar putea învinge Rusia militar – cu toate acestea, o astfel de intervenție directă comportă riscul ca o Rusie care pare să piardă războiul să trimită câteva dintre armele sale nucleare hipersonice pentru a ataca continentul american, determinând SUA să distrugă orașele rusești cu arme nucleare de la siturile NATO europene. Acesta este cel mai rău scenariu (al Treilea Război Mondial) și nimeni nu îl dorește. Dacă China decide să sprijine Rusia mai direct decât a făcut-o deja până acum, SUA și Europa nu pot riposta economică împotriva Chinei din cauza cât de profund este implicată China în economiile occidentale și în lanțul de aprovizionare occidental (explicat mai detaliat mai târziu în acest articol). O mișcare de riposta economică împotriva Chinei va distruge complet SUA și Europa, chiar dacă afectează teribil economia chineză. Și astfel, dacă pare probabil ca Rusia să piardă, fie economic, fie militar, China o va împiedica să piardă.

…

Cei care uită istoria……………….

Det. aici

https://www.leftbrainwave.com/2022/11/the-coming-european-economic-apocalypse.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Închisoarea umanității – Confinarea gândirii liniare tridimensionale

 

 

Acesta este un răspuns la eseul filosofico-spiritual al lui Julian Rose despre o lume violentă din care se pare că nu putem scăpa.

 

„«Putem face și vedea lucruri doar în segmente tridimensionale și în progresii sau regresii liniare.»”

 

Privim din micile noastre închisori și ne întrebăm cum trebuie să fie lumea, cosmosul, universul mai larg. Această „cealaltă lume”.

 

„În timp ce aici și acum, pe planeta Pământ, suntem cufundați în această abstracțiune/distragere care ia în prezent forma lui Trump, Musk, Zelenski, Putin. Care are dreptate? Cine va salva lumea? Cine o va distruge? Vorbește vreunul dintre ei adevărul? Ce ne va aduce ziua de mâine?”Acest citat din articolul lui Julian rezumă totul. De ce nu putem progresa – departe de această narațiune sau de narațiunile care ne leagă de un cult al persoanei, de un cult al războiului, de un cult al conflictelor, lăcomiei, proprietății, de un cult în care puterea și banii sunt zeii noștri?

 

Acesta este un moment în care ne uităm cu toții la persoană, Trump, Putin, Zelenski, Musk, Netanyahu, poate și la șefa Uniunii Europene – cum o cheamă? Aceste „personalități” și tiraniile lor au devenit A și Z ale gândirii noastre, ale imaginației noastre – baza „narațiunilor” noastre, propagate de mass-media occidentală extrem de bine plătită și preluate de noi, oamenii.Aceste narațiuni constau în mare parte din războaie, amenințări cu războaie, arme ale războaielor, puterile din spatele războaielor – pe scurt, sunt narațiuni ale fricii. Facem exact ceea ce vor cei care joacă jocurile războiului și devenim, folosind narațiunile lor prescrise, consacrate în narațiunile lor, speriați, vulnerabili, slabi, manipulabili.Există întotdeauna o amenințare, fie ea nucleară sau convențională, dar „Războiul este în aer” – în loc de „Dragostea este în aer”.  Asta ne-ar aduce într-o nouă dimensiune – unde aparținem, deoarece modul nostru de gândire ne trasează viețile, starea noastră de spirit.Dacă am gândi Iubirea în mod colectiv și tot ce este legat de ea, Pace, Armonie, Uniune, Solidaritate, Împărtășire – am dărâma imediat aceste ziduri de închisoare. Și nu ne-ar putea ține înrobiți într-o lume digitală, legați și chiar dependenți de inteligența artificială (IA), unde gândirea noastră devine secundară față de cea a unei mașini.Se pare că suntem prinși în capcană de aceste ziduri întunecate, ziduri construite de noi înșine, ridicate cu țepi de oameni puternici, pe care îi admirăm sau îi urâm, dar de care depinde însăși existența noastră.

 

Ne-am limitat la această gândire liniară – la o narațiune care ne ține închiși.

 

Starea întunecată profundă: „Vom învinge.” Joan Baez și Peter Koenig

*

 

Noi, oamenii, ezităm și nu vrem să ne recunoaștem captivitatea auto-construită, nu vrem să abandonăm ceea ce am cunoscut toată viața, tridimensionalitatea – liniarismul, modul nostru de a număra și de a compara binele și răul, privind oamenii, lucrurile și evenimentele din unghiuri diferite, dar întotdeauna din interiorul zidurilor noastre tridimensionale de închisoare.Ceea ce trebuie să facem cu adevărat ACUM: Să profităm de această fereastră, poate chiar scurtă, de oportunitate, de înțelegere, de conștientizare a faptului că acest haos care ne derutează și ne sperie nu este real. A fost creat chiar de oamenii pe care îi admirăm sau pe care îi disprețuim – dar pe care nu îi putem ignora – și să ne croim propriul drum, să ne trasăm propriul curs – un curs nou, unul care ne eliberează de gulagul digital tridimensional, liniar.

 

Da, putem.

 

Oportunitatea de a întreprinde acțiuni personale și colective rămâne în noi. Este fereastra noastră către o lume non-digitală, ci dinamică, către libertate, către o lume cuantică, căreia îi aparținem noi, umanitatea.

 

Nu suntem nemiloși și blocați în închisoarea lor digitală, urmărindu-le narațiunile, minciunile, jumătățile de adevăr și înșelăciunile.

 

Ei, aceste figuri de cult și acei invizibili din spatele figurilor de cult, cei care pretind că dau ordine, sunt simpli slujitori ai răului, iar puterea lor predomină doar atâta timp cât vibrăm pe vibrațiile lor digitale liniare, tridimensionale.Nu pot scăpa din lumea lor liniară, digitală, din închisoarea lor veșnică, deoarece nu sunt oameni . În timp ce ne țin acolo, se hrănesc cu emoțiile noastre, cu frica noastră; ne controlează munca, valoarea adăugată, pentru că suntem supuși până la urmă.

 

Umanitatea este mult mai mult și poate face mult mai mult.

 

„Planul” lor va funcționa, dar nu poate, pentru că nu suntem lucruri sau ființe liniare. Suntem dinamici și aparținem forței cuantice. Gândurile noastre se conectează instantaneu – mai repede decât viteza luminii. Oriunde ne-am afla, suntem cuantici, precum universul.

 

Viețile noastre nu se sting pentru că ne ucid. Viețile, spiritul și conștiința noastră, da, conștiința, ne eliberează și vor continua. Fără sfârșit.Ființele materiale vii, non-umane, sunt doar asta, minciuni, după minciuni, după minciuni – sperând că vor domina lumea cu bani și alte puteri materiale, de tipul Orașului Londra și al acelor forțe obscure care controlează Orașul Londra, venerând obeliscuri – și ceea ce simbolizează acestea.

 

Pot domina cât doresc din bogăția materială. Dar nu vor putea domina o umanitate conștientă. Conștiința noastră este o putere care merge mult dincolo de bani, dincolo de viața pământească, așa cum o știm.Umanitatea nu este doar prezentul. Umanitatea este trecutul, este viitorul, sunt copiii noștri, copiii și nepoții lor – generații de viață – toată viața – care prin conștiință este destinată să se înalțe în univers ca parte a tuturor ființelor vii, a unei Mame Pământ în continuă mișcare în cadrul Universului, a cărei bogăție cu greu ne-o putem imagina.Și NU TREBUIE să ni-l imaginăm, deoarece misterul său este o forță motrice în ființa noastră cuantică, unde lucrurile materiale nu contează, unde puterile pe care le credem atât de importante – sunt într-adevăr irelevante.

 

Noi suntem Dumnezeu – nu Dumnezeul despre care sperăm că va rezolva totul, ci Dumnezeul care este creație, iar noi suntem parte din creație. Într-adevăr, apelul la conștiința noastră ne poate elibera de închisoarea pe care ne-am construit-o și întreținut-o singuri, închisoarea digitală liniară.

 

Hai să o facem!

 

Haideți să dărâmăm aceste ziduri digitale, liniare, tridimensionale.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Peter Koenig  este analist geopolitic și fost economist senior la Banca Mondială și la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), unde a lucrat peste 30 de ani în întreaga lume. Este autorul cărții  Implosion – un thriller economic despre război, distrugerea mediului și lăcomia corporatistă; și  coautor al cărții Cynthiei McKinney „When China Sneezes: From the Coronavirus Lockdown to the Global Politico-Economic Crisis” (Clarity Press – 1 noiembrie 2020).

 

Peter este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). De asemenea, este cercetător senior nerezident la Institutul Chongyang al Universității Renmin din Beijing.

 

Global Research este o publicație media finanțată de cititori. Nu acceptăm nicio finanțare de la corporații sau guverne. Ajutați-ne să ne menținem pe linia de plutire. Faceți clic pe imaginea de mai jos pentru a face o donație unică sau recurentă.

 

 

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Peter Koenig , Global Research, 2025

 

 

 

Humanity’s Prison – The Confinement of Three-Dimensional Linear Thinking. Peter Koenig

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Mesajul lui Charlie Chaplin către întreaga omenire. „Voi, poporul, aveți puterea de a crea fericire.”

 

 

Moștenirea lui Chaplin va dăinui veșnic. Discurs final din Marele Dictator

 

 

De Charlie Chaplin

 

„Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat. Nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc pe nimeni. Aș vrea să ajut pe toată lumea – dacă este posibil – evrei, neamuri – oameni de culoare – albi. Cu toții vrem să ne ajutăm unii pe alții.”Ființele umane sunt așa. Vrem să trăim după fericirea celuilalt – nu după suferința celuilalt.

 

Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim unii pe alții.

 

În această lume este loc pentru fiecare. Și pământul bun este bogat și poate asigura nevoile tuturor. Calea vieții poate fi liberă și frumoasă, dar am pierdut calea.

 

…

 

În capitolul 17 din Sfântul Luca este scris: „Împărăția lui Dumnezeu este în om” – nu într-un singur om, nici într-un grup de oameni, ci în toți oamenii! În voi! Voi, oamenii, aveți puterea – puterea de a crea mașini. Puterea de a crea fericire! Voi, oamenii, aveți puterea de a face această viață liberă și frumoasă, de a face această viață o aventură minunată.Atunci – în numele democrației – haideți să folosim această putere – haideți să ne unim cu toții. Haideți să luptăm pentru o lume nouă – o lume decentă care să ofere oamenilor șansa de a munci – care să ofere tinerilor un viitor și bătrâneții o siguranță. Prin promisiunea acestor lucruri, brutele au ajuns la putere. Dar mint! Nu își îndeplinesc această promisiune. Nu o vor face niciodată!Dictatorii se eliberează singuri, dar înrobesc poporul! Acum haideți să luptăm pentru a îndeplini această promisiune! Haideți să luptăm pentru a elibera lumea – pentru a elimina barierele naționale – pentru a elimina lăcomia, ura și intoleranța. Haideți să luptăm pentru o lume a rațiunii, o lume în care știința și progresul vor duce la fericirea tuturor oamenilor. Soldați! În numele democrației, haideți să ne unim cu toții!Gândim prea mult și simțim prea puțin.  Mai mult decât mașinării avem nevoie de umanitate.  Mai mult decât inteligență avem nevoie de bunătate și blândețe.

 

Fără aceste calități, viața va fi violentă și totul va fi pierdut…”

 

Apasă pe videoclipul de mai jos pentru a-l viziona pe YouTube.

 

 

 

Războiul este imposibil acolo unde există iubire: Când mințile și inimile tinerilor sunt programate să fie ucigașe

Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat. Nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc pe nimeni. Aș vrea să ajut pe toată lumea – dacă este posibil – evrei, neevrei – negri – albi. Cu toții vrem să ne ajutăm unii pe alții.

 

Ființele umane sunt așa. Vrem să trăim după fericirea celuilalt – nu după suferința celuilalt.

 

Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim unii pe alții. În lumea aceasta este loc pentru toată lumea. Și pământul cel bun este bogat și poate asigura pentru toată lumea. Calea vieții poate fi liberă și frumoasă, dar am pierdut calea.

 

Lăcomia a otrăvit sufletele oamenilor, a baricadat lumea cu ură, ne-a împins cu pasul de gâscă în mizerie și vărsare de sânge. Am dezvoltat viteza, dar ne-am închis în noi înșine.

 

Mașinile care oferă abundență ne-au lăsat în lipsuri. Cunoașterea noastră ne-a făcut cinici. Inteligența noastră, duri și nepoliticoși. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Mai mult decât mașini avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligență avem nevoie de bunătate și blândețe. Fără aceste calități, viața va fi violentă și totul va fi pierdut…Avionul și radioul ne-au apropiat unii de alții. Însăși natura acestor invenții strigă după bunătatea oamenilor – strigă după fraternitatea universală – după unitatea noastră, a tuturor. Chiar și acum, vocea mea ajunge la milioane de oameni din întreaga lume – milioane de bărbați, femei și copii mici disperați – victime ale unui sistem care îi face pe bărbați să tortureze și să închidă oameni nevinovați.

 

Celor care mă pot auzi, le spun – nu disperați.

 

Mizeria care se abate acum asupra noastră nu este decât trecerea lăcomiei – amărăciunea oamenilor care se tem de calea progresului uman.

 

Ura oamenilor va trece, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni se va întoarce la oameni. Și atâta timp cât oamenii mor, libertatea nu va pieri niciodată…

 

Soldați! nu vă predați brutelor – oamenilor care vă disprețuiesc – vă înrobesc – care vă regimentează viețile – vă spun ce să faceți – ce să gândiți și ce să simțiți! Care vă antrenează – vă hrănesc – vă tratează ca pe vite, vă folosesc ca pe carne de tun.

 

Nu vă predați acestor oameni nefirești – oameni-mașină cu minți și inimi de mașină! Nu sunteți mașini! Nu sunteți vite! Sunteți oameni! Aveți dragostea pentru umanitate în inimile voastre! Nu urâți! Doar cei neiubiți urăsc – pe cei neiubiți și nefirești! Soldați! Nu luptați pentru sclavie! Luptăți pentru libertate!

 

În capitolul 17 din Sfântul Luca este scris: „Împărăția lui Dumnezeu este în om” – nu într-un singur om, nici într-un grup de oameni, ci în toți oamenii! În voi! Voi, oamenii, aveți puterea – puterea de a crea mașini. Puterea de a crea fericire! Voi, oamenii, aveți puterea de a face această viață liberă și frumoasă, de a face această viață o aventură minunată.

Atunci – în numele democrației – haideți să folosim această putere – haideți să ne unim cu toții. Haideți să luptăm pentru o lume nouă – o lume decentă care să ofere oamenilor șansa de a munci – care să ofere tinerilor un viitor și bătrâneții o siguranță. Prin promisiunea acestor lucruri, brutele au ajuns la putere. Dar mint! Nu își îndeplinesc această promisiune. Nu o vor face niciodată!

Dictatorii se eliberează singuri, dar înrobesc poporul! Acum haideți să luptăm pentru a îndeplini această promisiune! Haideți să luptăm pentru a elibera lumea – pentru a elimina barierele naționale – pentru a elimina lăcomia, ura și intoleranța. Haideți să luptăm pentru o lume a rațiunii, o lume în care știința și progresul vor duce la fericirea tuturor oamenilor. Soldați! În numele democrației, haideți să ne unim cu toții!Chaplin a petrecut multe luni scriind și rescriind discursul de la sfârșitul filmului, un apel la pace din partea bărbierului care a fost confundat cu Hynkel. Mulți oameni au criticat discursul și l-au considerat superfluu pentru film. Alții l-au găsit înălțător. Din păcate, cuvintele lui Chaplin sunt la fel de relevante astăzi ca și în 1940.

 

Transcrierea ultimului discurs al lui Charlie Chaplin din Marele Dictator

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Strângerea de fonduri de sărbători a Global Research

 

Sursa originală a acestui articol este Charlie Chaplin

Drepturi de autor © Charlie Chaplin , Charlie Chaplin , 2025

 

Video: Charlie Chaplin’s Message to All Mankind. “You the People have the power to create happiness.”

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

„Vaccinul ucigaș” împotriva Covidului. Oamenii mor în toată lumea. Este o acțiune criminală. Cerem anularea sa imediată! Introducere

 

 

Acest articol a fost publicat pentru prima dată în noiembrie 2022. Datele referitoare la mortalitatea și morbiditatea legate de vaccinul Covid, așa cum sunt conținute în raportul confidențial Pfizer, au fost publicate în octombrie 2021 în conformitate cu Legea privind libertatea informației. Bobby Kennedy se opune ferm „vaccinului ARNm” împotriva Covid.   În calitate de secretar al Sănătății și Serviciilor Umane (HHS), va fi el în măsură să solicite anularea vaccinului în detrimentul Big Pharma?

 

Să-l sprijinim în această importantă inițiativă.

 

Să ne reamintim, de asemenea, că Pfizer avea DEJA cazier judiciar la Departamentul de Justiție al SUA în 2009.

 

Cum naiba putem avea încredere într-un conglomerat farmaceutic de vaccinuri care a pledat vinovat la acuzații penale formulate de Departamentul de Justiție al SUA?

 

Oamenii nu au fost niciodată informați. Atât mass-media, cât și guvernele „au închis ochii”.

 

În 2009, Pfizer a pledat „vinovată de încălcarea infracțiunii a Legii privind alimentele, medicamentele și cosmeticele”.

 

Și aceasta este Big Pharma care comercializează acum „vaccinul” ARNm împotriva Covid , ceea ce a dus la o tendință ascendentă a mortalității și morbidității , începând imediat după lansarea vaccinului Covid-19 la mijlocul lunii decembrie 2020. (Acum mai bine de 4 ani)

 

Video. Departamentul de Justiție al SUA. Acord de 2,3 miliarde de dolari pentru fraudă medicală

……………………………….

Det. Aici

 

 

 

The Covid “Killer Vaccine”. People Are Dying All Over the World. It’s A Criminal Undertaking. We Call Upon its Immediate Cancellation!

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Privatizarea In România, Un Jaf National – Devalizare Si Esec

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Noile arme de distrugere a statelor

 

 

Maria Diana Popescu

 

 

 

Razboiul meteorologic

Schimbările climatice din ultimele decenii, care au provocat daune planetei şi, în consecinţă, deteriorarea sănătăţii umane, demonstrează capacitatea tehnologiilor de generaţie nouă de a provoca dezastre cu urmări tragice. Perioadele de caniculă extremă, seceta pe scară largă, incendiile devastatoare, sînt doar cîteva dintre suferinţele grave ale unei planete aflate în primejdie. Ionizarea atmosferei sau aşa numita însămînţare a norilor, în scopuri militare, plantarea focului în diverse zone de pe glob, în funcţie de interesele de putere, au făcut din statele lumii agresori sau ţinte ale unui război climatic. Avem în vedere seria de cicloane polare şi inundaţii (România, Spania, Franţa, Italia, Ungaria), în alternanţă cu perioade prelungite de secetă, alunecări de teren şi cutremure. Amintiţi-vă de prima tornadă din România, din august 2002, de la Făcăeni, care a ucis trei oameni; de furtuna violentă din Carpaţii Meridionali, din august, 2003, care a ucis alţi patru oameni. Inundaţiile din 2005, la un an de la aderarea României la NATO, poate, un avertisment din partea Rusiei pentru bazele militare americane instalate la noi, inundaţii similare celor din 1970, la un an de cînd România refuzase invadarea Cehoslovaciei, sfidînd Moscova.

 

Canicula din ultimii ani din România şi Europa a ucis sute de oameni. Aceste anomalii climatice nu pot fi puse pe seama naturii. Sîntem martorii unui război geo-climatic, generat de interese economice, politice şi militare toxice. Seria de cutremure din Gorj, Vrancea, Turcia, Siria, Japonia, seceta extremă din România, care persistă de cîţiva ani, incendiile de pădure şi de vegetaţie din întreaga lume, numeroasele uragane botezate de diabolici cu nume de oameni, recentul uragan Boris, Ashley, ploile diluviene, inundaţiile din Emiratele Arabe şi Oman, ploile abundente din deşertul Sahara şi recentele dezastre din Galaţi au readus în discuţie interesul asupra tehnicilor maliţioase de modificare climatică, stipulate în „Convention on the Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification Techniques” (Convenția privind interzicerea utilizării militare sau a oricărei alte utilizări ostile a tehnicilor de modificare a mediului – ENMOD),  acuzate a fi folosite în scop militar şi de reducere a populaţiei planetei.

 

ENMOD a intrat în vigoare la 5 octombrie 1978, parafată de 78 de state, sub egida Secretarului General ONU, convenţie prin care statele părţi au căzut de acord „să nu se angajeze în utilizarea militară sau în orice altă utilizare ostilă a tehnicilor de modificare a mediului cu efecte larg răspîndite, de lungă durată sau grave ca mijloc de distrugere, deteriorare sau vătămare a altui stat parte (articolul I)”. Rezultă că fiecare stat sau statele dezvoltate dispun de tehnici de război climatic care, potrivit convenţiei, trebuie să fie minime ca utilizare. Însă nici azi nu s-a ajuns la un consens asupra interdicţiei, statele puternice folosind războiul climatic potrivit intereselor. Nu multă lume mai crede că seceta care a distrus agricultura românească, ploaia şi potopul istoric care au devastat Galaţiul şi alte zone, s-au întîmplat din cauze naturale. Dezastrele sînt la un „clic” şi un „enter” distanţa de noi, tehnologiile moderne se află la îndemîna puterilor lumii, capabile să întoarcă pe dos clima. Cei mai puţin informaţi cred că dereglarea anotimpurilor şi toată fenomenologia meteo violentă, care au dat peste cap clima planetară, ar fi rezultatul încălzirii globale, o poveste de adormit copiii; sau că ar fi rezultatul experimentelor nucleare şi poluării.

 

Grăitoare în sensul existenţei tehnicilor de manipulare meteo, ca parte a unui război geodezic, este Convenţia de la Geneva din 18 mai 1977, „pentru interzicerea folosirii militare sau ostile de orice fel a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător. Modificările climatice oferă combatanţilor o serie de opţiuni pentru a înfrânge sau a pune presiuni asupra unui adversar. Modificările climatice vor deveni parte a problematicii de securitate internă şi internaţională şi vor putea fi operate într-o manieră unilaterală, cu posibile aplicaţii ofensive şi defensive, putând fi chiar folosită pentru intimidare. Posibilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă, furtuni sau de a modifica cumva spaţiul, precum şi producerea de climat artificial face parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”, se spune în textul Convenţiei de la Geneva, care limitează, dar nu interzice aceste tehnici.

 

Potrivit publicaţiei în limba engleză „Black Vault”, problema are rădăcini mult mai vechi. În 1953, SUA înfiinţează Comitetul Consultativ Prezidenţial pe problema controlului climatic. În Congresul SUA din 1958 s-au aprobat fonduri speciale pentru cercetarea în domeniul producerii artificiale a ploii. În 1955, nebunia lui John von Neumann faţă de tehnicile de modificare climatică devine de nestăvilit: „Vă daţi seama ce putere ne dă asta asupra mediului înconjurător? Apare posibilitatea unor forme inimaginabile de război climateric. Tehnologia va pune la dispoziţia liderilor principalelor ţări o serie de tehnici capabile să ducă în secret un război de care vor şti doar un minimum de persoane din cadrul serviciilor de securitate. Se vor putea utiliza tehnici precum modificarea condiţiilor climatice pentru a provoca perioade extinse de secetă sau de furtună. În plus, s-ar putea să fie posibil – şi tentant, să fie exploatate în scopuri politico-strategice si rezultatele cercetărilor asupra creierului şi comportamentului uman”, afirma John von Neuman.

 

Nikola Tesla a fost primul savant care a descoperit schimbarea ionizării atmosferei cu ajutorul transmisiilor de unde radio de joasă frecvenţă, capabile să provoace fie o ionizare pozitivă, fie una negativă a atmosferei, care să genereze picături de ploaie. Potrivit „Black Vault”, Gordon J.F. Mac Donald, geofizician, specialist în probleme militare, a afirmat că „şocurile electronice create artificial ar putea produce cîmpuri de tensiune înaltă deasupra unor zone ale planetei, în acest fel se creează un sistem care acţionează direct asupra capacităţii cerebrale a unei mari părţi a populaţiei în anumite zone şi pe perioade de timp extinse”.  Simplu, oribil şi de crezut! Aceste tehnologii secrete sau brevetate pot face ca ploaia, furtuna sau ciclonul să vină din senin şi să dispară la fel. Se provoacă ploi artificiale pe platourile de filmare şi ploi artificiale pentru dezastre. Omul diabolic stăpîneşte tehnica „însămînţării” norilor cu particule de gheaţă carbonică, cristale de iodură de argint sau praf fin de ciment, cu scopul provocării precipitaţiilor.

 

Prima ploaie artificială din lume pe baza concentrării artificiale de radioactivitate fost creată de  fiziciana Ştefania Mărăcineanu, născută la Bucureşti în anul 1882. După practica în laboratorul soţilor Marie şi Pierre Curie, Ştefania Mărăcineanu s-a întors în ţară şi a provocat în Bărăgan, în timpul secetei din 1931, prima ploaie artificială din lume. Reuşita sa este menţionată în documente ale vremii,  însă autorităţile de atunci au ignorat însemnătatea descoperirii. Dezamăgită, Ştefania Mărăcineanu s-a întors la Paris, unde a primit sprijin cercetărilor sale, reuşind să provoace ploi în Sahara şi Algeria, prin injectarea în atmosferă a unor săruri radioactive. Rezultatele stau consemnate într-o broşură editată la Paris, în 1934, de către comandantul militar al regiunii Toggourt, în 28 august – 1 septembrie 1934. După moartea prematură, în anul 1944, provocată de expunerea la substanţe radioactive, descoperirile savantei au fost furate de americani. Aşa se face că, în 1946, inginerul Vincent J. Shaefer a declanşat o aversă puternică pe muntele Washington.

 

Cu timpul, practica controlării ploilor a fost exploatată de armata SUA, care a provocat potopuri dirijate spre anumite state. Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost provocată de armata SUA, în Vietnam, în 1963. În 1966, americanii au provocat ploi torenţiale cu urmări dezastruoase în Laos. Alte state, precum Honduras, Guatemala, Nicaragua s-au plîns de multe ori la ONU că SUA deturnează uragane dinspre Florida către coastele lor, producîndu-le pagube. Aşadar, nu sînt teorii ale conspiraţiei, documentele timpului vorbesc despre faptul că omul diabolic poate folosi în mod denaturat ştiinţa, influenţînd dezastruos fenomenele climatice. Tehnologiile au fost updatate, mult mai sigure şi eficiente, astăzi, fiind capabile să provoace secetă, furtuni sau precipitaţii abundente la mii de kilometri distanţă. Chinezii, de pildă, creează artificial ploaia asupra metropolelor extrem de poluate. Germania lansează din avioane cristale de iodură de argint în norii care ameninţă cu grindina. Singura inovaţie validată în lume pentru producerea artificială a ploii este procedeul însămînţării norilor, asemănător cu cel antigrindină. În concluzie, aviaţia militară este cea care îndeplineşte misiunile ingrate, iar armele climatice care controlează uraganele, ploile, grindina, ceaţa, valurile uriaşe, cutremurele, alunecările de teren, erupţiile vulcanice, pentru a obliga adversarul să capituleze, sînt imposibil de oprit. Avem suficiente exemple în care ştiinţa şi cercetarea au adus cu sine numeroase riscuri şi catastrofe. Întrebuinţate fără control şi în scopuri militare şi financiare, descoperirile ştiinţei au făcut ca planeta, aceste armonios şi complex tărîm de viaţă să devină un cîmp al suferinţei. Fiinţa biologică şi fiinţa naturii sînt continuu şi consecvent ameninţate de întrebuinţarea diabolică a bio-tehnologiilor şi războaielor climatice.

 

 

https://www.art-emis.ro/editoriale/noile-arme-de-distrugere-a-statelor

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Procurorul ANGELA CIUREA, fost procuror adjunct al DIICOT: „Mi s-a cerut sa nu anchetez anumite persoane in dosarele Nuclearelectrica, Alro Slatina, Hayssam”

 

 

 

 

Procurorul Angela Ciurea explica faptul ca, atata timp cat a fost procuror adjunct al DIICOT, a instrumentat dosare sensibile si a „coordonat ancheta penala desfasurata in dosare intens mediatizate, cu implicarea unor marcante figuri ale vietii politice romanesti, toate aceste dosare interesand siguranta nationala a Romaniei”. Ciurea spune ca imediat dupa ce a preluat aceste dosare sefii sai ierarhici i-ar fi solicitat insistent sa nu ancheteze anumite persoane in dosare precum traficul de armament din Romania – cauza disjunsa din dosarul „fuga lui Omar Hayssam”, dosarele legate de Alro Slatina si Nuclearelectrica, care au fost separate din marea ancheta de spionaj in legatura cu privatizarile strategice. „Ulterior desemnarii, la scurt timp, in urma evolutiei anchetelor, mi s-a cerut insistent de catre sefii mei ierarhici de la acea data sa ma retrag din aceste dosare, ori sa efectuez sau nu acte de urmarire penala asupra unor persoane din mediul politic sau economic, impotriva convingerii mele, si nu am dat curs acestor presiuni, lucru care a dus la represalii impotriva mea”, sustine Angela Ciurea in cererea de protectie pe care Q Magazine v-o prezinta in exclusivitate. Precizam ca Stamen Stantcev a declarat saptamana trecuta, in exclusivitate pentru Q Magazine, ca, in opinia sa, procurorul Angela Ciurea, care l-a anchetat si pe el, s-ar fi apropiat periculos de mult de afacerile si implicarea unor oameni politici importanti ai tarii.

 

In documentul anexat articolului numit Notificare, d-na procuror Ciurea declara ca in luna decembrie 2007, seful ei ierarhic i-a cerut verbal depunerea demisiei deoarece refuza sa execute ordinele venite de la imparatie. Dupa ce a fost umilita de sefii ierarhici, d-na procuror s-a adresat CSM-ului, sperand ca toata nedreptatea va fi oprita si se vor dispune masurile ce se impun in cauza, insa si aici sesizarea i-a fost respinsa dupa o scurta si rapida ancheta!!!

 

Personal ii inteleg perfect drama d-nei procuror Ciurea. Nu este nici primul procuror care se confrunta cu acest tratament in propriul sistem si nu va fi nici ultimul! De remarcat este faptul ca exact acest tip de magistrat este…ELIMINAT DIN JUSTITIE iar tartorii care transmit ordine sunt promovati in functii din ce in ce mai inalte! Imi amintesc cu durere cazul procurorului Panait „sinucis” pentru motive similare: a refuzat sa raspunda la comenzi!!!

 

Ce-as putea spune in incheiere? Ii doresc multa liniste si sa aiba grija pe unde merge si cui deschide usa! In rest, sa auzim numai de bine!

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2009/07/09/procurorul-angela-ciurea-fost-procuror-adjunct-al-diicot-%e2%80%9emi-s-a-cerut-sa-nu-anchetez-anumite-persoane-in-dosarele-nuclearelectrica-alro-slatina-hayssam%e2%80%9d/

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Mafia a cotropit varfurile Justitiei

 

 

Lipsa de reactie a varfurilor marilor parchete la dezvaluirile importante ale presei privind coruptia si jaful din timpul regimului Traian Basescu releva pentru orice observator de bun simt ca Mafia a cotropit Justitia la varf.

 

Ce este Mafia? Conform dictionarului explicativ al limbii romane aceasta titulatura este atribuita organizatiei secrete siciliene care in mai multe state „s-a substituit puterii publice printr-o forma primitiva de judecata si de pedeapsa, exercitata in favoarea unor persoane private”. Mafie mai inseamna si „grup de persoane unite pentru a-si satisface prin orice mijloace interesele”. Cand asemenea grupuri isi planteaza oameni in institutiile cheie ale unui stat, Mafia anuleaza reactia normala a unui stat democratic in fata fenomenelor de crima organizata vizibile cu ochiul liber.

 

Romania a devenit in ultimii ani un stat mafiot pentru ca exponentii la varf ai institutiilor de forta au devenit un scut pentru afacerile regimului Traian Basescu, protejandu-l atat pe comandantul suprem, cat si pe cei din jurul lui care au subminat economia nationala pentru a ingrasa consortii straine si au conlucrat cu clanuri interlope. Protectia nu s-a oprit doar aici, ci a culminat cu mazilirea unor magistrati care s-au apropiat cu anchetele lor de mafie, procurorii Angela Ciurea, Ciprian Nastasiu si Eugen Iacobescu fiind doar cateva exemple.

 

Cazul ALRO Slatina este dovada suprema a subminarii economiei nationale de catre un stat mafiot. Sub bagheta lui Traian Basescu aceasta intreprindere etalon a industriei romanesti a fost vanduta unui evreu rus pe circa 70 milioane dolari, adica profitul ALRO intr-un an si ceva. Dupa care, din 2006 si pana in 2012, guvernarile regimului Basescu i-au alimentat pe rusii de la ALRO cu energie ieftina de la Hidroelectrica, la preturi la jumatate din cele practicate cu ceilalti clienti. Asta nu ar fi fost nimic daca Hidrolectrica nu ar fi fost prin aceasta obligata sa vanda curent la ALRO la un pret cu 30% mai mic decat pretul de productie, fapt care a dus la pierderi colosale de 1 miliard euro. Statul mafiot a bagat Hidroelectrica in insolventa pentru a ferici o gasca de „baieti destepti” din energie. A fost o minune ca Hidrolelectrica a intrat pe mainile unui administrator judiciar (avocatul Remus Borza) care a avut curajul sa taie contractele „baietilor destepti” si sa repuna intreprinderea pe linia de plutire. Jaful de la ALRO a fost semnalat marilor parchete prin nenumarate plangeri, insa totul a fost musamalizat dupa mazilirea procurorilor Ciurea si Nastasiu. PICCJ si SRI sunt principalii vinovati de ascunderea adevarului despre cei care au permis acest jaf, care abia acum incepe sa iasa la suprafata in adevarata sa lumina. Acest caz anunta sa duca in urmatorul an la inculparea multor ministri din guvernarile Boc-Basescu si sa puna capac acestui regim ticalos.Cazul Bercea este dovada suprema a coruptiei la varful parchetelor. Modul in care varfurile PICCJ si PCA Craiova au musamalizat ani in sir marile infractiuni din dosarele Bercea, in special actele de coruptie ale personajelor de prima marime care au luat bani de la interlopi, culminand cu fratele presedintelui Basescu, demonstreaza cancerul metastazat din Ministerul Public, dar si din CSM, care au conlucrat la ascunderea actelor de coruptie. Sa nu uitam ca Mircea Basescu a fost arestat numai dupa ce Antena 3 a prezentat „filmele spagilor” si DNA nu a mai putut sa-si asume riscul de a sta in inactiune. Cazul a demonstrat insa ca timp de trei ani s-a stiut de traficul de influenta, dar s-a tacut pentru ca era vorba de fratele presedintelui. Executarea prin compromiterea si alungarea din sistem a procurorului Eugen Iacobescu pentru „vina” de a fi descoperit ca mafia opera prin Mircea Basescu a aratat ca la varful Ministerului Public si al CSM nu exista magistrati independenti, ci magistrati corupti, slugarnici fata de regimul care i-a propulsat in inaltele functii.

 

Sunt foarte multe cazurile din ultimii ani in care s-a vazut ca institutiile de forta ale statului: Curtea Constitutionala, PICCJ, DNA, DIICOT, SRI, ANI, ANAF, CSM, ICCJ au actionat in sprijinul regimului Basescu si impotriva opozantilor acestui regim. Regim care s-a remarcat prin dosare deschise opozantilor, la comanda, si dosare musamalizate in cazul exponentilor de nadejde ai regimului. Prin dezinformarea autoritatilor straine si obtinerea unui sprijin international interesat. Contra intereselor romanilor. In pofida vointei lor.E motivul pentru care am convingerea ca regimul Basescu va sfarsi intr-un mod cumplit, exemplar. In urmatoarele luni vom asista la un razboi intre institutiile de forta ale statului roman. Se vor ciocni intre ele si vor scoate dosare peste dosare. Sefi de institutii isi vor cauta noi stapani. Subalternii se vor ridica impotriva sefilor obedienti, care au inchinat institutiile. Adevaruri groaznice, tinute la secret, vor iesi la iveala. Anticipez ca vom avea la varful parchetelor un razboi al dosarelor in care e foarte posibil sa avem printre inculpati si primii mari procurori.

 

Autor: Razvan Savaliuc

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2014/08/09/mafia-a-cotropit-varfurile-justitiei/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Nobelul pentru fizică 2024: Inteligența Artificială poate distruge omenirea

 

 

Recompensat marţi cu premiul Nobel pentru fizică pe anul 2024 alături de John Hopfield pentru descoperirile lor legate de „machine learning” (capacitatea maşinilor de a învăţa), cercetătorul canadiano-britanic Geoffrey Hinton, un pionier al inteligenţei artificiale (AI), s-a remarcat recent prin avertismentele sale cu privire la această tehnologie, informează AFP.

 

 

În martie 2023, atunci când a fost întrebat de jurnaliştii de la un post de televiziune american despre „riscurile ca inteligenţa artificială să distrugă omenirea”, Geoffrey Hinton nu şi-a ascuns îngrijorarea.

 

„Nu este ceva de neimaginat”, a spus el.

 

Câteva săptămâni mai târziu, cercetătorul septuagenar a părăsit grupul Google, unde lucra de zeci de ani, pentru a găsi companii mass-media în căutarea unor platforme cu ajutorul cărora să avertizeze opinia publică în legătură cu pericolele generate de AI.

 

 

Nobelul pentru fizică 2024: Inteligența Artificială poate distruge omenirea

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

” Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu” (Ezech.22/30-31) El ne tot caută şi raspunul Biblic al fiecăruia ar trebui să fie:” Iată-mă”… din Ps. 40, Îs. Cap.6. Evrei cap 10; Dar, după ce omului i s-a dat stăpânire peste zestrea Creatorului (Gen. cap.1) i-a întors fundul şi s-a făcut una cu Nimicitorul! De aceea, oricine nu se pocăieşte, acceptă de bună voie, să rămână sclavul Gunoierului cosmic! Acesta, o dată primit în inima nenăscută din nou (din Sămânţa lui Dumnezeu- 1 Petru 1/23) o transformă într-o hazna în care-şi basculează toate dejecțiile-invățăturile lumii (Marcu 7/14-23) Şi totuşi,” Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi…” (Ap.3/20-22) Să învăţăm de la” Părintele” Avram, care l-a urcat pe singurul fiu pe altarul credinţei– pentru jertfire” pe muntele unde Domnul v-a purta de grijă „(Gen. cap.22), ca să urmăm şi noi căutarea, slujirea, Credinţa Cristică şi dedicarea Duhului Sfânt, trimis ca să ne ajute, pentru a nu mai lupta ca nişte orfani (Ioan 14/18)! El care ne dă totul, să-i aducem ca jertfă mulţumiri (Ps.50), dar şi fiinţele noastre, ca să iradiem (dimpreună cu Duhul Sfânt-Capetenie) Mireasma (2Cor.2/14-17) Gândirii-învățăturii Lui; Deci- să ne dăruim sinele demonizat de Nimicitor-drept ardere de tot şi… „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12/1-2)

 

 

Unirea cu Hristos…6. Nasterea din nou…UNITATEA BIBLIEI… AUTENTICITATEA CUVINTULUI LUI DUMNEZEU… DOVEZILE CLASICE PENTRU EXISTENTA LUI DUMNEZEU …SFÂNTA TRIUNITATE … Trinitate)ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU… 1. Scoala lui Dumnezeu cu Israel 3. Pregatirea Neamurilor 5. Crucea, ca simbol si interpretare in Noul Testament

 

 

 

 

 

Unirea cu Hristos

 

Cei care nu sint crestini se inseala vazind in crestinism doar un set de reguli pentru viata, o anumita filosofie sau doar un numar de forme rituale si ceremonii. Cel mai distinct aspect care deosebeste crestinismul de toate cele de mai sus consta in invatatura ca la mintuire se poate ajunge doar printr-o unire desavirsita cu Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. El s-a facut trup pentru ca prin moartea si invierea Lui glorioasa sa-i poata aduce pe oameni la Dumnezeu. Ideea ca cel credincios se afla in Hristos fiind unit cu El, strabate ca un fir rosu intreg Noul Testament.

Scrierile apostolului Ioan contin multe texte care ilustreaza unirea dintre cel credincios si Domnul sau. In rugaciunea Sa de mare preot din Ioan 17, Domnul Isus s-a rugat pentru ucenicii Sai astfel:

“Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi simtem una, – Eu in ei, si Tu in Mine; – pentru ca ei sa fie in chip desavirsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17:22-23).

In cunoscutul discurs despre piinea vietii, Domnul Isus a spus:

“Cine maninca trupul Meu, si bea singele Meu, are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana si singele Meu este cu adevarat o bautura. Cine maninca trupul Meu si bea singele Meu, ramine in Mine, si Eu ramin in el. Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma maninca pe Mine, va trai si el prin Mine” (Ioan 6:54-57).

In celebra predica despre vita si mladitele ei, Domnul a spus:

“Pe orice mladita, care este in Mine si n-aduce roada, El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada. Acum voi sinteti curati, din pricina cuvintului, pe care vi l-am spus. Ramineti in Mine, si Eu voi raminea in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roada de la sine, daca nu ramine in vita, tot asa, nici voi nu puteti aduce roada, daca nu ramineti in Mine. Eu sint Vita, voi sinteti mladitele. Cine ramine in Mine, si in cine ramin Eu, aduce multa roada; caci, despartiti de Mine, nu puteti face nimic. Daca nu ramine cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sint strinse, aruncate in foc, si ard. Daca ramineti in Mine, si daca ramin in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. Daca aduceti multa roada, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. Ramineti in dragostea Mea. Daca paziti poruncile Mele, veti raminea in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramin in dragostea Lui” (Ioan 15:2-10).

Dupa multi ani de zile, acelasi apostol Ioan avea sa scrie:

“Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramina in voi. Daca ramine in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti raminea in Fiul si in Tatal. Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vesnica” (1 Ioan 2:24,25).

Apostolul Pavel a scris mult despre unirea celui credincios cu Hristos (Marvin R. Vincent. Opera ciatta, p. 4. spune ca expresia in Isus Hristos apare de 48 de ori in scrierile lui Pavel. In Hristos apare de 34 de ori, iar expresia in Domnul de 50 de ori).:

“Nu stiti ca toti citi am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui?” (Rom. 6:3).

“In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; … Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El” (Rom. 6:5-8).
In alta epistola, Pavel scrie:

“Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El” (2 Cor. 5:21).

Apostolul marturiseste ca nu-si poate baza mintuirea pe nimic altceva decit pe unirea cu Hristos:

“Ba inca, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa cistig pe Hristos, si sa fiu gasit in El, nu avind o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta. Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti” (Fil. 3:8-11).

Cu alte cuvinte, toti crestinii traiesc “in Hristos” si sint sfintiti “in Hristos Isus”. Nu este de mirare ca apostolul isi incepe epistola catre Efeseni cu cuvintele: “ … catre sfintii care sint in Efes si credinciosii in Hristos Isus” (Efes. 1:1). Pe cei din Filipi ii numeste: “… catre toti sfintii in Hristos Isus, care sint in Filipi” (Fil. 1:1). Epistola catre Coloseni este si ea adresata: “ … catre sfintii si fratii credinciosi in Hristos, care sint in Colose” (Col. 1:2).

Probabil ca cea mai frumoasa marturisire din Noul Testament despre locul central pe care-L ocupa Hristos in viata credinciosului este aceea facuta de Pavel in epistola adresata Filipenilor:

“Caci stiu ca lucrul acesta se va intoarce spre mintuirea mea prin rugaciunile voastre si prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Ma astept si nadajduiesc cu tarie ca nu voi fi dat de rusine cu nimic; ci ca acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslavit cu indrazneala in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea. Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri este un cistig. … As dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine” (Fil. 1:19-23).
Viata si credinta crestinului implica o unire in partasie cu Hristos, o bucurie care isi va cunoaste deplina implinire in veacul viitor. Iata cum a fost descrisa unirea cu Hristos lucrata de Duhul Sfint:

“Cind va veni Mingiietorul, Duhul adevarului are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi. Tot ce are Tatal, este al Meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi” (Ioan 16:13-15).

Unirea cu Hristos nu desfiinteaza integritatea personala si distinctia dintre personalitatea lui Hristos si personalitatea credinciosului. Hristos ramine Domnul slavei, iar crestinul ramine o creatura terestra. Unirea cu Hristos nu-l scuteste pe credincios de responsabilitatea personala in sfera sfinteniei. Hristos ramine Hristos, iar credinciosul este chemat la o viata de ucenicie. Unirea cu Hristos este mai degraba un atasament al credintei. A deveni crestin inseamna a te intoarce la Domnul. Gasim scris ca, dupa predicarea Evangheliei in orasul Antiohia “un mare numar de oameni au crezut si s-au intors la Domnul” (Fapte 11:21).

Cine are credinta a implinit conditia necesara pentru primirea lui Hristos in inima: “Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramine in el, si el in Dumnezeu” (1 Ioan 4:15). Unirea cu Hristos se realizeaza printr-o lucrare a iubirii: “Dumnezeu este dragoste; si cine ramine in dragoste, ramine in Dumnezeu, si Dumnezeu ramine in el” (1 Ioan 4:16).

Iata ce scrie Petru despre Isus Hristos: “ … pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita” (1 Petru 1:8). Apostolul Pavel se roaga pentru credinciosii din Efes:
“ … asa incit Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avind radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adincimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu” (Efes. 3:17-19).

Desi se realizeaza prin credinta si iubire, unirea cu Hristos trebuie sa treaca dincolo de acestea doua, ajungind la o identificare deplina cu intentiile si vointa lui Hristos. Unirea cu Hristos produce o viata de totala ascultare:
“Prin aceasta stim ca sintem in El. Cine zice ca ramine in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus” (1 Ioan 2:5-6).

Apostolul Ioan mai scrie:

“Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus Hristos si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El. Cine pazeste poruncile Lui, ramine in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramine in noi prin Duhul, pe care ni L-a dat” (1 Ioan 3:23-24).

A fi in Hristos inseamna a fi un ucenic, un rob care se face una cu dorintele si idealurile stapinului sau: “Daca paziti poruncile Mele, veti raminea in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si ramin in dragostea Lui” (Ioan 15:10).

Mai exista si un al patrulea aspect al unirii cu Hristos; experimentarea unei re-actualizari spirituale a suferintelor, mortii si invierii Sale. Isus Hristos a murit literalmente si a inviat in trup. Noi retraim aceasta experienta a Lui pe care o simbolizam prin cufundarea si ridicarea din apa botezului:

“Nu stiti ca toti citi am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui? Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi, sa traim o viata noua.

In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului” (Rom. 6:36).

Acest concept al identificarii cu Hristos pina acolo ca sa experimentam viata si suferintele Lui, ii era asa de scump apostolului Pavel, incit el ajunsese sa-si socoteasca suferintele drept o extindere a suferintelor Domnului:

“Ma bucur acum in suferintele mele pentru voi; si in trupul meu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica” (Col. 1:24).

Unirea cu Hristos produce deci o dragoste plina de sacrificiu fata de ceilalti credinciosi din Biserica. Prin aceasta, cel credincios este si el gata sa-si dea viata pentru frati.

Uneori, unirea cu Hristos este prezentata in chip mistic si misterios, de parca intre Hristos si cel credincios s-ar desfasura ceva straniu si supranatural. Unii prezinta aceasta unire de parca ar fi vorba despre o pasare care se face una cu atmosfera in care zboara sau despre un peste care se identifica cu apa in care inoata. Noi credem ca este mult mai biblic sa vorbim despre unirea credinciosului cu Hristos in termeni de credinta, dragoste, ascultare si suferintele datorate vestirii Evangheliei mintuitoare.

Unirea cu Hristos nu este o problema de emotii ocazionale si nici nu este limitata la trairile extatice ale anumitor sfinti. Aceasta experienta este parte din viata de fiecare zi a fiecarui crestin care-L are pe Isus Hristos ca Domn si Mintuitor. Unirea cu Hristos este o realitate spirituala care nu depinde de ceea ce simtim noi. Sintem uniti cu Hristos chiar si atunci cind nu ne dam seama de acest fapt. Hristos ii primeste pe toti aceia care se intorc la El cu pocainta si credinta. El se identifica cu ei si se face Domnul si Mintuitorul lor:

“Cine crede in Fiul, are viata vesnica” (Ioan 3:36).
“Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sint mai multe, sint un singur trup, – tot asa este si Hristos. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, … si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:12-13).
“Caci toti sinteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos” (Gal. 3:26-27).
“Cine are pe Fiul, are viata” (1 Ioan 5:12).

Menno Simons ii descrie pe alesii lui Dumnezeu astfel: “Biserica lui Hristos, sfintii si preaiubitii Sai, care si-au spalat hainele in singele Mielului, care sint nascuti din Dumnezeu, calauziti de Duhul Sfint, care sint in Hristos si in care traieste Hristos, care aud si cred Cuvintul, care-I aud glasul si-I calca pe urme in smerenie si umilinta, care urasc raul si iubesc ceea ce este bine, care doresc sa- l apuce pe Hristos dupa cum si El i-a apucat pe ei, care sint noi fapturi in Hristos, carne din carnea Lui si os din oasele Lui, madulare ale trupului Sau spiritual” (Opere cmplete, I,pp. 161, 162).

 

SFÂNTA TRIUNITATE (Trinitate)

Termenul “triunitate” sau “trinitate” nu apare in Biblie. Folosirea lui ii este atribuita lui Tertulian, un teolog care s-a nascut in preajma anului 160 d.H. Acest termen si doctrina care ii este asociata a cunoscut o popularitate mare in Biserica mai ales in secolul al treilea. Datele pe care este fundamentata aceasta invatatura se gasesc bineinteles in textul Scripturii, in Noul Testament si, intr-o masura mai mica, chiar in Vechiul Testament. (Vezi excelentul articol: “Trinity”, de B. B. Warfield in I. S. B. E., volumul V, pp.3012-3022)

Cu alte cuvinte, Noul Testament Il prezinta pe Dumnezeu in cele trei Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, care exista intr-o deplina si desavirsita unitate. Episcopul menonit Pieter J. Twisck (1565 – 1636) exprima aceasta realitate biblica in felul urmator: “In fiinta divina vesnica nu se afla numai trei nume, ci trei persoane care impartasesc aceleasi atribute divine. Exista Tatal, de la care isi trag fiinta toate lucrurile, Fiul, prin care au fost facute toate lucrurile, si Duhul Sfint, prin care lucreaza Tatal si Fiul … Pe acesti trei martori adevarati ii avem in cer: Tatal, Fiul si Duhul Sfint; dintre care slavitul Fiu s-a coborit printre noi si a trait ca rob, facindu-se asemenea oamenilor si a fost identificat si aratat lumii de catre Ioan Botezatorul la riul Iordan. Duhul Sfint a fost vazut si el de catre acelasi Ioan Botezatorul cu ocazia botezului Domnului Isus, cind a coborit in chip de porumbel si a venit peste Domnul Isus. Tatal, care este spirit nevazut si nu poate fi vazut cu ochi muritori, si-a facut atunci auzit din cer glasul si a zis: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea.” (T. J. van Braght, The Bloody Theater sau Martyrs Mirror, Scottdale, Pa.: Mennonite Publishing House, 1850; 1660, pp.374, 375)

Eu sint convins ca incercarile noastre de a explica sfinta triunitate mai mult complica lucrurile, decit sa le lamureasca. Intreita existenta a fiintei divine nu este un obiect pentru intelegerea rationala, asa cum bine sublinia Gerrit Roosen (1612-1711): “Aceasta problema va ramine pururi neinteleasa de mintea omeneasca: cum se face ca exista un Tata care are un Fiu, dar care nu este tot una cu Fiul si un Fiu care are un Tata, dar nu este confundabil cu El, si pe deasupra mai exista si un Duh Sfint, distinct de cei doi si totusi in relatie de desavirsita unitate cu ei, si cum se face ca acestia trei sint in chip desivirsit una si aceeasi persoana in intreita personalitate.

Mintea noastra fireasca nu se poate ridica la inaltimea supranaturalului, si faptura divina va ramine pentru noi o taina pe care trebuie sa o acceptam prin credinta.” (Citat in J. C. Wenger, The Doctrines of the Mennonites, Scottdale, Pa.: Mennonite Publishing House, 1950, p.129)

Marele teolog presbiterian, B. B. Warfield (1851-1921), a scris incontestabil una dintre cele mai amanuntite lucrari despre trinitatea lui Dumnezeu (Vezi “Trinity” in I.S.B.E., volumul v, pp.3012-3022) El observa ca Vechiul Testament prezinta aluzii despre sfinta triunitate. Iata de exemplu expresia Elohim (Un termen folosit in ebraica pentru a-l numi pe Dumnezeu). Ea este o forma de plural in limba ebraica. Desi expresia nu este prin ea insasi o dovada clara despre trinitate, ramine un fapt curios ca ea este urmata invariabil de un verb la singular. (Gen. 20:13: 35:7 (in original)) Vechiul Testament mai foloseste anumite pronume personale la plural, cind se spune de exemplu ca Dumnezeu a zis: “Sa facem pe om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra.” (Gen 1:26) sau: “Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscind binele si raul. Sa-l impiedicam …” (Gen. 3:22) Isaia aude in cer glasul Domnului care intreaba: “Pe cine sa trimet, si cine va merge pentru Noi?” (Isaia 6:8)

Vechiul Testament mai contine si niste formule liturgice trinitare, pe care bineinteles ca Evreii nu le intelegeau atunci ca atare, dar care sint evidente pentru cititorul crestin de astazi. Un bun exemplu este binecuvintarea care trebuia rostita asupra copiilor lui Israel:
“Domnul sa te binecuvinteze si sa te pazeasca!
Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine, si sa se indure de tine!
Domnul sa-si inalte Fata peste tine si sa-ti dea pacea!” (Num. 4:24- 26)

De un mare interes sint si pasajele in care avem de a face cu aparitiile asa numitului Inger al Domnului. Ele s-au petrecut cu Hagar, (Gen 16:7-13) Avraam, (Gen 22:11-16) Iacov, (Gen. 31:11- 13) Moise, (Exod 3:2-6) Iosua, (Iosua 5:13-15) si nevasta lui Manoah. (Jud. 13:2, 16, 20-22) Ceea ce este curios la acest inger al Domnului este ca el pare in acelasi timp a fi si distinct de Domnul si una cu El.

De exemplu, dupa ce i se cere lui Avraam sa-l sacrifice pe Isaac aducindu-l ca jertfa pe muntele Moria, Cel care Il opreste in ultimul moment strigindu-l din cer este acest Inger al Domnului. El spune: “Sa nu pui mina pe baiat, si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucit n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine.” (Gen. 22:12)

Crestinul de astazi, inarmat cu cunostinta pe care i-o pune la indemina Noul Testament este inclinat sa creada ca acest Inger al Domnului era Fiul lui Dumnezeu in activitatile lui terestre dinainte de intruparea Sa in Ieslea Betleemului.

Nu trebuie trecute cu vederea nici referirile la Duhul Sfint din Vechiul Testament. Fireste ca pentru evrei ele erau sinonime cu persoana lui Dumnezeu insusi, tot asa cum pentru noi expresia: “Oh, mi se bucura sufletul…” nu inseamna altceva decit ca eu insumi, si nimeni altul, traieste clipele de bucurie. Dar, atita timp cit stim ca Noul Testament vorbeste despre Duhul Sfint ca despre o persoana, este greu sa nu pui si referirile din Vechiul Testament in aceeasi situatie. Noi credem ca Duhul Sfint despre care se vorbeste pe alocuri in Vechiul Testament este intr-adevar cea de a treia persoana a Sfintei Treimi.

In chiar cea dintii carte a Scripturii, Geneza, acolo unde se spune ca pamintul era inca pustiu si gol, “Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.” (Gen. 1:2) Iov comenteaza: “Suflarea Lui (Duhul) insenineaza cerul” (Iov 26:13) (in original: “Prin suflarea Lui au fost limpezite cerurile” – N. T) Inainte de potop, Domnul a decretat ca: “Duhul Meu nu va raminea (sau “nu se va lupta”) pururea in om.” (Gen. 6:3) Tot Duhul lui Dumnezeu a fost cel care i-a imputernicit pe anumiti oameni din Vechiul Testament ca sa poata face lucrari deosebite, (Ex.31:1-5) sau sa elibereze, ca pe Samson, (Jud. 3:10; 6:34; 9:29; 13:25; 14:6, 19; etc) dar mai ales ca sa transmita oamenilor mesajele revelatiei profetice. (Ezec. 2:2; 3:12; 3:24; 11:1, 5; etc)

Astazi se aud unele glasuri care sustin ca oamenii nu au avut Duhul Sfint inainte de revarsarea de la Rusalii. Asa ceva este cu totul in afara informatiilor si spiritului Scripturii. Iata ce citim in cartea lui Neemia: “In indurarea Ta fara margini, nu i-ai parasit in pustie, si stilpul de nor n-a incetat sa-i calauzeasca ziua pe drum, nici stilpul de foc sa le lumineze noaptea drumul, pe care aveau sa-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tau cel bun, ca sa-i faca intelepti; n-ai indepartat mana Ta de la gura lor, si le-ai dat apa sa-si potoleasca setea.” (Neemia 9:18-21)

Este adevarat insa ca intre lucrarea dinainte de Rusalii si cea de dupa Rusalii exista mari diferente calitative. Acum, Duhul Sfint poate sa ne faca partasi lucrarii mintuitoare realizate de Isus Hristos si ne poate darui o plinatate de putere si de binecuvintare care nu ne-ar fi fost posibile inainte de suferintele Domnului.
Profesorul Warfield observa cu justete ca scriitorii cartilor Noului Testament nu simt de loc obligatia demonstrarii Sfintei Treimi. (Opera citata, pp 3015-3016)

In vremea cind a fost scris Noul Testament, Biserica era deja convinsa de existenta lui Dumnezeu in cele trei persoane ale Tatalui, Fiului si Duhului Sfint. Ei sint numiti: Tatal, facatorul si sustinatorul tuturor lucrurilor, Hristos, Mintuitorul si Rascumparatorul tuturor lucrurilor, si Duhul Sfint, Mingiietorul si Calauzitorul nostru. Cu alte cuvinte, Biserica primara formata inainte de completarea canonului scrierilor Noului Testament accepta deja dumnezeirea Domnului Isus si invatatura despre personalitatea Duhului Sfint. In calitate de Fiu etern al Tatalui, Domnul Isus a venit in lume ca sa mintuiasca omenirea, iar Duhul Sfint a fost revarsat asupra credinciosilor pentru a naste Biserica in ziua de Rusalii.

Fundamental, revelatia despre Sfinta Treime a fost un produs al faptelor, nu al speculatiilor teologice. Autorii scrierilor Nou Testamentale nu au modificat invatatura Vechiului Testament, ci doar i-au adaugat lamurirea ca Dumnezeul unic revelat evreilor s-a descoperit acum mai mult pe Sine Insusi, lasindu-ne sa-L cunoastem in intreita lui fiinta: Dumnezeu Tatal, Cel care a acaltuit planul de mintuire, Dumnezeu Fiul, Cel care a venit in lume ca sa infaptuiasca mintuirea si Dumnezeu Duhul Sfint Cel care ii convinge pe oameni sa accepte si sa traiasca mintuirea. Lucrarea de mintuire, in ea insasi, a fost ocazia in care am primit revelatia desavirsita a trinitatii. Intrupararea Fiului odata cu nasterea lui Isus si pogorirea Duhului |fint la Rusalii ne-au aratat clar ca Dumnezeul unic din Vechiul Testament existase de fapt in strucutura Sfintei Treimi. Evangheliile arata clar ca intre Isus si Tatal a existat un raport de deplina identitate. Apoi citim ca Tatal impreuna cu Fiul L-au daruit pe Duhul Sfint Bisericii. Nu numai ca Duhul Sfint este aratat ca o persoana care iubeste, ingrijeste, calauzeste, se intristeaza, etc., dar este evident ca Domnul Isus respecta personalitatea Duhului atunci cind Il numeste Ekeinos (Ioan 14:26, 16:8, 14), care poate fi tradus prin “El”, unul de aceeasi natura cu Mine. In structura gramaticala Domnul Isus foloseste pronumele masculin, desi substantivul ca atare este de genul neutru.

Sintem deci pusi in fata acestei situatii ciudate: doctrina despre trinitate este tratata doar aluziv in Vechiul Testament si apare apoi brusc in Noul Testament fara a fi in nici un fel explicata. Autorii cartii Noului Testament, ei insisi Evrei si prin aceasta monoteisti convinsi si fanatici, vorbesc dintr-o data despre Dumnezeul care exista ca Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Faptul ca niste Evrei scriu asa si maniera categorica in care scriu ei este mai impresionanta si mai convingatoare decit ar fi toate explicatiile din lume.

Noul Testament contine numeroase referiri la cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Iata de exemplu care au fost ultimele cuvinte rostite in Evanghelie de Domnul Isus:
“Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamint.Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sint cu voi in toate zilele pina la sfirsitul veacului.” ( Mat.28:18-20)

Informatiile despre Sfinta Triunitate pe care ni le lasa Pavel in scrierile lui sint convingatoare, limpezi si foarte frecvente. De exemplu, in 1 Tesaloniceni, Pavel Ii multumeste lui Dumnezeu ca Evanghelia le-a fost vestita nu numai prin cuvinte, ci si prin puterea Duhului Sfint. (1 Tesal. 1:2-5) In 2 Tesaloniceni el multumeste iarasi lui Dumnezeu pentru ca i-a ales “in sfintirea Duhului” ca sa capete “slava Domnului nostru Isus Hristos.” (2 Tesal. 2:13, 14)

In 1 Corinteni apostolul vorbeste despre o varietate de daruri duhovnicesti, toate date de acelasi Duh; de felurite slujbe, dar in slujirea unui singur Domn, si de felurite lucrari, prin care lucreaza un singur Dumnezeu. (1 Cor. 12:4-6) Toti crestinii sint familiarizati cu frumoasa benedictie din 2 Corinteni 13: “Harul Domnului nostru Isus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Sfintului Duh, sa fie cu voi cu toti!” (2 Cor. 14:13) Ea se aseamana teribil de mult cu intreita binecuvintare din Numeri capitolul 6.

In capitolul 2 al epistolei catre Efeseni , Pavel ne scrie despre Isus Hristos astfel: “Caci prin El si unii si altii avem intrare sloboda la Tatal, intr-un Duh,” (Efes. 2:18) iar in capitolul trei aminteste despre ispravnicia care i-a fost incredintata lui de Tatal, in vestirea tainei lui Hristos, prin puterea Duhului. (Efes. 3:2-5) Pentru implinirea acestei misiuni a lui, Pavel se roaga, plecindu-si genunchii “inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos”, … si-L roaga sa-i intareasca pe cei credinciosi “prin Duhul”, in omul dinlauntru, asa incit Hristos sa locuiasca in inimile lor prin credinta. (Efes. 3:14-17)

Epistola catre Efeseni abunda in pasaje cu referiri trinitariene. Iata ce mai scrie in capitolul 4: “Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. Este un singur Dumnezeu, o singura credinta, un singur botez. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti.” (Efes. 4:4-6) In capitolul 5, Pavel isi indeamna ascultatorii sa fie plini de Duh si sa-I multumeasca “intotdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efes. 5:18- 20)

In 2 Timotei, apostolul, dupa ce Ii multumeste lui Dumnezeu, isi indeamna cititorii sa pastreze credinta si dragostea care sint in Isus Hristos si sa pazeasca lucrul acela frumos care le-a fost daruit prin Duhul Sfint. (2 Tim. 1:3, 13, 14)

In scrisoarea catre Tit, el vorbeste despre bunatatea lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, despre “spalarea nasterii din nou, prin innoirea facuta de Duhul Sfint, care a fost varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mintuitorul nostru.” (Tit 3:4-7)

Si celelalte epistole ale Noului Testament contin aceleasi invataturi trinitariene ca si epistolele lui Pavel. In Evrei 6, autorul vorbeste despre cei care “s-au facut partasi Duhului Sfint, si au gustat Cuvintul cel bun al lui Dumnezeu” si despre ratacirea prin care unii “rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu”, (Evrei 6:4-6) iar in capitolul 10 ii avertizeaza pe cei ce “calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu” si “batjocoresc pe Duhul harului” si care vor cadea “in miinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:29-31) Vorbind despre incapacitatea singelui jertfelor Vechiului Testament de a spala pacatele, autorul argumenteaza in felul urmator: “Cu cit mai mult singele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine Insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curati cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu!” (Evrei 9:14)

Intr-un mod similar, apostolul Petru spune despre cei credinciosi ca au fost alesi de Tatal si sfintiti prin Duhul, spre ascultarea si stropirea cu singele lui Isus Hristos”, (1 Petru 1:1, 2) iar Iuda, fratele Domnului, ii indeamna pe crestini sa se roage prin Duhul, sa se pastreze in dragostea lui Dumnezeu si sa astepte indurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata vesnica.” (Iuda 20, 21)

In 1 Ioan capitolul 2, apostolul scrie: “Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal.” (1 Ioan 2:23) si continua apoi prin a spune ca cine este credincios va ramine in Fiul si in Tatal pentru ca a primit “ungerea” din partea lui Dumnezeu si nu mai are nevoie de nici un alt om care sa-l invete.” (1 Ioan 2:20, 27) Aceasta “ungere” este o referire transparenta la primirea Duhului Sfint, despre care s-a vorbit in Evanghelie. (Ioan 16: 12-15, cf. Ierem. 31:33, 34)

Cea din urma carte a Bibliei, Apocalipsa, este de fapt: “Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intimple in curind” (Apoc. 1:1), iar cea mai folosita expresie a ei este: “Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.” (Apoc. 2:7, 11, 17, etc)

Nu exista nici macar un singur pasaj sau o aluzie cit de neinsemnata ca cele trei Persoane ale Sfintei Treimi ar fi deosebite una de alta in ceea ce priveste atributele dumnezeirii lor. Fiul nu este in nici un fel mai putin divin decit Tatal, si nici Duhul nu este lipsit de vreunul dintre atributele pe care le au Tatal si Fiul. Teologii au incercat sa exprime acest lucru spunind ca “ontologic” cele trei persoane ale trinitatii sint egale. Aceasta nu inseamna ca nu exista rapoarte temporare sau eterne de subordonare pozitionala intre Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Dimpotriva, se pare ca Tatal ocupa pozitia suprema, ca Fiul a venit in lumea noastra printr-o hotarire a Tatalui si ca Duhul Sfint a fost trimis la noi de Tatal si de Fiul pentru a ne convinge de pacat, neprihanire si judecata si pentru a ne conduce la pocainta.

Asa-numitul crez a lui Atanasie incearca sa exprime unitatea Sfintei Treimi prin expresii care par stranii si confuze omului din secolul douazeci. El spune despre trinitate: “Nici confundate ca persoane, dar nici separate ca substanta.” (Schaff, Creeds of Christendom, II, p.66) Apostolii care au scris Noul Testament folosesc aproape intotdeauna rugaciunea catre Tatal, in numele Fiului (adica in virtutea lucrarii Lui mijlocitoare) si prin Duhul Sfint. (Rom. 1:8; 1 Cor. 1:4; Efes. 3:14; Filip. 1:3; Col. 1:3; 1 Tesal. 1:2; 2 Tesal. 1:3; 2 Tim. 1:3; Filim. 4. – 1 Tim. 1:12 este o exceptie)

“Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Tim. 2:5) Si este misiunea Duhului Sfint sa-i aduca pe oameni inapoi la Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.
Cu toate ca Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint strins legati impreuna in formula aplicata la botez si in exprimarea crezului apostolic, exista doar relativ putine pasaje care vorbesc direct despre Fiul si Duhul Sfint ca Dumnezeu. Cea de a patra Evanghelie spune intr-adevar ca “La inceput a fost Cuvintul si Cuvintul era cu Dumnezeu si Cuvintul era Dumnezeu (Ioan 1:1), iar in Fapte 5, Petru il acuza pe Anania ca mintind impotriva Duhului Sfint “n-a mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Fapte 5:3, 4) Totusi, termenul Dumnezeu este pastrat de preferinta pentru Tatal , in timp ce Domnului Isus I se spune: Fiul Tatalui, iar Mingiietorului: Duhul lui Dumnezeu sau Duhul Sfint.

Biserica primara a intimpinat multa greutate in incercarea ei de a defini invatatura despre trinitate intr-un mod in care sa satisfaca toate expresiile folosite in Noul Testament. Probabil ca cele mai cunoscute deviatii de la ceea ce este considerata astazi invatatura sanatoasa sint urmatoarele doua: Arianismul (de la numele lui Arie, sustinatorul ei), care pretindea ca Isus a fost mai degraba o creatura a lui Dumnezeu, si a neglijat sa puna accentul pe ceea ce Grecii numeau “unitatea de substanta” dintre Tatal, Fiul si Duhul Sfint; si Sabelianismul, care a inclinat mai mult spre contopirea celor trei Persoane ale dumnezeirii intr-una singura aparind in ipostaze diferite. Aceasta s-ar numi o trinitate “economica” (legata de modul de manifestare in relatiile cu omenirea), nu “ontologica” (de esenta), asa cum o defineste crezul crestin evanghelic. Liberalismul din secolul douazeci a produs si el ereziile lui care neaga, mai mult sau mai putin, dumnezeirea Fiului si a Duhului Sfint. Articolul de credinta despre natura trinitatii a devenit astfel piatra de incercare a oricarei marturisiri de credinta.

Orice miscare “crestina”, corupta sau inrobita de rationalism si de speculatii filosofice, care neaga exitenta sfintei treimi ca adevar Biblic ce transcende intelegerea noastra, este denuntata a fi eretica si pagubitoare. Cu toate ca termenul “trinitate” nu se afla ca atare in textul Scripturii si din aceasta cauza unii “biblicisti” se feresc sa-l intrebuinteze, considerindu-l de natura filosofica (Van Braght, Martirs Mirror, 1950, p.1107) invatatura despre existenta lui Dumnezeu in cele trei persoane ale Sfintei Treimi este atit de clar si de elocvent prezentata de textul Noului Testament, incit este dincolo de orice indoiala ca Biserica trebuie sa staruiasca in prezentarea lui Isus Hristos ca fiind Fiul etern al lui Dumnezeu care S-a intrupat in istorie si care S-a inaltat apoi la cer, de unde si-a inceput domnia spirituala asupra Bisericii prin trimiterea Duhului Sfint peste apostoli si ucenici in ziua de Rusalii, in anul 30 d.H. (Fapte 2:33)

  DECRETELE LUI DUMNEZEU 

 

 

In secolele din urma, intre cei ce se numesc “Reformati” sau Calvinisti si cei din tabara Arminianismului s-a ivit o controversa aprinsa si un oarecare dezacord asupra felului in care ei accentueaza decretele divine . Reformatii, reprezentati prin denominatii mari ca: Presbiterienii, Reformatii Olandezi si chiar unii din tabara Baptistilor, au imbratisat si au continuat traditia stabilita de Augustin (354 – 430) si John Calvin (1509 – 1564). Invatatura acestor doi teologi subliniaza suveranitatea lui Dumnezeu, totala depravare a omului, alegerea neconditionata pe care o face Dumnezeu in istorie, faptul ca Hristos a murit numai pentru cei alesi de Dumnezeu spre mintuire (“Ispasirea limitata”), invatatura despre harul eficace (sau irezistibil), si perseverenta sfintilor (cunoscuta de obicei ca siguranta celor credinciosi sau pastrarea sfintilor in har).

Asa-numitii Arminieni sint urmasii lui Iacob Herman, care si-a latinizat numele in Arminius (1560 – 1609). Arminienii cred si ei in totala depravare a omului, dar accentueaza responsabilitatea umana in problema mintuirii mai mult decit o fac reformatii. Arminienii sustin ca sub cercetarea Duhului Sfint oamenii au libertatea sa accepte sau sa refuze mintuirea. Arminienii cred in “alegere” doar in sensul ca Dumnezeu i-a “cunoscut mai dinainte” pe cei ce vor crede in Hristos. Ei spun ca ispasirea facuta de Domnul Isus a fost pentru toti oamenii fara exceptie, dar ca oamenii au puterea sa reziste initiativelor harului. Ei mai cred ca, desi harul lui Dumnezeu este suficient de puternic ca sa-i pastreze pe sfinti in credinta, si desi intentia lui Dumnezeu este ca aceasta sa se realizeze, prin neglijarea rugaciunii si prin trairea in pacat, credinciosul se poate indeparta iarasi de Dumnezeu si poate chiar cadea de la credinta (apostazie). Invatatura Arminiana a fost propovaduita cu putere in ultimele secole de Biserica Metodista.

Anabaptistii au aparut in Elvetia si in Olanda cu mult inainte ca aceasta controversa dintre Calvinism si Arminianism sa se dezvolte. Ei au inclinat intr-o oarecare masura spre o pozitie si mai paradoxala decit sustinatorii acestor grupari, cu toate ca, daca ar fi sa-i categorisim, am spune ca ei s-au asemanat mai mult Arminienilor, decit Calvinistilor. 

Cind teologii vorbesc despre “decretele lui Dumnezeu”, ei se gindesc la planul si scopul Lui vesnic care cuprinde toate lucrurile care se petrec in lume. “Decretele” sint hotaririle pe care le-a luat Dumnezeu “in Sine Insusi” mai inainte de formarea lumii. Si Reformatii si Arminienii spun ca aceste decrete izvorasc din intelepciunea divina, sint vesnice, irezistibile si neschimbatoare, imbratisind atit faptele bune ale oamenilor, cit si pe cele rele, desi cele rele nu-si au izvorul in natura lui Dumnezeu, ci in inclinatia spre pacat pe care Dumnezeu a permis-o.

Cea mai mare deosebire dintre Reformati si Arminieni sta in faptul ca Reformatii sustin ca decretele lui Dumnezeu sint neconditionate, in timp ce Arminienii pretind ca decretele trebuiesc impartite in doua clase diferite: clasa celor absolute, ca acelea despre creatia lumii sau despre trimiterea Fiului ca sa devina Mintuitorul omenirii; si clasa decretelor conditionate, in care se afla mai ales decretele privitoare la starea vesnica a oamenilor. De fapt, Biblia chiar pare ca are unele elemente “universaliste”. Iata de pilda aceasta dorinta clara a lui Dumnezeu “ca toti oamenii sa fie mintuiti si sa vina la cunostinta adevarului”, (1 Tim. 2:4) sau faptul ca “Domnul doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.” (2 Petru 3:9) Scriptura isi mentine caracterul tainic si paradoxal si in aceasta privinta. Ea contrabalanseaza cele spuse mai sus cu afirmatia ca primirea Domnului Isus ca Mintuitor este rezultatul unei lucrari care Ii apartine lui Dumnezeu de la un capat la celalalt. (Rom. 8:28-30; Fapte 16:14) 

In termeni generali, singurul lucru pe care-l putem spune cu oarecare certitudine in cuvinte este acela ca atunci cind oamenii sint pierduti, aceasta se intimpla din cauza pacatului lor si din cauza impotrivirii lor vinovate in fata initiativelor de mintuire a lui Dumnezeu, iar cind ei sint mintuiti, aceasta se realizeaza nu prin lucrarea lor, ci prin harul nespus de mare al Domnului. Iata aceste laturi de adevar ilustrate de textul Scripturii: “Cuvintul lui Dumnezeu trebuia vestit mai intii voua; dar fiindca voi nu-l primiti, si singuri va judecati nevrednici de viata vesnica, iata ca ne intoarcem spre Neamuri” (Fapte 13:46) si “Neamurile se bucurau de lucrul acesta si preamareau Cuvintul Domnului. Si toti cei ce erau rinduiti sa capete viata vesnica, au crezut.” (Fapte 13:48)

Este cert ca exista un sens in care Dumnezeu este suveran absolut si tot ceea ce se intimpla se petrece asa pentru ca a fost sau initiat sau ingaduit de El. Unui crestin nu i se poate intimpla nimic fara voia sau stirea lui Dumnezeu. Dar, la fel de adevarat este si ca omul are in puterea sa sa zadarniceasca dorinta buna a lui Dumnezeu care doreste fie sa-l mintuiasca, fie sa-l foloseasca, fie sa-l pastreze in credinta. (Satan poate folosi “firea paminteasca” din om ca sa-l faca sa paraseasca teritoriul justificarii prin credinta) 

Prestiinta lui Dumnezeu nu nimiceste cu nimic libertatea omului de a alege. Intr-o analiza finala, controversa dintre Reformati si Arminieni este doar o diferenta de nuante si de felul in care este pus accentul asupra anumitor invataturi biblice. Deosebirile dintre ei sint relative, nu absolute si se manifesta de obicei in probleme de limbaj. Iar limbajul … este mereu insuficient, cind este vorba sa asezam in cuvinte realitatile transcendentale.

Trebuie sa mai spunem ca, istoric, in tabara Reformatiilor s-a mai ivit inca o scindare intre asa-numitii: supralapsarieni si infralapsarieni sau sublapsarieni. Dupa supralapsarieni, logica in care au aparut decretele divine ar fi fost aceasta: mai intii sa-i mintuiasca pe unii si sa-i lase de capul lor pe ceilalti, apoi sa creeze aceste doua categorii, sa ingaduie caderea, si in final sa-i mintuiasca pe cei alesi prin Hristos. Infralapsarienii, la rindul lor, spun ca ordinea ar fi diferita: mai intii sa creeze, apoi sa ingaduie caderea, sa puna la dispozitie mintuirea prin Hristos (daruita tuturor), si in final sa-i aleaga pe unii pentru mintuire. (Punctul de vedere se mai numeste si “Amiraldian) Daca Arminius ar fi creat si el o ordine presupusa a decretelor divine, ea ar fi fost fara indoiala: mai intii sa creeze, apoi sa ingaduie caderea, sa puna la dispozitie mintuirea printr-o ispasire universala faptuita de Hristos, sa ofere Evanghelia tuturor oamenilor, si in final sa-i mintuiasca pe aceia care L-au primit pe Domnul Isus. Adevarul este ca toata aceasta discutie despre “ordinea cronologica sau logica” a decretelor lui Dumnezeu este naiva si absurda, atita timp cit stim ca Dumnezeu locuieste in afara succesiunilor de timp (eternitate) si deasupra logicii limitate a creaturii.

Iata ce a scris episcopul menonit P. J. Twisck (1565-1636) despre providenta divina, despre alegerea celor credinciosi si despre pedepsirea celor necredinciosi:
“Dupa cum credem si marturisim ca Dumnezeu este atotputernic; si ca la El nimic nu este cu neputinta; tot asa putem spune despre El ca este atotstiutor si dinainte cunoscator al tuturor lucrurilor, asa ca nimic nu se poate intimpla in cer si pe pamint, in vesnicia trecuta, in prezent sau in vesnicia viitoare, care sa nu-I fie cunoscut 
si pe deplin lamurit. Prin aceasta stiinta mai dinainte, si prin intelepciunea si priceperea Lui vesnica, infinitul Dumnezeu i-a putut vedea si i-a putut cunoaste inca din vesnicie pe aceia care vor raspunde vreodata 
favorabil initiativelor Lui de mintuire, ca si pe aceia care Ii vor sta impotriva si vor refuza harul mintuitor. Prin urmare nu este greu sa spunem ca El a putut inca din vesnicie sa cunoasca, sa aleaga si sa proslaveasca pe toti credinciosii care mostenesc mintuirea vesnica prin Hristos Isus; ca si pe toti aceia care vor refuza Evanghelia, dispretuind harul spre propria lor pierzare. Iata de ce, pierzarea oamenilor este hotarita de ei insisi, iar mintuirea lor este numai prin harul mintuitor aratat in Hristos, fara de care nimeni nu poate face ceva bine.” (Martirs Mirror, 1950, pp.380, 381)

In generatiile mai recente, se pare ca invatatura menonita s-a modificat putin ca o reactie pripita impotriva doctrinei Reformate a harului, a robiei pacatului, si a invataturii ca Dumnezeu i-a ales pe sfinti mai inainte de intemeierea lumii, si a ajuns sa neglijeze aspectul lucrarii harului in procesul de mintuire. Dar despre acest subiect vom mai vorbi pe larg in capitolul dedicat “soteriologiei” (invatatura despre mintuire). Ceea ce ne-a preocupat aici, a fost doar sa atragem atentia asupra existentei decretelor lui Dumnezeu in administratia universului. Fireste, Biblia isi restringe atentia mai mult asupra pamintului, deoarece aici locuieste rasa umana careia i-a fost data revelatia Scripturii, si tot aici se desfasoara marea drama a rascumpararii. Haideti deci sa ne intoarcem atentia asupra istorisirii Biblice a creatiei, cu precadere asupra felului in care au fost adusi la existenta cei dintii parinti ai nostri.

 

https://www.roboam.com/Introducereinteologie/creatorul_decretele.htm

 

INVATATURA BIBLICA DESPRE CREATIE 

Profesorul A. H. Strong defineste creatia ca fiind: “Actul prin care Dumnezeu, numai pentru slava Sa si fara sa se foloseasca de ceva existent mai dinainte, a facut lumea, atit cea vazuta, cit si cea nevazuta.” (Strong, opera citata, p. 371) Aceasta doctrina este cunoscuta sub numele de creatie ex nihilo, adica “din nimic”. Invatatura despre creatie este parte integranta din Teismul crestin si este in contrast categoric cu evolutionismul naturalist si ateu. Acesta refuza elementul supranatural in creatie si incearca sa explice existenta tuturor formelor de materie si viata printr-o evolutie treptata a formelor inferioare inspre forme din ce in ce mai superioare si mai superioare; aceasta evolutie ar fi fost produsa de niste forte imanente in structura materiei.

Cititorul Bibliei va fi ajutat foarte mult in intelegerea continutului primelor capitole ale Bibliei, daca va reusi sa tina tot timpul in minte faptul ca scopul final al revelatiei lui Dumnezeu este sa-l aduca pe om la cunostinta mintuitoare despre Dumnezeu si despre Evanghelia Domnului Isus Hristos. In vederea atingerii acestui scop, a fost necesar ca Moise sa ne transmita, prin revelatia primita de el, anumite informatii care sa poata fi grupate intr-o scurta si succinta istorie din care sa reiasa originea materiei, izvorul energiei, originea vietii, a constientei de sine, a personalitatii umane, a primului pacat. Toate acestea constituie fondul pe care se va desfasura apoi maretul plan de mintuire a omenirii prin Hristos. Din punctul lui Dumnezeu de vedere, istoria lumii este o istorie a planului de mintuire alcatuit de El. Geneza este asadar, “teocentrica” in atitudine (adica Il aseaza pe Dumnezeu in punctul focal al realitatii, fara sa se preocupe prea mult despre metodele folosite de El in facerea lumii).

In al doilea rind, istorisirea Genezei este “geocentrica”, adica priveste evenimentele din punctul de vedere al omului asezat pe pamint. In chiar primul verset al cartii, Moise proclama: “La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamintul.” Si de acolo pina la sfirsit, relatarea se va concentra asupra pamintului, ca loc de existenta al rasei umane. Istorisirea mai poate fi definita si ca fiind preocupata mai mult cu “fenomenele” intimplate, decit cu explicarea lor stiintifica. Aceasta nu inseamna ca Biblia ar fi doar o culegere de speculatii filosofice materializate sub forma unor desfasurari mitice, si nici ca Scriptura nu ar fi valabila din punct de vedere stiintific.

Biblia vorbeste cu omul simplu, intr-un limbaj cit mai clar si pe intelesul tuturor. Simplitatea aceasta aparenta ascunde insa taine mari si creaza dificultati mari celor ce cauta sa inregimenteze Biblia in tabara propriilor lor convingeri. Limbajul revelatiei divine este de o deosebita frumusete poetica. Continutul ei este o reasigurare data inimii, nu o prelegere stiintifica adresata mintii. Simplificat si redus la datele informative, textul din Geneza arata cam asa:

“Si Dumnezeu a spus: “Sa fie …”
Si a fost …
Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata:
aceasta a fost ziua …”

Din cauza caracterului teocentric in atitudine si geocentric in orientare, din cauza limbajului nestiintific si a caracterului preponderent poetic, este evident ca omul de stiinta care se va apropia de relatarea Genezei cu dorinta de a primi date exacte pertinente despre facerea lumii va ramine dezamagit.

Unul din lucrurile interesante din primul capitol al cartii Geneza este corespondenta progresiva care exista in cele doua serii de cite trei. In cea dintii zi, Dumnezeu a facut ca pe pamint sa apara lumina; in cea de a patra, El a daruit pamintului luminatorii din intinderea cerului: soarele, luna si stelele; in ziua a doua, Dumnezeu a despartit apele de ape facind intinderea cerului, adica a despartit apele terestre de apele atmosferice adunate in nori; in cea de a cincea zi, El a facut pasarile sa zboare deasupra pamintului si vietuitoarele marine si pestii marilor (Este interesant sa remarcam o problema lingvistica: in versetul 1, apoi in cazul vietuitoarelor marine (1:21 si al omului (1:27) este intrebuintat verbul “a crea”, in timp ce pentru intinderea cerului (1:7), pentru soare, luna si stele (1:16) si pentru animalele pamintului (1:25) este folosit verbul “a face”); in ziua a treia, Dumnezeu a facut sa apara uscatul si a asezat pe el multimea de verdeata a cimpului si pomii roditori; in cea de a sasea zi, El a facut fiarele pamintului si l-a creat pe om.

In acest prim capitol din cartea Genezei exista o serie intreaga de probleme care au dat nastere la multa discutie si multa speculatie. De exemplu discutia despre termenul “zi”. Sint unii comentatori care cred ca termenul nu trebuie luat decit in valoarea lui poetica si metaforica. Eu cred ca o astfel de parere nu face cinste textului biblic.

