Retete vindecatoare cu apa- Aproape totul despre farmacia din ŢELINA- Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale- Ce se întâmplă când consumăm sare iodată? Ce să NU mănânci dacă ai dereglări hormonale- 7 semne că îți lipsesc vitamine importante din corp- Legatura neasteptata dintre vinul alb si cancer; Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale; Alimente cu efect antiinflamator

Denumirea ei -Apium graveo¬lens vine din latină, unde apium este o de¬numire generică dată rădăcinilor comes¬tibile, gravis înseamnă puternic, iar olens înseamnă miros.

Aşadar, denumirea ştiinţifică a acestei legume s-ar traduce prin „rădăcina puternic mirositoare”, fă¬când referire la aroma sa intensă şi care o face foarte uşor de identificat, provenită de la un complex de sub¬stanţe cu efecte vindecătoare extraordinare. Telina are stramos o plantă sălbatică, care a cres¬cut cu milenii în urmă în zona Mediteranei şi a Mării Negre, unde prefera pământurile umede şi să¬rate, bine expuse la soare. Apoi a început să fie îmblân¬zită de oameni, care au luat-o în grădinile lor şi au îngrijit-o. Ţelina a fost recunoscătoare pentru grija lor şi a răspuns pe măsură: de la o generaţie la alta, rădă¬cina sa a devenit mai mare şi mai cărnoasă, frunzele sale mai fragede, iar seminţele sale bogate în uleiuri aromate. Aşa a ajuns ţelina leguma pe care o cunoaştem azi, fiind răspândită mai întâi în toată Europa şi apoi în toată lumea.
În antichitate, ţelina era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Ro¬man, încât a fost consemnată în scrie¬rile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele medicilor, care o conside¬rau un medicament deosebit de preţios, recomandat în boli de inimă, reuma¬tism, gută şi astenie sexuală. Hipo¬crate, părintele medicinei, o numea „selinom” şi o socotea un remediu foarte eficient pentru liniştirea sistemului nervos. Însuşi Homer o menţionează în „Iliada” şi „Odiseea” drept o iarbă sacră, cu calităţi terapeu¬tice excepţionale. La rân¬dul lor, romanii preparau o băutură alcoolică din ră¬dăcina şi seminţele de ţe¬lină, pentru a-şi mări ca¬pacitatea de efort şi ferti¬litatea. Medicii romani le prescriau şi copiilor şi ado¬lescenţilor rădăcină de ţelină, pentru a creşte mai repede, pentru a fi feriţi de boli şi de tulburările ado¬lescenţei. Tot la romani exista credinţa că o cunună din frunze de ţelină pusă pe cap fereşte mintea de aburii vinului în exces. Se spunea chiar despre poetul latin Horaţiu că purta mereu, atunci când participa la ospeţe, o cunună de frunze de ţelină.
Multe din credinţele şi obiceiurile folosirii ţelinei, consemnate în antichitate, le găsim şi în tradiţia şi me¬dicina populară de la noi. În lumea satului românesc, ţelina era primul remediu în caz de convalescenţă, tuberculoză pulmonară sau infertilitate. De altfel, cali¬tăţile afrodiziace ale acestei plante au devenit un ade¬vărat mit în tradiţia populară românească, ajungând până în zilele noastre. Cât este ficţiune şi cât este ade¬văr din toate aceste utilizări terapeutice vom afla în rândurile care urmează.

Ţelina ca medicamentww

Piure de ţelină

Rădăcina acestei legume este o adevărată colecţie de substanţe cu efecte vindecătoare. Trebuie ştiut, însă, că ele se găsesc preponderent în coaja ţelinei, pe care de obicei gospodinele o curăţă şi apoi o aruncă, nefiind consumată. Or, ea conţine cele mai multe substanţe antibiotice şi antifungice din plantă, dar şi vitamine cum ar fi C, B1, B2, B6 sau B9, toate cu rol în protec¬ţia contra radicalilor liberi, în întărirea imunităţii şi a rezistenţei noastre la factorii de mediu agresivi. Ca atare, pentru a fi eficientă în terapie, ţelina va fi consu¬mată cu tot cu coajă. Sub coaja cea bogată în vitamine (rădăcina propriu-zisă a plantei) se află calciu, potasiu, magneziu, fosfor şi fier, adică mai toate mineralele cu rol în menţinerea sănătăţii sistemului nervos şi a celui endocrin, în dezvoltarea lor armonioasă la copii. De aceea, rădăcina de ţelină este recomandată în mod spe¬cial copiilor şi adolescenţilor, inclusiv celor cu tulbu¬rări de creştere şi de maturizare.

Cum preparăm şi cum administrăm rădăcina de ţelină

Mai întâi de toate, trebuie ştiut că cele mai bune efec¬te terapeutice se obţin consumând rădăcinile proaspete de ţelină, şi nu cele conservate prin depozitare la rece sau preparate prin încălzire, care îşi pierd multe din calităţile vindecătoare. După două săptămâni de refrigerare, se pierd aproximativ 50% din majori¬ta¬tea vitaminelor, în timp ce prin fier¬bere, este pierdut un procent de peste 70% din conţinutul de vitamina C, vitamina A, vitaminele B1 şi B6.

Sucul
Este forma de administrare a ţeli¬nei cea mai eficientă din punct de ve¬dere terapeutic. Se obţine cu ajutorul storcătorului elec¬tric centrifugal, din ţe¬li¬nă proaspătă, sănătoasă, bine spălată, dar necurăţată de coajă, care este partea cea mai bogată în substan¬ţe nutritive. Coaja va fi doar spălată foarte bine. Sucul obţinut se amestecă în proporţie de 3:1 cu suc de morcov, consumân¬du-se amestecul imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în recipiente bine închise, dar nu mai mult de şase ore. De regulă, un adult va consuma zilnic 50-150 ml de suc de ţelină, o cantitate mai mare fiind contrain¬di¬cată, deoarece poate produce deranjamente gastro-intes¬tinale, stări de inapetenţă, vomă. Sucul de rădăci¬nă, obţinut prin centrifugare, este cea mai eficientă for¬mă de administrare a acestei legume, deoarece vita¬mi¬nele, enzimele, mineralele şi pigmenţii pe care îi con¬ţine sunt foarte uşor de asimilat.

