”… atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Cor.15/19 b) Dacă (doar din an în Paște) îl” sărbătorim” pe Prietenul Tuturor păcătoşilor; Dacă gargarisim modelul de rugăciune (Mat.6/7-15), inclusiv” cre (ș) tinii nenăscuţi din Sămânţa Lui (1 Petru 1/3-23 şi Luca 8/11); Aceştia îl au ca tată pe Satan şi nu iartă (Marcu 11/24-25) prin Sângerarea Dumnezeiască din (Luca 23/34): Tată, iartă -i, căci nu ştiu ce fac!”; Dacă-L” cumpăram” pe Răscumpărător cu pomeni, acatiste, daruri (Mat.5/23-26), formalisme, ritualuri, poezii, moașterii iconate, dar nu-i iertăm pe vrăjmaşi (Mat 5/38-48) şi nu înlocuim credinţa colto-religioasă, strămoşească, omenească, prin Credinţa Cristică, învăpăiată; Dacă venim la întâlnirea cu El, dar cu inima împărţită în alte luntrii şi nu ne facem Una cu El, nu cu ea (1 Ioan 2/15-17); Dacă nu facem din Duhul Sfânt-Căpetenie, în toate (trimis, ca să nu acţionăm ca nişte orfani -Ioan 14/18); Și, mai ales, dacă nu mâncăm Trului lui-Pâinea vie şi,dacă nu bem gândirea, învăţătura, Sângele lui-Apa vieţii veşnice (Ioan cap.6 şi 7), adică PAŞTELE de zi cu zi-clipă de clipă, rămânem nişte” nimicuri” (1Cor. Cap.13), precum cei care” S’au luat după lucruri de nimic şi ei înşişi n’au fost decât nimic…” (2 Reg. 17/15) Dacă zicem că-l iubim pe El, dar nu iubim, nu împlinim, nu trăim învăţătura şi, dacă-l urâm pe duşmanul nostru, minţim! Şi dacă-L primim pe Duhul lui Dumnezeu, dar nu ne hrănim din” Pâinea Biblică”, suntem nişte creştini de șifoner… Iată de ce suntem răsplătiţi cu recolta din Gal.6/7 și… Deci,” Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi -i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. Când vă vor prigoni într’o cetate… până va veni Fiul omului.” (Mat.10/21-23) …” Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să…” (Luca 21/34-36)…” Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu -i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, cari se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, cari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s’au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii cari sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi…Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptură este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea…” (2 Tim. Cap.3)

Publicat la: Mai 1, 2026

Nici un comentariu

”… Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii „(Osea 9/7 a) Câtă vreme dilii globalii ne mai dau voie, înainte de întronarea anticristului multilateral de komunist ”… Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor.5/15-20 b) şi divorţaţi de orice idol-zeu…” Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L -a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi dela voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.” (Iac.4/4-10); Să ne smerim ca „Sfântul’’ Pavel, care s-a împrietenit cu EL şi a întors lumea pe ”dos”, socotind ca un gunoi toate plăcerile- bogăţiile lumii, inclusiv „DREAPTA CREDINŢĂ” strămoşească (Fil.3/8-15);Așadar,dacă APOSTOLUL PAVEL a trăit O VIAȚĂ PENTRU DUMNEZEU, ce vor izbuti să facă toţi cei 144.000 de verguri? Ei au devenit UNA cu EL-cum ne-a invatat in 1 Cor, cap. 7, nu cu fecioara lumească (1 Ioan 2/15-17); Cei care vor încânta Cosmosul cu o Cântare Noua, neştiută de noi…, nu s-au întinat cu Satana ori cu…” virginele culte, religii, sau” fecioarele bisericești” (Mat.25/1-13)” şi, mai ales, în mintea, în inima şi în gura lor nu s-a găsit nici urmă de păcat-de minciună (Ap.14); Deci, să-l lăsăm pe EL să pună în inima ÎNNOITĂ (Ioan. Cap.3 şi Rom. cap.6) Învăţătura, Voia, Gândirea lui şi Constituţia Dumnezeiască, fiindcă Marea” Strigare” a şi început… „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?” (1 Petru 4/17-18)… Cât se mai poate, nu pierdem nimic, dacă ne încredem,ne împrietenim cu Duhul Sfânt, trimis, ca să ne ajute, căci toată învăţătura Lui este de folos,chiar dacă, noi, TOȚI, după ce am” răstignit-o”, continuam s-o respingem, s-o ghemuim sub obroc…)! Dar ea ne ramâne veșnica hrană şi, n-o putem ocoli nici după moartea a doua…” (Ap. 20/14, 21/8)”Deci, ” Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască, Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.” (Ier.17/5-10)

Opriti-va! …„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)🔍 (ALERTA pentru…Inceputul Sfarsitului) Deputata finlandeză Päivi Räsänen a fost găsită vinovată de „incitare la ură” pentru o broșură împotriva homosexualității 🔍 Practicând prezența Lui Dumnezeu🔍Revoluția sexuală a luat-o razna 🔍 (ARMA LUMINII pe care preotii o ascund fata de cei pe care îi mint, îi prostesc si-i manipuleaza…pentru castiguri marsave ) RUGĂCIUNE adevărată – PUTERE adevărată🔍Cum a contribuit bogata elită corporatistă la finanțarea transgenderismului și transumanismului (de Steven Tucker) 🔍Drumul Crucii, din nou, la Straja, pentru al 25-lea an 🔍 Fost ateu: „Ştiinţa arată spre un Creator”🔍 Fuga de Dumnezeu -Recenzie de carte🔍Visul unui rege | Martin Luther King și Evanghelia eliberării 🔍 Culte și secte „creștine”🔍Savurăm curentul Trinității Divine din noi ca pulsul și rezerva noastră spirituală🔍 Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei🔍 Un plan de interpretare a pasajului problematic🔍Botezul la Dwell🔍 Prezentare generală a Bibliei🔍 Model biblic pentru schimbare 🔍 Schimbare și stabilitate în religie🔍 Orice am face suntem doar păpușile unui sforar. Adevărat sau fals?🔍 Biblia: Cartea care a schimbat lumea – de la iluminare spirituală la influență socio-politică🔍 20 de versete din Biblie pentru a te inspira să-i ajuți pe alții🔍 20 de versete din Biblie pentru a te ajuta să simți dragostea lui Dumnezeu🔍 Manualul biblic🔍 10 semne biblice ale pocăinței adevărate (care te lecuieste, pe veci-de orice pacatuire,daca te lipesti de Duhul Sfant si ramai Una cu Invatatura Dumnezeiasca, dar si cu Hristos…)🔍 Aceasta nu este o opinie personală…🔍Apateism: Nu ateism, agnosticism, ci o altă provocare pentru credința creștină🔍 Decât vedetă cu aroganții, mai bine anonim cu Tine…🔍Creștinismul răstoarnă vremurile🔍 Originile totalitarismului sexual🔍 Sfinţenia şi sfinţirea trupului🔍 Împrieteneste-te cu Dumnezeu🔍 Bazează-te pe prietenia Domnului🔍 Moartea intai si Moartea a doua (ep.2)🔍 Judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu🔍 Studiul epistolei 1 Petru (4), de Hendrik Leendert Heijkoop🔍 Este numele tău scris în Cartea Vieții?🔍 DU-TE, DAR SĂ NU MAI PĂCĂTUIEȘTI…🔍 Ce putem învăța din viața lui Pavel? Cine a fost Pavel?🔍 Israelul va promova un festival LGBTQ în apropiere de Sodoma și Gomora🔍 Cum ar trebui creștinii să se implice într-o societate polarizată?🔍 Este IA un instrument al Anticristului?🔍 Ar trebui bisericile să folosească inteligența artificială?🔍 Ce spune Biblia despre transumanism?🔍 Pocăiți-vă, vremea este pe sfârșite- „Sunați din trâmbiță în Sion! Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca! Pocăinţa … la control- Pocăinţa mimată; O relatare a lui Jonathan Edwards despre trezirea din 1735; HENRY FROST, Vindecarea miraculoasă; JOHN WESLEY, Despre răscumpărarea vremii; Rugăciunea: O armă secretă foarte puternică; Lupta cea buna; Marea strigare și deșteptarea fecioarelor; Dintr-o inimă de piatră, într-o inimă de carne; Ce se află în inima ta; Căci din prisosul inimii vorbeşte gura! Si … Vindecare pentru țară ;“Fiule, dă-mi inima ta…˝ Făgăduințe Nespus de Mari și Scumpe… JEREMIAH 17:5 ASA VORBESTE DOMNUL: BLESTEMAT SÃ FIE OMUL CARE SE ÎNCREDE ÎN OM… Timpul sfârșitului – Daniel 11:40-45… Apocalipsa 14 – Biruitorii tainei fărădelegii, de Daniel Branzei… Martirii credinţei în închisorile comuniste… Vasile Militaru – martir al poeziei şi credinţei în Dumnezeu….Tragicul (simbol) Dunare – Marea Neagra ramane un Canal al LACRIMILOR,un mormant al intelectualilor incomozi, al opozantilor-MARTIRILOR, al burgheziei nobiliare… unde morții se cărau cu basculanta in România „grandioasă” … Iata alt inger alergic fata de …cei 7 ani de acasa – Se cere înlocuirea unui secretar de stat din Ministerul Transporturilor: ”Există suspiciuni cu privire la săvârșirea mai multor infracțiuni” … Fata de ceea ce va urma…a fost un mizilic -Marea Criza Economica 1929 – 1933 / Povestea memorabila a marelui faliment al lui Credit-Anstalt, banca familiei Rotschild… Daca nu invatam,vor fi globalizate -Persecuțiile împotriva creștinilor în Imperiul Roman… Prostia omeneasca fara frontiere nu salveaza NIMIC … Pregătiri pentru sfârşitul lumii: Cutia Neagră a Pământului unde va fi stocata istoria si posibila prăbuşire a civilizaţiei umane… CRIZARII lumii pun la cale alte plagi… FMI prevede un scenariu și mai sumbru pentru economia mondială și se așteaptă la cea mai gravă recesiune de la Marea Depresiune din anii ’30 … Bioterorismul si armele biologice… ARMELE BIOLOGICE – IMPACTUL ASUPRA SANATATII POPULATIEI IN SECOLUL XXI… Armele Biologice Sintetice, o amenințare mai mare decât pandemia!… Daily Mail: China se pregăteşte de şase ani pentru un nou război mondial cu arme biologice… “Noua ordine mondială”: comunism la scară globală – chiar dacă poartă o mască de umanoid…Un botoşănean aduce la Iasi vesnicirea invatamantului agronomic si a cercetării româneşti: Eminentul Om si Dascal Univ. CONSTANTIN VASILICĂ a depasit 90 de ani dar… impresionează și după moarte: Moștenirea lăsată în TESTAMENT… (Saracia,restrictiile,stransul curelei este pentru muritori nu pentru desteptii natiei…) Salariile anuale din BNR costa 500 milioane de ron si s-au marit constant cu 20% in ultimii ani… Sunt 41 de Directii,146 de Servicii iar Cancelaria are 10 birouri iar conducerea e ,,asigurata” cu vreo 200 de directori…Care e rolul BNR? Sa tina inflatia jos… 📍 (Cum e temelia/fesenia, asa e si hardughia politruca, pentru jupuit,furat si distrus ROMANIA…) Consiliul Economic Fiscal: Gaura neagră a banului public unde sinecuriștii „mafiei postdecembriste” toacă milioane de euro pentru a tăia frunză la câini📍 (Fiindca a ”curbat” Crucea lui Hristos…) Facebook – arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi” (2)📍„Salariile sunt pentru fraieri”📍 Corupția din România, la loc de „cinste”, în TOP 3, pe harta Europei. A scăzut față de 2019📍 Judecătorii CCR: salariu 10.000€, spor supărare – 2.300€, spor confidențialitate – 500€. Plus pensie specială📍 Monstri – cele mai malefice personalitati istorice, de la Nero la Osama bin Laden📍 David Brooks: „Este o lume în care cel tare mănâncă pe cel slab. Dacă vrem să supraviețuim, trebuie să alegem bătăuși în funcții înalte”📍Cum a fost crescut Putin la sânul democrației occidentale (si…) Cum gafele politice ale lui Bill Clinton și George W. Bush au contribuit la apariția unei Rusii postcomuniste ostile democrației, piețelor libere și Occidentului📍 Colapsul societăților complexe: Joseph Tainter 1988📍 (Inspirându-se din moștenirea cărții „Limitele creșterii”-Authors: Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows, Jørgen Randers, William Behrens III , cititorii sunt invitati sa accepte ca este mai sanatos cu mai puțini oameni, în loc de mai mulți…) Sfârșitul creșterii populației…📍Cum a eşuat flota românească în oceanul corupţiei 📍 (Cativa miliardari nu mai incap de miliarde de muritori…) Limitele creșterii 📍 După 40 de ani, Clubul de la Roma reafirmă apocalipsa planetei 📍 Cartea care a stârnit o teamă mondială de suprapopulare- „Bomba demografică” a făcut predicții sumbre și a declanșat un val de represiune în întreaga lume 📍 Copiii modificați genetic: preambulul unui viitor sumbru (de Stella O’Malley) 📍(Chiar daca a fost apreciat si respectat mai mult in strainatate, ne-a daruit comori unicate!) …Moștenirea lui Mircea Lucescu. Doar doi antrenori au cucerit mai multe trofee în fotbal decât regretatul tehnician și… Cele 10 momente de neuitat din cariera lui Mircea Lucescu 📍 (Boala șpăgii în spitale- intronata prin VACCINARE PESEDIANA se dovedește a fi incurabila…) Boala șpăgii din spitale s-a ameliorat, însă e departe de vindecare. Mărturiile celor care au luat sau au dat mită 📍 (NU SE VREA ca Boala letala din Ministerul Sanatatii sa fie lecuita…) Șpaga nu poate fi stârpită din spitale: Ministrul Sănătății cere autorităților să se sesizeze 📍Cum a trecut ciuma roşie avuţia naţională a României pe numele membrilor găştii PSD-iste 📍 În dictatura PSD-istă a mafiotului Adrian Năstase, la Muzeul Ţăranului Român au înflorit trandafirii corupţiei şi jefuirii banului public 📍 Limite și dincolo de ele: La 50 de ani de la „Limitele creșterii”, ce am învățat și ce urmează?📍Ce a fost „DOGE”: tentativa lui Elon Musk de a transforma statul, care a vizat eficiența, dar a dus la extinderea capacității de supraveghere a statului📍 „IA va fi sfârșitul nostru” – are dreptate Colm Tóibín în legătură cu amenințarea la adresa scrisului creativ?📍 Sfârșitul creșterii populației 📍(Un alt inceput al sfarsitului…) Scene haotice la concertul lui Travis Scott din Melbourne: care este rolul artiștilor în comportamentul mulțimii? 📍 Filosofia îndoctrinării și cum să o corectăm-Unii oameni sunt mereu în război…📍 Ce roman mi-a schimbat opiniile 📍 Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste în întreaga lume 📍Klaus Schwab: omenirea trebuie forțată să colaboreze cu globaliștii 📍 Fiica lui Klaus Schwab a mărturisit: „WEF intenționează să omoare miliarde de oameni”📍 Harari: dacă omenirea refuză predarea suveranităţii în mâna elitei, va fi exterminata 📍Creierul tău poate fi antrenat, la fel ca mușchii tăi – un neurolog explică cum să-ți îmbunătățești sănătatea creierului📍 State of Health in the EU: România alocă doar 1% din bugetul de sănătate pentru prevenție, în timp ce speranța de viață rămâne cu 5 ani sub media UE📍 Recorder.ro – investigație devastatoare privind corupția din sistemul judiciar românesc (video)📍 Limbajul ascuns al ritmurilor corpului nostru📍 Obsesia noastră pentru ipocrizie înrăutățește lucrurile 📍 „Afacerea șpaga la ANAF”: Inspectori și șefi prinși cu mii de euro mită pentru a „închide ochii” la controale 📍 Gânduri rătăcite: Predicțiile laureatului Nobel Robert Solow pentru secolul următor📍 Maeștrii Nimeniului: Logica defectuoasă a educației universale📍 Arta războiului 📍(Ieri,ca si azi dae si mâine…) Raport INS: România, 3,59 de milioane de persoane sărace. 22,2% dintre tinerii între 18 și 24 de ani, sub pragul sărăciei. Regiunea Sud-Vest Oltenia (29,8%), cea mai săracă📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială📍Lagărul de Concentrare Digital – cum poți evada?📍 Documente declasificate leagă programul american de arme biologice de epidemia de boală Lyme📍 Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial📍 David Icke – Secretul Suprem📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială📍 Facebook – arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi” (2)📍 Dezvăluirile extraordinare făcute de un fost angajat al serviciilor secrete despre supravegherea populaţiei 📍 Privire de ansamblu asupra educației din România (2025) 📍 Robinson Crusoe, ultima ispită. O poveste din epoca comunistă – {recenzie}📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială📍(Lacatul pe sexare devine realitate…) PERMIS DE PROCERE 📍 Reacția mea la „Limbajul lui Dumnezeu”📍 Otravă de șobolani în borcane cu mâncare pentru bebeluși, descoperite în supermarketuri din mai multe state europene📍 (Ce fel de impozite plătești? Ce nu plătești? Cum ajungi să nu plătești impozit pe venit când ești Jeff Bezos, Elon Musk? Despre ce vorbești?) Sistemul nostru fiscal ar trebui să te înfurie📍(Cladita pe hotie, porno-talharie, coruptie, viclenie, cumetrie etc…) România are peste 6.000 de privilegiaţi care călătoresc cu paşaport diplomatic. Ministerul Afacerilor Externe a eliberat zeci de mii de astfel de documente din ‘90 și până azi📍 Ne jucăm viitorul la jocuri de noroc📍ALTE SUBIECTE FERBINTI: Americanii fac un pas înainte pentru a-i opri pe Goliații noștri corporatiști… Marea Ezitare- Haosul politic non-stop dăunează grav economiei noastre…📍 Occidentul distorsionat📍 „Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială (II)📍(Incalcite sunt caile sobolanilor care saboteaza, rod, intuneca Tara…) Bolojan: „Decizia PNL e să nu mai facă o Coaliție cu PSD”. Cum descrie relația cu Sorin Grindeanu📍 NU BOLOJAN E MIZA. Care sunt cele trei mize ale socialiștilor📍 DOCUMENTE – Iese fum fără foc?/Noi amănunte despre „cuibul porumbeilor” Docuz/Ciolacu📍 ”Liderii PSD, niște marionete după care se ascund oameni foarte puternici”📍 Denise Rifai CONCEDIATĂ de la Kanal D după episodul cu Mugur Isărescu care a SCĂPAT DE SUB CONTROL📍 Bolojan: Baronii locali de la PSD au rămas fără pușculiță. Au aprins un fitil fără să calculeze unde va detona. În ce condiții ar pleca imediat din funcția de premier📍 (Inca un ”Patriarh al nevinovatilor…”) PSD Bistrița-Năsăud anunță demisia baronului Radu Moldovan din poziția de președinte al organizației, în urma anchetei DNA📍 Când milioane de români și-au făcut bagajele și au plecat să spele vase la Londra sau să culeagă căpșuni în Spania, nu o făceau din dragoste pentru aventură…📍 (Si astfel devine si mai…MICA) Politico: Magyar vrea să readucă Imperiul Austro-Ungar pe hartă / Viitorul prim-ministru al Ungariei dorește să stabilească relații mai strânse cu Austria și cu alte țări din Europa Centrală pentru a avea o influență mai mare la Bruxelles📍 (Si pentru analfabetism se fura,se minte,se distruge o tara…) Zeci de angajați ai ANAF și ai Ministerului Finanțelor au obținut diplome false de studii superioare de la universități „fantomă”📍 SECURISTAN: Nici în Italia anilor ’70-’80 mafia nu deținea controlul absolut asupra Justiției! În România se face dreptate doar pentru borfași📍 Butonul fricii: Cum suntem controlați prin manipulare emoțională 📍 (Nu va mai da-ti pe mana dr-acilor incompetenti-cu grade slipuite in halate albe… DOAR -) 10 scriitori români care au murit în circumstanțe neclare sau tragice📍 Savonea a mai scăpat (INCA) un interlop. Era condamnat la 7 ani de închisoare, dar apoi a scăpat definitiv de pedeapsă prin „metoda Lia”. Este un nou episod din „Justiția capturată”…📍 ONU avertizează: Lumea se îndreaptă spre un „faliment hidric” ireversibil pe măsură ce rezervele de apă scad📍 PAN Europe: 85% dintre merele testate conțin pesticide multiple, cu riscuri pentru dezvoltarea copiilor📍 Mașinăria de minciuni📍 Reflecții despre comunism📍 Dosarul Mircea Vulcănescu: închisoarea Aiud și documentele dispărute📍 Corneliu N. Vaida se simte îngândurat de (ne)moartea genialului Lucescu …📍 Șocantele legături interlope ale Liei Savonea. Șefa Înaltei Curți a salvat un mafiot din clanul cu care făcea afaceri. Grav conflict de interese📍 22.000 de euro pe lună – salariul baronului PSD de la Antibiotice Iași. Și-a angajat și nevasta, și fiul la compania de stat📍 Liviu Dragnea ar putea fi sanctificat de BOR, cu tot cu mustaţă- Sfântul Livachie, patronilor puturoşilor, al primarilor traseişti, al ologilor cu mâini, al orbilor cu carnet auto,al…📍 „Decăpuşarea” companiilor de stat. Cum poate aduce statul român 2-3 miliarde de euro în fiecare an printr-o mişcare strategică📍 ” Pentru unii, democrația înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, arogant, dar aflat la putere.”📍 Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune Ed.2📍 Topul marilor ţepari. Devalizarea banului public📍Se închide Europa Liberă România. Rămânem cu mizerii ca RTV și Realitatea Plus📍 Silviu Brucan: TRĂDĂTORUL SUPREM – Cum a VÂNDUT România de 3 ORI📍 Execuția Brutală A Lui Benito Mussolini Este Greu De Suportat📍 Ne distruge tehnologia creierele? Ultimele 5 zile din viața lui Nicolae Ceaușescu📍 Ion Iliescu: Istoria pe care nu o vezi la știri – AFLĂ POVESTEA COMPLETĂ📍 Despre Ion ficior, cu Grigore Cartianu📍 Cum isi bat joc spitalele de pacienti!📍 Radu Miruță cere demiterea șefei Metrorex, pentru 60.000.000 de euro neîncasați din penalități și „afaceri pe WhatsApp” la metrou📍Bolojan: Preţul la curent putea fi mai mic cu 20-30% pentru cetăţeni. Hidroelectrica a preferat să ia bonusuri de performanţă în fiecare an (TOT din banii contribuabililor…)📍 ...Pentru că ţara noastră este hărăzită de Dumnezeu cu numărul cel mai mare de specii fitofarmaceutice,cu toţii va trebui să ne întoarcem atenţia –inclusiv asupra buruienilor pe care le strivim sub picioare✨ Crema de catina cu galbenele✨ Precautii in consumul de ceai de galbenele✨ Reteta uleiului infuzat cu galbenele✨ Preparare ulei de galbenele✨ Alimente care au mai mult calciu decat laptele✨ Plante care pot trata varicele✨ 7 alimente care te ajuta sa te concentrezi mai bine✨ Tratamente naturiste pentru combaterea conjunctivitei✨ Cum se creste imunitatea la virusi✨ Scortisoara are beneficii incredibile pentru sanatate✨ Secrete alimentare utile pentru sanatatea ta✨ Alimentul care imbatraneste prematur pielea✨ Care sunt efectele benefice ale consumului de suc din morcovi, mere si sfecla✨ Frunzele de dafin ajuta la scaderea glicemiei si a colesterolului✨ Care este diferenta majora intre creierul barbatilor si cel al femeilor✨ Tratamente naturiste pentru glicemie scazuta✨ Sfaturi utile pentru combaterea carceilor✨ Descoperire medicala care ajuta la tratarea diabetului✨ Tratamente naturiste pentru reumatism✨ Cultivarea daliilor în solarii✨ Cum se fac tăierile la trandafiri✨ Trandafirul – planta frumoasă cu multiple întrebuințări!✨ Mărul, salata verde, trandafirul – plantele preferate de păduchii de frunză✨ Cum se plantează bulbii de flori toamna și care înfloresc primăvara✨ Care flori sunt considerate cele mai frumoase din lume?✨ Fisostegia, alegerea potrivită pentru grădina ta✨

//////////////

”… Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii „(Osea 9/7 a) Câtă vreme dilii globalii ne mai dau voie, înainte de întronarea anticristului multilateral de komunist ”… Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor.5/15-20 b) şi divorţaţi de orice idol-zeu…” Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L -a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi dela voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.” (Iac.4/4-10); Să ne smerim ca „Sfântul’’ Pavel, care s-a împrietenit cu EL şi a întors lumea pe ”dos”, socotind ca un gunoi toate plăcerile- bogăţiile lumii, inclusiv „DREAPTA CREDINŢĂ” strămoşească (Fil.3/8-15);Așadar,dacă APOSTOLUL PAVEL a trăit O VIAȚĂ PENTRU DUMNEZEU, ce vor izbuti să facă toţi cei 144.000 de verguri? Ei au devenit UNA cu EL-cum ne-a invatat in 1 Cor ,cap. 7, nu cu fecioara lumească (1 Ioan 2/15-17); Cei care vor încânta Cosmosul cu o Cântare Noua, neştiută de noi…, nu s-au întinat cu Satana ori cu…” virginele culte, religii, sau” fecioarele bisericești” (Mat.25/1-13)” şi, mai ales, în mintea, în inima şi în gura lor nu s-a găsit nici urmă de păcat-de minciună (Ap.14); Deci, să-l lăsăm pe EL să pună în inima ÎNNOITĂ (Ioan. Cap.3 şi Rom. cap.6) Învăţătura, Voia, Gândirea lui şi Constituţia Dumnezeiască, fiindcă Marea” Strigare” a şi început… „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?” (1 Petru 4/17-18)… Cât se mai poate, nu pierdem nimic, dacă ne încredem,ne împrietenim cu Duhul Sfânt, trimis, ca să ne ajute, căci toată învăţătura Lui este de folos,chiar dacă, noi, TOȚI, după ce am” răstignit-o”, continuam s-o respingem, s-o ghemuim sub obroc…)! Dar ea ne ramâne veșnica hrană şi, n-o putem ocoli nici după moartea a doua…” (Ap. 20/14, 21/8)”Deci, ” Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască, Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.” (Ier.17/5-10)

Opriti-va! …„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)🔍 (ALERTA pentru…Inceputul Sfarsitului) Deputata finlandeză Päivi Räsänen a fost găsită vinovată de „incitare la ură” pentru o broșură împotriva homosexualității 🔍 Practicând prezența Lui Dumnezeu🔍Revoluția sexuală a luat-o razna 🔍 (ARMA LUMINII pe care preotii o ascund fata de cei pe care îi mint, îi prostesc si-i manipuleaza…pentru castiguri marsave ) RUGĂCIUNE adevărată – PUTERE adevărată🔍Cum a contribuit bogata elită corporatistă la finanțarea transgenderismului și transumanismului (de Steven Tucker) 🔍Drumul Crucii, din nou, la Straja, pentru al 25-lea an 🔍 Fost ateu: „Ştiinţa arată spre un Creator”🔍 Fuga de Dumnezeu -Recenzie de carte🔍Visul unui rege | Martin Luther King și Evanghelia eliberării 🔍 Culte și secte „creștine”🔍Savurăm curentul Trinității Divine din noi ca pulsul și rezerva noastră spirituală🔍 Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei🔍 Un plan de interpretare a pasajului problematic🔍Botezul la Dwell🔍 Prezentare generală a Bibliei🔍 Model biblic pentru schimbare 🔍 Schimbare și stabilitate în religie🔍 Orice am face suntem doar păpușile unui sforar. Adevărat sau fals?

🔍 Biblia: Cartea care a schimbat lumea – de la iluminare spirituală la influență socio-politică🔍 20 de versete din Biblie pentru a te inspira să-i ajuți pe alții🔍 20 de versete din Biblie pentru a te ajuta să simți dragostea lui Dumnezeu🔍 Manualul biblic🔍 10 semne biblice ale pocăinței adevărate (care te lecuieste, pe veci-de orice pacatuire,daca te lipesti de Duhul Sfant si ramai Una cu Invatatura Dumnezeiasca, dar si cu Hristos…)🔍 Aceasta nu este o opinie personală…🔍Apateism: Nu ateism, agnosticism, ci o altă provocare pentru credința creștină🔍 Decât vedetă cu aroganții, mai bine anonim cu Tine…🔍Creștinismul răstoarnă vremurile🔍 Originile totalitarismului sexual🔍 Sfinţenia şi sfinţirea trupului🔍 Împrieteneste-te cu Dumnezeu🔍 Bazează-te pe prietenia Domnului🔍 Moartea intai si Moartea a doua (ep.2)🔍 Judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu🔍 Studiul epistolei 1 Petru (4), de Hendrik Leendert Heijkoop🔍 Este numele tău scris în Cartea Vieții?🔍 DU-TE, DAR SĂ NU MAI PĂCĂTUIEȘTI…🔍 Ce putem învăța din viața lui Pavel? Cine a fost Pavel?🔍 Israelul va promova un festival LGBTQ în apropiere de Sodoma și Gomora🔍 Cum ar trebui creștinii să se implice într-o societate polarizată?🔍 Este IA un instrument al Anticristului?🔍 Ar trebui bisericile să folosească inteligența artificială?🔍 Ce spune Biblia despre transumanism?🔍

Ce spune Biblia despre transumanism?

Mark Legg, Scriitor și editor independent

Science fiction-ul ne provoacă imaginația, evocând distopii de coșmar și vise utopice deopotrivă, uneori cu mii de ani în viitor. Adesea, implică idei transumaniste. Am scris puțin science fiction și, bineînțeles, am citit mulți dintre cei mai mari autori. Printre preferații mei se numără Herbert Spencer, Philip K. Dick, Lui Cixin, Orson Scott Card și Jules Verne.

Totuși, seria Fundația de Isaac Asimov rămâne preferata mea.

„Fundațiile și Pământul” este una dintre ultimele cărți din seria sa epică. În ea, un călător spațial întâlnește comunități planetare izolate atât de evoluate încât, practic, au încetat să mai fie umane. Într-o civilizație ascunsă, extrem de avansată, oamenii sunt hermafrodiți hiperindividualiști și hedoniști, cu armate de sclavi robotici. Cealaltă planetă este compusă din oameni hiperevoluați, cu conștiințe contopite care cuprind plante și animale. Aceste două planete oferă două direcții posibile pentru viitorul umanității: hipercomunitar sau hiperindividualist, dar ambele imaginează posibilități viitoare de mii de ani.Deși nu a fost lăudată ca o lucrare deosebit de excelentă, „Fundația și Pământul” a declanșat totuși călătoria mea intelectuală în deconstruirea transumanismului, cu mulți ani în urmă.Astfel de viziuni pot părea exagerate, dar având în vedere zeci de mii de ani, cu ritmul actual de progres, s-ar putea întâmpla?

Pericolele iminente ale transumanismului

Acum doi ani, un chatbot bazat pe inteligență artificială, care folosea avatare digitale, a ținut o predică de patruzeci de minute într-o biserică luterană din Germania. Inteligența artificială cu modele lingvistice mari, precum ChatGPT, stârnește îngrijorare existențială din tot domeniul.

Inteligența artificială și tehnologiile similare ridică întrebări profunde despre viitorul umanității.

De exemplu, Apple a lansat Vision Pro , prima sa cască de realitate augmentată care îți permite să vezi imagini digitale suprapuse peste mediul fizic în care te afli. Se pare că funcționează mult mai bine decât Meta Quest Pro, deși Vision Pro este mult mai scump. Andrew Bosworth, care se ocupă de metaversul Meta, speră că VR-ul va satisface „toate motivele pentru care plecăm din casă”.Când tehnologia va deveni mai ieftină, realitatea virtuală ne-ar putea transporta într-un divertisment și mai captivant, dar chiar avem nevoie de mai multe evadări captivante din realitate?Sau să luăm ingineria genetică, care ar putea permite părinților să aleagă trăsături pentru copiii lor.Vrei un jucător de baschet înalt și ambidextru? Nicio problemă. Această perspectivă terifiantă se numește „bebeluși de designer”. La o anumită scară, proiectarea de bebeluși este deja posibilă. O companie examinează trăsăturile genetice ale embrionilor, eliminându-i pe cei cu un risc ridicat de boli sau trăsături nedorite, apoi implantează un embrion mai potrivit prin fertilizare in vitro.

Poate că am putea clona cei mai inteligenți oameni.

Deși este ilegală în majoritatea locurilor, clonarea este teoretic aproape posibilă. O companie cercetează cum să proiecteze uter artificial , ceea ce ar putea deschide calea către conceperea și nașterea unui copil fără sex sau sarcină. Cine are nevoie de căsătorie, atunci? Ar putea statul să ne crească copiii?

Ce se întâmplă, așadar, dacă simți că nu ai un scop în viață, deprimat sau singur?

Atunci am putea sintetiza un medicament care să ne perfecționeze chimia creierului într-o stare de fericire perfectă, sintetică. Desigur, așa descrie cursul nostru în romanul „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley.Realitățile distopice sunt nesfârșite.Totuși, într-un fel, marșul tehnologiei pare inevitabil, nu-i așa?Deci, ce este transumanismul? Cum se încadrează în imaginea biblică a destinului nostru?

Ce este transumanismul?

Enciclopedia Britannica definește transumanismul ca fiind o „mișcare filosofică și științifică ce susține utilizarea tehnologiilor actuale și emergente – cum ar fi ingineria genetică, crionica, inteligența artificială (IA) și nanotehnologia – pentru a spori capacitățile umane și a îmbunătăți condiția umană”.

Transumanismul nu trebuie confundat cu transgenrismul , deși ambele au un set comun de presupuneri.

Prefixul „trans” înseamnă peste sau dincolo, ca în „transcontinental”. Umanismul se referă la credința filosofică în valoarea și importanța primordială a oamenilor, subliniind nevoia de ajutor divin sau spiritual. Așadar, transumanismul găsește speranță pentru creșterea speciei noastre prin îmbunătățiri care depășesc abilitățile noastre naturale actuale. Vom compara umanismul cu transumanismul puțin mai târziu.Uneori, transumaniștii cred și într-un viitor al „ postumanilor ”. Transumanii vor fi ca o etapă intermediară de potențial crescut, unde trecem granița către postumanitate, complet de nerecunoscut față de forma noastră actuală. Prin urmare, transumanismul „trece” către o nouă umanitate, accentul mișcării fiind concentrat pe potențialul crescut.Deși puțini academicieni sau laici atribuie în mod explicit transumanismului, acesta poartă torța Iluminismului, naturalismului și postmodernismului. Cu cât o societate este mai seculară și mai avansată din punct de vedere tehnologic, cu atât transumanismul devine viziunea implicită asupra lumii.

De ce ar trebui să ne pese de transumanism?

Transumanismul poate duce la dezastru.

Pe măsură ce tehnologia ne face mai puțin umani, vom deveni mai detașați de realitate, mai dependenți de computere, mai dependenți de companiile de tehnologie și de guvern și, probabil, mai înrădăcinați în păcat.

Viziunile distopice imaginabile abundă:

Un organism de conducere te-ar putea obliga să porți lentile de contact cu realitate augmentată pentru a se asigura că nu citești literatură ofensatoare.

O minte conștientă încărcată pe un computer s-ar putea trezi blocată într-o formă lipsită de trup, torturată fără senzații recognoscibile.

O super-rasă de oameni bogați, de elită, îmbunătățiți genetic, ar putea excela pe piața muncii, creând o clasă de cetățeni de mâna întâi și a doua, rezultând o opresiune pe scară largă.O super-IA care protejează omenirea de ea însăși ar putea impune o guvernare autoritară în care oamenii sunt închiși pentru a se proteja.Inteligența artificială ar putea permite poliției să prezică cine va comite o infracțiune și să aresteze aceștia înainte ca aceștia să facă ceva greșit.Probabil recunoașteți aceste consecințe, deoarece toate au fost prezentate în mass-media. Dar ce se întâmplă cu cele pe care nu le putem prevedea?Transumanismul este periculos pentru că e ca o broască în apă clocotită. Deja folosim smartphone-urile ca pe o îmbunătățire transumanistă. Cum spunea vechiul meu profesor de filosofie despre telefoanele noastre: „Este al doilea nostru creier”.

Pe măsură ce ne pierdem umanitatea, merită oare sacrificiul ceea ce câștigăm?

Transumaniștii caută salvarea printr-un fel de evoluție auto-creată prin intermediul tehnologiei, prin acumularea de îmbunătățiri. Într-un fel, transumanismul doar își imaginează creșterea continuă a dezvoltărilor tehnologice actuale în domenii precum telefoanele, internetul, rețelele sociale, ingineria genetică și inteligența artificială.Având în vedere traiectoria noastră tehnologică, am înceta să mai fim umani în mod recognoscibil după câteva sute de ani. Am depăși limitarea esențială a naturii noastre pentru a deveni oameni „trans”.Într-un sens biblic, transumanismul este un fel de credință. Evrei 11:1 spune: „Credința este o încredințare a lucrurilor nădăjduite, o convingere în privința lucrurilor nevăzute.” Viitorul unei rase umane îmbunătățite este o „convingere în privința lucrurilor nevăzute”.Pentru alții, transumanismul este un fel de poziție implicită pentru cei care resping spiritualitatea.

Dar în ce altceva își puteau pune credința?

Trei credințe seculare

Am putea spune că persoana strict non-spirituală, un ateu sau un agnostic, ar putea adopta una dintre cele trei poziții cu privire la condiția umanității și viitorul nostru (în afară de a nu adopta nicio poziție).Abordarea cinică consideră că suntem condamnați la condiția noastră actuală. Limitările și întrebările existențiale, precum moartea și răul, nu au soluție. Specia noastră va trăi cel mult câteva sute de mii de ani, o clipire în timp față de vârsta universului, apoi va muri odată cu colapsul soarelui. Mai probabil, schimbările climatice, un război nuclear sau altceva vor duce specia noastră la dispariție în viitorul foarte apropiat.

Universul este un loc rece, nepăsător, fără rațiune sau fibră morală.

Abordarea umanistă a înflorit în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Aici, un gânditor secular putea spera că, în mod colectiv, posedăm suficient geniu și curaj pentru a progresa spre o utopie – în cele din urmă. Artele, literatura, intelectul, politica, știința și educația se vor uni într-o civilizație viitoare aproape perfectă.

Abordarea transumanistă consideră că tehnologia, condusă de știință, va îmbunătăți umanitatea până la punctul de a scăpa de condiția umană. Transumanismul se îndepărtează de umanism deoarece admite că suntem prea imperfecți pentru a realiza o utopie așa cum este acum; trebuie să o asigurăm prin dezvoltare tehnologică. Fie prin inginerie genetică, implanturi cerebrale sau medicamente, vom scăpa de constrângerile noastre actuale.Am putea adăuga convingeri politice la toate aceste presupuneri, dar la baza acestor filozofii se află faptul că statul, fie el democratic sau nu, va ajuta la realizarea acestor valori.Excentricul miliardar în tehnologie Elon Musk pare să susțină transumanismul și practică ceea ce predică. Este fondatorul sau CEO-ul SpaceX, OpenAI (care a creat ChatGPT), X.AI, Tesla, Twitter și Neuralink. Mai exact, Neuralink își propune să dezvolte un implant cerebral care să permită oamenilor să se integreze cu inteligența artificială pentru a vindeca anumite boli ale creierului și, eventual, să îmbunătățească subiecții prin creșterea memoriei etc. Neuralink desfășoară studii clinice, iar oamenii se pot înscrie într-un registru de pacienți pe site-ul său web.Transumanismul recunoaște problemele existențiale și consideră că trebuie să ne schimbăm fundamental prin îmbunătățiri pentru a le depăși. Mai târziu, vom discuta despre problemele iminente legate de presupunerea transumanismului, care are ca rezultat o „creștere” medicală și științifică nestingherită, care aduce mai degrabă daune decât beneficii.Mai întâi, să abordăm afirmațiile filosofice ale transumanismului.

Salvare prin transumanism? Trei probleme cu care se confruntă transumanismul

Există un motiv pentru care atât de puțini oameni atribuie transumanismului. Acesta se confruntă cu trei obstacole majore ca religie seculară.

Transumanismul se confruntă cu bariere practice imense.

Majoritatea transumaniștilor și gânditorilor seculari recunosc această limitare. Dr. Nick Bostrom , un transumanist proeminent și profesor la Oxford, scrie: „Transumanismul nu implică optimism tehnologic” și admite că tehnologia poate „cauza daune enorme”. Musk avertizează, de asemenea, că IA reprezintă cea mai mare amenințare la adresa umanității.Pentru a înțelege de ce, să ne imaginăm că putem depăși obstacolele tehnologice pentru a forma în cele din urmă o „inteligență artificială generală” sau o „superinteligență artificială”. Atunci apare așa-numita „problemă de aliniere”. Aceasta se referă la alinierea obiectivelor și proceselor IA cu valorile umanității.

De exemplu, să presupunem că programăm o super-IA pentru a elimina cancerul. IA ar putea concluziona că uciderea tuturor oamenilor și animalelor vii va fi cea mai rapidă modalitate de a atinge acest obiectiv. Oamenii nu gândesc în mod natural ca computerele, așa că IA ar fi surprinzător de imprevizibilă, în ciuda faptului că urmează cu strictețe instrucțiunile. Această problemă arată dificultatea aplicării tehnologiei atunci când consecințe neprevăzute se ascund la fiecare pas.Ca exemplu prezent, să luăm în considerare rețelele de socializare. O tehnologie concepută pentru a conecta și a aduce oamenii împreună a provocat în cele din urmă un tsunami de diviziune și singurătate .Așadar, chiar dacă tehnologia transumanistă va fi dezvoltată, problema aplicării rămâne, în cel mai bun caz, extrem de incertă și, în cel mai rău caz, îngrozitor de periculoasă. Oamenii nu sunt în măsură să prezică consecințele, mai ales când vine vorba de tehnologie. Acesta reprezintă primul obstacol major cu care se confruntă transumaniștii.

Transumanismul nu poate stabili valori morale.

Ca orice viziune asupra lumii fără o sursă obiectivă de moralitate, o societate tehnocratică s-ar chinui să determine valori. În căutarea tehnologiei, ce va fi sacrificat?Transumaniștii ne asigură că mișcarea ar rămâne democratică, evitând un viitor distopic în care, de exemplu, mintea guvernului controlează oamenii prin implanturi cerebrale.Dar știm că tehnologia influențează cultura la fel de mult cum cultura influențează reciproc tehnologia. Încearcă să obții un loc de muncă competitiv fără acces la internet sau telefon. Încearcă să devii autor independent cu o mașină de scris sau, și mai bine, papirus cu o pană de cerneală. Filosofii vor răguși subliniind cum tehnologia ne influențează la fel de mult cum o influențăm și noi pe ea. Tehnologia este adesea ca un tren scăpat de sub control pe care îl pornim, dar pe care nu-l putem opri.

Transumanismul nu va rezolva problemele noastre fundamentale doar prin îmbunătățirea abilităților noastre.

De exemplu, frica, mândria, imoralitatea, furia, opresiunea, nedreptatea și celelalte probleme umane cu care suntem atât de familiarizați? La fel ca umanismul, această ideologie se confruntă cu blestemul de netrecut al inimii umane care se îndepărtează de ceea ce este bine.În cel mai bun caz, conform viziunii transumaniste, vom trăi mii de ani fiind extrem de inteligenți și plini de stimulare senzuală maximă, dar la fel de probabil lipsiți de înțelepciune, caracter, virtute, dreptate, moralitate și chiar fericire. Minunata Lume Nouă privește într-un viitor distopic de genul acesta.Aceste trei aspecte negative subminează transumanismul, chiar și dintr-o perspectivă seculară.

Dar ce spune Biblia despre transumanism?

Pax Romana și Cetatea lui Dumnezeu

Ideologiile lumești au adesea ca rezultat opusul amar și ironic al obiectivelor lor.Comunismul și marxismul încearcă să eradicheze inegalitatea economică și clasele sociale, însă țările care le implementează în mod constant creează cele mai mari inegalități. Elitele autoritare conduc prin bogăție și corupție. Capitalismul încearcă să permită oamenilor să aleagă liber valoarea bunurilor și serviciilor, democratizând piața. Cu toate acestea, în țările capitaliste, marile corporații devin monopoluri în timp și creează grupuri de lobby puternice pentru a influența politicile, precum și pentru a ne influența dorințele prin publicitate.

Deși transumanismul vrea să ne prelungească și să ne îmbogățească viețile, el va duce la moarte și la gol.

Această tendință se potrivește cu analiza Bibliei despre orașe și imperii. Sistemele create de oameni vor simți corupția păcatului. Deși ar trebui să ne străduim în mod activ să aducem societatea spre pace, dreptate și milă, nu ne putem pune speranța în niciun sistem politic sau ideologie în afară de Hristos.O ideologie paralelă din vremea lui Hristos era Pax Romana, cultul împăraților romani și pacea prin intermediul stăpânirii romane. Marele și nobilul obiectiv de a aduce pacea mondială a existat cel puțin de atunci. Pacea este iubită aproape universal – dar cum să o realizăm? Roma a folosit o tehnologie sofisticată: drumuri bine construite, beton, apeducte, sisteme de canalizare, arme de război avansate, monedă stabilă etc.Pentru un creștin din secolul I, ar fi fost dificil să nege realizările conform standardelor seculare. Romanii păreau de neoprit și opulenți. Isus ar fi stat la umbra palatului lui Irod. Stând în fața unor astfel de progrese ilustre, ar fi fost dificil să nege posibilitatea ca Roma să-și îndeplinească visul păcii mondiale.Totuși, după cum știm, Roma a folosit subjugarea, sclavia și, în mod ironic, războiul pentru a realiza pacea. Marcus Aurelius a fost un filosof stoic și un împărat puternic care nu își dorea nimic mai mult decât pacea, însă și-a petrecut o mare parte din viață făcând ceea ce considera necesar: conducându-și armatele pentru a înăbuși rebeliunile. Aceasta este condiția umană.

Putem face paralele cu modernitatea.

Algoritmii sunt deja folosiți pentru a ne capta atenția și a ne face dependenți de conținutul online. Suntem deja pe calea cea dreaptă spre transumanism, deoarece viețile noastre sunt împletite cu telefoane, mașini și căști. Ne îndreptăm spre realitatea augmentată .

Alunecarea către transumanism poate părea inevitabilă.

Într-adevăr, am progresat în moduri obiectiv măsurabile . Nu se poate nega faptul că am redus semnificativ mortalitatea infantilă și foametea în ultimul secol. Aproape am triplat speranța de viață de la Roma din secolul I, de la douăzeci și cinci la șaptezeci și cinci de ani. Am pășit pe Lună. Am eradicat mai multe boli majore. Există motive să credem că, dacă avem noroc, traiectoria se va stabiliza sau chiar se va îmbunătăți. Am putea coloniza Marte sau vindeca cancerul.

Dar într-o viziune biblică asupra lumii, există absolut zero șanse ca păcatul să se evapore brusc.

Dacă trăim până la două sute de ani cu realitate augmentată constantă, moartea și păcatul vor rămâne. Ruptura personală și sistemică se va perpetua.În locul ratelor mortalității infantile, societatea noastră a reintrodus avortul la scară largă (apropo, infanticidul era ceva obișnuit în vremea romanilor). Societatea noastră promovează o „ mișcare pentru moarte ”. Sinuciderea și problemele de sănătate mintală sunt în creștere.Slăbiciunea noastră ne amintește de nevoia noastră de Hristos. „Dumnezeu a ales ce este de jos și disprețuit în lume, chiar lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele care sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Și prin El sunteți voi în Hristos Isus, care a fost pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: «Cine se laudă, să se laude în Domnul»” ( 1 Corinteni 1:28-31 ).Într-adevăr, „omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie și nu le poate pricepe, pentru că trebuie judecate duhovnicește” ( 1 Corinteni 2:14 ).Transumanismul poate părea inevitabil, dar trebuie doar să facem un pas înapoi pentru a vedea crăpăturile din fundație.

„Veți fi ca Dumnezeu”

Geneza 3 povestește despre primul bărbat și prima femeie care se întorc de la porunca lui Dumnezeu. Ei vorbesc cu un șarpe misterios care, neîndemnat, o înșeală pe Eva să ia fructul și să mănânce din „cunoașterea binelui și răului” (posibil tradus prin „bine și rău”). În centrul acestei povești, șarpele îi spune Evei: „Veți fi ca Dumnezeu”.Repetăm acest păcat în mod constant. În timp ce oamenii erau meniți să reflecte chipul lui Dumnezeu în lume, îngrijind creația, conducând pașnic, dând nume animalelor și creând o cultură și familii centrate pe Dumnezeu – practic, acționând ca mini-conducători în numele lui Dumnezeu – noi nu am ascultat. În schimb, am luat binele și răul în propriile mâini, crezând că putem face mai bine. În multe păcate, încă încercăm să „fim ca Dumnezeu”.În cazul transumanismului, încercăm să devenim ca Dumnezeu, remodelându-ne după propria noastră viziune despre bine și rău, ce este mai bun și ce este mai rău. Într-o poveste ulterioară, întregul pământ s-a unit în jurul acestui scop: „să ne facem un nume, ca să nu ne împrăștiem pe fața întregului pământ” ( Geneza 11:4 ). Ei vor să se glorifice și să ajungă la ceruri prin tehnologie (în cazul lor, prin cărămizi). În mod special, Dumnezeu nu-și spune: „Ce ridicol! Nu vor ajunge niciodată la ceruri”. În schimb, El spune: „Acesta este doar începutul a ceea ce vor face. Și nimic din ce își propun să facă nu le va fi imposibil” (v. 6).Așadar, le-a încurcat limba, forțându-i să se disperseze și să se răspândească pe tot pământul. Oamenii uniți în jurul tehnologiei pentru a se face mari pot duce la lucruri mărețe, precum Turnul Babel, dar în cele din urmă duc la scopuri păcătoase. În poveste, Domnul le-a împiedicat scopul egoist.În Grădina Edenului, Adam și Eva erau pe deplin echipați pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu. În Grădina lor oazică, în comuniune cu Dumnezeu, nemaifiind singuri unul cu celălalt, erau gata să-și îndeplinească scopul de a reflecta asemănarea cu Dumnezeu.Când a venit pe pământ, Isus nu a avut nevoie de îmbunătățiri pentru a trăi o viață fără păcat. Deși am fost și suntem creați după chipul lui Dumnezeu, Isus este chipul lui Dumnezeu ( Coloseni 1:15 ). „Plenătatea lui Dumnezeu” a locuit în El pe pământ, fără implanturi cerebrale sau alte îmbunătățiri tehnologice.Aceasta înseamnă că, pentru a-L urma pe Hristos și a ne contura după Dumnezeu, avem nevoie de un trup și o minte reînnoiți, liberi de blestemul păcatului, dar nu de una care să depășească perfecțiunea edenică. Asta nu înseamnă cu siguranță dacă noile noastre trupuri le vor depăși în vreun fel pe cele ale lui Adam și Eva – poate că o vor face. Cât despre noi acum, nu ar trebui să simțim nevoia să devenim ca Dumnezeu, depășind limitele noastre umane, chiar dacă ne străduim să scăpăm de limitele păcatului și de blestemul Căderii.Deci, unde rămâne cu asta medicina? Ar trebui creștinii să ia medicamente sau să apeleze la intervenții chirurgicale?

Transumanismul și etica medicală

În filosofie, în special în gândirea antică și medievală, „privațiunile” erau o modalitate de a gândi despre ceva căruia îi lipsea o caracteristică importantă, esențială pentru felul său. De exemplu, o cană de cafea cu o scurgere este totuși o cană de cafea, în ciuda faptului că nu poate conține lichid (și, cu siguranță, o proprietate esențială a unei căni este „rezistența lichidului”). Dacă topești ceramica și o transformi în altceva, cum ar fi o scrumieră, nu mai este o cană de cafea. Momentul în care un lucru devine altul este o problemă veche și dezbătută în filosofie, adesea numită „vagitate”.Luați oamenii ca exemplu. Putem spune că oamenii au două brațe și două picioare, dar o persoană amputată este tot un om.

În acest sens, medicina, în general, ar trebui să urmărească remedierea privațiunilor. Bolile, pierderea auzului, rupturile, tăieturile, insuficiența organelor și nenumărate alte afecțiuni ar trebui ajutate de medicină. Cu toate acestea, medicina depășește limita atunci când încearcă să sporească abilitățile umane dincolo de abilitățile naturale. Acest lucru nu rezolvă în niciun caz toate problemele de etică medicală, dar servește ca punct de plecare.Alte domenii, precum fertilizarea in vitro, avortul, manipularea genetică, transgenderismul și alte domenii bioetice, sunt puternic disputate în cultura noastră. Am scris despre toate aceste probleme într-un fel sau altul. Colaboratorul nostru, Jackson McNeese, a scris excelent despre diverse probleme bioetice .

Deși nu sunt toate legate direct de problema transumanismului, ele sunt în paralel cu aceasta.

De exemplu, transgenderismul se bazează pe premisa că natura umană este maleabilă și că scopurile noastre personale ar trebui să aibă prioritate față de biologia noastră. Asta nu înseamnă neapărat că fiecare persoană trans crede că tehnologia va rezolva crizele existențiale ale umanității – departe de asta. Cu toate acestea, ambele se bazează pe presupuneri similare.

Ca un alt exemplu, să luăm tehnologia CRISPR , o tehnică de editare genetică recent dezvoltată. Una dintre domeniile de expertiză ale Dr. Jim Denison este etica medicală și susține că CRISPR ar trebui utilizat pentru a ajuta pacienții cu cancer și pentru a combate alte boli genetice.

În același timp, CRISPR nu ar trebui utilizat pentru a edita gene transmutabile; cu alte cuvinte, gene despre care știm că vor fi transmise prin intermediul copiilor. CRISPR este un exemplu de tehnologie care poate fi utilizată pentru a promova transumanismul și a duce la „ copii de designer ”, unde cuplurile ar putea alege trăsăturile urmașilor lor. Sau CRISPR poate fi utilizat pentru a vindeca oameni de boli grave. O zonă gri în editarea genelor ar fi „vindecarea” sindromului Down înainte de nașterea copilului.Așadar, deși utilizarea CRISPR poate părea o problemă simplă, chiar și aceasta se confruntă cu ambiguități morale dificile.Acestea fiind spuse, regula generală conform căreia medicina ar trebui să ajute la reparare ne oferă un bastion împotriva pantei alunecoase a transumanismului. Dincolo de aceasta, ar trebui să trăim vieți sănătoase în mod holistic pentru a preveni nevoia de reparații atunci când este posibil. Această etică ne permite să lucrăm spre binecuvântarea edenică și o viață abundentă, știind că chiar și atunci când ne confruntăm cu moartea și boala, Hristos este sprijinul nostru.

Creștini, atenție la teoriile conspirației

Majoritatea creștinilor vor fi probabil de acord cu respingerea transumanismului. Totuși, chiar și respingând pe bună dreptate filozofiile lumești, Satan ne poate ispiti să disperăm sau să ne temem.Un exemplu clasic în acest sens este teroarea pe care unii creștini o pot simți în contextul conspirațiilor privind faptul că sunt „cipați” prin vaccinuri, ca parte a „Semnului Fiarei”. Deși se bazează pe presupuneri interpretative incorecte despre acest pasaj, este pur și simplu fals că vaccinurile au inclus vreodată microcipuri . (În plus, cipul de urmărire pe care guvernul te-ar putea urmări se află în dispozitivul pe care îl ții în mână, telefonul tău – nu este nevoie de nicio conspirație.)

O astfel de teroare nu este doar irațională, ci este și nepotrivită pentru un creștin.

Deși Apocalipsa a fost promovată de învățători falși în slujba instigării la frică, scopul principal al Apocalipsei este de a aduce asigurare bisericilor persecutate. Viziunea lui Dumnezeu către Ioan despre Ziua Judecății ne permite să sperăm și să găsim pace, nu frică. Frică și respect față de Dumnezeu și puterea Sa? Da, dar cu siguranță nu față de ideologii precum Pax Romana sau transumanismul secular.

Desigur, creștinii ar trebui să ia în considerare dacă un implant cerebral este înțelept. (Aproape sigur, această cale este neînțeleaptă din mai multe motive.) Este pur și simplu potrivit să spunem că, dacă pasajele din Apocalipsa sunt obscure, sunt obscure dintr-un motiv. Creștinii se lasă păcăliți de prostia lumească atunci când ne abatem de la umbrele numărului „666”, când, dacă ești mântuit în Hristos, Semnul Fiarei nu are nicio putere asupra ta, indiferent de semnificația numărului. Mulți cred că numărul ar putea fi un izopsefism referindu-se la împăratul Nero, un conducător malefic al Romei care i-a persecutat cu cruzime pe creștini. (Cel mai vechi manuscris spunea „ 616 ”, apropo, nu 666).

Pentru mai multe informații despre identificarea teoriilor conspirației, consultați „ Alex Jones trebuie să plătească aproape 1 miliard de dolari familiilor victimelor atacului armat de la Sandy Hook: Problema gândirii conspirative ”. De fapt, Alex Jones folosește frecvent sintagma „ globaliști transumani ” ca obiect al invectivelor sale furioase și speculative. În acel articol, am scris: „Jones pretinde că este creștin. Totuși, discursul său nepăsător și furios, presărat cu minciuni și conspirații nefondate, nu reflectă o viață plină de Duhul Sfânt. Creștin, fii atent la lupii în haine de oi”.Despre transumanism, gândire conspirativă și toate celelalte tipuri de raționalizare, Pavel scrie: „Armele războiului nostru nu sunt firii pământești, ci au puterea divină ca să dărâme cetăți. Noi dărâmăm certuri și orice părere de semeț care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și luăm orice gând rob ascultării de Hristos. Fiind gata să pedepsim orice neascultare, când va fi desăvârșită ascultarea voastră” ( 2 Corinteni 10:4-6 ).Creștinii pot fi precauți și înțelepți în ceea ce privește ideologiile seculare, fără a cădea în paranoia și frică. Ar trebui să numim transumanismul periculos, pentru că este, dar pentru creștini, speranța noastră de neclintit rămâne fermă.

Transumanismul are dreptate: avem nevoie de un corp nou și o minte nouă

Creștinismul trăiește într-o tensiune conform căreia trupul este bun și creat de Dumnezeu, dar este totodată decăzut și blestemat.„Trupul” descrie realitatea spirituală conform căreia trupul nostru ne duce în rătăcire ( Galateni 5:19-21 ). Duhul, mintea și trupul nostru sunt strâns legate; noi suntem trupurile noastre într-un mod real. După cum subliniază Dr. Preston Sprinkle în 1 Corinteni 6 , Pavel folosește termenul „trup” în mod interschimbabil cu „voi”. În timp ce urmărim lucruri spirituale, nu o facem pentru a ne neglija persoana fizică – ele sunt inseparabile. Trebuie să „Îl slăvim pe Dumnezeu în trupul [nostru]” (6:12). Dacă păcătuim în trup, acest lucru ne afectează statutul spiritual. Păcatul va lăsa, de asemenea, urme de neșters pe trupurile noastre.Avem nevoie de o minte, un spirit nou, motivații noi, inimi și corpuri fizice noi, păstrându-ne în același timp identitatea unică. Singura persoană în care am încredere în acest proces este Hristos. Din fericire, El va face exact asta pentru urmașii Săi.

Scopul transumanismului de a scăpa de moarte și de fragilitatea corpurilor noastre va eșua.

„Ultimul vrăjmaș” pe care Hristos îl va nimici este moartea ( 1 Corinteni 15:26 ). Când unii din biserica din Corint s-au îndoit de învierea morților, Pavel a răspuns cu tărie: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră” (v. 14). Pe măsură ce suntem sfințiți pe acest pământ, în acest trup, creăm o „sămânță” a trupului glorificat pe care ni-l va da (v. 37-38). După cum scrie Pavel în 2 Corinteni: „De aceea, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă: cele vechi s-au dus; iată că s-au făcut niște lucruri noi” (5:17).Ca creații noi, făurite de Dumnezeu din cele vechi, avem o misiune: „Toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat slujba împăcării. Adică, în Hristos, Dumnezeu împăca lumea cu Sine, neținându-le în seamă greșelile și încredințându-ne nouă cuvântul împăcării” și devenim „ambasadori ai lui Hristos” (5:18-20).

Merită să-l cităm pe Pavel pe larg despre trupul pieritor și nemuritor. Când ne scuturăm de cadavrul nostru muritor, plin de boli, defecte și, adesea, de bătrânețe, primim în schimb ceva de neimaginat de frumos și de răscumpărat.Ce este semănat este stricăciune, iar ce este înviat este nestricăciune. Este semănat în necinste, înviat în slavă. Este semănat în slăbiciune, înviat în putere. Este semănat trup firesc, înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, este și un trup duhovnicesc…

„Așa cum am purtat chipul omului de țărână, așa vom purta și chipul omului ceresc. Vă spun, fraților, că trupul și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește stricăciunea.”

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipire din ochi, la trâmbița de apoi. Căci trâmbița va suna, și morții vor învia nestricăcioși, și noi vom fi schimbați.Căci trebuie ca trupul acesta pieritor să se îmbrace în nestricăciune, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Și când trupul pieritor se va îmbrăca în nestricăciune, și trupul muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.” „Unde este biruința ta, moarte? Unde este boldul tău, moarte?”Bolta morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului, ca să știți că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul. ( 1 Corinteni 15:42-58 )

În timp ce așteptăm noul corp și noua minte, fie în fața Pax Romana, fie a transumanismului secular, Pavel ne spune: „Nu vă potriviți chipului acestuia, ci vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să descoperiți bine voia lui Dumnezeu: ce este bun, plăcut și desăvârșit” ( Romani 12:2 ). Timpul verbului „transformat” în greacă sugerează o transformare constantă, prezentă. Trebuie să-I permitem în mod constant lui Dumnezeu să ne reînnoiască mintea.Cunoaștem viitorul omenirii: Mielul junghiat va cuceri Babilonul, simbolul orașelor păcătoase, și va pune capăt dragonului. Războiul spiritual se va încheia (victoria lui este asigurată) și toți sfinții lui Dumnezeu se vor bucura. În fața unei alte ideologii lumești, putem spune cu speranță: „Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus să fie cu toți!” ( Apocalipsa 22:20-21 ).

Cu încredere, pășim în lume cu dragoste, har și adevăr pentru toți, deoarece avem o speranță puternică și neclintită pentru viitor, bazată pe Hristos, nu pe invenția omenească.

Articole similare:

„ ChatGPT și inteligența artificială: Ce trebuie să știți ” Dr. Jim Denison

„ Ce spune Biblia despre transgenderism? ” Forumul Denison

„ Ce este «realitatea mixtă»? Și de ce este noul Meta Quest Pro de la Meta revoluționar? ” Mark Legg

https://www-denisonforum-org.translate.goog/resources/bible-transhumanism/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

//////////////////////////////////////////

Ar trebui bisericile să folosească inteligența artificială?

Ce rol joacă inteligența artificială în biserică și care sunt riscurile?

Grupuri Pastor

A 10-a ediție a Festivalului Signal, cu video-mapping, începe cu 15 instalații și un program însoțitor și se desfășoară până pe 16 octombrie. În imagine, instalația „Light for Europe” de Jeremie Bellot, realizată pe biserica Sf. Ludmila din Praga, Republica Cehă, 13 octombrie 2022. Fotografie/Martin Hurin

A 10-a ediție a Festivalului Signal, cu video-mapping, începe cu 15 instalații și un program însoțitor și se desfășoară până pe 16 octombrie. Majoritatea bisericilor de astăzi, în special cele din Occident, se bazează pe tehnologii care erau de neimaginat în zilele bisericii Noului Testament. Deși introducerea acestor tehnologii de-a lungul secolului – electricitate, ecrane, sisteme audio, Biblii digitale, experiențe de închinare în realitate virtuală – a venit cu partea sa de dezbinare, integrarea activă a inteligenței artificiale în normele cotidiene prezintă o provocare cu totul nouă pentru biserică.

Un sondaj Gallup din iunie 2025 a constatat că 27% dintre angajații cu gulere albe din America folosesc în mod regulat inteligența artificială pentru locurile lor de muncă, mai mult decât dublând procentul de 13% dintr-un sondaj din 2023. 40% din totalul forței de muncă a folosit inteligența artificială pentru locurile lor de muncă într-un anumit fel, față de 21% în 2023. Este practic garantat că aceste cifre vor continua să crească. La bine și la rău, economia noastră a devenit dependentă de eficiența de neegalat a inteligenței artificiale.Acoperirea inteligenței artificiale nu se oprește însă la ocupațiile seculare. Un raport din decembrie a constatat că 61% dintre pastori folosesc inteligența artificială săptămânal sau zilnic, față de 43% în 2024. Ce înseamnă toate acestea pentru bisericile noastre? Pentru pastori? Care sunt pericolele și merită riscul? Pot bisericile să valorifice utilizarea inteligenței artificiale pentru slava lui Dumnezeu fără a-și compromite slujirea?

IA și eficiență

Răspunsul la aceste întrebări este complicat, iar perspectivele variază, dar este clar că nu totul legat de intersecția dintre inteligența artificială și lucrarea pastorală este rău. De exemplu, pastorul principal obișnuit are mai multe roluri în conducerea bisericii sale. Dacă inteligența artificială poate ajuta la nevoile administrative, un pastor ar putea fi eliberat pentru a petrece mai mult timp valoros cu turma pe care o păstorește sau cu familia sa.Inteligența artificială poate fi, de asemenea, un instrument de recuperare a informațiilor extrem de eficient, ajutând pastorii să caute informații specifice în istoria bisericii, comentarii, predici și teologii sistematice. Un astfel de rol este benefic nu numai pentru pastori, ci și pentru liderii laici care doresc să învețe, dar au rafturi de cărți modeste.De exemplu, inteligența artificială poate funcționa ca un super motor de căutare extrem de eficient, localizând și compilând citate, pagini și documente mult mai rapid decât o serie de căutări pe Google sau decât dedicarea timpului pentru a căuta printr-o bibliotecă fizică.Poate că inteligența artificială poate fi utilă pentru generarea de întrebări pentru grupuri mici pe baza predicii sau pentru căutarea într-o colecție de imnuri pentru a ajuta la selectarea cântecelor pentru slujba de duminică seara. Inteligența artificială poate compara texte sau traduceri pe același ecran sau poate genera diagrame și tabele pentru a arăta căror profeți din Vechiul Testament le corespund căror regi. Inteligența artificială s-a dovedit, de asemenea, a fi un instrument valoros pentru designul grafic, care poate fi benefic bisericilor care nu au resurse sau personal.Companiile de inteligență artificială și-au găsit o nișă în biserică și mizează pe ea. Mai multe site-uri, inclusiv pastors.ai și gloo.us , sunt create pentru lumea bisericii. Pentru o taxă lunară de 75 USD, pastors.ai permite încărcarea a 20 de predici pe lună. Cu fiecare predică, poate produce 20 de clipuri cu predici într-o fracțiune din timpul necesar unui editor video. De asemenea, va genera devoțiuni zilnice și rezumate bazate pe predică și poate servi drept chatbot pentru site-ul web al bisericii tale.

aiforchurchleaders.com oferă cursuri și ateliere lunare pentru pastori, menite să îi ajute să integreze inteligența artificială în ritmurile lor. Aceștia avertizează asupra faptului că pot fi lăsați în urmă sau că pot rata oportunități de creștere.Wycliffe , organizația lider mondial în domeniul traducerilor Bibliei, utilizează inteligența artificială în diverse moduri, inclusiv pentru a completa procesul de traducere manuală. Echipele de traduceri nu depind de inteligența artificială, dar au găsit modalități de a o implementa, rămânând în același timp conștiente de riscurile asociate.Traducerea Bibliei este o lucrare esențială pentru a ajunge la lume cu Evanghelia. Dacă inteligența artificială poate ajuta la realizarea acestui lucru mai rapid, fără a compromite acuratețea lucrării, oare acest lucru reduce la minimum toate obiecțiile?

Eticheta de avertizare pentru biserici

Dacă aș putea rezuma obiecțiile față de utilizarea inteligenței artificiale de către biserici și pastori într-o singură frază, ar fi aceasta: Nu vă lăsați păstoriți de inteligența artificială.Primul aspect de precauție apare atunci când apar prejudecățile inerente ale inteligenței artificiale. Puteți contextualiza solicitările către un chatbot cu inteligență artificială pentru a se potrivi cu stilul, tradiția teologică și publicul bisericii dvs., dar acest lucru nu va elimina complet propria sa perspectivă asupra lumii, care i-a fost insuflată de creatorii umani. Chiar și în studiul nostru personal al Scripturii, ar trebui să fim precauți în a ne baza pe inteligența artificială pentru a ne ajuta în interpretarea sau aplicarea biblică.Mediul academic creștin încă își câștigă teren în acest domeniu, dar Dr. Derek Schuurman de la Universitatea Calvin este un cercetător care a abordat subiectul pe larg. Într-un interviu din 2024 , el a avertizat că chatboții sunt programați cu o viziune asupra lumii, evidențiată de ceea ce se numește „persuasiune latentă”.

Cu alte cuvinte, „Pune-i o întrebare lui Copilot și acesta îți va sugera alte întrebări. În timp, astfel de sugestii îți pot modela opiniile fără să-ți dai seama.”

Efectul secundar al persuasiunii latente ar putea fi un pastor care ține o predică cu o înclinație diferită sau care urmărește o temă diferită de ceea ce este cel mai bine (sau poate chiar adevărat) pentru congregația sa. Ceea ce ar putea părea o simplă scurtătură la suprafață are de fapt capacitatea de a te duce la o destinație complet diferită de cea pe care ți-ai propus-o.Interacțiunea dintre Scriptură ridică întrebări, iar inteligența artificială pare să aibă răspunsul la orice, însă comentariile și notițele de studiu biblic sunt instrumente de interpretare mai fiabile și există deja în număr mare. Site-uri web precum gotquestions.org sau desiringgod.org au abordat majoritatea întrebărilor biblice presante, care sunt prea cuprinzătoare pentru un comentariu sau un studiu biblic. Într-un articol scris pentru organizația de formare pastorală 9Marks , pastorul elvețian Benjamin Egger argumentează împotriva utilizării inteligenței artificiale pentru pastori. El pune mai multe întrebări critice și etice, ducând la concluzia că transferarea chiar și a unei mici părți din îndatoririle pastorale către inteligența artificială creează o dilemă. La urma urmei, inteligența artificială – o mașinărie fără suflet – nu a fost instalată pentru a fi pastor.Egger susține că pregătirea predicii, în special, ar trebui finalizată independent de inteligența artificială, deoarece procesul lung și rugător este important. Deși inteligența artificială ar putea rezuma comentariile, ar putea realiza studii de cuvinte în limba originală și ar putea genera ilustrații ingenioase, toate acestea fac parte din propria formare spirituală a unui pastor, pe măsură ce acesta dedică ore întregi de pregătire.Indiferent dacă vedeți conversația despre inteligența artificială și biserică ca pe o bătălie sau ca pe un act de echilibrare, realitatea trebuie să fie că, în cele din urmă, companiile de inteligență artificială își vor dori partea lor din „industria” religioasă. 23% din reclamele de la Super Bowl din acest an au fost generate în mod proeminent de inteligența artificială sau au promovat companii de inteligență artificială. Prezența sa distopică este în continuă creștere și schimbă aproape tot ceea ce urmărim sau ascultăm – oare amvonul va fi următorul?

Ce înseamnă toate acestea?

Implicațiile inteligenței artificiale pot diferi de la biserică la biserică și de la pastor la pastor, dar creștinii pot avea încredere deplină că IA nu reprezintă o amenințare pentru biserica globală, pe care Dumnezeu a păstrat-o timp de 2000 de ani și nu mai puțin. El va continua să ridice lideri devotați pentru a predica Cuvântul Său și a-și ucenica copiii. Rugați-vă pentru conducerea bisericii voastre în timp ce se confruntă cu aceste întrebări și conversații dificile. Găsiți utilizări mântuitoare pentru IA în propria viață. Nu trebuie să ne temem de ea, dar trebuie să-i fim credincioși.

Notă: Inteligența artificială este aici pentru a rămâne, iar discuțiile despre direcția în care se îndreaptă lucrurile sunt mult mai complicate decât avem spațiu aici. Pentru o analiză mai profundă a capacităților inteligenței artificiale, consultați acest articol din Gospel Coalition scris de arhitectul inteligenței artificiale Clayton Chancey.

https://www-denisonforum-org.translate.goog/current-events/should-churches-use-ai/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

//////////////////////////////////////////

Este IA un instrument al Anticristului?

Problema cu viziunea lui Peter Thiel asupra timpurilor din urmă

Ryan Denison, doctor în filosofie

Redactor senior pentru teologie la Denison Forum

Peter Thiel este un investitor de capital de risc din Silicon Valley care și-a făcut simțită prezența cu PayPal, Facebook și Palantir înainte de a deveni unul dintre cei mai mari donatori ai Partidului Republican și un susținător timpuriu al președintelui Trump. Cu toate acestea, el apare în știri săptămâna aceasta dintr-un cu totul alt motiv. Thiel a contribuit la organizarea unei conferințe exclusive la Roma, unde a condus patru zile de discuții despre Anticrist și despre viziunea sa conform căreia societatea modernă se îndreaptă spre un punct de inflexiune care ar putea deschide calea pentru vremurile din urmă. El susține că Anticristul va folosi probleme precum războiul nuclear, schimbările climatice și – poate cel mai important – inteligența artificială pentru a promite securitate în schimbul devotamentului și a-i determina pe oameni să se supună de bunăvoie guvernului totalitar mondial descris în Apocalipsa.

Însă, deși prelegerile de la Roma nu sunt prima dată când predă pe această temă (a ținut discursuri similare la San Francisco și Paris), evenimentul din această săptămână a generat mult mai multă atenție în cercurile religioase. Unul dintre motive este că întâlnirile au fost aranjate de organizații catolice și au avut loc chiar la ușa Vaticanului , ambele stârnind furia Papei și a altora care au condamnat mesajul lui Thiel.Ziarul catolic Avvenire a mers până acolo încât l-a descris pe Thiel drept „ un agent al haosului ”. Părintele Antonio Spadaro, un proeminent teolog iezuit, a adăugat că Thiel „a sosit la Roma nu doar ca om al tehnologiei, ci și ca interpret al Apocalipsei”.Deși Thiel ar contesta probabil prima acuzație, există puține lucruri în opera sa pe această temă care ar putea contesta a doua. Când vine vorba de subiecte apocaliptice, el vorbește cu un nivel de încredere și specificitate care lasă puține îndoieli că își vede convingerile ca fiind mult mai mult decât simple teorii.

Ar trebui să ne fie frică?

Una dintre ironiile mesajului lui Thiel este că el crede că Anticristul va veni făcându-i pe oameni atât de concentrați pe frica lor de inovație și tehnologie – fie că este vorba de inteligența artificială sau de alte dezvoltări – încât vor deveni obsedați și vor vedea fiecare aspect al vieții lor prin prisma acestei frici. După cum i -a spus lui Ross Douthat vara trecută: „Modul în care Anticristul ar prelua lumea este să vorbești non-stop despre Armaghedon. Vorbești non-stop despre riscul existențial, iar asta este ceea ce trebuie să reglementezi.”Totuși, de-a lungul acestor prelegeri și în alte conversații, el alimentează multe dintre aceleași temeri. Și această subliniere a fricii este unul dintre domeniile cheie în care are dreptate în evaluarea publicului larg, dar fundamental greșit în evaluarea învățăturii Bibliei despre cum ar trebui să reacționeze creștinii.

Așa cum a descris în conferința sa din San Franciscotoamna trecută, „Dacă Anticristul vrea să cucerească lumea, ai nevoie de ceva foarte puternic care să-l oprească”. Contextul mai larg din jurul acestei afirmații implică faptul că el vede o forță în lume care îndeplinește această funcție, în timp ce învățătura Scripturii pe această temă este că, în cele din urmă, Isus va fi cel care va câștiga ( Apocalipsa 19:20 ).