Exista alti comentatori care cred cu fermitate ca termenul “zi” nu poate defini decit ceea ce defineste si astazi, si anume un interval precis de douazeci si patru de ore terestre. Intr-adevar, acesta ar fi sensul necontestat, daca nu ar fi vorba despre “impotrivirile stiintei” de care se face astazi atita parada. Cind discutam probleme ca aceasta, trebuie sa tinem cont ca exista doua surse pentru a afla adevarul: informatiile generale metafizice pe care ni le pune la indemina Cuvintul lui Dumnezeu care ni-L prezinta pe El drept Creatorul si Sustinatorul tuturor lucrurilor, existind transcendental si imanent in creatie; si cea de a doua sursa: cercetarile si descoperirile oamenilor de stiinta. Lumea in care traim este proprietatea lui Dumnezeu, si El a gasit cu cale sa alcatuiasca mintea omeneasca in asa fel incit sa fie pornita sa iscodeasca si sa afle tainele inscrise de Dumnezeu in creatie.

Biblia il ajuta pe omul de stiinta aflat in cercetare dupa adevar sa nu se rataceasca si sa nu-si piarda timpul in directii gresite. Pe de alta parte, stiinta care interpreteaza creatia ne ajuta ca s-o intelegem, sau cel putin sa nu ne formam interpretari gresite in privinta revelatiei pe care ne-o da Biblia.

In privinta “zilelor” din Geneza se pune intrebarea: Care a fost durata lor? ( Modern Science amd Christian Faith, scrisa de membrii ai Academiei Americane de Stiinta (Wheaton, Illinois,.: Van Kampen Press, 1948)

O posibilitate foarte viabila este ca relatarea biblica se poate impaca cu milioanele de ani rezultati din datarile stiintifice, daca consideram cele sase zile, ca zile obisnuite, dar neconsecutive. Cu alte cuvinte, o traducere echivalenta ar putea vorbi de o prima zi, o a doua zi, etc. intre care s-au putut desfasura evenimente insirate pe durata unor epoci geologice.

O alta interpretare vede cele sase zile, nu ca perioade de douazeci si patru de ore, ci ca sase “intervale” de timp, nedelimitate precis, dar incadrate poetic intre o seara si o dimineata.

Oricare ar fi interpretarea, discutiile despre durata zilelor creatiei nu trebuie sa-l tulbure in nici un fel pe credinciosul evanghelic de astazi. Important este ca Biblia Il prezinta pe Dumnezeu ca si Creator al universului si ca Suveran deplin peste lumea creata.

Un alt punct de discutie este daca multimea de variatii in cadrul speciilor si subspeciilor a existat de la inceputul creatiei sau avem de a face cu un proces de evolutie limitata la nivelul diverselor specii. Exista urs de zona temperata, urs montan si urs polar. Au fost toate aceste variatii prezente de la inceput sau unele dintre ele au aparut pe parcurs? Si ce s-a intimplat cu multimea de varietati pe care nu le mai gasim astazi decit in forme fosile? Sint ele dovezi ale unor incercari nereusite de adaptare in procesul evolutiv, sau sint specimene disparute din cauza unor altfel de fenomene terestre?

Asa cum a fost aratat si mai inainte, infruntarea este de fapt intre cele doua conceptii despre lume si viata: cea teista si cea naturalist evolutionista. Cea mai mare parte a argumentelor naturaliste sint grupate in cinci categorii: morfologia care sustine ca asemanarile de forma si structura indica un punct de plecare comun pe scara evolutiei; Embriologia care pretinde ca dezvoltarea asemanatoare a fetusurilor dovedeste un proces evolutiv identic pentru majoritatea speciilor; Paleontologia care prezinta urmele fosile drept suport pentru parerea ca exista un proces evolutiv in scara care poate fi dovedit in straturi consecutive ale pamintului; argumentul organelor parazitare ca niste vestigii ale unor structuri abandonate in procesul evolutiv si varietatile existente in cadrul speciilor aflate in forme de mediu diferite.

Trebuie notat ca ceea ce este in discutie nu este daca Dumnezeu a putut El insusi sa foloseasca procesul evolutiv, ci daca El a facut-o sau nu. Daca vrem sa fim sinceri pina la capat trebuie sa spunem ca interpretarea naturalist evolutionista este o stricta interpretare filosofica, subiectiva si imposibil de dovedit convingator. Asemanarile de structura pot fi privite si ca o dovada a unui Creator comun care a lucrat dupa o schema favorita! Dezvoltarea embriologica a fetusului ar putea trece foarte bine si ca o dezvoltare necesara unica de la simplu la complex pe durata procesului de crestere. Formele fosile pot fi privite si ca o dovada ca intr-adevar au existat perioade de timp in care varietatea animalelor a fost mai bogata ca cea de astazi, iar asta nu inseamna neaparat ca animalele din vremea noastra deriva din alte animale disparute intre timp.

Argumentul cu organele “parazite” si-a pierdut intre timp mult din putere deoarece stiinta a descoperit ca ele indeplinesc si astazi functii strict necesare de care nu se stia alta data inca nimic. (Credinciosul evanghelic are acelasi drept ca si necredinciosul, atunci cind este vorba de presupuneri. El poate sustine cu aceiasi convingere ca toate organele “nefolosite” astazi corespund sau au corespuns odata unor functiuni strict necesare. Caderea omului in pacat si procesul “devolutiv” al degenerarii lasa mult loc pentru astfel de interpretari) (Am putea adauga ca, de la data scrierii acestei carti, genetica a batut si ultimul cui in cosciugul teoriei evolutioniste. Se stie astazi ca numarul de cromozomi este o constanta a fiecarei specii si ca variatiunile nu sint posibile decit in cadrul aceleasi specii. – N.T)

Autorul acestei carti se alatura cu entuziasm unei multimi de oameni de stiinta si de exegeti evanghelici care sustin ca relatarea Genezei contrazice teoria evolutionista din foarte multe motive dintre care enumeram:

(1) Geneza prezinta o creatie prin “Fiat”, proclamare divina. Vietuitoarele si formele de vegetatie au fost facute dintr-o data intr-o deplina varietate descrisa de expresia: “dupa soiul lor”. Vietuitoarele se reproduc si astazi dupa acelasi principiu. Exista ciini de citeva sute de grame si ciini de sute de kilograme, dar inca nu s-a putut obtine din incrucisarea a doi ciini o pisica sau o privighetoare. Incidental, se mai descopere si astazi in viata, forme pe care stiinta le proiectase ca extincte inca in perioade de acum citeva “milioane de ani” (Note din numeroase publicatii: e. g.Time, LXI, 2. Ian. 1953, p.60);

(2) Stiinta insasi, mai cu seama cercetarile genetice, infirma pe zi ce trece teoria naturalist evolutionista. Intr-adevar, cu cit ne coborim mai mult in intimitatea organismelor “simple”, cu atit dam de structuri mai complexe. Exista un microcosmos molecular si atomic care sfideaza toate cunostintele noastre de azi si rastoarna teoria evolutiei de la simplu, la complex. Genetica suporta Biblia.

De ce mai continua aceasta naluca a evolutionismului sa ocupe un loc in catedrala serioasa a stiintei? Pentru ca alternativa ei, teismul creationist i-ar trimite pe oameni la credinta in Dumnezeu, iar omenirea rebela nu vrea sa se supuna Creatorului ei. Aceasta nu este insa o problema stintifica, ci una morala.

Teismul este cladit pe premiza existentei unui Dumnezeu personal atotputernic caruia trebuie sa ne supunem; naturalismul evolutionist il lasa pe om cu iluzia ca el este produsul suprem al unui lant evolutiv progresiv. Teismul ne spune ca Geneza ne prezinta felul in care a facut Dumnezeu toate lucrurile; evolutionismul sustine ca originea si evolutia vietii trebuie sa ramina un mister. In teism, vietuitoarele au fost create “dupa soiul lor” cu capacitatea de a se reproduce la nesfirsit; naturalisnul pretinde ca mediul inconjurator este cel care a continuat si continua sa modeleze formele de viata, eliminindu-le pe cele necorespunzatoare si dind mereu nastere unor alte forme noi. Teismul spune ca omul a fost creat de Dumnezeu cu un intelect si cu o inima capabila sa se implineasca in partasia cu Dumnezeu. Omul este prezentat ca un agent responsabil inaintea lui Dumnezeu si cu sansa de a accepta acum lucrarea mintuitoare a lui Hristos. Naturalismul insa, il prezinta pe om ca pe un produs al evolutiei formelor inferioare, un simplu animal dezvoltat, prada pornirilor instinctuale, singuratic si tragic in virful unei piramide fara rost, fara responsibilitatea de a raspunde sau de a depinde de vreun standard stabilit dinafara.

Teismul spune ca lumea este intretinuta prin grija divina si condusa de catre Dumnezeu spre implinirea unor scopuri precise. Naturalismul nu poate sa picteze decit imaginea lipsita de sens si semnificatie a hazardului: omul este liber, singur si fara rost. Pentru cel ce accepta teismul crestin, nu exista nici un fel de dificultate in acceptarea invataturii despre creatie asa cum este prezentata ea in Cuvintul lui Dumnezeu.

Crestinii evanghelici n-au nimic de cistigat daca cauta sa armonizeze relatarea Genezei cu ipotezele evolutioniste. in afara de dorinta de a fi “la moda” si de teama de a nu fi “ramas in urma” nu exista nici un alt argument care sa dovedeasca necesitatea imbratisarii unei astfel de teorii stiintifice.

Ce va raspunde omul de stiinta crestin cind se va vorbi despre asa-numitul om preistoric care a locuit la inceput pamintul? Cum va putea el sa ignore omul de Neanderthal, de Cro-magnon? Raspunsul este ascuns in tacere, rabdare si incredere in Dumnezeul care nu se lasa sa fie batjocorit. Lantul evolutiv este plin de falsuri si de “verigi lipsa”, iar singurul lucru care se poate spune despre aceste verigi lipsa este ca, intr-adevar, sint lipsa! Nu exista nici un fel de evidenta ca omul a fost vreodata in trecut mai inferior din punct de vedere mintal, spiritual sau fizic. Dimpotriva! Exista destule vestigii si relatari despre realizari care pot constitui si astazi minuni ale lumii. Toata stiinta si progresul modern nu le pot imita sau explica perfectiunea.

Omul a fost creat de la inceput dupa chipul si asemanarea perfecta a dumnezeirii. Creatura umana a fost de la inceput Homo sapiens. Iata cum ii sint descrise caracteristicile:
“ … pozitia verticala extinsa complect, privirea indreptata inainte, din cauza careia picioarele au o pozitie care favorizeaza mersul, nu cataratul … o mai mare dezvoltarea a anumitor muschi … care suporta si intretin pozitia verticala a corpului; scurtimea caracteristica a bratelor si opozabilitatea complecta a degetului mare, barbia iesita in afara, dentitia uniforma si ordonata, si cel mai mult, dezvoltarea enorma a creierului si conformatia caracteristica a craniului si a fetei. Numai omul are abilitatea de a folosi vorbirea articulata, si probabil, din cauza folosirii ei, si-a dezvoltat puternic capacitatea de a gindi abstract. (Din articolul despre “om” din Websters New International Dictionary of English Language, Springfield, Mass. Merriam Co., 1917, p.1307)

Nu s-a gasit nici macar o singura dovada ca omul ar fi existat vreodata pe pamint intr-o stare total diferita de cea de astazi. Cu alte cuvinte, omul a fost dintotdeauna om. Omul a purtat intotdeauna imaginea divinitatii. Fireste, in miile de exemplare umane au existat si continua sa existe anormalitati deformatoare.

Din pacate, evolutionistii s-au repezit sa le colectioneze si sa pretinda ca au gasit forme umane de dezvoltare intermediara. Ar fi fost suficient sa se uite bine in jur sau sa mearga la o colectie de oase pentru a vedea ca “exemplarele” preistorice continua sa coexiste cu omul de astazi. Byron C. Nelson, doctor in filosofie, a insemnat in cartea sa, Inainte de Avraam – Omul preistoric in lumina Bibliei, doua din convingerile lui de baza:

“Cea dintii este ca omenirea este foarte batrina – cit de batrina, autorul nu stie si nici nu incearca sa dovedeasca. A doua este ca omul a fost dintotdeauna om. El nu a aparut ca un produs al evolutiei, ci o creatie, exact asa cum spune si Biblia in cartea Genezei. Autorul acestor rinduri crede in adevarul ei luat litera cu litera.” (Byron C. Nelson, Before Abraham, Prehistoric Man in Biblical Light, Minneapolis, Minn. Augsburg Publishing House, 1948, p.96)

DUMNEZEU DESCOPERITORUL

1. INSEMNATATEA REVELATIEI DIVINE

Prin “revelatie divina” intelegem activitatea prin care Dumnezeul Atotputernic intra in istoria umana pentru a le comunica oamenilor adevaruri despre Sine si despre planul Sau mintuitor. Revelatia divina este in ea insasi o minune. Ea implica intrarea infinitului Dumnezeu in trecatoarea scurgere a timpului. Biblia nu explica aceasta interferenta a infinitului cu finitul uman, ci doar o prezinta ca pe o realitate evidenta si incontestabila. Acelasi Dumnezeu care i-a creat pe Adam si pe Eva, li s-a aratat apoi oamenilor de dupa potop, l-a chemat pe Avraam din tara lui si l-a ales pentru Sine si i-a transformat pe urmasii lui intr-un popor care sa poarte catre lume lumina cunostintei divine. La “implinirea vremii”, Dumnezeu a intrat El insusi in istorie prin persoana Domnului Isus, preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu. “Si Cuvintul s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” (Ioan 1:14) Biblia ne spune ca Dumnezeul creatiei este si Dumnezeul istoriei, iar in virtutea planului “alcatuit in Sine insusi” cu privire la omenire, Dumnezeu devine in aceasta istorie: “Dumnezeu Descoperitorul” si “Dumnezeu Mintuitorul”.

Nici un teolog nu poate dezbate astazi subiectele “revelatiei” si “inspiratiei” fara sa faca o referire la operele de exceptie scrise de profesorul B. B. Warfield (Beniamin B. Warfield, Revelation and Inspiration (New York: Oxford University Press, 1927) si The Inspiration and Authority of the Bible (Philadelphia: the Presbyterian and Reformed Publishing Co., 1948)) (1851-1921) de la “Princeton Seminary” si James Orr (James Orr, Revelation and Inspiration (Eerdmans, 1952)) din Glasgow, Scotia. Acesti doi oameni sint socotiti doi giganti in lumea intimitatii cu Dumnezeu si in domeniul cunoasterii Cuvintului Sau.

O alta premiza a discutiei noastre este si faptul ca noi privim la continutul Vechiului si Noului Testament nu ca la o consemnare a dezvoltarii formelor religioase, produse de oamenii din Israel si din imprejurimi, de-a lungul istoriei, ci ca la o revelatie a voiei lui Dumnezeu cu oamenii din acele tinuturi. Biblia ne spune ca Dumnezeu i-a ales pe anumiti oameni ca sa ne transmita prin intermediul lor Cuvintul Sau cel sfint. Ei au devenit astfel instrumentele Lui pentru comunicarea planului de mintuire, mai intii catre familia lui Set, apoi catre poporul Israel, si in final, prin Biserica, catre toti locuitorii planetei. Acest fel de a prezenta continutul Bibliei este deliberat in contrast cu teoria “evolutiei religiei”, care pretinde ca toate religiile lumii fac parte din acelasi grup si trebuiesc studiate si intelese ca simple manifestari ale culturii si civilizatiei umane. “Evolutia religiilor” sustine ca omul L-a creat pe Dumnezeu, nu vice versa. Promotorii ei neaga mesajul profetilor si apostolilor si se ridica impotriva marturiei depuse de insusi Domnul Isus despre Biblie. Pentru cei ce cred Biblia insa, toate dificultatile epistemiologice (de posibilitate a comunicarii) pier ca praful scuturat de vint si raspindit in zare.

2. REVELATIA EDENICA SI PROTOEVANGHELIA

Chiar daca nu intra in prea multe detalii, este clar ca Moise intentioneaza in primele capitole ale Genezei sa ne impresioneze cu descrierea existentei fericite si imbelsugate a primilor oameni. Pe vremea aceea nu exista nici macar o singura umbra de pacat care sa le intunece partasia lor cu Creatorul. Adam si Eva se plimbau in racoarea diminetii impreuna cu Dumnezeu prin gradina. Constiinta lor era curata, pamintul nu cazuse inca sub blestem, si relatia lor cu restul creatiei era cu mult mai frumoasa decit ne-o putem inchipui noi astazi. Adam si Eva Il descopereau si-L intelegeau din ce in ce mai mult pe Dumnezeu prin natura din jur si printr-o comunicare directa. Chiar si dupa ce oamenii au pacatuit si mintea lor s-a intunecat din cauza pacatului, Dumnezeu a continuat sa vorbeasca prin natura. Desi nu ne poate mintui prin mesajul ei, creatia ni-L descopere si astazi pe Creatorul ei si al nostru. Iata cit de frumos este relatat acest adevar in psalmul 19:

 

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu,
si intinderea lor vesteste lucrarea miinilor Lui.
O zi istoriseste alteia acest lucru,
o noapte da de stire alteia despre El.
Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte,
al caror sunet sa fie auzit;
dar rasunetul lor strabate tot pamintul,
si glasul lor merge pina la marginile lumii.” (Psalm 19:1-4)

Alt psalm este si mai plin de indrazneala:

 

“Totusi, invatati-va minte, oameni fara minte!
Cind va veti intelepti, nebunilor?
Cel ce a sadit urechea, s-ar putea sa n-auda?
Cel ce a intocmit ochiul, s-ar putea sa nu vada?” (Psalm. 94:8, 9)

Iar David, acest mare om al lui Dumnezeu, scrie:

 

“Mi-aduc aminte de zilele de odinioara,
ma gindesc la toate lucrarile Tale,
cuget la lucrarea miinilor Tale.
Imi intind miinile spre Tine;
imi suspina sufletul dupa Tine, ca un pamint uscat.” (Psalm 143:5, 6)

Intr-una din numeroasele lui cuvintari, Iov declara:

 

“Intreaba dobitoacele, si te vor invata,
pasarile cerului si iti vor spune.
Cine nu vede in toate acestea dovada
ca mina Domnului a facut asemenea lucruri?” (Iov 12:7-9)

Domnul declara prin profetul Isaia:

 

“Ridicati-va ochii in sus, si priviti!
Cine a facut aceste lucruri?
Cine a facut sa mearga dupa numar,
in sir, ostirea lor?
El le cheama pe toate pe nume;
asa de mare e puterea si taria Lui,
ca una nu lipseste.” (Isaia 40:26)

Apostolul Pavel striga in auzul inchinatorilor pagini din Listra: “Si noi sintem oameni de aceeasi fire ca si voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri deserte la Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamintul si marea, si tot ce este in ele.” (Fapte 14:15) Iar celor din Atena le spune: “Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamintului, si nu locuieste in temple facute de miini. El nu este slujit de miini omenesti, ca si cind ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.” (Fapte 17:24, 25) In epistola trimisa celor din Roma, acelasi apostol declara raspicat: “Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.

In adevar, insusirile nevazute ale lui Dumnezeu, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la lucruri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat.” (Rom. 1:19-21)

Si el adauga: “Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit avind lege, vor fi judecati dupa lege.” (Rom. 2:12)

Din cauza pacatului care i-a intunecat mintea, omul nu mai are astazi capacitatea de a primi marturia creatiei despre Dumnezeu. Ceea ce vede in jur nu-i mai poate inmuia inima, in asa fel incit sa se intoarca la Dumnezeu cu parere de rau pentru pacat si neascultare. Azi, omenirea nu mai poate citi revelatia naturala; ea are nevoie de ceva mai mult decit o informatie intelectuala. Dumnezeu a stiut aceasta si a trimis in lume pe Fiul Sau ca sa fie Mijlocitor si Mintuitor pentru oameni. (Rom. 1:21; 1 Cor. 2:14;etc)

Imediat dupa caderea primilor doi oameni, Dumnezeu le-a vorbit lor si sarpelui spunind:
“Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre saminta ta si saminta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calciiul.” (Gen. 3:15)

Probabil ca acest text este cea mai buna ilustratie pentru nevoia de a studia in profunzime sensurile duhovnicesti ale Cuvintului lui Dumnezeu. La o prima citire, nu ne intilnim in acest verset nici cu Satan si nici cu mintuirea. De fapt, liberalii din toate timpurile au si sustinut ca singurul lucru despre care se vorbeste aici este conflictul neincetat pe care Dumnezeu l-a asezat intre sarpe, ca vietuitoare a pamintului, si “saminta femeii”, numire generica pentru neamul omenesc. Serpii sint si astazi un pericol pentru viata omului, de aceea le este zdrobit capul ori de cite ori sint prinsi.
Un copil al lui Dumnezeu care are lumina Duhului Sfint va vedea insa mult mai mult in continutul acestui text. Aici este o declaratie solemna prin care Dumnezeu se leaga El insusi sa ridice in natura omului o impotrivire fata de ispitirile Satanei. Dumnezeu promite ca va aseza o limita a puterii raului asupra neamului omenesc si nu va ingadui o distrugere totala. Inca si mai mult, dincolo de vrasmasia dintre oameni si sarpe, textul ne anunta infruntarea dintre Mesia si Satan.

Iata ce scrie despre aceasta episcopul Ryle: “In cea mai deplina semnificatie a ei, biruinta lui Hristos de la Golgota este implinirea promisiunii pe care le-o facuse Dumnezeu primilor oameni imediat dupa cadere. Atunci El vorbise despre vrasmasia dintre omenire, numita “saminta femeii” si sarpe, ca simbol al raului.” (Herbert E. Ryle, The Book of Genesis, The Camridge Bible for Schools and Colleges (Cambridge, University Press, 1914, 1921), pp. 54, 55) Nu exista nici un motiv sa ne indoim ca Geneza 3:15 este pe drept cuvint; “protoevanghelia”, tot asa cum Isaia 53 este un capitol mesianic. Acest verset scurt introduce pentru prima oara in Biblie tema mintuirii, ca lucrare promisa si infaptuita de Dumnezeu pentru oameni. Plin de inspiratie sfinta, Martin Luther declara si el:

“Acest text este in rezumat, esenta tuturor lucrurilor nobile si slavite pe care le gasim apoi raspindite in toata Biblia.” (H. C. Leupold, Exposition of Genesis (Columbus, Ohio: The Wartburg Press, 1942), p. 163) Chiar si Targumurile Evreiesti acorda acestui text o semnificatie mesianica.

Trebuie sa spunem ca versiunea Douay a Bibliei folosita in Biserica Catolica preia o greseala de traducere din “Vulgata” (Una dintre primele traduceri ale Bibliei in limba latina – N.T). Datorita acestei erori, textul suna asa: “Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei pindi calciiul.” Profesorul H. C. Leupold, facind o traducere cuvint cu cuvint a originalului, ajunge la varianta: “Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre saminta ta si saminta ei; saminta ei te va zdrobi chiar la cap, iar tu o vei rani la calcii.” (Idem. p. 163) Dr. Leupold adauga: “Prin aceasta afirmatie Dumnezeu le-a promis oamenilor un Izbavitor si le-a dat motiv sa-L astepte si sa-I accepte in viitor lucrarea.” (Idem. p. 164)

Si daca este sa credem intr-adevar ca Biblia este in intregime inspirata de Duhul Sfint, ce ne opreste sa vedem in expresia “saminta femeii” o profetie voalata despre nasterea Domnului Isus din fecioara Maria? (Idem. p. 169, 170) Simetria ar fi atunci desavirsita! Satan a inselat femeia, crezind ca va distruge omenirea, dar Dumnezeu a hotarit ca tot prin femeie sa-L aduca in lume pe Hristos, cel ce va zdrobi sarpele si-i va izbavi pe oameni. (La aceasta se face probabil aluzie in 1 Tim. 2:15) Profesorul Leupold incheie spunind: “Chiar daca expresia folosita nu numeste explicit nasterea din fecioara, putem spune ca, providential, ea o anunta si o certifica.” (Opera citata, p. 169)

3. DE LA ADAM LA AVRAAM

Am mentionat deja ca mesajul central al Bibliei este oferirea mintuirii, si ca aceasta veste buna a fost raspindita in lume in timpul Vechiului Testament prin poporul Israel, iar in timpurile de acum, prin Biserica.

Instrumentul raspindirii cunostintei mintuitoare despre Dumnezeu in timpul Vechiului Testament a fost poporul evreu. Nu este de mirare deci, ca toata Biblia are o orientare evreiasca. Primordial, Vechiul Testament este cartea data de Dumnezeu evreilor pentru a le spune cine sint ei, de unde au venit si care le este marele si crucialul lor rol pe care trebuie sa-l joace in istorie. Inainte de a ne prezenta chemarea lui Avraam, stramosul tuturor evreilor, Biblia ne face in citeva capitole o succinta trecere in revista a evenimentelor mai importante din “protoistoria” omenirii. Primele trei capitole din cartea Genezei ne arata cum au fost create toate lucrurile si cum au cazut primii oameni in pacat. Capitolele patru si cinci ne spun despre Cain, Abel, Set si ceilalti urmasi ai lor pina la vremea potopului. Capitolele sase, sapte si opt se ocupa cu descrierea potopului si a urmarilor lui; capitolele noua, zece si unsprezece ne prezinta inceputurile celor trei mari ramuri ale rasei umane: urmasii lui Sem, urmasii lui Ham, si urmasii lui Iafet, iar capitolul doisprezece ni-L prezinta deja pe Avraam raspunzind chemarii divine. Restul cartii Geneza se ocupa cu istoria lui Avraam (capitolele 12-24), Isaac (capitolele 25-27), Iacov, 28-38) si Iosif (capitolele 39-50). Durata exacta a acestei perioade nu ne este cunoscuta. Felul in care-si scriau evreii genealogiile, aproximatia cu care un anumit personaj este numit “fiul lui …” chiar daca intre aceste doua persoane trecusera deja mai multe generatii, ne fac sa fim sceptici cu “datarile” anumitor experti. Probabil ca virsta adevarata a omenirii este undeva intre data fixata de arhiepiscopul Usser (circa 4.000 de ani i. H) si “milioanele” despre care vorbesc cu atita superficialitate “evolutionistii”.

Cartea Genezei ne arata ca inchinaciunea cea adevarata nu a inceput in lume cu Avraam. De indata ce Adam si Eva au devenit parinti, Eva a dat primului ei nascut numele: “Cain”, care este un derivat de la verbul “a primi”. Ea a zis: “Am capatat un om cu ajutorul Domnului!” (Gen. 4:1) sau poate ca Luther a avut dreptate cind a tradus acest pasaj prin: “Am capatat un om, pe Domnul!” El este de parere ca Eva a crezut ca s-a si implinit promisiunea mesianica facuta in gradina Edenului si ca acest Cain va fi acela care va zdrobi capul sarpelui. (Leupold, Opera citata, p. 190) Se pare insa ca expertii in ebraica sint mult mai inclinati sa accepte exclamatia Evei drept o multumire adresata Domnului pentru harul de a avea copii. Posibilitatea de a naste a aparut deci ca un privilegiu sfint, acordat in ciuda blestemului pentru pacat si ca o confirmare a unei izbaviri viitoare. Este evident ca Adam si Eva au ramas oameni tematori de Dumnezeu si plini de credinta in promisiunile Lui.
Pasajul imediat urmator ni-l prezinta pe Abel, celalalt fiu al lui Adam, care era temator de Dumnezeu si a adus prin credinta o jertfa Domnului. (Evrei 11:4) Din cauza ca sirul oamenilor tematori de Dumnezeu s-a intrerupt prin uciderea lui Abel de catre Cain, Dumnezeu i-a daruit Evei un alt fiu, pe care ea l-a numit: Set, “caci”, a zis ea, “Dumnezeu mi-a dat o alta saminta in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” Set a fost si el un om al credintei. El i-a pus fiului sau numele: “Enos”, care inseamna in traducere: “muritor”, “trecator”. Numele in sine, pare rezultatul unei meditatii asupra diferentei dintre lumea eterna si soarta trista a oamenilor de pe pamint. (Leupold, Opera citata, p. 227) Daca aceasta explicatie vi se pare fortata, ginditi-va la caracterul lui Enos, tinind in minte ca: “Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului”. (Gen. 4:26) Ce poate insemna aceasta expresie? Ce a vrut sa spuna Moise, autorul Genezei, atunci cind a folosit-o?

Stim precis ca aceasta expresie nu a insemnat ca oamenii au folosit atunci pentru prima data Numele Domnului, caci Moise l-a folosit deja de citeva ori in capitolele precedente. Si mai stim ca ea nu poate semnifica faptul ca abia atunci au inceput oamenii sa se gindeasca la Dumnezeu. Probabil ca raspunsul adevarat este cel dat de Dr. Johann Peter Lange (1802 (197)1884), care scrie in stralucitul sau comentariu: “Mai mult ca orice, trebuie sa vedem in aceasta expresie un inceput al activitatii cultice … felul in care este folosit limbajul face aluzie la o activitate organizata de inchinaciune catre Dumnezeu in mijlocul setitilor evlaviosi.” (Commentary on … Genesis (Grand Rapids, Mich.: Zondervan), p. 262) Profesorul Leupold comenteaza asa: “Este evident ca oamenii stiau despre cine este vorba cind vorbeau despre “Domnul”. Revelatia despre Dumnezeu nu a trebuit reluata de la zero prin Avraam si Moise caci si pina la ei oamenii au transmis din generatie in generatie si din gura in gura tot ceea ce stiau ei despre divinitate. Credinciosia lui Dumnezeu, atotputernicia Lui si mila Lui au fost mereu pastrate inaintea ochilor oamenilor prin practicarea formelor de inchinaciune, iar aici, pe vremea lui Enos, ne intilnim cu prima forma de inchinaciune publica formalizata din istorie.” (Opera citata, p.228) Dr. Ryle scoate in evidenta ca “expresia “a chema Numele Domnului” era o formula consacrata in practica invocatiilor, mai ales cind acestea implicau aducerea de jertfe.” (Opera citata, p. 83) Putem deci trage concluzia ca Enos a continuat lantul de oameni evlaviosi care L-au cautat pe Domnul si care au facut din inchinaciune o parte integranta a vietii lor.

Urmatoarea veriga din lantul cunoscatorilor de Dumnezeu din protoistoria omenirii a fost “Enoh, tatal lui Metusala”, despre care este scris de doua ori ca: “a umblat cu Dumnezeu”. (Gen. 5:22, 24) Autorul Genezei se grabeste sa treaca repede peste alte citeva generatii ca sa poata ajunge la Noe, care “a capatat mila inaintea Domnului” pentru ca “era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu”. (Gen. 6:8, 9) Cind S-a hotarit sa nu mai ingaduie pacatul omenirii si sa ditruga lumea prin potop, Dumnezeu i-a spus lui Noe: “Intra in corabie, tu si toata casa ta; caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni.” (Gen. 7:1) Inainte de potop, a apucat sa-i promita: “Dar cu tine fac un legamint” (Gen. 6:18) pe care l-a intarit apoi dupa ce apele au scazut iarasi de pe fata pamintului: “Fac un legamint cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului, si nu va mai veni potop ca sa pustiasca pamintul”. (Gen. 9:11) Drept semn vizibil al acestui legamint dintre Dumnezeu si Noe a fost a fost ales curcubeul din nor. (Gen. 9:13)

Capitolul 10 din Geneza continua statistic istoria familiilor lui Sem, Ham, si Iafet, cei trei fii ai lui Noe, precursorii omenirii de azi; iar capitolul 11 ne arata cum au fost imprastiati oamenii de la Turnul Babel pe toata fata pamintului, ca sa formeze neamuri distincte, separate prin limbi si dialecte

Toate evenimentele de pina acum au fost parcurse oarecum “in viteza” de Moise, pentru ca scopul lui a fost sa ajunga tocmai la acest punct de o importanta cruciala pentru dezvoltarea istoriei lumii, cind Dumnezeu a luat initiativa si a patruns in evenimentele lumii chemindu-l pe Avraam ca sa-l puna de o parte si sa faca din el stramosul unui neam prin care sa raspindeasca in lume cunostinta despre mintuire:

“Domnul zisese lui Avraam: “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvinta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvintare. Voi binecuvinta pe cei ce te vor binecuvinta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamintului vor fi binecuvintate in tine.” (Gen. 12:1-3)

Ca exceptie, Dumnezeu a mai continuat sa se descopere si altor oameni din afara neamului lui Avraam. Printre acestia ii putem aminti pe Melhisedec, contemporan cu Avraam, si care era “preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt” (Gen. 14:17-24); pe Abimelec, caruia Dumnezeu i s-a aratat intr-un vis de noapte (Gen. 20:6); pe Faraon, pe care Dumnezeu l-a instiintat prin vise despre o mare seceta care se apropia (Gen. 41:1-32); pe Balaam, profetul care i-a vestit adevarul lui Balac (Num. 24:2, 3, etc); pe ostasul din tabara madianitilor pomenit in cartea Judecatorilor (Jud. 7:9-14); pe Cir persanul (Ezra 1:1-4); pe Nebucadnetar (Dan. 2:28-45); pe Beltsatar (Dan. 5:5-9, 17-28) si chiar si pe magii din Rasarit care au fost instiintati despre nasterea Domnului Isus (Mat. 2:1, 2). Am mai putea aminti si mesajul pe care l-a trimis Dumnezeu prin Iona celor din Ninive, capitala Asiriei (Iona 3:1-10) in cea de a doua jumatate a secolului opt dinainte de Hristos.

Toate aceste comunicarii ale lui Dumnezeu cu oameni sau popoare dinafara neamului lui Avraam au fost doar incidente izolate. Regula generala a Vechiului Testament a fost aceea ca, inainte de venirea Domnului Isus, Dumnezeu i-a ales pe urmasii lui Avraam pentru a raspindi prin intermediul lor in lume cunostinta mintuitoare despre Sine si despre planurile Sale. (Deut. 10:15; Psalm 147:19, 20. Deut. 4:7, 8, 32-34)

4. REVELATIA PE VREMEA PATRIARHILOR

Dumnezeu a vorbit intr-un fel deosebit patriarhilor. (The Inspiration and Authority of the Bible, pp.83-86; Revelation and Inspiration, pp. 15-18) El i s-a aratat lui Noe inainte si dupa potop si a stabilit legamintul in virtutea caruia s-a angajat sa nu mai distruga pamintul prin invazia de ape. Apoi li s-a aratat patriarhilor: Avraam, Isaac si Iacov, promitindu-le prin legamint sa le dea tara Canaanului si sa-i faca mostenitori ai binecuvintarii divine. Semnul exterior al acestui legamint a fost “taierea imprejur” (Gen. 17:11) Totusi, legamintele cu Noe si cu Avraam nu au fost decit simple pregatiri in vederea incheierii unui legamint mai mare si mai important cu Moise. Acest legamint a fost ratificat prin varsarea de singe si prin jertfe (Exod 24:3-8). Semnul legamintului mozaic a fost Sabatul (Exod 31:12-17).

In toata durata perioadei dintre Avraam si Amos, Dumnezeu si-a trimis profetii Sai la poporul Israel ca sa le vorbeasca, dar nici unul dintre acesti profeti nu se poate asemana sau compara cu Moise. Dumnezeu a avut un har special pentru acest om ales. Iata ce ni se spune in doua pasaje din Scriptura:

“Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui”. (Exod 33:11; cf. Deut. 34:10)

“Ascultati bine ce va spun! Cind va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului”. (Num. 12:6-8)

Pentru cel ce are o credinta curata si simpla, Biblia spune clar ca Dumnezeu a patruns in lumea noastra si le-a vorbit intr-un mod cu totul special patriarhilor.

Una din caile speciale de revelatie folosite de Dumnezeu pentru a li se descoperi acestor oameni au fost “Teofaniile” (aparitii dumnezeiesti). In Geneza 15, Dumnezeu ii vorbeste lui Avraam prin “flacarile care au trecut printre dobitoacele despicate”, iar in Geneza 18 i se arata in vizita celor trei oameni. Iacov vede in vis “scara cerului” si ingeri suindu-se si coborindu-se pe ea. (Gen. 28:10- 17) Iar Moise este chemat de Dumnezeu din “rugul aprins” care “nu se mistuia deloc”. (Exod 3:1-6)

Nu este de mirare ca acesti oameni au facut insemnari despre intimplarile deosebite prin care le-a vorbit Dumnezeu. Aceste insemnari au constituit apoi “arhivele” din care s-au alimentat cei ce au alcatuit colectia de cronici sfinte a poporului lui Dumnezeu.

O alta forma speciala de revelatie divina din Vechiul Testament a fost aparitia “Ingerului Domnului”. El sta de vorba cu Agar (Gen. 16:7), cu Avraam (Gen. 18:2, 10, 13,; 22:1, 11), cu Iacov (Gen. 31:11; 32:24, 28), cu Moise (Exod 3:2; 23:20; 32:34; Iosua 5:13-6:2; Jud. 2:1), cu parintii lui Samson (Jud. 13:3-20; cf. 6:11-24), etc.; si este mentionat de profetul Zaharia (Zah. 3:1). Ceea ce este specific acestui Inger al Domnului este faptul ca desi El poarta numele Domnului si pare a fi una cu El, este totusi de sine statator cu o personalitate distincta. In Geneza 22 gasim relatarea despre jertfirea lui Isaac. In clipa in care Avraam era gata sa-si duca pina la capat ascultarea, Ingerul Domnului i-a vorbit din cer astfel: “Avraame! Avraame! Sa nu pui mina pe baiat, si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucit n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine”. (Gen. 22:11, 12) Este clar ca aici ingerul Domnului lauda ascultarea lui Avraam fata de Domnul pentru ca imediat sa spuna “n-ai crutat pe fiul tau … pentru Mine”. Cine este oare acest reprezentant divin care este si nu este totuna cu Dumnezeu? Cine este acest inger care ba este una cu Tatal, ba este distinct de El? S-ar putea oare ca El sa fie “Fiul”, cea de a doua persoana a Sfintei Treimi, in actiunile Lui terestre dinainte de intrupare?

Marele comentator metodist Adam Clarke nu ezita sa faca aceasta afirmatie cind scrie: “Ingerul era chiar persoana simbolizata in jertfa ceruta de Dumnezeu: Isus Hristos care S-a putut numi pe Sine Iehova … si care a avut deplina autoritate de a reinoi promisiunea izbavirii. Cel ce era acolo ca sa-l scape pe Isaac, era acelasi care a venit apoi sa moara in locul nostru. In Numele Lui putem spune impreuna cu Avraam: “La muntele unde Domnul va purta de grija”. (Gen. 22:14) Dr. Leupold este si el de parere ca acest “inger al Domnului” este singular in calitatea si caracterul aparitiilor lui: “… fiind una cu Dumnezeu si totusi distinct de Dumnezeu, … acelasi care avea sa apara mai tirziu in lume luind infatisare omeneasca.” (H. C. Leupold, Exposition of Genesis (Columbus, Ohio: The Wartburg Press, 1942), pp. 500-501)

Autenticitatea revelatiei speciale data patriarhilor si maturitatea credintei lor sint adeverite de autorul epistolei catre Evrei:

“Prin credinta Avraam, cind a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce. Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei,
ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si zidar este Dumnezeu. Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cind a fost pus la incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a dus jertfa pe singurul lui fiu! El, caruia i se spusese: “In Isaac vei avea o saminta care-ti va purta numele!” Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti: si, la drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi.
Prin credinta a dat Isaac lui Iacov si Esau o binecuvintare, care avea in vedere lucrurile viitoare.
Prin credinta Iacov, cind a murit, a binecuvintat pe fiecare din fiii lui Iosif, si “s-a inchinat, rezemat pe virful toiagului sau. Prin credinta a pomenit Iosif, cind i s-a apropiat sfirsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt, si a dat porunci cu privire la oasele sale”. (Evrei 11: 8-10, 17-22)

In ceea ce-i priveste pe Abel, Noe, Avraam si Sara, acelasi autor scrie:
“In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite; ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sint straini si calatori pe pamint.
Cei ce vorbesc in felul acesta, arata deslusit ca sint in cautarea unei patrii. Daca ar fi avut in vedere pe aceea din care iesisera, negresit ca ar fi avut vreme sa se intoarca in ea. Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate”. (Evrei 11: 13-16)

5. MOZAISMUL

Cel ce accepta prin credinta relatarea Scripturii vede imediat ca Dumnezeul patriarhilor este si Dumnezeul profetilor si Dumnezeul apostolilor Noului Testament. Dumnezeul care li s-a descoperit celor din vechime s-a manifestat ca un Dumnezeu personal, drept, intelept si sfint. Moise ne prezinta in primele doua capitole ale Bibliei un Dumnezeu desavirsit, conturat in personalitate si care a facut cerurile si pamintul, asezindu-l pe om intr-o gradina frumoasa si placuta. Toate relatarile care continua dupa aceste doua capitole nu fac altceva decit sa intareasca credinta intr-un Dumnezeu personal. El este insa si un Dumnezeu sfint. In insemnarile lui Moise ne intilnim de multe ori cu acest avertisment:

“Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: “Vorbeste intregii adunari a copiilor lui Israel, si spune-le:
“Fiti sfinti, caci Eu sint sfint, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru”. (Lev. 19:1, 2)

Sfintenia si dreptatea Sa L-au facut pe Dumnezeu sa distruga lumea pacatoasa de pe vremea lui Noe (Gen. 6), si sa-i imprastie pe oamenii de la turnul Babel pe toata suprafata pamintului (Gen. 11). Tot ele au facut ca Sodoma si Gomora sa fie pedepsite (Gen. 19). Si tot ele i-au condamnat la distrugere pe locuitorii Canaanului cind “nelegiuirea lor si-a atins virful”. (Gen. 15:16; Num. 31; Deut. 7:1- 5; Iosua 6:13;etc) Sfintul lui Israel i-a pedepsit pe Nadab si Abihu pentru obraznicia lor pagina (Lev. 10) si tot El a fost Cel care i-a scos pe copiii lui Israel din robie dupa ce a judecat tara Egiptului. (Exod 7 – 12)

Domnul Dumnezeu este si un Dumnezeu al providentei. Purtarea lui de grija s-a manifestat clar in vietile patriarhilor Avraam, Isaac, Iacov, Iosif si in multitudinea de intimplari de tot felul asociate cu existenta si peripetiile evreilor (De exemplu: cazul moaselor din Egipt (Exod 1:15-21), minunile facute pentru evrei in drumul spre Canaan (Exod 14), darea manei (Exod 16:4-8, 13-21; Iosua 5:12), apa din stinca (Exod 17; Num. 20)). Acest Dumnezeu personal si sfint a intrat in legamint cu Noe (Gen. 6:18; 9:9-17), Avraam (Gen. 12:2, 3; 15:18; 17:2), Isaac (Gen. 17:19; 17:21; 26:3, 4), Iacov (Exod 2:24 cf. Gen. 32:12) si apoi cu toti copiii lui Israel prin Moise (Exod 24:7, 8; Evrei 9:17-20; Exod 31:12-17).

Atunci cind Moise a cerut sa vada slava Domnului, Scriptura ne spune ca: “Domnul S-a pogorit intr-un nor, a statut acolo linga el, si a rostit Numele Domnului. Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: “Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la minie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pina in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pina la al treilea si al patrulea neam!” (Exod 34:5-7) In aceasta declaratie se vede dragostea Lui statornica, indurarea si credinciosia Lui, dar si dreptatea cu care ii pedepseste pe cei care i se impotrivesc alegind de buna voie sa traiasca in pacat.
In mozaism, Dumnezeu este prezentat ca unul care are privilegiul alegerii. El este Acela care l-a chemat pe Avraam spre a-l conduce inspre o tara pe care i-o va arata. Dumnezeu hotarise in Sine sa-l transforme pe acest om intr-un neam mare care sa-i serveasca drept marturie. In multe pasaje, Pentateucul cuprinde declaratii ca aceasta: “Eu sint Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de o parte dintre popoare”. (Lev. 20:24) Iar Moise le aminteste si el copiilor lui Israel: “Dar pe voi, Domnul v-a luat, si v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca sa-I fiti un popor pus de o parte, cum sinteti astazi”. (Lev. 20:24) Moise lamureste aceasta situatie in termenii iubirii divine: “El a iubit pe parintii tai, si de aceea a ales saminta lor dupa ei; El insusi te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare. El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la numar si mai tari decit tine, ca sa te duca in tara lor, si sa ti-o dea in stapinire, cum vezi azi. Sa stii dar in ziua aceasta, si pune-ti in inima ca numai Domnul este Dumnezeu, sus in cer si jos pe pamint, si ca nu este alt Dumezeu afara de El”. (Deut. 4:20) Aceasta alegere divina a asezat asupra Israelului o anumita responsabilitate: “Caci tu esti un popor sfint pentru Domnul, Dumnezeul tau, si Domnul Dumnezeul tau te-a ales ca sa fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pamintului”. (Deut. 14:2)

Dumnezeul sfint care a incheiat legamintul cu Israel a stabilit anumite cai pentru rezolvarea problemei pacatului. Atunci cind Dumnezeu i-a facut promisiuni sfinte lui Avraam, gasim scris ca: “Avraam a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire”. (Gen. 15:6) Legea lui Moise continea si ea anumite reglementari pentru lucrurile pe care era dator sa le indeplineasca un israelit atunci cind cadea intr-un pacat. Pentru cei ce implineau intocmai aceste prevederi ale Legii ispasitoare, exista asigurarea ca “li se va ierta”. (Lev. 4:20, 26, 31, 35; 5:10, 13, 16, 18, etc)

Unul dintre aspectele legii mozaice care trece prea adesea nebagat in seama este existenta unui climat de bucurie pe care Dumnezeu il dorea implementat in viata poporului. Iata in pasajul urmator o adeverire a acestui adevar in descrierea felului in care trebuia aniversata sarbatoarea corturilor:
“Sa praznuiesti sarbatoarea corturilor sapte zile, dupa ce iti vei stringe roadele din arie si din teasc. Sa te bucuri la sarbatoarea aceasta, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, si Levitul, strainul, orfanul si vaduva care vor fi in cetatile tale. Sa praznuiesti sarbatoarea sapte zile in cinstea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul; caci Domnul, Dumnezeul tau, te va binecuvinta in toate rodurile tale si in tot lucrul miinilor tale, si de aceea sa fii vesel”. (Deut. 16:13-15)

Chiar si binecuvintarea rostita peste copii lui Israel in rinduiala mozaica era o aluzie la bucurie:
“Domnul sa te binecuvinteze si sa te pazeasca!
Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine, si sa se indure de tine!
Domnul sa-Si inalte fata peste tine, si sa-ti dea pacea!” (Num. 6:24-26)

Pentateucul il mai prezinta pe Domnul si drept un Dumnezeu al revelatiei (descoperirii). Scripturile ni-L arata pe Dumnezeu stind de vorba cu Adam, Moise, Avraam, Isaac, Iacov, etc. Cele mai multe comunicari divine ne-au fost trimise prin Moise si prin ceilalti profeti din Israel. Chiar si Mesia este descris in termeni care fac aluzie la dorinta lui Dumnezeu de a sta de vorba cu omul: “Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura lui, si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu”. (Deut. 18:18) Despre Moise, slujitorul Domnului, este scris: “El este credincios in toata casa Mea. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului”. (Num. 12:7,8) Iar despre proorocii mincinosi se afirma:

“Proorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvint pe care nu-i voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, proorocul acela sa fie pedepsit cu moartea”. (Deut. 18:20)

Punctul culminant al revelatiei mozaice a fost atins pe muntele Sinai, cind Dumnezeu le-a daruit evreilor cele 10 porunci, si impreuna cu ele le-a mai dat si alte legi prin Moise. “Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis de dimineata, a zidit un altar la poalele muntelui, si a ridicat douasprezece pietre pentru cele douasprezece semintii ale lui Israel. A trimis niste tineri dintre copiii lui Israel, sa aduca Domnului arderi de tot, si sa junghie tauri ca jertfe de multumire. Moise a luat jumatate din singe, si l-a pus in strachini, iar cealalta jumatate a stropit-o pe altar. A luat cartea legamintului, si a citit-o in fata poporului. Ei au zis: “Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul”. Moise a luat singele, si a stropit poporul, zicind: “Iata singele legamintului, pe care l-a facut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte”. (Exod 24:4-8)

Inainte de moartea sa, Moise a staruit de popor si i-a indemnat cu urmatoarele cuvinte:
“Acum, Israele, asculta legile si poruncile pe care va invat sa le paziti. Impliniti-le, pentru ca sa traiti, si sa intrati in stapinirea tarii pe care v-o da Domnul, Dumnezeul parintilor vostri. Sa n-adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu, si sa nu scadeti nimic din ele; ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, asa cum vi le dau eu”. (Deut. 4:1, 2)

Intreaga Biblie sustine autoritatea Pentateucului mozaic. De fapt, Biblia evreiasca se imparte in trei sectiuni majore: Legea, Profetii si Scrierile.

Legea cuprinde primele cinci carti ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri si Deuteronomul.
Sectiunea profetilor se subimparte si ea in doua categorii: Profetii dintii si Profetii de pe urma.
In numarul profetilor dintii avem cartile lui Iosua, Judecatorii, Samuel si cartile Imparatilor.

In numarul profetilor de pe urma sint socotiti: Isaia, Ieremia, Ezechiel si “ceilalti doisprezece”.
“Scrierile” cuprind urmatoarele unsprezece carti: Psalmii, Iov, Proverbele, Rut, Cintarea Cintarilor, Eclesiastul, Plingerile, Estera, Daniel, Ezra-Neemia, si cartile Cronicilor.

Fiecare dintre celelelalte sectiuni majore ale Bibliei atesta autoritatea legii mozaice. Iata ce gasim scris in: (1) “Profeti” : Iosua (Iosua 1:7, 8; 8:30-35; 22:5; 23:6), Judecatori (Jud. 3:4), Imparati (1 Imp. 2:3; 2 Imp. 14:6; 23:25), si Maleahi (Mal. 4:4) si (2) “Scrieri” : Psalmi (Ps. 103:7), Daniel (Dan. 9:11, 13), Ezra-Neemia (Ezra 3:2; 6:18; 7:6; Neem. 1:7, 8; 8:1, 14; 9:14; 10:29; 13:1) si Cronici (1Cronici 15:15; 2 Cronici 23:18; 25:4; 34:14; etc). In Noul Testament, si Fariseii (Mat. 19:7), si Saducheii (Mat. 22:23, 24) si Iudeii in general (Ioan 9:29) acceptau autoritatea mozaica a Legii. La fel putem spune si despre Filip (Ioan 1:45), Iacov (Fapte 15:21), Petru (Fapte 3:22), Pavel (Rom. 10:5; 10:19; 1 Cor. 9:9; 2 Cor. 3:15, etc), Stefan (Fapte 7:37), Ioan (Ioan 1:17), autorul epistolei catre Evrei (Evrei 7:14; 8:5) si chiar Domnul Isus insusi (Mat. 8:4; Marcu 7:10; Luca 20:37; Ioan 5:46; 7:19). Monoteismul etic nu este doar religia profetilor din ultimele secole ale istoriei poporului Israel. El este temelia pe care a aparut intreaga Biblie. Pentateucul lui Moise este descoperirea unui Dumnezeu sfint si drept care doreste ca poporul Sau sa traiasca in sfintenie, despartindu-se categoric de pacat. Mesajul ulterior al profetilor a fost o confirmare a mesajului Pentateucului. Slujba profetilor a fost aceea de a-i chema pe evrei inapoi la Lege si de a le talmaci evreilor continutul moral al prevederilor mozaice.

Si care au fost reglementarile stabilite de Dumnezeu pentru viata de inchinaciune religioasa a evreilor? Una dintre cele mai importante dintre ele a fost “o inima intreaga a Domnului”, adica o devotiune neimpartita, caci Dumnezeu este un Dumnezeu “gelos” (Exod 20:5). Domnul i-a fagaduit lui Moise ca va alunga popoarele Canaanului dinaintea poporului ales, dar ca acesta va trebui la rindul lui sa distruga toate altarele pagine, sa taie toti stilpii idolesti si sa distruga toti pomii de pe inaltimile pe care se aduceau sacrificii, “Sa nu te inchini inaintea unui alt dumnezeu; caci Domnul se numeste gelos, este un Dumnezeu gelos” (Exod 34:14). Cea mai importanta porunca data de Dumnezeu poporului Sau a fost aceasta:

“Asculta, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cind vei fi acasa, cind vei pleca in calatorie, cind te vei culca si cind te vei scula. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la miini, si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochi. Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale” (Deut. 6:4-9).

Consacrarea totala pe care a pretins-o Dumnezeu de la evrei le-a interzis cu desavirsire orice forma de inchinare la idoli. In cartea legamintului se putea citi acest avertisment: “Sa paziti tot ce v-am spus, si sa nu rostiti numele altor dumnezei; numele lor sa nu se auda iesind din gura voastra” (Exod 23:13). Intr-una dintre cuvintarile lui de ramas bun, Moise i-a avertizat pe evrei de pericolul falsilor profeti care vor incerca sa atraga poporul spre idolatrie; el le-a mai spus celor din Israel ca si daca cel ce indeamna spre idolatrie va fi fratele, sora, fiul sau prietenul cuiva din Israel, pedeapsa lui va trebui sa fie aceiasi cu a proorocilor mincinosi, si anume: uciderea cu pietre. “Sa scoateti astfel raul din mijlocul tau” (Deut. 13:1-11). Nici n-ar mai trebui sa spunem ca aceasta interzicere categorica a idolatriei implica si oprirea de la orice comunicare cu spiritele sau cu cei morti: “Daca un om sau o femeie cheama duhul unui mort, sau se indeletniceste cu ghicirea, sa fie pedepsiti cu moartea; sa-i ucideti cu pietre: singele lor sa cada asupra lor” (Lev. 20:27).

Cea de a doua cerinta a reglementarilor impuse de Dumnezeu pentru viata evreilor a fost trairea in dragoste si dreptate sociala fata de aproapele lor:

“Sa nu furati, si sa nu mintiti; nici sa nu va inselati unii pe altii.
Sa nu jurati strimb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau. Eu sint Domnul.
Sa nu asupresti pe aproapele tau, si sa nu storci nimic de la el prin sila.
Sa nu opresti pina a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
Sa nu vorbesti de rau pe un surd, si sa nu pui inaintea unui orb nimic care sa-l poate face sa cada; ci sa te temi de Dumnezeul tau. Eu sint Domnul.
Sa nu faceti nedreptate la judecata: sa nu cauti la fata saracului, si sa nu partinesti pe nimeni din cei mari, ci sa judeci pe aproapele tau dupa dreptate.
Sa nu umbli cu birfeli in poporul tau.
Sa nu te ridici impotriva vietii aproapelui tau. Eu sint Domnul.
Sa nu urasti pe fratele tau in inima ta; sa mustri pe aproapele tau, dar sa nu te incarci cu un pacat din pricina lui.
Sa nu te razbuni, si sa nu tii necaz pe copiii poporului tau.
Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Eu sint Domnul” (Lev. 19:11-18).

“Daca fratele tau saraceste, si nu mai poate munci linga tine, sa-l sprijinesti, fie ca strain, fie ca venetic, ca sa traiasca impreuna cu tine. Sa nu iei de la el nici dobinda, nici camata: sa te temi de Dumnezeul tau, si fratele tau sa traiasca impreuna cu tine. Sa nu-i imprumuti banii tai cu dobinda, si sa nu-i imprumuti merindele tale pe camata” (Lev. 25:35-37).

Fara sa intre prea mult in amanunte, Dumnezeu ii spusese lui Avraam: “Eu sint Dumnezeul cel atotputernic. Umbla inaintea Mea si fii fara prihana. Voi face un legamint intre Mine si tine, si te voi inmulti nespus de mult” (Gen. 17:1, 2).

Iar poporului Israel ii fagaduise:

“Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sint Domnul, care te vindeca” (Exod 15:26).

Un foarte bun rezumat al tuturor reglementarilor stabilite de Dumnezeu pentru viata evreilor se gaseste in Exodul 20 si in Deuteronomul 5: binecunoscutul “decalog” sau mai pe romaneste: “Cele zece porunci”. Porunca dintii este o chemare la loialitate deplina fata de Dumnezeu: copiii Lui nu au voie sa se inchine nici unei alte divinitati; a doua porunca stabileste climatul unei inchinaciuni spirituale prin excelenta, fara cirjele idolatre ale reprezentarilor iconoclaste. A treia porunca pretinde reverenta adinca fata de Numele lui Dumnezeu, iar cea de a patra stabileste Sabatul ca zi de inchinaciune si de odihna dupa cele sase zile de osteneala in munca. A cincea porunca stabileste respectul pe care copiii trebuie sa-l acorde parintilor in universul sfint si stabil al familiei, iar cea de a sasea porunca interzice curmarea violenta a vietii prin crima. A saptea porunca impune curatia in casnicie prin interzicerea adulterului. A opta porunca instaureaza respectul fata de proprietatea altcuiva oprind furtul. Porunca a noua cere o vietuire in adevarul absolut, interzicind marturia mincinoasa chiar si atunci cind este vorba despre soarta unui prieten. Cea de a zecea porunca este o declaratie ca omul trebuie sa fie multumit cu ceea ce i-a dat Dumnezeu si sa nu jinduiasca dintr-o pornire egoista dupa proprietatea altora.

Cartea Deuteronomul ne mai pune la dispozitie si alte excelente rezumari ale legilor lui Dumnezeu, incununindu-le pe toate cu o avertizare solemna asupra soartei celor care vor alege sa asculte sau sa nu asculte de ceea ce zice Domnul:

“Iata, pun astazi inaintea voastra binecuvintarea si blestemul: binecuvintarea, daca veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau in ziua aceasta; blestemul, daca nu veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, si daca va veti abate de la calea pe care v-o dau in ziua aceasta, si va veti duce dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti” (Deut. 11:26-28).

“Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tau, decit sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli in toate caile Lui, sa iubesti si sa slujesti Domnului, Dumnezeului tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau, sa pazesti poruncile Domnului si legile Lui pe care ti le dau astazi, ca sa fii fericit? Iata, ale Domnului, Dumnezeului tau, sint cerurile si cerurile cerurilor, pamintul si tot ce cuprinde el. Si numai de parintii tai S-a alipit Domnul ca sa-i iubeasca; si dupa ei, pe saminta lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeti azi. Sa va taiati dar inima imprejur, si sa nu va mai intepeniti gitul. Caci Domnul, Dumnezeul vostru, este Domnul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic si infricosat, care nu cauta la fata oamenilor si nu primeste daruri; care face dreptate orfanului si vaduvei, care iubeste pe strain si-i da hrana si imbracaminte.

Sa iubiti pe strain, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului.
Sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa-I slujesti, sa te alipesti de El, si pe Numele Lui sa juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tau. El a facut in mijlocul tau aceste lucruri mari si grozave pe care ti le-au vazut ochii. Parintii tai s-au pogorit in Egipt in numar de saptezeci de insi; acum Domnul, Dumnezeul tau, a facut din tine o multime ca stelele cerului.

Sa iubesti dar pe Domnul, Dumnezeul tau, si sa pazesti totdeauna invataturile Lui, legile Lui, rinduielile Lui si poruncile Lui” (Deut. 10:12 – 11:1).

Un alt lucru pe care trebuie sa-l spunem atunci cind ne ocupam de revelatia mozaica este ca in text intilnim expresii care-L aseaza pe Dumnezeu in dimensiuni si situatii umane. Iata de exemplu situatia in care ni se spune ca Dumnezeu s-a pogorit ca sa vada daca rautatea oamenilor era intocmai dupa zvonul venit pina la El (Gen. 18:21), sau intimplarea in care se pare ca Dumnezeu a fost convins de mijlocirea lui Moise si induplecat sa-si schimbe planurile (Exod 32:7-14). Aceste aplicatii ale sentimentelor, limitelor si trasaturilor umane asupra persoanei lui Dumnezeu se numesc “antropomorfisme” (de la “antropos” – om, si “morfa” – forma, in limba greaca) si trebuiesc luate ca exprimari simbolice, simplificari ale realitatilor dumnezeiesti pentru a putea fi reduse la nivelul intelegerii umane. Bineinteles ca Biblia nu vorbeste in sensul propriu al cuvintelor atunci cind pomeneste despre ochii, miinile sau aripile lui Dumnezeu. Cind Scriptura spune ca: “Domnul Isi intinde privirile peste tot pamintul ca sa sprijineasca pe aceia a caror inima este intreaga a Lui”, aceasta nu este decit o expresie poetica frumoasa despre providenta divina care este acordata tuturor acelora care nadajduiesc in Dumnezeu. Cind psalmistul scrie:

“El te va acoperi cu penele Lui,
si te va ascunde sub aripile Lui” (Psalm 91:4)

El nu se refera la lucruri materiale, ci doar exprima posibilitatea de a gasi adapost la Dumnezeu, tot asa cum puiul de gaina poate fugi imediat sub aripile clostei. Cind citim ca Dumnezeu nu a distrus cetatea Ninive dupa cele patruzeci de zile vestite de Iona, asta nu inseamna ca Dumnezeu s-a schimbat, ci ninivitenii!. Prin pocainta lor sincera, oamenii cetatii s-au mutat din sfera miniei divine in sfera indurarii nemasurate a lui Dumnezeu. Si, daca vrem sa intelegem, aceasta schimbare nu a fost in afara previziunii lui Dumnezeu, caci cititorul cunoscator de Dumnezeu va intelege imediat ca pina si anuntul strigat de Iona nu fusese altceva decit un mijloc prin care Dumnezeu a urmarit crutarea miilor de oameni si scaparea lor prin pocainta. Asa stau lucrurile si cu toate celelalte antropomorfisme ale Bibliei. Departe de a fi dovezi de scaderi in calitatea textului, ele sporesc mult frumusetea exprimarii si ne inlesnesc o intelegere umana pentru realitati si fenomene din realitatea gindirii divine.

Spatiul nostru este foarte scurt, de aceea ne oprim aici cu analizarea revelatiei mozaice, recomandindu-va sa studiati in detaliu alte publicatii teologice care se ocupa amanuntit de analizarea institutiilor ridicate de Dumnezeu prin Moise: cortul intilnirii, preotia, sistemul de jertfe, calendarul religios, legea civila, legea ceremoniala si legea morala. Inainte de a trece la alt subiect trebuie insa sa spunem ceva despre anumite standarde sub-crestine pe care le intilnim in legea lui Moise. Dintre ele amintim: ingaduirea poligamiei (Exod 21:10; Lev. 13:17, 18), acceptarea divortului si a recasatoririi (Deut. 24:1-4) si instituirea razboaielor sfinte ale lui Israel (Exod 21:12, 15, 16, 17; 22:18, 19). Daparte de a fi pasaje “neinspirate” si adaugate ulterior sau dovezi de revelatie progresiva si deosebita pentru diferite epoci si dispensatii, aceste abateri de la standardul sfinteniei desavirsite trebuiesc intelese in spiritul explicatiei pe care o da Domnul Isus in problema divortului:
“Fariseii au venit la El si, ca sa-L ispiteasca, I-au zis: “Oare este ingaduit unui barbat sa-si lase nevasta pentru orice pricina?”

Drept raspuns, El le-a zis: “Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca, si a zis: “De aceea v-a lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta-sa, si cei doi vor fi un singur trup”? Asa ca nu mai sint doi, ci un singur trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.”

“Pentru ce dar”, I-au raspuns ei, “a poruncit Moise ca barbatul sa dea nevestei o carte de despartire, si s-o lase?” Isus le-a raspuns: “Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa. Eu insa va spun ca oricine isi va lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta nevasta, preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat, preacurveste” (Mat. 19:3-9).

6. LITERATURA POETICA EDUCATIVA

Credinciosii evanghelici proclama Biblia drept Cuvint inspirat al lui Dumnezeu. Asta ii face sa nu simta nici un fel de obligatie sa 
explice de ce Dumnezeu a ales sa foloseasca forme literare deosebite in alcatuirea Scripturilor. Credinta desavirsita nu critica lucrarile lui Dumnezeu, ci le accepta ca desavirsite. Pentru cititorul neavizat insa, exista anumite expresii si forme literare folosite in Biblie care ridica unele semne de intrebare. Aceste probleme apar mai ales in grupul de carti asupra carora ne vom fixa atentia in continuare.

Intre Iov si Eclesiastul, Biblia cuprinde sectiunea de poezie a scrierilor sfinte. Desi poezia mai exista si in pasaje scurte aflate in cuprinsul altor carti, ca forma literara, ea este caracteristica cartilor din sectiunea de literatura poetica educativa. Ca orice produse de poezie, limbajul acestor carti este plin de expresii metaforice, de arabescuri rafinate de figuri de stil, de exagerari voite si impresionante, de simplificari si interpretari ale realitatii care-l pot tulbura pe cel obisnuit cu stilul exact si strins legat de realitate al celorlalte carti biblice. Multe repetitii sint parte din specificul rimei de idei care a caracterizat poezia ebraica. Acest procedeu se numeste “paralelism” si prin el ideia din primul vers este scoasa in relief prin complectare sau contrastare cu o alta ideie din versul sau versurile urmatoare. Alte pasaje poetice sint scrise sub disciplina stricta a “acrostihurilor” (O versificare in care primele litere din fiecare vers formeaza o insiruire cu un sens special, in majoritatea cazurilor urmarind ordinea alfabetica; primul vers se incepe cu “a”, al doilea cu “b”, etc) (Exemple de asezare in acrostih: Psalm 9, 10, 25, 34, 37, 111, 112, 119 (8 versuri pentru fiecare litera); plingerile lui Ieremia 1, 2, 3, 4; Proverbe 31:10- 31).

Tematica literaturii poetice educativa este foarte variata cuprinzind: rugaciuni, cintari de lauda, tinguiri ale credintei, straluciri de cugetare sclipitoare, adevaruri etice si duhovnicesti, etc. Tot in aceste carti se mai gaseste si o mare incarcatura de ceea ce am putea numi “reflexii ale cugetarii omenesti”, spre deosebire de “intelepciunea revelata” din restul Bibliei. Iata si alte curiozitati: Israelul nu este mentionat niciodata in cartea Proverbelor, iar numele “Domnului” nu apare nici macar o singura data in cartea Eclesiastului (Joseph Angus, The Bible Hand-Book (New York; Revell, c. 1905), p. 583).

In ciuda acestor caracteristici specifice, literatura poetica educativa este validata ca autoritate duhovniceasca prin faptul ca a fost destinata, in marea ei parte, sa fie folosita in cadrul serviciilor publice sau private de inchinaciune.

IOV
Cartea lui Iov se ocupa cu un aspect particular al problemei suferintei: De ce ingaduie Dumnezeu suferinta celui neprihanit?

Autorul anonim al scrierii incepe prin a-l transporta pe cititor in sferele ceresti, unde se discuta lucruri care vor avea apoi o influenta coplesitoare asupra evenimentelor din viata terestra. In prim plan este adus insusi Dumnezeu care se lauda cu caracterul si viata deosebita dusa de robul Sau Iov. Sub provocarea Satanei, Dumnezeu ingaduie ca Iov sa piarda rind pe rind avutia, copiii si in final chiar propria sanatate. Apoi, in scena apar prietenii lui Iov care intretin cu acest om aflat in disperare un dialog scris cu multa eleganta si multa pricepere psihologica si religioasa. Pe scurt, cei trei prieteni ai lui Iov impartaseau parerea ca suferinta este intotdeauna o forma de pedeapsa divina, asa ca Iov era dovedit aprioric vinovat ca pacatos. Pentru ca viata exterioara nu-l arata pe Iov ca pacatos, vinovatia lui era dovedita a fi si mai mare, deoarece era fructul ascuns al unuia care a pacatuit pe ascuns, traind in ipocrizie. Un astfel de rationament l-a infuriat la culme pe Iov. Convorbirea lui cu cei trei prieteni s-a transformat foarte repede intr-un dialog al surzilor. In finalul
cartii, prefatat de Elihu, ia cuvintul insusi Dumnezeu si-l reaseaza pe Iov in limitele unei vieti smerite si binecuvintate.

Privita la suprafata, cartea lui Iov nu rezolva “filosofic” problema pe care o trateaza. Textul nu ne explica deslusit care a fost motivatia suferintelor acestui om deosebit. Solutia ramine doar in acceptarea circumstantelor vietii printr-o supunere fata de vointa unui Dumnezeu bun si neprihanit. Desi nu-i cunoastem intotdeauna motivatia actiunilor, Dumnezeu are dreptul la ascultarea noastra, caci ne-a descoperit ceva din natura Lui, si asta ne este deajuns pentru a ne ancora increderea in intelepciunea Lui desavirsita. Privita din acest punct de vedere, cartea Iov este o lectie de intelepciune pentru noi toti. Si mai ales o avertizare pentru cei care se grabesc sa-i presupuna vinovati pe toti aceia care trec prin incercari si suferinte. Faptul ca Dumnezeu n-a privit cu placere spre cuvintele celor trei prieteni ai lui Iov, ne face sa descalificam categoric si punctul lor de vedere.
Cartea Iov mai este si un manifest explicit despre grija lui Dumnezeu fata de copiii Sai, si o dovada de implicarea Lui in viata noastra de zi cu zi. Aceasta invatatura a fost preluata si expusa pe larg de Domnul Isus in cuvintarile Sale.

PSALMII

Psalmii nu alcatuiesc o carte unitara, ci sint o culegere de cintari sfinte izvorite din umblarea si inchinaciunea evreilor. Acesti psalmi au autori diferiti. Inscriptiile care sint asezate in titlul diferitilor psalmi nu sint inspirate si ele difera intre originalul ebraic si traducerea greceasca a Septuagintei. In varianta ebraica, saptezecisitrei de psalmi ii sint atribuiti lui David, doisprezece lui Asaf, unsprezece fiilor lui Core, unul lui Moise, etc. Septuaginta ii mai atribuie inca alti doisprezece psalmi lui David, dar ii neaga trei dintre aceia presupusi a fi ai lui in originalul ebraic. In Vechiul Testament ebraic, psalmii sint impartiti in cinci culegeri separate: 1 – 41, 42 – 72, 73 – 89, 90 – 106, si 107 – 150. In culegerea I, IV, si V numele predominant pentru dumnezeire este “Domnul” (Iehova), culegerea a doua foloseste cu precadere numirea de “Dumnezeu” (Elohim), in timp ce culegerea a-III-a le foloseste pe amindoua deopotriva.

Au fost date diferite clasificari ale psalmilor. De exemplu: psalmi de intelepciune, psalmi de lauda, psalmi de adorare, psalmi de multumire, psalmi devotionali, punitivi si mesianici. Profesorul Franz Delitzsch (1813 – 1890) ne-a lasat urmatorul comentariu despre natura psalmilor: “Psaltirea este si un Pentateuc; un ecou al celor cinci carti scrise de Moise in peregrinarile poporului Israel … Cele cinci carti sint mesajul poporului catre Iehova, tot asa cum cartile lui Moise au fost cinci carti de mesaj al lui Iehova catre popor” (Idem, p.569). Richard Hooker (c. 1554 – 1600), mare teolog englez, descrie psalmii in felul urmator: “Maretie istorica, dreptate exemplara, moderatie pilduitoare, intelepciune profunda, pocainta veritabila, rabdare greu pusa la incercare, taine ale divinitatii, umbre ale suferintelor lui Hristos, torente de minie, mingiieri duioase de har, lucrari ale providentei peste lumea de acum si promisiuni stralucite pentru lumea care va veni; aceasta fintina cristalina din care tisneste viata vesnica ne poate darui tot ceea ce este bun, vrednic de primit, de dorit sau de infaptuit. Fie rana oricit de rea, dezastrul oricit de adinc, boala oricit de crunta, in textul psalmilor se va gasi intotdeauna suficient balsam pentru mingiiere si pentru vindecare” (Idem, p.569). Cu alte cuvinte, cartea aceasta a Psalmilor este o colectie extraordinara de texte tulburator de frumoase si de necesare. Temele lor strabat dincolo de granitele Vechiului Testament in numeroase citate aflate in Noul Testament folosite spre confirmarea misiunii mesianice a Domnului Isus si pentru acuratetea doctrinala a invataturii.

CINTAREA CINTARILOR

Aceasta maiastra cintare este cel mai controversat text al Bibliei. Se discuta nu numai daca subiectul este dragostea trupeasca din cadrul casniciei sau dragostea duhovniceasca dintre Iehova si evrei sau Domnul Isus si Biserica. In discutie este pusa chiar inspiratia divina a textului si daca aceasta carte isi are sau nu dreptul de a sta intre celelalte scrieri sfinte.

Multi comentatori biblici care sustin interpretarea alegorica a Cintarii Cintarilor sint de parere ca textul are un caracter mesianic, prefigurind relatia dintre Domnul Isus, ca mire, si Biserica, ca si mireasa a Lui. Intr-adevar, exista multe alte texte in celelalte Scripturi, mai ales in cartile profetice, in care relatia dintre Dumnezeu si poporul Lui este asemanata cu legatura dintre un sot si o sotie. Dificultatea sta in faptul ca in toata cintarea nu exista nici macar un singur indiciu care sa ne justifice o interpretare alegorica.

Joseph Angus (1816 – 1902) este de parere ca: “Din punct de vedere literar, intreaga carte este o descriere poetica a trairii dragostei in cadrul sfint al unirii din casnicie. Cintarea Cintarilor este una dintre cele mai nobile expresii ale sentimentelor de iubire din cadrul relatiilor dintre un barbat si o femeie. Citirea acestei carti ne introduce in universul evreiesc al vietii conjugale” (Idem, pp. 595, 596).

Aceasta carte micuta plina de exagerari si metafore orientale este ca o pecete de aprobare divina pusa peste universul trairilor trupesti. Prin ea insasi, Cintarea Cintarilor devine un protest asupra extremismelor care au pretins ca viata de familie nu este demna de atentie si respect in discutiile din poporul Domnului. Continutul ei reprezinta o sfinta linie de mijloc in stare sa vindece atit ipocrizia batoasa a celor ce prefera sa ignore acest subiect, cit si senzualitatea celor care aleg sa traiasca in promiscuitate. Dumnezeu a sfintit relatiile dintre soti prin insasi procesul creatiei. In originalul ebraic, cartea pare ca a slujit drept un ghid de initiere al tinerilor aflati in pragul casatoriei. Sanford Calvin Yoder scrie: “Aproape toti scriitorii cartilor Bibliei au cite ceva de spus despre credinciosia in dragoste si dau ca pilda viata de familie. Prin aceasta ei recunosc ca trairile trupesti si sentimentale isi ating maximul de satisfactie atunci cind se manifesta in cadrul unor relatii inradacinate in respect si pretuire reciproca. Fara sa fie degradanta sau rusinoasa, iubirea trupeasca devine in cadrul familiei o exprimare a frumusetii si bucuriei. La acest nivel, orice exprimare poetica poate capata pe drept cuvint dreptul de a sta alaturi de celelalte carti ale Bibliei” (Sanford Calvin Yoder, Poetry of the Old Testament (Scottdale, Pa.:Herald Press, 1948 p.380).

PROVERBE 
Cartea proverbelor este o colectie de nestemate sclipitoare, taioase, pretioase si foarte usor de memorat, destinate sa dea celor tineri o comoara de educatie suficienta pentru trairea unei vieti fericite si imbelsugate. Dr. Angus scrie ca Proverbele sint manuale de etica practica tot asa cum Psalmii sint lectii de inchinare duhovniceasca (Opera citata, p.585). Exista o caracteristica universala a Proverbelor care le face sa aiba valoare pentru oamenii aflati in cele mai diferite circumstante ale vietii. Dincolo de experienta etern umana a indeletnicirilor terestre, exista insa “o temelie religioasa a intelepciunii si moralei careia trebuie sa i se supuna toti” (Idem, p.585).

Caracterul primordial al cartii este practic, nu teologic. Referindu-se la valoarea cartii, Dr. Adam Clarke scrie:
“Oricine ai fi, citirea acestei carti iti va fi folositoare. Imparati si curteni, dar si oameni simpli: meseriasi, negustori, fermieri, pot gasi aici lectii practice despre felul in care trebuie sa-si duca viata si sa-si desfasoare activitatile lor particulare. Tati, mame, sotii, soti, fii si fiice, stapini si servitori, gasesc deopotriva recomandari pentru felul in care sa-si faca datoria, iar toate aceste principii eterne sint imbracate nu in lectii seci de morala, ci in haina intelepciunii practice din umblarea de fiecare zi. Pentru cel gata sa asculte, cistigul va fi nu numai in inima si minte, ci si in … punga. Cel intelept va invata si mai multe cai pentru a reusi in viata, iar viata insasi se va insanatosa sub adierea curata a curentelor de cinste, moralitate, mila, teama sfinta, iubire si pietate care strabat intreaga carte. Scopul principal al Proverbelor este acela de a inspira o mare reverenta fata de Dumnezeu Creatorul, o teama sfinta in fata judecatilor Lui drepte si o cautare infocata dupa intelepciune si virtute. Textul cartii picteaza nedreptatea, rautatea, mindria, lenea, zgircenia, neascultarea, betia si inca multe alte defecte in culori asa de triste incit orice om de bun simt se va umple de rusine si va fugi de ele, cautind sa se desavirseasca in ceea ce ii va inlesni prosperitatea si sanatatea, trupeasca si spirituala” (Comentariu asupra Proverbelor, III, p.700).

ECLESIASTUL

Aceasta este inca una din cartile dificile ale Bibliei. Numirea ei inseamna “predicatorul” sau “cel ce vorbeste in adunare”. Fara nici o indoiala ca tema principala a cartii este lipsa de sens sau “desertaciunea” vietii. Inca din primul capitol ni se arata ca, pentru cei care nu au credinta in Dumnezeu si in viata de apoi, existenta este o scurgere monotona si fara nici o semnificatie. Autorul cartii, recunoscut de toti a fi Solomon, vorbeste despre trairile vietii naturale folosind cu precadere termenul “sub soare”, care pare a semnifica limitarea, lipsa de perspectiva vesnica. El trece in revista infaptuirile carora li s-a dedicat in cautarea implinirii personale. Ele sint caracteristice vietii de abuzuri si cercetari pe care a dus-o Solomon: o cautare a faimei prin dobindirea de intelepciune, prin constructii marete, prin dedarea la placerile carnii, prin acumularea de bogatii si chiar prin intense preocupari artistice. Rezultatul?

“Apoi, cind m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu miinile mele, si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vint, si ca nu este nimic trainic sub soare” (Ecles. 2:11). De la acest punct, in textul cartii apare un “deism” (credinta abstracta intr-un dumnezeu impersonal si indepartat) evident caruia i se permite sa evolueze chiar si pina la nivelul negarii credintei intr-o inviere a mortilor si a vietii de dincolo (Ecles. 9:10 cf. 3:19).

O a doua tema care strabate cartea este, de data aceasta, pozitiva, am spune “bahica”. Ea recomanda bucuria ca un contrabalans al desertaciunii vietii. In esenta, aceasta tema este o filosofie a “clipei” si a spiritului practic. Ea recomanda pretuirea binecuvintarilor aduse de munca, mincare si iubire:

“Nu este alta fericire pentru om decit sa manince si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui” (Ecles. 2:24). “… dar si faptul ca un om maninca si bea si duce un trai bun in mijlocul intregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu” (Ecles. 3:13). “Dar daca a dat Dumnezeu cuiva avere si bogatii, si i-a ingaduit sa manince din ele, sa-si ia partea lui din ele, si sa se bucure in mijlocul muncii lui, aceasta este un dar de la Dumnezeu” (Ecles. 5:19). “Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale deserte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata, in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare” (Ecles. 9:9).

Mai exista si o a treia tema, mai importanta decit primele doua. Ea este trairea vietii in perspectiva intilnirii inevitabile cu Dumnezeu. O asemenea tema conduce la sentimentul responsabilitatii in fata legilor divine:

“Pazeste-ti piciorul, cind intri in Casa lui Dumnezeu” (Ecles. 5:1). “Daca ai facut o juruinta lui Dumnezeu, nu zabovi s-o implinesti” (Ecles. 5:4). “Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruieste multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El. Dar cel rau nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca n-are frica de Dumnezeu”. (Ecles. 8:12, 13). “Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cit esti tinar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata” (Ecles. 11:9). “Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pina nu vin zilele cele rele si pina nu se apropie anii, cind vei zice: “Nu gasesc nici o placere in ei” (Ecles. 12:1). “Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau” (Ecles. 12:13, 14).

Am putea spune ca aceasta carte a Eclesiastului este de fapt un scurt comentariu la Psalmul 73. Continutul acelui Psalm arata cum cel nelegiuit propaseste pentru o vreme si aceasta il umple de nedumerire pe cel neprihanit. Aceasta nedumerire dispare insa de indata ce credinciosul intra in Casa Domnului si intelege realitatea “de sub soare” in lumina perspectivei vesniciei. Iata care este de altfel concluzia psalmului:

“Cind mi se amara inima,
si ma simteam strapuns in maruntaie,
eram prost si fara judecata,
eram ca un dobitoc inaintea Ta.
Insa eu sint intotdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mina dreapta;
ma vei calauzi cu sfatul Tau,
apoi ma vei primi in slava.
Pe cine altul am eu in cer afara de Tine ?
Si pe pamint nu-mi gasesc placerea decit in Tine.
Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca;
fiindca Dumnezeu va fi pururea stinca inimii mele
si partea mea de mostenire.
Caci iata ca cei ce se departeaza de Tine, pier;
Tu nimicesti pe toti cei ce-Ti sint necredinciosi.
Cit pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale” (Psalm 73:21-28).

7. Fenomenul profetic

Evreii obisnuiesc sa spuna: “mi-a pus cuvinte in gura”, aceasta expresie insemnind: “i-a spus ce sa spuna”. Astfel, cind Ioab a trimis o femeie sa-i vorbeasca imparatului David, el i-a spus: “sa-i vorbesti asa si asa”. Si Ioab i-a spus ce trebuie sa zica” (2 Sam. 14:3). David si-a dat insa seama ca in spatele cuvintelor femeii era intelepciunea lui Ioab si a facut-o sa recunoasca: “Oare mina lui Ioab nu este ea cu tine in toata treaba aceasta? Si femeia a raspuns: “Viu este sufletul tau, imparate, domnul meu. In adevar, robul tau Ioab mi-a poruncit, si a pus in gura roabei tale toate aceste cuvinte” (2 Sam. 14:19).

Dumnezeu l-a pregatit pe Isaia pentru a-l face purtatorul Sau de cuvint. El a trimis un serafim cu un carbune luat din foc, zicind: “Iata, atingindu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit”. Am auzit glasul Domnului, intrebind: “Pe cine sa trimit, si cine va merge pentru Noi?” Eu am raspuns: “Iata-ma, trimite-ma!”. El a zis atunci: “Du-te si spune poporului acestuia…” (Isaia 6:7-9). Cind a fost trimis de Dumnezeu ca sa profeteasca, Ieremia s-a impotrivit spunind ca nu stie sa vorbeasca. Atunci, “Si-a intins mina, si mi-a atins gura. Si Domnul mi-a zis: “Iata, pun cuvintele Mele in gura ta…” (Ier. 1:9).

Intr-un pasaj similar, Dumnezeu i-a spus si lui Isaia:

“Eu pun cuvintele Mele in gura ta,
si te acopar cu umbra miinii Mele, …” (Isaia 51:16).

Iar lui Ezechiel i-a zis: “Fiul omului, du-te la casa lui Israel, si spune-le cuvintele Mele!” (Ezec. 3:4). Au fost si timpuri in care Dumnezeu i-a inchis gura lui Ezechiel, ca sa nu poata vorbi oamenilor; “Dar cind iti voi vorbi, iti voi deschide gura, ca sa le spui: “Asa vorbeste Domnul, …” (Ezec. 3:27).
Pentateucul indica foarte clar ca Dumnezeu l-a ales pe Moise ca purtator de cuvint al Sau catre Israel: “Iata ca te fac Dumnezeu pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi proorocul tau” (Exod 7:1). Aceasta stare de lucruri este explicata in alt text in felul urmator: “Tu ii vei vorbi, si vei pune cuvintele in gura lui; si Eu voi fi cu gura ta si cu gura lui; si va voi invata ce veti avea de facut” (Exod 4:15).

In toate aceste exemple se vede clar ca proorocii au fost crainicii lui Dumnezeu; ei nu si-au luat cu de la sine putere aceasta vocatie, ci au fost pusi de o parte de Dumnezeu si chemati in mod special, uneori chiar impotriva vointei lor naturale. Profetul veritabil era un om care a primit un mesaj de la Dumnezeu si a fost insarcinat sa-l transmita oamenilor. “Dar proorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvint pe care nu-i voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, proorocul acela sa fie pedepsit cu moartea” (Deut. 18:20). Acelasi protest impotriva profetilor mincinosi il gasim si in cartea lui Ieremia:

“Am auzit ce spun proorocii, care proorocesc minciuni in Numele Meu, zicind: “Am avut un vis! Am visat un vis!”  Pina cind vor proorocii acestia sa prooroceasca minciuni, sa prooroceasca inselatoriile inimii lor? Cred ei oare ca pot face pe poporul Meu sa uite Numele Meu prin visurile pe care le istoriseste fiecare din ei aproapelui sau, cum Mi-au uitat parintii lor Numele din pricina lui Baal? Proorocul, care a avut un vis, sa istoriseasca visul acesta, si cine a auzit Cuvintul Meu, sa spuna intocmai Cuvintul Meu!” (Ierem. 23:25- 28).

Cind Domnul S-a apropiat de profetii Sai si i-a imputernicit sa-I poarte mesajul, experienta lor este descrisa adeseori in Scriptura ca si cum mina lui Dumnezeu ar fi fost asezata asupra lor. Iata de exemplu ce este scris despre profetul Elisei: “Si pe cind cinta cintaretul din arfa, mina Domnului a fost peste Elisei” (2 Imp. 3:15). Iar despre Ezechiel gasim scris: “Cuvintul Domnului a vorbit lui Ezechiel, preotul, … si acolo a venit mina Domnului peste el” (Ezec. 1:3). Si iarasi: “Cind m-a rapit Duhul si m-a luat, … si mina Domnului apasa tare peste mine” (Ezec. 3:14). Ezechiel ne povesteste cum a primit un vizitator de la Ierusalim:

“Dar mina Domnului venise peste mine seara, inainte de venirea fugarului la mine, si Domnul imi deschisese gura pina a venit el la mine dimineata. … Atunci Cuvintul Domnului mi-a vorbit astfel: …” (Ezec. 33: 22, 23).