Ţelina fiartă
Poate fi consumată ca atare, sub formă de piure sau în diverse alte mâncăruri (ciorbe, tocăniţe, ghiveciuri etc.). În urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A conţinută este distrusă, la fel ca şi vitamina C şi multe alte substanţe nutritive. Totuşi, este important de ştiut că vitaminele şi mineralele rămase după fier¬bere vor fi mult mai uşor de asimilat din ţelina fiartă, decât din cea crudă. Mai mult, ţelina fiartă (eventual amestecată cu cartofi şi puţin morcov fiert) este foarte bine digerată şi tolerată de către tubul digestiv, fiind ca atare recomandată în mod special persoanelor convalescente ori celor care datorită unor afecţiuni gastro-intestinale nu suportă crudităţile. Din aceste motive, ţelina fiartă poate avea de multe ori o aplica¬bi¬litate terapeutică mai mare decât cea consumată crudă.

Vinul tonic de ţelină

Se taie mărunt două rădăcini de ţelină de mărime medie şi se pun într-un litru de vin alb. Apoi se adaugă 100 g miere de albine şi 5 linguriţe de seminţe de ţelină pisate. Totul se macerează timp de cinci zile, apoi se filtrează, obţinându-se o băutură parfumată, cu un gust dulce-picant, din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale, având efecte diuretice, afrodiziace şi tonice. Vinul de ţelină se mai foloseşte tradiţional şi pentru reglarea ciclului men¬strual sau contra amenoreei, iar mai nou, pentru înde¬părtarea efectelor nedorite ale anticoncepţio¬na¬le¬lor de sinteză.

Tratamente interne
o Adjuvant în cancer – studii de laborator au arătat că există nu mai puţin de opt substanţe cu efecte citostatice în rădăcina ţelinei. De pildă, aşa-numiţii compuşi acetilenici stopează creşterea tumorilor. Alte substanţe din rădăcina acestei legume, care între altele dau ţelinei mirosul specific, au un important rol în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă, atât pentru prevenire cât şi ca adjuvant contra bolilor tumorale, consumul de suc de ţelină, câte 50-100 ml pe zi.
o Cancerul gastric – se recomandă administrarea unui amestec de suc de ţelină şi suc de cartofi, com¬binate în proporţia 1:2. Se consumă câte 300 ml de suc pe zi, în reprize. Cura durează timp de 1 lună, după care se face o pauză de 15 zile (timp în care se admi¬nistrează suc de varză), apoi se reia. Cumarinele, o categorie de substanţe conţinute de rădăcina de ţeli¬nă, blochează dezvoltarea tumorilor pe tubul digestiv, în timp ce sucul de cartofi cruzi conţine la rândul său sub¬stanţe citostatice naturale, care împiedică meta¬sta¬za¬rea tumorilor.
o Cancerul intestinal – pentru prevenirea formării tumorilor în colon se recomandă curele îndelungate cu salată de ţelină. În tratamentul cancerului de colon deja instalat, se face o cură cu suc de rădăcină de ţelină. Se beau 100 ml suc zilnic, în combinaţie cu suc de mor¬covi. Studii făcute în New Jersey, Statele Unite, au arătat că mai multe principii active din ţelină stopează dezvoltarea formaţiunilor tumorale din colon.
o Leucemie – se consumă sucul obţinut din ră¬dăcini şi frunze de ţelină, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în proporţii egale cu suc de morcovi. Su¬cul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica dete¬riorarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, o speranţă în tratamentul acestei afecţiuni. Studii de medicină experimentală au arătat că două categorii de principii active conţinute de ţelină (luteolina şi ftali¬dele) au un efect citostatic, provocând aşa-numita moarte programată a celulelor mutante.
o Colesterol şi trigliceride mărite – un studiu făcut de un institut al Departamentului Guvernamental pentru Agricultură al Statelor Unite a arătat că o porţie de doar 100 de grame de salată de ţelină consumată zilnic ajută la scăderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20 %. Aceasta, deoarece ţelina stimulează secreţia de acizi biliari şi este foarte bogată în fibre alimentare, blocând, atunci când este consumată îm¬preună cu alte alimente, punerea în circulaţia sanguină a trigliceridelor în exces şi a colesterolului. Efectul celulozei şi a altor fibre alimentare conţinute de ţelină asupra nivelului trigliceridelor din sânge este extraor¬dinar, studii de medicină experimentală arătând o scădere a valorii acestora cu 17,3-33,5% după doar treizeci de zile de tratament.
o Diabet – se consumă zilnic minimum 50 de grame de rădăcină de ţelină, sub formă de salată, care poate fi amestecată cu morcovi, varză, pătrunjel. Toate aceste legume sunt bogate în fibre alimentare şi în principii active cu efect hipoglicemiant. Consumată zilnic, salata ajută, de asemenea, organismul să devină mai receptiv la acţiunea insulinei.
o Obezitate – cura cu suc de ţelină, din care se con¬¬sumă 50 ml înainte de fiecare masă, este un ade¬vă¬rat elixir în tratarea supragreutăţii. Această plan¬tă are efecte diuretice, aju¬tându-ne să eli¬minăm excesul de apă din ţesuturi şi aju¬tându-ne la controlul apetitului ali¬men¬tar (substanţele din coaja ţelinei reduc apetitul pe termen lung). De ase¬menea, ţelina rădăcină şi cea verde, consu¬mate zilnic (40-70 de gra¬me), reduc reacti¬vitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru comba¬terea aşa-numitelor „accese de foa¬me”, care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii de tensiune emo¬ţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă.