Faptul că creștinii sunt meniți să își găsească speranța și puterea în Isus, mai degrabă decât în ei înșiși sau în altă forță, este crucial pentru menținerea unei înțelegeri biblice a acestor probleme. La urma urmei, această luptă dintre Hristos și încercările lui Satan de a i se opune nu se limitează la vremurile din urmă.

Anticrist sau anticriști?

În prima dintre scrisorile sale către bisericile din Asia, Ioan scrie: „Copiilor, este ceasul de apoi! Și, după cum ați auzit că vine anticristul, tot așa au venit acum mulți anticriști” ( 1 Ioan 2:18 ). Una dintre problemele legate de a petrece prea mult timp insistând asupra cine va fi Anticristul final este că, probabil, Satana are pe cineva care s-ar putea potrivi descrierii, trăind în lume în orice moment. Când Ioan a scris Apocalipsa, acea persoană era probabil împăratul Domițian. Și, până la domnia lui Constantin, oricine stătea pe tronul Romei era adesea văzut ca un candidat popular pentru rolul de ales al diavolului. Mai târziu în istoria bisericii, Martin Luther a ajuns să-l vadă pe papă drept Anticrist în timpul luptelor sale cu Biserica Catolică. Iar generațiile mai recente s-au uitat la Hitler, Stalin și o mulțime de alți lideri infami.

Adevărul este că Satana nu știe când vor începe vremurile sfârșitului. Isus a fost destul de clar că numai Tatăl cunoaște aceste informații ( Matei 24:36 ) și pare sigur să presupunem că nu împărtășește aceste detalii cu diavolul. Prin urmare, singura modalitate prin care Satana ar putea fi sigur că va avea o figură de tip anticrist atunci când vor începe evenimentele din Apocalipsa este dacă va avea pe cineva care corespunde descrierii prezent în permanență.Este important să înțelegem acest lucru astăzi, deoarece înseamnă că a căuta indicii despre cine ar putea fi o astfel de persoană sau entitate este în mare parte fără rost. Dumnezeu vrea ca atenția noastră să fie concentrată asupra planurilor Sale, mai degrabă decât asupra speculațiilor despre cele ale diavolului, așa că ne-a spus suficient cât să știm ce este necesar pentru a urma cu atenție planurile Sale. Și acest fapt este clarificat și mai clar în descrierea lui Hristos despre ce să ne așteptăm când vor sosi în sfârșit vremurile din urmă.

Doar două rezultate

În Matei 24 , ucenicii se apropie de Isus în particular pentru a-l întreba când se vor întâmpla evenimentele apocaliptice pe care tocmai le descrisese. Hristos le răspunde povestindu-le despre „războaie și zvonuri de războaie”, foamete, cutremure și persecuții ( Matei 24:3-14 ).

Având în vedere pandemia de COVID, creșterea numărului de dezastre naturale și seria de războaie care au plasat cea mai mare parte a lumii la doar un pas sau doi distanță de conflict, este de înțeles că tot mai mulți creștini ar fi interesați de gândurile lui Thiel despre Anticrist și de ceea ce ne învață Biblia despre vremurile din urmă.Totuși, Isus nu ne-a spus să așteptăm astfel de evenimente ca să putem prezice când se va întoarce. Dimpotrivă, scopul a fost ca, atunci când se întâmplă lucruri rele, să nu ne fie frică.Vedeți, când auzim de războaie, dezastre naturale, epidemii și tot felul de alte probleme, situația noastră gravă se poate termina doar într-unul din două feluri. Prima posibilitate este ca aceste evenimente să treacă, iar lumea să se reconstruiască într-o nouă aparență de normalitate, caz în care nu ar trebui să ne temem. A doua posibilitate este ca aceste evenimente să marcheze într-adevăr sfârșitul timpurilor, caz în care Isus se va întoarce în curând și – din nou – nu ar trebui să ne temem.

În orice caz, Hristos a vrut ca urmașii Săi să trăiască în așa fel încât, atunci când lumea se prăbușea, ei să nu mai trăiască. Și aceasta este și astăzi chemarea Sa pentru fiecare dintre noi.

Așadar, indiferent dacă inteligența artificială aduce Anticristul, lumea se îndreaptă spre tipul de totalitarism global descris de Thiel sau oricare dintre aceste alte predicții și preocupări se adeveresc, răspunsul potrivit pentru creștini este să ne concentrăm în continuare pe a-i ajuta pe oameni să-L cunoască pe Isus și să trăiască cu încrederea că Dumnezeu deține încă controlul.

Trăiești cu atâta încredere astăzi?

Citatul zilei:

„Nu este scopul meu să introduc îndoieli și temeri în mintea voastră; nu, dar sper că autoexaminarea vă va ajuta să le alungați. Nu este vorba de siguranță, ci de o siguranță falsă, pe care am ucide-o; nu de încredere, ci de o încredere falsă, pe care am răsturna-o; nu de pace, ci de o pace falsă, pe care am distruge-o.” —Charles Spurgeon

https://www-denisonforum-org.translate.goog/daily-article/is-ai-a-tool-for-the-antichrist/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

//////////////////////////////////////////

Cum ar trebui creștinii să se implice într-o societate polarizată?

Mark Turman, DM Min

Directorul executiv al Forumului Denison

În acest episod din Credință și claritate , Dr. Mark Turman este însoțit de episcopul Mark Beckwith de la Braver Angels pentru a explora modul în care creștinii pot aborda o cultură profund divizată cu convingere, curaj și dragoste asemenea lui Hristos.Aceștia discută despre creșterea polarizării și scăderea încrederii în America și de ce reconstruirea relațiilor este esențială pentru o mărturie publică mai sănătoasă. Conversația evidențiază modalități practice prin care credincioșii pot urmări unitatea fără a compromite adevărul, bazată pe Imago Dei, dragostea față de aproapele și dușman și un angajament față de o prezență fidelă în viața de zi cu zi.

Episcopul Beckwith împărtășește, de asemenea, cum inițiative precum Braver Angels îi ajută pe oameni să asculte mai bine, să se implice în fața diferențelor și să dea un exemplu despre ce înseamnă să trăiești ca cetățeni ai cerului într-o lume divizată.

Subiecte

(0:00) Introducere

(2:29) Faceți cunoștință cu episcopul Beckwith

(6:40) Cum a început Braver Angels

(11:32) O credință mai curajoasă în biserici

(17:17) Politică versus credință

(25:31) Credință și cetățenie

(28:34) Religia ca sprijin pentru democrație

(30:55) Imago Dei în practică

(33:16) Iubirea ca o poruncă

(36:17) Supraviețuirea politicii familiale

(40:41) Construirea de punți fără compromisuri

(44:51) Gestionarea furiei și a egoului

(47:20) Concluzie

Resurse

Îngeri mai curajoși

Forumul Denison: Viitorul nostru politic și un interviu care m-a mișcat profund

Pew Research: Încrederea publică în guvern

Întreabă-ne orice: info@denisonforum.org

Înscrie-te la newsletter-ul Denison Forum: DenisonForum.org/subscribe

Despre episcopul Mark Beckwith…………

Det. Aici

https://www-denisonforum-org.translate.goog/podcasts/faith-and-clarity/how-should-christians-engage-in-a-polarized-society/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

///////////////////////////////////////////

Israelul va promova un festival LGBTQ în apropiere de Sodoma și Gomora

Jim Denison, doctor în filosofie

Co-fondator și director de viziune, Denison Ministries

Steagul israelian flutură mândru pe fundalul unui vast peisaj deșertic și al unui cer albastru senin, cu priveliști pitorești ale Mării Moarte și ale munților îndepărtați.

Ați citit corect titlul. Organizatorii din Israel plănuiesc „Pride Land”, un eveniment de patru zile în iunie, la Marea Moartă, menit să promoveze comunitatea LGBTQ și să evidențieze regiunea ca destinație pentru turiștii LGBTQ.

Faptul că Marea Moartă este probabil zona Sodomei și Gomorei nu a trecut neobservat de comentatorii din întreg spectrul cultural.În timp ce accentul pus pe tema „America citește Biblia” continuă să fie promovat la Washington, DC, săptămâna aceasta, ne gândim împreună la modul în care putem lega cuvântul lui Dumnezeu de cultura noastră secularizată. Am discutat despre puterea Scripturii de a schimba inimile și viețile atunci când ne supunem adevărului ei într- o comunitate responsabilă.Astăzi, haideți să aplicăm această discuție la cea mai crucială problemă morală a timpului nostru. În ciuda atenției constante pe care cultura noastră o acordă problemelor LGBTQ, subiectul de astăzi este și mai urgent, nu doar pentru milioane de vieți, ci pentru însăși viitorul națiunii noastre.

Patru motive pentru popularitatea avortului

Conform datelor Guttmacher , în 2025, medicii din Statele Unite au efectuat 1.125.930 de avorturi. Așa-numitele „avorturi medicamentoase” reprezintă 63% din totalul avorturilor din țara noastră. Un studiu recent al Centrului de Cercetare Pew adaugă că, la aproape patru ani după ce Curtea Supremă a anulat cazul Roe v. Wade , majoritatea americanilor continuă să spună că avortul ar trebui să fie legal în toate sau în majoritatea cazurilor.

Înțeleg de ce, cred. Susținătorii pro-viață, cum sunt eu, se confruntă cu patru curente culturale.

Unu: Mulți americani au privatizat adevărul și, prin urmare, sunt convinși că moralitatea este individuală și subiectivă. „Corpul meu, alegerea mea” este strigătul de mobilizare al mișcării pro-avort.

Doi: Societatea noastră este la fel de convinsă că ilegalitatea ar trebui definită prin răul adus altora. Ceea ce fac adulții consimțitori în „intimitatea propriilor case” nu este treaba nimănui altcuiva, sau cel puțin așa spun susținătorii activității sexuale LGBTQ. Pornografia, prostituția și poliamorul sunt denumite în mod similar (și în mod eronat) „infracțiuni fără victime”, motiv pentru care interdicțiile împotriva tuturor celor trei sunt liberalizate astăzi. Mulți văd avortul în același mod, ignorând tragic faptul că fiecare avort ucide un copil.

Trei: În „epoca lui Trump”, evanghelicii sunt din ce în ce mai caricaturalizați ca fiind periculoși pentru societate. Atunci când promovăm moralitatea sexuală biblică, suntem acuzați de legalism puritan, similar cu Povestea slujitoarei. Când susținem copiii nenăscuți, se presupune că purtăm un „război împotriva femeilor”.

Patru: Cu cât societatea noastră secularizată îi stigmatizează mai mult pe evanghelici, cu atât suntem mai tentați să ne păstrăm opiniile pentru noi. I-am auzit uneori pe creștini spunând: „Nu aș alege să fac avort, dar nu am dreptul să spun altcuiva ce să facă”. În acest fel, ei pot păstra aparența credinței biblice fără a plăti prețul proclamării ei adversarilor săi.

„Și-au sacrificat fiii și fiicele”

Într-o astfel de cultură, este deosebit de important ca poporul lui Dumnezeu să îmbrățișeze și să promoveze moralitatea biblică, indiferent de costul pe care îl va suporta. Cu cât pacientul este mai bolnav, cu atât vindecarea este mai urgentă.

În acest scop, să luăm în considerare un pasaj pe care l-am citit recent, referitor la intrarea israeliților în Canaan:

„N-au nimicit popoarele, așa cum le-a poruncit Domnul, ci s-au amestecat cu neamurile și au învățat să facă ce făceau ele. Au slujit idolilor lor, care au devenit o cursă pentru ei. Și-au jertfit fiii și fiicele demonilor; au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor Canaanului; și țara a fost pângărită cu sânge( Psalmul 106:34-39 , sublinierea mea).

Nu este sacrificarea „fiilor și fiicelor” similară cu sacrificarea copiilor nenăscuți (cf. Levitic 20:2 )?

Cum a răspuns Dumnezeu?

Mânia Domnului S-a aprins împotriva poporului Său și Și-a urât moștenirea; i-a dat în mâinile neamurilor, și cei ce-i urau au stăpânit peste ei. Vrăjmașii lor i-au asuprit și au fost supuși puterii lor. ( Psalmul 106:40-42 )

Un Dumnezeu sfânt nu poate binecuvânta ceea ce este nesfânt. Nici un Tată iubitor nu poate binecuvânta ceea ce face rău copiilor Săi. Prin urmare, Dumnezeu Și-a retras mâna de protecție și binecuvântare de la poporul Său, iar aceștia au fost „smeriți prin nelegiuirea lor” (v. 43; cf. Levitic 20:4-5 ).

Judecă Dumnezeu America pentru avort?

Face Dumnezeu același lucru cu America?

Mulți americani, în special cei din clasa de mijloc , sunt profund nemulțumiți de economie. Mai mulți lucrători sunt pesimiști decât optimiști, iar munca este „ lipsită de bucurie ”, în timp ce anxietatea este o epidemie, iar „ viața pare adesea lipsită de sens ”.

Dar mai sunt și altele:

Națiunea noastră va marca în curând cea de-a douăzeci și cincea aniversare a atacurilor din 11 septembrie, iar amenințarea terorismului islamic nu a fost mai rezolvată decât în acea dimineață tragică.

Mulți dintre fondatorii inteligenței artificiale avertizează asupra unei zile în care mașinile vor prelua controlul și vor extermina omenirea.

Experții medicali avertizează că o altă pandemie asemănătoare coronavirusului este aproape o certitudine, adăugând plauzibilitatea ca următorul virus să fie mai mortal decât COVID-19.

China joacă „jocul pe termen lung” către dominația globală, cu strategii economice, militare și tehnologice care amenință statutul Americii și chiar viitorul nostru.

Ne-am confruntat cu amenințări individuale similare acestor pericole și înainte, de la războaie mondiale la progrese tehnologice amenințătoare, pandemii și inamici geopolitici. Dar niciodată nu ne-am confruntat cu astfel de amenințări în același timp.

Nu am nicio autoritate profetică prin care să afirm cu certitudine că națiunea noastră este judecată de Dumnezeu pentru păcatul oribil al avortului. Dar nu pot afirma cu certitudine că nu este așa. Și știu cucu certitudinea că fiecare viață pierdută din cauza avortului este un copil creat de Dumnezeu și prețios pentru El ( Psalmul 139:13-16 ; Ieremia 1:5 ).

De asemenea, știu cu certitudine că fiecare mamă care alege avortul devine și ea victima acestuia. După cum a remarcat Maica Tereza, „Avortul este profund anti-femei. Trei sferturi dintre victimele sale sunt femei: jumătate dintre bebeluși și toate mamele.”

Principala cauză de deces din America

Prin urmare, este esențial ca creștinii americani să declare și să apere adevărul biblic privind sfințenia vieții de la concepție până la moartea naturală. Avortul este de departe principala cauză de deces în SUA. În țara noastră mor tot atâtea copii din cauza avorturilor cât mor americanii din cauza bolilor de inimă și a cancerului la un loc.

Dacă ai putea face ceva pentru a preveni toate atacurile de cord și toate tumorile maligne, ai face-o?

Dacă ai putea preveni măcar unul, nu-i așa?

Citatul zilei:

„Orice țară care acceptă avortul nu își învață poporul să iubească, ci să folosească orice fel de violență pentru a obține ceea ce își doresc. De aceea, avortul este cel mai mare distrugător al iubirii.” — Maica Tereza

https://www-denisonforum-org.translate.goog/daily-article/israel-to-promote-lgbtq-festival-near-sodom-and-gomorrah/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

/////////////////////////////////////////////

Ce putem învăța din viața lui Pavel? Cine a fost Pavel?

Răspuns

Sunt multe lucruri pe care le putem învăța din viața apostolului Pavel. Ieșit din tiparele obișnuite, lui Pavel i s-a dat ocazia de a face lucruri extraordinare pentru Împărăția lui Dumnezeu. Istoria lui Pavel este o istorie a răscumpărării în Isus Cristos și o mărturie că nimeni nu este în afara harului salvator al Domnului. Însă pentru a dobândi întreaga perspectivă asupra acestui om, trebuie mai întâi să examinăm partea lui întunecată și ce a simbolizat el înainte să devină „Apostolul Harului”. Prima parte a vieții lui Pavel a fost marcată de zel religios, violență brutală și persecutare neobosită a Bisericii Primare. Din fericire, anii mai târzii din viața lui Pavel ne arată o diferență remarcantă, el trăindu-și viața pentru Cristos și pentru avansarea Împărăției Lui.

Pavel a fost de fapt născut sub numele de Saul. S-a născut în Tarsul Ciliciei în jurul anilor 1-5 d.Cr., într-o provincie din regiunea de sud-est a orașului Tarsos din zilele noastre, din Turcia. Era din seminția lui Beniamin și de origine ebraică (Filipeni 3.5-6). Părinții lui erau farisei – naționaliști evrei zeloși, care țineau strict Legea lui Moise – care au căutat să-și protejeze copiii de „contaminarea” din partea neamurilor. Orice era de origine grecească ar fi fost disprețuit în casa lui Pavel, totuși putea vorbi limba greacă și latina de circulație. În casa lui trebuie că s-a vorbit limba aramaică, derivată din limba ebraică, limba oficială din Iudeea. Cei din familia lui Saul erau cetățeni romani, dar priveau Ierusalimul ca pe un oraș cu adevărat sacru și sfânt (Faptele Apostolilor 22.22-29).La treisprezece ani, Saul a fost trimis în Palestina pentru a învăța de la un rabin pe nume Gamaliel, sub îndrumarea căruia Saul a învățat istoria evreilor, Psalmii și lucrările profeților. Educația lui va continua vreme de cinci sau șase ani, timp în care Saul va învăța lucruri precum analizarea amănunțită a Scripturii (Faptele Apostolilor 22.3). În acest timp și-a dezvoltat un stil de a învăța bazat pe întrebări și răspunsuri, cunoscut în vremurile antice ca „diatribă”. Metoda aceasta de articulare îi ajuta pe rabini să dezbată aspectele cele mai fine ale Legii evreiești, fie pentru apărare, fie pentru a-i acuza pe cei care încalcă Legea. Saul a ajuns mai departe avocat, și toate semnele arătau înspre faptul că a devenit un membru al Sanhedrinului, Curtea Supremă evreiască formată din 71 de bărbați care conduceau peste viața și religia evreilor. Saul era zelos pentru credința lui, și convingerea aceasta nu lăsa loc de compromis. Zelul acesta l-a dus pe Pavel pe calea extremismului religios.

În Faptele Apostolilor 5.27-42, Petru a prezentat apărarea Evangheliei și a lui Isus în fața Sanhedrinului, pe care se poate ca Pavel să o fi auzit. Și Gamaliel a fost prezent și a rostit un mesaj pentru calmarea consiliului și pentru a-i împiedica să îl omoare cu pietre pe Petru. Saul e posibil să fi fost prezent și la judecarea lui Ștefan. A fost prezent la omorârea lui cu pietre; a ținut hainele celor care l-au lapidat (Faptele Apostolilor 7.58). După moartea lui Ștefan, „s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim” (Faptele Apostolilor 8.1). Saul a devenit hotărât să-i elimine pe creștini, fără scrupule în demersul lui, fiindcă credea că acționa în Numele lui Dumnezeu. Fără îndoială că nu este nimic mai înfricoșător sau mai distructiv și violent decât un terorist religios. Mai ales când crede că face voia Domnului prin faptul că omoară oameni inocenți. Exact asta a fost Saul din Tars: un terorist religios. Faptele Apostolilor 8.3 afirmă: „Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță.”Pasajul de importanță crucială în istoria lui Pavel este în Faptele Apostolilor 9.1-22, care consemnează întâlnirea lui Pavel cu Isus Cristos pe drumul de la Ierusalim la Damasc, o călătorie de aproximativ 250 de kilometri. Saul era mânios din cauza lucrurilor pe care le văzuse și era plin de o furie criminală împotriva creștinilor. Înainte să plece în călătoria lui, a cerut scrisori de la marele preot pentru sinagogile din Damasc, cerând permisiunea să aducă orice creștini (urmași ai „Căii”, cum erau cunoscuți) înapoi la Ierusalim, pentru a-i întemnița. Pe drum, Saul a fost prins într-o lumină strălucitoare din cer, care l-a făcut să cadă cu fața la pământ. El a auzit cuvintele: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” El a răspuns: „Cine ești Tu, Doamne?” Isus a răspuns direct și clar: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.” (versetele 4-5) Ca o paranteză, s-ar putea ca aceasta să nu fi fost prima dată când Pavel s-a întâlnit cu Isus, unii erudiți sugerând că tânărul Saul se poate să fi știut despre Isus și că e posibil chiar să fi luat parte la moartea Lui.

Din acel moment, viața lui Pavel a fost dată cu totul peste cap. Lumina Domnului l-a orbit, și pentru drumul care i-a rămas de parcurs a trebuit să se bazeze pe ajutorul însoțitorilor lui. Așa cum a fost instruit de Isus, Saul a mers în Damasc, unde avea să-l întâlnească pe un om pe nume Anania, care la început s-a temut să vină la el, din cauza reputației lui Saul de a fi un om rău. Însă Domnul i-a spus lui Anania că Saul era un „vas pe care l-a ales” ca să ducă Numele Lui înaintea neamurilor, a împăraților și a copiilor lui Israel (Faptele Apostolilor 9.15) și că va suferi pentru că va face aceasta (Faptele Apostolilor 9.16). Anania a urmat instrucțiunile Domnului și l-a găsit pe Saul, peste care și-a pus mâinile și i-a spus de vedenia pe care a primit-o de la Isus Cristos. Prin rugăciune, Saul a primit Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 9.17), și-a recăpătat vederea și a fost botezat (Faptele Apostolilor 9.18). Imediat Saul a intrat în sinagogi și a proclamat că Isus este Fiul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 9.20). Oamenii erau uimiți și sceptici, reputația lui Saul fiind bine-cunoscută. Evreii credeau că venise să-i ia pe creștini (Faptele Apostolilor 9.21), dar de fapt li se alăturase. Îndrăzneala lui Saul a crescut, iar evreii care locuiau în Damasc erau încurcați de argumentele lui Saul prin care dovedea că Isus este Cristosul (Faptele Apostolilor 9.22).

Saul a petrecut timp în Arabia, Damasc, Ierusalim, Siria și Cilicia lui natală, și Barnaba i-a solicitat ajutorul pentru a-i învăța pe cei din Biserica din Antiohia (Faptele Apostolilor 11.25). E interesant că creștinii care au fost izgoniți din Iudeea de persecuția care s-a stârnit după moartea lui Ștefan au fondat această biserică multirasială (Faptele Apostolilor 11.19-21).Saul a întreprins prima lui călătorie misionară în partea a doua a anilor 40 d.Cr. Fiindcă a petrecut mai mult timp în zona neamurilor, Saul a început să-și folosească numele roman de Pavel (Faptele Apostolilor 13.9). Pavel a scris multe dintre cărțile Noului Testament. Cei mai mulți teologi sunt de acord că a scris Romani, 1 și 2 Corinteni, Galateni, Filipeni, 1 și 2 Tesaloniceni, Filimon, Efeseni, Coloseni, 1 și 2 Timotei și Tit. Aceste treisprezece „scrisori” (epistole) alcătuiesc „Scrierile Pauline” și sunt sursa principală a teologiei lui. După cum a fost observat anterior, cartea Faptele Apostolilor ne pune înainte o privire istorică la viața și vremea lui Pavel. Apostolul Pavel și-a petrecut viața proclamându-L pe Isus Cristos cel înviat în toată lumea romană, adesea cu mare risc personal (2 Corinteni 11.24-27). Se presupune că Pavel a murit o moarte de martir în mijlocul sau spre sfârșitul anilor 60 d.Cr., în Roma.

Așadar, ce putem învăța din viața apostolului Pavel? În primul rând, învățăm că Dumnezeu poate salva pe oricine. Istoria remarcantă a lui Pavel se repetă în fiecare zi, când oameni păcătoși, frânți din toată lumea sunt transformați de harul salvator al lui Dumnezeu în Isus Cristos. Unii dintre acești oameni le-au făcut lucruri cumplite altor ființe umane, în timp ce alții pur și simplu încearcă să trăiască o viață morală, gândindu-se că Dumnezeu le va zâmbi în ziua judecății. Când citim istoria lui Pavel, suntem uimiți că Dumnezeu i-ar permite să intre în cer unui religios extremist care a omorât femei și copii nevinovați. Astăzi, e posibil să-i considerăm pe teroriști sau pe alți criminali nedemni de răscumpărare din cauza faptului că crimelor lor împotriva umanității sunt prea mari. Istoria lui Pavel e o istorie care poate fi spusă și astăzi – el nu e demn în ochii noștri să primească o a doua șansă, și totuși Dumnezeu i-a acordat îndurare. Adevărul este că fiecare persoană contează în fața lui Dumnezeu, de la persoana obișnuită „bună, decentă”, până la cea „stricată, rea”, degenerată. Numai Dumnezeu poate salva un suflet de la iad.În al doilea rând, din viața lui Pavel învățăm că oricine poate fi un martor smerit, puternic pentru Isus Cristos. Probabil că niciun alt personaj biblic nu a demonstrat mai multă umilință în timp ce a împărtășit Evanghelia lui Isus Cristos decât Pavel. Faptele Apostolilor 20.19 ne spune că el I-a „slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care [i] le ridicau uneltirile iudeilor”. În faptele Apostolilor 28.31, Pavel împărtășește Vestea bună a lui Isus Cristos: „Propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Cristos.” Lui Pavel nu i-a fost teamă să le spună altora ce a făcut Domnul pentru el. Pavel și-a petrecut toate zilele, de la convertire până la martirizare, lucrând neobosit pentru Împărăția lui Dumnezeu.

În cele din urmă, învățăm că oricine se poate supune cu totul lui Dumnezeu. Pavel I-a fost dedicat 100% lui Dumnezeu. În Filipeni 1.12-14, Pavel scrie din închisoare: „Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Cristos. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” În ciuda împrejurărilor în care se afla, Pavel L-a lăudat pe Dumnezeu și a împărtășit Vestea bună în mod continuu (vezi și Faptele Apostolilor 16.22-25 și Filipeni 4.11-13). Prin greutățile și suferințele sale, Pavel a știut care este rezultatul unei vieți trăite bine pentru Cristos. El și-a supus viața pe deplin, încrezându-se în Dumnezeu pentru totul. El a scris: „Căci, pentru mine, a trăi este Cristos și a muri este un câștig.” (Filipeni 1.21) Putem afirma și noi același lucru?

https://www.gotquestions.org/Romana/Pavel-in-Biblie.html

//////////////////////////////////////////

DU-TE, DAR SĂ NU MAI PĂCĂTUIEȘTI.

IOAN 8:11

Du-te şi să nu mai păcătuieşti

Ioan 5:14b

Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău

Ce te ajută să nu mai păcatuiesti

Nasterea din Dumnezeu

1Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa* Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

1 Ioan 3:6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.

Duhul Sfant

Romani 8:13. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.”

Galateni 5:16. Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” Cheia este a umbla în Duhul

Voința” mea ”propie

1 Corinteni 15:34

„Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu păcătuiţi!”

Rastignirea Firi pămantesti

Romani 8:12-13

„Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.”

Galateni 5:24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.”

Inarmandu-mă si urmand voia lui Dumnezeu

1 Petru 4:1-2

„Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.”

https://www.resursecrestine.ro/schite/206456/du-te-dar-sa-nu-mai-pacatuiesti

///////////////////////////////////////////

Este numele tău scris în Cartea Vieții?

De Amir Tsarfati

Marele colector de informații – o privire asupra cărților menționate în Apocalipsa

Tuturor ne place confidențialitatea. Nimănui nu i-ar plăcea un Big Brother care să privească peste umărul nostru și să intervină în viața noastră. Ne înfiorăm când auzim unele companii online acumulează și stochează undeva informații despre noi și ne simțim trădați când aflăm că ne-au vândut datele personale colectorilor de informații și comercianților. Uneori pare că e de-ajuns doar să ne gândim că vrem să ne cumpărăm un ceas nou, că apar brusc reclame la ceasuri pe fiecare pagină pe care o deschidem.

Chiar dacă există companii online care se pricep să adune informații specifice despre noi, există Unul care o face mult mai bine. Dumnezeul nostru este marele Colector de Informații. El poate strânge până la ultima fărâmă de informații despre cine suntem și ce facem și să le stocheze pe toate în adâncimea abisală a depozitului Său lăuntric omniscient. Cunoștința Lui despre noi nu se limitează la cine suntem sau ce-am făcut. Ea include tot ce vom face în toată viața noastră și ce gândim. De câte ori în evanghelii nu a stat Isus de vorbă cu un grup de oameni și, cunoscându-le în prealabil gândurile, le-a răspuns la întrebări înainte ca aceștia să întrebe? Dacă ar fi să deschidem arhivele minții nelimitate a lui Dumnezeu, ce cunoștință despre noi am găsi în ele?

Haideți să creăm o listă:

Faptele tuturor oamenilor

„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” (Apocalipsa 20:12) Dumnezeu a văzut fiecare acțiune a fiecărei persoane de-a lungul timpului și le-a scris pe toate în cărțile Lui. Va veni o zi în care toate acele cărți vor fi deschise și citite cu voce tare înaintea întregii omeniri.

Numele tuturor creștinilor

„Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc.” (Apocalipsa 20:15)

Dacă toți cei care nu au numele scris în Cartea Vieții sunt condamnați, atunci cui aparțin numele scrise în Cartea Vieții? Celor care nu sunt condamnați – cei care și-au dat viața lui Hristos și s-au dedicat să-L urmeze zi de zi.

Numărul și numele tuturor stelelor

„El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate.” (Psalmul 147:4)

Bine, poate partea aceasta nu are legătură directă cu omenirea, însă tot e uimitoare. Ați fost vreodată departe de oraș și ați privit spre cer? Simpla priveliște pe care o vedem cu ochiul liber este uluitoare. Când ne dăm seama că vedem doar o fracțiune minusculă din univers, ne aducem aminte de cât de imens este Dumnezeul nostru.

De ce Și-ar lua Dumnezeu timp să învețe numele tuturor stelelor? De fapt, nu a făcut asta. El deja le știa, deoarece El le-a creat. Pe măsură ce le crea, le dădea un nume și o așeza pe fiecare în locul ei perfect.Dacă lui Dumnezeu Îi pasă atât de mult de lucrurile mici, imaginați-vă cât de pasionat este de lucrurile mari.

Fiecare fir de păr din capul nostru

„Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați.” (Matei 10:30)

Pe bună dreptate, unele capete de oameni reprezintă o provocare mai mică pentru Dumnezeu decât altele. Este minunat că Dumnezeu ne cunoaște atât de bine, încât până și un detaliu aparent atât de nesemnificativ nu scapă purtării Sale de grijă. Dacă lui Dumnezeu Îi pasă atât de mult de lucrurile mici, imaginați-vă cât de pasionat este de lucrurile mari.

Fiecare lacrimă de-a noastră

„Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Psalmul 56:8)

Dacă vă simțiți singuri vreodată atunci când plângeți, să știți că nu sunteți. În acele momente dificile de durere și suferință, Domnul este acolo, simțind fiecare lacrimă pe care o vărsați. El cunoaște fiecare motiv pentru care plângeți.

Trăsăturile fizice ale fiecărei persoane

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16) În momentul concepției, Dumnezeu știa deja cum veți arăta. Chiar înainte să vadă prima divizare a celulei, apoi următoarea, și următoarea, și următoarea – Dumnezeu v-a văzut fața și S-a bucurat de frumusețea creației Lui.

Fiecare cuvânt rostit

„Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.” (Matei 12:36)

Vă mai amintiți când i-ați spus cutare și cutare lucru acelei persoane? Și Dumnezeu Își amintește. De la insultele strigate la blestemele mormăite pe sub mustață, Dumnezeu le aude pe toate și ne va trage la socoteală pentru ele. De asemenea, aude și iubește fiecare rugăciune șoptită și exclamare de laudă – sunete care Îi desfată urechile și-I umplu inima de bucurie.

Fiecare faptă evlavioasă

„Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.” (Evrei 6:10) Când lăsați o cutie cu mâncare pe pragul casei unei familii nevoiașe, Dumnezeu vede. În nopțile târzii în care faceți curat în biserică pentru serviciul de a doua zi, Dumnezeu se uită. Când vă târâți picioarele deoarece genunchii vă sunt țepeni și sensibili de la ore întregi petrecute în rugăciune, Duhul Sfânt a fost cu voi în fiecare moment. Nu există nimic făcut pentru gloria lui Dumnezeu care să fi scăpat privirii Lui sau de care El să nu-Și amintească.

Investițiile în Împărăția lui Dumnezeu

„Ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6:20-21)

Am fost în multe biserici și am participat la numeroase servicii. În unele biserici stau pe primul rând până când sunt invitat pe scenă să vorbesc. În altele, am un scaun pregătit pe scenă. Este minunat ce pot să văd din acea poziție avantajoasă – adeseori lucruri pe care credeți că nimeni nu le vede. Pot să vă văd pe cei care moțăiți și pot să văd reacția pe care o aveți când soția vă înghiontește să vă treziți. De obicei pot să fac diferența între situația în care cineva caută un pasaj din Biblie pe telefon sau cea în care cineva își verifică pagina de Facebook în timp ce încearcă să pară că verifică un pasaj din Biblie. Nu există nimic făcut pentru gloria lui Dumnezeu care să fi scăpat privirii Lui sau de care El să nu-Și amintească.De asemenea, pot să-i văd pe cei care, la momentul colectei, se uită în stânga și dreapta să se asigure că toată lumea vede ce sume pun ei în coș. Apoi sunt cei care strecoară pe ascuns ceva în coș, sperând că nimeni nu observă ce fac. A doua modalitate reprezintă modul în care ar trebui să o facem. Înveliți-vă bancnota de 100 lei în una de 5 lei. Dumnezeu știe cât dăruim – nu există niciun motiv pentru care ar trebui să mai știe și altcineva. Noi ne adunăm comori în ceruri, nu laude pe pământ.

Cei care se tem de Dumnezeu

„Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui.” (Maleahi 3:16)

Cei care I se închină lui Dumnezeu și doresc să-L cunoască sunt recunoscuți și auziți de El. De asemenea, El Se asigură că numele lor este trecut în cartea aducerii Lui aminte.

Asta ne duce înapoi la cărțile din Apocalipsa 20:11-15. Aceste cărți sunt pline cu nume și informații. În primul volum apar toți oamenii din toată vremea și de pretutindeni. Fiecare persoană care s-a născut vreodată a fost trecută în această carte. Cea de-a doua este Cartea Vieții. Aceasta cuprinde lista cu toți cei destinați să petreacă veșnicia împreună cu Dumnezeu. Într-un anumit sens, ambele cărți sunt cărți ale vieții – una îi include pe toți oamenii care au trăit, iar cealaltă pe toți cei care vor intra în veșnicie. Cea dintâi este cea mai neînsemnată, pe când cea de-a doua este cea mai importantă. Ca în cazul sărbătorilor, există o umbră și apoi există o substanță.

Este numele tău scris în Cartea Vieții?

Asta ne conduce la ultima și cea mai importantă întrebare din această carte: Este numele vostru scris în Cartea Vieții? Isus a spus clar care este calea înspre mântuire: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Ce este mântuirea?

Mântuirea nu vine printr-o confesiune aparte sau în urma faptului că suntem îndeajuns de buni. Nu vă puteți naște din nou și să fiți creștini doar pentru că părinții voștri sunt creștini, și mântuirea nu vă poate fi turnată pe cap de un pastor sau un preot când sunteți copii.

Mântuirea vine când hotărâți să vă dați viețile lui Isus, să acceptați darul fără de plată al mântuirii și să vă dedicați să trăiți pentru El. Pavel a scris: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9) Mântuirea este o lucrare a lui Dumnezeu, nu a noastră. Este vorba despre faptul că eu și voi acceptăm invitația harului lui Dumnezeu, nu despre a ne câștiga intrarea.

Cum putem primi darul fără de plată al mântuirii?

Crezând că lucrarea lui Isus de la cruce este suficientă ca păcatul să ne fie iertat și să primim viața veșnică și dedicându-ne să-L facem pe El centrul vieții noastre. „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”

(Romani 10:9-21)

Tot ce ne cere Dumnezeu este o rugăciune simplă a credinței și o dedicare din adâncul inimii. Când vă dedicați Lui, relația voastră cu Hristos este restaurată. Acum sunteți în El, iar El este în voi. Această relație vă asigură că aveți numele scris în Cartea Vieții. Ioan a scris: „Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică”. (1 Ioan 5:11-13) Observați verbul „să știți”. Cât de puternic și mângâietor este! Ioan nu spune „să vă doriți” să aveți viața veșnică, sau „să sperați” că aveți viața veșnică. El spune să știți fără urmă de îndoială că numele vă sunt scrise în Cartea Vieții Mielului și că vă veți petrece veșnicia în cerul nou și pământul nou, bucurându-vă de prezența Domnului și Mântuitorului vostru, Isus Hristos.

Fragmente extrase din cartea Ziua se apropie, de Amir Tsarfati, publicată la editura Alfa Omega Publishing. Comand-o acum (30 lei): alfaomega.tv/librarie; 0256.284.913; comenzi@alfaomega.tv

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/escatologie/15102-este-numele-tau-scris-in-cartea-vietii-amir-tsarfati

//////////////////////////////////////////

Studiul epistolei 1 Petru (4), de Hendrik Leendert Heijkoop

1 Petru 4

Versete călăuzitoare: 1 Petru 4

Vers. 1-2

1 Petru 4.1,2: Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârșit-o cu păcatul, pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.

Cuprins

Vers. 1-2

Vers. 3-5

Versetul 6

Vers. 7-9

Versetul 10

Vers. 11a

Vers. 11b

Vers. 12-14

Vers. 15-16

Vers. 17a

Vers 17b-19

În primele șapte versete ale acestui capitol, apostolul vorbește în continuare despre principiile generale de guvernare ale lui Dumnezeu. Capitolul 3 s-a încheiat cu glorificarea lui Hristos Isus. Totul Îi este supus, și El este gata să judece vii și morții. Acesta este un motiv pentru noi să trăim despărțiți de lume și principiile ei. Căci cu toate că Domnul este glorificat, lumea încă Îl mai respinge, și oricine este unit cu El va fi respins de lume.

Care este principiul de viață al lumii? Este facerea voii proprii, adică voia omului vechi. Din cauză că inima omului este stricată, aceasta înseamnă facerea poftelor și plăcerilor inimii stricate (Marcu 7.21-23, versetul 2).

Este datoria creaturii, să facă voia lui Dumnezeu. Toate lucrurile au fost create pentru El (Coloseni 1.16). De aceea este clar, că creatura are obligația să slujească Creatorului ei. Acesta este (pentru orice minte clară) marele principiu care domină în relațiile dintre Creator și creatură. De aceea este și etalonul, după care se apreciază dacă ceva este păcat, sau nu este: »Oricine face păcat, face și fărădelege; și păcatul este fărădelege« (1 Ioan 3.4). Tot ce face omul, fără să țină seama că Dumnezeu are autoritate asupra lui, este păcat. Deoarece omul care nu s-a întors la Dumnezeu face numai propria lui voie, aceasta înseamnă, că tot ce face el este păcat. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu spune: »Toate întocmirile gândurilor din inima lui sunt îndreptate în fiecare zi numai spre rău« (Geneza 6.5). Și tot așa: »Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar« (Romani 3.12).

Domnul Isus a venit să nimicească păcatul, să-l desființeze prin jertfa Lui Însuși (Evrei 9.26). Pe pământul cel nou și în cerul nou aceasta va fi în chip desăvârșit așa. Atunci păcatul va fi luat din lume (Ioan 1.29). Atunci nu va mai exista nimic care să se împotrivească lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu va putea locui la oameni (2 Petru 3.13; Apocalipsa 21.3). Acum nu este așa. Dar fundamentul a fost pus la cruce. Pe baza sângelui Lui prețios, cândva cerul și pământul, toate lucrurile, vor fi împăcate cu Dumnezeu. Dar numai noi, credincioșii, suntem deja acum împăcați, adică am fost aduși în relația adevărată cu Dumnezeu (Coloseni 1.19-21). De aceea se spune tesalonicenilor, că ei s-au întors de la idoli la Dumnezeu, »ca să slujească Dumnezeului viu și adevărat«. Am văzut, că prin nașterea din nou, Duhul Sfânt ne-a pus deoparte spre ascultarea lui Isus Hristos, adică, la ascultarea pe care El a arătat-o în viața Sa pe pământ (1 Petru 1.2).

Omul născut din nou are deci un cu totul alt principiu de viață decât are omul lumii acesteia. El slujește lui Dumnezeu într-o lume care își slujește sie însuși și poftelor inimii lui stricate. El va trebui deci să înoate totdeauna împotriva curentului. De aceea lumea îl va urî și îl va prigoni, deoarece el nu numai că nu face ce face ea (versetul 4), ci prin faptele lui el condamnă lumea. Orice om are conștiință, care îl acuză, când face anumite lucruri; și oricine face răul, urăște lumina (Ioan 3.20).

Cu cât un copil al lui Dumnezeu trăiește mai mult în concordanță cu poziția lui, adică, ascultă de Dumnezeu și Tatăl lui, cu atât lupta va fi mai înverșunată. De aceea el trebuie să se înarmeze cu cele mai grele arme, care se găsesc (Psalmul 144.1; Psalmul 78.9). Cuvântul grecesc „hoplisasthe”, care a fost tradus prin: »înarmați-vă cu …«, a fost folosit pentru un soldat grec, care și-a îmbrăcat armătura și și-a luat armele. În mod deosebit s-a folosit pentru un soldat prevăzut cu arme grele, în opoziție cu unul înarmat cu arme ușoare.

Cuvântul grecesc „ennoian” (gândire) se întâlnește numai aici și în Evrei 4.12, unde s-a tradus cu „simțirile”. Septuaginta îl folosește și în Proverbe, de exemplu Proverbe 2.11, tradus în românește cu „priceperea”.

Deci noi trebuie să ne înarmăm cu felul de gândire al Domnului Isus. Ca întotdeauna (vezi introducerea), apostolul ne prezintă pe Domnul ca marele nostru model. El se leagă de 1 Petru 3.18, unde am văzut, că Hristos a suferit pentru păcătoși, pentru noi, și a murit.

Da, ce suferințe a îndurat Domnul. Când a venit pe pământ, nu a fost loc pentru El în casa de poposire. Abia S-a născut, și a trebuit să fugă în Egipt, deoarece Irod căuta să-L omoare. După întoarcerea Lui, din cauza unui alt Irod a trebuit să locuiască în Nazaret și nu în Ierusalim, »orașul Marelui Împărat«. În timp ce S-a prezentat în public, rudele Lui au căutat să-L prindă, »căci ziceau: „Și-a ieșit din minți”« (Marcu 3.21). Concetățenii Lui, în mijlocul cărora a crescut, au vrut să-L omoare (Luca 4.29). El a trebuit să îndure împotrivirea din partea păcătoșilor (Evrei 12.3). La dragostea Lui au răspuns cu vrăjmășie și dragostea Lui au răsplătit-o cu ură (Psalmul 109.2-5). Un ucenic L-a trădat, un altul s-a lepădat de El cu jurământ: toți L-au părăsit.

Marele preot, instaurat de El Însuși, pentru ca acesta să obțină har de la El pentru păcătoși, a dispus să-L prindă și pe baza mărturisirii Lui, cu privire la cine era El, L-a condamnat la moarte. Pilat, care a obținut autoritatea de la El (Geneza 9.6), ca prin aceasta dreptatea să fie păstrată, a dispus crucificarea Lui, cu toate că a mărturisit, că El era nevinovat.

Robii marelui preot și soldații lui Pilat L-au batjocorit și L-au maltratat. L-au scuipat în față. Tâlharii, crucificați împreună cu El, Îl batjocoreau. Cei adunați în jurul Lui își băteau joc de El, făcând din teama sufletului Lui tema batjocurilor lor. Când a strigat: »Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?«, au răstălmăcit intenționat cuvintele Lui și au strigat: »Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască!«

Și pe când atârna pe cruce și toată lumea, în toate nuanțele ei, sub călăuzirea lui satana și a tuturor forțelor întunericului L-au înconjurat, Dumnezeu a pus peste El toate păcatele noastre și L-a făcut păcat (2 Corinteni 5.21). Ce a însemnat aceasta pentru sufletul lui Sfânt, când a trebuit să poarte miliardele de păcate (1 Petru 2.24), să fie făcut păcat, ca și cum El ar fi avut o natură păcătoasă, ca și noi, ca și cum El ar fi fost izvorul tuturor păcatelor, pe care noi le-am făcut. Simțim ceva din aceasta, atunci când El plânge: »M-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile Mele, și nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului Meu, și Mi se moaie inima« (Psalmul 40.12).

Dumnezeu L-a părăsit în acest moment. El a trebuit să strige: »Pentru ce M-ai părăsit?« Atunci L-a lovit sabia dreptății lui Dumnezeu. El a trebuit să spună: »M-ai adus în țărâna morții« (Psalmul 22.1,15; Zaharia 13.7). Părea ca și cum Dumnezeu a trecut de partea lumii, care L-a omorât, de partea lui satana, care s-a năpustit asupra Lui cu toată răutatea și puterea. Ce suferințe!

Toate acestea le-a făcut pentru mine! El este »Fiul lui Dumnezeu, care M-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine« (Galateni 2.20). Ce motiv pentru inima mea, ca să-I închin toată viața mea, să fiu despărțit de lumea care I-a făcut toate acestea!

Apostolul Pavel merge, ca întotdeauna, până la rădăcină, atunci când aplică moartea lui Hristos la noi și din aceasta trage concluzia, că noi am murit față de păcat (Romani 6). Apostolul Petru nu merge așa de departe. El rămâne la rezultatul practic, la datoria care rezultă din moartea lui Hristos, ca o realitate în domeniul spiritual, ca noi să nu mai slujim păcatului, ci să umblăm ca oameni neprihăniți, conform modelului lui Hristos. Ambii apostoli scriu cu aceiași intenție. Petru nu ne prezintă atât de mult suferința lui Hristos, ca să ne amintească că El a îndurat-o pentru noi, ci el vrea mai multă să ne atragă atenția la un alt aspect, cum a mers El pe drumul Său în ascultare. El a venit pe pământ să facă voia lui Dumnezeu (Evrei 10.7). Tot ce a făcut El era voia lui Dumnezeu. El putea spune, că El totdeauna a făcut ce era plăcut Tatălui. Mâncarea Lui era să facă voia Aceluia care L-a trimis. Domnul nu a cedat niciodată lumii, niciodată El nu a cedat păcatului. Satana a folosit toată viclenia și toată puterea lui, ca să-L depărteze de pe drumul ascultării. Dar nu i-a reușit. Domnul a suferit mai bine foamea, decât să mănânce, dacă Tatăl nu i-a dat mâncare (Matei 4.2-4). Da, El a îndurat mai bine toate suferințele, de care a avut parte la cruce, El a murit mai degrabă încărcat cu păcatele noastre sub judecata unui Dumnezeu sfânt și drept, decât să nu facă voia lui Dumnezeu. Când satana I-a pus înaintea ochilor, în grădina Ghetsimani, toate suferințele de care va avea parte pe Golgota – suferințe, care au fost așa de îngrozitoare, că la privirea lor L-au făcut să se roage »cu strigăte și cu lacrimi«, iar sudoarea Sa a devenit ca niște picături mari de sânge – El a zis: »Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!«

Dar acum Domnul se odihnește față de păcat, sau a terminat-o cu păcatul, așa cum se mai poate traduce. Nici satana, nici păcatul și nici lumea nu mai pot veni la El, căci prin moartea Sa Domnul a părăsit această scenă a luptei.

Cu toate că noi mai suntem în lume, și pentru noi este valabil principiul: »Cine a suferit în trup, a sfârșit-o cu păcatul.« Când Domnul Isus a fost pe pământ, păcatul nu a găsit în El niciun punct de atac. În El nu a fost niciun păcat (1 Ioan 3.5). El a fost ispitit în toate privințele, ca și noi, dar fără păcat (Evrei 4.15)[1]. Deoarece noi avem păcatul locuind în noi, acest principiu este abstract pentru noi, adică, influențele nu sunt luate în considerație.

Realizarea practică va avea loc la noi totdeauna numai parțial, chiar și în ce privește timpul, căci noi nu suntem totdeauna la fel.

Și cu toate acestea și noi am terminat-o cu păcatul, dacă prin credință primim moartea lui Hristos pentru noi. Noi mai trăim în lume și cu toate acestea viața noastră este în adevăratul sens al cuvântului în afara lumii. Noi aparținem unei cu totul altei lumi, și viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Primirea lucrării lui Hristos are ca urmare o schimbare totală a poziției noastre. Noi nu mai putem trăi în trup după poftele omului, ci numai potrivit cu voia lui Dumnezeu. Dar aceasta va însemna suferință în trup, opoziție din partea păcătoșilor care ne înconjoară, așa cum a fost odinioară pentru Hristos.

Este clar, că aici este vorba de suferințele din cauza neprihănirii, ca aproape totdeauna în această scrisoare (1 Petru 2.19, 1 Petru 3.17). Dacă fac loc păcatului, nu voi suferi. Aceasta este voința firii, a omului vechi. Ea dorește să facă poftele omului și se teme de suferințe. Dar dacă prin har facem voia lui Dumnezeu, coste cât ar costa, nu vom păcătui. Este suferința în trup, și aceasta desparte de păcat. Cine se împotrivește păcatului, acela sufere; el judecă, urăște și se împotrivește voii firii (cărnii) și sufere, dar nu păcătuiește. Dacă sunt mulțumit să sufăr, atunci voința mea nu este activă; practic păcatul nu este prezent. Omul nu voiește să sufere. Este harul, care în armonie cu chipul și sentimentele lui Hristos lucrează în omul nou, și noi suntem eliberați de acțiunea omului vechi. El nu va mai acționa atunci. Avem liniște din partea lui, am terminat-o cu el.

Aceasta este starea normală a creștinului, dacă inima se odihnește în El, care a luat pentru el asupra Sa cele mai mari suferințe. Dacă inima nu mai privește la El, se va speria de suferințe. Voința va lăsa să iasă la iveală acțiuni carnale, iar după aceea va urma păcatul.

Repet, adevărul este prezentat aici abstract. Același lucru găsim în epistola întâia a lui Ioan, care niciodată nu ia în considerație influențele secundare care iau naștere din influența contrară a firii sau a altor obstacole. Este deosebit de important că adevărurile Scripturii – adevărul moral desăvârșit – ne-au fost date în felul acesta, după adevărul și natura lor, neschimbate prin lucrurile care le influențează exercitarea lor practică de către noi. Le putem cunoaște acum în adevărata lor formă și duhul nostru este înviorat prin aceasta. În afară de aceasta putem să vedem și să judecăm devierile noastre și diminuările din partea noastră în practicarea lor.

Se pune întrebarea, dacă aici „firea” („carnea”) reprezintă starea naturală a omului ca creatură, sau natura păcătoasă a omului vechi. Eu cred, că apostolul și în general Scriptura nu face această diferențiere severă, cu toate că aceste noțiuni de diferențiază clar. Despre Domnul se spune, că El a fost părtași trupului și sângelui, dar și că El a venit într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Evrei 2.14; Romani 8.3). Starea naturală a omului este „în carne”. Pentru omul căzut, aceasta înseamnă totodată că viața lui este caracterizată de păcat, și Dumnezeu îl vede ca fiind păcătos. La Domnul, desigur, aceasta nu a fost așa, căci în El nu a fost niciun păcat. Tot așa este și la omul născut din nou, eliberat. El a fost în carne. Dar Dumnezeu nu-l mai vede acum caracterizat de natura păcătoasă a omului căzut (Romani 7.3). Poziția lui este caracterizată de Duhul Sfânt care locuiește în el (Romani 8.9).

Vers. 3-5

1 Petru 4.3-5: Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia Neamurilor, și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite. De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrâu, și vă batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii și morții.

Remarcă

»trecut«: grecește „pareleluthos” = participiul perfect al unui verb „a trece, a termina, a descrește, a scădea”. Aici înseamnă și că timpul a trecut și s-a încheiat.

»voia«; și = „intenția”

»neîngăduite«: grecește „athemitois” se întâlnește în Noul Testament numai aici și în Faptele apostolilor 10, 28 („nu este îngăduit”). Textual înseamnă: „împotriva legii și împotriva dreptății”. Este deci vorba de lucruri, care au fost interzise chiar de legea romană.

»desfrânări«: „asotia” = „soteria” („salvare, eliberare, păzire”) cu alpha privativum („a=”), prin care este negat. Cuvântul se întâlnește aici și în Luca 15.13; Efeseni 5.18; Tit 1.6. Cu referire la o persoană înseamnă: „incorigibil, abandonat (fără speranță)”.

Nu există niciun dubiu, că aceste lucruri caracterizau națiunile (Romani 1.21-31). Dar pentru iudei, care erau în legătură cu Iehova, era mult mai zguduitor. Așa cum au fost înaintașii lor, tot așa au fost și iudeii din timpul acela, care trăiau împrăștiați, căci ei erau departe de ochii vigilenți din Palestina. Dumnezeu și judecata Sa au fost excluse – chiar dacă au făcut-o cu o conștiință rea – și s-a introdus chiar slujirea la idoli. Credincioșii știau acum, că ei nu au fost mai buni decât națiunile.

Dar acest timp s-a încheiat atunci când prin har au fost treziți la neprihănire. Ei au făcut voia neamurilor în cel mai înalt grad. Acum voia lui Dumnezeu trebuia să fie firul călăuzitor al vieții lor.

Până acum au slujit domnului aspru al poftelor națiunilor. Setea de bogăție, onoare, lux, desfrânare, exces, etc. este o slujbă aspră. Cine este prins în unul din aceste lucruri, va deveni în curând în mod obișnuit sclavul și altor lucruri. Sfârșitul este deseori distrugerea sănătății, și totdeauna o inimă nemulțumită.

În limba greacă pentru „voia” lui Dumnezeu nu se folosește același cuvânt ca și pentru voia” națiunilor. Și ce diferență este între cele două! Facerea voii lui Dumnezeu înseamnă totdeauna libertate și bucurie (Luca 1.74). În voia lumii este inclus totdeauna sentimentul insatisfacției: »… îngreuiate de păcate și frământate de felurite pofte …, care învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului« (2 Timotei 3.6).

Cei necredincioși nu înțeleg această schimbare la cei credincioși. Omul natural (firesc) nu poate înțelege lucrurile duhovnicești (1 Corinteni 2.14). Ei nu numai că le consideră neobișnuite, ci sunt străine pentru ei, adică, ei le consideră nepotrivite pentru natura omenească. Ce înțeleg ei despre viața nouă, pe care noi am primit-o prin nașterea din nou? Ei nu pot înțelege că un om născut din nou nu are nicio dorință după aceste lucruri, atâta timp cât el este în părtășie cu Domnul.

Primul lucru pe care ei îl fac este, să ne aducă pe noi înapoi. Solomon a atenționat deja pe fiul său în privința aceasta (Proverbe 1.10-19). Dar dacă aceasta nu le reușește, urmează dușmănia vădită. Umblarea celor credincioși îi condamnă pe cei necredincioși. Ei urăsc binele (Romani 1.32). Ei încep să batjocorească, pentru că nu înțeleg. Ei vorbesc de rău, cu toate că știu, că nu este adevărat (Romani 2.15). Ei le atribuie lucruri ascunse, rele și îi învinuiesc de fățărnicie.

Dar va veni ziua când vor trebui să dea socoteală de vorbele și de faptele lor. Judecătorul este gata să facă judecata (Romani 2.16; Romani 14.10; 2 Corinteni 5.10; Apocalipsa 20.12). Dacă astăzi încă nu va veni, atunci este numai pentru că Dumnezeu este îndurător, și oferă ocazia oamenilor pierduți, să se pocăiască, ca să nu meargă în pierzarea veșnică (2 Petru 3.9).

Tatăl a dat toată judecata Fiului (Ioan 5.22). El, Cel lepădat de lume, va judeca lumea aceasta și pe fiecare, care nu-L primește. Pentru aceasta Dumnezeu a dat dovada, că a înviat pe Domnul Isus dintre cei morți (Faptele apostolilor 17.31). Așa cum apostolul Pavel a dezvăluit aceasta conducătorilor înțelepciunii lumii în centrul lor din Atena, tot așa apostolul Petru a vestit sutașului roman din Cezarea, reprezentantul puterii mondiale (Faptele apostolilor 10.42).

Iudeii cunoșteau judecata celor vii, căci ei erau – în orice caz până la captivitatea babiloniană – punctul central al guvernării lui Dumnezeu pe pământ. Solomon ședea pe Tronul lui Iehova în Ierusalim (1 Cronici 29.23). Iudeii au fost deseori executorii judecăților lui Dumnezeu asupra celor vii, de exemplu, atunci când au luat în stăpânire țara Canaan (Deuteronomul 9.5).

Dar când Israel și Iuda s-au îndepărtat de Domnul, așa că El a trebuit să-i dea în mâna dușmanilor lor și să-i alunge din țară, slava Domnului a părăsit Ierusalimul (Ezechiel 1.11). El, Cel care este numit Domnul întregului pământ (Iosua 3, 11), este numit de Daniel Dumnezeul cerului (Daniel 2.37), Cel care a dat Capului Împărăției putere asupra pământului, această împărăția fiind prima care s-a ridicat împotriva Lui (Geneza 10.10; 11.1-9).

Guvernarea lui Dumnezeu nu mai este acum vizibilă, ci ea are loc în ascuns. Cu toate că principiile acestei guvernări rămân neschimbate, și așa sunt și acum (1 Petru 3.10), Dumnezeu se revelează lumii ca Dumnezeu-Mântuitorul (1 Timotei 2.3-4). El oferă har și nu face judecata.

Aceasta înseamnă că răul momentan nu este pedepsit, da, câteodată nu este deloc pedepsit în această viață pe pământ. Aceasta înseamnă și că cei credincioși, care Îi slujesc, vor trebui să sufere din partea lumii.

Dar cândva orice rău va trebui judecat (1 Corinteni 4.5; 2 Corinteni 5.10; Evrei 9.27). Așa a fost și în Vechiul Testament. Nu numai că orice faptă va fi judecată sub aspectul domniei lui Dumnezeu asupra pământului, ci totodată și cu privire la relația veșnică a Creatorului cu creatura Sa, cu omul. Faptul că Dumnezeu se descopere acum în har și nu pedepsește fiecare faptă rea, și că acum El S-a revelat pe deplin în Fiul, în mod necesar acum accentul trebuie să se pună pe judecata finală, judecata celor morți.

Judecata celor vii o va face Domnul când va veni în Împărăția Sa (Matei 25.31), judecata celor morți (Apocalipsa 20.11) o va face scurt timp înainte de a da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu, Tatăl, și de începerea stării veșnice (1 Corinteni 15.24). Expresia »viii și morții« se mai întâlnește, în afară de acest loc, și în Faptele apostolilor 10.42 și 2 Timotei 4.1 în legătură cu judecata. În Romani 14.9 se mai spune: »ca să aibă stăpânire și peste cei morți și peste cei vii«.

Versetul 6

1 Petru 4.6: Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia și celor morți, pentru ca să fie judecați ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh.

Având în vedere această judecată, s-a vestit odinioară oamenilor vestea bună. Lui Avraam i s-au dat făgăduințe (Galateni 3.18). Credincioșilor evrei li se scrie, că părinților li s-a vestit vestea bună (Evrei 4.2). Da, Dumnezeu a avut o veste bună începând de la căderea în păcat, care proteja înaintea judecății și dădea viața. Scriptura numește aceasta Evanghelia veșnică (Apocalipsa 14.6-7).

Credința a primit această veste bună, atât la început, cât și mai târziu, când ea a fost extinsă, când harul s-a descoperit tot mai mult, până în momentul când moartea, învierea și glorificarea lui Hristos a dat vestei bune mărimea ei deplină.

Cine nu a primit-o, a rămas responsabil înaintea lui Dumnezeu și va fi judecat în curând. Cine a primit-o, s-a condamnat pe sine însuși deja acum, recunoscând că el a meritat judecata lui Dumnezeu, și el a fost condamnat de lume: el a trebuit să sufere în trup și să fie batjocorit. Dar el a primit și viața nouă de la Dumnezeu, o viață spirituală, așa că acum el trăiește în duh potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Scriptura nu spune că vestea bună a fost vestită tuturor. Aici nu se spune „morților”, ci »celor morți«. Aici nu este vorba, dacă toți au auzit-o.

În ultima parte a versetului 6 nu se spune: „… sau să trăiască după Dumnezeu, în duh”, ci: »dar …«. De aceea nu pot să înțeleg explicația care spune, că prima parte (judecata) este partea acelora care nu primesc Evanghelia, și partea a doua (viața) este partea celor care primesc Evanghelia. Din versetul întreg și din context (1 Petru 4.1-6), după părerea mea, ar trebui să deducem că atât judecata omului în trup, cât și viața după Dumnezeu, în duh, este partea celor care primesc vestea bună. Pentru aceasta le-a fost ea vestită.

Oricărui cititor treaz, care gândește, îi este clar, că nu este corect gândul, că această veste bună a fost vestită acestor morți, pe când ei erau deja morți. Cum se poate la cei morți »să fie judecați ca oameni în trup« și »să trăiască după Dumnezeu, în duh«? Ei nu mai sunt în trup! Scriptura folosește această expresie numai pentru oamenii care trăiesc pe pământ.

Vestea bună le-a fost vestită, atunci când erau pe pământ, așa cum de exemplu Evrei 4.2 arată foarte clar. Învățătura că după moarte se mai oferă ocazia să primești Evanghelia este în totală contradicție cu expunerea Cuvântului lui Dumnezeu.

Ce citim în acest verset nu este același lucru cu ce este scris în 1 Petru 3.19. Noe a fost predicatorul neprihănirii (2 Petru 2.5). El a predicat judecata, dar nu a vestit vestea bună. Scriptura folosește cuvinte diferite în 1 Petru 3.19 și 1 Petru 4.6.

Vers. 7-9

1 Petru 4.7-9: Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar, și vegheați în vederea rugăciunii. Mai pe sus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate. Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire.

În general Cuvântul lui Dumnezeu folosește două mijloace ca să ne desprindă de acest pământ. În primul rând trezește sentimentele noastre spirituale, prin aceea că îndreaptă ochii noștri spre apropiata venire a Domnului Isus, ca să ne ducă în Casa Tatălui. Vocea Domnului: »Iată, Eu vin curând« îndreaptă ochii noștri spre Luceafărul strălucitor de dimineață. Puterea Lui de atracție face inima să dorească după slava, unde este El: »Amin! Vino, Doamne Isuse!« (Apocalipsa 3.11; 22.7,17,20). Aceasta ne desprinde de lucrurile de pe pământ.

A doilea lucru pe care îl folosește Cuvântul lui Dumnezeu este, că el ne face să vedem vremelnicia tuturor lucrurilor de pe pământ. »Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape« (Evrei 12.27). Nu numai că fiecare va trebui să dea socoteală de faptele lui, ci toate lucrurile în care firea pământească se poate încrede, vor avea sfârșit (în limba greacă accentul este pus pe „toate”). Sfârșitul s-a apropiat. Conștiența acestui fapt zguduie încrederea firii pământești.

Apostolul mai vorbește încă despre domnia lui Dumnezeu în legătură cu marele principiu al responsabilității cu privire la mărturia lui Dumnezeu. Pentru cel credincios, această domnie este domnia Tatălui. Dar Dumnezeu privește ca Tată și la lume. Copiii Lui să-L preamărească în lume. Dacă ei nu o fac, atunci trebuie ca El Însuși să se preamărească, dar pe cheltuiala lor. Focul prigoanei este dovada că judecata a început la Casa Domnului (versetul 12). În aceste suferințe ei sunt părtași suferințelor lui Hristos, și totodată subiectul disciplinării din partea Tatălui (Evrei 12.2-11). Dumnezeu știe totdeauna să unească aceste lucruri.

Cu privire la legătura dintre domnia lui Dumnezeu și lume, distrugerea Ierusalimului, care a avut loc la câțiva ani după ce a fost scrisă această scrisoare, este de mare importanță. Era cetatea marelui Împărat, unde va domni Mesia (Psalmul 48.3). Distrugerea lui a fost nimicirea locului în care odinioară a existat domnia nemijlocită a lui Dumnezeu, și unde ar fi domnit Mesia, dacă ar fi fost primit, și unde El va domni cândva (Ieremia 3.17). Prin înviere El Și-a ocupat Locul ceresc. Aceasta este marea temă a acestei scrisori. Domnia lui Dumnezeu s-a schimbat deci, nu în ceea ce privește principiile, dar ea a devenit acum generală. Deoarece Domnul Isus a suferit pe pământ, domnia lui Dumnezeu permite ca și ai Lui să sufere. Cei neprihăniți vor fi prigoniți până va veni timpul judecății și de aceea trebuie să aibă răbdare.

Distrugerea Ierusalimului a nimicit încrederea poporului iudeu necredincios. Pentru creștini ea a fost dovada, că sfârșitul tuturor lucrurilor era aproape. Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune nimic cu privire la lucrurile care trebuie să aibă loc înaintea judecăților care stau în legătură cu venirea Domnului pentru nimicirea dușmanilor și exercitarea judecății. Dar Petru merge până la temelie: nu numai până la Împărăția păcii, ci până la un cer nou și un pământ nou, căci sfârșitul tuturor lucrurilor vine prin judecată (2 Petru 3.7-13). Dar după aceea urmează binecuvântarea. Judecata este necesară pentru a pregăti locul binecuvântării.

Necredința spune: »Unde este făgăduința venirii Lui« (2 Petru 3.4)? Dar credința spune: „Dacă deja atunci sfârșitul era aproape, cât de aproape trebuie să fie acum!” – »Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua« (Romani 13.11-13).

Cu privire la sfârșitul tuturor celor care se văd, noi trebuie să fim »treji«, sau „cu mintea sănătoasă” (1 Petru 5.8), adică, să vedem toate așa cum sunt, și să nu ne așteptăm la nimic de la lucrurile de aici de pe pământ, ele vor fi judecate în curând. Încrederea noastră trebuie să fie pusă în Dumnezeu, care nu se schimbă, care este veșnic (Evrei 13.8) și care ne va păzi în toate greutățile și ispitele, prin care trecem aici pe pământ, până când va veni ziua eliberării.

Pentru aceasta trebuie să fim treji în vederea rugăciunii. Apostolul Pavel scrie celor întorși de curând la Dumnezeu în Tesalonic: »Rugați-vă neîncetat« (1 Tesaloniceni 5.17). Efesenilor, aflați pe un nivel spiritual înalt, le scrie să facă »în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune« (Efeseni 6.18).

Rugăciunea este expresia propriei neputințe și a dependenței de Dumnezeu. Dar în rugăciune avem părtășie cu El, și puterea Lui se exercită în favoarea noastră. Cineva a spus: „Rugăciunea este puterea care pune în mișcare brațul Celui Atotputernic, care a creat universul prin Cuvântul Său.”

Dumnezeu, Tatăl, ascultă cu bucurie vocea noastră, atunci când venim la El. Noi suntem copiii Lui. El ne spune: »În orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri« (Filipeni 4.6). Chiar dacă ne rugăm pentru lucruri, pe care El nu ni le poate da, deoarece dragostea Lui știe, că ele ar fi rele pentru noi, »pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile și gândurile noastre în Hristos Isus«.

În Evanghelia după Luca se spune de șapte ori despre Domnul Isus, că a fost în rugăciune, uneori toată noaptea și odată când a murit. Marele apostol Pavel roagă pe cei întorși de curând la Dumnezeu să se roage pentru el (1 Tesaloniceni 5.25). Nu recunoaștem în aceasta, câtă valoare acordă Cuvântul lui Dumnezeu rugăciunii? Și cât de puțin am învățat noi aceasta!

Dacă în felul acesta am primit acces prin rugăciune la comorile nesfârșite, pe care Dumnezeu le-a pregătit, atunci suntem capabili să facem ce spune apostolul, că trebuie să facem înainte de toate lucrurile: să avem o dragoste fierbinte unii pentru alții. Unde am putea să primim noi o dragoste fierbinte unii pentru alții, decât numai în părtășia cu Acela care este Dumnezeul dragostei, și care a dovedit-o, prin aceea că a dat pe Fiul Său pentru păcătoși (1 Ioan 4.8-10; Romani 5.8)?

Noul Testament cunoaște două cuvinte pentru „a iubi” (și „iubire”): „phileo” și „agapao” (cu substantivul „agape”). Primul cuvânt semnifică mai mult prietenia. Celelalte două sunt folosite – în afară de Tit 3.4 – pretutindeni pentru dragostea lui Dumnezeu față de oameni și pentru dragostea oamenilor față de Dumnezeu. Ele sunt folosite și pentru dragostea Tatălui față de Fiul, cu excepția din Ioan 5.20, și pentru dragostea Tatălui față de ucenici, cu excepția din Ioan 16.27. „Phileo” este o afecțiune provocată prin ceva atrăgător și care dă naștere la bucurie, în subiectul dragostei, „Agape” se referă la o stare prezentă într-o persoană, care o face să acționeze. Punctul de plecare este aici persoana care iubește, cu toate că există o legătură cu comoara subiectului dragostei. »Dumnezeu este dragoste« este punctul de plecare propriu-zis al acestei dragoste, chiar și acolo unde este vorba de dragostea oamenilor față de Dumnezeu.

Acolo unde în Scriptură se vorbește de dragostea față de frați, se folosesc alternativ ambele cuvinte. În 1 Petru 1.22, de exemplu, se folosește prima dată „phileo” și a doua oară „agapao”; în 1 Petru 3.8 se folosește „phileo”. Dar aici în 1 Petru 4.8 se folosește „agape”, cuvântul pentru dragostea dumnezeiască. Este dragostea, pe care Dumnezeu a arătat-o față de noi prin aceea, că Hristos a murit pentru noi, pe când eram încă păcătoși (Romani 5.8,5). Această dragoste a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Noi am devenit părtași naturii divine (1 Petru 1.4). De aceea iubim, pentru că El ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4.19)!

Dar această dragoste trebuie să se reveleze. Ea o face în dragostea față de frați (1 Ioan 4.20). Acolo unde se găsește această dragoste fierbinte unii pentru alții, se va revela prezența divină și activitatea.

Această dragoste trebuie să fie »înainte de toate lucrurile«. Aceasta înseamnă că ea trebuie să fie înainte-mergătoare. Nimic nu are valoare, dacă această dragoste nu este impulsul. »Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar de mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.« (1 Corinteni 13). Este aceeași dragoste – „agape”, despre care este vorba în versetul nostru.

Această dragoste acopere o mulțime de păcate (Proverbe 10.12). Ea este opusul urii, care dă naștere la certuri (Iacov 5.20).

Apostolul nu vorbește aici de relația sufletului cu Dumnezeu, și de îndepărtarea definitivă a păcatelor dinaintea lui Dumnezeu sau a Tatălui (1 Ioan 1.9). El vorbește despre legătura dintre Dumnezeu și poporul Lui în căile Lui de guvernare. Dacă este puțină dragoste între frați, dacă sunt probleme și inimile se îndepărtează una de alta, atunci răul este prezent înaintea ochilor lui Dumnezeu (Galateni 5.13-15). Dar dacă dragostea este prezentă, care nu gândește nimic rău și nu se mânie, ci dimpotrivă, vede în cel rău prilejul să se reveleze (1 Corinteni 13.5), atunci ochiul lui Dumnezeu se odihnește pe dragoste și nu pe cel rău.

Prin natura noastră suntem înclinați să devenim răi, dacă ni se face rău. Dragostea, dragostea divină, va avea prilejul să se descopere în răul făcut de altul. Ea se va preocupa cu răul – nu cu privire la sine însuși (ea îndură totul), ci din dragoste pentru fratele care a făcut răul (Leviticul 19.17). Ea știe, că părtășia lui cu Domnul a fost întreruptă și că el nu este fericit. Ea nu va vorbi cu alții despre acest fapt, numai dacă există un motiv bine întemeiat, ci ea se va preocupa cu el, ca să-i spele picioarele și astfel să-l câștige (Ioan 13.8b). Noi avem dreptul să spălăm picioarele fraților noștri și să le iertăm păcatele. Dragostea are dreptul să îngroape lucrurile, așa că ele nu se vor mai vedea (Matei 18.14-15; Iacov 5.15; 1 Ioan 5.16).

Desigur aceasta nu atinge obligația Adunării de a exercita disciplinarea sfântă (1 Corinteni 5.13). Dragostea nu poate ascunde răul, pe care l-a descoperit Dumnezeu. Dar ea poate deseori să preîntâmpine o astfel de descoperire, prin aceea că se preocupă de la început în har cu fratele sau cu sora.

Primirea de oaspeți este o altă formă a dragostei. Cuvântul grecesc pentru aceasta înseamnă la origine: „prietenos față de străini”. Este deci exercitarea practică a dragostei față de alții, nu pentru că îi cunoaștem bine și sunt prietenii noștri, ci pentru că sunt copiii lui Dumnezeu și au nevoie de ajutorul nostru (Evrei 13.2). Dacă are loc într-adevăr din dragoste și nu dintr-un sentiment de obligație, sau pentru că nu te poți sustrage de la aceasta, atunci va fi cu siguranță fără cârtire. Atunci din aceasta va lua naștere părtășia și consolidarea dragostei de frați, pentru că ne vom cunoaște reciproc.

Versetul 10

1 Petru 4.10: Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.

Expresia „darul primit” (charisma) se folosește în două sensuri: în Romani 1.11; 5.15-16; 6.23; 11.29 și 2 Corinteni 1.11 pentru binecuvântările pe care le-am primit prin har; în Romani 12.6; 1 Corinteni 1.7; 7.7; 12.4,9,28,30-31; 1 Timotei 4.14; 2 Timotei 1.6 și în versetul nostru înseamnă o aptitudine sau un talent („dar”) dat prin har.

Fiecare credincios a primit un dar al harului. Dumnezeu a folosit pe apostolul Pavel să prezinte clar acest principiu. Fiecare are un loc în trupul lui Hristos și totodată ca dar al harului a primit aptitudinea de a ocupa acest loc, așa că trupul funcționează bine (1 Corinteni 12.14-27). »Din El (Hristos) tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste« (Efeseni 4.16). – »… din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu« (Coloseni 2.19). Apostolul Petru este preocupat aici mai mult cu partea practică. Fiecare trebuie să-și folosească darul, ca prin el să slujească altora. Noi nu suntem proprietarii a ceea ce ne-a dat harul, ci »administratori«. Dumnezeu a dat aceste diferite daruri ale harului, ca să satisfacă multele și diversele nevoi. »Felurit« nu se referă la un număr mare, ci la diversitatea darurilor, prin care diversele nevoi ale credincioșilor pot fi satisfăcute. Fiecare să slujească celuilalt cu darul său.

Tot ce Dumnezeu a dat oamenilor trebuie administrat de om. Domnul Isus arată, că omul – și în mod deosebit Israel – a fost necredincios și de aceea Dumnezeu îi va lua domnia peste lucrurile pământești (Luca 16.1-13; Geneza 2, 13; Levitic 25.2,23). Noi trăim în timpul, despre care Dumnezeu a zis deja: »Dă socoteală de administrarea ta«. Dar omul este încă practic în posesiunea pământului și a ceea ce aparține de el. Domnul ne prezintă pe administratorul necredincios ca fiind un model al nostru; el nu a mai folosit bunurile Domnului său pentru sine, ci spre folosul altor datornici ai Domnului. Noi trebuie să folosim posesiunile pământești spre folosul celor credincioși și pentru oameni în general (Galateni 6.10).

Noi suntem administratori și în ceea ce privește darurile spirituale. Plinătatea divină ne-a dăruit tot ce avem nevoie pentru exercitarea lucrării încredințate (Luca 12.42; 1 Cronici 29.11-17). Ce aptitudini posedăm deci noi! Dar și ce responsabilitate! Ce se cere de la un administrator este, ca el să fie găsit credincios (1 Corinteni 4.1-5)!