Este evident ca Ezechiel combina expresia “mina Domnului” cu expresia “vedenii dumnezeiesti” (Ezec. 40:1, 2).

Profetii Vechiului Testament au marturisit adeseori ca au experimentat anumite vedenii atunci cind au fost chemati de Dumnezeu in slujba. Isaia spune:
“Ci pentru ca Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a inchis ochii, proorocilor, si v-a acoperit capetele, vazatorilor” (Isaia 29:10).

In anumite cazuri, profetii apar ca unii care au vazut mesajul dat lor spre vestire: “Proorocie impotriva Babilonului, descoperita lui Isaia, …” (Isaia 13:1). “Cuvintele lui Amos, … vedeniile pe care le-a avut el, …” (Amos 1:1).

Vechiul Testament mai spune si ca duhul s-a pogorit asupra celor trimisi sa vesteasca: “Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, si vei fi prefacut intr-alt om” (1 Sam. 10:6), i-a zis Samuel lui Saul. “Cind au ajuns la Ghibea, iata ca i-a iesit inainte o ceata de prooroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, si el a proorocit in mijlocul lor” (1 Sam. 10:10).Cind Domnul va turna Duhul Sau peste orice faptura, rezultatul general va fi faptul ca toti vor profeti (Ioel  2:28).
De fapt, din pricina ca profetii si-au primit mesajul prin intermediul Duhului, ei au mai fost numiti si oameni “insuflati” :

“Israel va vedea singur daca proorocul este nebun,
sau daca omul insuflat aiureaza” (Osea 9:7).
Era de la sine inteles ca atita timp cit Mesia avea sa fie un prooroc al Domnului, activitatea Lui trebuia sa fie legata de o manifestare a Duhului, Isaia spune: “Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata” (Isaia 42:1).

Mica marturiseste despre sine:
“Dar eu sint plin de putere,
plin de Duhul Domnului,
sint plin de cunostinta dreptatii si de vlaga,
ca sa fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui,
si lui Israel pacatul lui” (Mica 3:8).

In ceea ce-i priveste pe profetii mincinosi, Domnul spune:
“Eu n-am trimis pe proorocii acestia,
si totusi ei au alergat;
nu le-am vorbit,
si totusi au proorocit” (Ier. 23:21).

“Proorocii lor proorocesc minciuni in Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat porunca, si nu le-am vorbit; ci ei va proorocesc niste vedenii mincinoase, proorociri deserte, inselatorii si inchipuiri scoase din inima lor” (Ier. 14:14).

Spuna criticii rationalisti si necredinciosi ce vor vrea, Cuvintul lui Dumnezeu ne spune ca proorocii biblici veritabili n-au fost oameni care sa vorbeasca de capul lor, ci si-au primit mesajul din partea unui Dumnezeu viu care exista. Acesta este adevarul si aceasta este si marturia clara pe care o face apostolul Petru despre viata si activitatea profetilor si despre sursa de inspiratie a Scripturilor:

“Si avem cuvintul proorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pina se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre. Fiindca mai intii de toate, sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se tilcuieste singura. Caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, minati de Duhul Sfint” (2 Petru 1:19-21).

8. Cuvintul facut trup

Toate revelatiile speciale primite din partea lui Dumnezeu mai inainte de intruparea Fiului Sau vesnic au avut un lucru in comun: toate au fost inspiratii verbale. Dar o descriere in cuvinte despre cineva nu ne este suficienta pentru a-l cunoaste cum se cuvine. Pe cine il cunoastem doar din auzite, nu-l cunoastem inca prea bine. La fel a fost si cu cunoasterea lui Dumnezeu. Pentru a-L cunoaste cu adevarat asa cum este, a trebuit ca, pe linga mesajele profetice, Dumnezeu sa-L trimita la noi pe insusi Domnul Isus, Fiul Sau din vesnicie. Numai El ne-a putut ajuta sa-L cunoastem cu adevarat pe Tatal. Iata ce i-a spus Domnul lui Filip: “De atita vreme sint cu voi, si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9).

Cea de a patra Evanghelie ne da o frumoasa descriere a intruparii Fiului lui Dumnezeu si ne spune urmatoarele lucruri despre semnificatia venirii Sale:
“La inceput era Cuvintul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvintul era Dumnezeu.
El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intunerec, si intunerecul n-a biruit-o. …
El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din singe, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Si Cuvintul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal. … Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (Ioan 1:1-5, 10-14, 18).

Trecind de la cea de a patra Evanghelie la scrierile lui Pavel, gasim urmatoarele doua afirmatii minunate despre persoana Domnului Isus: “El este chipul Dumnezeului celui nevazut” (Col. 1:15) si “In El locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii” (Col. 1:19). Aceasta insemna ca Domnul Isus este fotografia Dumnezeului care nu poate fi vazut, personificarea tuturor acelor atribute, dintre care amintim mila si sfintenia, care Il caracterizeaza pe Tatal.

Scrisoarea adresata evreilor debuteaza si ea cu o proclamatie maiestuoasa despre superioritatea revelatiei oferite noua prin Hristos fata de revelatia primita de evrei in vremurile Vechi Testamentale:
“Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe rinduri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfirsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvintul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile prea inalte (Evrei 1:1-3).

In acest text, identificarea atributelor lui Hristos cu acelea ale lui Dumnezeu este facuta prin expresia: “intiparirea Fiintei Lui”, sau si mai plastic: “oglindirea slavei Lui”.

Poate ca cea mai buna descriere a personalitatii si caracterului Domnului Isus ar putea fi o parafrazare a descrierii dragostei din 1 Corinteni 13:

“Isus este indelung rabdator, este plin de bunatate; El nu pizmuieste, nu se lauda, nu se umfla de mindrie si nu se poarta necuviincios. Cind a fost pe pamint, Domnul Isus nu a cautat folosul Sau, ci le-a ingaduit celor pacatosi sa se apropie de El ca sa le faca bine. Totusi, El nu S-a bucurat de rau si de nelegiuire, ci S-a bucurat de adevar. Domnul Isus a suferit toate nedesavirsirile ucenicilor Sai, a crezut intotdeauna in ei, in ciuda deselor lor caderi, a nadajduit ca ei vor persevera in calea cea buna si a fost gata sa acopere deseori greselile”.

Domnul Isus a mai fost si o ilustrare perfecta a roadei Duhului, asa cum este ea descrisa in epistola lui Pavel catre cei din Galatia: Isus a fost caracterizat de “Dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blindete, infrinarea poftelor” (Gal. 5:21-23).
Pe cind se afla Ioan pe insula Patmos, Dumnezeu i-a dat ocazia sa-L vada pe Domnul Isus glorificat in slava: “imbracat cu o haina lunga pina la picioare, si incins la piept cu un briu de aur. Capul si parul Lui erau albe ca lina alba, ca zapada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsa, si arsa intr-un cuptor; si glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. In mina dreapta tinea sapte stele. Din gura Lui iesea o sabie ascutita, si fata Lui era ca soarele, cind straluceste in toata puterea Lui” (Apoc. 1:13-16). Iata ce i-a spus El ucenicului cuprins de spaima si coplesit de greutatea slavei revelate: “Nu te teme! Eu sint Cel dintii si Cel de pe urma, Cel viu. Am fost mort si iata ca sint viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor” (Apoc. 1:16-18).
Nu trebuie uitat ca Domnul Isus a fost un profet, comparabil cu toti ceilalti profeti ai Bibliei, dar totusi infinit superior lor in calitatea persoanei si a revelatiei. Cei care au avut ocazia sa-L intilneasca au marturisit repede ca El este un prooroc (Mat. 21:11; Luca 24:19; 7:16; Ioan 6:14; 4:19; 7:40; 9:17; Marcu 6:15). La sirul acestor martori se adauga apostolul Petru (Fapte 3:22-26), Stefan (Fapte 7:37), si avem chiar marturisirea Domnului Isus insasi. Iata ce a zis El: “Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 7:16). Si iarasi: “Cuvintul pe care-l auziti, nu este al Meu, ci al Tatalui, care M-a trimis” (Ioan 14:24). In duioasa Lui rugaciune de mijlocire, Mintuitorul I-a spus Tatalui: “Caci le-am dat cuvintele, pe care Mi le-ai dat Tu” (Ioan 17:8). In invatatura si purtarea Sa, Domnul Isus a manifestat aceiasi sfintenie, aceiasi iubire, aceiasi rabdare si aceiasi bunatate ca Dumnezeu.

Prin cuvintarile Sale, Domnul Isus le-a aratat evreilor ce parere avea Dumnezeu despre ei. Mesajul Sau le-a spus clar ca adevarata credinta nu este numai o problema seaca de fapte rituale sau de marturisire abstracta cu gura, ci o supunere si predare totala in mina Creatorului. El le-a aratat ca singura cale spre mintuire este increderea deplina in ispasirea facuta de Mielul trimis de Dumnezeu pentru a ridica pacatul lumii si ca singurul fel in care-i putem deveni placuti lui Dumnezeu este sa ne facem una cu Fiul lui Dumnezeu prin credinta, ascultare si consacrare.

Putem spune ca atunci cind Domnul Isus si-a sfirsit lucrarea pe pamint si s-a ridicat la cer, Dumnezeu sfirsise deja de revelat tot ceea ce poate fi cunoscut despre divinitate in situatia de cadere in care se afla omenirea. In felul acesta, vestea despre Dumnezeu a fost incununata in mesajul si fiinta Fiului lui Dumnezeu. Profetii Vechiului Testament descoperisera doar partial voia lui Dumnezeu in ceea ce priveste situatia lor politica, sociala, economica si religioasa; in acest sens,ei au explicat doar legea data de Dumnezeu prin Moise, s-au ridicat impotriva formalismului sec si a pacatului, si au vestit venirea glorioasei Imparatii a Domnului. Toate aceste lucrari au fost facute si de Domnul Isus, dar pe un plan mai inalt si la o scara mai mare. Putem spune asadar, ca revelatia dumnezeiasca a culminat glorios in viata si mesajul Fiului lui Dumnezeu.

9. REVELATIA APOSTOLICA 

In providenta desavirsita a lui Dumnezeu si prin lucrarea de inspiratie produsa de Duhul Sfint, a fost privilegiul si responsabilitatea apostolilor sa inregistreze in scris, spre pastrare, minunata viata a Domnului Isus, invataturile Lui, moartea Lui si invierea Lui glorioasa, si sa le explice apoi pe toate acestea Bisericii, prin predici si epistole apostolice. Biserica de astazi traieste inca in aceasta ucenicie apostolica, preluind de la apostoli invatatura crestina pentru crez si conduita. Ca o incununare, prin Apocalipsa lui Ioan, Dumnezeu a lasat Bisericii persecutate asigurarea despre biruinta finala a Imparatiei lui Dumnezeu.

Astazi este un lucru obisnuit sa vorbim despre Biblie numind-o: Cuvintul lui Dumnezeu. N-a fost insa din totdeauna asa. In limbajul apostolilor, expresia aceasta a avut initial o alta insemnatate: ea denumea expres Evanghelia mintuitoare si vestea despre venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Expresia: “Cuvintul lui Dumnezeu” se gaseste in pasaje ca acestea: “El le vestea Cuvintul” (Marcu 2:2); “Cei infatisati prin saminta cazuta linga drum, sint aceia in care este semanat Cuvintul” (Marcu 4:15); “Isus le vestea Cuvintul prin multe pilde de felul acesta, dupa cum erau ei in stare sa-L priceapa” (Marcu 4:33); “Pe cind se afla linga lacul Ghenezaret si Il imbulzea norodul ca sa auda Cuvintul lui Dumnezeu, …” (Luca 5:1); “Iata ce inteles are pilda aceasta: “Saminta, este Cuvintul lui Dumnezeu” (Luca 8:11): “Ferice mai degraba de cei ce asculta Cuvintul lui Dumnezeu, si-l pazesc!” (Luca 11:28)

In cartea Faptele Apostolilor, expresia “cuvintul” se refera mai ales la Evanghelie si la lucrarea de propovaduire a ei. Iata ce este scris despre rezultatele predicarii: “Insa multi din cei ce auzisera cuvintarea, au crezut; si numarul barbatilor credinciosi s-a ridicat aproape la cinci mii” (Fapte 4:4). Iar in zilele de persecutie, ucenicii s-au rugat spunind: “Si acum, Doamne, uita-te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvintul Tau cu toata indrazneala. … Toti s-au umplut de Duhul Sfint, si vesteau Cuvintul lui Dumnezeu cu indrazneala” (Fapte 4:29, 31). “Nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvintul lui Dumnezeu, ca sa slujim la mese” (Fapte 6:2) ”Cei ce se imprastiasera, mergeau din loc in loc, si propovaduiau Cuvintul” (Fapte 8:4). “Apostolii, care erau in Ierusalim, cind au auzit ca Samaria a primit Cuvintul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru si pe Ioan” (Fapte 8:14). Cind textul din cartea Faptelor Apostolilor ne spune ca acest Cuvint al lui Dumnezeu crestea si se intarea este evident ca noi trebuie sa intelegem faptul ca predicarea Evangheliei se facea cu succes si ca oamenii se intorceau in numar mare la Domnul (Fapte 6:7; 12:24; 19:20).
In Noul Testament, chiar Domnul Isus insusi este numit de citeva ori: “Cuvintul lui Dumnezeu” (Ioan 1:1, 14; Apoc. 19:13). Totusi, sensul predominant din cartea Faptelor Apostolilor si pina la Apocalipsa este ca prin “Cuvint” trebuie inteles mesajul Evangheliei Domnului Isus. Asa este folosit el in Fapte (Fapte 4:4; 2:29; 4:31: 6:2; 6:4: 8:4; 8:14), Galateni (Gal. 6:6), Efeseni (Efes. 5:26), Filipeni (Fil. 1:14), si in epistolele pastorale (1 Tim. 5:17; 2 Tim. 4:2). In unele cazuri expresia devine: “Cuvintul cel bun al lui Dumnezeu” (Evrei 6:5) sau “Cuvintul Domnului” (Fapte 13:49; 15:35, 36; 1 Tesal. 1:8; 4:15; 2 Tesal. 3:2) sau “Cuvintul lui Hristos” (Col. 3:16), sau “Cuvintul harului Sau” (Fapte 20:32), “Cuvintul adevarului” (2 Cor. 6:7), “Cuvintul vietii” (Filip. 2:16; 1 Ioan 1:1) si “Cuvintul viu si care ramine in veac” (1 Petru 1:23).

In alte epistole, prin “Cuvintul lui Dumnezeu” sint subintelese anumite texte din Vechiul Testament (Evrei 4:12; 2 Tim. 4:2; Efes. 6:17), iar Petru il numeste “Cuvintul profetiei” (2 Petru 1:19).
Este clar deci ca atunci cind Noul Testament vorbeste despre “Cuvintul lui Dumnezeu”, el se refera in mod fundamental la binecuvintatul mesaj al mintuirii, promis in Vechiul Testament si implinit apoi in vremea apostolica, prin viata si lucrarea Domnului Isus. Aceasta mintuire poate fi primita de oricine prin credinta si pocainta. Evanghelia devine asadar, nu numai un mesaj etic sau filosofic, ci o veste a reimpacarii pe care a lucrat-o Dumnezeu prin moartea ispasitoare a lui Hristos. Raspunsul nostru adecvat trebuie sa fie acceptarea Domnului Isus ca Domn si Mintuitor. Acest lucru a fost exprimat magistral de apostolul Pavel care scrie:

“Cuvintul este aproape de tine: in gura ta si in inima ta”. Si cuvintul acesta este cuvintul credintei, pe care-l propovaduim noi. Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mintuit. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mintuire, dupa cum zice Scriptura: “Oricine crede in El, nu va fi dat de rusine”. In adevar, nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec, caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare, pentru toti cei ce-L cheama. Fiindca “oricine va chema Numele Domnului, va fi mintuit” (Rom. 10:8-13).

Altfel spus, “cuvintul” este “cuvintul credintei pe care o propovaduim”. Apostolul Petru vorbeste si el despre: “Cuvintul lui Dumnezeu, care este viu si care ramine in veac. … Si acesta este Cuvintul, care a fost propovaduit prin Evanghelie” (1 Petru 1:23, 25).

Cu exceptia cartii Apocalipsa, celelalte carti ale Noului Testament au un caracter cu totul deosebit decit acela al cartilor din Vechiul Testament. In scrierile lor, apostolii pun un accent deosebit pe importanta evenimentului petrecut la Rusalii. Atributele lui Dumnezeu, care au fost aratate atit de clar in persoana si activitatea Domnului Isus, sint acum revarsate asupra celor credinciosi, care sint “umpluti” de Duhul Sfint si sint calauziti de Dumnezeu spre o slujire dupa buna placere a voiei Sale. Ca norma generala, Dumnezeu nu mai are nevoie sa le dea apostolilor o noua revelatie sau vedenii care sa-i calauzeasca in viata de zi cu zi a Bisericii. Acesti apostoli nu au fost dependenti de astfel de evenimente nici macar pentru scrierea cartilor Noului Testament! Felul in care lucreaza acum Dumnezeu cu oamenii este deosebit de felul intilnit in Vechiul Testament. Calauzirea nu mai vine “ocazional” si “din afara”, ci are un caracter permanent si launtric.

Unul din exemplele cele mai bune pentru naturaletea cu care lucreaza Duhul Sfint in Biserica crestina se gaseste in introducerea Evangheliei lui Luca. In cuvintele sale, Luca explica trei lucruri: mai intii, de ce scrie (“am gasit si eu cu cale” , fara o calauzire supranaturala speciala sau spectaculoasa), apoi, cum scrie (Ca orice bun istoric, Luca scrie “dupa ce am facut cercetari cu deamaruntul asupra tuturor acestor lucruri de la obirsia lor”, fara sa mentioneze primirea unei revelatii speciale asupra continutului Evangheliei sale) si in sfirsit, Luca isi prezinta scrierea ca demna de incredere pentru ca este intemeiata pe informatiile martorilor oculari consultati: “dupa cum ni le-au incredintat cei ce le-au vazut cu ochii lor de la inceput, si au ajuns slujitori ai Cuvintului”. Evanghelia lui Luca nu este un produs al unei revelatii vizionare, ci al unei calauziri interioare mai discrete, dar tot atit de durabila si veritabila. Aceiasi maniera de lucru a lui Dumnezeu caracterizeaza si cartea Faptelor Apostolilor si celelalte scrieri epistolare. Singura exceptie o face cartea Apocalipsei, care ni-l prezinta pe apostolul Ioan primindu-si mesajul printr-un sir de vedenii asemanatoare cu experientele unor profeti din Vechiul Testament.

Mai este si o alta situatie caracteristica cartilor Noului Testament, asupra careia vom face bine sa zabovim cu atentie. Autorii acestor carti erau convinsi ca si cititorii scrierilor lor erau la fel de “umpluti” de Duhul Sfint ca si ei. Epistolele devin prin aceasta, nu un fel de decrete emise de o clasa duhovniceasca superioara catre o patura neputincioasa ramasa intr-o eterna si neputincioasa pruncie. Mai degraba, ele sint dialoguri sincere in care apostolii impartasesc adevarurile crestinismului cu oameni chemati sa fie partasi aceluiasi har. Si autorii si cititorii sint presupusi a fi partasi acelorasi experiente: si unii si ceilalti au fost nascuti din nou prin Duhul Sfint, si unii si ceilalti au fost sfintiti, si unii si ceilalti au privilegiul de a trai sub calauzirea minunata a aceluiasi Duh. Prin felul in care-si scriu epistolele, apostolii demonstreaza ca cititorii lor aveau aceiasi competenta spirituala ca si ei. Aceasta realitate este cu totul alta decit aceea in care s-au aflat copiii lui Dumnezeu din Israelul Vechiului Testament. Crestinii Noului Testament sint toti o generatie de oameni noi, partasi aceleiasi lucrari de indumnezeire si de calauzire prin Duhul Sfint.
In acest context, epistolele sind un fel de mesaje din partea unor crestini “mai virstnici”, catre altii, “mai incepatori” in ale credintei. Si unii, si ceilalti se bucura de binecuvintarile depline ale lucrarii Duhului Sfint. Iata de ce, Pavel poate sa le scrie cititorilor sai: “N-aveti nevoie sa va scriem; caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii” (1 Tes. 4:9), iar Ioan scrie la fel: “Cit despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El, ramine in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile, si este adevarata, si nu este o minciuna, ramineti in El, dupa cum v-a invatat ea” (1 Ioan 2:27; cf. 2:20). Epistolele apostolice nu sint deci un fel de decrete autoritative impuse credinciosilor, ci indemnuri sfinte la raminerea in continutul sfint al Evangheliei care trebuie aratata in vietuirea de fiecare zi. Pentru cei neintorsi la Dumnezeu, epistolele sint imposibil de trait, pentru cei ce sint ai lui Hristos, indemnurile din epistole sint tot atitea motive de bucurie si de crestere in realitati spirituale in care ne desavirsim unirea cu Domnul nostru Isus Hristos.

Orice ierarhie spirituala este complet straina deci spiritului si continutului Noului Testament. Nu mai avem nevoie nici de profeti si nici de preoti, caci toti copiii lui Dumnezeu fac parte astazi din aceste categorii:
“Voi insa sinteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfint, un popor, pe care Dumnezeu Si l-a cistigat ca sa fie a Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intunerec, la lumina Sa minunata” (1 Petru 2:9).

Toti crestinii adevarati au astazi Duhul Sfint si El le este o calauza suficienta, iar revelatia lui Dumnezeu prin Isus Hristos este astazi intregita si desavirsita. Fiecare credincios se bucura de aceiasi partasie cu Hristos ca si oricare dintre lucratorii cu Evanghelia. Pastorii si invatatorii nu sint in nici un fel superiori din punct de vedere spiritual celorlalti membrii ai adunarii.

Dumnezeu si-a implinit astazi fagaduinta de a aseza legile Sale in inimile noastre si de a le scrie in mintile noastre. Astazi nu mai este nevoie de nici un profet care sa ne indemne: “Cunoaste pe Domnul”, caci toti credinciosii, chiar si cel mai tinar dintre ei, il cunosc pe Dumnezeu prin persoana Domnului Isus Hristos.

“Dar acum Hristos a capatat o slujba cu atit mai inalta, cu cit legamintul, al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune” (Evrei 8:6).

1. Scoala lui Dumnezeu cu Israel  

Scriptura ne spune ca Domnul si-a pastrat o ramasita de la Adam si pina la Avraam prin care a pastrat in lume cunoasterea de Dumnezeu. Dupa uciderea lui Abel de catre Cain, Adam l-a nascut pe Set si prin descendentii lui, Numele Domnului a fost vestit in lume. Acum aproximativ 4.000 de ani, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam si pe familia lui pentru a-i pune deoparte pentru Sine si pentru a raspindi prin ei cunostinta mintuitoare. Descendentii lui Avraam au devenit astfel purtatorii “oracolelor lui Dumnezeu” (Rom. 3:2).

Prin poporul ales, Dumnezeu le-a vorbit oamenilor despre sfintenia, dragostea, atotputernicia si unicitatea Sa. In acelasi timp insa, Dumnezeu i-a trecut pe evrei printr-o veritabila scoala in care au trebuit sa invete despre pacatosenia firii umane, despre inclinarea periculoasa a omului spre apostazie si idolatrie, despre neputinta lor de a se mintui singuri si despre nevoia lor dupa harul si indurarile Domnului.

Toate aceste lectii au fost invatate de evrei in decursul dureroasei si tulburatoarei lor istorii. Punctul central al lectiilor date de Dumnezeu evreilor a fost nadejdea mesianica: faptul ca intr-o buna zi Mesia, trimisul Domnului va cobori El insusi pe pamint, ii va mintui pe oameni si-si va instaura imparatia Lui neprihanita.

Profesorul A. H. Strong a aratat in scrierile sale cum Dumnezeu si-a educat poporul prin trei metode: legea, profetiile si pedepsele (A.H. Strong, Systematic Theology (Philadelphia: The Judson Press, 1907), pp. 667, 668). Perioadele patriarhala si mozaica au cunoscut o sumedenie de teofanii (aparitii dumnezeiesti) si miracole, al caror scop a fost fara nici o indoiala sa pastreze treaz in mintea oamenilor sentimentul prezentei divine.

O exemplificare a acestor interventii dumnezeiesti a fost focul trimis de Dumnezeu asupra altarului de pe Carmel, atunci cind poporul era la un ceas de rascruce intre inchinaciunea fata de Domnul sau fata de Baali si Astartee. Prin aceasta lucrare supranaturala, Dumnezeu a confirmat autoritatea spuselor profetului Ilie (1 Imp. 18).

Legea morala si legea ceremoniala au fost date evreilor pentru a le trezi sentimentul vinovatiei si pentru a-i invata ca sfintenia trebuie sa se manifeste in toate compartimentele vietii. Orinduielile preotiei si ale jertfelor trebuiau sa conduca poporul catre credinta in posibilitatea iertarii divine si intr-un mijlocitor care sa le inlesneasca accesul la Dumnezeu. Orice fel de incalcare a legii, fie ca era facuta prin ignoranta sau cu buna stiinta, avea prevazuta in legea data de Dumnezeu lui Moise o anumita cale de ispasire care trebuie urmata, iar pentru cel ce asculta in totul de aceste prevederi exista minunata promisiune a harului: “… si i se va ierta” (Lev. 4, 5).

In fenomenul profetic, Dumnezeu i-a pus de o parte pe anumiti oameni pentru a-i transforma in purtatorii Sai de cuvint:

(1) ca sa cheme poporul inapoi la lege;
(2) ca sa calauzeasca poporul in circumstante speciale;
(3) ca sa cheme la pocainta si credinta;
(4) ca sa tina treaza nadejdea mesianica.

De-a lungul istoriei poporului ales, Dumnezeu a mai folosit si altfel de pedepse incluzind seceta, pustiirile, molimile, razboaiele, iar in final minia Lui s-a manifestat prin ducerea evreilor in chinuitoarea robie intr-o tara straina. Acest exil dureros a fost creuzetul in care Dumnezeu si-a curatit cu desavirsire poporul de idolatrie si a intiparit in ei sentimentul durabil si profund ca sint si trebuie sa ramina mereu un popor al Domnului. Niciodata dupa robie, evreii nu s-au mai inchinat altor dumnezei. In habotnicia lor religioasa, nici chiar pe Domnul Isus nu au mai vrut ca sa-L primeasca.

 

2. Profetiile mesianice

Orice student serios al Bibliei stie ca intreaga carte este strabatuta ca de un fir rosu de o tema profetica legata de aparitia unui personaj cu o lucrare mintuitoare: Mesia. La fel de cunoscut este si faptul ca pasajele profetice mesianice au fost intr-o oarecare masura invaluite in mister in asa fel incit evreilor sa nu le fie prea clar sensul precis al profetiilor sau felul in care trebuiesc ele interpretate. Profetia nu a avut un mesaj la fel de ordonat cronologic si la fel de deslusit ca istoria. Ea le-a pus la dispozitie evreilor numai “extrase” de informatii despre “momentele fierbinti” ale implinirilor viitoare.

Trebuie sa mai mentionam si faptul ca mesajul profetic este paradoxal din cel putin doua puncte de vedere:

(1) un limbaj straniu folosind cind stilul direct, cind jungla deasa a diferitelor figuri metaforice;

(2) combinatia contradictorie de pasaje in care Mesia apare intr-o dubla ipostaza: ca Invingator si ca Mijlocitor distrus prin suferinta.

Am mentionat deja faptul ca Protoevanghelia din Geneza 3:15, ni-L prezinta pe Mesia si ranit la calcii de atacul sarpelui si biruitor asupra lui prin zdrobirea capului. O alta descrire profetica extraordinara a lui Mesia ne-a fost lasata de Moise intr-unul din discursurile lui de ramas bun:

“Domnul, Dumnezeul tau, iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un prooroc ca mine; sa ascultati de el! Astfel el va raspunde la cererea pe care ai facut-o Domnului, Dumnezeului tau la Horeb, … Atunci Domnul a zis: “Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura lui, si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu” (Deut. 18:15, 18).

Cel mai desavirsit profet mesianic a fost insa fara nici o indoiala Isaia:

“Iata, pun ca temelie in Sion o piatra,
o piatra incercata, o piatra de pret,
piatra din capul unghiului cladirii, temelie puternica;
cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grabi sa fuga” (Isaia 28:16).

“Atunci imparatul va imparati cu dreptate, si voivozii vor cirmui cu neprihanire” (Isaia 32:1).

“Intariti miinile slabanogite
si intariti genunchii care se clatina.
Spuneti celor slabi de inima:
“Fiti tari si nu va temeti!
Iata Dumnezeul vostru, razbunarea va veni,
rasplatirea lui Dumnezeu;
El insusi va veni, si va va mintui” (Isaia 35:3, 4).

“Eu, Domnul, Te-am chemat ca sa dai mintuire,
si Te voi lua de mina, Te voi pazi
si Te voi pune ca legamint al poporului,
ca sa fii Lumina neamurilor,
sa deschizi ochii orbilor,
sa scoti din temnita pe cei legati,
si din prinsoare pe cei ce locuiesc in intunerec” (Isaia 42:6, 7).

“Iata, l-am pus martor pe linga popoare, cap si stapinitor al popoarelor” (Isaia 55:4).

Iata ce spune si profetul Ezechiel despre relatia dintre Israel si Mesia:

“Voi pune peste ele un singur pastor, care le va paste, si anume pe Robul Meu David; El le va paste, El va fi pastorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, si Robul Meu David va fi voievod in mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!” (Ezec. 34:23, 24).

Daniel, dupa ce schiteaza in linii mari istoria poporului Israel din vremea sa si pina in timpurile lui Mesia, adauga:

“Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie, care nu va fi nimicita niciodata, si care nu va trece in stapinirea unui alt popor. Ea va sfarima si va nimici toate acele imparatii, si ea insasi va dainui vesnic. Aceasta inseamna piatra, pe care ai vazut-o deslipindu-se din munte, fara ajutorul vreunei miini, si care a sfarimat fierul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intimple dupa aceasta. Visul este adevarat si tilcuirea lui este temeinica” (Dan. 2:44, 45).

Multe dintre profetiile mesianice sint scurte, concise si, intr-o oarecare masura, obscure. Iata una care se afla in cartea profetului Zaharia:

“Iata, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla” (Zah. 3:8).

Lantul de profetii mesianice care se intinde de la Geneza pina la scierile profetilor tirzii Il prezinta pe Mesia ca pe unul care va aduce pe scena lumii binecuvintari universale (Gen. 12:3), si care isi va instaura domnia nu numai asupra Israelului, ci si asupra tuturor celorlalte neamuri (Num. 24:19; Isaia 55:4, 5.etc). O traducere fidela a textului din Geneza 12:2, 3 spune:

“Si te voi face un neam mare, si te voi binecuvinta, iti voi mari nespus de mult numele, in asa fel ca vei fi o binecuvintare. Voi binecuvinta pe oricine te va binecuvinta, dar blestemat va fi acela care te va blestema; si in tine vor fi binecuvintate toate familiile pamintului”.

In binecuvintarea data copiilor sai de pe patul de moarte, Iacov a spus:

“Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda,
Nici toiagul de cirmuire dintre picioarele lui,
pina va veni Silo (cel caruia ii apartine),
si de El vor asculta popoarele” (Gen. 49:10).

Enigmaticul Balaam a spus sub puternica influenta a inspiratiei divine:

“Il vad, dar nu acum,
Il privesc, dar nu de aproape.
O stea rasare din Iacov,
Un toiag de cirmuire se ridica din Israel …” (Num. 24:17).

O profetie mai clara se poate gasi in cartea lui Ieremia:
“Iata vin zile, zice Domnul, cind voi implini cuvintul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita, care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mintuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi:

“Domnul, Neprihanirea noastra” (Ier. 33:14-16).

Numirea “Mesia” este folosita de 38 de ori in cuprinsul Vechiului Testament. Dintre aceste 38 de texte, 6 se refera precis la Domnul Isus, iar celelalte au fost aplicate unor alte persoane “unse” ca aceia din familia preoteasca a lui Aaron sau imparatul David. Exista o profetie remarcabila facuta de Ana, mama lui Samuel in rugaciunea ei:

“Domnul va judeca marginile pamintului.
El va da Imparatului Sau putere,
Si El va inalta taria Unsului Lui” (1 Sam. 2:10).

Unul dintre cele mai bogate pasaje mesianice este psalmul 2:

”Imparatii pamintului se rascoala si domnitorii se sfatuiesc impreuna
impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicind:…” (Psalm 2:2.)

Cel mai indiscutabil pasaj care se ocupa de aparitia si lucrarea lui Mesia, imposibil de confundat cu activitatea altor preoti sau imparati si profeti “unsi”, este acela din Daniel 9:25, 26, in care citim astfel:

“Sa stii dar si sa intelegi, ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pina la Unsul (Mesia), la Cirmuitorul, vor trece sapte saptamini; apoi timp de sasezeci si doua de saptamini, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in vremuri de strimtoare. Dupa aceste sasezeci si doua de saptamini, Unsul va fi stirpit, si nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfintul Locas, si sfirsitul lui va fi ca printr-un potop; este hotarit ca razboiul va tinea pina la sfirsit si impreuna cu el si pustiirile”.

Cel mai bogat si mai cunoscut capitol mesianic din intreg Vechiul Testament este Isaia 53, din care citam partial:

“Dispretuit si parasit de oameni,
om al durerii si obisnuit cu suferinta,
era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El,
si noi nu L-am bagat in seama.
Totusi, El suferintele noastre le-a purtat,
si durerile noastre le-a luat asupra Lui,
si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.
Dar El era strapuns pentru pacatele noastre,
zdrobit pentru faradelegile noastre.
Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El,
si prin ranile Lui sintem tamaduiti.
Noi rataceam cu totii ca niste oi,
fiecare isi vedea de drumul lui;
dar Domnul a facut sa cada asupra Lui
nelegiuirea noastra a tuturor.
De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari,
si va imparti prada cu cei puternici,
pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte,
si a fost pus in numarul celor faradelege,
pentru ca a purtat pacatele multora
si S-a rugat pentru cei vinovati” (Isaia 53:3-6, 12).

 

3. Pregatirea Neamurilor 

Intr-un sens strict, Biblia nu se preocupa sa justifice suveranitatea si providenta lui Dumnezeu asupra popoarelor.Prin urmare, este normal sa nu ne asteptam sa gasim in Scriptura motivul pentru care Dumnezeu a preferat sa astepte atitea milenii inainte de a-L trimite pe Fiul Sau ca sa mintuiasca lumea. Desi nu ne da amanunte, apostolul Pavel ne lasa sa intelegem ca in spatele tuturor evenimentelor exista totusi un plan maret. Astfel, citim ca Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau in lume “cind a venit implinirea vremii” (Gal 4:4).

Ce lucruri a trebuit sa invete lumea pentru a fi coapta pentru primirea unui Mintuitor?

Intii de toate, omul a trebuit sa-si dea seama de totala lui neputinta de a pastra sau recistiga prin propriile-i puteri cunoasterea despre Dumnezeu si despre adevar. Imaginea unei lumii cufundate in pierzarea necunostintei este pictata de Pavel la inceputul epistolei catre cei din Roma:

“Minia lui Dumnezeu se descopere din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inaduse adevarul in nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.
In adevar, insusirile nevazute ale lui Dumnezeu, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ginduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sint intelepti, si au inebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si tiritoare” (Rom. 1:18-23).

Acelasi capitol ne spune ca omul a trebuit sa invete si ca adincimea de distrugere si degradare la care-l poate duce pacatul este de-a dreptul revoltatoare:

“De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa
urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile;
….”  “Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scirboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr-una care este impotriva firii; …” “Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite …” (Rom. 1:24, 26, 28).

De trei ori ni se spune ca judecata lui Dumnezeu pentru pacat a fost sa-i lase pe oameni in mrejele decadente ale pacatului.

Omenirea a trebuit sa invete deasemenea si ca este incapabila sa se imbunatateasca pe sine prin mijloace proprii ca filosofia, morala umanista, arta, stiinta sau religia naturalist-existentiala. Separat de Dumnezeul caruia i-a intors spatele, omul este cu desavirsire corupt si incapabil sa se mintuiasca singur. Raspindirea evreilor printre popoarele lumii a produs un anumit grad de cunoastere despre Dumnezeu si la o anumita anticipare mesianica, dar si aceasta n-a facut decit sa adinceasca vinovatia lumii care refuza intoarcerea la Dumnezeu.

In excelenta sa carte, Modern Student s Life of Christ, profesorul Philip Vollmer discuta caile prin care a fost pregatita lumea de catre Dumnezeu pentru venirea lui Mesia. El enumera cinci conditii favorabile pe care le-a produs Dumnezeu in starea lumii:

(1) stapinirea universala a imperiului roman a dat lumii unitate, inclusiv un excelent sistem de drumuri care a inlesnit circulatia oamenilor si a informatiilor;

(2) acceptarea si folosirea cvasi-universala a limbii grece (Koine) in toate provinciile, documentele si cancelariile imperiului;

(3) un climat de liniste si stabilitate denumit “pax romana”, pacea romana, impus prin forta si prin asimilarea culturilor si religiilor intr-un sincretism universal;

(4) o resimtire universala a viciului si depravarii din care oamenii doreau sa se elibereze;

(5) o presimtire generala ca ceva este pe cale sa se intimple.

Dusa la extrem, indumnezeirea cezarilor cerea sau debutul unei ere noi in istoria lumii sau o pedeapsa aspra din partea zeilor. (Vollmer, The Modern Students Life of Christ, (New York: Revell, 1912), p.35).

Intr-o analiza finala, trebuie sa marturisim prin credinta ca numai Dumnezeu a stiut cind este mai bine sa intervina in istoria lumii; numai El a stiut cind este momentul sa-L ofere oamenilor pe Fiul Sau intrupat. Nu este bine si nici nu se cade ca mintea noastra finita sa inainteze obraznic pe calea intrebarilor in acest domeniu in care Dumnezeu si-a pastrat suverana autoritate.

 4. Intruparea si patimile Doomnului Isus

Una dintre cele mai simple motivari ale incarnarii Domnului Isus ne este data de apostolul Ioan:

“Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimes pe Fiul Sau in lume, ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El” (Ioan 3:14-17).

In evanghelia lui Luca citim ce spune chiar Domnul Isus despre intruparea Sa:

“Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut” (Luca 19:10).

Epistola catre Evrei afirma: “astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor” (Evrei 2:14, 15).

Iar Ioan ne explica: “Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului” (1 Ioan 3:8). In ce priveste aceasta motivatie a intruparii, iata ce scrie si Pavel: “Ca sa rascumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca sa capatam infierea” (Gal. 4:5).

Realitatea este ca actul intruparii este pomenit ca atare in multe pasaje din Scriptura. Unul dintre cele mai clare dintre ele ne este dat prin pana maiastra a apostolului Ioan:

“Si Cuvintul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal” (Ioan 1:14).

Verbul “a locuit” are in original semnificatia de a sta in cort, transliterat “a cortului”, si este o aluzie la Cortul intilnirii din Vechiul Testament. Dupa cum in Sfinta Sfintelor din Cort se gasea “capacul ispasirii” unde era simbolic locul prezentei lui Dumnezeu, tot asa in trupul oferit lui Hristos s-a manifestat printre noi prezenta supranaturala a lui Isus Hristos.

Pavel ne spune ca: “Ceea ce era cu neputinta Legii, intrucit firea paminteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osindit pacatul in firea paminteasca, trimetind, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamintesti, ci dupa indemnurile Duhului” (Rom. 8:3, 4).

Ioan scrie: “Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoasteti dupa aceasta: Orice duh, care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu; si orice duh care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist” (1 Ioan 4:2, 3).

Si iarasi: “Caci in lume s-au raspindit multi amagitori care nu marturisesc ca Isus Hristos vine in trup. Iata amagitorul, iata antihristul” (2 Ioan 7).

Cea mai frumoasa descriere a intruparii Fiului vesnic al lui Dumnezeu ne este data de apostolul Pavel, care o foloseste drept pilda de umilinta ce ar trebui sa ne insufleteasca pe toti crestinii:

“El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facindu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pina la moarte, si inca moarte de cruce” (Fil. 2:6-8).

Doua din cele patru evanghelii ne dau relatari amanuntite despre nasterea Domnului Isus. Matei urmareste perspectiva lui Iosif, in timp ce Luca merge pe varianta traita de Maria. Matei scrie:

“Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfint. Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit, si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si- a pus de gind s-o lase pe ascuns. Dar pe cind se gindea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta- ta, caci ce s-a zamislit in ea este de la Duhul Sfint. Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mintui pe poporul Lui de pacatele sale”. Toate aceste lucruri s-au intimplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: “Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuel”, care, tilmacit, inseamna: “Dumnezeu este cu noi”.
Cind s-a trezit Iosif din somn, a facut cum ii poruncise ingerul Domnului; si a luat la el pe nevasta-sa. Dar n-a cunoscut-o, pina ce ea a nascut un fiu. Si el I-a pus numele Isus” (Matei 1:18-25).

Luca scrie ca atunci cind mama lui Ioan botezatorul se afla si ea insarcinata in cea de a sasea luna:

“Ingerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu intr-o cetate din Galilea, numita Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Ingerul a intrat la ea, si a zis: “Plecaciune tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvintata esti tu intre femei!” Turburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemneze urarea aceasta. Ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Si iata ca vei raminea insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus. El va fi mare, si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfirsit”. Maria a zis ingerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?” Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfint Se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea Sfintul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iata ca Elisaveta, rudenia ta, a zamislit si ea un fiu la batrinete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna. Caci nici un cuvint de la Dumnezeu nu este lipsit de putere”. Maria a zis: “Iata roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!” Si ingerul a plecat de la ea” (Luca 1:26-38).

Pentru cel dispus sa creada ce spune Biblia, nasterea supranaturala a Domnului Isus prin fecioara Maria este o problema care nu se paote discuta. Intruparea este un act care intrece intelegerea noatra si trebuie sa ramina deocamdata o taina neexplicata. Intr-unul din cele mai timpurii imnuri ale Bisericii se vorbeste despre aceasta. Apostolul Pavel scrie:

“Si fara indoiala. mare este taina evlaviei …:
“Cel ce a fost aratat in trup,
a fost dovedit neprihanit in Duhul,
a fost vazut de ingeri,
a fost propovaduit printre Neamuri,
a fost crezut in lume,
a fost inaltat in slava.” (1 Tim. 3:16).

Este de neinteles cum a fost posibil ca Fiul Dumnezeului Celui Vesnic sa poata veni in lume nascindu-se in chip de copilas, pentru a trai apoi printre oameni, ca om desavirsit si Dumnezeu desavirsit in aceiasi faptura. “Mare este intr-adevar taina evlaviei…”

Intruparea, suferintele si apoi moartea Domnului Isus au constituit tot atitea trepte in divina Sa dezbracare de Sine. Umilirea lui Hristos nu a inceput doar la prinderea Sa in Ghetsimanii; ea s-a manifestat inca de la inceputul existentei Sale terestre. Toata singuratatea Lui neinteleasa, toata setea Lui dupa partasia spirituala a oamenilor la care fusese trimis, sete neimpartasita si nestimparata, responsabilitatea care-L apasa continuu si nu-L lasa sa doarma noptile, ispitirile obraznice ale diavolului, oboselile si nelinistile incununate in final cu marea drama a crucificarii, au fost toate stari sfisietoare care i-au caracterizat umblarea printre oameni. In toate a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat (1 Petru 2:22. Evrei 4:15). Rastignirea era in vremea aceea cea mai degradanta pedeapsa. Moartea Domnului Isus a fost dovada suprema a umanitatii Sale.

Mintea umana va sta pururea perplexa in fata intruparii lui Hristos: pe deplin uman si totusi in intregime dumnezeiesc. Iata ce ne spune despre El Isaia:

“Caci un Copil ni s-a nascut,
un Fiu ni s-a dat,
si domnia va fi pe umerii Lui;
Il vor numi:
“Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
Parintele vesniciilor, Domn al pacii” (Isaia 9:6).

Ieremia spune:

“Iata, vin zile, zice Domnul, cind voi implini cuvintul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. In zilele acelea si in vremile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita, care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mintuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: “Domnul, Neprihanirea noastra” (Ier. 33:14-16).

Iar Maleahi striga:

“Iata, voi trimite pe solul Meu; el va pregati calea inaintea Mea. Si deodata va intra in Templul Sau Domnul pe care-L cautati: Solul legamintului, pe care-L doriti; iata ca vine, zice Domnul ostirilor. Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va raminea in picioare cind Se va arata El?” (Mal. 3:1, 2).

Apostolul Ioan proclama: “La inceput era Cuvintul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvintul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El” (Ioan 1:1-3).

Si iarasi:

“Si Cuvintul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut dinTatal” (Ioan 1:14).

Intr-o anumita ocazie, Domnul Isus le-a spus Iudeilor neincrezatori:

“Tatal Meu lucreaza pina acum; si Eu de asemenea lucrez”. Tocmai de aceea cautau si mai mult Iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu” (Ioan 5:17, 18).

Apostolul Pavel scrie:

“In El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii” (Col. 2:9).

In epistola catre Evrei ni se spune ca:

“… la sfirsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui,…” (Evrei 1:2, 3).

Evangheliile contin numeroase dovezi ale Dumnezeirii lui Hristos: manifestarea puterii Sale extraordinare in felul in care a stapinit fortele naturii (Marcu 4:39), bolile (Marcu 6:56), demonii (Marcu 1:32, 34), viata si moartea (Ioan 11: 43, 44); El s-a declarat pe Sine drept Cel ce va avea autoritatea finala sa-i judece pe toti oamenii (Mat. 7:22), prezentindu-se neincetat ca Fiu al lui Dumnezeu (Mat. 11:27; Ioan 3:35, 36; 5:20; 5:25; 9:35, 36; 10:36; 14:13; etc), si ca Mesia care trebuia sa vina in lume (Ioan 4:25, 26; Mat. 16:20; 23:8; Luca 24:46; etc).

Biblia este la fel de clara in problema umanitatii Domnului Isus.

El este descris de nenumarate ori ca fiind om (Ioan 8:40; Fapte 2:22; Rom. 5:15; 1 Cor. 15:21; 1 Tim. 2:5), ca traind cu adevarat in trup (Ioan 1:14; 1 Tim 3:16; 1 Ioan 4:2), ca avind un trup si inteligenta umana (Mat. 26:26, 28, 38; Luca 23:46; 24:39; Ioan 11:33) si ca fiind in intregime om adevarat. El a flaminzit (Mat. 4:2), a obosit (Ioan 4:6) a cerut de mincare (Mat. 11:19), a dormit (Marcu 4:38), a fost ispitit (Evrei 4:15), si a murit (Luca 23:46).

Cu toate ca acum Domnul Isus se afla in slava (Ioan 12:16), El va ramine deapururi Dumnezeu “cu chip de om”. La cea de a doua venire a Sa., Domnul “va schimba trupul starii noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile” (Fil. 3:21).

Pavel scrie ca trupul nostru firesc “este semanat in ocara, si inviaza in slava; este semanat in neputinta, si inviaza in putere. Este semanat trup firesc, si inviaza trup duhovnicesc …Si dupa cum am purtat chipul celui pamintesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc” (1 Cor. 15:43-49).

Apostolul Ioan ne spune insa ca: “ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cind Se va arata El, vom fi ca El” (1 Ioan 3:2).

Atunci cind Domnul Isus S-a inaltat la cer in trupul in care suferise, doi ingeri au aparut inaintea apostolilor uimiti si le-au spus:

“Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergind la cer” (Fapte 1:11).

Dupa ce a fost insa glorificat, trupul Domnului Isus se pare ca a suferit o transformare radicala, caci iata cum il descrie Ioan in cartea Apocalipsei:

“Am vazut sapte sfesnice de aur. Si in mijlocul celor sapte sfesnice, pe cineva, care semana cu Fiul omului, imbracat cu o haina lunga pina la picioare, si incins la piept cu un briu de aur. Capul si parul Lui erau albe ca lina alba, ca zapada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsa, si arsa intr-un cuptor; si glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. In mina dreapta tinea sapte stele. Din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, si fata Lui era ca soarele, cind straluceste in toata puterea lui” (Apoc. 1:12-16).

Este indeobste cunoscut, ca nu putem lua detaliile unei viziuni profetice drept o descriere foarte exacta, totusi, este evident ca natura Hristosului proslavit a dobindit elemente de glorie.
Trebuie sa mai spunem si ca Domnul Isus a reusit intotdeauna sa tina in armonie natura Lui divina cu natura Lui omeneasca; cu toate ca era cu desavirsire uman, El a trait fara pacat.

Lucrul acesta este subliniat in citeva locuri din Noul Testament. Ingerul care i s-a aratat Mariei, i-a spus: “De aceea Sfintul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1 :35).

In fata judecatorilor Sai, Domnul a putut spune cu seninatate: “Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat?” (Ioan 8:46).

Spre sfirsitul existentei Lui terestre, Domnul a declarat categoric despre diavol: “El n-are nimic in Mine” (Ioan 14:30).

Apostolul Pavel scrie despre Isus: “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat… (2 Cor. 5:21)

Epistola catre Evrei ne spune ca: “ (El a fost) ispitit ca si noi, dar fara pacat” (Evrei 4:15).

Si adauga: “… singele lui Hristos, care S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu …” (Evrei 9:14).

Iar Petru afirma limpede: “El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug” (1 Petru 2:22).

Trebuie remarcat faptul ca Biblia prezinta deopotriva si atributele divine si atributele umane ale lui Hristos fara a cauta sa rezolve problema de logica prezentata de faptul ca o singura fiinta le poate avea pe amindoua. Textul ni-L prezinta pe Hristos ca fiind si vesnic si ca avind o crestere in ani specifica virstei umane (oan 1:1; 8:58; Luca 3:23); ni se spune si ca a existat inainte de vesnicii, dar si ca s-a nascut apoi ca orice alt om (Ioan 1:14; 1:18; Rom. 8:32; Gal. 4:4); ne este prezentat ca fiind omnistient, dar si limitat in cunoastere (Ioan 2:24, 25; 1:48, 49; Marcu 1:13; 13:32); El are atotputerea dumnezeirii, dar si slabiciunile fiintei umane (Marcu 4:39; 5:41: Ioan 4:6); El are viata vesnica, si totusi trebuie sa moara (1 Ioan 1:1, 2; Ioam 1:4; Mat. 16:21; Fapte 3:14, 15; 1 Cor. 2:8); El a promis sa fie prezent oriunde se vor uni doi sau trei in Numele Sau, dar a fost limitat sa umble din loc in loc (Mat. 18:20; 28:20; Efes. 1:23; 4:10; Fapte 7:56).

Intre teologi s-au purtat discutii sterile asupra intrebarii daca atributele celor doua naturi ale lui Hristos s-au intrepatruns si influentat unele pe altele sau nu. Este clar ca mintea noastra nu poate patrunde realitati pe care nu le-am experimentat inca, de aceea este bine sa ne abtinem de la speculatii nerodnice. Noul Testament ne spune ca dumnezeirea lui Isus a fost veritabila inca de la nastere, nu s-a coborit asupra Lui doar cu ocazia botezului. Sentimentul mesianic s-a dezvoltat in El treptat si a fost manifestat in public chiar si la virsta de doisprezece ani. Nu exista insa o dezvoltare “calitativa” a acestui sentiment. Hristos nu s-a convins “treptat” de ceea ce avea sa faca. De la un capat la celalalt, viata Lui a fost clara, luminoasa si devotata unui singur scop maret: mintuirea tuturor oamenilor.

Cum s-a putut ca acele calitati dumnezeiesti ale lui Hristos sa stea alaturi de slabiciunile, ispitirile si limitarile intruparii, noi nu putem spune. Este evident ca Noul Testament ne prezinta limitari ale lui Hristos in cel putin una din cunoasterile Sale (Marcu 11:13; 13:32). Dar asta nu stirbeste cu nimic din dumnezeirea persoanei Sale. Combinatia complexa de atribute din fiinta lui Hristos nu poate fi inteleasa decit daca vom spune ca El a fost suta la suta Dumnezeu adevarat si suta la suta om veritabil. Hristos a avut atributele Fiului lui Dumnezeu, Mesia cel trimis in lume, dar a acceptat sa poarte si dimensiunile noastre, fiind supus intru-totul acelorasi incercari si ispite, “dar fara pacat”. Nici un teolog serios nu ar trebui sa incerce sa mearga dincolo de aceste orizonturi de revelatie dumnezeiasca asupra persoanei si lucrarii lui Isus.

Umilinta lui Hristos s-a manifestat si in ceea ce se numeste deobicei “kenoza” (kenosis = cunoastere) Hristica. Prin acest termen se identifica limitarea de Sine traita de Isus atunci cind a acceptat sa se intrupeze. Apostolul Pavel ne spune in epistola catre Filipeni ca, desi inainte de intrupare Isus avea toate prerogativele dumnezeirii, totusi El n-a socotit ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, “ci s-a dezbracat de Sine insusi, si a luat un chip de rob, facindu-Se asemenea oamenilor” (Filip. 2:7).

Din tot ceea ce ne spune Scriptura, aceasta “dezbracare pe Sine” a insemnat ca Hristos a preferat sa ni se asemene in toate lucrurile pentru ca sa ne inteleaga experienta umana si pentru a fi apoi calificat sa functioneze ca un Mare Preot plin de mila fata de slabiciunile noastre, caci “in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat” (Evrei 4:15). Domnul Isus S-a dezbracat de Sine insusi de slava pe care o avea la Tatal, a devenit om, dar n-a devenit partas pacatului, asa ca invatatura Lui si-a pastrat caracterul si absoluta autoritate dumnezeiasca.

La drept vorbind, si Isus si adevarul, ca si categorie a gindirii, sint de obirsie divina si au valoare vesnica. Cum s-au ingemanat atributele Fiului lui Dumnezeu cu acelea ale Fiului omului este peste puterea gindirii noastre de a intelege si trebuie sa exclamam inca o data cu apostolul Pavel: “Caci mare este taina evlaviei…”1 Tim. 3:16.

 5. Crucea, ca simbol si interpretare in Noul Testament

De-a lungul anilor s-au facut multe incercari pentru a formula o motivare unica si cuprinzatoare a mortii lui Hristos pe crucea din dealul Calvarului. Primii parinti ai Bisericii priveau jertfa lui Isus drept un fel de pret de rascumparare pe care Dumnezeu a trebuit sa-l plateasca lui satan pentru eliberarea omenirii pacatoase. Teologii moderni inclina mai mult catre parerea ca Domnul Isus a trebuit sa moara ca metoda prin care sa ne inlocuiasca pe noi in pedeapsa pentru vinovatie. Este greu sa gasim o motivatie unica si atotcuprinzatoare, si nici nu credem ca este nevoie de o simplificare atit de artificiala, atita vreme cit Noul Testament ne prezinta sase sau sapte motivatii pentru care moartea Domnului Isus a fost necesara si eficienta. A cauta sa reducem toate aceste motivatii la una singura inseamna a incerca sa saracim semnificatia glorioasa a mortii Domnului Isus pe cruce.

Intii de toate s-ar cuveni sa spunem ca moartea lui Hristos pe cruce a fost momentul biruintei Domnului Isus asupra lui Satan intr-o infruntare care s-a intins peste secole. Probabil ca cel mai faimos pasaj pentru explicarea acestei realitati este acela scris in epistola catre Evrei:

“Astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor” (Evrei 2:14, 15).

Un pasaj asemanator se poate gasi si in 1 Ioan:

“Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului” (1 Ioan 3:8).

Iata ce a spus chiar Domnul Isus in legatura cu atacul pe care avea sa-l dezlantuiasca asupra lucrarilor lui Satan:

“Dar daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Imparatia lui Dumnezeu a venit peste voi. Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca gospodaria, daca n-a legat mai intii pe cel tare? Numai atunci ii va jefui casa” (Mat. 12:28-29).

In misiunea pe care i-a dat-o apostolului Pavel dupa convertire, Domnul Isus i-a spus ca-l trimite la Neamuri “ca sa le deschizi ochii, sa se intoarca de la intunerec la lumina, si de sub puterea Satanei, la Dumnezeu; si sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti” (Fapte 26:18).

Apocalipsa data lui Ioan cuprinde o scena cereasca in care ne este descrisa biruinta martirilor crestini. Iata cuvintele din cintecul inaltat cu aceasta ocazie:

“Acum a venit mintuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapinirea Hristosului Lui; pentru ca pirisul fratilor nostri, care zi si noapte ii pira inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin singele Mielului si prin cuvintul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata, chiar pina la moarte” (Apoc. 12:10-11).

Rascumpararea facuta de Domnul Isus la cruce a semnificat totala zdrobire a capului sarpelui celui vechi, diavolul (Gen. 3:15).

In cel de al doilea rind, moartea lui Hristos le-a deschis celor credinciosi calea spre biruinta asupra “firii lor pamintesti”, a “carnii” omului vechi, nascut in pacat si in nelegiuire. Apostolul Pavel ne explica in multe pasaje lucrul acesta, adeverindu-ne ca moartea lui Hristos a insemnat si moartea nostra insine (Rom. 6:4-6), ceea ce ne garanteaza biruinta oferita tuturor celor ce se intorc la Hristos (Rom. 6:11).

Un crestin a murit de drept impreuna cu Hristos si se poate considera “mort fata de pacat, si viu pentru Dumnezeu, in Isus Hristos” (Rom. 6:11). Aceasta nu este numai invatatura lui Pavel, ci si strigatul lui de biruinta:

“Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2:20).

Calea spre biruinta asupra pornirilor pacatoase este tocmai aceasta unire cu puterea invierii lui Hristos: “Umblati cirmuiti de Duhul, si nu veti mai implini poftele firii pamintesti” (Gal. 5:16 – in greaca).

Si iarasi: “Cei ce sint ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei” (Gal. 5:24).

Probabil ca aceasta posibilitate oferita de Hristos prin moartea Sa ca cei credinciosi sa reuseasca sa traiasca deasupra pornirilor lor pacatoase este una dintre cele mai frumoase proclamatii ale Noului Testament.

In cel de al treilea rind, Scriptura ne prezinta moartea lui Hristos ca o substituire oferita de Marele Preot pentru iertarea noastra. Acest punct de vedere este exprimat cum nu se poate mai frumos de catre profetul Isaia:

“Totusi, El suferintele noastre le-a purtat,
si durerile noastre le-a luat asupra Lui,
si noi am crezut ca este pedepsit,
lovit de Dumnezeu si smerit.
Dar El era strapuns pentru pacatele noastre,
zdrobit pentru faradelegile noastre.
Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El,
si prin ranile Lui sintem tamaduiti.
Noi rataceam cu totii ca niste oi,
fiecare isi vedea de drumul lui;
dar Domnul a facut sa cada asupra Lui
nelegiuirea noastra a tuturor” (Isaia 53:4-6).

Apostolul Pavel declara ca Domnul Isus a fost dat la moarte “din pricina faradelegilor noastre” (Rom. 4:25).

Iar Petru ne explica:

“El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. Caci erati ca niste oi ratacite. Dar acum v- ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre” (1 Petru 2:24, 25).

Epistola catre Evrei vorbeste despre intruparea Fiului lui Dumnezeu “Pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti” (Evrei 2:9) In moartea Sa, Domnul Isus ne-a inlocuit pe noi toti in purtarea pedepsei.

In cel de al patrulea rind, moartea Domnului Isus ar putea fi motivata de termeni ca “reimpacare”, “ispasire”, etc. Aceste cuvinte ne spun ca prin singele varsat, Domnul Isus i-a impacat pe oameni cu Dumnezeu. Si acesta este un adevar amintit cu prisosinta in multe texte ale Noului Testament. Pavel spune ca prin Isus: “am capatat impacarea” (Rom. 5:11). Rezultatul crucificarii a fost ca i-a impacat si pe evrei si pe pagini cu Dumnezeu, facind astfel pace intre cele doua categorii de oameni (Efes. 2:14-16). Domnul Isus “ispasire pentru pacatele norodului” (Evrei 2:17).

Unul dintre cele mai frumoase pasaje care ne vorbesc despre impacarea lucrata de Domnul Isus se gaseste in cea de a doua scrisoare a apostolului Pavel catre Corinteni:

“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sint de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El, prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba impacarii; ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacind lumea cu Sine, netinindu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari” (2 Cor. 5:17-19).

In cel de al cincilea rind, moartea lui Hristos pe cruce a fost o demonstratie a dragostei lui Dumnezeu pentru oamenire. Acest adevar trebuie sa zadarniceasca orice incercare de a-l infatisa pe Dumnezeu numai ca pe un Judecator fara inima, despartindu-l arbitrar de Hristosul cel plin de mila. Scriptura afirma categoric ca oferirea lui Hristos a fost o lucrare a lui Dumnezeu insusi:

“Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

“Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El” (Ioan 3:14-17).

“Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cind eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi” (Rom. 5:8).

Noul Testament este plin de admiratie fata de lucrarea Domnului Isus. El a venit ca om, si tot ca om s-a dus sa moara pentru ca pacatul oamenilor sa fie ispasit in El. Oferta Lui a fost inteleasa si apreciata de scriitorii Noului Testament. Pavel scrie: “ (Hristos) care m-a iubit si S-a dat pe Sine pentru mine” (Gal. 2:20). Moartea lui Hristos a fost marea demonstratie a dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Mai este inca un aspect care a fost scos in evidenta de moartea lui Hristos la cruce, si anume acela ca Dumnezeu este drept si neprihanit. Acest lucru ni se explica in Romani 3:25-26:

“Pe El Dumnezeu L-a rinduit mai dinainte sa fie, prin credinta in singele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungei rabdari a lui Dumnezeu: pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incit, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus”.

Exista doua interpretari are expresiei: “sa-Si arate neprihanirea Lui”. Anders Nygren din Suedia si R. C. H. Lenski din America sint de parere ca expresia arata “actul suveran justificator prin care Dumnezeu ii declara pe credinciosi neprihaniti si-i aseaza in aceasta categorie” (R. C. H. Lenski, Romans, (Columbus, Ohio: Wartburg, 1945), p. 260).

Dr. James Denney de la Free Church College din Glasgow, Scotia, este de parere ca expresia “sa-Si arate neprihanirea Lui” este “o revendicare a neprihanirii lui Dumnezeu care a putut fi pusa la indoiala in vremea Vechiului Testament, cind Dumnezeu a preferat sa nu ia masurile adecvate decisive pentru pedepsirea tuturor pacatosilor si tuturor pacatelor.

Ceea ce i se putea imputa lui Dumnezeu atunci, nu i se mai poate imputa astazi, cind singele lui Hristos a fost varsat ca pret de ispasire a tuturor pacatelor. Pavel … scoate in evidenta … ca aceasta ispasire adevereste caracterul permanent al neprihanirii lui Dumnezeu, neinteleasa de oameni in trecut, dar scoasa acum in evidenta de lucrarea facuta de Hristos.

Singele de la cruce a aratat deplin ca intre Dumnezeu si pacat nu exista nici un fel de cale de mijloc”. Golgota a aratat intregii lumi cit de serioasa este pentru Dumnezeu problema eliminarii pacatului din lume. Pentru atingerea acestui deziderat, El a fost gata sa mearga pina acolo ca Si-a dat singurul Sau Fiu la moarte, si inca moarte de cruce.

 6. Demnitatile (functiile) lui Hristos

Cineva a emis parerea ca omul a fost creat pentru a fi profet, preot si imparat: profet, in sensul unei cunoasteri adevarate despre Dumnezeu, preot, in sensul vietuirii in neprihanire si sfintenie si imparat, in sensul stapinirii peste toate celelalte creaturi ale pamintului. Stim insa ca in urma caderii prin neascultare, din toate intentiile initiale nu a ramas decit ruina. In loc de a mai fi profet, omul este indepartat astazi de Dumnezeu si traieste in eroare si inselaciune; in loc de a mai fi preot, omul a ajuns corupt si decazut moral; in loc de a-si mai exercita autoritatea imparateasca asupra creatiei, omul este condamnat astazi sa traiasca ca un rob al pacatului aflat din perspectiva mortii eterne. Aceasta a ajuns situatia cu omul dintii.

Cel de al doilea Adam insa, Domnul Isus Hristos, a venit ca sa implineasca in mod desavirsit cele trei slujiri ca profet, preot si imparat. El a fost Cuvintul adevarat al lui Dumnezeu, ispasitorul pacatelor lumii si a fost inaltat mai presus de toate lucrurile devenind suveranul universului si Capul iubitor al Bisericii (cf. John Calvin, Institutes, II, p.XV).

Cit despre slujirea lui Hristos ca profet, Noul Testament sugereaza faptul ca Domnul Isus le-a slujit evreilor inca inainte de intruparea Sa (1 Cor. 10:4). El este acela care i-a inspirat pe profetii din vremea Vechiului Testament (1 Petru 1:11). Dupa ce Si-a inceput lucrarea publica in Israel, Isus a fost recunoscut in nenumarate ocazii ca un profet venit de la Dumnezeu (Mat. 21:1; Luca 24:19; Marcu 6:15: Ioan 6:14; 4:19; 7:40; 9:17; etc)..

Petru Il numeste pe Domnul Isus profet (Fapte 3:22-26), ca si Stefan (Fapte 7:37). Chiar si Domnul Isus si-a explicat misiunea in termenii profetiei:

“Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimes pe Mine” (Ioan 7:16).

“Si cuvintul pe care-l auziti, nu este al Meu, ci al Tatalui, care M-a trimes” (Ioan 14:24).

In rugaciunea Sa de mare preot, Isus zice:

“Caci le-am dat cuvintele , pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimes” (Ioan 17:8).

Domnul Isus a fost deci profet in sensul ca ne-a adus Cuvintul din partea Tatalui.

Exista insa un alt sens al profetiei lui Hristos: in chiar fiinta Sa, El a fost Cuvintul, expresia fiintei Tatalui, mijlocul de comunicare intre Dumnezeu si oameni. In Isus Hristos, Dumnezeu ne-a aratat tot ceea ce a vrut El sa cunoastem despre Sine.

“La inceput era Cuvintul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvintul era Dumnezeu” (Ioan 1:1).

“Si Cuvintul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal … Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (Ioan 1:14, 18).

Fiind revelatia deplina a Tatalui, Domnul Isus i-a putut spune lui Filip:

“Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9).

Dintre cele trei functii implinite de Domnul Isus, Noul Testament vorbeste cel mai mult despre aceea de preot. Epistola catre Evrei descrie atributele si functiunile preotesti. El trebuie sa fie in primul rind un om ridicat din rindul fratilor sai. Primordial, slujba lui este sa aduca jertfe de ispasire pentru pacatele poporului. El trebuie sa aiba intelegere pentru slabiciunile oamenilor, fiind el insusi supus acelorasi limitari. In plus, marele preot nu-si putea lua el insusi aceasta slujba, ci trebuia sa fie chemat de Dumnezeu la aceasta (Evrei 5:1-4).

Intr-unul dintre psalmii mesianici, insusi Mesia este prevestit ca preot vesnic, “in felul lui Melhisedec” (Psalm 110:4). Aceasta profetie este citata in epistola catre Evrei si-i este aplicata lui Hristos” (Evrei 6:20; 7:11, 17; etc).

Noul Testament descrie preotia lui Hristos in doua feluri: mai intii, Domnul Isus este descris ca unul care “a facut curatirea pacatelor” (Evrei 1:3), iar in al doilea rind, si aici sta unicitatea preotiei lui Hristos, Domnul Isus este in acelasi timp si jertfa pentru pacate: “S-a adus pe Sine insusi ca jertfa” (Evrei 9:14). In limbajul epistolei, Hristos este descris in termeni de mijlocitor intre Dumnezeu si oameni:

“Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – sa raminem tari in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (Evrei 4:14-16).

Putem spune ca Isus Hristos este raspunsul dat acuzatiilor aduse de legea constiintei, de legea lui Dumnezeu si de Satan.

“Prin aceasta vom cunoaste ca sintem din adevar, si ne vom linisti inimile inaintea Lui, ori in ce ne osindeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decit inima noastra si cunoaste toate lucrurile” (1 Ioan 3:19-20).

Chiar Domnul Isus insusi a spus:

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5:24).

Iar Pavel scrie:

“Acum dar nu este nici o osindire pentru cei ce sint in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamintesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucit firea paminteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osindit pacatul in firea paminteasca, trimetind, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamintesti, ci dupa indemnurile Duhului” (Rom. 8:1- 4).

Si iarasi:

“Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mina omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu. Si nu ca sa Se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi, ca marele preot, care intra in fiecare an in Locul prea sfint cu un singe, care nu este al lui: …la sfirsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa” (Evrei 9:24-26).

Dupa ce descrie planul mintuirii ca pe o lucrare care-i apartine in intregime lui Dumnezeu, apostolul Pavel trage urmatoarea concluzie:

“Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? El, care nu a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pira impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osindi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi! Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? … Totusi, in toate aceste lucruri noi sintem mai mult decit biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Rom. 8:31-35, 37).

Noul Testament ne invata ca singele lui Hristos, adica moartea Lui ispasitoare, a fost suficient pentru a aduce iertarea si rascumpararea tuturor celor ce se vor pocai si vor crede. Pretul platit de Domnul Isus nu numai ca ne impaca cu Tatal, dar ne si reaseaza in prerogativele de fii in familia divina. Singele varsat a potolit minia dreptatii dumnezeiesti. Teologii vorbesc uneori despre viata exemplara dusa de Hristos ca despre “ascultarea Lui activa”, in timp ce moartea indurata de El a fost “ascultarea Lui pasiva” (Menno Simons, Complete Works, I, PP. 44, 113, 154). De fapt, si viata Lui si moartea Lui alcatuiesc un singut tot, ca o implinire suprema si desavirsita a voiei lui Dumnezeu.

Se ridica intrebarea: putem vorbi despre Hristos ca Imparat cu aceiasi certitudine cu care am vorbit despre El ca profet si ca preot? Raspunsul este un “Da” categoric. Daca celelalte aspecte ale lucrarii lui Hristos s-au implinit intocmai, nimic nu ne opreste sa credem ca si slujirea de Imparat va fi implinita de Hristos cu prisosinta. Iata cum Il prezinta Psalmul 24:

“Porti, ridicati-va capetele;
ridicati-va, porti vesnice,
ca sa intre Imparatul slavei!
– “Cine este acest Imparat al slavei?”
Domnul cel tare si puternic,
Domnul cel viteaz in lupte.
Porti, ridicati-va capetele;
ridicati-le, porti vesnice,
ca sa intre Imparatul slavei!
– Cine este acest Imparat al slavei?”
Domnul ostirilor:
El este Imparatu slavei!” (Psalm 24:7-10).

Un alt psalm spune: “Domnul imparateste in veci pe scaunul Lui de domnie” (Psalm 29:10), iar intr-un alt psalm mesianic gasim scris: “Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este vesnic” (Psalm 45:6). In alta parte citim:

“Cintati lui Dumnezeu, cintati!
Cintati Imparatului nostru, cintati!
Caci Dumnezeu este imparat peste tot pamintul:
Cintati o cintare inteleapta!
Dumnezeu imparateste peste neamuri,
Dumnezeu sade pe scaunul Lui de domnie cel sfint” (Psalm 47:6-8).

Vechiul Testament Il descrie pe Mesia ca fiind Fiul lui David (Mat. 9:27; 2 Sam. 7:12, 13; Psalm 132:11; Isaia 11:1), ca fiind “Imparatul lor David” (Ierem. 30:9; Ezec. 37:24, 25), si ca pe unul care sta pe tronul lui David (Isaia 9:7; Ierem. 17:25; 22:2; 29:16; 36:30; etc).

Profetul Natan i-a comunicat lui David ca Dumezeu va intari pe vecie scaunul de domnie al fiului sau (2 Sam. 7:12, 13). Aceasta profetie a fost o aluzie la Solomon, dar nu s-a implinit propriu zis decit in Hristos.

Una dintre cele mai marete profetii mesianice glasuieste astfel:

“Caci un copil ni s-a nascut,
un Fiu ni s-a dat,
si domnia va fi pe umarul Lui;
Il vor numi:
Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
Parintele vesniciilor, Domn al pacii.
El va face ca domnia Lui sa creasca,
si o pace fara sfirsit va da scaunului de domnie
al lui David si imparatiei lui,
o va intari si o va sprijini
prin judecata si neprihanire,
de acum si-n veci de veci:
iata ce va face rivna Domnului ostirilor” (Isaia 9:6, 7).

Nu numai Isaia, dar si Ieremia (Ier. 30:9), Ezechiel (Ezec. 37:24, 25), Amos (Amos 9:11) si Zaharia (Zah. 9:9) au scris despre venirea Imparatului lui Israel si despre Imparatia Lui neprihanita.

De indata ce trecem in Noul Testament, cel dintii verset care vorbeste despre Domnul Isus Il numeste “fiul lui David”. Iata ce-i spune ingerul Mariei:

“El va fi mare,
si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt;
si Domnul Dumnezeu ii va da
scaunul de domnie al tatalui Sau David.
Va imparati peste casa lui Iacov in veci,
si Imparatia Lui nu va avea sfirsit” (Luca 1:32, 33).

Matei ne spune ca dupa ce s-a nascut Isus in Betleem, magii din rasarit au venit la Ierusalim intrebind: “Unde este Imparatul de curind nascut al Iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua in Rasarit, si am venit sa ne inchinam Lui” (Mat. 2:2)

Si Ioan Botezatorul si Isus si-au inceput misiunea publica anuntind ca: a venit imparatia lui Dumnezeu (Mat. 3:3, 4:17), iar Natanael a exclamat despre Isus: “Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel!” (Ioan 1:49)

In ce priveste intrarea glorioasa a Domnului Isus in Ierusalim, Matei scrie:

“Dar toate aceste lucruri s-au intimplat ca sa se implineasca ce fusese vestit prin proorocul, care zice: “Spuneti fiicei Sionului: “Iata, Imparaul tau vine la tine, blind si calare pe un magar,
pe un magarus, minzul unei magarite” (Matei 21:4, 5; Zah. 9:9).

In Evanghelie putem gasi numeroase ocazii in care Domnului Isus i se spune “Fiul lui David”, adica Mesia (Mat. 9:27; 21:9, 16; Marcu 11:10; Luca 19:38-40).

Multimea care L-a intimpinat pe Domnul la intrarea in Ierusalim striga:

“Binecuvintat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer, si slava in locurile prea inalte!” (Luca 19:38).

Cind Fariseii au protestat impotriva acestor manifestari, Domnul Isus le-a replicat:

“Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40).

De citeva ori in infruntarile sale cu dusmanii Sai, Domnul Isus s-a prezentat pe Sine drept Imparat:

“Dar, daca Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu a ajuns pina la voi” (Luca 11:20).

Iar altadata El a spus:

“Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: “Uite-o aici, sau: “Uite-o acolo!” Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17:20-21).

Cind s-a aflat inaintea lui Pilat, Domnul Isus i-a spus ca inca n-a sosit ceasul instaurarii Imparatiei Sale, dar aceasta nu inseamna ca ea nu va veni:

“Imparatia Mea nu este din lumea aceasta …dar acum, Imparatia Mea nu este de aici” (Ioan 18:36, 37).

Unii comentatori ai Bibliei recunosc faptul ca Isus S-a oferit evreilor ca Imparat, dar ei L-au respins (Scofield Reference Bible, pp. 723, 998, 1011, 1012, 1022, 1100, 1132, 1226, 1227). Insa trebuie sa spunem si ca nici El nu a vrut sa fie Imparatul lor in felul in care ei ar fi vrut sa-L faca (Ioan 6:15).

Dupa invierea si inaltarea lui Hristos la cer au urmat Rusaliile si puternica predica a lui Petru in urma careia trei mii de suflete s-au pocait. In predica sa, Petru le-a amintit evreilor despre profetia prin care David a spus ca Mesia va sta pe tronul sau:

“Fiindca David era prooroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramint ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Hristos a proorocit si a vorbit el, … Si acum, o data ce S-a inaltat prin dreapta lui Dumnezeu si a primit de la Tatal fagaduinta Duhului Sfint, a turnat ce vedeti si auziti … Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi” (Fapte 2:29-36).

Tot in cartea Faptele Apostolilor, Iacov aminteste despre o profetie a lui Amos in care este descris cortul lui David in contextul explicarii mintuirii Neamurilor (Fapte 15:13-18). Apostolul Pavel a aparat dreptul Neamurilor de a face parte din Biserica, tocmai prin astfel de profetii care-L arata pe Mesia ca domnind si peste Neamuri (Rom. 15:12; Isa. 11:10).

Pavel explica accesul Neamurilor printr-un transfer intr-o noua imparatie:

“El ne-a izbavit de sub puterea intunerecului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin singele Lui, iertarea pacatelor” (Col. 1:13, 14).

Noul Testament Ii prezinta pe Domnul Isus ca pe Unul care are stapinire deplina asupra universului si in special asupra Bisericii. Dupa invierea Sa, Domnul Isus si-a proclamat public aceasta autoritate (Mat. 28:18).

Pavel aminteste despre marea putere a lui Dumnezeu, “pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti, si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapinire, de orice putere, de orice dregatorie, si de orice nume, care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinatatea Celui ce plineste totul in toti” (Efes. 1:20-23).

Hristos este “Capul trupului, al Bisericii. El este inceputul, Cel intii nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intiietate” (Col. 1:18).

Apostolul Petru afirma despre Isus ca “sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce S-a inaltat la cer, si Si-a supus ingerii, stapinirile si puterile” (1 Petru 3:22).

Probabil ca cel mai elocvent pasaj despre domnia lui Hristos se gaseste in 1 Corinteni. Pavel spune in ordine ca mai intii Domnul Isus a trebuit sa invieze dintre cei morti, sa-si supuna unul dupa altul pe toti dusmanii Sai, iar la sfirsit, ultimul dusman care va fi nimicit, va fi moartea. Acest act se va implini la revenirea Lui si la invierea celor care sint ai Lui.

“In urma, va veni sfirsitul, cind El va da Imparatia in miinile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapinire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pina va pune pe toti vrasmasii sub picioarele Sale. Vrasmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, in adevar “a pus totul sub picioarele Lui”, … Si cind toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti” (1 Cor. 15:24-26, 28).

Apostolul Pavel scire urmatoarele lucruri despre Hristosul inviat“De aceea, va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: “Isus sa fie anatema!” Si nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul!” decit prin Duhul Sfint” (1 Cor. 12:3).

Putem incheia acest subcapitol, adaugind ca apostolul Ioan Il prezinta si el pe Domnul Isus drept: “martorul credincios, Cel intii nascut din morti, Domnul imparatilor pamintului!” (Apoc. 1:5).

 

 7. Rusaliile si insemnatatea lor 

Dupa cadere, natura umana s-a pervertit ajungind acum sa nu mai poata accepta usor lucrurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2:14). Daca Duhul lui Dumnezeu nu incepe sa lucreze in cineva, acesta nu primeste Cuvintul lui Dumnezeu. O examinare atenta a Vechiului Testament ne va convinge ca nu putem sustine ca Duhul lui Dumnezeu nu a lucrat printre oameni si inainte de Rusalii. Dimpotriva, rugaciunea lui Ezra din Neemia 9 ne arata clar ca Israelul, ca popor, primise calauzirea supranaturala a Duhului. Ezra trece in revista feluritele lucrari binecuvintate prin care Duhul lui Dumnezeu i-a calauzit pe evrei. Dupa ce aminteste despre stilpul de nor care-i scutea de arsita pustiei ziua si despre stilpul de foc de pe timpul noptii, Ezra continua:”le-ai dat Duhul Tau cel bun, ca sa-i faca intelepti; n-ai indepartat mana Ta de la gura lor, si le-ai dat apa sa-si potoleasca setea” (Neemia 9:20). Totusi, Scriptura face o deosebire foarte clara intre felul in care a lucrat Duhul Sfint in vremea Vechiului Testament si felul in care lucreaza El sub prerogativele Noului Testament. Evanghelia ne spune ca, inainte de Rusalii, lucrarea Duhului nu s-a putut desfasura in toata plinatatea ei pentru ca “Hristos nu fusese inca proslavit” (Ioan 7:39; 12:16.. Ioan Botezatorul le spune oamenilor ca el nu i-a putut boteza decit cu apa, dar dupa el avea sa vina Unul care-i va boteza cu Duhul Sfint (Marcu 1:8). Acelasi lucru il spune si Domnul Isus cu putin timp inainte de inaltarea Sa la cer: “Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfint” (Fapte 1:5, 8).

La Rusalii, lucrarea puternica a Duhului Sfint a debutat cu o intensitate nemaiauzita. Revarsarea Duhului asupra evreilor credinciosi a fost insotita de semne spectaculoase: un vijiit ca de vint puternic, niste limbi de foc vazute de oameni si abilitatea de a vorbi in limbi straine. In paranteza, ar trebui sa spunem ca intreaga cronica a Faptelor Apostolilor este un comentariu al poruncii date de Domnul Isus ucenicilor inainte de inaltare: “” … si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea,
in Samaria, si pina la marginile pamintului” (Fapte 1:8). Este momentul sa remarcam in acest context ca fiecare avansare a marturiei Bisericii in ariile amintite de Domnul s-a facut cu aceleasi fenomene supranaturale intilnite la Rusalii. In Fapte 8, dupa ce Filip le-a predicat samaritenilor si ei au crezut Evanghelia, Ioan si Petru au venit sa-i cerceteze pe noii convertiti si s-au rugat pentru ca ei sa primeasca Duhul Sfint. Cind apostolii si-au pus miinile peste samariteni: “si aceia au primit Duhul Sfint” (Fapte 8:17). Este clar ca aceasta primire a Duhului Sfint a fost insotita de semne exterioare spectaculoase, deoarece pina si Simon Magul a fost impresionat de eveniment si s-a oferit sa le dea bani apostolilor pentru ca ei sa-l invete si pe el sa faca la fel. Dupa o vreme, in timp ce Petru le predica Evanghelia celor dintre Neamuri, Duhul Sfint s-a pogorit peste intreaga audienta si evreii credinciosi care-l insotisera pe Petru au fost uimiti: “cind au vazut ca darul Duhului Sfint s-a revarsat si peste Neamuri, caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu” (Fapte 10:45, 46).

La putina vreme dupa acest eveniment, Petru s-a vazut nevoit sa-si explice purtarea catre Biserica din Ierusalim. Iata cuvintele lui: “Si cum am inceput sa vorbesc, Duhul Sfint s-a pogorit peste ei ca si peste noi la inceput. Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: “Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfint”. Deci, daca Dumezeu le-a dat acelasi dar ca si noua, care am crezut in Domnul Isus Hristos, cine eram eu ca sa ma importivesc lui Dumnezeu?” (Fapte 11:15-17). Raspunsul Bisericii din Ierusalim a fost entuziast: “Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu si au zis: “Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata” (Fapte 11:18). Cartea Faptele Apostolilor arata clar ca nu a fost suficient ca sa fii botezat cu botezul pocaintei vestit de Ioan spre iertarea pacatelor, ci ca trebuie sa treci dincolo de Ioan spre o intilnire personala cu Domnul Isus, Mintuitorul, printr-un botez al credintei in moartea si invierea Sa glorioasa. Rezultatul acestei identificari cu Hristos este intotdeauna primirea Duhului Sfint (Fapte 19:1-7).

Cititorul familiarizat cu textul Noului Testament stie ca revarsarea Duhului Sfint peste cei credinciosi este numita “botezul cu Duhul Sfint”. Ori de cite ori cineva se intoarce la Domnul Isus, Duhul Sfint vine peste el si-l aseaza in trupul spiritual al lui Hristos. Nimeni nu poate deveni crestin daca nu primeste Duhul Sfint: “Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Rom. 8:9). Apostolul Pavel arata foarte clar acest lucru in scrisoarea lui catre cei din Corint: “Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:13). Nicaieri in Noul Testament nu se vorbeste despre cineva care ar fi fost mintuit fara sa fie botezat cu Duhul Sfint. In limbajul lui Pavel, oricine a fost convins de Dumnezeu sa se pocaiasca si sa-L primeasca pe Domnul Isus ca Mintuitor, este “botezat” de Duhul in trupul spiritual al lui Hristos, si este “adapat” din Duhul Sfint. Realitatea spirituala a botezului cu Duhul Sfint nu depinde de o anumita “simtire” a evenimentului.

Acest botez nu se adreseaza simtirii. In Noul Testament, a fi convertit spre mintuire si a fi botezat cu Duhul Sfint inseamna unul si acelasi lucru. Expresia “sa fii plin de Duhul Sfint” sau sa experimentezi “plinatatea Duhului Sfint” este intilnita de citeva ori in cartea Faptele Apostolilor. Astfel, despre cei din ziua de Rusalii este scris: “Si toti s-au umplut de Duh Sfint” (Fapte 2:4). Aceasta traire speciala nu este nici pe departe un fenomen unic in viata celor credinciosi. Despre aceiasi oameni care au trecut prin experienta Rusaliilor, gasim scris doar peste citeva capitole ca au fost umpluti din nou de Duhul Sfint: “Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfint, si vesteau Cuvintul lui Dumnezeu cu indrazneala” (Fapte 4:31). Tinind seama ca Duhul Sfint este o persoana, termenul “umpluti” nu trebuie inteles in sens cantitativ, ci ca o definire a intensitatii relatiei dintre cei credinciosi si Duhul Sfint (Thayer, A Greek-English Lexicon of the New testament (New York: American Book Co. 1889, p. 509). Dr. Henry Thayer, traducatorul si editorul volumului Grimms Greek-English Lexicon, afirma: “Spunem ca cineva este “plin” de ceva atunci cind subiectul sau persoana respectiva pune stapinire in intregime pe gindirea acelei persoane. Spunem astfel despre anumiti oameni ca sint: plini de sine, sau plini de muzica, sau plini de … Duhul Sfint”. A fi plin de Duhul Sfint inseamna asadar sa primesti persoana Duhului Sfint in fiinta ta, ca intr-un templu, si sa accepti lucrarea Lui de sfintire si calauzire, facind din Hristos Domnul intregii tale existente. Acesta este sensul in care Anania i-a spus lui Pavel: “Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea, si sa te umpli de Duhul Sfint” (Fapte 9:17). In Fapte 13, verbul folosit este in greaca la timpul aorist participiu, si are un sens de autoritate si putere: “Atunci, Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfint, s-a uitat tinta la el …” (Fapte 13:9). Despre cei sapte diaconi alesi de Biserica din Ierusalim este scris ca erau oameni: “plini de Duhul Sfint” (Fapte 6:3, 5; 11:24).