o Cistită – combinaţia de suc de ţelină şi de mor¬cov este un ajutor foarte puternic în tratamentul cisti¬tei. Coaja ţelinei este bogată în substanţe antibiotice cu spectru larg, substanţe care fac – între altele – ca ră¬dăcina de ţelină să reziste fără să se strice un timp mult mai îndelungat decât alte legume. Dar cea mai importantă proprietate a acestei legume este cea de alcalinizare a urinei, ceea ce va face mult mai eficient tratamentul cu plante medicinale sau cu antibiotice de sinteză.
o Calculi renali – sărurile de potasiu şi magneziu conţinute de rădăcina sa fac din ţelină un excelent diu¬retic, eficient pentru eliminarea calculilor renali, mai ales a celor de mici dimensiuni. Mai mult, frun¬zele şi rădăcina de ţelină conţin principii antiin¬fla¬matoare renale, contribuind astfel la prevenirea for¬mării calcu¬lilor. Se recomandă curele de 2 săptămâni, timp în care se administrează în fiecare zi câte 100 ml de suc de rădăcină şi frunze (obţinut prin centrifugare).
o Calculi biliari – se recomandă, în mod special, consumul rădăcinii şi al frunzelor de ţelină crude, sub formă de salată. Datorită conţinutului de fibre alimen¬tare, a efectelor sale de stimulare a evacuării bilei din colecist (colecistochinetice), ţelina este un remediu ex¬celent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosită pentru eliminarea „mâlului” (mi¬crocalculilor) din vezica biliară.
o Bronşită cronică (inclusiv tabagică), tuber¬cu¬loză pulmonară, pneumonii recidivante – având pro¬prietăţi antispastice bronşice, antibiotice, emoliente şi expectorante, rădăcina de ţelină este folosită în me¬di¬cina tradiţională europeană şi asiatică contra afec¬ţiu¬nilor bronşice şi pulmonare. Ţelina crudă nu trebuie să lipsească de la masa celor cu tuberculoză pulmonară sau cu pneumonie, deoarece stimulează imunitatea, in¬hibă înmulţirea bacteriilor, reduce transpiraţiile noc¬tur¬ne şi calmează tusea.
o Dismenoree, infertilitate feminină, menopauză prematură – sucul de ţelină (frunze şi rădăcini) are efecte întineritoare şi de reglaj hormonal asupra femei¬lor. Fitohormonii prezenţi în întreaga plantă acţionează asupra hipofizei, glandă care coordonează, între altele, activitatea ovarelor. Din acest motiv, sucul de ţelină este eficient contra tulburărilor de ciclu men¬strual (dis¬menoree) şi în apariţia precoce a menopau¬zei, cu dere¬glări la debutul climaxului (bufeuri, prurit vaginal). Câte 30 de ml de suc de ţelină se iau cu 30 minute îna¬intea meselor principale, într-o cură de 28 de zile. În timpul curei nu se vor consuma dulciuri (ciocolată, prăjituri, sucuri artificiale), iar timp de 3 luni, se re¬duce consumul alimentelor bogate în grăsimi şi protei¬ne (carne, preparate din carne, conserve, brân¬zeturi grase).

o Frigiditate – se consumă 50-100 ml de vin obţinut din rădăcini şi seminţe de ţelină, preparat după reţeta prezentată. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după ce aţi mâncat, cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe ter¬men lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, sucul de rădăcină de ţelină (100 ml pe zi), pulberea de seminţe de ţelină (2 grame pe zi), care au efecte pu¬ternice de relansare a activităţii gonadelor.
o Aritmie cardiacă – datorită conţinutului foarte ridicat de potasiu şi magneziu (de 4 ori mai mare decât la alte plante), ţelina are calităţi puternice de stabilizare a ritmului cardiac. De altfel, această plantă este reco¬mandată în toate afecţiunile inimii, având efecte uşor coronaro-dilatatoare, prevenind depunerile de aterom pe vasele de sânge care alimentează inima, ajutând la reducerea edemelor celor cu insuficienţă renală.
o Hipertensiune – cercetătorii de la Universitatea Chicago au descoperit recent în ţelină un compus (3-butilftalidă) care scade puternic tensiunea arterială prin dilatarea şi relaxarea vaselor sanguine. Acest medica¬ment hipotensor natural se găseşte în sucul de rădăci¬nă de ţelină şi are efecte pe termen lung. Oamenii de ştiinţă consideră că o cură de scurtă durată (şapte zile), în care se consumă 100 ml pe zi, are efecte care pot dura şi trei săptămâni, producând o scădere a tensiunii arteriale.
o Reumatism – rădăcina de ţelină merită cu priso¬sinţă să fie supranumită „mătura reumatismelor”, de¬oa¬rece are efecte de ameliorare evidente în mai toate formele de reumatism, de la cel infecţios, la cel cu fenomene degenerative. Aceasta, deoarece sucul şi salata din această legumă catalizează eliminarea substanţelor toxice, au efecte antiinflamatoare şi calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă. Se reco¬mandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcină (100-150 ml pe zi), consumat pe stomacul gol, în com¬binaţie cu suc de morcovi. Este eficace şi salata de ţe¬lină crudă.
o Gută – puţine remedii se pot lăuda cu un aseme¬nea efect de eliminare a excesului de săruri ale acidului uric, ca ţelina. Se administrează sucul sau fiertura de ţelină, în cure de 2 săptămâni, timp în care se ţine un regim exclusiv vegetarian. Cura cu ţelină elimină rapid crizele dureroase, acţionează direct la nivelul articu¬laţiilor afectate de gută, ajută la îmbunătăţirea meta¬bolismului proteinelor.

Tratamente externegy

o Leziuni canceroase pe piele – rădăcina şi frunzele proaspete de ţelină se toacă fin sau se pasează prin mixer, iar pasta rezultată se pune în tifon şi se aplică pe locul afectat, unde se ţine vreme de 4 ore. Toa¬te părţile plantei conţin substanţe care distrug ce¬lulele canceroase şi stimulează refacerea ţesuturilor sănătoase. Cura externă cu ţelină va fi dublată şi de administrarea internă a acestei legume, precum şi de un regim vegetarian cu multe crudităţi.
o Degerături – medicul francez Jean Valnet şi-a vindecat un prieten în doar trei zile, de nişte degerături destul de grave la picioare, cu ajutorul unei reţete foar¬te simple: se pune un sfert de kilogram de rădăcină de ţelină într-un litru de apă şi se fierbe vreme de 45 de minute. După ce se răceşte, ajungând la tempera¬tura ca¬merei, se strecoară şi se pune într-un lighean. Se cu¬fundă mâinile şi picioarele în acest decoct con¬centrat, ţinându-le vreme de 10-20 minute, de 3 ori pe zi.
o Vitiligo – pe locurile afectate se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi apoi lă¬sate să se răcească puţin. Aplicaţia se ţine timp de 2 ore, frunzele (se pun cât de calde putem suporta) fiind acoperite cu celofan şi cu ţesături din lână. Intern, se administrează sucul din rădăcină (cu tot cu coajă) şi din frunze (obţinut prin centrifugare), din care se iau câte 6 linguri, pe stomacul gol, înaintea fiecărei mese. Se pare că efectul favorabil în această tulburare de pigmentare a pielii s-ar datora în principal conţinutului ridicat în bergapten (o substanţă conţinută în mari cantităţi de către coaja rădăcinii) al acestei plante.
o Inflamaţii oculare – cu sucul de rădăcini şi frunze de ţelină se umezeşte o bucată de tifon curat, care se pune pe pleoapele închise. Aplicaţia se lasă minimum 30 de minute şi are efecte antiinflamatoare oculare şi antiinfecţioase.
o Placă bacteriană, carii, tartru – consumul de salată de ţelină crudă este o completare foarte necesară spălării dinţilor cu periuţa şi pasta de dinţi. Rădăcina acestei legume are efecte antibiotice la nivelul gurii, iar în procesul masticaţiei va curăţa foarte bine dinţii şi întreaga cavitate bucală.
Ţelina şi potenţa