Scriptura spune de mai multe ori, accentuând, că orice lucrare trebuie făcută în responsabilitate directă față de Domnul Hristos. El a dat darurile, și El va cere socoteală pentru ele, de felul în care le-am folosit (1 Corinteni 12.5; Matei 24.45 și următoarele versete; Matei 25.14-30; Efeseni 4.11). Cât este de trist, când oamenii îndrăznesc să-și asume autoritatea, care se cuvine numai Domnului, când oameni se interpun între Domnul și slujitorii Lui. Cât este de trist, când un slujitor nu ia în considerație călăuzirea Domnului și nu mai este conștient de responsabilitatea lui directă față de El – o responsabilitate de care nu ne poate dezlega nicio legătură omenească.

Efeseni 4.7-16 (în legătură cu Psalmul 68.18) și 1 Corinteni 12 ne prezintă clar principiile slujirii. Sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a dat lui Hristos și pe care Domnul le împarte oamenilor. Ei trebuie să le exercite în dependență de Domnul și cu responsabilitate directă față de El (1 Corinteni 4.1-5). Duhul Sfânt dă putere pentru efectuarea lucrării de slujire. În Numele Domnului El are conducerea, așa că slujitorul trebuie să se lase cu totul condus de El în lucrare (1 Corinteni 12.7-11; Faptele apostolilor 16.6-10). Domnul va cere cândva socoteala (Luca 19.12-26)!

Cuvântul „oikonomos” („administrator” sau „econom”) se întâlnește în Luca 12.42; 16.1,8; Romani 16.23; 1 Corinteni 4.1, 2; Galateni 4.2; Tit 1.7 și aici. În epistola către Tit, episcopul este numit econom al lui Dumnezeu. Acolo unde este vorba de exercitarea darurilor, textul nostru și 1 Corinteni 4 apune că noi suntem administratori ai tainelor și a harului felurit al lui Dumnezeu, dar nu că noi suntem administratori ai lui Dumnezeu. Noi suntem slujitori ai lui Hristos.

Deci noi suntem administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este așa de mare și de felurit, că poate să satisfacă orice nevoie a oricărui om. »Felurit« se referă de aceea nu la mărimea harului lui Dumnezeu, ci la diversele forme, în care harul se descoperă. Dumnezeu, în bunătatea Lui, vrea să folosească oameni, ca să aducă acest har în mod practic oamenilor. El vrea să satisfacă toate nevoile tuturor oamenilor, atât cele materiale, cât și cele spirituale. Pentru aceasta El dă harul Său în mâinile oamenilor, ca pe o comoară, pentru ca ei să-l administreze (adică, să-l ducă acolo unde este nevoie de har), fiecare după darul harului pe care l-a primit.

Așa au prorocit profeții despre harul care acum a devenit partea noastră (1 Petru 1.10-12). Apostolul Pavel dorea să meargă la Roma, ca să dea credincioșilor de acolo daruri ale harului (Romani 1.11; Romani 15.29). Domnul înviat a dat ucenicilor Săi misiunea să meargă și să vestească oamenilor pierduți iertarea păcatelor (Ioan 20.21-23). »Neprihănirea lui Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos« (Romani 3.22) vine la toți, cu toate că numai aceia care o primesc au parte de ea. Fiecare învățător dă la iveală lucruri noi și lucruri veci din comoara lui (Matei 13.52), și toate acestea aparțin »harului felurit al lui Dumnezeu«. Așa trebuie noi să facem bine tuturor oamenilor, în mod deosebit fraților în credință (Galateni 6.10). Așa a fost Dorca o administratoare credincioasă (Faptele apostolilor 9.36). Așa suntem noi îndemnați »să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții« (1 Timotei 6.18).

Vers. 11a

1 Petru 4.11a: Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.

Darurile harului sunt numite aici într-o împărțire simplă, pe care apostolii au folosit-o deja la începutul timpului Adunării: lucrarea în cuvânt și slujirea la mese (Faptele apostolilor 6.2-4).

Prima este deci pentru oricine slujește cu Cuvântul lui Dumnezeu, atât pentru păstori, cât și pentru învățători și evangheliști (Efeseni 4.11). Expresia grecească pentru „cuvinte” sau „oracol” (logia) s-a folosit în greaca clasică pentru sentințele zeilor, atunci când li se cerea sfatul, ca de exemplu la cunoscutul oracol din Delphi, unde se prezicea viitorul. Acest cuvânt se întâlnește în Biblie numai în Faptele apostolilor 7.38 („cuvinte vii”), Romani 3.2; Evrei 5.12 și aici. Înseamnă deci, nu numai că ceea ce spune vorbitorul trebuie să fie în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce este de la sine înțeles, că este așa. Ceea ce spune el trebuie să fie cuvintele pe care Dumnezeu vrea să le spună prin vorbitor în acel moment și în acele împrejurări. Vorbește »cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede viziunea Celui Atotputernic« (Numeri 24.4).

Este de la sine înțeles, că tot ce se spune ca »cuvinte ale lui Dumnezeu« va fi în concordanță cu Scriptura. Dumnezeu nu Se contrazice niciodată. Dar cine folosește Scriptura, poate s-o folosească greșit. Se poate întâmpla, ca cineva să atenționeze, când de fapt este nevoie de mângâiere, sau cineva mustră, folosind cuvintele Scripturii, când de fapt este nevoie de învățătură, și așa mai departe. Care slujitor al lui Dumnezeu poate spune de ce au nevoie sufletele, cărora le vorbește, în momentul acela? Deseori ei înșiși nu știu. Dar Dumnezeu știe. De aceea slujitorul trebuie să fie așa de aproape de Dumnezeu, ca să vorbească din prezența lui Dumnezeu, deci să exprime gândurile lui Dumnezeu din momentul acela, așa cum a fost la Balaam – cu toate că erau împotriva voii lui.

Cea mai înaltă cinste și cea mai mare datorie a unui slujitor este, să fie ascultător și să facă ce i se încredințează. Nu lui se cuvine onoarea, ci Domnului lui. De aceea se spune: »după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu«. – »Căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită« (2 Corinteni 12.9-10)! De aceea el nu trebuie să spună propriile lui cuvinte, ci »cuvintele lui Dumnezeu«.

Cine este capabil să facă aceasta? – Noi am primit Duhul Sfânt. Să nu fie El în stare, Cel care a descoperit lui Pavel și celorlalți scriitori ai Noului Testament gândurile lui Dumnezeu și după aceea le-a dat cuvinte spirituale, prin care au scris aceste lucruri spirituale »mânați de Duhul Sfânt«, să ne facă capabili pentru aceste lucruri? (1 Corinteni 2.10-13; 2 Petru 1.21) El Însuși ocupă de bună voie acest loc de supunere. El nu vorbește de la Sine (Ioan 16.13 și următoarele). Aceasta nu înseamnă că El nu vorbește despre Sine Însuși, cu toate că și aceasta este adevărat. Dar El vorbește sub însărcinarea Tatălui și a Fiului. »Va vorbi tot ce va fi auzit.« – »Va lua din ce este al Meu și vă va descoperi«. Să nu poată El să ne călăuzească cu puterea Sa divină în aceeași poziție și să ne dea puterea și aptitudinea necesară?

Cât de puțin știm noi să facem uz de puterea divină!, sau mai bine zis, cât de puțin ne lăsăm folosiți în totul de Dumnezeu. Dacă am fi cu adevărat supuși Duhului lui Hristos (Faptele apostolilor 16.7) și dacă am privi la Domnul, cât de capabili am fi noi atunci să comunicăm altora ce daruri vrea Dumnezeu să le dea! Nu ar fi numai o lucrare potrivit cu Scriptura, ci lucrarea vie a Duhului Sfânt, prin care orice nevoie ar fi împlinită. Aceasta este slujba profetică, care totdeauna zidește și prin care cei străini și neștiutori sunt convinși, »că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru« (1 Corinteni 14.4,24-25). Este o vorbire, așa cum au făcut profeții vechi: »Așa vorbește Domnul!« (Ezechiel 2.3-8; 3.10-11) Lucrarea unui profet nu constă în primul rând să spună ce va avea loc în viitor (adică să prezică viitorul), ci mai degrabă să fie gura lui Dumnezeu, adică să vorbească ce vrea Dumnezeu să spună unor persoane într-un anumit moment și în anumite împrejurări (Ieremia 2.1-2). Aceasta poate însemna, facerea cunoscut a viitorului, dar tot așa de bine nu. În cartea lui Iona, unul din profeții mici, nu sunt niciun fel de profeții cu privire la viitor, adică lucruri care nu erau împlinite în momentul când a fost scrisă cartea. Găsim noi în prorocia lui Hagai, în afară de ultimele versete din capitolul 2 și capitolul 3, prorocii cu privire la viitor? Chiar și acestea sunt prezentate la modul cel mai general.

Este nevoie de părtășia practică cu Dumnezeu, ca să poți sluji în felul acesta. Dacă nu stăm în apropierea Lui, nu auzim cuvintele care trebuie să le dăm mai departe. Dar cu toate acestea avem responsabilitatea să slujim. Dacă nu putem vorbi »cuvintele lui Dumnezeu« prin puterea părtășiei noastre cu Dumnezeu, atunci trebuie să tăcem, nu pentru a întrerupe lucrarea noastră pentru Domnul Isus, – (care din slujitori vrea să facă așa ceva – da, nu avem niciun drept să facem așa ceva) ci pentru a ne pune în lumina lui Dumnezeu, ca acolo să vedem și să judecăm tot ce întrerupe părtășia noastră cu Dumnezeu.

Vers. 11b

1 Petru 4.11b: Dacă slujește cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu; pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a Căruia este slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

»Slujirea« este aici (spre deosebire de vorbire) ceea ce apostolii numesc »slujirea la mese« (Faptele apostolilor 6.2). Putem s-o comparăm cu „slujirea, învățarea altora, îmbărbătarea altora” și „ milostenia” (1 Corinteni 12.28; Romani 12.7-8).

Chiar și această slujire, care nu are loc prin cuvânt, ci se preocupă cu lucrurile trecătoare, nu se poate face pe baza aptitudinilor umane, a poziției sau a bogăției umane. Aptitudinile sau privilegiile pământești pot să devină o cursă atât pentru cel ce execută slujba, cât și pentru acela care are parte de această slujbă. De aceea nu este așa, ca și cum noi am avea vreun drept. Noi trebuie să învățăm să folosim belșugul, care Dumnezeu îl are pentru noi.

În privința aceasta învață Domnul Isus pe ucenici cu privire la nevoile mulțimii din locul pustiu (Matei 14.16). Era clar, că ei nu aveau nimic, care să poată satisface aceste nevoi. Și cu toate acestea Domnul le zice: »N-au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce.« După aceea ei împart din plinătatea Lui așa de mult mulțimii, că au rămas douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de fărâmături, deci mai mult decât ei au avut la început!

Cu siguranță, tot așa ar fi și în slujba noastră, dacă am avea mai mult din »credința care lucrează prin dragoste« (Galateni 5.6). Această credință se bazează pe belșugul lui Dumnezeu, și ea nu va fi niciodată dezamăgită. Noi nu putem să imităm această credință; dacă firea pământească imită credința, rezultatul va fi firea pământească, și de aceea este spre dezonorarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim în imediata apropiere a lui Dumnezeu, în părtășie netulburată cu El. Atunci credința noastră se va întări prin umblarea împreună cu El, și noi vom primi pricepere să exercităm cu înțelepciune această credință. Aceasta este foarte necesar.

Noi nu am primit o comoară mare, pentru a o păzi, sau s-o folosim după cum credem noi. Câtă pagubă am pricinuit noi deja din cauză că nu am lucrat corect în această lucrare, de exemplu, prin faptul că am sprijinit cu bani ceva care nu era bun, sau nu am dat niciun ajutor, acolo unde era cu adevărat necesar. Ca în toate lucrurile, și în privința aceasta avem nevoie de călăuzirea divină. Adevărata credință va acționa numai acolo și numai atunci, când este potrivit gândurilor lui Dumnezeu.

Dacă suntem conștienți de aceste lucruri, atunci vom rămâne smeriți. Ne vom da seama, că este numai har, faptul că Domnul vrea să ne folosească pentru această lucrare; nimic de la noi înșine nu este adăugat. De aceasta își vor da seama și aceia cărora li se slujește. În felul acesta, atât ei, cât și noi, vom glorifica pe Dumnezeu și Îi vom mulțumi. Deoarece orice lucrare este pentru Isus Hristos (1 Corinteni 12.5), așa cum am văzut și în versetul 10, »Dumnezeu va fi glorificat în toate, prin Isus Hristos« (Ioan 17.4). Aceasta este totdeauna intenția Domnului Isus! Și este totdeauna intenția lui Dumnezeu să glorifice pe Domnul. El I-a dat slava și puterea în vecii vecilor. Ce imbold puternic pentru inima noastră este această dorință a lui Dumnezeu și a Domnului Isus, ca în lucrarea noastră să slăvim pe Dumnezeu și pe Domnul Isus. Și ce îmbărbătare este totodată, că puterea Lui rămâne aceeași, oricare ar fi împrejurările de aici de pe pământ și oricare ar fi dușmanii care ne stau împotrivă.

Din text nu rezultă destul de clar, dacă cuvintele »a Căruia este slava și puterea în vecii vecilor« se referă la Dumnezeu, sau la Domnul Isus. Cuvântul »este« în loc de »să fie« (ca în 1 Petru 5.11) sprijină gândul, că aici se referă la Domnul Isus. Lui I-a fost dată deja acum toată puterea (Matei 28.18)! Compară cu Romani 9.5.

Vers. 12-14

1 Petru 4.12-14: Prea iubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi; dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui. Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, se odihnește peste voi.

Apostolul revine la suferințele celor credincioși în această lume: am putea spune, la tema principală a acestei cărți. El a vorbit despre ele deja în capitolele 2 și 3. Eu cred că aici stau în legătură cu »sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape«, de la începutul acestei secțiuni a scrisorii (versetul 7).

Întreg timpul creștinismului, timpul existenței Adunării pe pământ, poartă acest caracter al »ultimei ore«[2]. Este timpul respingerii totale a lui Dumnezeu prin lepădarea Domnului Isus. Nu mai urmează nicio altă perioadă, în care omul să fie pus la probă, probabil numai în ultimele momente ale Împărăției de o mie de ani, când pentru scurt timp se va oferi oamenilor, care vor trăi pe pământ, ocazia să arate ce influență a avut asupra inimii lor domnia binecuvântată de o mie de ani a Domnului Isus (Apocalipsa 20.7-9). Dar aceasta nu este o probă în adevăratul sens al cuvântului. Li se va oferi numai prilejul să descopere starea inimii lor, după ce ei au fost constrânși timp de o mie de ani, să se supună, căci orice neascultare devenită cunoscut, va fi pedepsită imediat cu moartea (Psalmul 101.4-8; Isaia 66.24).

Dar cu toate că tot timpul creștinismul poartă acest caracter al „sfârșitului”, există totuși o gradare. »Dar voi, prea iubiților, aduceți-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.« (Iuda 17-18) Timpul din urmă al creștinismului va fi timpul cel mai rău, nu numai în ce privește starea lumii, ci în creștinismul însăși se va arăta decăderea de la Dumnezeu (1 Timotei 4; 2 Timotei 3). Este adevărat că decăderea se va arăta pe deplin abia după ce va fi luat din calea ei ceea ce o împiedică (2 Tesaloniceni 2.2-7), deci abia după răpirea Adunării.

Aceasta înseamnă și că judecata lui Dumnezeu va avea loc pe deplin abia atunci, acum ea are loc numai ca principiu al guvernării lui Dumnezeu. »Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu« (versetul 17). Marea înștiințare a acesteia, distrugerea Ierusalimului, urma să aibă loc la câțiva ani după aceea, și credincioșii iudei, cărora le-a scris Petru, tocmai din cauză că erau credincioși iudei și creștinismul în timpul acela era privit de cea mai mare parte dintre națiuni ca fiind o sectă iudaică, vor avea parte în cea mai mare măsură de urmările judecății lui Dumnezeu asupra poporului necredincios.

Inima firească poate să înțeleagă greu că aceia care sunt legați cu Acela căruia »toată puterea I-a fost dată în cer și pe pământ« (Matei 28.18) trebuie să sufere. Cât de greu a fost deja pentru credincioșii dintre iudei să înțeleagă că Ierusalimul și Templul vor fi nimicite prin judecata lui Dumnezeu. Mulți dintre ei, dacă nu chiar cei mai mulți, nu erau eliberați de iudaism, ci erau plini de râvnă pentru Lege (Faptele apostolilor 21.20). Că ei, cei care au primit pe Domnul ca pe Mesia trimis de Dumnezeu, sufereau, da, trebuiau chiar să sufere în mod deosebit, deoarece L-au primit, era greu de înțeles pentru inima lor sărmană. Cine putea să-i înțeleagă mai bine decât Petru! Nu a spus el însuși Domnului: »Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple așa ceva!« (Matei 16.22) S-a gândit el în aceste momente la acele clipe din trecut? Și s-a gândit el la cuvintele de mustrare, pe care i le-a spus Domnul atunci? El și-a învățat lecția și dorea s-o dea mai departe.

Hristos a primit toată puterea în cer și pe pământ; El este Împărat și Preot! Dar El exercită acum numai lucrarea de Preot. El nu stă încă pe Tronul Lui (Matei 25.31), ci pe Tronul Tatălui Său (Apocalipsa 3.21). Cu toate că El este Preot după rânduiala lui Melhisedec (Evrei 7.21), El exercită lucrarea de preot al lui Aaron, și anume, pentru cei ce au nevoie de ajutor într-o lume, care este comparată cu o pustie (Evrei 4.16).

De aceea, cine a primit pe Hristos, are parte de locul pe care El l-a avut aici pe pământ, și pe care îl mai are încă – locul lepădării. De aceea el va avea parte și de urmările care decurg din acest loc – suferința pe care Domnul a îndurat-o aici pe pământ (Filipeni 3.10).

Desigur el nu are parte de suferințele pe care Domnul le-a îndurat pentru păcatele noastre și pentru păcatul nostru. Aceasta a fost o chestiune unică între Dumnezeu și El. În general toate suferințele vin din mâna lui Dumnezeu. Fără aprobarea Lui nu ar fi existat nicio suferință pentru Domnul și nu ar exista nicio suferință pentru noi. Dar suferința pentru păcatele noastre a venit direct de la Dumnezeu. La aceasta noi nu putem avea parte – ar însemna iadul pentru noi.

Domnul a suferit însă și pentru neprihănire, și în privința aceasta noi nu numai că putem avea parte de suferință, ci o avem chiar (2 Timotei 3.12). Apostolul a vorbit despre aceasta în 1 Petru 2; 3. Domnul a suferit și din cauza dușmăniei și a lepădării Sale, din cauza a ceea ce era El. Și de aceasta putem avea parte. Dacă ne facem public una cu El în lumea care L-a răstignit, atunci și noi vom avea parte de ură și vom fi lepădați. Despre aceasta vorbește apostolul aici. Aceste suferințe pun credința la încercare mai mult decât suferința pentru neprihănire. Nedreptatea este în conflict cu simțămintele naturii noastre noi, și chiar a simțămintelor firești ale omului sincer. Dar suferința pentru Domnul este urmarea, atunci când public ocupăm locul împreună cu El și mărturisim public despre El. Este în legătură cu dragostea noastră pentru El și părtășia practică cu El.

De aceea apostolul le aduce aminte în primul rând, că ei sunt prea iubiți. Ei sunt iubiți cu o dragoste divină, a cărei origine este în El Însuși. Aici este iarăși cuvântul „agape”; vezi explicațiile de la versetul 8 și 1 Petru 2.11.

După ce privirea lor a fost îndreptată spre dragostea lui Dumnezeu, le poate prezenta de ce Dumnezeu permite ca ei să fie prigoniți. Prigonirile vin, cei drept, de la o lume care urăște pe Hristos, dar ea nu ar fi în stare să facă ceva, dacă Dumnezeu nu i-ar permite. Vedem aceasta foarte clar la Domnul Isus. Oricât de mare a fost dușmănia și furia dușmanilor Lui, ei nu au putut face nimic înainte de a fi »sosit ceasul« (Marcu 14.41). De aceea Domnul zice mulțimii care a venit să-L prindă: »Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului« (Luca 22.53).

Dumnezeu a permis prigoana îngrozitoare »ca să vă încerce«. Nu erau lucruri mărunte, ci, după cum redă cuvântul „foc”, erau prigoane grele. Cuvântul grecesc se întâlnește în Noul Testament numai aici și în Apocalipsa 18.9,18. În Septuaginta se folosește de două ori, și anume pentru cuptorul de topit, în care se topește aurul și argintul pentru curățire (Psalmul 66.10, Proverbe 27.21). Tot așa îl folosește Duhul Sfânt și aici prin Petru. Prigonirile aveau scopul să verifice pe credincioși, ca să-i curețe. Un exemplu foarte clar în privința aceasta găsim în Apocalipsa (Apocalipsa 2.4,10). Când Adunarea și-a părăsit dragostea dintâi, Domnul permite un necaz de zece zile prin diavolul, ca s-o aducă înapoi.

În istoria lui Iov vedem cum Dumnezeu folosește pe Satana, ca să-Și atingă țelul cu Iov. Tot așa Domnul permite ca dușmănia lui Satana și a lumii, care este guvernată de el, să aducă prigoană asupra celor credincioși, pentru ca planurile lui cu privire la ei să se împlinească. În greutăți ei devin eliberați de lume și de lucrurile pământului și sunt aduși mai aproape de Domnul, deoarece ei simt mai bine dependența lor.

De aceea Cuvântul lui Dumnezeu spune: »Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea … Ferice de cel ce rabdă ispita! Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor care-L iubesc.« – »Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul, și cum Domnul este plin de milă și de îndurare« (Iacov 1.2-12, Iacov 5.10-11; Romani 5.3-5). Cu cât încercarea este mai grea, cu atât binecuvântarea este mai mare pentru cel ce rabdă ispita!

Petru a știut din experiență, că nu încercarea în sine este periculoasă, ci când noi înșine ajungem să fim ispitiți! Domnul l-a atenționat, dar din păcate fără succes (Luca 22.40). Petru s-a încrezut în propria putere și s-a bazat pe dragostea lui pentru Domnul. Bazându-se pe acestea, a căutat locul de ispită, ca să arate, că dacă toți Îl vor părăsi pe Domnul, el nu-L va părăsi. Rezultatul a fost, că el s-a lepădat de trei ori de Domnul, și chiar cu un jurământ.

Dacă Domnul ne pune la încercare, prin puterea Lui vom putea rămâne în picioare și Îl vom glorifica. Dar noi înșine nu avem nicio putere. Cum să ne păzească Domnul, dacă noi mergem pe un drum al încăpățânării și încrederii de sine? În acest caz El trebuie să permită, ca nebunia noastră să devină vizibilă și astfel noi să învățăm ce este firea noastră pământească. »Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea. Când străbat aceștia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare … Ei merg din putere în putere, și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion« (Psalmul 84.4-7).

Dar cât de mare este harul care ne ridică, atunci când am căzut! Domnul merge împreună cu Petru pe tot drumul reabilitării lui, oricât de adânc s-ar coborî el (Luca 22.32,34,61). După aceea îl prezintă fraților lui, încredințându-i oile și mieii Lui (Ioan 21.15-19). Conștiința lui a fost așa de desăvârșit curățită prin lucrarea de răscumpărare a lui Hristos (Evrei 10.2 și următoarele), că el acuză deschis pe iudei, că ei s-au lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit (Faptele apostolilor 3.14).

În afară de aceasta, aceste suferințe pricinuite de prigonire erau o împărtășire a suferinței lui Hristos. Aceasta ne aduce în părtășie directă cu Hristos Însuși! Consecința este o bucurie deosebită a inimii, nu numai în veșnicie, ci deja acum aici pe pământ.

Domnul Însuși a spus: »Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii« (Matei 5.10). Petru nu a uitat aceasta și el le-a scris deja: »Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați« (1 Petru 2.19-21). – »Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi!« (1 Petru 3.14).

Dar Domnul a spus în continuare: »Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi« (Matei 5.11-12). Și Petru explică credincioșilor, cărora le scria (și totodată și nouă), că părtășia la suferințele lui Hristos – să suferi pentru Numele lui Hristos – are ca urmare o binecuvântare deosebită; în mod deosebit în slavă, dar și aici pe pământ.

S-a spus, că participarea la suferințele lui Hristos (versetul 13) și batjocorirea în (sau: pentru) Numele lui Hristos (versetul 14) nu este același lucru. Versetul 13 s-ar referi atunci mai mult la suferința din pricina neprihănirii, din care cauză și Hristos a suferit, și versetul 14 la suferința propriu-zisă pentru El.

Este adevărat, că noi putem avea părtășie cu El în suferința pentru neprihănire. Dar după părerea mea, din context este pe deplin clar, că versetul 14 este o explicație la versetul 13. Versetul 12 vorbește deja despre prigonire, și versetele 13 și 14 continuă aceasta. În afară de aceasta, suferința pentru neprihănire este în mod obișnuit o chestiune personală, în timp ce prigoana lovește de cele mai multe ori pe credincioși împreună. Și aici se pare că înseamnă suferința pentru toți: »focul din mijlocul vostru«!

Așa cum s-a spus, suferința din pricina neprihănirii este consecința naturii noastre noi, care vrea să facă binele și să reveleze felul de gândire al Domnului Isus Însuși, deoarece El este viața nouă (Coloseni 3.4)! Dar suferința pentru Numele Domnului ne aduce în legătură directă cu El. Este urmarea legăturii noastre cu El și a dragostei și credincioșiei noastre față de El, și este evident, că ea are o deosebită valoare pentru Domnul și ne aduce într-o părtășie deosebită cu El, deoarece în acest caz este vorba de El personal. Vedem aceasta din cuvintele Domnului, pe care le-am citat deja. În legătură cu suferințele din pricina neprihănirii, El vorbește despre „cei” („aceia”), dar la suferințele pentru El, spune „voi” (Matei 5.10-12). Suferința pentru El vorbește despre prețul pe care noi trebuie să-l plătim pentru umblarea împreună cu El.

Cuvântul »dimpotrivă« (versetul 13) redă un contrast pronunțat. În loc să privești suferința pentru Hristos ca fiind ceva străin, trebuie să te bucuri în ea! Cuvântul arată și că suferința stă acum într-o anumită relație cu bucuria, de care se va avea parte cândva. Găsim aceasta în mod repetat în Scriptură. »Suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare«. – »Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, și El se va lepăda de noi«. – »Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, și să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, etc.« – »Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri« (Romani 8.18; 2 Timotei 2.12; 2 Tesaloniceni 1.6; Matei 10.32).

Domnul simte suferința pe care o îndură ai Săi pentru El, ca fiind a Lui proprie. Vedem aceasta clar în cazul vestitorilor Evangheliei Împărăției din rămășița iudaică în timpul Necazului cel mare (Matei 25.40). Dar cu privire la noi înseamnă mult mai mult! Noi am fost făcuți una cu El, așa cum Domnul a spus clar lui Pavel, atunci când I s-a împotrivit pe drumul Damascului (Efeseni 5.30; Faptele apostolilor 9.4-5).

Da, ce motiv este acesta, să nu te miri de suferințe și să nu dai înapoi dinaintea lor, dacă sunt pentru Numele Domnului, ci, dimpotrivă, să te bucuri în ele! Așa cum am văzut, prin suferințe ne purificăm. Și în afară de aceasta ele ne unesc practic cu Hristos: acum, în lepădarea Sa (Filipeni 3.10), dar prin aceasta, în curând, și în glorificarea Sa. Această slavă va fi descoperită în curând. Ea va fi veșnică, în opoziție cu suferința scurtă de aici. Cuvintele »bucurați-vă« sunt la imperativ prezent (forma de poruncă la timpul prezent). Este deci o poruncă, să ne bucurăm permanent. Aceasta va avea ca urmare, că noi ne vom bucura cu o bucurie nespus de mare la arătarea lui Hristos. Căci atunci Domnul va răsplăti pe deplin credincioșia noastră. Bucuria noastră nu va mai fi atunci împiedecată prin amintirea necredincioșiei noastre și a înclinației noastre reduse de a avea parte de suferințele Domnului.

Versetul 14 arată și o altă binecuvântare, care este legată de suferințele Domnului. Aceste suferințe sunt numite aici: »batjocoriți pentru Numele lui Hristos«. Domnul Însuși spune ce înseamnă cuvintele »în Numele Său«: »pentru că sunteți ai lui Hristos« (Marcu 9.41). Așa cum am văzut la Saul, Domnul privește, când suntem prigoniți, pentru că Îl recunoaștem, ca și cum El Însuși ar fi prigonit (Faptele apostolilor 9.4-5). Noi suntem reprezentanții și martorii Lui pe pământ. Dacă din pricina aceasta suntem prigoniți, atunci prigoana este îndreptată în realitate împotriva Lui. Dar această prigoană dovedește totodată, că noi de arătăm ca reprezentanții și martorii Lui! Credincioșii lumești, care nu revelează pe Hristos în viața lor, nu sunt prigoniți! Atunci noi suntem fericiți. În limba greacă lipsesc cuvintele „de voi”. Prin aceasta accentul se pune pe »ferice«.

Apostolul Pavel ne îndeamnă: »Să ieșim dar afară din tabără la El, și să suferim ocara Lui« (Evrei 13.13). Scriptura spune despre Moise: »El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire« (Evrei 11.26). El nu a socotit bogăția lui Hristos ca fiind mai mare decât bogăția Egiptului, ci el a considerat ocara lui Hristos mai mare decât bogățiile Egiptului. El nu a fost așa de nebun, cum suntem noi deseori, când ne gândim numai la prezent. El s-a gândit și la viitor. Și nu numai atât. Cine poate descrie fericirea, când ai părtășie cu Domnul, chiar și în cele mai mari greutăți? Se pot compara bogățiile pământului cu această bucurie? Domnul Însuși a spus (Matei 5.11), și Duhul Sfânt o repetă, că de suferința pentru El este legată o bucurie mare. Apostolii »s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți, pentru Numele Lui« (Faptele apostolilor 5.41). Filipenilor li s-a dat harul »cu privire la Hristos, nu numai să creadă în El, ci și să pătimească pentru El« (Filipeni 1.29)! Nu este aceasta și experiența noastră personală? Nu este inima deseori cea mai fericită, când suntem batjocoriți pentru Numele Domnului, de exemplu, când împărțim pliante și oamenii nu numai că refuză să le primească, ci fac și remarci batjocoritoare? Cum este posibil așa ceva? Răspunsul este dat aici: »Duhul slavei și Duhul lui Dumnezeu se odihnește peste voi!«

Numele lui Hristos aduce batjocură asupra martorilor Lui aici în lume. Hristos nu mai este în lume, ci în slavă. De acolo, de la Tatăl Său (Ioan 15.26) – și Tatăl în Numele Său (Ioan 14.26) – a trimis pe Duhul Sfânt, pentru ca El să fie în noi și cu noi în veac. Aceasta este pecetea asupra mântuirii noastre înfăptuite, arvuna moștenirii noastre (Efeseni 1.14) și cele dintâi roade (Romani 8.23) ale slavei care va veni. El a venit ca să glorifice pe Domnul (Ioan 16.24). El lucrează în noi, ca noi să revelăm pe Hristos. Când suntem batjocoriți, El se face una cu sentimentele noastre, pentru ca suspinele noastre să aibă un caracter divin și nu egocentric (Romani 8.26), și ne întărește cu toată puterea slavei Sale. El lucrează în noi un sentiment de bucurie, de acum și până în veșnicie, prin aceea că El este puterea divină din noi, care ne face apți să savurăm slava personală a Domnului Isus în părtășia noastră cu El (Ioan 4.14), și să savurăm mai dinainte binecuvântările cerului (Ioan 7.38). Locuirea Duhului Sfânt în noi și tot ce rezultă din aceasta, este acum, după ce mântuirea a fost înfăptuită, partea fiecărui credincios. Dar aici ea este pusă în mod deosebit înaintea ochilor acelora care au parte de prigoane mari, pentru ca prin aceasta inimile lor să fie îmbărbătate. Cu siguranță Duhul Sfânt lucrează în mod deosebit în inimă, când ea se află în astfel de împrejurări. Hristos nu poate să nedreptățească și va da din belșug acelora care, fără să țină seama de urmări, nu Îl nedreptățesc ci se dedică în totul Lui.

La Ștefan vedem cum aceasta devine vizibil și în exterior. »Toți cei ce ședeau în Sobor, s-au uitat țintă la Ștefan, și fața lui li s-a arătat ca o față de înger.« Când mai târziu scrâșneau din dinți împotriva lui și îl omorau cu pietre, se spune despre el: »Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; și a zis: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”« (Faptele apostolilor 6.15; 7.54-60)!

Să nu gândim că aceasta a fost o mare excepție! Ne-a fost dată ca o ilustrație cu privire la ceea ce Petru scrie aici, și ea este valabilă pentru fiecare din noi. Mulți martiri au dat aceiași mărturie, nu numai la moartea lor.

Conținutul ultimei propoziții din versetul 14 este în concordanță cu conținutul Sfintei Scripturi (Iacov 2.7). Dacă cei credincioși sunt prigoniți, Domnul Isus și Duhul slavei și Duhul lui Dumnezeu sunt batjocoriți de prigonitori. Dar El este glorificat de cei prigoniți. Ei arată, ce Persoană minunată este Domnul, prin faptul că ei vor să îndure toate acestea pentru El (Faptele apostolilor 23.9). Ceea ce ei revelează arată că Duhul Sfânt poate să lucreze în creaturi slabe, așa cum suntem noi.

Vers. 15-16

1 Petru 4.15,16: Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș, sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă sufere pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să slăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.

Verbele „a suferi, a-i fi rușine, a slăvi” sunt la imperativ (forma de poruncă). Deci nu sunt simple dorințe, a căror împlinire este lăsată la bunul plac al fiecăruia, ci sunt porunci (1 Corinteni 5.9-13; Efeseni 4.28)!

Cât de serios este faptul că celor credincioși trebuie să li se spună astfel de lucruri! Dar nu știm de la noi înșine, că noi suntem capabili de orice lucru, dacă nu suntem în părtășie cu Domnul, ca El să ne păzească (Romani 7.18; 2 Samuel 12.9)?

Este adevărat că Domnul a fost pus în rândul făcătorilor de rele. El a fost răstignit între doi tâlhari, și iudeii puteau alege între El și criminalul Baraba (Marcu 15.28; Matei 27.38; Luca 23.25,33). Dar El era Cel Sfânt și Neprihănit (Faptele apostolilor 3.14)! El nu era un ucigaș, ci era Acela, care a dat viața tuturor celor care au crezut în El. El nu a fost un hoț, ci a fost Marele Dătător, care a dat tot ce a avut, ca să ne mântuiască și care după aceea ne dă toate comorile lui Dumnezeu! Cât de nepotrivit este, când cineva, care Îi poartă Numele (creștin), este un ucigaș, un hoț, sau un făcător de lucruri rele! Să ne ajute Domnul, ca noi niciodată să nu furăm, nici măcar din lucrurile care aparțin Domnului – bani, dar și sentimentele noastre, timpul nostru, puterea noastră; și ca noi să nu ucidem niciodată, nu numai trupește, ci și spiritual, să nu fim făcători de rele, adică, să nu facem lucruri care nu sunt bune.

Cuvântul „ca” se întâlnește înaintea cuvintelor ucigaș, hoț, făcător de rele și înaintea expresiei »unul care se amestecă în treburile altuia«. Aceasta arată că ultimul are un alt caracter decât în cazul primelor trei cuvinte. Cuvântul grecesc este „allotri-episkopos” și se întâlnește în Noul Testament numai aici. Cuvântul „episkopos”, în afară de locul acesta, se mai întâlnește în Faptele apostolilor 20.28; Filipeni 1.1; 1 Timotei 3.2; Tit 1.7; 1 Petru 2.25. Înseamnă „supraveghetor”. Din acest cuvânt a derivat cuvântul „episcop”. „Allotria” înseamnă „lucruri străine”. Luate împreună, aceste cuvinte înseamnă „cineva, care ca supraveghetor se amestecă în lucruri care nu-l privesc”. Deoarece se credea, că aceasta nu este așa de grav ca crima, furtul și facerea răului, și de aceea nu pot fi numite împreună, s-au căutat tot felul de interpretări, și unii au tradus cu „insistent plictisitor, răzvrătitor, unul care dorește binele altuia, revoluționar, unul care se amestecă peste tot”. Înțelesul simplu este cel pe care l-am dat mai sus, și nu văd niciun motiv pentru ca să se renunțe la el.

Nu cunoaștem noi toți din experiență răul acesta? Cât de ușor ne preocupăm cu problemele altora, cu care de fapt noi nu avem nimic a face. La unii dintre noi, și în mod deosebit la surori, se vede deseori (1 Tesaloniceni 4.11; 2 Tesaloniceni 3.11; 1 Timotei 5.13). Tot ce este altfel, decât ei gândesc, este greșit. Ei cred că au dreptul să judece și să critice totul. Câtă suferință nu a rezultat din aceasta! Să nu încercăm să decidem în viața altuia. Avem destul de lucru cu noi înșine, cu familiile noastre și cu afacerile noastre. În mod obișnuit, acela care se preocupă cu lucrurile altuia este delăsător în ceea ce privește pe ale lui.

Cuvântul »creștin« se mai întâlnește, în afară de locul acesta, numai în două locuri în Faptele apostolilor (1 Petru 11.26 și 1 Petru 26.28). Este un nume, pe care păgânii l-au dat celor credincioși. Faptul că Agripa îl folosește, dovedește că el era deja încetățenit, și Duhul Sfânt îl preia aici.

Inițial a fost probabil așa. Ca aproape întotdeauna în formele de regim despotic (Daniel 3.6), și în împărăția romană a fost năzuința statului să se divinizeze cezarul. Prin aceasta ascultarea față de legi era nu numai o obligație politică, ci și una religioasă, în felul acesta era mai ușor să se păstreze ordinea. Cezar este în greacă „kaisar” (Matei 22.17), și cei care se închinau cezarului erau numiți „kaisarianos”. În concordanță cu aceasta, cei care se închinau lui Hristos au fost numiți „christianos”. Ce onoare a fost pentru credincioșii din Antiohia, că legătura lor cu Hristos era așa de evidentă, că ei au fost numiți de către păgâni după Numele Lui.

Așa cum am spus, Duhul Sfânt a preluat acest nume, dar nu în sensul devalorizat, pe care îl are astăzi. Oricine nu este iudeu sau păgân, este numit astăzi creștin. Dar Scriptura înțelege prin creștin, numai pe acela care a crezut pe deplin Evanghelia și de aceea se bazează pe Hristos și lucrarea Lui de la cruce, atât cu privire la păcatele lui, cât și cu privire la natura lui veche, rea. O astfel de persoană este pecetluită cu Duhul Sfânt și este recunoscută de Scriptură ca creștin (Romani 8.9).

În zilele când scria Petru, era periculos să fi creștin. Creștinii erau cunoscuți – pe drept – că aveau un alt Împărat decât cezarul (Faptele apostolilor 17.7). Ei mărturiseau pe Hristos, ca fiind Acela care are toată puterea, și care va reveni să preia domnia asupra lumii! Nu este de mirare, că romanii îi considerau dușmani ai statului, cu toate că nu era necesar și nu corespundea realității. Și nu este de mirare că iudeii s-au folosit de această ocazie, ca să ațâțe mulțimea și regimul împotriva celor credincioși.

Cei necredincioși considerau deci mărturisirea apartenenței la Hristos ca un fel de trădare de țară. Și aceia, care aveau o părere bună despre ei, îi considerau proști și rămași în urmă: „Poți să-ți păstrezi convingerile pentru tine, dacă observi că prin ele produci necazuri altora, și ei nu le înțeleg!” Nu este și astăzi aceeași reacție, când cineva mărturisește despre Hristos?

Dar Scriptura spune, să nu ne rușinăm, dacă suferim ca creștini, căci prin aceasta ne arătăm că aparținem Domnului Isus și recunoaștem autoritatea Lui asupra noastră și asupra tuturor lucrurilor. Nu este nici cel mai mic motiv să ne rușinăm (Filipeni 1.29). El este nu numai cea mai înaltă Persoană în tot universul, ci și cea mai minunată (Efeseni 1.20-22)! Îngerii puternici Îl adoră și consideră cea mai mare onoare să-I slujească (Evrei 1.6). S-a apropiat ziua în care orice genunchi se va pleca înaintea Lui și orice limbă va mărturisi, că El este Domnul (Filipeni 2.9).

Cu cât Îl vom mărturisii mai mult și vom suferi mai mult pentru El, și prin acesta vom dovedi cât de mult Îl iubim, cu atât mai mult Dumnezeu va fi glorificat. Dumnezeu a spus despre El: »Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea; de El să ascultați«. El n-I L-a dat, pentru ca noi să ne punem toată încrederea în El, și anume, pentru viața de acum și pentru viața viitoare. Dacă Îl mărturisim cu bucurie, vom dovedi că am crezut Cuvântul lui Dumnezeu, și în ceea ce el spune cu privire la Domnul. Dumnezeu va fi glorificat prin aceasta. El va fi glorificat, dacă devine vizibil, că noi credem Cuvântul Său!

În afară de aceasta, Scriptura ne spune, că noi putem să mulțumim lui Dumnezeu, dacă suntem învredniciți să suferim pentru Hristos (Filipeni 1.29). Firea pământească nu poate spune așa ceva. Dar dacă inima noastră este umplută de slava Domnului, atunci vom putea s-o facem (Filipeni 3.7-11). Despre apostoli se spune, că s-au bucurat, că au fost învredniciți să sufere batjocura pentru Numele Lui, atunci când au fost biciuiți (Faptele apostolilor 5.41)!

Vers. 17a

1 Petru 4.17a: Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu;

Apostolul revine la principiul, pe care l-a numit deja: cu toate că vin prigoane din partea dușmanilor, ele sunt totuși încercări, mijloace de disciplinare din partea lui Dumnezeu (versetul 12). Totul din univers trebuie judecat de Dumnezeu și este de la sine înțeles, că judecata Sa începe la cei ce Îi sunt mai apropiați: Casa Sa, în care locuiește.

Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric (1 Ioan 1.5). Cu toate că El este îndelung răbdător și îndurător, toate lucrurile trebuie să fie în concordanță cu ce este El. Ca să obțină aceasta, cu autoritatea care o are, El trimite încercările Sale și judecățile Sale de prevenire. În cele din urmă, tot ce nu este în concordanță cu El trebuie înlăturat. Vor fi închise în lacul de foc, în iad, unde vor sta veșnic sub pedeapsa judecății. Dar aceasta nu este o judecată de prevenire, ci este o judecată directă și definitivă.

Este un principiu permanent în Scriptură, pe care îl putem înțelege bine, că judecata începe la cei ce sunt mai aproape de Dumnezeu. El trebuie să fie sfințit în cei ce se apropie de El! Fiecare om dorește, ca tot ce aparține casei sale să fie în concordanță cu el însuși. O femeie care iubește curățenia nu poate fi mulțumită să locuiască într-o casă murdară. Dumnezeu, care este lumină, cu siguranță nu va putea să locuiască într-o astfel de casă. El trebuie să aranjeze totul potrivit cu natura Sa sfântă și să aducă totul în concordanță cu ea.

Vedem aceasta în istoria lui Israel. Când slujba idolatră a pătruns în Templu, cu toate judecățile lui Dumnezeu exercitate în previziunea Sa și cu toate atenționările Lui pline de dragoste, slava Domnului s-a îndepărtat din Templu, iar judecata a început la oamenii bătrâni, care erau înaintea Casei (Ezechiel 9.6). Dumnezeu a zis: »Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea vă voi și pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre. Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiți?« (Amos 3.2,3; Ioan 2.13-16) Dar celorlalte popoare le-a zis: »Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să fac rău; și voi să rămâneți nepedepsiți? Nu veți rămâne nepedepsiți, căci voi chema sabia peste toți locuitorii pământului, zice Domnul oștirilor« (Ieremia 25.15-29).

Este clar, că Petru vede altfel „Casa lui Dumnezeu”, decât a văzut-o în 1 Petru 2.5. Acolo ea este construcția Domnului Isus, care nu este încă gata, și care va fi luată în slavă, de îndată ce va fi gata; este »Templul sfânt în Domnul«, despre care vorbește apostolul Pavel (Efeseni 2.21). Dar lucrarea Domnului nu va fi judecată, căci ea este desăvârșit de bună. De îndată ce se vorbește despre judecată, este vorba de lucrarea oamenilor. Probabil începutul este făcut de Dumnezeu! Dar după aceea responsabilitatea este încredințată oamenilor. Așa sunt văzute Adunările în Apocalipsa 2 și 3. Aceasta este »un lăcaș al lui Dumnezeu, prin Duhul« (Efeseni 2.22). Aceasta este prezentată cu toate consecințele ei în 1 Corinteni 3.10-17.

În această scrisoare, Petru nu pleacă de la premiza, că necredincioșii au intrat în Casă. Dar în cea de-a doua scrisoare face cunoscut aceasta (2 Petru 2.3). Apostolul Pavel scrie într-una din primele epistole ale Noului Testament, că taina fărădelegii a început deja să lucreze (2 Tesaloniceni 2.7).

Apostolii Ioan și Iuda nu sunt mai puțini clari în această privință (1 Ioan 2.18). Nu a anunțat deja Domnul, că dușmanul va semăna neghină în grâu, când oamenii vor dormi? (Matei 13.25) Este adevărat, că Duhul Sfânt a venit, ca să locuiască în Casă, și anume pentru Evanghelie (1 Petru 1.12), pentru cei credincioși (Ioan 14.17) și pentru Adunare (1 Corinteni 12; 13.1-11), dar nu ca să îndepărteze răul prin judecată. Aceasta este rânduită Domnului Isus, care va restaura toate lucrurile, la venirea Sa, așa cum au anunțat profeții (Matei 13.30; Faptele apostolilor 3.21).

Dar cu toate că Petru vede aici Casa constituită încă din credincioși adevărați, nu avem noi deseori nevoie să fim încercați? Judecata este ceva străin pentru Dumnezeu. Dar dacă în Casa Lui au pătruns lucruri, care necesită judecata, atunci El permite judecata. Așa cum am văzut, El folosește pe satana și lumea, ca să exercite pedeapsa (Iov 1.2). Această pedeapsă este totdeauna în legătură cu ordinea rânduită de El Însuși. Așa a fost la Israel, așa este în lume, și tot așa este în Casa lui Dumnezeu. Tot ce nu este în concordanță cu ordinea stabilită de Dumnezeu în Casa Sa provoacă pedeapsa. Și Dumnezeu ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi. Noi putem fi orbi față de propriile păcate, deoarece nu suntem suficient de aproape de Domnul și am uitat să ne judecăm în lumina Sa. Dacă toți credincioșii ar merge pe drumul lor judecându-se singuri, ar fi puține ocazii pentru Dumnezeu ca să exercite judecata. Dar dacă se face loc firii pământești, Dumnezeu trebuie să acționeze.

Pentru noi însă, judecata lui Dumnezeu este disciplinare din partea Tatălui. De aceea noi nu suntem pedepsiți totdeauna pe baza răului pe care l-am făcut, ci câteodată pentru prevenirea răului. De aceea suferințele pot fi pentru unii slavă, prin care Dumnezeu este glorificat, ca de exemplu în cazul lui Iov (Iov 1.2). Așa de exemplu luarea unui credincios în timpul unei prigoane, sau într-o altă împrejurare, înseamnă pentru respectivul evitarea unui rău viitor (și în orice caz este calea spre cer), dar este totdeauna o încercare pentru cei care rămân în urmă. A luat naștere un gol; inimilor li se atrage atenția cu privire la scurtimea și nesiguranța vieții; lumea este văzută în adevăratul ei caracter; sentimentele noastre se îndreaptă mai mult spre cer, acolo unde este cel adormit; lucrarea și părtășia lui ne lipsește.

Adunarea este un corp ceresc, și partea ei este în cer (Coloseni 3.1-4; Filipeni 3.19). Dacă ea năzuiește după lucrurile pământești – și mai mult chiar, năzuiește după lucrurile lumii –, Tatăl permite ca dușmanul să-i tulbure liniștea. Atunci ea va simți, că partea ei nu este pe pământ. Dar cât de des recunoaștem noi legăturile abia după ce au fost distruse! Câte lucruri sunt la noi, care nu sunt demne de El, cu toate că noi nu suntem conștienți de ele. Câteodată le observăm când suntem în încercări, alteori dispar fără să le fi observat. Câte motive avem să ne rugăm împreună cu David: »Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă, și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!« (Psalmul 139.23-24) – »Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc! Păzește de asemenea pe robul Tău de mândrie, … Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!« (Psalmul 19)

Niciun har, niciun privilegiu nu schimbă cerințele sfinte ale naturii lui Dumnezeu. Toate trebuie aduse în concordanță cu ea, sau trebuie îndepărtate dinaintea Lui. Harul ne-a dăruit natura divină (2 Petru 1.4), așa că principial există asemănare desăvârșită cu Dumnezeu. Dar ea trebuie să conducă la asemănare practică în gândire și în fapte. Pentru aceasta trebuie ca sentimentele și conștiința să fie exersate, ca totul în noi să fie în concordanță cu Cuvântul și orientate spre Dumnezeu. Dacă nu este așa, și din cauza aceasta mărturia lui Dumnezeu are de suferit, atunci Dumnezeu trebuie să judece. El o face prin încercările, pe care le trimite spre disciplinare. Deoarece este judecata Tatălui, rezultatul este totdeauna o binecuvântare mai mare pentru noi. Dar din cauza aceasta nu este mai puțin severă. Noi nu trebuie să cădem din cauza ei, dar nici nu trebuie s-o minimalizăm (Evrei 12.5). Ea este mărturia unei sfințenii care trebuie găsite la noi, deoarece am fost aduși în imediata apropiere a Dumnezeului cel sfânt, care este totuși Tatăl nostru. Aceasta o învățăm în Locul Preasfânt. În felul acesta avem și răspunsul la întrebarea, de ce credincioșii sufere aici pe pământ mai mult decât necredincioșii. Aceștia vor avea mai târziu parte de judecată (Psalmul 73)!

Așa cum am spus deja, Petru presupune aici că toți cei din Casa lui Dumnezeu sunt oameni credincioși. Dar în a doua sa scrisoare prorocește, că va fi altfel. Cât de mult s-au împlinit cuvintele lui – și ale celorlalți apostoli și scriitori ai Noului Testament (Iuda 17-19)! Dacă privim în jurul nostru, vedem că practic toate bisericile mari ale lumii sunt dominate de „modernism” (Ezechiel 33; 34)[3], și multe grupări mai mici le urmează. Aproape că nu se găsește o grupare de oameni care se ține strâns de inspirația deplină a Cuvântului, de dumnezeirea și de întruparea ca Om a Domnului Isus. Și unde se găsește ordinea lui Dumnezeu în Casa lui Dumnezeu? Unde se găsește caracterul ceresc, și unde este despărțirea de lume?

În Apocalipsa 2 și 3 vedem prezentată profetic istoria Adunării pe pământ în responsabilitatea ei. Ochii pătrunzători ai Domnului Isus ca Judecător văd abaterea încă de la început: părăsirea dragostei dintâi. Abaterea progresează, cu toate încercările de zece zile, pe care Domnul le permite, până se ajunge să se locuiască acolo unde este tronul satanei, până la Tiatira, unde domnește Izabela. Acolo vedem judecata asupra Adunării, în caracterul ei de Adunare, cu toate că judecata va fi exercitată abia în capitolele 17 și 18. După aceea găsim în capitolul 3 istoria protestantismului, care se va încheia cu vărsarea din gura Domnului, când Domnul va pleca din mijlocul ei, deoarece înăuntru nu mai este nimic pentru El.

Dar va fi așa cum a fost la Israel: când judecata stă înaintea ușii, gândești că nu poți fi lovit de ea: »Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic« (Apocalipsa 3.17)! Cu câteva luni în urmă am citit în Canada, că un profesor din Olanda, care ținea prelegeri în America, a zis că teologia în Olanda este într-o perioadă de înflorire. Și aceasta a zis-o, când de fapt decăderea este îngrozitoare, se vede pretutindeni, ar trebui s-o vezi cu ochii închiși! Locul minunat, pe care Dumnezeu în harul Său l-a dat Adunării, și privilegiile ei minunate o vor cruța de judecata lui Dumnezeu, dacă ea nesocotește harul lui Dumnezeu și îl schimbă în desfrânare (Iuda 4)? Și dacă singurul nostru Domn și Stăpân Isus Hristos este tăgăduit, tăgăduindu-se că El este Dumnezeu, și se leapădă pe deplin autoritatea Sa și autoritatea Cuvântului Său? Cât de mult orbește duhul de partidă chiar și pe credincioșii adevărați!

Cât de mult se cuvine din partea noastră, să ne judecăm singuri și să recunoaștem înaintea lui Dumnezeu această stare total decăzută! Dar unde se găsește așa ceva? Nici măcar acolo unde se protestează împotriva anumitor neorânduieli. Cu siguranță Cuvântul lui Dumnezeu are un drum curat pentru credință, chiar și în aceste ultime zile dinaintea judecății (2 Timotei 2.21). Dar dacă de aceasta nu se leagă un duh zdrobit și pocăință înaintea lui Dumnezeu cu privire la starea generală, din care face parte fiecare credincios, ce valoare are atunci înaintea lui Dumnezeu? Se va arăta numai un duh aspru, lipsit de spirit autocritic, și aceasta este lucrul cel mai rău în ochii lui Dumnezeu. Nu sufere tot trupul, fiecare mădular, când un mădular sufere (1 Corinteni 12.26)? Este un semn de egoism și lipsă de sensibilitate, când simți numai răul pe care l-ai făcut, sau numai răul acelora cu care mergi practic pe același drum. Nu putem învăța nimic de la Daniel, Ezra, Neemia și Ieremia (Daniel 9; Ezra 9; 10; Neemia 1; 5; Ieremia 9; 13)? Să nu mergem noi mai departe decât au mers acești bărbați în judecarea răului și smerirea înaintea lui Dumnezeu, deoarece am primit mult mai mult har și mult mai multă lumină?

În necazul și zdrobirea noastră putem vedea un lucru minunat. După ce am văzut în Apocalipsa 2 și 3 că starea Adunării a devenit așa fel, că ea trebuie judecată, că sfeșnicul trebuia luat din locul lui și ea a încetat să mai fie nici cea mai mică lumină a lui Dumnezeu, vedem apoi cum ea vine din cer, îmbrăcată cu slava lui Dumnezeu. Și »lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul« (Apocalipsa 21.11)! Din Apocalipsa 4 vedem că iaspisul vorbește despre slava lui Dumnezeu. Acolo privim cu uimire lucrarea Domnului. »Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile locuinței morților nu o vor birui« (Matei 16). Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi nu putem distruge lucrarea Domnului!

Vers 17b-19

1 Petru 4.17b-19: Și dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Și dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos? Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor, și să facă ce este bine.

Cât de serios este gândul cu privire la judecata celor necredincioși, a acelora care nu primesc vestea bună de la Dumnezeu! Aici este numită Evanghelia lui Dumnezeu. Cred că se folosește această formă de exprimare, că să se arate în mod deosebit, cât de serios este dacă se respinge mesajul! Dumnezeu este cel care vorbește prin acest mesaj creaturilor Sale păcătoase! El le poruncește să se pocăiască, tocmai cu privire la judecata care va veni (Faptele apostolilor 17.30). El le promite iertarea tuturor păcatelor și în afară de aceasta, locuirea veșnică în prezența Sa (Faptele apostolilor 3.19; Luca 24.47), ca urmare a pocăinței și credinței în Domnul Isus și în lucrarea Sa – în Fiul Său, pe care El Însuși L-a dat (2 Corinteni 5.20-21), ca astfel să poată vesti păcătoșilor această veste bună. Ce îngrozitor este, când o creatură, pe lângă toate celelalte păcate ale ei, refuză să asculte de această ofertă și de rugăciunea insistentă a Creatorului ei.

Sfințenia și neprihănirea lui Dumnezeu sunt așa de mari, că El, chiar și la aceia care au fost ascultători de Evanghelie, și prin aceasta au parte de tot ce a lucrat harul Său, și au devenit copiii Lui, nu poate tolera nicio neascultare, ci trebuie să judece tot ce nu este în concordanță cu natura Sa sfântă. Care trebuie să fie sfârșitul acelora care se dovedesc a fi creaturi neascultătoare, ostile față de Dumnezeu? Care batjocoresc chiar și harul Lui și darul nespus de mare al Fiului Său? Pentru cei credincioși judecata se încheie în momentul când ei părăsesc pământul (Ioan 5.24). Ei sunt supuși numai judecăților educative ale Tatălui. Când au părăsit pământul, natura lor veche păcătoasă rămâne în urmă, tot așa și lumea. Nici satana nu merge împreună cu ei pe locul dinaintea Domnului Isus. Acolo nu mai este nevoie de nicio corectare.

Dar pentru cei necredincioși abia atunci vine judecata finală. Ei ajung la chinuri din momentul când au murit (Luca 16.23)! Când istoria omului în responsabilitatea lui va fi încheiată, ei vor sta înaintea marelui Tron alb și vor fi judecați »după ce stă scris în cărți (cărțile lui Dumnezeu), după faptele lor«. Ei vor fi aruncați în lacul de foc, în care a fost aruncat, puțin timp înaintea lor, satana, anticristul, și ultimul împărat roman, fiara, în locul despre care Domnul Isus spune, că acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge (Matei 13.50, Marcu 9.46)! Acolo vor fi veșnic! Cine poate să descrie starea lor de acolo?

»Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu« (Evrei 10.31)! Apostolul Pavel scrie: »… la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui« (1 Tesaloniceni 1.7b-9).

Da, »dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?« Este clar, că prin »cel neprihănit« (Romani 5.19) se înțelege cel credincios. El a primit viață din Dumnezeu și este socotit neprihănit. Cuvântul grecesc „molis” este derivat de la „molos” = „lucru, osteneală, luptă”. Se întâlnește în Faptele apostolilor 14.18; 27.7,8,16; Romani 5.7 și aici. Aici se spune că Dumnezeu face eforturi să ne ducă, pe noi, cei răscumpărați, la țintă. Desigur, în privința aceasta este exclus că Dumnezeu va rata ținta. Așa cum am văzut de mai multe ori, apostolul Petru vedere mântuirea la sfârșit. Prin aceasta se înțelege nu numai mântuirea sufletului, ci și mântuirea trupului (1 Petru 1.9), adică, când va veni Domnul și noi vom apărea împreună cu El aici pe pământ (1 Petru 1.5,13).

Ca să ne poată salva, Dumnezeu a trebuit mai întâi să dea pe Fiul Său să fie judecat pentru păcatele noastre și pentru păcatul nostru. Dar nu cred, că Tatăl nostru se referă la aceasta. Aceasta stătea în legătură cu starea noastră înainte de a fi „neprihăniți”. Aici este vorba de ispite, de încercări și de pericolele din viața noastră ca credincioși pe pământ. Sunt așa de multe obstacole, și noi înșine nu avem nicio putere să stăm în picioare.

Satana va folosi toate mijloacele lui, ca să ne facă să pierim pe cale. El are arme puternice! Puterea lui este mare, cu toate că ea nu este cea mai periculoasă, de când Domnul Isus l-a biruit. »Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi!« Dar câte șiretlicuri nu-i stau la dispoziție! Deseori se deghizează, el și robii lui, în înger de lumină (2 Corinteni 11.14). El posedă săgeți de foc, care pot fi stinse numai cu scutul credinței, cu încrederea puternică în Tatăl și în Domnul (Efeseni 6.16).

Ce aliați puternici are el! Lumea îi stă în totalitate la dispoziție, căci el este dumnezeul veacului acesta și prințul lumii acesteia (2 Corinteni 4.4; Ioan 12.31; 1 Ioan 5.19). La aceștia se adaugă natura noastră veche, firea pământească (carnea), care nu face nimic altceva mai bun, decât să asculte de el.

Cine poate rămâne în picioare? Și când cădem, satana este deja prezent, ca să ne acuze înaintea lui Dumnezeu. El este »pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru« (Apocalipsa 12.10)! Așa cum am văzut, Dumnezeu nu poate nicidecum tolera păcatul la copiii Lui. El nu Se poate tăgădui singur, nici măcar din pricina noastră, înaintea lui satana! El nu poate spune lui satana: „Nu consider ceva rău”. În domnia Sa asupra pământului, El trebuie să facă judecata în concordanță cu principiile binelui și răului. Dacă ne gândim, cine suntem noi, și cine este Dumnezeu, și că noi am fost aduși în imediata Lui apropiere și trebuie să umblăm împreună cu El, atunci vrem să spunem împreună cu ucenicii: »Cine poate atunci să fie mântuit?« Dar noi cunoaștem răspunsul Domnului. Ce este imposibil la oameni, este posibil la Dumnezeu. Credința noastră știe: »Ei se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion« (Psalmul 84.7).

Am văzut cu lucrează Dumnezeu. Când satana a acuzat pe marele preot Iosua, din cauza hainelor lui murdare (Zaharia 3), Dumnezeu nu a zis: „Dar hainele nu sunt foarte murdare!” El pune pe aceia care stau înaintea Lui, să dezbrace pe Iosua de hainele murdare și să-l îmbrace cu haine curate, și să-i pună un turban curat pe cap. După aceea zice: »Îndepărtez de la tine nelegiuirea!« În cartea Numeri găsim căile lui Dumnezeu cu poporul Israel. Noul Testament ne spune: »Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor« (1 Corinteni 10.11). Și care este rezultatul căilor lui Dumnezeu cu poporul Israel? Cu toată necredincioșia lui și cu tot eșecul lui, și cu toate judecățile lui Dumnezeu venite asupra lor, numărul israeliților a rămas practic același. Dar la urmă leviții s-au înmulțit cu aproape o mie (Numeri 2.32; 26.51)!

Da, atotputernicia lui Dumnezeu călăuzită de înțelepciunea divină și dragostea părintească a unui Dumnezeu, care este dragoste, este necesară pentru a ne conduce în siguranță printr-o lume, în care domnește satana. Noi știm de asemenea, că Dumnezeu nu o face prin exercitarea directă a puterii, ci prin mijloace morale: prin întărirea credinței noastre. Dar din Cuvântul lui Dumnezeu mai știm, că noi vom fi păziți pentru mântuire (1 Petru 1.5). Chiar dacă încercările vor fi mult mai grele, deoarece noi am fost aduși mult mai aproape de El, aceasta este totodată dovada siguranței noastre și a nemărginitei Lui dragoste de Tată pentru noi. »Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți birui« (1 Corinteni 10.13) – »Mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său« (Psalmul 23.3).

Dar unde va apărea cel nelegiuit și cel păcătos, care nu are parte de urmările minunate ale lucrării Domnului Isus Hristos, care nu a vrut să se împace cu Dumnezeu (2 Corinteni 5.20), și de aceea nu are de așteptat dragoste și ajutor, ci numai răzbunarea și judecata lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1.8), și care de bună voie s-a predat total puterii și răutății diavolului?

Diavolul încearcă mereu să ne convingă că este mult mai înțelept să faci puțin ce face lumea – în orice caz, să nu arăți așa deschis, că ești creștin – căci atunci vom fi scutiți în mare parte de prigoniri, sau nu vom fi deloc prigoniți. Dar noi am văzut că prigonirile sunt în realitate judecăți și încercări din partea lui Dumnezeu. Ce nebunie este atunci, să faci ce zice satana! El ne leagă cu aceia pe care îi așteaptă o judecată mult mai grea (Geneza 14.11-12; Geneza 19). Dumnezeu trebuie să judece răul. Dacă nu o face în felul acesta, atunci o va face în alt fel, dar care va fi cu mult mai greu, căci abaterea dovedește când de mult s-a îndepărtat inima de Domnul. Dacă încercăm să fugim de pedeapsa lui Dumnezeu, vom ajunge în greutăți mult mai mari!

»Cel nelegiuit și cel păcătos« se referă, după cum cred eu, la una și aceeași persoană. Înaintea ambelor substantive stă numai un articol, și în afară de aceasta verbul este la singular. Cuvântul grecesc pentru »nelegiuit« („asebes”) este contrariul lui „a cinsti, a arăta respect” („sebesthai”). El arată deci, că omul care nu s-a pocăit nu cinstește pe Dumnezeu și nu-I aduce închinare. În afară de aceasta el este un păcătos, este unul care a greșit ținta vieții lui, deoarece merge pe drumul lui în neascultare de Dumnezeu. Scopul vieții unei creaturi este să slujească Creatorului ei și să-L iubească (1 Ioan 3.4; Deuteronom 6.5).

Versetul 19 este o consecință, care se trage din versetele anterioare: »Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor, și să facă ce este bine.«

Aceasta este deci valabil numai pentru aceia care »suferă după voia lui Dumnezeu«, și nu când suferim din cauza greșelilor noastre. Aceia să-și încredințeze sufletele lui Dumnezeu, ca Creator credincios. Cuvântul „a încredința” se mai întâlnește și în 1 Timotei 1.18, 2 Timotei 2.2, Luca 12.48, etc.

Dumnezeu este văzut aici ca Creator, deci în legătură cu lumea, pe care a creat-o. Știm că El nu va părăsi lucrarea mâinilor Sale. El este un Creator credincios. Tocmai suferințele, pe care El le lasă să vină peste ai Săi, dovedesc aceasta. De la început, intenția Lui a fost să aducă în părtășie cu Sine pe omul pe care l-a creat. Așa cum am văzut, acesta este și scopul suferințelor. Dacă ne aflăm în astfel de suferințe, plini de încredere putem să ne încredințăm sufletele Lui. El le va păzi în siguranță, cel puțin dacă o facem făcând ce este bine (1 Tesaloniceni 5.23-24). Altfel va trebui să exercite mai multă disciplinare. El are grijă de creaturile Lui, cu cât mai mult de copiii Lui! Noi L-am cunoscut în Hristos și am învățat să ne încredem în El.

Dar prin aceasta știm acum și, că El, ca Creator, este credincios și plin de dragoste pentru creaturile Lui. El nu este așa cum cred cei necredincioși despre El: aspru și poruncitor! El este marele Dătător (Ioan 4.10; 2 Corinteni 9.15). Vedem aici nu numai guvernarea lui Dumnezeu și acțiunile Lui în această guvernare, ci vedem pe Dumnezeu și ca Creator în legătură cu prima creație. Aceasta este temelia iudaică și nu adevărata relație creștină cu Dumnezeu. Dar cu toate acestea are o deosebită valoare pentru noi, în caracterul nostru de pelerini pe pământ.

Traducere: Ion Simionescu

https://www.soundwords.de/ro/studiul-epistolei-1-petru-4-a11209.html

///////////////////////////////////////////

Judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu

-1 Petru 4:17-18 –

Această secțiune se leagă de cea anterioară prin faptul că motivul pentru care suferim va fi judecat de Dumnezeu. Nu este totuna dacă suferim pentru păcat sau pentru că suntem creștini.

Rânduiala judecății

(a) Judecata neprihăniților (din casa lui Dumnezeu)

v.17 Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu.

Ce judecată vine peste casa lui Dumnezeu?

(1) Judecata de răsplătire. Judecata finală a credincioșilor este una pentru răsplătire așa cum arată Scriptura în multe locuri. Ei nu sunt judecați pentru mântuire sau pierzare deoarece a fost judecat Isus în locul lor așa încât orice credincios poate lua pentru sine cuvintele: cine crede în Mine, are viața veșnică și nu vine la judecată ci a trecut din moarte la viață. Judecata pentru răsplătire este prima judecată (de aceea Petru spune judecata stă să înceapă cu noi) deoarece Biserica este răpită înainte de învierea tuturor morților care vin la judecată pentru a li se hotărâ destinul.

(2) Judecata disciplinatorie. Unii spun că Petru vorbește însă aici, se pare, despre o judecată prealabilă – o judecată care are loc pe pământ, lucru care nu ar fi incompatibil cu modul lui Dumnezeu de lucru cu credincioșii Săi. În multe cazuri credincioșii au fost disciplinați pe pământ chiar pentru păcatele lor așa încât nu li se va imputa nimic în momentul răsplătirii lor. Avem un asemenea exemplu foarte clar în Biserica din Corint: 1 Corinteni 11:29. Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. 30. Din pricina aceasta sînt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. 31. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. 32. Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.Nu are cum să se aibă în vedere o judecată spre hotărârea destinului etern pentru că Petru afirmă clar mai jos că acești oameni erau neprihăniți și vor fi mântuiți. Deodată ce el le dă această siguranță este clar că judecata despre care se vorbește este altceva decât judecata de care vor avea parte cei necredincioși.

De ce judecata începe cu Casa lui Dumnezeu.

Mulți oameni au răstălmăcit aceste versete. Totuși este clar că Dumnezeu are în vedere în primul rând Casa Lui deoarece ea este prima responsabilă să facă voia lui Dumnezeu datorită harului special primit și datorită faptului că ea nu este judecat odată cu lumea.

Cum ne ajută pe noi gândul la judecata lui Dumnezeu?

Textul nu spune că avem parte de același tip de judecată, ci arată cronologia și faptul că noi suntem primii judecați. Dar faptul că suntem primii judecați este un avantaj și un semn că suntem ai Domnului, altfel ar însemna că suntem parte din lume.De fapt acesta este un argument foarte puternic pe care Petru îl folsoește ca să le dea siguranță acestor oameni care sufereau. În toată epistola el încearcă să-i încurajeze nu terorizându-i cu posibilitatea pierderii mântuirii, ci oferindu-le siguranță. Ar fi foarte ciudat ca încurajarea pe care Petru le-o dă aici să fie în toatlă contradicție cu tonul tuturor celorlalte pasaje.

(b) Judecata necredincioșilor (în Evanghelia lui Dumnezeu)

Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?

Petru nu are interes acum să stabilească pedeapsa exactă a celor care resping Evanghelia dar arată că acesta este un păcat special. Termenul ascultă este tradus foarte slab în limba română deoarece el înseamnă, de fapt, a nu te lăsa convins. Cu alte cuvinte, există o persuasiune a propovăduirii Evangheliei cărora acești oameni i-au făcut față și au respins-o. Pentru acest motiv ei vor avea parte de un final nefericit.

Rezultatul judecății

(a) Neprihănitul scapă

v.18 Și, dacă cel neprihănit (dikaios) scapă (sōzetai) cu greu…Este suficient de clar de înțeles că textul nu vorbește despre judecata eternă a acestor oameni deoarece îi numește neprihăniți și că vor fi mântuiți. Orice ar însemna mântuirea cu greu totuși este clar că aici se oferă o siguranță a mântuirii lor și în nici un fel nu se pune sub semnul întrebării destinul lor veșnic.Este interesant cu arminienii aruncă gramatica peste geam atunci când ajung la un asemenea text. În loc să vadă indicativele din aceste text ei le iau și le folosesc ca pe niște amenințări, avertizări sau imperative însă pasajul nu prezintă nimic de felul acesta ci pur și simplu afirmă că cei neprihăniți vor scăpa.

În ce fel un neprihănit este scăpat cu greu? Cel mai probabil Petru încearcă să ne facă să apreciem mântuirea primită de Dumnezeu. Deși ea este sigură în mâinile lui Dumnezeu, totuși nu înseamnă că este un lucru simplu și ieftin. Dimpotrivă ea este cel mai glorios lucru dăruit de Dumnezeu omului.

(b) Nelegiuitul suferă

ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?

La fel ca mai înainte, deoarece tema și subiectul lui Petru nu este să stabilească exact natura și tipul pedepsirii celor necredincioși, el refuză să detalieze acest aspect totuși face foarte clar faptul că vor avea parte de o judecată aspră deodată ce chiar judecata creștinilor este una serioasă.Cei ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu sunt descriși aici ca nelegiuți și păcătoși. Respingerea Evangheliei are cauză trăirea în păcat și faptul că omul își adoră păcatele și poftele în care trăiește. Doar Evanghelia ne poate scăpa de această stare de păcat și nelegiuire.

https://apologiareformata.wordpress.com/2017/09/02/1-petru-417-18-judecata-sta-sa-inceapa-de-la-casa-lui-dumnezeu/

//////////////////////////////////////

Moartea intai si Moartea a doua (ep.2)

Motto: Iazul de foc, este moartea a doua (Apocalipsa)

Dragi prieteni si neprieteni, dupa primul episod pe aceasta tema, a mortii, in care am vorbit despre moartea intai, adica despre moartea somn, astazi o sa continuam sa vorbim despre moartea a doua, cea definitiva, vesnica, pentru totdeauna. Trebuie sa vedem si sa intelegem foarte bine ce este, si ce reprezinta aceasta moarte, moartea a doua. Apoi, intelegand ceea ce este moartea intai si moartea a doua, vom putea intelege si mai bine, acest minunat plan de salvare al omului pacatos, din pacat si din moarte. Asezand fiecare piesa a adevarului dumnezeiesc la locul ei, vom avea imensa bucurie, de a intelege corect si pentru totdeauna, mesajul lui Dumnezeu catre noi, si de a nimicii tot pentru totdeauna, minciunile si cursele Satanei, aduse prin falsul crestinism si falsele evanghelii, predicate in crestinismul apostaziat, adica contrafacut de Dracu’…

Moartea intai, adica moartea somn, oricat ar parea ea de groaznica si de inspaimantatoare, si asa este, pentru ca trupurile noastre se intorc in elementele din care am fost creati, si redevin acele elemente prin descompunere, nu este decat ceea ce a spus Isus Hristos ca este: un somn din care toti ne vom trezi, si nimic altceva. Nu trebuie sa ne temem prea mult de ea! Moartea cea adevarata, singura moarte de care trebuie sa ne temem cu adevarat, este moarte a doua! Moartea pregatita pentru cei pierduti, pentru cei nelegiuiti, pentru pacatosi. Dar ce este moartea a doua? Iata ce ne spune Dumnezeu, ca este aceasta moarte, moartea a doua:

„Moartea (intai) si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc, este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa) Sa gandim si sa analizam putin acest text. Ce ne spune el? Foarte, foarte multe lucruri, extrem de importante, pe care trebuie sa le stim, ca sa fim bucurosi, veseli si plini de pace, de incredere si de siguranta. Satana si ingerii cazuti, adica demonii, cei care l-au urmat pe Lucifer in rebeliunea lui fata de Dumnezeu, adica primii pacatosi sau nelegiuiti aparuti in Univers, precum si toti oamenii de pe planeta Pamant, din toate veacurile, care i-au urmat in razvratirea si in necredinta lor fata de Dumnezeu, si au ramas astfel pana la sfarsitul vietii lor de partea Satanei, nu mai sunt scrisi in Cartea Vietii, si vor fi aruncati toti, in Iazul de foc, care este moartea a doua. In acest text, asa cum spuneam, mai este un lucru extrem de important de remarcat, si de tinut minte. Dupa cum vedeti, textul ne confirma faptul ca moarte intai, moartea somn, impreuna cu locul in care mortii au dormit acest somn, adica Locuinta mortilor, mormantul, indiferent daca aceasta locuinta a fost in pamant, in apa sau in foc, in burta animalelor pentru cei mancati de fiare, etc… vor fi aruncate si ele in… moartea a doua, in iazul de foc, care este insusi Iadul! Moartea a doua, iazul de foc, Iadul, inghit practic moartea ca fenomen aparut in Univers, si dispare atat ea, moartea a doua, cat si moartea intai, cat si iazul de foc, cat si Iadul, pentru totdeauna, din Univers, din Imparatia Dumnezeului celui Viu in vecii vecilor! Aceasta este izbanda deplina repurtata de Isus Hristos asupra pacatului si a mortii! Astfel a biruit Isus Hristos atat moartea intai, cat si moartea a doua, adica Iadul, pentru totdeauna, facand astfel posibila, disparitia mortii din Imparatia lui Dumnezeu, care este Universul! Bucurati-va! Vedeti ce frumos si ce armonios se leaga Scriptura?! Din acest text, se intelege foarte clar, ca este vorba despre moartea intai, care este aruncata in moartea a doua, dimpreuna cu Locuinta mortilor, mortile amandoua, disparand astfel pentru vesnicie. Ma rept putin, dar cred ca merita. Este foarte important sa intelegem acest mesaj. Victoria lui Isus este astfel deplina, totala, si irevocabila! Nu putem sa ne ratacim sau sa intelegem gresit, decat daca ne lasam in continuare prostiti de Dracu’ si de basmele lui din falsul crestinism, din Crestinismul SRL, cel inventat de oamenii manipulati si mintiti de Dracu’!