Apostolul Pavel foloseste si un alt cuvint din limba greaca atunci cind vorbeste despre oameni “plini de Duhul Sfint”. In epistola catre Efeseni, el vorbeste despre o stare in care cei credinciosi sint plini de bucurie si de calauzire sfinta: “Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh” (Efes. 5:18). Verbul folosit aici denumeste o stare in care cel credincios este plin de dorinta de a se plasa sub calauzirea deplina a lui Dumnezeu. Dr. Thayer scrie despre acest termen urmatoarele: “El defineste starea unuia care nu mai voieste decit ceea ce voieste Dumnezeu”. Tot asa cum cineva beat isi pierde controlul, si cel plin de Duhul Sfint cedeaza controlul actiunilor lui in favoarea calauzirii primite de la Duhul Sfint. Iarasi trebuie sa spunem ca “plini de Duh” nu masoara o umplere cantitativa in termeni de volum, ci mai degraba relatia cu o Persoana pe care trebuie sa o ascultam.. A fi plin de Duhul Sfint inseamna deci sa tii mereu deschis orice sector al vietii tale pentru inspectia si sfintirea lucrata de Duhul.

Noul Testament ne da citeva ilustratii concrete despre ceea ce inseamna ca cei credinciosi sa traiasca in plinatatea de binecuvintare si putere a Duhului Sfint. In primul rind, o asemenea traire implica o stare in care cineva primeste gindul lui Hristos si este gata de a pune prioritatile Domnului Isus pe primul loc in ierarhia preocuparilor sale proprii: “In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamintesti, umbla dupa indemnurile firii pamintesti; pe cind cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Si umblarea dupa lucrurile firii pamintesti este moarte, pe cind umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace” (Rom. 8:5, 6). Un al doilea efect al umplerii cu Duhul Sfint al lui Dumnezeu este ca aceasta stare ne face sa devenim automat martori ai lui Hristos. Cu alte cuvinte, Duhul ne umple cu o dragoste nemarginita fata de cei pierduti si ne face sa pornim in cautarea lor (Fapte 1:5- 8).

Cind apostolul Pavel ne descrie roada Duhului in viata celor credinciosi, el nu mentioneaza repetarile de experiente supranaturale spectaculoase care au caracterizat debutul lucrarii Duhului Sfint in Biserica la Rusalii. Apostolul descrie influenta Duhului asupra vietii celor credinciosi in termenii formarii unui caracter dupa chipul si asemanarea lui Hristos: “dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor” (Gal. 5:22, 23).

Trebuie sa subliniem si faptul ca Pavel ne spune ca cineva umplut de Duhul Sfint nu va cauta sa dea slava Duhului, ci-l va inalta in inchinaciunea lui pe Isus Hristos: “El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi” (Ioan 16:13-15). Aceasta inseamna ca atunci cind cineva este plin de Duhul Sfint, el va duce o viata de deplina ascultare de Domnul si va fi entuziasmat de intimitatea pe care o poate avea cu Hristos. Iata ce marturiseste Pavel: “Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine” (Gal. 2:20) si “Caci pentru mine a trai este Hristos” (Filip. 1:21). Sfintirea deplina pentru care se ruga Pavel (1 Tes. 5:23) nu poate fi atinsa niciodata prin eforturile noastre omenesti, dar nu poate fi obtinuta fara ca noi sa ne dam toata silinta. Exista o progresie in sfintenie care incepe prin trezirea vointei, care trece apoi prin inflacararea vietii de rugaciune si care elimina apoi orice pacat al inimii si ne face sa ne supunem cu desavirsire voii sfinte a lui Dumnezeu.

Nimeni n-ar trebui sa-i indemne pe crestinii incepatori sa caute sa dobindeasca anumite stari emotionale de criza in care sa primeasca “mai mult Duh Sfint”. Astfel de noi convertiti ar trebui mai degraba sa fie indemnati sa caute prin pocainta si sfintirea vietii sa indeplineasca conditiile necesare unei bune rodiri a Duhului in viata lor. Credinciosii trebuie sa tinjeasca dupa o traire in “plinatatea” de putere si binecuvintare a Duhului, caci Duhul Sfint care i-a botezat asezindu-i in trupul spiritual al lui Hristos vrea acum sa ia conducerea absoluta asupra intregii lor existente. Crestinii nevirstnici nu au nevoie de o “cantitate” mai mare de Duh Sfint, ci de o mai mare predare in supunere fata de calauzirea si indemnurile Duhului. Ei trebuiesc invatati cum trebuie sa asculte zilnic de glasul Domnului Isus Hristos asa cum le este el deslusit in inimile lor de soapta delicata a Duhului. Cu greu ne-am putea gindi la o alta arie de invatatura crestina in care credinciosii rivnitori pot fi din nefericire rataciti, ca aceasta invatatura despre relatia crestinului cu Duhul Sfint. Au aparut din pacate tot felul de invataturi nescripturale si fanatice despre un asa numit “botez cu Duhul”, despre “zdrobirea in duhul”, despre “a doua lucrare a Duhului”, despre “ploaia tirzie”, etc. Pietatea Noului Testament are insa intotdeauna un caracter echilibrat, solemn si minunat in demnitate. Dumnezeu nu este la lucru sa faca fanatici dezechilibrati, ci vrea sa multiplice in noi imaginea frumoasa a Fiului Sau: “Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si sintem schimbati in acelasi chip cu al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3:18). Cu cit ne vom supune mai mult sub lucrarea transformatoare si sfintitoare a Duhului Sfint, cu atit vom deveni mai asemanatori cu Domnul Isus Hristos in caracterul si frumusetea Lui interioara, in smerenie si dragoste, in bunatate si rabdare, in sfintenie si mai ales in preocuparea de a-i cistiga pentru cer pe toti aceia care inca ratacesc in mlastina pacatului si n-au primit inca impacarea cu Dumnezeu oferita in Isus Hristos.

 

 8. Natura si menirea bisericii 

Ce este Biserica?

Intii de toate, trebuie sa clarificam acest subiect aratind ce NU este Biserica. Ea nu este o societate politica, administrativa sau sociala cu caracter de grup, rasa sau nationalitate. Conceptul de “Biserica nationala” se afla intr-o contradictie flagranta cu imaginea unei Biserici mondiale fara frontiere prezentat de scrierile Noului Testament.

Biblia defineste Biserica drept comunitatea tuturor oamenilor credinciosi in Domnul Isus si nascuti din nou prin lucrarea Duhului Sfint. Iata ce-i spune Domnul Isus lui Petru dupa minunata lui marturisire de credinta: “Ferice de tine Simone, fiul lui Iona, fiindca nu carnea si singele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri. Si Eu iti spun: Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Mat. 16:17, 18). Apostolul Pavel afirma: “Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decit cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos” (1 Cor. 3:11). Apostolul Pavel il prezinta adesea pe Domnul Isus drept
Cap al Bisericii (Col. 1:I18; Efes. 5:23; etc). Apostolul Petru vorbeste despre Biserica in termenii unei preotii universale si a unei case duhovnicesti (1 Petru 2:5). Adunarea celor credinciosi
este intr-adevar o astfel de societate divina al carei conducator suprem este Hristos, dar departe de a fi o organizatie sau, si mai rau, o ierarhie, Biserica crestina este o familie de frati si de surori. Domnul Isus si-a dat toata silinta sa-i avertizeze pe ucenici impotriva crearii unei societati in care anumiti indivizi sa- si asume pozitii dictatoriale si sa pretinda sa li se acorde o cinste iesita din comun. El le-a aratat pe fata greseala fariseilor care practicau o forma ipocrita de inchinaciune in public cu scopul de a-i impresiona pe oameni si pentru a fi numiti de cei din jur “rabini” sau “invatatori”: “Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sinteti frati. Si “Tata” sa nu numiti pe nimeni pe pamint; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti: “Dascali”; caci Unul singur este Dascalul vostru; Hristosul.

Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru. Oricine se va inalta, va fi smerit; si oricine se va smeri, va fi inaltat” (Matei 23:8-12).
Mintuitorul a mai spus: “Stiti ca domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapinire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintii intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi” (Mat. 20:25-28).

Apostolul Petru ii indeamna pe presbiterii Bisericii sa se poarte dupa pilda pe care le-a dat-o Hristos:

“Pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un cistig mirsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapini peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facindu-va pilde turmei” (1 Petru 5:2, 3).
Noul Testament foloseste termenul de “Biserica” in doua sensuri. Mai intii este vorba despre adunari locale din diferite localitati sau provincii, ca acelea din Corint, Filipi, Galatia, Efes, etc. Apoi este cel de al doilea sens, acela de trup spiritual al lui Hristos. In acest sens se aminteste despre Hristos ca s-a dat pe Sine pentru Biserica, devenind Capul spiritual al ei. Cuvintul “Biserica” nu este aplicat nicaieri in Noul Testament unei cladiri. Biserica nu este formata din caramizi, ci din pietre vii, duhovnicesti, adica din oameni predati in intregime Domnului.
Avind in vedere ca Biserica este o familie de frati si surori, fiecare membru al ei trebuie sa caute ceea ce este in folosul celorlalte madulare ale trupului lui Hristos. Credinciosii trebuie sa se considere toti si fiecare in parte chemati la o slujire crestina plina de dragoste si de abnegatie. Pe acest fundal al slujirii comune, Noul Testament ne spune ca Dumnezeu cheama pe anumiti membri din Biserica la anumite slujiri speciale. De exemplu, apostolii nu au vrut sa renunte la slujba Cuvintului, care era datoria lor principala, pentru a sluji la mese. Din pricina aceasta, Biserica a trebuit sa-i cheme pe altii la slujirea privitoare la impartirea de ajutoare pentru vaduve si asa au aparut “diaconii” (Fapte 6:2). Se prea poate ca Biserica primara sa fi avut si o categorie de surori mai in virsta consacrate pentru slujirea de ajutorare si numite “diaconite” (Rom. 16:1; 1 Tim. 5:9). Chiar si Pavel insusi marturiseste ca s-a ingrijit in mod deosebit de nevoile celor saraci si lipsiti (Gal. 2:10).

Mai mult insa decit nevoile materiale, Biserica are nevoie de slujitori chemati special sa hraneasca adunarea din punct de vedere spiritual. Daca Biserica este o familie, atunci fiecare credincios trebuie sa fie ingrijit si ajutat sa creasca duhovniceste. Pavel le scrie celor din Galatia:
“Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sinteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blindetei. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu. Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel legea lui Hristos” (Gal. 6:1, 2).
Epistola catre Evrei ii invata pe crestini sa se indemne unii pe altii in fiecare zi (Evrei 3:13). Iar Iacov scrie: “Fratilor, daca s-a ratacit vreunul dintre voi de la adevar si-l intoarce un altul, sa stiti ca cine intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui, va mintui un suflet de la moarte si va acoperi o sumedenie de pacate” (Iacov 5:19, 20).
Apostolul Ioan adauga si el: “Daca vede cineva pe fratele sau savirsind un pacat care nu duce la moarte, sa se roage; si Dumnezeu ii va da viata, pentru cei ce n-au savirsit un pacat care duce la moarte” (1 Ioan 5:16).

Din pacate, aceasta slujire duhovniceasca reciproca intre madularele trupului lui Hristos este astazi aproape moarta. Bisericile moderne au preferat sa angajeze “profesionisti” care sa-i inlocuiasca in aceasta lucrare. Si totusi, cit de frumoasa a fost atmosfera din Biserica primara, in care fratia dintre cei credinciosi se putea exprima atit de natural si de limpede prin acea “sarutare sfinta”!
Slujbe si daruri duhovnicesti in Biserica Noului Testament.

Este clar ca Noul Testament nu prescrie un inventar complet pentru toate slujirile posibile in Biserica de-a lungul secolelor. Doua slujiri apar cu precadere in viata Bisericii primare: “cirmuitori” (Rom. 12:8; 1 Tes. 5:16; 1 Tim. 3:4, 5, 12; 5:17). si “mai marii vostri” (Evrei 13:7, 17, 24). Cirmuitorii mai sint numiti si “episcopi” (1 Tim. 3:1-7; Fil. 1:1; Fapte 20:28; Tit 1:7). sau “presbiteri” (Fapte 11:30; 14:23; 15:2; 16:4; 20:17; 21:18; 1 Tim. 5:17, 19; Tit 1:5; Iac. 5:14; 1 Petru 5:1), termen imprumutat din structura interioara a sinagogii Iudaice (Mat. 15:2; 16:21; 21:23; Fapte 4:8; 6:12). Aceiasi cirmuitori mai sint uneori numiti si “pastori”, ca in acest text adresat celor din Milet:

“Luati seama dar la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfint episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a cistigat-o cu insusi singele Sau” (Fapte 20:28). In epistola catre Tit, Pavel isi indeamna ucenicul “sa aseze presbiteri in fiecare cetate”, adaugind: “Caci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu ….” (Tit 1:7).

Epistolele Noului Testament ne mai prezinta si o alta lista de slujiri si daruri duhovnicesti active in Biserica primara. Unele dintre ele au fost in legatura cu marea necesitate de a raspindi Evanghelia si de a- i maturiza pe noii convertiti: apostoli, prooroci, evanghelisti, pastori si invatatori (Efes. 4:11). Alte daruri au fost necesare pentru considerente strategice sau pentru a intari si adeveri autoritatea apostolica: darul minunilor, darul vindecarii, darul limbilor, darul interpretarii etc (1Cor. 12:8-12; 12:28-30). Din toate aceste slujiri, numai doua par a fi fost prezente in timpul scrierii ultimelor epistole ale Noului Testament: aceea de “presbiteri”, care lucrau mai multi la un loc in fiecare Biserica locala, ocupindu-se cu precadere de supravegherea tuturor activitatilor si de bunul mers al Bisericii, si “diaconii”, sau slujitorii Bisericii in domeniul administrativ, dar nu numai administrativ, caci Pavel spune: “Pentru ca cei ce slujesc bine ca diaconi, dobindesc un loc de cinste si o mare indrazneala in credinta care este in Hristos Isus” (1 Tim. 3:13). Din felul in care este descrisa Biserica primara, se pare ca, la inceput, orice membru din adunare, barbat sau femeie, putea sa se ridice in picioare si sa se roage public sau sa profeteasca (1 Cor. 11:5; 14:31). Totusi, cind apostolul Pavel si-a inceput lucrarea, se pare ca el a stabilit regula ca nici o femeie sa nu-si asume un rol de conducere deasupra barbatilor din adunare. In afara sectoarelor de binefacere sau de educarea copiilor, femeile trebuiau sa taca in adunare (1 Cor. 14:34, 15; 1 Tim. 2:12). Noul Testament cere femeii casatorite sa poarte in adunare o “acoperitoare” a capului in semn de supunere fata de autoritatea barbatului ei (1 Cor. 11:2-16).

Principii pentru o conducere duhovniceasca a Bisericii

Noul Testament ne spune ca Domnul Isus nu a daruit Bisericii legi rigide de functionare, ci conducatori duhovnicesti care sa stie sa calauzeasca Biserica in orice circumstante. Exista totusi un numar restrins de principii fundamentale ale Bisericii pe care presbiterii si ceilalti membri din adunare trebuie sa le respecte in toate timpurile. Unul dintre acestea este de exemplu faptul ca presbiterii sint vestitorii si pastratorii integritatii Evangheliei si fac slujba de slujitori ai Bisericii. Chiar Pavel insusi a spus ca principala sa chemare a fost aceea de a vesti Evanghelia, nu aceea de a administra actul ceremonial al botezului (1 Cor. 1:17). Indemnul principal dat de Pavel lui Timotei a fost acelasi: “Propovaduieste Cuvintul” (2 Tim. 4:2).

Asa cum am mai aratat deja, presbiterii Bisericii trebuie sa evite pericolul de a se considera “superiori” celorlalti membri din adunare si, refuzind favoruri speciale, trebuie sa se aseze la acelasi nivel cu ceilalti “frati”, in partasia plina de dragoste a familiei crestine (Marcu 10:42-44). Aceasta inseamna pe de o parte ca presbiterul va evita cu hotarire sa devina un fel de “dictator” in Biserica, iar pe de alta, ca el va cauta sistematic sa implice pe toti membrii Bisericii in lucrarea de slujire. Un lucru pe care orice presbiter trebuie sa-l evite categoric este acela de a lua prea multe responsabilitati sau slujiri asupra lui insusi. Cartea Faptele Apostolilor ne arata cum, atunci cind apar probleme suplimentare, presbiterii trebuie sa refuze tentatia de a se implica ei insisi in rezolvarea lor. Iesirea din impas se face intotdeauna prin chemarea altor membri ai Bisericii la slujire (Fapte 6:1-6). Una dintre cele mai necesare insusiri ale presbiterilor este aceea de a “delega” responsabilitati si slujiri catre alti membri din Biserica.

Se pare ca, in Biserica primara, Lucratorii crestini au fost pusi de o parte prin hotarirea membrilor din Bisericia locala, dupa un obicei preluat de la modul de functionare al Sinagogilor (Fapte 15:22). Intr-adevar, daca slujitorii sint constienti de faptul ca sint raspunzatori atit in fata lui Dumnezeu, cit si in fata Bisericii locale, ei sint scutiti de primejdia unor atitudini “dictatoriale”.
Noul Testament arata clar ca Biserica are anumite datorii fata de slujitorii ridicati de Dumnezeu din mijlocul adunarii.

Intii de toate este datoria de a-i sustine prin rugaciune:

“Incolo fratilor, rugati-va pentru noi, ca, Cuvintul Domnului sa se raspindeasca si sa fie proslavit cum este la voi” (2 Tes. 3:1).

“Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii, si pentru mine, ca ori de cite ori imi deschid gura, sa mi se dea cuvint, ca sa fac cunoscut cu indrazneala taina Evangheliei” (Efes. 6:18-19) (F0ES).

In al doilea rind, Biserica are datoria sa-i asculte pe cei asezati de Dumnezeu in slujire:
“Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinind, caci asa ceva nu v-ar fi de nici un folos” (Evrei 13:17).

O alta indatorire a Bisericii este suportul material pentru cei consacrati lucrarii. Apostolul Pavel pledeaza puternic in favoarea acestui subiect, dind drept exemple pentru sustinerea ideii: un soldat, un lucrator in vie, un pastor, citeva texte din Vechiul Testament, un treierator de grine, principiul compensatiei reciproce, practica generala din Biserica apostolica, si chiar rinduiala lasata in mod special de Domnul Isus (1 Cor. 9:1-14).

Multi frati se fac ca nu stiu ca principiul general al suportului material a fost incalcat de Pavel numai cind a fost vorba de cazul special al bisericii din Corint. Lucrul acesta este scos insa in evidenta de un alt text din cea de a doua scrisoare catre Corinteni:

“Sau am facut un pacat cind m-am smerit pe mine insumi, ca sa fiti inaltati voi, si v-am vestit fara plata Evanghelia lui Dumnezeu? Am despoiat alte Biserici, primind de la ele o plata, ca sa va pot sluji voua. Si cind eram la voi, si m-am gasit in nevoie, n-am fost sarcina nimanui: caci de nevoile mele au ingrijit fratii, cind venisera din Macedonia. In toate m-am ferit si ma voi feri sa va ingreuiez cu ceva. Pe adevarul lui Hristos care este in mine, nimeni nu-mi va rapi aceasta pricina de lauda in tinuturile Ahaiei! Pentru ce? … Pentru ca nu va iubesc? … Stie Dumnezeu!” (2 Cor. 11:7-11).

“Dupa aceea Pavel a plecat din Atena, si s-a dus la Corint. Acolo a gasit pe un Iudeu numit Aquila, de neam din Pont, venit de curind din Italia, cu nevasta-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toti Iudeii sa plece din Roma. A venit la ei. Si fiindca avea acelasi mestesug, a ramas la ei si lucrau: meseria lor era facerea corturilor. Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat si indupleca pe Iudei si pe Greci. Dar cind au venit Sila si Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat in totul propovaduirii si dovedea Iudeilor ca Isus este Hristosul” (Fapte 18:1-5).

In epistola catre cei din Galatia, apostolul Pavel spune deschis:

“Cine primeste invatatura in Cuvint, sa faca parte din toate bunurile lui si celui ce-l invata” (Gal. 6:6). Iar in epistola catre Filipeni Pavel le multumeste credinciosilor de acolo pentru darul trimis:
“Am avut o mare bucurie in Domnul, ca, in sfirsit, ati putut sa va inoiti iarasi simtamintele voastre fata de mine. Va gindeati voi la asa ceva, dar va lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta avind in vedere nevoile mele; caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamind, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa. Pot totul in Hristos, care ma intareste. Dar bine ati facut ca ati luat parte la strimtorarea mea. Stiti voi insiva, filipenilor, ca la inceputul Evangheliei, cind am plecat din Macedonia, nici o Biserica n-a avut legatura cu mine in ce priveste “darea” si “primirea” afara de voi. Caci mi-ati trimes in Tesalonic, o data, si chiar de doua ori, ceva pentru nevoile mele. Nu ca umblu dupa daruri. Dimpotriva, umblu dupa cistigul care prisoseste in folosul vostru. Am de toate si sint in belsug. Sint bogat de cind am primit prin Epafrodit ce mi-ati trimis, … un miros de buna mireasma, o jertfa bine primita si placuta lui Dumnezeu” (Filip. 4:10-18).

Despre darnicie, apostolul Pavel scrie: “Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera; iar cine seamana mult, mult va secera. Fiecare sa dea dupa cum a hotarit in inima lui: nu cu parere de rau sau de sila, caci “pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu”. Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har, pentru ca avind totdeauna in toate lucrurile din destul, sa prisositi in orice fapta buna” (2 Cor. 9:6-8).

Noul Testament nu precizeaza care este metoda prin care trebuie alesi slujitorii Bisericii. Uneori pare ca ei trebuie alesi de catre Biserica locala, alteori pare ca unul dintre colaboratorii lui Pavel a fost insarcinat cu aceasta (Tit 1:5). Ceea ce este clar insa este faptul ca Biserica locala si comunitatea de Biserici dintr-o anumita regiune este responsabila de cercetarea tuturor acelora care sustin ca se simt “chemati” sa propovaduiasca Cuvintul si ca nimeni nu poate intra in lucrarea Evangheliei fara suportul autoritatii Bisericii.

Disciplina in Biserica

Cind Domnul Isus a asezat Biserica pe pamint, El nu i-a incredintat numai slujba impacarii, ci si autoritatea de a mentine disciplina in vietile sfintilor impreuna cu responsabilitatea de a-l ajuta pe
fiecare madular al trupului lui Hristos sa duca o viata care sa-L glorifice pe Hristos si sa depuna o vie marturie despre puterea Evangheliei.

Cind Petru a facut acea frumoasa marturisire despre Hristos in tinutul Cezareii lui Filip, Domnul Isus i-a spus:

“Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si singele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri. Si Eu iti spun: “tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui. Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamint, va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamint, va fi dezlegat in ceruri” (Mat. 16:17-19).

Peste alte citeva versete, Domnul Isus extinde aceasta autoritate asupra intregii Biserici. El spune ca daca cel gresit “nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagin si ca un vames. Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamint va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamint va fi dezlegat in cer” (Mat. 18:17, 18). Dupa ce a inviat dintre cei morti, Domnul Isus a suflat asupra ucenicilor zicind:

“Luati Duh Sfint! Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, vor fi tinute” (Ioan 20:22, 23).

Un bun exemplu despre autoritatea Bisericii este primul consiliu al Bisericii din Ierusalim (Fapte 15:6, 22). Este clar ca hotarirea finala a fost luata de toti cei prezenti acolo.

Un alt exemplu despre necesitatea disciplinei in Biserica il constituie cazul curvarului din Biserica din Corint. Este clar ca apostolul Pavel i-a mustrat pe cei din Corint pentru spiritul lor “tolerant”. In lipsa semnelor de pocainta, indemnul apostolului este ca un astfel de om sa fie dat afara din adunarea celor credinciosi si sa fie scos din perimetrul partasiei crestine (1 Cor. 5:2, 5, 11- 13).

In aplicarea procesului de disciplina trebuiesc evitate doua extreme periculoase: o atitudine dictatoriala a unui grup restrins de “mai mari” si o atitudine superficiala si prea toleranta in care fiecare credincios este lasat sa se descurce singur cu Domnul.

Epistolele Noului Testament ii indeamna pe conducatorii spirituali ai Bisericii: “… pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un cistig mirsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapini peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facindu-va pilde turmei” (1 Ptru 5:2, 3). Iar celor din adunare li se zice: “Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinind, caci asa ceva nu v-ar fi de nici un folos” (Evrei 13:17).

Nu este suficient sa predicam despre greseala imparatului David sau a lui Iuda; Biserica trebuie sa aplice si astazi disciplina sfinta. Fiecare credincios trebuie acceptat in partasia Bisericii numai daca “umbla in lumina”. Altfel nu putem avea “partasie unii cu altii” (1 Ioan 1:7). Tinind cont de caracterul de partasie familiala a Bisericii, procesul de disciplina, desi este aplicat de catre fratii ordinati ca slujitori, trebuie facut cu consimtamintul tuturor celor din adunare. Disciplinarea unui membru al Bisericii este o ocazie sobra si solemna, din care toti ceilalti trebuie sa invete. Unele biserici fac publica disciplinarea in cadrul serviciului de Cina Domnului, pentru ca masura luata sa nu fie vazuta ca o razbunare personala, ci ca un atasament fata de Hristos, Cel care “S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului” (1 Ioan 3:8). Jertfa Domnului Isus este fundalul cel mai potrivit pentru propovaduirea pocaintei si iertarii.

Biserica crestina este o comunitate strinsa in partasie de frati si surori, iar sarcina de a aplica principiile vesnice din Cuvintul lui Dumnezeu la viata de fiecare zi nu trebuie lasata in seama unor “specialisti” cu studii, ci trebuie cultivata ca o preocupare continua in toti membrii din adunare. In ceea ce priveste publicarea unor norme de disciplina scrise este bine sa tinem aceasta activitate la un numar restrins de principii generale, si sa nu ne pierdem in detalii care ne-ar atrage spre legalism. O viata sfinta izvorita din dragoste fata de Domnul Isus este infinit superioara unei existente reduse la robia fata de litera unor legi sau datini omenesti. Asa cum arata o scriere de pe vremea Reformatiei, pot fi doua motivari pentru o viata de ascultare: supunerea silita fata de traditii si prevederi legale, care desi infrineaza menifestarile carnii, o exalta la mindria fariseilor; si supunerea de fiu in familia iubitoare a Tatalui, care izvoraste din iubire si din devotament fata de Dumnezeu. Aceasta din urma este singura ascultare care produce un caracter duhovnicesc.
Odata stabilit faptul ca Noul Testament nu incurajeaza in nici un fel legalismul ingust al unora, trebuie sa spunem totusi ca aceasta nu inseamna ca el nu ne da anumite exemple de indrumari general valabile carora trebuie sa ne supunem toti cu bucurie. Din pacate, tendinta Bisericii crestine de-a lungul secolelor a fost sa neglijeze indrumarile Noului Testament si sa-i lase pe crestini sa se confunde cu lumea in comportament si practica. Rezultatul firesc a fost o totala pierdere a puterii de marturie in lume si o degradare a nivelului de sfintenie din Biserica. Astazi, in unele locuri, exista foarte putina diferenta intre un membru obisnuit al Bisericii si oamenii civilizati din jur care n-au insa pretentia ca-si conformeaza viata dupa codul etic al Evangheliei.

Care sint aceste citeva principii de viata opuse lumii pe care le recomanda Noul Testament tuturor crestinilor din Biserica?

1. Noul Testament ii indeamna pe crestini sa nu umble dupa impodobirea exterioara a trupului, ci sa caute cresterea in frumusetea interioara a caracterului. Aceasta inseamna ca in Biserica nu trebuie sa cautam sa atragem atentia asupra noastra prin purtarea de haine scumpe sau de bijuterii de aur si de pietre pretioase, ci trebuie sa ne preocupam sa ne infrumusetam launtrul prin bunatate, sinceritate, smerenie, mila si iubire (1 Tim. 2:9, 10; 1 Petru 3:3). Femeile crestine trebuie sa poarte parul lung (1 Cor. 11:6, 14, 15). In ce priveste ce se intelege prin “par lung”, discutiile interminabile ar trebui sa faca loc unei constatari de bun simt. Par lung pentru o femeie inseamna exact ceea ce inseamna par lung si pentru un barbat. Exact ceea ce incepe pentru un barbat sa fie numit par prea lung, inseamna pentru femeie “par lung”.

2. Si Hristos si apostolii s-au ridicat impotriva folosirii abuzive a juramintului. Vorbirea crestina trebuie sa fie caracterizata de onestitate si calitatea vietii unui crestin ar trebui sa fie o garantie suficienta ca ceea ce spune el nu este o minciuna.

3. Biblia condamna deasemenea spiritul lumesc in toate formele lui de manifestare (Rom. 12:2; 1 Ioan 2:15, 16). Noul Testament ne indeamna sa nu luam parte la lucrarile neroditoare ale intunerecului. Jocul de carti, distractiile centrate in jurul senzualitatii, dansul modern, lecturile erotice, si alte asemenea “re-creatii” n-au ce cauta in viata unui urmas smerit al Galileianului.

4. Biserica crestina, ca martora a iubirii mintuitoare si a harului trebuie sa se retina astazi de la participarea in orice fel de manifestari violente legate de revolutii, rascoale sau razboaie. Nu exista “razboaie sfinte” sau binecuvintari care trebuie date miscarilor de eliberare sau dezrobire. Cetatenia crestina nu este din lumea aceasta si este bine sa ne abtinem, cit sintem straini si calatori pe acest pamint, sa ne amestecam in treburile lumii.

5. Noul Testament ne invata ca trupurile noastre sint temple ale Duhului Sfint si ca noi sintem responsabili de felul in care ne ingrijim trupurile. Aceasta inseamna ca fumatul, betia, folosirea drogurilor si alte practici asemanatoare trebuiesc evitate. Traim intr-un veac corupt si decazut care are nevoie de o marturie socanta si sfinta. O viata curata si lipsita de excese este singura temelie pe care se poate zidi o marturie eficace a Evangheliei.

6. In cazuri de litigii, apostolul Pavel ii sfatuieste pe crestini sa “accepte mai degraba paguba”, decit sa se grabeasca sa mearga in fata tribunalelor (1 Cor. 6:1-9).

7. In ceea ce priveste participarea crestinilor la jocurile de noroc, desi nu exista in Noul Testament o prohibitie expresa, putem spune ca toti aceia care si-au insusit etica crestina se vor retine de la participarea in activitati care incurajeaza cistigul prin “sansa”. Noul Testament incurajeaza spiritul de harnicie, de smerenie si de darnicie, nu duhul lacom al zgirceniei egoiste.

8. Noul Testament ii invata pe crestini ca legamintul de la casatorie este pe viata (Mat. 5:32; 19:4-9; Marcu 10:2-12; Luca 16:18; Rom. 7:2, 3; 1 Cor. 7:10-16).. Nu exista casatorie “pentru o vreme”, “daca merge” sau “pina cind tine dragostea”. In privinta vietii de familie, exista un comentariu plin de intelepciune: “Cum merge familia, asa merge Biserica, si cum merge Biserica, asa va fi si societatea din jur”. Este responsabilitatea Bisericii de astazi sa readuca casatoria la nivelul inalt al invataturii lui Hristos. Sigur, nu exista pacat care sa nu se ierte, si Biserica trebuie sa se aplece cu o deosebita dragoste si spre aceia care au gresit in privinta mentinerii unei casnicii nealterate. Totusi, asupra celor care gresesc calcind legamintul facut inaintea lui Dumnezeu cu ocazia casatoriei, va plana mereu un fel de umbra care le va interzice accesul in anumite slujiri sau activitati ale Bisericii. Pentru a nu ajunge in astfel de situatii este bine ca Biserica sa prezinte unitatea caminului si importanta legamintului facut inaintea lui Dumnezeu in toata seriozitatea si splendoarea lor dumnezeiasca.

Simboluri ale iubirii fratesti

Fara a face din aceste practici dogme obligatorii, trebuie sa scriem aici ca unele Biserici socotesc practicarea “sarutului sfint” si a “spalarii picioarelor” (Ioan 13:1-17) drept o terapie a umilintei 
si a spiritului de intr-ajutorare frateasca. Chiar daca nu se practica peste tot, aceste lucrari nu trebuie batjocorite sau considerate urme de “legalism formal”. Facute intr-o atitudine corecta a inimii aceste practici pot duce la binecuvintarea Bisericii.

8. Sacramentele Bisericii 

Intre toate practicile Bisericii crestine exista numai doua care pot fi numite “sacramente”: Botezul si Cina Domnului. Numirea de “sacrament” nu inseamna ca aceste practici ar transmite automat o stare de har asupra participantilor, ci ca ele sint “simboluri” instaurate in practica Bisericii de insusi Domnul Isus si destinate sa ramina in practica Bisericii peste veacuri. Botezul si Cina Domnului sint “semne” exterioare ale unor realitati spirituale care trebuiesc traite de credinciosi.

Conrad Grebel, intemeietorul anabaptistilor din Elvetia descria Botezul si Cina Domnului ca “singurele doua acte ceremoniale admisibile in Biserica” (“Petitia de Aparare si Protest a lui Conradd Grebel in fata Consiliului din Zurich in anul 1524).

Menno Simons scria despre acelasi subiect:

“Daca ceremoniile date poporului de Dumnezeu sub regimul Legii (si ele au fost multe, amenintatoare si respectate, desi au fost aduse nu de Domnul, ci de un muritor de rind ca Moise) s-au pastrat in practica evreilor timp de secole, nealterate si neschimbate in practica si semnificatii pina in vremea lui Hristos, cu cit mai mult trebuie sa ne silim noi crestinii sa pastram acele singure doua acte ceremoniale, care sint Botezul si Cina Domnului, nealterate si neschimbate. Si asta cu atit mai mult cu cit ele nu sint nici aducatoare de amenintare si nici nu ne costa nimic, caci ne-au fost incredintate de Acela care ne- a daruit vestea buna a mintuirii: Domnul Isus Hristos” (Opera citata, p. 386).

Botezul

Botezul Nou Testamental in apa a fost instituit de Domnul Isus, dar el a avut cel putin doua antecedente: (1) botezul prozelitilor la Iudaism practicat in perioada de timp scursa intre relatarile celor doua testamente (Gerhard Kittel, Theologisches Worterbuch zum Neuen Testament (Sttugart: W. Kohlhammer, 1949), I. pp. 534-535; Isaac Landman, Ed., The Universal Jewish Encyclopedia New York: The Univ. Jewish Encyclo., 1940), II, p.68) si (2) botezul pocaintei instituit de Ioan Botezatorul. Desi este asemanator in practica cu aceste doua forme de botez, botezul crestin este total deosebit in semnificatie. El trebuie administrat in numele Sfintei Treimi a lui Dumnezeu si numai catre aceia care au acceptat personal credinta mintuitoare in Hristos.

Inainte de inaltarea Sa la cer, Domnul Isus a spus:
“Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamint. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sint cu voi in toate zilele, pina la sfirsitul veacului” (Mat. 28:18-20). In ziua de Rusalii, apostolul a implinit aceasta porunca. Mai intii el a propovaduit Cuvintul lui Dumnezeu; apoi, cind poporul a ramas strapuns la inima si l-au intrebat ce sa faca ca sa fie mintuiti, el i-a condus la Hristos si la Evanghelia Lui mintuitoare. “Si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete” (Fapte 2:36-41).

Precedentul stabilit la Rusalii ne pune la dispozitie practica corecta pe care trebuie sa o respecte Biserica crestina in toate circumstantele; mai intii, un om al lui Dumnezeu a proclamat in public Cuvintul despre mintuire; in al doilea rind, Duhul Sfint i-a convins pe cei prezenti de starea lor de pacat; in al treilea rind, ei s-au intors prin pocainta de la calea lor pacatoasa; in al patrulea rind, l-au acceptat pe Hristos pe care Evanghelia Il ofera ca Mintuitor; si in sfinsit, acesti noi credinciosi au fost botezati si inclusi in trupul spiritual al Bisericii. Respectind ordinea de la Rusalii, pasii care duc la botez sint urmatorii:

(1) proclamarea Cuvintului lui Dumnezeu;
(2) convingerea despre starea de pacatosenie;
(3) regretul si pocainta;
(4) primirea Domnului Isus ca Mintuitor;
(5) adaugarea la trupul spiritual al Bisericii lui Hristos prin administrarea botezului.

Trebuie remarcat faptul ca aceasta succesiune de pasi scoate in evidenta caracterul liber consimtit al aderarii la Biserica crestina si imposibilitatea existentei unei Biserici de Stat. Numai aceia care s-au facut partasi lucrarii Duhului Sfint, prin pocainta si credinta personala, pot face parte din Biserica.

In invatatura Noului Testament, botezul are cel putin patru semnificatii majore:

1. Botezul este un simbol al spalarii de pacat. Cind Anania a fost trimis de Dumnezeu la Saul pentru a-i vorbi dupa vedenia avuta pe drumul Damascului, cuvintele lui au fost: “Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul, si fii spalat de pacatele tale, chemind Numele Domnului” (Fapte 22:16). Apa botezului este un simbol al curatirii pe care o produce singele Domnului Isus in viata unui pacatos care se pocaieste.

2. Botezul mai simbolizeaza si “moartea” cuiva fata de pacat. Cufundarea in apa nu este doar o inmormintare de moment a trupului fizic, ci si o ingropare definitiva a “omului vechi” a carui “fire” este pacatoasa. Pavel prezinta botezul drept un simbol al lucrarii savirsite de Domnul Isus prin moartea Sa pe cruce. El incepe prin a spune ca prin botez noi ne exprimam hotarirea de a nu mai trai in pacat. Tot asa cum Hristos a murit trupeste si a fost coborit in mormint, si crestinul “moare” “in Hristos” fata de pacat (Rom. 6:1- 5). Dupa trecerea prin botez, credinciosul trebuie sa “traiasca viata cea noua” (Rom. 6:4). Din acest punct de vedere, moartea lui Hristos pe cruce nu este numai un simbol pentru realitatea mortii noastre fata de pacat, ea este chiar mijlocul insasi prin care aceasta izbavire a noastra a fost facuta posibila:

“Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului” (Rom. 6:6). De aici si concluzia fireasca: “Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 6:11).

3. Petru are in epistola sa o explicatie, oarecum confuza, totusi importanta despre insemnatatea botezului. El spune ca: “Icoana aceasta inchipuitoare va mintuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21). Actul botezului este comparat de Petru cu lucrarea corabiei lui Noe, prin care au scapat de minia lui Dumnezeu cei opt membrii ai familiei patriarhului (1 Petru 3:20). Botezul este echivalent cu trecerea dincolo de pedeapsa lui Dumnezeu prin identificarea cu Isus Hristos, cel inviat pentru justificarea noastra.

4. O a patra semnificatie a botezului in apa este si aceea de simbol al botezului cu Duhul Sfint. Tot asa cum la Rusalii, Duhul Sfint i-a plasat pe cei credinciosi in trupul spiritual al Bisericii, si botezul in apa este o aducere aminte a aceleiasi identificari cu Hristos prin credinta.
“Caci dupa cum trupul este unul si are mai multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sint mai multe, sint un singur trup, – tot asa este si Hristos. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:12, 13).

Din felul in care este folosit botezul si din insemnatatea semnificatiilor sale este clar ca acest act nu se poate aplica copiilor, ci trebuie administrat numai celor ce sint suficient de maturi pentru a fi responsabili de hotaririle lor proprii. Noul Testament nu ne vorbeste despre un botez al copiilor. Ei nu pot fi inca subiectul lucrarii de convingere a Duhului Sfint si nu pot sa se pocaiasca sau sa-si marturiseasca credinta mintuitoare in Hristos. Copiii nu au de ce sa treca prin botez pentru a avea marturia unui cuget curat inaintea lui Dumezeu si nici nu pot sa renunte la pacat promitindu-i lui Dumnezeu sa inceapa o viata de ucenicie.

Botezul copiilor mici a aparut in istoria Bisericii odata cu denaturarea semnificatiei botezului Nou Testamental. De indata ce oamenii au acordat botezului puterea de a spala pacatele, ei s-au indreptat spre practici nebiblice. Intii a aparut practica de a aplica botezul doar celor aflati cit mai aproape de moarte, pentru ca toate pacatele sa le poata fi astfel iertate. Apoi, cind s-a pus problema copiilor care mureau nebotezati din cauza foartei mari mortalitati infantile, Biserica a trecut la botezararea copiilor cit mai aproape de momentul nasterii, pentru ca toti sa fie curatati de pacatul originar.

In secolul al saisprezecelea, cind “Fratii Elvetieni”, cunoscuti in istorie sub numirea de “anabaptisti”, au revenit la practicarea botezului adultilor, liderii Reformei s-au vazut siliti sa justifice invatatura despre botezul copiilor. Istoric vorbind, Reforma nu a fost dusa pina la capat decit de aceia care s-au intors cu totul la practicile si invatatura Scripturii. Unii lideri ai Reformei s-au oprit insa cam pe la jumatatea drumului. Luther, desi a rupt-o definitiv cu invatatura Bisericii Romano-Catolice, nu a renuntat la botezul copiilor mici, sustinind ca se poate spune despre acestia ca au un fel de credinta “ascunsa” si “nemanifestata”, care va trebui desteptata la virsta adolescentei. Luther a recunoscut pe fata ca nu exista suport biblic suficient pentru practicarea botezului copiilor, dar “avind in vedere timpul in care traim si parerea generala … nimeni n-ar face bine daca s-ar aventura sa nege validitatea botezului aplicat copiilor” (John Horsch, Infant Baptism (Scottdale, Pa.: pp. 38-42). Philip Melanchton, tovarasul lui Luther, a sustinut parerea ca tot asa cum copiii israelitilor trebuiau taiati imprejur dupa nastere, ca un semn al vechiului legamint, si copiii celor credinciosi trebuiesc botezati ca un semn al Noului Legamint al crestinatatii (Idem, 00. 42-45). Cel mai inrait oponent al anabaptistilor a fost insa Ulrich Zwingli din Zurich. El a folosit pe linga analogia cu taierea imprejur si argumentul folosirii expresiei “si a fost botezat el si toata casa lui” ca si acela al plasarii copiilor sub epitropia parintilor crestini. El a incercat sa sustina aceste pareri cu ajutorul unor pasaje ca acelea din Fapte 2:39 si 1 Corinteni 7:14. Orice cititor atent va remarca insa ca nici unul dintre aceste texte nu sprijina practicarea botezului copiilor mici. Pasajul din Fapte vorbeste despre raspindirea crestinismului de la o generatie la cealalta, iar textul din 1 Corinteni nu vorbeste decit despre importanta unei influente de sfintenie exercitate de parinti asupra copiilor.

In ce priveste folosirea unor expresii care ar implica botezarea unor familii intregi, textul din Faptele Apostolilor ne spune ca au fost botezati toti aceia care l-au ascultat pe Petru si “au crezut” (Fapte 10:44). Duhul Sfint s-a pogorit asupra lor si “toti vorbeau in alte limbi si-L mareau pe Dumnezeu” (Fapte 10:46). Cind a fost botezata casa sutasului Corneliu, Luca ne spune ca apostolii “au vestit Cuvintul Domnului, atit lui cit si tuturor celor din casa lui … si s-a bucurat cu toata casa lui ca a crezut in Dumnezeu” (Fapte 16:32- 34). Nu exista nici un motiv sa presupumen ca in casa Lidiei ar fi fost botezati copii mici. Textul ne spune doar ca a fost botezata ea si casa ei (Fapte 16:16). Tot asa ni se mai spune ca Pavel a botezat “casa lui Stefana” dar ni se spune imediat ca membrii ei “s-au pus cu totul in slujba sfintilor” (1 Cor. 16:15).

Unii teologi moderni care apara inca botezul copiilor mici sustin ca el nu este nimic altceva decit un fel de promisiune a parintilor ca vor da copiilor o educatie crestina. O astfel de invatatura nici nu merita sa fie discutata. Orice om care reduce importanta si semnificatia botezului la o simpla promisiune omeneasca nu este vrednic sa fie luat in serios de Biserica crestina.

Noul Testament nu explica in ce fel trebuie aplicat botezul in apa. Din aceasta cauza unii practica botezul prin stropire, altii prin turnare si altii prin cufundare. Controversa s-ar sfirsi foarte repede daca toti ar tine cont de faptul ca “botezul” este un termen care se explica singur. Traducatorii Bibiei nu au tradus acest cuvint, ci doar l-au “transliterat”. Daca l-ar fi tradus, in limba romana am fi avut pur si simplu verbul “a scufunda” . In greaca “Baptizo” inseamna tocmai aceasta: “a baga sub apa”, “a scufunda”. Un alt argument in favoarea botezului prin imersiune totala sub apa se afla intr-un text din literatura “patristica” de prin preajma anilor 120 – 180 d. H. In “Didache sau Invatatura celor doisprezece apostoli” gasim scris:

“Dupa ce au fost invatati cum se cuvine din Cuvint, cei convertiti trebuiesc botezati “in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint” prin cufundarea lor intr-o apa curgatoare. Daca nu se gaseste pe acolo o apa curgatoare, pot fi botezati in orice alt fel de apa; daca nu este apa rece, se poate folosi si cea calda. Iar atunci cind nu se gaseste nici un fel de riu sau lac prin preajma, convertitilor sa li se toarne apa peste crestet de trei ori, “in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh”. Inainte de botez insa, si cel ce boteaza si cei botezati sa posteasca si, daca se poate, sa posteasca si toti cei din adunare” (The Apostolic Fathers, Vol. I, (New York: Cima Publishing Co., 1947), p. 177).

Un al treilea argument in favoarea botezului prin scufundare totala in apa se gaseste in continutul textelor din Romani 6 si Coloseni 2. In ambele pasaje, botezul este asemanat cu moartea si invierea lui Hristos, iar simbolismul identificarii cu Hristos se poate realiza numai prin scufundarea totala a trupului si prin iesirea lui din apa (Rom. 6:4; Col. 2:12).

Recapitulind cele scrise mai sus, putem spune ca argumentele in favoarea botezului prin imersiune sint de trei categorii: lingvistice, istorice si exegetice.

Cina Domnului

Cel de al doilea sacrament, sau act cultic, al Bisericii este Cina Domnului. Ea a fost instituita de insusi Domnul Isus in noaptea in care a fost prins. Din felul in care a vorbit despre Cina, Domnul ne-a indicat ca cele doua elemente simbolice ale ei, piinea si vinul, au fiecare cita o dubla semnificatie. Piinea reprezinta trupul Domnului Isus “care s-a frint pentru noi” (Mat. 26:26), dar si partasia cea noua pe care o au crestinii in Hristos (1 Cor. 10:16, 17). Vinul din pahar reprezinta in acelasi timp si singele varsat la Cruce pentru noi si Legamintul cel Nou stabilit de Domnul (1 Cor. 11:25; Luca 22:20; Evrei 9:16).

Ca si Botezul, Cina Domnului nu iarta pacatele, ci este doar o ilustratie a lucrarii de mintuire. La Cina Domnului, credinciosul trebuie: (1) sa-si aduca aminte de moartea ispasitoare a lui Isus Hristos; (2) sa se cerceteze pe sine insusi si sa se curateasca prin pocainta; (3) sa-si reinoiasca consacrarea fata de Domnul Legamintului.

Luata “in chip nevrednic”, Cina Domnului nu numai ca nu iarta pacatele, dar chiar se poate transforma intr-o ocazie in care Dumnezeu isi pedepseste copiii, “pentru a nu-i osindi odata cu lumea”. Aceasta disciplinare sfinta se poate manifesta prin suferinte in trup si chiar prin moarte: “Din pricina aceasta sint intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm” (1 Cor. 11:29-32).

O alta problema ridicata de practicarea Cinei Domnului in adunare este aceea a participantilor admisi la ea. In aceasta privinta exista doua practici extreme: cina exclusiva si cina generala.
Cei care practica Cina Generala sint de parere ca toti credinciosii din oricare denominatiune crestina ar face parte ei, fie ca sint membrii ai Bisericii locale respective, fie ca sint doar in vizita, pot participa la Cina oferita in adunare. Argumentele in favoarea unei astfel de pozitii sint urmatoarele: (1) Cina nu este “a adunarii”, ci a Domnului, si fiecare om trebuie sa se confrunte cu Dumnezeu, nu cu Biserica, atunci cind ia parte la Cina; (2) responsabilitatea cercetarii este personala, nu o functiune a Bisericii (“Fiecare sa se cerceteze pe sine”); (3) Cina este o ocazie minunata pentru manifestarea unitatii crestine care trece dincolo de granitele artificiale ale “confesiunilor”.

Adeptii unei Cine Exclusive sint de parere ca la aceasta manifestare crestina nu pot participa decit cei care sint in rinduiala cu viata lor spirituala si care au trecut prin procesul de supraveghere a Bisericii locale. Este clar ca in astfel de Biserici pot participa la Cina numai membrii adunarii locale, si dintre ei, doar aceia care traiesc in sfintenie. Practicata asa, Cina devine un act administrat de Biserica locala si limitat la perimetrul partasiei membrilor ei.

Trebuie sa recunoastem ca exista ceva bun in fiecare dintre pozitiile extreme enumerate mai sus. Sarcina fiecarei Biserici locale este de a le cunoaste pe amindoua si de a alege o procedura care sa imbine ceea ce este bun in fiecare dintre ele.

Sigur ca nu este bine ca sa oprim accesul la Cina Domnului pentru fratii care se afla in calatorie si se gasesc ocazional intr-o anumita Biserica locala. La fel de normal este insa si excluderea de la participarea la Cina pentru toti aceia care apartin la Biserici cu standarde morale inferioare Bibliei. Credem ca este spre binele “crestinilor de nume” sa le interzicem participarea la Cina, atita vreme cit stim ca este spre binele lor si ca ii ferim in felul acesta de pedeapsa Domnului Sigur ca este bine ca toti cei necredinciosi sau neveghetori sa ia parte la serviciul de Cina, care este o ocazie excelenta pentru evanghelizare si pocainta. Dar la fel de sigur este si ca o Cina la care au acces cei ce traiesc “in neorinduiala”, nu este vrednica de un Dumnezeu al ordinei.

Credem ca este bine sa ferim Cina Domnului si de formalismul inselator al “impartasaniei” (care minte, promitind iertare automata tuturor participantilor) si de formalismul ingust si sectar al “adunarilor inchise” restrinse la numarul unor credinciosi “superiori” celorlalti. Frecventa cu care se ia Cina intr-o anumita adunare, modul in care se serveste ea, forma sau starea elementelor ei componente (vin sau must, piine dospita sau nedospita, taiata in prealabil sau frinta) nu sint lucruri standardizate de Biblie. Ceea ce este insa precizat in Biblie este dorinta Domnului Isus ca Biserica sa participe din cind in cind la Cina si ca la aceasta Cina a amintirii, fiecare sa stie ca sta la masa cu Cel ce a instituit-o. Cine simte prezenta Domnului cu ocazia Cinei va gasi repede starea in care sa ia parte la ea. Cine nu gaseste aceasta stare, este mai bine pentru el sa nu participe la Cina.

 10. MISIUNEA BISERICII

Am mentionat deja de citeva ori despre porunca data de Domnul Isus ucenicilor Sai inainte de inaltarea Lui la cer cu privire la datoria lor de a merge pina la capatul pamintului pentru a vesti Evanghelia si pentru a face ucenici din toate neamurile, “botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfint” si invatindu-i “sa pazeasca tot ce v-am poruncit” (Mat. 28:18-20).
Din textul Scripturii, se pare ca Biserica primara a ezitat sa plece din Ierusalim si sa se imbarce in aceasta extraordinara misiune. A trebuit ca Domnul sa le scuture mai intii cuibul caldut din preajma Templului si sa vina persecutia deslantuita de rivna nebuna a tinarului Saul din Tars pentru ca multimea de crestini sa se imprastie pretutindeni. Dupa martirajul lui |tefan, care a insemnat si amenintarea cu moarte pentru toti ceilalti crestini din Ierusalim, in numai citeva generatii, Biserica si a raspindit crestinismul in mod rapid, impinzind toata lumea. Ca o reactie impotriva raspindirii Bisericii, in Imperiul Roman s-au dezlantuit valurile de persecutie care s-au succedat de la Nero la Diocletian (intre anii 64 si 303 d.H.). Neputinta Imperiului de a zagazui crestinismul a dus la incercarea lui disperata de a-i subjuga energia si de a o canaliza spre propasirea imperiala. Constantin (306-337 d.H.) a dat mai intii un decret de toleranta fata de crestini (313 d.H.) si i-a asigurat apoi un statut preferential in Imperiu. Crestinismul nu a devenit insa religie de stat decit de abia prin edictul comun dat de Teodosiu cel Mare si de Gratianus in luna Februarie a anului 380 d.H.) Incet, incet, toata Europa a fost “crestinata”. Cea din urma mare natiune care a trecut la crestinism a fost Rusia (anul 1.000 d.H.).
Increstinarea Europei nu a insemnat insa si triumful crestinismului. Trecerea la crestinism s-a facut adesea prin decrete de stat si masele de oameni s-au trezit in Biserica fara sa stie ceva despre importanta pocaintei de faptele moarte si despre oferta unei vietii noi prin Hristos. Nasterea din nou a fost inlocuita cu botezul; aplicat imediat dupa nastere. Biserica s-a formalizat intr-o institutie ierarhica facuta dupa chipul si asemanarea lumii din jur. Spiritualitatea simpla a trairii “in duh si in adevar” a fost inlocuita cu liturghiile solemne si mistice, patrunse de o multime de practici pagine, rebotezate “crestine” si reintroduse in practica popoarelor pe usa din dos. Misionarismul crestin a fost redus la zero. Europa se legana linistita in linistea inselatoare oferita de un crestinism ieftin, pagin si devenit o unealta docila a statului.
A trebuit sa vina secolul al saisprezecelea, cu suflul Reformei si cu noua miscare a Duhului Sfint in inimile celor care s-au rupt de Biserica oficiala a Romei pentru a reveni sub autoritatea unica a Bibliei. Nici reformatorii nu au avut insa o politica de responsabilitate individuala a constiintei in fata lui Dumnezeu. Prin ”Landesherrliche
Kirchenregiment” Luther a propus doar un fel impartire a crestinatatii in Biserici teritoriale. Conform acestui plan, stapinitorul civil al acestor teritorii avea dreptul sa proclame religia pe care dorea sa o imbratiseze toti supusii sai. Cei care aveau obiectii de constiinta, erau obligati sa emigreze spre alte zone. Libertatea de constiinta era inca ceva de neconceput. Nu este de mirare ca in aceste conditii, evanghelismul era privit ca o conspiratie daunatoare si ilegala.

Cei dintii care au ales sa sfideze autoritatea lumeasca si au refuzat sa accepte autoritatea bisericilor teritoriale au fost Anabaptistii. Ei au fost primii care au spus ca populatia Europei, ca intreg, nu este nici pe departe “crestina”. Tot ei au fost aceia care au negat dreptul oricarui demnitar omenesc de a stabili adevaruri de credinta si practica Bisericeasca. Nu este deci de mirare ca tot ei au fost si primii misionari ai Reformei (Litell, opera citata, pp. 94-112).

Exista documente scrise care atesta istoric activitatea misionara a Anabaptistilor. Intr-o cronica de Paste din anul 1525 se mentioneaza ca Biserica “fratilor elvetieni” din Gall, Elvetia avea deja un numar de 500 de membrii botezati ca adulti (re-botezati sau “ana-baptisti”). Numai in cantonul Zurich existau in 1529 peste 70 de astfel de Biserici locale. S-a estimat ca George Blaurock, lider anabaptist, a botezat mai bine de o mie de convertiti inainte de a fi ars pe rug ca eretic. Leonard Bouwens, colaboratorul lui Menno Simons, a pastrat evidenta celor pe care i-a botezat in cei 30 de ani de activitate a sa si lista aceasta cuprinde 10.378 de nume (Robert G. Tobert, A History of the Baptists – Philadelphia: The Judson Press, 1950), p.38). Zelul evanghelistic al anabaptistilor nu s-a manifestat doar prin marturia personala locala, desi aceasta i-a fost cea mai buna exprimare. Anabaptistii au inceput sa trimeata misionari si in alte zone. In 20 August, 1527, mai mult de saizeci de conducatori anabaptisti au tinut un asa numit “Sinod al Martirilor” in Augsburg, Germania. Acest sinod a hotarit trimiterea de misionari la Basel si Zurich, la Palatinate in Austria, la Franconia, la Salzburg in Austria si in Bavaria, in sudul Germaniei.

Activitatea misionara anabaptista i-a iritat peste masura de mult pe liderii oficiali ai Reformei. Faptul ca ei nu se subordonau institutiilor religioase si treceau fara autorizatii dintr-o zona teritoriala in alta, l-a facut pe Luther sa scrie in 1532 un pamflet plin de vitriol intitulat: “Despre predicatorii itinerari teposi si veninosi” (Von den Schleichern und Winkelpredigern). Lucrarea a dezlantuit o persecutie feroce impotriva anabaptistilor.

Biserica crestina moderna are nevoie sa se lase cuprinsa de acelasi spirit misionar care i-a caracterizat pe cei din Biserica primara si pe anabaptistii secolului saisprezece. Toti adevaratii crestini trebuie sa auda din nou cuvintele solemne ale Mintuitorului: “Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimet si Eu pe voi!” (Ioan 20:21).

Apostolul Pavel declara:
Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sint de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si care ne-a incredintat slujba impacarii; ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacind lumea cu Sine, netinindu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Noi dar, sintem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos; Impacati-va cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5:17-20).

Renasterea misionarismului este dependenta de doua conditii majore: Biserica trebuie sa-si dea seama cit de grozava este soarta celor ce nu s-au impacat cu Dumnezeu si se afla sub amenintarea pedepsei vesnice si credinciosii trebuie sa se umple cu iubire fata de oamenii din jur. Incepind de acasa, fiecare credincios trebuie sa devina un misionar. Fiecare membru al Bisericii lui Hristos este um ostas trimis pe front cu o misiune. Oamenii din popoarele lumii nu vor fi intorsi la Hristos daca lasam aceasta lucrare doar in seama misionarilor de cariera. Raspindirea Evangheliei pina la marginile pamintului are nevoie de fiecare credincios in parte si numai o trezire spirituala a Bisericii va putea produce asa ceva.

Tragedia Bisericii moderne este ca nivelul spiritual al membrilor ei este atit de “caldicel”, incit nimeni nu se mai simte responsabil personal de inaintarea Evangheliei. Daca fiecare am fi o lumina in locul in care sintem si daca am contribui cu banul nostru la intretinerea lucrarii misionare, multimi de oameni din lume ar fi cistigati pentru Hristos. Daca fiecare Biserica ar da a zecea parte din venit pentru raspindirea Evangheliei, misionarii crestini ar putea inconjura iarasi lumea.

 11. LEGEA LUI DUMNEZEU

In capitolul care urmeaza vom vorbi despre Legea lui Dumnezeu, definind-o drept voia sfinta si suprema in domeniul moralei si eticii, asa cum ne este ea descoperita in Sfintele Scripturi. Prin confruntarea cu aceasta voie sfinta si suprema, orice abatere de la ea in vietuire sau gindire devine “calcare de lege” sau “pacat”. Legea lui Dumnezeu este o expresie a naturii divine si este intemeiata pe dragostea desavirsita si pe bunavointa pe care ne-a aratat-o noua Dumnezeu ca oameni (Mat. 22:34-40).

Tinind cont ca Legea lui Dumnezeu este o descoperire a naturii Sale, putem spune ca ea ne-a fost descoperita progresiv de-a lungul istoriei si a culminat in divina descoperire de Sine prin venirea in lume a Domnului nostru Isus Hristos.

Noul Testament ne spune ca aceasta Lege a lui Dumnezeu a fost inscrisa in launtrul oamenilor prin creatie, dar ca ea a fost “inadusita in nelegiure” (Rom. 1:18). Astazi, Legea lui Dumnezeu este inscrisa si in Scriptura. Continutul Bibliei este in totul inspirat de Dumnezeu si deasupra oricarei posibilitati de eroare.

Pentru credinciosul Nou Testamental este foarte important sa putem defini care este relatia lui cu Legea divina revelata in cuprinsul Vechiului Testament. Trebuie sa definim ce inseamna faptul ca Noul Testament ne spune ca noi nu mai sintem “sub Lege”. Inseamna aceasta ca noi putem trai in afara standardului de sfintenie aratat in continutul Vechiului Testament? Pentru a ne usura intr-o mare masura studiul nostru este bine sa impartim Legea Vechi Testamentala in trei sectiuni distincte:

1. LEGEA CIVILA, data evreilor pentru a le forma constiinta nationala si care nu se mai aplica astazi nici Bisericii si nici celor care fac parte din alte popoare ale lumii, desi cu cit tarile lumii se vor apropia mai mult de nivelul legilor sociale din Biblie, cu atit popoarele acelor tari vor fi mai fericite si societatile lor mai echilibrate.

2. LEGEA CEREMONIAL}, care reglementa aducerea de jertfe, desfasurarea ceremonialelor, stabilea zilele de sarbatoare, anii sabatici, deosebea animalele curate de cele necurate, reglementa specificul agriculturii, disciplina etica imbracamintei, etc. Aceasta parte a Legii a fost abolita prin moartea Domnului Isus la cruce. Noul Testament are numeroase pasaje care fac foarte clar lucrul acesta. Desi Consiliul de la Ierusalim din anul 50 d.H. a facut unele recomandari temporare despre “dobitoacele sugrumate” si mincarile cu singe, este foarte clar ca Biserica ajunsese chiar de atunci la concluzia ca Neamurile nu mai sint obligate sa respecte reglementarile ceremoniale ale Legii lui Moise (Fapte 15:28, 29). Apostolul Pavel ii intreaba pe credinciosii din Galatia, acum ca au ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu “sau mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremi si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi” (Gal. 4:9-11).

Si iarasi:
“Lucrurile acestea trebuiesc luate intr-alt inteles: acestea sint doua legaminte: unul de pe muntele Sinai, naste pentru robie si este Agar, – caci Agar este muntele Sinai din Arabia; – si raspunde Ierusalimului de acum, care este in robie impreuna cu copiii sai. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, si el este mama noastra. …. De aceea, fratilor, noi nu sintem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi. Ramineti dar tari, si nu va plecati iarasi sub jugul robiei.

Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. Si marturisesc iarasi inca o data oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea. Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos, ati cazut din har. … Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste” (Gal. 4:24 – 5:6).

In epistola catre Biserica din Colose, Pavel reia aceasta tema si afirma si mai categoric:

“Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mincare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, care sint umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos” (Col. 2:16-17).

Pavel le explica celor din Colose ca libertatea lor a fost cistigata de Hristos atunci cind “a sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce” (Col. 2:14). Concluzia acestei declaratii este evidenta in mustrarea pe care le-o adreseaza apostolul:

“… de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: “Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” Toate aceste lucruri care pier odata cu intrebuintarea lor, si sint intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si o asprime fata de trup, dar nu sint de nici un pret impotriva gidilarii firii pamintesti” (Col. 2:20-23).

Legea ceremoniala, in toate prevederile ei, a fost inlaturata de Hristos: “Caci Hristos este sfirsitul Legii, pentruca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea” (Rom. 10:4).

In epistola sa catre cei din Galatia, apostolul Pavel spune ca mai inainte de venirea lui Hristos noi “eram sub paza Legii, inchisi pentru credinta care trebuia sa fie descoperita. Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. Dupa ce a venit credinta nu mai sintem sub indrumatorul acesta. Caci toti sinteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sinteti una in Hristos Isus. Si daca sinteti ai lui Hristos, sinteti saminta lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta” (Gal. 3:23-29).

3. A treia sectiune distincta a Legii este LEGEA MORALA. Ea este cel mai bine exemplificata de cele zece porunci. Acest aspect al Legii mozaice, aspectul moral, nu a fost desfiintat in nici un fel de venirea lui Hristos, Mai mult, textul Noului Testament a preluat in intregime aceasta lege morala si i-a rafinat continutul, adincindu-i preceptele. Un alt fel de a intari acest adevar este a spune ca scriitorii Noului Testament si-au cladit invatatura pe eterna revelatie morala a Vechiului Testament. Aceasta atitudine a fost instaurata in Biserica de insusi Domnul Isus, atunci cind a spus:

“Unul din carturari, care-i auzise vorbind, fiindca stia ca Isus raspunsese bine Saducheilor, a venit la El si L-a intrebat: “Care este cea dintii dintre toate poruncile?” Isus i-a raspuns: “Cea dintii este aceasta: “Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;” si: “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta”; iata porunca dintii. Iar a doua este urmatoarea: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Nu este alta porunca mai mare decit acestea”. Carturarul i-a zis: “Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu este unul singur, ca nu este altul afara de El, si ca a-L iubi cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, si cu toata puterea, si a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decit toate arderile de tot si decit toate jertfele”. Isus a vazut ca a raspuns cu pricepere si i-a zis: “Tu nu esti departe de Imparatia 
lui Dumnezeu” (Marcu 12:26-34).

Am putea spune ca Noul Testament implineste Vechiul Testament in sensul ca el selecteaza eternul de temporar, inlatura prevederile Legii care nu si-au avut decit un caracter trecator, fiind date doar din cauza impietririi inimii umane, si preia ceea ce fusese cu valoare morala divina, adincind si amplificind aceste principii morale si facindu-le si mai patrunzatoare decit in vechime. Acest proces a fost vizibil in celebra “predica de pe munte” a Domnului Isus, in care Mintuitorul a declarat ca El n-a venit ca sa strice Legea, ci ca s-o implineasca. In discursul Sau, Domnul Isus preia percepte ale legii morale si le da dimensiuni noi, adincindu-le si marindu-le eficacitatea.

Noul Testament declara categoric ca Legea nu a fost data oamenilor spre mintuirea lor. Ea a fost doar un indrumator spre Hristos, o umbra a lucrurilor viitoare. Nimeni nu poate fi mintuit prin faptele Legii. Daca asa ceva ar fi fost posibil, Hristos n-ar mai fi trebuit sa vina si sa moara. Perceptele Legii pretind perfectiune si fiinta umana nu este capabila sa o produca. Hristos si apostolii ne-au invatat ca Legea nu poate duce la neprihanire. Nevinovatia ceruta spre mintuire nu poate fi capatata decit printr-o lucrare nemijlocita a harului divin. Dumnezeu este gata astazi sa-l declare nevinovat pe orice om care-si pune nadejdea in lucrarea rascumparatoare savirsita de Domnul Isus la cruce. Ratiunea pentru care a fost data Legea este asadar:

(1) sa trezeasca in ne-crestini o constienta a starii de pacat si pacatosenie, o panica a falimentului si o tinjire dupa harul iertarii divine, si pentru a-l face pe acest om sa-L primeasca cu bucurie pe Isus Hristos, asa cum este El prezentat in slavita Evanghelie a Domnului nostru;

(2) sa-i serveasca oricarui copil al lui Dumnezeu drept calauza inspre o viata de neprihanire traita dupa placul lui Dumnezeu si sa cladeasca o viata de marturie care sa-L proslaveasca pe Domnul. In Noul Testament, Legea ramine un “punct de control” in care ne putem cerceta asemanarea noastra cu Hristos si maturizarea caracterului sfinteniei noastre.

Datoria Bisericii de astazi este sa scoata in evidenta sfintenia lui Dumnezeu, asa cum este ea ilustrata in prevederile Legii, spre a scoate in relief falimentul moral al lumii si nevoia tuturor dupa harul si iertarea aduse de Hristos prin Evanghelie. Orice predicare a Legii insa, are nevoie de o intelegere profunda a revelatiei progresive a lui Dumnezeu si o incununare cu acest extraordinar mesaj al harului. Biserica trebuie sa stie sa selecteze temporarul cu caracter national Iudaic destinat exclusiv pentru Israel, de continutul moral etern valabil. Singura autoritate care ne poate ajuta in acest proces este invatatura scrierilor Nou Testamentale.

Biserica nu are autoritatea de a adauga la scrierile Noului Testament. Porunca Domnului din Matei 23 este categorica in aceasta privinta. In acest text, Domnul Isus ii mustra pe carturari si farisei pentru ca au adaugat datinile lor la Cuvintul lui Dumnezeu. Invatatorii Bisericii crestine trebuie sa ramina mereu in perimetrul sfint al principiului: “Este scris: …”. Revelatia primita prin Hristos si explicata noua prin apostoli trebuie sa ramina ultima noastra autoritate in probleme de crez si de practica.

Libertatea calauzirii personale “prin Duhul” este norma generala a crestinismului (1 Ioan 2:20, 27). In afara de aceasta, Noul Testament ne spune ca orice crestin este dator sa se supuna anumitor prevederi legale care reglementeaza viata statului (Rom. 13:1), viata familiei (Efes. 6:1; Col. 3:20) si Bisericii (Mat. 18:15-20; Evrei 13:17).

Legea suprema a Noului Testament este legea iubirii. Toate celelalte activitati si motivatii trebuiesc examinate si subordonate ei (Mat. 22:36-40; Marcu 12:28-31; Rom. 13:8-10; Iacov 2:8; Galat. 5:13, 14, etc.).

1. Pneumatologie

Dupa ce am aruncat o privire asupra dificilului subiect al “trinitatii” intr-unul din capitolele anterioare, ne vom concentra acum atentia asupra felului in care ne vorbeste Scriptura despre cea de a treia persoana a trinitatii: “Duhul Sfint”. Cea de a doua afirmatie din cartea Genezei este urmatoarea:

“Si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor” (Gen. 1:2).

Aceasta este cea dintii mentionare a Duhului Sfint in Biblie. In legatura cu relatia dintre Duhul Sfint si procesul creatiei, Iov afirma: “Suflarea Lui insenineaza cerul” (Iov 26:13) (“a impodobit cerurile” – in original).

Exista o relatie directa intre prezenta Duhului si existenta vietii. Iata ce declara Dumnezeu in fata totalei depravari a omului, pe vremea lui Noe: “Duhul Meu nu va raminea pururea in om, caci si omul nu este decit carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta doua zeci de ani” (Gen. 6:3). Verbul din limba ebraica tradus aici prin “nu va raminea” sau “nu se va lupta” poate avea si intelesul de “a judeca” sau “a stapini”. Ideea textului este ca fiinta umana a decazut in asa masura sub dominarea firii pamintesti si a poftelor incit nu mai are nici un rost ca Duhul lui Dumnezeu sa mai incerce sa recapete stapinirea asupra launtrului uman. Singura solutie ramasa atunci a fost distrugerea totala a omenirii printr-o pedeapsa de proportii cataclismice: potopul.

O alta lucrare a Duhului Sfint in Vechiul Testament este asociata cu priceperea supranaturala daruita de Dumnezeu lui Betaleel cu ocazia construirii cortului intilnirii. Iata ce declara Dumnezeu:

“L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de intelepciune, pricepere, si stiinta pentru tot felul de lucrari, i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze in aur, in argint si in arama, sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze in lemn, si sa faca tot felul de lucrari” (Exod 31:3-5).

Tot prin Duhul Sfint, Dumnezeu a ridicat in Israel niste izbavitori din vremuri grele, numiti si Judecatori. Din numarul acestora au facut parte Ghedeon (Jud. 6:34), Iefta (Jud. 11:29) si Samson (Jud. 14:19; 15:14, etc). Acelasi Duh Sfint este amintit in citeva pasaje ca fiind sursa inspiratiilor profetice (Num. 11:29; 1 Sam. 10:6, 10).
Desi multi comentatori sint de parere ca in vremea Vechiului Testament numai anumiti oameni alesi sa activeze ca imparati, profeti, judecatori si preoti au avut Duhul Sfint, exista referinte in textul Scripturii care ne fac sa credem ca o anumita masura de lucrare a Duhului Sfint s-a rasfrint continuu asupra tuturor copiilor lui Israel. In zguduitoarea rugaciune de pocainta rostita de Ezra citim:

“In indurarea Ta fara margini, nu i-ai parasit in pustie, si stilpul de nor n-a incetat sa-i calauzeasca ziua pe drum, nici stilpul de foc sa le lumineze noaptea drumul, pe care aveau sa-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tau cel bun, ca sa-i faca intelepti; n-ai indepartat mana Ta de la gura lor, si le-ai dat apa sa-si potoleasca setea” (Neemia 9:19-20).
Caracterul omniprezent al Duhului Sfint este exprimat cum nu se poate mai frumos in continutul psalmului 139

“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau,
si unde voi fugi departe de Fata Ta?
Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo;
daca ma voi culca in locuinta mortilor,
iata-Te si acolo;
daca voi lua aripile zorilor,
si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,
si acolo mina Ta ma va calauzi,
si dreapta Ta ma va apuca.
Daca voi zice:
“Cel putin intunerecul ma va acoperi,
si se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
Iata ca nici chiar intunerecul nu este intunecos pentru Tine;
ci noaptea straluceste ca ziua,
si intunerecul ca lumina” (Ps. 139 7-12).

O alta referinta despre Duhul Sfint in Vechiul Testament se poate gasi in profetiile mesianice. Iata ce a fost implinit peste ani in persoana Domnului Isus:

“Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai,
si un Vlastar va da din radacinile lui.
Duhul Domnului Se va odihni peste El,
duh de intelepciune si de pricepere,
duh de sfat si de tarie,
duh de cunostinta si de frica de Domnul.
Placerea Lui va fi frica de Domnul” (Isaia 11:1-3).

Si inca:

“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine,
caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti:
El; M-a trimes sa vindec pe cei cu inima zdrobita,
sa vestesc robilor slobozenia
si prinsilor de razboi izbavirea;
sa vestesc un an de indurare al Domnului,
si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru;
sa mingii pe toti cei intristati;
sa dau celor intristati din Sion,
sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa,
un untdelemn de bucurie in locul plinsului,
o haina de lauda in locul unui duh mihnit,
ca sa fie numiti: “terebinti ai neprihanirii”,
“un sad al Domnului ca sa slujeasca spre slava Lui” (Isaia 61:1-3).

Este bine sa tinem minte ca toti crestinii de astazi citesc Vechiul Testament in lumina deplinei revelatii a Noului Testament si pot pricepe in textul Scripturii lucruri neintelese de cei din vechime. Nu trebuie sa credem ca pentru Iudei personalitatea Duhului Sfint era la fel de evidenta ca si pentru crestinii din Biserica. Acolo unde noi astazi gasim referiri la Duhul Sfint, cei din Israel vedeau adesea numai un fel de aluzii la Dumnezeu sau la actiunile Sale. Suflarea unui om este doar un produs al fiiintei lui si tot asa prin Duhul lui Dumnezeu evreii nu intelegeau decit o dovada a prezentei lui Dumnezeu in anumite actiuni sau situatii.

Cind ne apropiem de continutul Noului Testament, lumina revelatiei divine devine mult mai patrunzatoare si personalitatea Duhului Sfint, ca cea de a treia persoana distincta a Sfintei Treimi, ne apare in toata frumusetea Sa. Noul Testament ne spune ca Duhul Sfint calauzeste (Ioan 16:13; Rom. 8:14), comunica (Apoc. 2:7), cerceteaza (1 Cor. 2:10), mijloceste in rugaciune (Rom. 8:26, 27), regenereaza (Ioan 3:5, 6; Tit 3:5), marturiseste despre Hristos (Ioan 15:26), da invatatura (Ioan 14:26), calauzeste Biserica (Fapte 13:2), convinge de pacat (Ioan 16:7-11), imputerniceste pentru anumite slujbe in Biserica (Fapte 20:28), daruieste daruri spirituale (1 Cor. 12:7-9) si poate fi intristat prin pacat (Efes. 4:30). Astfel de activitati pot fi infaptuite numai de catre o persoana.

In ce priveste puterea de convingere pe care o poate exersa Duhul Sfint asupra oamenilor, iata ce ne spune Domnul Isus:

“Totusi, va spun adevarul: “Va este de folos sa Ma duc; caci daca nu Ma duc Eu, Mingiietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimete. Si cind va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.
In ce priveste pacatul: fiindca ei nu cred in Mine;
in ce priveste neprihanirea: fiindca Ma duc la Tatal si nu Ma veti mai vedea;
in ce priveste judecata: fiindca stapinitorul lumii acesteia este judecat” (Ioan 16:7-11).

Despre lucrarea de regenerare citim:

“Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. … Vintul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din 
Duhul” (Ioan 3:5-8).

Despre aceiasi lucrare scrie si Pavel, care ne spune ca Dumnezeu nu ne-a mintuit “pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint, pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mintuitorul nostru” (Tit 3:5).

Noul Testament ne spune ca Duhul Sfint este acela care-i adauga pe oameni la Biserica, convingindu-i mai intii de starea lor de vinovatie si pregatindu-i pentru primirea mintuirii prin credinta in Isus si dindu-le apoi ungerea sfinta:

“Caci dupa cum trupul este unul si are mai multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sint mai multe, sint un singur trup, tot asa este si Hristos. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi, si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:12-13).

Nicaieri nu intilnim in Noul Testament convertiti la Hristos care sa mai astepte inca o lucrare a Duhului Sfint. Nu exista crestini care sa nu fi primit inca Duhul si nimeni nu poate zice Hristos este Domnul decit prin Duhul Sfint. Pavel afirma ca “daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Rom. 8:9).

Noul Testament cuprinde foarte multe pasaje care ne vorbesc despre 
lucrarea de sfintire pe care o face Duhul Sfint. In epistola sa catre 
Galateni, Pavel scrie:

“Zic dar: “Umblati cirmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamintesti. Caci firea paminteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamintesti: sint lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. Daca sinteti calauziti de Duhul, nu sinteti sub Lege. … Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sint ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul sa si umblam prin Duhul” (Gal. 5:16-25).

Inainte de rastignirea Sa, Domnul Isus le-a facut ucenicilor o promisiune: “V-am spus aceste lucruri cit mai sint cu voi. Dar Mingiietorul, adica Duhul Sfint, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:25-26).

Iar apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint:

“Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit
si la inima omului nu s-au suit,
asa sint lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

“Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adinci ale lui Dumnezeu … Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfint, intrebuintind o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.”

“Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sint o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc judecate duhovniceste. Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni. Caci “cine a cunoascut gindul Domnului, ca sa-I poata da invatatura?” Noi avem insa gindul lui Hristos” (1 Cor. 2:9-16).

Apostolii Domnului au avut convingerea ferma ca fiecare crestin este invatat direct de Duhul Sfint si poate fi instruit in tainele cunoasterii voii lui Dumnezeu. Pavel scrie:

“Cit despre dragostea frateasca, n-aveti nevoie sa va scriem; caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii” (1 Tesal. 4:9).

Iar apostolul Ioan adauga:

“V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca. Cit despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El, ramine in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramineti in El, dupa cum v-a invatat ea” (1 Ioan 2:26-27).

Noul Testament il prezinta pe fiecare crestin ca fiind un obiect al dragostei si milei lui Dumnezeu, uns cu ungerea Duhului Sfint, aflat sub lucrarea de sfintire si de imputernicire a Duhului, si putind fi sigur de o mintuire desavirsita si vesnica. Altfel spus, Dumnezeu si-a pus sigiliul de proprietate asupra tuturor celor pe care i-a chemat in Imparatia Sa prin faptul ca le-a dat Duhul si darurile Sale (Rom. 8:23; 2 Cor. 1:22; 5:5; Efes. 1:14; 4:30).

2. Caracterul universal al Evangheliei

Teologii vorbesc uneori despre un anumit “legamint al rascumpararii”, prin care Dumnezeu si Domnul Isus au hotarit “intruparea” Fiului pentru rascumpararea omenirii. Acest plan dumnezeiesc a fost alcatuit “inainte de intemeierea lumii” (1 Petru 1:20).

Legamintul harului
Pe de alta parte, “legamintul harului” sau “Noul Legamint” este definit ca o hotarire pornita din Dumnezeu insusi conform careia El se angajeaza fata de omenire sa-i mintuiasca pe toti aceia care-si pun credinta si nadejdea in El. Promisiunea legata de acest legamint este accesul in familia lui Dumnezeu, posibilitatea de a deveni un copil al Domnului si toate binecuvintarile care deriva din aceasta noua pozitie (Ier. 31:31-34). Singura conditie care trebuie indeplinita de om pentru intrarea in legamintul harului este credinta sincera care rezulta intr-o totala ascultare fata de Dumnezeu (Rom. 4; Gal. 3:6- 18). Desi a fost aratat in totala lui frumusete abia in Noul Testament, acest “Legamint al harului” a fost prefatat de alte actiuni pe care le-a intreprins Dumnezeu de-a lungul istoriei. Astfel, legamintul incheiat cu Noe, al carui semn este curcubeul asezat in nor, a fost tot o actiune a harului (Gen. 6:18; 9:1-17). La fel si legamintele incheiate cu Avraam (simbolizat prin taierea imprejur) (Gen. 12:2, 3; 15:18; 17:2, 9-14), Isaac si Iacov (Exod 3:6). Tot harul a facut ca Dumnezeu sa se hotarasca sa aleaga dintre toate popoarele un neam care sa fie “al Lui” (Exod 24:7, 8). Semnul legamintului dintre Dumnezeu si Israel este Sabatul (Exod 31:12-17).

Spre deosebire de toate legamintele anterioare, “legamintul cel nou” a fost pecetluit cu insusi singele Domnului Isus si se adreseaza fara deosebire tuturor oamenilor. El se ofera sa-i faca pe cei credinciosi dintre evrei si pe cei credinciosi dintre Neamuri un popor nou, “al credintei”. Faptul ca Iudeii si Neamurile vor alcatui in vremea noastra Biserica a fost tinut ascuns de Dumnezeu in celelalte veacuri (Efes. 3:4). Aceast mesaj a fost numit de Pavel “taina tinuta ascunsa de veacuri” si descoperita acum in Noul Testament. Proorocii Vechiului Testament, desi au vorbit uneori despre mintuirea unora dintre Neamuri, n-au putut pricepe ce vremuri avea in vedere Dumnezeu atunci cind vorbea prin ei despre astfel de lucruri (1 Petru 1:10-12).

Legamintul cel nou a fost intrucitva profetit in Vechiul Testament (Ier. 31:31), a fost inaugurat de Hristos (Evrei 8:6-13; 10:14-23; 12:24; 1 Ioan 2:27) si are caracter vesnic (Evrei 13:20).

O mintuire pentru toti
Scriptura ne invata ca Hristos a murit pentru toata lumea, “pentru toti”, si ca Dumnezeu porunceste astazi oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca si sa creada in Evanghelie ca sa fie mintuiti. Biblia declara ca toti oamenii sint pierduti, nu din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza ca fiecare dintre ei a ales varianta pacatului si a impotrivirii fata de Creator.

Este adevarat ca in Biblie exista si pasaje care, luate separat, ar parea ca indica faptul ca , pe unii, Dumnezeu i-a predestinat pentru pedeapsa, ca in cazul lui Iuda despre care ni se spune ca “s-a dus la locul lui” (Fapte 1:25) fiind “fiul pierzarii” “ca sa se implineasca Scriptura” (Ioan 17:12). Tot asfel in 1 Petru gasim scris despre cei rai ca ei “n-au crezut Cuvintul si la aceasta sint rinduiti” (1 Petru 2:8). In Berkeley Version of the New Testament, dr. Gerrit Verkuyl adauga textului citat mai sus un scurt comentariu: “Cei necredinciosi se vor poticni intotdeauna; aceasta este o lege eterna” (p. 596). Cu alte cuvinte, Dumnezeu a rinduit caderea tuturor celor care refuza Evanghelia Domnului Isus Hristos. Cazurile obscure din anumite pasaje ale Bibliei trebuiesc judecate intotdeauna in lumina mesajului general al Bibliei. Chiar si Vechiul Testament declara ca Dumnezeu nu vrea pieirea nimanui:

“Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?” (Ezec. 18:23)

“Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va dar la Dumnezeu si veti trai” (Ezec. 18:32).

“Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel?” (Ezec. 33:11).

In Noul Testament, Pavel afirma ca Dumnezeu “voieste ca toti oamenii sa fie mintuiti si sa vina la cunostinta adevarului” (1 Tim. 2:4). Iar Petru ne asigura ca Dumnezeu este plin de rabdare fata de oameni “si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (2 Petru 3:9).

Ca o expresie a acestei dorinte a lui Dumnezeu ca toti oamenii sa fie mintuiti, mesajul predicilor Domnului Isus a fost:

“S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti- va si credeti in Evanghelie” (Marcu 1:15).

Fagaduinta pe care o face Domnul prin Evanghelie este ca “oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tisni in viata vesnica” (Ioan 4:14).

Iata ce le declara Pavel celor din Atena:

“Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, ci porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a rinduit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a rinduit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti …” (Fapte 17:30- 31).

Chemarea Domnului Isus este indreptata catre toti:

“Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sint blind si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara” (Mat. 11:28-30).

Noul Testament ii proclama pe crestini drept “ambasadori” ai lui Hristos:

“Noi dar, sintem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: “Impacati-va cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5:20)

Unul dintre ultimele mesaje ale Scripturii spune:

“Duhul si Mireasa zic: “Vino!” Si cine aude, sa zica: “Vino!” Si celui ce ii este sete sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata!” (Apoc. 22:17)

Una dintre cele mai frumoase exprimari ale iubirii lui Dumnezeu pentru toti oamenii se gaseste in cea de a patra Evanghelie:

“Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El. Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3:16-18).