Salată de ţelină

Contrar credinţelor populare, cel mai puternic efect de stimulare a potenţei nu îl are sucul de ţelină, ci pulberea obţinută din seminţele acestei legume. Ele con¬ţin într-o proporţie mult mai mare decât rădăcina nişte substanţe aromatice care sti¬mulează hipo¬fiza să producă aşa-numiţii hormoni gonadotropi, care stimu¬lează nu doar apetitul amoros, ci şi fertilitatea mas¬culină. Seminţele şi rădăcina de ţelină au efecte vaso¬dilatatoare genitale, lucru care explică faima acestei legume, de afrodiziac rapid. Pentru combaterea infer¬til¬ităţii şi a impotenţei masculine, se fac tratamente cu o durată de 30 de zile, timp în care se administrează câte 5 grame de pulbere de seminţe de ţelină pe zi. În paralel, se consumă sucul de ţelină, câte 100 ml pe zi, administrat dimineaţa. Ambele părţi ale plantei au un efect reîntineritor general asupra bărbaţilor, redându-le vigoarea.
Precauţii şi contraindicaţii la folosirea ţelinei

În timpul sarcinii, rădăcina de ţelină nu va fi consumată crudă, ci doar fiartă. Frunzele de ţelină se vor consuma cu moderaţie (maximum 5 grame pe zi), în perioada sarcinii, în timp ce seminţele de ţelină sunt total contraindicate în această perioadă. Curele de ţelină pot conduce la apariţia fotodermatitelor (sensi¬bilitate exagerată a pielii la radiaţia solară), de aceea, persoanele ce consumă ţelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic, fără să folo¬seas¬că creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiaţiilor ultraviolete. În cazul aplicaţiilor externe cu ţelină, expunerea la soare este strict interzisă, vreme de mini¬mum 24 de ore.
În foarte rare cazuri, ţelina poate produce alergii, traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz în care tratamentul va fi întrerupt.

Sucul din ţelină, cel mai bun detoxifiant al organismului

Atât frunzele, cât şi rădăcinile ţelinei au virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală.
Frunzele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale.
Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decât sucul din rădăcini. După îndepărtarea peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea, dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minimum 24 de zile (nu se depăşeşte cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în acnee juvenilă rebelă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool.
Infuzia din frunze (o linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în congestie hepatică, litiază renală şi reumatism.
Sucurile din rădăcini, excelent tonifiant
Sucul se obţine din rădăcina rasă sau prin tăiere în felii subţiri sau cuburi care se pun în mixer 2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj, nervozitate, febră, reumatism, gută, tuse, catar bronşic, obezitate, de drenor pulmonar şi hepatic şi remineralizant. Extern, se aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură.
Sucul din rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni).
Decoct din rizomi şi rădăcini rase (30 g fierte într-un litru de apă timp de 10-15 minute), se bea câte o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos, cu acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă, balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută.
Sirop din rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel, sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g) care se infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop de zahăr, după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5 linguri pe zi având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului.
Infuzie din ˝ linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive, tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.

„Inamicul“ stresului
Având proprietăţi antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă (hidropizie).
Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres.
Părintele medicinei, Hippocrate, recomanda, în urmă cu 2.500 de ani, să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.
Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.
Ţelina diminuează senzaţia de foame
Prin efectele diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame.
Se recomandă a fi consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ˝ de pahar suc din frunze într-o cură de 15-20 de zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină.
Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge.
Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele debile, anemice şi convalescente.
„Mătura reumatismelor“
Numită „mătura reumatismelor“, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze, lumbago şi gută, având rol în eliminarea substanţelor toxice precum şi efecte antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă.
Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (două pahare pe zi), consumat pe stomacul gol în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata din frunze tăiate mărunt, cu rol depurativ şi curativ.
Pe articulaţiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de două ore, învelite cu celofan şi cu ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.
Sucul de ţelină şi morcov, bun pentru regenerarea pielii
Prin proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi antipruriginoase, preparatele din ţelină sunt remedii excelente în profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienţă în vindecarea de ulceraţii, plăgi tegumentare, degerături, contuzii, vânătăi, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis şi acnee juvenilă. Pentru aceste afecţiuni sunt recomandate cure de 2-3 săptămâni cu salate bogate în frunze de ţelină sau cu suc din rădăcini (câte ˝ pahar de 2 ori pe zi, luate dimineaţa şi seara, la culcare). Pentru regenerarea ţesuturilor epidermice după răniri şi ulceraţii, la sucul de ţelină se adaugă şi suc de morcov.
La bolnavii de vitiligo, o leucodermatită de lungă durată, este indicat sucul de ţelină (2-3 linguri pe zi, luate dimineaţa pe stomacul gol şi înainte de mese).
Întrucât există în rădăcini un raport ideal între conţinutul de fier şi cel de magneziu, sucul din rădăcina de ţelină ajută la profilaxia cancerului de piele.
Ţelina în alimentaţie
Toate organele plantei ar trebui să fie nelipsite din alimentaţia noastră curentă. Frunzele au fost utilizate în alimentaţia europeană încă din secolul al XV-lea, fiind mult apreciate la aromatizarea unor salate, supe, ciorbe, sosuri, maioneze şi în multe feluri de mâncăruri scăzute cu carne, peşte şi ouă, fripturi rotisate. Se asortează cu morcov, pătrunjel verde, cartofi, fasole etc. Savoarea proaspătă, aromatizantă şi suculentă, cu miros intens şi agreabil, are un rol esenţial în stimularea apetitului şi în favorizarea digestiei.
Frunzele se consumă în stare proaspătă sau uscată pentru iarnă. Pentru salate se toacă mărunt şi se amestecă cu puţină lămâie şi ulei de floarea soarelui.
Rădăcina este indispensabilă în arta culinară, fiind în perfectă armonie cu prazul, pătrunjelul, ceapa şi morcovul. Se poate consuma în stare crudă, dată pe răzătoare şi introdusă într-un amestec de salate, luate înainte de mese.
Salata se prepară într-un castron în care se rade o rădăcină de ţelină, alături de morcov, măr, sfeclă roşie şi pătrunjel (rădăcină); se adaugă puţină salată verde, ceapă, felii de tomate, untdelemn, sare şi suc de lămâie, care se amestecă şi se consumă la mesele principale.
O altă salată se prepară din 2 ţeline mari care se fierb în apă cu sare; se taie în felii subţiri şi rotunde, se adaugă ulei, sare, suc de lămâie şi se aşază pe un platou, asortat cu frunze de pătrunjel, salată verde sau varză roşie.
Tot din ţelină se prepară o supă dintr-o rădăcină tăiată în bucăţi mici, se adaugă 0,5 kg cartofi şi 100 g orez; se fierb împreună în doi litri de apă cu sare şi se drege cu smântână sau cu bulion.
În arta culinară sunt mult apreciate câteva feluri de mâncare preparate cu rădăcină de ţelină: salate (eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lămâie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maioneză), supă-cremă, tocane de ţelină (cu carne, parmezan, măsline sau ciuperci), budincă, gustare cu ciuperci, musaca, piure, sufleu.