„S-a ispravit ! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata, din izvorul apei vietii. Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apocalipsa) Acesta este Iadul, moartea a doua! Alt Iad, nu exista, si nici nu va mai exista!

Poate ca va veti intreba totusi, de ce este atat de important subiectul celor doua morti, despre care ne vorbeste Dumnezeu in Biblie? Dragii mei prieteni si neprieteni, acest subiect, reprezinta alte doua piese importante din puzzle-ul adevarului, si al planului lui Dumnezeu de eradicare a pacatului, aparut in Imparatia Sa cea vesnica, si de salvare a celor care doresc asta. Acest plan, implica atat salvarea pacatosilor, daca vor, adica viata, dar si moartea pacatosilor, adica disparitia lor pentru totdeauna, din Univers. Mai sunt cateva adevaruri foarte importante, fundamentale, legate de acest subiect al mortii intai si a mortii a doua, si anume faptul ca Iadul nu va exista vesnic, asa cum gresit se crede si se propovaduieste in falsul crestinism, iar cei care mor, nu sunt acum vii in ceruri, si se uita la noi sau ne ajuta, asa cum gresit se crede si se propovaduieste. Mortii sunt morti, si dorm somnul mortii intai, asa cum ne spune insusi Isus Hristos, nu sunt vii in cer. Daca ar fi asa, daca mortii ar fi deja vii in cer, nu ar mai fi necesara INVIEREA! Nu ar mai exista obiectul INVIERII ! Nu ar mai avea sens INVIEREA! Ar disparea insusi obiectul invierii: mortii. Prin aceasta minciuna satanica cu nemurirea sufletului, minciuna spusa pentru prima data in Eden, Evei, de catre Satana, acel celebru „nu veti muri”, se neaga rolul lui Isus Hristos ca salvator din moarte si din pacat! Cine invata pe oameni aceasta minciuna satanica, va suporta consecintele, el, precum si toti cei care o cred. Mortii sunt morti, si nu pot sa fie treziti din acest somn al mortii intai, decat de Isus Hristos, si de catre nimeni altcineva. Asa ne spune Dumnezeu! Nici macar Tatal ceresc nu poate sa faca asta. Numai Isus Hristos, Fiul Sau, are cheile si rezolvarea problemei pacatului si a mortii, si nimeni altcineva: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa) Numai Isus Hristos poate sa invie mortii. Nimeni altcineva. Nu apostolii, nu profetii, nu preotii, nu pastorii, nu ritualurile, nu apostolul Petru a tinut sau tine cheile Imparatiei lui Dumnezeu, nu Papa de la Roma, asa cum gresit se invata si se crede, ci doar Isus Hristos! Nici macar Dumnezeu Tatal nu poate sa faca asta, invierea mortilor, asa cum am mai spus. Nu ca nu ar putea, poate, dar dreptatea, ordinea Universala, adevarul, impun ca doar INVINGATORUL, biruitorul mortii si al pacatului, adica doar Isus Hristos, sa poata sa faca asta. Asa este drept, corect, moral, cinstit, etic, etc. Tatal nu poate, si nu vrea sa ia acest drept Fiului Sau, care este autorul de drept al acestei marete victorii, chiar daca ea, victoria, a fost repurtata cu ajutorul nemijlocit al Tatalui. De ce nu poate? Pentru ca nu ar fi corect, drept, moral. Ori stim ca temelia scaunului de Domnie a lui Dumnezeu, este dreptatea absoluta: „Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie, bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” (Psalmul 89) La Dumnezeu nu este ca la oameni, adica unul sa munceasca, iar altul sa culeaga roadele muncii celui care a trudit cu adevarat. Asa ceva nu exista in Imparatia lui Dumnezeu. Isus Hristos s-a intrupat, a venit in lumea noastra, si a biruit pacatul si moartea, atunci, in acest caz, numai El are dreptul de a face ce trebuie facut, pana la final.

Spuneam ca adevarul despre moartea a doua, ne arata fara putere de tagada, un alt mare adevar, si anume acela, ca IADUL nu este vesnic. Iadul va avea o existenta limitata. Va fi extrem de scurt. Va dura doar o zi. Ziua aceea mare si infricosata, ziua mortii a doua, Ziua iazului de foc, Ziua care va arde ca un cuptor, Ziua Iadului. Ziua in care vor muri pentru totdeauna, pacatosii din toate veacurile, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui. Aceasta este moartea a doaua, este ziua ei, de care toti trebuie sa ne temem cu adevarat. Iadul este aceasta zi de foc, cand toata planeta va arde ca un cuptor, si cand Diavolul, Satana, Dracu’, impreuna cu ingerii cazuti, deveniti demoni, si cu toti pamantenii care au trait si au stat de partea lor in viata petrecuta de ei pe planeta Pamant, pana in ziua mortii lor, vor pierii pentru totdeauna, in iazul de foc. Asupra celor salvati de Isus Hristos, moartea a doua, nu are nicio putere! Adica ei nu vor muri niciodata de aceasta moarte. Acesta zi de foc, singura, este adevarul care spulbera minciuna cu Iadul cel vesnic. O minciuna care il prezinta pe Dumnezeu ca pe un tiran setos de sange, de chin, de tortura, de suferinte, de lacrimi si de durere! Asa ceva nu exista! Dumnezeu este mila, iertare, bunatate, dreptate si dragoste. Iazul de foc, moartea a doua, Iadul, nu au fost pregatite pentru noi, ci doar pentru Satana si ingerii lui. Cum asa veti intreba?! Veti spune ca si pentru pacatosi a fost pregatita aceasta moarte, acest iaz de foc, acest iad. Nu prieteni si neprieteni, acest iaz de foc, iadul, moartea a doua, a fost pregatita doar pentru Satana si ingerii lui! Iata si dovada: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui!” (Matei) De ce asa, veti intreba? Raspuns: pentru ca numai pentru ei, pentru Diavol si pentru ingerii cazuti, nu mai exista iertare, har, indurare, mila. Numai ei au depasit acest nivel, pentru ca au refuzat iertarea, si au pasit extrem de ferm si de hotarati, spre moartea a doua. Stit de ce si cum? Pentru ca nu au mai dorit sub nicio forma, mila, iertarea, harul, bunatatea si dragostea lui Dumnezeu! Au refuzat oferta de mila si de iertare a lui Dumnezeu. Au vrut sa mearga mai departe in razvratirea lor, pana la capat. Au vrut sa fie liberi de Dumnezeu si de Imaparatia Sa, pana la capat. Oamenii in schimb, toti cei care s-au nascut si au trait pe aceasta planeta, au avut si au inca, in timpul vietii lor, aceasta sansa a iertarii si a salvarii, prin Isus Hristos. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nu pentru noi a fost pregatit iazul de foc, moartea a doua. Teoretic si practic, TOTI pamantenii puteam si putem sa fim salvati, daca voiam sau voim asta. Iazul de foc, moartea a doua, devine si partea noastra, doar atunci cand sigilam si noi aceasta alegere a noastra, de a sta de partea Satanei, pana in ziua mortii noastre. Adica daca il refuzam pe Dumnezeu, si ramanem robii lu’ Dracu’. Pana atunci, pana in ziua mortii noastre, noi suntem scrisi toti in Cartea Vietii. Toti! Nimeni nu lipseste! Suntem stersi din Cartea vietii, doar atunci cand moartea ne-a gasit tot de partea Satanei, si nu de partea lui Dumnezeu. Atunci si numai atunci, Isus Hristos, este nevoit sa ne stearga din Cartea Vietii Mielului, Cartea Vietii Lui, din cartea biruintei Lui asupra mortii si a pacatului, si vom fi astfel biruiti de pacat si de moarte, impreuna cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, ajungand astfel in iazul de foc, iadul, moartea a doua. Acesta este adevarul dragii mei! Iata si dovada ca asa este:„Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii, si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu, si inaintea ingerilor Lui.” (Apocalipsa) In Isus Hristos, numele fiecarui pamantean care a trait sau inca traieste pe planeta Pamant, este scris in Cartea Vietii, atunci cand se naste pe planeta Pamant. Daca omul moare de partea Satanei, in acel moment si numai atunci, este STERS de Isus din Cartea Vietii Lui. Asa spune Biblia.

„Sa fie stersi din Cartea Vietii, si sa nu fie scrisi impreuna cu cei neprihaniti!” (Psalmul 69)

„Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)

Stiu ca exista si alte texte in Biblie, care vorbesc despre Cartea Vietii, si care, aparent, contrazic ceea ce v-am spus aici, dar vom discuta asta intre-un alt post, promis de mult timp, pe care am sa-l intitulez chiar asa: Cartea Vietii.

Spuneam ca acest subiect pe care il discutam aici, al celor doua morti, ne mai arata un adevar maret despre Dumnezeu: ca IADUL NU ESTE VESNIC. Ca Iadul va tine doar o zi. Atat. Ziua Judecatii. Ziua care va arde ca un cuptor. O singura zi. Ziua iazului de foc, ziua mortii a doua. Asa spune Biblia:„Iar cerurile si pamantul de acum, sunt pazite si pastrate, prin acelasi cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti. Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2Petru)„Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.” Maleahi) Cine este radacina, si cine sunt ramurile, va veti intreba?! Raspuns: radacina este Satana, iar ramurile sunt ingerii cazuti odata cu el, dimpreuna cu toti pamantenii pacatosi care au trait pe planeta Pamant, de-a lungul veacurilor de pacat. Asa cum pentru poporul lui Dumnezeu Isus este vita, iar noi, poporul Sau, fratii Lui, suntem mladitele.

„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita, in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei, cum are mila un om de fiul sau care-i slujeste. Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste. Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui. Veti iesi si veti sari ca viteii din grajd. Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.” (Maleahi)

Iadul dragii mei, asa cum ne spune Dumnezeu, si dupa cum vedeti din aceste texte biblice, nu este vesnic. Iadul este moartea a doua, iazul de foc, moarte care va disparea in ea insasi, in sensul ca moartea a doua este insusi iazul de foc, insusi Iadul. Iadul se va inghiti pe sine insusi, aratand astfel dreptatea lui Dumnezeu, si indreptatriea Sa in fata noastra a tuturor, in sensul ca nu Dumnezeu a adus pacatul si moartea in Univers. Nu Dumnezeu este vinovat pentru tot ceea ce s-a intamplat in toata aceasta istorie a pacatului si a mortii. Nu Dumnezeu este vinovat pentru moartea noastra, a Satanei, si a ingerilor cazuti, ci doar noi insine, in frunte cu Dracu’, pentru ca am stat pana la sfarsitul vietii noastre de partea Satanei, de partea raului. Satana ne-a ucis, despartindu-ne de Viul Dumnezeu, sursa vietii lui, si a noastra! Satana ne-a ucis, ca o consecinta a propriei noastre alegeri, in deplina cunostinta de cauza. Va mai amintiti asta, sper: „Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.” (Deuteronom) Dumnezeu nu ucide, salubrizeaza, indepartand gunoiul pacatului. Dumnezeu pune in aplicare propria noastra alegere si decizie: despartirea de El, sursa vietii. Fara viata, nu este decat moarte, asa cum fara lumina, nu este decat intuneric. Moarte pe care am ales-o de buna voie si nesiliti de nimeni, in mod constient. Moarte pe care am iubit-o, asa cum a iubit-o si Dracu’ cu ingerii lui, atunci cand au vrut sa mearga pana la capat, ca si cei care vor fi pierduti. Asa ca va rog nu-l mai invinuiti pe Dumnezeu, pentru toate suferintele, durerile, nedreptatile, precum si pentru toate nelegiuirile pe care le suferiti in viata aceasta, pe planeta Pamant. Dracu’ este vinovat pentru ele, nu Dumnezeu. Dracu’ va minte, va manipuleaza si va ucide, nu Dumnezeu. Acesta este adevarul, chiar daca va convine sau nu va convine. Alegandu-l pe Dracu’, ati ales moartea, va sinucideti, ca si el. Veti avea aceeasi soarta ca si el. Veti merge in focul pregatit pentru el si ingerii lui. Poporul lui Dumnezeu, cei care au ales sa fie salvati de catre Isus Hristos, cei care au ales viata si neprihanirea, ca fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, vor avea parte de asta: “Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor, a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Asupra celor salvati de Isus Hristos, moartea a doua, nu are nicio putere! Nu uitati va rog, acest adevar maret si vesnic! Aceasta este Evanghelia Vesnica! Evanghelia biruintei neprihanirii asupra pacatului. Evanghelia biruintei vietii asupra mortii. Evanghelia Salvarii vesnice. Asupra poporului lui Dumnezeu, moartea a doua, iazul de foc, adica sfarsitul vesnic al iadului si al pacatului, nu are nicio putere! Nu uitati asta!

Sa ne bucuram!

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa)

“Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)

(va urma)

Cu respect,

////////////////////////////////////////////

Bazează-te pe prietenia Domnului

Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El.

Psalmul 25:14

Există anumite taine ale providenţei lui Dumnezeu pe care El îngăduie copiilor Săi să le afle. De fapt, deseori, cel puţin la suprafaţă, planurile Lui cu ei par să fie severe şi ascunse. Totuşi credinţa priveşte mai profund şi spune: „Aceasta este taina lui Dumnezeu. Tu priveşti numai în afară, dar eu privesc mai profund şi văd sensul ascuns“.Adu-ţi aminte că diamantele se găsesc în stare brută, şi adevărata lor valoare nu se poate vedea. Şi când a fost ridicat cortul întâlnirii în pustiu, nu avea nimic în afară care să-ţi atragă privirile. De fapt, învelitoarea de afară făcută din piei groase de viţel de mare nu spunea nimic despre lucrurile preţioase dinăuntru.

Dragă prietene, Dumnezeu poate să-ţi trimită daruri valoroase într-un ambalaj neatrăgător. Dar nu te îngrijora din cauza ambalajului, pentru că poţi avea toată siguranţa că înăuntru El a ascuns comori de dragoste, bunătate şi înţelepciune. Dacă vom primi pur şi simplu ce ne trimite El şi avem încredere în El pentru binecuvântările dinăuntru, vom afla semnificaţia tainelor providenţei Lui, chiar şi în vremuri de întuneric. A. B. Simpson

Până nu va tăcea fiecare război de ţesut,

Şi nu vor înceta să zboare firele încrucişate,

Dumnezeu nu va derula modelul

Şi nu va explica motivul pentru care

Firele negre sunt la fel de necesare

În mâna iscusită a Ţesătorului,

Ca şi firele de aur şi argint

Pentru modelul pe care El l-a gândit.

Un om care-L are pe Hristos ca Domn este stăpânul oricărei situaţii. Eşti presat de împrejurări? Nu le da la o parte, pentru că ele sunt mâinile Olarului. Şi vei învăţa să le stăpâneşti nu oprind desfăşurarea lor, ci îndurând disciplina lor. Situaţiile nu numai că te modelează într-un vas frumos, de cinste, dar te şi aprovizionează cu resurse de mare valoare.

https://armoniamagazineusa.com/2019/05/05/bazeaza-te-pe-prietenia-domnului/

///////////////////////////////////////////

Împrieteneste-te cu Dumnezeu

George Danciu

Împrietenește-te cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. Primește învățătura din gura Lui și pune-ți la inimă cuvintele Lui. Cartea IOV, 22.21-22

CEL MAI MARE PRIETEN

Omul nu are multi prieteni. Prietenia e o virtute deloc usoara. Parafrazând o vorba a lui Copernic am putem spune: Dati-mi un prieten adevarat si voi face minuni!Prietenia e o floare rara. Bine, cei din familie, ne sunt prieteni, mai apropiati …, dar adesea nu îndeplinesc pretentiile unei reale prietenii.Între oamenii pe care-i întâlnim nu aflam si prietenii de care avem nevoie. Alteori, i-am gasi, dar nu stim sa întreinem relatia cu ei. Sigur, faptul în sine implica multa atentie din ambele parti: sinceritate, onestitate, iubire, devotament, altruism, disponobilitate, transparenta – toate, fara bariere!Conjunctural, temporar, putem avea nenumarati prieteni (din interes, din preocupari si afinitati comune, o mâna o spala pe cealalta …), dar cu multe restrictii…

Pe Internet, când si când, mai apare câte un material difuzat tuturor cunoscutilor în care autorul, pe lânga îndemnul bun de a ne pretui prietenii, mai zice asa: Daca într-o viata de om ai cel putin 5 prieteni esti un om binecuvântat!

Ar fi ok si dac-am avem doi sau trei!

De curând am citit o carte scrisa de un american care lucreaza pe lânga alte activitati si în domeniul consilierii spirituale. Dar, din interes propriu pentru nevoile sale personale, organizeaza sedinte de consiliere între prieteni. E parte într-un cerc de 2… 3 prieteni si daca e posibil se întâlnesc saptamânal. Fac o terapie de grup, având în principal scopul de a-si marturisi unii altora slabiciunile si neputintele, alteori poate si succesele, pentru a se ajuta reciproc.

El recomanda 5 pasi pentru a scapa de ispite:

Vegheati

Rugati-va

Fugiti de ispita si impotriviti-va

Reactivati simtul raspunderii

5 Sa gasiti un prieten pentru a va împartasi slabiciunile

Nu are nici o relevanta aceste idei pentru cineva care nu are constiinta activa. Vorbesc din punctul de vedere al celor care cauta sa traiasca curat dpdv moral. Mai întâi se identifica ispita, apoi ne sunt de folos cei 5 pasi.

Un exemplu care ne poate edifica asupra chestiunii l-a prezentat Pit în cartea sa. El povesteste cum într-o noapte calduroasa de vara, iese afara sa porneasca instalatia de apa de stropit gazonul. Nu avea decât sa apese butonul de pornire si sa revina. Dar de aceasta data întârzie. Din curiozitate, dar nu numai, s-a apropiat sa vada de ce si la casa vecinei e lumina în camera ei!Vecina, care probabil suferea într-un fel de disconfortul temperaturilor de vara, umbla dezbracata prin camera, iar Pit a privit mai mult decât (nu) era cazul …

La întoarcerea sa în casa, sotia l-a întrebat Cum de ti-a luat atâta timp?, iar el a bombanit ceva a raspuns, dar fiindca ea nu s-a multumit cu raspunsul primit, a fost nevoit sa marturiseasca, cu rusine, curiozitatea-imorala de care s-a lasat amagit!

Pacatul atrage, indiferent de vârsta. Numai cei tineri cred ca vârstnicii, batrânii, ei nu mai au nevoi: nu trebuie sa doarma, nu trebuie sa manânce si nu mai au nici pofte. Sunt numai buni de Azil!Cain s-a lasat coplesit de invidie si gelozie fata de fratele sau Abel si l-a ucis, iar Dumnezeu i-a zis:

Pentru ce te-ai mâniat si pentru ce ti s-a posomorât fata?

Nu-i asa, daca faci bine, vei fi bine primit? Dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine după tine, dar tu sa-l stapânesti. (Geneza, 4.6-7)

Pit a facut rau ca a avut o curiozitate nepermisa, apoi ca privit, apoi ca a staruit sa mai priveasca, iar pacatul pândea la usa inimii. Îi venea greu s-o stapâneasca. Era doar începutul furtunii pacatului. Starea incipienta a dezastrului prin care trec nu numai americanii, dar prin acest calvar trec tot mai multi.Rata divortului în America a trecut de mult de 50%, dar si în România a crescut alarmant de mult. În America mai mult de jumatate din familii sunt divortate, iar copiii nu mai sunt crescuti în de parintii naturali. Ba mai mult, se întâmpla deseori sa aiba mai multe serii de parinti, caci divorturile se fac pe banda rulanta. Constiinta acelor oameni este inactiva, iar imoralitatea e starea normala a majoitatii.

În consilierea de grup, între prieteni, ei îsi marturisesc slabiciunile, primesc suport de la ceilalti, se roaga împreuna lui Dumnezeu sa-i întareasca si sa-i ajute sa se poata opune pacatului (ispitelor).Ei aveau stabilita de comun o conventie, prin care fiecare era împuternicit sa-l întrebe orice pe celalalt, insistent, stiind ca sunt vulnerabili în a nu raspunde cinstit, iar ei se obligau sa raspunda cu sinceritate.Apriori, cu totii doresc sa traiasca moral, desi pacatul si imoralitatea sunt promovate în acest timp în mass media pe toate caile si canalele.

Dar imoralitatea introdusa prin Internet e si mai periculoasa pentru ca e la îndemâna oricui; e foarte agresiva si creeaza dependenta.Dependenta de pornografie (imoralitate) îti ia pacea, îti ia linistea sufleteasca. Te macina fizic si psihic. Te scoate cu totul de pe traiectoria buna a vietii.

***

Multi cunoastem cazul biblic al lui Iosif, fiul lui Iacov care este numit de Dumnezeu „Israel”, deoarece din famila sa se va forma poporul ISRAEL. Fiindca Iosif iubea adevarul, dar nu avea si tactul de a-l spune, este urât de fratii lui care îl vând unor ismaeliti care îl duc în Egipt. Acolo a fost cumparat ca si sclav de Potifar, capetenia strajerilor lui Faraon. Lui Iosif a început sa-i mearga foarte bine, caci Domnul era cu el. Dupa un timp s-a întâmplat ca nevasta stapânului a pus ochii pe el si i-a zis: Culca-te cu mine! El n-a vrut, motivându-si purtarea curata cu aceste cuvinte:

„Cum as putea sa fac eu un rau atât de mare si sa pacatuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

Macar ca femeia insista si îi vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a vrut sa se culce cu ea. Dar într-o zi, când erau singuri în casa, ea l-a apucat de haina, zicându-i, iarasi: „Culca-te cu mine!” El i-a lasat haina în mâna si a fugit afara din casa.

Ce credeti ca a facut femeia atunci? A chemat celelalte slugi si le-a spus ca Iosif, evreul, tocmai fugise, lasându-si haina, dupa o încercare de viol!

La întoarcere stapânul îl pedepseste cu închisoare, desi ca sclav putea fi condamnat la moarte, însa Dumnezeu era cu Iosif si-i purta de grija.

Sa cautam urma pasilor lui Iosif (ca aplicatie)

Iosif a vegheat, nu s-a jucat cu focul. El nu a cautat imoralitatea, dimpotriva chiar, s-a opus cu toata horarârea. Întelegem ca el nu a dat nici semnale false catre alte persoane de sex opus.

Iosif a avut o viata de rugaciune. El a trait în partasie cu Dumnezeu. El aducea toate nevoile si toate bucuriile înaintea lui Dumnezeu.

Iosif a fugit de ispita si pacat si s-a împotrivit cu toata fiinta lui. El nu a fost deloc duplicitar.

Iosif a avut un simt al raspunderii ridicat. El nu doar ca stia ce trebuie sa faca, dar s-a comportat si ca un om matur, raspunzator pentru faptele sale, înaintea oamenilor si înaintea lui Dumnezeu.

Iosif a avut un Prieten de nadejde în care si-a pus toata încrederea si Acesta nu l-a dezamagit niciodata. Prietenul lui, nevazut, dar pe care l-a simtit mereu implicat în nevoile lui, a fost Dumnezeu.

Concluzii:

a) Iosif l-a avut ca Prieten pe Dumnezeu. Iosif s-a încrezut în prietenul lui. S-a temut de Dumnezeu, nu de oameni. Chiar daca a ajuns în închisoare, chiar daca a fost vândut, chiar daca a fost sclav, Iosif nu si-a pierdut linistea si pacea. Peste tot i-a mers bine, a fost mereu pus în cinste pe unde a umblat, pâna acolo ca din Închisoare a fost scos sa-i interpreteze visul lui Faraon, caci Dumnezeu care cunoastea raspunsul era cu Iosif!

Si Faraon, când a aflat întelesul visului, ca Dumnezeu va aduce 7 ani de mare belsug, dupa care alti 7 ani de mare foamete si saracie, si-a întebat slujitorii sai:

– Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba în el Duhul lui Dumnezeu?

Nu, nu puteau gasi în Egipt, în poporul egiptean, dar era acolo Iosif!

Si l-a pus pe Iosif în fruntea Egiptului, imediat dupa Faraon, l-a facut prim ministru. Faraon l-a ales lânga el pe Iosif, pritenul lui Dumnezeu, pentru a se salva pe el si natiunea sa!

b) Oamenii mari, de astazi, dar si cei de ieri, nu ofera prietenia lor oricui. Doar din interes, pe termen scurt si partial.

c) Doar Dumnezeu e Acela care ne ofera prietenia Sa în totalitate si pentru totdeauna. E drept ca e conditionata. Primeste învatatura din gura Lui si pune-ti la inima cuvintele Lui.

Dumnezeu ne iubeste din toata inima Sa. El e Tatal nostru, iar noi suntem copiii Lui. Dar Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Nu putem sluji la doi stapâni: si lui Dumnezeu si lui Mamona.

Cine seamana vânt, va secera furtun?. Mamona, e regele idolilor, Satana care seamana doar discordie si aduce furtuna în inimile oamenilor.

Dumnezeu e Acela care ne da Pacea. Si El o da celor care-L iubesc, traiesc în ascultare si i-o cer!Împrieteneste-te cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire. GLORIE DOMNULUI!

Amin.

https://armoniamagazineusa.com/2012/01/12/imprieteneste-te-cu-dumnezeu/

////////////////////////////////////////////

Sfinţenia şi sfinţirea trupului

///////////////////////////////////////////

Originile totalitarismului sexual

Carlo Lancellotti

Recent, unele mișcări sociale și politice asociate cu identitatea sexuală par să fi luat o turnură „totalitară”. În loc să îndemne la toleranță în materie de sexualitate, aceste mișcări se prezintă ca apărători ai drepturilor absolute ale omului, care nu pot fi puse sub semnul întrebării de interese concurente – cum ar fi, de exemplu, cele ale școlilor religioase . Ele susțin că dezacordurile cu viziunea lor nu pot fi decât rezultatul „bigotismului” sau al „fobiilor” și trebuie interzise din sfera publică sau chiar sancționate legal, deoarece promovează „ura” și (potențial) violența. Firește, acest lucru a creat tot felul de conflicte și a contribuit la excesele „culturii anulării”.În loc să repet această poveste familiară, aș dori să revăd pe scurt începuturile sale istorice îndepărtate. Voi folosi ca ghid câteva observații ale filosofului politic italian Augusto Del Noce, care în anii 1960 a fost martor la primele etape ale revoluției sexuale. Del Noce a fost original în studierea revoluției sexuale ca fenomen filosofic ce reflecta o nouă viziune asupra lumii și nu doar circumstanțe sociale noi (de exemplu, femeile care lucrează sau contracepția). În opinia mea, incapacitatea de a înțelege pe deplin această viziune asupra lumii este motivul pentru care astăzi mulți oameni inteligenți par cu adevărat surprinși de faptul că mișcările care urmăresc, așa-zis, toleranța pentru minoritățile marginalizate ar trebui să fie atât de intolerante față de disidență.

Del Noce însuși era frustrat de eșecul colegilor săi catolici de a evalua corect revoluția sexuală. Deși, după toate relatările, era un om blând și politicos, în 1970 a scris că faptul că atât de mulți oameni credeau că se confruntă doar cu schimbări în „simțul modestiei societății” putea fi folosit ca dovadă că „catolicii sunt o specie inferioară din punct de vedere mintal”. În realitate, a explicat el, ceea ce se confruntau era „o condamnare a modestiei ca fiind anormală, iar această condamnare este morală în felul ei”. Aceste cuvinte surprind ceea ce el considera cea mai gravă neînțelegere posibilă a revoluției sexuale: ca o slăbire a moralei. O moralitate sexuală mai relaxată ar fi putut fi rezultatul său practic și probabil a fost modul în care oamenii de rând au experimentat-o, dar nu așa a fost concepută revoluția sexuală de numeroșii scriitori, cineaști, terapeuți, jurnaliști și intelectuali care au pledat pentru ea. Pentru ei, nu era o slăbire morală, ci o accelerare morală. Însemna eliberarea oamenilor de tabuurile iraționale și opresive, armonizarea moralității cu natura, reconcilierea vieții cu știința. Revoluția a fost „în felul ei” intransigent morală – pur și simplu a locuit într-un univers etic diferit. De aceea, a scris Del Noce, „orice «dialog» cu susținătorii liberalizării sexuale este perfect inutil, pur și simplu pentru că ei încep prin a nega a priori metafizica care este sursa a ceea ce ei consideră a fi moralitate «represivă».” A fost o pierdere de timp să încerci să-i convingi de afirmații morale care aveau sens doar într-un cadru filosofic pe care îl respingeau și care au făcut puțin pentru a alerta restul societății cu privire la ceea ce era cu adevărat în joc.

Pentru a explica „filosofia” revoluției sexuale, Del Noce face referire la lucrările psihanalistului austriac Wilhelm Reich. El face acest lucru nu pentru că Reich a fost un gânditor profund sau deosebit de influent, ci pentru că în anii 1930 a fost primul care a formulat ideile despre eliberarea sexuală care, după al Doilea Război Mondial, aveau să fie redescoperite de mulți alți autori și să devină omniprezente. Del Noce rezumă cartea programatică a lui Reich, Revoluția sexuală („pe care sunt tentat să o numesc Mein Kampf al permisivismului”) astfel:

Gândirea lui Reich se bazează pe premisa… că nu există o ordine a scopurilor, nicio autoritate meta-empirică a valorilor. Orice urmă nu doar de creștinism, ci și de „idealism” în sensul cel mai larg… este eliminată. La ce este redus omul, atunci, dacă nu la un mănunchi de nevoi fizice? Când aceste nevoi sunt satisfăcute – când, pe scurt, orice represiune este înlăturată – el va fi fericit… După ce a fost înlăturată orice ordine a scopurilor și a fost eliminată orice autoritate a valorilor, tot ce a mai rămas este energia vitală, care poate fi identificată cu sexualitatea… Prin urmare, elementul central al vieții va fi fericirea sexuală. Și, din moment ce satisfacția sexuală deplină este posibilă, fericirea este la îndemână.

Abordarea lui Reich este grosolan științifică: sexualitatea nu are nicio semnificație simbolică și nicio finalitate intrinsecă – cum ar fi procrearea copiilor – în timp ce „fericirea sexuală” (ca bunăstare psihologică) se bucură de statutul de scop uman suprem și capătă o mare semnificație socială și politică. De fapt, cea mai importantă inovație a sa a fost transformarea împlinirii sexuale într-un proiect politic, prin îmbinarea ideii freudiane de represiune cu ideea marxistă de eliberare, dând astfel naștere conceptului de „eliberare de represiune”. Faptul că „freudo-marxismul” lui Reich a trădat de fapt intențiile atât ale lui Freud, cât și ale lui Marx nu l-a împiedicat să fie prototipul unui nou tip de politică. Del Noce subliniază că, prin înlocuirea „categoriilor de burghezie și proletariat cu cele ale susținătorilor moralității represive… și ale susținătorilor libertății sexuale”, Reich a fost precursorul unei ere în care „ceea ce se numește stânga luptă din ce în ce mai puțin în termeni de luptă de clasă și din ce în ce mai mult în termeni de «război împotriva represiunii», susținând că lupta pentru progresul economic al celor defavorizați este inclusă în această luptă mai generală”.

Contrapartida acestui „marxism sexualizat” este identificarea „represiunii sexuale” cu „fascismul”, pe care Reich a inițiat-o într-o altă carte, Psihologia masei fascismului . Și această idee a fost redescoperită după război și a devenit un clișeu de succes, chiar dacă, desigur, baza sa istorică este foarte șubredă (zâmbești la gândul la Mussolini, mândru libertin și afemeiat insațiabil, ca agent al „represiunii sexuale”).

Revenind la tema noastră inițială: Del Noce a observat că ideea lui Reich despre „revoluția sexuală” conține in nuce exact tendințele totalitare care au devenit mai vizibile în ultimii ani. Într-adevăr, dacă „știința” garantează că omenirea poate atinge „fericirea” prin eliminarea tuturor formelor de „represiune”, cum poate fi permisă „religia” (și „fascismul”, desigur) să stea în cale? Următoarea propoziție din Revoluția sexuală rezumă frumos acest lucru: „Religia nu ar trebui combătută, dar orice interferență cu dreptul de a aduce descoperirile științei naturale masei și cu încercările de a le asigura fericirea sexuală nu ar trebui tolerată.” Del Noce reformulează ideea astfel: „Biserica este tolerată doar în măsura în care nu ia nicio poziție față de afirmațiile morale care se presupune că derivă din știință, înțeleasă ca singura formă validă de cunoaștere.”

Departe de a fi laxă din punct de vedere moral, revoluția sexuală promovează afirmații morale totalizante. Cu toate acestea, aceste afirmații nu se bazează pe o ordine morală transcendentă, ci pe scientism și pe traducerea sa etică, pe care Del Noce a numit-o „etica direcției istoriei” (în cazul lui Reich, „direcția către fericirea sexuală universală”). „Știința” precisă care stabilește „direcția istoriei” se poate schimba – psihanaliza, de exemplu, este astăzi demodată. Dar, potrivit lui Del Noce, rezultatul final rămâne același: cei care nu servesc direcției istoriei trebuie „marginalizați și reduși la cetățeni de mâna a doua. Aceștia vor fi închiși, în cele din urmă, în lagăre de concentrare «morale». Dar nimeni nu se poate gândi serios că pedepsele morale vor fi mai puțin severe decât pedepsele fizice.”

Carlo Lancellotti este profesor de matematică la Colegiul Staten Island.

https://firstthings.com/the-origins-of-sexual-totalitarianism/

////////////////////////////////////////////

Creștinismul răstoarnă vremurile

Creștinismul dă tonul vremurilor. Chiar și în ziua de astăzi. Este neobișnuită și chiar nostimă obsesia cu această realitate de care The New York Times, cel mai influent ziar din lume, a dat dovadă în zilele din preajma Crăciunului. Publicația afirma pe 20 decembrie că „mesajul lui Iisus a transformat conștiința morală a Occidentului”. [Link: https://www.nytimes.com/.https://www.newsnetcrestin.ro/ jesus-christmas-religion.html ] Într-un interviu remarcabil cu istoricul Bart Ehrman, aflăm opiniile uneia dintre cei mai influenți istorici contemporani ai creștinismului. Ehrman e specialist în Studii ale Noului Testament la University of North Carolina.

Redam câteva din frazele lui extraordinare, notând că Ehrman scrie din perspectiva unui istoric, nu a unui creștin practicant care ar putea fi acuzat de părtinire. Linkul unde puteți accesa interviul este aici: https://www.nytimes.com/.https://www.newsnetcrestin.ro/ jesus-christmas-religion.html

***

Esența mesajului lui Iisus este că ai iubi pe «alții» înseamnă a avea grijă nu doar de propria familie și prieteni, ci chiar și de străini, de oricine are nevoie, fie că îi cunoaștem, fie că nu sunt ca noi. Acest tip de altruism nu a fost promovat și nici măcar acceptat în lumea greacă și romană din care a provenit Iisus. Dar este o viziune care a transformat complet gândirea și prioritățile etice ale lumii occidentale până în zilele noastre

…

Învățăturile lui Iisus continuă să afecteze majoritatea oamenilor din Occident, sunt creștini sau nu. Când lovește un uragan, mulți dintre noi nu simțim înclinați să trimitem bani pentru ajutor în caz de dezastru. Sau să nu oferim voluntar în cantinele sociale a ajuta oameni pe care nu îi cunoaștem. Aceste practici sunt înrădăcinate în învățăturile lui Iisus care au devenit norme odată ce creștinismul a devenit religia dominantă a Occidentului.

…

Spitalele publice, programele sociale ample care se concentrează pe săraci, orfelinatele, căminele pentru oameni săraci, ajutorul în caz de dezastru nu există cu adevărat înainte ca creștinismul să domine Imperiul Roman și, evident, aceste instituții au făcut o diferență uriașă în viața a milioane de oameni…”

***

În engleză: „The heart of Jesus’ message is that loving ‚others’ means caring not only for family and friends but even for strangers, whoever is in need, whether we know them or whether they are like us. This kind of altruism was not promoted, or even accepted, in the Greek and Roman world that Jesus came out of. But it is a view which completely transformed the thinking and ethical priorities of the Western world down to today … His teaching continue to affect most people in the West, whether Christian or not. When a hurricane hits, many of us feel inclined to send money for disaster relief. Or to volunteer in soup kitchens to help people we don’t know. These practices are rooted in teachings of Jesus that became norms once Christianity became the dominant religion of the West. … Public hospitals, broad social programs that focused on the poor, orphanages, poor people’s homes, disaster relief didn’t really exist before Christianity took over the empire, and they obviously made a huge difference in the lives of millions …”

***

Nicio altă religie sau confesiune din istoria umanității nu a dat și nici nu dă tonul civilizației și al vremurilor. Nici Mohamed, nici mahomedanii. Nici Buda, nici budiștii. Nici hinduismul.

Să apreciem deci, de Sfântul Crăciun, cu mulțumire și apreciere pentru semnificația și impactul profund al acestei sărbători.

Dintotdeauna creștinismul a răsturnat vremurile.

De fapt, dintotdeauna creștinismul a răsturnat vremurile. Nu doar New York Times ci marile publicații au comentat extensiv, cu prilejul Crăciunului, despre impactul enorm pe care Hristos și creștinismul l-au avut asupra Occidentului, asupra aceluiași Occident care astăzi demolează moștenirea creștină a părinților lui. De exemplu, creștinii de acum 2000 de ani au schimbat sistemul de încarcerare practicat cu multă cruzime de romani și greci. O carte tocmai publicată discută, printre altele, și impactul creștinismului asupra sistemului penitenciar mediteranean. Creștinii au injectat noțiunea reformării morale a întemnițaților prin vizitarea lor, chiar dacă ele nu le erau persoane înrudite ori cunoscute. [Recenzie: https://www.newyorker.com/.https://www.newsnetcrestin.ro/ancient-mediterranean…]

Doi istorici, Matthew DC Larsen și Mark Letteney tocmai au publicat Ancient Mediterranean Incarceration / Sistemul penitenciar din Mediterana antică (California University Press). [În linkul acesta găsiți un capitol al cărții, disponibil online: https://www.researchgate.net/.https://www.newsnetcrestin.ro/394612799_Ancient…]

Probabil, speculează autorii, unul dintre motivele care i-au făcut pe creștinii primari interesați în evanghelizarea sistemului penitenciar a fost închisoarea Tullian din Roma unde, conform tradiției, au fost deținuți apostolii Pavel și Petru. Închisoarea a fost păstrată ca vestigiu creștin și poate fi vizitată chiar și azi în inima Romei. Deasupra ei a fost construită o basilica în onoarea și memoria celor doi apostoli. Închisoarea Tullian e descrisă ca „a dark, wet, and cold underground chamber … with little light or air, and only the most rudimentary latrines / o cameră subterană întunecoasă, umedă și rece … cu puțină lumină sau aer și latrine din cele mai rudimentare”.

Adaugă autorii: „the stench and microbial mecanismes of disease were unknown but a sentence could easily become a death sentence … mirosul îngrozitor și mecanismele microbiale, chiar dacă necunoscute atunci erau, erau o pedeapsă cu moartea chiar dacă întemnițații nu condamnați la moarte”.

Creștinii au înființat organizații caritabile ad-hoc pentru sprijinirea întemnițaților în numele demnității și umanității lor. Scriu autorii: „Christians, perhaps because they venus often from the low strata most at risk, formed support societies for the prisoned / Creștinii, probabil pentru că proveneau din straturile de jos și de risc [de a fi întemnițați] ale societăților, au format grupuri de suport pentru întemnițați …” Practica aceasta a supraviețuit și sa extins în zilele noastre globale. Chuck Colson a fondat o societate internațională de propovăduire a Evangheliei întemnițaților care în timp sa extins și în România. Avocat al Administrației Nixon în anii 70, Colson a fost întemnițat pentru conspirație, și-a reformat moral viața în temniță, și a eliberat a fondat această mișcare globală cu un impact extraordinar.

Iată încă un motiv pentru care trebuie să fim mândri și mulțumitori lui Dumnezeu că suntem creștini.

Alianta Familiilor din Romania

https://www.newsnetcrestin.ro/crestinismul-rastoarna-vremurile/

////////////////////////////////////////////

Decât vedetă cu aroganții, mai bine anonim cu Tine…

Doamne, la început de an, am hotărât să-Ți spun că vreau binele cu sfinții și cu Tine. Dacă nu se poate așa, atunci:

Decât pe piscuri cu păcătoșii, mai bine în văgăuni cu Tine.

Decât celebrând cu răutăcioșii, mai bine plângând cu Tine.

Decât vedetă cu aroganții, mai bine anonim cu Tine.

Decât avut și distant, mai bine dependent de firimiturile Tale.

Decât aplaudat de fățarnici, mai bine mustrat de Tine.

Viorel Iuga

https://www.newsnetcrestin.ro/viorel-iuga-decat-vedeta-cu-arogantii-mai-bine-anonim-cu-tine/

/////////////////////////////////////////

Apateism: Nu ateism, agnosticism, ci o altă provocare pentru credința creștină

Spre deosebire de alte sisteme de credințe, apateismul nu este o viziune formală asupra lumii. Mai degrabă, este o postură sau o atitudine de indiferență față de credința în Dumnezeu. Este o perspectivă cu care apologetica creștină trebuie să se confrunte, deoarece reprezintă un obstacol comun în calea luării în considerare a credinței creștine.Autorul și jurnalistul Jonathan Rauch, într-un articol larg citat în The Atlantic, „Let It Be”, se identifică drept apateist. El definește termenul apateism ca „o reticență de a se preocupa prea mult de propria religie și o reticență și mai puternică de a se preocupa de religia altora”. În loc să fie „leneș”, Rauch consideră că apateismul este o realizare sociologică. Scriind după evenimentele din 11 septembrie 2001, el explică faptul că, de-a lungul istoriei, zelul religios a condus la diviziune și violență și consideră că temperarea pasiunii religioase nu este un eșec, ci o realizare.Filozofii Trevor Hedberg și Jordan Huzarevich împărtășesc sentimentul lui Rauch: „[Apateismul] este distinct de teism, ateism și agnosticism. Un teist crede că Dumnezeu există; un ateu crede că Dumnezeu nu există; un agnostic crede că nu putem ști dacă Dumnezeu există; un apateist crede că nu ar trebui să ne pese dacă Dumnezeu există (sublinierea adăugată).” Hedberg și Huzarevich iau în considerare șase motive comune pentru a aprecia „întrebările existențiale”. Cu excepția modului în care credința sau necredința în Dumnezeu ar putea avea un impact asupra vieții de apoi, ei consideră că motivația normală pentru a lua în considerare astfel de întrebări nu este convingătoare și, prin urmare, nu este un motiv suficient pentru a se concentra asupra acestei întrebări. Potrivit lui Hedberg și Huzarevich,

Fiecare dintre aceste obiecții prezintă un motiv diferit pentru a considera că credința în Dumnezeu este semnificativă din punct de vedere practic. Cinci dintre aceste obiecții se dovedesc a fi fără succes. A șasea, care face apel la semnificația practică a credinței în Dumnezeu în ceea ce privește soarta noastră în viața de apoi, este mai promițătoare, dar se confruntă totuși cu obstacole semnificative. Deoarece succesul acestei obiecții este controversat, ar trebui să fie la fel de controversat și faptul dacă avem motive întemeiate pentru a respinge apateismul practic, iar această opinie ar trebui examinată mai în detaliu.

Hedberg și Huzarevich concluzionează astfel: „Dacă răspunsurile noastre la [întrebările existențiale] nu au semnificație practică, atunci poate că ele merită mai puțină atenție filozofică, iar dezbaterile privind aceste întrebări ar trebui să fie mai lipsite de griji, deoarece miza nu este atât de mare pe cât cred majoritatea”. Ei concluzionează că nu ar trebui să ne pese dacă Dumnezeu există sau nu.

Care sunt nevoile și barierele în apologetica față de apateiști?

Kyle Beshears, un pastor și savant care a scris despre apateism, susține că mediul cultural actual favorizează înflorirea acestei atitudini față de credință. El identifică patru bariere legate de credința creștină: 1. credința contestată și globalizarea, 2. securitatea existențială fără Dumnezeu, 3. distragerea atenției și 4. autonomia.

În primul rând, urmând gânditori precum Charles Taylor, James K. A. Smith și Alan Noble, Beshears subliniază modul în care credința în lumea contemporană este contestată din cauza globalizării crescute și a intersecției regulate dintre credința religioasă și diversitatea culturală. Acest lucru amintește de presiunile pe care Peter Berger le numește structură de plauzibilitate. Deoarece întâlnim în mod regulat multe persoane diferite, cu credințe extrem de diferite, este mai greu să credem în Creștinism ca fiind singura credință adevărată.

În al doilea rând, progresele științei, prevalența secularismului, precum și creșterea prosperității și a tehnologiei au creat un sentiment de securitate existențială care nu exista în trecut, când irelevanța lui Dumnezeu era de neconceput. După cum explică Charles Taylor, în ultimii cinci sute de ani, a avut loc o schimbare semnificativă a accentului către „cadrul imanent”, departe de credința și dependența de ceea ce el numește „lumea fermecată”, în care se credea că Dumnezeu era implicat și intervenea în lume. Beshears continuă: „Cu cât o societate se simte mai sigură și mai îngrijită, cu atât consideră că Dumnezeu este mai puțin important. Și cu cât oamenii sunt mai puțin motivați să se întoarcă către Dumnezeu, cu atât este mai puțin probabil să considere existența Lui relevantă”. Apateiștii au o caracteristică comună, potrivit lui Beshears: „Un sentiment de siguranță existențială în absența lui Dumnezeu”.

În al treilea rând, pe lângă faptul că este autosuficientă, lumea noastră este și din ce în ce mai distrasă. Bazându-se pe lucrarea lui Alan Noble, Beshears susține că „distragerea persistentă a culturii noastre ne împiedică să punem cele mai profunde și importante întrebări despre existență și adevăr. Lucrurile care ne tulbură sufletul în numele Evangheliei (de exemplu, moartea, frumusețea, anxietatea etc.) pot fi rapid amorțite de o doză de opt ore de vizionare intensă”. Beshears continuă: „Evităm fără efort să punem cele mai mari și mai dificile întrebări ale vieții, deoarece suntem foarte ocupați”. În acest context de „contestabilitate, diversitate, confort și distragere a atenției – apateismul nu numai că crește, ci și înflorește”.

În cele din urmă, Beshears susține că primatul autonomiei personale este cauza ultimă a apateismului. El scrie: „Motivul principal pentru care există apateismul” este că „nu vrem să ne pese de Dumnezeu. Am dezvoltat o antipatie față de contemplarea spirituală pentru că nu vrem ceea ce urmează inevitabil, o schimbare fundamentală a ceea ce suntem și a modului în care trăim. Sacrificarea autonomiei este un cost prea mare, așa că o protejăm prin apatie.” Acest lucru amintește de ceea ce Francis Schaeffer a numit „idoli ai păcii și prosperității personale” cu câțiva ani în urmă. Oamenii vor să fie lăsați în pace și să trăiască fără a fi deranjați de nevoile altora, fie că sunt aproape sau în cealaltă parte a lumii. „Pacea personală”, explică Schaeffer, „înseamnă să-mi doresc ca modelul meu de viață personală să nu fie perturbat în timpul vieții mele… Bogăția înseamnă o prosperitate copleșitoare și în continuă creștere – o viață alcătuită din lucruri, lucruri și multe alte lucruri”. Trăite fără măsură, ambele sunt în contradicție cu stăpânirea lui Hristos.

Aceste patru obstacole – credința contestată și globalizarea, securitatea existențială fără Dumnezeu, distragerea atenției și autonomia – sunt ținte esențiale pentru apologetica în rândul apateiștilor.

Apateism: O evaluare preliminară

Există o serie de observații și probleme importante legate de apateism pe care ar trebui să le luăm în considerare. În primul rând, deși apateismul nu este un sistem de credințe dezvoltat, este o credință. Așa cum susține Beshears, „Întrebați un apateist de ce nu este interesat de Dumnezeu, iar răspunsul său va fi probabil că nu crede că Dumnezeu este relevant pentru viața sa”. Problema este că ei nu cred nici că merită să pună întrebări despre Dumnezeu pentru a afla dacă acest lucru este adevărat sau nu, în ciuda faptului că o mare parte a lumii a fost influențată pozitiv de teismul creștin, care a avut un rol crucial în formarea culturii și societății occidentale.

În al doilea rând, în loc să fie virtuos, există motive întemeiate pentru a considera apateismul ca fiind dăunător din punct de vedere intelectual și moral. Tawa Anderson susține: „Apateismul duce la viciile acediei (incapacitatea de a acorda suficientă atenție lucrurilor care merită o atenție deosebită) și misologiei (ura față de argumentarea rațională)”. Paul Copan este la fel de critic: „Din perspectivă spirituală, rațională și morală, este ca și cum nu ți-ar păsa că ai cancer. Sau este ca un copil care nu vede rostul unei educații bune”. Cuvintele lui Lewis sunt potrivite: „Creștinismul, dacă este fals, nu are nicio importanță, iar dacă este adevărat, are o importanță infinită. Singurul lucru care acesta nu poate fi este să fie moderat important”.

În al treilea rând, sensul „progresului” în apateism este ceea ce Lewis numea „snobism cronologic”. După cum îl definește Lewis, snobismul cronologic este credința necritică în superioritatea propriului timp și a propriei culturi și considerarea trecutului ca fiind discreditat. Lewis simțea că îmbrățișase orbește snobismul cronologic până când Owen Barfield l-a provocat, iar acest lucru a constituit un obstacol în calea convertirii sale la Creștinism. Lewis susține că trebuie să fii conștient de propriul context cultural, cu modele și să analizezi argumentele din jurul anumitor credințe: „A fost vreodată respins (și dacă da, de către cine, unde și cât de concludent) sau a dispărut pur și simplu, așa cum se întâmplă cu modele? Dacă este vorba de cea din urmă, acest lucru nu ne spune nimic despre adevărul sau falsitatea sa.”

Acest lucru poate fi aplicat articolului lui Hedberg și Huzarevich. Este îndoielnic că articolul a „respins în mod concludent” sau a înlocuit puterea explicativă a viziunii teiste asupra sistemelor etice obiective sau fundamentarea sensului obiectiv al vieții cu modele seculare. Alte puncte luate în considerare par triviale din perspectiva creștină (de exemplu, credința că rugăciunile au fost ascultate) sau aplicate în mod eronat (de exemplu, motivația etică fără teism).

Problema pentru etica nonteistă nu este dacă cineva poate fi motivat etic fără a crede în Dumnezeu — creștinii cred că nonteiștii pot fi morali fără teism. Întrebarea este dacă naturalismul ca viziune asupra lumii dă un sens mai bun valorilor și îndatoririlor morale decât teismul, sau dacă Creștinismul oferă o bază și o justificare mai bună pentru standardele obiective ale moralității.

În al patrulea rând, posibilitatea existenței lui Dumnezeu ca cea mai mare ființă concepută necesită atenția minții sensibile din punct de vedere moral și intelectual. Reticența de a lua în considerare astfel de întrebări poate sugera că facultățile celui care percepe nu sunt suficient de sensibile sau ordonate așa cum ar trebui. De exemplu, o persoană poate avea puțină considerație sau chiar poate ignora complet viața umană, dar acest lucru nu diminuează valoarea reală a ființei umane. În astfel de cazuri, emoțiile sau intelectul persoanei respective sunt, într-un anumit sens, deficitare din punct de vedere moral. Indiferența apateismului față de Dumnezeu și întrebările despre El amintește de mărturisirea surprinzătoare a lui Lewis în The Abolition of Man (Abolirea omului) că nu se bucura de prezența copiilor. Dar Lewis a recunoscut acest lucru ca un defect al său atunci când a fost judecat în raport cu Tao (doctrina valorii obiective), care este credința că anumite atitudini sunt cu adevărat adevărate, iar altele cu adevărat false, în raport cu felul în care este universul și felul în care suntem noi.

Din acest punct de vedere, emoțiile sunt recunoașteri ale valorii obiective. Când sunt ordonate corect, emoțiile virtuoase sunt ceea ce ar trebui să fie aprobat. Adam Pelser observă că această opinie este din ce în ce mai susținută în domeniile filozofiei și psihologiei. Pelser explică: „Emoțiile sunt experiențe asemănătoare percepției valorilor obiective. Din punct de vedere perceptiv, emoțiile, la fel ca percepțiile senzoriale, pot înțelege lucrurile corect sau greșit, iar persoana înțeleaptă și virtuoasă nu numai că va face judecăți morale și estetice adecvate, ci va și „vedea” cu acuratețe valoarea lumii prin emoțiile sale.”

Lewis și gânditorii antici din diferite contexte culturale și religioase credeau că sentimentele pot și trebuie cultivate prin exemple. Pelser explică:

„Irigând” inimile aride ale studenților noștri … îi putem face liberi … să experimenteze sau să „vadă” nedreptatea apartheidului, inumanitatea genocidului, frumusețea unei simfonii de Beethoven, eleganța legilor fizice ale universului, demnitatea persoanelor umane, propria noastră păcătoșenie și chiar harul și bunătatea lui Dumnezeu prin percepții emoționale bine formate — în special prin indignare, oroare morală, uimire estetică, mirare, iubire, pocăință și recunoștință, respectiv.

Spre deosebire de Lewis, care a recunoscut că lipsa lui de afecțiune era o deficiență morală, apateiștii sunt mulțumiți și, în unele cazuri, mândri de indiferența lor față de cel pe care Anselm îl adora în mod potrivit drept „cel mai mare lucru care poate fi conceput”.

Acest material a fost scris pe 31 ianuarie 2026 de Jonathan M. Parker în cadrul publicației Christian Post (de unde a fost preluat și adaptat). Material publicat inițial în The Worldview Bulletin Newsletter. El este profesor adjunct de Creștinism și Cultură la Universitatea Washington din Virginia și profesor adjunct la Universitatea Internațională Columbia. Este pastor senior al Bisericii Baptiste din orașul Jerusalem, o biserică multietnică din nordul Virginiei. A avut, de asemenea, privilegiul de a locui în străinătate, în Columbia și Costa Rica, precum și de a călători în peste douăzeci de țări din America Centrală și de Sud, Europa, Asia și Orientul Mijlociu.

Sursa: www.crestinismtrait.blogspot.com

////////////////////////////////////////////

Aceasta nu este o opinie personală…

Voi spune doar că, Statele Unite ale Americii alături de Israel este o împlinire a principalului motiv al Americii de a se ridica și de a exista! Aceasta nu este o opinie personală și nici o atitudine politică, ci o perspectivă providențială!

Geneza 12:3

„Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și pe oricine te va blestema, voi blestema; și toate popoarele de pe pământ vor fi binecuvântate prin tine. ”

Joel 3:2

„În zilele acelea și în vremea aceea, când voi restaura pe captivi ai lui Iuda și ai Ierusalimului, voi aduna toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iehosafat. Acolo îi voi judeca pentru ce au făcut moștenirii mele, poporul Meu Israel, pentru că au împrăștiat poporul Meu printre neamuri și au împărțit țara mea. ”

Zaharia 12:3

„În ziua aceea, când toate neamurile pământului se vor aduna împotriva ei, voi face Ierusalimul o stâncă nemișcată pentru toate neamurile. Toți cei care încearcă să-l mute se vor răni singuri. ”

Zaharia 12:9

„În ziua aceea voi porni să distrug toate neamurile care atacă Ierusalimul. ” (Dumnezeu este activ alături și apără Israelul. )

Asta e tot!

Cristian Ionescu

https://www.newsnetcrestin.ro/cristian-ionescu-aceasta-nu-este-o-opinie-personala/

/////////////////////////////////////////

10 semne biblice ale pocăinței adevărate (care te lecuieste, pe veci-de orice pacatuire,daca te lipesti de Duhul Sfant si ramai Una cu Invatatura Dumnezeiasca, dar si cu Hristos…)

Atunci când liderii din cadrul Trupului lui Hristos sunt prinși în păcat, răspunsul lor la acuzații este cel care va dezvălui, în cele din urmă, adevărata stare a inimilor lor. Standardul lui Dumnezeu pentru viața și conduita unui lider nu este perfecțiunea, ci o inimă smerită, dispusă să-și recunoască păcatul, să aibă grijă de ceilalți mai presus de sine și să umble în frica Domnului.

Pocăința adevărată nu ține de carismă; ține de caracter. Când un slujitor sau o slujire se confruntă cu multiple acuzații de păcat și fapte rele din partea mai multor martori, Scriptura îi descrie pe cei care sunt cu adevărat serioși în a îndrepta lucrurile, în comparație cu cei care pur și simplu își resping vina și își apără propria reputație.

Pocăința adevărată numește păcatul în mod sincer și specific

„Cine își acoperă fărădelegile nu va progresa, dar oricine le mărturisește și renunță la ele va găsi milă.” (Proverbe 28:13, NTR)

O inimă sinceră va numi păcatul așa cum îl numește Dumnezeu: înșelăciune, imoralitate, abuz de putere, părtinire, intimidare, exploatare, mușamalizare sau minciună. Nu va exista nicio ezitare în a numi păcatul așa cum o face Dumnezeu (Psalmul 51; Efeseni 5:11–13). Versiunea falsă minimizează gravitatea ofensei. A spune „s-au făcut greșeli”, „s-au depășit limitele” sau „am trecut printr-o perioadă de slăbiciune” înseamnă a încerca să diminuezi acuzația și să minimizezi păcatul. A reinterpreta un model repetat de ofensă ca pe o eroare momentană de judecată dezvăluie o inimă care nu este dispusă să-și recunoască greșelile și să-și asume responsabilitatea pentru fărădelege (1 Ioan 1:8-9).

Pocăința adevărată acceptă pe deplin corectarea și asumarea responsabilității

„Căci iată ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorință, ce zel, ce dorință de dreptate! În toate ați dovedit că sunteți curați în această privință.” (2 Corinteni 7:11, NTR)

O inimă sinceră va face tot ce este necesar pentru a îndrepta lucrurile în ochii lui Dumnezeu și în fața celorlalți, fără a încerca să-și păstreze reputația sau slujirea. Prioritatea este de a dezvălui adevărul pentru binele tuturor, nu doar de a-și apăra intențiile personale (1 Timotei 3:1-7). Atunci când prima reacție este aceea de a se arăta mai supărat de expunere decât de păcatul în sine, sau de a respinge orice acuzație ca provenind de la un presupus dușman, aceasta dezvăluie o reticență de a privi dovezile și de a le cântări în mod responsabil (Proverbe 12:1; 15:31).

Pocăința adevărată este iute la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie

„Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.” (Iacov 1:19-21, NTR)

O inimă smerită va asculta fără prejudecăți pentru a înțelege clar acuzațiile aduse, fără mânie sau resentimente. O inimă curată caută adevărul mai mult decât justificarea. (1 Petru 5:1-3) Versiunea falsă este iute la a se justifica prin apel la emoții. Lacrimile, referirile la zdrobire, rănile din copilărie, presiunea sau epuizarea pot fi toate reale, dar pot funcționa totuși ca o deviere dacă înlocuiesc mărturisirea clară și deschisă. Atunci când cel acuzat atrage atenția asupra propriei dureri și victimizări, orgoliul său personal și nevoia de validare au devenit mai importante decât durerile provocate celor pe care i-a rănit (Romani 12:17-21).

Pocăința adevărată acordă prioritate celor vătămați, nu slujitorului sau slujirii

„Faceți dreptate săracului și orfanului, dați dreptate celui nevoiaș și lipsit! Salvați-l pe cel sărac și pe cel nevoiaș, eliberați-i din mâna celor răi!” (Psalmul 82:3-4, NTR)

Un păstor adevărat va recunoaște păcatul specific comis și durerea specifică suferită de o persoană, arătând grijă și compasiune față de cei care au fost răniți sau maltratați. Iertarea și repararea corespunzătoare vor fi prioritare, chiar cu prețul unor sacrificii personale (Isaia 1:17). Afirmațiile repetate de genul „Îmi pare atât de rău” sau declararea „Îmi pare rău dacă cineva a fost rănit” evită recunoașterea vinovăției și diminuează impactul păcatelor specifice cauzate unor persoane specifice. Generalizarea unei fapte rele fără a recunoaște greșelile concrete comise dezvăluie o reticență de a da socoteală pentru păcate și caută să ocolească responsabilitatea (Numeri 5:7, Matei 5:23-24).

Adevărata pocăință se întristează pe bună dreptate pentru pierderea mărturiei pentru Hristos

„Să aveți o purtare bună în mijlocul păgânilor, pentru ca, deși vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării.” (1 Petru 2:12, NTR)

O inimă evlavioasă va jeli pierderea mărturiei și pata adusă Trupului lui Hristos. Durerea provocată altora și ocara adusă Bisericii vor fi la fel de dureroase ca și costul personal al păcatului (Tit 2:7-8). Versiunea falsă mută accentul pe roadele bune pe care le produce slujirea. Atunci când se întâmplă acest lucru, gravitatea păcatului este ocolită pentru a pune în valoare darurile sau talentele celui acuzat. Această căutare a recunoașterii expune idolatria slujirii și lipsa întristării după voia lui Dumnezeu (Psalmul 51:3-5).

Pocăința adevărată aduce totul la lumină

„Să nu luați parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dați-le în vileag. Căci este rușinos chiar și numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. Însă toate lucrurile care sunt date în vileag de lumină, sunt scoase la iveală, pentru că totul este scos la iveală de lumină. De aceea se spune: Trezește-te, tu, care dormi, scoală-te dintre cei morți, iar Cristos te va lumina!” (Efeseni 5:11-14, NTR)

O inimă pocăită nu va tăinui detalii și nu va căuta să ascundă adevărurile incomode. Va exista o disponibilitate de a da socoteală nu numai pentru acuzațiile aduse, ci și de a împărtăși deschis despre procesul de responsabilizare, inclusiv consecințele corespunzătoare, restituirea și toate acțiunile necesare întreprinse pentru a aborda preocupările și schimbările de politică necesare pentru viitor.

Cei care simulează remușcarea doar după expuneri repetate nu fac decât să-și confirme lipsa de conștiință personală sau de convingere. Atunci când frica de om este mai mare decât frica de Domnul, inimile nepocăite vor răstălmăci detaliile în avantajul lor, pentru a menține controlul asupra unei narațiuni false (Proverbe 8:13).

Pocăința adevărată vorbește consecvent, fără înfrumusețări spirituale

„Vorbirea voastră să fie «Da! Da!» și «Nu! Nu!». Ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rău.” (Matei 5:37, NTR)

Cineva care dorește să umble în lumină va spune întregul adevăr încă de la început, fără a schimba narațiunile sau detaliile. Nu va exista nicio încercare de a spiritualiza păcatul său, ci o disponibilitate de a-și mărturisi greșelile fără scuze.

Atunci când scenariile se schimbă și narațiunile se modifică continuu, acest lucru demonstrează o manipulare a faptelor în beneficiul celui acuzat. Când cuvintele sunt răstălmăcite și detaliile se alterează, cel care vorbește nu face decât să-și dezvăluie intenția de a crea confuzie și de a controla (Faptele Apostolilor 20:30).

Pocăința adevărată invită la investigație și supraveghere din exterior

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșie, dar sărutările unui dușman sunt exagerate.” (Proverbe 27:6, NTR)

Un slujitor integru va căuta corectarea și sfatul din afara cercului său de prieteni și colegi. Adevărul obiectiv va fi căutat pentru binele Bisericii, mai degrabă decât limitarea supravegherii la cei influențați de loialități de slujire bisericească sau de parțialitate (Evrei 13:17).

Evitarea investigațiilor efectuate de terți sau a contribuțiilor oferite de consilieri sau psihologi calificați dezvăluie o nevoie de a controla narațiunea. Orice presupunere că păcatul unui lider este doar „spiritual” (poate fi tratat „intern”) și lipsit de alte cauze potențial distructive (mentale sau psihologice) este oarbă, arogantă și periculoasă pentru Trupul lui Hristos (1 Timotei 5:21).

Pocăința adevărată comunică schimbări clare și specifice pentru viitor

„Ci mă lupt cu trupul meu și-l țin sub stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.” (1 Corinteni 9:27, NTR)

Pocăința nu este doar mărturisire; este o schimbare de direcție. Rodul pocăinței nu este modificarea comportamentului, ci o schimbare a inimii și un angajament față de o transformare pe termen lung. Încrederea și credibilitatea trebuie restabilite prin practici evlavioase consecvente de-a lungul timpului (Iacov 2:24, 4:8). A cere iertare, milă și „dragoste” în speranța de a evita consecințele expune un lider care nu este dispus să renunțe la influența sau platforma sa. Când este acuzat de malpraxis spiritual sau abuz, iertarea nu este problema. Restituirea și reconstruirea încrederii sunt primii pași către o restaurare adevărată (Matei 3:8).

Pocăința adevărată renunță la titlu, funcție și platformă atunci când este descalificată din punct de vedere biblic

„Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” (Marcu 10:45, NTR)Creștinism

Liderii integri înțeleg sarcina sacră care le-a fost încredințată și vor renunța la orice pretenție sau drept de a-și menține pozițiile de influență atunci când standardele biblice au fost încălcate. Ei vor renunța de bunăvoie la slujire pentru slava lui Hristos și se vor retrage din orice slujire publică fără așteptarea de a se întoarce (Tit 1:5-9).

Ambiția egoistă și idolatria slujirii devin evidente atunci când liderii compromiși refuză să demisioneze sau să se retragă din lumina reflectoarelor. Cu cât cineva se agață mai mult de microfon sau de platformă, cu atât este mai înrădăcinat în propria iluzie de importanță. Atunci când „chemarea” este promovată ca fiind o prioritate, caracterul a fost ignorat, iar aceștia se descalifică singuri de la orice poziție de adevărată autoritate spirituală.

Acest articol a fost publicat inițial pe 12 aprilie 2026 pe site-ul Christian Post (de unde a fost preluat și adaptat) și a fost scris de Wanda Alger. Wanda activează în slujire de peste 35 de ani ca lider de închinare, învățătoare, autoare, consilieră în eliberare și vorbitoare. Fiind autoare a nouă cărți, Wanda îi inspiră pe credincioși să umble în puterea Duhului și să se maturizeze prin Cuvântul și înțelepciunea lui Dumnezeu. În calitate de fondatoare de biserici și căsătorită cu un pastor, ea vorbește, de asemenea, despre conducerea evlavioasă și echiparea sfinților pentru lucrarea slujirii (Efeseni 4:11-13). Vasta sa bibliotecă online de resurse gratuite, împreună cu toate cărțile și videoclipurile sale de instruire, pot fi găsite pe site-ul ei web la WandaAlger.Me.

https://crestinismtrait.blogspot.com/2026/04/10-semne-biblice-ale-pocaintei-adevarate.html?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_term=2026-04-19&utm_campaign=10+semne+biblice+ale+poc%C4%83in%C8%9Bei+adev%C4%83rate

//////////////////////////////////////////

Manualul biblic

De Editura Casa Cărţii

Semnalez cu vădită plăcere apariţia Manualului biblic, pentru că e, aşa cum îl trădează numele, un instrument deosebit de util pentru studiul individual sau de grup. Conţine o seamă întreagă de informaţii sistematizate şi prezentate succint, esenţializat. Fiecare dintre subiectele mai fierbinţi (din punct de vedere istoric, dogmatic, filosofic sau apologetic) beneficiază de un spaţiu aparte, fără a se intra însă în toate amănuntele şi nuanţele pe care le înregistrează bibliografiile de strictă specialitate.Cititorul de rând are prilejul să cunoască şi chestiunile controversate, dar şi o bună măsură de date contextuale care adaugă la informaţiile consemnate în Biblie (viaţa popoarelor străvechi, scrierile lor, legile după care trăiau, zeii cărora li se închinau etc). Extinderea orizontului teologic, istoric şi cultural este de bun augur, fiindcă, la urma urmei, orice element suplimentar care vine să completeze ceea ce ştim despre Biblie şi despre creştinism e bine-venit.

Uitarea şi ignoranţa pot fi boli grele pentru Biserică. Aşadar, e absolut necesar să existe nişte antidoturi. Şi cred că acest Manual biblic are potenţial de antidot. În plus, furnizează puncte de plecare către alte lecturi ce îmbogăţesc şi mai mult perspectiva celui ce vrea să studieze Cartea Cărţilor.

În zilele noastre, se mizează foarte mult pe imagine. Fără să se supună neapărat modei, Manualul conferă cititorului posibilitatea de a-şi reprezenta vizual locuri de referinţă (Ierusalimul, Templul, Marea Galileei şi împrejurimile, Babilonul etc.) şi contextele istorice ale diferitelor evenimente (robia asiriană, confruntările din Judecătorii, răstignirea, călătoriile lui Pavel etc.).

Nu e deloc puţin lucru ca într-o singură carte să aduni date istorice, demografice, geo-politice, geografice, literare, ştiinţifice, arheologice, comentarii biblice aplicate, exegeză, hermeneutică. Fireşte că spaţiul limitat nu permite abordări exhaustive, dar permite sistematizarea unor puncte de vedere reprezentative pentru fiecare temă importantă luată în discuţie.

Acolo unde situaţia o impune, există articole alcătuite de specialişti recunoscuţi în domeniile lor de activitate. Sunt aproape 70 de contributori, pe lângă cei doi autori, care semnează intervenţii competente pe diverse tematici. La finalul cărţii, sunt enumerate peste 150 de articole şi inserţii ce dezvoltă şi lămuresc subiecte specifice precum Templul lui Solomon, familia lui Irod, relaţia dintre Vechiul şi Noul Testament, cărţile apocrife şi deuterocanonice, diaspora evreiască, informaţii despre popoare şi despre cetăţi, Biblia şi Coranul, problemele bisericii din Corint etc.

De mare folos sunt diagramele cronologice, care permit o localizare temporală a diferitelor evenimente biblice. Am găsit deosebit de utilă, de exemplu, diagrama în care sunt prezentaţi toţi profeţii VT în paralel cu regii cu care au fost contemporani. Sau diagrama de la începutul cărţii, în care sunt aşezate cronologic marile religii ale omenirii, alături de evenimente şi personaje marcante din istoria umanităţii. Sau lista în care sunt consemnate toate pasajele biblice care conţin rugăciuni.

Devine evident, după lectura Manualului biblic, că există un mare bagaj de cutume culturale, de obiceiuri şi practici străvechi, de aluzii şi termeni care nu trec de la sine barierele culturale ce ne despart de vremurile biblice. În consecinţă, e nevoie de un efort pentru a reconstitui ceva din atmosfera şi mentalitatea de odinioară. Ei bine, tocmai acest lucru au încercat să-l facă autorii cărţii şi cred că demersul lor poate fi considerat o reuşită.

Nu mă aştept ca tuturor să le placă tot ce găsesc în Manual, dar, după ce îl veţi parcurge, cred că veţi fi de acord că neajunsurile sunt totuşi mult mai mici şi mai puţin semnificative în comparaţie cu beneficiile.

Pentru detalii tehnice şi mostre din carte, puteţi să vă documentaţi direct pe site-ul editurii. Această scurtă prezentare este menită să conţină, pe cât posibil, lucruri pe care nu le găsiţi pe site.

Detalii despre carte:

Titlul original: The Lion Handbook to the Bible

Editori: Pat şi David Alexander

Traducere: Iulia Botnari

https://edituracasacartii.wordpress.com/2012/09/06/manualul-biblic/

///////////////////////////////////////////

20 de versete din Biblie pentru a te ajuta să simți dragostea lui Dumnezeu

Dragostea este pretutindeni în Biblie. Dar următoarele 20 de versete despre dragoste din Biblie sunt mai mult decât doar citate care te inspiră – ele sunt instrucțiuni care să te ajute să devii o persoană mai bună, să-ți îmbunătățești relațiile și să-L urmezi pe Isus Hristos. Dumnezeu ne poruncește tuturor să avem caritate, dragostea pură a lui Hristos, față de toată lumea.

Calități ale dragostei

Dumnezeu dorește ca noi să-i iubim pe alții așa cum El ne iubește – cu o dragoste altruistă, bună și nepieritoare.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.”

1 Corinteni 13:4, 7-8

„Să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu, și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.”

1 Ioan 4:7-8

„În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârșită izgonește frica.”

1 Ioan 4:18

„Prietenul adevărat iubește oricând.”

Proverbele 17:17

„Iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.”

1 Petru 1:22

„Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.”

1 Ioan 3:18

Iubește pe toată lumea

Dragostea lui Dumnezeu este fără cusur și include pe toată lumea. Dumnezeu iubește fiecare persoană de pe pământ. El Se așteaptă ca și tu să faci la fel – chiar și când este greu.

„«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta»; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».”

Marcu 12:30-31

„Voi însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare.”

Luca 6:35

„Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă.”

Leviticul 19:34

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”

Ioan 13:34-35

Iubește-ți familia

Familiile sunt elementul central în planul lui Dumnezeu pentru fericirea noastră. Relațiile de familie pline de dragoste pot dăinui pentru totdeauna.

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele.”

Efeseni 5:25

„Ca să învețe pe femei… să-și iubească bărbații și copiii.”

Tit 2:4

„Gustă viața cu nevasta, pe care o iubești, în tot timpul vieții tale.”

Eclesiastul 9:9

„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.”

Exodul 20:12

„Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile.”

Coloseni 3:20

Dumnezeu te iubește

Dumnezeu este Tatăl tău Ceresc. El te iubește. El veghează asupra fiecăruia dintre copiii Săi și Îi pasă foarte mult de ei.

„Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.”

Luca 12:6-7

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

Ioan 3:16

Iubește-L pe Dumnezeu

Adu-ți aminte să dai mereu dovadă de dragoste, pioșenie și recunoștință față de Dumnezeu, Cel care ți-a oferit totul.

„«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău». Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă.”

Matei 22:37-38

„Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea.”

Psalmii 116:1-2

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.”

Ioan 14:15

Anterior

20 de versete din Biblie pentru a te ajuta să găsești tărie

https://www.venitilahristos.org/crezuri/biblia-sfanta/subiecte-din-biblie/20-de-versete-din-biblie-pentru-a-te-ajuta-sa-simti-dragostea-lui-dumnezeu

/////////////////////////////////////////////

20 de versete din Biblie pentru a te inspira să-i ajuți pe alții

Faptul de a sluji altora este o caracteristică a creștinismului adevărat. Biblia relatează în detaliu despre slujirea plină de devotament a lui Isus Hristos față de alții și-i încurajează pe ucenicii Săi să facă la fel. Biblia arată, de asemenea, că faptul de a ajuta alți oameni Îi slujește lui Dumnezeu și aduce cu sine binecuvântări.

Vezi cum a slujit Isus altora

El a spălat picioarele ucenicilor Săi

El i-a vindecat pe cei bolnavi

El a înviat morți

El a suferit pentru păcatele noastre

Reîncepe

Din Biblie, aflăm despre multe acte de slujire înfăptuite de Isus Hristos, Salvatorul nostru. El ne-a sfătuit să ne străduim să urmăm exemplul Său perfect ajutându-ne aproapele. Următoarele 20 de versete din Biblie ne inspiră să slujim altora și ne învață cum să facem acest lucru.

Biblia ne învață să-i iubim pe ceilalți și să le slujim

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.”

Ioan 13:34

„Fiți buni unii cu alții [și] miloși.”

Efeseni 4:32

„Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.”

Matei 23:11

„Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”

Matei 20:28

Slujește familiei tale

„Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință, și este mai rău decât un necredincios.”

1 Timotei 5:8

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.”

Efeseni 5:25

„Când a văzut Isus pe mamă-Sa, și lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: «Femeie, iată fiul tău!». Apoi, a zis ucenicului: «Iată mama ta!». Și, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.”

Ioan 19:26-27

Slujește vecinilor tăi

„Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim neîntinați de lume.”

Iacov 1:27

„Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea, pe care ați arătat-o pentru numele Lui, voi care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.”

Evrei 6:10

„Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

Leviticul 19:34

„Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai, nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».”