“Adevarat, adevarat va spun , ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioam 5:24).

 3. Alegerea

Noul Testament ne spune in citeva locuri faptul ca Dumnezeu i-a ales pe crestini si i-a predestinat (“hotarit mai dinainte”) prin vointa Lui suverana ca sa primeasca viata vesnica. Apostolul Pavel exclama:

“Binecuvintat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvintat cu tot felul de binecuvintari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce in dragostea Lui, ne-a rinduit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Sau, pe care ni L-a dat in Prea iubitul Lui” (Efes. 1:3-6).

Dumnezeu are in lumea de azi “alesi”. Iata ce a spus Domnul Isus, anuntindu-le ucenicilor vremurile grele care vor veni:

“Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci daca va va spune cineva: “Iata Hristosul este aici, sau acolo” sa nu-l credeti. Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pina acolo incit sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi” (Mat. 24:22-24).

Iar in legatura cu revenirea Sa, Domnul a spus:

“Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamintului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. El va trimete pe ingerii Sai cu trimbita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vinturi, de la o margine a cerurilor pina la cealalta” (Mat. 24:30- 31).
Invatindu-i pe ucenici cum sa staruiasca in rugaciune, Domnul le-a zis:

“Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei?” (Luca 18:7)

Apostolul Pavel ii numeste adeseori pe crestini “alesi” ai Domnului:

“Cine va ridica pira impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care ii socoteste neprihaniti!” (Rom. 8:33)

“Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blindete, cu indelunga rabdare” (Col. 3:12).

Pavel aminteste despre cei alesi si atunci cind se prezinta pe sine:

“Pavel, rob al lui Dumnezeu, si apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului, care este potrivit cu evlavia” (Tit 1:1).

Petru ii numeste pe crestinii dintre evrei “alesi”:

“Petru, apostol al lui Hristos, catre alesii care traiesc ca straini imprastiati prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia” (1 Petru 1:1).

In cea dintii epistola catre cei din Tesalonic, Pavel scrie:

“Stim, frati prea iubiti de Dumnezeu, alegerea voastra…” (1 Tesal. 1:4).

Petru foloseste aceeasi terminologie cind scrie:

“De aceea, fratilor, cautati cu atit mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mintuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:10-11).

Petru mai foloseste si un alt termen din limba greaca cu semnificatia de “alesi impreuna”: “Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate” (1 Petru 5:13).

Un alt termen folosit de Pavel pentru a denumi “alegerea” se gaseste in cea de a doua epistola catre Tesaloniceni:

“Noi insa, frati prea iubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mintuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. Iata la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastra, ca sa capatati slava Domnului nostru Isus Hristos” (2 Tesal. 2:13, 14).

Capitolul 8 din epistola catre Romani este singura ocazie in care Pavel aranjeaza procesul mintuirii intr-o serie de etape distincte:

“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarit mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intii nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarit mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti i-a si proslavit” (Rom. 8:28-30).

Apostolul vorbeste despre aceeasi “hotarire mai dinainte” si in epistola catre Efeseni:
“Ne-a rinduit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale”.

“In El am fost facuti si mostenitori, fiind rinduiti mai dinainte, dupa hotarirea Aceluia care face toate dupa sfatul voiei Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos” (Efes. 1:5, 11-12).

Probabil ca cel mai evident exemplu de “alegere” sau predestinare il gasim in comentariul evenimentelor intimplate dupa predica rostita de Pavel in Antiohia Pisidiei:

“Neamurile se bucurau cind au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvintul Domnului. Si toti cei ce erau rinduiti sa capete viata vesnica, au crezut” (Fapte 13:48).

Cuvintul “rinduiti” mai apare si in Romani 13, cind Pavel vorbeste despre ascultarea fata de stapinire:

“Oricine sa fie supus stapinirilor celor mai inalte; caci nu este stapinire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapinirile care sint, au fost rinduite de Dumnezeu” (Rom. 13:1).

Este clar ca Scriptura prezinta mintuirea ca pe un proces initiat de Dumnezeu. Nici un om n-ar putea fi mintuit, daca Dumnezeu n-ar fi facut posibil acest lucru. In acelasi timp, Biblia ne prezinta si cealalta fata a monedei, spunindu-ne ca oamenii sint in intregime responsabili daca primesc sau nu mintuirea. Chiar in pasajul despre care am vorbit mai sus, cu ocazia predicii rostite de Pavel in Antiohia Pisidiei, gasim scris:

“Pavel si Barnaba le-au zis cu indrazneala: “Cuvintul lui Dumnezeu trebuia vestit mai intii voua; dar fiindca ca voi nu-l primiti, si singuri va judecati nevrednici de viata vesnica, iata ca ne intoarcem spre Neamuri” (Fapte 13:46).

Este clar ca textul ne prezinta posibilitatea de a “zadarnici” planul lui Dumnezeu in ce priveste mintuirea personala. Dumnezeu nu distruge vointa libera a omului. Cartea Faptele Apostolilor ni-l prezinta pe Felix, dregator roman, tulburat si miscat launtric de cuvintele Evangheliei vestite de Pavel, dar refuzind in acelasi timp sa-L accepte pe Hristos (Fapte 24:25). Iar Luca ne spune ca, prin necredinta lor “Fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul 
lui (Ioan)” (Luca 7:30).

Ori de cite ori cineva asculta Evanghelia Domnului Isus si este convins de pacatosenia lui prin lucrarea tainica a Duhului Sfint, in launtrul sau se da o lupta pe viata si pe moarte. Inima lui sta in cumpana intre a-L accepta pe Hristos sau a I se impotrivi. Daca Il respinge pe Domnul Isus, constiinta lui ii va fi de-a pururi martora ca a facut-o cu buna stiinta si isi va purta propria vinovatie. Dar daca Il accepta pe Hristos ca Domn, cu trecerea anilor si cu cresterea in intelegerea duhovniceasca va ajunge sa-si dea seama ca hotarirea lui nu a fost in intregime “a lui”, ci a fost produsa de influenta iubitoare si binefacatoare a “alegerii divine”. Crestinii maturi au toti convingerea ca Dumnezeu a fost Acela care le-a iesit in cale si i-a oprit din drumul spre pierzare.

Exista in Biblie instante in care, limitata noastra pricepere ne poate impinge inspre concluzia ca Dumnezeu a favorizat anumite neamuri in defavoarea altora. Iata de exemplu relatarea din cartea Faptele Apostolilor capitolul 16. Aici ni se spune ca Duhul Sfint i-a oprit pe apostoli sa mearga inspre tarile Asiei si i-a calauzit printr-o vedenie de noapte sa treaca cu Evanghelia inspre Europa:

“Fiindca au fost opriti de Duhul Sfint sa vesteasca Cuvintul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei. Ajunsi linga Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. … Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: “Treci in Macedonia, si ajuta-ne!” (Fapte 16:6-9).

In chiar cea dintii cetate a Macedoniei ii astepta parca un grup de femei adunate la rugaciune si una dintre ele, numita Lidia, “vinzatoare de purpura din Tiatira”, a fost cel dintii rod al Europei pentru Hristos.

Biblia nu comenteaza si nu cauta sa justifice hotaririle lui Dumnezeu. In suveranitatea Sa, Dumnezeu este liber sa faca si sa duca la indeplinire planuri pe care noi nu le putem deocamdata pricepe. Avem toata convingerea insa ca intr-o buna zi, in harul Sau nesfirsit, Dumnezeu ni le va lamuri pe toate si atunci se va implini cuvintul: “intelepciunea a fost gasita dreapta de toti copiii ei” (Mat. 11:19; Luca 7:35).

 

 4. Chemarea divina

Nu exista nicaieri in fiinta umana capacitatea de a mintui. Lucrarea de mintuire ii apartine lui Dumnezeu de la un capat si pina la celalalt. Toti cei care sint in lucrarea de vestire a Evangheliei trebuie sa se bizuie numai si numai pe capacitatea si dorinta lui Dumnezeu de a-i mintui pe oameni. Talentele sau abilitatile noastre nu ne sint de nici un folos in aceasta privinta. Iata ce spune Pavel despre acest subiect:
“Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre, in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cind traiam in poftele firii noastre pamintesti, cind faceam voile firii pamintesti si ale gindurilor noastre, si eram din fire copii ai miniei, ca si ceilalti. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sinteti mintuiti).

El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus, ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus. Caci prin har ati fost mintuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. Caci noi sintem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele” (Efes. 2:1-10).

Faptul ca mintuirea noastra este initiata si desavirsita de Dumnezeu nu inseamna ca noi trebuie sa fim neglijenti sau lenesi. Biblia subliniaza mereu responsabilitatea noastra in fata tuturor initiativelor divine:

“Va sfatuiesc dar eu, cel intemnitat pentru Domnul, sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea pe care ati primit-o” (Efes. 4:1).

“De aceea, fratilor, cautati cu atit mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mintuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:10, 11).

 

 5. Convertirea crestina

Prin convertire intelegem raspunsul adecvat dat de un om asupra caruia se exercita lucrarea de convingere a Duhului Sfint. Acest raspuns cuprinde pocainta (parerea de rau pentru pacat si renuntarea la pacat) si credinta (increderea deplina in capacitatea lui Hristos de a mintui).

Convertirea este o lucrare care ne cuprinde in intregime, afectindu-ne toate cele trei sectoare vitale: intelectul, emotiile si vointa.

Aspectul intelectual al convertirii cuprinde intelegerea starii de pacat si a pericolului ce-l paste pe cel care persista sa stea sub amenintarea miniei divine. Pavel scrie in epistola sa catre Romani ca: “prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului” (Rom. 3:20). Experienta comuna a tuturor oamenilor sustine acest adevar. Pavel n-ar fi stiut nici el ce este pacat, daca Legea lui Dumnezeu nu i-ar fi reamintit la tot pasul: “Sa nu poftesti” (Rom. 7:7). Multi oameni nu si-au dat seama cit de corupti sint de pacat decit atunci cind au ajuns sa se priveasca pe ei insisi, ca intr-o desavirsita oglinda, in Cuvintul lui Dumnezeu. Aceasta realitate subliniaza cum nu se poate mai bine necesitatea ca Evanghelia sa fie vestita tuturor oamenilor.

Aspectul emotional al convertirii se manifesta de obicei printr-o teribila parere de rau produsa de o teama sfinta. Pavel scrie unei biserici cuprinse de pocainta:
“Totusi, acum ma bucur, nu pentru ca ati fost intristati, ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta. Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu, ca sa nu aveti nici o paguba din partea noastra. In adevar, cind intristarea este dupa voia lui Dumenzeu, aduce o pocainta care duce la mintuire, si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cind intristarea lumii aduce moartea” (2 Cor. 7:9-10).

Natura umana este creata intr-un asa fel ca sa se plece atunci cind se afla in fata lui Dumnezeu. Partea sentimentala din noi este cea care produce aceasta “temere sfinta”. Daca nu ar exista ea, in loc sa-l cheme pe Hristos in ajutor ca Mintuitor, omul ar prefera sa fuga dinaintea Domnului.

Punctul culminant al procesului de convertire este atins atunci cind intra in actiune vointa. Dupa cum a spus cineva: intelectul produce regret, sentimentul remuscare, dar numai vointa duce la renuntarea fata de pacat. Personalitatea umana poate fi afectata in intelect sau sentimente, dar schimbarea propriu zisa nu se produce decit atunci cind este pusa in miscare vointa. Capitolul 2 din cartea Faptele Apostolilor ne prezinta o ilustratie a acestui adevar:
“Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem?” “Pocaiti-va”, le-a zis Petru, “si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfintului Duh …”
“Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, ii indemna si zicea: “Mintuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.”

Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in fringerea piinii, si in rugaciuni” (Fapte 2:37-42).

In acest text putem observa urmatorii pasi in procesul convertirii: (1) auzirea Cuvintului lui Dumnezeu; (2) lucrarea de convingere si de smerire produse de Duhul Sfint; (3) pocainta si credinta; (4) botezul; (5) intrarea in ucenicie si trairea in partasie.

Ce este deci aceasta credinta crestina? Fara indoiala este in primul rind unul dintre cele mai neintelese subiecte din lumea de azi. Credinta crestina nu este un optimism orb, care nu tine seama de realitatile obiective ale vietii; nu este o anumita dispozitie interioara sau “toana”; nu este o stare de extaz fanatic; si nici o febrila preocupare 
de a face bine altora in speranta ca va iesi bine in ziua judecatii. Credinta nu este o plonjare intr-o iluzorie lume a imaginatiei, ci o asezare pe temeliile sigure ale Cuvintului lui Dumnezeu. Probabil ca cel mai bine am putea spune ca aceasta credinta crestina presupune patru elemente:

1. Credinta crestina implica o atitudine de totala incredere
in Dumnezeu si in Cuvintul Sau. Un exemplu foarte bun este cazul patriarhului Avraam, tatal tuturor credinciosilor. Dumnezeu ii promisese lui Avraam ca ii va inmulti nespus de mult numarul urmasilor prin Isaac, dar inainte ca Isaac sa fie suficient de mare pentru casatorie, Dumnezei i-a pus lui Avraam credinta la incercare cerindu-i sa-l aduca pe Isaac ca jertfa. Fiind convins de absoluta credinciosie a lui Dumnezeu, Avraam a fost gata sa faca acest lucru, crezind ca Dumnezeu il va invia apoi intr-un mod miraculos. Cind au ajuns la poalele muntelui pe care urma sa fie adus sacrificiul, Avraam le-a zis slugilor sale: “Ramineti aici cu magarul; eu si baiatul ne vom duce pina colo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi” (Gen. 22:5). Autorul epistolei catre Evrei comenteaza acest eveniment astfel:
“Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cind a fost pus la incercare: el care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! El caruia i se spusese: “In Isaac vei avea o saminta care-ti va purta numele!” Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti: si drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi” (Evrei 11:17-19).

In aceiasi epistola gasim un excelent comentariu asupra credinciosiei lui Dumnezeu si asupra sigurantei pe care o putem avea in Cuvintul Sau:
“Pentru ca, prin doua lucruri care nu se pot schimba, si in care nu este cu putinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte, pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inainte mergator, cind a fost facut “Mare Preot in veac, dupa rinduiala lui Melhisedec” (Evrei 6:18-20).

2. Credinta crestina produce o stare de continua ascultare si supunere fata de Dumnezeu. Intorcindu-ne iarasi la exemplul cu Avraam, putem observa ca n-a fost suficient ca el sa creada in Dumnezeu si sa-L asculte doar in momentul convertirii. Patriarhul a trebuit sa continue apoi sa traiasca in aceasta atitudine toata viata lui. Epistola lui Iacov comenteaza acest lucru in felul urmator:
“Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? Avraam, parintele nostru, n-a fost el socotit neprihanit prin fapte, cind a adus pe fiul sau Isaac jertfa pe altar? Vezi ca credinta lucra impreuna cu faptele lui, si prin fapte credinta a ajuns desavirsita. Astfel s-a implinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i s-a socotit ca neprihanire”; si el a fost numit “prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:20-23).

Nu este suficient sa fii ascultator in momentul convertirii. Cine crede in Dumnezeu trebuie sa si traiasca cu El in fiecare zi, iar trairea cu Dumnezeu implica neaparat o viata de supunere si ascultare.

3. Credinta crestina produce deasemenea si o nepotolita dorinta de a-I fi pe plac lui Dumnezeu. Cine a fost mintuit de Dumnezeu si a ajuns sa cunoasca dragostea divina,va face totul ca sa implineasca voia Domnului si sa devina tipul de om pe care-l doreste El. Apostolul Pavel ne-a marturisit: “De aceea ma silesc sa am totdeauna un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor” (Fapte 24:16).

Este indoielnic ca cineva este mintuit, daca nu are si el aceasta dorinta. Apostolului Pavel ii era placut sa se numeasca pe sine “rob al lui Isus Hristos”, intelegind prin aceasta ca el nu-si mai apartinea lui insusi, ci se considera trup, suflet si duh, proprietatea Domnului, plin de o rivna nemasurata pentru a-I implini voia Lui binecuvintata.

4. Credinta crestina trece peste imprejurarile potrivnice, ignorind riscurile si consecintele personale, urmarind mereu sa fie gata pentru orice comanda a lui Hristos. Cu alte cuvinte, cel ce are credinta nu mai traieste sub imperiul prudentei, nu mai socoteste automat ce i se va intimpla lui insusi. Cel credincios se ofera neconditionat in slujire Domnului, bucuros sa implineasca orice fel de lucrare.
Pentru a balansa toate cele spuse mai sus, este important sa repetam ca, desi crestinii sint mintuiti printr-un act de credinta pe care trebuie sa-l faca, ei nu sint mintuiti datorita “calitatii” credintei lor, datorita sfinteniei din viata lor sau datorita gradului de asemanare cu Domnul Isus Hristos la care au ajuns. Mintuirea nu este ceva care se poate cistiga prin ceea ce facem noi; ea este in intregime un dar de la Domnul. Iar acest dar se daruieste oricui este gata sa se intoarca sincer la Domnul.
Gindindu-ne bine, vom ajunge la concluzia ca aceasta credinta crestina nu este niciodata introspectiva, ea nu priveste spre noi insine si spre ceea ce am putea noi face, ci iese din launtrul nostru sprijinindu-se doar pe ceea ce a facut “in locul nostru” si “pentru noi” Domnul Isus.

Promisiunea vietii vesnice nu este acordata numai acelora care au o credinta exceptionala, ci tuturor acelora care cred in Domnul Isus si-L asculta. Israelitii din vechime care erau sub protectia singelui de pe usiorii usii, erau tot atit de “in siguranta” si daca le era putin teama de ingerul mortii care trecea pe afara si daca erau destul de linistiti ca sa poata cinta Domnului. Tot la fel este si cu crestinii; oricine ii apartine lui Hristos va fi mintuit, oricit de slab sau de tare ar fi el.

In cazul copiilor crescuti in familii crestine, convertirea este adeseori mai putin spectaculoasa decit criza emotionala care insoteste convertirea pacatosilor inraiti. Multe din cazurile descrise in Noul Testament se refera la convertirea celor dintre Neamuri, care nu cunoscusera pina atunci nimic despre Dumnezeu. Trairile lor emotionale nu pot fi luate ca etalon pentru judecarea tuturor convertirilor. Singurele lucruri care trebuiesc sa fie prezente intotdeauna sint: pocainta si credinta.
Scriptura nu prezinta o virsta anume la care copiii au voie sa-L primeasca pe Hristos si sa intre in Biserica. Parintii intelepti si conducatorii adunarii fac bine daca nu forteaza lucrurile si-i lasa pe copiii credinciosilor sa ajunga mai intii la o virsta la care sa aiba un grad suficient de maturizare mentala, morala si spirituala pentru a fi siguri de calitatea convertirii lor. Desi putem judeca unele lucruri din afara, numai Duhul Sfint stie cind a ajuns cineva la virsta la care Il poate primi pe Hristos. Uneori, Duhul Sfint incepe sa lucreze la inimile copiilor inca din pruncia lor frageda. Pe la pubertate ei sint deja convinsi de adevarul Evangheliei, dar chiar si atunci, nu putem fi chiar atit de siguri de decizia lor pina ce nu au iesit de sub tutela parintilor si s-au confruntat personal cu “oferta lumii”. Inainte de a ajunge la “virsta responsabila” toti copiii sint nevinovati si siguri de mintuire. Jertfa Domnului Isus este suficienta pentru ispasirea pacatului stramosesc al intregii rase. Textul din Romani 5 ne arata ca Hristos a inlaturat blestemul adus de Adam asupra omenirii. Toti copiii sint mintuiti in Hristos, chiar si in absenta convertirii si a botezului.

 

6. Nasterea din nou

Nasterea din nou sau regenerarea este acea lucrare a harului divin prin care Dumnezeu aseaza in credinciosul convertit o natura noua, dumnezeiasca care mosteneste viata vesnica si o inclinatie categorica spre sfintenie.

Din punctul lui Dumnezeu de vedere, omul nu poate fi nici “educat”, nici “reformat”. Singura posibilitate de recuperare este re-generarea lui prin Duhul Sfint. Nasterea din nou este amintita in multe locuri si in multe feluri in Scriptura. Transformarea aceasta este numita fie nasterea din nou (Ioan 3:3), fie a fi taiat imprejur cu inima (Rom. 2:29), imbracarea cu omul cel nou (Efes. 4:24; Col. 3:10), luminarea ochilor inimii (Efes. 1:18), spalarea prin Duhul (1 Cor. 6:11), spalarea nasterii din nou (Tit 3:5), luminarea inimii (2 Cor. 4:6), preschimbarea intr-o faptura (creatie, “Ctisis”) noua (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15), inima stropita si curatita de un cuget rau (Evrei 10:22), inviere impreuna cu Hristos (Rom. 6:4; Col. 2:12; 3:1), etc.

Nasterea din nou este unica posibilitate de inlaturare a consecintelor caderii in pacat si a totalei depravari a naturii umane. Dupa caderea in pacat, omul a devenit egoist si corupt, aflat intr-o imposibilitate de se impotrivi pornirilor pacatoase din firea paminteasca. Aceasta stare este caracterizata prin inclinarea obsesiva a tuturor oamenilor spre placerile trupului, intr-o cautare permanenta dupa fericirea si comoditatea personala. In sine insusi, trupul nu este nici bun, nici rau. Situatia lui se poate compara cu aceea a clapelor pianului; atunci cind un maestru le atinge, ele scot sunete dumnezeiesti, dar daca intra pe mina unor descreierati, ele scot dizarmonii jalnice si chinuitoare. Cind trupul, creat de Dumnezeu a fost sub conducerea unei personalitati aflate in ascultarea de Domnul, viata lui a fost desavirsita, dar cind, dupa cadere, trupul a intrat sub dominarea unei personalitati pervertite prin pacat, viata lui s-a transformat in moarte. Cheia intregii probleme este puterea care anima viata trupului (“anima” = inima in limba latina). Scriptura ne spune ca “inima” omului este marea problema a vietii. Dumnezeu vrea sa aseze o “inima noua” in fiecare dintre noi.

Exista o straveche istorioara despre un propietar de sclavi care s-a convertit la crestinism. Cineva l-a intrebat pe unul din robii lui ce s-a intimplat cu stapinul. Replica a fost: “Pe legea mea ca nu stiu! Pe dinafara este acelasi om, are aceeasi piele, dar pe dinauntru este un altfel de om”. Nasterea din nou produce in om o noua stare in care el isi da seama cit de mult are nevoie de indurarea lui Dumnezeu. Aceasta il face pe el insusi indurator si plin de intelegere fata de altii. Un credincios regenerat este plin de dragoste fata de semenii sai, traieste spre slava lui Dumnezeu, nu spre propria glorificare si experimenteaza o unire cu Hristos care se manifesta in exterior prin evlavie, smerenie, rabdare, si un duh de ascultare in implinirea Cuvintului. Pe scurt, el este “o noua creatie” destinata sa traiasca in prezent ca o anticipare si proclamare a frumusetii veacului care va veni.

In carticica sa intitulata Nasterea din nou, Menno Simons a scris:
“Regenerarea, despre care vom vorbi in continuare, este o tema din Cuvintul Domnului care trebuie lamurita tuturor convertitilor. Ea este o lucrare a Duhului Sfint si urmareste sa aseze in cel credincios o viata evlavioasa.

Prin nasterea fireasca, fiecare om se trage din Adam si mosteneste de la el o natura inrobita poftelor carnii, impotrivitoare fata de Dumnezeu, surda si oarba fata de lucrurile divine si incapatinata in necredinta. Daca nu este reinnoit omul care poseda o astfel de natura ramine sub condamnarea mortii vesnice. Iata de ce te chemam si pe tine iubitul nostru cititor sa vii la Hristos pentru a fi nascut din nou si pentru a mosteni viata vesnica. Caci numai cei reinnoiti pot trai o viata noua, in Hristos; caci doar ei au primit o inima si un duh nou. Inainte erau lumesti, condusi de firea paminteasca, dar acum sint ceresti, insufletiti de legea Duhului. Acum ei nu mai traiesc asemenea celui dintii Adam, ci asemenea ultimului Adam, Isus Hristos. Faptura lor se schimba zilnic, din slava in slava, dupa chipul si asemanarea Celui ce i-a mintuit. Gindurile Lui devin gindurile lor si ajung si ei sa-si rastigneasca trupul poftelor pacatoase ingropindu-l prin credinta in moartea Domnului, inviind apoi cu El la o viata noua, nesupusa pacatului. Cei credinciosi sint asezati astfel de Duhul Sfint
in trupul fara pata al Bisericii, devenind madulare alaturi de toti credinciosii din adunare. Ei se imbraca cu Hristos si au dovada lucrarii launtrice a Duhului Sfint in roada faptelor lor evlavioase; traiesc in teama sfinta fata de Dumnezeu, cautind intotdeauna sa faca numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu si spre mintuirea celorlalti. Astfel de oameni nu cauta sa se razbune, caci ei au parasit ura cautind sa faca bine celor ce le fac rau si iubindu-i pe aceia care-i dusmanesc. Cei innnoiti de Dumnezeu se leapada de lacomie, de mindrie, de lux, de betie, de curvie, de invidie, de minciuna, de inselatorie, de cearta, de dusmanie si de orice fel de idolatrie.

Parasind lumea poftelor destrabalate si nesatioase, ei staruiesc in cercetarea Cuvintului ziua si noaptea, bucurindu-se de bine si intristindu-se pentru rau, contribuind la eliberarea celor aflati in inchisori, vizitindu-i pe cei bolnavi, mingiindu-i pe cei intristati, indreptindu-i pe cei rataciti, si fiind intotdeauna gata, dupa pilda Stapinului lor, sa-si dea chiar si viata pentru frati.

Purtarea lor este o marturie pentru Evanghelie, da al lor este da si nu al lor este nu. Vorbirea lor este dreasa cu sare, iar dorinta lor este sa faca intotdeauna ceea ce este spre cinstirea lui Hristos si spre binele altora. Cetatenia lor este in ceruri. Constitutia lor este Scriptura. Iar Capetenia lor este si Marele Preot care le inlesneste intrarea in Templul Dumnezeului cel viu.” (Opere complete, I, pp.169-171).

In comentariul sau la 1 Petru 3:21, acelasi autor scrie:

“In acest text, Petru ne invata despre importanta botezului launtric prin care este spalat omul de pacate. Botezul de afara, in apa, nu ne poate spala de pacate. El este numai marturia unei lucrari pe care a facut-o deja Duhul lui Dumnezeu in inimile noastre. Oricine se spala doar pe afara nu poate ajunge in ceruri. Apa acestui pamint nu are nici o valoare pentru cer. Botezul in apa nu este nimic, daca mai intii cineva n-a trecut prin botezul facut de Duhul Sfint.

Sigiliul pecetluirii noastre pentru vesnicie este lucrarea Duhului Sfint. Botezul este doar semnul exterior al acesteia, o ascultare de o porunca a Domnului si o exprimare publica a faptului ca noi am murit fata de lumea pacatului si ne-am ridicat prin pocainta la o viata noua, asezata pe temelia invierii Domnului Isus.” (Idem, II, p.226)

 

 7. Indreptatirea (Justificarea)

Justificarea este lucrarea prin care Dumnezeu ne daruieste neprihanirea. Ea este in intregime o lucrare a harului facuta posibila doar prin moartea ispasitoare a lui Hristos. Cea mai buna definitie a justificarii o gasim in scrierile apostolului Pavel:
“Dar acum s-a aratat o alta neprihanire (dreptate), pe care o da Dumnezeu, fara lege – despre ea marturisesc Legea si proorocii – si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire. Caci toti au pacatuit, si sint lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sint socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.

Pe El Dumnezeu L-a rinduit mai dinainte sa fie … o jertfa de ispasire, … pentru ca in vremea de acum sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incit, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.” (Rom. 3:21-26).

De fapt, una din temele majore aflate in epistola catre Romani este aceea a mintuirii capatate prin har si prin credinta:
“Deci, fiindca sintem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care sintem.” (Rom. 5:1,2).
“Acum dar nu mai este nici o osindire pentru cei ce sint in Hristos Isus” (Rom. 8:1).
“Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile?
Cine va ridica pira impotriva alesilor lui Dumezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osindi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi!” (Rom. 8:31-34).

Cautind sa descrie tragedia celor care n-au vrut sa-L primeasca pe Hristos, Pavel scrie:
“Le marturisesc ca ei au rivna pentru Dumnezeu, dar fara pricepere, pentru ca, intrucit n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii pe care o da Dumezeu” (Rom. 10:2-3).

In epistola catre Galateni, apostolul adauga:
“ … noi am crezut in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii” (Gal. 2:16).
“Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci “cel neprihanit prin credinta va trai” (Gal. 3:11).
In Evanghelia lui Ioan, Domnul Isus declara:
“Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El.” (Ioan 3:16,17).
“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” (Ioan 5:24).
“Caci prin har ati fost mintuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efes. 2:8).
In epistola lui catre cei din Filipi, Pavel declara:
“Dar lucrurile, care pentru mine erau cistiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba inca, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pirdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa cistig pe Hristos, si sa fiu gasit in El, nu avind o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, prin credinta. Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti” (Fil. 3:7-11).

Cind vorbim despre starea celui credincios inaintea lui Dumnezeu avem de a face cu doua aspecte: sfintenia, care numeste schimbarile, “din slava in slava”, pe care le produce Dumnezeu in viata celui credincios si justificarea, sau indreptatirea oferita tuturor celor ce cred in jertfa substituitoare a lui Hristos. Desi diferite in terminologie, aceste doua aspecte pot fi foarte greu separate in practica. In mod normal, cea de pe urma ar trebui sa o determine pe cea dintii. Am putea sa spunem ca exista doua feluri de neprihanire: neprihanirea pozitionala, pe care am capatat-o atunci cind am crezut in Hristos si la care nu mai putem adauga nimic, caci este desavirsita; si neprihanirea practica, pe care ne-o lucram noi insine in fiecare zi, in masura in care ii dam voie Duhului Sfint sa ne transforme in asemanarea lui Hristos.

Credinciosul este declarat “sfint” in momentul convertirii, dar este facut “sfint” in toata durata vietii sale. Una fara cealalta nu se poate. Din pacate, unii teologi moderni sustin ca justificarea pozitionala este suficienta si fara sfintirea practica. Dar lucrul acesta nu apare nicaieri in Biblie. Cine Il primeste pe Hristos se face una cu El si va fi transformat launtric prin aceasta unire. Iata ce scriau Reformatorii despre aceasta:

“Va marturisesc ca noi nu putem gusta binecuvintarile lui Dumnezeu atita vreme cit stam departe de Hristos. Eu cred ca legatura dintre Hristos, ca si Cap al Bisericii, si credincios, ca madular in trupul Bisericii, este de cea mai mare insemnatate. Hristos trebuie sa locuiasca in inimile noastre prin credinta. Exista o unire mistica de care trebuie sa avem parte: El vine sa locuiasca in inimile noastre, iar noi devenim parte integranta din El insusi, si ne impartasim din tot ce este si are El. Noi nu credem ca pe Hristos trebuie sa-l contemplam doar de la distanta, primind doar de drept un statut de fiinte socotite neprihanite prin jertfa Lui; nu, ci noi trebuie sa “ne imbracam cu Hristos”, fiind altoiti in El insusi si devenind in mod nemijlocit partasi ai neprihanirii si sfinteniei Lui glorioase” (John Calvin, Institutes III, xi, 1o -Westminster Press, 1935, Vol. I, p.660).

Martin Luther scria:

“Hristos este harul lui Dumnezeu pentru noi, mila, intelepciunea, puterea, mingiierea si binecuvintarea lui Dumnezeu pentru noi. Eu nu spun precum altii: causaliter, adica, desi El ne daruieste neprihanirea, ramine totusi separat si departe de noi, caci in acest caz, neprihanirea primita ar fi ceva mort, care nu ne poate atinge felul de viata. Hristos este in noi El insusi, tot asa ca si lumina si caldura care vin impreuna cu focul. Nu exista lumina si caldura daca soarele sau focul lipseste” (A Commentary on Philippians, (New York: Scribners, 1897), p.127).

Justificatia implica deci si adevarul despre iertarea “in Numele lui Hristos”, cu imputarea neprihanirii Lui asupra noastra, si invatatura despre adoptarea noastra in familia divina cu mostenirea unei vieti de sfintenie corespunzatoare.

S-a obiectat adeseori ca doctrina despre justificarea deplina prin Hristos ar putea duce la o viata dezordonata lipsita de preocuparea pentru cautarea sfinteniei. Cu alte cuvinte: “Daca Dumnezeu ne-a mintuit pentru Hristos, atunci nu mai are importanta cum traim noi astazi”. Apostolul Pavel a fost el insusi asaltat cu astfel de obiectii:
“Si de ce sa nu facem raul ca sa vina binele din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rau, ca spunem noi? Osinda acestor oameni este dreapta” (Rom. 3:8).

“Ce vom zice dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul? Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?” (Rom. 6:1-2).

Nimic nu poate fi mai departe de adevar decit pretentia ca harul indreptateste savirsirea pacatului. Harul nu indreptateste neascultarea. Dimpotriva! Ascultarea izvorita din unirea cu Hristos si din dragoste este infinit superioara ascultarii datorate fricii fata de pedeapsa Legii sau dorintei de afirmare personala. Iata cum descrie Menno Simons viata crestina rezultata din lucrarea harului divin in noi:

“Ei duc o viata evlavioasa silindu-se sa traiasca fara prihana inaintea oamenilor; primesc botezul ca un semn al mortii lor fata de pacat impreuna cu Hristos si sint gata sa umble in puterea invierii Lui printr-o viata innoita; ei fring piinea impreuna ca un semn al unitatii lor in Domnul si ca o proclamatie a faptului ca ei nu cunosc nici in cer si nici pe pamint un alt mijloc prin care sa fie iertati, in afara de trupul si singele Mintuitorului, pe care Acesta a fost gata sa le jertfeasca in ascultare de Tatal pentru mintuirea tuturor pacatosilor; ei umbla in smerenie si in bunatate, fiind gata intotdeauna sa fie de folos aproapelui lor.

Pe scurt, ei cauta sa se conformeze in totul cuvintelor, poruncilor si pildei lui Hristos, asa cum ii invata Scriptura. Caci Hristos traieste in ei si ei traiesc in Hristos; asa ca ei nu mai traiesc in viata cea veche, mostenita de la Adam (desi ii poarta inca neputintele), ci dupa viata innoita prin cel din urma Adam, Isus Hristos …

Aceasta nu inseamna, iubitul meu cititor, ca am ajuns sa ne putem lauda cu perfectiunea unei vieti lipsite de pacat. Chiar si eu marturisesc deschis ca pina si rugaciunile mele sint adeseuri un amestec de pacat si evlavie, de neprihanire si vinovatie; caci, prin harul lui Dumnezeu, cind imi compar natura pacatoasa care mai este in mine cu Hristos si cu poruncile Lui sfinte, marturisesc impreuna cu imparatul David ca nici un om nu poate sta inaintea lui Dumnezeu pe baza meritelor proprii (Ps. 143:2; 130:3). Prin urmare, departe de noi sa ne bizuim pe altceva decit pe harul lui Dumnezeu daruit noua prin Hristos Domnul; caci numai El, si nimeni altul decit El, este acela care a putut indeplini in intregime poruncile sfinte, traind in neprihanirea ceruta de Domnul. Toti stim ca sfintii din poporul lui Dumnezeu au marturisit in toate timpurile ca se simt nevrednici si traiesc sub neputintele firii lor pamintesti. In aceasta privinta sintem in tovarasia lui Moise, David, Iov, Isaia, Pavel, Iacov si Ioan.

Dar, slava Domnului ca traim astazi prin har; sintem primiti de Dumnezeu prin har, sintem ascultati prin har si, in ciuda multelor caderi involuntare, sintem iertati mereu prin acelasi har mintuitor. Hristos sta astazi intre noi si Dumnezeu, cu neprihanirea Lui si cu singele Lui ispasitor. El mijloceste pentru toti aceia care se incred in El si care isi dau toata silinta sa-I fie placuti ascultind Cuvintul, ferindu-se de rau si cautind sa faca ceea ce este bine. Toti acestia vor ajunge la desavirsire impreuna cu Pavel prin Hristos (Fil. 3:12).

Ia aminte, iubitul meu cititor, ca noi nu credem si nici nu invatam ca putem fi mintuiti prin faptele noastre bune, asa cum ne invinuiesc pe nedrept cei invidiosi. Noi spunem tuturor ca sintem mintuiti doar prin harul divin dat noua prin Hristos Isus, Domnul” (Opere Complete, II, p.262, 263).

Un alt lucrator al trezirii spirituale din secolul XVII, Dirck Philips (1504 (197)1568) scrie:

“Trebuie sa recunoastem ca fiecare crestin mai are inca in el pacat si ca din cauza aceasta el trebuie sa se recunoasca pacatos si sa umble smerit sub mina Domnului, si cerind Domnului sa-i faca mereu parte de har. In felul acesta, Scriptura va ramine credincioasa ei insisi, inchizindu-i pe toti oamenii sub pacat si dovedindu-i pe toti, fara exceptie, pacatosi in natura lor; dar pacatul nu le mai este imputat crestinilor, caci ei s-au plasat sub singele ispasitor al Domnului Isus si au primit dragostea nemarginita a lui Dumnezeu si lucrarea de rascumparare din vina, atunci cind Domnul a luat asupra Lui insusi pacatele noastre ale tuturora, si a platit El insusi pentru vinovatia noastra prin suferinte de nedescris, daruindu-ne acum iertarea, facindu-ne pe noi una cu El si facindu-se pe Sine una cu noi, dindu-ne astfel singura posibilitate sa ajungem placuti inaintea lui Dumnezeu, si proclamindu-ne sfinti ai Celui prea Inalt” (Opera citata, p. 282).

Un anabaptist danez numit Valerius, de profesie invatator si care a fost in cele din urma martirizat in anul 1568, a scris o carte cu titlul: Dovada credintei, in care a mentionat urmatoarele:

“Cei ce vor sa fie mintuiti prin harul lui Dumnezeu, trebuie sa se pocaiasca, trebuie sa traiasca apoi ca niste copii ascultatori ai lui Dumnezeu, nascuti din nou din El, si trebuie sa-L urmeze pe Hristos printr-o viata innoita si printr-o umblare pe urmele Lui, pe calea cea strimta care duce in viata vesnica; noi nu putem fi mintuiti prin faptele bune pe care le putem face, ci numai si numai prin harul divin care ne-a fost daruit prin Hristos (Efes. 2:5). Desi ne straduim sa umblam in sfintenie, cautind intotdeauna sa fim fara pata in neprihanirea noastra (cum ne cere si Scriptura) si desi sintem gata sa suferim pentru adevar chiar si o moarte mai grozava decit a Domnului nostru, ceea ce ca oameni ne-ar fi imposibil, totusi, noi nu ne punem increderea pentru mintuire in faptele noastre, ci doar in harul lui Dumnezeu si in harul Domnului Isus, care este singura temelie a mintuirii. Daca am incerca sa ne bazam mintuirea pe faptele noastre sau pe suferintele noastre am fi vinovati de pacatul idolatriei … Dar noi nu facem asa, ci ne socotim mintuirea doar un dar al milei ceresti, nu un rezultat al silintelor si sirguintelor noastre (Rom. 9:16). (Oglinda martirilor, p. 730).

 

 10. Siguranta si incredere

Noul Testament ne spune clar ca cei care au crezut in Hristos pot sa se bucure inca de pe acum ca sint copii ai lui Dumnezeu si ca Cel care a inceput in ei aceasta buna lucrare o va duce la un bun sfirsit in Hristos.

Siguranta si increderea crestina sint accesibile doar acelora care au inteles clar planul mintuirii; ca anume Dumnezeu este acela care-l atrage pe cel pacatos la pocainta si-i daruieste credinta mintuitoare care-i aduce iertarea de pacate fara nici un merit personal, ci doar in virtutea lucrarii desavirsite a lui Isus Hristos, si ca Dumnezeu este in stare si vrea sa-i pastreze pe toti copiii Sai in har.

Siguranta crestina nu este cladita doar pe un anume fel de convertire. Nu gasim nicaieri in Noul Testament indicii ca ea ar fi rezervata numai acelora care au plins cu amar sau au avut stari de extaz si vedenii. Siguranta crestina nu este un produs al nostru sau al emotiilor noastre. Ea este si trebuie sa ramina o incredintare launtrica daruita de Duhul Sfint tuturor acelora care si-au pus increderea totala in Dumnezeu.
De unde vin atunci indoielile noastre? Sursele de neincredere sint numeroase. In unele cazuri este vorba despre o stare de slabiciune generala care ne cuprinde si trupul si sufletul. Sanatatea naste de obicei optimismul. Boala, si in special starile de boala grele si repetate, tind sa ne slabeasca rezistenta interioara. Punctul de plecare este de obicei indoiala despre iubirea lui Dumnezeu si razvratirea impotriva hotaririlor Lui pentru viata noastra.

O alta sursa a nesigurantei, turbulenta, dar trecatoare, este criza de identitate din adolescenta. La aceasta virsta, fiecare om cauta sa-si defineasca identitatea contestind toate valorile transmise de generatia dinainte. Aceasta criza este inca unul din motivele pentru care botezul celor convertiti nu trebuie sa fie administrat in copilarie. Tratata cu intelegere si iubire, criza de identitate din adolescenta poate fi un prilej extraordinar pentru limpezirea credintei si pentru dobindirea unor convingeri personale care sa dureze o viata intreaga.

Uneori, sursa neincrederii noastre se afla in atractia spre pacat. Cine vrea sa pacatuiasca, prefera sa se auto-convinga ca nu exista nici un Dumnezeu care sa-L judece. Aceste atacuri asupra constiintei pot duce la stari de impietrire indelungata. Din fericire, singele Domnului Isus si posibilitatea iertarii prin har ramin intotdeauna usi deschise pentru cei ce au cazut in greseala.

Exista si cazuri in care indoiala este doar o forma deghizata a credintei. Cine intra in panica asupra convingerilor sale, dovedeste ca le are si ca nu-i sint indiferente.

Indoielile intelectuale nu pot fi doar cautari dupa o siguranta mai mare si dovezi ale unei maturizari interioare. Din fericire, Dumnezeu este intotdeauna gata sa se lase gasit de cei ce-L cauta din toata inima.

Siguranta crestina

Care sint factorii care lucreaza la siguranta si increderea crestina? Raspunsul este simplu: Duhul Sfint si Cuvintul lui Dumnezeu. De obicei, Duhul Sfint foloseste Cuvintul lui Dumnezeu pentru a aseza increderea in inima celui credincios. Seninatatea credintei este un aspect care variaza mult de la un credincios la altul. El depinde uneori si de factori individuali ca sanatatea, atitudinea fata de lucrarea Domnului, nivelul de maturizare crestina si chiar de … temperament. Cu alte cuvinte, tratamentul pentru indoiala nu este simplu. Fiecare caz trebuie cercetat in parte, inteles temeinic si tratat specific. Sa nu ne grabim niciodata sa credem ca indoiala este intotdeauna pacatoasa; uneori ea nu este altceva decit o manifestare a unei credinte care urca spre trepte mai inalte.

In mare, cine vrea sa trateze indoiala trebuie sa ia Biblia in mina si sa citeasca rar si tare toate pasajele in care ni se spune ca mintuirea este un dar al harului rezultat in urma lucrarii mintuitoare desavirsite a lui Hristos. Noul Testament este plin de astfel de pasaje. Matei ni-L prezinta pe Domnul Isus zicind:

“Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sint blind si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Cacu jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara” (Mat. 11:28-30).

Marcu ni-L prezinta spunind:

“De aceea, va spun ca, orice lucru veti cere, cind va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea. Si, cind stati in picioare de va rugati, sa iertati orice aveti impotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este in ceruri, sa va ierte greselile voastre” (Marcu 11:24-26).

Luca inregistreaza o declaratie in care Domnul Isus spune ca scopul intruparii Lui a fost mintuirea oamenilor:

“Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut” (Luca 19:10).

Ioan ni-L prezinta pe Mintuitorul nostru spunind:

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5:24).

Cind temnicerul din Filipi a strigat la Pavel: “Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mintuit?” (Fapte 16:30) raspunsul apostolic a fost: “Crede in Domnul Isus, si vei fi mintuit tu si casa ta” (Fapte 16:31). In epistola catre Romani, Pavel ne-a lasat urmatoarea promisiune:

“Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mintuit. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mintuire, dupa cum zice Scriptura: “Oricine crede in El, nu va fi dat de rusine” … Fiindca “oricine va chema Numele Domnului, va fi mintuit” (Rom. 10:9-13).

Si nimeni nu trebuie sa uite promisiunea Domnului:

“Si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara” (Ioan 6:37).

Duhul Sfint ia toate aceste promisiuni ale Scripturii si le aseaza in inimile celor ce cred, aducindu-le siguranta mintuirii si increderea in lucrarea desavirsita a lui Hristos. Cel ce este bintuit de indoieli are nevoie sa citeasca Biblia si sa se roage Domnului pentru credinta. Avem o cintare crestina care ne indeamna la aceasta si care este foarte corecta din punct de vedere doctrinar:

“Sa ne-ncredem, s-ascultam de Domnul
Si-om fi veseli in Isus, implinind Cuvintul”

Pe masura cresterii in maturitate, crestinul creste si in adincimea relatiei personale cu Dumnezeu, devenind din ce in ce mai mult asemenea unui copil care stie ca se poate increde in mod desavirsit in bunatatea si puterea Tatalui sau.

Pastrarea sfintilor in har

Chiar si cei mai sinceri credinciosi isi au clipele lor de indoiala. In astfel de situatii, este bine ca sa ne intoarcem la textele care ne invata despre dorinta lui Dumnezeu de a-i pastra pe ai Sai pina la capat. In tot Noul Testament exista un lant de putere si incredere in promisiunile Domnului. Crestinul afla din foarte multe pasaje ca Dumnezeu poate si vrea sa duca pina la capat lucrarea inceputa in cel credincios. Iata de exemplu acest pasaj din epistola apostolului Pavel catre credinciosii din Roma:

“Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pira impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osindi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi! Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strimtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? Dupa cum este scris: “Din pricina Ta sintem dati mortii toata ziua; sintem socotiti ca niste oi de taiat”. Totusi, in toate aceste lucruri noi sintem mai mult decit biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sint bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapinirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adincimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 8:31-39).

Probabil ca Biserica din Corint atinsese pe vremea lui Pavel cel mai scazut nivel de spiritualitate dintre bisericile Noului Testament. Totusi, cind Pavel le scrie, el ii asigura ca Hristos poate sa-i mintuiasca in mod desavirsit:

“El va va intari pina la sfirsit, in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la partasia cu Fiul Sau Isus Hristos, Domnul nostru” (1 Cor. 1:8-9).

La fel le scrie si celor din Filipi:

“Sint incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pina in ziua lui Isus Hristos” (Fil. 1:6. cf. 1:10).

Celor amenintati din Tesalonic, apostolul le scrie:

“Credincios este Domnul: El va va intari si va va pazi de cel rau” (2 Tesal. 3:3).

Dupa ce vorbeste despre propriile sale suferinte, Pavel adauga:

“ … dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sint incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pina in ziua aceea” (2 Tim. 1:12).

Si iarasi:

“Domnul ma va izbavi de orice lucru rau, si ma va mintui, ca sa intru in Imparatia Lui cereasca. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin” (2 Tim. 4:18).

Apostolul Petru vorbeste despre harul mare al lui Dumnezeu care s-a manifestat prin innoirea crestinilor si prin acordarea dreptului la mostenirea pastrata in ceruri pentru ei:

“Voi sinteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mintuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi!” (1 Petru 1:5).

Din toate aceste pasaje si inca din multe altele, este evident ca Dumnezeu poate si vrea sa-i pastreze pe cei credinciosi pina la capat. Domnul insusi a spus:

“Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mina Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decit toti; si nimeni nu le poate smulge din mina Tatalui Meu” (Ioan 10:27-29).

Cu alte cuvinte, Dumnezeul care ne-a mintuit, poate si vrea sa ne pastreze pentru Sine. Dumnezeu promite o mintuire vesnica pentru toti cei ce sint in Hristos.

Totusi, Biblia nu promite nicaieri siguranta mintuirii pentru cei ce traiesc in pacat. Scriptura ne avertizeaza nu numai de posibilitatea caderii de la credinta, ci chiar de probabilitatea acestei caderi. Aceasta nu pentru ca Dumnezeu n-ar fi in stare sa ne pazeasca, ci pentru ca El nu ne tine cu forta. Posibilitatea apostaziei se datoreaza faptului ca noi mai sintem inca in trup, sub atacurile ispitelor si in permanenta dependenta de harul divin. Chiar Domnul Isus ne-a avertizat de posibilitatea caderii in pilda semanatorului, cind a spus:

“Saminta cazuta in locuri stincoase, este cel ce aude Cuvintul si-l primeste indata cu bucurie, dar n-are radacina in el, ci tine pina la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvintului, se leapada indata de el. Saminta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvintul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvint si ajunge neroditor” (Mat. 13:20-22).

Pavel le scrie celor din Colose ca Dumnezeu i-a impacat acum cu Sine “ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina”, dar apostolul adauga imediat dupa aceasta: “negresit, daca ramineti si mai departe intemeiati si neclintiti in credinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei, pe care ati auzit-o” (Col. 1:22-23).

In mod asemanator, epistola catre Evrei avertizeaza:

“De aceea, cu atit mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele” (Evrei 2:1).

“Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cita vreme se zice: “Astazi”, pentru ca niciunul dintre voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pina la sfirsit increderea nezguduita de la inceput” (Evrei 3:12-14).

Probabil ca cel mai categoric avertisment impotriva caderii de la credinta se gaseste in cea de a doua epistola a lui Petru:

“In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mintuitorului nostru Isus Hristos, se incurca iarasi si sint biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decit cea dintii. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decit, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfinta, care le fusese data. Cu ei s-a intimplat ce spune zicala adevarata: “Ciinele s-a intors la ce varsase” si “scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla” (2 Petru 2:20- 22).

Iacov, in foarte practica lui epistola, ne avertizeaza si el despre pericolul ratacirii de la credinta:

“Fratilor, daca s-a ratacit vreunul dintre voi de la adevar, …” (Iacov 5:19).

Chiar si Domnul Isus, vestind vremurile de pe urma, ne-a anuntat pericolul apostaziei:

“Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. Dar cine va rabda pina la sfirsit, va fi mintuit” (Mat. 24:12-13).

Se cuvine sa ne intrebam sincer daca toate aceste avertismente sint simple forme retorice sau daca nu cumva ele ne spun ca exista posibilitatea ca unii crestini sa-si piarda credinta. Iata care este parerea lui Pavel:

“Si sa pastrezi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut si au cazut din credinta. Din numarul lor sint Imeneu si Alexandru, pe care i-am dat pe mina Satanei, ca sa se invete sa nu huleasca” (1 Tim. 1:19-20).

In aceiasi epistola, Pavel mai scrie:

“Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor” (1 Tim. 4:1).

In cea de a doua epistola catre Timotei, Pavel vorbeste despre caracterul pervertit al celor rai:

“Si cuvintul lor va roade ca gangrena. Din numarul acestora sint Imeneu si Filet, care s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea si rastoarna credinta unora. Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita avind pecetea aceasta: “Domnul cunoaste pe cei ce sint ai Lui”; si: “Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!” (2 Tim. 2:17-19).

Cind le-a scris epistola celor din Colose, Pavel a putut spune:”Luca, doctorul prea iubit, si Dima, va trimit sanatate” (Col. 4:14), dar in cea de a doua epistola catre Timotei citim: “Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit …” (2 Tim. 4:10)

Apostolul Iuda a fost un exemplu de om pe care Domnul ar fi vrut sa-l faca un sfint, dar care a permis lacomiei de bani sa-l transforme intr-un tradator, intr-un “drac” (Ioan 6:70). Iuda a decazut in asa masura incit “era un hot, si ca unul care tinea punga, lua el ce se punea in ea” (Ioan 12:6). In loc de a deveni un martor al invierii, Iuda a “cazut” din apostolie (Fapte 1:25).

Cei care sustin invatatura unei sigurante neconditionate a mintuirii, neaga posibilitatea apostaziei sustinind cu tarie ideea ca un crestin nascut din nou nu va dori niciodata sa se intoarca cu buna stiinta la o viata pacatoasa. Cu siguranta ca asa este, dar indepartarea de Domnul si de credinta nu se produce de obicei brusc, deliberat si cu buna stiinta. Ea se manifesta printr-o racire treptata si printr-o impietrire progresiva pina la starea in care omul nu mai doreste sa se intoarca la Hristos si sa se pocaiasca. Pasii spre lepadarea de credinta sint de regula mici si greu de bagat in seama. Mai intii, persoana aplecata spre apostazie incepe sa fie prea ocupata cu treburile vietii ca sa mai poata mentine o preocupare constanta pentru citirea Cuvintului si pentru rugaciune. Aceasta produce imediat o stare spirutuala “nici rece, nici in clocot” in care incoltesc usor preocuparile pacatoase. Persoana poate deveni invidioasa, mindra, plina de ura, de senzualitate sau de lacomie. Spirala descendenta continua apoi cu o stare in care pacatul este indreptatit, nu lepadat. In loc de pocainta, apar scuzele si invinovatirea celorlalti. Barierele cad si omul incepe sa pacatuiasca fara sa mai simta mustrarea cugetului. Daca la inceput, pacatul parea doar o halta temporara, acum el este privit ca o placere greu de lepadat. Dorinta de a se intoarce la o viata de sfintenie este din ce in ca mai rara si mai estompata.

Staruinta in pacat devine un stil de viata din care nu- l mai poate scoate nici mustrarile constiintei, nici mustrarile fratilor si nici pedepsele din ce in ce mai aspre aplicate de Dumnezeu.

Iata ce scria Jeremy Taylor (1613-1667) despre aceasta evolutie: Mai intii omul este uimit si umilit, apoi caderea devine placuta, atragatoare, apoi frecventa, apoi sistematica, impamintenita; cel cazut nu se mai pocaieste, devine obraznic, impotrivitor cu buna stiinta, batjocoritor si blestemat in veci” (Strong, Systematic Theology, p. 651).

 

 11. O viata crestina de biruinta

Prezervarea sfintilor in har si perseverenta sfintilor in har sint cele doua fete ale aceleiasi monede. Cind amindoua exista, cel credincios trece biruitor prin toate, bucurindu-se de resursele unui Dumnezeu atotputernic.

Dumnezeu voieste ca toti copiii Sai sa experimenteze o viata imbelsugata si fericita. In Cuvintul Sau, El ne-a lasat scris care sint pasii pe care trebuie sa-i facem pentru a umbla pe o astfel de cale. Care sint deci “regulile”?

1. Cea dintii dintre toate este credinta personala in Hristos ca Domn si Mintuitor personal. Exista unii care au pretins ca poti exista si ca “crestin ascuns”, nemarturisit pe fata. Aceasta parere este o obraznicie si nu are nici un fel de suport biblic. Cine se complace in anonimat si in tacere va ajunge ca apostolul Petru care s-a lepadat de Domnul de trei ori (Marcu 14:66-72) sub presiunea “circumstantelor”. Domnul Isus a spus categoric:

“De aceea, pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri” (Mat. 10:32-33).

Chiar si necrestinii il respecta mai mult pe cel ce-si martiriseste deschis credinta decit pe cel ce se preface.

2. Cine vrea sa se bucure de o viata spirituala imbelsugata trebuie neaparat sa renunte la orice pacat de care este constient. Biblia ne spune ca pacatul este o realitate teribila, un pericol constant pentru orice copil al lui Dumnezeu atita timp cit mai raminem in trup. Nu poti fi si cu Dumnezeu si cu pacatul. Nimeni nu poate sluji la doi stapini. Cine a invatat sa spuna un categoric NU pacatului are deschisa poarta catre bucuriile mintuirii. Puterea de a te impotrivi ispitelor se capata mai ales printr-o viata sistematica de rugaciune.

3. O a treia conditie a vietii din belsug este partasia cu Dumnezeu prin rugaciune. Cine se roaga face mult mai mult decit sa ceara necurmat ceva de la Domnul. Adevarata rugaciune este mult mai mult decit o continua milogeala. Clipele de rugaciune sint ocazii de partasie adinca. Starea credinciosului in rugaciune este unul dintre cele mai bune barometre ale vietii lui spirituale.

4. O a patra conditie a binecuvintarilor este citirea, memorarea, si meditarea asupra Cuvintului sfint. Cei mai mari oameni din istoria poporului lui Dumnezeu au fost credinciosi care au cunoscut foarte amanuntit Biblia. Despre Luther se spune ca petrecea cel putin patru ore pe zi in citire, meditatie si rugaciune.

5. Biserica de astazi are nevoie de apologeti care sa stie cum sa raspunda filosofiilor la moda. Crestinismul este mai mult decit un simplu bilet de intrare in cer. Invatatura crestina este destinata sa fie “sarea pamintului” si “lumina lumii”. Viata celor credinciosi se desfasoara in mijlocul oamenilor si Biserica are nevoie, ca in toate secolele trecute, de oameni care sa formuleze raspunsuri adecvate tuturor crizelor si problemelor sociale.

6. Nu poate fi vorba de biruinta crestina, daca cineva nu iubeste partasia celorlalti credinciosi. Mintuirea nu se traieste de unul singur. Hristos ne-a asezat unul linga altul, asemenea madularelor dintr-un trup. Cine se izoleaza de ceilalti, se lipseste de nenumarate izvoare de binecuvintare. Deasemenea, cine sare din loc in loc, intr-o neostoita cautare dupa “adunarea desavirsita”, nu va gasi nicaieri implinirea.

Adevarata bucurie nu este aceea de a primi, ci de a da. Cine vrea sa simta ca traieste, trebuie sa se aseze in slujire in mijlocul unei Biserici si sa caute din toata inima sa le fie de folos fratilor.

7. O alta conditie pentru gustarea unei vieti imbelsugate este intrarea in lucrarea de marturisire a Evangheliei. Asa cum am spus si mai sus, mintuirea nu este doar un bilet de intrare in cer. Ea este si certificatul care ne califica pentru lucrarea de mintuire a altora. Fiecare crestin este un ambasador al lui Hristos. Exista o bucurie pe care o traieste tot cerul atunci cind cineva se intoarce la Domnul si cine vrea sa o guste trebuie sa vesteasca Evanghelia.

8. Dumnezeu nu da binecuvintarile Sale decit celor smeriti. Cine vrea sa fie placut Domnului trebuie sa fuga de mindrie si de orgoliu. Este bine sa stim cum sa nu cadem in “osinda diavolului” (1 Tim. 3:6). Desi textul vorbeste despre pericolul acesta pentru cei tineri, mindria ramine inamicul cu care va trebui sa ne infruntam toata viata.

9. Fiecare crestin trebuie sa caute sa fie o influenta pozitiva in societate. Desi preocuparea noastra de capetenie ramine marturia despre Hristos, asta nu inseamna ca el este chemat sa exercite asupra celor din jur doar o influenta religioasa ingusta. Desi Biserica, ca intreg, trebuie sa stea departe de treburile lumii, credinciosii individuali sint chemati sa fie activi in stabilirea unei ordini cit mai bune si mai juste in lume.

10.Cine vrea sa primeasca binecuvintare de la Domnul trebuie sa se obisnuiasca cu darnicia. Orice crestin trebuie sa dea ordonat si sistematic pentru lucrarea Domnului. Darnicia trebuie sa fie neconditionata, cu spirit de sacrificiu si proportional cu venitul primit de la Domnul. Regula cu a zecea parte nu este suficienta. Cu cit mai mare este venitul, cu atit trebuie sa dam Domnului o parte mai mare din el. Daca macar jumatate din numarul crestinilor ar da Domnului ceea ce se cuvine, s-ar putea dubla numarul misionarilor care colinda lumea.

11. O alta influenta covirsitoare asupra starii noastre spirituale o au prieteniile si tovarasiile noastre. Cine se asociaza cu oameni de o spiritualitate indoielnica da dovada el insusi de o periculoasa lipsa de crestere. Sfirsitul unor astfel de relatii va fi intotdeauna o stare caldicica, lipsita de adevarate binecuvintari ale credintei.

12. Cine vrea sa se bucure de Hristos trebuie sa stie sa aleaga din lumea inconjuratoare numai acele lucruri, preocupari si distractii in care s-ar simti bine si Domnul. Fumatul, bautura, filmele discutabile, muzica desantata, cartile cu subiecte pacatoase, si alte astfel de ocazii de a te rupe de Hristos trebuie evitate sistematic.

13. Exista o cruce care ne asteapta pe fiecare dintre noi. Cine merge dupa Hristos trebuie sa se obisnuiasca cu purtarea crucii. Domnul Isus a purtat crucea pentru mintuirea noastra, noi trebuie sa ne purtam crucea pentru a ne tine departe de pacat si pentru a ne duce pina la capat marturia noastra crestina inaintea lumii. Cine fuge de orice fel de suferinta pentru Evanghelie, nu va gusta prea multa implinire duhovniceasca. Domnul Isus ne-a indemnat sa calcam pe urmele Sale.

14. Cine vrea sa fie fericit, trebuie sa invete sa nu se mai ingrijoreze. Credinciosul poate avea incredere in Domnul si Mintuitorul lui. Tot asa cum ne-am increzut in Hristos pentru iertarea pacatelor noastre, trebuie sa invatam sa ne incredem in El si pentru calauzire si pentru asigurarea suportului zilnic. Dumnezeu s-a angajat sa ne poarte poverile si sa nu ingaduie sa fim ispititi peste puterile noastre.

15. Cine vrea sa creasca in binecuvintarile duhovnicesti trebuie sa stie sa cultive in viata sa roada Duhului Sfint. Cel credincios trebuie sa se predea deplin lui Dumnezeu, urmarind in smerenie sa semene in fiecare zi mai mult cu Domnul Isus.

Cu alte cuvinte, nici un crestin nu ar trebui sa uite ca se afla intr-un proces continuu de crestere. Trebuie sa ne deprindem sa cautam: “dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, facerea de bine, credinciosia, infrinarea poftelor, etc” (Gal 5:22).

16. Crestinul trebuie sa invete ca Cel ce poate da viata de calitatea vesniciei este numai Dumnezeu. El va afla din trista experienta ca de indata ce va incepe sa se increada in sine si in puterile sale ca sa traiasca dupa voia Domnului, va cadea.

17. Aveti grija la “amanunte”. “Vulpile mici strica viile in floare”, spune Scriptura. Nu exista lucruri neinsemnate. Cine este credincios in lucrurile mari, trebuie sa aiba grija sa fie la fel de credincios si in lucrurile mici. Multi crestini s-au racit in dragostea lor pentru Domnul si au ajuns sa umble in pustiul saraciei duhovnicesti pentru ca au fost crestini doar in lucrurile majore, luindu-se dupa lume in aspectele minore ale vietii.

18. “Crede in incredintarea ta si indoieste-te de indoiala”. Este normal sa fim atacati de valuri de necredinta, dar trebuie sa invatam sa stam agatati de ancora nadejdii. Fiecare crestin trebuie sa treaca prin “vai ale mortii” unde i se va pune credinta la incercare. Citeodata Dumnezeu se indeparteaza de noi pentru a ne lasa sa experimentam singuratatea si pentru a ne vedea ca Il cautam din toata inima.

Cele doua “reguli” care urmeaza au fost indeobste neglijate de asa numita “crestinatate” istorica. Este cazul de aceea sa le examinam cu si mai multa atentie.

19. Cel ce vrea sa se bucure de bucuriile Domnului trebuie sa se abtina de la practicarea violentei, chiar si atunci cind le este periclitata viata. Domnul Isus ne-a spus:

“Ati auzit ca s-a zis: “Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”. Dar Eu va spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Orisicui vrea sa se judece cu tine, si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua. Celui ce-ti cere, da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. Ati auzit ca s-a zis:”Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau.”Dar eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvinati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paginii nu fac la fel? Voi fiti dar desavirsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavirsit” (Mat. 5:38-48).

Un pasaj asemanator se afla in Evanghelia lui Luca (Luca 6:27-36). Cind S-a aflat inaintea lui Pilat la judecata, Domnul Isus a zis:

“Imparatia Mea nu este din lumea aceasta… Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in miinile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici” (Ioan 18:36).

Apostolul Pavel le-a spus celor din Roma:

“Binecuvintati pe cei ce va prigonesc: binecuvintati si nu blestemati. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plingeti cu cei ce pling. Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramineti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor. Daca este cu putinta, intrucit atirna de voi, traiti in pace cu toti oamenii. Prea iubitilor, nu va razbunati singuri, ci lasati sa se razbune minia lui Dumnezeu; caci este scris: “Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati”, zice Domnul. Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manince; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui”. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine” (Rom. 12:14-21).

In cea de a doua sa epistola catre Corinteni, Pavel scrie:

“Macar ca traim in firea paminteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea paminteasca. Caci armele cu care ne luptam noi, nu sint supuse firii pamintesti, ci sint puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gind il facem rob ascultarii de Hristos” (2 Cor. 10:3-5).

Fara nici o indoiala, crestinismul istoric nu a tinut seama de aceste texte. Cruciadele, Inchizitia si razboaiele declarate de Biserica catolica “sfinte” sint tot atitea dovezi despre acceptarea violentei fizice pentru rezolvarea unor probleme spirituale. In spatele acestor lupte se ascundeau insa, nu interesele adevarate ale Bisericii lui Hristos, ci interesele egoiste si orgolioase ale unor conducatori politici sau eclesiastici. (Nota: Este important sa aratam aici ca Ioan Botezatorul nu s-a pronuntat pentru desfiintarea armatei sau pentru iesirea din rindurile ei. Cind “niste ostasi” au venit la el ca sa il intrebe cum sa-si traiasca pocainta, Ioan le-a spus doar atit: “Sa nu stoarceti nimic de la nimeni prin amenintari, nici sa nu invinuiti pe nimeni pe nedrept, ci sa va multumiti cu lefurile voastre” (Luca 3:14). Este clar ca, in plan social, toate popoarele au deocamdata nevoie de militie si armata. Crestinii pot si trebuie sa-si dea aportul la aceste forte care apara rinduielile si ordinea, ca niste reprezentanti ai lui Dumnezeu (Rom. 13:1-4). De altfel, imparatul Constantin a preferat crestinismul ca religie de stat tocmai pentru ca legiuinile romane erau pline de ostasi care trecusera deja la crestinism).

20. O alta atitudine recomandata de Noul Testament, dar neglijata de “crestinatate” a fost si este separarea de lume. Invatatura aceasta a fost enuntata de Domnul Isus si definita apoi de apostolii Pavel si Ioan:

“Le-am dat Cuvintul Tau si lumea i-a urit, pentru ca ei nu mai sint din lume, dupa cum Eu nu sint din lume. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sint din lume, dupa cum nici Eu nu sint din lume” (Ioan 17:14-16). “Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfinta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavirsita”.

“Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamintesti, pofta ochilor, si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume” (1 Ioan 2:15-16).

Este convingerea noastra ca de prea multe ori crestinii se lasa atrasi prea usor spre o viata si spre o etica “contemporana” cu standarde ne- biblice. Cei ce apartin lui Dumnezeu si au cetatenia in cer trebuie sa se deosebeasca de lume in felul in vorbire, in distractii, in atitudinea fata de cultura, in grija si preocuparea fata de propriul trup,, in chestiunea podoabelor, in felul in care tinerii se imprietenesc si se casatoresc, in atitudinea fata de avere si mijloacele de dobindire a ei, in atitudinea fata de Stat, si in felul in care privesc problemele spirituale.

Lumea de astazi exercita o presiune extraordinara asupra Bisericii. Oamenii din lume ar vrea sa transforme crestinismul intr-un fel de categorie filosofica preocupata mai mult de influentarea artelor frumoase decit de viata de fiecare zi. Lumea ar vrea ca Biserica sa se concentreze asupra convingerilor ei doar o singura ora pe zi, si aceea doar in incinta zidurilor locasurilor de cult. Spiritul lumii ar vrea sa inchida crestinismul in perimetrul cladirilor Bisericilor ca in niste veritabile “rezervatii”. Separarea de lume nu inseamna insa asa ceva. Hristos ne-a chemat sa fim o cetatuie asezata pe un munte, o lumina care sa lumineze in intunerec. Faptul ca noi ne-am hotarit sa nu ne “potrivim chipului veacului acestuia” va trebui sa ramina caracteristica intregii noastre vieti, cu toate ca aceasta ne va atrage “ura” din partea lumii. Crestinii nu cauta sa fie “altfel”, doar pentru a fi deosebiti de cei din lume. Ei au insa datoria sa fie “altfel” ori de cite ori “chipul veacului acestuia” se indeparteaza de chipul lui Hristos. De fapt, noi nu ne preocupam sa nu semanam cu lumea, ci doar sa fim asemenea lui Hristos: “Cine zice ca ramine in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Hristos” (1 Ioan 2:6).

12. Crestinul in societate

Biblia ne spune ca Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa ajunga sa cunoasca adevarul, sa-L primeasca pe Domnul Isus, sa fie integrati in Biserica Sa si sa instaureze Imparatia Sa pe pamint. Voia lui Dumnezeu pentru societate este asadar convertirea ei, intoarcerea ei la Dumnezeu si incadrarea ei in ascultarea de standardele sfinteniei divine. Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie mintuiti si sa triasca in dragoste; dragoste fata de Dumnezeu si fata de aproapele lor.

Realitatea este insa ca oamenii, in majoritatea lor nu vor sa accepte aceasta voie a lui Dumnezeu, nu vor sa intre in Biserica si refuza sa accepte standardele lui Dumnezeu in vietile lor. Rezultatul este o viata de neascultare. Aceasta atitudine a produs impartirea omenirii in ceea ce am putea numi doua imparatii: imparatia lui Dumnezeu si a lui Hristos si imparatia lumii sau a lui Satan. Cea dintii este alcatuita din cei care au fost botezati de Duhul Sfint si integrati in trupul spiritual al Bisericii lui Hristos, iar cea de a doua este compusa din toti aceia care L-au refuzat pe Hristos si nu i-au primit mintuirea, preferind sa traiasca in pacat. Care este relatia dintre aceste doua imparatii?

In primul rind, datorita faptului ca nu L-au primit pe Hristos ca Domn si Mintuitor, cei din imparatia lumii se vor impotrivi si celor care vor sa li-L ofere. Cu alte cuvinte, imparatia lumii nu va privi cu simpatie catre cei din imparatia lui Hristos. Pe alocuri, aceasta lipsa de simpatie se poate transforma intr-o veritabila persecutie. Oricine se comporta asemenea lui Hristos, isi va atrage intr-o masura mai mica sau mai mare “ura” din partea “lumii”. In ciuda acestei situatii, de multe ori de-a lungul istoriei Biserica a fost destul de puternica pentru a influenta societatea sa adopte multe principii extrase din Cuvintul lui Dumnezeu si din sfintenia Sa. Asta a facut ca tensiunile dintre cele doua imparatii sa se atenueze. Mai mult, au existat situatii in care Biserica a fost mai puternica decit Statul, si a dat mina cu puterea lumeasca pentru impunerea si prezervarea unor rinduieli care o avantajau. Oficial, Statul a pus la dispozitia Bisericii forta si mijloacele de constringere pentru “pastrarea credintei adevarate” si pentru pedepsirea ereticilor. Acesta este sistemul sub care a aparut si functionat Inchizitia. Mii si mii de liberi cugetatori si-au pierdut atunci viata si impreuna cu ei, mii si mii de crestini care nu s-au conformat religiei “oficiale”. Slava Domnului, zilele persecutiilor religioase dezlantuite de Biserica cu ajutorul Statului, cel putin in majoritatea tarilor lumii, apartin unor vremuri trecute.

Care este pozitia unui credincios intr-o societate mixta, compusa in parte din credinciosi si in parte din necredinciosi? Intr-un sens spiritual, fiecare crestin este chemat “afara” din societate si asezat in Biserica. Dumnezeu “ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui” (Col. 1:13).

Cea dintii relatie a crestinului cu societatea este deci una de separare, de izbavire. Apostolul Pavel afirma ca Domnul Isus “S-a dat pe Sine insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne smulga din acest veac rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal” (Gal. 1:4). Aceasta separare de lume nu este in nici un fel fizica, ci spirituala.

Nici din punct de vedere fizic si nici din punct de vedere cultural, crestinul nu trebuie sa se retraga din lume ca sa traiasca pe o insula pustie sau intr-un turn de fildes.

Dimpotriva, fiecare credincios in Isus trebuie sa fie o parte activa in societatea din jur, stind mereu in legatura cu prietenii si vecinii lui, si cautind sa raspindeasca pretutindeni mireasma marturiei lui crestine. De fapt, cum s-ar putea separa un crestin de lume cind chemarea lui de capatii este tocmai aceea de a ramine in lume si a cauta sa o evanghelizeze?! Domnul Isus ne-a dat porunca : “Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mintuit; dar cine nu va crede va fi osindit” (Marcu 16:16). Din nefericire, Biserica a ingaduit prea adesea membrilor sai sa cada in doua extreme sterile in atitudinea lor fata de societatea din jur: ba le-a permis sa fie asemenea lumii si marturia lor a devenit inexistenta, ba le-a pretins sa se izoleze complet de societate si marturia lor a devenit absenta. Dumnezeu vrea ca fiii si fiicele Lui sa straluceasca in lume, raspindind in jur cunoasterea mintuitoare despre Hristos si despre voia lui Dumnezeu. Intr-un sens global, Biserica este destinata sa fie asemena unei cetati asezate pe un munte: vizibila si imposibil de ascuns. Ea trebuie sa le arate celor din jur cum este Dumnezeu si ce fel de viata se poate trai atunci cind oamenii uita de egoism si traiesc in dragoste si slujire unii fata de ceilalti.

Luati fiecare in parte, crestinii trebuie sa actioneze ca niste veritabili agenti de sanatate pentru societatea cuprinsa de suferintele produse de pacat si de egoismul general. Crestinul individual actioneaza ca un antibiotic spiritual care combate prin exemplul personal si prin Evanghelie toate relele produse in societate de pacat.

Cei mai multi lideri crestini sint de parere ca spre deosebire de Biserica, crestinul individual are o arie de influenta mai mare asupra societatii. Biserica nu este chemata sa intre in politica lumii, dar credinciosul, ca cetatean este chemat sa fie lumina si sare si sa militeze pentru binele celor din jur.

Fiecare crestin este mai mult decit se poate manifesta in viata colectiva a Bisericii. De exemplu, el trebuie sa se ingrijeasca din punct de vedere material pentru bunastarea familiei sale. Prin aceasta el este implicat si responsabil in dimensiunea economica a lumii. Ca cetatean, el este militant in domeniul sigurantei publice. Ca om, el trebuie sa fie preocupat de ceea ce se intimpla in lume, combatind raul in toate manifestarile lui si lucrind pentru modelarea unei societati mai bune. Fiecare crestin trebuie sa lupte impotriva saraciei celor din jur, impotriva criminalitatii, impotriva necinstei, a betiei, a prostitutiei si a altor rele asemanatoare. Fiecare crestin trebuie sa activeze pentru imbunatatirea sitemului de invatamint scolar. In rezumat, fiecare cetatean al Imparatiei lui Hristos poate si trebuie sa se comporte ca un cetatean de onoare a societatii in care traieste. Credinciosul Nou Testamental nu are voie sa treaca prin viata intr-o atitudine dispretuitoare si iresponsabila fata de societatea din jur.

Toate cele spuse mai sus nu neaga in nici un fel faptul ca responsabilitatea principala a oricarui crestin este raspindirea Evangheliei. Biserica trebuie sa stie cum sa imbine activitatile spirituale cu activitatile sociale astfel incit “pe acelea sa le facem, iar pe celelalte sa nu le lasam nefacute”. Aceasta inseamna ca toti crestinii, si cei ordinati ca lucratori ai Bisericii si ceilalti, se vor angaja din toate puterile lor in suportul dat lucrarii misionare, in Cursuri de vara cu copiii care nu vin la Biserica, in tabere si campuri crestine si in vizite in localitati unde nu exista adevarati crestini. Dar dupa ce toate acestea au fost facute, aceiasi crestini se vor incadra in comitetele scolare, vor vizita spitale, vor scrie articole in presa si vor face tot ceea ce le este in putinta pentru ca societatea din jur sa fie mentinuta la un standard cit mai apropiat de morala si etica crestina. Mai este inca loc pentru multi “samariteni milostivi”. “Du-te si fa si tu la fel!” mai este inca porunca pe care ne-o da tuturor Domnul.

 

 13. Relatiile cu formele de guvernamint

Chiar si numai din faptul ca Biblia proclama suveranitatea lui Dumnezeu asupra istoriei se poate deduce foarte simplu ca El are un oarecare control asupra tuturor popoarelor. Aceasta deductie logica este sustinuta foarte elocvent de textul Scripturii. De exemplu, cind Daniel vorbeste cu imparatul Nebucadnetar, el ii spune:

“Deci tu imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava. El ti-a dat in miini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cimpului si pasarile cerului, si te-a facut stapin peste toate acestea” (Dan. 2:37-38).

In Cartea profetului Ieremia gasim scris:

“Eu am facut pamintul, pe oameni, si dobitoacele care sint pe pamint, cu puterea Mea cea mare si cu bratul Meu intins, si dau pamintul cui Imi place” (Ier. 27:5).

Daniel ne da chiar o proclamare si mai directa a suveranitatii depline a lui Dumnezeu asupra guvernelor lumii:

“Hotarirea aceasta a fost luata in sfatul strajerilor si pusa la cale inaintea sfintilor, ca sa stie cei vii ca Cel Prea Inalt stapineste peste imparatia oamenilor, ca o da cui ii place, si inalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!” (Dan. 4:17).

A trebuit ca Nebucadnetar sa-si piarda mintile pina cind a ajuns “sa cunoasca ca Cel Prea Inalt stapineste peste imparatia oamenilor si o da cui vrea” (Dan. 4:25 cf 4:32).

Dupa ce s-a intimplat aceasta, Nebucadnetar a marturisit:

“Eu Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer, si mi-a venit mintea la loc. Am binecuvintat pe Cel Prea Inalt, am laudat si slavit pe Cel ce traieste vesnic, Acela a carui stapinire este vesnica, si a carui imparatie dainuieste din neam in neam. Toti locuitorii pamintului sint o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamintului, si nimeni nu poate sa stea impotriva miniei Lui, nici sa-I zica: “Ce faci?” (Dan. 4:34-35).

Aceiasi ideie o gasim exprimata cum nu se poate mai categoric si de apostolul Pavel in epistola sa catre Romani:

“Oricine sa fie supus stapinirilor celor mai inalte; caci nu este stapinire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapinirile care sint, au fost rinduite de Dumnezeu” (Rom. 13:1).

Intrebarea care se ridica firesc este aceasta: In ce sens sint stapinirile acestei lumi “rinduite” de Dumnezeu. Cu siguranta nu in sensul ca Dumnezeu ingaduie numai ca oamenii cei mai buni sa ajunga la conducerea natiunilor. Mai mult, expresia “el este slujitorul lui Dumnezeu” (Rom. 13:6 cf. 13:4) aplicata dregatorului lumesc nu implica in nici un fel ca acest om ar fi un om cu mintuirea garantata sau ca el ar trebui ales intotdeauna numai din rindul celor mintuiti. Altfel, am putea vorbi despre existenta a doua planuri ale mintuirii: unul prin credinta in Hristos si al doilea prin ocuparea unor functii in aparatul de Stat. Asa ceva ar fi absurd.

Singurul sens in care demnitarii lumii sint slujitori ai lui Dumnezeu este acela ca ei indeplinesc pe pamint lucrari cu care Dumnezeu este de acord. In acelasi sens, asirienii pagini din vechime au fost nuiaua cu care si-a pedepsit Dumnezeu copiii (Isaia 10:5), nu in sensul ca ei au facut ceea ce era bine, ci in sensul ca Dumnezeu dorea ca evreii sa treaca prin pedeapsa. In suveranitatea Sa absoluta, Dumnezeu ii poate folosi pe oamenii rai impreuna cu toate faptele lor rele ca sa- Si duca la indeplinire planurile Sale desavirsit de bune, si pentru a pedepsi pe cei ce pacatuiesc. Acesta este sensul in care toate stapinirile omenesti sint subordonate lui Dumnezeu.

Cei ce pastreaza ordinea si rinduiala sociala nu sint ei insisi copii ai lui Dumnezeu, dar fac lucrarea lui Dumnezeu, devenind “slujitori ai lui Dumnezeu”, caci Dumnezeu vrea ca societatea sa fie caracterizata de ordine si disciplina, nu de violenta si haos.
Din mesajul Scripturii intelegem ca Dumnezeu vegheaza asupra procesului de promovare a diferitilor conducatori din lume. Aceasta poate insemna ca uneori El rinduieste ca anumite popoare sa aiba conducatori buni, iar alteori, ca sa le pedepseasca pacatul si lipsa de interes pentru mintuire, le daruieste altor natiuni conducatori rai. (Aceasta nu neaga in nici un fel realitatea ca anumite neamuri se pedepsesc singure prin pacat. In mod concret, exista anumite natiuni care,tolerind si incurajind anumite conditii pacatoase,permit unor oameni rai sa ia conducerea si sa-si exercite puterea de dominare asupra lor. Desi aceste natiuni “si-au facut-o cu mina lor”, asta nu inseamna ca suveranitatea lui Dumnezeu n-a fost la lucru. Desi El este cauza primara, Dumnezeu lucreaza prin desfasurarea “obiectiva” a evenimentelor)
S-a sugerat ca Dumnezeu a “rinduit” stapinirile care sint tot asa cum a “rinduit” si casatoria. El a asezat in inima omului dorinta dupa un tovaras cu care sa se insoteasca in viata. Tot asa, acelasi Dumnezeu a asezat in inimile oamenilor tendinta de a se grupa in comunitati sociale in care sa domneasca ordinea si disciplina.

Dumnezeu nu a vrut ca oamenii sa cutreiere suprafata pamintului “in haite” , ca animalele salbatice, si oricine contribuie la formarea sau promovarea unor astfel de comunitati sociale ordonate se afla chiar si fara sa-si dea seama in ascultare de “rinduielile” stabilite de Dumnezeu. Creatorul doreste ca oamenii sa traiasca impreuna ca fratii, sa aiba libertatea si posibilitatea de a se casatori si de a-si creste frumos copiii, libertatea de a se inchina divinitatii, libertatea de a putea trai in pace si prosperitate. Ca o incununare a acestor binecuvintari, Dumnezeu ni L-a daruit si pe Domnul Isus ca sa moara pentru mintuirea si sfintirea noastra. Foarte putini oameni au suficienta cunostinta despre istorie pentru a-si da seama cit progres social si moral a adus lumii crestinismul.

Care sint indatoririle de baza pe care le are un crestin fata de diferitele forme de guvernamint sub autoritatea carora traieste?

Una din ele este aceea de a-si plati taxele si impozitele care garanteaza intretinerea si buna functionare a guvernelor:

“Tot pentru aceasta sa platiti si birurile. Caci dregatorii sint niste slujitori ai lui Dumnezeu, facind necurmat tocmai slujba aceasta. Dati tuturor ce sinteti datori sa dati: cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea” (Rom. 13:6-7).

Nu putem refuza platirea taxelor pe motiv ca un anumit procent merge la producerea de armament. “Pacifistii” naivi care sustin aceasta parere se fac ca uita ca Pavel si-a scris epistola pe timpul lui Nero, unul dintre cei mai nebuni si mai neinfrinati cezari ai Romei! Este responsabilitatea oricarui crestin sa-si plateasca datoriile banesti fata de stat. Responsabilitatea folosirii acestor bani cade in sarcina dregatorilor” si ei vor fi judecati de Dumnezeu pentru aceasta.

O a doua responsabilitate a celor credinciosi fata de stapinire este mentionata de Pavel in cea dintii epistola a sa catre Timotei:

“Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sint inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.

Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mintuiti si sa vina la cunostinta adevarului” (1 Tim. 2:1-4).

Trebuie sa recunoastem ca mai toti crestinii sint deficitari in sectorul acesta. Foarte putini ne aducem aminte sa-i amintim in rugaciunile noastre si pe cei asupra carora apasa enorma sarcina de a hotari legile si prevederile care sa ne asigure noua pacea si bunastarea.

Cea de a treia obligatie a crestinilor fata de stat este aceea de a asculta si de a se supune legilor. Apostolul Pavel scrie:

“Oricine sa fie supus stapinirilor celor mai inalte; … cine se impotriveste stapinirii, se impotriveste rinduielii puse de Dumnezeu; si cei ce se impotrivesc, isi vor lua osinda. … De aceea trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei, ci si din indemnul cugetului” (Rom. 13:1, 2, 5).

Crestinii trebuie sa fie cetateni de onoare ai tarii lor si trebuie sa se supuna legilor chiar si atunci cind unele dintre ele nu le sint prea pe plac. Singura exceptie de la aceasta regula este in cazul in care legile unui stat vin in conflict cu principiile din Cuvintul lui Dumnezeu. Atunci, crestinul trebuie sa se supuna autoritatii mai inalte a Cuvintului. Apostolii au trecut printr-o astfel de criza atunci cind Sinedriul a cautat sa-i opreasca de la predicarea Evangheliei:

“Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: “Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decit de Dumnezeu; caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit” (Fapte 4:18-20).

Apostolii au iesit dinaintea Sinedriului si si-au continuat propovaduirea, ceea ce a dus la rearestarea lor:

“Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea Soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel: “Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra, si cautati sa aruncati asupra noastra singele acelui om”. Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: “Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decit de oameni!” (Fapte 5:27-29).

Cea de a patra obligatie a crestinilor fata de stat este aceea de a da cinste si respect dregatorilor. Apostolul Pavel scrie:

“Dati tuturor ce sinteti datori sa dati: cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea” (Rom. 13:7).