Legatura neasteptata dintre vinul alb si cancer

Un studiu recent aduce vesti nefaste pentru amatorii de vin alb. Potrivit specialistilor, consumul frecvent al acestei bauturi are efecte grave asupra sanatatii. Cercetarea realizata la Brown University a scos la iveala faptul ca vinul alb este asociat unui risc sporit de melanom invaziv.

In urma analizarii datelor cu privire la 210.252 de indivizi cu varsta peste 18 ani, specialistii au ajuns la concluzia ca un pahar de vin alb pe zi sporeste cu 13% riscul de aparitie a melanomului. Alte tipuri de alcool, insa, precm berea, vinul rosu sau lichiorul, nu au un impact similar asupra sanatatii individului, potrivit cercetarii.
Eunyoung Cho, autorul studiului, mentioneaza ca nu a fost identificata si o explicatie pentru legatura dintre vinul alb si aparitia melanomului. A tinut, insa, sa specifice ca unele vinuri prezinta un nivel sporit de acetaldehida – substanta care afecteaza ADN-ul si impiedica regenerarea acestuia – comparativ cu alte bauturi alcoolice. Cu toate ca si vinul rosu prezinta un nivel sporit de acetaldehida, specialistii cred ca antioxidantii din acest tip de vin reduc impactul asupra ADN-ului.
Aceasta legatura dintre melanom si alcool a fost ceva mai evidenta in zone ale corpului care nu sunt expuse atat de des la soare, precum trunchiul. Comparativ cu subiectii care nu beau, cei care au consumat 20 de grame de alcool pe zi au prezentat un risc cu 2% mai ridicat de a fi diagnosticati cu melanom la nivelul gatului, capului sau extremitatilor. In schimb, aceiasi indivizi au prezentat un risc cu 73% mai mare de a fi diagnosticati cu melanom la nivelul trunchiului.
sursa: feminis.ro

ADN-ul nostru se modifica in urma unui obicei uzual, pe care multi il practica zilnic
Multe forme de cancer sunt genetice, dar sunt multe forme care au si cauze externe si, mai mult decat atat, atunci cand factorul genetic se alatura celui extern, este mult mai greu ca organismul sa lupte impotriva cancerului.

Un studiu recent a demonstrat cat de periculos este fumatul in acest context, caci mii de celule purtatoare ale ADN-ului pot suferi mutatii, iar fumatul unui pachet de tigari pe zi produce acest efect zilnic, avand loc 150 de astfel de mutatii in plamani, 97 in laringe, 23 in cavitatea bucala, 18 in vezica urinara si 6 in ficat, iar fiecare mutatie creste riscul ca aceste celule sa devina cancerigene. Fiecare tigara contine cel putin 160 de substante cancerigene, ceea ce face ca 6 milioane de oameni sa moara din aceasta cauza in fiecare an, tutunul fiind cauza a 17 tipuri de cancer.
In anul 1956, epistemologii Richard Doll si Bradford Hill au inceput sa isi puna intrebari in ceea ce priveste rolul tigarilor in aparitia cancerului de plamani, iar incepand cu prima zi a anului 1971, reclamele cu privire la tigari contineau si avertismente cu privire la modul in care acestea afecteaza sanatatea, acest deceniu fiind crucial in ceea ce priveste perceptia asupra acestei dependente si a faptului ca este extrem de periculoasa.
Cu toate acestea, dependenta inca este o realitate. Tot ceea ce ingeram ajunge sa faca parte din noi si, mai mult, ne modifica ADN-ul, iar acest lucru ne demonstreaza cat de putin control avem asupra corpului nostru si asupra mintii.
sursa: descopera.ro

Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale

Imagini pentru pasta de dinti

Pastele de dinti din comert nu contin doar substante naturale. De cele mai multe ori acestea sunt pline de chimicale, triclosan (un antibiotic) si sulfat de lauril de sodiu (agent de spumare). Toate acestea, in timp, duc la afectarea danturii si a gingiilor. Poti opta, in schimb, pentru pasta de dinti naturala, pe care o poti prepara chiar tu, acasa.

Ai nevoie de:
2 linguri ulei de nuca de cocos
2 linguri bicarbonat de sodiu
1 lingurita pudra de turmeric
extract de menta (optional)
Intr-un bol adauga uleiul de nuca de cocos si bicarbonatul de sodiu. Amesteca foarte bine si adauga 2-3 picaturi de ulei esential de menta (sau mai mult daca vrei ca pasta sa fie mai aromata). La final adauga turmericul si continua sa amesteci pana obtii o compozitie omogena.
Sfat: in locul uleiului esential de menta, poti folosi orice alt ulei esential, cu conditia sa te asiguri ca este 100% natural.
Adauga pasta de dinti intr-un bol si pastreaza-o la frigider. Poate fi pastrata timp de 3-4 zile, fara probleme.
Spala-te pe dinti in mod normal si clateste-te foarte bine.

Aceasta pasta de dinti nu va face spuma precum cea din comeret, deoarece nu contine agent de spumare.Sursa:   stil.acasa.ro

Chiropractica si riscurile sale. Tu le cunosti?

Aproximativ 80% dintre oamenii plantei au avut cel putin o data in viata o durere de spate. Fie ca au incercat sa ridice ceva greu, fie ca au facut o miscare mai brusca, fie nu au avut o postura corecta, durerea de spate i-a chinuit mai mult sau mai putin intens.