Galateni 5:13-14

Slujește dușmanilor tăi

„Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.”

Matei 5:44

„Vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii și lipsei de toate, vrăjmașilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta.”

Deuteronom 28:48

„Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.”

Proverbele 25:21

„Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, și când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, și a turnat peste ele untdelemn și vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, și a îngrijit de el.”

Luca 10:33-34

Binecuvântările faptului de a-i ajuta pe alții

„Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.”

Luca 22:27

„Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut».”

Matei 25:40

„Vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!”

Tit 3:8

„Cine își va păstra viața, o va pierde; și cine își va pierde viața, pentru Mine, o va câștiga.”

Matei 10:39

„«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău». Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».”

Matei 22:37-39

Când ne iubim și ne slujim aproapele, noi trăim potrivit ambelor porunci. Ajutându-i pe copiii preaiubiți ai lui Dumnezeu, ne arătăm dragostea față de El. Slujind familiei noastre, vecinilor și dușmanilor noștri, dragostea noastră față de ei crește. Biblia ne învață cum să slujim altora, cum să-L urmăm pe Isus și cum să găsim bucurie.

https://www.venitilahristos.org/crezuri/biblia-sfanta/subiecte-din-biblie/20-de-versete-din-biblie-pentru-a-te-inspira-sa-i-ajuti-pe-altii

/////////////////////////////////////////////

Biblia: Cartea care a schimbat lumea – de la iluminare spirituală la influență socio-politică

Articol realizat de Roxana Molocea

Când vorbim despre cărți care au influențat omenirea, este imposibil să nu ne gândim la Biblie. Mai mult decât un text sacru, Biblia a devenit un fenomen global cu un impact cultural, social și politic nemăsurat. A modelat arta și literatura, a influențat legi și sisteme politice, a inspirat revoluții și a definit identități naționale. Dar oare cum a ajuns o colecție de texte vechi de mii de ani să aibă o asemenea influență și ce înseamnă aceasta pentru lumea de azi? Haideți să explorăm împreună această poveste fascinantă, reflectând atât asupra luminii pe care a adus-o, cât și asupra umbrelor pe care uneori le-a proiectat.

Biblia: Cartea care a schimbat lumea – de la iluminare spirituală la influență socio-politică

De la text exclusivist la carte universală

Înainte ca tiparul să revoluționeze lumea, Biblia era un text exclusivist. Manuscrisele biblice erau copiate manual în scriptoriile mănăstirilor, fiecare exemplar fiind o operă de artă ce necesita ani de muncă meticuloasă. Ilustrații minuțioase, litere aurite și pergament de calitate transformau Biblia într-un obiect prețios, inaccesibil omului de rând.Mai mult, textele erau păstrate în latină (Vulgata), limba elitelor educate, ceea ce însemna că majoritatea credincioșilor depindeau de interpretarea clericilor pentru a înțelege mesajele divine. Astfel, accesul la textul biblic era mediat, filtrat și, uneori, folosit ca instrument de control social și spiritual.Momentul care a schimbat radical această dinamică a fost invenția tiparului cu litere mobile de către Johannes Gutenberg. Prima Biblie tipărită, în 1455, a marcat începutul democratizării cunoașterii. Deși această primă versiune era tot în latină, ea a deschis calea pentru ceva mult mai revoluționar: traducerea Bibliei în limbile naționale.Reforma Protestantă a adus o schimbare fundamentală în relația omului cu textul biblic. Martin Luther a tradus Biblia în germană (1534), iar William Tyndale a realizat o traducere în engleză (1526), permițând astfel accesul direct la text. Îndemnul lui Luther, „Sola Scriptura” (Doar Scriptura), a încurajat citirea personală a Bibliei, transformând-o dintr-un text exclusivist într-una din primele cărți cu adevărat „populare”.

Biblia ca fundament al limbilor moderne

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale istoriei Bibliei este impactul său asupra dezvoltării limbilor moderne. Traducerile biblice au jucat un rol crucial în standardizarea și îmbogățirea multor limbi europene.Biblia lui Luther nu a fost doar un text religios, ci a contribuit decisiv la formarea limbii germane moderne, oferind un standard lingvistic unificator pentru diversele dialecte germane. În mod similar, Biblia King James (1611) a avut o influență enormă asupra limbii engleze, introducând expresii și metafore care au supraviețuit până în zilele noastre.În spațiul românesc, traducerile biblice precum Biblia de la București (1688) și Biblia lui Șerban Cantacuzino au jucat un rol esențial în dezvoltarea și uniformizarea limbii române literare. Astfel, textul biblic a devenit nu doar un vehicul al credinței, ci și un element definitoriu pentru identitățile culturale și naționale.

Un instrument al puterii: Biblia între emancipare și control

De-a lungul istoriei, Biblia a fost deopotrivă un instrument de emancipare și de control. În timpul marilor descoperiri geografice și al colonizării, misionarii europeni au dus Biblia în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii – uneori pentru a educa și inspira, alteori pentru a justifica dominația și exploatarea.Accesul la textul biblic a inspirat mișcări sociale revoluționare. În timpul Războiului Țărănesc German (1524-1525), rebelii s-au folosit de interpretări biblice pentru a contesta autoritatea feudală. Mai târziu, în America de Nord, texte precum Exodul au inspirat mișcările aboliționiste împotriva sclaviei.Paradoxal, aceleași texte au fost folosite pentru a justifica sclavia, segregarea rasială sau colonialismul. Aceasta ne arată că nu textul în sine, ci interpretarea și contextul utilizării sale au determinat impactul său social și politic.

Influența biblică în cultura contemporană: de la artă la politică

Dincolo de dimensiunea sa religioasă, Biblia rămâne o sursă inepuizabilă de inspirație artistică și literară. De la frescele lui Michelangelo la romanele lui Dostoievski, de la poezia lui T.S. Eliot la filmele lui Terrence Malick, imaginile și narațiunile biblice continuă să fascineze și să inspire.În literatură, referințele biblice abundă chiar și în opere care nu au o temă explicit religioasă. Structuri narative, arhetipuri și simboluri din Biblie pot fi identificate în nenumărate romane moderne, de la Crimă și pedeapsă la La răscruce de vânturi sau Un veac de singuratate.Influența Bibliei se extinde și în sfera politică contemporană, mai ales în țări cu o puternică tradiție creștină precum Statele Unite. Referințele biblice sunt frecvente în discursurile politice americane, de la Abraham Lincoln la actualii lideri politici, demonstrând persistența limbajului biblic în spațiul public.

Biblia și legea: între teonomie și secularism

Una dintre cele mai complexe și controversate dimensiuni ale influenței biblice în societatea contemporană este relația sa cu sistemele juridice și politice. În societățile moderne, tensiunea dintre principiile religioase și secularism generează dezbateri aprinse.

În Statele Unite, ultima perioadă a adus în prim plan numeroase controverse legate de influența dogmelor religioase asupra legislației, în special în domenii precum drepturile reproductive, educația sexuală sau drepturile comunității LGBTQ+. Deciziile recente ale Curții Supreme privind avortul au readus în discuție limitele dintre legislația seculară și valorile religioase.

Literatura distopică a explorat adesea pericolele potențiale ale unei societăți în care textele religioase devin baza exclusivă a legilor. Povestea slujitoarei a lui Margaret Atwood (1985) imaginează o Americă transformată în republica teocratică Gilead, unde interpretări extreme ale Bibliei sunt folosite pentru a justifica opresiunea femeilor. Deși este o ficțiune, romanul lui Atwood a devenit un punct de referință în dezbaterile contemporane despre drepturile femeilor și influența religioasă în politică.

Istoria ne oferă exemple concrete de regimuri teocratice, de la Geneva lui Calvin în secolul al XVI-lea până la regimuri contemporane precum Iranul post-revoluționar. Aceste exemple istorice ne amintesc că interpretarea și aplicarea rigidă a textelor religioase în guvernare poate duce la restrângerea libertăților individuale.

Pe de altă parte, principii etice derivate din tradiția biblică, precum demnitatea umană, compasiunea față de cei vulnerabili sau responsabilitatea față de mediu, continuă să inspire legislația modernă într-un mod pozitiv. Provocarea societăților contemporane este de a găsi un echilibru între respectarea valorilor religioase și protejarea drepturilor individuale într-un cadru pluralist.

Comparație cu alte texte sacre

Pentru a înțelege mai bine unicitatea impactului global al Bibliei, merită să o comparăm cu alte texte sacre. Coranul, cartea sfântă a islamului, este păstrat și recitat în limba arabă originală, oferind o unitate lingvistică musulmanilor din întreaga lume. Totuși, insistența asupra textului original arab a limitat parțial accesibilitatea sa dincolo de lumea arabă, contrastând cu strategia de traducere care a propulsat Biblia.

Talmudul evreiesc reprezintă un model diferit – este mai degrabă o conversație continuă și o dezbatere asupra textelor sacre decât un document fix. Această abordare a încurajat o tradiție vibrantă de interpretare și adaptare, dar într-un cadru mai restrâns, specific comunităților evreiești.

Textele budiste și hinduse, deși profunde și influente, au avut un impact mai regionalizat până în epoca modernă, când globalizarea a facilitat răspândirea lor dincolo de Asia.

Ceea ce face Biblia unică este combinația dintre traducerea sa timpurie în limbile vernaculare, răspândirea sa globală accelerată de colonialism și misionarism, și capacitatea sa de a fi reinterpretată în contexte culturale diverse.

Edițiile Bibliei care au schimbat istoria

De-a lungul secolelor, anumite ediții ale Bibliei au avut un impact istoric deosebit:

Biblia lui Gutenberg (1455) – prima carte majoră tipărită în Europa, marcând începutul erei tiparului și al democratizării cunoașterii.

Biblia lui Luther (1534) – piatra de temelie a Reformei Protestante și a limbii germane moderne.

Biblia King James (1611) – considerată o capodoperă literară care a modelat profund limba și cultura engleză.

Biblia Sinodală Rusă (1876) – o traducere care a influențat semnificativ spiritualitatea ortodoxă rusă.

Biblia de la București (1688) – prima traducere integrală a Bibliei în limba română, un monument al culturii românești.

Recomandările LIBrarului:

Pentru cei interesați să exploreze mai profund impactul Bibliei asupra civilizației și relația complexă dintre religie, societate și politică, vă recomandăm următoarele cărți disponibile pe libris.ro:

Povestea slujitoarei deMargaret Atwood – Un roman distopic care explorează pericolele fundamentalismului religios și ale folosirii textelor sacre pentru a justifica opresiunea.

Codul lui Da Vinci de Dan Brown – Deși controversat și ficțional, acest bestseller a stârnit dezbateri interesante despre istoria creștinismului și interpretarea textelor biblice.

Sapiens: Scurtă istorie a omenirii deYuval Noah Harari – Oferă perspective interesante despre rolul religiilor în evoluția societăților umane.

Biblia. O biografie de Karen Armstrong – O explorare fascinantă a istoriei compilării, interpretării și influenței Bibliei de-a lungul mileniilor.

Crestinism, pur și simplu de C.S. Lewis – O introducere accesibilă și profundă în esența creștinismului, explorând fundamentele credinței și impactul acesteia asupra vieții cotidiene.

Un text viu într-o lume în schimbare

Biblia rămâne cea mai tradusă, tipărită și distribuită carte din istorie, cu peste 3.000 de limbi și dialecte acoperite și miliarde de exemplare în circulație. Este, în același timp, un document istoric, o operă literară și un text spiritual care continuă să inspire, să provoace și să modeleze lumea în care trăim.

În era digitală, Biblia se adaptează din nou. Aplicații, platforme online și formate multimedia fac textul biblic mai accesibil ca niciodată. Paradoxal, într-o epocă a secularizării, interesul pentru dimensiunea culturală și literară a Bibliei rămâne viu.

Ca cititori și gânditori critici, suntem invitați să abordăm acest text fundamental cu curiozitate și discernământ, recunoscându-i influența profundă asupra civilizației noastre, dar fiind conștienți de complexitatea interpretărilor sale și de responsabilitatea utilizării acestora în spațiul public.

Ce crezi? Cum ar arăta lumea fără influența acestei cărți? Sau cum ar arăta ea dacă am citi Biblia mai mult ca pe un text care unește decât ca pe unul care divide? Te invităm să reflectezi și să împărtășești gândurile tale în comentarii.

Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.

„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.

Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

https://blog.libris.ro/2025/03/11/biblia-cartea-care-a-schimbat-lumea-de-la-iluminare-spirituala-la-influenta-socio-politica/

//////////////////////////////////////////

Orice am face suntem doar păpușile unui sforar. Adevărat sau fals?

De Christian Sălcianu

Atunci când vine vorba de conspiraţii, publicul se polarizează rapid. Pe de-o parte sunt „cunoscătorii“, care turuie informaţii sigure cu argumente credibile din cazuri confirmate.Pe de altă parte sunt „neavizaţii“, complet neinteresaţi de subiect, sau respingându-l frontal, ca pe un mit.Reţeta unei conspiraţii este binecunoscută: scenarii complexe, înţelegeri de culise, informaţii top secret. Forţele implicate, fie ele elite exclusiviste sau coaliţii malefice ale superputerilor, sunt aparente, iar aparenţele sunt înşelătoare. Într-un cuvânt: manipulare. La polul opus par a fi deci doar două categorii de oameni: victimele, o majoritate neştiutoare, masă inertă, gloată de indivizi cu creiere spălate și, dimpotrivă, eroii, o minoritate perspicace, vajnici cruciaţi împotriva propagandei oficiale, setaţi până la moarte cu rolul autoasumat de deconspiratori. Ar fi totuşi vreun loc de mijloc?

Atenţie: risc de paranoia!

Raoul Dederen, profesor emerit de teologie sistematică, afirma că, ori de câte ori are de rezolvat o dilemă teologică, îi acordă un timp special, dar nu mai mult de trei luni. După epuizarea timpului alocat, se întoarce la problemele de zi cu zi. Ideea e simplă: dacă te afunzi într-un singur subiect, ajungi să vezi totul prin prisma acelui subiect. Principiul e elocvent. După luni şi ani de „aprofundare“ a conspiraţiilor, omul ajunge să vadă peste tot numai conspiraţii. Nu mai trăieşte în viaţa normală, totuși consideră că perspectiva lui e cea autentică: nimeni nu vede ceea ce vede el; tot ceea ce vede el este cu adevărat important.

Citeşte doar anumite cărţi, ascultă doar anumiţi formatori de opinie. Filtrele lui – pentru orice domeniu – devin infailibile. Ajunge un adevărat sectant, pregătindu-se pentru atacul final care, evident, îi va cere sacrificiul suprem. Altfel spus, avem clientul ideal pentru paranoia.

„O conspiraţie bună e aceea care nu poate fi dovedită.“ (replică din filmul Conspiracy Theory)

Specialiştii în domeniu subliniază diverse aspecte ale raţionamentului celui ce crede în conspiraţii: coincidenţe bătătoare la ochi, pentru care explicaţiile oficiale nu sunt suficiente; dorinţa de a afla ceva ascuns, mai palpitant decât banalul; ideea de ţap ispăşitor (trebuie dată vina pe cineva!); dorinţa deconspiratorului de a fi eroul (până azi) necunoscut, care trage semnalul de alarmă; conştientizarea incapacităţii temporare sau a unui program care-ţi este impus; refugiul celor lipsiţi de putere, care se supun fatalist unor forţe superioare etc.

Istoria nu neagă existenţa unor conspiraţii (în contrast cu ideea că doar paranoicii văd conspiraţii). Uciderea unei personalităţi sau tentativa eşuată, o lovitură de stat, o acţiune politică, economică sau militară pot fi considerate şi au fost demonstrate ca având la bază o conspiraţie. Istoricii au conturat profilul acestor acţiuni: 1) acţiuni de grup, nu ale unor indivizi; 2) ţinte ilegale sau sinistre, nicidecum pentru beneficiul lumii întregi; 3) acte orchestrate, nu evenimente spontane, întâmplătoare; 4) planificare secretă, nu dezbatere publică. Problema concretă ar fi deci nu dacă există sau nu conspiraţii, ci mai degrabă câte sunt credibile şi, cele care sunt, câtă putere de influenţă au la nivel mondial. Putem vorbi de o conspiraţie la nivelul întregii lumi?

Așadar există conspiraţii ?!

Pornind de la etimologia cuvântului, oriunde şi oricând avem doi oameni (o minoritate) care merg într-un suflet şi un gând, respirând împreună, acolo are loc o conspiraţie. Termenul are, evident, o conotaţie negativă.

O minoritate este cea care, conform teoriei actuale, urmăreşte să subjuge majoritatea în beneficiul propriu. Implicaţiile acoperă un spectru extrem de larg, iar Internetul e mediul propice pentru propagarea teoriilor care vizează: controlul financiar (criza), controlul informaţional (ACTA), dominarea militară (război), subjugarea economică (FMI, BM), programele alimentare de slăbire a organismului uman (fluor, codex alimentarius), virusurile programate (HIV, AH1N1), dictaturile religioase (papa, evreii) sau politice (comunism, capitalism, dominaţia SUA).

Şi totuşi vocile autorizate dezmint ideea unor conspiraţii cu efecte majore şi cu atât mai mult a unei superconspiraţii la nivel mondial. „Teoriile conspiraţiei există pe tărâmul

mitologic, acolo unde imaginaţia zburdă, unde temerile întrec realitatea, iar dovezile sunt ignorate. Ca superputere, în aceste drame, Statele Unite sunt adesea zugrăvite drept personajul negativ.“

Teoriile conspiraţiei există pe tărâmul mitologic, acolo unde imaginaţia zburdă, unde temerile întrec realitatea, iar dovezile sunt ignorate. Ca superputere, în aceste drame Statele Unite sunt adesea zugrăvite drept personajul negativ.

Într-un interviu relativ recent, Todd Leventhal, expert în teoriile conspiraţiei la Departamentul de Stat al SUA, susţinea că „niciun grup nu are puterea de a manipula în secret evenimentele care au loc în lume. State individuale, sute de mii de grupuri şi milioane de oameni influenţează lumea, fiecare în măsura de care este capabil. Evenimentele mondiale sunt rezultatul acestor influenţe complexe, multiple, şi nu al unei organizaţii secrete, atotputernice.“

Ideea este confirmată şi de istoricul Bruce Cumings: „Dacă există conspiraţii, ele rareori influenţează radical istoria; au influenţe marginale, din când în când, şi acestea ca nişte consecinţe neprevăzute în logica scăpată de sub controlul autorilor lor.“ Conform acestor experţi, nu se neagă existenţa conspiraţiilor, ci doar influenţa lor, care nu poate fi decât una minimă. Dar, întreabă cititorul sceptic, nu cumva aceasta este o mare conspiraţie, şi anume să credem că nu există o influenţă decisivă a conspiraţiilor?

Cum rămâne cu „noua ordine mondială“?

Dacă ar fi puse laolaltă toate teoriile conspiraţioniste, cele mai multe sau cele mai credibile intră în conflict unele cu altele. Nu poţi avea la aceeaşi masă americani, ruşi, evrei, musulmani, atei, satanişti, catolici şi francmasoni.

Un alt argument în respingerea capacităţii reale a conspiraţiei mondiale este acela că încă nu a avut loc împlinirea finală a ipoteticului plan. An de an auzim de Clubul de la Roma, Bilderberg, Consiliul pentru Relaţii Externe, iluminaţi, iezuiţi etc. Evaluate la vremea lor, toate aceste informaţii dau senzaţia unei iminenţe absolute după care, la vremea hotărâtă, lumea va deveni roaba unei minorităţi, subjugată pe vecie.

Nu poţi avea la aceeași masă americani, ruși, evrei, musulmani, atei, sataniști, catolici și francmasoni.

Dacă ar fi fost într-adevăr atât de puternici – oricare ar fi membrii organizaţiei respective – ar fi condus de mult lumea. Înseamnă că ori ei nu sunt capabili de lovitura finală, ori sunt ţinuţi pe loc de forţe superioare lor. Şeful Bilderberg confirmă prima ipoteză când afirmă că, atunci „când oamenii spun că suntem un guvern secret mondial, eu spun că, dacă am fi un guvern secret mondial, ar trebui să fim teribil de ruşinaţi de noi înşine“.

Ce spune Biblia despre conspiraţii

Biblia confirmă cealaltă ipoteză (fără a o nega pe prima), şi anume că există un plan al lui Dumnezeu în care „vânturile lumii sunt ţinute“ pentru ca planeta să nu o ia razna (Apocalipsa 7:1-3). Biblia confirmă, de asemenea, existenţa conspiraţiilor, iar Satana este prezentat ca fiind primul conspiraţionist.

Satana L-a zugrăvit pe Dumnezeu ca fiind un … conspiraţionist ce ar fi ascuns oamenilor adevărul că ei înşişi pot deveni dumnezei. Uimitoare contrafacere: adevăratul conspiraţionist s-a dat drept „marele deconspirator“. Tot în Biblie sunt amintite şi zilele

când „chiar şi cei aleşi“ ar putea fi înşelaţi de Satana. În faţa lui Iisus Christos, el s-a arătat ca înger de lumină, cu puteri deosebite.

Nu ar fi deci deloc de mirare ca, la finalul timpului, fostul Lucifer să se dea drept Christos, apărând ici şi acolo în lumea civilizată sau pe meridiane păgâne, făcând minuni specifice Fiului lui Dumnezeu. Aceasta ar fi cu adevărat încununarea amăgirii! Miza în faţa tonelor de conspiraţii ar fi dramul de inspiraţie care să ne ajute în evaluarea provocărilor viitorului.

Footnotes

[1]„Chip Berlet, Matthew N. Lyons, Right-Wing Populism in America: Too Close for Comfort”.

[2]„„Noi suntem o colonie!“ (teza repetată obsesiv de analistul economic Ilie Șerbănescu, cu privire la situaţia României)”.

[3]„Roger Cohen, „The Captive Arab Mind“, The New York Times, 20 decembrie 2010.”

[4]„Katherine K. Young, Paul Nathanson, Sanctifying misandry: goddess ideology and the Fall of Man.”

[5]„Bruce Cumings, The Origins of the Korean War, Vol. II, The Roaring of the Cataract, 1947–1950.”

[6]„Celebră sintagmă propulsată după căderea comunismului de George Bush senior și devenită piatra unghiulară a tuturor teoriilor conspiraţioniste.”

[7]„„Inside the secretive Bilderberg Group“, 29 septembrie 2005, http:// news.bbc.co.uk.”

[8]„L-a dus pe un munte înalt, pe streașina templului, i-a arătat „într-o clipă“ toate împărăţiile pământului (Luca 4:5,9)”.

https://semneletimpului.ro/analize/top/conspiratii-orice-am-face-suntem-doar-papusile-unui-sforar-adevarat-sau-fals.html

/////////////////////////////////////////////

Schimbare și stabilitate în religie

De Adrian Bocăneanu

Profesorul Bailey V. Gillespie, de la Catedra de teologie și personalitate creștină a Universităţii La Sierra, California, m-a impresionat atât prin diversitatea preocupărilor sale, cât și prin realizările prestigioase, în special în domeniul experienţei religioase a tinerilor.

Dr. Gillespie a coordonat un vast studiu asupra religiozităţii tinerilor, intitulat ValueGenesis, foarte apreciat de cei preocupaţi de transmiterea credinţei de la o generaţie la alta și de însușirea ei de către tineri. L-am rugat pe dr. Gillespie să sintetizeze descoperirile făcute în urma coordonării acestei cercetări.Privesc domeniile în care v-aţi afirmat și sunt uimit: psihologie, muzică, teologie, arheologie. Există o legătură între toate acestea? Poate lucrul alături de tineri?

Exact. Dintotdeauna am fost pasionat de tineri și mi-a plăcut orice îmi oferea ocazia să fiu alături ei.

Chiar și arheologia… cei mai mulţi voluntari care îi ajută pe arheologi sunt tineri.

Am petrecut șapte ani ca arheolog în Israel, ca director al șantierului din Cezareea Maritima, orașul minunat pe care l-a construit regele Irod. Este un așezământ minunat, care acoperă cam 3.270 de hectare. Am avut șansa să fac săpături pe străzile principale ale cetăţii.

Înseamnă că am vizitat cel puţin unul dintre locurile unde aţi lucrat.

Când spui că faci arheologie, toată lumea vrea să știe ce ai găsit, deci am să trec imediat la asta. Nimeni nu vrea să audă despre zilele toride din deșert și despre mâncarea fără niciun gust. În silozurile pentru grâne ale lui Irod cel Mare, chiar lângă port, am găsit un perete cu mozaic, o frescă a Cinei Domnului, care fusese acoperită de arabi când au ocupat cetatea, în 639 d.Hr. Noi am îndepărtat tencuiala de pe ea și am descoperit o pictură de patru metri a Cinei Domnului, cu inscripţii în greacă în partea de jos, din scrierile apostolului Pavel. Deci, cândva între 180 și 210 d.Hr., acolo existau creștini care celebrau Cina Domnului. Poate că acei creștini erau convertiţii lui Corneliu, ofiţerul roman.Ah, el este unul dintre personajele mele preferate. Dumneavoastră aţi avut timp pentru multe lucruri în viaţă. Dar ce sfat le-aţi da tinerilor? Să decidă de timpuriu în viaţă ce vor să facă? Sau să-și permită o oarecare libertate și să dea curs lucrurilor care îi atrag?

La un moment dat, trebuie să afli care sunt domeniile tale de interes. Adesea, părinţii își îndrumă copiii ce să facă cu viaţa lor ca și când părinţii înşişi vor să-și retrăiască viaţa prin ei. Dar copiii, când ajung la liceu sau la facultate, trebuie să ia decizii singuri, atât în ce privește profesia, cât și în domeniul religios. Trebuie să fie deciziile lor, altfel mai târziu vor privi în urmă și vor da vina pe toată lumea că nu au reuşit în viaţă. Ei trebuie să înveţe ce înseamnă responsabilitatea tocmai luând decizii.

Eu cred totuși că lumea de astăzi ne presează să decidem prea devreme și ar fi mai bine să ne luăm timp pentru decizii.

Eu cred totuși că lumea de astăzi ne presează să decidem prea devreme și ar fi mai bine să ne luăm timp pentru asta. Renumitul psiholog Erik Erikson spunea că toată lumea are nevoie de un „moratoriu”, de o amânare în viaţă. La un moment dat, trebuie să faci câţiva pași înapoi și să-ţi spui: „Stai puţin! Ce fac? Încotro mă îndrept?” Deciziile importante – cum ar fi scopul vieţii, viziunea și misiunea, contribuţia în favoarea societăţii, a localităţii, a comunităţii de credinţă – sunt decizii pe care le iau tinerii când sunt în tranziţie și cred că trebuie să experimenteze puţin, să vadă ce anume merge și în ce domeniu înfloresc talentele lor.

Sunt entuziasmat de tinerii care pun deoparte timp să călătorească, de exemplu în călătorii umanitare sau misionare, pentru că ele constituie acea amânare care le oferă timp să se gândească la ajutorarea altora. Aceasta îi face să nu se mai concentreze pe ei înșiși și se pot gândi la alţi oameni. Și eu cred că oricând poţi alege să imiţi felul în care a trăit Iisus, un model minunat de urmat: El i-a ajutat pe oameni. Apoi poţi testa în mod practic domeniile tale principale de interes. Sunt foarte privilegiat să lucrez într-o universitate creștină care, pentru un an, trimite tineri oriunde în lume. Îi ascult când se întorc: fie se îndrăgostesc de acea experienţă, fie nu vor să mai facă niciodată așa ceva. Dar celor mai mulţi le place și aceștia se întorc cu un nou pol pentru ce vor să facă în viaţă. În această perioadă a vieţii au nevoie să se concentreze și să vorbească între ei pentru a vedea în ce fel talentele lor se potrivesc cu scopurile și visurile lor.

Acea referire interesantă la Erikson este puntea către subiectul următor. Aţi studiat mult procesul convertirii religioase. Care sunt factorii de bază care contribuie la convertire, care poate însemna o înrădăcinare în propria credinţă, adică să ajungi matur în credinţa curentă, sau, din contră, o schimbare în ce privește credinţa?

Cuvântul în sine, în limba ebraică, înseamnă „să întorci spatele”, „să te întorci”, „să vii acasă”, iar procesul de întoarcere în viaţa cuiva poate fi foarte traumatizant. Dacă ești foarte departe de casă, s-ar putea să ţi se pară foarte chinuitor să revii. De aceea, uneori, când oamenii au experienţa convertirii religioase, sunt copleșiţi de emoţii. Dar cred că acest aspect are mai mult de-a face cu ei decât cu Dumnezeu: cred că este vorba de distanţa la care sunt faţă de casă, așa cum o percep ei. Convertire poate să însemne că ieri am fost budist și mâine sunt creștin protestant. Dar convertire mai poate să însemne o întărire a deciziei de a avea un nou mod de a trăi, a alege devotamentul matur.

Un alt termen important din Noul Testament este expresia „naștere din nou”, foarte derutantă pentru unii. Dar nașterea din nou, conform pasajului despre Nicodim din Evanghelia după Ioan, înseamnă a crede în Iisus. De trei ori El vorbește despre cum ajungi în cer și de fiecare dată adaugă ceva. Prima dată, spune că nu trebuie să intri din nou în uterul mamei pentru a fi născut din nou; totuși, dacă vrei să vezi împărăţia, trebuie să te naști din nou. A doua oară, îi spune lui Nicodim că nașterea trebuie făcută cu apă și cu Duh Sfânt. O naștere fizică este făcută cu apă: oamenii se nasc din apă; apa se rupe și așa apar pe lume nou-născuţii. Și trebuie să ai și o naștere spirituală. Apoi, El a rostit acel faimos Ioan 3:16 – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică.” Deci nașterea din nou înseamnă credinţa în Isus. Și aceasta schimbă viaţa omului, îi schimbă perspectivele și priorităţile, după care schimbarea poate apărea la orice nivel.

Și cred că noi îi derutăm pe tineri spunându-le că e un fel de experienţă care șochează. Nu e așa, ci este un angajament profund faţă de un Dumnezeu care îi iubește. Și când înţeleg acest lucru, ei își pun în ordine în priorităţi, încep să se concentreze pe misiunea și pe viitorul lor și constată că sunt schimbaţi, întorși.

Povestim deseori despre unii oameni care au fost foarte căzuţi și, desigur, e foarte emoţionant să vezi schimbări incredibile în viaţa lor, dar acelora care nu au fost acolo, jos, le vine foarte greu, pentru că nu ştiu cum să trăiască o experienţă profund copleșitoare, cum au auzit la alţii.

Trebuie să ne amintim că în Biblie nu există decât o singură convertire dramatică precum cea a lui Pavel în drum spre Damasc. Sunt mulţi alţi oameni în Biblie care nu au avut experienţe ca aceasta, dar care au un loc remarcabil în istoria credinţei. Aceea a fost oarecum o excepţie. Eu cred că, cu cât ești mai departe de casă, cu atât mai dramatic este momentul întoarcerii acasă. Și apoi, dacă ești din fire emoţională, personalitatea și temperamentul tău joacă un rol important în modul cum resimţi ce se petrece.

Eu am crescut într-o familie în care tatăl nu era creștin practicant, iar mama ajunsese în aceeași situaţie. Erau niște oameni minunaţi. Tata lucra la bancă, era un om onest, avea valori pe care mi le-a transmis, a fost disciplină în familie, era iubitor, avea un simţ al umorului bine dezvoltat. Mama era o femeie iubitoare, protectoare și plină de compasiune. Atunci când a devenit creștin convins, tata mi-a spus: „Știi ceva? Nu fac nimic diferit, ci doar am o nouă motivaţie.”

Deci convertirea lui a fost foarte blândă din punct de vedere emoţional.

Și cred că aceasta îmi dă speranţă mie, creștinul, că experienţa mea va fi unică și, într-un fel, eu sunt singura autoritate în ce privește experienţa mea. Este ceva personal. Dumnezeu nu are un singur plan pentru toţi oamenii și cred că aceasta este provocarea.

Credeţi totuși că orice om, cu orice mod de viaţă, fie că vine de foarte jos, fie că duce o viaţă bună, are nevoie de transformare?

Da. Și ne transformăm mai tot timpul, din alte perspective: pentru că ne schimbăm serviciul, pentru că ne căsătorim sau ne mutăm într-o altă localitate, pentru că absolvim un colegiu sau în familia noastră are loc o înmormântare. Sunt multe motive pentru care oamenii fac schimbări. Deci transformarea nu este ceva neobișnuit în viaţa noastră, ci se întâmplă regulat. În transformarea care Îl implică și pe Dumnezeu, te deschizi către un nou set de valori, către lucruri entuziasmante pe care le afli și care te ajută să te concentrezi pe misiunea ta de viaţă. Deci convertirea poate fi o experienţă minunată, care poate fi calmă și îţi poate da un nou ţel.

Mulţi oameni se tem de schimbări, de prea multe schimbări.

Viaţa din ziua de astăzi este una de tranziţie și oamenii sunt sătui de asta. Așa că încearcă să își menţină măcar religia neschimbată, fie rămânând la același nivel, fie păstrând aceeași credinţă, chiar dacă le lipsește o convingere reală și chiar dacă acea religie nu le oferă speranţă pentru viitor, un acces adecvat la supranatural și speranţă pentru viaţa veșnică – care sunt trăsături definitorii ale religiei.

Ce le-aţi spune unor astfel de oameni care se tem de schimbări?

Există o legătură reală între psihologia unui om și modul în care acesta Îl înţelege pe Dumnezeu.

Există o legătură reală între psihologia unui om și modul în care acesta Îl înţelege pe Dumnezeu. Câteodată Dumnezeu schimbă dramatic structura noastră de personalitate, dar de cele mai multe ori lucrează cu ceea ce I se dă – ne ia aşa cum suntem. Deci o persoană timidă nu ar trebui să simtă că nu poate avea o experienţă la fel de reală cu Dumnezeu ca cineva sociabil, deschis, extrovertit. Din nefericire, chiar biserica poate induce ideea că trebuie să ai un anume tip de experienţă. Acest lucru este foarte frustrant dacă nu ești acel gen de persoană. Întotdeauna îmi place să le spun studenţilor mei că, într-o sală cu 20 de studenţi, există 20 de experienţe cu Dumnezeu și bucuria pe care o avem este să ni le împărtășim, ca să vedem în ce fel eu pot învăţa din experienţa ta și tu poţi învăţa din a mea.

Eu cred foarte mult în schimbarea continuă. Nu te schimbi doar o dată. Sunt multe schimbări care au loc în viaţa unei persoane. Atunci când se dezvoltă și Dumnezeu vine spre ei și le dă o cauză, o misiune adevărată, oamenii încep să se concentreze pe aceasta. Descoperă că au daruri pe care nu au știut niciodată că le au, căci Dumnezeu le dă daruri.

Chiar dacă suntem convinși, ca familie sau ca grup religios, că avem înţelegerea corectă a credinţei, este corect să le transmitem altora că, dacă își schimbă apartenenţa religioasă, au apostat? Este bine să încercăm să îi ţinem unde sunt făcându-i să se simtă vinovaţi?

Unul dintre motivele pentru care oamenii nu se schimbă este acela că se simt vinovaţi. Este o chestiune de atașament psihologic. Dacă ar fi să examinăm modul cum se formează, credinţa începe primind un impuls din partea familiei. Este o credinţă reflectată, pentru că adopţi ce ai primit în familie. Singurul lucru pe care îl știi este acela cu care crești și, dacă familia ta este foarte religioasă și ai modele religioase care reflectă părţile bune ale religiei – dragostea, compasiunea, forţa de comunicare –, acele modele te formează. Dar, la un moment dat în viaţă, acea comunitate mică începe să se extindă, și acum ai rude, prieteni și, pe măsură ce crești, toţi aceștia te influenţează. Societatea începe să aibă un impact asupra ta: colectivitatea în care locuiești, comunitatea bisericii, comunitatea profesională. Parcurgi adolescenţa și trebuie să iei singur decizii: este tranziţia de la credinţa reflectată la o credinţă cu orizonturi mai largi, personalizată.

Unul dintre motivele pentru care oamenii nu se schimbă este acela că se simt vinovaţi. Este o chestiune de atașament psihologic.

Acum poate apărea sentimentul vinovăţiei, pentru că e timpul să iei propriile decizii. Selectezi câteva lucruri care au fost importante pentru tine în copilărie și le folosești; înveţi lucruri noi și le folosești și pe acelea în viaţă. Dar începi să simţi tensiunea dintre ceea ce ai fost și ceea ce ești. Adesea aceasta se traduce în sentiment de vinovăţie, care este un factor motivaţional puternic. Unii îl exploatează ca să controleze viaţa altora.

Cred că vinovăţia și rușinea sunt conectate în acest fel.

Da. Sunt foarte apropiate. Dar o persoană care își dezvoltă propria viaţă religioasă, care își ia propriile angajamente faţă de Dumnezeu, trebuie să spună: „Nu mai sunt cum eram. Acum am o nouă viziune pentru viaţa mea. Am aflat un adevăr nou. Citesc Biblia, gândesc singur.” Dar să foloseşti rușinea pentru a reţine pe cineva ar însemna să îi refuzi dreptul de a avea propria personalitate, iar acest lucru este un mare păcat. Uneori oamenii simt că le-ar face plăcere să facă o schimbare, să adopte un nou mod de a-L înţelege pe Dumnezeu, credinţa și comportamentul religios, dar au de asemenea sentimentul că nu vor putea să ţină pasul cu cerinţele.

Există un sentiment, sau poate că este o prejudecată, că, dacă faci o schimbare în ceea ce privește religia și nu vei fi capabil să ţii pasul cu ea, va fi mai rău decât a nu fi făcut nicio schimbare. Și asta îi ţine pe unii departe de schimbare.Este adevărat. Trebuie să ţinem minte că nu vorbim de sfârșitul unei schimbări, ci de începutul ei. Oamenii trebuie să se dezvolte în noul context. În orice domeniu este la fel. Iar în perioada acesta nu trebuie accentuată în primul rând corectitudinea comportamentului, ci consolidarea angajamentului, altfel procesul creșterii sănătoase este perturbat.Credinţa creștină spune că suntem mântuiţi prin harul lui Dumnezeu și că acest har minunat face credinţa noastră să lucreze. Pe măsură ce lucrăm, devenim oameni responsabili. Și, fiind responsabili, alegem să facem în viaţa noastră lucruri care corespund cu înţelegerea marelui dar al dragostei lui Dumnezeu.

https://semneletimpului.ro/religie/biserica-adventista/adventisti/schimbare-si-stabilitate-in-religie.html

////////////////////////////////////////////

Model biblic pentru schimbare

Prezentarea care urmează urmărește modelul biblic pentru schimbarea caracterului și este utilă pentru a ajuta credincioșii de orice nivel de maturitate. Este concepută ca un ghid pentru consilieri, ucenici și părinți.

Det. Aici

https://www.dwellcc.org/essays/biblical-model-for-change

///////////////////////////////////////////

Prezentare generală a Bibliei

Jessica Lowery

Introducere

Această lucrare este concepută pentru a oferi unui tânăr discipol o scurtă prezentare generală a Bibliei, în speranța că o înțelegere de ansamblu îl va propulsa spre studii biblice personale mai bune. Această lucrare este ideală pentru cineva care nu știe nimic despre povestea Bibliei. De asemenea, mulți oameni sunt familiarizați cu Noul Testament, dar nu și cu Vechiul. În acest caz, secțiunea din Vechiul Testament poate fi studiată fără secțiunea din Noul Testament. Folosește ideile de mai jos pentru a organiza un studiu cooperativ de șapte până la nouă săptămâni cu persoana pe care o ucenicizezi.

Prezentare generală a Vechiului Testament

De ce să citești Vechiul Testament

Dă sens deplin vieții și morții lui Hristos

Arată caracterul lui Dumnezeu și planul de reconciliere desfășurându-se

Adevăruri cheie despre Dumnezeu și omenire sunt evidențiate

Adevărurile sunt adesea văzute în povești sau poezii memorabile

Învățăm despre planul trecut, prezent și viitor al lui Dumnezeu cu Israelul

Poveștile despre origini (creația, căderea etc.) sunt esențiale pentru înțelegerea noastră asupra viziunii creștine asupra lumii

Noul Testament citează și folosește adevăruri din Vechiul Testament. Pentru a înțelege pe deplin Noul Testament, trebuie să înțelegem Vechiul Testament

Diferențe și asemănări între Testamente

Vechiul Testament

Noul Testament

Duhul Sfânt – umplere (temporară)

Duhul Sfânt – locuitor în noi (permanent)

Accent pus pe Lege (Deuteronomul 28; Galateni 3:22-25)

Accentul pus pe Har (Romani 7:6)

Circumcizia (Gen. 17:9-14; Deut. 10:16; Ier. 4:4)

Circumcizia inimii (Deuteronomul 30:6)

Zile sfinte – Sabatul și sărbătorile (Coloseni 2:16-17)

Fiecare zi este sfântă (Romani 14:1-5; Galateni 4:1-4)

Spațiul sacru – Templul și Tabernacolul

Locuiți de Dumnezeu (1 Corinteni 3:16; Efeseni 2:20-22; 1 Petru 2:4-5)

Serviciu de închinare ritualică (Evrei 8:5; 13)

Închinare nouă = dăruire de sine (Romani 12:1-2; Evrei 13:15-16)

Slujitorii lui Dumnezeu

Slujitorii lui Dumnezeu

Preoția (Evrei 3:1; 4:14)

Isus este Preotul nostru (Evrei 10; 1 Petru 2:9)

Alegeri naționale – Israelul este „poporul ales” al lui Dumnezeu

Israelul spiritual = „toți cei ce au credință” (Galateni 3; Romani 4)

Lideri politici – Teocrație

Separarea Bisericii de Stat (Romani 13:1)

Evanghelizare centripetă „de tip fortăreață” (Duet 28; 1 Regi 4)

Evanghelizare centrifugă de tip „ieșire” (Matei 28:18; Faptele Apostolilor 1:8; 1 Corinteni 9:19-23)

Asemănări

Dumnezeu

Natura umană/Păcatul

Mântuire prin credință

Idei pentru studiile tale

Săptămâna 1 – Începuturi

Dumnezeu creează lumea și oamenii după chipul și asemănarea Sa. Oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, provocând o separare între ei și Dumnezeu. Dumnezeu îl cheamă pe Avraam și începe să lucreze cu el și cu urmașii săi: Isaac (Gen. 22), Iacov (Gen. 27-28) și cele douăsprezece seminții (Gen. 35:22-29; 49:1-28).

Citește: Gen. 1-3; 12:1-3

Întrebări

Cum erau oamenii înainte de cădere? Vezi câte trăsături ale oamenilor necăzuți poți găsi în Capitolul 2.

De ce au căzut oamenii? Ce i-a ispitit?

Cum prefigurează Dumnezeu planul Său de reconciliere?

Ce rol joacă națiunea aleasă Israel în planul lui Dumnezeu?

Săptămâna 2 – Exodul

Istoric: Dumnezeu se îngrijește de poporul israelit aducându-i în țara Gosen, în Egipt. Aici au un loc al lor, cu hrană din belșug. Mai târziu, egiptenii i-au înrobit, iar Dumnezeu l-a ridicat pe Moise pentru a-i scoate din sclavie. Dumnezeu săvârșește minuni uimitoare și le dă poporului legea Sa morală (Exod 19-20).

Citește: Gen. 45:4-11; Ex. 13:17-14:31; Deut. 8.

Întrebări

Cum se îngrijește Dumnezeu de poporul Său?

Căror ispite cedează oamenii?

Săptămâna 3 – Cucerire

Istoric: Israeliții se tem să intre în Țara Promisă a lui Dumnezeu și, ulterior, rătăcesc prin deșert timp de 40 de ani. După moartea lui Moise, Iosua îi conduce pe popor în țară.

Citește: Numeri 13-14; Iosua 1-5

Întrebări

Ce lecții despre conducere putem învăța de la Iosua?

Ce lecții putem învăța despre încrederea în Dumnezeu?

Săptămâna 4 – Judecătorii

Istoric: Israelul este o teocrație: condusă de Dumnezeu și judecătorii numiți de el, spre deosebire de guvernul uman. Israelul trece prin multe cicluri în care se răzvrătesc, Dumnezeu își retrage protecția, o națiune vecină invadează, ei strigă către Dumnezeu, Dumnezeu ridică un judecător pentru a-i restaura, se răzvrătesc din nou, și tot așa.

Citește: Judecători 6-8; 13:24-16:31

Întrebări

Ce lecții despre credință și rugăciune poate învăța Ghedeon?

Ce lecții putem învăța din viața lui Samson?

Săptămâna 5 – Monarhie

Istoric: Israelul cere un rege, iar Dumnezeu le îndeplinește cererea, dându-l pe Saul ca primul lor rege. Saul este succedat de David, un om „după inima lui Dumnezeu”. Fiul lui David, Solomon, construiește primul Templu.

Citește: 1 Samuel 15-16; 2 Samuel 7

Întrebări

Prin ce erau diferiți Saul și David?

Ce promisiuni i-a făcut Dumnezeu lui David și ce înseamnă acestea?

Săptămâna 6 – Exil

Istoric: Națiunea israeliană este împărțită în două, cu 10 triburi la nord (Israel) și 2 triburi la sud (Iuda). După ce L-au respins pe Dumnezeu, sunt înfrânți și exilați în alte țări (Israelul este cucerit de Asiria în 722 î.Hr., iar Iuda de Babilon în 586 î.Hr.).

Citește: Daniel 1-4:3

Întrebări

Cum au interacționat Daniel și prietenii lui cu noua lor cultură?

Cum îi ajuta Dumnezeu?

Ce le-au arătat alegerile lor celor din jurul lor?

Săptămâna 7 – Reconstrucție

Istoric: Ezra, Neemia și alții primesc permisiunea de a se întoarce acasă și de a reconstrui zidul și templul pierdut al orașului lor.

Citește: Neemia 1-5

Întrebări

Cum a fost ascultată rugăciunea lui Neemia (cap. 1-2)?

Ce putem învăța despre conducere din exemplul lui Neemia?

Ce putem învăța despre cum să depășim descurajarea și opoziția?

Noul Testament

Cadru istoric

Grecii devin o superputere sub conducerea lui Alexandru cel Mare. În timpul erei grecești, cultura și limba greacă s-au răspândit în Palestina. Când romanii au venit la putere, au construit drumuri pavate, au permis prezența liderilor locali evrei și au creat o cetățenie romană comună. Acestea au fost condițiile în care s-a născut Isus, permițând răspândirea ușoară a veștilor despre El. Fluctuațiile religioase evreiești au creat dorința de a se închina la sanctuarul central al Templului – determinând toți evreii devotați să facă pelerinaje la Ierusalim. Evreii din multe țări diferite puteau duce acasă vestea despre Hristos. Drumurile pavate și limba greacă comună le-au permis misionarilor timpurii, precum Pavel, să călătorească și să comunice cu relativă ușurință. Sinagogile evreiești, care fuseseră introduse în epoca greacă, erau locuri perfecte pentru ca misionarii să-și înceapă lucrarea atunci când ajungeau într-un oraș nou.

Definiții importante în Noul Testament

Grupuri religioase evreiești

Farisei : Acesta era un grup de zeloți religioși care au început ca răspuns la elenizarea care avea loc în epoca greacă. Nu aveau putere politică, dar erau respectați. Căutau să interpreteze și să urmeze cu atenție Legea și tradițiile rabinilor.

Rabin: Un rabin era un profesor și mentor evreu.

Saducheii: Acest grup se desprindea din aristocrația macabeeană și credea că nu existau spirite și nici înviere din morți.

Cărturari: Ezra a fost primul scrib. Cărturarii erau experți în drept sau avocați și adesea îi învățau pe copii Legea.

Sinedriul: 70 dintre cei mai importanți evrei ai vremii au primit dreptul de a exercita autoritate în judecarea anumitor chestiuni

Locuri religioase evreiești

Sinagogi: Locuri de adunare folosite de evrei pentru rugăciune, citirea Scripturii și întâlniri comunitare.

Templul: Găsit în Ierusalim, acesta era principalul centru de cult pentru evrei

Grupuri politice

Zeloți: revoluționari evrei care doreau să înlăture dominația Romei.

Domnii evrei: „Regii” din Israel, precum Irod, nu erau cu adevărat regi. Aveau o oarecare putere, dar se aflau sub autoritatea romană.

Prefecții romani: Prefecții romani, precum Pilat, erau ca niște guvernatori ai Israelului

Pretorienii: Garda pretoriană era formată din soldați romani de rang înalt care îl păzeau pe împărat și îl supravegheau pe Pavel în timpul arestului său la domiciliu. Se pensionau devreme și locuiau pe parcele mari de pământ moștenite în diferite țări.

Alte grupuri importante de persoane

Neevreu: Un neevreu.

Samariteni: Un grup etnic cu strămoși evrei și neevrei. Urați și respinși de evrei, ei au continuat să se închine lui Dumnezeu într-un nou loc de închinare pe Muntele Garizim.

Colectatorii de taxe: Colectatorii de taxe, precum Matei, erau evrei care au dezertat de la iudaism și au lucrat pentru romani – colectând taxe de la vecinii lor cu ajutorul gărzilor romane.

Apostol: Un mesager și supraveghetor însărcinat.

Iudaiști: Unii creștini evrei din perioada timpurie propovăduiau în mod fals că creștinii trebuiau să fie circumciși și să respecte Legea iudaică.

Gnostici: Această erezie complicată a început în epoca bisericii timpurii, unde se credea că trupul fizic era rău, în timp ce spiritul era bun. Unii au început să-și bată și să-și priveze corpurile, alții au început să se dedice oricărei activități fizice pe care o doreau.

Cărțile Noului Testament

Tipuri de cărți

Cărți

Evangheliile – acestea povestesc povestea lui Isus: viața, moartea și însărcinarea Sa pentru urmașii Săi

Matei, Marcu, Luca, Ioan

Istoric – Aceasta povestește despre Biserica primară și primii misionari

Faptele Apostolilor

Epistole – Aceste scrisori au fost scrise către bisericile timpurii, descriind spiritualitatea

Romani-Iuda

Apocaliptic – Aceasta povestește despre soarta viitoare a lumii, a omenirii și a lui Satan

Revelații

https://www.dwellcc.org/essays/bible-overview

//////////////////////////////////////////

Botezul la Dwell

Gary DeLashmutt

Ce este botezul creștin?

Botezul cu apă este un act simbolic care le permite credincioșilor să recunoască public nevoia lor de iertarea lui Dumnezeu.

Evident, poporul Israel a început să practice botezul în perioada dintre sfârșitul Vechiului Testament și nașterea lui Hristos. Când oamenii neevrei au ajuns să creadă în Dumnezeu și au vrut să devină membri ai Israelului, li s-a cerut să treacă printr-un botez prin imersiune. Acest botez era o spălare simbolică prin care erau de acord cu nevoia lor de curățirea (iertarea) păcatelor lor de către Dumnezeu.Pe vremea lui Isus, mulți evrei credeau că sunt acceptați de Dumnezeu pur și simplu pentru că erau descendenți ai lui Avraam. Acesta este motivul pentru care mesajul lui Ioan Botezătorul a fost atât de revoluționar. El le-a spus evreilor că aveau nevoie de iertarea lui Dumnezeu la fel de mult cum aveau nevoie și neevreii, așa că i-a chemat să recunoască această nevoie prin botez (Matei 3:1-12). Ioan a proclamat, de asemenea, că Mesia, care va veni, va oferi această curățire.

Ucenicii lui Isus i-au botezat pe urmașii Săi (Ioan 4:1,2), iar Isus i-a chemat pe toți creștinii să-i boteze pe cei care răspund la Evanghelie (Matei 28:19). De-a lungul cărții Faptele Apostolilor, primii creștini au urmat instrucțiunile lui Isus. Modelul este întotdeauna același: Mai întâi, oamenii își puneau credința în Isus ca Mântuitor al lor, apoi erau botezați pentru a-și declara public credința (Faptele Apostolilor 2:41; 8:12, 8:36-38; 9:18; 10:44-48; 16:14-15, 16:30-34; 18:8; 19:4-5).

Așadar, botezul creștin nu este ceea ce te face să devii creștin – este ceva ce faci pentru că ai devenit creștin. Nu este ceva ce faci pentru a câștiga acceptarea lui Dumnezeu – este ceva ce faci pentru că ai primit-o deja.

De ce ar trebui să fii botezat?

Dacă L-ai primit personal pe Hristos, ești iertat și acceptat permanent de Dumnezeu, indiferent dacă ești botezat sau nu (Romani 8:1; Coloseni 2:13-14). Totuși, există câteva motive excelente pentru care ar trebui să faci acest lucru.

În primul rând, Isus ne cere să ne botezăm (Matei 28:19). Întrucât El este Domnul și întrucât voia Lui este întotdeauna bună, acesta ar trebui să fie un motiv suficient pentru noi.

Botezul este o oportunitate excelentă pentru credincioși de a-i influența spiritual pe ceilalți într-un mod pozitiv. Prietenii și familia necreștini participă de obicei la botezurile noastre și sunt adesea profund impresionați de mărturiile celor botezați. Prietenii creștini sunt, de asemenea, încurajați și motivați să continue să împărtășească Evanghelia.

Poate fi puțin intimidant să iei atitudine pentru credința ta în fața unui grup de oameni, dar îți oferă șansa de a-L împărtăși pe Hristos și de a le sluji altora. Dumnezeu te va provoca să faci pași în credință de-a lungul vieții tale, așa că botezul este un bun punct de plecare.

Cum este un botez în casă?

Botezurile noastre sunt diferite de ceea ce ați putea vedea în alte biserici. Sunt interesante și informale, adesea ținute la piscina membrilor sau în peisajul acvatic în aer liber din Campusul nostru Principal. De obicei, botezăm un grup de persoane în timpul fiecărui eveniment, ceea ce atrage un număr mare de prieteni și familie. Considerăm botezurile ca un moment de sărbătoare pentru întreaga biserică. Terasa noastră mare, adăpostul acoperit și grătarul imens contribuie la atmosfera festivă.

După ce un profesor prezintă semnificația botezului, începe distracția. Unul câte unul, cei care se boteză își împărtășesc poveștile despre cum au ajuns la Hristos și cum Dumnezeu a făcut o diferență în viața lor. Fiecare discută despre semnificația personală a botezului și le cere prietenilor spirituali apropiați să-i cucerească. După ce sunt scufundați, fiecare persoană este întâmpinată cu aplauze zgomotoase!

Dacă ești interesat să te botezi, vorbește cu liderul bisericii tale de acasă despre organizarea unui eveniment. Între timp, roagă-te pentru impactul pe care ai vrea să-l ai prin botez și începe să-ți pregătești mărturia.

https://www.dwellcc.org/essays/baptism-dwell

////////////////////////////////////////////

Un plan de interpretare a pasajului problematic

Gary DeLashmutt și Dennis McCallum

Identificați problema (problemele) din pasaj și arătați versetele opuse care o transformă într-o problemă.

Enumerați interpretări alternative realiste (omițiți interpretările evident nerealiste). Adăugați alternative suplimentare dacă descoperiți mai târziu.

Scrieți dezvoltarea ideii întregii cărți dacă aceasta este scurtă. În cazul cărților lungi, urmăriți dezvoltarea ideii de la două capitole înainte de pasajul cu probleme până la două capitole după acesta.

Verificați contextul istoric al cărții pentru orice informații care ar putea lăuda pasajul.

Identificați cuvintele cheie și efectuați studii de cuvinte, dacă este necesar

Găsiți definiția cuvântului în Dicționarul expozitiv al lui Vine sau în Dicționarul de teologie a Noului Testament al lui Colin Brown.

Folosind o concordanță analitică:

Verificați utilizările cuvântului în aceeași carte

Verificați utilizările cuvântului în alte cărți ale aceluiași autor (dacă există)

Verificați utilizările cuvântului în restul Noului Testament

Folosind următoarele surse, identificați și examinați pasaje paralele utile:

Marginea Bibliei NASB

Concordanțe analitice și/sau dicționare biblice

Mijloace speciale de referințe încrucișate (Biblia topică a lui Nave, Treasury of Bible Knowledge, Biblii cu referințe în lanț)

Enumerați argumentele pro și contra pentru fiecare interpretare

Evaluați ponderea și valoarea relative a fiecărei dovezi

Detaliați aplicația pentru publicul inițial

Detaliați aplicația pentru publicul universal

Formulați aplicația pentru viața personală și lucrarea dumneavoastră

https://www.dwellcc.org/essays/problem-passage-interpretation-plan

///////////////////////////////////////////

Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei

Slavă Domnului pentru capitolele cinci până la opt din epistola către Romani! Aceste capitole pot fi numite miezul Bibliei.

Articolele de mai jos sunt inspirate din acest subiect major, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani – miezul Bibliei, subiectul conferiței internaționale pentru cei vorbitori de limbă chineză, împreună cu studiul Bibliei și a slujbei și a cuvântului sfânt pentru înviorarea de dimineață.

Articolele sunt traduse din limba engleză de la pagina, Chapters 5 through 8 of Romans – the Kernel of the Bible – 2025 ICSC. Înviorarea de dimineață poate fi cumpărată la Curentul Vieții.

Afirmații cheie pentru conferința internațională de limbă chineză 2025

Capitolele de la 5 până la 8 din Romani pot fi numite miezul Bibliei, prezentând întreaga ei temă într-un mod concret și detaliat; cuvintele viață și moarte formează două linii contrastante pe parcursul capitolelor 5–8, arătând că omul este într-o situație triunghiulară între Dumnezeu și Satan, viață și moarte.

În timp ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața Sa pentru îndeplinirea țelului organic al mântuirii dinamice a lui Dumnezeu, care este acela de a produce și zidi Trupul organic al lui Cristos exprimat în bisericile locale, unde noi savurăm harul bogat al Domnului și unde Dumnezeul păcii îl zdrobește pe Satan sub picioarele noastre pentru expresia Sa glorioasă și pentru etalarea victoriei Sale.

După ce experimentăm un botez potrivit, continuăm să creștem în Cristos și cu Cristos în asemănarea învierii Sale, adică să umblăm în noutatea vieții.

Romani 8 se referă la Duhul atotinclusiv, dătător de viață, ca finalizare supremă a Dumnezeului Triunic; acest Duh ne va face exact la fel cum este Cristos în viață, natură și expresie.

Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – Savurare din înviorarea de dimineață

Săptămâna 1 – Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani

Să vedem linia vieții și linia morții în Romani 5-8 și să alegem linia vieții

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

Suntem o grădină a Edenului în miniatură: Cristos este în duhul nostru iar Satan este în carnea noastră

Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pentru clădirea Sa

Experimentăm transferul divin din carne în Duh prin a fi în duh

Să vedem o viziune care controlează și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții

Săptămâna 2 – Rezultatul justificării noastre — Savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră

Suntem justificați fără plată de Dumnezeu prin credința în Cristos și pe baza răscumpărării Sale

Justificarea este a vieții: rezultatul justificării este să Îl savurăm pe Cristos ca viață

Fiind justificați prin credință, savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace

Ne lăudăm în necazurile noastre, realizând că necazul este încarnarea harului

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura și capacitatea de a îndura produce aprobare prin testare

Să avem speranța gloriei și să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre pentru a fi mântuiți în viața Sa

Săptămâna 3 – Asemănarea morții și învierii lui Cristos

Prin botez suntem botezați întru Cristos și întru moartea Sa pentru a fi identificați cu El

Am fost îngropați împreună cu Cristos pentru a trăi o viață a botezului și a umbla în noutatea vieții

Creștem împreună cu Cristos în asemănarea morții și învierii Sale

Rămânem în unirea organică cu Cristos pentru a crește împreună cu El și a savura toate bogățiile Sale

Am fost botezați întru Cristos și ne-am îmbrăcat cu Cristos în unirea organică cu El

Prin botez suntem cufundați în Dumnezeul Triunic ca Duh atotinclusiv

Săptămâna 4 – Noul Soț

Omul vechi și-a asumat poziția de soț: legea îi expune incapacitatea de a o ține

Suntem eliberați de legea cu privire la omul vechi și uniți cu Cristos, noul nostru Soț

Depindem de Cristos ca Soț al nostru și Îl luăm ca fiind Capul, viața și persoana noastră

Aducem rod înspre Dumnezeu când trăim înspre Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie produs ca rod în noi

Am fost eliberați de lege și venim la Cristos pentru ca El să o împlinească în noi

Ne exersăm duhul pentru a umbla în noutatea vieții și a sluji în noutatea duhului

Săptămâna 5 – Cristosul care locuiește înăuntru

Romani 8 ne arată cum putem experimenta Trinitatea Divină ca lege a Duhului vieții

Suntem în duh atunci când Îi permitem Duhului Dumnezeului Triunic să-Și facă domiciliul în noi

Noi suntem ai lui Cristos, căci Cristos a devenit un Duh dătător de viață contopit cu duhul nostru

Cristos este în noi ca Duhul Triunic al Dumnezeului Triunic contopit cu duhul nostru!

Duhul nostru este viață datorită dreptății și ne împărtășim din sfințenia și gloria lui Dumnezeu

Dumnezeul Triunic va da viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru

Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – Citate din slujbă

„În mai 1943…am contractat un caz grav de tuberculoză…Am văzut pomul vieții în timpul celor doi ani și jumătate ai bolii mele. Pe parcursul celor doi ani și jumătate am văzut că în recâștigarea Domnului și în lucrarea Sa noi duceam lipsă de viață. Orice fel de problemă, indiferent de ce natură, este rezultatul lipsei de viață. Când am văzut acest lucru am fost plin de remușcare, am mărturisit mult și am avut o pocăință amănunțită înaintea Domnului, și de asemenea am avut multe tratări înaintea Sa…Mesajele asupra pomului vieții au salvat mulți sfinți și de asemenea au eliberat mulți frați și surori din Nanking. Din cauza celor patru ani de tulburare din biserica din Shanghai sfinții au fost descurajați și deprimați mulți ani și nu au putut face nimic. Aceste mesaje le-au eliberat duhul și le-au luminat inima…Îi mulțumesc Domnului căci prin mesajele asupra pomul vieții biserica din Shanghai a fost vindecată…Mesajele asupra pomului vieții au pus o temelie pentru revitalizarea bisericii din Shanghai.” — The History and Revelation of the Lord ʾs Recovery, vol. 1, pp. 130, 133, 135, 138.

„Dacă vrem să luăm calea savurării lui Dumnezeu, noi trebuie să avem o schimbare de concept…Dacă vrem să intrăm în realitatea savurării lui Dumnezeu, noi trebuie să vedem o viziune controlatoare…Abia când am împlinit patruzeci de ani Domnul mi-a revelat calea de a-L savura. Am fost dezamăgit că timp de douăzeci de ani cea mai mare parte din timpul și energia mea au fost risipite. Majoritatea rugăciunilor mele au fost fără valoare, și timpul pe care l-am petrecut citind Biblia și alte cărți spirituale a fost de asemenea fără valoare. Acesta a fost momentul în care am realizat că felul în care lucram era greșit și că felul nostru de urmărire spirituală era de asemenea greșit.”

„Din cauză că am suferit o mare pierdere luând calea greșită, nu vreau ca alții să repete aceeași greșeală. Nădăjduiesc ca alții să poată lua calea savurării lui Dumnezeu. Îi implor pe sfinți să nu mai ia calea greșită. Ar trebuie să analizăm modul nostru de urmărire din trecut. Noi trebuie să avem o schimbare drastică de concept. Trebuie să avem o viziune controlatoare.” — The Vision of the Tree of Life and the Tree of Knowledge of Good and Evil, p. 51.

https://savurampecristos.ro/capitolele-5-pana-la-8-romani-miezul-bibliei/

///////////////////////////////////////////

Savurăm curentul Trinității Divine din noi ca pulsul și rezerva noastră spirituală

Noi, credincioșii în Cristos, putem savura curentul Trinității Divine din noi ca puls spiritual și rezervă zilnică.

În 2 Corinteni, Cristos, ca har al lui Dumnezeu, este țara bună în care să intrăm, să o experimentăm, să o savurăm, să ne împărtășim din ea și să o posedăm; această carte este despre harul lui Cristos, iar întreaga noastră viață de biserică depinde de 2 Corinteni 13:14, căci curentul Trinității Divine din noi este pulsul nostru spiritual. Aleluia!Săptămâna aceasta venim la subiectul: Harul lui Dumnezeu și Duhul atotinclusiv. În cartea 2 Corinteni, vedem subiectul harului lui Dumnezeu în multe feluri și aspecte, iar harul este pur și simplu Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh pentru savurarea noastră.

Am văzut că Cristos este imaginea lui Dumnezeu și comoara; în noi, El este comoara, iar în afara noastră, El este imaginea lui Dumnezeu. El Se introduce în noi puțin câte puțin și zi de zi pentru a deveni comoara noastră lăuntrică și ne transformă după imaginea Sa, astfel încât să putem purta imaginea lui Cristos.Fie ca noi să continuăm să fim descoperiți astăzi și zi de zi, astfel încât să putem vedea harul lui Dumnezeu și Duhul atotinclusiv în cartea 2 Corinteni.

Subiectul celei de-a doua epistole la Corinteni este harul lui Dumnezeu; această carte se încheie cu harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt fiind cu noi toți (2 Corinteni 13:14).Peste tot în această carte vedem harul lui Dumnezeu, căci harul lui Dumnezeu este cel care ne poate purta prin viața noastră creștină. Prin har suntem ceea ce suntem, prin har trăim, prin har slujim și tot ceea ce suntem și facem este prin harul lui Dumnezeu.

Harul Lui ne este suficient. Indiferent de suferință și durere, indiferent de persecuție și încercări, harul lui Dumnezeu ne este suficient.Cartea a doua la Corinteni poate fi considerată cea mai profundă carte din Noul Testament. În ea nu-l vedem doar pe Pavel confruntându-se cu diferite probleme în Corint, ci vedem și o autobiografie a unei persoane în duh.Apostolul Pavel și-a prezentat pur și simplu viața și trăirea lui Cristos de către el înaintea sfinților, astfel încât aceștia să poată fi hrăniți de Cristosul pe care l-a experimentat. El nu a prezentat doar câteva doctrine sau învățături și nici nu a rostit doar câteva adevăruri înalte și doctrine mai profunde; el și-a prezentat pur și simplu autobiografia ca persoană în duh.Slavă Domnului că vedem un astfel de model înaintea noastră pe care să-l urmăm în Domnul, în timp ce trăim viața creștină astăzi. Fie ca Domnul să ne lumineze în această săptămână pentru a vedea harul lui Dumnezeu și Duhul atotinclusiv.În 2 Corinteni, Cristos ca har al lui Dumnezeu este țara bună pentru noi să-L savurăm și posedăm

Îmi vei arăta cărarea vieții; / înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse / și desfătări veșnice, în dreapta Ta. Psalm 16:11

În cartea 2 Corinteni, Cristos, ca har al lui Dumnezeu, este țara bună în care să intrăm, să o experimentăm, să o savurăm, să ne împărtășim din ea și să o stăpânim (Ioan 1:17; 1 Corinteni 15:10; cf. Galateni 2:20; 1 Corinteni 5:7; 10:3-4; 2 Corinteni 13:14).În dicționarul expozitiv al lui Vine, cuvântul har este definit ca ceea ce dăruiește plăcere și încântare. Harul este Dumnezeu în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru noi.

Iată ce este în inima lui Dumnezeu: El vrea ca omul să fie fericit, El vrea să-l facă pe om fericit și El vrea să fie viața și satisfacția omului, astfel încât omul să-L savureze pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea să-l satisfacă pe om și să-l facă fericit.Aceasta nu înseamnă că El va face tot ce-I cerem să facă pentru a ne face fericiți; mai degrabă, El ne face fericiți dăruindu-Se nouă ca har al lui Dumnezeu.El se revarsă în noi ca un râu de apă a vieții și în prezența Lui este plinătatea bucuriei (Psalmul 16:11). Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem una cu El, gustăm că în prezența Lui este plinătatea bucuriei.

În 2 Corinteni, Cristos, ca har al lui Dumnezeu, este țara bună în care să intrăm, să o experimentăm, să savurăm, să ne împărtășim din ea și să o posedăm.Înainte de a ajunge la 2 Corinteni, să ne uităm la 1 Corinteni pentru un contrast. În 1 Corinteni, îi vedem pe credincioșii corinteni rătăcind în pustie, așa cum poporul lui Israel a rătăcit în pustie. Ei nu erau în duhul lor – nu erau spirituali; mai degrabă, rătăceau în sufletul lor, erau în carnea lor și erau chiar carnali.

Cu siguranță au ieșit din lume, fiind eliberați din Egipt, dar încă nu au intrat în țara bună, Cristosul atotinclusiv ca har al lui Dumnezeu pentru savurarea noastră.În 1 Corinteni 5:7 Pavel spune că Cristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi; aceasta este experimentarea lui Cristos în Egipt și apoi în pustie. Pe măsură ce credincioșii corinteni rătăceau în pustia sufletului lor, ei trăiau și se comportau în carnea lor.

În 1 Corinteni vedem că un credincios poate fi unul din trei feluri de oameni: poate fi un om spiritual care trăiește în duhul său sub ungerea Duhului Sfânt; poate fi un om sufletesc care trăiește sub îndrumarea sufletului său; sau poate fi o persoană carnală, chiar un om carnal, care trăiește în carne și sub influența cărnii. Aceasta este experiența unui credincios în pustie.

Când trăim în duhul nostru, când suntem guvernați de duhul contopit și conduși de Duh, intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca har al lui Dumnezeu care este totul pentru noi pentru savurarea și experimentarea noastră.

Galateni 3:14 ne arată că binecuvântarea lui Avraam este Cristosul atotinclusiv care astăzi este Duhul atotinclusiv, dătător de viață.

Cartea 1 Corinteni a fost scrisă pentru ca credincioșii din Corint să aspire să crească în viață, astfel încât să poată fi oameni spirituali, astfel încât să poată fi oameni care trăiesc, se mișcă și acționează în duhul lor.

În cartea 2 Corinteni, prin contrast, vedem un grup de oameni care nu trăiau în sufletul lor, ci trăiau în duhul lor; trăiau în duhul lor contopit.

Ei trăiau în realitatea țării bune; nu mai rătăceau în pustie, ci Îl savurau pe Cristos ca har al lui Dumnezeu, ca realitate a țării bune, intrând în, experimentând, savurând, împărtășindu-se și stăpânind țara bună.

Chiar dacă 2 Corinteni nu menționează termenul „țara bună”, în această carte vedem o autobiografie a unei persoane care trăiește în duh, o persoană care trăiește prin harul lui Dumnezeu în duhul său. Chiar și atunci când se afla în suferințe și încercări, el tot savura harul lui Dumnezeu, căci Domnul i-a spus că harul Său îi este de ajuns (2 Corinteni 12:9).

În 2 Corinteni 13:14, ultimul verset din această carte, vedem că harul Domnului Isus Cristos este menționat primul, căci întreaga carte este despre harul lui Cristos (2 Corinteni 1:12; 4:15; 6:1; 8:1, 9; 9:8, 14; 12:9).

Fie ca noi să fim cei care nu mai rătăcesc în pustia sufletului nostru și nu se mai lasă călăuziți de carnea noastră, ci să trăim în duh și să umblăm prin duh, savurându-L pe Cristos ca har al lui Dumnezeu, care este totul pentru noi pentru savurarea și experiența noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L savurăm pe Cristos ca harul lui Dumnezeu, realitatea țării bune în care să intrăm, să o experimentăm, să o savurăm, să ne împărtășim din ea și să o posedăm. Aleluia, Cristos, ca țară bună, este harul lui Dumnezeu pe care să savurăm astăzi! Amin, Doamne, vrem să creștem și să atingem maturitatea, astfel încât să nu mai rătăcim în pustia sufletului nostru, ci să trăim în duhul. Aleluia, harul Domnului este suficient pentru noi. Ne deschidem Ție, Doamne Isuse. Venim la Tine cu toate situațiile noastre, toate problemele noastre și toate suferințele noastre. Vrem să savurăm harul Tău suficient astăzi. Fă-ne să creștem în viață și să fim eliberați de sine, de carne și de omul natural. O, Doamne, privim la Tine și depindem de harul Tău. Harul Tău este suficient pentru noi. Îți mulțumim că te-ai revărsat în noi ca harul Domnului Isus, aducându-ne dragostea lui Dumnezeu prin intermediul părtășiei Duhului Sfânt. Aleluia, Cristos, ca harul lui Dumnezeu, este pentru noi să savurăm, să ne împărtășim din el, să-l posedăm și să-l experimentăm astăzi!

Curentul Trinității Divine din noi este pulsul nostru spiritual și rezerva noastră zilnică

Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” 2 Cor. 12:9

2 Corinteni 13:14 este un verset minunat care ne spune că harul Domnului Isus, dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt sunt cu noi toți. Ca o concluzie a autobiografiei sale ca persoană în duh, Pavel ne binecuvântează cu Trinitatea Divină, chiar curentul Trinității Divine din noi.

Ceea ce vedem în acest verset este o circulație, o curgere, un curent; Dumnezeu Tatăl ca dragoste este sursa, Dumnezeu Fiul ca har este cursul dragostei lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Duhul ca părtășie este curgerea dragostei lui Dumnezeu și a harului Fiului.

Cristos, ca harul lui Dumnezeu, curge în noi cu dragostea lui Dumnezeu Tatăl prin intermediul părtășiei Duhului Sfânt. Duhul Sfânt ca circulație, transmiterea harului lui Cristos cu dragostea Tatălui este rezerva în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Dumnezeu Tatăl este sursa, ca o fântână adâncă sub pământ; din dragostea lui Dumnezeu Tatăl iese Cristos Fiul ca har pentru noi. Iar curgerea care ajunge la noi este părtășia Duhului Sfânt ca un curent care curge din dragostea lui Dumnezeu și harul lui Cristos.

Părtășia Duhului este părtășia, comunicarea, transmiterea, circulația harului lui Cristos cu dragostea Tatălui.

Așa cum avem circulația sângelui în corpul nostru uman, tot așa avem circulația Trinității Divine în duhul nostru. Așa cum viața noastră umană depinde de circulația sângelui în corpul nostru fizic, tot așa viața noastră creștină și viața de biserică depind de circulația Trinității Divine, de curentul Trinității Divine, în duhul nostru.

Dumnezeu nu a venit în noi doar ca viață și asta e tot; El este un Dumnezeu Triunic care curge, căci Tatăl curge în Fiul prin Duhul continuu pentru a ajunge la noi, a ne satura, a ne umple și a face totul în noi și pentru noi.

Întreaga viață de biserică depinde de 2 Corinteni 13:14. Viața de biserică depinde de dragostea lui Dumnezeu, de harul lui Cristos și de părtășia Duhului pentru a curge ca curent al Trinității Divine în duhul nostru.

Așa cum curentul electric dintr-o clădire este ncesar în mod vital pentru toate activitățile și viața din acea clădire, tot așa curentul Trinității Divine din noi este ncesar în mod vital pentru viața noastră creștină și viața de biserică cu toate activitățile lor.

Atunci când vorbim cu alții, facem niște treburi prin casă, ne facem treaba la birou, lucrăm sau pur și simplu ne relaxăm, trebuie să rămânem în curgerea Dumnezeului Triunic. Trebuie să avem senzația interioară că curentul divin este în continuă desfășurare.

Dacă curentul din noi se oprește, nu avem nimic de spus; trebuie să ne ocupăm de problema sau blocajul în calea electricității divine din ființa noastră.

Când vorbim, trebuie să vorbim în curentul Dumnezeului Triunic, curgerea Trinității Divine, altfel, vorbirea noastră va fi goală. Când facem lucruri, trebuie să le facem în duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în curentul Trinității Divine.

Curentul Trinității Divine, așa cum este revelat în 2 Corinteni 13:14, este pulsul nostru spiritual. Cum este pulsul tău astăzi? Ți-ai luat pulsul astăzi? Ești vital și viu? Este pulsul tău vibrant și puternic?