Petru scrie si el:

“Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati; temeti-va de Dumnezeu; dati cinste imparatului!” (1 Petru 2:17).

Trebuie sa subliniem faptul ca exista o mare deosebire intre Biserica si Stat. Statul este compus din toti oamenii, buni si rai, pacatosi si sfinti, membrii ai Bisericii si oameni ai lumii. In stat devii cetatean prin nasterea fireasca, in timp ce in Biserica se intra numai printr-o nastere din Dumnezeu. Slujba statului este aceea de a mentine ordinea si disciplina, in timp ce menirea Bisericii este aceea de a-i conduce pe oameni la Hristos si la mintuire. Statul are autoritate asupra oamenilor prin legi, Biserica foloseste ca ghid Cuvintul lui Dumnezeu. Statul presupune un regim de disciplina impus prin amenzi, tribunale, inchisori si chiar pedeapsa cu moartea, in timp ce Biserica se margineste sa mearga doar pina la excomunicarea celui ce staruieste in pacat si refuza sa se pocaiasca. Statul are in fruntea lui un grup de oameni, Biserica Il are ca autoritate suprema pe insusi Isus Hristos. Statul exista, dar va dispare din lume la venirea lui Isus Hristos. Biserica exista acum doar intr-o forma atenuata si-si va primi la venirea Domnului intreaga autoritate si stapinire. Biserica nu va disparea niciodata. Destinul ei este sa intre in “odaia de nunta” a Mielului si sa-si traiasca tainica ei unire cu Fiul lui Dumnezeu.

Exista functii ale formelor guvernamentale in care nu au ce cauta crestinii? La aceasta intrebare se poate raspunde si foarte greu si foarte usor. Fara sa ne lasam atrasi in rationamente complicate, ne vom margini sa spunem ca fiecare crestin trebuie sa se lase calauzit de Duhul lui Dumnezeu in aceasta problema. Prioritatea numarul unu a celui credincios este si trebuie sa ramina proclamarea Evangheliei mintuitoare a lui Hristos si viata de marturie. Daca ocuparea unei anumite functii stirbeste cu ceva aceste prioritati, crestinul trebuie sa o refuze. Cind intre Stat si Hristos se ivesc contradictii, crestinul trebuie sa se limiteze la perimetrul unei totale ascultari de Domnul.

DOVEZILE CLASICE PENTRU EXISTENTA LUI DUMNEZEU 

Cu multi ani in urma, cel ce va scrie astazi era doar un crestin tinerel care citea cu nesat The Natural Theology, scrisa de profesorul Milton Valentine (1825 – 1906) de la Seminarul Teologic Luteran din Gettysburg, Pennsylvania, in anul 1885. Dr. Valentine cauta sa arate ca este rational sa crezi in Dumnezeu daca analizezi dovezile de inteligenta asezate in structurile din care este creata lumea.

Se pune insa intrebarea: Au toate aceste argumente logice valoare in procesul demonstrarii existentei lui Dumnezeu? Raspunsul este unul negativ.

Argumentele logice nu pot transforma un necredincios intr-unul care crede, desi Duhul Sfint ar putea folosi si aceasta cale pentru convertirea cuiva. Intoarcerea la Dumnezeu va ramine insa mereu o problema care depaseste ratiunea. Argumentele existentei lui Dumnezeu nu pot produce singure credinta mintuitoare. Ele pot fi cel mult “schelele nevazute” ce pot propti vremelnic credinta incepatoare a unora. Meditarea la teologia naturala poate produce o inarire a celor proaspat intorsi la Dumnezeu.

De obicei, sint amintite cinci argumente (dovezi) majore ale existentei divine.

Argumentul etnologic este doar o simpla presupunere. El atrage atentia asupra faptului ca la toate popoarele, indiferent de locul lor pe glob, s-au observat forme religioase care au insotit o tendinta generala si irezistibila de a crede in ceva supranatural. Din aceasta realitate se poate trage concluzia ca undeva, in adincul fiintei umane, este inscrisa convingerea ca omul nu este singur in univers si ca mai exista o putere sau niste puteri superioare lui.

Argumentul cosmologic este bazat pe rationamentul logic ca orice lucrare presupune un lucrator si orice creatie dovedeste existenta unuia care a creat-o. Cu alte cuvinte, lumea aceasta cu locuitorii ei nu s-ar fi putut crea singura; trebuie sa existe undeva un Dumnezeu inteligent care a produs aceasta lume si aceste fiinte inteligente.

Argumentul teleologic (de la grecescul “telos” , care inseamna “scop”, “tinta”) deriva din observatia ca pretutindeni in jur observam in creatie structuri inteligente care par a apartine unui plan universal. Daca exista insa un plan unificator al lumii, atunci trebuie sa existe si o minte inteligenta in care s-a nascut si care-l guverneaza spre implinirea unor scopuri ale sale.

Argumentul ontologic este o productie abstracta a logicii care scapa omului modern superficial. In forma lui cea mai simpla, acest argument spune ca ceea ce poate fi gindit trebuie sa existe: daca Dumnezeu este intruchiparea perfectiunii si daca perfectiunea implica existenta, atunci Dumnezeu trebuie sa existe.

O exprimare mai accesibila este urmatoarea: pentru ca gindirea umana sa aiba valoare, Dumnezeu trebuie sa existe, caci simpla notiune de finit presupune existenta Infinitului, si simpla ideie de creatie implica undeva un Creator, etc. Cu alte cuvinte, simpla nevoie de valoare a gindirii umane presupune existenta a ceea ce putem gindi (Leander S. Keyser, A System of Christian Evidence (Burlington, Iowa; Lutheran Literary Board, 1930), p. 199).

Fireste, aici nu este vorba despre Dumnezeu ca despre un simplu produs al imaginatiei umane. Immanuel Kant nu a fost prea convins de valoarea argumentelor teiste (care dovedesc existenta lui Theos, Dumnezeu). El a propus insa un al cincilea, argumentul moral. Kant a simtit foarte puternic ca exista evidenta unui profund caracter moral al lumii. Omul este plasat intr-o lume guvernata de anumite legi morale. El se poate ridica impotriva acestei realitati si poate actiona impotriva legilor morale ale lui Dumnezeu, calcindu-le, dar el nu poate desfiinta prin aceasta existenta lor si nici nu le poate desfinta caracterul lor moral; omul nu poate scapa consecintelor pacatului sau. Deci, rationeaza Kant, daca exista niste legi morale suverane, atunci trebuie sa existe si un Legiuitor care se poarta ca Guvernator al existentei.

Pentru cel ce vrea sa ia in consideratie toate argumentele, ni se pare nedrept sa omitem dintre ele unul foarte profund si anume: caracterul si marturia pe care o au Scripturile. Este evident ca ele au exercitat o influenta salutara oriunde au patruns si au fost tratate cu respect. Oamenii care au primit mesajul Bibliei au devenit mai buni si mai drepti. Este clar ca aceasta carte remarcabila postuleaza existenta unui Dumnezeu personal si maret. Am putea intreba deci: De pe ce temelie vorbesc aceia care indraznesc sa contrazica marturia Cartii cartilor?

Exista deasemenea si marturia depusa de Isus Hristos. Toti stiu ca El a fost un om cinstit, bun si drept. Vorbele Lui ne spun ca El cunostea din experienta personala despre existenta lui Dumnezeu. Am putea intreba din nou: Pe ce baza contrazic necredinciosii marturia lui Isus Hristos?

Am mai putea adauga argumentul experientei crestine. De-a lungul istoriei Bisericii crestine, milioane si milioane de oameni sinceri si buni au marturisit ca ei au gustat dulceata partasiei cu Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos si ca au devenit constienti de realitatea prezentei lui Dumnezeu si a vesniciei. S-ar cuveni sa intrebam iarasi: Poate oare orbirea unora sa-i dovedeasca mincinosi pe cei care vad? Sau poate oare faptul ca unii nu L-au crezut pe Isus Hristos si si-au predat vietile in mina Lui sa dovedeasca faptul ca toti ceilalti care au facut aceasta traiesc numai o iluzie?

Se pare ca in aceste probleme despre argumentarea existentei lui Dumnezeu teologii au alunecat dintr-o extrema in cealalta. S-ar prea putea ca in generatiile trecute si Catolicii si Protestantii sa fi exagerat importanta dovedirii rationale pentru intoarcerea oamenilor la credinta. Astazi insa, se pare ca am alunecat in cealalta extrema ajungind sa subestimam intreaga problema, abandonind gindirea rationala si subliniind un fel de irationalism tulbure, de parca omul n-ar fi la urma urmei o fiinta cugetatoare.

Adevarul se afla ca de obicei undeva pe la mijloc intre aceste doua extreme. Prin ea insasi, ratiunea este neputincioasa sa-l transforme pe un om intr-o noua creatie in Hristos. Oamenii nu ajung crestini printr-o preocupare intelectuala intensa, ci prin realizarea faptului ca sint pacatosi si au nevoie grabnica de un Mintuitor, de Isus Hristos. Pe de alta parte, este rational, si asta poate fi sustinut cu dovezi, sa crezi ca lumea aceasta nu s-a facut de la sine si nu este de sine statatoare. Credinta in Dumnezeu este rationala si poate fi aparata in fata tribunalului mintii. Mesajul central al Bisericii crestine trebuie sa ramina insa, nu dovedirea, ci proclamarea legii sfinte a lui Dumnezeu si a pacatoseniei umane, care impreuna cer un remediu al crizei prin glorioasa lucrare mintuitoare a Evangheliei lui Hristos, oferita oricui cu conditia ca sa fie implinite conditiile credintei si pocaintei. Argumentele teiste nu pot produce credinta si nici nu o pot intretine, dar ele il pot ajuta pe credinciosul imatur sa-si depaseasca problemele intelectuale (Vezi J.C. Wagner, Can a Thinking Man Be a Christian? (Scottdale, Pa.: Herald Press, 1950) (desi s-a observat ca de cele mai multe ori indoielile nu sint de natura intelectuala, ci emotionala).

Trebuie de asemenea sa pastram in minte faptul ca mesajul central al Bibliei nu este un set de argumente, ci proclamarea unei mintuiri din pacat si a darului minunat al vietii vesnice prin Isus Hristos, Domnul nostru.

SURSA BIBLICA A TEOLOGIEI 

Teologul evanghelic accepta, umil si plin de credinta, toate afirmatiile clarei ale Scripturii. Desi este adevarat ca darul maret dat de Dumnezeu oamenilor este Isus Hristos si ca menirea primordiala a Cuvintului lui Dumnezeu este aceea de a depune marturie despre Hristos, in Biblie mai exista si alte afirmatii despre adevar care sint toate foarte folositoare pentru invatatura. Este adevarat ca uneori oamenii au batjocorit continutul de informatii al Bibliei, fortind prin interpretari gresite textul Scripturii si rastalmacind metafore ca: ferestrele cerului, cele patru vinturi, etc. Iata ce declara Menno Simon despre autoritatea Scripturii:

“Nadajduim ca nici un om cu mintea intreaga nu va fi atit de ignorant incit sa nu-si dea seama ca Vechiul si Noul Testament au fost scrise spre invatatura, mustrarea si indreptarea noastra; si ca ele sint sceptrul si legalitatea careia trebuie sa i se supuna in ascultare orice casa, adunare, Biserica sau Imparatie a Domnului (2 Timotei 3:16). Orice lucru contrar Scripturii, fie ca este vorba despre doctrina, credinta, simboluri, inchinare sau comportament, trebuie confruntat cu aceasta legalitate si demolat cu acest sceptru, fara sa ne uitam la fata omului si fiind hotariti sa mergem pina la o nimicire totala”. (Complete Works (Elkhart, Ind. John F. Funk and Brother, 1871) I, pp.53,54)

Menno adauga si acest indemn:

“Va rog, plin de smerenie si teama sfinta, sa examinati aceste invataturi ale mele si sa le judecati prin Duhul si Cuvintul lui Hristos care este in voi. Comparati-le cu invatatura si practica apostolilor …: Trag nadejde ca, prin harul lui Dumnezeu, veti intelege deplin ca ce propovaduim noi este tocmai acea invatatura infailibila si de nezdruncinat a Scripturii” (Idem, I. p.77).

Este bine stiut ca, in ultimul secol, teologia modernista a ajuns sa puna la indoiala infailibilitatea Scripturilor; ei nu mai cred in minunile Domnului, nu mai accepta nasterea Domnului Isus din fecioara, neaga divinitatea unica a lui Isus Hristos, reduc problema ispasirii la o simpla influentare morala, resping invatatura biblica despre invierea in trup, inlocuind-o cu invatatura greceasca a nemuririi sufletului, nu cred in revenirea personala a Domnului Isus si-i neaga Bibliei statutul de autoritate deplina si desavirsita. (Vezi John Horsch, Modern Religious Liberalism (Scottdale, Pa. Mennonite Publishing House, 19240; J. Gresham, Christianity and Liberalism (New York; The Macmillan Co. 1942), p. 270.)

Acesti modernisti nu mai cred ca toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete (2 Timotei 3:16) si ca “nici o proorocie nu se tilcuieste singura. Caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, minati de Duhul Sfint” (2 Petru 1:20-21).

Si Catolicii si Protestantii sint de acord in privinta inspiratiei desavirsite a Scripturilor. Iata cum este exprimat acest punct de vedere intr-o definitie catolica:

“Inspiratia este o influenta directa a harului divin asupra mintii, asupra vointei si asupra tuturor celorlalte facultati ale scriitorului uman, care are ca rezultat faptul ca el concepe mintal, doreste si in final chiar scrie in modul cel mai corect exact ceea ce Dumnezeu intentioneaza ca el sa scrie si nimic altceva, asa ca putem spune pe drept cuvint ca Dumnezeu insusi este autorul tuturor celor scrise” (Donald Attwater, General Editor, A Catholic Dictionary (New York: The Macmillan Co. 1942), p.270).

Acelasi teolog continua:

“Inspiratia nu variaza in intensitate sau calitate, ea este aceiasi in toate cartile Bibliei si la fel in orice fragment al lor, garantindu-ne intreaga lor infailibilitate si autoritatea lor dumnezeiasca. Din cauza ca inspiratia nu este un proces mecanic sau o putere strivitoare, ci doar o influenta care se manifesta in launtrul mintii si vointei scriitorului uman, stilul personal, vocabularul personal si toate trasaturile personalitatii lui omenesti ramin intacte si usor de identificat in cartea produsa, desi continutul ei este in intregime lucrarea lui Dumnezeu Insusi, iar omul este doar un instrument in mina Lui desavirsita.” (Idem, pp.270,271.)

Cel ce vrea sa stie mai mult despre inspiratie poate citi excelentul eseu scris de John Murray de la Seminarul Teologic Westminster si intitulat: “The Attestation of Scripture”. (In The Infallible Word, pp.1-52)

Fiind si o carte scrisa de oameni, Biblia prezinta elemente pur omenesti ca de exemplu exagerarea constienta facuta de oamenii din poporul Israel in fata deslantuirii grozavelor plagi care s-au abatut asupra Egiptului (Exod. 9:6,7) sau prezenta emotiilor pur omenesti de: dezgust, descurajare, nadejde, aspiratie, bucurie si necaz. Biblia cuprinde o inregistrare a istoriei asa cum a fost ea vazuta prin ochii omenesti.

De exemplu, istorisirile paralele ale evanghelistilor pot fi numai cu greu armonizate una cu cealalta din cauza ca autorii lor le-au scris intr-o deplina libertate fara sa fie preocupati daca vor spune la fel ca cei ce vor povesti aceleasi evenimente. Stilul si vocabularul folosit se deosebeste foarte mult de la un scriitor la altul. Mai mult, personalitatea si experienta personala a fiecaruia este evidenta in felul in care sint scrise cartile Bibliei.

Credinta in inspiratia deplina a Scripturilor nu presupune in nici un fel convingerea ca autorii scrierilor au fost coplesiti de un fel de extaz religios care le-ar fi paralizat capacitatile mintale personale. Si inca ceva, limbajul scrierilor sfinte nu este unul stiintific sau macar teologic, ci este acela al vietii de fiecare zi. (vezi Gods Word Written, Herald Press, 1966, 1968.)

Cind “evanghelicii” sustin ca teologia trebuie sa fie in intregime intemeiata pe surse biblice, ei inteleg prin aceasta ca este de datoria oricarui teolog sa-si intemeieze afirmatiile pe Cuvintul lui Dumnezeu, pe intreg Cuvintul lui Dumnezeu si numai pe Cuvintul lui Dumnezeu.

Aceasta pozitie este in contradictie cu pozitia celorlalte doua curente teologice de interpretare : Scoala Rationalista si Scoala Catolica.

Mai exista si o alta pozitie a Scolii de interpretare mistica de care ne vom ocupa intr-unul din capitolele urmatoare.

Rationalistii stabilesc dinainte ceea ce cred ei ca este in limitele posibilului si apoi se folosesc de propriul lor intelect ca de un arbitru final al adevarului, dind la o parte autoritatea Cuvintului lui Dumnezeu revelat. Ei au fost foarte mult influentati de unele scoli de gindire filosofica, mai ales din timpul lui Immanuel Kant, din cea de a doua jumatate a secolului optsprezece. Noi spunem impreuna cu Luther ca:

“Nu trebuie sa criticam, sa cintarim sau sa judecam Scripturile cu propria noastra inteligenta, ci rivnitori si intr-o atmosfera de rugaciune, noi trebuie sa meditam asupra celor scrise cautind sa patrundem sensul adinc al celor scrise … Duhul Sfint trebuie sa fie in aceasta invatatorul si calauza noastra desavirsita de la care nu trebuie sa ne sfiim sa luam intelepciune. Ori de cite ori ma aflu asaltat de ispite, eu ma refugiez imediat in continutul unui verset din Biblie, ca acela care spune de exemplu ca Hristos Isus a murit pentru mine, si imi extrag de acolo puterea si nadejdea necesara pentru a depasi momentul de criza”. (Thomas S. Kepler, The Table Talk of Martin Luther (New York& Cleveland; The World Publishing co., 1952), p.6.)

Luther a mai spus:

“Mi-am bazat predicarea pe fiecare litera din cuvintul lui Dumnezeu; cui ii place sa ma urmeze, cui nu, sa ramina in urma”. (Idem, p.8.)

Conrad Grebel, intemeietorul miscarii “Fratilor elvetieni”, a scris in 1524: “Nu scoala, ci harul lui Dumnezeu mi-a dat puterea sa ma incred in Cuvintul lui Dumnezeu”. (Harold S. Bender, Conrad Grebel, c. 1498- 1526, Goshen, Ind. The Menonite Historical Society, 1950, p.iv)

Pacostea teologiei de astazi este ca ea a intrat sub influenta unor teorii abstracte pline de speculatii si sisteme filosofice, in loc sa stea in lumina curata a afirmatiilor clare prezentate de Dumnezeu in Cuvintul Sau.
Biserica Catolica nu respecta Biblia ca pe singura ei autoritate in probleme de credinta si practica. Pozitia ei a fost formulata in felul urmator: “ Sfinta Scriptura este de folos ca sa invete, ca sa mustre, ca sa indrepte, ca sa dea intelepciune in neprihanire, dar simpla ei citire nu garanteaza ajungerea la mintuire si ea nu este singura autoritate in probleme de credinta crestina. Autoritatea suprema ramine un atribut al Bisericii vii, iar sfinta traditie trebuie asezata alaturi de Scriptura si considerata la fel de inspirata. O dogma catolica deci, nu are neaparata trebuinta de un suport biblic care sa-i garanteze autoritatea; dogmele sint vrednice de crezare nu pentru ca ar fi luate din Scriptura, ci pentru faptul ca sint invatate de catre Biserica …” (A Catholic Dictionary, p.479)

In ce priveste acest corp de invatatura extrabiblic, pe care catolicii il numesc “traditie”, iata cum a fost el definit: Traditia este “totalitatea invataturilor care nu au fost incredintate sfintelor Scripturi (desi s-ar fi putut sa fi aparut in anumite carti neinspirate), ci ne-au fost transmise din generatie in generatie prin intermediul unor parinti autorizati ai Bisericii.” (Idem, p.528.)

Catolicii si Protestantii au pareri diferite nu numai in ceea ce priveste traditia extrabiblica, ci si in alte invataturi. Catolicii neaga de exemplu validitatea interpretarii personale a Scripturii, sustinind dimpotriva ca: “Numai Biserica poate arata sensul si intelesul unui anumit pasaj din Biblie”. (Idem, p.483.) Cu alte cuvinte, credinciosii catolici nu sint incurajati sa citeasca si sa caute sa inteleaga singuri Biblia bazindu-se pe ajutorul si iluminarea Duhului Sfint. In catolicism, dreptul de a interpreta Scriptura nu este al credinciosului individual, ci al Bisericii prin activitatea ierarhiei ei. Protestantii s-au ridicat impotriva acestei restrictii si au sustinut ca autoritatea suprema in probleme de credinta si viata este Cuvintul lui Dumnezeu, asa cum este el descoperit si lamurit de Duhul Sfint fiecarei constiinte in parte. Catolicii pretind ca autoritatea suprema trebuie sa ramina Biserica, nu credinciosii individuali; clerul ei, nu multimea fara pregatire.

Un al treilea punct in care Romano-Catolicii difera de Protestanti este componenta Bibliei insasi. Catolicii au adaugat Vechiului Testament un numar de carti pe care ei le numesc deoterocanonice. Aceste carti sint: Tobias, Judith, Cartea intelepciunii, Eclesiastul, Baruc, I si II Macabei, Estera 10:4 pina la sfirsit, Daniel 3:24 pina la 4:3, precum si capitolele 13 si 14. Catolicii sustin ca autoritatea acestor adaugiri este la fel de mare ca a tuturor celorlalte carti ale Bibliei, desi ei admit ca “ele nu au fost incluse in Biblia evreiasca a iudeilor”. (Idem. p.153.)

Protestantii au refuzat aceste carti si fragmente de carti extracanonice pe baza faptului ca ele nu au fost prezente in Biblia folosita de Hristos si de apostoli. Ele contin de altfel invataturi care nu sint in armonie cu restul Scripturii si nu sint citate nicaieri in continutul consacrat al Noului Testament, nu exista nici macar o urma a lor.
Exista si un al patrulea punct in care Catolicii si Protestantii nu sint de aceiasi parere.

Protestantii cred ca Dumnezeu a inchis canonul cartilor sfinte la numarul celor cuprinse in Noul Testament si ca de atunci nu a mai existat nici un alt fel de revelatie personala care sa fi avut ca scop suplementarea sau adaugirea invataturii sfinte.

De exemplu, inchinaciunea catre inima sfinta a lui Isus care consta in adorarea inimii de carne a Mintuitorului isi trage popularitatea dintr-o revelatie personala pe care ar fi primit-o sfinta Margareta Maria Alacoque in anii 1673 – 1675. (Idem, p.467) Protestantii nu neaga faptul ca Dumnezeu poate da unora calauziri individuale prin intermediul vedeniilor sau a descoperirilor personale, dar se impotrivesc ideii ca o astfel de comunicare personala si individuala ar putea avea insemnatate pentru toata multimea credinciosilor si ar trebui adaugata la continutul Scripturii ca o practica recomandabila si necesara.

   CRESTINISMUL SI MISTICISMUL 

Din cauza ca misticismul nu este o miscare unitara este foarte dificil sa fir definit intr-un fel care sa-i multumeasca pe toti cei ce fac parte din aceasta grupare.

Misticismul este un termen care se poate aplica si unei religii pagine din afara curentului de invatatura crestina si in acelasi timp si unei denaturari eretice a crestinismului, care continua insa sa se manifeste in interiorul lumii asa zise crestine. Tot asa, termenul poate fi folosit si atunci cind ne referim la un anumit fel de crestinism care nu este fundamental gresit, dar pune un accent neobisnuit de mare pe anumite forme de pietate si de inchinaciune.

Esenta misticismului este o nebalansata aplecare inspre continutul unei relatii de partasie si de comuniune tainica cu Dumnezeu sau cu Hristos care sa mearga dincolo de umblarea obisnuita a celui credincios cu Domnul, asa cum este ea reglementata de continutul Cuvintului lui Dumnezeu si de interpretarea pe care i-o da Duhul Sfint.

Misticismul veritabil, in aspectele generale ale acestei miscari, implica se pare trei stagii de ascensiune in spiritualitate: purificarea, iluminarea si unirea extatica. (Vezi Theologica Germanica, la capitolul despre extaz in miscarea mistica, New York: Pantheon, 1949, pp.9-109)

Multi mistici, crestini si necrestini deasemenea, marturisesc ca au trait astfel de clipe de extaz in care au experimentat o neingradita, directa si coplesitoare prezenta a dumnezeirii. Ei au inclinat dupa aceea sa practice si sa propovaduiasca anumite lucruri care au fost contrare invataturii din Cuvintul lui Dumnezeu, deschizind oamenilor o cale speciala de contact cu divinitatea, fara sa mai tina seama de totala depravare a fiintei umane si de nevoia ei dupa un Mintuitor personal.

Experientele de extaz nu sint rele prin ele insele. Multi dintre crestinii evanghelici, protestanti si chiar unii dintre Catolici au marturisit si ei ca au trait momente de deosebita inaltare sufleteasca in care au experimentat o minunata simtire a prezentei lui Dumnezeu.

Charles G. Finney era un tinar avocat in data de 10 Octombrie 1821 cind si-a predat viata in miinile lui Hristos si cind L-a acceptat drept Mintuitor personal. In seara aceleiasi zile, el a trait citeva ore de partasie deosebita cu Domnul Isus Hristos, de parca ar fi stat fata in fata personal cu Mintuitorul. Felul in care parea ca-L priveste Isus l-a facut pe Finney sa plinga cu hohote, asa cum plinge un copil. Duhul Sfint s-a pogorit peste el cu o asemenea putere de parca “valuri de iubire lichida” (Richard E. Day, Man of Like Passions (Grand Rapids, Mich.: Zondervan, 1942), p.45) l-ar fi inundat.

Si alti sfinti din Biserica Domnului au avut trairi asemanatoare. Charles G. Finney nu a devenit insa un mistic; el n-a alunecat inspre o viata de preocupari pioase deosebite si nici nu a pretins ca alti crestini trebuie sa caute sa aiba si ei trairi extatice asemanatoare cu a sa. Dimpotriva! Finney a devenit un om cu o teologie foarte sanatoasa, accentuind severitatea legii lui Dumnezeu, necesitatea pocaintei de pacate si datoria de a-L asculta si de a-L sluji pe Hristos Domnul. Misticii propriu-zisi au pus un accent prea mare pe anumite tipuri de pietate si sa aseze trairile emotionale deasupra Scripturilor.

Noi nu vrem sa negam faptul ca Dumnezeu poate hotari sa dea unora dintre copiii Sai trairi extatice si nici sa bagatelizam importanta unei religii a inimii, dar vrem sa punem in discutie care este pentru crestin autoritatea suprema in probleme de credinta si de practica. Este aceasta autoritate doar simtirea interioara intima primita in timpuri de extaz sau este ea doar invatatura clara si limpede a Cuvintului lui Dumnezeu? Iata ce scria, plin de seriozitate, Simon Menno:

“Fratilor, va spun adevarul si nu mint: nu sint nici Enoh, nici Ilie; nu am vedenii, nu sint profet si nici nu va pot spune cuvinte care sa nu fi fost deja spuse in desavirsitul Cuvint al lui Dumnezeu (si oricine ar vrea sa va invete altfel s-ar rataci curind si v-ar insela amarnic). Sint incredintat ca bunul Dumnezeu ma va pastra in Cuvintul Sau in asa fel incit sa nu pot scrie sau spune decit ceea ce ni s-a spus deja prin Moise, prin profeti, prin evanghelisti si prin celelalte scrieri apostolice; sa le caut si sa le explic sensul, intentia si scopul urmarit de Hristos. Judecati si voi care aveti o minte duhovniceasca. Repet, nu mi s-a aratat nimeni si nu m-a inspirat nici un inger, si nici nu doresc sa mi se arate, ca sa nu fiu dus in ratacire. Cuvintul lui Hristos, asa cum este el, imi este tot ce am nevoie si tot ceea ce imi este de folos.” (Complete Works, II, p.248.)

  TEOLOGIA SI FILOSOFIA 

Unii teologi au subapreciat Biblia considerind-o doar o culegere de texte improvizate pentru a sustine un anumit sistem omenesc de filosofie. Altii au cazut in alta extrema, privind la Biblie doar ca la o culegere de literatura evreiasca si minimalizindu-i bagajul de continut doctrinal.

Teologii evenghelici cred ca Biblia este mult mai mult decit un simplu cuvint al oamenilor. In esenta ei, Biblia este Cuvintul lui Dumnezeu trimis catre oameni. Chiar daca nu apartii celor care vad in Scriptura inspiratia lui Dumnezeu, esti obligat sa vezi chiar si la o citire superficiala ca Biblia propune un punct de vedere foarte clar asupra multora din intrebarile care au framintat mintile oamenilor inca din zorile istoriei. (Complete Works, II, p.248.)

1. Biblia sustine ca exista un Dumnezeu viu si atotputernic, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Sfintul lui Israel si Tatal Domnului nostru Isus Hristos.

2. Scripturile confirma deasemenea existenta unei puteri spirituale limitate care i se opune lui Dumnezeu. Aceasta entitate este numita Satana (impotrivitorul, adversarul) si Diavolul (pirisul). Biserica crestina de astazi are nevoie sa redevina constienta de prezenta si lucrarea nefasta a Diavolului in lumea de acum; bineinteles ca aceasta nu este o pledoarie pentru o intoarcere la caraghioslicurile Evului Mediu, cu strania lui demonologie si cu “vinatoarea de vrajitoare” careia i-au cazut victime o multime de oameni nevinovati.

3. Biblia ne invata ca universul nu este infinit si nici vesnic, ci ca el a avut un inceput, cind a fost creat de Dumnezeu printr-un decret divin (“fiat” – sa fie!).

4. Biblia marturiseste ca Dumnezeu este in acelasi timp si “transcendent” (dincolo de creatie si separat de ea) si “imanent” (prezent in tot ceea ce se intimpla in creatie). Dumnezeu este slavit in Sine insusi mai presus de toata creatia, dar este si implicat in farimintarile ei in calitate de Suveran si Sustinator al ei. Providenta divina (grija dumnezeiasca) se indreapta permanent asupra tuturor lucrurilor create de El.

5. Scriptura ne spune ca Dumnezeu l-a creat pe om cu o capacitate mintala capabila sa gindeasca si sa fie educata de El si i-a dat porunca sa stapineasca pamintul si sa-l ingrijeasca.

6. Conform Bibliei, omul a fost facut de Dumnezeu asemanator Lui in capacitatile morale, mintale si spirituale, dar ca omul a cazut in ispita Satanei si a atras asupra intregii rase infectia “pacatului si a mortii”. Din momentul caderii, omenirea este iremediabil pierduta si alienata fata de Dumnezeu si ar ramine vesnic asa, daca Dumnezeu nu ar fi avut initiativa lucrarii de mintuire.

7. Biblia ne arata cum Dumnezeu a intervenit mereu de-a lungul istoriei umane pentru a desavirsi aceasta lucrare de mintuire, care a culminat apoi in ispasirea facuta de intrupatul Fiu al lui Dumnezeu, pe Crucea din dealul Golgotei.

8. Biblia ne arata din plin cum Dumnezeu i-a chemat mereu pe oameni la Sine si i-a indemnat sa se pocaiasca de pacatele lor, sa creada in El, sa puna capat impotrivirii lor si sa-L asculte din toata inima.

9. Biblia marturiseste ca aceia care I se predau lui Hristos prin pocainta si credinta sincera sint reinoiti din punct de vedere spiritual si intra intr-un proces treptat care are ca scop transformarea lor in asemanarea cu Isus Hristos.

10. Dumnezeu aude rugaciunile copiilor Sai si-i asculta. Rugaciunea este calea hotarita de Dumnezeu pentru intrarea in partasie cu El si pentru obtinerea binecuvintarilor. Rugaciunea pentru cei bolnavi poate include uneori si o ungere simbolica cu untdelemn (Iacov 5:14).

11. Biblia ne spune ca Dumnezeu are un scop clar si prestabilit cu rasa umana aici pe pamint, si anume, transformarea pamintului intr-o imparatie a Sa, anticipata acum de existenta si activitatea Bisericii.

12. Semnele distinctive ale crestinismului adevarat sint: o separare spirituala de orice este rau (ceea ce duce la o viata de sfintenie personala, la o traire in smerenie si umilinta, la o slujire a binelui si la o etica plina de bunavointa fata de altii), si o pasiune launtrica necurmata pentru aducerea altor oameni la Hristos.

13. Conform Scripturii, drama prezenta in istoria omenirii nu este fara sfirsit, ci doar temporara. Confruntarea poporului lui Dumnezeu cu fortele raului se va termina in final cu o interventie coplesitoare a lui Dumnezeu, cind Hristos va veni personal ca sa puna capat oricarei impotriviri, sa-i invieze pe cei morti, sa-i duca pe sfinti in slava care le-a fost pregatita, iar pe cei ce au trait in nelegiuire sa-i judece si sa-i pedepseasca.

Pentru cel ce este gata sa o creada sincer si umil, Biblia pune la dispozitie raspunsuri la intrebari majore ca cele despre fiinta si natura lui Dumnezeu, originea materiei, energiei si vietii, natura si destinul omului, inceputul si sfirsitul tuturor lucrurilor. Ea nu va raspunde insa niciodata la intrebarile speculative si nerodnice ale filosofiei, printre care am putea aminti: care este componenta ultima a materiei, care este relatia dintre trupul omenesc si gindirea umana, care sint limitele si caile cunoasterii, etc. Biblia nu raspunde nici celor curiosi care ar vrea sa afle in ea o detaliere amanuntita a planului lui Dumnezeu in istoria lumii.

Revelatia divina din Biblie este gata sa ne puna la dispozitie raspunsuri suficiente ca sa ne duca la mintuire, dar nu intentioneaza nici pe departe sa fie un tratat de filosofie pura sau de stiinta. Orice incercare de a o transforma in asa ceva, va sfirsi intotdeauna printr-o desfigurare a Scripturii intr-o incercare disperata de a-L face pe Dumnezeu sa ne spuna mai mult decit a vrut El sa ne descopere in Cuvintul Sau. Pe de alta parte, filosofii care intorc spatele revelatiei, gresesc si ei amarnic atunci cind nu vor sa tina seama de informatiile despre Dumnezeu, lume si viata pe care ni le pune la indemina Biblia.

Oamenii au nevoie si de teologie si de lucrarea ratiunii daca vor sa inteleaga bine cine sint ei si pe ce lume se afla. Si bigotismul ingust al celor care au intors spatele stintei si goliciunea morala a celor care au intors spatele crestinismului, au adus lumii numai suferinte, privatiuni si drame sfisietoare. Ce bine ar fi daca ne-am putea da seama ca si revelatia si ratiunea sint cadouri din partea aceluiasi Dumnezeu care ne vrea fericiti si in viata de acum si in cea viitoare.

  CRESTINISMUL SI CELELALTE RELIGII 

Crestinismul este o religie exclusivista. Domnul Isus a spus ca El este Calea, Adevarul si Viata si ca nimeni nu vine la Tatal decit prin El. Biblia ne spune ca toti oamenii care se afla astazi in viata descind din aceia care au avut la inceput o cunoastere clara despre Dumnezeu. Aceasta inseamna ca Biblia ne prezinta o origine comuna a rasei umane, iar aceasta origine a fost intr-o atmosfera de contact direct, nemijlocit si vital cu Dumnezeu. Paginismul este prin urmare o degenerare regretabila si vinovata a nivelului de cunoastere a lui Dumnezeu, Tatal (Rom. 1:20-32) .

Exista astazi in lume si o parere contrara care spune ca religia a suportat si ea un proces de evolutie progresiva de la animismul originar (in care oamenii credeau ca in spatele tuturor manifestarilor se afla cite un dumnezeu), la monoteismul contemporan (unificarea tuturor zeitatilor intr-un singur Dumnezeu). Aceasta teorie sustine ca si religiile sint la urma urmei un produs al mintii omului aflat in dezvoltare. Biblia ne spune insa ca omul a avut o cunoastere divina initiala si ca a pierdut-o apoi, indepartindu-se din ce in ce mai mult de Dumnezeu si ajungind la practici cu atit mai primitive si mai repulsive, cu cit indepartarea aceasta a ajuns mai mare. Din punct de vedere crestin, religiile lumii sint rezultatul unei indepartari vinovate fata de Dumnezeu. Biblia ne spune ca omul a ajuns astazi pacatos in natura sa si ca nu mai poate veni la Dumnezeu decit prin intermediul unui mijlocitor oferit in persoana Domnului Isus Hristos. Aceasta pozitie a crestinului s-ar putea sa fie jignitoare pentru cei care stau in afara crestinismului, dar nu avem ce face; ea este izvorita din mesajul clar si categoric al Bibliei ( Cf. Schmidt-Rose: The origin and Growth of Religion, Dial Press, 1935).

Daca Domnul Isus Hristos este singura cale de intoarcere a oamenilor la Dumnezeu, se pune intrebarea: Atunci de ce le-a mai dat Dumnezeu evreilor Legea lui Moise?

Raspunsul la aceasta intrebare ar putea suna cam asa:
(1) ca sa-i faca constienti de starea lor de pacat;
(2) ca sa le dea posibilitatea sa-si exprime simbolic pocainta; si
(3) ca sa-i pregateasca pentru viitoarea rascumparare prin Mesia.

Cu alte cuvinte, institutiile legii mozaice au avut un caracter didactic, simbolic si tipologic. Numai harul l-a determinat pe Dumnezeu sa-i primeasca la Sine pe cei care veneau la El pe baza jertfelor prevazute de legea mozaica: “Caci este cu neputinta ca singele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele”.

Daca se intreaba cineva: Cum de erau atunci iertati israelitii care au venit la Dumnezeu mai inainte ca sa se fi jertfit Isus Hristos? le putem raspunde ca aceasta s-a putut realiza doar printr-o aplicare “retroactiva” a harului. (Evrei 9:15)

Daca ne este ingaduit sa folosim o ilustratie contemporana, a fost de parca, in harul Sau, Dumnezeu a ales sa achite plata unui cec mai inainte ca Domnul Isus sa fi depozitat pretul necesar rascumpararii noastre. In ziua de astazi insa, nici ceremoniile mozaice si nici formele vreunei alte religii nu-i mai pot mintui pe oameni. Acest adevar a fost proclamat cu tarie de apostolii Domnului. Biserica crestina nu poate participa acum la nici un fel de tripla alianta asa-zis mintuitoare (Protestantismul, Catolicismul si Iudaismul). Numai Domnul Isus mintuieste. (Fapte 4:12) El este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni.

Ceea ce face crestinismul superior oricarei alte religii este Domnul Isus Hristos. Crestinismul nu este mai bun datorita unei etici superioare sau datorita unui sistem filosofic mai distilat. Singura superioaritate
a credintei crestine este persoana lui Isus Hristos. El este singurul in stare sa-i mintuiasca pe cei pacatosi. Numai El este Dumnezeu adevarat intrupat in istorie si numai El ii poate scapa pe oameni de grozava pedeapsa a vinovatiei. Iata ce i-a spus ingerul lui Iosif: “Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El (numai El) (Accentuarea din originalul grec)va mintui pe poporul Lui de pacatele sale”. (Mat.1:21)

S-ar putea ca alte religii sa contina si ele mari doze de adevar, un sistem filosofic elaborat si norme superioare de etica, dar ele nu vor fi niciodata in stare sa le ofere oamenilor lucrarea de rascumparare. Aceasta este cauza pentru care ele pot si trebuie pe drept cuvint sa fie numite: “false”. Ele nu pot da celor ce adera la ele tocmai siguranta mintuirii eterne pe care pretind ca o ofera. Iata de ce, in peisajul multicolor al religiilor lumii, crestinismul nu se va multumi sa stea linistit, ci va accentua si va intretine mereu nevoia de misiune si de proclamare a Evangheliei mintuitoare pina la marginile pamintului.

 EVANGHELIA SI LEGEA 

Biserica Protestanta le este indatorata luteranilor pentru evidentierea acestui contrast care se gaseste in Biblie. In discutia de fata prin lege se va intelege voia revelata a Lui Dumnezeu care pretinde omului o ascultare absoluta fata de normele de dreptate stabilite de Dumnezeu. Mereu si mereu Scripturile subliniaza ca in fata legii Lui Dumnezeu toti oamenii sint pacatosi.

Legea – de orice fel ar fi ea – nu este in stare sa salveze pe nimeni. (Rom. 3:19-31) Cu toate acestea legea este importanta. Ea le demonstreaza oamenilor ca au nevoie de un Mintuitor. Apostolul Pavel marturiseste ca el n-ar fi cunoscut ce este pacatul, daca n-ar fi fost legea care sa-i spuna : “Sa nu poftesti!” (Rom.7:7)

Chiar si dupa ce o persoana este mintuita, legea isi pastreaza valoarea, caci ea ii slujeste copilului lui Dumnezeu drept indreptar etic. Prin Evanghelie vom intelege vestea buna ca Hristos a murit pentru cei pacatosi, asa incit cei condamnati de legea lui Dumnezeu pot fi salvati acum prin credinta in Domnul Isus Hristos. Cu alte cuvinte, numai Evanghelia este aceea care ii poate mingiia pe oameni si le poate aduce mintuirea.

Unii oameni cred ca in Vechiul Testament se gaseste numai legea, iar in Noul Testament se gaseste numai evanghelia. Este adevarat ca Vechiul Testament se preocupa mai mult de legea lui Dumnezeu, cautind sa-l faca pe om sa-si recunoasca pacatosenia si nevoia lui de salvare. Dar Vechiul Testament este si locul in care este anuntata venirea evangheliei lui Hristos. Pe de alta parte, in Evanghelia Noului Testament sint citate o sumedenie de pasaje din Vechiul Testament care sint folosite ca temelie peste care este cladita mintuirea. Calea de mintuire recomandata in Vechiul Testament era mai mult sau mai putin aceeasi ca si astazi, si anume : Justificarea prin credinta. (Rom.4:1-25)

Noul Testament are si el in continut legea. Ba mai mult, astazi, legea morala este si mai pretentioasa decit in vremurile vechi. (Mat.5:17- 48) Totusi, in ansamblul lui, Noul Testamenet se ocupa mai mult cu prezentarea Evangheliei mintuitoare a lui Hristos.

Am putea spune deci ca Vechiul Testament contine pe linga lege si mintuirea prin credinta, iar Noul Testament contine pe linga mintuirea prin credinta si prezenta legii. Diferenta mare este ca Noul Testament se concentreaza asupra prezentarii intruparii si patimilor Domnului Isus Hristos.

Ar mai exista si o alta impartire fragmentara a continutului celor doua testamente: impartirea dispensationalista. Aceasta se bazeaza pe observatia ca istoria omenirii, asa cum este ea redata in Biblie, se poate imparti in sapte dispensatii diferite in care revelatia si pretentiile lui Dumnezeu au fost diferite. (The Scofield Reference Bible New York: Oxford University Press, 1909, 1945); Lewis Sperry Chafer, Systematic Theology (Dallas, Tex.: Dallas Seminary Press, 1947, 1948), I-VIII.)

  RELATIA CRESTINULUI CU VECHIUL TESTAMENT 

Tot asa cum am aratat ca legea si harul se gasesc si in Vechiul Testament si in Noul Testament, trebuie sa subliniem acum faptul ca un crestin nu se poate restringe numai la Noul Testament, ci trebuie sa-l citeasca si pe cel Vechi. Apostolul Pavel ne-a invatat ca: “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavirsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna”.

Revelatia lui Dumnezeu pe care o avem in Noul Testament nu este rupta de aceea primita prin Vechiul Testament, ci deriva din ea, ca o continuare fireasca. Pretutindeni in Noul Testament ni se aminteste ca Vechiului Testament a fost cu adevarat Cuvintul lui Dumnezeu.

Exista sute de citate clare care aduc textul Vechiul Testament in cel Nou. Westcott si Hort sint de parere ca exista nu mai putin de 1.076 cazuri in care textul Vechiului Testament este citat in scrierile Noului Testament. Profesorul H.S. Miller scrie si el ca: “Este adevarat ca Vechiul Testament este citat, direct sau aluziv, de aproximativ 1.000 de ori … si chiar de mai multe ori, daca s-ar numara totul in intregime”. (H.S. Miller, General Biblical Introduction (Houghton, N.Y.: The Word-Rearer Press, 1947, p.49)

Exista o continuitate nu numai in ceea ce priveste continutul celor doua testamente, ci si in caracteristicile poporului lui Dumnezeu din ele. Aproximativ cu doua mii de ani inainte de Hristos, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam si l-a ales pentru a-l transforma intr-un popor numeros prin care sa daruiasca lumii cele doua mari binecuvintari ele Sale: Scripturile si pe Mesia.

Din nefericire, atunci cind Isus Hristos a venit ca Mesia, sa rascumpere pe poporul Domnului, Evreii, ca neam, nu L-au recunoscut si nu L-au primit. Din aceasta cauza, ei au fost inlaturati vremelnic din planul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel aseamana aceasta realitate cu taierea unor ramuri dintr-un copac. (Rom. 11:17) Minoritatea de Evrei care s-au pocait totusi si au crezut, L-au primit pe Domnul Isus si au intrat in Biserica alaturi de Neamurile care au primit mesajul Evangheliei. Aceste doua categorii de credinciosi sint astazi mostenitorii promisiunilor si binecuvintarilor lui Dumnezeu. (Efes. 2:11-22; Gal. 6:16) Cu alte cuvinte, credinciosii dintre Neamuri au fost altoiti in maslinul din care fusesera taiati ca ramuri Evreii necredinciosi. (Rom. 11:17-19)

Necredinciosii, fie ei dintre Evrei, fie ei dintre Neamuri, sint pierduti in pacat si in asteptarea pedepsei. Noul Testament prezinta Biserica drept o continuare spirituala a Israelului. Crestinii sint numiti “copii ai lui Avraam”. (Gal. 3:29) Ei nu mai apartin astazi unui Ierusalim pamintesc, ci unui Ierusalim care este in ceruri si de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului cel viu. (Evrei 12:22) Tot asa se spune despre cei credinciosi ca au mostenit fagaduintele facute patriarhilor. (Gal. 3:29) In fapt, crestinii au mostenit chintesenta tuturor promisiunilor facute in vechime si anume: pe Domnul Isus Hristos, neprihanirea noastra. (Gal. 3:14)

Adunarea celor credinciosi dintre Evrei si dintre Neamuri intr-un singur trup spiritual (Biserica) este numita de Pavel o “taina”, adica un adevar care nu a fost revelat clar oamenilor in vechime, dar care a fost descoperit acum copiilor lui Dumnnezeu. (Efes. 3:1-6)

In Noul Testament dispar toate deosebirile dintre Evrei si Neamuri. (Gal. 3:28) Asemenea tuturor Neamurilor, ca sa capete mintuirea si Evreii trebuie sa-L accepte pe Hristos. (Rom. 1:16) Bineinteles ca toti credinciosii trebuie sa depaseasca standardul etic al Vechiului Testament si sa traiasca acum la inaltimea invataturilor date de Hristos. Ceea ce ne-a spus Hriostos insa nu este o contrazicere a invataturii Vechiului Testament, ci mai degraba o completare si o adincire a lor. Hristos a venit, nu sa desfiinteze, ci sa implineasca. (Mat. 5:17-48)
Si El a facut aceasta dind la o parte tot ceea ce fusese revelatie trecatoare partiala si pastrind, si chiar extinzind, acele portiuni din revelata straveche care contineau legea morala. (George B. Stevens, The Theology of the New Testament, New York: Charles Scriber, 1927, pp.17-26.)

In celebra Sa predica de pe munte, Domnul Isus ne da o serie de ilustratii despre relatia Sa cu invatatura Vechiului Testament. (Mat. 5:21-48) El spune nu numai ca orice ucidere este vinovata, ci si ca orice minie este nedemna de un cetatean al Imparatiei lui Hristos. Nu numai curvia este rea, dar chiar si privirea pofticioasa este condamnabila. Nu numai divortul usuratic este rau, ci orice forma de divort este interzis, cu exceptia pacatului curviei. Nu numai juramintul fals este vinovat, dar chiar juramintul ca atare este o practica ce trebuie evitata. Nu numai razbunarea este rea, dar chiar si dorinta de a-ti apara pricina la tribunal este vinovata. Nu numai iubirea aproapelui este recomandabila, dar si iubirea dusmanilor trebuie sa-i caracterizeze pe cei ce sint copii ai Domnului. Vechiul Testament parea ca da un acord tacit poligamiei, Hristos ii cheama pe oameni inapoi la tiparul standard original, stabilit de Dumnezeu pentru o insotire unica pe toata durata vietii.

Din toate aceste exemple reiese foarte clar ca cel ce vrea sa faca astazi voia Domnului trebuie sa studieze cu mare atentie toata Biblia, comparind cu grija Vechiul Testament cu Noul Testament si, in caz de contrazicere, preferind intotdeauna invatatura Noului Testament ca norma finala de etica si teologie. Cititorul Bibliei va constata ca majoritatea continutului Vechiului Testament corespunde si astazi normelor mai inalte ale Noului Testament. In putine cazuri insa, ceea ce era trecator, ceremonial si simbolic trebuie lepadat si trecut astazi cu vederea.

Aducerea de jertfe, clasificarea mincarilor in curate si necurate, zilele de sarbatoare, sabatul, zilele de ispasire, etc. trebuie privite acum doar ca rinduieli pur evreiesti care nu mai au nici un fel de obligativitate pentru crestinii eliberati de Evanghelie. (Col. 2:14-23; Rom. 14:1-6; Gal. 4:9, 10; 4:21-5:1.) Fara nici o indoiala, cea mai importanta lucrare ceremoniala din intreaga lege evreiasca a fost taierea imprejur. Ea a constituit semnul exterior al legamintului incheiat de Dumnezeu cu Avraam. (Gen. 17:9- 14)

Noul Testament declara raspicat ca si aceasta ceremonie a fost inlaturata prin Hristos. (Gal. 5:2-11) Cazul acestei ceremonii evreiesti ne arata insa si felul minunat in care apostolii Domnului au stiut sa interpreteze adevarurile ceremoniale pentru a extrage un adevar spiritual mai profund din Vechiul Testament pentru a-l folosi apoi ca baza pentru o noua invatatura. Ei au observat ca pina si Moise le poruncise Evreilor sa nu se multumesca cu semnul exterior, ci sa-si taie imprejur inima, adica simtirea launtrica. (Deut. 10:16) El le-a profetit de altfel ca Dumnezeu va face aceasta taiere imprejur a inimii pentru ei si pentru copiii lor, asa ca vor ajunge sa-L iubeasca pe Domnul Dumnezeul lor din toata inima si din tot sufletul. (Deut. 30:6)

Putem deci spune ca atunci cind apostolul ii descrie pe crestini ca oameni cu inima taiata imprejur, facuta nu de mina omeneasca, ci cu taierea imprejur a lui Hristos (Col. 2:11), el preia de fapt o invatatura din Vechiul Testament. Cei ce au scris Noul Testament nu s-au sfiit sa ne dea clar si plini de autoritate revelatia cea noua primita prin Hristos. Totusi, in aproximativ o mie de cazuri, ei si-au ilustrat aceasta invatatura cu exemple si texte preluate din cuprinsul Vechiului Testament.

Acele portiuni din Vechiul Testament care proclama adevaruri ale lui Dumnezeu cu valoare vesnica si cu aplicabilitate permanenta pentru oameni sint numite adeseori: legea morala a lui Dumnezeu. Aceasta lege morala este valabila si astazi si este reafirmata de Noul Testament ca indreptarul desavirsit dat de Dumnezeu oamenilor. Domnul Isus Insusi a rezumat intreaga lege a lui Dumnezeu la o simpla variatie pe tema iubirii de Dumnezeu si de semeni. (Mat. 22:34-40) Este evident ca aceste doua principii ale iubirii, care au fost enuntate si de Moise si care alcatuiesc temelia celor zece porunci, sint si fundalul pe care evolueaza toate celelalte invataturi ale Scripturii. Crestinii sint indemnati si ei sa implineasca prevederile divinei legi morale, de data aceasta nu pentru a-si capata mintuirea, ci tocmai ca sa exprime dobindirea ei printr-o umblare in iubire.

Noul Testament proclama emfatic ca mintuirea nu se poate capata printr-o ascultare de prevederile legii, oricare ar fi ea (Rom. 3:20, 21, 22, 26, 28), caci Hristos este sfirsitul legii si neprihanirea tuturor celor ce cred. (Rom. 10:4) Aceasta nu inseamna ca Hristos a desfintat legea divina, ci doar ca El a pus capat caii de capatare a neprihanirii prin faptele legii. Astazi nu se mai ajunge in cer prin neprihanirea data de lege, ci prin unirea credinciosilor cu Domnul Isus, care le daruieste neprihanirea Lui divina si-i transforma dupa chipul si asemanarea Fiului lui Dumnezeu. (Rom. 5:17; 2 Cor. 3:18)

Noul Testament, si in special epistola catre Evrei, ne arata ca Vechiul Testament, ca sistem religios, este depasit si a fost inlaturat, in locul lui fiind pus Legamintul cel Nou, care-i este superior. (Evrei 8:6,7) Aceasta este o implinire a profetiei din Ieremia 31, care anunta stabilirea unui legamint nou. Daca s-a schimbat legamintul, s-a schimbat si preotia. (Evrei 7:11, 12) Crestinii nu mai sint sub preotia lui Aaron, ci sub preotia lui Isus Hristos. Vechiul Testament presupunea o sumedenie de jertfe, in Noul Legamint singura jertfa necesara si suficienta este Isus Hristos Insusi. (Evrei 7:27) Schimbarea legamintului a produs inevitabil si o schimbare a legii. (Evrei 7:12) Noul Legamint ne-a adus si promisiuni mai bune. Autorul epistolei catre Evrei scrie:

 

“Dar acum Hristos a capatat o slujba cu atit mai inalta cu cit legamintul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune. In adevar, daca legamintul dintii ar fi fost fara cusur, n-ar mai fi fost vorba sa fie inlocuit cu un al doilea. Caci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: “Iata, vin zile, zice Domnul, cind voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamint nou; nu ca legamintul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cind i-am apucat de mina, ca sa-i scot din tara Egiptului. Pentru ca n-au ramas in legamintul Meu, si nici Mie nu Mi-a pasat de ei, zice Domnul. Dar iata legamintul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu”. (Evrei 8:6-12)

Vechiul Testament este o sursa bogata de ilustratii pentru zidirea sufleteasca a credinciosului crestin. El contine nenumarate exemple de credinciosie, de rasplatire a neprihanirii, de avertizare impotriva apostaziei, de binecuvintare a celor care au cautat pacea, curatia, si care au stat tari inaintea ispitelor, etc. Nicholls, a cules mai mult de douazeci si sase de proverbe care-si pot gasi ilustrarea in Biblie; si aceasta este numai inceputul a ceea ce s-ar putea face. (Angus-Green, The Bible Hand-Book, New York: Ravell, c. 1905, pp.587- 89.) Pavel ne spune si el ca cele petrecute in Vechiul Testament sint menite sa ne serveasca noua drept pilde. (1 Cor. 10:11)

Cunoasterea Vechiului Testament este absolut necesara pentru cel ce vrea sa inteleaga Noul Testament. Acesta din urma face dese referiri la istoria creatiei, la caderea omului, la intreaga istorie a planului de rascumparare, la legea lui Moise, la profeti, etc. Vechiul Testament mai are si o deosebita valoare devotionala. Aici am putea mentiona nu numai Psalmii, ci si rugaciunile marilor oameni ai lui Dumnezeu, ca Avraam, Iacov, Solomon, etc., impreuna cu exemplele de vietuire evlavioasa ale patriarhilor, preotilor si celorlalti eroi ai credintei.

Se ridica intrebarea; Daca ceremoniile Vechiului Testament n-au avut valoare prin ele insele, atunci de ce au mai fost instituite? Chiar daca nu sintem in stare sa raspundem complet la aceasta intrebare, am putea sugera ca ele au fost necesare ca sa sublinieze necesitatea trairii unei vieti sfinte separate de pacat. Animalele curate si necurate, diferitele zile de sarbatoare, reglementarile sanitare si toate celelalte prescriptii ale legii au fost necesare pentru a face ca religia sa patrunda in fiecare domeniu al vietii de fiecare zi. Acest aspect a fost in contrast deplin cu religiile pagine practicate de Canaaniti. Religia lor nu avea nici un fel de prevederi morale. (George E. Wright and Floyd V. Filson, The Westminster Historical Atlas to the Bible (PhiladelphiaL The Westminster Press, 1945), p.36.)

Sistemul evreiesc de jertfe le arata oamenilor ca pacatul este un lucru grozav si costisitor, care duce la moarte, si in acelasi timp ii pregatea pe Israeliti pentru acceptarea Mielului lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. Institutia preotiei ilustra adevarul ca orice om are nevoie de un mijlocitor si mediator in relatia cu Dumnezeu, prevestind lucrarea care avea sa fie savirsita de Domnul Isus Hristos. Ligheanul spalarii a fost un simbol al curatirii; altarul arderilor de tot, al consacrarii; sfesnicul, al iluminarii divine; masa punerii piinilor inaintea Domnului, al partasiei cu Dumnezeu. Locul prea sfint le arata oamenilor ca pacatele lor ii opresc sa intre in prezenta lui Dumnezeu fara un mijlocitor; legea le atragea atentia oamenilor ca nu sint autonomi din punct de vedere moral, ci sint raspunzatori in fata lui Dumnezeu; iar capacul ispasirii le vestea ca Dumnezeu va purta grija de ispasirea pacatelor intregii lumi. (Vezi Harold S. Bender, Old Testamental Law and History (Scottdale, Pa.: Mennonite Publishing House,1936), pp43-47.)

Cu toate ca Vechiul Testament n-a fost revelatia finala si perfecta a lui Dumnezeu, nu inseamna ca el nu a fost o parte a revelatiei divine. Fara aceasta revelatie ne-ar fi cu neputinta sa intelegem revelatia Noului Testament. Orice s-ar spune despre Vechiul Testament, nu trebuie sa uitam ca Domnul Isus si apostolii l-au numit legea, profetii si psalmii si l-au respectat ca pe o descoperire a Domnului, (Rom. 3:2) un mesaj cu autoritate divina despre natura si intentiile lui Dumnezeu, care desi nu mai este obligatoriu pentru copiii lui Dumnezeu, ii influenteaza si le reglementeaza conduita conform cu felul in care este el interpretat si aplicat de catre Hristos si de catre apostoli.

  UNITATEA BIBLIEI 

Scopul central al Cuvintului lui Dumnezeu este sa-i conduca pe oameni la credinta mintuitoare in Isus Hristos si sa le inlesneasca astfel ajungerea la darul vietii vesnice care se capata prin unirea cu Domnul Isus. Biblia ar putea fi numita deci: “cartea mintuirii; nu pentru ca prin ea insasi sau prin sistemul de idei continut in ea, Biblia ar darui mintuirea, ci pentru ca ea ii indeamna pe oameni sa-si puna toata nadejdea in Acela care s-a facut om, a murit si a inviat apoi din morti pentru ca sa ne poata darui tuturor iertarea si viata vesnica. Domnul Isus i-a mustrat pe fariseii care iubeau Scripturile, dar nu-L primeau pe El: “Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata” (Ioan 5:39, 40; 20:31) Daca cineva L-ar scote din Biblie pe Domnul Isus siu salvarea oferita de El, Scriptura ar deveni imediat o carte a disperarii care ne-ar arata mereu numai standardul inalt al perceptelor divine si continua si vinovata noastra neputinta de a le indeplini.

De la un capat al Bibliei la altul, singura posibilitate pentru ca omul sa primeasca mintuirea lui Dumnezeu este aceiasi: credinta. Despre ea se vorbeste nu numai in renumitul capitol 11 din epistola catre Evrei, ci si pretutindeni in textul celor doua Testamente. Dumnezeu l-a primit pe Abel si a privit cu placere spre jertfa lui pentru ca el a adus-o prin credinta. Prin credinta a fost stramutat noh la cer si n-a mai ajuns sa guste moartea. Tot credinta a fost aceea care l-a facut pe Noe sa inceapa constructia corabiei in care si-a scapat familia. Cartea Genezei ne spune ca Avraam L-a crezut pe Dumnezeu si asta i-a fost socotita drept neprihanire. (Gen. 15:6; Rom. 4:3.) Psalmii sint texte atit de pline de credinta si de inchinaciune incit au ramas si astazi textele preferate de credinciosii din toate colturile lumii. Profetii Vechiului Testament, mai ales Isaia si Amos, au condamnat cu toata vigoarea tendinta poporului de a substitui ceremonialele religioase in locul credintei, sfinteniei si ascultarii. (Isaia 1:11-20; 58:4-9; Amos 5:21-24) Ioan Botezatorul i-a avertizat pe evrei impotriva nadejdii inselatoare in apartenenta lor la familia israelitilor si i-a indemnat la o viata de ascultare adevarata. (Mat. 3:7-10) Cind Iudeii s-au apropiat de Domnul Isus ca sa-L intrebe ce fel de fapte sa faca pentru a fi placuti lui Dumnezeu, El le-a raspuns: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta; sa credeti in Acela, pe care L-a trimis El.” (Ioan 6:29) Apostolul Pavel declara ca intreg scopul legii a fost sa faca sa taca orice gura inaintea Domnului si sa-i convinga pe toti oamenii de vinovatie: “Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. (Rom. 3:20)

Una dintre cele mai frumoase sectiuni care vorbeste despre zadarnicia stradaniilor omenesti pentru capatarea mintuirii si despre care este calea pregatita de Dumnezeu pentru ajungerea acestei mintuiri este capitolul 3 din epistola catre Romani:

“Dar acum s-a aratat o alta neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara lege – despre ea marturisesc Legea si proorocii – si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici deosebire. Caci toti au pacatuit si sint lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sint socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rinduit mai dinainte sa fie, prin credinta in singele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungei rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incit, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus”. (Rom. 3:21-26)

Pentru cel cu credinta umila si simpla, s-ar putea spune ca Biblia nu numai ca este cartea mintuirii, dar si cartea lui Isus Hristos. In discutia pe care a avut-o cu cei doi ucenici aflati in drum spre Emaus, este scris ca Domnul Isus: “A inceput de la Moise si de la toti proorocii, si le-a tilcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El”. (Luca 24:27.) Iar celor doisprezece ucenici le-a spus: “Iata ce va spuneam cind inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre mine in Legea lui Moise, in Prooroci si in Psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile. Si le-a zis :”Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Hristos, si sa invieze a treia zi dintre cei morti. Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepind din Ierusalim.” (Luca 24:44-47) In ultima instanta deci, tinta intregului cuvint a lui Dumnnezeu este aceea de a-L prezenta pe Domnul Isus Hristos, mai intii prin tipuri si profetii, iar apoi prin implinirea lor. Stiind aceasta, nu ne mai miram ca in cartea Apocalipsei Ioan ne prezinta o scena cereasca in care:

“…cele patru fapturi vii si cei douazeci si patru de batrini s-au aruncat la pamint inaintea Mielului, avind fiecare cite o alauta si potire de aur, pline cu tamiie, care sint rugaciunile sfintilor. Si cintau o cintare noua, si ziceau :
“Vrednic esti tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost junghiat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu singele tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. Ai facut din ei o imparatie si preoti pentru Dumnezeul nostru si ei vor imparati pe pamint!”

M-am uitat, si imprejurul scaunului de domnie, in jurul fapturilor vii si in jurul batrinilor am auzit glasul multor ingeri. Numarul lor era de zece mii de ori zece mii si mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: “Vrednic este Mielul care a fost junghiat, sa primeasa puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” (Apoc. 5:8-12)

 

  AUTENTICITATEA CUVINTULUI LUI DUMNEZEU 

Crestinii sint intrebati adeseori de unde stiu ei ca Biblia este intr-adevar Cuvintul lui Dumnezeu? Sigur ca am putea raspunde ca, asemenea naturalismului si ateismului, crestinismul este si el un sistem bazat pe credinta si am putea intoarce intrebarea in felul urmator: De unde stie ateul ca nu exista Dumnezeu si de ce crede el ca Biblia nu este Cuvintul lui Dumnezeu. Nu vom face asa ceva, pentru ca o asemenea discutie n-ar duce nicaieri. Este rezonabil sa credem ca un crestin trebuie sa fie gata sa dea socoteala de motivele pe care isi intemeiaza el credinta. (O. Hallesby, Why I Am a Christian (Minneapolis, Minn.: Augsburg Publishing House, 1930); si C.S. Lewis, The Case for Christianity (New York: Macmillan, 1943).)

Este logic ca persoana care a imbratisat crestinismul sa se astepte sa gaseasca in Cuvintul lui Dumnezeu lucruri conforme cu gindirea sanatoasa, o demnitatea in concordanta cu demnitatea divina, o armonie interna desavirsita a textului, un standard etic superior pentru viata personala si sociala, o nota de autoritate subinteleasa si promisiuni verificabile in viata si experienta de fiacere zi. Crestinii de pretutindeni pretind ca Biblia trece cu usurinta toate testele de mai sus.

In ultimele secole, Apologetii protestanti au citat ca argumente care dovedesc ca Biblia este Cuvintul lui Dumnezeu, urmatoarele: Armonia ei interioara , lipsa ei de greselile si prejudecatile vremurilor in care a fost scrisa, stilul minunat, influenta inalatoare exercitata asupra societatii in care a patruns, capacitatea ei de a supravietui oricarei persecutii si adevarurile ei fundamentale (ca acela despre creatia lumii) care trebuie sa la fi fost date autorilor de Dumnezeu printr-o revelatie divina.

Ceea ce trec prea adesea cu vederea apologetii crestini este ca toate aceste argumente pe care le ingramadesc ei in suportul credintei lor teiste in Cuvintul lui Dumnezeu li se pat atit de puternice si convingatare tocmai pentru simplul fapt ca ei insisi impartasesc aceasta credinta crestina. Cu alte cuvinte, credinciosul crestin ca Dumnezeu exista si a ajuns sa experimenteze si ca Biblia este Cuvintul lui Dumnezeu, asa ca orice argument care sustine ca Biblia este Cuvintul lui Dumnezeu i se va parea imediat coplesitor de puternic. Pentru necredinciosul care a refuzat credinta in Dumnezeu insa, towte aceste argumente, oricit de logice ar fi ele, nu sint suficiente ca sa-l convinga. Aceasta pentru ca el a refuzat cu buna stiinta insasi posibilitatea ca revelatia divina sa existe caci a negat cu buna stiinta orice fel de credinta in Dumnezeu.Autorul acestei carti este in deplin acord cu urmatoarea afirmatie luata din marturisirea de credinta Westminster:

“Autoritatea Sfintei Scripturi nu depinde de marturia vreunui om sau a vreunei Biserici, ci de marturia lui Dumnezeu Insusi … si trebuie luata in consideratie tocmai fiindca este Cuvintul lui Dumnezeu.
S-ar putea sa fim impresionati de seriozitatea cu care o anumita Biserica priveste Sfinta Scriptura si s-ar putea sa ne puna pe ginduri evidentele supranaturale sau maiestatea stilului, sau extraordinara potrivire a partilor, sau unitatea de scop ( care este accea de a-I da slava lui Dumnezeu), sau simplitatea maiestuoasa cu care este prezentata calea spre mintuire, sau alte si alte incomparabile sublimuri ale Bibliei. Toate acestea la un loc s-ar putea sa ne puna pe ginduri, dar, intotdeauna, dovada suprema si asigurarea c Biblia este intr-adevar Cuvintul lui Dumnezeu nu ne va fi data decit ca un rezultat launtric al lucrarii Duhului Sfint, care va adeveri in inimile noastre ceea ce sustine Biblia si anume ca ea este incontestabil Cuvintul sfint al lui Dumnezeu.
… Noi credem si marturisim ca iluminarea launtrica a Duhului Sfint al lui Dumnezeu este singura in stare sa ne faca sa pricepem lucruri de natura celor care ne sint revelate in Cuvint …” (Philip Schaff, The Creeds of Christendom (New York: Harper & Bros., 1877, 1919), III.)

Credinta pura in Biblie ca si Cuvint al lui Dumnezeu nu este asadar o problema simpla si amorala a filosofiei. Biblia poate fi primita ca si Cuvint inspirat numai de acela in a carui inima se afla convingerea ca Dumnezeu exista si ca El a ales sa ni se descopere prin Cuvint.

Cei care au imbratisat credinta crestina sint convinsi ca prin chiar natura lor, oamenii pastreaza in ei sentimentul prezentei lui Dumnezeu si sint inclinati sa creada ca El exista atunci cind admira minunatia creatiei sale. Instinctul omenesc este de a se pleca inaintea imensitatii ciu sentimentul ca “undeva” , “cineva” care a creat toate acestea trebuie sa existe. Mai mult, Duhul Sfint lucreaza si in cel necredincios, cautind sa-l convinga de propria-i necesitate de a scapa din pacat si impingindu-l spre convingerea ca ceea ce este scris in Cuvintul lui Dumnezeu este demn de crezare. Adevarul scis in Biblie este o sabie cu doua taisuri pe care o foloseste Duhul Sfint pentru a reteza necredinta si ingimfarea oamenilor si pentru a-i convinge de vinovatie si pentru a-i constringe sa se prabuseasca la picioarele crucii Domnului Isus Hristos. Mesajul Cuvintului lui Dumnezeu este insistent si dinamic, fie ca ascultatorul isi da sau nu-si da seama de ceea ce Biblia spune despre ea insasi. Iata de ce, in marturisirea noastra crestina trebuie sa continuam sa accentuam pacatosenia naturii umane si necesitatea rascumpararii in acelasi timp in care cautam sa-i indreptam pe oameni spre Isus Hristos, cel care ne poate mintui de pacate.

 CITEVA SCURTE ENCICLOPEDII DENOMINATIONALE

Anabaptist – Menonite
Harold S. Bender si C. Henry mith: The Mennonite Encyclopedia, 4 volume. (Hillsboro, Kansas; Newton, Kansas; Scottdale, Pennsilvania; 1955 – 1959).

Baptiste
William Cathcart: The Baptist Encyclopedia, 2 volume (Philadelphia: Louis H. Everts, 1881).

Presbiteriene
Alfred Nevin: Encyclopedia of Presbiterian Church in the United States of America, Philadelphia: Presbyterian Encyclopedia Publishing Co., No. 1334 Chesnut St., 1884).

Metodiste
Mattew Simpson: Cyclopedia of Methodism (Philadelphia: Everts & Stewart, 1878).

Luterane
Henry E. Jacobs si John A. W. Haas : The Lutheran Cyclopedia (New York: Charles Scribners Sons, 1899) Erwin L. Licker : Lutheran Cyclopedia (Saint Louis, Missouri: Concordia Publishing House, 1954)

Episcopaliene
A. A. Benton: The Church Cyclopedia (New York: M. H. Mallory @ Co., 1883)

Romano Catolice
Donald Attwater: A Catholic Dictionary (New York: the Macmillan Company, 1942)
Pietro Parente, Antonio Piolanti, Salvatore Garofalo: Dictionary of Dogmatic Theology (Milwaukee: The Bruce Publishing Company, 1951)
Henry Denzinger: The Sources of Catholic Dogma (from the 30,th Latin ED, St. Louis and London: B. Herder, 1957)

 

ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU 

De-a lungul intregii istorii, strigatul omenirii a fost: Poate oare fi cunoscut Dumnezeu? Daca ne intoarcem spatele revelatiei divine, raspunsul va ramine pururi: Nu, asa ceva este imposibil!

Biblia ne spune ca Dumnezeu a ales sa ni Se descopere in doua feluri:

El ne-a dat o descoperire verbala prin intermediul anumitor persoane alese special pentru a scrie cartile Scripturii si, in al doilea rind, El ni S-a descoperit pe Sine deplin prin persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos.

Autorul epistolei catre Evrei ne spune ca:
“Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe rinduri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfirsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile” (Evrei 1:1, 2.)

Bineinteles ca nici o revelatie scrisa nu va reusi vreodata sa descrie complet o persoana, de aceea vom spune ca numai Isus Hristos a reusit in mod desavirsit sa ni-L arate pe Dumnezeu. Iata ce ii spune El lui Filip: “De atita vreme sint cu voi, si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal. Cum zici tu dar: Arata-ne pe Tatal?” (Ioan 14:9.) Singura revelatie desavirsita a lui Dumnezeu ne-a fost adusa prin Hristos. Tot ceea ce poate si trebuie sa cunoasca omul despre Dumnezeu ne-a fost aratat in persoana si lucrarea Sa. Hristos este “chipul Dumnezeului nevazut” (Col. 1:15, 19; 2:9). Filosofia omeneasca este foarte grabita sa sublinieze cit de dificil este, daca nu imposibil, pentru Dumnezeu sa intre intr-o legatura cu omul aflat in perimetrul restrins al istoriei (timp si spatiu). Biblia declara insa raspicat ca Dumnezeu a facut exact acest lucru: El, spirit infinit si perfect a intrat in istorie si a stabilit o legatura mintuitoare cu oamenii. N-are nici un fel de importanta daca omul este sau nu capabil sa priceapa cum a fost cu putinta acest lucru. Biblia marturiseste clar ca el s-a intimplat, iar Domnul Isus este dovada suprema ca Dumnezeu s-a apropiat de noi ca sa ni Se descopere.

Sint de parere ca teologii n-au tratat inca suficient importanta intruparii lui Hristos si superioritatea revelatiei prin Fiul, fata de orice alta forma de revelatie verbala din istorie. Cred ca ar trebui sa staruim mai mult asupra felului in care viata si faptele lui Hristos au ilustrat atribute din fiinta divina, care ar fi ramas altfel doar niste simple abstractii verbale ale Scripturii. (James Hastimgs, A Dictionary of Christ and the Gospels, New York Charles Scribners Sons, 1908, p.139-143.)

Unul dintre cele mai complete studii asupra atributelor lui Dumnezeu este acela realizat de teologul baptist: A. H. Strong (1836 – 1921). (Lucrarea citata mai sus, pp.243-303.) In general, doar cu citeva mici modificari, studiul din acest capitol va urmari materialul furnizat de acest foarte studios comentator.

Strong imparte atributele lui Dumnezeu in doua clase; cele care se aplica direct si particular numai lui Dumnezeu insusi fara sa se reflecte asupra creaturilor Sale, numite din aceasta cauza: atribute absolute sau netransmisibile, si cele care sint manifestate de Dumnezeu in relatia Sa nemijlocita cu lucrurile create, in special cu omenirea. Acestea din urma poarta numele de: atribute transmisibile. Prin “atributele lui Dumnezeu” intelegem bineinteles: “anumite aspecte ale fiintei divine in manifestarile ei”. Multimea de atribute nu inseamna ca Dumnezeu este alcatuit din mai multe parti distincte care functioneaza izolat, ci doar ca, in descoperirea Lui de Sine, Dumnezeu ne-a lasat sa intrezarim anumite caracteristici ale divinitatii, ca un fel de scinteieri ale luminii cind ea se intilneste cu unduirile de la suprafata apei. Atributele sint fatete diferite sau calitati distincte ale personalitatii.

Atributele absolute
1. Unul dintre primele lucruri care trebuiesc accentuate cind vorbim despre Dumnezeu este spiritualitatea. Dumnezeu este duh (spirit). Acesta este mesajul purtat spre noi de intreaga Scriptura si confirmat de Isus Hristos Insusi. Prin acest lucru intelegem ca Dumnezeu nu este limitat de nici un fel de structura materiala. El nu are trup, este invizibil. Aceasta informatie a Bibliei da o lovitura de moarte panteismului pagin care sustine ca Dumnezeu este in toate lucrurile create si se identifica cu creatia. Dumnezeu nu este o parte a materiei. El nu este dependent de materie, ci locuieste in afara ei. Dumnezeu este creatorul materiei.
Scriptura Il prezinta pe Dumnezeu ca fiind “un Dumnezeu viu” (Ieremia 10:10.), “Dumnezeul cel viu” (1 Tesal. 1:9.) “Cel ce are viata in Sine”(Ioan 5:26.). Din aceasta cauza, ca o revelatie a lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a putut sa spuna: “Eu sint Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine”.(Ioan 14:6.)

In timpul vietii Sale pamintesti, Domnul Isus s-a descoperit pe Sine ca izvor al vietii: atit spirituale, cit si fizice. El i-a spus fiului vaduvei din Nain: “Tinerelule, scoala-te iti spun”. Mortul a sezut in capul oaselor si a inceput sa vorbeasca. Isus l-a dat inapoi maicii lui. Toti au fost cuprinsi de frica, slaveau pe Dumnezeu, si ziceau: 
“Un mare prooroc s-a ridicat intre noi; si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau!”(Luca 7:14-16.)

Fiicei lui Iair i-a vorbit chiar in aramaica ei nativa, spunindu-i: “Talita cumi”, care talmacit inseamna: “Fetito, scoala-te, iti zic!” Indata fetita s-a sculat, si a inceput sa umble; caci era de doisprezece ani. Ei au ramas incremeniti”.(Marcu 5:41, 42.)

Celui care murise de patru zile, Isus i-a putut spune: “Lazare, vino afara!” Si mortul a iesit cu miinile si cu picioarele legate cu fisii de pinza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: “Deslegati-l, si lasati-l sa mearga”.(Ioan 11:43, 44.)

Dar Isus n-a avut putere numai asupra vietii biologice, El Si-a manifestat autoritatea si asupra vietii spirituale, luindu-i pe pacatosi si transformindu-i in sfinti. El l-a putut lua pe avarul Zacheu si l-a transformat intr-un copil smerit al lui Dumnezeu, gata sa-si indrepte toate greselile facute. (Luca 19:8-10.) El s-a putut apropia de un suflet chinuit ca acela al Mariei Magdalena, stapinita de sapte draci, si a putut sa-i redea nevinovatia si sanatatea.(Luca 8:2.) El l-a putut lua pe un om rudimentar si pripit ca pescarul Petru si l-a putut maturiza 
intr-o stinca duhovniceasca asezata la temelia edificiului spiritual al Bisericii. (Marcu 14:71; Mat. 16:13-20.) Domnul Isus a putut lua un om pornit sa persecute si sa pedepseasca ca Pavel si sa-l transforme in cel mai mare misionar al tuturor timpurilor.(1 Cor. 15:9,10.) Cu adevarat, Domnul Isus ni L- a aratat pe Tatal in toata puterea Lui autoritara asupra vietii fizice si spirituale. El nu este numai o revelatie a lui Dumnezeu, ci Revelatia insasi, unica descoperire desavirsita a Tatalui.

2. Biblia ni-L prezinta pe Dumnezeu ca pe o Personalitate auto-suficienta si constienta de sine. Aceasta inseamna ca Dumnezeu cunoaste, simte si are vointa proprie. Mai inseamna si ca El alcatuieste planuri in Sine Insusi si le duce apoi la indeplinire. Posibilitatea noastra de a-L cunoaste pe Dumnezeu este inlesnita de faptul ca El ne-a facut “dupa chipul si asemanarea Sa” si noi avem, ca si El, posibilitatea sa gindim, sa intelegem, sa simtim procesele de vointa. Omul este o personalitate de sine statatoare si auto-determinata numai in sens relativ.

Numai Dumnezeu este o astfel de personalitate in cel mai absolut sens al cuvintului. Faptul ca Dumnezeu este o personalitate duce la concluzia ca El este in stare sa lucreze, sa sfinteasca, sa pedepseasca, sa rascumpere, sa asculte rugaciunile, sa mingiie si sa-i intareasca pe aceia care fac parte din poporul Sau. El poate deasemenea sa poarte de grija celor ce sint ai Lui.(Vezi cartea teologului Reformat G. C. Berkouwer: The Providence of God, Grand Rapids, Mich.: Eerdmans, 1952)

Ca personalitate, cu Dumnezeu se poate dialoga in chip rational prin rugaciune, nu prin tot felul de formule magice abracadabrante folosite in magie si in religiile pagine neroditoare. El nu poate fi declansat si obligat sa actioneze prin formule secrete sau “parole mistice” si nu poate fi fortat sa se inhame la propriile noastre dorinte umane ambitioase. Iata ce spune Biblia despre practicile pagine ne-crestine si despre conceptiile mistice din practicile religioase interzise prin legea lui Moise:

“Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uriciunile neamurilor acelora. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca fiul sau fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descintator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o uriciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu sa te tii in totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tau. Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori; dar tie; Domnul Dumnezeul tau, nu-ti ingaduie lucrul acesta”.(Deut. 18:9-14.)

Ca personalitate, Dumnezeu respecta fiinta umana creata si o lasa sa- si exerseze libera vointa si capacitatea de alegere. Nu este adevarat ca Dumnezeu este un fel de despot absolut care le-a fixat tuturora rolul predestinat pe care trebuie sa-l joace in marea drama a istoriei. O astfel de predestinare absoluta ar fi transformat lumea intr-un circ, si ar fi anihilat orice forma de responsabilitate personala din partea omului. Dumnezeu l-a creat pe om liber. Creatura poate zadarnici planul lui Dumnezeu cu privire la ea. Este scris ca: “Oamenii setosi de singe si de inselaciune, nu vor ajunge nici jumatate din zilele lor”(Psalm 55:23) si ca “Frica de Domnul lungeste zilele, dar anii celui rau sint scurtati”(Prov. 10:27.). Deasemenea despre poporul din timpul lui Hristos este scris ca:
“… tot norodul care L-a auzit, si chiar vamesii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui Ioan” (Luca 9:29-30.).

O a doua grupare de atribute absolute si netransmisibile are de a face cu Infinitatea lui Dumnezeu. Ea include existenta de Sine sau absoluta Lui independenta ca fiinta, imutabilitatea sau neschimbabilitatea Sa in fiinta si natura si singularitatea sau unicitatea Sa.

3. Existenta de Sine sau independenta Lui absoluta ca fiinta inseamna ca Dumnezeu nu este determinat de nimic exterior in gindire (Rom. 11:33-36.), vointa (Dan. 4:35; Rom. 9:19-21; Efes. 1:5; Apoc. 4:11.), putere (Psalm. 115:3.), intelepciune (Psalm. 33:11.), etc. In acest context, trebuie spus ca ceea ce-L pune in miscare pe Dumnezeu, inundind deopotriva toate celelalte atribute ale Sale, este dragostea (Exod. 20:6; 1 Ioan 4:8, 16.). Independenta absoluta nu inseamna ca Dumnezeu este un Suveran rece si fara simtire, ci mai degraba ca El este cineva in care ne putem increde. Si asta ne da si noua stabilitate (Psalm. 46). Dumnezeu este tot ceea ce are nevoie o fetita care se roaga sub darimaturile cauzate de bombe: “Doamne, Dumnezeule, ai mila de 
mine si scapa-ma de aici”.

4. Imutabilitatea lui Dumnezeu sau neschimbabilitatea Lui inseamna ca El nu sufera alterari in caracterul si in natura Lui interioara. Dumnezeu nu evolueaza. El nu se schimba, ci ramine intotdeauna la fel cu Sine insusi. Exista foarte multe texte biblice care declara ca Dumnezeu nu se schimba(Mal. 3:6.), si ca in El nu este nici schimbare, nici umbra de mutare(Iacov 1:17.). Dumnezeu este baza tuturor mingiierilor noastre. “Prin aceasta vom cunoaste ca sintem din adevar, si ne vom linisti inimile inaintea Lui, ori in ce ne osindeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decit inima noastra, si cunoaste toate lucrurile”(1 Ioan 3:19, 20.).

Iarasi trebuie sa spunem ca imutabilitatea lui Dumnezeu nu face in nici un fel rugaciunea noastra zadarnica. Ori de cite ori ne rugam dupa voia Lui El ne asculta. Aici nu se pune problema sa-L convingem pe Dumnezeu si sa-L aliniem cu gindirea noastra limitata, ci sa ne punem pe noi insine intr-o pozitie si atitudine in care El sa ne poata binecuvinta. Iata ce-i spune Dumnezeu lui Solomon:

“Daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul, si-i voi tamadui tara” (2 Cronici 7:14.).

Biblia contine multe pasaje care par ca neaga caracterul imutabil al lui Dumnezeu. Este vorba mai ales despre acele pasaje in care avem de a face cu “antropomorfisme”. Aceste figuri de stil sint ocazii in care Dumnezeul infinit care locuieste in afara spatiului si timpului foloseste expresii din anturajul si experienta omului pentru a Se face mai usor inteles. In unele dintre aceste ocazii gasim scris ca lui Dumnezeu “i-a parut rau”(Gen, 6:6), sau ca El a trebuit sa vina personal pe pamint ca sa vada daca ceea ce se auzise despre Sodoma era chiar asa(Gen.18:21). Ni se istoriseste cum Dumnezeu a vrut initial sa distruga Israelul sau cetatea Ninive, dar pocainta lor si parerea lor de rau L-au facut sa se razgindeasca si sa renunte (Iona 3:10.), etc.

Aceste ocazii trebuiesc intelese in contextul revelatiei intregii Scripturi, nu judecate fiecare in parte si rastalmacite. De exemplu, Ieremia scrie ca: “Dumnezeu s-a sculat dis de dimineata ca sa le trimita prooroci…(traducerea romaneasca difera de original. – N.T.) (Ier 44:4.), dar aceasta expresie trebuie judecata in contextul psalmului care ne spune ca Dumnezeu “nu dormiteaza, nici nu doarme”(Psalm. 121:4).

5. Una dintre cele mai accentuate trasaturi ale lui Dumnezeu in Biblie este Unicitatea Sa. Israelul nu a avut mai multi dumnezei, cum aveau popoarele pagine din jur. Ei au avut un Dumnezeu unic. Evreii stiau ca in afara de El nu exista un altul(Deut. 6:4; Isaia 44:6.).