Chiropractica a devenit o terapie din ce in ce mai cautata, insa toata lumea ar trebui sa fie foarte atenta la specialistul la care apeleaza. Daca nu este aplicat tratamentul corespunzator, problema nu doar ca nu se rezolva, ci s-ar putea inrautati.
In mod traditional, un chiropractician va alinia oasele, pornindu-se de la teoria ca durerea este cauzata de proasta aliniere a scheletului. „Ajustarea” presupune sucirea sau trosnirea rapida a oaselor. Riscul este major. Daca persoana la care apelezi nu stapaneste bine meseria, pot fi afectate arterele care duc sangele la coloana vertebrala si la creier si pot aparea accidentele vasculare. Alte complicatii pot fi hernia de disc sau afectarea nervilor spinali care pot conduce la dureri severe, slabirea muschilor si incontinenta.
Exista numeroase discutii contradictorii in lumea medicala in ceea ce priveste chiropractica. Mai ales ca, pe fondul unor afectiuni care nu sunt identificate, manevrele chiropractice pot fi periculoase. Ca, de exemplu, in cazul unor boli care afecteaza peretii arteriali.
Ce ai de facut cand te doare spatele?
Intai de toate cere sfatul unui fizioterapeut sau osteopat. Ei nu folosesc miscari bruste pentru a aseza oasele.
 Priveste in viitor. Ce ai putea schimba din stilul tau de viata ca sa reduci durerea de spate sau sa o previi. Fii atent la postura, fa exercitii de stretching.
 Daca alegi un chiropractician intreaba-l ce proceduri urmeaza sa faca si care sunt alternativele lor.
 In cazul in care optezi pentru o terapie executata de un chiropractician, fa mai intai un test al peretilor arteriali. Chiar si asa pot aparea probleme, intrucat rezultatele pot iesi negative in faza incipienta a bolii vasculare.Sursa:   sfatulparintilor.ro

7 semne că îți lipsesc vitamine importante din corp

Imagini pentru lipsa vitamine din corp

Ştim deja că starea permanentă de oboseală este un prim simptom, însă mai există şi alte semne care dau de înţeles că îți lipsesc vitamine importante din corp.

Există anumite semnale pe care corpul ţi le transmite şi de care trebuie să ţii cont. Iată care sunt acestea şi ce trebuie să faci pentru a rezolva problema:
1. Te dor muşchii
Dacă ai remarcat acest simptom şi nu are legătură cu sportul, atunci este posibil să ai o lipsă de vitamina D, după cum susţin specialiştii, citaţi de publicaţia lifehack.org. Chiar dacă această carenţă este foarte dificil de depistat, deoarece nu dă semnale clare, este recomandat să verifici nivelul vitaminei D în corp dacă te dor toţi muşchii şi ai des probleme cu oasele şi dantura.
Între timp cele mai bune alimente pe care trebuie să le incluzi în dietă sunt: lactatele îmbogăţite cu vitamina D, somon, ton, hering, macrou, ulei din ficat de cod, ciuperci, ouă, ficat de vită.
2. Îţi simţi picioarele amorţite
Senzaţia de amorţeală resimţită la nivelul picioarelor, asociată cu dificultăţi la mers (pierderea echilibrului şi starea de oboseală care apare rapid) poate să semnaleze un deficit al vitaminei B12 în corp.
Aceasta este o vitamină esenţială pentru sistemul nervos, iar o lipsă a ei împiedică creierul să transmită semnalele aşa cum trebuie.
Este important să incluzi în alimentaţia ta: carne, lactate, ouă, peşte, lapte vegetal, ficat, bere, scoici.
3. Ai probleme cu vederea când e întuneric
Dacă ai constatat că problemele cu vederea sunt mai accentuate când este întuneric afară este posibil să suferi de o lipsă a vitaminei A. Ea este esenţială pentru sănătatea ochilor, prevenind apariţia unor afecţiuni oculare grave, cum ar fi degenerescenţa maculară. Trebuie să incluzi în alimentaţie: legume cu frunze verzi, morcovi, mango, dovleac, cartofi dulci, ouă.
4. Reacţionezi mai greu la orice
Dacă ai constatat că reflexele tale sunt mult mai lente este posibil să nu fie vorba doar despre neîndemânare, ci să fie de vină o lipsă a vitaminei E din corp. Este la fel de importantă pentru sistemul nervos precum vitamina B12, de aceea dacă ai constatat această problemă trebuie să mănânci: germeni de grâu, ouă, organe, nuci, seminţe şi avocado.
5. Rănile se vindecă greu
Dacă te-ai tăiat sau te-ai zgâriat, însă ai constatat că durează foarte mult până se vindecă locul este posibil să ai o lipsă de vitamina C în corp. Această vitamină este esenţială pentru regenerarea celulelor. Ca să te asiguri că ai un aport însemnat de vitamina C trebuie să incluzi în alimentaţie citrice, pătrunjel verde, spanac, rucola, ardei, rodie şi cătină.
6. Nu ai chef de nimic şi eşti frecvent tristă
Chiar dacă se întâmplă să avem şi zile proaste nu trebuie să te îngrijorezi decât atunci când această stare persistă şi se adânceşte.
O lipsă a vitaminei B1 poate să stea la baza acestor simptome cu care te confrunţi mai des. Atunci când nivelul vitaminei B1 este foarte scăzut, sistemul nervos nu funcţionează cum trebuie şi pot să-şi facă apariţia aceste stări de depresie. În special persoanele care consumă cantităţi mari de alcool, precum şi cele care suferă de boala Crohn şi de anorexie sunt predispuse unei carenţe de vitamina B1. Ca să furnizezi corpului această vitamină trebuie să mănânci organe de animale, mazăre, fasole, linte şi germeni de grâu.
7. Ai probleme cu respiraţia urât mirositoare
Halena sau respiraţia urât mirositoare poate să apară atunci când din corp lipseşte vitamina B3, deoarece această carenţă determină o încetinire a funcţiilor ficatului. Prin urmare, digestia nu se realizează corect şi favorizează apariţia halenei. Ca să furnizezi corpului această vitamină, ai grijă să incluzi în alimentaţie organele animale, peştele gras, seminţele de floarea-soarelui crude, arahide crude, piept de curcan şi sfeclă roşie.Sursa:   www.eva.ro

Alimente cu efect antiinflamator

Pe lângă tratamentul medicamentos, inflamațiile pot fi combătute și prin remedii naturiste și o dietă care conțin alimente cu efect antiinflamator.