Cei care au probleme de sănătate trebuie întotdeauna să își verifice pulsul. Ori de câte ori avem probleme de sănătate spirituală, trebuie mai întâi să ne verificăm pulsul spiritual. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca harul lui Dumnezeu care curge în noi cu dragostea Tatălui prin intermediul părtășiei Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt transmite bogățiile divine în ființa noastră; această transmitere este părtășia. Lucrarea lui Dumnezeu în noi este foarte liniștită, totuși este foarte viguroasă, puternică și eficientă. Poate că suntem puțin obosiți, dar când ne întoarcem către Domnul și chemăm numele Domnului, vom atinge această circulație viguroasă și eficientă care are loc în duhul nostru.

Când curentul electric se oprește într-un oraș, viața acelui oraș cu toate activitățile sale se oprește; când curentul Trinității Divine se oprește în ființa noastră, viața noastră creștină se oprește. O, Doamne!

Fie ca noi să învățăm să fim în curgerea vieții astăzi. Fie ca noi să învățăm să facem totul în curentul Trinității Divine în viața noastră creștină și în viața de biserică. Fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a-L revărsa în viața și vorbirea noastră.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru ca curent al Trinității Divine, curgerea bogată a vieții divine! Aleluia, Dumnezeul Triunic a fost instalat în ființa noastră și El curge în noi ca dragostea lui Dumnezeu, harul lui Cristos și părtășia Duhului Sfânt! Amin, Doamne, ne deschidem curgerii Tale vii din noi. Vrem să menținem circulația Trinității Divine în ființa noastră. Aleluia, circulația Trinității Divine este sursa în viața noastră creștină și în viața de biserică! Te iubim, Doamne! Vrem să vorbim în curgere, să ascultăm în curgere și să facem toate lucrurile în curgerea vieții divine. Fie ca noi să tratăm orice problemă sau blocaj în calea curentului divin din ființa noastră. O, harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt sunt cu noi toți, împărtășind tot ceea ce Dumnezeul Triunic este și are în ființa noastră! Slavă Domnului pentru părtășia Duhului care ne aduce dragostea lui Dumnezeu Tatăl și harul Domnului Isus Cristos pentru savurarea și participarea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy the Current of the Divine Trinity within us as our Spiritual Pulse and Supply, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 18 cu tema: Harul lui Dumnezeu și Duhul atotinclusiv, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

https://savurampecristos.ro/savuram-curentul-trinitatii-divine-pulsul-rezerva-noastra-spirituala/

//////////////////////////////////////

Culte și secte „creștine”

Gary DeLashmutt și Dennis McCallum

Introducere

Scopul acestei lucrări este de a oferi o imagine de ansamblu documentată asupra principalelor secte „creștine” sau a ceea ce unii au numit culte. Folosim termenul de secte pentru a evita conceptul mult mai complicat de culte. Se acordă o atenție deosebită doctrinelor biblice esențiale pe care acestea le neagă. Nu se oferă informații despre originea și fondatorii sectelor, deoarece acest lucru are o importanță relativ minoră pentru sarcina apologetică. Sunt furnizate îndrumări pentru a ajuta lucrătorul creștin în comunicarea acestor informații. Este furnizată o bibliografie extinsă, recomandată pentru studii ulterioare.

Bibliologie: Sursa autorității

Sursa autorității doctrinare pentru adevărul spiritual este crucială. Sursa (sursele) pe care un grup le recunoaște va (vor) determina întregul cadru doctrinar al acelui grup. Prin urmare, acest domeniu este problema fundamentală dintre creștinismul biblic și secte. Creștinismul biblic recunoaște doar Biblia ca fiind autoritară, deoarece numai ea este inspirată de Dumnezeu.

Sectele recunosc de obicei Biblia ca fiind cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, majoritatea susțin că și alte scrieri sunt inspirate. Aceste scrieri devin autoritatea doctrinară finală, deoarece ele reprezintă de obicei grila prin care este interpretată Biblia. Unele secte („Martorii lui Iehova” și „Calea”) cred că numai Biblia este inspirată, dar pretind că au interpretarea și/sau traducerea corectă a Bibliei. Această interpretare devine, în practică, autoritatea finală a sectei.

Recunoașterea de către secte a faptului că Biblia este cuvântul inspirat al lui Dumnezeu

Mormonism: „Credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu în măsura în care este tradusă corect; de asemenea, credem că Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu.” 1

Știința creștină: „Biblia a fost singura mea autoritate. Nu am avut alt ghid pe «calea cea dreaptă și îngustă» a Adevărului. Urmând aceste îndrumări ale revelației științifice, Biblia a fost singurul meu manual.” 2

Martorii lui Iehova: „Sfânta Scriptură a Bibliei este standardul după care se judecă toate religiile.” 3

„A-L lăsa pe Dumnezeu să fie găsit adevărat înseamnă a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă cuvântul în privința adevărului care îi eliberează pe oameni… Obligația noastră este să susținem ceea ce se spune aici prin citate din Biblie ca dovadă a veridicității și credibilității.” 4

Calea: „Nu există loc pentru interpretări sau discuții. Trebuie să venim la Cuvânt, să lăsăm Cuvântul să vorbească și apoi să ne ajustăm gândirea în conformitate cu integritatea și acuratețea Cuvântului. După ce am lăsat Cuvântul să vorbească, trebuie să ne armonizăm în mod corespunzător credințele, acțiunile și viața noastră.” 5

Biserica Unificării: „Până când misiunea noastră cu biserica creștină se încheie, trebuie să cităm Biblia și să o folosim pentru a explica Principiul Divin. După ce vom primi moștenirea bisericii creștine, vom fi liberi să propovăduim fără Biblie.” 6

Sectele susțin că alte scrieri sunt inspirate de Dumnezeu

Mormonism: „Și acum, adevărat vă spun că Eu am fost la început cu Tatăl și sunt Cel Întâi Născut;

și toți cei care sunt zămisliți prin Mine sunt părtași la slava Lui și sunt biserica Celui Întâi Născut.

Și voi ați fost la început cu Tatăl…” 7

Știința Creștină: „Aș rușina să scriu despre Știință și Sănătate cu Cheia Scripturilor, așa cum am făcut-o, dacă ar fi de origine umană și dacă aș fi separat de Dumnezeu, autorul ei. Dar, întrucât aș fi doar un scrib care reflecta armoniile cerului în metafizica divină, nu pot fi extrem de modest în aprecierea mea a manualului de Știință Creștină.” 8

„Un om de știință creștin are nevoie de lucrarea mea Știință și Sănătate ca manual al său, la fel și toți studenții și pacienții săi. De ce? În primul rând: Pentru că este vocea Adevărului pentru această epocă și conține întreaga declarație a Științelor Creștine sau Știința vindecării prin Minte. În al doilea rând: Pentru că a fost prima carte cunoscută, care conține o declarație completă a Științei Creștine. Prin urmare, a dat primele reguli pentru demonstrarea acestei Științe și a înregistrat Adevărul revelat necontaminat de ipoteze umane.” 9

Biserica Unificării: „Poate fi neplăcut credincioșilor religioși, în special creștinilor, să afle că trebuie să apară o nouă expresie a adevărului. Ei cred că Biblia, pe care o au acum, este perfectă și absolută în sine.” 10

„…Cuvintele Noului Testament ale lui Isus și ale Duhului Sfânt își vor pierde lumina… a «pierde lumina» înseamnă că perioada misiunii lor a expirat odată cu venirea noii ere.” 11

III. Cristologie: Persoana lui Hristos

Biblia afirmă în mod clar atât umanitatea, cât și divinitatea lui Isus Hristos. Autorii biblici consideră respingerea sau modificarea acestei doctrine drept erezie (1 Ioan 4:1-6; Coloseni 2:4,8,9), deoarece afectează în mod direct semnificația și valoarea morții Sale pe cruce.

Sectele moderne atacă aproape universal divinitatea lui Hristos. În timp ce unele secte neagă categoric această afirmație, altele sunt mai ambigue. Dar toate s-au îndepărtat de poziția biblică clară.

Afirmațiile sectelor conform cărora Isus nu este pe deplin Dumnezeu

Mormonism: „Divinitatea lui Isus este adevărul care trebuie acum primit…divinitatea lui Isus și [divinitatea] tuturor celorlalte suflete nobile și sfinte, în măsura în care și ele au fost aprinse de o scânteie a divinității – în măsura în care și ele pot fi recunoscute ca manifestări ale Divinului.” 12

Știința Creștină: „Hristosul spiritual era infailibil; Isus, ca ființă umană materială, nu era Hristos.” „Vindecând bolnavii și păcătoșii, Isus a subliniat faptul că efectul vindecător urma înțelegerii Principiului divin și a spiritului Cristic care îl guverna pe Isus în trup.” 13

Martorul lui Iehova: „El a fost o persoană spirituală, așa cum «Dumnezeu este Spirit»; a fost o persoană puternică, deși nu atotputernică așa cum este Iehova Dumnezeu; de asemenea, el a fost înaintea tuturor celorlalte creaturi ale lui Dumnezeu, căci a fost primul fiu pe care Iehova Dumnezeu l-a născut. De aceea este numit «singurul Fiu născut» al lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are niciun partener în a-și aduce la naștere Fiul întâi născut.” 14

Calea: „…Evanghelia după Ioan a stabilit adevărul Cuvântului lui Dumnezeu că Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, nu «Dumnezeu Fiul» sau «Dumnezeu Însuși».” 15

Biserica Unificării: „Din punct de vedere istoric, Isus Mesia a venit în locul lui Adam pentru a restaura omenirea. El nu era o Divinitate… este o mare eroare să credem că Isus a fost Dumnezeu Însuși.” 16

Explicațiile sectelor despre identitatea „reală” a lui Isus

Mormonism: „Isus Hristos nu este Tatăl spiritelor care au luat sau vor lua trupuri pe acest pământ, căci El este unul dintre ele. El este Fiul, așa cum și ei sunt fii sau fiice ale lui Dumnezeu.” 17

Știința Creștină: „Hristos este Adevărul ideal, care vine să vindece boala și păcatul prin Științe Creștine și atribuie toată puterea lui Dumnezeu. Isus este numele omului care, mai mult decât toți ceilalți oameni, L-a prezentat pe Hristos, adevărata idee a lui Dumnezeu… Isus este omul uman, iar Hristos este ideea divină; de unde și dualitatea lui Isus Hristos.” 18

„El este «ideea spirituală sau adevărată a lui Dumnezeu» „Hristos, ca adevărată idee spirituală, este idealul lui Dumnezeu acum și pentru totdeauna…” 19

Martorul lui Iehova: „…în Coloseni 1:15 este menționat ca «chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată creația». Astfel, el este clasat alături de creația lui Dumnezeu, fiind primul dintre ele și, de asemenea, cel mai iubit și cel mai favorizat dintre ele. El nu este autorul creației lui Dumnezeu; ci, după ce Dumnezeu l-a creat ca Fiu Său întâi născut, apoi Dumnezeu l-a folosit ca Partener al Său lucrător în crearea întregii resturi a creației. Așa se spune în Coloseni 1:16-18 și în Ioan 1:1-3, NW.” 20

Calea: „Cei care învață că Isus Hristos este Dumnezeu și că Dumnezeu este Isus Hristos nu vor fi niciodată aprobați în «împărțirea corectă» a cuvântului lui Dumnezeu, căci există un singur Dumnezeu și «să nu ai alți dumnezei». Biblia învață clar că Isus Hristos a fost un om conceput de Duhul Sfânt, Dumnezeu, a cărui viață a fost fără cusur și fără pată, un miel din turmă, fiind astfel jertfa perfectă. Astfel, El a devenit Mântuitorul nostru.” 21

„…observăm că Isus Hristos este menționat direct ca «Fiul lui Dumnezeu» în peste 50 de versete din Noul Testament; este numit «Dumnezeu» în patru. (Niciodată nu este numit «Dumnezeu Fiul») Numai prin greutatea acestor dovezi, 50 la 4, adevărul ar trebui să fie evident.” 22

Biserica Unificării: „Isus pe pământ «a fost un om cu nimic diferit de noi, cu excepția faptului că era fără păcat originar».” 23

Soteriologie: Lucrarea lui Hristos pe Cruce

Biblia susține că acceptarea omului de către Dumnezeu se bazează în întregime pe lucrarea lui Hristos pe cruce, complet separată de lucrările omului pentru Dumnezeu (Galateni 2:16,21; Romani 3:19-26). Din această cauză, omul primește acceptarea lui Dumnezeu ca dar gratuit numai prin credință (Efeseni 2:8,9). Deși credința mântuitoare este dovedită prin fapte din viața credinciosului (Iacov 2:16-24), acestea sunt considerate rodul mântuirii (Galateni 5:22,23), nu ca baza acesteia. Autorii biblici pronunță cea mai puternică judecată asupra oricăror învățători care modifică acest mesaj (Galateni 1:3-9).

Sectele atacă în general suficiența deplină a lucrării lui Hristos pe cruce și astfel fac mântuirea dependentă în cele din urmă de lucrările omului pentru Dumnezeu. De obicei, se susține că atât credința, cât și faptele sunt necesare pentru mântuire.

Unele secte atacă lucrarea lui Hristos într-un mod diferit. „Știința creștină” are o idee complet diferită despre mântuire. În cazul „Căii”, natura credinței mântuitoare este diluată la un simplu consimțământ mental.

Explicațiile sectelor privind moartea lui Hristos pe cruce

Mormonism: „Joseph Smith a învățat că există anumite păcate atât de grave pe care omul le poate comite, încât îi vor plasa pe călcători dincolo de puterea ispășirii lui Hristos. Dacă aceste greșeli sunt comise, atunci sângele lui Hristos nu îi va curăți de păcatele lor, chiar dacă se pocăiesc. Prin urmare, singura lor speranță este să-și vadă propriul sânge vărsat pentru a ispăși, pe cât posibil, în numele lor.” 24

Știința Creștină: „Adevărata ispășire – atât de infinit dincolo de concepția păgână conform căreia Dumnezeu are nevoie de sânge uman pentru a-Și îmblânzi dreptatea și a-Și aduce mila – trebuie înțeleasă. Faptul că mânia lui Dumnezeu ar trebui să fie revărsată asupra Fiului Său iubit este divin nefiresc. O singură jertfă, oricât de mare, este insuficientă pentru a plăti datoria păcatului. Sângele material al lui Isus nu a fost mai eficient pentru a curăța de păcat atunci când a fost vărsat pe «pomul blestemat» decât atunci când curgea în venele Sale în timp ce se ocupa zilnic de treburile Tatălui Său.” 25

Martorul lui Iehova: „Astfel, Ioan a arătat scopul secundar pentru care Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ, și anume, să moară ca jertfă sfântă pentru Iehova Dumnezeu, pentru a șterge păcatele oamenilor credincioși și a-i elibera de condamnarea morții, pentru ca ei să poată dobândi viață veșnică în lumea nouă și dreaptă pe care Dumnezeu a promis că o va crea.” 26

Calea: „Separarea Tatălui de Fiu nu discreditează deloc Fiul… Mai degrabă, dogma trinitară… îl degradează pe Dumnezeu din poziția Sa elevată, fără egal; în plus, îl lasă pe om nemântuit.” „Dacă Isus Hristos este Dumnezeu și nu Fiul lui Dumnezeu, noi nu am fost încă mântuiți.” 27

Biserica Unificării: „Isus a eșuat în misiunea Sa. El a fost răstignit înainte de a se putea căsători. Nu a fost niciodată scopul predeterminat al lui Dumnezeu ca El să moară.” 28

„Este la fel de adevărat că crucea nu a putut stabili Împărăția Cerurilor pe Pământ prin înlăturarea păcatului nostru originar.” 29

Declarațiile sectelor despre condițiile mântuirii

Mormonism: „Credem că, prin ispășirea lui Hristos, toată omenirea poate fi mântuită, prin ascultarea de legile și rânduielile Evangheliei.”

„Credem că primele principii și rânduieli ale Evangheliei sunt, în primul rând, credința în Domnul Isus Hristos; în al doilea rând, pocăința; în al treilea rând, botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor; în al patrulea rând, punerea mâinilor pentru darul Duhului Sfânt. 30

Știința creștină: „A scăpa de păcat prin știință înseamnă a debarasa păcatul de orice presupusă minte sau realitate și a nu admite niciodată că păcatul poate avea inteligență sau putere, durere sau plăcere. Învingi eroarea negându-i adevărul.” 31

Martorul lui Iehova: „Toți cei care, prin credința în Iehova Dumnezeu și în Cristos Isus, se dedică împlinirii voinței lui Dumnezeu și apoi își îndeplinesc cu fidelitate dedicarea vor fi răsplătiți cu viață veșnică.” 32

Calea: „…acum, o persoană își va schimba stăpânirea atunci când mărturisește cu gura sa un nou Domn – Isus Hristos.” 33

„…singura dovadă vizibilă și audibilă că un om a fost născut din nou și umplut cu darul Duhului Sfânt este întotdeauna aceea că vorbește într-o limbă sau mai multe limbi.” 34

Biserica Unificării: „În acest moment (și anume, după moartea lui Isus pe cruce), Dumnezeu putea revendica sufletele oamenilor, dar nu putea da răscumpărare trupului.” 35

„Isus nu a reușit să-l răscumpere pe om fizic. Prin urmare, restaurarea fizică urmează să fie realizată de un alt Mesia la a Doua Venire.” 36

Eshatologie: Întoarcerea lui Hristos și soarta necreștinilor

Biblia ne învață că Isus Hristos se va întoarce fizic pentru a conduce lumea (Faptele Apostolilor 1:11). Cei care resping măsurile luate de Dumnezeu pentru mântuire vor fi trași la răspundere pentru decizia pe care au luat-o în această viață (Evrei 9:27). În cele din urmă, vor fi judecați și condamnați la separare veșnică de Dumnezeu. Mai multe pasaje indică faptul că această stare va fi conștientă, precum și veșnică (Matei 25:46; II Tesaloniceni 1:9; Apocalipsa 14:9-11).

Majoritatea sectelor neagă această învățătură scripturală. Unele propovăduiesc categoric că toți oamenii vor fi mântuiți. Unele propovăduiesc că tuturor oamenilor li se va da o altă șansă să creadă în Hristos. Altele propovăduiesc că necredincioșii vor fi nimiciți.

Pozițiile sectelor cu privire la întoarcerea lui Hristos

Știința Creștină: „A doua apariție a lui Isus este, fără îndoială, venirea spirituală a ideii în avansare despre Dumnezeu, așa cum se întâmplă în Știința Creștină.” 37

„Se spune în mod autentic că un comentator al datelor lui Daniel a stabilit anul 1866 sau 1867 pentru întoarcerea lui Hristos – întoarcerea ideii spirituale pe pământul material sau antipodul cerului. Este o coincidență evidentă că acele date au fost primii doi ani ai descoperirii mele a Științei Creștine.” 38

Martorul lui Iehova: „Semnificația cuvântului «parousia» este mai exactă decât cuvântul «venire» conținut în versiunile generale în limba engleză. Nu înseamnă că este pe drum sau că a promis că va veni, ci că a sosit deja și este aici.” 39

„Isus Hristos se întoarce, nu din nou ca om, ci ca o persoană spirituală glorioasă.” 40

Biserica Unificării: „Domnul celei de-a Doua Veniri se va naște pe pământ ca Regele Regilor… Nu trebuie să așteptăm întoarcerea lui Isus însuși, ci un alt Mesia – un om care se va naște în Coreea… El va fi confirmat ca Mesia prin lumea spiritelor.” 41

Pozițiile sectelor cu privire la soarta necredincioșilor

Mormonism: „Avem nevoie de puține explicații suplimentare cu privire la ce înțelegem prin răscumpărare necondiționată. Aceasta înseamnă să ne readucem din această stare muritoare la starea nemuritoare; cu alte cuvinte, să ne dea învierea. Aceasta vine la fiecare creatură, nu numai la oameni, ci și la pești, păsările cerului și fiarele câmpului… Toți au avut existență spirituală înainte de a fi așezați pe pământ; prin urmare, ei trebuie să fie răscumpărați.” 42

„Fiii Pierziunii, ai căror membri umani, potrivit unei surse mormone, sunt «doar o mică parte a rasei umane», vor fi condamnați definitiv la iad. Acolo sunt «ostimiți să sufere mânia lui Dumnezeu, împreună cu diavolul și îngerii lui, în veșnicie»; pentru păcatul lor «nu există iertare nici în această lume, nici în cea viitoare». Chinul lor va fi fără sfârșit, căci «viermele lor nu moare și focul nu se stinge, care este chinul lor – și sfârșitul lui, nici locul lui, nici chinul lor, nimeni nu știe.” 43

„Împărăția Cerească. „Această împărăție, care va fi situată pe acest pământ după reînnoirea sa, «este pregătită pentru cei drepți, cei care au fost credincioși în ținerea poruncilor Domnului și au fost curățiți de toate păcatele lor».” 44

„Împărăția terestră. Această împărăție va fi situată pe o altă sferă decât pământul, probabil o altă plantă. În această împărăție vor merge următoarele:

Persoanele responsabile care mor fără lege…

Cei care resping Evanghelia în această viață și care își schimbă cursul și o acceptă în lumea spiritelor;

Oameni onorabili ai pământului care sunt orbiți de viclenia oamenilor și care, prin urmare, nu acceptă și nu trăiesc legea Evangheliei;

Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă… care nu sunt curajoși, ci care sunt, dimpotrivă, căldicei în devotamentul lor față de Biserică și față de dreptate.” 45

Știința creștină: „Probația omului după moarte este necesitatea nemuririi sale; căci binele nu moare și răul este autodistructiv, prin urmare răul trebuie să fie muritor și autodistrus. Dacă omul nu ar progresa după moarte, ci ar rămâne în eroare, el s-ar autodistruge inevitabil.” 46

Martorul lui Iehova: „Doctrina unui iad arzător, unde cei răi sunt torturați veșnic după moarte, nu poate fi adevărată, în principal din patru motive: (1) Este complet nebiblică; (2) este nerezonabilă; (3) este contrară iubirii lui Dumnezeu și (4) este respingătoare dreptății.” 47

Biserica Unificării: „Când va declara Împărăția, spiritele vitale ale celor care au trăit înainte se vor alătura adepților Rev. Moon, astfel încât să se poată dezvolta în spirite divine. Oamenii răi vor trece printr-o procedură similară de reîncarnare. Legea karmei este operantă în această procedură, căci «…dacă cineva ajunge în lumea spiritelor cu datorii neplătite, va trebui să lucreze pentru a-i ajuta poate chiar pe cei pe care i-a rănit pentru a plăti ceea ce datorează.»” 48

Orientări de comunicare

Nu este suficient ca un creștin să fie capabil să discernă doctrina falsă și să apere doctrina adevărată. De asemenea, este necesar să fie capabil să discute aceste probleme într-un mod care să ajute cealaltă persoană să ajungă la adevăr. Următoarele îndrumări s-au dovedit a fi considerații importante pentru creștinul care discută despre secte.

Tratează cealaltă persoană cu dragoste și respect. Una dintre cele mai frecvente greșeli în relația cu membrii unei secte este să-i consideri dușmanul care trebuie învins. Este imperativ să ne amintim că sistemul de gândire în sine, nu adeptul acestuia, trebuie învins (2 Corinteni 10:3-5). Persoana implicată în sectă trebuie salvată de sistemul fals (Iuda 22,23). O atitudine sinceră de dragoste și respect față de persoană este necesară pentru ca acest lucru să se întâmple. Evită certurile aprinse și orice formă de vorbire abuzivă.

Concentrați-vă asupra doctrinelor esențiale. Accentul ar trebui să rămână pus pe doctrinele esențiale ale Scripturii și pe modul în care învățăturile sectei le neagă. Evitați să intrați în detalii despre secta. Acestea pot fi interesante, dar tind să îndepărteze subiectul discuției de la doctrina scripturală esențială. De asemenea, evitați să atacați fondatorul sau istoria sectei. Acest tip de argumentare este eronat: comportamentul adepților nu poate nici verifica, nici falsifica doctrinele sectei. Creștinismul ar cădea pradă aceluiași tip de atac, așa cum orice membru experimentat al unei secte va sublinia rapid!

Fii pregătit să pui întrebări specifice și repetate despre poziția sectei cu privire la doctrinele esențiale. Unele secte își învață membrii să evite discutarea unor domenii concrete ale doctrinei. În acest caz, creștinul ar trebui să insiste asupra faptului că se oferă un răspuns clar la doctrina în cauză.

Fiți pregătiți să discutați despre hermeneutică. Membrii sectei sunt de obicei conștienți de pasajele biblice care contrazic doctrinele lor, precum și de cele care se presupune că le susțin. Din acest motiv, discuția se va concentra adesea în jurul interpretării textelor date. Creștinul ar trebui să fie capabil să-și apere interpretarea textelor care susțin doctrinele esențiale și să respingă interpretarea greșită a textelor folosite de membrul sectei.

Răspundeți oamenilor în funcție de gradul lor de deschidere. Nu este înțelept să aveți aceleași obiective imediate pentru toți oamenii implicați într-o sectă. Ar trebui luați în considerare mai mulți factori în formularea unui obiectiv realist pentru discuție:

Este persoana un membru al unei secte foarte dedicat, poate implicat în evanghelizare? Cu cât este mai mare angajamentul său, cu atât este mai puțin probabil să se observe o schimbare semnificativă de opinie într-o singură discuție. De obicei, în această situație, este cel mai bine să se ofere o apărare clară și puternică a poziției creștine, împreună cu o expunere a principalelor puncte slabe ale doctrinei sectei. Dacă nu există dorința de a trata cu onestitate pasajele aduse în discuție, cel mai bine este să se încheie politicos discuția.

Dacă persoana este un membru „de a doua generație”, poate exista un grad mai mare de deschidere. Subliniați harul lui Dumnezeu cu această persoană.

Dacă persoana nu este membră a unei secte sau dacă este un membru nou, adesea există un grad ridicat de deschidere. Persoana este de obicei interesată de lucruri spirituale și de Biblie, dar este posibil să fi avut contact doar cu doctrina sectei și/sau cu doctrina creștină, fără o apărare adecvată. Subliniați divinitatea lui Hristos și harul lui Dumnezeu în cazul acestei persoane și arătați cum secta a interpretat greșit pasaje pentru a-și susține poziția.

Note de subsol

Anthony A. Hoekema, Cele patru culte majore (Grand Rapids, Mich.: Eerdmans Publishing Co., 1963), p. 18, citând scrisoarea adresată autorului de Mark E. Peterson din Consiliul celor Doisprezece, datată 6 iulie 1962.

Știință și sănătate, p. 110, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans Publishing Co., 1963), p. 21.

Watchtower Bible and Tract Society, Ce a făcut religia pentru omenire? (Brooklyn, New York: Watch Tower Bible and Tract Society, 1951) p. 32

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, ed. rev. 1952, p. 9

Victor Paul Wierwille, Putere pentru o viață abundentă (New Knoxville, Ohio: The American Christian Press, 1971), p. 96, citat în Ronald M. Enroth, Ghid pentru culte și noi religii (Downers Grove, Ill.: Inter-Varsity Press, 1983), p. 180.

Citat în Eternity , aprilie 1976, p. 27, citat în James Bjornstad, Sun Myung and the Unification Church (Minneapolis: Bethany House Publishers, 1984), p. 37.

Doctrină și legăminte 93:21-23.

Prima Biserică a lui Hristos, Oameni de știință și diverse lucrări (Boston, 1941), p. 115, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 22.

Prima Biserică a lui Hristos, Oameni de știință și diverse , pp. 456-57, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 22.

Principiul Divin, ediția a 2-a (Washington, DC: Asociația Duhului Sfânt pentru Unificarea Creștinismului Mondial, 1973, p. 9).

Principiul Divin , p. 118, citat în Josh McDowell și Don Stewart, Înțelegerea Cultelor (San Bernardino, California: Here’s Life Publishers, 1983), p. 135.

Anthony A. Hoekema, Cele patru culte majore , p. 54, citând Învățăturile profetului Joseph Smith, p. 347.

Scrieri diverse, p. 84, 141, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 42.

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, Dumnezeu să fie credincios , p. 32.)

Isus Hristos nu este Dumnezeu , p. 16, citat în Walter R. Martin, Noile culte (Santa Ana, California: Vision House, 1981), p. 54.

DPA, p. 75; cf. DPSG, p. 192 și DP, pp. 211 și urm., citate în James Bjornstad, Sun Myung and the Unification Church , p. 29, 30. (Vezi bibliografia pentru explicația abrevierilor de mai sus.)

Doctrine și legăminte , pp. 472, 473

Scrieri diverse, p. 473, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 42.

Scrieri diverse, p. 347, 361, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 42.

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, Dumnezeu să fie credincios , p. 32-33.

Isus Hristos nu este Dumnezeu, p. 79, citat în Walter R. Martin, Noile culte , pp. 54,55.

Isus Hristos nu este Dumnezeu, p. 30, citat în Walter R. Martin, Noile culte , p. 55.

Principiul Divin, p. 212; cf. DPSG, pp. 129,194, citat în James Bjornstad, Sun Myung și Biserica Unificării , p. 30.

Anthony A. Hoekema, *Cele patru culte majore *, p. 59, citând *Doctrine of Salvation *, I, 135.

Nu și Da, p. 34, 23, 25, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 49.

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, Dumnezeu să fie credincios , p. 38.

Wierwille, Isus Hristos nu este Dumnezeu, coperta cărții, p. 6, citat în Ronald M. Enroth, Ghid pentru culte și noi religii , p. 185.

DPA, pp. 64-5; Principiul Divin, p. 143; cf. DPSG, p. 133), citat în James Bjornstad, Sun Myung și Biserica Unificării , p. 30.

Principiul Divin, p. 178, citat în Josh McDowell și Don Stewart, Înțelegerea Cultelor , p. 138

Articole de credință, p. 479, citat în Anthony A. Hoekema, Cele patru culte majore , p. 60.

Știință și sănătate, p. 339, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 51.

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, Dumnezeu să fie credincios , p. 298.

Victor Wierwille, Putere pentru o viață abundentă, pp. 296,297, citat în Walter R. Martin, Noile culte , p. 74.

Victor Wierwille, Primirea Duhului Sfânt astăzi, p. 148, citat în Walter R. Martin, Noile culte , p. 74.

DPSG, p. 197, citat în James Bjornstad, Sun Myung și Biserica Unificării , p. 30.

DPSG, pp. 139, 165; cf. DP, pp. 147 și următoarele, citat în James Bjornstad, Sun Myung și Biserica Unificării , p. 30.

Mary Baker Eddy, Retrospecție și Introspecție (Boston: Trustees, 1920), p. 70, citată în Anthony A. Hoekema, Știința Creștină , p. 62.

Mary Baker Eddy. Prima Biserică a lui Hristos, Oameni de știință și diverse . (Boston: Trustees, 1941), p. 181, citată în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 62.

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, Dumnezeu să fie credincios , p. 198.

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, Dumnezeu să fie credincios , p. 196.

Principiul Divin, p. 510, 500, 510, 520, 177, citat în James Bjornstad, Sun Myung și Biserica Unificării , p. 32.

Doctrina Mântuirii, II, 10-11, citată în Anthony A. Hoekema, Cele Patru Culte Majore , p. 58.

Anthony A. Hoekema, Cele patru culte majore , p. 72, referindu-se la Doctrină și legăminte 76:33,34;76:44,45

Joseph Fielding Smith, Răspunsuri la întrebările Evangheliei, II, 208, citat în Anthony A. Hoekema, Cele patru culte majore , p. 72.

McConkie, Doctrina Mormonă, p. 708. Se face referire la Doctrină și Legăminte 76:71-80. Comparați cu Anthony A. Hoekema, Cele Patru Culte Majore , p. 73.

Scrieri diverse, p. 2, citat în Anthony A. Hoekema, Știința creștină , p. 60.

Societatea Biblică și de Tractate Watchtower, Dumnezeu să fie credincios , p. 99.

DPSG, pp. 174 și următoarele; cf. DP, pp. 157 și următoarele, DPA, p. 50, citat în James Bjornstad, Sun Myung și Biserica Unificării , p. 33.

https://www.dwellcc.org/essays/christian-cults-and-sects

/////////////////////////////////////////////

„Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei divine“ de Fratele Laurenţiu al Învierii

Dumnezeu este omniprezent. Dar suntem noi oare conştienţi în fiecare clipă de acest lucru? Această conştienţă se poate căpăta prin exerciţiu, aşa cum ne învaţă Fratele Laurenţiu al Învierii în cartea pe care o descoperim astăzi, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei divine în rutina cotidianului, ce cuprinde maxime şi scrisori ale acestui călugăr francez din secolul al XVII-lea.

Sfaturile pe care le-a dat în timpul vieţii sau în scrisori au fost adunate într-un volum de Joseph de Beaufort după moartea Fratelui Laurenţiu şi ele formează ceea ce se cunoaşte astăzi sub numele de Practicarea prezenţei lui Dumnezeu sau, aşa cum a apărut în limba română, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei divine în rutina cotidianului.

Gândurile acestui călugăr sunt în acelaşi timp pline de încurajare, dar şi un îndemn la cercetare, smerire şi la o trăire mai intensă cu Dumnezeu.

Prima parte a cărţii cuprinde Maxime spirituale referitoare la ce înseamnă practicarea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi. Aceasta se bazează pe câteva principii:Să privim ţintă la Dumnezeu şi slava Lui în tot ceea ce facem, spunem şi urmărim. Ţelul pe care-l urmărim să fie acela de a deveni cei mai desăvârşiţi adoratori ai lui Dumnezeu în viaţa de aici, aşa cum nădăjduim să fim în întreaga veşnicie. Să luăm hotărârea fermă de a învinge, prin îndurarea lui Dumnezeu, toate piedicile pe care le vom întâlni în viaţa spirituală.

De asemenea, fratele Laurenţiu ne îndeamnă să nu uităm că Pe cât de mare este năzuinţa unui suflet de a atinge desăvârşirea, pe atât de mare îi e dependenţa de harul divin, iar ajutorul lui Dumnezeu îi este tot atât de necesar în fiece clipă pe cât de mare îi este neputinţa în absenţa Lui.În continuare aflăm care sunt, în viziunea fratelui Laurenţiu, exerciţiile necesare pentru atingerea vieţii spirituale.

Exerciţiul cel mai sfânt, mai obişnuit şi mai necesar în viaţa spirituală este prezenţa lui Dumnezeu – şi a te învăţa şi de a te delecta cu sfânta Sa tovărăşie, vorbind smerit şi conversând afectuos cu El oricând, în fiece clipă, fără vreo regulă sau măsură, îndeosebi atunci când eşti ispitit, lovit de necazuri şi dureri, gol sufleteşte, dezgustat, ba chiar şi atunci când te dovedeşti necredincios şi păcătuieşti.

Trebuie să urmărim stăruitor şi necurmat ca toate faptele noastre, fără deosebire, să fie un fel de mici dialoguri cu Dumnezeu, şi asta fără pregătire, aşa cum izvorăsc din puritatea şi simplitatea inimii.

Cel care practică acest lucru vorbeşte oriunde cu Dumnezeu, Îi cere cele de care are trebuinţă şi se bucură necurmat în mii şi mii de feluri în prezenţa Lui.Este totuşi nimerit să spunem că această conversaţie cu Dumnezeu are loc în adâncul şi în inima sufletului, ţine să precizeze fratele Laurenţiu.

Prezenţa lui Dumnezeu este, deci, viaţa şi hrana sufletului, care se poate dobândi doar prin harul Domnului. Şi iată acum şi mijloacele de a o dobândi.

Primul mijloc este o mare curăţie a vieţii.

În al doilea rând, să veghem necurmat asupra noastră înşine pentru a nu face, rosti sau gândi nimic ce ar putea să nu-I fie pe plac lui Dumnezeu.

Nu trebuie să te descurajezi când nu izbuteşti, fiindcă o obişnuinţă nu se formează fără osteneală; însă, odată câştigată, plăcerea va însoţi tot ce vei face, ne încurajează fratele Laurenţiu.

Într-un mod surprinzător de pragmatic, fratele Laurenţiu vorbeşte în continuare despre Foloasele prezenţei lui Dumnezeu:

Primul folos adus sufletului de prezenţa lui Dumnezeu este credinţa mai vie şi mai activă care lucrează în toate împrejurările vieţii noastre, îndeosebi în vreme de nevoie, deoarece ea ne ajută să dobândim fără greutate harul de care avem trebuinţă în înfruntarea ispitelor şi în legăturile inevitabile cu alte făpturi.

În al doilea rând, Practicarea exerciţiului de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu ne întăreşte nădejdea, care creşte odată cu cunoştinţele noastre.

Apoi, Prezenţa lui Dumenzeu insuflă voinţei un dispreţ faţă de cele create, înflăcărând-o cu focul iubirii sacre: aflându-se întotdeauna cu Dumnezeu, care este un foc mistuitor.

Ca urmare, Sufletul se deprinde într-atât cu Dumnezeu, încât întreaga sa viaţă devine un şir neîntrerupt de acte de dragoste, de adoraţie şi de pocăinţă, de încredere şi mulţumire, de jertfe, rugăminţi şi de cele mai nobile virtuţi.

Până acum am parcurs prima parte, cea care cuprinde maxime spirituale, iar acum vom descoperi ce sfaturi duhovniceşti le dădea fratele Laurenţiu celor ce-i scriau.

În Scrisoarea a III-a adresată unei călugăriţe fratele Laurenţiu declară că:

Nu există pe lume un fel de viaţă mai plăcut, nici mai încântător decât neîntrerupta conversaţie cu Dumnezeu; lucru pe care doar cei ce îl practică şi îşi găsesc plăcerea în el pot să-l înţeleagă. Totuşi, nu vă sfătuiesc s-o practicaţi din această pricină; nu mângâierile de care vom avea, negreşit, parte trebuie să le urmărim în îndeletnicirea aceasta, ci să ne dedicăm din pură dragoste şi pentru că Dumnezeu vrea astfel.

Iată ce scria el celor care îi cereau sfatul. În Scrisoarea a IX-a îi scrie unei doamne următoarele:

În timp ce mâncaţi ori staţi de vorbă cu cineva, înălţaţi-vă din când în când inima către El: cea mai măruntă pomenire a Lui Îi va fi foarte plăcută. Iar pentru aceasta nu trebuie să strigaţi în gura mare, căci El este mult mai aproape de noi decât credem.

Tot unei doamne îi scrie în Scrisoarea a X-a şi îi spune:

Să vă gândiţi deseori la Dumnezeu, zi şi noapte, precum şi în timpul tuturor îndeletnicirilor dumneavoastră, al exerciţilor devoţionale, chiar şi în timp ce vă distraţi. El este întotdeauna lângă dumneavoastră şi cu dumneavoastră; prin urmare, nu-L lăsaţi singur.

Gândiţi-vă deseori la El, adoraţi-L fără încetare, trăiţi şi muriţi cu El: iată frumoasa îndeletnicire de-o viaţă a creştinului, într-un cuvânt, iată rostul nostru. Iar dacă nu ştim lucrul acesta, trebuie să-l învăţăm şi să ne deprindem cu el.

Într-o scrisoare adresată unei călugăriţe care suferea din punct de vedere fizic, el o încurajează, spunându-i că Adesea, Dumnezeu ne îngăduie bolile trupeşti, pentru a le vindeca pe cele sufleteşti. Iar în ceea ce-l priveşte, el declară că Durerile şi suferinţele ar fi pentru mine raiul pe pământ, dacă aş suferi cu Dumnezeu; pe când, cele mai mari plăceri ar fi pentru mine un adevărat iad, dacă le-aş gusta în absenţa Lui.

Următoarele scrisori sunt adresate unei aceleiaşi călugăriţe care suferea de o boală. Iată ce îi scria fratele Laurenţiu:

Întăriţi-vă sufletul, oferiţi-I Lui neîncetat durerile dumneavoastră, cereţi-I putere pentru a le putea îndura şi, mai presus de toate, deprindeţi-vă să-I vorbiţi adeseori şi căutaţi să-L părăsiţi cât mai puţin cu putinţă. Adorţi-L chiar şi în neputinţele dumneavoastră, dăruiţi-vă Lui din când în când şi, în clipele celor mai cumplite suferinţe, cereţi-I cu smerenie şi dragoste, asemeni unui copil bunului său tată, puterea de-a răbda totul, potrivit cu voia Sa sfântă şi ajutorul harului Său.

Rugaţi-L pe Dumnezeu nu să vă elibere de suferinţele trupeşti, ci să vă dea puterea de a răbda cu mult curaj, de dragul Lui, tot ceea ce va dori El şi atât cât va dori.

Inima noastră să devină un templu al Duhului, în care să-L adorăm neîncetat. Trebuie să veghem necurmat asupra noastră înşine pentru a nu face, rosti sau gândi nimic ce ar putea să nu-I fie pe plac.

Să ne dedicăm întru totul cunoaşterii lui Dumnezeu. Cu cât Îl cunoaştem mai mult, cu atât creşte dorinţa noastră de a-L cunoaşte. Şi întrucât măsura dragostei este cunoaşterea, cu cât aceasta va fi mai adâncă şi mai cuprinzătoare, cu atâ dragostea va fi mai mare.

Aşadar, În timp ce muncim sau facem orice altceva, chiar în timp ce citim şi scriem cărţi, fie ele şi spirituale – mai mult, chiar şi atunci când ne închinăm şi ne rugăm cu glas tare – trebuie să încetăm orice activitate pentru câteva clipe, cât de des ne este cu putinţă, pentru a-L adora pe Dumnezeu în adâncul sufletului nostru, să gustăm din El, chiar şi în fugă şi în ascuns.

Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului este o carte mică, foarte ușor de citit și ușor de luat cu noi când plecăm undeva, așa că nimeni nu se poate plânge că nu a avut timp să o citească. Fratele Laurenţiu ne oferă un model de viață lăuntrică, o relație cu Dumnezeu care poate fi trăită chiar în mijlocul activităților care ne țin ocupați toată ziua. Nu trebuie să Îl izolăm pe Dumnezeu în minutele de rugăciune pe care ni le rezervăm noi, ci putem să-I simțim prezența în fiecare clipă, să-I vorbim, să-L lăudăm și să luăm decizii împreună cu El. Pe lângă cartea sa, m-a impresionat foarte mult ceea ce se spune despre Fratele Laurențiu, faptul că dădea dovadă de o mare bunătate, că firea lui virtuoasă nu l-a făcut aspru sau distant. Îi întâmpina pe toți cu un surâs cald și sincer. Cred că este un model pentru noi și cu siguranță ne-am dori să se știe despre noi că avem o inimă bună, o fire deschisă și un caracter integru și evlavios.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să-L căutăm şi să-I simţim prezenţa aşa cum a făcut-o fratele Laurenţiu. Cred că experienţa lui cu Dumnezeu şi viaţa lui sunt un model de urmat pentru noi toţi. M-a impresionat smerenia lui şi felul în care îi încuraja pe ceilalţi să nu se dea bătuţi în a practica acest exerciţiu spiritual, mărtusind că şi lui i-a fost greu. El nu este sfântul tipic care are un rol important în biserică şi nu se îndoieşte de nimic, ci este un om aproape obişnuit, care face o slujbă monotonă, dar în timpul căreia el învaţă să-şi investească timpul şi viaţa cu folos în cunoaşterea lui Dumnezeu şi cred că asta este o încurajare pentru noi toţi, care trăim într-o altă epocă în care mergem la şcoală, facultate, la un serviciu solicitant şi ne găsim scuze că nu avem timp să ne rugăm sau să citim din Biblie. Fratele Laurenţiu a găsit o modalitate de a fi cu Dumnezeu tot timpul, chiar şi atunci când lucra şi gătea la bucătărie şi cred că oricine îi poate urma exemplul. Vă încurajez să citiţi cartea Viaţa cu Dumnezeu, pentru că sigur veţi fi cercetaţi şi încurajaţi să-L căutaţi şi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu mai mult.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

https://carteaeoviata.com/2014/11/10/viata-cu-dumnezeu-practicarea-prezentei-lui-dumnezeu-de-fratele-laurentiu-al-invierii/

////////////////////////////////////////////

Visul unui rege | Martin Luther King și Evanghelia eliberării

De Florin Bică

La vârsta de 34 de ani a mișcat naţiunea americană printr-un discurs despre cel mai mare vis al său. La 35 de ani a fost laureat cu Nobelul pentru Pace. La 39 de ani și-a încheiat viaţa subit, lăsându-și visul moștenire generaţiilor următoare.Michael Luther King s-a născut în Atlanta, Georgia, în 1929, şi a cunoscut pe propria piele, încă din copilărie, consecinţele segregării rasiale din America secolului trecut. Persoanele de culoare erau considerate inferioare, fiind private de multe dintre privilegiile albilor doar din cauza culorii pielii. Copiii de culoare mergeau la alte şcoli decât cei din familiile albilor. Pasagerii de culoare erau obligaţi să ocupe doar locurile din spate ale autobuzelor şi, la nevoie, să cedeze locul oricărui cetăţean alb care le-ar fi cerut acest lucru. Afro-americanii nu puteau să mănânce la aceleaşi restaurante cu albii şi nici măcar să bea apă din aceleaşi fântâni. Cinematografele aveau două intrări: una pentru albi, alta pentru negri. Discriminarea, nedreptatea şi inegalitatea făceau parte din viaţa cotidiană.

Mai întâi, pastorul King

Tatăl, bunicul şi străbunicul lui Martin Luther King Jr. au fost pastori. Decizia tânărului Martin de a urma acelaşi drum nu a fost deci o surpriză. Deşi a rămas în istorie mai degrabă ca activist pentru drepturile civile, King a fost în primul rând pastor. Înainte ca discursurile lui să ţină politicienii în faţa televizorului şi să impresioneze milioane de persoane, King şi-a influenţat biserica prin predicile sale.

Lewis Balswin, profesor de studii religioase, a apreciat că realizările majore ale lui King au pivotat în jurul vocaţiei sale pastorale. Biblia a ocupat un loc aparte în viaţa sa. Încă din adolescenţă, s-a remarcat prin râvna cu care memora versete biblice pentru a le recita în faţa bisericii păstorite de tatăl său. Mai tarziu, a studiat la o facultate cu profil teologic şi a obţinut un doctorat de la Universitatea din Boston, cu teza „O comparaţie a concepţiilor despre Dumnezeu în gândirea lui Paul Tillich şi Henry Nelson Wieman”.Gândirea şi activismul civic ale lui King au fost puternic înrădăcinate în tradiţia iudeo-creștină, completându-se cu credinţa sa în Dumnezeu. „King rămâne unul dintre cei mai influenţi lideri religioşi ai secolului al XX-lea. Eforturile sale au avut impact nu numai asupra Bisericii creştine ci, de asemenea, şi asupra societăţii americane şi a comunităţii globale“ – crede autorul şi activistul J. B. Hill.

„Am un vis”

Marşul de la Washington, din 28 august 1963, a fost unul dintre momentele emblematice ale activităţii lui King. Peste 200.000 de persoane de culoare (dar şi albi) s-au strâns şi au cerut drepturi egale pentru toţi cetăţenii Americii. King a susţinut de pe treptele Memorialului Lincoln discursul cunoscut azi sub numele „Am un vis“.

Pe 28 august 2023 se împlinesc 60 de ani de la faimosul discurs „I have a dream” (Am un vis), al lui Martin Luther King Jr., faimosul pastor american.

„Visez că cei patru copii ai mei vor trăi cândva într-o ţară în care nu vor fi judecaţi după culoarea pielii, ci după caracterul lor“, a spus King. Visul lui – că fiii sclavilor şi ai proprietarilor de sclavi vor sta într-o zi la aceeaşi masă, ca fraţi şi egali – a stârnit puternice ecouri. În ziua următoare, James Reston, editorialist la New York Times, scria: „Dr. King a abordat toate subiectele zilei, însă mai bine decât oricine altcineva. A fost plin de puterea simbolică a lui Lincoln şi Gandhi, precum şi de ritmurile Bibliei.“ În acelaşi an, publicaţia Time Magazine l-a numit „Omul Anului“.

Pe vârful muntelui

Ca orice persoană publică şi cu influenţă, Martin Luther King Jr. a fost controversat, contestat şi acuzat că nu îşi merită renumele. I s-a reproşat că ar fi avut legături cu organizaţii comuniste, că teza sa de doctorat ar fi fost o plagiere şi că discursul „Am un vis“ ar fi fost preluat din predica unui alt pastor afro-american. Dincolo de acuzaţiile mai mult sau mai puţin probate, King rămâne una dintre cele mai importante voci ale secolului al XX-lea, o voce de formaţie creştină. Mişcarea sa pentru drepturi a inspirat şi a modelat, ulterior, protestele sociale şi politice din întreaga lume. King a explorat şi a promovat concepte precum „libertate“, „egalitate“, „dreptate“ şi „demnitate umană“, încercând să le (re)aşeze pe temelia Bibliei şi a credinţei creştine. „La fel cum profeţii secolului al VIII-lea [..Ch.] şi-au părăsit micile localităţi natale şi au dus mesajul: <<Aşa zice Domnul!>> departe de zidurile oraşelor de baştină… şi eu sunt obligat să duc Evanghelia libertăţii dincolo de propriul oraş” – a scris King.

El a pornit cruciada libertăţii de la ideea că Dumnezeu este Fiinţa supremă care intervine în istoria umană, dorind binele tuturor oamenilor. El nu este o Fiinţă îndepărtată – credea King –, ci „mama“ şi „tatăl“ orfanilor, un Dumnezeu care stă de partea celor care suferă. Interpretarea dată de el Evangheliei creştine a fost construită din perspectiva celor suferinzi şi nedreptăţiţi. Evanghelia predicată de King a ţintit nevoi sociale concrete. În opinia sa, Dumnezeu i-a ales pe oameni ca agenţi ai Săi pentru schimbarea indivizilor, a societăţii şi a instituţiilor.În 3 aprilie 1968, King a susţinut discursul „Am fost pe vârful muntelui”, comparându-se cu profetul Moise, care a văzut de pe un vârf de munte Ţara Făgăduinţei şi speranţa unei lumi mai bune. „Sunt fericit în seara asta. Nu sunt îngrijorat cu privire la nimic. Nu mi-e teamă de niciun om. Ochii mei au văzut slava venirii Domnului“, a zis King în discurs. A doua zi a fost împuşcat mortal, dar Evanghelia libertăţii i-a supravieţuit, remodelând America.

Footnotes

[1]„Părinţii i-au schimbat numele din Michael în Martin la vârsta de 6 ani.”

[2]„Johnny Bernard Hill, The Theology of Martin Luther King, Jr. and Desmond Mpilo Tutu, Palgrave Macmillan, 2007, p. 51, 52.”

[3]„Citat în Jonathan Rieder, «The Word of the Lord Is Upon Me», The Belknap Press of Harvard University Press, 2008, p. 1.”

https://semneletimpului.ro/social/cultura/visul-unui-rege-martin-luther-king-si-evanghelia-eliberarii.html

///////////////////////////////////////////

Fuga de Dumnezeu -Recenzie de carte

De Laurentiu Nistor

„Fuga de Dumnezeu“ descrie experienţa distanţării. Atunci când credem că fugim şi că ajungem într-un spaţiu în care Dumnezeu e absent, descoperim că Dumnezeu e deja acolo, invitându-ne credinţa.Max Picard s-a născut într-o familie de evrei, în 1888, în Germania. A studiat și practicat medicina, dar, nemulţumit de orientarea evoluţionistă a acesteia, s-a apropiat de filosofie. În 1939 a devenit creștin. Moștenirea rabinică a familie sale se regăsește în stilul sapienţial al scrisului său. Probabil cea mai cunoscută și tradusă carte a sa este Fuga de Dumnezeu, publicată în 1934.

Stilistic, cartea este o proză poetică; deși abundă în alegorii, simbolurile rămân accesibile și cititorului contemporan. Forţa imaginilor evocate, precum și descrierea disoluţiei sociale în faţa tehnologizării și urbanizării excesive au făcut din Fuga de Dumnezeu o lectură mereu prezentă, atât în secolul al XX-lea, cât și în al-XXI-lea.

Titlul pornește de la condiţia omului care are ca prim gest postlapsarian fuga din faţa lui Dumnezeu. Acest gest rămâne emblematic pentru homo viator – omul fugii –, omul care se depărtează de Dumnezeu în scopul zadarnic al regăsirii unui sine pierdut.Dumnezeu este prezent în lumea fugii, în căutarea omului – când credem că fugim şi că ajungem într-un spaţiu în care Dumnezeu e absent, descoperim că Dumnezeu e deja acolo, invitându-ne credinţa.În societatea industrializată, fuga s-a generalizat și transcende individul. Picard observă că fuga a devenit un mod de viaţă și creează relativismul moral. Distanţarea de divin nu e generată de vreo emoţie morală, iar aceasta se răsfrânge în toate aspectele vieţii: în relaţiile umane, în artă, în economie, știinţă, divertisment și chiar în religie. Ca urmare, pe mulţi îi lasă neîmpliniţi și în suferinţă, determinând omul să caute continuu structuri și sensuri alternative.

Picard subliniază că există totuși o reminiscenţă în fiecare persoană care nu va ceda fugii, iar aceasta este legată de dragoste, care la rândul ei ne trimite la Dumnezeu. Apoi, după ce explorează fuga, Picard demonstrează că Dumnezeu este prezent în lumea fugii, în căutarea omului – când credem că fugim și că ajungem într-un spaţiu în care Dumnezeu e absent, descoperim că Dumnezeu e deja acolo, invitându-ne credinţa.

Cartea are o dimensiune edificatoare și formativă pentru viziunea biblică despre lume: contrastează structurile lumii distanţate de Dumnezeu cu structurile lumii credinţei, identifică și discută cauzele colapsului culturii moderne, încercările acesteia de a se lupta cu dimensiunea spirituală a omului, tensiunile întâlnirii dintre libertate și individualitate, alături de observarea perpetuei oscilaţii a individului între lumea fugii și lumea credinţei.

Deși cultura pare a permanentiza condiţia omului fugar de Divinitate, Picard afirmă opţiunea vitală pe care o are omul, de a recunoaște viziunea dragostei divine pentru el. Este o carte cu un final relativ deschis, întrucât acceptarea lui Dumnezeu și a lumii Sale este un spaţiu al credinţei.

Laurenţiu Nistor este pastor în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și doctorand în teologie.

Te-ar putea interesa și: Când Dumnezeu are nevoie de încurajări

Fuga de Dumnezeu Când Dumnezeu are nevoie de încurajări

Footnotes

[1]„„Fuga de Dumnezeu“ de Max Picard; 162 pagini, editura Anastasia, 1998.”

////////////////////////////////////////

Fost ateu: „Ştiinţa arată spre un Creator”

Contrar opiniei generale a oamenilor de ştiinţă, ştiinţa arată, în realitate, spre un Creator al universului, nu întoarce privirea oamenilor de la Dumnezeu. Aceasta este convingerea autorului şi apologetului Lee Strobel, fost ateu convertit la creştinism.„Am fost ateu”, îşi începe Strobel prezentarea. „Dar mi-am schimbat opinia, după ce am cercetat toate dovezile. Concluzia mea este că ştiinţa, atunci când este analizată corect şi obiectiv, este foarte convingătoare atunci când arată existenţa unui Creator. Iar acest Creator este foarte asemănător Dumnezeului Bibliei”, a declarat el în cadrul unei întâlniri de două zile a apologeţilor creştini, ce a avut loc în California.

Lee Strobel crede că ştiinţa nu face decât să afirme cuvintele lui David, din psalmul 102, versetul 25: „Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.”

Argumentele lui Strobel: cosmologia, fizica şi ADN-ul uman

În prezentarea sa, Strobel afirmă că există trei domenii importante ale ştiinţei care arată foarte clar existenţa lui Dumnezeu şi calitatea Lui de Creator al universului. Acestea sunt cosmologia (apariţia universului şi studierea originii lui), fizica şi ADN-ul uman.În ceea ce priveşte cosmologia, oamenii de ştiinţă au crezut timp de câteva secole că Universul a existat dintotdeauna şi că este etern. Însă cercetările mai recente şi descoperirile făcute în ultimele decenii au făcut ca aproape toţi oamenii de ştiinţă să fie convinşi că universul are un început, care poate fi identificat într-un trecut îndepărtat.Dacă universul are un început, acesta este un argument foarte puternic în favoarea existenţei unui creator. Primul argument este că orice apare pe lume are o cauză, iar universul a apărut tocmai datorită existenţei acestui creator, argumentează Strobel. Oricine îşi poate da seama, continuă el argumentaţia, că acest creator este un spirit imaterial, deoarece a existat încă dinainte de lumea materială. Apoi, acest creator este etern deoarece el a creat timpul. În al treilea rând, acest creator trebuie să fie foarte inteligent şi foarte puternic, trăsături ce derivă din precizia cu care funcţionează toate legile naturale. În ultimul rând, acest creator trebuie să aibă o voinţă proprie, deoarece a avut dorinţa de a crea tot ceea ce există.

În concluzie, acest Creator imaterial, etern, inteligent, foarte puternic şi cu voinţă proprie este exact aşa cum Îl descriu scriitorii Bibliei pe Dumnezeu.

Al doilea argument pe care îl aduce ştiinţa în favoarea existenţei lui Dumnezeu este fizica, mai exact legile fizicii. Strobel face referire la forţa gravitaţională. Gravitaţia este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţă a cărei intensitate depinde de masele acestora şi de distanţa dintre ele şi este una dintre cele patru interacţiuni fundamentale din natură.

Analizând această forţă, Strobel arată că aceasta este creată în aşa fel încât să menţină viaţa şi să creeze un habitat potrivit pentru oameni şi celelalte făpturi, dar şi ca să menţină armonia la nivel macro-cosmic. În cazul în care această forţă gravitaţională ar fi cu puţin mai mică sau mai mare, cosmosul ar fi inundat în haos instantaneu, declară apologetul.

Al treilea argument derivă din ADN-ul uman, pe care Strobel îl numeşte „un alfabet de patru cifre” ce conţine toată informaţia genetică a fiinţelor umane şi care comunică tot ceea ce este o fiinţă, asemenea unei limbi străine ce dă informaţii despre o altă cultură. Cele patru litere la care se referă Strobel sunt A (adenină), C (citozină), G (guanină) şi T (timină), iniţialele celor patru tipuri de molecule ce alcătuiesc, în perechi de câte două, lanţurile organice ce formează ADN-ul.

Cu privire la ADN, Strobel afirmă că natura nu poate crea nimic asemănător cu acesta, deoarece natura nu creează informaţii ce au un conţinut. De aceea, ADN-ul este un argument puternic că, în spatele vieţii, există un creator inteligent şi că Universul şi viaţa nu au apărut din nimic.„Cea mai bună veste este că Dumnezeu, Creatorul Universului, nu este un Dumnezeu distant, îndepărtat sau dezinteresat. El nu este Dumnezeul deiştilor, ci un Dumnezeu personal, pe care Îl putem cunoaşte prin Christos […] El a construit cosmosul ca un habitat pentru tine şi pentru mine. El a trimis pe Fiul Său ca să moară pentru păcatele noastre. Aceasta este cea mai bună veste”, a concluzionat Strobel.

https://semneletimpului.ro/religie/fost-ateu-stiinta-arata-spre-un-creator.html?fbclid=IwY2xjawRHXitleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBZUjFKUmNwclp1RnNOcVphc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHgrJ0o8MPPhlHED0h0forBpoCYeHWaUgo_AKS0GjVp0-Q1Y9jw2AxXa2iizC_aem_axMlEp5uBqgc13vHkweA7w

////////////////////////////////////////

(Nu acesta e drumul Adevarat…) Drumul Crucii, din nou, la Straja, pentru al 25-lea an

Cea mai lungă procesiune religioasă din România, Drumul Crucii, se va desfășura în Vinerea Mare, în stațiunea montană Straja. De un sfert de veac, an de an, credincioși și preoți, deopotrivă, refac drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos către muntele Golgota.

Evenimentul este unic în țară și se desfășoară pe o distanță de peste 10 kilometri, din orașul Lupeni, până la schitul din stațiunea montană Straja, construit la peste 1.400 de metri altitudine.Peste patru ore durează întreaga procesiune. La final, crucea purtată de pelerini este așezată în Schitul Straja.

Pelerini și preoți poartă pe umeri o cruce de 100 de kilograme, 10 kilometri

Pelerinajul începe la ora 11:45, la Biserica „Sfântul Nicolae” din centrul orașului Lupeni. După o scurtă slujbă religioasă, pelerinii vor purta pe umeri crucea grea, de 100 de kilograme, care are o lăţime de 2,20 metri şi o lungime de 4,40 metri, iar până la schit vor face 14 popasuri.

Pe crucea, în care se află și o părticică din crucea pe care a purtat-o Însuşi Mântuitorul, există și câte un basorelief care simbolizează scena fiecărei opriri făcute de Isus Hristos în drumul Său spre răstignire, dar și moaște ale unor sfinți.

„Credincioșii prezenți la procesiune se vor putea închina la racla cu moaștele Sfântului Irodion de la Lainici, precum și la racle cu alți sfinți, începând de la ora 11:00. Procesiunea va fi condusă de Preasfinția Sa Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei.La fiecare oprire, soborul de preoți care participă la procesiune se oprește pentru a se ruga. Orice pelerin poate să poarte această cruce pe umeri, însă între primul și al doilea popas aceasta este purtată pe umeri de către preoți”, a precizat, pentru GO Hunedoara, Emil Părău.

„Drumul Crucii” a fost iniţiat, în anul 2000, de către omul de afaceri Emil Părău, de numele căruia se leagă ascensiunea stațiunii montane Straja. Acesta a decis să construiască aici un schit, Schitul Straja, iar mai apoi, după un un semn divin, o cruce, tunelul cu sfinți și această procesiune religioasă unică în țară.În ce privește „Drumul Crucii”, nici aici nu este nimic la voia întâmplării. Procesiunea începe din locul în care se află înmormântați eroii acestui neam, care s-au jertfit pentru țară în Primul Război Mondial, și se încheie în locul în care aceștia și-au dat ultima suflare, la crucea din Straja.

https://www.gohunedoara.com/drumul-crucii-din-nou-la-straja-pentru-al-25-lea-an/

////////////////////////////////////////

Cum a contribuit bogata elită corporatistă la finanțarea transgenderismului și transumanismului (de Steven Tucker)

Considerații pe marginea cărții Transsexual, Transgender, Transhuman: Dispatches from the 11th Hour, de Jennifer Bilek / Spinifex Press, 2024, 207 pagini

Machaela Cavanaugh e o politiciană obscură din Nebraska despre care eu nu știu absolut nimic, decât simplul fapt că dă impresia unei doamne care iubește persoanele trans. Și știu acest făptuleț despre ea pentru că în urmă cu una sau două săptămâni s-a trezit să se ridice în picioare în clădirea legislativului statului Nebraska, dorind a ne comunica acest lucru. În mod repetat. Și subliniez: repetat.Vă rog faceți bine și urmăriți această înregistrare a unei tirade demente, în care Cavanaugh repetă iar și iar: „Locul persoanelor trans e aici. Avem nevoie de persoane trans. Iubim persoanele trans. Locul persoanelor trans e aici. Avem nevoie de persoane trans. Iubim persoanele trans.” A repetat cuvintele acestea iar și iar la nesfârșit, până la finalul clipului.

În ochii multora, cu siguranță această femeie e departe de a da impresia unei persoane pline de compasiune sau tolerante, oricât s-ar strădui ea să pară așa, ci mai degrabă a unei persoane cu o profundă tulburare mintală. Sau a unui robot stricat, al cărui mecanism de voce s-a blocat într-o repetare fără oprire.Din cele două opțiuni, aș paria mai degrabă pe cea de-a doua, cel puțin în urma citirii cărții Transsexual, Transgender, Transhuman a jurnalistei de investigații Jennifer Bilek, care pretinde să dezvăluie faptul senzațional că în ultimele decenii, o cabală sinistră formată din indivizi super-bogați din Silicon Valley, medici de frunte și moguli din zona finanțelor finanțează în mod sistematic toată agenda transgender ca pe un punct de intrare deghizat pentru o formă mult mai cuprinzătoare de transumanism.

Scopul lor suprem? Facilitarea transformării speciei noastre într-o rasă de cvasi-roboți post-umani, augmentați genetic și protetic după modelul creierului cipat, întruchipat în mod atât de evident de Michaela Cavanaugh.

Propagarea trans-misiunilor

Pentru unii cititori, cele scrise aici ar părea elemente dintr-o teorie nebunească a conspirației, emisă de extrema dreaptă. Acestora le-aș putea răspunde că nu e nici pe jumătate atât de nebunească precum teoria conspiraționistă a stângii, aflată în competiție cu ea, care propovăduiește existența unor ființe magice numite „transgenderiști” (un cuvânt pe care chiar Bilek îl contestă ca fiind un simbol golit de sens, fără o referință concretă), care pot oscila între sexe după bunul plac; care minune a biologiei avansate a primatelor, aflată în ființă dintotdeauna, ar fi fost însă în mod sistematic ascunsă vederii de mii de ani de către ticălosul establishment fascist cis-hetero-masculin.Ni se spune mereu în zilele acestea că transsexualii sunt printre grupurile cele mai marginalizate, oprimate, reduse la tăcere și blamate de pe planetă – e curios totuși, că mulți dintre cei care în ultimii 15 ani ne tot repetau asta se află printre cei mai puternici, influenți, bine plasați în relații și bogați oameni de pe Pământ, ca de exemplu președinții UE, SUA, OMS, ONU, etc. etc, ca să nu mai pomenim de propagandiștii transofili fără discernământ care conduc Hollywoodul și majoritatea canalelor de televiziune, a companiilor de media și social media din era dinainte de al doilea mandat al lui Trump și a Twitterului preluat de Elon Musk.

Indivizii cu adevărat marginalizați nu prea au asemenea aliați, nu-i așa?

În cele câteva zile în care m-am dedicat doar lecturării cărții lui Bilek, am reținut povești precum cea de mai jos din regiunea mea de origine (numită acum „homo-țara”) din Marea Britanie, care demonstrează cât de mult a fost confiscată și instituționalizată situația acestor oameni „marginalizați” în multe țări ale Occidentului:Medicii din Serviciu National de Sănătate al SUA care decid să-și schimbe sexul vor primi un nou cod de identitate în cadrul Consiliului Medical General, prin care se vor șterge vechile date care conțin referirea la sexul avut și vor primi un profil cu totul nou, corespunzător noului sex, care va lua totul de la zero – chiar până la punctul în care se vor șterge toate cazurile vechi de măsuri disciplinare cauzate de erori profesionale pentru că, vedeți dumneavoastră, odată ce își schimbă pronumele în mod oficial pe toate bucățelele de hârtie, ei literalmente devin alte persoane! Și care ar fi problema?

Pentru sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii în martie anul acesta, departamentul BBC pentru copii, pe nume CBeebies, a lansat pe site-ul său o listă de „mame inspiraționale” – dintre care două erau prostituate de sex masculin, oameni fără adăpost și consumatori de droguri, cu legături cu mafia, pe nume Sylvia Rivera și Marsha P. Johnson, fondatori ai grupării radicale Revoluționarii Activiști Travestiți ai Străzii (STAR). Pentru orice minte umană rațională, cuplul acesta ar reprezenta cea mai rea variantă de maternitate la care se poate aspira. Nu la fel gândesc însă cei care conduc cel mai mare și mai bine plătit post național de media.

Tot la BBC, un episod al infamului serial Waterloo Road, a cărui acțiune se petrece în lumea școlii, a difuzat o poveste ca de obicei greu de urmărit, cu o bătrână suferind de demență, aflată în spital pe patul de moarte, care e vizitată de nepotul ei transgender, îmbrăcat în haine de fată. Aflată sub influența dozelor mari de morfină, afectată de Alzheimer și fiind foarte confuză din toate aceste cauze, bătrâna continuă să i se adreseze nepotului folosind numele lui corect de băiat, și nu pe cel de fată auto-inventat. Confruntat cu această grozăvie, tânărul devine tulburat și plin de mânie în mod inconsolabil. Scenariștii și producătorii BBC au presupus sincer că spectatorii vor empatiza cu trans-băiatul cel obsedat de persoana sa și nu cu pensionara pe moarte! După cum a comentat online un spectator dezgustat: „Asta întruchipează perfect gândirea trans. Chiar dacă persoana de lângă ei e pe moarte, toate continuă să se învârtă în jurul lor. Nu contează ce simte celălalt. ” Așa au crezut spectatorii programului BBC. Însă ideile acestor needucați extremiști ca acest comentator nu contează, importante și de luat în seamă sunt doar concepțiile acelora care controlează programele.

În mod clar, în națiunile-curcubeu precum Marea Britanie s-a reușit aproape în întregime capturarea și înregimentarea instituțională: atât canalele media naționale britanice cât și Ministerul Sănătății, în mod evident cele două organizații cu cea mai mare influență din țară, acum se închină la altarul roz al jonglerilor cu genurile. Dacă ar fi fost vorba doar de niște obscure grupulețe precum Clubul foștilor militari gay nonconformiști, sau Societatea East Grinstead de apreciere a cactușilor, care cultivă politici pro-trans, aș putea înțelege de ce s-ar considera că acești oameni sunt marginalizați. Însă BBC sau MS, organizații susținute de guvern cu miliarde? Transgenderismul nu mai e marginalizat în Occident, ci e promovat cu forța în centrul tuturor lucrurilor, în mod obsesiv și nemilos.Dar de ce? Cum naiba am ajuns acolo? Deja de mai bine de zece ani Jennifer Bilek tot pune aceeași întrebare pe blogul ei foarte popular numit The 11th Hour, din care a selectat pasaje care alcătuiesc cea mai recentă carte ai ei. Răspunsul cel mai evident pe care-l găsește: MERGI PE URMA BANILOR!

Așa că exact asta a făcut. Iar urma găsită duce direct spre Sodoma.

Banul face lumea să devină trans

Bilek susține pe bună dreptate că un număr de indivizi, organizații și familii care finanțează trans-mania vremurilor noastre are interese financiare în industria medicală globală și în Big Pharma. Lucrul acesta e important, de vreme ce transgenderiștii, mai ales cei recrutați pentru a fi supuși intervențiilor chirurgicale sau tratamentelor medicale sub formă de supresori hormonali încă din copilărie reprezintă un potențial de piață câștigat pe viață. Chiar dacă mai târziu vor ajunge să regrete că și-au lăsat să le fie tăiați sânii de niște măcelari gay foarte zeloși, tot li se vor mai putea vinde găleți întregi de medicamente care să estompeze impactul inițial al procedurilor chirurgicale sau să le aline profunda depresie clinică prin care vor trece.

Statisticile diferă foarte mult, însă Bilek redă estimări potrivit cărora piața globală de media pentru produse pseudo-medicale dedicate pacienților trans ar putea atinge cifra de 30 de miliarde de dolari prin 2030. De la fiecare 100 de persoane care iau hormoni de sex opus timp de 20 de ani, Big Pharma ar putea colecta 36 milioane de dolari. Și cum în prezent se estimează că ar exista 700.000 de copii care au fost induși să se creadă transgender numai în America, asta reprezintă o grămadă de potențiali clienți.

Bilek sugerează că giganților medicali le-a venit ideea de a forța crearea unor valuri de noi persoane trans, în urma experienței anterioare cu epidemia de SIDA din 1980, când vânzarea de medicamente homosexualilor infectați a fost reetichetată dintr-o simplă urgență medicală într-o veritabilă cruciadă de stânga în favoarea drepturilor omului.

Datorită neobositei propagande a vremii, a avea SIDA a început să fie aproape cool și la modă pentru unii (desigur că nu pentru cei care erau infectați cu adevărat!), iar odată ce piața medicamentelor anti-SIDA a început să se restrângă datorită progresului în tratamentul bolii, persoanele trans au fost identificate ca un grup demografic înlocuitor aflat foarte la îndemână al acelei piețe. Problema era că la vremea respectivă nu existau prea multe persoane trans, așa încât au trebuit fabricate în mod artificial.

Odată ce semințele acestei piețe total nenaturale, inexistente înainte, au fost aruncate cu succes, s-au deschis noi oportunități chiar și mai inovative pentru marile afaceri. A început să ia naștere o relație circulară între diferiți actori pro-trans, finanțată cu fonduri donate activiștilor care au început să ceară politicienilor să adopte mai multe politici pro-trans, care au început să tulbure lucrurile pentru a permite tot mai multă propagandă pro-trans în școli și a îndepărta diferitele bariere de protecție ale medicinei, ceea ce a determinat corporațiile să finanțeze mai mult și pe politicienii pro-trans, care au început apoi să redirecționeze tot mai mulți bani publici către activiști, care au început campanii și în favoarea politicienilor, ale căror politici publice au început să genereze tot mai mulți clienți-activiști, a căror „nevoie” de intervenții medicale implantată social a umflat profiturile corporațiilor, dându-le voie să direcționeze și mai mulți bani către politicieni și activiști, care – ei bine, ați prins ideea acestui lanț, da?

Mai multă acceptare în cartierul Queer

Când se întâmplă asemenea lucruri între companiile de exploatare a combustibililor fosili și politicienii de dreapta, media mainstream o numește „corupție”. Iar atunci când se întâmplă între trusturile medicale pro-trans și politicienii de stânga, e numit „progres”.

Cu cât te uiți mai mult, cu atât mai evident e faptul că această înșelătorie e o parte importantă din ceea ce se întâmplă în ultima vreme. Bilek detaliază felul în care corporații financiare precum Blackrock au contribuit la finanțarea creării unui nou (între timp eșuat) „card de credit queer” numit Daylight, care urma să sprijine persoanele dispuse să tranziționeze, dar care nu aveau bani, să-și finanțeze în sfârșit operațiile „vitale” și „salvatoare” de schimbare de sex și sesiunile de inseminare artificială, ademenindu-i astfel pe acești nefericiți într-o viață de nesfârșite și inutile datorii.

După cum observă Bilek, „Ideologia identității de gen nu e separată politic de lumea afacerilor. Lumea afacerilor nu mai e separată de politică. Suntem guvernați de miliardari care dictează politicile lor prin intermediul instituțiilor noastre politice și sociale. O fațadă de democrație ascunde tehnocrația oligarhică în care trăim, acoperind corporatismul sub masca unor simulacre de drepturi ale omului” (acțiune întreprinsă de complexul trans-industrial) ca pe un soi de perfid complot de marketing, menit să-l facă să sune cât se poate de legitim.

Bilek deplânge „corporatizarea orientării sexuale” sistematice încurajată de pătrunderea noilor tehnologii medicale care permit oamenilor să devină tot mai trans-umani pe măsură ce trec anii. În deceniile viitoare, oamenii ar putea decide să adauge sau să scadă părți din trupurile lor în tot soiul de noi moduri care nu erau posibile înainte; educarea publicului pentru a accepta intervențiile chirurgicale transgender ca pe simple „alegeri libere ale stilului de viață” este doar salva de focuri trase la inaugurarea acestui joc cu bătaie lungă.

„Trebuie dărâmată granița între masculin și feminin, pentru a crea mai multe oportunități de piață din realitățile noastre sexuale inventate și mai multe potențialități pentru viitoare proiecte în augmentarea umanității prin reproducere tehnologizată”, ne avertizează Bilek.

Inventarea și promovarea unui nesfârșit spectru de genuri e o aplicație deghizată a capitalismului de piață liberă asupra unei zone în care nu are ce căuta în mod legitim: trupul omenesc. Alegerile consumatorilor dintr-o piață liberă ar fi minunate în majoritatea nișelor de piață precum cea a mașinilor, în care consumatorul nu mai e limitat de slogane gen „orice culoare doriți, atâta timp cât e neagră”, cum se întâmpla în zilele de mult apuse ale lui Henry Ford.Însă atunci când omenirea a ieșit din fabrica lui Dumnezeu, cu cuvintele: „Poți avea orice sex dorești, atâta timp cât e feminin sau masculin” sunându-ne în urechi, a fost asta ceva ce trebuia neapărat schimbat?

Averi de familie

Nu toți cei care finanțează mișcarea trans sunt motivați numai de profit. Unii dintre ei sunt și bogați și puternic ancorați în ideologii. Familia Pritzker cea milionară din Illinois și-a folosit imensa avere pentru a-l aduce la Casa Albă pe Barack Obama, primul președinte care simpatizează persoanele trans, pentru a le facilita răspândirea otrăvurilor lor în întreg sectorul public. Un membru al acestei familii, J.B. Pritzker, a devenit guvernator al statului Illinois și a dat legi care să forțeze (ne)educația sexuală în școlile de stat, mințind pentru a convinge copiii că magia schimbării sexului prin medicamente sau cuțitul chirurgului îi va face fericiți.