La fel de solemn este si Noul Testament cind declara raspicat ca exista doar un singur Dumnezeu (Ioan 5:44.), un singur Dumnezeu adevarat (Ioan 17:3.), nu este decit un singur Dumnezeu (1 Cor. 8:4.), singurul Stapinitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (1 Tim. 6:15.), etc. Apostolul Pavel declara: “Este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Insusi, ca pret de rascumparare pentru toti” (1 Tim. 2:5, 6.). Toate aceste afirmatii dovedesc ca politeismul, care ar spulbera unitatea universului, este in intregime nescriptural si neadevarat.

6. A treia grupare de atribute absolute sau netransmisibile se concentreaza asupra perfectiunii divine. Perfectiunea sau desavirsirea are de a face cu calitatile ajunse la superlativ, si se refera bineinteles la caracterul moral al dumnezeirii. Cel dintii dintre aceste atribute morale este ceea ce Strong numeste: adevar. Prin adevar el nu intelege ceva demn de crezare, ci faptul ca fiinta lui Dumnezeu si ceea ce stie El coincid intotdeauna. Adevarul este cunoasterea absoluta a realitatii si el trebuie sa fie in valoarea lui absoluta ceva personal, caci Dumnezeu este o persoana. Iata de ce Domnul Isus a declarat fara nici un echivoc ca El este adevarul.(Ioan 14:6.). Fiind de aceiasi natura cu Dumnezeu, Fiul si- a putut insusi public unul din atributele Tatalui.

7. Al doilea atribut din sfera morala este dragostea. Si aici trebuie sa facem o clarificare: dragostea despre care vorbim nu are nimic de a face cu mila sau cu bunatatea care se rasfring din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Dumnezeu ar fi in continuare dragoste si daca n-ar exista nici unom sau vreo alta creatura prin preajma. Cind spunem ca Dumnezeu este dragoste spunem ca intre cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfint exista o relatie speciala de comuniune, respect si daruire de Sine.(Strong, opera citata, p.260.). In mareata rugaciune pe care o face pentru ucenicii Sai in Ioan 17, Domnul Isus vrea ca Tatal sa ii duca si pe ei acolo unde va fi El pentru ca si ei sa poata vedea slava Lui “slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii” (Ioan 17:24).

8. Cel de al treilea atribut din cadrul perfectiunii morale este sfintenia. Aceasta se refera la nivelul moral superior absolut si la integritatea Celui ce este “Sfintul lui Israel”. In El nu exista nici o umbra de pacat.

Se pare ca radacina cuvintului folosit pentru a defini sfintenia vine de la un termen care defineste separarea. Prin aceasta se intelege ca Dumnezeu, in fiinta si umblarea Sa, este total diferit fata de limitarile si pacatul pe care-l experimenteaza omul pe pamint. Acest caracter al sfinteniei lui Dumnezeu face ca ea sa fie asociata cu unicitatea divina(1 Sam. 2:2.). Dumnezeu este minunat in sfintenie (Exod. 15:11.). Cind Isaia a avut acea extraordinara vedenie in Templu, el i-a auzit pe serafimi strigind unul catre altul: “Sfint, sfint, sfint este Domnul ostirilor! Tot pamintul este plin de maretia Lui”! (Isaia 6:3.). Pentru ca Dumnezeu este sfint in cel mai absolut sens, este normal ca tot El sa fie izvorul legii morale ca standard unic pentru ceea ce este bine sau rau. Dumnezeu nu este bun in sensul ca El insusi se subordoneaza unei legi superioare Lui, ci mai degraba ceea ce este El in natura si manifestarile Lui determina ceea ce este bun sau rau. Sfint este ceea ce se afla in acord cu intentia lui Dumnezeu si cu natura Lui separata in mod desavirsit de pacat si faradelege.

Atributele transmisibile

Cea mai mare parte a Bibliei nu se ocupa cu atributele absolute ale lui Dumnezeu, care tind sa para mai mult sau mai putin abstractii filosofice pentru mintea umana, ci cu atributele Lui transmisibile, adica cu acea parte din Dumnezeu pe care o putem cunoaste din relatia pe care o are El cu creaturile din timp si spatiu, si mai ales cu omul.

9. Dumnezeu este vesnic. In contrast cu fiintele umane care se nasc si mor dupa ce petrec o perioada aproximativ scurta in viata terestra, Dumnezeu a existat dintotdeauna si intotdeauna va continua sa existe. De obicei Biblia nu exprima acest adevar in forma unei propozitii filosofice, ci il ilustreaza in termenii concreti ai realitatii inconjuratoare. Iata-l de exemplu pe psalmist, care in loc sa spuna ca Dumnezeu traieste in afara timpului, exclama:

“Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamintul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!” (Psalm. 90:1, 2).

Iata deci ca Dumnezeu a existat inainte ca sa se fi nascut muntii, si El va continua sa existe din vesnicie in vesnicie. El a existat inainte de facerea pamintului:

“Tu ai intemeiat in vechime pamintul, si cerurile sint lucrarea miinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei raminea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmint, si se vor schimba. Dar Tu ramii Acelas, si anii Tai nu se vor sfirsi”.(Psalm. 102:25-27).

Acesta este motivul pentru care Vechiul Testament Il numeste pe Dumnezeu „cel dintii si cel de pe urma” (Isaia 41:4.), iar Noul Testament foloseste fraza: “Alfa si omega” (Apoc. 1:8)

Am aratat deja ca Domnul Isus a vorbit despre slava pe care o avea inainte de intemeierea lumii (Ioan 17:24). El le-a mai spus iudeilor: “Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se fi nascut Avraam, sint Eu” (Ioan 8:58), iar in Apocalipsa lui Ioan, Hristosul proslavit declara: “Nu te teme! Eu sint Cel dintii si Cel de pe urma, Cel viu. Am fost mort, si iata ca sint viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor” (Apoc. 1:17, 18.).

Pentru ca Dumnezeu este vesnic, apostolul Petru poate sa spuna ca la Domnul o zi este ca o mie de ani si o mie de ani este ca o zi (2 Petru 3:8). Dumnezeu nu este limitat de nici o granita a timpului. La gindul acesta, credinciosul poate sa tresalte de bucurie stiind ca viitorul sau este asigurat si pentru viata aceasta si pentru cea viitoare.

10. Daca in relatie cu timpul, Dumnezeu este vesnic, in relatie cu spatiul, Dumnezeu este omniprezent. Prin aceasta intelegem ca El poate fi prezent pretutindeni in acelasi timp. In rugaciunea lui de dedicare a cladirii Templului, Solomon marturiseste despre Dumnezeu: “Dar ce! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamint? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda; cu cit mai putin casa aceasta pe care Ti-am zidit-o eu!” (1 Imparati. 8:27) Apostolul Pavel le spune filosofilor de pe colina lui Marte ca: “In El avem viata, miscarea si fiinta!” (Fapte 17:28)

Unul dintre psalmisti exprima acest adevar al omniprezentei lui Dumnezeu printr-o ilustratie maiastra:
„Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mina Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca”(Psalm. 139:7-10).

Este de la sine inteles ca mintea omeneasca nu poate patrunde pe deplin imensitatea acestor atribute ale lui Dumnezeu. Cine ar putea spune ca intelege omniprezenta? Omul nu poate pricepe cum se face ca Dumnezeu este instantaneu pretutindeni. O faptura umana are capacitatea de a-si concentra atentia asupra unui numar finit de persoane sau evenimente. Daca un mic grup de oameni stau inaintea lui, omul ii poate tine sub observare. Dar daca numarul lor creste, sa zicem la citeva mii sau zeci de mii, atunci omul nu-i mai poate observa decit ca pe o multime uniforma de chipuri din care va remarca cind si cind unele fete mai deosebite. Dumnezeu insa poate sa ne tina sub observatie pe toti, oricit de multi am fi, si felul Lui de a ne cunoaste este chiar infinit superior felului in care ne putem noi cunoaste unul pe altul. N-a fost numai o figura de stil atunci cind poetul Tennyson a exclamat:

„Tu imi esti mai aproape ca propria-mi suflare si mai la indemina ca miinile si picioarele”(Strong, Opera citata, p.280.).

Expresii antropomorfice ca acelea care zic ca Dumnezeu locuieste in ceruri fac aluzie nu la indepartarea lui Dumnezeu de oameni, ci la inaltarea Lui in slava (Psalm. 123:1).

Pentru ca Domnul Isus este imaginea desavirsita a Tatalui, El le-a putut promite ucenicilor ca: “Acolo unde sint doi sau trei adunati in Numele Meu, sint si Eu in mijlocul lor”(Mat. 18:20.). Aceasta veste despre omniprezenta lui Dumnezeu ii da celui credincios un sentiment de siguranta si incredere. caci se stie in atentia perpetua a Tatalui prin grija Fiului si prin prezenta neintrerupta a Duhului Sfint. Credinciosii nu sint niciodata “singuri”. Acesta este un adevar minunat, dar nici el nu poate fi experimentat decit de aceia care pot trece dincolo de intelegerea intelectuala seaca, ajungind prin citirea Cuvintului, meditatie si rugaciune sa traiasca o viata de reala partasie cu Domnul.

11. Un alt atribut dumnezeiesc pe care ni-l dezvaluie Biblia este omnistiinta. Noi spunem ca Dumnezeu este atotstiutor. Aceasta caracteristica a Lui se manifesta in domeniul memoriei, cunostintei prezente si a prestiintei. Dumnezeu cunoaste toate lucrurile deplin si dintr-o data. El nu are nevoie de un proces de gindire pentru a cunoaste. Cunoasterea Sa este instantanee. Sigur ca si acest adevar ar putea ramine dincolo de marginile intelegerii noastre daca nu am cauta sa-l ilustram cu ceva concret din Scriptura. In Psalmi scrie ca Dumnezeu cunoaste toate stelele (Psalm. 147:4), Domnul Isus ne spune ca Dumnezeu se ingrijeste de fiecare vrabie (Mat. 10:29), El poate supraveghea si dirija activitatea tuturor oamenilor (Psalm 33:1), cunoscindu-le fiecaruia inima, (Fapte 15:18.) stiind de ce are nevoie fiecare (Mat. 6:8), caci este la curent cu toate evenimentele viitoare(Isaia 46:9,10.), si ne-a numarat chiar si numarul firelor de par de pe cap (Mat. 10:30).

Pentru ca Domnul Isus este asemenea lui Dumnezeu, Ioan nu se sfieste sa declare ca: “El n-avea trebuinta sa-I faca cineva marturisiri despre niciun om, fiindca El insus stia ce este in om” (Ioan 2:25). Imprejurarea in care Domnul Isus ii spune lui Natanael ca l-a vazut “mai inainte ca sa-l cheme Filip, cind era sub smochin”(Ioan 1:45- 49.), poate si ea servi ca o ilustratie a omnistiintei divine in activitatea mesianica a Domnului Isus. (Separat de lucrarea Sa mesianica, se pare ca in toate celelalte privinte Domnul Isus se redusese pe Sine la dimensiunile si neputintele omenesti.(Marcu 11:12, 13)

Proclamind omnistiinta divina, psalmistul striga:
“Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cind stau jos si cind ma scol, si de departe imi patrunzi gindul. Stii cind umblu si cind ma culc, si cunosti toate caile mele. Caci nu-mi ajunge cuvintul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul. Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mina peste mine. O stiinta atit de minunata este mai presus de puterile mele; este prea inalta ca s-o pot prinde” (Psalm. 139:1-6).

12. Dumnezeu este omnipotent, adica El este in stare sa-si duca la indeplinire orice plan pe care-l faureste. Noi spunem ca Dumnezeu este atotputernic. Acest atribut dumnezeiesc nu inseamna ca El va cauta sa faca orice fel de lucruri. Cineva intreba daca Dumnezeu ar putea face o piatra atit de mare incit El Insusi sa nu o poata ridica. O asemenea exprimare este lipsita de logica elementara. Dumnezeu nu va face niciodata lucruri care sa-L nege pe El insusi. Tot asa, Dumnezeu nu poate sa minta (Iacov 1:13.), sau sa se tagaduiasca pe Sine (2 Tim. 2:13.), ori sa nu-si tina promisiunile(Tit 1:2.). El este un  Dumnezeu credincios Sie insusi. Intr-un anumit sens, Dumnezeu si-a limitat puterea atunci cind a acordat libertate omului. Aceasta situatie a permis ca in universul lui Dumnezeu sa poata apare impotrivirea fata de Dumnezeu si posibilitatea omului de a zadarnici planurile lui Dumnezeu cu privire la ei, ca in cazul fariseilor si carturarilor care au refuzat botezul lui Ioan (Luca 7:30).

Dumnezeu ii reaminteste lui Avraam de omnipotenta Sa atunci cind il intreaba: “Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”(Gen. 18:14.) Iar psalmistul declara: “Dumnezeul nostru este in cer, El face tot ce vrea” (Psalm 115:3.).
Domnul Isus ne spune ca “la Dumnezeu toate lucrurile sint cu putinta” (Matei 19:26.). Apostolul Pavel ne spune ca Dumnezeu face toate dupa sfatul voiei Sale (Efes. 1:11.); si vrea ca toti credinciosii sa-si dea seama ca aceasta putere nemarginita a lui Dumnezeu este acum la lucru in noi (Efes. 1:19.). Dumnezeu poate sa faca mult mai mult decit putem noi crede sau gindi.(Efes. 3:20.) In Noul Testament, si mai ales in epistolele lui Pavel, puterea lui Dumnezeu este supranumita si puterea care L-a inviat din morti pe Hristos(Rom. 6:4; 8:11).

Ilustratia suprema a nemaipomenitei puteri a lui Dumnezeu a fost manifestata in faptul ca El a putut sa-l invieze pe Isus dintre cei morti. Un astfel de Dumnezeu care poate da viata unui om mort, va putea cu atit mai mult sa-i faca pe cei credinciosi sa reziste inaintea ispitelor!

Omnipotenta lui Dumnezeu este temelia sigurantei mintuirii noastre si argumentul increderii si optimismului nostru.
Credinta in omnipotenta lui Dumnezeu nu-l scuteste insa pe cel credincios sa treaca prin suferinte si persecutii. Cu ocazia unui indemn dat pentru staruinta in rugaciune, Domnul Isus face aluzie la sfintii care “striga zi si noapte inaintea Lui”(Luca 18:7.). Dumnezeu nu gaseste intotdeauna de bine sa sara imediat in ajutorul oricarui crestin care trece printr-o situatie dificila. Uneori, El ingaduie chiar ca sa fie slavit prin martirajul celor care-L reprezinta. Toti crestinii trec si ei prin suferintele de care au parte in general oamenii: boala, accidente, “moarte prematura”, lipsuri materiale, etc. Crestinismul nu este prin urmare un mod de a scapa de toate necazurile si suferintele vietii pamintesti, ci o calitate noua si launtrica a vietii spirituale care ne daruieste pace in mijlocul incercarilor si biruinta asupra descurajarii si suferintei. Chiar si o citire superficiala a capitolului 11 din epistola catre Evrei ne va indica faptul ca cei care au credinta nu scapa intotdeauna de suferinte: ba parca inmulteste numarul lor si le mareste intensitatea! Si totusi cit de frumos suna cuvintele lui Isaia:

“Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu Tine; si riurile nu te vor ineca;
daca vei trece prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde.
Caci Eu sint Domnul, Dumnezeul tau, Sfintul lui Israel, Mintuitorul tau!” (Isaia 43:2, 3)

Este foarte greu sa patrundem gindul lui Dumnezeu si sa intelegem felul in care ne poarta El de grija. Uneori El ne scapa din primejdie, alteori El ne izbaveste prin primejdie. Elihu marturiseste in cartea lui Iov ca “Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui” (Iov 36:15). Exista o multime de alte pasaje care pot fi citate ca o dovada a abilitatii lui Dumnezeu sa izbaveasca. Iata ce frumos scrie Psalmistul:
“O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai” (Psalm. 91:7, 8).

Si totusi, un alt psalm, atribuit lui Asaf, marturiseste zbuciumul prin care a trecut omul lui Dumnezeu cind a vazut ca celor rai le merge bine, iar sfintii Domnului trec mereu prin necazuri: “Caci in fiecare zi sint lovit, si in toate diminetile sint pedepsit”.(Psalm. 73:14.)

Dupa ce face o incursiune asupra suveranitatii lui Dumnezeu in istorie asa cum iese ea in evidenta din felul in care s-a purtat El cu evreii si cu Neamurile, apostolul Pavel nu se poate opri sa nu exclame:
“O, adincul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cit de nepatrunse sint judecatile Lui, si cit de neintelese sint caile Lui!” (Rom. 11:33)

Toate acestea ne duc spre doua concluzii clare: cea dintii este ca cel credincios stie ca Dumnezeu poate sa faca absolut orice vrea, iar a doua este ca din pozitia noastra limitata nu vom putea niciodata sa intelegem de ce face Dumnezeu ceea ce face. Va trebui mereu sa ne intrebam de ce ia Dumnezeu viata unei tinere mame, de ce moare un barbat in floarea virstei, de ce ingaduie El ca natiuni pornite la rau sa asupreasca alte neamuri, etc. Dumnezeu este singurul stapin pe destinele oamenilor, iar noi sintem doar niste creaturi total dependente de El. Mingiierea pe care o avem este faptul ca stim ca Dumnezeu este bun si ca El ne vrea binele. Iov se sprijina pe aceasta credinta atunci cind spune: “Domnul a dat, si Domnul a luat, binecuvintat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21)

Domnul Isus a manifestat atotputernicia divina atunci cind a inmultit piinile (Ioan 6:5-14), cind a preschimbat apa in vin (Ioan 2:1- 11), cind a potolit furtuna (Marcu 4:35-41), cind a umblat pe ape (Marcu 6:46-50), cind l-a vindecat pe cel bolnav (Marcu 6:56), cind a redat vederea orbului (Luca 7:21), cind a alungat demonii (Marcu 1:32-34) si cind a trimis Duhul Sfint in ziua de Rusalii (Fapte 2:1-6, 32, 33).

13. Omul se poate rezema deplin pe Domnul si pe promisiunile Sale. Dumnezeu este credincios in vorba si in fapta. Atributele tranzitive manifestate de Dumnezeu in relatia Lui cu oamenii sint credinciosie si adevar. In multe parti din Scriptura se afla scris ca:

“Dumnezeu nu este un om ca sa minta,
Nici fiu al omului, ca sa-I para rau.
Ce a spus, oare nu va face?
Ce a fagaduit oare, nu va implini?”(Num. 23:19)

Noul Testament declara si el ca nu este cu putinta ca Dumnezeu sa minta si nu se poate ca El sa nu-|i tina cuvintul (Tit 1:2; 2 Tim. 2:13; Evrei 6:17, 18). Dumnezeu este intotdeauna credincios; adica El nu-i va parasi niciodata pe aceia care si-au pus nadejdea in El (Evrei 13:5)

Credinciosia lui Dumnezeu este asigurarea noastra ca cei credinciosi vor ajunge in cer. Pavel putea privi deja inainte spre ziua in care se va intilni cu cei convertiti in slava, nu pentru ca avea incredere in calitatile lor, ci pentru ca se incredea in credinciosia divina (1 Cor. 1:7-9; Filip. 1:6).

Pentru ca Domnul Isus este descoperirea lui Dumnezeu, toate fagaduintele lui Dumnezeu sint in El “da” si “Amin” (2 Cor. 1:20.). La mormintul lui Lazar, cind Marta s-a impotrivit intentiei lui Hristos de a ridica piatra de la gura mormintului pe motiv ca trecusera deja patru zile, Domnul Isus a mustrat-o cu blindete spunindu-i: “Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (Ioan 11:40)

In aceste zile de complet relativism si incertitudine, cuvintele Domnului Isus ne sint ca o ancora pentru suflet. Cuvintul lui Dumnezeu este demn de incredere pentru ca Domnul Dumnezeul nostru este un Dumnezeu in care ne putem pune increderea. Intr-o exclamatie retorica, printr-o exagerare voita, apostolul Pavel striga: “Dumnezeu sa fie gasit adevarat si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi.”(Rom.3:4.) Aceasta intr-un pasaj in care este subliniata inca o data absoluta credinciosie divina.

14. Atributul central in fiinta lui Dumnezeu este dragostea. Apostolul Ioan declara ca Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8, 16). Prin dragostea lui Dumnezeu, Biblia intelege acea pornire plina de bunatate si de 
bunavointa a Lui fata de lume, care L-a determinat sa-L dea pina si pe Fiul Sau la moarte pentru ca noi sa fim mintuiti. “Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El” (Ioan 3:16, 17). Apostolul Pavel spune ca sint putini aceia care sa fie gata sa-si dea viata pentru prietenii lor, “dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cind eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.”(Rom. 5:8) Golgota devine astfel pentru noi asigurarea ca Dumnezeu ne iubeste si ca El ne va da tot ceea ce este spre binele nostru: “El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile” (Rom. 8:32).

Apostolul Ioan face din exemplul dat de Dumnezeu prin jertfirea lui Hristos un indemn ca si noi sa traim in dragoste:
“Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau
Fiu, ca noi sa traim prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii” (1 Ioan 4:7-11).

Apostolul Pavel ne atrage atentia asupra zilelor nelegiuite dinaintea intilnirii noastre cu Hristos si adauga:
“Dar, cind s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, si dragostea Lui de oameni, El ne-a mintuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint, pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mintuitorul nostru; pentru ca odata socotiti neprihaniti prin harul Lui, sa ne facem in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice ” (Tit 3:4-7).  In aceeasi idee el mai scrie: “Intre ei eram si noi toti odinioara, cind traiam dupa poftele firii noastre pamintesti, cind faceam voile firii pamintesti si ale gindurilor noastre, si eram din fire copii ai miniei, ca si ceilalti. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sinteti mintuiti).
El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus, ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus. Caci prin har ati fost mintuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efes. 2:3-9) .

Apostolul Petru tresalta de bucurie cind scrie: “Binecuvintat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi” (1 Petru 1:3, 4). Pina si pocainta noastra este prezentata ca un raspuns adecvat dat bunatatii divine: “Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?” (Rom. 2:4)

Scriptura ne invata ca atributul central din fiinta lui Dumnezeu este aceasta dragoste mintuitoare care s-a manifestat prin faptul ca Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sau sa moara la Golgota. Apostolul Pavel le-a reamnitit ca Dumnezeu este acela care ne-a daruit tuturor “viata, suflarea si toate lucrurile” (Fapte 17:25), iar paginilor din Listra le-a declarat ca Dumnezeu “nu S-a lasat fara marturie, intrucit v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer, si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug, si v-a umplut inimile de bucurie” (Fapte 14:17). Domnul Isus i-a invatat pe ucenicii Sai sa-si iubeasca dusmanii daca vor sa semene cu Tatal lor din ceruri “care face sa rasara soarele si peste cei buni si peste cei rai” (Mat. 5:45)  Biblia proclama bunatatea lui Dumnezeu, asa cum se manifesta ea in evenimentele vietii de fiecare zi.

In nici un alt aspect al vietii Lui nu seamana Domnul Isus mai mult cu Dumnezeu ca in acela al dragostei. Hristos a iubit copilasii, i-a primit la Sine si i-a binecuvintat (Mat. 19:13-15). El si-a aratat dragostea fata de cei ciungi si schiopi vindecindu-i pe toti care au venit la El (Marcu 6:56). Dragostea Lui s-a revarsat chiar si asupra femeii pline de pacate care s-a apropiat de El, i-a udat picioarele cu lacrimile ei si i le-a sters cu parul capului ei (Luca 7:36-50). El a izbucnit in lacrimi de compasiune la gindul ca Ierusalimul avea sa fie pedepsit curind pentru impietrirea lor impotrivitoare (Luca 19:41-44). Iubirea Lui a fost intr-atit de mare incit s-a rugat chiar si pentru cei ce-L rastigneau, zicind: “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac (Luca 23:34) Chiar si in agonia Lui sfisietoare, s-a aplecat spre tilharul pocait si i-a promis plin de iubire: “Astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca 23:43). Cind Ioan Botezatorul era bintuit de crivatul indoielilor in inchisoare, Domnul Isus i-a trimis raspuns inapoi, proclamind mesianitatea lucrarii Lui prin lucrarile iubirii: “Duceti-va de spuneti lui Ioan ce auziti si ce vedeti: Orbii isi capata
vederea, schiopii umbla, leprosii sint curatiti, surzii aud, mortii inviaza, si saracilor li se propovaduieste Evanghelia” (Mat. 11:4, 5).
Una dintre cele mai evidente dovezi despre depravarea si pacatul omenirii este ignoranta generala si indiferenta cu care raspunde la initiativele dragostei lui Dumnezeu. Chiar si la convertire, omul de pe strada este mai convins de minia lui Dumnezeu , decit de bunatatea Sa. Abia dupa ce “pruncul in Hristos” incepe sa creasca si sa se maturizeze, el incepe sa devina din ce in ce mai constient de dragostea pe care i-o poarta Dumnezeu in Hristos, si de lucrarile minunate pe care le lucreaza aceasta dragoste in viata lui de fiecare zi. Chiar si pedepsele primite din partea lui Dumnezeu incep atunci sa fie vazute ca dovezi ale iubirii Lui si ca o confirmare ca am fost primiti de Dumnezeu ca si copii ai Lui (Evrei 12:5-11.) Purtarea crucii nu a fost numai lucrarea iubirii in viata lui Hristos, ea trebuie sa fie si semnul uceniciei noastre in dragoste (Marcu 8:34, 35.), si orice ingaduie Dumnezeu sa vina in viata noastra trebuie privit ca o dovada a dragostei pe care o poarta Dumnezeu pentru cei sfinti:

“Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.” (Evrei 12:6.)
Aceasta dragoste mintuitoare este ceea ce-l face pe un tata sa nu poata renunta la fiul nevrednic care si-a facut de ris familia. Domnul Isus a spus pilda fiului risipitor (Luca 15:11-32.) tocmai ca sa combata atitudinea aroganta si dispretuitoare a fariseilor care-L condamnau pentru ca ii primea pe cei pacatosi si statea la masa cu ei. Mai intii, Domnul Isus le-a spus pilda cu oaia pierduta si cu leul pierdut, iar apoi a atrecut la istoria cu omul care avea doi fii, dintre care cel mai tinar a cerut de la tatal sau partea sa de avere si a plecat intr-o tara indepartata unde a risipit tot ce avea intr-o viata usuratica. Cind a inceput sa duca lipsa, “fiul risipitor” si-a venit in fire si si-a zis: “Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: “Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta. Nu mai sint vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai” (Luca 15:18, 19).

Dar dragostea tatalui veghea in asteptare. El l-a zarit de departe pe fiul care se intorcea acasa, i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult. Fiul i-a zis: “Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sint vrednic sa ma chem fiul tau”. Dar tatal a zis robilor sai: “Aduceti repede haina cea mai buna, si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel in deget, si incaltaminte in picioare. Aduceti vitelul cel ingrasat, si taiati-l. Sa mincam si sa ne veselim; caci acest fiu al meu era mort, si a inviat; era pierdut si a fost gasit”. Fratelui mai mare (care avea atitudinea rautacioasa si dispretuitoare a fariseilor si era minios in toiul sarbatorii) tatal i-a spus: “Trebuia sa ne veselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort, si a inviat, era pierdut si a fost gasit.” (Luca 15:20-32).

Noul Testament scoate foarte mult in relief dragostea mintuitoare a lui Dumnezeu pentru ca ia foarte in serios invatatura despre pacat si despre consecintele lui. Oamenii de astazi nu mai baga in seama grozavia pacatului si de aceea dragostea mintuitoare are o asa mica importanta pentru ei. Ei cred ca daca Dumnezeu este dragoste, El nu va pedepsi cu asprime pe cei ce-I calca voia sfinta, dar nimic nu este mai departe de adevar si nimic nu contrazice mai mult revelatia Scripturii. Biblia vorbeste peste tot despre seriozitatea pacatului si aminteste despre cumplita minie a lui Dumnezeu; si asta chiar in pasajele in care se vorbeste despre dragoste. Romani 5 spune ca dovada suprema a dragostei sta in faptul ca Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa moara pentru omenirea pierduta. Dar el nu continua prin a spune: “Atunci omenirea nu mai trebuie sa se teama de judecata divina”. Dimpotriva, apostolul continua spunind ca cei mintuiti prin singele lui Hristos “vor fi mintuiti prin El de minia lui Dumnezeu.”(Rom.5:10.) Dragostea lui Dumnezeu si minia Lui sint realitati care trebuie pastrate in echilibru. A predica numai despre minia Lui inseamna a-i duce pe oameni la disperare, dar a vorbi despre Dumnezeu doar ca despre a fiinta dulceaga pe care o poate batjocori si sfida oricine inseamna o blasfemie. “ Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci minia lui Dumnezeu ramine peste el” (Ioan 3:36). Apostolul Pavel ne avertizeaza: “Nu va inselati: “Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera.”(Gal. 6:7.) Nu va fi nici un fel de convertire in masa in generatia noastra daca nu va fi mai intii o reinoita convingere despre grozavia pacatului, despre minia lui Dumnezeu si despre uimitoarea adincime a dragostei mintuitoare a lui Dumnezeu fata de toti aceia care sint in Isus Hristos. Numai cel care a intrezarit tragedia pacatului sau si apoi a gustat ceva din mareata iubire divina poate sa strige impreuna cu apostolul:
“Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!”(2 Cor. 9:15.)

15. Neprihanirea lui Dumnezeu este acel atribut care pretinde tuturor creaturilor Sale sa se conformeze standardului Sau moral desavirsit. Intr-unul dintre psalmii sai, David I se adreseaza lui Dumnezeu astfel: 
“Tu, care cercetezi inimile si rarunchii, Dumnezeule drepte!”(Psalm 7:9.), iar in alt psalm citim: “Caci Domnul este drept, iubeste dreptatea, si cei neprihaniti privesc Fata Lui.”(Psalm. 11:7.), si inca: “Domnul este milostiv si drept, si Dumnezeul nostru este plin de indurare.”(Psalm. 116:5.) In rugaciunea Lui mijlocitoare, Domnul Isus Il numeste pe Dumnezeu: “Neprihanitule, Tata”.(Ioan 17:25.) Apostolul Pavel il descrie si el pe Dumnezeu ca pe “Judecatorul cel drept”.(2 Tim. 4:8.) Ioan vorbeste despre Mintuitorul nostru, numindu-L: “Isus Hristos, Cel neprihanit.”(1 Ioan 2:1)

Neprihanirea Sa L-a facut pe Domnul Isus sa-i avertizeze pe ucenicii Sai si in special pe Iuda despre pericolul lacomiei.(Luca 12:15.) Tot ea L-a facut sa o mustre cu blindete pe femeia samariteanca de la fintina pentru viata ei de pacat.(Ioan 4:18.) Si tot ea a pricinuit dezlantuirea de minie asupra negustorilor si schimbatorilor de bani din Templu. (Ioan 2:13-22.) Neprihanirea divina L-a determinat pe Hristos sa-l indemne pe tinarul bogat sa vinda tot ce are si sa dea saracilor (Luca 18:18-30).

Ca sa scoata in relief neprihanirea desavirsita a lui Dumnezeu, Vechiul Testament declara mereu ca Dumnezeu “uraste” raul. El ii “uraste” pe cei ce fac faradelegea,(Psalm 5:5.) uraste stilpii idolesti,(Deut.16:22) uraste orice forma de violenta in relatiile umane,(Psalm 11:5.) uraste formalismul religios,(Isaia1:14) si despartirea in casatorie.(Mal.2:16.) Inca si mai grozava este expresia “minia lui Dumnezeu”, care apare de multe ori si in Vechiul si in Noul Testament. De exemplu Dumnezeu ii avertizeaza pe cei din Israel ca daca se vor deda la nedreptati si asupriri sociale”minia Mea se va aprinde.”(Exod.22:24) Psalmii contin si ei multe exemple in care apare minia divina.(Psalm.2:5, 12; 78:31; 79:6; 88:16; etc) Isaia,(Isaia 9:19; 10:6; 13:13.) Ieremia, (Ier. 21:5; 32:37.) Ezechel,(Ezech.7:19.) si cel putin sase dintre profetii mici mentioneaza minia divina.(Osea 5:10; Amos 1:1; Naum 1:2; Hab. 3:2; Tef. 1:15,18; Zah 7:12.) Aceeasi expresie apare si in Cronici, (1 Cronici 27:34; 2 Cronici 12:7,12; 24:18; 28:11, 13; 29:8, 10; 30:8, 25; 34:21; etc.)si in Ezra,(Ezra 5:12; 7:23; 8:22; 10:14.) si in Neemia.(Neemia 13:18.) Noul Testament vorbeste astfel despre minia divina:” Cine crede In Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci minia lui Dumnezeu ramine peste el.”(Ioan 3:36.) Pavel spune ca:”Legea aduce minie,”(Rom.4:15), adica, neputinta omului de a respecta perceptele legii divine scoate in relief pacatul omului si trezeste minia lui Dumnezeu. Oamenii sint declarati “din fire copii ai miniei”(Efes.2:3.) Caci stricaciunea, lacomia si inchinaciunea lor sint cauzele pentru care “ vine minia lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori.”(Efes. 5:6.) De aceea Pavel ne sfatuieste:” Omoriti madularele voastre care sint pe pamint: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine minia lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.”(Col. 3:5, 6.) Din pricina necredintei lor, despre Iudei se spune ca: “i-a ajuns minia lui Dumnezeu!”(1 Tes. 2:16).
Foarte adesea, in Noul Testament minia lui Dumnezeu este asociata cu judecata de pe urma. Ioan Botezatorul le spune Fariseilor si Saducheilor :”Pui de napirci, cine v-a invatat sa fugiti de minia viitoare?”(Mat. 3:7.) Iar Pavel il avertizeaza pe pacatosul care refuza sa se pocaiasca astfel:”dar, cu impietrirea inimii tale, iti aduni o comoara de minie pentru ziua miniei si a dreptei judecati a lui Dumnezeu .(Rom. 2:5.) Numai Domnul Isus este Cel care il poate pazi pe cel credincios “de minia lui Dumnezeu.”(Rom. 5:9.) Asa scrie si apostolul Pavel : ”Isus care ne izbaveste de minia viitoare.”(1 Tes. 1:10.) Cartea Apocalipsa contine si ea numeroase referinte despre minia Mielului si despre minia lui Dumnezeu.(Apoc. 6:16, 17; 11:18; 14:10, 19; 15:1, 7; 16:1, 19; 19:15.)

Trebuie sa tinem in minte faptul ca Dumnezeu nu este limitat la dimensiunile unei fiinte omenesti si de aceea poate imbina in Sine in acelasi timp si minia si dragostea fata de cel pacatos. Minia exprima nemultumirea divina cu starea lui de fapt, in timp ce dragostea a facut deja planul pentru rascumpararea pacatosului si pentru punerea lui intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu.

16. Dreptatea divina este atributul in virtutea caruia Dumnezeu pretinde pedepsirea celui ce a incalcat voia Lui. Se pare ca de cele mai multe ori, sfintenia si neprihanirea lui Dumnezeu apar una linga alta. Tot asa, neprihanirea si dreptatea lui Dumnezeu sint intrepatrunse. Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma a fost facuta in virtutea dreptatii divine: “Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeas soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine! Cel ce judeca pamintul, nu va face oare dreptate?”(Gen. 18:25.) Iar Moise a cintat:

“Caci voi vesti Numele Domnului.
Dati slava Dumnezeului nostru!
El este Stinca; lucrarile Lui sint desavirsite.
Caci toate caile Lui sint drepte;
El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate.
El este drept si curat” (Deut. 32:3, 4).

Unul dintre psalmisti spune asa de frumos:

“Domnul imparateste; sa se veseleasca pamintul,
si sa se bucure ostroavele cele multe!
Norii si negura Il inconjoara,
dreptatea si judecata sint temelia scaunului Sau de domnie.”(Psalm. 97:1, 2.)

Apostolul Pavel scrie despre:

“Ziua miniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; si va da minie si urgie celor ce, din duh de gilceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire. Necaz si strimtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul; intii peste Iudeu, apoi peste Grec. Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele; intii peste Iudeu, apoi peste Grec. Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului. Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit avind lege, vor fi judecati dupa lege. Pentru ca nu cei ce aud Legea sint neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti. Cind Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sint singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gindurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cind, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor” (Rom. 2:5-16).

 

 

 

 

  

 

https://minuneanaturii.ro/blog/7-uleiuri-esentiale-care-vindeca-repede-racelile-si-gripele

 

Detoxifierea corpului prin metode naturale; Fitoterapia hiperglicemiilor; Sănătate prin post şi fitoterapie; Detoxifierea prin post; Postul intermitent (intermittent fasting) | Beneficii, riscuri si rezultate; Ultima modă în medicină – Postul de sănătate; Minte limpede până la adânci bătrâneți; Umeri dureroși; Alimentele ultraprocesate: Cât de dăunătoare sunt pentru sănătatea ta? Alimentele ultraprocesate, groparii sănătății; Uleiurile esentiale – preparare si folosire- Cum sa diluezi uleiurile esentiale – un ghid esential; Cum se obțin uleiurile esențiale? Preparare – Tincturi, esente, unguente si alifii, vinuri si siropuri medicinale; Uleiurile esentiale – preparare si folosire-Cum sa diluezi uleiurile esentiale – un ghid esential;Tincturi din plante medicinale – principii active concentrate

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////////

/

 

 

 

 

 

Preparare – Tincturi, esente, unguente si alifii, vinuri si siropuri medicinale

 

 

Cum folosim in terapia naturista plantele, legumele, fructele si tot ce ne ofera natura pentru a ne pastra sanatatea, a ne infrumuseta sau pentru a ne trata de bolile care suferim.

 

 

 

Esente si tincturi

 

Esenta sau tinctura se obţine prin introducerea unor părţi ale plantelor tocate cat mai marunt (radacini, tulpini, flori, frunze ),  proaspăt culese în alcool rafinat de 38-40 de grade. De obicei se folosesc frunzele, florile, sau fructele respectivelor plante.

 

Sticla în care au fost introduse plantele şi alcoolul se păstrează circa două săptămâni la loc luminos şi călduros, după care tinctura poate fi folosită în doze mici, zilnice de 4-15 picături, luate fie pe zahăr, fie picurate în ceai sau in unele retete se amesteca cu glicerina, seu sau ulei de masline.

 

 

 

 

Vinul medicinal

 

Se obtine lăsând 40-50 de grame de plante maruntite intr-un litru de vin alb, timp de 8-10 zile, dupa care se filtrează si daca se doreste se poate si indulci.

 

O reteta de vin medicinal deosebit de bun pentru tratarea bolnavilor cardiaci este acela pe baza de patrunjel.

 

Se ia un litru de vin alb, două linguri de oţet de vin, sau de mere, se incalzeste putin si se adaugă 10-12 tulpini de patrunjel. Se lasa pe foc timp de zece minute, până ce începe să facă spuma, fara insa a ajunge sa dea in clocot. Se strecoara, după care se adaugă 300 g de miere de albine.

 

Se pastreaza in sticlute mici inchise la culoare si se va lua, ca tratament doua, trei linguri pe zi.

 

 

 

 

 

Siropurile medicinale

 

Sunt soluţii apoase de extract de plantă îndulcit. Se face o infuzie, un decoct, sau un macerat de planta, din care facem siropul. In această solutie apoasa dizolvam zaharul, aproximativ 600 g la 350 ml.

 

O alta metoda de preparare: doi pumni plini de plante spalate se trec prin masina de tocat sau se toaca bine cu un cutit. Se adauga acestui terci de plante putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere.

 

 Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

 

Dizolvarea zahărului si a mierii se poate face si la rece, in acest caz timpul fiind mai lung ( depinde de reteta si plantele folosite ). Siropul facut pe foc trebuie strecurat cat este fierbinte, după care se toarna in sticlute de capacitate mica, iar la nevoie se ia cate o lingurita de sirop.

 

 

 

 

 

 

 Unguente sau alifii

 

In retetele din batrani unguentul se face din untură curata de porc, aproximativ 200-250 de grame, care se pune la incins pe foc intr-un vas, iar deasupra se presară unu, doi pumni de plantă, flori, frunze, sau tulpini, tăiate mărunt ( daca folositi o reteta in care cantitatea de planta este la gramaj, se respecta indicatiile ).

 

Când untura începe să facă spumă, se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă să stea până a doua zi, când amestecul se încălzeşte puţin, doar până ce devine fluid. Se strecoară apoi printr-o pânză curată, având grijă să se stoarcă foarte bine resturile de plante.

 

Preparatul astfel obţinut se păstrează în borcanele inchise la culoare si bine închise. Unguentul se foloseste extern si are o largă întrebuinţare în tratamentul mai multor boli sau pentru infrumusetarea corpului.

 

In alte retete se foloseste untul vegetal (unt de nuca, shea, cacao, avocado etc), atat pentru calitatile nutritive cat si pentru intarirea produsului. Eu folosesc Ghee ( unt clarefiat ), un produs traditional indian care este nemaipomenit in tratarea multor boli.

 

Pentru a iesi un unguent mai inchegat dar si pentru calitatile sale terapeutice,  se adauga ceara curata de albine. Ceara fiind si un bun conservant.

 

Daca doresti sa prepari supozitoare atunci adaugi mai multa ceara de albine, iar compozitia rezultata se toarna in forme mici speciale. Daca nu gasesti forme speciale pentru supozitoare, atunci toarna compozitia in tavite cu forme pentru gheata. Se baga la congelator pentru o ora sau doua pana se intaresc apoi se taie in bucati care se modeleaza cu mana.

 

Se ia fiecare supozitor si se ambaleaza in folie transparenta de bucatarie si se pastreaza in cutiute de carton la frigider. Supozitorul facut acasa nu trebuie sa depaseasca marimea celui pe care il gasiti in farmacii.

 

In retete se mai pot folosi ingrediente suplimentare: miere de albine, propolis, argila, vitamina E si A, uleiuri esentiale.

 

 

 

 

 

Uleiurile medicinale

 

Se prepară exact la fel ca şi esenţele, doar că alcoolul este înlocuit cu ulei. Uleiul folosit trebuie sa fie de calitate superioara, nerafinat din seminte (in, canepa, floarea soarelui, struguri), nuci si alune (migdale dulci, macademia, palmier), etc.

 

Cel mai utilizat ulei pentru infuzia plantelor medicinale este uleiul de masline “extra virgin” care este de cea mai buna calitate.

 

Uleiurile mai putin grase cum ar fi cele de migdale, seminte de struguri, seminte de piersica sunt folosite pentru uleiurile infuzate folosite in cosmetica si sunt minunate pentru masaj, creme, lotiuni.

 

Florile, sau frunzele plantei din care dorim sa ne preparăm un ulei medicinal se spala de praf se usuca cu un servet ( se lasa sa se usuce de surplusul de apa intr-un loc intunecos, ferit de soare ) apoi, se toaca mărunt.

 

Se introduc într-o sticlă inchisa la culoare, se toarnă deasupra ulei cât să la acopere, dupa care se lasa la macerat timp de doua, trei saptamani la loc luminos si calduros.

 

Dupa doua saptamani, strecoara uleiul printr-o panza, stoarce bine planta si pastreza intr-o sticla inchisa la culoare, intr-un loc racoros si intunecat. Uleiul astfel obtinut se intrebuinteaza in aplicatii interne si externe.

 

 

https://leacuri-din-batrani.blogspot.com/2010/09/medicina-naturista.html

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

Cum se obțin uleiurile esențiale?

 

 

Uleiurile esențiale sunt lichide aromate, fără grăsimi, care se găsesc în mod natural în diferite părți ale plantelor. Ele constituie cea mai mare forță vitală a plantei și au puterea de a ne întări sistemul imunitar și de a stimula capacitățile naturale de vindecare a corpului nostru.

Uleiurile esențiale sunt substanțe foarte volatile cu proprietăți antibiotice și antiseptice. Se poate spune că reprezintă spiritul și sufletul plantei. Cele mai multe plante au glande secretorii/”buzunărașe” care produc aceste uleiuri și care determină mirosul lor.

 

Cum se obțin uleiurile esențiale?

 

Procesul principal prin care se obțin uleiurile esențiale este distilarea la aburi, prin care se urmărește reținerea esențelor naturale ale plantelor. Astfel, un ulei esențial este format exclusiv din moleculele aromatice ale plantelor, cu condiția ca puritatea sa să fie totală. Pe lângă această tehnică de extragere, se mai folosesc și altele, mai delicate, și anume presarea la rece și prin contact cu o materie grasă.

 

Distilare cu ajutorul aburului

Distilarea la aburi este modul cel mai frecvent utilizat pentru extragerea uleiurilor esențiale. Cele mai multe dintre distilerii practică această metodă pentru majoritatea uleiurilor. Plantele proaspete și, câteodată, plantele uscate sunt așezate într-un alambic, iar aburul care trece prin plante extrage moleculele aromatice conținute în buzunărașe.

 

Temperatura aburului trebuie să fie controlată cu minuțiozitate, pentru a permite deschiderea buzunărașelor fără a le distruge, fapt ce ar duce la ratarea procesului. Aburul, încărcat cu particule, trece apoi prin camera de condensare, unde se răcește și redevine lichid. În cursul acestui proces, uleiul și apa se separă, ceea ce permite coagularea uleiului esențial la suprafață.

 

Apa rămasă în vas, numită hidrolat sau apă florală, poate fi folosită pentru îngrijirea pielii bebelușilor și a persoanelor sensibile la uleiuri esențiale. Majoritatea uleiurilor esențiale se obțin prin distilare, iar printre ele se numără de exemplu uleiul esențial de lavandă, uleiul esențial de mentă, uleiul esențial de oregano, uleiul esențial de cimbru, uleiul esențial de tămâie și uleiul esențial de chiparos.

 

Presare la rece

Presarea la rece este o tehnică folosită mai ales pentru extragerea uleiurilor esențiale din coaja de portocală, mandarină, lămâie, grepfrut și alte citrice. Cojile acestor fructe sunt strivite și presate, iar uleiurile care rezultă sunt recuperate într-un burete. În trecut, acest procedeu se făcea manual, iar în zilele noastre, operațiunea este realizată mecanic. Rezultatul este o aromă proaspătă, subtilă care amintește de coaja proaspătă.

 

Un aspect important în cazul citricelor este faptul că ele absorb în uleiul esențial pesticide și insecticide și de aceea este important ca citricele din care se obțin uleiurile esențiale să fie certificate organic. Prin procedeul de presare la rece se obține o cantitate mult mai redusă de ulei esențial decât dacă s-ar distila la aburi, dar este singurul mod prin care se pot păstra intacte proprietățile terapeutice ale acestor extracte.

 

Printre uleiuri esențiale care sunt obținute prin presare la rece se numără: uleiul esențial de lămâie, uleiul esențial de portocală, uleiul esențial de mandarină, uleiul esențial de grepfrut, uleiul esențial de bergamotă.

 

Contact cu o materie grasă

Unele flori, precum iasomia, trandafirul sau floarea de portocal, conțin foarte puțin ulei esențial și sunt foarte fragile. Nu putem apela la distilare în cazul lor pentru că le-am distruge foarte ușor moleculele aromatice. Trebuie, deci, să se folosească altă tehnică mai costisitoare și lungă, și anume extragerea prin contact cu o materie grasă.

 

În cadrul acestui procedeu, se așază petalele florilor pe un sertar, apoi se ung cu un solvent gras. Petalele se schimbă zilnic, pentru ca solvenții să poată absorbi cât mai mult din moleculele aromate. Acest procedeu durează aproximativ 21 de zile, după care se trece la distilarea solvențior grași folosiți. Prin această tehnică complicată se obține o cantitate foarte mică de ulei esențial, motiv pentru care și prețul său este foarte mare.

 

https://www.aromia.ro/articole/cum-se-obtin-uleiurile-esentiale/

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Uleiurile esentiale – preparare si folosire-

Cum sa diluezi uleiurile esentiale – un ghid esential

 

 

Este una din prioritatile noastre la Sensia sa avem un cumparator informat, care foloseste uleiurile noastre esentiale eficient si in conditii de siguranta. Datorita specificului uleiurilor esentiale, acela de volatilitate si concentratie ridicate, credem ca este necesar, util, poate chiar critic, sa ai la indemana instructiuni clare si cuprinzatoare despre cum sa diluezi uleiurile.

In primul rand, sa aflam care este scopul diluarii

Exista o stransa legatura intre siguranta ta si diluarea aplicata uleiului. Folosirea unui ulei esential direct din recipient, fara a fi mai intai diluat, poate deveni cea mai rapida cale spre o piele sensibilizata, iritata, si poate chiar mai rau. Potrivit expertului Robert Tisserand, specialist de renume international in siguranta folosirii uleiurilor esentiale, diluarea uleiului esential este legata de doua nevoi primare de siguranta. “Unu, nevoia de a evita reactiile pielii: iritare, sensibilizare si fototoxicitate. Doi, pentru a evita toxicitatea sistemica, cum ar fi fetotoxicitate (toxicitate pentru fatul mamei), hepatotoxicitate (care afecteaza ficatul), efectele carcinogenice (canceroase) sau neurotoxicitatea. Reactiile adverse ale pielii sunt vizibile chiar cand au loc, dar toxicitatile sistemice s-ar putea sa nu se manifeste la fel de vizibil. Reactiile pielii sunt integral legate de diluare, de aceea instructiunile de siguranta vin sa minimizeze acest risc.”

 

 

Mai simplu spus, diluam uleiurile esentiale inainte de a le aplica pe piele pentru a minimaliza reactiile adverse si toxicitatea sistemica. Aplicarea uleiului esential nediluat pe piele poate cauza cu usurinta reactii adverse pe termen scurt sau de durata, asa ca nu vedem de ce ti-ai asuma acest risc.

 

Diluarea uleiului nu doar ca iti menajeaza pielea, dar o vei simti si la buzunar. Diluarea impreuna cu un ulei purtator inainte de aplicarea pe piele previne inclusiv evaporarea mai rapida, asa cum s-ar intampla daca nu ai folosi si uleiul purtator. Aceasta diminuare a volatilitatii inseamna si ca mai multe din caracteristicile terapeutice ale uleiului esential pot fi absorbite prin piele, se pot raspandi pe o suprafata mai mare si ca, la urma urmei, in general vei folosi mai putin ulei esential.

 

Exista o mare varietate de uleiuri purtatoare pentru uleiul tau esential

Chiar daca uleiurile purtatoare par sa fie alegerea cea mai evidenta pentru a-ti purta ca un caraus uleiurile esentiale, elenu reprezinta singura optiune. Lotiunile, cremele, balsamurile, sampoanele, sapunul de ulei de masline sau gelurile de Aloe, toate reprezinta o alegere fantastica pentru a-ti dilua uleiurile, si multe dintre ele pot contine conservanti naturali care se potrivesc ca o manusa nevoilor tale.

 

Sa invatam proportia (rata) de dilutie corecta pentru situatia ta

PlantTherapy isi bazeaza rata de dilutie pe recomandarile Tisserand Institute. Aceste valori sunt aproximative si au fost rotunjite la picaturi integrale. Te rugam sa tii cont ca termenul “picatura” nu este foarte exact deoarece picaturile depind de marimea orificiului reductiv si de vascozitatea uleiului. De asemenea, ratele de dilutie prezentate aici nu implica si faptul ca fiecare este sigura pentru toate uleiurile esentiale si in toate situatiile.

 

*- mai jos in text, acolo unde PlantTherapy recomanda (in special la uleiurile purtatoare) cantitatea de 1oz (unitate de masura USA echivaland cu 29,574ml), am efectuat rotunjirea la 30ml.

 

Dilutia de 1%

 

Aceasta rata este recomandata pentru copii peste varsta de 2 ani, pentru aplicari pe fata, pentru utilizare pe termen lung, folosire zilnica, pentru a accesa efectele energetice subtile ale uleiului.

 

10ml / 2 lingurite = 3 picaturi

15ml / 3 lingurite = 4 picaturi

30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 9 picaturi

 

Dilutia de 2%

 

Aceasta rata este recomandata pentru copii, produse de baie si de corp, si este ideala pentru folosirea zilnica a unui ulei esential.

 

Multe din produsele gamei KidSafe® au recomandari de dilutie se 2-5%. Aceste dilutii sunt bune pentru copiii sub varsta de 10 ani pentru tratamente punctuale sau pentru situatii acute. Intotdeauna recomandam sa incepi cu nivelul de jos al dilutiei recomandate (de ex., la o dilutie recomandata de 2-5%, sa incepi cu 2%), si sa cresti gradual in functie de nevoi.

 

10ml / 2 lingurite = 6 picaturi

15ml / 3 lingurite / 1 lingura = 9 picaturi

30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 18 picaturi

 

Dilutia de 3%

 

Aceasta dilutie este recomandata pentru anumite disconforturi localizate.

 

10ml / 2 lingurite = 9 picaturi

15ml / 3 lingurite / 1 lingura = 13 picaturi

30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 27 picaturi

 

Dilutia de 5%

 

Aceasta rata este recomandata pentru folosire pe termen scurt pentru o anumita problema, dar nu pentru mai mult de doua saptamani.

 

10ml / 2 lingurite = 15 picaturi

15ml / 3 lingurite /1 lingura = 22 picaturi

30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 45 de picaturi

 

Dilutia de 10%

 

Aceasta rata este recomandata pentru mici zone cu probleme sau pentru situatii acute.

 

10ml / 2 lingurite = 30 picaturi

15ml / 3 lingurite /1 lingura = 45 picaturi

30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 90 de picaturi

 

Foloseste acest tabel pentru a te ajuta sa calculezi diverse dilutii.

 

Tabel Dilutie uleiuri esentiale PlantTherapy USA

 

O regula elementara este sa folosesti o picatura de ulei esential la o lingurita de ulei purtator pentru o dilutie de 1%. Pentru o dilutie de 0,50%, deoarece nu poti masura o jumatate de picatura, mareste cantitatea de ulei purtator folosit. Daca nu mai poti adauga ulei purtator, rotunjeste in jos pentru a obtine un numar intreg pentru picaturile tale de ulei esential. De exemplu, 1,5 picaturi devin astfel 1 picatura.

 

Ia-ti masuri suplimentare de siguranta atunci cand diluezi pentru copii mici

Precautii bebelusi

 

Copii au pielea subtire si poroasa, predispusa sa absoarba orice este aplicat topic. Nu recomandam aplicarea topica a uleiurilor esentiale pe bebelusii nascuti prematur, dar dilutia pentru copiii nascuti la termen, aflati intre 0-3 luni, este de 0,10% pana la 0,20%. Aceasta echivaleaza cu 1-2 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator, atunci cand se aplica pe intreg corpul bebelusului. Pentru folosire punctuala, pe zone reduse ca suprafata, poti folosi 3-9 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator.

 

Suplimentar, ca extra masura de precautie, recomandam ca oricine doreste sa foloseasca uleiuri esentiale pe copii sub 2 ani, sa consulte un Aromaterapeut certificat sau un medic profesionist pentru a decide impreuna daca aceasta este cel mai recomandat mod de a actiona.

 

Pentru copii intre 3-24 luni, PlantTherapy recomanda in general o dilutie intre 0,25% – 0,5%. Aceasta echivaleaza cu 2-4 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator, la aplicarea pe intreg corpul bebelusului. Pentru folosire punctuala, pe zone reduse ca suprafata, poti folosi 9-27 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator.

 

Pentru copiii aflati intre 2-6 ani, se recomanda in general o dilutie de 1%-2%. Aceasta echivaleaza cu 9-18 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator, la aplicarea pe intreg corpul copilului. Pentru folosire punctuala, pe zone reduse, poti folosi intre 9-45 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator.

 

Foloseste acest tabel pentru a calcula diverse dilutii specifice pentru copii

 

Tabel Dilutie uleiuri esentiale pentru copii folosind Gama KidSafe

 

Dilutiile recomandate in acest tabel sunt pentru aplicare pe intreg corpul, folosind uleiuri si blenduri de ulei esential doar din gama KidSafe®. Atat pentru adulti cat si pentru copii, iti recomandam sa incepi cu nivelul de jos al dilutiei recomandate (de ex., la o dilutie recomandata de 2-5%, sa incepi cu 2%), si sa cresti gradual in functie de nevoi.

 

Contacteaza un aromaterapeut experimentat inainte de a sari peste dilutie si a recurge la folosire directa, nediluata.

Daca totusi doresti sa folosesti topic un ulei esential nediluat, te rugam sa contactezi mai intai un Aromaterapeut certificat. Exista anumite situatii specifice in care poti folosi uleiurile in stare pura, nediluata, dar e bine sa joci intotdeauna rolul precautului in acest caz. O arsura puternica dupa ce ai atins o oala fierbinte sau intepatura recenta a unei insecte, sunt ambele exemple de situatii in care folosirea unui ulei esential nediluat poate fi benefica. Daca este cazul, cauta sfatul unui profesionist asupra folosirii sigure. Nu doar ca unele uleiuri esentiale pot cauza iritarea pielii, dar pot ii creste gradul de sensibilitate. Te rugam sa tii cont ca intotdeauna recomandam folosirea sigura, mai mult conservatoare, a uleiurilor esentiale, astfel ca tu sa te poti bucura in continuare de beneficiile acestor minunate instrumente fara ca sa apara probleme suplimentare.

 

Contraindicatii

Daca te afli sub tratament cu medicamente prescrise, daca suferi de epilepsie sau astm, ai un sistem imunitar compromis, daca esti gravida sau alaptezi, sau daca pur si simplu consideri ca uleiurile esentiale ti-ar putea afecta sanatatea, cauta sfatul profesional al medicului tau de familie.

 

Bucura-te de uleiurile esentiale in siguranta

Cand vine vorba de uleiurile esentiale, zicala “a sufla si in iaurt dupa ce te-ai ars” trebuie luata in serios. A aplica uleiul esential direct pe piele fara a-l dilua corespunzator in prealabil inseamna a creste semnificativ riscul de aparitie a reactiilor adverse. Avand mereu in minte folosirea sigura a uleiului esential, poti folosi intotdeauna cea mai mica rata de dilutie posibila care iti da rezultate eficiente.

 

Daca te preocupa reactiile adverse la un ulei esential nou, netestat, iti recomandam sa folosesti metoda testului zonal. La prima folosire a unui ulei esential nou, o metoda sigura este sa aplici o picatura de ulei diluat pe o portiune mica de piele, cum ar fi la interiorul cotului. Dupa aplicare, observa eventualele reactii adverse pentru primele 24 ore. Posibilele reactii adverse includ iritarea pielii, migrene, senzatia de greata, probleme respiratorii sau ameteala.

 

Sfaturile de mai sus nu au scopul de a diagnostica, trata sau vindeca orice boala sau afectiune, nici nu intentioneaza sa inlocuiasca sfatul unui medic profesionist. Intotdeauna recomandam sa-ti consulti doctorul de familie atunci cand doresti sa folosesti uleiuri esentiale.

 

Pentru mai multe informatii despre diluarea uleiurilor esentiale poti accesa resursele educative de la Institutul Tisserand (articole in limba engleza):

 

How to Use Essential Oils Safely

 

New Survey Reveals Dangers of Not Diluting Essential Oils

 

Bath Safety: How to Use Essential Oils in the Bath

 

 

https://sensia.ro/pages/uleiurile-esentiale-preparare-si-folosire-1

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Alimentele ultraprocesate, groparii sănătății

 

 Sunt ieftine și convenabile, dar ascund pericole grave pentru sănătatea consumatorilor.Un nou studiu realizat de Imperial College London a constatat că alimentele ultraprocesate, care includ băuturile carbogazoase, pâinea ambalată produsă în masă, multe mâncăruri gata preparate și majoritatea cerealelor pentru micul dejun, au fost legate de rate mai mari de cancer.Rezultatele cercetării pentru aproape 200.000 de persoane „se adaugă la dovezile din ce în ce mai numeroase potrivit cărora alimentele ultraprocesate sunt susceptibile de a avea un impact funest asupra sănătății noastre, inclusiv asupra riscului de cancer”, a declarat dr. Eszter Vamos, conferențiar clinic principal la Școala de Sănătate Publică a Imperial College.

 

Aceste alimente sunt bogate în sare, zahăr, grăsimi, conservanți și coloranți – și sunt vândute ca fiind sănătoase, naturale sau organice.

 

Printre alte pericole se numără ciocolata, înghețata, supele ambalate, nuggets de pui, hot dog, cârnați, chipsuri și iaurturi cu aromă de fructe. În Marea Britanie și Canada, mai mult de jumătate din caloriile pe care le consumă în medie o persoană în fiecare zi provin din alimente ultraprocesate.

 

Noul studiu, publicat în eClinicalMedicine, care are legătură cu revista medicală The Lancet, a analizat dieta a 197.426 de persoane de vârstă mijlocie și a constatat că, într-o perioadă de aproximativ 10 ani, 15.921 au fost diagnosticate cu cancer și 4.009 au murit din cauza acestei boli. În total, au fost analizate 34 de tipuri de cancer.

 

Fiecare creștere cu 10 puncte procentuale a consumului de alimente ultraprocesate a fost legată de o creștere cu 2% a riscului de a dezvolta cancer în general. În cazul cancerului ovarian, creșterea a fost de 19 la sută.

 

A existat o probabilitate cu 6% mai mare de a muri efectiv de cancer pentru fiecare creștere cu 10 puncte procentuale a consumului de alimente ultraprocesate. Pentru cancerul ovarian, creșterea riscului de deces a fost de 30% (16% pentru cancerul de sân).

 

De asemenea, cercetătorii au descoperit o asociere între consumul de alimente ultraprocesate și un „risc crescut” de a dezvolta obezitate și diabet de tip 2, ambele fiind probleme majore în Europa, SUA și Orientul Mijlociu.

 

Cu toate acestea, „alimentele ultraprocesate sunt peste tot, comercializate agresiv, cu prețuri ieftine și ambalaje atractive pentru a promova consumul”.

 

Autorii studiului subliniază că etichetele de avertizare clare de pe partea din față a ambalajelor acestor alimente ar fi necesar să fie obligatorii, astfel încât consumatorii să știe ce cumpără, adăugând că este nevoie și de o taxă pe zahăr pentru băuturile nesănătoase.

 

Citiți și:

Corupție majoră la Academia de Nutriție și Dietetică din SUA: Coca-Cola și companiile de alimente ultra-procesate printre principalii sponsori

Cabala globalistă intenționează să creeze un guvern mondial unic, și ce instrument de control este mai bun decât acela ca toată lumea să fie complet dependentă de stat pentru a-și procura hrana?

 

https://yogaesoteric.net/alimentele-ultraprocesate-groparii-sanatatii/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Alimentele ultraprocesate: Cât de dăunătoare sunt pentru sănătatea ta?

 

În ciuda riscurilor grave pentru sănătate asociate consumului de alimente de tip fast-food, acestea rămân cele mai consumate produse alimentare în multe țări, în special în cele dezvoltate. Însă, un studiu publicat în The BMJ, care a analizat 9,8 milioane de persoane, avertizează că un consum mare de alimente ultraprocesate poate crește riscul de a dezvolta 32 de boli. Printre acestea se numără bolile de inimă, cancerul, diabetul de tip 2 și chiar moartea prematură.

 

 

 

Ce sunt alimentele ultraprocesate?

 

Alimentele ultraprocesate includ mesele gata de consumat, produsele de panificație ambalate, gustările, cerealele zaharoase și băuturile carbogazoase. Potrivit unui comunicat de presă al BMJ Group, aceste alimente trec prin mai multe etape de procesare industrială și au adesea coloranți, emulgatori, arome și alți aditivi. De asemenea, sunt bogate în zaharuri adăugate, grăsimi și sare și sărace în fibre și vitamine.

 

Dar nu toate alimentele procesate sunt dăunătoare. De exemplu, alimentele care sunt doar încălzite și ambalate într-o fabrică sunt procesate minimal și pot fi considerate sănătoase. Totuși, multe gustări, băuturi și biscuiți sau pâine sunt ultraprocesate, deoarece trec prin procese de fabricație mai complexe și conțin mulți aditivi chimici, ceea ce le face mai periculoase și mai puțin nutritive.

 

Un studiu publicat în The BMJ a estimat că aproximativ 14% dintre adulți și 12% dintre copii ar putea avea probleme cu dependența de alimente ultraprocesate. Carbohidrații rafinați și grăsimile din aceste alimente stimulează creierul să elibereze cantități mari de dopamină, ceea ce poate duce la dependență.

 

Conform cercetărilor, componentele alimentelor ultraprocesate, cum ar fi carbohidrații rafinați și grăsimile adăugate, pot de asemenea să perturbe reglarea apetitului, determinându-i pe oameni să consume mai multe calorii, fără să-și dea seama. Aceasta duce, în final, la probleme de sănătate pe termen lung.

 

Riscurile pentru sănătate asociate alimentelor ultraprocesate

 

Studiul BMJ a evidențiat mai multe riscuri pentru sănătate asociate alimentelor ultraprocesate. Acestea pot fi împărțite în următoarele categorii:

 

Mortalitatea

 

Studiul a analizat date din două sondaje pe termen lung: Nurses’ Health Study (1984-2018) cu 74.563 de asistente medicale din 11 state ale SUA și Health Professionals Follow-up Study (1986-2018) cu 39.501 profesioniști din domeniul sănătății din toate statele.

 

Participanții, care nu aveau istoric de cancer, boli cardiovasculare sau diabet la începutul studiului, au oferit actualizări despre sănătatea și stilul lor de viață la fiecare doi ani și informații despre dietă la fiecare patru ani. Pe perioada de urmărire, cercetătorii au înregistrat 48.193 de decese, inclusiv 13.557 din cauza cancerului, 11.416 din cauza bolilor cardiovasculare, 3.926 din cauza bolilor respiratorii și 6.343 din cauza bolilor neurodegenerative.

 

Cancerul

 

Un studiu publicat în Nutrients a constatat că persoanele care consumă mai multe alimente ultraprocesate au un risc cu 23% mai mare de a dezvolta cancer la cap și gât și un risc cu 24% mai mare de adenocarcinom esofagian. Un consum mai mare de alimente ultraprocesate a fost, de asemenea, legat de riscuri crescute pentru cancerul general, cancerul mamar, cancerul colorectal, tumorile sistemului nervos central, leucemia limfocitară cronică, cancerul pancreatic și cancerul de prostată.

 

Sănătatea psihică

 

Potrivit unui studiu din 2023 publicat în JAMA Network Open, consumul de cantități mari de alimente ultraprocesate, în special cele cu îndulcitori artificiali, este legat de un risc mai mare de depresie. Deși mecanismul exact nu este clar, datele recente sugerează că îndulcitorii artificiali ar putea afecta funcția creierului legată de depresie. Studiul, care a inclus un eșantion mare și o rată ridicată de urmărire, a fost ajustat pentru diverși factori și a utilizat instrumente de evaluare a dietei validate.

 

Sănătatea cardiovasculară

 

Un studiu publicat în eClinical Medicine a constatat că un consum de alimente ultraprocesate este direct legat de un risc mai mare de evenimente cardiovasculare. O creștere cu 10% a proporției de alimente ultraprocesate din aportul zilnic poate crește riscul de evenimente cardiovasculare cu 1,9%, în timp ce o porție suplimentară poate crește riscul cu 2,2%. În plus, o creștere cu 10% a aportului zilnic de energie din alimente ultraprocesate corespunde unui risc mai mare de 1,6% de evenimente cardiovasculare.

 

Sănătatea respiratorie

 

Cercetările realizate de South Australian Health and Medical Research Institute (Institutul de Sănătate și Cercetare Medicală din Australia de Sud) și Universitatea din Adelaide au arătat că o dietă bogată în alimente ultraprocesate crește semnificativ riscul de deces din cauza bolilor respiratorii cronice. Datele provenite de la peste 96.000 de participanți din SUA (1999-2018) au relevat că dietele care conțin mai mult de 40% alimente ultraprocesate cresc riscul de deces din cauza bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC) cu 26% și riscul total de deces din cauza bolilor respiratorii cronice, inclusiv cancerul pulmonar, bronșita cronică, emfizemul și astmul, cu 10%.

 

Sănătatea gastrointestinală

 

Există tot mai multe dovezi care leagă dietele bogate în alimente ultraprocesate de bolile intestinale, cum ar fi boala inflamatorie intestinală, cancerul colorectal și sindromul de colon iritabil.

 

Sănătatea metabolică

 

Alimentele ultraprocesate, adesea bogate în zahăr și grăsimi nesănătoase, contribuie la rezistența la insulină și la o reglementare proastă a nivelului de zahăr din sânge. Aceste alimente au, de obicei, un indice glicemic ridicat și pot provoca creșteri rapide ale zahărului din sânge, ducând la rezistența la insulină și la diabetul de tip 2. Consumul crescut de alimente ultraprocesate este asociat cu riscuri mai mari de obezitate abdominală, zahăr ridicat în sânge, sindrom metabolic, boală hepatică grasă non-alcoolică, supraponderalitate, obezitate și diabet de tip 2.

 

Studiile au găsit dovezi puternice care leagă consumul de alimente ultraprocesate cu riscuri mai mari de decese legate de boli de inimă și anxietate, cu un risc mai mare de până la 50% pentru mortalitatea legată de boli cardiovasculare și un risc mai mare cu 48-53% de a dezvolta anxietate și tulburări psihice. Există, de asemenea, un risc mai mare de 12% pentru diabetul de tip 2, un risc crescut cu 21% pentru mortalitatea de orice cauză, un risc mai mare de 22% pentru depresie și un risc mai mare cu 40-66% pentru decesele legate de boli de inimă, diabet de tip 2, obezitate și probleme de somn.

 

Citiți și:

Alimentele ultraprocesate, groparii sănătății

Alimente considerate sănătoase, dar care în realitate sunt ultra-procesate

 

 

 

 

https://yogaesoteric.net/alimentele-ultraprocesate-cat-de-daunatoare-sunt-pentru-sanatatea-ta/

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Umeri dureroși

 

 

by Alina Olteanu

 

 

• Umerii ne dor aproape la fel de des ca spatele: opt din zece persoane se plâng cel puțin ocazional de dureri în această zonă. Iată câteva informații importante despre cele mai frec­vente probleme care apar •

 

Cele mai frecvente probleme la nivelul umerilor

Umăr dislocat

 

Foto: Shutterstock – 2

În România se înregistrează anual mii de ca­zuri în care capul humerusului iese complet din cavitatea rotunjită a scapulei, de exemplu în urma unui accident. În nouă din zece cazuri, umă­rul poate fi repoziționat, fără o intervenție chi­rurgicală. Dacă în urma traumei sunt afectate labrumul articular, tendoanele și ligamentele, trebuie efectuată o operație – tehnica folosită fiind de obicei artroscopia. După o luxație, umă­rul tinde să iasă din nou din articulație. Capsula articulară și ligamentele sunt pre-întinse de la primul accident, astfel că luxația se poate produce din nou. După ce ne-am dislocat umărul, este important să ne întărim musculatura cu ajutorul fizioterapiei.

 

Micro-rupturi ale tendoanelor

Problemele sunt declanșate de statul jos prelungit, dar și de spor­turile și muncile care solicită umărul (cum se întâmplă în cazul anumitor locuri de muncă din comerț, ori în cazul unor sporturi ca handbalul, voleiul, tenisul, golful, înotul, antre­namentul cu greutăți și călăria). In­fla­mația dureroasă produce inițial micro-rupturi la nivelul tendoanelor, până când acestea se rup în cele din urmă complet. Coafa rotatorilor este un grup de mușchi ale căror tendoane acoperă articulația umărului ca o șapcă. Exercițiile țintite și tehnicile chirurgicale moderne cre­ează în articulație un spațiu supli­mentar.

 

Tendinita calcificantă a umărului

Pe tendoanele umărului apar depuneri de calciu, probabil din cau­za faptului că circulația sângelui în mușchi e deficitară. Tendoanele de­venite tot mai rigide stimulează pro­cesele inflamatorii. Tipice sunt simptomele se­vere, care apar când ne mișcăm brațele, în special deasupra capului. Dar umerii pot să ne doară și noaptea, în repaus. Femeile și persoanele care fumează sunt mai expuse riscului. Majoritatea celor afectați au vârste cuprinse între 40 și 50 de ani. Împotriva simptomelor acute ajută analge­zicele, precum și mișcarea. Inter­venția chirurgicală reprezintă ultima opțiune.

 

Umărul înghețat

Capsula articulară a umărului se micșorează probabil din cauza in­flamațiilor. Umărul se rigidizează. Capsulita retractilă se declanșează adesea în cazul    bolilor hormonale, cum ar fi diabetul de tip 1 și afecțiu­nile tiroidiene, sau în timpul meno­pauzei. Ea decurge etapizat: în sta­diul inflamator, se află în prim plan durerile, caracteristice fiind cele resimțite pe parcursul nopții. În timpul stadiului de rigidizare, umărul își pierde din ce în ce mai mult din mo­bilitate. În a treia fază, rigiditatea dispare adesea spontan, ceea ce se numește stadiul de „dez­ghe­țare”, capsula redevine moale, iar articulația poate fi mișcată mai ușor.    Răbdarea și fiziote­ra­pia aplicată corespunzător, constând în exer­ciții de întindere, sunt de obicei suficiente pen­tru a ține problema sub control, spun spe­cialiștii. Antrenamentul constant ajută la recâș­tigarea deplină a flexibilității. Fără terapie, acest proces poate dura până la doi ani.

 

Ruptura de coafă rotatorie

Pe măsură ce îmbătrânim, coafa rotatorilor, adică placa formată din patru tendoane care înconjoară articulația umărului, se deteriorează. În urma unei căzături pe umăr sau când brațul este răsucit brusc, se pot rupe unul sau mai multe tendoane. Adesea, tendonul este deja uzat. Le­ziunea nu se vindecă de la sine. Mecanica umărului este adesea atât de grav afectată, încât e necesară operația. Persoanelor vârstnice li se pune adesea o proteză inversată: implantul care ține locul capului humeral e atașat de omoplat, iar pe humerus este fixată o glenă artificială. Această inversare a biomecanicii asigură o mobilitate mai mare.

 

Sfaturi și exerciții

• Durerile de umăr ne afectează într-un mod extrem de neplăcut. Dar de ce mijloace dispunem pentru a le combate? •

 

Căldură și frig

 

Căldura reduce tensiunea mus­culară. Veri­ficați ce funcționează pentru dvs.: o baie caldă, o sticlă cu apă fierbinte sau o pernă încălzită, umplută cu sâmburi de cireșe. Fri­gul amelio­rează durerile pro­vocate de inflamație. Com­presele reci se fixează cel mai bine cu ban­dă adezivă. Atenție: pentru a evita degerăturile, nu așezați niciodată com­pre­sa direct pe piele.

 

Relaxare

Îngăduiți-vă să luați pau­ze pe tot parcursul zilei, pentru a vă limpezi mintea. Desprin­deți-vă ochii de ecranul cal­culatorului și lă­sați-vă în mod conștient pri­virea să rătă­ceas­că câteva minute, în depăr­tare. Încer­cați micro-medita­ții, precum respirația 4-7-8: inspirați timp de patru secunde, țineți-vă res­pirația timp de șapte secunde și expirați timp de opt secunde.

 

Faceți exerciții de stretching

Stresul și postura incorectă fac ca umerii să se adune în față și tendoanele să se scur­teze. Aceste exerciții simple ne pot ajuta:

 

1. a) Rotirea umerilor

Stați drepți, cu picioarele de­părtate la lă­țimea umerilor. Rotiți umerii în cercuri mari. Încercați să veri­ficați dacă vă este mai ușor să mișcați am­bii umeri în același timp sau alter­nativ. Repetați exercițiul de zece ori, apoi rotiți umerii în cealaltă direcție.

 

1. b) Poziția ață în ac

Așezați-vă în patru labe. Tre­ceți brațul drept pe sub brațul stâng, întoarceți capul spre stân­ga, aplecați-vă și atingeți po­dea­ua cu umărul drept și cu ca­pul. Întindeți cât de mult puteți brațul în lateral. Rămâneți în această poziție timp de 30 de secunde, apoi repetați pe cealaltă parte.

 

1. c) Exercițiu de elon­ga­ție pentru umăr

Întindeți brațul drept în față. Îndoiți brațul drept, prindeți-vă cotul cu mâna stângă și trageți-l spre corp. Mențineți această po­ziție timp de 30 de secunde și repetați apoi exer­­­­cițiul folosind brațul stâng.

 

1. d) Rotire alternativă

Întindeți brațele lateral. Rotiți-le, ținându-le drepte, spre stânga și dreapta. Când brațul drept se rotește înspre în sus, cel stâng se rotește în­spre în jos. Este un exercițiu de gimnastică chi­ne­zeas­că, extrem de eficient. Faceți-l zilnic, de câte 15-20 de ori.

 

 

https://www.formula-as.ro/2024/12/29/umeri-durerosi/#google_vignette

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Minte limpede până la adânci bătrâneți

 

 

by Alina Olteanu

 

 

 

• Fără ea suntem praf. Tot ce facem pornește de la un gând. De minte de­pinde dacă pierdem sau câștigăm marea bătălie a vieții. N-o simțim, dar putem s-o întreținem. Cine ține seama de reco­man­dările care urmează are șanse să-și păstreze mintea limpede până la adânci bătrâneți. Sunt zece la număr și au fost elaborate de specialiști •

Odată cu trecerea anilor, creierul se poate micșora, ceea ce poate întrerupe co­nexi­unile neuronale, dar dispune de o super­putere care îi contracarează declinul: neuroplas­ticitatea. Organul gândirii, care cântărește apro­xi­mativ 1,3 kilograme și este alcătuit din aproximativ 86 de miliarde de celule nervoase, este capabil să facă iar și iar conexiuni și să compenseze sau chiar să repare daunele și schimbările determinate de vârstă. Însă pentru ca asta să se întâmple, are ne­voie în permanență de impulsuri noi, fizice și mentale. Astfel pot fi evitate chiar și unele afecți­uni teribile, precum demența (Alzheimerul). O echi­pă internațională de cercetători a concluzionat recent că peste 40% dintre aceste boli ar putea fi pre­venite sau că debutul lor ar putea fi măcar în­târziat. Iată cum putem proceda:

 

1. Dormiți bine

În timpul somnului, se desfășoară în creier procese importante de regenerare, care ne pot proteja și împotriva demenței. Când dormim, sunt îndepărtate din creier produsele metabolice toxice. Responsabil este „sistemul limfatic”, un soi de ser­viciu de curățenie al organismului. Din câte se pa­re, el este cel mai activ în timpul somnului profund. Cercetătorii cred că atunci când nu dormim su­ficient, proteinele toxice rămân și se depun în creier. Iar astfel ar putea crește riscul declanșării bolilor neurodegenerative. Un motiv bun pentru a începe cât de curând să dormim mai mult. Se con­sideră că ideal e să dormim între șapte și opt ore pe noapte.   

 

2. Cultivați-vă prieteniile

Nu există aproape nimic care să stimuleze mai mult celulele gri, decât o conversație cu un prieten. Ea necesită, de regulă, abilități cognitive complexe. Întâlnirile cu oameni plăcuți ne îmbunătățesc toto­dată starea de spirit. În schimb, persoanele care duc o viață retrasă, nu numai că sunt adesea mai ne­fericite, dar își văduvesc creierul de interacțiunea cu ceilalți. Izolarea socială le fa­ce să îmbătrânească mai repede.

 

3. Învățați lucruri noi

Celulele nervoase vor să fie provocate constant, prin inter­me­diul unor noi in­formații și stimuli, fi­zici și cognitivi deopo­tri­vă. Secvențele de miș­care pe care le implică prac­ti­carea unui nou sport sunt pentru creier un antre­nament la fel de bun ca și învățarea unei limbi stră­ine, a unui instrument muzical sau urmărirea unui tutorial de pe YouTube despre cum se montează o lustră în tavan.

 

4. Mențineți-vă greutatea în parametri normali

 

S-a spus, adesea, că tot mai multă lume a în­ceput să sufere de demență pentru că tot mai mulți dintre noi ajung la o vârstă înaintată. Declinul per­formanței cognitive ar fi așadar prețul creșterii spe­ranței de viață. Însă nu este adevărat. Există anu­miți factori care contribuie la procesul de de­gra­dare. Unul dintre cei mai importanți dintre ei este obe­zitatea morbidă: doar acest factor este res­pon­sabil pentru creșterea riscului de demență cu peste 30%. În SUA, de exemplu, obezitatea a deve­nit între timp cel mai im­por­tant factor de risc pen­tru boala Alzheimer, care ar putea fi prevenit. Dar și în Ger­mania, în pre­­zent, unul din cinci adulți este obez. Iar în Ro­mânia, 5 din 10 persoane adulte decla­rau că sunt su­pra­ponderale sau obeze, po­trivit datelor pre­zentate în 2019 de Insti­tutul Na­țio­nal de Statis­tică. Un alt lucru pe care multă lume nu-l știe este că și sub­ponderalitatea severă poa­te crește riscul decli­nului cognitiv.

 

5. Atenție la glicemie și la tensiunea arterială

Ca să-i meargă bine creierului, trebuie să avem grijă ca și restul corpului să fie sănătos. Cei care su­feră de diabet, de exemplu, se confruntă cu un risc de două ori mai mare de a se îmbolnăvi de de­mență, în comparație cu persoanele de aceeași vârstă, care n-au diabet. Riscul crește de asemenea dacă avem valori prea mari ale colesterolului LDL, precum și în cazul în care suferim de hipertensiune ar­terială cronică: tensiunea ridicată dăunează va­selor de sânge și provoacă blocaje care reduc fluxul acestuia către creier. Riscul poate fi în schimb redus prin tratarea tensiunii arteriale pe cale medi­ca­mentoasă. Potrivit unui studiu, în acest con­text probabilitatea apariției Alzheimerului scade cu 16%.

 

6. Urmați o dietă mediteraneană

O alimentație sănătoasă întărește și cre­ierul. Care este motivul? Ca organ al gândirii, el de­pinde de furnizarea de nutrienți, fluide și energie de ca­litate. Bacteriile intestinale gene­rează și ele pro­duse metabolice care influențează celulele imune din creier. Din punct de vedere sta­tistic, persoanele care    se alimentează în mod con­știent și echilibrat, cu multe legume, nuci, fruc­te, se­mințe și grăsimi bune, așa cum se în­tâmplă în cazul dietei medi­teraneene, se îmbolnăvesc de demență mai rar sau măcar mai târziu. Astfel pot fi prevenite cu ușurință și alte tipuri de boli.

 

7. Rămâneți sau deveniți măcar acum activi din punct de vedere fizic

 

Fie că alergăm, facem gimnastică sau înotăm în mod regulat, exercițiile fi­zice îmbunătățesc circu­lația sângelui, precum și aportul de oxigen și de nu­trienți la nivel cerebral. Pericolul bo­lilor vasculare – un alt factor de risc pen­tru demență – este re­dus. În plus, exerci­țiile fizice stimulează pro­ducția de noi celule nervoase în cre­­ier, în special în regiunile care sunt importante pen­tru învățare și memorie. Astfel sporește, de exem­plu, nivelul anumitor factori de creștere, care sti­mulează re­generarea și capacitatea de supraviețuire a celulelor nervoase. La persoanele active există, de ase­menea, mai puține semne de reacții inflama­torii la nivel cerebral.

 

8. Contracarați deficiențele de auz și de văz

Când cercetătorii au examinat recent ce con­secințe are deficiența vizuală asupra perfor­manței cognitive, rezultatul a fost fără echivoc: Numărul celor suferinzi de demență a fost cu 72% mai mare în rândul persoanelor nevăzătoare sau cu tulburări de vedere. Și despre pierderea auzului se știe că facilitează declanșarea demenței. Cauza asocierii acestor probleme de sănătate ar putea fi unele boli subiacente, precum afecțiunile cardiovasculare. Dar la asta se mai adaugă ceva: deficiențele de auz îi fac pe oameni să perceapă lumea înconjurătoare într-o mai mică măsură. Nu rar se întâmplă ca cei afectați să devină mai retrași, simțindu-se triști și frustrați. Pentru creier, asta înseamnă că trebuie să renunțe la un mare număr de impulsuri și stimuli. În lipsa lor, este posibil ca unele conexiuni din cre­ier să se întrerupă și nici să se formeze altele noi în­tr-un număr prea mare. Soluția este să recu­noaș­tem existența acestei probleme și să găsim soluții pentru remedierea situației. Pierderea incipientă a auzului sau a vederii poate fi corectată cu ușurință cu ajutorul unui aparat auditiv sau a unor ochelari. Și alte boli ar trebui tratate neapărat.

 

9. Renunțați la alcool și la fumat

 

Alcoolul este o neuro­toxină. Când se descom­pune, este produsă acetaldehida, o toxină celulară care crește și riscul tulbu­rărilor cognitive. Stu­dii recente indică faptul că nu există un prag sub care consumul de alcool este „sănă­tos”. În schimb, la per­soanele mai tinere de 65 de ani, abuzul de al­cool este cea mai frecventă cauză a demenței. Fumatul favorizează, la rândul său, îngustarea vaselor de sânge și in­flamația. Atât consumul de alcool cât și fumatul sunt factori importanți de risc pentru declanșarea bolii Alzheimer.