Nuci

La primele semne ale unei inflamații apărute în corp, cum sunt febra, durerea, roșeața, umflătura, mănâncă mai des nuci. Au în compoziție vitamina E care combate efectele radicalilor liberi și reduce inflamația. Atenție însă la nucile pe care le cumperi! Dacă le preferi pe cele curățate, riști să iei unele râncede, prin urmare este mai sigur să le alegi pe cele în coajă.

Ghimbir

Capsaicina este o substanță antiinflamatorie, cu gust picant, pe care o poți procura din ghimbir, dar și din curcumă, cuișoare, ardei iute sau turmeric. Sub formă de infuzie sau de pulbere, ghimbirul reduce inflamațiile articulare și durerile reumatice. Amestecă o jumătate de linguriță sau o linguriță întreagă într-un pahar de ceai sau de apă. Este un remediu pe care-l poți folosi pentru întărirea imunității, pentru ameliorarea simptomelor astmului sau alergiilor, în gripă sau răceală, contra grețurilor matinale.

Anghinare
Inflamațiile stomacului sau intestinului pot fi prevenite cu ajutorul anghinarei care are în compoziția ei nu doar vitamina C, ci și o fibră vegetală numită inulină. Consumul frecvent de anghinare încetineşte absorbţia intestinală şi permite producerea de probiotice esențiale pentru păstrarea imunității. Dacă nu se numără printre alimentele tale preferate, ba din contră, o poți folosi sub formă de ceai. Îl poți face din două linguriţe de anghinare uscată, mărunţită şi o cană de apă clocotită.

Pentru efectul hepatoprotector, prepară ceaiul dintr-o lingură de frunze de anghinare și 2 căni cu apă fiartă. Bea o cană de ceai de anghinare dimineața, înainte de masă, și restul, în două reprize, cu 30 de minute înaintea meselor de prânz și de seară. Ține cure de câte o lună, cu pauză de 30 de zile între ele.

Rodie
Vitamina C și flavonoidele pe care ți le conferă consumul de rodie sunt tocmai substanțele care au efect antioxindant și puterea de a alunga inflamațiile. Opoţi mânca singură sau în salate. De asemenea, poți face din ea suc dulce-acrişor. Dacă ocolești acest fruct din cauza sâmburilor lui, cea mai bună formă de a o consuma este aceea de suc.

Ce se întâmplă când consumăm sare iodată? 

Sarea iodata nu este altceva decat sare obisnuita la care s-a adaugat iod, microelement nutritiv implicat in cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului. Iodul poate fi procurat din fructe si legume insa nu intotdeauna nivelul acestuia este suficient, lucru care se explica prin faptul ca solul este sarac in acest microelement. In Romania mai bine de 30 de judete se confrunta cu deficitul de iod, acest lucru avand repercusiuni serioase asupra starii de sanatate a populatiei.
O modalitate simpla si eficienta de a contracara deficitul de iod este consumul de sare iodata-produs la indemana oricui.
Deficitul de iod are un impact major asupra organismului fiind considerat la noi in tara o problema de sanatate publica. Glanda tiroida este in mod direct afectata de lispa iodului lucru ce se traduce prin afectarea functiei acesteia cu implicatii grave asupra intregului organism. Gusa, hipotiroidia si cretinismul endemic sunt afectiuni relativ frecvent intalnite in populatie. In momentul in care tiroida nu mai functioneaza cum trebuie acest lucru se resfrange si asupra celorlalte organe.
Cu ajutorul sarii iodate se pot ameliora diverse simtome si semne care sigur nu le ati fi pus pe seama deficitului de iod. Astfel tulburarile de memorie si scaderea capacitatii de concentrare pot fi contracarate daca se obtine un aport corespunzator de iod (este demonstrat faptul ca deficitul de iod scade IQ-ul cu 15 puncte). O alta problema de sanatate care se asociaza frecvent cu hipotiroidia si implicit cu deficitul de iod este problema suparatoare a kilogramelor in plus. Adaugarea iodului in sare contribuie la producerea de hormoni tiroidieni lucru ce usureaza procesul de scadere in greutate. Si intestinul sufera daca in organism nu sunt sintetizati hormoni tirodieni acest lucru manifestandu-se printr-o incetinire a peristaltirmului intestinal cu aparitia constipatiei. Si nu in ultimul rand trebuie mentionat faptul ca sarea iodata prin stimularea producerii hormonilor tiroidieni ajuta in mod indirect la mentinerea unui aspect fizic placut datorita efectelor pe care acestia ii au asupra parului, unghiilor si a dintilor.
Studii recente au demonstrat faptul ca deficitul necorectat de iod este un factor de risc in ce priveste aparitia cancerului (in special cancerul de san si de stomac). Astfel se recomanda consumul a 100 mcg de sare iodata pe zi in cazul copiilor si de 150 mcg/zi in cazul adultilor.Sursa:   dralinpopescu.ro

Ce să NU mănânci dacă ai dereglări hormonale

Există alimente care, deși figurează în categoria produselor naturale sănătoase, nu sunt indicate atunci când ai dereglări hormonale cauzate de glanda tidoidă sau dacă ai sindrom al ovarelor polichistice.

Alimentația corect aleasă, ascultând nevoile organismului, îți poate îmbunătăți starea de sănătate. În cazul în care te confrunți cu probleme hormonale, prezinți sindrom al ovarelor polichistice sau dereglări ale glandei tiroide, ce poate duce inclusiv la creștere în greutate sau depresie, evită unele produse naturale. Atenționarea vine din partea unui expert în probleme hormonale, nutriționistul Alisa Vitti (FLOliving.com), autor al cărții bestseller în Statele Unite, ”WomanCode”.
Soia
Este un aliment consumat de multe femei, mai ales sub formă de lapte de soia. Însă, spune Alisa Vitti, ”soia conține fitoesogeni. Și deși nu sunt identici cu structura estrogenului uman, atunci când soia este consumată mult corpul primește semnale greșite. Sistemul endocrin încetinește producția de estrogen și poate duce și la oprirea ovulației.”
Stevia
Dacă eviți consumul de zahăr rafinat (și bine faci!) e posibil să îl înlocuiești cu îndulcitorul natural stevia. ”Este important” subliniază nutriționistul, ”să știi că, în istorie, stevia era folosită pentru a evita sarcina. Dacă nu ai o sensibilitate hormonală și consumi stevia în cantități mici nu vor fi efecte asupra fertilității. Dacă însă ai dereglări hormonale sau prezinți sindrom al ovarelor polichistice, alege un alt îndulcitor precum mierea.”
Carne roșie
O dietă bogată în proteine, mai ales din carne roșie, și puțini carbohidrați trebuie evitată. Proteinele în cantitate mare dăunează persoanelor cu dereglări hormonale și nici evitarea carbohidraților nu le este benefică. Pentru că au nevoie de glucoză care ajută la funcționarea corectă a glandei tiroide. Carbohidrații recomandați sunt semințele de quinoa și orezul brun.
Varza kale
Frunzele de varză kale nepreparate termic pot fi folosite în multe salate proaspete de către persoanele care le consideră un superaliment datorită proprietăților sale. Dar, în stare crudă, acest tip de vegetale (legumele crucifere) îngreunează producția hormonilor tiroidieni în cazul persoanelor sensibile. Mai bine optează pentru țelină, ridichi, salată verde sau sfeclă.
Castraveți, mentă, spirulină
Alte produse nerecomandate sunt castraveții, alături de frunzele de mentă și spirulina. În schimb, scorțișoara este benefică, deoarece stabilizează glicemia și favorizează ovulația.
Grăsimile de tip omega 3 influențează profund echilibrul endocrin!