Pentru că familia Pritzker, prin generațiile anterioare, investise de multă vreme în multe facultăți de medicină pentru a susține diferite cauze filantropice, asta le-a dat urmașilor lor o foarte convenabilă intrare pe ușa din dos pentru a începe să finanțeze instituții mai puțin legitime de „sănătate de gen” și alte asemenea. De ce însă? Ei bine, se pare că aici a contat faptul că în 2023 James Pritzker a decis dintr-o dată că de fapt este femeie, luându-și numele de Jennifer Pritzker. Istoria ne demonstrează că banii nu sunt singurul motivator pentru acești oameni.

Cel mai ciudat propagandist trans super-bogat despre care relatează Bilek este fără îndoială Martine Rothblatt, un tranziționist de la bărbat la femeie, care are o soție-robot (sau o reproducere vorbitoare a fostei versiuni umane decedate), care a făcut avere în domenii precum legislația corporațiilor și biofarmaceutice și care a contribuit împreună cu alții la finanțarea rețelei de radio prin satelor Sirius XM.

Transmunaist convins, Rothblatt a creat cel dintâi prototip de documente care descriu drepturile persoanelor trans-umane și transgender în anii 90, denumind binomul tradițional al sexualității umane ca pe o formă de „apartheid”, pe lângă faptul că a etichetat susținerea biologiei umane tradiționale ca pe o formă nouă și perfidă de rasism, numită „carnism” (fleshism, în original, n.tr.).

Fiind fără îndoială un om inteligent, singura eroare fatală a lui Rothblatt este că se crede pe sine ca fiind o femeie fascinantă. Bilek însă îl contrazice. Atunci când Bilek atrage atenția asupra transgenderismului ca nefiind nimic altceva decât un „front secret pentru o paradigmă transumanistă”, rolul jucat în afirmarea acestui cult de către oameni eminamente ciudați precum acest Rothblatt te ajută să înțelegi foarte bine la ce se referă ea.

Scriitura mecanică

În general, cartea reprezintă o investigație bună și solidă asupra acestui subiect. Bilek a făcut o muncă excelentă, mergând pe urma dârei lăsate de bani și descoperind cine finanțează în realitate această mișcare oh, atât de „ecologică” și de „fundamentală” a drepturilor (post)omului.

Singurul defect real este absoluta banalitate a stilului și repetițiile frecvente. Multe capitole nu fac decât să recapituleze formula de bază „Iată aici bogatul X. el finanțează organizații de activism trans Y Z și pe politicienii A, B și C. Nu-i așa că e groaznic?” Da, e adevărat, însă asemenea revelații probabil că sună mult mai bine ca postări pe blog pe site-ul lui Bilek decât adunate toate una după alta într-o carte, decât dacă folosești cartea pentru a spicui din ea când și când.

De asemenea, dată fiind natura uluitoare – și profund ciudată – a multora dintre oamenii expuși acolo, mi-ar fi plăcut ca autoarea să fi folosit un ton mult mai batjocoritor și mai curajos, chiar de-a dreptul agresiv.

Acolo unde detaliază nebuniile perverse de corupere a copiilor, cum a fost evenimentul dintr-o bibliotecă britanică din 2021 în care bărbați adulți costumați în maimuțe curcubeu gay, după care au dat jos costumele, au început să fluture penisuri artificiale prinse cu curele și fundurile lor goale înaintea fețelor copiilor mici adunați acolo fără apărare, oare o simplă propoziție precum „Toate astea au fost acceptate ca parte a noii normalități” e cea mai bună variantă de comentariu care se putea face? Cititorul nu găsește nici măcar glume cu două înțelesuri, care ar fi subliniat ridicolul situației.

Cu toate că e fără îndoială un text care merită citit și că ar trebui să-i fim recunoscători lui Bilek pentru eforturile depuse, în mod ironic cartea sună pe alocuri ca și când ar fi fost scrisă de un robot manevrat cu inteligența artificială. Însă atâta timp cât acel robot nu e Machaela Cavanaugh, presupun că putem acorda acestei cărți iertarea noastră.

Despre autor

Steven Tucker este un scriitor stabilit în Marea Britanie, cu peste zece cărți scrise. Cea mai recentă lucrare a sa, „Utilizarea greșită a științei de către Hitler și Stalin”, care compară pseudoștiința „woke” de astăzi cu pseudoștiința totalitară a trecutului, a fost lansată în 2023. Traducere și adaptare după Mercator.net.

https://www.culturavietii.ro/cum-a-contribuit-bogata-elita-corporatista-la-finantarea-transgenderismului-si-transumanismului/

///////////////////////////////////////

(DISTRIBUITI ARMA LUMINII, pe care preotii o ascund, fata de cei pe care îi mint, îi prostesc si-i manipuleaza…pentru castiguri marsave ) RUGĂCIUNE adevărată – PUTERE adevărată

https://www.youtube.com/watch?v=-0iZv5JxfpA&t=2561s

////////////////////////////////////

Revoluția sexuală a luat-o razna

Stephen Baskerville

Revoluția sexuală a scăpat de sub control. După ce inițial a promis libertate, ca toate revoluțiile, a intrat într-o fază de Domnie a Terorii și își devorează copiii.

De la Drepturile omului la Domnia terorii

Revoluția sexuală a scăpat de sub control. După ce inițial a promis libertate, ca toate revoluțiile, a intrat într-o fază de Domnie a Terorii și își devorează copiii. La fel ca și alte revoluții, nu este din cauza că revoluționarii se bucură de sprijin larg; este din cauză că liderii civici și religioși sunt confuzi, divizați și reduși la tăcere. Aceia care ne așteptăm să pună oarecare ordine în toate astea – politicienii conservatori, liderii religioși, libertarienii civici, jurnaliștii, cărturarii – fie s-au ascuns sub masă, fie își semnalizează virtuțile alimentând flacăra unei isterii pe care nu arată interes să încerce să o înțeleagă.Când o isterie – spre exemplu „epidemia de violuri” din campus-uri – e într-un final demascată ca înșelătorie de înzestrata cu bun-simț Betsy DeVos, secretarul Educației [1], o alta izbucnește despre Harvey Weinstein și altele (și iar altele) apar zilnic, aproape. Comentatorii, de la stânga la dreapta, sunt atât de intoxicați de ipocrizie că nu sunt capabili să scrie despre ea critic. Și totuși, odată ce îndepărtăm jargonul ofuscat și ideologia, devine foarte clar ce se petrece.

Nu este nimic nou în acest comportament sordid. Tot ce este nou – și demn de remarcat – este că a fost politizat.

Ca să începem, nu există și nu a existat niciodată o epidemie de „hărțuire sexuală”, „asalt sexual”, „violență domestică” sau restul. Nu că fenomenele asociate cu acești termeni nu ar exista, ci termenii în sine sunt constructe ideologice destinate să creeze isterie și să nu însemne nimic.Sunt și au fost mereu legi care să protejeze femeile (și pe oricine altcineva) față de infracțiunile cu violență. Au existat de asemenea legi civile care să protejeze de presiunea sexuală din partea superiorilor, la serviciu. Oricine trece prin așa ceva poate ușor depune plângere – și nu, cu siguranță că nu mai există nicio stigmă împotriva acesteia, dacă a fost vreodată.

Elitele culturale au tot interesul în schimbarea termenilor sexualității

Cu ce ne confruntăm este – așa cum mulți au avertizat – o cultură hiper-sexualizată, controlată de bărbați și femei care au avut succes în schimbarea termenilor sexualității deoarece ei au interese atât ideologice cât și pecuniare în folosirea sexului ca unealtă financiară și politică. Aceștia au aruncat la gunoi practic orice control asupra indulgenței sexuale, pe care ei o pot folosi nu doar pentru auto-gratificare dar și – destul de previzibil – ca mijloc de promovare în carieră, de acumulare de avere, eliminare de rivali, pedepsire de oponenți, extorcare de bani și în general de acaparare de putere. Aceste practici sunt omniprezente în elitele culturale: media, universități, Hollywood, televiziune și industria fashion, toate dedicate profitului din apetitul sexual și care oferă mari recompense oamenilor care le furnizează. Deoarece cei mai mulți dintre noi sunt consumatori ai acestei industrii, puțini ne putem spăla pe mini complet de responsabilități.

Opoziția inițială, din partea creștinilor și a altor critici etici, a fost de mult ridiculizată și redusă la tăcere de trupele de șoc ale Revoluției: feministele și, mai târziu, ideologii homosexualiști, care furnizează sex fără restricții ca pe o formă de eliberare politică de „opresiune”.

Aceasta a înrolat intelectualii și a alimentat un zel moralizator care a inversat total stigma morală, dinspre cei care își găsesc plăcerea în libertatea sexuală înspre cei care îi rezistă, acum stigmatizați ca „opresori”.

După decenii în care au servit ca apologiști ai acestei culturi crase, aceiași ideologi radicali au descoperit că își pot crește pe mai departe influența și puterea de pe urma haosului la care au ajutat să fie creat, prin convertirea neplăcerilor rezultate în cvasi-infracțiuni pe care nimeni nu le înțelege și care nu permit nicio apărare. După ce au ridiculizat nu doar creștinii dar și enervantul lor vocabular, precum „păcat”, „imoralitate”, „desfrâu” și „adulter”, radicalii sexuali l-au substituit cu un jargon care condamnă ne-ortodoxia ideologică („sexism”, „misoginie”) și implică infracționalitate: „hărțuire sexuală”, „abuz sexual”, „comportament sexual nepotrivit”, „asalt sexual”, sexual în sus și sexual în jos.

Ideologii sexuali au creat o nouă teologie, înlocuind păcatul religios cu infracțiunea politică

Pe scurt, ideologii sexuali au creat o nouă teologie politică, umplută la refuz cu o definiție politizată, sponsorizată de guvern, a păcatului. Cu alte cuvinte, au eliminat păcatul religios și l-au înlocuit cu infracțiunea politică. În loc să îndepărteze rușinea și stigma din cuvintele „desfrânat” și „adulterin”, așa cum au promis, ei le-au înlocuit pur și simplu cu termeni ca „hărțuitor” și „abuzator”. În acest proces, au schimbat moralitatea cu ideologia și standardele comunității cu standardele lor proprii ca unici arbitri ai inocenței și vinei.Este vreo diferență? Da. Păcatul tradițional era clar și precis, se aplica în mod egal tuturor, era sancționat de autorități apolitice ca părinții, bisericile, comunitățile locale, iar pedeapsa era dezaprobarea socială și ostracizarea. Prin contrast, noile infracțiuni ideologice sunt vagi și fără o definiție fermă, doar bărbații pot fi vinovați de ele, sunt constatate de avocați și jandarmi și pedepsibile cu procese și închisoare.

Această „eliberare” ilustrează precis logica prin care au fost transformate Drepturile Omului în Domnia Terorii. Fanaticul Antoine de St. Just [2] ar fi putut să fie portavocea Revoluției Sexuale mai degrabă decât a Revoluției Franceze, atunci când a declamat „Nicio libertate pentru inamicii libertății!”

Nimeni nu înțelege cu adevărat ce înseamnă termeni ca „hărțuire sexuală” sau „violență domestică”, și exact acesta este scopul. Ei pot însemna orice, iar definițiile sunt expandate constant (chiar și într-o materie aparent clară, precum violul) și croite ca să se potrivească acuzatului. Astfel, ei șterg distincția între un comportament dizgrațios sau (îndrăznesc să o spun?) imoral și unul infracțional și circumscriu protecțiile necesare într-un proces penal unor proceduri subțiri și regulilor relaxate privind dovezile, adesea în curți de judecată neregulate [3], care sunt ridicate – precum pseudo-curțile din tribunalele revoluționare – pentru a se asigura de rezultatul predeterminat al pedepsei.

În cazul lui Weinstein, nu este clar care sunt acuzațiile. Tipic, auzim de posibile infracțiuni: viol. Dar apoi începe să devină vag: „abuz”, „exploatare”, „comportament nepotrivit”. Care din acestea? (Un editorialist nota același modus operandi în recentul scandal de „hărțuire” care cuprinde Camera Comunelor [4]: o „listă toxică [ce] include relații consensuale deschise și perfect consensuale laolaltă cu presupuse infracțiuni.”) Astfel se permite sistemului penal să intervină în viețile private ale unor oameni inocenți pentru a conecta acțiunile lor obișnuite la infracționalitate. Vagul le permite să stabilească principiul mai larg că toate relațiile femeie-bărbat constituie în sine o formă de opresiune politică.

Niciuna din figurile de la Hollywood care stau la coadă pentru a-și promova virtuțile prin denunțarea lui Weinstein nu par să dețină vreo dovadă imbatabilă pentru nimic. Două persoane relatează că acesta le-a primit pentru interviuri în camera sa de hotel, îmbrăcat în halat. Restul au doar „zvonuri” și „povești” de la alții. Câțiva spun că s-a comportat cu profesionalism absolut și nu a făcut nimic impropriu. Unele relatări sună ca și cum Weinstein ar fi depășit limita asaltului atât fizic cât și sexual (inclusiv multe contra unor bărbați), caz în care, din nou, existau statute și legi care puteau fi invocate la data respectivă. Plângerile le-ar fi ruinat cariera? Bun venit în responsabilitatea de cetățean…

Mult mai probabil desigur este că victimele erau parte dintr-un joc mai larg, presupunând oferirea de alură sexuală contra urcare în carieră.

Dacă cineva are dovezi că Weinstein a comis vreo infracțiune, el poate fi adus în instanță și cu asta basta. Dar asta nu ar servi la nimic agenda de linșaj a radicalilor – același linșaj pe care secretarul DeVos l-a înfruntat în universități.

Scopul nu este să relatezi o infracțiune, ci să creezi o isterie contra unor oameni mult mai puțin vinovați ca Weinstein

Scopul nu este să relatezi o infracțiune, ci să creezi o isterie care poate fi folosită împotriva unor oameni cu mult mai puțin vinovați decât pare să fie Weinstein. Weinstein va trebui să-și pledeze cauza. Dar odată ce procedurile acestea sunt în vigoare – ca rezultat al isteriei de la același Hollywood și aceeași cultură media care a creat problema, ele pot fi folosite contra unor nevinovați.

Chiar și dincolo de studenții de la universitate, din care puțini vor vedea vreodată interiorul unei pușcării, alte ținte își pierd vlaga dincolo de gratii din cauza zelului istericilor sexuali – și a tăcerii altora.

Acum, că secretarul DeVos a făcut să fie sigur, comentatorii conservatori – care ani de zile au rămas muți, pentru că puțini și-au riscat carierele și reputația ca să vorbească – ies acum din ascunzișuri ca să își trâmbițeze virtuțile. Chiar și National Review [5], care ani de zile s-a uitat studios în altă parte în fața nedreptății flagrante sau chiar i-a susținut pe isterici, a descoperit deodată că vânătoarea de vrăjitoare despre care li s-a spus de atâția ani este reală.Dar dovada nou-găsitei virtuți va fi văzută în modul în care răspund altei, mai gravei injustiții și vânători de vrăjitoare încă dezvoltată de industria feministă a victimizării. Bărbații din armată sunt în mod similar subiecte unor acuzații umflate de „hărțuire sexuală” și urmăriți până la excludere din profesie, precum Brian Mitchell, Martin Van Creveld și alții au documentat, dacă nu cumva sunt mai întâi devastați în tribunalele de divorț.

În fapt, chiar și păcăleala cuprinzătoare a violului este doar una dintr-o serie de vânători de vrăjitoare generate de lobby-ul sexual radical:

În ciuda a numeroase expoze-uri începând cu anii 1980, acuzații intenționat false de abuzare sexuală a unor copii din partea unor părinți aleși pe criterii politice sunt încă scăpate de sub control: părinți creștini, familii care își educă copiii acasă,tați care au divorțat involuntar sau orice alți părinți. Și aici vedem politica acuzației, suspendarea protecției unui proces corect și amprentele radicalilor. Precum avocatele feministe ale căror salarii sug banii publici de la Departamentul Educației și educarea studenților din universitățile de stat, legiuitorii feminiști și lucrătorii din servicii sociale lansează acuzații la fel de lipsite de temei pentru confiscarea de către guvern a copiilor de lângă părinți. La fel ca și acuzațiile de viol din universități, fals după fals, poveste de groază după poveste de groază, au avut puțin impact asupra barajului de acuzații fabricate.

Acuzațiile sistematice de „violență domestică” constituie ceea ce avocatul David Heleniak numește „fiasco-ul unui proces echitabil”. El identifică 6 moduri distincte în care un proces echitabil este negat (și mai sunt și altele). Și aici, agresiunile sunt sancționabile în fiecare jurisdicție de pe Pământ. Dar „violența domestică” nu are nimic în comun cu atacul mai mult decât are „violul de campus” în comun cu violul adevărat. Este o altă coliziune politizată între radicali și asociațiile de barouri care câștigă salarii enorme de pe urma negării unui proces corect americanilor nevinovați care nu dețin nicio platformă de a se apăra. În vocabularul feminist, „violența domestică” poate însemna orice de la insultă verbală la refuzarea solicitărilor financiare. Aproape niciodată aceste procese nu se desfășoară în curțile cu juri și – cel mai uimitor dintre toate – nimeni nu este niciodată achitat.

III. Acuzațiile de neplată a pensiei alimentare constituie poate cea mai vicioasă formă de vânătoare de vrăjitoare și înșelătorie, unde procesul echitabil este inexistent. Audierile pe bandă rulantă durează adesea 1-2 minute și bărbații sunt condamnați la închisoare cu anii. Mulți nu primesc dreptul la nici un martor dar sunt condamnați „cu celeritate”. Conform cu Conferința Națională a Legislativelor Statale [6], tații acuzați trebuie să își demonstreze nevinovăția împotriva unor acuzații nespecificate, fără consiliere juridică și fără juriu. Cel mai înspăimântător este că nu există nicio statistică publică a sancțiunilor cu închisoarea.

Spre deosebire de acești bărbați (și de aceste femei), cei precum Harvey Weinstein (Bill Cosby, Julian Assange etc.), plus studenții și militarii care se dedulcesc la relații sexuale pasagere și-o caută, probabil, și o și primesc. Putem înțelege din punct de vedere teologic trauma lor: deși primesc o pedeapsă injustă de la justiția umană, ei sunt, cu dreptate, sancționați de Dumnezeu. Acest principiu teologic ar putea ajuta pe unii să distingă un curs corectiv nu doar pentru propriul comportament, dar și pentru problema politică în sine. Ar putea foarte bine să transmită bărbaților mesajul că, volens-nolens, ei sunt inevitabil cei făcuți responsabili și că, deci, este la latitudinea lor să-și exercite discernământul moral (și politic?).

Liderii creștini au abandonat discursul biblic pentru a-și „semnaliza virtuțile”

Încă și mai semnificativ, aceste argumente nu au fost puse în discuție de nici un lider religios, pentru că aceștia pur și simplu evită fie și să privească în direcția unor asemenea conflicte deși subiectul moralității sexuale pare să fie chiar în ograda lor. Atât sunt de intimidați liderii creștini încât nu vorbesc aproape niciodată de „desfrâu” sau „adulter” (și nici de „păcat” prea mult), chiar și în bisericile lor. Așa încât și ei încearcă acum să se salveze de la irelevanță sărind în trenul din care își semnalizează propria virtute ideologizată.

Astăzi este mult mai probabil să auzim o predică despre „hărțuirea sexuală” sau „misoginie” decât despre desfrâu sau adulter, în ciuda uriașelor consecințe sociale și economice generate de nașterile în afara căsătoriei. Ironic, chiar ei îmbrățișează acum exact acuzațiile „auto-îndreptățitoare” pe care au încercat ani de zile să le respingă.

Însă principiul teologic cu greu poate justifica pedeapsa cvasi-infracțională. Desigur, orice guvern secular trebuie să distingă între păcat și infracțiune, la fel cum vechile standarde religioase distingeau sfere legitime ale lui Cezar și Dumnezeu. Ironic, tocmai radicalii seculariști sunt cei care substituie acum moralei o nouă formă de teologie politică, o modalitate cvasi-teocratică de abordare a eticii sexuale.

După eșecul cu Trump, radicalii sexuali s-au îndreptat contra propriei lor elite

Revoluționarii, intoxicați de putere, trec dincolo de indivizii fără apărare și țintesc prada mai largă din tărâmul politicii de vârf. Au încercat în campania electorală pentru prezidențialele americane să se poziționeze contra lui Donald Trump, transformând comentariile sale lascive într-o oportunitate de a-și insinua pe mai departe ideologia în locul moralei sexuale tradiționale.

Acum, mai subtil, și-au fixat privirile pe propria elită liberală de stânga [7]. Prin țintirea lui Weinstein și a altora ca el, radicalii recrutează (accidental sau intenționat) moraliști conservatori ca marionete. Conservatorii sunt încântați să sublinieze că politicieni liberali ca Bill Clinton care sunt cei mai declarați feminiști sunt în același timp și cei mai agresivi obiectificatori ai femeii. Și totuși, lipsindu-le tăria de a se mulțumi cu stigmele tradiționale contra imoralității lui Clinton sau Weinstein, ei imită jargonul radical al industriei „hărțuirii”. Pentru cine înțelege dinamica politicilor feministe, este clar că radicalii vor fii cei care vor râde la urmă, pentru că finalul este abandonarea încă și mai mult a moralității în favoarea ideologiei.

Dar poate cel mai mare impact al situației este efectul debilitant din punct de vedere moral pe care îl are asupra noastră. Nu mă refer doar la dispoziția noastră de a accepta permisivitatea sexuală dar și de dispoziția de a accepta confuzia între morala auto-îndreptățitoare și morala în adevăratul sens. „Afacerea” Weinstein ilustrează viu modul cum ideologia a transformat discursul public într-o cacofonie de dojeni sanctimonioase. În loc să stabilim reguli clare ale moralității sexuale și să avem curajul să le susținem în viața de zi cu zi și interacțiunile cu alți oameni, noi angajăm dezaprobatori profesioniști care să-și umfle mușchii politici – jurnaliști, comentatori media, avocați, judecători, polițiști și gardieni – să aplice pedeapsa în numele nostru, în timp ce noi stăm relaxați și strigăm insulte de la distanță.Complacerea în plăcerile unor posturi moraliste nu ne pune în risc și nu ne aduce nicio responsabilitate pentru propriul nostru rol în decadența sexuală sau în subsecventele vânători de vrăjitoare. Și avem nevoie să nu ne batem capul cu „amabilități” precum dovezile sau procesul echitabil. Pe scurt, am adoptat „justiția” mulțimii, în care revoluția sexuală, ca oricare altă revoluție, trebuie inevitabil să degenereze.

___

[1] Echivalentul ministrului Educației în Guvernul federal american.

[2] Antoine de St. Just (1767-1794), teoretician al Revoluției franceze și membru al grupării Montagnards. Susținător indefectibil al lui Robespierre, a murit ghilotinat, la fel ca și acesta. Expresia „Nicio libertate pentru dușmanii libertății” este folosită și azi de extrema stângă (grupările „antifa”). [3] Aluzie poate la tribunalele itinerante (nepermanente), relativ comune în sistemul de justiție nord-american. [4] Camera inferioară a Parlamentului britanic. [5] Revistă bilunară americană de orientare conservatoare, specializată în comentariu politic, social, cultural și de afaceri. [6] National Conference of State Legislatures este un ONG creat în 1975 care își propune să monitorizeze i sprijine activitatea parlamentelor statale din SUA. [7] În accepțiunea americană a termenului, liberalismul este o doctrină de stânga, oarecum similară cu social-democrația europeană, mai ales în ce privește drepturile civile.

Stephen Baskerville

http://www.stephenbaskerville.net

Autor american specializat în științe politice și considerat o autoritate în materie de divorț, custodia copilului și dreptul familiei. Actualmente este profesor de studii ale statului la Collegium Intermarium din Varșovia. Rezident în România. Traduceri realizate de Bogdan Stanciu.

https://www.culturavietii.ro/revolutia-sexuala-luat-o-razna-partea-de-stephen-baskerville/

////////////////////////////////////////

Practicând prezența Lui Dumnezeu

Autor: Rely Tarniceri (traducere dupa Pastor Prince, Singapore)

New Creation Church – Singapore

Matei 1:23 „Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuil” care, talmacit, inseamna: „Dumnezeu este cu noi”.

Dumnezeu ti-a promis prezenta Sa constanta (Evrei 13:5), dar esti tu constient de prezenta Sa in fiecare zi? Atunci cand esti constient de prezenta Sa in fiecare zi, experimentezi pacea care iti da odihna, mare bucurie in duh si o putere pe care nimic in lumea asta nu ti-o poate oferi. De fapt, vei deveni plin de pace si putere, asa ca Isus. Vei vorbi si te vei comporta ca si El. Asta pentru ca nu te poti afla in prezenta Lui Dumnezeu, fara a avea frumusetea, dragostea, pacea, puterea si gloria Sa lipindu-se de tine.

Cum practicam constienta prezentei Lui Dumnezeu? Incepe prin a vedea pe Dumnezeu cu tine in orice faci si oriunde esti. De exemplu, la sedinta de consiliu, atunci cand deliberati asupra unei probleme, sa-L vezi pe Dumnezeu acolo, impreuna cu tine, calauzindu-ti gandirea. Si poti fi sigur ca prezenta Lui va aduce claritate si intelepciune gandirii tale. Te vei gasi expunand idei marete si viabile.

Daca mergi la un interviu, sa-L vezi pe Domnul acolo, impreuna cu tine, asezand rapunsurile pe buzele tale. Nervozitatea ta se va topi si vei vedea favorul Lui care este asupra ta, aducand zambete si aprobare din partea celor care te vor asculta.Poate ca mergi la o operatie. Sa-L vezi pe Domnul in sala de operatii, ghidand mana chirurgului. Ingrijorarea ta se va risipi caci nimic nu poate merge prost atunci cand Domnul este prezent.

Poate ca te afli in mijlocul unei certe si-L vei vedea pe Domnul stand in mijlocul conflictului. Cuvintele tale se vor schimba, si limbajul trupului tau va deveni mai reconciliant atunci cand vei vedea ca Domnul este cu tine si harul Lui acoperindu-te. Cumva, intr-un mod supranatural, vei descoperi o stapanire de sine care nu vine din puterea vointei tale ci in mod supranatural, stiind ca Cel care te iubeste si vegheaza asupra ta, este cu tine.Prietene, atunci cand devii constient de prezenta Lui Dumnezeu in viata ta, frica si ingrijorarile nu au loc in mintea ta. Il vei vedea crescandu-ti buna dispozitie si bucuria si aducand succes in tot ce vei spune sau face.

https://www.resursecrestine.ro/devotionale/9359/practicand-prezenta-lui-dumnezeu

////////////////////////////////////////

(ALERTA pentru…Inceputul Sfarsitului) Deputata finlandeză Päivi Räsänen a fost găsită vinovată de „incitare la ură” pentru o broșură împotriva homosexualității

Geanina Gula

Curtea Supremă a Finlandei o achită pe parlamentară pentru o postare referitoare la Biblie, dar o condamnă pentru „insultă” într-o broșură bisericească veche de 20 de ani, pe baza unei acuzații separate.

Parlamentara finlandeză Päivi Räsänen a fost găsită vinovată de “incitare la ură” și condamnată la o amendă de Curtea Supremă a Finlandei joi, pentru o broșură publicată în urmă cu peste 20 de ani, în care descria homosexualitatea ca fiind o tulburare de dezvoltare psihosexuală.

Räsänen, care a condus Partidul Creștin-Democrat din Finlanda între 2004 și 2015 și a ocupat funcția de ministru de interne al țării între 2011 și 2015, a fost găsită vinovată, printr-o decizie strânsă, cu 3 voturi la 2, de „redactarea și punerea la dispoziția publicului a unui text care insultă un grup”, potrivit unui comunicat de presă al grupului juridic Alliance Defending Freedom (ADF).

O postare, trei procese și un test al libertății religioase

Finlanda escaladează persecuția creștinilor la Curtea Supremă a țării

Poliția a început să o ancheteze pe bunica a 12 nepoți ca urmare a unor plângeri penale depuse la scurt timp după postarea pe Twitter lui Räsänen din 2019, în care ea a citat versetele din Romani 1:24–27 pentru a critica Biserica Evanghelică Luterană din Finlanda pentru promovarea „lunii mândriei” LGBT. Ea a pus sub semnul întrebării modul în care biserica ar putea fi de acord cu prezentarea „rușinii și păcatului” ca fiind „un motiv de mândrie”.

Anchetatorii au scos la iveală ulterior o broșură pe care ea a publicat-o în 2004 împreună cu episcopul Juhana Pohjola al Diecezei Misionare Evanghelice Luterane din Finlanda, intitulată „Bărbat și femeie i-a creat: Relațiile homosexuale pun la încercare conceptul creștin al umanității”.

La un moment dat, broșura susține că homosexualitatea este o tulburare, iar instanța a considerat că aceasta este o opinie care ar putea „insulta homosexualii ca grup pe baza orientării lor sexuale”.

Instanța a subliniat că „trebuie să se țină seama de faptul că textul care a stat la baza condamnării nu conținea incitări la violență sau instigări la ură de natură amenințătoare. Prin urmare, din punctul de vedere al naturii infracțiunii, fapta nu prezintă un caracter deosebit de grav”.

Condamnată în temeiul capitolului 11 din Codul penal finlandez, care se referă la „incitarea împotriva unui grup minoritar”, Räsänen a fost obligată să plătească o amendă de 1.800 de euro (2.080 de dolari), iar instanța a interzis distribuirea copiilor fizice și digitale ale broșurii după pronunțarea hotărârii.

Curtea Supremă a achitat-o pe Räsänen în legătură cu tweet-ul inițial din 2019 care a stat la baza urmăririi penale împotriva ei, argumentând, printre altele, că aceasta „și-a justificat opinia citând un text biblic”.

Räsänen a declarat că este „șocată și profund dezamăgită” de hotărârea instanței supreme și a acuzat-o că nu a „recunoscut dreptul meu fundamental la libertatea de exprimare”.

„Rămân fidelă învățăturilor credinței mele creștine și voi continua să apăr dreptul meu și al oricărei persoane de a-și împărtăși convingerile în spațiul public”, a declarat ea.

„Solicit consultanță juridică în vederea unei posibile contestații la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu este vorba doar de libertatea mea de exprimare, ci de cea a fiecărei persoane din Finlanda. O hotărâre favorabilă ar contribui la prevenirea situației în care alte persoane nevinovate să treacă prin aceeași încercare doar pentru că și-au împărtășit convingerile”.

Un proces pentru erezie în zilele noastre

Procesul de mare rezonanță a atras o atenție semnificativă la nivel mondial, mai ales după ce acuzarea a atacat învățăturile creștine fundamentale și i-a interogat pe Räsänen și pe episcop cu privire la teologia lor.

În fața Curții de Apel, procurorul finlandez Anu Mantila a afirmat că: „Puteți cita Biblia, dar interpretarea și opinia lui Räsänen cu privire la versetele biblice sunt cele care constituie o infracțiune”.

Coordonată de ADF International, apărarea juridică a lui Räsänen a subliniat protecția puternică de care se bucură libertatea de exprimare în dreptul internațional, pe lângă faptul că este parte integrantă a democrației finlandeze.

„Libertatea de exprimare este o piatră de temelie a democrației. Este corect că instanța a achitat-o pe Päivi Räsänen pentru tweet-ul din 2019 în care a citat un verset din Biblie. Cu toate acestea, condamnarea pentru o simplă broșură bisericească publicată cu zeci de ani în urmă – înainte ca legea în temeiul căreia a fost condamnată să fie măcar adoptată – constituie un exemplu scandalos de cenzură din partea statului. Această decizie va avea un efect descurajator grav asupra dreptului tuturor la libera exprimare”, a declarat Paul Coleman, director executiv al ADF International.

„Această hotărâre ne reamintește în mod clar că nicio democrație nu este imună la erodarea libertăților fundamentale. Pedepsirea exprimării pașnice, mai ales atunci când se bazează pe convingeri religioase profund înrădăcinate, subminează însăși fundamentul societăților libere”, a spus Kristen Waggoner, CEO, președinte și consilier juridic șef al Alliance Defending Freedom.

https://www.voceacrestinilor.com/persecutie/deputata-finlandeza-paivi-rasanen-a-fost-gasita-vinovata-de-incitare-la-ura-pentru-o-brosura-impotriva-homosexualitatii/

/////////////////////////////////

Opriti-va! …„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)

Binenţeles că m-am oprit şi eu. Ba chiar am început şi să meditez. Oare cui îi este adresat un astfel de imperativ? Sigur, mie şi ţie. De ce oare? Dacă stăm să ne gândim, descoperim că tot ceea ce există în jurul nostru este într-o continuă mişcare – începând de la protoni şi neutroni, până la planetele şi galaxiile din univers. Mulţi astronomi se întreabă, cum de nu intră în coleziune mulţimea mare de corpuri cereşti? Se tot povesteşte că, pe o insulă îndepărtată ar fi existat doar două autoturisme, care, la un moment de neatenţie a unuia dintre şoferi, s-au tamponat. Se pare că omul cu greu poate controla ceea ce este în mişcare.

Gândiţi-vă puţin şi la mintea noastră. Se pare că acest computer uriaş lucrează fără încetare. Nici măcar noaptea nu prea intră în standby. O mulţime de vise, de multe ori fără logică şi noimă, mişună prin inconştientul nostru. Oare de ce nu le putem controla? Se pare că la multe astfel de întrebări nu găsim nici un răspuns plauzibil.Cineva spunea odată de la amvonul unei biserici că, prima poruncă dată israeliţilor a fost de fapt: „Ascultă, Israele!“ (Deut. 6:4). Aşa cred şi eu. Înainte de a primi un mesaj, trebuie să faci un lucru mare: să asculţi. Da, uşor de zis. Se pare însă că nu e tot atât de uşor şi de aplicat. A asculta înseamnă a te opri de la toate activităţile exterioare şi interioare. Oare câţi semi-ascultători vin duminică de duminică la biserică? Activităţi exterioare nu prea sunt permise în timpul programului divin, însă cele interioare, hmm … Oricum nu le vede nimeni. Nimeni? Dumnezeu a început să-i vorbească lui Samuel doar atunci când acesta şi-a concentrat urechea şi toată atenţia la glasul Lui. Dumnezeu caută liniştea. El e prezent în susurul blând, e fin, vorbeşte atunci când îi acorzi audienţă.

Mulţi creştini sunt dezamăgiţi de faptul că Dumnezeu nu le vorbeşte. Unii cer voia Lui, alţii vor să primească o anumită călăuzire şi viziune în viaţă, alţii vor să transmită altora mesajul lui Dumnezeu. Ne întrebăm, de câte ori am vorbit mai mult de la noi?

Marta a fost o femeie deosebită. Ea e imaginea slujitorului devotat şi neobosit. De fapt chiar ea a fost aceea care L-a invitat pe Domnul Isus în casa ei. E frumos şi corect, ca atunci când ai un oaspete atât de preţios, să cauţi să-I slujeşti cum se poate mai bine. Oare e greşit ceea ce a făcut ea? O mulţime de oameni flămânzi aveau nevoie mare de serviciile ei. Domnul Isus, însă, a trebuit să-i spună că, toate aceste lucruri sunt utile, însă unul singur trebuieşte. Asta-i un fel de necesitate sută la sută. În cer vor intra mulţi oameni, care, poate că au slujit mai puţin. Tronul de răsplătire însă se află deja în cer. Sigur că ar trebui să ne dăm toată silinţa, ca să avem parte de o răsplată cât mai mare. Însă a nu te deschide pentru Dumnezeu, a nu căuta Cuvântul şi voia Lui e ceva de o importanţă decisivă, ce ţine veşnicie. Domnul Isus a spus: „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.”Cum însă să faci ceea ce nu ştii?

Iată deci, la ce este de folos acest: “Opriţi-vă”.Se ştie că frâna este funcţiunea cea mai importantă a unui autoturism. Am văzut că, în anumite ţări, pe alocuri, la coborâri ceva mai abrupte, s-au construit zone de oprire forţată. Nu e alt ceva, decât o ieşire de pe şoseaua principală, pe o proţiune scurtă de drum, la capătul căreia se află o movilă de pământ. Câteodată Dumnezeu e nevoit să ne ducă pe astfel de străzi, pentru ne opri El din goana şi agitaţia noastră. În astfel de cazuri poate fi greu şi dureros, dar s-a dovedit întotdeauna a fi spre binele şi folosul omului iubit de El.Dumnezeu vrea din toată inima să te opreşti singur, să-ţi controlezi întreaga maşinărie a gândurilor tale, să ai puterea interioară de a opri toate rotiţele minţii tale şi să-I spui: “Vorbeşte, Doamne. Acum e linişte. Acum nu fac nimic alt ceva, decât să te ascult!” Te vei mira de modul în care vei înţelege Biblia, de vocea Duhului Sfânt. Vei înţelege chemarea Lui, iar slujirea pe care o vei face, va fi înregistrată în contul cerului şi va fi răsplătită.

https://www.resursecrestine.ro/studii/64423/opriti-va

/////////////////////////////

Vasile Militaru – martir al poeziei şi credinţei în Dumnezeu

„Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu nu am pierdut nimic.”

Arestat în 1958 de Securitate „pentru deţinere de publicaţii interzise“, citate la procesul de la Craiova: manuscrisele „Divina zidire“, „Poemele nemuririi“, „Cartea Iov în versuri“ şi altele, poetul patriot a fost condamnat în toamna anului 1958, fără drept de apel, la 20 de ani de temniţă grea şi confiscarea totală a averii.

vasile-militaru-in-arest-1959 (1)

Potrivit hotărârii Tribunalului Militar Craiova, fostul funcţionar al Ministerului Lucrărilor Publice ar fi avut de executat în total 42 de ani de închisoare, deşi la data condamnării avea venerabila vârstă de 74 ani. Bolnav şi fără apărare în faţa unor presiuni insuportabile, poetul n-a putut să reziste acelor condiţii inumane şi a murit ca un „martir al poeziei şi credinţei în Dumnezeu“, în ziua de 8 iulie 1959, în închisoarea Ocnele Mari – Vâlcea.

Ca mulţi alţi scriitori creştini, Pan Vizirescu, Al. Lascarov-Moldovanu şi Radu Gyr, Vasile Militaru a fost complet interzis şi ignorat între anii 1944-1989. Tocmai de aceea se cuvine ca astăzi să-i cinstim memoria ca aceea a unui vrednic patriot şi scriitor creştin.

Vasile Militaru s-a născut într-o familie numeroasă, la 21 septembrie 1886, în comuna Dobreni – Câmpurel, judeţul Ilfov, din părinţi agricultori, Gheorghe şi Tinca Militaru. De copil a îndrăgit cartea, lectura, citind cu nesaţ tot ce găsea la şcoală şi la un vecin din satul natal. Era înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare. Cartea era pentru el ca o lumină şi o bucurie, asemenea unei revelaţii divine. A sorbit învăţătura creştină din gura mamei sale, moştenind o credinţă puternică pe care şi-a întărit-o prin lecturi biblice şi morale. În acest sens el a fost un autodidact autentic. Nu se cunosc prea multe amănunte despre viaţa şi activitatea lui.

Bucuria vieţii de la ţară, descrisă în pasteluri

Doritor de a cunoaşte lumea, se desprinde de viaţa de la ţară şi, tânăr adolescent, ajunge în Bucureşti, unde avea să cunoască „zbuciumul“ şi „dezamăgirile“ oraşului. Începuse a scrie versuri de la 15 ani. Câţiva ani mai târziu îndrăzneşte să prezinte caietul cu poeziile sale scriitorului Alexandru Vlahuţă. Acesta îl recomandă lui Barbu-Ştefănescu Delavrancea şi lui Duiliu Zamfirescu. Încurajat şi sprijinit de aceşti scriitori, Vasile Militaru debutează la vârsta de 18 ani, în 1904, în revista lui M. I. Petraşcu, „Literatură şi artă română“. Din acel moment începe colaborarea şi la alte reviste, ca „Flacăra“, „Drum nou“ şi la ziarul „Universul“ al lui Stelian Popescu.

În anul 1919 publică volumul de poezii „Stropi de rouă“ (9 ediţii până în 2008). Sunt versuri lirice şi pasteluri care descriu viaţa de la ţară, cu bucuriile simple şi senine, munca în sânul naturii. Este întrucâtva influenţat de poeţii Alecsandri, Coşbuc şi Vlahuţă, dar şi de curentul literar al Sămănătorismului. Aici observăm descrierea unei vieţi idilice, pastorale, patriarhale, de la ţară, aşa cum o trăise el însuşi, uşor idealizată, dar şi sentimetul dureros al înstrăinării. De aici înainte, având existenţa asigurată în calitate de funcţionar la Ministerul Lucrărilor Publice, scriitorul încearcă să meargă pe un drum propriu, urmând comandamentelor vremii, şi devine colaborator la principalele reviste din ţară, mai ales cu poezii. Publică basme, poezii patriotice „Cântare neamului“, „Doina“, precum şi primul volum de „Fabule“ în 1928.

Psaltirea sa, cea mai reuşită traducere dintre transpunerile româneşti în versuri

Dar preocuparea religioasă rămâne constantă şi permanentă, dovadă volumul „Vorbe cu tâlc“, 1931, cuprinzând cugetări, sentinţe şi tâlcuiri morale, în versuri, şi mai ales „Psaltirea în versuri“, 1933, riguroasă transpunere în versuri a Psalmilor lui David, în limba română, la care lucrase mai mulţi ani, premiată de Academia Română. Fără îndoială, Psaltirea sa rămâne cea mai reuşită şi mai valoaroasă traducere dintre toate cele 10 sau 12 transpuneri în versuri realizate în limba română până azi.

În perioada următoare publică încă două volume de „Fabule“ şi un volum de poezii patriotice „Temelie de veac nou“. Pentru tineri scrie o carte de „Rugăciuni în versuri“, pe care le publică în volumul „Spre împărăţia lui Iisus“, 1936. Intenţionase ca volumul al treilea de „Fabule“ să se intituleze „Trepte spre Dumnezeu“, dar Editura a preferat alt titlu, „Curcubeie peste veac“.

Trebuie să subliniem că opera cea mai importantă – după „Psaltirea în versuri“ -, care l-a preocupat întreaga viaţă, a fost „Divina zidire“. La această lucrare a trudit, ca osteneală permanentă, între anii 1926-1955. Această carte, rămasă în manuscris, şi pentru care a suferit atât de mult, cuprinde poeme în versuri concepute pe temeiul Sfintei Scripturi – Vechiul şi mai ales Noul Testament. Aici, în „Cuvânt către cititori“, arată că, mergând pe firul textelor biblice, „ajutat de Sfântul Duh“, poetul vrea ca prin aceste poeme, prin versurile sale, să salveze „sufletele celor necredincioşi“, pentru că Iisus a venit în lume să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă şi la mântuire. Aceste versuri, ca şi cele din „Vorbe cu tâlc“, din „Poemele nemuririi“ ori din alte scrieri religioase sau morale, au izvorât dintr-o mare credinţă în Dumnezeu, şi mai ales „dintr-o adâncă iubire de oamnei“. În aceste poeme se cuprind tâlcuiri morale şi esenţa învăţăturii creştine.

În ultimii 15 ani de viaţă a scris poezii religioase

Ca poet şi scriitor creştin, după 1944 n-a mai putut publica nimic. Izolat de lumea literară, Vasile Militaru şi-a căutat compensarea în scrieri religioase. Aşa se face că în ultimii 15 ani de viaţă, după al Doilea Război Mondial, poetul a scris poezii religioase. În afară de „Divina zidire“, lucrare încheiată în 1955, el a mai scris „Poemele nemuririi“, „Şoaptele îngerilor“ – continuare la „Vorbe cu tâlc“ – poemul „Biserica Bucur Ciobanul“, „Cartea Iov“ din Biblie, transpunere în versuri după textul sacru, şi „Scară către Dumnezeu“, ultima sa carte scrisă în mai-iunie 1957. Toate aceste scrieri au fost tipărite postum de Editura „Lumină din lumină“ între anii 1993-2008, cu acest prilej fiind reeditate şi celelalte cărţi ale sale apărute între anii 1919-1943.

„Psaltirea în versuri“ a fost retipărită în 2006 la Cernăuţi, iar „Divina zidire“ s-a retipărit în 2007 la Chişinău. Atât „Fabulele“ sale, „Psaltirea în versuri“, poeziile lirice, patriotice şi religioase, cât şi „Poemele nemuririi“, dar mai ales „Divina zidire“ îl consacră pe Vasile Militaru drept un mare scriitor şi poet creştin, un moralist în adevăratul înţeles al cuvântului. Este fără îndoială cel mai mare fabulist român din secolul al XX-lea şi un strălucit urmaş al marilor fabulişti Esop, Phedru, La Fontaine, Grigore Alexandrescu şi Alexandru Donici. În literatura română nici un scriitor nu a cântat ca el credinţa în Dumnezeu şi nemurirea sufletului. El a converit credinţa în creaţia ca expresie profundă a unei trăiri creştine prin rugăciune, smerenie şi jetfă de sine. Cărţile sale sunt, prin excelenţă, izvoare de înţelepciune şi înaltă bucurie spirituală, care aduc înseninare în suflet, întărire în credinţă şi răbdare, fiind în acelaşi timp modele de trăire duhovnicească, de urmare a învăţăturii creştine. Îndeosebi „Fabulele“ tratează teme sociale şi morale care privesc viaţa societăţii moderne şi contemporane, unele din acestea potrivindu-se perfect cu evenimentele din zilele noastre.

Şi-a găsit salvarea în credinţă

La fel ca în volumul „Spre împărăţia lui Dumnezeu“, în cartea „Scară către Dumnezeu“, autorul îndeamnă să urmăm „calea virtuţilor“, care duce la „desăvârşire în spiritualitate“, la ferirea de rele, adică de păcat, pentru ca prin credinţă, nădejde şi dragoste să sporim în iubirea de Dumnezeu şi de oameni. În acest fel, urcând „treptele“ sfinţeniei, să putem ajunge la „înfrăţirea“ oamenilor şi la întoarcerea celor necredincioşi la credinţă.

În versurile sale se oglindeşte viaţa sa şi condiţia umană a acelor vremuri. El şi-a găsit salvarea în credinţă, gândirea lui rămâne profund creştină. El şi-a iubit neamul, şi-a iubit ţara, a iubit oamenii în felul său, dar mai ales L-a iubit pe Dumnezeu.

Hulit şi blamat de unii, preţuit şi iubit de mulţi, ignorat pe nedrept de critica literară (care pe scriitorii creştini moralişti nu i-a luat în seamă niciodată), Vasile Militaru va înfrunta cu seninătate şi tăcerea, şi contestările, biruind prin cărţile şi înţelepciunea sa, în care se exprimă veşnicile adevăruri, izvoare de bunătate, pace şi întărire sufletescă pentru toţi iubitorii de limbă şi cultură românească.

Nimeni nu-l va putea egala în „Psaltire“ şi în „Divina zidire“. Cu luminile, dar şi cu umbrele triste ce i-au marcat existenţa zbuciumată, viaţa lui Vasile Militaru rămâne o jertfă pe altarul patriei, dăruită, închinată lui Iisus Hristos.

Pr. Mihai Manolică, Ziarul Lumina

Ultimele clipe ale poetului martir Vasile Militaru

Am fost alături de poetul Vasile Militaru, atunci când în condiţiile tragice, impuse de geniile răului, de forţele întunecate ale comunismului, a trecut în eternitate. Era pe la începutul lui iulie 1959, zi însorită percepută de noi, deţinuţii, care admiram libertatea doar prin ajutorul puţinelor raze de soare care pătrundeau firav printre jaluzele. Jaluzele, de fapt obloane grele cu care erau căptuşite ferestrele, ca „bandiţii” să fie izolaţi şi de păsările cerului. Draconic mijloc de a te descotorosi de aşa-zişii duşmani ai poporului, fără a folosi ştreangul sau pistolul din dotare.

Către ora prânzului, deţinuţii politici începuseră să devină tăcuţi. Îşi spuseseră ce aveau de spus în primele ore ale dimineţii. Cred de cuviinţă să spun că în timpul acestor sporovăieli, de după neîndulcitul ceai, printre altele ne îngrijora şi starea sănătăţii poetului Vasile Militaru, scos din celulă şi internat în infirmeria închisorii, unde de obicei erau internaţi numai acei ajunşi pe ultima sută de metri de deznodământ. Alte veşti nu mai aveam de la el, decât că fusese groaznic bătut la Securitatea piteşteană şi trimis la Ocnele Mari, pentru a scăpa ei de o crimă în plus. Piteştiul devenise însă celebru încă de pe timpul căpitanului Cârnu şi al directorului Dumitrescu, susţinătorul din umbră al lui Ţurcanu, despre care s-a mai scris şi se va mai scrie. Îmi amintesc pe deţinutul Profir V. care recita adeseori în celulă din versurile poetului, cum ar fi Moş Andrei, Şase pui şi o biată mamă şi altele, care ne-au desfătat urechile pe parcursul atâtor ani. Versurile lui Vasile Militaru creeau totdeauna o stare de melancolie, de tăcere în celulă, un îndemn către meditaţie şi către dragostea faţă de aproapele tău. Erau învăţate şi de tineri, dar şi de vârstnici cu tâmplele albe.

Într-o seară, mă plimbam prin intervalurile dintre paturi, pe mijlocul celulei (patul fiind de neatins între orele 5 şi 22, când se dădea stingerea), când bestia care supraveghea secţia, deci şi celula noastră, a tras brusc grosul zăvor şi a deschis uşa. Ne-am oprit din plimbare şi încremeniţi aşteptam urmările. Venirea unui caraliu în celulă, mai ales după raportul de închidere, nu era un semn bun. Pentru intimidare şi-a plimbat privirea încărcată de ură peste toţi cei care eram acolo. Doar pentru asta era plătit: să urască.

Aflându-mă în acel moment în preajma uşii, am fost scos afară cu încă un deţinut, acesta fiind preot, nu-i mai reţin numele, care, după spusele lui, îmi amintesc că era din comuna Frânceşti – Vâlcea, pe atunci făcând parte din regiunea Argeş. Nu bănuiam ce se va întâmpla cu noi. Scoşi afară, ne aşteptam la bătaie, sau la vreo izolare pe motive nebănuite, nu eram nici primii nici ultimii cu care se proceda aşa.

Dar nu! Fuseserăm scoşi cu totul şi cu totul pentru alte motive. Ne-au dus pe un coridor întunecat, oprindu-ne la ordinele lui în dreptul unei uşi pe care a deschis-o şi ne-a poruncit să intrăm înăuntru, aici fiind de fapt o cameră-celulă a infirmeriei închisorii. Multe temniţe dispuneau de asemenea celule.

Singur în camera-celulă, o jilavă făptură de om deţinut, era căzut din pat cu faţa în jos. Gardianul tiran ni s-a adresat cu ura care îl caracteriza şi pentru care era desigur apreciat.

– Banditul ăsta trage să moară, ridicaţi-l în pat mai repede.

L-am întors cu faţa în sus pe muribund şi l-am aşezat în pat. Acest om era Vasile Militaru. Cu ochii daţi peste cap şi cu faţa brăzdată de chinurile morţii. Nimic nu mai era viu în el, doar ochii, parcă năluci nepământene, vegheau aşteptând de undeva o mână de ajutor care nu mai venea. Am trecut la picioare făcând semn preotului să treacă la cap. Din privire şi din mişcarea buzelor (gardianul stătea în uşă) m-am înţeles cu preotul să-i spună rugăciunea din urmă, pentru dezlegare. Când preotul a început prin mişcarea buzelor să-i facă rugăciunea de dezlegare, pleoapele muribundului s-au deschis, apoi iarăşi s-au închis şi, parcă mulţumit, s-a înseninat la faţă şi şi-a dat duhul. Aşa i-a fost dat, să nu aibă o lumânare aprinsă la căpătâi în acele ultime clipe ale vieţii, el care se risipise în atâtea generaţii. Ne-am dat seama cât de profundă a fost credinţa în Dumnezeu a poetului, care şi-a acceptat moartea ca pe o împărtăşanie.

Cu vocea strangulată de emoţii, i-am spus păgânului care stătea în uşă nepăsător, ca şi când omul din faţa lui era un nimeni.

– A murit deţinutul!

– Dă-l în… de bandit! Bine că am scăpat de el, a fost răspunsul tiranului suprasaturat de ura proletară.

Încremeniţi de durere aşteptam alte porunci, cu ochii duşi undeva departe, poate într-o lume mai bună.

– Staţi aici, a tunat gardianul, închizând uşa pe dinafară.

În scurtul răgaz pe care l-am avut, ne-am putut face semnul crucii şi să zicem: Dumnezeu să-l ierte pe cel trecut în nefiinţă, departe de toţi cei ce-l iubeau. Am putut observa că poetul stătea singur în celulă, mai degrabă izolat, neacordându-i-se nici un ajutor medical. Nu se vedea nicăieri vreo urmă de medicament. Pe mica măsuţă de fier – tablă – se găsea o cană cu ceai neîndulcit, pe care îl beam şi noi ceilalţi, o bucăţică de turtoi şi un castron de tablă în care abia se distingeau câteva boabe de arpacaş, de multe ori nefiert şi plin de gărgăriţe.

Am tresărit când a zdrăngănit zăvorul şi şi-a făcut apariţia gardianul. Nu avea nici o urmă de omenie în el, ca şi când s-ar fi născut pe altă planetă. Ne-a aruncat din uşă o cămaşă şi o pereche de indispensabili – ce-i drept curate – şi ne-a poruncit:„Dezbrăcaţi-l pe bandit de ce are pe el şi îmbrăcaţi-l cu rufele astea.”

Am executat operaţia sub supravegherea lui. Când a văzut că este gata, ni s-a adresat autoritar şi duşmănos:

– Ieşiţi afară! Bine că a murit. Un bandit mai puţin în ţară.

Ne-a condus în celulă, având grijă pe parcurs să ne atragă atenţia:

– Să nu cumva să ciripiţi în celulă unde aţi fost şi ce-aţi făcut, că ştiţi ce vă aşteaptă.

Am intrat în celulă şi s-au tras zăvoarele după noi. Ocnele Mari, vulpavul lagăr de exterminare, aştepta să înghită noi victime în pântecul său nesătul. Pentru noi, murise un mare om, pentru ei, un mare bandit. „Tot una e: ori culci pe sătui, ori scoli pe săraci” – Tudor Arghezi.

După ce am intrat în celulă, am fost înconjuraţi de fraţii de suferinţă doritori să afle pentru ce am fost chemaţi. Pentru moment, nu le-am spus nimic, arătând către vizetă, unde caraliii ne puteau spiona în voie, încălţaţi în acei pâslari-pisică care le permiteau să asculte pe la uşi fără să fie simţiţi. După câteva minute însă, i-am informat că a murit Vasile Militaru şi, instantaneu, am păstrat cu toţii un moment de reculegere. Le-am povestit apoi ceea ce am fost puşi să facem în timpul cât am lipsit din celulă. Colegii erau consternaţi.

După semnele ştiute de noi, am urmărit trecerea „căruţului”. Un căruţ, pe care îl au mai toate puşcăriile în dotare. În el sunt căraţi seara deţinuţii morţi, către cimitir. Vestea ne-o dădea el, prin scârţâitul roţilor cu lada pe el, inconfundabil. Pânda s-a dovedit folositoare, deoarece l-am văzut trecând către groapă, cu nelipsita ladă pe el, tras de doi deţinuţi de drept comun. Jaluzelele erau îndepărtate la maximum, dar nu mai conta dacă eram prinşi asupra infracţiunii, sau nu. După circa 30 de minute, căruciorul cu lada goală pe el, tras de aceiaşi deţinuţi de drept comun, se întorcea de la cimitir. Pentru ei, fusese o zi obişnuită. Uneori, după atâta suferinţă sufletul se împietreşte, devine insensibil la tot ce se petrece împrejur.

În celulă s-a evocat îndelung, în acea zi, şi-n zilele următoare, viaţa şi opera scriitorului dispărut, omorât mişeleşte de slugile preaplecate ale Moscovei.

În ceea ce priveşte dimensiunile marelui dispărut, numai istoria îi poate aprecia opera ca atare. Să mă ierte anumiţi pseudoscriitori care i-au pus la îndoială valoarea literară şi politică, dar când ajungi să fii închis şi să mori pentru ţara ta, e mai mult decât un act de dăruire. În 1959, la data când se stingea din viaţă poetul şi eu mă găseam în cercetări la Ministerul de Interne. Fusesem arestat pentru a doua oară pe data de 8 august 1958, sub acuzaţia de „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale”. În fond, eram arestaţi pentru că la închisoarea sanatoriu Târgu Ocna ne ajutam unii pe alţii să supravieţuim. În afară de doctoriţa Margareta Danielescu şi mai târziu Grigoraş Maria, nu mai exista nici un cadru medical. Totul cădea în sarcina noastră să supravieţuim. Nu existau cadre medii sanitare, iar medicamentele specifice tuberculozei lipseau cu desăvârşire. Era limpede că nu am fost duşi acolo să supravieţuim. O mână de oameni însă, cu forme mai uşoare de tuberculoză şi au reuşit să echilibreze balanţa între viaţă şi moarte. Ei s-au sacrificat pentru fraţii lor şi unii au şi murit datorită disiminării bacilare, ca în cazul inginerului Goe Niţescu.

Şi totuşi, pe fondul tuturor privaţiunilor la care am fost supuşi, omul, „cel mai preţios capital”, a descoperit şanse noi de supravieţuire: se învăţa. Nu conta ce. Unii învăţau franceza, alţii engleza, germana, alţii matematica, dar cei mai mulţi învăţau poezii, chit că unii din ei plecau cu ele în eternitate. Printre cei fericiţi, mă găseam şi eu. Învăţasem peste 200 de poezii pe dinafară, de mari poeţi universali, dar şi de autohtoni, printre care şi Vasile Militaru. Într-o zi, cam prin luna iulie sau august 1959, un învăţător sosit de la Aiud şi adus în celula mea la Ministerul de Interne m-a rugat să-i spun o poezie de Vasile Militaru. Am stat puţin pe gânduri. Ştiam că la Securitate şi pereţii au urechi. De abia apucasem să spun două strofe din fabula Pupăza şi cioara că s-a deschis vizeta şi intransigentul cerber m-a scos la raportul ofiţerului de serviciu, care m-a trimis trei zile la carceră.

Pe parcursul anilor, după eliberare, mă obseda un lucru: cum a fost posibil ca un poet şi un martir ca Vasile Militaru să fie marginalizat? El, care a încântat atâtea generaţii şi generaţii cu poeziile lui, atât în şcolile primare cât şi în licee…

Nu există decât o explicaţie: Întunericul care mai dăinuie încă în anumite capete pătrate dominate de ura de clasă.

Mărturia lui Dumitru Radu Udar, Din documentele rezistenţei. Vol. I, Arhiva Asociației Foștilor Deținuți Politici, București, 1991, p. 158, apud Fericiţi cei Prigoniţi

https://www.magazincritic.ro/2021/07/08/vasile-militaru-martir-al-poeziei-si-credintei-in-dumnezeu-video/

///////////////////////////

Martirii credinţei în închisorile comuniste

Articol scris de Claudiu

COMENTARII

https://www.qmagazine.ro/martirii-credin%C5%A3ei-in-inchisorile-comuniste/

Cele mai vii pilde care amintesc de sacrificiul Mântuitorului pot fi regăsite în istoria recentă a României. În Săptămâna Patimilor, creştinii de azi încearcă să găsească exemple de urmat în Vieţile Sfinţilor, cărţi care povestesc diferite întâmplări miraculoase petrecute cu secole în urmă. Cu toate acestea, cele mai vii pilde sunt tocmai cele din istoria recentă a României. Sunt exemplele de sacrificiu personal ale celor care au plătit cu viaţa, pentru că nu au renunţat la crezul lor şi au refuzat să facă pactul cu regimul comunist.

În inchisorile comuniste, condiţiile de trai au fost de neimaginat, totul fiind gândit diabolic, astfel încât deţinutul să se afle tot timpul la limita dintre viaţă şi moarte.

Paştele în închisoare

Cei care au trecut prin închisorile comuniste îşi amintesc că, în perioada Paştelui, lumina Învierii era mai puternică decât opresiunea. Oamenii spun că, în Noaptea Învierii, în ciuda interdicţiilor gardienilor, imnul „Cristos a înviat din morţi” răsuna din toate celulele închisorilor din Gherla, Aiud sau Sighet. De asemenea, au fost cazuri în care gardienii au fraternizat cu detinuţii. Un preot închis în beciurile Securităţii din Bistriţa a reuşit să celebreze liturghia după ce un gardian i-a strecurat câteva boabe de struguri, din care a stors sucul şi a obţinut vinul necesar pentru cuminecatura. Pâinea a pus-o deoparte din raţia sa de deţinut.

Tortură, frig, întuneric şi înfometare

Cele mai intalnite modaliati de tortura, aplicate mai ales detinutilor politici au fost: lovituri in partile vulnerabile ale trupului; lovituri repetate aplicate talpilor; loviri cu lopata si cu alte obiecte dure; pironirea in cuie; strivirea degetelor si scoaterea unghiilor; smulgerea parului din cap; arderea cu foc a anumitor parti ale trupului; adancirea ranilor si presararea lor cu sare; obligatia de a manca lucruri cat mai murdare.

De asemenmea, detinutii politici erau supusi celor mai inumane conditii de detentie: erau infometati, nu aveau voie sa stea jos, erau obligati sa mearga incontinuu, dormeau pe jos, pe rogojine sau pe scanduri, in celule reci si, uneori, lipsite de lumina. Printre metodele de maltratare psihica si fizica des intalnita in inchisorile comuniste.se număra şi suprapopularea celulelor, condamnatii fiind inghesuiti in celule, incat adesea se ajungea la imposibiliatea de a sta asezat. Spre exemplu, la inchisoarea Jilava, intr-o celula in care puteau locui normal doar 40 de detinuti, au fost inghesuiti 300 de oameni. Din acest motiv, arul din celulă devenea insuficient, motiv pentru care detinutii veneau, pe rand, in dreptul usii, spre a inspira pe sub toc.

Au avut în comun credinţa nestrămutată în Isus Cristos

Foamea era insa cea mai puternica metoda de tortura aplicata detinutilor politici, parca mai dureroasa decat orice bataia si umilire. Cand detinutul nu era pedepsit suplimentar, prin oprirea ratiei zilnice de mancare, acesta primea o masa in valoare de 500-1.000 de calorii. Alimentele folosite in inchisori erau, adesea, produsele care nu se vindeau la magazinele comuniste: arpacas, orz, varza, dovleci, gulii, cartofi, napi, etc. Carnea nu exista in regimul alimentar din inchisorile politice, iar cand aceasta era prezenta, ea consta mai ales din ramasite luate de la macelarii (gheare, copite, bojoci, buze, pielite, capete de animale)…

Printre aceşti deţinuţi s-au aflat şi sute de martiri ai credinţei, care şi-au purtat crucea în închisorile comuniste. Unii dintre ei au reuşit să vadă sfârşitul regimului ateu. Alţii au murit cu gândul la clipa prăbuşirii acestuia. Ortodocşi, catolici sau protestanţi, martirii secolului XX au avut în comun credinţa nestrămutată în Isus Cristos.

NICOLAE STEINHARDT

Nicolae Steinhardt s-a născut în anul 1912, într-o familie evreiască ce locuia în comuna Pantelimon de la periferia Bucureştiului. Printre colegii săi de generaţie şi de şcoală s-au numărat Mircea Eliade, Dinu Pillat sau Constantin Noica.

Nicolae Steinhardt a frecventat Cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, unde şi-a descoperit talentul literar. El şi-a luat licenţa în Drept şi în Litere. A devenit avocat şi şi-a luat doctoratul în Drept constituţional la Universitatea din Bucureşti. În paralel, şi-a început activitatea literară. Preocupat de concepţia creştinilor asupra evreilor, Nicolae Steinhardt a publicat volumul în limba franceza „Essai sur la conception catholique du Judaisme”. În anul 1944 el începe să lucreze ca redactor la Revista Fundaţiilor Regale. În anul 1947 începe prigoana comunistă împotriva sa. Nicolae Steinhardt este concediat de la revistă şi dat afara din Barou. El a devenit un mărunt slujbaş. În anul 1958, a fost arestat, alături de prietenii săi Constantin Noica şi Vladimir Streinu. Deşi era evreu, el a fost acuzat, paradoxal, în lotul unor presupuşi legionari.

Nicolae Steinhardt a fost condamnat la 13 ani de muncă silnică. În închisoarea Jilava, în anul 1960, a decis să se convertească la creştinism. Intelectualul evreu a fost botezat clandestin în celula transformată în capelă de ierarhul ortodox basarabean Mina Dobzeu, un alt martir al prigoanei comuniste. Mina Dobzeu a plătit şi el preţul rezistenţei anticomuniste. El a fost condamnat şi pentru faptul că s-a opus încorporării Basarabiei în Uniunea Sovietică.

Naşul său de botez a fost Emanuel Vidraşcu, fostul şef de cabinet al mareşalului Ion Antonescu. La ceremonie au asistat şi doi preoţi romano-catolici, doi greco-catolici şi un pastor protestant.

Evenimentul îi înlătura orice dubiu, şovăiala, teama, lene, descumpănire”, după cum mărturisea Nicolae Steinhardt în volumul său, numit „Primejdia mărturisirii”.

A fost purtat prin închisorile din Gherla şi din Aiud, unele dintre cele mai înfiorătoare temniţe comuniste. În anul 1964, el a fost eliberat, ca urmare a graţierii deţinutilor politici, gest prin care conducătorii comunişti încercau să câştige bunăvoinţa Occidentului. Nicolae Steinhardt, imediat după eliberare, a intrat în schitul Darvari de lângă Bucureşti, unde a fost cuminecat prima dată.

Nicolae Steinhardt a început să scrie „Jurnalul fericirii”, testamentul său literar, născut din experienţa suferinţei în închisoare. Manuscrisul i-a fost confiscat de Securitate, însă, după intervenţii repetate, i-a fost restituit. O parte a manuscrisului său a ajuns la Paris, la secţia românească a Radio Europa Libera, unde a fost radiodifuzat de Monica Lovinescu şi de Virgil Ierunca. În România, „Jurnalul fericirii” a fost publicat în anul 1991 şi a primit premiul criticii literare în anul 1992. Până atunci, Nicolae Steinhardt a intrat în Mănăstirea Rohia din Ţara Lapuşului. Aici, el a devenit călugăr în data de 16 august 1980, la o zi după ce participase la liturghia de Sfânta Maria Mare.

Acolo, în mănăstirea situată pe culmea unui deal din ţinutul unde odinioară hălăduia Pintea Haiducul, el a pus în ordine vasta bibliotecă a mănăstirii, care conţine peste 23.000 de volume. În data de 30 martie 1989, înainte să apuce să vadă sfârşitul comunismului, a murit în spitalul din Baia Mare. Cel care îl botezase, colegul său de celulă, părintele Mina Dobzeu, i-a fost alături în ultimele zile.

Nicolae Steinhardt este înmormântat într-un cimitir modest, la marginea unei păduri seculare ce străjuieşte Mănăstirea Rohia.

VASILE VOICULESCU

Încă din 1946 Vasile Voiculescu frecventează cercul religios „Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim. Aici încheagă o prietenie cu părintele Agaton Sandu Tudor, cu Alexandru Mironescu11, Benedict Ghiuş şi, mai târziu, cu Andrei Scrima. De altfel, când tânărul teolog Scrima era bibliotecar la Biblioteca Patriarhiei, în perioada 1953-1956, Vasile Voiculescu îl vizita aproape zilnic, chiar dacă asociaţia „Rugul Aprins” fusese desfiinţată de autorităţile statului în 1948. În cartea sa, Timpul rugului aprins, Andrei Scrima îşi aduce aminte de prezenţa lui Voiculescu la întrunirile intelectualilor de la Antim: „Dincolo de prestigiul recunoscut al unei personalităţi de cultură, descopeream îndeaproape omul, în prezenţa lui de gingăşie şi de eleganţă intelectuală”12.

Închisoarea, îndurată cu demnitate

Pentru păstrarea acestor legături cu intelectuali ce odinioară frecventaseră „Rugul Aprins”, în noaptea de 4 spre 5 august 1958, Vasile Voiculescu va fi arestat de către Securitate în lotul „Teodorescu Alexandru şi alţii”, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, prevăzută şi pedepsită de articolul 209, din Codul Penal.

În timpul interminabilelor şi severelor interogatorii, Voiculescu răspunde ferm: „Eu n-am desfăşurat nici un fel de activitate împotriva regimului democrat popular din RPR”. Ancheta a încercat să-l învinuiască de „activitate fascistă” pentru colaborarea cu revista „Gândirea” şi că ar face parte dintr-un „grup contrarevoluţionar”, al cărui cap ar fi ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Poetul a susţinut neclintit în continuare că nu a făcut politică antistatală, iar întâlnirile sale din casa lui Alexandru Mironescu cu Sandu Tudor şi alţi foşti din Rugul Aprins erau doar cercuri literare şi religioase13.

Imobilizat de boală

După anchete interminabile şi chinuitoare, în procesul din 8 noiembrie 1958 Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti, prin Sentinţa nr. 125, îl va condamna pe Vasile Voiculescu la 5 ani temniţă grea şi 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii14. În timpul detenţiei Voiculescu a fost purtat prin închisorile de la Jilava şi Aiud. Aici el va contacta un TBC la coloană, fiind imobilizat de boală.

Despre comportamentul lui Vasile Voiculescu în puşcărie deţinem câteva mărturii valoroase. Istoricul Vasile Boroneanţ îşi aduce aminte de întâlnirea sa cu marele poet şi de comportamentul acestuia: „Eram istovit de puteri, iar în salon era linişte. […] După o vreme, când m-am trezit fără să mă pot mişca, am rotit doar ochii prin încăpere încercând să mă familiarizez cu locul. Am zărit atunci într-un pat din colţul salonului, un bătrân cu părul alb, purtând parcă o aură de sfânt. Atitudinea şi figura lui iradiau linişte şi blândeţe. Acesta a fost momentul întâlnirii mele cu cea mai scumpă şi dragă persoană din câte am cunoscut în cei zece ani de închisoare, poetul Vasile Voiculescu. Am resimţit dintr-o dată o mare atracţie pentru el. Simţămintele au fost reciproce, pentru că, spre seară, l-am auzit întrebând: «Cine e tânărul care a fost adus la noi? Ajutaţi-mă să ajung la el». În scurt timp s-a aşezat pe marginea patului adus de câţiva fraţi de suferinţă, printre ei şi Jidveanu. M-a întrebat cu blândeţe cine sunt şi de unde vin. Abia ţinându-mi respiraţia de durere, i-am răspuns, apoi am schimbat câteva vorbe, după care a plecat bucuros, spunându-mi că, deşi se simte neputincios, o să mai vină la patul meu”.

Se hrănea din Duh sfânt

În continuare, acelaşi fost deţinut politic spune despre Voiculescu: „Era impresionantă purtarea lui de faţă de toţi cei din jur. Se hrănea parcă din Duh sfânt şi era un creştin desăvârşit. Nu-l interesa prea mult hrana, împărţind-o cu ceilalţi. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, deşi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deţinuţii de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: «Lăsaţi-l, şi el este creatura lui Dumnezeu şi dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are nevoie mai mare decât mine de această mâncare». Cuvintele lui mi-au rămas pentru totdeauna în memorie. Era sumumul de sublimare a fiinţei umane!”15.

Crucea pe care trebuie să mi-o duc

Alt fost deţinut politic care a avut ocazia să-l întâlnească pe Voiculescu în puşcărie este Aristide Dobre. Acesta îşi aminteşte de momentul întâlnirii în trenul de deţinuţi care îi transporta la Aiud: „Acolo, printre deţinuţii care veneau de la Bucureşti, m-a impresionat figura de Crist a unui om mai vârstnic cu care am intrat în vorbă. Stătea pe banchetă şi, văzându-mă atât de chinuit, mi-a oferit locul lui. Ne-am împrietenit în cele două zile şi jumătate cât a durat drumul până la Aiud. Aveam să aflu mai târziu că omul acela plin de blândeţe şi bunătate era marele scriitor Vasile Voiculescu.

[…] Ca şi în prima clipă când l-am întâlnit: blând, îndatoritor, liniştit şi resemnat. Se ruga şi el, dar nu cu voce tare, nu ostentativ. Mai mult bănuiam că se roagă, când îl vedeam într-o anumită atitudine. Cu mine se purta ca un adevărat părinte. […] Îl întrebam uneori: «Domnule doctor, oare de ce trebuie să pătimiţi la vârsta dumneavoastră?» Şi îmi răspundea: «Domnule Dobre, asta mi-a fost crucea pe care trebuie să mi-o duc»”16.

La 2 mai 1962, Voiculescu a fost eliberat, însă a trebuit să fie ajutat, deoarece el nu mai putea merge. Internat de mai multe ori, grav bolnav, mai ales datorită bolii contactate în puşcărie, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, Vasile Voiculescu trecea la Domnul.

ARSENIE BOCA

Arsenie Boca este cunoscut drept Sfântul Ardealului, fiind considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români. Pentru convingerile sale religioase, preotul Boca a fost arestat și torturat de fosta Securitate, alungat de la mănăstire, devenind unul dintre martirii regimului comunist.

La Muntele Athos a primit și darul vederii. Îi apare Fecioara Maria, care îl poartă prin văzduh, în mijlocul unui munte unde se afla un mare sfânt rus, Serafim de Sarov. Urcă apoi în munte timp de 40 de zile, postind și rugându-se și primind inițierea spirituală de la acest mare sfânt rus.

Rapid, faima părintelui Arsenie Boca se răspândește în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni vin să îl vadă și să îl audă pe „Sfântul de la Sâmbăta”, pe cel renumit ca mare duhovnic.

Arestat pentru ajutorul dat luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului

Este arestat, pentru prima dată, sub suspiciunea de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului.

Datorită influenței pozitive asupra deținuților, este trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.

Minunile din inchisoare ale părintelui Arsenie Boca

Aici a avut loc minunea prin care părintele a reușit să „iasă” prin zidurile temniței, pentru a fi prezent la înmormântarea mamei sale. I se dau trei ore liber, timp în care pur și simplu dispare, gardienii dând alarma. La exact trei ore revine și, chestionat fiind de cei care îl păzeau răspunde că a fost la înmormântarea mamei sale. Gardienii au sunat acolo și li s-a confirmat prezența la înmormântarea mamei. Care avusese loc la Vața de Sus, la câteva sute de kilometri de locul unde părintele era închis. Se mai spune, pe baza mărturiilor supraviețuitorilor temnițelor comuniste, că ușa celulei sale se deschidea în fiecare noapte, astfel că un gardian trebuiea să stea permanent în fața ei. Se spune că dispărea pur și simplu, întorcându-se spre dimineață.

Părintele care vede prin ziduri

Preotul Viorel Trifa a povestit ce știa de la un fost gardian, angajat la una dintre închisorile la care fusese deţinut Boca. „I-au spus părintelui să le spună ceva despre Dumnezeu, ca să-i facă să creadă. Şi părintele le-a spus că la al doilea rând de porţi ale închisorii, se află două femei. Le-a descris, cu lux de amănunte, ce avea fiecare în desagă. Cei doi gardieni au fugit şi le-au scotocit femeilor în saci. La întoarcere, au reclamat la conducerea închisorii că printre deţinuţi se află un părinte care vede prin ziduri”.

Li s-au uscat mâinile cu care l-au atins

Primul mare semn Dumnezeisc s-a arătat insa chiar după prima arestare a sa. Se spune că, într-o noapte, monahul a fost scos din celula unde se afla, în arestul Securității de la Hațeg, de doi milițieni brutali. Cei doi l-au luat de subsuori, pe sus, în timp ce îl insultau și îl batjocoreau. Părintele i-a iertat, dar mâna dreaptă a unuia și mâna stangă a celuilalt, adică exact cele care l-au atins, s-au uscat în scurt timp. Milițienii au rămas infirmi pe viață. Mulți credeau că minunile părintelui Arsenie Boca se săvârșeau prin foc, iar cine îl atingea cu dușmănie, era ars de para focului Dumnezeiesc.