 

10. Respirați aer curat

E drept, nu toată lumea are posibilitatea de a se muta în apropierea unei rezervații naturale. Dar există câteva lucruri pe care le putem face chiar și în propria casă, pentru a reduce expunerea la fac­tori nocivi: aerisiți dimineața, cu regularitate, nu fumați și nu deschideți fereastra în timpul zilei. După cum afirmă cercetătorii – cu cât e mai mare poluarea cu praf fin din aer, cu atât mai dese sunt cazurile de demență în rândul populației. Cauzele pot fi diverse. Praful fin dăunează sistemului car­dio­vascular. În plus, e clar că particulele ultrafine pot penetra bariera hematoencefalică. Ele pot de­clanșa în creier reacții inflamatorii, putând duce chiar și la moartea celulelor nervoase.

https://www.formula-as.ro/2025/01/13/minte-limpede-pana%e2%80%88la%e2%80%88adanci-batraneti/

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ultima modă în medicină – Postul de sănătate

 

 

by Gilda Fildan

 

– Studii de dată recentă reconfirmă eficacitatea renunțării la hrană pe o anume perioadă de timp. Ea activează capacitatea de autovin­de­care a organismului, ajutându-ne totodată să și slăbim –

 

Stomac gol, minte limpede

 

 

Fie că este vorba de o săptămână întreagă sau doar de o singură zi, postul a devenit o tendință actuală, îmbrățișată de tot mai mulți: con­form diverselor sondaje, circa 63% dintre europeni și-au făcut obiceiul să se abțină pe­rio­dic de la mâncare. Pri­vit superficial, fenomenul pare ciudat și inexplicabil, dar să ne gândim la faptul că, în anumite contexte, „mai puțin înseamnă mai mult”, iar în societatea contem­po­rană, orientată masiv spre consum (inclusiv spre ex­cese culinare) și bân­tuită de stres, absti­nen­ța alimentară poate deschide o cale spre reechi­librarea trupului și a psihicului. Într-adevăr, postul terapeutic este capabil să ducă la rezultate specta­culoase, căci el înseamnă, în esență, dincolo de renunțarea temporară la hrană, mai curând o mare promisiune: aceea de a descoperi însăși plenitu­dinea vieții, iar la aceasta avem mai multe șanse să ajungem atunci când o contemplăm oarecum detașat, cu stomacul gol și mintea limpede.

 

 

Însă înfometarea temporară, pe perioade mai lungi sau mai scurte, nu reprezintă nicidecum o invenție a omului modern, supraalimentat și exas­perat de surplusul lui de greutate corporală. În lume se postește de milenii, din motive culturale sau religioase. Numai că cei ce practică postul în zilele noastre au în vedere și alte scopuri, res­pectiv – îmbunătățirea stării de sănătate, prin eli­berarea organismului de toxine. Un deziderat pe care, vreme îndelungată, medicii s-au socotit în­dreptățiți să-l trateze cu un zâmbet superior. To­tuși, în ultimul timp, concluziile unui mare număr de studii clinice le-au pus în față informații și argumente imposibil de contrazis. „Cercetările științifice au dovedit că, prin reînnoirea și regene­rarea celulelor în urma postului, oamenii acced la o calitate superioară a vieții și reușesc să-și păstreze sănătatea până la o vârstă înaintată”, recunosc specialiștii. Iar celebrul Andreas Mi­chal­sen, șeful secției de medicină alternativă de la Spitalul Immanuel din Berlin, un medic ger­man renumit pentru lucrările sale în domeniul naturopatiei, ca și pentru rezultatele excepționale obținute în tratarea pacienților, explică: „Postul blochează în organism numeroase procese care grăbesc îmbătrânirea, favorizând așa-nu­mitele boli ale civilizației, cum sunt hiperten­siunea arterială, diabetul, obezitatea sau sindromul de colon iritabil.”

 

 

Un studiu recent a pus în evidență efec­tele pozitive ale abstinenței alimentare la reu­matici. Participanții la experiment au postit între șapte și zece zile, iar la unii dintre ei, durerile și tumefierea au început să regreseze semnificativ deja din a doua zi, paralel cu o îmbunătățire evidentă a mobilității articulare. Și în privința hipertensiunii, dr. Michalsen vorbește de „efecte incontestabile”. Aici, cercetătorii au identificat o legătură clară între microbiota (flora) intestinală și micșorarea valorilor tensiunii: aceia dintre subiecți la care s-au constatat modifi­cări importante în structura florei intestinale au prezentat și cea mai drastică scă­dere a tensiunii. Ce în­seamnă aceasta? Pro­fe­sorul Michalsen con­clu­zionează: „Întrucât intes­tinul este organul care exercită cea mai puter­nică influență asupra sis­temului imunitar, ob­ser­vațiile noastre indică faptul că postul acțio­nează realmente la nivelul întregului organism”.

 

Avem „curățenia generală” programată în corp de la naștere

 

Dar, până la urmă, ce se petrece în corpul nos­tru în timp ce postim? Mecanismele de vindecare se bazează pe activarea procesului de autofagie, pentru a cărui descoperire, biologul japonez Yoshinori Ohsumi, profesor la Institutul Tehno­logic din Tokio, a fost distins, în anul 2016, cu premiul Nobel pentru medi­cină. El a urmărit feno­me­nul mai în­tâi în labo­rator, pe cul­turi de droj­die, apoi a observat că și celulele din organismul uman au același comporta­ment. Atunci când sunt su­puse unui tip oarecare de stres – așa cum este, în cazul postului, absența tem­porară a aportului de nutrienți – ele răspund în modul în care sunt se­tate s-o facă, respec­tiv, declanșând autofa­gia (denumirea provine din limba greacă, unde „auto” înseamnă „singur, independent”, iar „fa­gein” – „a mânca”). Adică își distrug și reciclează propriile componente degradate, devenite inutile, sau chiar se autonimicesc în totalitate, fiind înlo­cuite de unele noi. „După știrea mea, cu excepția sportului și a exercițiului fizic, nu există vreo altă acțiune de natură terapeutică aptă să producă efecte atât de ample și de profunde”, remarcă dr. Michalsen. Cu alte cuvinte, corpului nostru nu-i priește să fie constant alimentat în exces, în schimb, are de profitat de pe urma privării de hra­nă – desigur, pe termen limitat. Prin aceeași me­todă de „curățare automată” sunt eliminate și bac­te­riile sau virusurile care pătrund în celule. Toc­mai de aceea, când are de luptat cu o infecție, sis­te­mul imunitar se dovedește mai combativ dacă întreg corpul este menținut într-un regim de con­sum redus al energiei.

 

 

Capacitatea organismului de a se regenera prin autofagie are o importanță vitală pentru sănătatea noastră, iar perturbările intervenite în acest proces riscă să se soldeze cu consecințe dezastruoase. Mu­tațiile produse la nivelul genelor care dirijează autofagia pot da naștere unor boli genetice, iar funcționarea ei deficiară permite apariția afecțiu­nilor caracteristice vârstei înaintate, ca diabetul de tip 2 sau Parkinson și chiar a cancerului. În prezent, înarmați cu aceste cunoștințe, specialiștii încearcă să găsească o modalitate adecvată de a le folosi în terapia tumorilor maligne. Deocam­dată, ceea ce se știe cu certitudine este că, spre deosebire de celulele sănătoase, care se revi­go­rează prin pauza alimentară, cele canceroase de­vin mai vulnerabile. De asemenea, s-a observat că pacienții care postesc două zile înaintea unei ședințe de chimioterapie au ulterior mai puțin de suferit din pricina unor reacții neplăcute, cum sunt grețurile ori senzația de epuizare.

 

Ce tip de post alegem

De la bun început, se impune o precizare: pau­za alimentară nu este o soluție la îndemâna ori­cui. Persoanele cu probleme digestive, cele cu afecțiuni psihice grave, femeile însărcinate și ma­mele aflate în perioada de alăptare sunt sfătuite să evite postul. Iar pacienții care suferă de gută sau colici biliare pot posti numai sub suprave­gherea unui medic. Pentru noi, ceilalți, se ridică o serie întreagă de întrebări. Ar tre­bui să ne interzicem timp de șapte zile consumul de alimente solide? Ori să ne abținem de la mân­care două săptămâni? Sau va fi mai ușor de ținut pos­tul intermitent, preferat astăzi de cei mai mulți?

 

 

Există două formule clasice de post terapeutic: Buchinger și Mayr. Me­di­cul german Otto Bu­chin­ger (1878-1966) s-a vin­decat el însuși, postind, de o poliartrită invalidantă – după care și-a de­dicat viața îngrijirii bolnavilor cu probleme simi­lare. Până în prezent, mii de oameni și-au redo­bândit sănătatea cu ajutorul acestei metode, în clinici specializate din Germania și Spania. Se începe cu două zile pregătitoare, în care nu se consumă decât orez, legume și fructe. Urmează o golire a intestinului cu sare amară, după care se elimină complet alimentele solide, fiind permise numai supele clare, ceaiurile îndulcite cu miere și sucurile proaspete de legume și fructe – care, împreună, nu trebuie să depășească valoarea energetică de 500 calorii zilnic. Ca proceduri de stimulare a metabolismului, se folosesc comprese calde pe ficat și masaje. Cura durează două săptă­mâni, dar se poate încerca și acasă, timp de maxi­mum 7 zile (în acest scop, vă recomandăm „Ghid practic de post terapeutic”, editura Philobia – îl găsiți pe www.libris.ro).

 

 

Contemporan cu Buchinger, gastroenterologul austriac Franz Xaver Mayr (1875-1965) a elabo­rat o variantă de post cu durata de 10-21 de zile, cunoscută ca „dieta cu lapte și chifle”. Preocupat de curățarea și punerea în repaus a intestinului, Mayr prescrie o porție de sare amară, în fiecare dimineață, și limitează alimentația la chifle din făină de grâu, combinate cu lapte, insistând ca fiecare îmbucătură să fie mestecată de 30-40 de ori, pentru a activa enzimele digestive conținute în salivă. În clinicile și sanatoriile unde se prac­tică și astăzi metoda Mayr, chiflele sunt preparate însă din făină de hrișcă, iar laptele de vacă este înlocuit cu iaurt și lapte vegetal (de migdale sau orez), ținând seama de faptul că, în zilele noastre, multă lume suferă de intoleranță la gluten și lactoză.

 

Post intermitent

 

Cei ce doresc să aibă libertatea de a-și rezolva problemele la ei acasă și de a stabili singuri un ritm care le convine au la dispoziție alternativa mo­derată, mult mai accesibilă, a postului inter­mitent. Acesta presupune ca toate mesele să fie luate în interiorul unei „ferestre alimentare”, adică al unui interval de 8 sau cel mult 10 ore, în restul zilei aportul de hrană fiind redus la 0. Modelul 16:8 este cel mai răspândit, dar – fidel pro­misiunii de a acorda cât mai multă libertate de mișcare – postul intermitent oferă și alte variante: postul 5:2 (aport caloric de 500-600 kcal sau mai puțin în 2 zile consecutive pe săptămână, în vreme ce în celelalte 5 zile se poate mânca nor­mal) și postul 1:1 (în care o zi de alimentație obișnuită alternează cu o zi în care se beau doar lichide). Formula cea mai dură este cea numită „dieta războinicului”, în care fereastra alimentară se restrânge la numai 4 ore, pentru restul de 20 fiind recomandate doar lichide fără calorii. Astfel se obține o accelerare maximă a arderii grăsimilor. Cei ce doresc o documentație mai detaliată își pot procura, tot pe www.libris.ro, cartea „Postul intermitent”, Editu­ra Paralela 45.

 

Scurtă trecere în revistă – consecințele postului

Postul terapeutic declanșează în organism o cascadă de modificări complexe. Iată care sunt cele mai importante.

 

 

* Atenuarea efectelor secundare ale ședin­țelor de chimioterapie.

 

* Rezistență sporită la stresul oxidativ.

 

* Îmbunătățirea sensibilității la insulină.

 

* Accelerarea metabolismului cu 3,6–14%.

 

* Ameliorarea simptomelor în scleroza mul­tiplă și boala Alzheimer.

 

* Prelungirea speranței de viață.

 

* Scăderea valorilor tensiunii arteriale, co­les­terolului și trigliceridelor.

 

 

* Un nivel de până la 5 ori mai ridicat al producției de hormoni de creștere.

 

* Reducerea tuturor proceselor inflamatorii din organism.

 

* Detoxifiere, stimularea întineririi și rege­nerării celulare.

 

Sfaturi de folos în post

Să recunoaștem: postul este un examen dur, care ne pune la încercare voința. Va fi ea suficient de puternică, pentru a rezista până la capăt? Să sperăm că da, totuși, nu strică să apelăm și la câteva trucuri care ne vor ajuta să suportăm mai ușor privarea de hrană.

 

* Începeți ziua cu un pahar cu apă cal­dă. Luată pe stomacul gol, dimineața, ea a­lun­gă senzația mati­na­lă de foame și, toto­da­tă, înmoaie mate­riile fecale adunate în colon, contribuind la golirea lui.

 

 

* Pregătiți-vă să faceți față momentelor difi­cile cu care vă veți confrunta, vrând-nevrând, în această perioadă. De pildă, apar frecvent durerile de cap și este bine să știți că ele au de multe ori de-a face cu lipsa unor nutrienți, de aceea v-ar putea fi utilă o cură de magneziu. Căutați un pre­parat cu concentrație suficient de mare (ex. Mag­neziu organic (Dacia Plant), Magneziu organic cu B-complex (Herbagetica), Magneziu marin japo­nez (DVR Pharm). Nu uitați nici remediile ho­meo­pate, dar nici uleiurile esențiale. Cel de mentă vă va fi un aliat de nădejde împotriva dure­rilor de cap din post (ex. Ulei esențial de mentă (Fares), Ulei esențial de mentă (Solaris), Ulei esențial de mentă 100% pur (Oleya).

 

Furnizori de căldură

 

Adesea vă veți surprinde dintr-oda­tă înfrigurați, și corpul dvs. va simți nevoia de căl­du­ră. În asemenea situații puteți face împachetări cu nămol cald sau, mai sim­plu, utilizați banda­jele și compresele care emană timp de mai mul­te ore o căldură plă­cută (ex. Compresă termică (QPlaster), Bandaj cald (Thermacare), Compresă caldă (SOS). Deosebit de eficiente sunt băile calde (generale sau doar la picioare) cu săruri alcaline. Ele durează între 30 și 90 de mi­nute, timp în care creșterea pH-ului apei generea­ză o presiune osmotică, deschizând porii pielii și extrăgând prin ei toxinele din corp. Pentru a vă încălzi și la interior, beți un decoct din ghimbir sau puneți jumătate de linguriță de scorțișoară într-un ceai de plante. Căci, potrivit medicinei tradiționale chineze, atât ghim­birul, cât și scorțișoara sunt condimente cu energie fierbinte.

 

 

* Pentru intervalul critic dintre ora 11 și amiază, se recomandă o supă clară de legume, tocmai atunci luată de pe foc. Previne deshidra­tarea, potolește senzația de foame excesivă și asigură aportul necesar de sare, oli­goelemente și proteine. Pul­berile alcalinizante, luate de 2-3 ori pe zi, combat și ele cu succes atacurile de foame. Iar combinațiile de minerale contribuie la eliminarea din corp a produșilor reziduali de metabolism (ex. Multi­mi­ne­rale (Cosmopharm), Multimineral natural (DVR Pharm), Mineral multi (G&G Food Supplies).

 

* Nu înghițiți în grabă, cu gândul în altă parte, ci celebrați ritualul mesei chiar mai mult decât înainte. Masa trebuie să fie aranjată frumos, cu toate că veți pune pe ea doar această zeamă de legume. Nu beți supa, ci sorbiți-o pe îndelete, cu lingura, bucurându-vă de fiecare înghițitură.

 

* Ridicați-vă moralul comunicând cu oamenii din jur, dar și în­dreptându-vă atenția către propria persoană, pentru a vă adresa asigurări de ge­nul: „Ziua a cincea e grea, dar va trece.” Concentrați-vă mai mult pe viitor, decât pe pre­zent. Spuneți-vă: „Abia aș­tept ziua a șaptea. Atunci mă voi simți liber și ușor.”

 

* Un ajutor neprețuit în post sunt plantele, de­oarece ele susțin efi­cient detoxifierea și starea generală de bine. Se recomandă băile cu flori de fân, pentru efectul lor revigorant și calmant (combat insomnia), ca și ceaiurile: cel de gălbenele curăță ficatul și vezica biliară, mușețelul contribuie la evacuarea rezi­duurilor din intestin, coada-șoricelului elimină acumulările de lichid din țesuturi și calmează co­lonul iritabil, ceaiul verde scade nivelul coleste­rolului și este o sursă excelentă de antioxidanți, vitamine și minerale, infuzia de rooibos are o puternică acțiune antioxidantă, previne alergiile și bolile maligne.

 

Merită atenție și extractul din muguri de spa­ranghel: datorită conținutului său de glutation, el participă la îndepărtarea metalelor grele, pestici­delor, fungicidelor, alcoolului, a grăsimilor vege­tale hidrogenate, aditivilor alimentari, ca și a sub­stanțelor reținute în corp, în urma tratamentelor medicamentoase și a contactului cu detergenții (ex. Asparagus Extract (Swanson), Asparagus (Solaray), Asparagus (Poping Rock). Și sărurile Schussler vă pot fi de folos, însă ele ar trebui pre­scrise de un terapeut.

 

În post sau în afara lui, o cură de detoxifiere este oricând binevenită, mai ales acum, la început de primăvară. Vă îndemnăm să aruncați o privire pe catalogul de produse PlantExtrakt (www.plant extrakt.ro). Pe lângă propuneri de variante des­tinate unei detoxifieri generale (extractul din muguri de măr pădureț, extractul din sevă de mesteacăn, tinctura de brusture și cea de urzică), veți găsi acolo și gama de gemoterapice complexe Polygemma, ce cuprinde preparate utilizabile în cadrul unor programe specifice, axate pe purifi­carea anumitor organe sau sisteme: rinichi, căi urinare, ficat, intestin, plămâni, articulații, circu­lație limfatică, piele. Durata unei cure este de 1-2 luni, iar indicațiile de administrare le găsiți atât pe ambalajele produselor, cât și pe site.

 

https://www.formula-as.ro/2021/04/02/ultima-moda-in-medicina-postul-de-sanatate/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Postul intermitent (intermittent fasting) | Beneficii, riscuri si rezultate

 

 

Postul intermitent (intermittent fasting) este un model alimentar care presupune alternarea perioadelor de limitare a consumului de alimente, de aici si denumirea de „post”, cu perioade de timp in care persoana consuma alimente solide si lichide. Descoperiti in materialul scris de dl. Dr. Florin Ioan Balanica care sunt beneficiile postului intermitent, care sunt riscurile intermittent fasting atunci cand nu este inclus intr-un plan alimentar personalizat si nu se realizeaza sub supraveghere medicala, mai ales la pacientii cu afectiuni cronice precum diabatul zaharat si cum se pot maximiza rezultatele obtinute prin intermittent fasting.

 

 

Cuprins

 

Ce este intermittent fasting?

In ce consta postul intermitent?

Beneficiile postului intermitent

Postul intermitent la pacientii cu diabet zaharat | contraindicatii

Intervale orare optime pentru intermittent fasting

Intermittent fasting – reguli generale

Dr. Florin Ioan Balanica are o expertiza de peste 20 de ani in domeniul medical si este fondatorul #MetodaDrBalanica. #MetodaDrBalanica, inregistrata si certificata international, reuneste patru piloni fundamentali atat in etapa de reducere a excesului ponderal, cat si ulterior, pentru mentinerea greutati corporale obtinute: interventia nutritionala, activitatea fizica adaptata, gestionarea stresului si integrarea sociala sanatoasa.

 

 

 

Ce este intermittent fasting?

Fastingul intermitent este o varianta moderna a postului traditional, religios, care porneste de la observatii clinice si studii stiintifice. Ca orice forma de post, presupune cateva reguli si folosirea pentru o motivatie medicala precisa.

 

In ce consta postul intermitent?

Ce presupune postul intermitent? Post alimentar de minim 16 ore care include si postul nocturn, adica pe perioada noptii. In restul zilei, in cele 8 ore ramase, pacientul consuma 3 mese, la o distanta de 1,5-3 ore una de cealalta, in functie de starea medicala si de obiectivul fiecarui pacient in parte.

 

Beneficiile postului intermitent

 

 

Reducerea cantitatii de grasime de pe organele interne

“Intinerirea” celulelor de la nivelul tractului digestiv, prin fenomenul de apoptoza celulara

Remodelarea corporala neinvaziva, fara reducerea semnificativa a numarului de kilograme.

Fastingul intermitent NU poate sa fie un model alimentar pentru toata viata, cum NU este o dieta pentru slabit. Acesta poate fi recomandat de catre medic, atunci cand situatia medicala a pacientului o permite.

 

Postul intermitent la pacientii cu diabet zaharat | contraindicatii

 

 

NU orice persoana poate sa sustina postul intermitent, iar supravegherea medicala este necesara. Pacientii cu diabet zaharat de tip 1, 2, pacientii oncologici, femeile gravide sau care alapteaza sau pacientii cu tulburari digestive cronice, NU pot sa respecte principiile postului intermitent, mai ales pe termen lung. Exista studii care au aratat anumite beneficii ale fastingului intermitent pentru pacientii cu diabet zaharat de tip 2, dar numai sub supraveghere medicala.Totodata, postul intermitent, ca si orice alta forma de post, presupune pregatirea mentala a pacientului.

 

Intervale orare optime pentru intermittent fasting

 

 

Studiile moderne au evaluat mai multe variante de fasting intermittent, adica intervalul orar in care pacientul poate sa manance alimente solide sau lichide. Nu orice interval este eficient metabolic si nici nu poate fi recomandat in terapia nutritionala a unor patologii cronice cum ar fi obezitatea morbida sau diabetul de tip 2.

 

Experienta clinica in terapia nutritionala personalizata a pacientilor cu obezitate si/sau diabet zaharat de tip 2, mi-a aratat ca intervalele optime de masa in intermittent fasting sunt 11-17 si 9-15. Aceste interval respecta si principiile de crononutritie, care presupune aportul de alimente in perioada zilei in care secretia hormonala si a sucurilor digestive este optima. De exemplu, pacientul cu diabet zaharat de tip 2, pentru echilibrarea valorilor glicemiei si a complicatiilor, este bine sa consume alimente la un interval de maxim 2 ore, in intervalul orar 7-17.

 

Totodata, nivelul caloric trebuie sa fie preponderent in prima parte a zilei si nu in partea a doua a zilei. Cand mananc este chiar mai important decat ce si cat mananc!

 

Folosesc fastingul intermitent in anumite etape ale #MetodeiDrBalanica, adaptat fiecarei persoane in parte si in functie de obiectivul tintit.

 

Intermittent fasting – reguli generale

Inainte de o etapa de intermittent fasting este bine sa reducem cantitatea de alimente consumate pe durata unei zile

Dupa o etapa de intermittent fasting este bine sa crestem gradual cantitatea de alimente

Portiile sa fie mici, folosim farfuria de aperitiv

Proportia nutrientilor in farfurie se adapteaza fiecarui obiectiv in parte (scadere in greutate, crestere in greutate, mentinere)

In afara intervalului de consum, pacientul poate consuma lichide: ceai, cafea, apa plata, apa minerala si nu alimente solide sau lichide.

Tot studiile au aratat ca un model alimentar echilibrat poate sa contina intr-o saptamana din patru (cat are o luna), trei zile consecutive de intermittent fasting.

 

In ultimul timp, multe persoane, in dorinta de a scadea in greutate rapid, folosesc intermittent fasting si sunt incurajate de rezultatele de moment. Este bine de stiut faptul ca ORICE schimbare in modelul alimentar, indiferent de acesta, la inceput duce la scaderea in greutate, dar acest lucru nu inseamna ca este potrivit, sanatos, personalizat si cu rezultate pe termen lung. Totodata, activitatea fizica conteaza maxim 20% atunci cand discutam despre un stil de viata sanatos, iar eu in calitate de specialist, incurajez pacientii sa faca miscare, insa focusul trebuie sa fie pe nutritia adaptata fiecarei persoane in parte.

 

Personal, sustin fastingul intermitent ca facand parte dintr-un model alimentar personalizat, dar nu ca stil de viata pe termen lung si nu pe post de “dieta” pentru scaderea in greutate.

 

 

https://www.medicover.ro/despre-sanatate/postul-intermitent-intermittent-fasting–beneficii-riscuri-si-rezultate,1013,n,287

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Detoxifierea prin post

 

 

Autor: SfatulMedicului

 

 

Postul este cea mai rapida metoda de eliminare a toxinelor din organism. Acest lucru se datoreaza faptului ca organismul in timpul postului intra intr-o stare de relaxare, se opreste din procesarea alimentelor recent ingerate si se concentreaza asupra curatarii a ceea ce este deja in interior.

 

In timp ce corpul se odihneste, tonusul si vitalitatea acestuia cresc mai mult decat este posibil prin orice alta procedura. Odihna este un leac, deoarece ofera vitalitatea de care are nevoie organismul, pentru a elimina reziduurile toxice stocate de-a lungul anilor.

 

Cuprins articol

Generalitati

Modalitati eficiente de a posti

Postul pentru detoxifiere

Durata postului

La ce sa va asteptati atunci cand faceti detoxifierea prin post

Beneficiile detoxifierii prin post

Citeste pe aceeasi tema

 

Modalitati eficiente de a postiSus

Daca nu ati mai abordat niciodata aceasta metoda, nu trebuie sa va fie teama sa o incercati. Postul trebuie sa fie unul bland si poate varia intre o zi sau chiar si o saptamana. Posturile mai riguroase, cum sunt cele in care se consuma numai apa, ar trebui sa fie tinute doar de cei care au experienta in post si detoxifiere.

 

Un post bland este o modalitate foarte buna de a incepe – chiar fara infometare. Iata cateva sugestii in acest scop:

 

incepeti cu o dieta care sa contina doar fructe si legume crude, seminte si nuci

mancati o mono-dieta alimentara – un singur fel de fruct sau doar terci de orez

consumati doar supe de legume

beti numai sucuri de legume sau fructe proaspete

mancati exclusiv salate

luati cina mai devreme si asteptati 16 ore fara sa consumati alte alimente.

Postul poate parea coplesitor sau descurajant, dar daca alegeti o zi pe saptamana pentru a practica sfaturile de mai sus, va veti obisnui cu aceasta practica de detoxifiere. Cand postiti, nu uitati sa va ascultati organismul, lasandu-l sa decida cat, cand si cum ar trebui sa mariti perioada de postit.

 

Postul este un mesaj adresat corpului dumneavoastra, ca doriti sa incepeti sa va debarasati de tot ce este vechi. Faceti un angajament pentru schimbare. Postul este o metoda perfecta de a introduce noi obiceiuri sanatoase in alimentatia dumneavoastra.

 

Postul pentru detoxifiereSus

In sens strict alimentar, postul este abstinenta totala de la toate substantele, cu exceptia apei pure, intr-un mediu de odihna totala. Postul cu sucuri este o varianta mai populara si inseamna abstinenta de la toate alimentele, cu exceptia apei si a sucurilor proaspete de legume si fructe.

 

O varianta modificata de post include cantitati mici de alimente solide, de obicei fructe proaspete, precum si legume proaspete sau inabusite. Alte tipuri de posturi pot include in meniu si orez brun, care este consumat doar timp de o saptamana si doar in prezenta apei. Detoxifierea este argumentul de baza in ceea ce priveste postul.

 

Detoxifierea este un proces natural al organismului, de eliminare sau neutralizare a toxinelor rezultate din functiile biochimice care au loc in colon, ficat, rinichi, plamani, ganglioni limfatici si piele. Postul precipita acest proces, deoarece atunci cand organismul nu mai primeste alimente, acesta incepe sa produca energie din rezervele sale de grasime.

 

In cazul in care rezervele de grasime sunt folosite pentru energie in timpul postului, acestea elibereaza substante chimice din acizii grasi in sistem si, sunt apoi eliminate prin intermediul organelor mentionate mai sus.

 

Un alt beneficiu al postului este declansarea procesului de vindecare. In timpul unei astfel de detoxifieri, energia este deviata departe de sistemul digestiv, deoarece acesta nu primeste alimente si deci, nu trebuie sa lucreze, iar energia se va concentra asupra proceselor metabolice si consolidarii sistemului imunitar. Acesta este motivul pentru care animalele limiteaza hranirea atunci cand sunt ranite, dar si motivul pentru care senzatia de foame este diminuata atunci cand suntem bolnavi.

 

Postul ajuta la pierderea rapida in greutate. Odata ce corpul intra in repaus alimentar, acesta se obisnuieste sa functioneze fara hrana, dupa cateva zile. Dupa post, stomacul se micsoreaza si atinge o dimensiune normala. Senzatia de plenitudine apare mai repede si dupa o cantitate mai mica de mancare, deoarece organismul semnaleaza faptul ca obiceiurile alimentare s-au modificat.

 

Durata postuluiSus

Un post poate dura intre 1 si 30 de zile. In cazul in care planuiti un post indelungat, incepeti prin a renunta la alimentele si bauturile toxice nesanatoase, reduceti cantitatea de zahar din dieta si, consumati in loc, numai alimente integrale. Pregatiti-va pentru un post care sa nu tina mai mult de 1-3 zile sau postiti cu sucuri inainte de a incepe o perioada extinsa de post bazat numai pe apa pura.

 

Postul cu apa va permite organismului sa se detoxifice si sa se vindece mult mai repede, decat in cazul unui post cu sucuri, deoarece corpul isi va odihni in totalitate functia digestiva.

 

La ce sa va asteptati atunci cand faceti detoxifierea prin postSus

Cu un post extins, senzatia de foame constanta va fi experimentata in primele 3 zile. In plus, fata de senzatia intensa de foame, puteti avea senzatia de iritabilitate, cu efecte secundare, precum durerile de cap si oboseala, pe masura ce corpul incepe procesul de detoxifiere.

 

Dupa primele 3 zile, pofta de mancare scade, pielea se curata si nivelurile de energie se refac. Aveti grija sa nu faceti exercitii fizice intense sau sa munciti din greu fizic, in timp ce postiti.

Postitul este, in general, sigur pentru oricine, exceptie fac bolnavii de cancer, diabet sau care prezinta alte probleme severe de sanatate. Consultati medicul inainte de a incepe sa postiti.

 

Beneficiile detoxifierii prin post

 

Beneficiile postului indelungat, cu apa, sunt numeroase. Potrivit specialistilor, postul prevede o perioada de repaus fiziologic concentrat, timp in care organismul se poate concentra asupra vindecarii propriilor mecanisme, pentru repararea si consolidarea organelor deteriorate. Procesul permite organismului sa curete celulele de toxinele si deseurile acumulate in timp.

 

In plus, fata de pierderea in greutate, beneficiile includ: eliminarea toxinelor stocate, care va conduce la: curatarea pielii, a dintilor si gingiilor, un sistem cardiovascular curat, reducerea durerilor articulare, stabilizarea presiunii arteriale si altele.

 

Printre efectele pozitive ale postului se numara:

 

piederea in greutate

se regleaza tensiunea arteriala

se imbunatateste dramatic starea de sanatate a pielii

se reduc simptomele de diabet zaharat

creste energia si vitaliatatea

va eliberati de tensiune emotionala si stres

se diminueaza alergiile

se restabilesc functiile normale ale organismului

 

 

Medici specialisti Medicina Generala

Dr. Spatariu Alexandru – Spitalul clinic de urgenta FLOREASCA

Dr. Lica Ion – Spitalul clinic de urgenta FLOREASCA

Dr. Beuran Mircea – Spitalul clinic de urgenta FLOREASCA

Dr. Paun Sorin – Spitalul clinic de urgenta FLOREASCA

Dr. Mihaela Carmen Tomoiu –

 

 

https://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/detoxifierea-prin-post_10866

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Sănătate prin post şi fitoterapie

 

Un articol de: prof.dr. Constantin Milică

 

Prezentăm cititorilor noştri efectele benefice ale posturilor, recomandări privind alimentaţia naturistă şi tratamentele fitoterapeutice corespunzătoare.

 

La diverse religii sunt rânduite posturi de durate diferite, practicate cu restricţii după canoane specifice, care s-au dovedit a avea la bază experienţele multiseculare ale popoarelor, în funcţie de condiţiile de viaţă, şi explicaţiile ştiinţifice date în urma unor studii medicale aprofundate.

Din punct de vedere religios, posturile sunt considerate perioade, mai lungi sau mai scurte, de pocăinţă şi rugăciune pentru iertarea păcatelor înfăptuite de credincioşi, de supunere necondiţionată faţă de voinţa lui Dumnezeu, de la care se aşteaptă îndurare, sprijin în viaţă şi mântuirea sufletelor. Marii sfinţi ai creştinătăţii plecau în pustiu sau se închideau în chilii tainice şi în peşteri întunecate unde, prin înfrânarea poftelor trupeşti şi prin întărirea voinţei, rezistau la ispite, păcate şi patimi, clevetiri, minciuni şi jurăminte false. Ei ţineau posturi lungi de 40 de zile şi meditau asupra puterii dumnezeieşti şi asupra vieţii de dincolo de mormânt.

La creştinii ortodocşi, Postul Crăciunului a început pe 15 noiembrie şi se va încheia în dimineaţa zilei de 25 decembrie.

Post negru, post parţial şi „post uscat“

Considerate ca înfometări absolut necesare, bine gândite şi organizate pe perioade limitate, posturile alimentare pot avea fie un caracter total (postul negru, în care se acceptă numai consumul de apă), fie un caracter parţial (în care se elimină anumite alimente „de dulce“, mai greu digerabile). Ca formă intermediară de post cu lungă durată este „postul uscat“, în care se acceptă consumul spre seară numai a mâncărurilor uscate, fără untdelemn, respectiv pâine cu apă, fructe uscate şi seminţe uscate. Aceste posturi de lungă durată ar putea fi întrerupte doar la anumite sărbători religioase, prin dezlegări la peşte, icre, untdelemn şi vin (harţi).

Suntem datori să subliniem simptomele care pot să apară la persoanele ce adoptă postul alimentar total, dar care nu au un organism suficient de puternic, astfel încât să poată rezista cerinţelor postului. În primele zile se resimt senzaţii puternice de foame, eventual dureri de cap, vertij, insomnii şi greţuri, mai rar întâlnite la femei decât la bărbaţi. În continuare apare o scădere progresivă a forţei musculare, stări de somnolenţă, constipaţii, diminuarea accentuată a diurezei şi reducerea substanţială a randamentului în activitatea fizică şi intelectuală. Din aceste considerente sunt scutiţi de post „negru“ copiii, lăuzele, convalescenţii după operaţii sau bolnavii cronici.

În afara perioadelor lungi de post stabilite prin calendarul creştin, se recomandă respectarea unor posturi de scurtă durată în tot restul anului, măcar 2 zile pe săptămână (miercurea şi vinerea). În aceste zile se va reduce raţia zilnică de mâncare, fără a suferi de foame. În locul bucatelor „de dulce“ se vor consuma multe legume şi fructe (ex. mere rase), alături de fulgi de porumb sau de ovăz. Dacă pe parcursul zilei apare senzaţia de foame se vor bea ceaiuri (infuzii neîndulcite) de sânziene, gălbenele, roiniţă şi coada şoricelului. În aceste zile săptămânale de post ne vom simţi mult mai bine, mai mobili, sănătoşi, energici şi cu mintea limpede, cu condiţia de a evita eforturile fizice şi intelectuale exagerate.

Postul scapă organismul de toxinele nocive

Din punct de vedere medical, posturile vin, frecvent, după o alimentaţie necorespunzătoare, adesea excesiv carnară, asigurând o curăţire (depurare) a corpului de impurităţile, grăsimile şi toxinele care se acumulează, treptat, în ficat, rinichi şi, mai ales, în colon unde blochează procesele de autoînnoire permanentă.

Carnea consumată în exces, în timpul iernii, devine o otravă pentru organism. Cine mănâncă multă carne trăieşte puţin sau se îmbolnăveşte de multe afecţiuni grave, întrucât componentele din carne se digeră greu şi rămân mult timp în stomac şi intestine. Efecte similare au şi grăsimile animale, mezelurile (cu conservant – glutamat de sodiu), şunca, afumăturile, vânatul şi untul. Alimentele de tip „fast-food“, „hot-dog“, conservanţii şi aditivii alimentari măresc, în mod semnificativ, incidenţa cancerelor digestive. Această alimentaţie greoaie, într-o perioadă cu consum energetic redus, slăbeşte organismul care devine obosit, uzat, incapabil să asimileze corect hrana. Chiar şi unele margarine sunt periculoase, din cauza conţinutului ridicat în grăsimi sintetice, care nu pot fi „arse“ de organism. Acestea au în componenţa lor o serie de aditivi alimentari simbolizaţi prin litera E, unele având efecte cancerigene, provocând, îndeosebi, cancere gastrice.

Consumul zilnic de alimente gătite sau conserve poate duce la degenerarea celulelor, apariţia ridurilor, pielea devine flască, se instalează durerile artrozice la încheieturi şi se grăbeşte îmbătrânirea generală.

Pâinea albă şi sucurile din comerţ, cele mai dăunătoare alimente

Puţini oameni cunosc efectele negative ale consumului de pâine albă, adesea „albită“ de unii brutari prin adaos de vitamine sintetice, minerale, conservanţi şi alte substanţe cu E-uri dăunătoare. Implicaţiile consumului permanent de pâine albă constau din declanşarea unor afecţiuni cardiovasculare, inclusiv a unui posibil infarct cardiac şi formarea de calculi biliari şi ateroscleroză, deoarece glucidele rafinate din pâinea albă pot fi rapid transformate în lipide, colesterol şi trigliceride. Mai indicată este pâinea intermediară, neagră sau graham, care, prin tărâţe şi germeni, aduce organismului multe vitamine nealterate.

Multe dintre sucuri sunt însă dăunătoare pentru sănătate, ducând spre leucemie sau cancer de colon, întrucât conţin coloranţi sintetici, aromatizanţi prefăcuţi, aspartam (înlocuitor de zahăr) şi amelioratori de gust şi miros. Colorantul sintetic galben, tartrazina (E-102), interzis pentru produsele alimentare din Norvegia, Suedia, Olanda, Elveţia, Austria şi Marea Britanie, dar acceptat în România, provoacă unele reacţii caracteristice: edeme ale buzelor, urticarie, rinite, astm bronşic, purpură, şoc anafilactic şi dereglări ireversibile ale ficatului, uneori extrem de grave, mai ales la copii. În mod similar, colorantul apus-galben (E-110), utilizat frecvent în băuturi răcoritoare, poate da alergii, indigestii, dureri abdominale şi chiar tumori.

Prin post, creştem rezistenţa în faţa bolilor

Posturile alimentare din tot cursul anului constituie cele mai eficiente metode de vindecare a unor boli grave declanşate, în principal, de un regim nutritiv necorespunzător, alături de alţi factori de risc. În afară de purificarea şi dezintoxicarea organismului, alimentaţia de post contribuie la o autoînnoire a celulelor, o întinerire a ţesuturilor, o intensificare a vitalităţii şi o mărire a rezistenţei la boli, infecţii şi la alţi factori nefavorabili de viaţă. Totodată scade concentraţia în proteine şi lipide din creier, precum şi doza de zaharuri din sânge şi urină. Acestea explică efectul favorabil al posturilor în remedierea principalelor boli ale civilizaţiei, respectiv cancere, cardiopatii, artrite, scleroză în plăci şi îmbătrânire prematură. De asemenea, are efecte favorabile în unele boli cronicizate ca: diabetul zaharat, ulcerul gastric şi duodenal, ateroscleroza, forme de obezitate şi celulită, boli alergice (astm, poliartrite) şi ale sistemului nervos central, senilitate precoce, intoxicaţii alimentare şi medicamentoase, gută, unele afecţiuni dermatologice.

În cazuri disperate de cancer, indiferent de localizare, înfometarea dirijată a corpului prin posturi reprezintă una dintre metodele eficiente de salvare a vieţii şi de recăpătare a sănătăţii. Alimentele greu digerabile lasă cantităţi mari de toxine în mucoasa gastrică şi intestinală ca şi alimentele şi băuturile tratate chimic sau termic după proceduri complexe. Eliminarea din consum a acestor alimente în timpul posturilor stă la baza reducerii treptate a intoxicaţiilor, inclusiv a cancerelor hepatice, de stomac şi de colon

Cum şi ce mâncăm în post?

Pe durate de minimum 7-14 zile consecutiv se pot înlocui produsele dăunătoare (cărnuri şi grăsimi animale) cu legume şi fructe în stare proaspătă. Sunt de bază soia, fasolele, ciupercile, nucile, alunele, ceapa, zarzavaturile, care conţin necesarul zilnic de proteine, lipide, vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, cu efecte atât nutriţionale, cât şi adjuvante în diabet, purificarea sângelui, convalescenţă, anemie, oboseală cronică şi regenerarea ţesuturilor intoxicate prin alimentaţie. Se mai recomandă consumul de sucuri naturale şi salate din morcov, sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, păstârnac, gulii, varză, spanac şi salată verde, cu efecte bune pentru orice vârstă, începând cu sugarii, în cazuri de anemii, avitaminoze, intoxicaţii, tulburări gastrice, hepatobiliare, stomacale şi cardiace. Salatele servite cu ulei nerafinat şi oţet sau lămâie, precum şi legumele proaspete, tăiate mărunt sau rase, îşi păstrează conţinutul în vitamine, iar celuloza, ca fibră vegetală, uşurează digestia, fiind un bun laxativ natural şi stimulent al tranzitului intestinal. Având o valoare energetică mai redusă decât carnea şi subprodusele animaliere, alimentaţia cu legume şi fructe proaspete favorizează curele de slăbire în caz de obezitate şi celulită. Consumatorii de varză, conopidă şi tomate reduc riscul îmbolnăvirii de cancere, la stomac, plămâni şi prostată.

Pe toată durata postului este binevenită o cură sistematică cu vitamine (A, C, E şi complexul B), care intră în compoziţia unor enzime ce inactivează o serie de compuşi cancerigeni şi protejează organismul de efectele nocive ale radiaţiilor.

Fitoterapia recomandată în perioadele de post

Tratamentul cu plante medicinale este un domeniu special în strategia apărării sănătăţii în perioadele de post. Se recomandă a se consuma, zilnic, câte 3-4 căni cu ceaiuri, luate prin înghiţituri rare, din care să nu lipsească florile de arnică, coada-şoricelului, gălbenele, muşeţel, soc, trifoi roşu, frunze de salvie, anghinare, urzică, afin, frag, mentă, mesteacăn, herba de busuioc, coada-calului, rostopască, sânziene galbene şi sulfină. În consum se mai includ fructe de ienupăr, afin, măceş şi păducel, muguri de plop negru şi rădăcini de valeriană, obligeană, păpădie, tătăneasă.

În cazul bolnavilor de diabet zaharat, cu exces de zahăr în sânge şi urină, precum şi la hipertensivii obezi care necesită o purificare a sângelui de deşeuri metabolice (toxine, otrăvuri) este indicat un post alimentar de 7-8 zile în care, pe lângă restricţia alimentară, se vor consuma numai sucuri de legume crude, sucuri de fructe proaspete şi ceaiuri mdicinale din speciile menţionate mai sus.

În bolile de circulaţie periferică (hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, ulcere varicoase, flebite, tromboze), în zilele de post se vor face şi câteva băi locale sau aplicaţii de cataplasme, comprese şi frecţii cu infuzii sau decocturi din plante care favorizează circulaţia normală a sângelui şi au proprietăţi antiseptice şi cicatrizante.

Regimul de viaţă

În timpul posturilor, de lungă sau de scurtă durată, este binevenită mişcarea în aer liber făcută dimineaţa, pentru oxigenarea normală a creierului şi pentru instalarea unei bune dispoziţii ce va permite trecerea la o muncă plăcută, fără a exagera efortul fizic sau intelectual. La sfârşitul postului care premerge Naşterii Domnului vom avea un organism sănătos şi curat, atât fizic, cât şi sufletesc şi vom putea aştepta cu încredere venirea sărbătorilor.

 

https://ziarullumina.ro/societate/sanatate/sanatate-prin-post-si-fitoterapie-36624.html

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fitoterapia hiperglicemiilor

 

Autor: SfatulMedicului

 

Generalitati

Frecventa tot mai mare a hiperglicemiilor de diferite etiologii a determinat reorientarea multor medici spre fitoterapie Ce sunt hiperglicemiile? Intrebare simpla cu raspuns cunoscut de orice pacient avizat. Concentratia normala a glucozei in sange este apreciata in limitele a 70 – 110 mg la 100 ml sange. Tot ce depaseste 110 mg % este considerat hiperglicemie, iar concentratiile sub 70 mg – hipoglicemie. Fitoterapia hiperglicemiilor Frecventa tot mai mare a hiperglicemiilor de diferite etiologii, reactiile adverse ale multor hipoglicemiante de sinteza, deloc de neglijat, au determinat reorientarea multor medici spre fitoterapie. Precizam ca cercetarile mondiale, desfasurate asupra unor produse vegetale utilizate ca hipoglicemiante in medicina traditionala (orientala – chineza, indiana, tibetana -, sud-americana etc), au condus la depistarea principiilor active si a mecanismelor de actiune a multora dintre produsele vegetale utilizate in acest scop…. [continuare]

 

Fitoterapie

Din Dictionar Termeni

tratament sau prevenire a bolilor prin folosirea plantelor. fitoterapia face parte dintre ramurile medicinei paralele. In majoritatea tarilor, indeosebi in Occident, doar medicii au dreptul sa practice fitoterapia sub forma de consultatie, si doar farmacistii si vanzatorii de plante medicinale (in tarile in care aceasta profesie este recunoscuta) sunt abilitati sa dea sfaturi in momentul cumpararii. Diferite tipuri de fitoterapie – In zilele noastre si in tarile occidentale exista mai multe specialitati, eventual combinate intre ele, care utilizeaza plantele in scopuri medicale. – aromaterapia este o terapeutica ce utilizeaza esentele de plante, sau uleiurile esentiale, substante aromatice secretate de numeroase familii de plante ca, de exemplu, asteraceele, laminaceele sau opiaceele, si extrase prin distilare. Aceste uleiuri sunt produse complexe care se utilizeaza cu precautie si respectand dozele prescrise, deoarece ele nu sunt chiar lipsite de nocivitate. Calea de… [continuare]

 

Comunitate medicala

Fitoterapia hiperglicemiilor

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Medicina naturista

 

am fost depistat la analize cu glicemie180,mi s-a dat siofor doua pastile pe zi,ce sa fac ca sa scap de pastile se poate regla glicemia fara pastile, acum am cand100 cand 140. [continuare]

 

Plantele medicinale in terapiile alternative

Plantele medicinale in terapiile alternative

Actualizat la data de: 07 Aprilie 2021

Autor: SfatulMedicului

 

Ce se intelege prin terapii alternative De-a lungul istoriei civilizatiei, omul a folosit diferite remedii naturale (produse vegetale, produse animale si minerale, factori balneoclimaterici) pentru vindecarea si ameliorarea unor simptome ori pentru scurtarea duratei unei boli. S-au dezvoltat numeroase ramuri ale terapeuticii (fitoterapia, aromaterapia, apiterapia, acupunctura, fizioterapia), denumite astazi generic terapii alternative, complementare sau neconventionale. La inceput au existat numai produse naturale, insa, pe masura trecerii timpului, ele au fost inlocuite cu substante de sinteza, create dupa modelul structurii produsilor naturali. Locul terapiilor alternative a fost luat de terapia alopata. In epoca moderna, terapia cu produse naturale se practica in paralel cu cea alopata, ca medicatie complementara sau alternativa. Principiile medicinii alternative Filozofia ayurvedica evidentiaza rolul armoniei launtrice a fiecarui individ si al sistemului imunitar in… [continuare]

 

Acrocianoza

Din Dictionar Termeni

Acrocianoza este sindrom de boala manifestat prin coloratie albastru-violacee (cianoza) a extremitatilor (urechi, maini, picioare) si uneori a fetei, permanenta si mai putin dureroasa, accentuata de frig, care apare in context familial, afectand de obicei sexul feminin. Se poate insoti de hiperhidroza, keratoza pilara si de infiltrarea extremitatilor. Aceasta afectiune este cauzata de un spasm al vaselor cutanate mici (capilare si venule), provocand o incetinire locala a circulatiei sangelui. Intr-adevar, acrocianoza este insotita adesea de perturbari ale ciclului menstrual. Acrocianoza sc observa cateodata in cadrul bolii lui Raynaud. Simptome si evolutie – Cianoza se accentueaza cu frigul si umiditatea, care pot chiar provoca unele dureri usoare. Ea se mai agraveaza in caz de emotie. Cianoza poate depasi extremitatile corpului si poate atinge coapsele si antebratele. Adesea i se asociaza transpiratia si racirea pielii. Evolutia este de obicei benigna, ameliorarea survenind… [continuare]

 

Aromaterapie

Din Dictionar Termeni

Terapeutica prin ingestie, masaj al corpului sau inhalare de uleiuri esentiale vegetale sau de esente aromatice. aromaterapia este o ramura a fitoterapiei, tratarea bolilor prin produse derivate din plante. Uleiurile esentiale se utilizeaza fie in stare naturala, cu sau fara excipient, fie conditionate sub forma de capsule cu scopul de a fi protejate fata de oxidare. Capsulele cu esenta de salvie pot fi prescrise in unele stari spasmofilice; chiparosul, busuiocul, ienuparul, eucaliptul sunt active in caz de bronsita. In ansamblu, aromaterapia are reputatia de a fi activa, mai ales in fenomenele infectioase. Multumita ei, se pot evita, la unele persoane, efectele nedorite ale medicamentelor dupa ce s-a constatat absenta unei cauze serioase a tulburarilor lor si inutilitatea unui tratament mai eficace. [continuare]

 

Salba raioasa (evonymus verrucosa

Din Plante medicinale

Salba raioasa este un arbust specific Europei centrale si Scandinaviei. In tara noastra este des intalnit in zonele de deal si subalpine in paduri. Este un arbust inalt de unu pana la trei metri. Tulpina are numeroase verucozitati brun- negricioase (de unde ii vine si denumirea). Frunzele sunt opuse, marunt serate pe margini. Florile sunt mici, violacee sau maronii si infloresc in mai-iunie. Dintre substantele chimice care intra in compozitia plantei amintim:  gutaperca, tanin, rasina, asparagina si glicozidul evonimina, triacetina. Principalele proprietati curative ale plantei sunt: cardiotonica, coleretica, colagoga, hipotensiva, purgativa (in doze mari si poate duce la intoxicatii). In fitoterapie se utilizeaza frunzele, mai rar scoarta.   Uz intern:   – afectiuni cardiace, constipatie, dischinezie biliara, hipertensiune arteriala – sub forma de  infuzie din planta (se recomanda respectarea dozelor pentru a evita intoxicarea).   Uz extern:   -… [continuare]

 

Degetelul lanos (digitalis lanata)

Din Plante medicinale

Degetelul lanos este o planta din flora spontana din Europa si Asia Centrala, apartine familiei Scrophulariaceae. In tara noastra creste spontan in fanete, locuri pietroase si poieni, dar este si cultivata ca planta ornamentala. Planta formeaza in primul an de vegetatie o rozeta de frunze bazale, iar in al doilea an apare tulpina inalta de pana la 1 m, cu frunze lanceolate. In varful tulpinii se formeaza flori mari, campanulate, de culoare alb-gri pana la nuante de brun, ce cresc grupate in inflorescente bogate, lungi de pana la 25 cm. Infloreste in iunie – august. Planta este acoperita cu perisori fini, are un aspect lanos. Cele mai importante substante din compozitia chimica sunt: heterozide cardiotonice, lanatozide si flavonoide. Principalele calitati ale plantei sunt: cardiotonica (datorita heterozidelor cardiotonice produce o crestere a puterii de contractie a miocardului, urmata de o rarire a batailor inimii) si diuretica. In fitoterapie se utilizeaza… [continuare]

 

Momordica (momordica charantia)

Din Plante medicinale

Momordica este o planta originara din Sudul Asiei, dar este raspandita si in Africa si Australia. Momordica Charantia este o planta agatatoare, cu frunze lobate si zimtate (asemanatoare vitei de vie). Florile sunt mici si galbui si cresc la subsuara frunzelor. Fructul este carnos, are forma alungita sau cilindrica, este acoperit cu nodozitati, care ii dau aspectul rugos si este portocaliu atunci cand este copt. Cele mai importante substante din compozitia chimica sunt: charantina, polipeptide (au actiune asemanatoare insulinei), alcaloizi (momordicina), glucozide, saponide, rezine, uleiuri volatile, vitamina C, aminoacizi, serina, acid glutamic, treonine. Principalele calitati ale plantei sunt: hipoglicemianta, hipocolesterolemianta, reminalizanta, vitaminizanta, antibiotica, antitumorala,antivirala, stimuleaza sistemul imunitar, antiparazitar. In fitoterapie sunt utilizate frunzele si fructul. Uz intern: – diabet, pancreatite, colesterol marit, hepatopatii… [continuare]

 

verigariu (rhamnus catharctica)

Din Plante medicinale

Verigariu este un arbust din flora spontana din Europa, Nord- Vestul Africii si Vestul Asiei. In Romania este frecvent intalnit la liziera padurilor, in padurile de stejar, de la campie pana in zonele de deal. Acest arbust poate ajunge pana la cativa metri inaltime, are frunzele simple, alternate sau opuse, ovale, iar uneori se transforma in spini. Florile sunt galbui, mici si bisexuate. fructele sunt drupe mici, asemanatoare unor coacaze negre, au culoarea negricioasa la exterior si sunt galbene in interior. Dintre substantele chimice continute de planta amintim:  antrachinonici stabili, liberi sau combinati cu forma glicozidica: emodina sau frangula emodina, aloemodina, izoemodina, casantranol, un complex glicozidic cu aloe-emodina-antranol si glucoza, acizi grasi, o enzima amilolitica, o substanta albuminoidica toxica –ramnutoxina- care produce colici,  ramnocatarina (o antrachinona), emodina si emodinantranolul, crizofanol, precum si glicozizi, flavonoide si… [continuare]

 

Calomfir (tanacetum balsamita)

Din Plante medicinale

Planta medicinala sau decorativa care creste sub forma de tufis, cu forma rotunda, intalnita in Europa si Asia, de cultura la noi in tara. Prefera locurile insorite. Este planta din flora spontana, dar poate fi cultivata cu usurinta in soluri cu umiditate medie, dar afanate. Are tulpina acoperita cu perisori fini si creste pana la maxim 80 de cm. Frunzele sunt ovoidale, alternante, si pot prezenta lobi la baza, iar florile au culoarea galben intens si sunt mici si rotunde. Infloreste din iunie pana in septembrie, iar perioada de recoltare este cea a infloririi. Contine ulei volatil (monoterpene intre care predomina cetonele, hidrocarburi, oxizi), flavone, derivati fenil-propanici, carotenoide, taninuri si substante amare (lactone sescviterpenice, intre care specifica este balsamitona). In fitoterapie sunt utilizate partile aeriene si uleiul volatil. Datorita componentelor sale are efect: antispastic, carminativ, cicatrizant, diuretic, anticataral, stomahic [continuare]

 

Cetina de negi (juniperus sabina)

Din Plante medicinale

Cetina de negi face parte din familia  Cupressaceae si apartine florei spontane din zonele montane europene si regiunilor cu clima temperata. In Romania este intalnit pe stancariile si grohotisurile calcaroase din Muntii Apuseni, dar este si cultivat ca arbore decorativ in parcuri. Este o planta lemnoasa scunda (atinge in jur de 80 cm maxim), vesnic verde, cu tulpini taratoare si are aspect de tufa. Frunzele sunt solzoase, alipite pe ramura, semirigide, inguste, ascutite terminal. fructele sunt pseudobace carnoase, sferice, verzi la inceput si apoi negre- albastrui brumate. Dintre substantele chimice ce intra in componenta plantei amintim: tanin, zaharuri, rezine, ulei volatil ce contine sabinol (este toxic).Principala sa calitate este ca ajuta la indepartarea negilor. In fitoterapie se folosesc fructele sau frunzele. Uz extern: – cheratozele pielii, negi, dureri reumatice –  sub forma de comprese cu infuzie de fructe si frunze, tinctura. Efecte… [continuare]

 

Zamosita (hibiscus trionum)

Din Plante medicinale

Zamosita este o planta originara din Europa, dar care s-a raspandit si in zona mediteraneana, este flora spontana. In Romania o putem intalni fie cultivata ca planta decorativa, fie la marginea terenurilor cultivate. Tulpina este ramificata de la baza si este acoperita de perisori fini, creste pana la 80 cm inaltime. Zamosita are frunzele alcatuite din cate trei lobi, adanc crestate pe margini, alterne, avand o culoare verde intens. Florile au petalele alb- galbui si la baza sunt purpurii si catifelate, cresc in varful tulpinii si infloresc din iunie pana in septembrie. Dintre elementele chimice constituente amintim: ulei gras, flavonide, substante mucilaginoase, cauciuc. Principalele calitati ale plantei sunt: emolienta, diuretica, saluretica – favorizeaza eliminarea sarurilor de clor si sodiu. In fitoterapie se utilizeaza partea aeriana a plantei si se recolteaza in perioada infloririi plantei.   Uz intern:   – afectiuni digestive in special cele ale stomacului,… [continuare]

 

Slabanog (impatiens noli-tangere)

Din Plante medicinale

Slabanogul este o planta din flora spontana si este raspandit in Europa, Asia si America de Nord. In tara noastra creste prin padurile de fag, jilave si bogate in humus sau este cultivat ca planta decorativa. Tulpina este ramificata spre varf si nu are frunze la baza si poate ajunge pana la 150 cm inaltime. Frunzele sunt ovale si dintate pe margini, cresc altern spre varful tulpinii. Florile se dezvolta la axila frunzelor si sunt galbene cu puncte rosii la interior si cu un pinten incovoiat in jos. fructele sunt capsule suculente, care se desfac in 5 valve si arunca semintele. Printre elementele chimice din compozitia plantei se numara: substante amare, tanin, stigmasterine, zahar, colina, acid fosforic, substante minerale. Principalele calitati ale Slabanogului sunt: antioxidant, catechic, hemostatic, astringent, expectorant, antiinflamator, dezinfectant, cicatrizant, diuretic. In fitoterapie se folosesc frunzele si florile, mai rar fructele.   Uz intern:   -… [continuare]

 

Catusa (ballota nigra)

Din Plante medicinale

Planta medicinala, care ajunge pana la ianltimea de un metru. Face parte din flora spontana si este raspandita in toata Europa, dar si in unele zone din America. Frunzele sale sunt dintate pe margini, acoperite cu perisori, care se regasesc si pe tulpina (ce este tetramuchiata). Frunzele sunt dispuse pe tulpina, asezate diametral opus. Florile sunt de culoare violacee, asezate de jur imprejurul tulpinii. Aceasta planta se dezvolta atat in zonele insorite, dar si la umbra. Infloreste in lunile iunie-octombrie, iar recoltarea se face in luna iulie. Are efect antivomitiv, astringent.Planta contine amine biogene, tanin, mucilagii, ulei eteric, saponine, flavone, saruri de potasiu, etc. In fitoterapie este utilizata partea aeriana, frunzele si florile. Cand sunt strivite, frunzele emana un miros neplacut.  Uz intern: – greturi si/ sau varsaturi (mai ale in raul de miscare sau greturile ce apar in sarcina), in tuse… [continuare]

 

Rocoina (stellaria media)

Din Plante medicinale

Este o planta din flora spontana specifica Europei si Americii de Nord. In Romania este foarte raspandita pe terenuri virane, in culturi, pe marginea drumurilor, in gradini. Este considerata a fi o planta invadatoare, care se intinde cu rapiditate. Are tulpini taratoare, lungi de pana la 2 m, ramificate. Frunzele cresc opuse, cate patru, sunt mici, ovale, ascutite la varf. Florile se formeaza in varful tulpinilor, sunt mici, albe, au forma de stea si se deschid numai atunci cand este soare. Principalele substante chimice din compozitia plantei sunt: saponine, mucilagiu, triterpenoide, cumarine, flavonide, acizi carboxilici si carotenoizi, siliciu si vitaminele a si C. Cele mai importante proprietati ale plantei sunt: antiinflamatoare, digestiva, tonica, febrifuga, calmanta. In fitoterapie se utilizeaza partile aeriene. Uz intern: – ulcere gastro-intestinale, tuse, probleme digestive, oboseala, lipsa de energie, bronsita, pleurezie, raceli, constipatie, scorbut – sub… [continuare]

 

Drobul sau maturicea (sarothamus scoparius)

Din Plante medicinale

Drobul este o planta originara din Europa, dar aclimatizata si in America de Nord, Africa de Sud si unele zone din Asia. In Romania face parte din flora spontana din zonele de deal (zona subalpina) sau este cultivata in parcuri ca arbust decorativ. Drobul este un arbust de maxim 1,5 m inaltime, cu tulpina ramificata, cu ramuri subtiri si drepte, verzi, alipite de tulpina, avand 5 muchii. Frunzele sunt alterne si divizate in 3 foliole. Florile sale au forma unor fluturasi si sunt galben-aurii. Fructul este o pastaie paroasa, inchisa la culoare. Arbustul infloreste in lunile mai sau iunie. Dintre elementele chimice continute de planta amintim: alcaloizii genistina, sparteina, sarotamnina, scoparozid, epinina, amine, saruri minerale, tanin, ulei volatil, scoparozid, flavonoizi, uleiuri volatile, fenoli. Principalele calitati ale plantei sunt: diuretic, hipertensiv, antiasmatic, antiinflamator, sparteina ajuta la refacerea inimii in cazul aritmiilor, la afectiunile uterine pentru ca… [continuare]

 

Secom®

Din Clinici/Firme medicale

Secom® este compania romaneasca lider de autoritate in solutii de medicina integrativa care raspund nevoilor unui lifestyle sanatos al omului modern. Compania Secom® este specializata in importul, promovarea si comercializarea de produse naturale pentru sanatate. Inca de la inceput, Secom® si-a castigat pozitia de trendsetter, fiind prima companie care a introdus pe piata romaneasca ciupercile medicinale, extractele standardizate din plante, precum si ingrediente inovative: colostru, glutation, resveratrol, 5-HTP si multe altele. In prezent, portofoliul Secom® acopera toata gama de afectiuni cuprinzand peste 180 de produse 100% naturale, o mare parte unice pe piata din Romania – vitamine si minerale, extracte standardizate din plante, fructe si legume, formule fito-homeopate, ciuperci medicinale, extracte glandulare, aminoacizi, enzime, probiotice si prebiotice, o linie speciala de produse pentru copii si creme medicinale. Demersul medicinei integrative este sustinut prin… [continuare]

 

Piq clinic

Din Clinici/Firme medicale

Cabinetul medical PiQ Clinic a fost infiintat in anul 2003, cu dorinta de a promova sistemul oferit de Medicina Traditionala Chineza si de a recurge intr-un mod competent la resursele sale multimilenare. Cabinetul dispune de servicii integrate de: – acupunctura – fitoterapie – masaj terapeutic Patologia abordata include probleme din urmatoarele discipline: – reumatologie – neurologie – ginecologie – gastroenterologie – dermatologie – oftalmologie – ORL – cardiologie – endocrinologie – imunologie si alergologie Prin dotarea fitoterapeutica, suntem capabili sa oferim peste 1500 de retete din Medicina Traditionala Chineza. Diagnosticarea afectiunilor se realizeaza atat prin metodele clasice ale Medicinei Traditionale Chineze (pulsologie, observarea aspectului limbii, palparea punctelor de acupunctura), cat si cu ajutorul informatiilor clinice si paraclinice din medicina moderna. Tratamentele sunt, in mod obisnuit, desfasurate pe durata a 12 sedinte de acupunctura, cu… [continuare]

 

Centrul medical aide sante

Din Clinici/Firme medicale

Oferim servicii de asistenţă medicală integrată la inalte standarde de calitate profesională ca rezultat al experienţei dobandite. Echipa de specialişti pleacă de la premisa că medicina trebuie să fie orientată dinspre profesionist inspre pacient! Unicitatea serviciilor oferite de Centrul Medical AS – AIDE SANTE constă in faptul că noi abordăm nu numai tehnici din medicina clasică – alopată – dar şi tehnici complementare: api- fitoterapie, homeopatie, etc. Clinica este situată intr-o zonă larg accesibilă a Bucureştiului (in piaţa Crangaşi), pe str. Elena Farago nr. 49A, sector 6, şi oferă o serie largă de servicii medicale generale si specializate, investigaţii şi tratamente, realizate cu aparatură de ultimă generaţie. Centrul Medical AS – AIDE SANTE dispune de un număr de 4 cabinete şi de 6 specialităţi. Prin intermediul partenerilor noştri, furnizăm servicii pentru 12 specialităţi medicale. Ne-am deschis două noi puncte de… [continuare]

 

Centrul medical naturist ayurveda sibiu

Din Clinici/Firme medicale

Ce va asteapta la Centrul Medical Ayurveda ? Pasiti intr-o oaza de prietenie si de liniste. In sunetele melodioase si parfumul lampilor aromate, noi va oferim sentimentul de incredere si armonie pe care-l cautati. In salile primitoare ale acestui centru medical, la o ceasca de ceai, veti lua contact cu programele de tratamente naturale: CONSULTATII MEDICALE * Medicina traditionala indiana Ayurveda * Medicina generala * fitoterapie, Apiterapie, Hidroterapie, Dietetica * Diagnosticare infoenergetica, Iridodiagnostic * Evaluarea tipologiei constitutionale Veti regasi in dumneavoastra, dupa o discutie cu medicul, buna-dispozitie si calmul interior care declanseaza procesul de vindecare. Noi va oferim retete eficiente pentru afectiunile dumneavoastra si pentru a va mentine echilibrata constitutia. La intrebarile dumneavoastra, noi va informam si despre curele naturale si terapiile de eliminare a toxinelor din medicina traditionala Ayurveda. … [continuare]

 

Centrul de fizioterapie si recuperare medicala timisoara

Din Clinici/Firme medicale

Centrul medical FIZIO CENTER a fost infiintat in luna februarie a anului 2007 si are sediul in Timisoara pe Calea Martirilor nr. 115, intr-o oaza de liniste propice relaxarii. Locurile de parcare nu sunt o problema. Prin infiintarea acestei unitati medicale, am dorit sa venim in intampinarea nevoilor si exigentelor pacientului de astazi. Este un centru medical care functioneaza in sistem privat. Ne aflam in relatii contractuale cu Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate, avantajul constand in beneficierea de proceduri gratuite, in limita fondului alocat. Obiectivul centrului este de a promova starea de sanatate a pacientilor. De asemenea dorim recuperarea maxima a capacitatii fizice si psihice a pacientilor. In acest scop, centrul dispune de o sala de gimnastica medicala si intretinere, fizioterapie, sala de masaj terapeutic, recuperare, relaxare, acupunctura, homeopatie, fitoterapie (terapii naturiste), reflexoterapie, sauna. Centrul medical FIZIO CENTER se adreseaza… [continuare]

 

Cabinetul medical dr. dragomir

Din Clinici/Firme medicale

Cabinetul Medical „Dr. Dragomir” ofera toate serviciile de medicina familiei (Medicina Generala – adulti si copii): consultatii, controale si urmarirea starii de sanatate, profilaxie si vaccinuri, consiliere si planning familial, eliberari de avize, certificate, adeverinte, concedii medicale, recomandari si interpretari de analize etc. Mai mult decat atat, dispune de personal calificat si de aparatura necesara pentru o serie de teste si investigatii ca: electrocardiograma, ecografia abdominala, analize de laborator, oscilometrie, tratamente cu aerosoli, infiltratii intra- si periarticulare, teste clinice, etc. Pe langa metodele conventionale de tratament, medicii cabinetului ofera posibilitatea tratamentelor prin metodele alternative: acupunctura, reflexoterapie, homeopatie, fitoterapie si aromaterapie pentru un mare numar de afectiuni. Toate serviciile oferite la cabinet se pot efectua si la domiciliul pacientilor. In schimbul unui tarif suplimentar se pot face: recoltari la… [continuare]

 

Centrul de sanatate clar med

Din Clinici/Firme medicale

Centrul medical de sanatate Clar MED din Bucuresti se remarca de peste 8 ani prin rezultatele deosebite obtinute in cabinetele de medicina alternativa in care se ofera o gama diversa de terapii alternative si remedii naturiste: acupunctura, reflexoterapie, homeopatie, masaj terapeutic, aromaterapia, presopunctura, dietoterapia, etc. Dr. Cristina Balanescu, medic primar de medicina generala cu competenta in ramuri ale medicinei alternative (acupunctura, homeopatie, apifitoterapie) a infiintat cabinetul in anul 2001 cu toate ca activitatea de baza, acupunctura, era practicata din 1998, dar nu in sistem privat. In cadrul cabinetului s-au organizat cursuri in urma carora s-a creat personalul cu calificare suplimentara in masaj general, masaj reflexogen si drenaj limfatic, fitoterapie si kinetoterapie. Asistentele medicale preiau pacientii, dupa consultatii, si cu profesionalism ii indruma in tainele fitoterapiei, a culorilor, a aromelor, a muzicii, a argilei sau a luminii… [continuare]

 

Calami rhizoma (rizomi de obligeana), fragmente

Din Medicamente

Ce este Calami Rhizoma si pentru ce se utilizeaza Indicatii Radacina de obligeana contine un ulei volatil placut mirositor si un principiu amar (acorina), datorita carora are proprietati tonic‑aperitive, eupeptic-amare, antispastice gastro-intestinale, sedative, analgezice. Se foloseste ca stimulent al secretiei gastrice, marind pofta de mincare si in diferitele afectiuni ale stomacului. In balonari abdominale (flatulenta), obligeana usureaza eliminarea gazelor (carminativ) si calmeaza colicile. Datorita unui principiu activ numit azarona, obligeana are actiune tranchilizanta (calmant psihic). Preparatele din radacina de obligeana combat febra, au excelente proprietati diuretice, anticonvulsive, antiaritmice, antitabagice si bactericide. Radacina de obligeana nu este utilizata numai datorita puterii ei intaritoare in cazul unei slabiri generale a organelor digestive, in balonari stomacale si intestinale, precum si in colici, ci ea ajuta si in dereglari glandulare si artrita…. [continuare]

 

Semen lini samanta de in, fragmente

Din Medicamente

Administrarea interna a preparatelor pe baza de in In caz de constipatie, semintele de in se iau intern (1-2 linguri) cu apa. in celalalte tulburari in care inul se recomanda, se administreaza un macerat obtinut dintr-o lingura de seminte tinute in apa, timp de o ora, la temperatura camerei. Dupa scurgerea timpului de macerare, lichidul se strecoara si se bea dintr-o data. Se recomanda sa se prepare si sa se bea 3-4 astfel de portii pe zi. Uleiul de in se administreaza ca atare (2-2 lingurite pe zi) sau se foloseste in salatele de cruditati. Contraindicatii, reactii adverse Faina de in (Farina Lini) nu se administreaza intern, caci contine glicozizi care se transforma in acid cianhidric, substanta iritanta si toxica pentru tubul digestiv. Semintele de in folosite in fitoterapie, trebuie sa fie mature (coapte) si in stare buna (semintele rancede sunt toxice). Mucilagiile din semintele de in pot interactiona in mod negativ cu principiile laxative sau purgative ale diferitelor… [continuare]

 

Apisan forte

Din Medicamente

Ce este Apisan Forte si pentru ce se utilizeaza Indicatii Produsul Apisan Forte, prin actiunile sale atat curative, cat si preventive, are urmatoarele roluri benefice: – ajuta dezvoltarea organismului copiilor in perioadele lor de crestere, fiind considerat un aliment perfect, complex, o ,,hrana functionala vie”; – furnizeaza o parte din energia necesara organismului in perioadele de efort fizic sau/ si intelectual deosebit la sportivii de performanta, la elevi si tineri, – intarzie aparitia senzatiei de oboseala si de epuizare fizica, contibuind la refacerea energetica dupa eforturi sustinute; – stimuleaza factorii de imunitate a organismului sportivilor, crescandu-le rezistenta la o serie de infectii virotice sau microbiene. Este indicat si in perioada de convalescenta, dupa boli inflamatorii sau infectioase; – este un bun preparat eubiotic, mentionand echilibrul normal al florei intestinale, iar in cazurile de tranzit intestinal incetinit are un rol laxativ bland; – prin… [continuare]

 

https://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/fitoterapie

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Detoxifierea corpului prin metode naturale

 

 

Autor: SfatulMedicului

 

Detoxifierea organismului prin tot felul de diete detox sau suplimente naturale nu este doar un moft in societatea moderna.

 

Nu este doar ceva la moda pentru a te simti mai bine si a-ti recupera corpul si sanatatea de altadata.

 

Este un lucru cat se poate de obisnuit si dezirabil, mai ales pentru ca promoveaza curatarea corpului prin metode naturale.

 

Exista bauturi detox si diete cu alimente organice care s-au dovedit a fi tare eficiente in eliminarea toxinelor din corp

 

Din cauza stilului de viata nesanatos pe care il ducem, tindem sa asimilam substante toxice si chimicale in corpul nostru in fiecare zi, insa exista bauturi detox si diete cu alimente organice care s-au dovedit a fi tare eficiente in eliminarea toxinelor din corp si in redarea energiei pe care o pierdusem.

 

Se pot administra si suplimente naturale de detoxifiere. Pentru ca este vorba despre produse 100% naturale, fara efecte adverse si cu un continut de ingrediente active cu extracte din natura, putem urma o cura de 1, 2 sau 3 luni cu astfel de suplimente alimentare indicate de nutritionisti.

 

In zilele noastre nu este deloc greu sa ne sufocam organismul cu tot felul de toxine care se transforma in radicali liberi ce ne ataca din interior.

Cu toata poluarea, cu fumul de tigara ce ne impresoara, cu mancarea fast food sau alimentele procesate pe care le consumam cand suntem pe fuga, corpul nostru nu prea mai are cum sa lupte.

 

In acest fel aduna o cantitate periculoasa de substante nocive care ne pot ataca organismul. Asa apar primele simptome de afectiune, oboseala si boala se instaureaza fara a se mai deranja sa ne anunte dinainte.

 

Suplimentele naturale s-au dovedit a fi eficace in detoxifiere, insa mai au si alte proprietati benefice asupra organismului

 

Insa, detoxifierea corpului este posibila prin indepartarea majoritatii acestor toxine din sistemul nostru intern. Pentru aceasta, exista mai multe produse naturale care pot fi folosite in folosul nostru.

 

Scopul lor este de a scapa corpul de substantele toxice si de a-l intari astfel incat sa-si recapete treptat functiile de baza. Un asemenea produs la indemana este suplimentul Detoxamin.

 

Metode naturale de detoxifiere

 

Detoxifiere prin cresterea aportului de fibre – Cresterea aportului de fibre este cea mai buna metoda de detoxifiere si curatire intestinala.

 

Fibrele stimuleaza tranzitul intestinal si asigura o detoxifiere eficianta a organismului, prin eliminarea eficienta a deseurilor prin colon.

 

Plantele cu efect laxativ si purgativ pot fi folosite ca metode de detoxifiere si curatire intestinala, insa nu pe termen lung. In aceasta categorie intra crusinul, senna, aloe, reventul, care contin derivati antrachinonici.

 

 

Medici specialisti Medicina alternativa

Dr. Gabriela Paula Florea (Sbarna)

 

 

 

https://www.sfatulmedicului.ro/Suplimente-nutritive/detoxifierea-corpului-prin-metode-naturale_16292

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Uleiurile esentiale – preparare si folosire- Cum sa diluezi uleiurile esentiale – un ghid esential

Este una din prioritatile noastre la Sensia sa avem un cumparator informat, care foloseste uleiurile noastre esentiale eficient si in conditii de siguranta. Datorita specificului uleiurilor esentiale, acela de volatilitate si concentratie ridicate, credem ca este necesar, util, poate chiar critic, sa ai la indemana instructiuni clare si cuprinzatoare despre cum sa diluezi uleiurile.

In primul rand, sa aflam care este scopul diluarii

Exista o stransa legatura intre siguranta ta si diluarea aplicata uleiului. Folosirea unui ulei esential direct din recipient, fara a fi mai intai diluat, poate deveni cea mai rapida cale spre o piele sensibilizata, iritata, si poate chiar mai rau. Potrivit expertului Robert Tisserand, specialist de renume international in siguranta folosirii uleiurilor esentiale, diluarea uleiului esential este legata de doua nevoi primare de siguranta. “Unu, nevoia de a evita reactiile pielii: iritare, sensibilizare si fototoxicitate. Doi, pentru a evita toxicitatea sistemica, cum ar fi fetotoxicitate (toxicitate pentru fatul mamei), hepatotoxicitate (care afecteaza ficatul), efectele carcinogenice (canceroase) sau neurotoxicitatea. Reactiile adverse ale pielii sunt vizibile chiar cand au loc, dar toxicitatile sistemice s-ar putea sa nu se manifeste la fel de vizibil. Reactiile pielii sunt integral legate de diluare, de aceea instructiunile de siguranta vin sa minimizeze acest risc.”

Mai simplu spus, diluam uleiurile esentiale inainte de a le aplica pe piele pentru a minimaliza reactiile adverse si toxicitatea sistemica. Aplicarea uleiului esential nediluat pe piele poate cauza cu usurinta reactii adverse pe termen scurt sau de durata, asa ca nu vedem de ce ti-ai asuma acest risc.

Diluarea uleiului nu doar ca iti menajeaza pielea, dar o vei simti si la buzunar. Diluarea impreuna cu un ulei purtator inainte de aplicarea pe piele previne inclusiv evaporarea mai rapida, asa cum s-ar intampla daca nu ai folosi si uleiul purtator. Aceasta diminuare a volatilitatii inseamna si ca mai multe din caracteristicile terapeutice ale uleiului esential pot fi absorbite prin piele, se pot raspandi pe o suprafata mai mare si ca, la urma urmei, in general vei folosi mai putin ulei esential.

Exista o mare varietate de uleiuri purtatoare pentru uleiul tau esential

Chiar daca uleiurile purtatoare par sa fie alegerea cea mai evidenta pentru a-ti purta ca un caraus uleiurile esentiale, elenu reprezinta singura optiune. Lotiunile, cremele, balsamurile, sampoanele, sapunul de ulei de masline sau gelurile de Aloe, toate reprezinta o alegere fantastica pentru a-ti dilua uleiurile, si multe dintre ele pot contine conservanti naturali care se potrivesc ca o manusa nevoilor tale.

Sa invatam proportia (rata) de dilutie corecta pentru situatia ta

PlantTherapy isi bazeaza rata de dilutie pe recomandarile Tisserand Institute. Aceste valori sunt aproximative si au fost rotunjite la picaturi integrale. Te rugam sa tii cont ca termenul “picatura” nu este foarte exact deoarece picaturile depind de marimea orificiului reductiv si de vascozitatea uleiului. De asemenea, ratele de dilutie prezentate aici nu implica si faptul ca fiecare este sigura pentru toate uleiurile esentiale si in toate situatiile.

*- mai jos in text, acolo unde PlantTherapy recomanda (in special la uleiurile purtatoare) cantitatea de 1oz (unitate de masura USA echivaland cu 29,574ml), am efectuat rotunjirea la 30ml.

Dilutia de 1%

Aceasta rata este recomandata pentru copii peste varsta de 2 ani, pentru aplicari pe fata, pentru utilizare pe termen lung, folosire zilnica, pentru a accesa efectele energetice subtile ale uleiului.

10ml / 2 lingurite = 3 picaturi
15ml / 3 lingurite = 4 picaturi
30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 9 picaturi

Dilutia de 2%

Aceasta rata este recomandata pentru copii, produse de baie si de corp, si este ideala pentru folosirea zilnica a unui ulei esential.

Multe din produsele gamei KidSafe® au recomandari de dilutie se 2-5%. Aceste dilutii sunt bune pentru copiii sub varsta de 10 ani pentru tratamente punctuale sau pentru situatii acute. Intotdeauna recomandam sa incepi cu nivelul de jos al dilutiei recomandate (de ex., la o dilutie recomandata de 2-5%, sa incepi cu 2%), si sa cresti gradual in functie de nevoi.

10ml / 2 lingurite = 6 picaturi
15ml / 3 lingurite / 1 lingura = 9 picaturi
30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 18 picaturi

Dilutia de 3%

Aceasta dilutie este recomandata pentru anumite disconforturi localizate.

10ml / 2 lingurite = 9 picaturi
15ml / 3 lingurite / 1 lingura = 13 picaturi
30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 27 picaturi

Dilutia de 5%

Aceasta rata este recomandata pentru folosire pe termen scurt pentru o anumita problema, dar nu pentru mai mult de doua saptamani.

10ml / 2 lingurite = 15 picaturi
15ml / 3 lingurite /1 lingura = 22 picaturi
30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 45 de picaturi

Dilutia de 10%

Aceasta rata este recomandata pentru mici zone cu probleme sau pentru situatii acute.

10ml / 2 lingurite = 30 picaturi
15ml / 3 lingurite /1 lingura = 45 picaturi
30ml / 6 lingurite / 2 linguri = 90 de picaturi

Foloseste acest tabel pentru a te ajuta sa calculezi diverse dilutii.

O regula elementara este sa folosesti o picatura de ulei esential la o lingurita de ulei purtator pentru o dilutie de 1%. Pentru o dilutie de 0,50%, deoarece nu poti masura o jumatate de picatura, mareste cantitatea de ulei purtator folosit. Daca nu mai poti adauga ulei purtator, rotunjeste in jos pentru a obtine un numar intreg pentru picaturile tale de ulei esential. De exemplu, 1,5 picaturi devin astfel 1 picatura.

Ia-ti masuri suplimentare de siguranta atunci cand diluezi pentru copii mici

Copii au pielea subtire si poroasa, predispusa sa absoarba orice este aplicat topic. Nu recomandam aplicarea topica a uleiurilor esentiale pe bebelusii nascuti prematur, dar dilutia pentru copiii nascuti la termen, aflati intre 0-3 luni, este de 0,10% pana la 0,20%. Aceasta echivaleaza cu 1-2 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator, atunci cand se aplica pe intreg corpul bebelusului. Pentru folosire punctuala, pe zone reduse ca suprafata, poti folosi 3-9 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator.

Suplimentar, ca extra masura de precautie, recomandam ca oricine doreste sa foloseasca uleiuri esentiale pe copii sub 2 ani, sa consulte un Aromaterapeut certificat sau un medic profesionist pentru a decide impreuna daca aceasta este cel mai recomandat mod de a actiona.

Pentru copii intre 3-24 luni, PlantTherapy recomanda in general o dilutie intre 0,25% – 0,5%. Aceasta echivaleaza cu 2-4 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator, la aplicarea pe intreg corpul bebelusului. Pentru folosire punctuala, pe zone reduse ca suprafata, poti folosi 9-27 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator.

Pentru copiii aflati intre 2-6 ani, se recomanda in general o dilutie de 1%-2%. Aceasta echivaleaza cu 9-18 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator, la aplicarea pe intreg corpul copilului. Pentru folosire punctuala, pe zone reduse, poti folosi intre 9-45 picaturi de ulei esential la 30ml* de ulei purtator.

Foloseste acest tabel pentru a calcula diverse dilutii specifice pentru copii

Dilutiile recomandate in acest tabel sunt pentru aplicare pe intreg corpul, folosind uleiuri si blenduri de ulei esential doar din gama KidSafe®. Atat pentru adulti cat si pentru copii, iti recomandam sa incepi cu nivelul de jos al dilutiei recomandate (de ex., la o dilutie recomandata de 2-5%, sa incepi cu 2%), si sa cresti gradual in functie de nevoi. 

Contacteaza un aromaterapeut experimentat inainte de a sari peste dilutie si a recurge la folosire directa, nediluata.

Daca totusi doresti sa folosesti topic un ulei esential nediluat, te rugam sa contactezi mai intai un Aromaterapeut certificat. Exista anumite situatii specifice in care poti folosi uleiurile in stare pura, nediluata, dar e bine sa joci intotdeauna rolul precautului in acest caz. O arsura puternica dupa ce ai atins o oala fierbinte sau intepatura recenta a unei insecte, sunt ambele exemple de situatii in care folosirea unui ulei esential nediluat poate fi benefica. Daca este cazul, cauta sfatul unui profesionist asupra folosirii sigure. Nu doar ca unele uleiuri esentiale pot cauza iritarea pielii, dar pot ii creste gradul de sensibilitate. Te rugam sa tii cont ca intotdeauna recomandam folosirea sigura, mai mult conservatoare, a uleiurilor esentiale, astfel ca tu sa te poti bucura in continuare de beneficiile acestor minunate instrumente fara ca sa apara probleme suplimentare.

Contraindicatii

Daca te afli sub tratament cu medicamente prescrise, daca suferi de epilepsie sau astm, ai un sistem imunitar compromis, daca esti gravida sau alaptezi, sau daca pur si simplu consideri ca uleiurile esentiale ti-ar putea afecta sanatatea, cauta sfatul profesional al medicului tau de familie.

Bucura-te de uleiurile esentiale in siguranta

Cand vine vorba de uleiurile esentiale, zicala “a sufla si in iaurt dupa ce te-ai ars” trebuie luata in serios. A aplica uleiul esential direct pe piele fara a-l dilua corespunzator in prealabil inseamna a creste semnificativ riscul de aparitie a reactiilor adverse. Avand mereu in minte folosirea sigura a uleiului esential, poti folosi intotdeauna cea mai mica rata de dilutie posibila care iti da rezultate eficiente.

Daca te preocupa reactiile adverse la un ulei esential nou, netestat, iti recomandam sa folosesti metoda testului zonal. La prima folosire a unui ulei esential nou, o metoda sigura este sa aplici o picatura de ulei diluat pe o portiune mica de piele, cum ar fi la interiorul cotului. Dupa aplicare, observa eventualele reactii adverse pentru primele 24 ore. Posibilele reactii adverse includ iritarea pielii, migrene, senzatia de greata, probleme respiratorii sau ameteala.

Sfaturile de mai sus nu au scopul de a diagnostica, trata sau vindeca orice boala sau afectiune, nici nu intentioneaza sa inlocuiasca sfatul unui medic profesionist. Intotdeauna recomandam sa-ti consulti doctorul de familie atunci cand doresti sa folosesti uleiuri esentiale.

Pentru mai multe informatii despre diluarea uleiurilor esentiale poti accesa resursele educative de la Institutul Tisserand (articole in limba engleza):

How to Use Essential Oils Safely

New Survey Reveals Dangers of Not Diluting Essential Oils

Bath Safety: How to Use Essential Oils in the Bath

 

 

https://sensia.ro/pages/uleiurile-esentiale-preparare-si-folosire-1

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Tincturi din plante medicinale – principii active concentrate

 

 

 

Tincturi din plante medicinale – principii active concentrate