„Când va confruntați cu astfel de tulburări, în afară de alimentele de mai sus ce trebuie evitate, este important să aduceți cât mai des în dietă grăsimile de tip omega 3 ce influențează profund echilibrul endocrin. Serviți zilnic nuci, semințe de in, ulei de cânepă, pește gras. Și alte tipuri de grăsimi precum cele din avocado și uleiul de cicis sunt importante. Evitați grăsimile artificiale și uleiurile procesate.” (dr. Ruxandra Pleșea, medic specialist în diabet și boli de nutriție, clinica Sanamed)Sursa:   www.libertateapentrufemei.ro

Retete vindecatoare cu apa

Pe langa hidratarea obisnuita a organismului nostru, un pahar cu apa simpla poate deveni mult mai puternic atunci cand ii adaugam cateva ingrediente cu proprietati terapeutice.

Va propunem cateva retete de bauturi delicioase si vindecatoare, care imbunatatesc digestia si ne curata corpul de toxine.
Pentru prepararea acestora, se foloseste apa pura, la temperatura camerei (20 grade Celsius) sau usor calduta. Este important sa nu le indulciti sau, daca o faceti, sa adaugati putina miere.
1. Apa cu scortisoara
Adaugati o bucatica de bat de scortisoara in 250-300 ml apa si lasati-l la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pana cand aceasta se transforma intr-o bautura puternic aromatizata. Apa cu scortisoara este un remediu excelent iarna, pentru combaterea virusurilor, imbunatatirea digestiei si reglarea nivelului de zahar din sange.
Consumul regulat de apa cu scortisoara face adevarate minuni in ceea ce priveste metabolismul si arderea grasimilor din corp. Se pot adauga si cateva de mere, care ne protejeaza inima si ochii.
2. Apa cu ghimbir
Oamenii au folosit ghimbir inca din cele mai vechi timpuri pentru a trata diferite afectiuni digestive: stare de voma, crampe stomacale, balonare si indigestie.
Ghimbirul accelereaza circulatia sangelui, are proprietati antiinflamatoare si antivirale puternice.
Adaugati cateva felii de radacina de ghimbir in 250-300 ml apa si lasati-le la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit. Beti lichidul, apoi consumati si feliutele de ghimbir.
Aceasta bautura se poate servi dimineata, cu o felie de lamaie, sau seara, dupa o zi obositoare.
3. Apa cu cuisoare
Cuisoarele au proprietati antiseptice foarte puternice, de aceea poate fi o excelenta apa de gura.
Apa cu cuisoare ajuta, de asemenea, la eliminarea parazitilor si tratarea indigestiilor. Adaugati 5-10 cuisoare in 250-300 ml apa calduta si lasati la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pana cand acestea isi elibereaza aromele.
4. Apa cu menta
Terapeuitii ne sfatuiesc sa avem mereu in casa menta verde, proaspata. Aceasta se poate cultiva in gradina sau in ghiveci, pe timpul iernii.
Orice boala de plamani se poate vindeca cu acest remediu naturist
Menta este un leac de incredere pentru durerile de stomac. Apa cu menta stimuleaza glandele salivare si organismul sa digere mai bine alimentele, in plus improspateaza respiratia si energizeaza corpul.
Menta ucide de asemenea bacteriile si virusurile, un atu important in sezonul rece.
Puneti doua linguri frunze de menta proaspata in 250-300 ml apa calduta si lasati la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pana cand aceasta isi elibereaza aromele.
5. Apa cu rozmarin
Apa cu rozmarin are un gust minunat, dar este si o bautura excelenta pentru stimularea imunitati, circulatiei sangelui si reducerea inflamatiilor.
Rozmarinul are, de asemenea, efecte de reducere a colesterolului.
Se adauga cateva crengute de rozmarin intr-un recipient de sticla, cu 250-300 ml apa calduta si se lasa la macerat, acoperit, cateva ore. Se pot adauga si cateva felii de castravete sau lamaie.
6. Apa cu lavanda si lamaie
Apa cu lavanda si lamaie este un cocktail perfect de seara, dupa o zi lunga.
Simpla aroma placuta a lavandei ne poate induce un somn linistitor. Se pun o jumtate ceasca de lavanda si o lamaie feliata intr-o carafa cu apa (aproximativ 750 ml -1000 ml) si se pastreaza la frigider cateva ore inainte de a fi consumata.
7. Apa cu lamaie
Sucul de lamaie este una din cele mai bogate surse naturale de Vitamina C, un antioxidant extrem de important pentru intarirea imunitatii si neutralizarea radicalilor liberi. Apa cu lamiae detoxifica, energizeaza si alcalinizeaza corpul, stimuleaza digestia alimentelor. Incalziti un pahar cu apa (maxim 40 grade) si stoarceti sucul de la o jumatate de lamaie. Beti acest lichid in fiecare dimineata, pe stomacul gol.
8. Apa cu castravete
Adaugati cateva felii de castravete in 250-300 ml apa calduta si lasati la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pentru a obtine o apa vitaminizanta, profund hidratanta si detoxifianta.
Castravetii contin o apa mult mai pura decat apa potabila, care hidrateaza optim corpul. Consumati apoi si feliile de castravete, deoarece acestea contin foarte multe fibre si antioxidanti.
Acestea sunt doar cateva sugestii, puteti adauga orice plante sau condimente, in orice combinatie doriti si alegeti sa va bucure papilele gustative, in asa fel incat sa va bucurati de bauturi delicioase, naturale, cu proprietati vindecatoare.
sursa:secretele.com

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.