MARTON ARON

Una dintre cele mai interesante figuri ale rezistenţei anticomuniste a fost episcopul romano-catolic Marton Aron, de la Alba Iulia. În perioada interbelică, el a fost în relaţii reci cu românii, pe care îi considera drept cotropitorii Transilvaniei. În timpul celui de-al doilea război mondial, atitudinea sa s-a modificat radical. În biserica romano-catolica „Sfântul Mihail” din Cluj-Napoca, el şi-a ridicat glasul împotriva fascismului. El l-a somat pe regentul Ungariei, Miklos Horthy, să oprească deportarea evreilor ardeleni la Auschwitz. Celălalt protector al evreilor ardeleni a fost episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Tocmai pentru ca Miklos Horthy a refuzat deportarea evreilor, el a fost demis de Adolf Hitler şi înlocuit cu Ferenc Szallasy, conducătorul partidului nazist al Crucilor cu Săgeţi. Monseniorul Marton Aron a fost arestat de comunişti. În închisoare s-a apropiat extrem de mult de români. Un preot greco-catolic român, închis în aceeaşi celulă cu monseniorul Aron, povestea că i-a spus acestuia: „Preasfinţite, dacă scap de aici, îi împuşc pe toţi comuniştii!”. Cu umor, episcopul maghiar i-a răspuns: „Fiule, tu împuşcă-i, iar eu o să mă rog pentru tine!”

RICHARD WURMBRAND

Dintre protestanţii din Romania, cel mai cunoscut oponent al regimului comunist este Richard Wurmbrand, evreul care a devenit predicator protestant. Născut la Bucureşti, Richard Wurmbrand a simpatizat în tinereţe cu comuniştii. După studii făcute la Moscova, el a fost închis la Doftana de autorităţile române. Richard Wurmbrand s-a stabilit apoi la Braşov, unde s-a convertit la creştinism, după ce a descoperit Biblia. El a devenit pastor luteran pentru germani, şi pentru numeroşii evrei pe care i-a convertit la creştinism. Pentru că a criticat deschis regimul comunist, pastorul a fost arestat în anul 1948. El a executat 14 ani de închisoare, timp în care a fost coleg de suferinţa cu Nicolae Steinhardt sau cu părintele greco-catolic Tertulian Langa, unul dintre conducătorii clandestini ai eparhiei din Cluj. În anul 1965, el a fost cumpărat de la comunişti, cu suma de 10.000 de dolari, de către o organizaţie creştină norvegiană şi, împreună cu familia, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. După căderea regimului comunist, pastorul luteran a revenit adesea în România. Richard Wurmbrand a murit în California, în anul 2001.

(Sursa: istorieevanghelica.ro, fericiticeiprigoniti.net)

/////////////////////////////////

Apocalipsa 14 – Biruitorii tainei fărădelegii, de Daniel Branzei

Tema generală a capitolului 14 este „finalul tainei fărădelegii“. După capitolele 12 și 13 care ne-au arătat drama sfârșitului din punctul lui Satan de vedere, capitolul 14 ne readuce la perspectiva lui Dumnezeu asupra sfârșitului. Taina fărădelegii care lucrează acum pe pământ în fiii neascultării din marea dramă de la sfârșit poate și trebuie să fie învinsă. O va învinge Isus Christos însuși și o vor învinge sfinții Mielului. Ei răspund obrăznicei provocării din capitolul 12:

„Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” (Apoc. 13:4).

Vă aduc aminte că ne aflăm într-un intermezzo, o pauză în descrierea efectului pe care-l are pe pământ sunetul celor șapte trâmbițe. Ca într-un reportaj cinematografic, camera se retrage din scenele apropiate ale conflictelor pentru a ne da o perspectivă panoramică, ajutându-ne să înțelegem de unde a început și spre ce se îndreaptă istoria. Prin aceasta vedem nu numai ce se întâmplă, ci și cine se află în spatele evenimentelor, cine „face să se întâmple“ istoria.

În Apocalisa 12 am văzut efortul depus de Satan de-a lungul istoriei pentru a împiedica nașterea copilului femeii (Isus Christos – Mesia) și eforturile lui disperate de a distruge femeia și sămânța ei (poporul Israel) ca să împiedice venirea Împărăției. În Apocalipsa 13 am văzut cum se vor materializa aceste eforturi ale Diavolului în formarea trinității satanice: fiara, antichristul și proorocul mincinos.

În capitolul 14, ne întoarcem în slava cerului pentru a arunca o privire panoramică asupra biruinței pe care o va lucra Mielul prin sfinții Lui de pe pământ. Limbajul este caracteristic timpului profetic, ne-liniar, ne-cronologic, preocupat cu descrierea tematică a evenimentelor. Capitolul este o anticipare a judecăților care vor veni, culminând cu glorioasa revenire a Domnului Isus, la sfârșitul Necazului cel Mare. Capitolul 15 va relua apoi șirul cronologic și va începe să descrie în amănunt cele prezentate tematic în capitolul 14.

Este esențial să înțelegem balansul descrierilor din acest interludiu dinaintea trâmbiței a șaptea. Pe de o parte, în capitolele 12 și 13 personajul central este Satan. În capitolul 14, personajul central este Dumnezeu. Acțiunile ne sunt prezentate pe rând, deși în timpul profetic ele se împlinesc simultan pe straturi suprapuse.

Contrastul dintre capitolul 13 și 14 este categoric, evident și total. Capitolul 14 este inversul capitolului 13. Capitolul 13 este întunerecul de pe pământ, capitolul 14 este lumina din cer. Capitolul 13 este Antichrist și oamenii lui; capitolul 14 este Christos și oamenii Lui. Capitolul 13 este despre Satan, antichrist, profetul mincinos, demoni, decadență, idolatrie și semnul fiarei. Capitolul 14 este despre Dumnezeu, Christos, îngerii, sfinții biruitori, adevărul, închinarea adevărată și pecetea lui Dumnezeu. În treisprezece ne-am întâlnit cu fiara. În paisprezece ne întâlnim cu Mielul. În treisprezece avem hulă, în paisprezece avem laudă. În treisprezece avem 6-6-6, îm paisprezece avem 144.000.

În Apocalipsa 14 ni se dau trei viziuni în care-L vedem pe Dumnezeu în acțiune. Toate trei anticipează biruința Domnului Isus asupra tainei fărădelegii. Cea dintâi viziune este cea a celor 144.000. A doua viziune este despre acțiunile a trei îngeri, iar cea de a treia este despre judecata secerișului și a culegerii viei.

Viziunea celor 144.000

Ne aflăm iar în hiperdimensiunile cerului, pe muntele Sion, descris și în epistola către Evrei:

„Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge … Ci v-aţi apropiat de Muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, … (Evrei 12:18-23).

Ce vede apostolul Ioan acolo?

„Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său“ (Apocc. 14:1).

Astăzi sunt în lumea aproximativ 50.000 de misionari creștini. Vă dați seama ce forță extraordinară vor fi acești 144.000 de evrei de talia apostolului Pavel pentru evanghelizarea lumii? Viața lor a fost unică, închinarea lor pe muntele Sionului din cer va fi unică și cântarea lor înaintea celei mai ilustre audiențe din univers va fi unică:

„Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta şi cântau din alăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ“ (Apoc. 14:2-3).

Impactul lor asupra lumii va fi excepțional pentru că și consacrarea lor, pecetluirea divină combinată cu caracterul lor impecabil, vor fi excepționale. Dacă vreți să-i asemuiți cu cineva, metafora cea mai potrivită mi se par „vitejii“ care l-au însoțit în lupte pe împăratul David. Oameni mari care au făcut mari isprăvi împreună cu Dumnezeu. Cei 144.000 sunt oameni excepționali în viața lor, în misiunea lor, în sacrificiul lor, în destinul lor etern și chiar, ne spune Ioan, în cântarea pe care o vor cânta. Biserica ordodoxă are termenul de „anahoret“ aplicat unuia care nu se căsătorește niciodată, ci își dedică viața pentru Dumnezeu. Tudor Vladimirescu a fost un „anahoret“. Cam așa ceva a fost și apostolul Pavel ( 1 Cor. 9:5) și la fel vor fi acești 144.000:

„Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu“ (Apoc. 14:5).

Acești misionari evrei nu vor fi perfecți., altfel ei ar fi singurii oameni din istorie pentru care n-ar fi trebuit să moară Christos! Textul ne spune însă clar că și ei au avut nevoie de răscumpărare: „cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ“ (Apoc. 14:3). Nu vor fi perfecți, dar vor purta în ei perfecțiunea și puterea lui Christos, Mielul pe care-L urmează etern.

Amintiți-vă că rodul mărturiei lor va fi acea „mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” (Apoc. 7:9-10).

Acțiunile celor trei îngeri

După viziunea celor 144.00 urmează această viziune a celor trei îngeri, iar apoi va fi viziunea sfârșitului. Toate cele trei viziuni folosesc, așa cum o face Dumnezeu în toată Biblie, limbajul unui an agricol. Cei 144.000 au fost „cel dintâi rod“ sau „pârga“, iar finalul istoriei acestui veac va fi ca un „seceriș“ și ca un „cules al viei“.

Toate acestea se vor petrece la porunca lui Dumnezeu. Capitolele 14-16 pomenesc de 11 ori expresia „un glas“ alături de prezența îngerilor. Ei sunt purtătorii mesajelor lui Dumnezeu care marchează desfășurarea fiecărei etape din evenimentele sfârșitului. Este răspunsul lui Dumnezeu la cuvintele de „hulă“ cu care a umplut Satan pământul (Apoc. 13:5-6). Am putea intitula acest capitol și „vocile victorioșilor“ sau „glasurile biruitorilor“. Mesajele acestor trei îngeri anticipează efectele judecățiilor celor șapte potire ale mâniei cu care ne vom întâlni în următorul capitol. Apocalipsa ne descoepră rolul îngerilor în împlinirea planului lui Dumnezeu de la capitolul 4 la 14, cu excepția capitolului 13, ne-a întâlnit cu o mulțime de îngeri. Acum ne concentrăm atenția asupra acestor trei.

Iată ce strigă cel dintâi înger:

„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apoc. 14:6-7).

Este pentru prima dată că ni se spune despre un înger că predică. Misiunea aceasta a fost încredințată prin excelență oamenilor. Și tot pentru prima dată în textul Apocalipsei întâlnim aici termenul „judecată“. Doar ca o observație pe text, aici este pomenit pentru prima dată cuvântul „judecată“ în cartea Apocalipsei. Îl vom mai întâlni apoi în capitolele 16, 18 și 19, dar aici apare pentru prima dată.

Spre deosebiore de „evanghelia mântuirii“ (Efes. 1:13), de „evanghelia împărăției“ (Mat. 24:14) sau de orice „altă evanghelie“, acest strigăt este o veste bună trimisă ca un avertisment final. „Evanghelia veșnică“ anunță apropierea marii judecăți de la urmă. Chiar și în pragul distrugerii, Dumnezeu mai lasă încă ușa corăbiei salvării deschisă, ca pe vremea lui Noe. Primul înger le dă oamenilor motivația pentru temerea de Dumnezeu și pentru închinarea în fața Lui: Dumnezeu este Făcătorul tuturor lucrurilor. Satan și Antichristul n-au creat nimic. Totul, până și izvoarelke apoelor care dau viața pe pământ au fopst făcute de Dumnezeu. El le-a adus în ființă și totEl, numai El, le poate distruge. Acesta este baza închinării noastre. Bunul simț ar trebui să-i îndemne pe toți oamenii să se plece înaintea Celui de care depind cu suflarea, ființa și mișcarea lor.

Iată ce strigă cel de al doilea înger:

„Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apoc. 14:8).

Este anticiparea tematică a unui eveniment cu care ne vom întâlni iar în descrierea narațiunii cronologice din capitolele următoare. Suficient să spunem aici că Biblia profețește reconstrucția acestui mare oraș și revenirea lui în centrul atenției mondiale. Istoria se va întorce acolo unde a început, în valea Mesopotamiei, acolo unde Satan i-a ispitit pe primii doi oameni în grădina Eden. Și tot acolo unde, după potop, oamenii nostrlgici după lumea de dinaintea lui Noe s-au apucat să construiască turnul Babel, cu care să forțeze intrarea ăn cer. Când au fost împiedicați de Dumnezeu s-o facă și răspândiți ca pedeapsă pe toată fața pământului, cei de atunci au luat cu ei elementele religioase ale Babelui, elementele idolatre din care s-au adăpat în istorie toate religiile păgâne. Istoria încheie o evoluție de 360 de grade. Cei ce au fost una la turnul babel vor fi iar una sub Antichrist și în Babilonul cel Mare. Posibil, acest oraș va fi capitala lumii, iar la Ierusalim va fi așezată doar icoana profetului mincinos. Ca și la potop, unitatea locuitoriulor pământului nu duce la nimic bun, pentru că ei sunt nu „una în Christos“, ci una împotriva Lui prin adorarea Antichristului. Mesajul celui de al doilea înger nu mai este o „evaghelie“, ci pronunțarea unei judecăți teribile. Îngerul nu spune că Babilonul „va cădea“, ci anunță caderea ca un fapt deja împlinit. În cel de al treilea cer, timpul nu curge după regulile noastre, pentru că operează o realitate îmn alte dimensiuni legate de omniștiința lui Dumnezeu.

Iată ce strigă cel de al treilea înger:

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apoc. 14:9-12).

Cei ce se închină fiarei vor bea din potirul mâniei lui Dumnezeu.

„În mâna Domnului este un potir în care fierbe un vin plin de amestecătură.

Când îl varsă

toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund!“ (Psalm 75:8).

Iadul a fost pregătit pentru Diavol și pentru îngerii lui, nu pentru oameni, dar cei ce se pleacă înaintea lui Satan vor împărtăși și soarta lui (Mat. 25:41). Mesajul acesta este comentat de Dumnezeu, așa că nu trebuie să-i căutăm prea mult înțelesul.

„Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: ,,Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” – Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apoc. 14:13).

În vremea aceea va fi foarte greu să fi de partea lui Dumnezeu, dar va fi și mai greu în eternitate dacă cineva va fi credincios fiarei și sistemului ei antichrist. Versetele citate mai sus se folosesc și azi la înmormântări, dar ele vor fi în mod special valabile și se vor aplica prin excelență sfinților care îi vor fi credincioși lui Dumnezeu în vremea Necazului cel Mare. Nu uitați că, tematic, capitolul 14 este antiteza lucrării lui Satan din capitolul 13 și arată că, deși va fi foarte greu, Dumnezeu va salva oameni și în acele vremuri teribile.

În versetele 11 și 13, apostolul Ioan face un joc de cuvinte, așezând în contrast pe cei ce se închină fiarei și vor ajunge în pedeapsă chinului veșnic unde „n-au odihnă“ și cei ce se ostenesc în credincioșia lor pentru Domnul, care „se vor odihni“ veșnic.

Judecata secerișului și a culesului viei

Alți trei îngeri sunt menționați în această a treia viziune, dar personajul principal nu sunt ei, ci Altcineva:

„Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt”. Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat“ (Apoc. 14:14-15).

Prima dată Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ smerit și umil ca un Miel, ca o jertfă de ispășire. A doua oară va veni în toată slava Sacerească asemenea unui ca Suveran care stăpânește peste tot și peste toate. Prima dată a venit ca să ne aducă harul și adevărul. A doua oară vine mânios să-i judece pe cei care n-au vrut să le primească. Mânia divină n-a fost un concept străin celor care L-au cunoscut pe Dumnezeu. Aduceți-vă aminte că ea a fost tema principală a predicilor lui Ioan Botezătorul:

„Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. … Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. “ (Mat. 3:7-10).

În Vechiul Testament, mânia lui Dumnezeu este anunțată de profetul Isaia:

„Iată, vine Ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el. Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.

„Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori. Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. Pentru aceasta voi clătina cerurile şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua mâniei Lui aprinse“ (Isaia 13:9-13).

Cred că am ajuns destul de familiarizați cu studiul profețiilor ca să abordăm un termen „de specialitate“, numit „rezonanță profetică“. El definește legătura dintre diferitele pasaje profetice ale Bibliei. Dicționarul definește astfel rezonanța: „Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului“. Profețiile sunt ca o rețea uriașă răspândită în mai toate cărțile Bibliei. Dacă a „apeși“ pe un anumit pasaj profetic, se „aprind“ o sumedenie de alte pasaje asemănătoare cu aceeași temă. Acesta este motivul pentru care am spus la începutul acestui comentariu asupra Apocalipsei că pătrrunderea sensului acestei cărți este direct proporțională cu măsura în care suntem familiarizați cu restul Bibliei, pentru că toate temele majore din celelalte cărți ale ei se întălnesc în această carte „ a sfârșitului“. Cartea Geneza lansează temele Bibliei, celelalte cărți le completează, iar iar cartea Apocalipsa le dă rezolvarea finală.

Cei ce au studiat textul Scintelor Scripturi au plasat sub fiecare verset „trimiteri“ spre aceste legături tematice. În pasajul de față, care consemnează cea de a treia viziune din acest capitol, întâlnim cel puțin două „rezonanțe profetice“: tema celui ce „seamănă cu un fiu al omului“ și tema celor două finaluri de an agricol, secerișul și culesul viei.

„Apoi m-am uitat și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului“ (Apoc. 14:14)

Sub versetul din Apocalipsa 14:14, care vorbește despre „cineva care semăna cu un fiu al omului“ sunt așezate două „trimiteri“ de rezonanță profetică spre Ezec. 1:26 și Daniel 7:13. Faptul că în acele două pasaje s-a vorbit clar despre o apariția a lui Isus Christos i-a făcut pe cei care au tradus și tipărit Biblia în limba română să folosească în versetul imediat următor literă mare atunci când îl pemenesc cu termenul generic „Celui ce ședea pe nor“:

„Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt” (Apoc. 14:15).

Ce scrie în Ezechiel 1:26?

„Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el“.

Ce spune Daniel 7:13?

„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Dan. 7:13-14).

Dumnezeu este Domnul secerișului (Mat. 9:38), iar agentul Lui în această lucrare este Isus Christos. Despre secerișul lumii ne-a vorbit Domnul Isus în pilda neghinei:

„Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis:

‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’

El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta’.

Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’

‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu».’ ” (Mat. 13:24-30).

Secerătorul cu cununa de aur este Semănătorul care a ieșit să semene (Mat. 13:1-23), adică Isus Christos, Fiul omului și Fiul lui Dumnezeu. Apocalipsa ne spune că este vremea sfârșitului și secera este ascuțită, gata de lucrare.

În alte pasaje, secerișul este metafora care identifică aducerea păcătoșilor la Dumnezeu prin Christos, ca în pasajul care vorbește despre femeia samariteancă (Ioan 4:34–38), în alte pasale el este folosit clar pentru judecata lui Dumnezeu (Mat. 13:24–30, 36–43; Luca 3:8–17). Dumnezeu a îngăduit în istorie ca răul să coexiste împreună cu binele până la o anumită limită prestabilită:

„În al patrulea neam, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful” (Gen. 15:16).

Dezlănțuirea mâniei lui Dumnezeu este ilustrată în Apocalipsa 14 și prin culesul viei:

„Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii“ (Apoc. 14:17-20).

Pasajul de rezonanță profetică este în cartea profetului Ioel:

„Să se scoale neamurile şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur. Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.

Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.

Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim de se zguduie cerurile şi pământul.

Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt“ (Ioel 3:12-17).

Metafora viei care trebuie culeasă este folosită în Biblie în trei feluri distincte.

Via este poporul lui Dumnezeu, Israelul. Ei au fost plantați în țara promisă ca să aducă rod pentru Dumnezeu, dar și-au neglijat misiunea și a trebuit să simtă asprimea judecății divine (Psalm. 80:8–16; Isa. 5:1–7; dar și Mat. 21:33–46).

Astăzi, via lui Dumnezeu este Christos, iar cei credincioși sunt mlădițele care trebuiesc curățite din când în când (Ioan 15).

Din perspectiva finalului de istorie, lumea întreagă este o vie sălbăticită care trebuie tăiată, pentru că nu mai aduce roadă. Vicleanul Babilon a răspândit altoiul lui care a produs „vinul mâniei curviei lui“ idolatre. Altoiul acesta sălbatic trebuie cules și stors în „teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu“. Anunțul acesta întră în rezonanță profetică cu toate celelalte din Biblie care vorbesc despre zdrobirea Neamurilor la grozava bătălie de la Armaghedon. Vom vedea împlinită descrierea și în Apocalipsa va fi descris în amănunțime în capitolul 16 al cății:

„Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.“ (Apoc. 19:15).

Potirul mâniei, secerișul nemilos de la urmă și culegerea viei sunt toate trei metafore ale soartei teribile pe care o vor avea cei care nu se întorc cu pocăință la Dumnezeu. Isus Christos, în mânia Mielului, se va ocupa personal de pedepsirea de la urmă. S-ar prea putea ca această pedeapsă în două faze, mai întâi seceratul și după aceea culesul viei să nu fie o repetare care să accentueze, ci o distincție necesară a celor două faze în care va lucra Christos. Mai întâi va trimite succesiunea rapidă a celor șapte potire ale mâniei, iar apoi va veni El însuși și-i va zdrobi pe cei care au cutezat să I se împotrivească. Profetul Isaia descrie extrem de clar acest lucru:

„Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?”

– „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!”

– „Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?”

– „Eu singur am călcat în teasc şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia mea M-a sprijinit! Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ” (Isaia 63:1-6; vezi și Isaia 34:1-8).

Vom reveni asupra acestei imagini în capitolele următoare.

https://scripturile.wordpress.com/2019/12/26/apocalipsa-14-biruitorii-tainei-faradelegii/

/////////////////////////

Timpul sfârșitului – Daniel 11:40-45

Jeff Pippenger

Description

Cuprins Mărturia celor două Râuri……………………………………………………………………………………………………….3 Nimic nou sub soare……………………………………………………………………………………………………………….9 Istoria în tranziţie………………………………………………………………………………………………………………….15 Timpul sfârşitului…………………………………………………………………………………………………………………27 Tara minunată modernă…………………………………………………………………………………………………………34 Marea Scăpare……………………………………………………………………………………………………………………..40 Edom, Moab, Amon……………………………………………………………………………………………………………..46 Revenire din moarte……………………………………………………………………………………………………………..52 Zvonuri înspăimântătoare………………………………………………………………………………………………………58 Nimeni nu va veni în ajutor……………………………………………………………………………………………………62

Articolele conţinute în această publicaţie sunt scrise de Jeff Pippenger şi au fost publicate în Our Firm Foundation în anul 1996

Traducere în limba română de Valentin Rusu Textele biblice folosite au fost preluate din traducerea Cornilescu

Mărturia celor două Râuri

În următoarea serie de articole, vom studia Daniel 11:40 – 45. Aceste şase versete din cartea lui Daniel au continuat să rămână neelucidate până în timpul nostru. Generaţia noastră este cea care are onoarea de a înţelege şi de a recunoaşte împlinirea profetică a acestui pasaj biblic. Ne vom strădui să arătam că aceste versete descriu o succesiune de evenimente care ne conduc până la încheierea timpului de probă pentru omenire şi dincolo de acesta. Vom vedea că Daniel 11, care este amplificat în Apocalipsa capitolele 13 – 18, prezintă tocmai evenimentele despre care Sora White spunea că vor fi de natură „finală”. Daniel 11:40 – 45 constituie cheia profetică desemnată de Domnul pentru a călăuzi, pregăti şi întări pe poporul Său în timpul ultimelor momente ale istoriei pământului, şi pentru a-i ajuta să desluşească viitorul pe cei care caută să cunoască aceste evenimente. Înainte de a intra în detaliile studiului, merită să evidenţiem cel puţin patru consideraţii de ordin general. În primul rând, dovezile profetice, în ansamblu, ne conduc spre convingerea că suntem ultima generaţie a poporului lui Dumnezeu pe acest pământ; tocmai acea generaţie pe care oamenii sfinţi şi profeţii din vechime au dorit nespus de mult să o vadă. În al doilea rând, seria evenimentelor finale a început deja să se desfăşoare odată cu căderea Uniunii Sovietice, cu toate că Adventismul, în general, a rămas indiferent cu privire la acest fapt. În al treilea rând, aceste versete biblice au fost destinate de Dumnezeu să îndeplinească rolul de catalizator al redeşteptării spirituale finale a poporului Său. Şi, în cele din urmă, aceste versete indică succesiunea acelor evenimente despre care sora White vorbeşte atât de adesea, avertizându-ne că vor cunoaşte o desfăşurare foarte rapidă.

Cadrul istoric Încă de la începutul studiului, ne propunem să stabilim dacă a sosit sau nu această perioadă de timp asociată evenimentelor finale din Daniel 11. Biblia şi Spiritul Profetic descriu cu o deosebită claritate tocmai timpul în care trăim. Unul dintre pasajele care prezintă condiţiile timpului nostru, se află în capitolul introductiv al volumului nouă din Testimonies: “Trăim în timpul sfârşitului. Semnele, care se împlinesc cu repeziciune, declară că venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt importante şi solemne. Treptat, dar sigur, Duhul lui Dumnezeu se retrage de pe pământ”. Plăgile şi judecăţile au început deja să se abată asupra celor ce dispreţuiesc harul lui Dumnezeu. Calamităţile care se produc pe mare şi pe uscat, starea de nelinişte socială şi veştile alarmante despre războaie constituie o realitate prezentă. Acestea prevestesc apropierea unor evenimente de dimensiuni extreme. “Slujitorii răului îşi unesc forţele şi îşi consolidează poziţia. Ei se pregătesc pentru ultima mare criză. Curând, în lumea noastră vor avea loc mari schimbări, iar evenimentele finale vor fi rapide. “Starea de lucruri din lume demonstrează că timpul de strâmtorării este chiar înaintea noastră. Ziarele cotidiene sunt pline de indicii privitoare la un conflict teribil ce va avea loc în viitorul apropiat. Jafurile sunt frecvente. Bătăile sunt ceva obişnuit. La fiecare pas se comit crime şi tâlhării. Oameni posedaţi de demoni ucid bărbaţi, femei şi copii mici. Omul a ajuns posedat de vicii şi pretutindeni se văd tot felul de rele. . . . 3

“Chiar şi în rândul educatorilor şi al oamenilor de stat, foarte puţini înţeleg cauzele stării actuale a societăţii. Cei care se află în conducerea guvernelor nu sunt în stare să rezolve problema corupţiei morale, a lipsurilor, a sărăciei şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă să înfiinţeze sisteme mai sigure pentru operaţiunile financiare, dar eforturile lor sunt zadarnice. Dacă ar acorda mai multă atenţie învăţăturilor Cuvântului lui Dumnezeu, oamenii ar găsi o soluţie pentru problemele care îi depăşesc. . . . “Lumea este tulburată de spiritul războiului. Împlinirea celui de-al unsprezecelea capitul din Daniel este aproape de finalizare. Curând se vor desfăşura scenele de necaz şi strâmtorare despre care se vorbeşte în profeţie. . . . “Satana este un cercetător sârguincios şi perseverent al Bibliei. El ştie că nu mai are decât puţin timp şi caută să contracareze prin toate mijloacele lucrarea Domnului pe pământ. Experienţa poporului lui Dumnezeu, care va trăi pe pământ când slava cerească va însoţi repetarea persecuţiilor din trecut este imposibil de imaginat. Ei vor umbla în lumina venită de la tronul lui Dumnezeu. Îngerii vor realiza o comunicare continuă între cer şi pământ. Iar Satana, înconjurat de îngerii răi, pretinzându-se a fi Dumnezeu, va face minuni de tot felul, pentru a înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi”. Testimonies, vol. 9, p. 11, 13 – 14, 16. (Accentuarea cuvintelor este adăugată cu excepţia cazurilor în care se fac specificări în acest sens.) Vorbesc aceste citate despre zilele noastre? Observaţi cadrul descris de către sora White, în contextul în care ne face cunoscut faptul că, “împlinirea celui de-al unsprezecelea capitol din Daniel este aproape de finalizare”. Aceasta este o referinţă clară cu privire la zilele noastre, prin urmare, Daniel 11 se va împlini curând.

Retragerea Duhului Sfânt Nu vedem noi, în judecăţile care se abat asupra pământului, o dovadă a retragerii Duhului lui Dumnezeu? Desigur, cutremurele, inundaţiile, erupţiile vulcanice, uraganele, războaiele, crimele, foametea şi bolile, toate confirmă faptul că influenţa protectoare a Duhului lui Dumnezeu se îndepărtează de această planetă şi de locuitorii ei. Observăm, de asemenea, coalizarea lumii religioase prin intermediul mişcării ecumenice. Marile afaceri se unesc în corporaţii imense. Ţările semnează tratate de colaborare, cum ar fi GATT şi NAFTA, realizând alianţe economice şi încercând să creeze o piaţă mondială, cu scopul de a “înfiinţa sisteme mai sigure pentru operaţiunile financiare”. Vedem cum Naţiunile Unite se dezvoltă, devenind o putere de neconceput în urmă cu cincizeci de ani, deşi au existat încercări de consolidare a lumii prin intermediul unei băncii mondiale, a unui sistem medical global, a unei poliţii internaţionale, a unui tribunal internaţional cu legi mondiale, a unei populaţii mondiale şi prin intermediul mişcărilor ecologice. Problemele omenirii sunt prezentate acum în presa internaţională ca fiind probleme “ale întregii planete”. Recent, am participat la Marşul Unui Milion de Creştini în Washington, D.C., unde l-am auzit pe militantul de culoare, Louis Farakan, adresând un apel pentru consolidarea familiei şi, în special, un apel adresat comunităţii de culoare, în care îi sfătuia pe negrii să se unească într-o singură grupare economică şi politică. El insista asupra faptului că această unire constituie o necesitate imperioasă pentru comunitatea de culoare. Dar, şi mai semnificativ era apelul lui de a lăsa la o parte orice deosebiri religioase, pentru ca astfel, toţi negrii să se poată coaliza pentru binele Americii negre, care, desigur, în opinia lui, era mai importantă decât diferenţele religioase. Fără îndoială, criminalitatea din zilele noastre constituie o împlinire a prezicerilor sorei White, iar afirmaţia că liderii acestei naţiuni “luptă în zadar să înfiinţeze baze mai sigure pentru operaţiunile financiare”, descrie în mod fidel criza economică a ţării noastre. Sora White ne adresează, de asemenea, un avertisment cu privire la faptul că misiunea pe care suntem chemaţi să o îndeplinim ca popor, trebuie 4

îndeplinită înainte ca banii noştri să devină inutili. Cu toate acestea, alături de acest avertisment există şi făgăduinţa că Dumnezeu se află la cârma evenimentelor. Printr-o descriere clară, Ellen White ne înştiinţează că previziunile economice nefaste cu care se confruntă conducătorii acestei naţiuni, nu L-au luat prin surprindere pe Dumnezeu. Este de asemenea o certitudine, faptul că “spiritul războiului” poate fi uşor observat în aceste timpuri.

O dublă tematică istorică Acesta este contextul istoric în care profeta încadrează punctul culminant al capitolului 11 din Daniel şi asociază în cadrul descrierii, evenimente finale care prezintă două aspecte, dulce-amar, declarând: “Este imposibil să ne imaginăm experienţa poporului lui Dumnezeu care va trăi pe pământ, când slava cerească va însoţi repetarea persecuţiilor din trecut”. Ibid., p. 16. În faţa poporului lui Dumnezeu se află două experienţe – experienţa slavei, care îi însoţeşte pe cei ce trăiesc şi apără adevărul în ultimele ceasuri ale istoriei pământului, şi experienţa confruntării cu puterile apostate, care caută să se opună adevărului înainte de sfârşitul lumii. Ellen White identifică aceste două aspecte ale mesajului şi într-un alt loc, atunci când menţionează pentru a doua oară Daniel capitolul 11: “Lumina primită de către Daniel din partea lui Dumnezeu a fost dată în mod special pentru aceste zile din urmă. Viziunile avute de el pe malurile Ulaiului şi Hidechelului, marile râuri ale Şinearului, se află acum în curs de împlinire, şi toate evenimentele prevestite se vor desfăşura curând”. Testimonies to Ministers, p. 112 – 113. Viziunea avută pe malurile râului Ulai este viziunea din Daniel opt, şi singura parte a cărei împlinire nu se încheiase încă la data când sora White a făcut această declaraţie a fost Daniel 8:14, care începuse să se împlinească în 1844. Cu toate acestea, viziunea era, şi continuă să fie, “în curs de împlinire”. Când ajunge în mare, râul Ulai încetează să mai existe. Tot astfel, când Hristos îşi încheie lucrarea din Locul Prea Sfânt, mesajul Evangheliei veşnice şi-a încetat misiunea Viziunea care a fost “acum în curs de împlinire” care îi fusese dată lui Daniel pe malul râului Hidechel, este viziunea ultimelor şase versete din Daniel unsprezece – singura parte din Daniel unsprezece care pâna încă în acel moment nu a fost împlinită, cînd Sora White a scris aceste cuvinte. Când ajunge în mare, râul Hidechel încetează să mai existe, şi când împăratul de la miază-noapte “îşi va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-i va fi într-ajutor”, mesajul lui Daniel unsprezece îşi va atinge concluzia. Două râuri se varsă în două corpuri simbolice de apă- Ulai spre marea de cristal; Hidechel spre lacul de foc. Ambele două viziuni prezintă istoria celor răscumpăraţi si istoria celor pierduţi. Precum aceste râuri curg in mare, mesajul lor, traversează linia de delimitare a timpului de har- pentru totdeauna separând cei neprihăniţi de cei nelegiuiţi. “Oh, cine poate descrie regretele şi plânsul care se vor auzi pe pământ în clipele care despart timpul de eternitate, când dreptul Judecător îşi va ridica glasul şi va declara, ‘E prea târziu’. Porţile cerului au fost pentru ei multă vreme deschise, şi multă vreme solii cereşti au strigat invitaţia: ‘Cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!’ Apocalipsa 22:17. ‘Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile’. Dar verdictul continuă: ‘Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană, să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!’ Apocalipsa 22:11.” In Heavenly Places, 362. Dubla tematică aflată în povestea acestor două râuri este ilustrată în întreita solie îngerească din Apocalipsa capitolul paisprezece. Aceste trei solii, nu numai că îndrumă omenirea spre Evanghelia veşnică şi spre judecata desfăşurată în Locul Prea Sfânt din Sanctuarul ceresc, dar identifică, de asemenea, şi puterea vrăjmaşă care se va împotrivi acestui mesaj în ceasul final al judecăţii. 5

Sora White ne informează că Daniel şi Apocalipsa sunt cărţi complementare: “În Apocalipsa toate carţile din Biblie se întîlnesc şi se sfîrşesc. Aici se află completarea cărţii lui Daniel. Una constituie profeţia, cealaltă descoperirea. Cartea care a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci profeţia referitoare la zilele din urmă, din cartea lui Daniel. Îngerul i-a poruncit: ‘Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului’. Daniel 12:4”. Acts of Apostles, 585. Daniel şi Apocalipsa se completează reciproc din multe puncte de vedere, inclusiv în privinţa semnificaţiei celor două râuri folosite pentru a identifica ultimul dublu mesaj al cărţii lui Daniel. De asemenea, aceste râuri îşi regăsesc corespondentul simbolic în cele două râuri din Apocalipsa. Acolo descoperim râul vieţii, care poartă mesajul făgăduinţei vieţii pentru cei ce acceptă Evanghelia veşnică, în timp ce Eufratul secătuit este înţeles ca fiind o ilustrare a corupţiei închinării babiloniene. În timp ce bem din apa vieţii, trebuie să-i avertizăm pe cei ce beau din apele murdare ale Eufratului, să fugă de puţurile crăpate ale Babilonului decăzut. Cartea lui Daniel conţine ultima solie de avertizare pentru aceste ceasuri finale ale istoriei pământului. Această ultimă solie, simbolizată în viziunea de pe malurile râurilor Hidechel şi Ulai, identifică, atât închinarea falsă a împăratului de la miază-noapte, cât şi închinarea adevărată a Împăratului care se află acum în Locul Prea Sfânt din Cer.

O mare înviorare Cu siguranţă, viziunile primite pe malurile Ulaiului şi Hidechelului constituie doar o parte a povestirii lui Daniel, dar ce importanţă au toate acestea pentru noi azi? Sora White accentuează în mod deosebit legătura dintre studierea cărţilor Daniel şi Apocalipsa şi declanşarea unei mari reînviorări spirituale: “Când cărţile lui Daniel şi Apocalipsa vor fi înţelese mai bine, credincioşii vor trăi o experienţă religioasă complet diferită. Ei vor fi luminaţi de razele care strălucesc prin porţile deschise ale cerului, într-o asemenea măsură, încât inima şi mintea lor vor fi impresionate de caracterul pe care trebuie să-l dezvolte cei ce doresc să înţeleagă binecuvântarea oferită ca răsplată a purităţii inimii. . . . În urma studiului cărţii Apocalipsei, un lucru va fi înţeles în mod sigur şi anume – relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Lui este temeinică şi apropiată”. The Faith I Live By, p. 345. Ştim de asemenea că cea mai mare nevoie a noastră este venirea acestei reînviorări spirituale în poporul lui Dumnezeu: “Cea mai mare şi cea mai urgentă dintre nevoile noastre este reînviorarea adevăratei evlavii. Căutarea acesteia ar trebui să fie cea mai importantă dintre lucrările noastre”. Review and Herald, 22 Martie, 1887. Înţelegerea faptului că o reînviorare spirituală adevărată constituie cea mai mare dintre nevoile noastre şi că această reînviorare va fi legată de studiul cărţilor lui Daniel şi Apocalipsa, nu se referă în mod necesar la profeţia privitoare la cele două râuri ca fiind cheia declanşării ei. Cu toate acestea, poate fi uşor de observat că viziunea dată pe malurile Ulaiului cu referire la lucrarea lui Hristos în Locul Prea Sfânt este în mod sigur legată de această mult aşteptată reînviorare, deoarece nici o adevărată înviorare nu ar putea fi separată de lucrarea lui Hristos în cer. Când poporul lui Dumnezeu se va implica în experienţa Locului Prea Sfânt, va înţelege că relaţia dintre ei şi Dumnezeu este tot atât de “temeinică şi de apropiată” precum a fost relaţia dintre Tatăl şi Domnul Hristos în timpul umblării Lui printre oameni. Singura modalitate de a fi mai aproape de Tatăl este dată de prezenţa Duhului Sfânt în propria viaţă. Dar, înţelegerea faptului că viziunea dată pe malurile Ulaiului este legată de reînviorarea finală, nu înseamnă neapărat că şi viziunea de pe malurile Hidechelului trebuie să aibă vreo influenţă în acest sens. Deoarece ea nu vorbeşte despre adevărul cu privire la sanctuar, ci despre vrăjmaşii care resping acest adevăr. Contribuie mesajul Hidechelului la experienţa noastră într-o 6

asemenea măsură încât să producă reînviorarea? Da. Mesajului Hidechelului are o contribuţie tot atât de mare, ca şi solia celui de-al treilea înger care avertizează împotriva primirii semnului fiarei. Totuşi, poporul lui Dumnezeu va fi pregătit să reziste şi prin înţelegerea acestui mesaj. “Cartea care a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci profeţia referitoare la zilele din urmă, din cartea lui Daniel. Scriptura spune, ‘Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte’ (Daniel 12:4). Când cartea a fost deschisă, s-a auzit declaraţia: ‘Nu va mai fi nici o zăbavă’ (vezi Apocalipsa 10:6). De acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută lui Ioan de către Domnul Hristos trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, urmează a fi pregătit un popor care să reziste în zilele de pe urmă” Selected Messages, vol. 2, p. 105. În acest citat, observăm că va avea loc o “creştere a cunoştinţei” şi că, tocmai prin această “creştere a cunoştinţei”, “va fi pregătit un popor care să reziste”. Ce înseamnă această “sporire a cunoştinţei” care ne va pregăti să rezistăm? În aceeaşi secţiune, cu două paragrafe mai jos, aflăm răspunsul: “În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi să I se închine lui Dumnezeu, Creatorul nostru, care a făcut pământul şi tot ceea ce este pe el. Ei îşi aduseseră omagiul unei instituţii papale, desfiinţând Legea lui Iehova, dar avea să urmeze o creştere a cunoştinţei cu privire la acest subiect.” Ibid., p. 106. Creşterea cunoştinţei care va pregăti poporul lui Dumnezeu pentru a rezista se referă la o cunoştinţă privitore la contrafacerea Sabatului şi este legată de solia cu privire la obligarea întregii lumi la închinarea în sabatul fals care constituie semnul Papalităţii. Această cunoştinţă implică, atât acceptarea avertismentelor celor trei îngeri împotriva închinării la fiară, cât şi acceptarea mesajului descoperit pe malurile râului Hidechel, în Daniel 11:40 – 45, deoarece împăratul de la miază-noapte este Papalitatea. Iată ce ni s-a spus: “Scenele legate de lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele date ale istoriei pământului, care au fost dezvăluite cu claritate”. Ibid., p. 102.

Daniel 12:1 Ştim că ultimele şase versete din Daniel unsprezece ajung până la scenele finale ale “istoriei acestui pământ”, deoarece, în următorul verset, Daniel 12:1, este raportată încheierea timpului de probă. “Ultimele date” ale acestor “scene” sunt legate de activitatea “omului fărădelegii” şi de efortul de a aduce întregul pământ sub controlul lui prin impunerea legii duminicale. Împăratul de la miază-noapte este “omul fărădelegii”. “Apoi, atenţia mi-a fost îndreptată spre lucrurile odioase rostite de către unii dintre aceşti călcători ai Legii lui Dumnezeu. Mi-a fost arătată o lumină strălucitoare, venită de la Dumnezeu, pentru a-i călăuzi pe toţi cei care doresc să meargă pe calea mântuirii şi pentru a-i avertiza pe cei păcătoşi să se ferească de mânia lui Dumnezeu şi să se supună de bună voie cerinţelor Lui. Atât timp cât lumina va continua să existe, încă mai exista speranţă. Dar va urma o perioadă în care lumina va înceta. Atunci, cei sfinţi vor rămâne sfinţi pentru totdeauna, iar cei întinaţi vor rămâne întinaţi pentru totdeauna. Când Isus se va ridica în picioare; când lucrarea Lui în Locul Prea Sfânt va fi încheiată, nu va mai exista nici o altă rază de lumină pentru păcătoşi. “Dar Satana, prin intermediul slujitorilor lui aleşi, îi înşeală pe unii, aşa cum o înşelase pe Eva în Eden, declarând: “Hotărât că nu veţi muri”. El le spune că va mai exista un timp pentru pocăinţă, un timp de har, când cei întinaţi vor putea deveni curaţi. Colaboratorii Satanei şi îngerii lui plasează lumina într-un veac viitor, învăţând că va exista un timp de probă după venirea lui Hristos. Ei îl înşeală pe păcătos şi îi inspiră un sentiment de siguranţă în inima lui împietrită. Păcătosul este neglijent şi indiferent, şi trăieşte în păcat chiar în timpul cercetării sale. Lumina este situată undeva departe, unde este întuneric total. Mihail se ridică în picioare. În locul harului, păcătosul înşelat simte mânia Lui Dumnezeu care nu mai este atenuată de har. Iar 7

el se trezeşte prea târziu din această înşelătorie fatală. Acest plan a fost inventat de Satana şi adus la îndeplinire prin slujitorii lui, care înlocuiesc adevărul lui Dumnezeu o minciună”. Spiritual Gifts, vol. 2, p. 275-276. Daniel 12:1 anunţă încheierea timpului de probă care are loc în perioada împlinirii profeţiilor din Daniel 11:44 – 45. Aceste ultime şase versete prezintă “scene legate de lucrarea omului fărădelegii” şi aparţin viziunii primite pe malurile Hidechelului, care se află în prezent “în curs de împlinire”. Viziunea descrie scenele finale legate de “omul fărădelegii”, cu privire la care va fi o “creştere a cunoştinţei” prin care “va fi pregătit un popor care să reziste”. Ultimele şase versete din Daniel 11 constituie un tipar al scenelor finale ale istoriei pământului. Ele conturează în primul rând istoria Papalităţii, precum şi istoria vindecării rănii de moarte, a reveniri Papalităţii pe tronul lumii şi, în cele din urmă, a “sfârşitului” ei.

Ce trebuie să reţinem noi? Ni s-a spus că Daniel 11 se află în prezent în curs de împlinire şi că studiul cărţilor Daniel şi Apocalipsa constituie un factor catalizator în declanşarea reînviorării spirituale mult aşteptată. Am fost informaţi că va exista o creştere a cunoştinţei cu privire la Papalitate şi cu privire la semnul autorităţii ei, ceea ce va contribui la pregătirea poporului lui Dumnezeu pentru a rezista. De asemenea, am fost avertizaţi că suntem responsabili de cunoaşterea acestor evenimente: “În istoria profetică, toate evenimentele trecute, despre care Dumnezeu declarase în mod explicit că se vor împlini, s-au împlinit; iar cele care urmează la rând, vor avea loc. Daniel, profetul lui Dumnezeu, îşi îndeplineşte menirea. Ioan îşi îndeplineşte menirea. În Apocalipsa, Leul din tribul lui Iuda a rupt peceţile pentru toţi cercetătorii profeţiei din cartea lui Daniel, şi astfel Daniel îşi îndeplineşte menirea. El îşi aduce mărturia pe care Domnul i-a descoperit-o în viziunea evenimentelor mari şi solemne pe care trebuie să le cunoaştem acum, când ne aflăm chiar în pragul împlinirii lor”. Selected Messages, cartea 2, p. 109. Toate poruncile lui Dumnezeu sunt făgăduinţe şi, dacă Dumnezeu ne spune că “trebuie să cunoaştem” aceste evenimente, înseamnă că El a rostit şi făgăduinţa că vom fi în stare să le cunoaştem, dacă vom căuta aceasta: “A sosit timpul ca Daniel să ocupe locul care i-a fost rânduit. A sosit timpul ca lumina care i-a fost dată lui Daniel să străbată lumea ca niciodată până acum. Dacă aceia pentru care Domnul a făcut atât de mult vor umbla în lumină, pe măsură ce se apropie de încheierea istoriei acestui pământ, cunoştinţa lor cu privire la Domnul Hristos şi cu privire la profeţiile referitoare la El, va fi mult sporită”. The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 4, p. 1174. În timp ce continuăm această serie de articole, trebuie să acceptăm în mod solemn porunca de a studia profeţiile, şi de a ne ruga cu umilinţă, ca lumina făgăduită să fie descoperită de către cei ce se străduiesc să se afle în rândul celor înţelepţi. Este necesar să recunoaştem şi să ne asumăm, fiecare în mod individual, propria responsabilitate de a proclama solia de avertizare simbolizată prin râul Hidechel, care îl identifică pe împăratul de la miazănoapte ca fiind Papalitatea. Mai important, este necesar să recunoaştem şi să aducem la îndeplinire responsabilitatea pe care o avem, de a trăi în propria experienţă, solia simbolizată prin râul Ulai, care indică lucrarea finală desfăşurată în Sanctuarul ceresc. Dacă nu suntem dispuşi să ne implicăm în experienţa simbolizată prin râul Ulai, solia Hidechelului, pentru noi, îşi pierde orice însemnătate. Fără puterea primită prin trăirea evenimentelor petrecute dincolo de catapeteasmă în Locul Prea Sfânt, toate soliile de avertizare pe care le-am putea rosti, vor rămâne lipsite de efect asupra celor ce le aud şi nu vor avea nici o valoare pentru mântuirea noastră personală.

Putem trăi o experienţă veritabilă cu Hristos în Locul Prea Sfânt, fără să înţelegem mesajul din Daniel 11:40 – 45. De asemenea, putem înţelege Daniel 11:40 – 45, fără a avea o experienţă cu Hristos. Istorisirea celor două râuri din cartea lui Daniel ne invită să înţelegem semnificaţia lor. Aceste solii ne somează să încheiem lucrarea în vieţile noastre, pentru a fi de folos în încheierea lucrării în lume, prin puterea Duhului Sfânt. Semnele timpului dovedesc că Domnul Hristos este pregătit să pună capăt istoriei privitoare la aceste două râuri. Noi suntem pregătiţi?

Nimic nou sub soare

În prezentarea anterioară, am identificat două teme ce străbat cărţile Daniel şi Apocalipsa. În cartea lui Daniel, aceste teme sunt asociate semnificaţiei celor două râuri, Ulai şi Hidechel. Primul râu identifică mesajul Evangheliei veşnice în legătură cu lucrarea Domnului Hristos în Locul Prea Sfânt, în timp ce al doilea râu identifică vrăjmaşul, care se opune acestei lucrări, la sfârşitul timpului. Aceste două teme se regăsesc şi în soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Am revăzut câteva dintre sfaturile inspirate care identifică Daniel şi Apocalipsa ca fiind o parte importantă a catalizatorului redeşteptării finale ce se va produce în poporul lui Dumnezeu la sfârşitul timpului. De asemenea, am observat că poporul va fi pregătit să reziste în zilele din urmă, prin intermediul unei creşteri a cunoştinţei. Am definit această cunoştinţă ca fiind identificarea Papalităţii, a semnului autorităţii ei şi implicaţiile acestuia cu privire la Sabat. În continuarea cercetării pasajului biblic din Daniel 11:40 – 45, ne vom ocupa acum de un alt element care definesc Daniel şi Apocalipsa ca fiind cărţi destinate reînviorării spirituale a poporului lui Dumnezeu: “Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ, profeţiile scrise de Daniel solicită o deosebită atenţie din partea noastră, deoarece se referă tocmai la timpul în care trăim. Aceste profeţii trebuie asociate învăţăturilor ultimei cărţi a Scripturilor Noului Testament. Satana a condus pe mulţi să creadă că partea profetică a scrierilor lui Daniel şi Ioan descoperitorul, nu pot fi înţelese. Dar făgăduinţa este clară şi anunţă o binecuvântare specială ce va însoţi studiul acestor profeţii. Declaraţia “Cei pricepuţi vor înţelege” (Daniel 12:10), a fost rostită cu privire la viziunile lui Daniel, care urmau să fie desigilate în zilele din urmă; iar descoperirea pe care Domnul Hristos i-a oferit-o slujitorului Său Ioan are menirea de a călăuzi poporul lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. ‚Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea’ Apocalipsa 1:3”. Aici, atât Daniel, cât şi Apocalipsa, sunt identificate ca fiind cărţi în care se află mesaje ce vor fi înţelese de către cei pricepuţi. Probabil, cel mai important aspect pe care trebuie să-l recunoaştem în timp ce încercăm să desluşim aceste profeţii este recomandarea de a înţelege istoria sfântă.

Evenimente mari şi solemne “În istoria profetică, toate evenimentele trecute despre care Dumnezeu declarase în mod explicit că se vor împlini, s-au împlinit; iar cele care urmează la rând, vor avea loc. Daniel, profetul lui Dumnezeu, îşi îndeplineşte menirea. Ioan îşi îndeplineşte menirea. În Apocalipsa, Leul din tribul lui Iuda a rupt peceţile pentru toţi cercetătorii profeţiei din cartea lui Daniel şi, astfel, Daniel îşi îndeplineşte menirea. El îşi aduce mărturia pe care Domnul i-a descoperit-o în viziunea evenimentelor mari şi solemne pe care trebuie să le cunoaştem, acum, când ne aflăm chiar în pragul împlinirii lor”. Selected Messages, book 2, p. 109. (Accentuarea cuvintelor este adăugată cu excepţia cazurilor în care se fac specificări în acest sens.) 9

“Ne aflăm în pragul unor evenimente mari şi solemne. Multe profeţii sunt pe punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare resursă a puterii trebuie angajată în lucrare. Istoria trecutului se va repeta; vechile controverse se vor trezi din nou la viaţă, iar poporul lui Dumnezeu va fi pândit de pericol la fiecare pas. Forţe teribile vor lua în stăpânire familia omenească. Tot ceea ce va exista pe pământ, va fi cuprins de aceste puteri. . . . “Studiaţi cartea Apocalipsei împreună cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta. . . . “Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei pământului, profeţiile referitoare la zilele din urmă vor necesita o atenţie specială din partea noastră. Ultima carte a Scripturilor Noului Testament conţine adevărul pe care trebuie să-l înţelegem. Satana a orbit minţile multor oameni, astfel încât aceştia au fost dispuşi să invoce orice scuză posibilă, pentru a nu face din cartea Apocalipsei un obiect al studiului lor”. Testimonies to Ministers, p. 116 – 117. A te afla “în pragul” unor evenimente mari şi solemne, înseamnă că acestea sunt chiar înaintea noastră. Nouă ni s-a poruncit să cunoaştem aceste evenimente. Pentru a le identifica, suntem îndrumaţi, ca punct de referinţă, spre istoria poporului lui Dumnezeu: “Biblia a adunat laolaltă comorile ei pentru această generaţie. Toate evenimentele mari şi solemne ale istoriei Vechiului Testament s-au repetat şi se repetă în biserica acestor zile din urmă. . . . Toate adevărurile acumulate ne sunt prezentate acolo cu putere, pentru ca noi să beneficiem de învăţăturile lor”. Selected Messages, book 3, p. 339. Duhul Sfânt oferă cunoştinţele şi discernământul necesare identificării şi recunoaşterii evenimentelor solemne care se află în faţa noastră, în mod special prin studierea istoriei bisericii Sale. În cunoaşterea relaţiei dintre Dumnezeu şi poporul Său din trecut, noi descoperim o asigurare pentru prezent: “Revizuind istoria noastră trecută, pe parcursul fiecărui pas al înaintării până în stadiul prezent, pot să spun: ‘Lăudat fie Domnul!’ Când văd lucrările lui Dumnezeu, sunt plină de uimire şi de încredere în conducerea lui Hristos. Nu avem nici un motiv de teamă cu privire la viitor, cu excepţia faptului că am putea uita modul în care ne-a condus Dumnezeu până acum”. Testimonies to Ministers, p. 31.

O reînviorare spirituală din trecut Recunoscând faptul că cea mai mare nevoie a noastră este o reînviorare spirituală, şi că această reînviorare este legată de înţelegerea cărţilor Daniel şi Apocalipsa, nu este greu să privim înapoi în istoria bisericii noastre, şi să descoperim un timp în care înţelegerea acestor cărţi a contribuit la producerea unei mari reînviorări. Acesta este tocmai scenariul care s-a evidenţiat la începutul mişcării millerite. Mişcarea millerită a început printr-o sporire a înţelegerii cărţii lui Daniel, în special a viziunii date pe malurile râului Ulai, aşa cum este raportată în capitolul opt din Daniel. Deşi această mişcare a avut la origine înţelegerea celor 2300 de zile din Daniel 8:14, puternica reînviorare s-a declanşat abia după ce mişcarea luase amploare, tocmai ca rezultat al “sporirii cunoştinţei” cu privire la acelaşi subiect. “ ‘În timp ce mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată, mirele vine; ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele’. Matei 25:5 – 7. În vara anului 1844, la mijlocul perioadei dintre data la care crezuseră că se vor încheia cele 2300 de zile şi toamna aceluiaşi an, când, în urma unei stabiliri ulterioare era aşteptat acelaşi eveniment, a fost proclamată solia: ‘Iată, mirele vine!’, chiar în forma expresiei din Scriptură. “Ceea ce a condus la apariţia acestei mişcări a fost descoperirea faptului că decretul lui Artarxerxe pentru reconstruirea Ierusalimului intrase în vigoare în toamna anului 457 în.Hr., şi nu la începutul acelui an, aşa cum se crezuse mai înainte. Acest decret constituia punctul de pornire al perioadei celor 2300 de zile. Recalculaţi din toamna anului 457, cei 2300 de ani se încheiau în toamna anului 1844”. The Great Controversy, p. 390 – 398. 10

Ar putea fi această experienţă a creşterii luminii, tocmai istoria despre care ni se spune că va fi repetată la încheierea timpului? Mai există loc pentru creşterea luminii cu privire la aceste profeţii pe care le-am declarat deja desigilate în 1844? Ar fi de aşteptat să se întâmple ceva de genul acesta, deoarece, aşa cum am menţionat în primul articol, poporul lui Dumnezeu va fi pregătit să reziste printr-o sporire a cunoştinţei cu privire la profeţiile din Daniel şi Apocalipsa: “Cartea lui Daniel este acum desigilată, iar descoperirea făcută de Domnul Hristos lui Ioan trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, va fi pregătit un popor care să reziste în zilele de pe urmă. . . . “În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi să I se închine lui Dumnezeu, Creatorul nostru, care a făcut pământul şi tot ceea ce este pe el. Ei şi-au adus omagiul unei instituţii papale, desfiinţând Legea lui Iehova, dar avea să urmeze o creştere a cunoştinţei cu privire la acest subiect.” Selected Messages, book 2, p. 105 – 106.

Cele zece fecioare Când noua lumină a venit, identificând în mod corect punctul de pornire al celor 2300 de zile, poporul a început să proclame solia: “Iată, Mirele vine!” În acele zile, acesta a fost începutul unei mari reînviorări şi a constituit împlinirea parabolei celor zece fecioare. Atunci s-a adăugat vestirea celei de a doua solii îngereşti, chemându-i pe oameni să iasă din Babilon. În cultura orientală, mirele vine, atât la începutul procesiunii de nuntă, cât şi la încheierea acesteia. Deci mirele vine de două ori. Ar putea fi această parte a parabolei, un fragment al istoriei care urmează să se repete?

O repetare a experienţei pionierilor “Mi se atrage adesea atenţia asupra parabolei celor zece fecioare, dintre care cinci au fost înţelepte şi cinci au fost nechibzuite. Această parabolă s-a împlinit deja şi se va împlini din nou în viitorul apropiat, deoarece conţine o aplicaţie specială pentru acest timp şi, asemenea celor trei solii îngereşti, va continua să constituie adevărul prezent, până la încheierea timpului” Review and Herald, 19 august, 1890. Sora White afirmă în mod clar că va exista o repetare a parabolei celor zece fecioare, care, atunci când s-a împlinit pentru prima oară, în vara anului 1844, a fost catalizatorul experienţei ploii timpurii pentru mişcarea religioasă a pionierilor bisericii. De asemenea, parabola celor zece fecioare stabileşte o paralelă între cea de a doua şi a patra solie îngerească. “Am văzut îngeri care urcau grăbiţi în cer, coborau pe pământ, şi apoi urcau iarăşi în grabă spre cer, pentru a pregăti împlinirea unui eveniment important. Apoi, am văzut un alt înger puternic care cobora din cer pe pământ, cu misiunea de a-şi uni glasul cu îngerul al treilea şi de a întări solia acestuia. Îngerul acesta era însoţit de o mare putere şi slavă şi, în timp ce cobora, pământul se lumina de slava lui. Lumina care îl însoţea, pătrundea pretutindeni, iar el striga cu glas tare, ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un lăcaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte’ (Apocalipsa 18:2). Solia căderii Babilonului, rostită de către cel de-al doilea înger, este repetată cu menţionări suplimentare privitoare la corupţia ce pătrunsese în biserici după anul 1844. Lucrarea acestui înger vine la timpul potrivit, pentru a se alătura în ultima mare lucrare a soliei celui de-al treilea înger, strigând cu glas tare. Iar poporul lui Dumnezeu este pregătit să reziste în ceasul încercării cu care se 11

vor confrunta în curând. Am văzut o mare lumină care strălucea asupra lor, iar ei se uneau plini de responsabilitate pentru a proclama solia celui de-al treilea înger. “Îngerii erau trimişi în ajutorul puternicului înger venit din cer, şi am auzit glasuri care păreau să răsune pretutindeni, ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’ (Apocalipsa 18: 4,5). Această solie părea a fi o adăugare la ce-a de a treia, alăturându-se acesteia aşa cum Strigătul de la miezul nopţii se alăturase soliei celui de-al doilea înger, în 1844. Slava lui Dumnezeu sălăşluia asupra sfinţilor care aşteptau cu răbdare şi vesteau fără teamă ultima avertizare solemnă, proclamând căderea Babilonului şi chemând poporul lui Dumnezeu să iasă din Babilon ca să fie salvaţi de blestemul lui îngrozitor” Early Writings, p. 277 – 278. Sfatul adresat nouă de a ne pregăti pentru viitor prin înţelegerea istoriei trecutului şi a relaţiei acesteia cu “parabola celor zece fecioare”, şi apelul repetat de “a ieşi din Babilon”, accentuează faptul că reînviorarea aşteptată de biserica noastră va fi o paralelă a experienţei mişcării pionierilor. Din această perspectivă, semnificaţia pasajului din Daniel 11:40 – 45 devine tot mai serioasă, deoarece tocmai în această viziune, Papalitatea, simbolizată prin împăratul de la miază-noapte, aduce întreaga lume sub dominaţia Romei – pentru timpul final. Sora White ne spune că reînviorarea spirituală este cea mai mare şi mai urgentă nevoie a noastră. Noile informaţii privitoare la punctul de pornire a celor 2300 de zile au dat un impuls esenţial mişcării pionierilor, iar dezvoltarea înţelegerii evenimentelor istorice a conferit putere mişcării. “Demonstrând o împlinire directă a profeţiei, evenimentele istorice se desfăşurau chiar sub privirile poporului, iar profeţia era înţeleasă ca fiind o descriere figurată a evenimentelor care conduceau spre încheierea istoriei pământului. Scenele legate de lucrarea omului fărădelegii constituie ultimele date descoperite în mod clar cu privire la istoria acestui pământ”. Selected Messages, book 2, p. 102. În timp ce pionierii prezentau profeţiile deja împlinite, ei indicau evenimente istorice care demonstrau că profeţia se împlineşte în continuare şi constituiau “semnele călăuzitoare” ce delimitează cursul treptat al evenimentelor care conduc spre sfârşitul lumii. De asemenea, ei înţelegeau că aceste semne călăuzitoare conţin informaţii exprimate în mod figurat, a căror semnificaţie trece dincolo de simpla localizare istorică. Prin recunoaşterea evenimentelor istorice care împlineau profeţia, ei dezvoltau o încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi erau pregătiţi să reziste în timpul încercărilor şi dezamăgirilor cu care aveau să se confrunte mai târziu.

Catalizatorul din profeţiei Această înţelegere a profeţiilor împlinite a avut ca rezultat, de asemenea, o sporire a zelului lor în proclamarea profeţiilor pentru cei din jur. Probabil, cel mai elocvent exemplu al puterii inspirate prin recunoaşterea împlinirii unei profeţii în desfăşurarea unui eveniment prezent, se află în istorisirea lui Josiah Litch: “În anul 1840, o altă remarcabilă împlinire a profeţiei a stârnit un interes deosebit de răspândit. Cu doi ani de zile înainte, Josiah Litch, unul dintre propovăduitorii de seamă ai celei de a doua veniri, a publicat o expunere a capitolului nouă din Apocalipsa, prezicând căderea Imperiului Otoman. În conformitate cu calculele sale, această putere imperială urma să fie răsturnată în 1840 d.Hr., cândva în perioada lunii August; şi, doar cu câteva zile înainte de împlinirea prezicerii, el scria: ‘Considerând că prima perioadă, de 150 de ani, s-a împlinit cu exactitate înainte de înălţarea pe tron a lui Deacozes, cu permisiunea Turcilor, şi că cei 391 de ani, adică cincisprezece zile, au fost parcurse la încheierea primei perioade, înseamnă că aceasta se va termina la 11 august 1840, când ne putem aştepta ca puterea Otomană din Constantinopol să fie sfărâmată. Iar aceasta, cred eu, se va întâmpla cu adevărat’. 12

“Exact la data precizată, Turcia, prin intermediul ambasadorilor ei, a acceptat protecţia puterilor aliate ale Europei şi astfel s-a aşezat sub conducerea naţiunilor creştine. Evenimentul a împlinit profeţia cu exactitate. Când acest fapt a ajuns cunoscut, mulţimile au fost convinse de corectitudinea principiilor de interpretare adoptate de către Miller şi tovarăşii săi, iar mişcarea adventă a cunoscut un minunat impuls. Oamenii învăţaţi şi cei aflaţi în poziţii sociale înalte i s-au alăturat lui Miller, atât în lucrarea de predicare, cât şi în aceea de publicare a convingerilor lui, iar din 1840 şi până în 1844, lucrarea s-a extins cu rapiditate”. The Great Controversy, p. 334 – 335. În împlinirea prezicerii făcute de Litch identificăm două aspecte. Pe de o parte, mişcarea a primit un impuls minunat, iar pe de altă parte, regulile de interpretare profetică utilizate de Miller şi tovarăşii lui s-au dovedit a fi principii de studiu corecte. Dacă, asemenea pionierilor, respectăm interpretările profetice aflate în acord cu regulile aplicate de Miller şi tovarăşii săi, vom dispune de nişte metode de cercetare demne de încredere, cu ajutorul cărora putem înţelege profeţiile. Dacă Adventismul contemporan ar adera cu stricteţe la aceste metode, şi nimic altceva, probabil că jumătate din ereziile cu care se confruntă biserica astăzi, ar dispare asemenea ceţei de dimineaţă, într-o zi de vară. Dar şi mai solemnă este întrebarea, veche de un secol – Dar dacă? Dar dacă noi am fi înţeles şi proclamat – înainte de 1989 – faptul că Vaticanul şi Statele Unite vor forma o alianţă secretă menită să declanşeze căderea Uniunii Sovietice? Am fi fost noi luaţi în derâdere, aşa cum au fost cei care proclamaseră prezicerea lui Litch? Ce s-ar fi întâmplat când, în cele din urmă, prezicerea noastră şi-ar fi găsit împlinirea? Prezicerea lui Litch cu privire la căderea Imperiului Otoman a adus o mare putere mişcării advente timpurii. Dumnezeu a prevăzut în profeţia din Daniel 11:40 un potenţial “minunat imbold” pentru lucrarea contemporană, asemenea celui primit prin intermediul prezicerii lui Litch. Dumnezeu ar fi dorit să aibă un popor care să fi recunoscut şi proclamat acest adevăr, înainte ca acesta să devină deja istorie a trecutului. “Aceia care se aşează sub controlul lui Dumnezeu, pentru a fi conduşi şi călăuziţi de către El, vor intui cursul treptat al evenimentelor plănuite de Dumnezeu pentru viitor. Inspiraţi fiind de Spiritul Celui care Şi-a dat viaţa pentru salvarea lumii, ei nu vor rămâne în continuare inactivi şi lipsiţi de putere, evidenţiind lucrurile pe care nu sunt în stare să le îndeplinească. Ei vor îmbrăca armura cerului şi vor înainta în luptă, plini de dorinţa de a face şi de a îndrăzni pentru Dumnezeu şi conştienţi de faptul că atotputernicia Lui va împlini nevoile lor. Testimonies, vol. 7, 14. Evenimentele finale sunt foarte apropiate. Cu toate acestea, spre deosebire de impulsul dat soliei prin intermediul prezicerii lui Litch înainte de căderea Imperiului Otoman, căderea Uniunii Sovietice abia dacă a lăsat o vagă impresie asupra poporului lui Dumnezeu din zilele noastre. Experienţa mişcării pionierilor trebuia să se repete în zilele noastre, dar noi, în Laodicea, am rămas în stare de somnolenţă. Cu siguranţă, acum este timpul să ne trezim! “Zilele în care trăim sunt pline de evenimente şi de pericole. Semnele venirii sfârşitului se aglomerează pretutindeni în jur, iar evenimentele care urmează să se desfăşoare vor avea o natură mult mai teribilă decât oricare alte evenimente la care a fost martoră omenirea până acum. ‘Când vor zice: „Pace şi Linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va mai fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim trezi’ 1Tesaloniceni 5:3 – 6. ‘Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii’ Romani 13:11 – 12. ‘Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind’ Marcu 13:35 – 36”. Review and Herald, 22 noiembrie 1892.

Cont………………….. https://zdocs.ro/doc/timpul-sfaritului-daniel-1140-45-436ovqnr7l1l

////////////////////////////

JEREMIAH 17:5 ASA VORBESTE DOMNUL: BLESTEMAT SÃ FIE OMUL CARE SE ÎNCREDE ÎN OM,

Jeremiah 17:5 Asa vorbeste Domnul: blestemat sã fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul!

Cu ceva timp in urma, am avut o intilnire cu o credincioasa americanaca, care este profesoara. Aceasta vroia sa ia o pozitie la un alt district ca administrator, credea ca ii va fi ceva mai usor decit sa ai deaface zilnic cu copiii.Mi-a spus ca are niste preteni la acel district si ca ei au spus ca o ajuta in fata comisiei care revizuia (evalua) aplicata depusa.Sotul ei mi-a spus ca vrea sa ma roage sa ma rog pentru ea pentru aceasta pozitie pentru care a aplicat.

Asa am si facut o perioada de timp pina la un moment dat ceva m-a oprit sa ma mai rog. Am cautat sa vad ce s-a intimplat de m-am oprit,mai ales ca persoana este si o ruda apropiata a noastra.Nu am inteles de moment ce se intimpla cu mine, in interiorul meu.Cert este ca am incetat sa mai aduc inaintea lui Dumnezeu aceasta cerere.In una din zile, a trecut pele noi sotul si mi-a spus ca a fost respinsa.Am stat si m-am gindit atunci la acel moment cind nu am mai putut sa ma rog pentru ea.

Duhul lui Dumnezeu mi-a adus in minte acest loc din Scriptura pe care l-am pus mai sus din Ieremia.Atunci am realizat ceia ce mi-a spus aceasta persoana ca are prieteni acolo care o poate ajuta.Si acum inteleg ca, nu-L pui pe Dumnezeu in competitie cu oamenii. Ai apelet le ei, lasa sa tea jute ei.Scriptura ne arata ca, blestemat sã fie omul care se încrede în om,si iata ca nu vorbeste un om, ci insusi Dumnezeu. asa vorbeste Domnul:Daca asa stau lucrurile, si asa stau, pentruca omul oricare ar fi el este insslator, amagitor, nu-s tine cuvintul, cu alte cuvinte schimbator.

Ce realitate trista sa te sprijineste pe un muritor,Ca credinciosii suntem invatati de Cuvint ca,Inima omului este,Jeremiah 17:9 „Inima este nespus de înselãtoare si de deznãdãjduit de rea;Iata cum este o inima care nu este a Domnului.Chiar daca o persoana cre vrea sa te ajute ar fi credincioasa, ea nu poate trece peste voia lui Dumnezeu. Lucru pe care ar trebui noi toti sa-l invatam este ca, Intii Domnul si apoi omul,de care Dumnezeu sar putea folosi intrun fel sau altul de a ne rezolva situatia in care ne gasim.Omul acesta poate fi miscat de Dumnezeu pentru ai duce la indeplinire planul Lui cu privire la un eveniment, situatie sau alta din viata celui rascumparat.

Jeremiah 17:7 Binecuvântat sã fie omul, care se încrede în Domnul, si a cãrui nãdejde este Domnul! Iata un verset in contrast cu ce am spus mai sus de a te increde in om.Cuvintul binecuvinteaza pe omul,(copil al lui Dumnezeu) pentruca numai de el poate fi vorba de a se increde in Domnul.Nu te poti increde in Domnul atita timp cit nu este Domnul Inimi(vieti) tale.Oamenii in general il exclud pe Dumnezeu din vietile lor, chiar daca intrun mod religios is face un semn al cruci.

Este cu totul alta la un copil al lui Dumnezeu care are o partasie cu El, ca copil al Lui.Versetul ne arata ca , cel rascumparat are o nadejde . Cuvintul scoate in evidenta , nadejdea celui rascumparat este Domnul,ea se gaseste in Domnul nu in om. si a cãrui nãdejde este Domnul!Apelezi la om? Nu te astepta ca Dumnezeu sa iti vina in ajutor, sa intervina.El ne vrea cu o inima deplina de partea Lui.Iata ce spune Psalnistul cind vine vorba de inima lui care s-a increzut in Domnul, care la pus la incercare pe Dumnezeu.

Un Dumnezeu care nu ne lasa dezamagiti cind vinim inaintea Lui cu o inima sincera. Psalms 28:7 Domnul este tãria mea si scutul meu; în El mi se încrede inima, si sunt ajutat.Psalmistul nu adduce dubiu daca il va ajuta Dumnezeu sau nu. Nu, el spune categoric ca, Dumnezeu il ajuta.As vrea sa fac o precizare si anume,Dumnezeu da copiilor lui ceia ce crede de cuvinta.Deseori poate ceia ce cerem noi nu e in planul Lui Dumnezeu pentru noi.Ce e de facut tunci cind lucrurile nu cad asa cum am vrea sau gindim noi?Orice rugaciune pe care o aducem inaintea Lui Dumnezeu,o incheiem cu faca-se voia Ta.

Atunci vom ramine in pace si in liniste interioara, stiind ca avem un Tata bun care intotdeauna ne vrea binele. Nu am avut sansa sa stau de vorba cu aceasta persoana dupa aceste eveniment. Da cu prima ocazie, am sa aduc inainte aceste doua versete care ar trbui sa ne fie destul de clare in viatile noastre ca copii ai lui Dumnezeu.

John Balarie

Los Angeles California

https://fischer1942.wordpress.com/2012/10/18/jeremiah-175-asa-vorbeste-domnul-blestemat-sa-fie-omul-care-se-increde-in-om/

//////////////////////////////////

Făgăduințe Nespus de Mari și Scumpe

Cuprins [hide]

„Hrăniţi-vă” din făgăduinţe

Nu trebuie neglijate. Trebuie folosite continuu

„Adânciţi-vă” în ele

Inima trebuie umplută cu făgăduinţe

Străduiţi-vă să înţelegeţi însemnătatea lor

Valoarea lor — mai deplin înţeleasă pe măsură ce trăim mai aproape de Domnul

Însuşindu-ni-le creştem în har şi cunoştinţă

Daţi-le mai multă atenţie

Curaj şi putere din făgăduinţe

Trebuie crezute cu adevărat, pe deplin, şi însuşite personal. O influenţă puternică

Credeţi cu atâta stăruinţă încât făgăduinţele să devină realităţi vii

„FĂGĂDUINŢE NESPUS DE MARI ŞI SCUMPE” – VECHIUL TESTAMENT

„Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare.” Gen. 15:1

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” Gen. 18:14

„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” Gen. 28:15

„Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Exod. 4:12

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Exod. 33:14

„Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună” Deut. 28:12

„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Deut. 31:6

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” Deut. 31:8

„El este preaiubitul Domnului şi va locui în siguranţă lângă El. Domnul îl va ocroti totdeauna şi el se va odihni între umerii Lui.” Deut. 33:12

„Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.” Ios. 1:9

„Nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit.” Ios. 23:14

„El va păzi paşii preaiubiţilor Lui.” 1 Sam. 2:9

Zilele noastre în mâinile lui Dumnezeu

„Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare, căci Domnului I-a plăcut să facă din voi poporul Lui.” 1 Sam. 12:22

„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Mântuitorul meu.” 2 Sam. 22:2

„Căci ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui.” 2 Cron. 16:9

„Bucuria Domnului este tăria voastră.” Neem. 8:10

„De şase ori te va scăpa din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.” Iov 5:19

„Am necurmat pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” Ps. 16:8

„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” Ps. 16:11

„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, salvatorul meu! Dumnezeul meu, stânca mea, în El îmi voi pune încrederea; scutul meu, tăria care mă scapă şi turnul meu cel înalt!” Ps. 18:2

„Dumnezeu mă încinge cu putere şi îmi face desăvârşită calea … Cu tine m-am năpustit asupra unei oşti înarmate; cu Dumnezeul meu am sărit peste un zid.” Ps. 18:32, 29

„Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Ps. 23:1

„El îmi dă odihnă în păşuni verzi şi mă duce la ape liniştite.” Ps. 23:2

„Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, din cauza Numelui Său” Ps. 23:3

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” Ps. 23:4

„Tu îmi pregăteşti o masă în prezenţa vrăjmaşilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă pe deasupra.” Ps. 23:5

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului zile îndelungate.” Ps.23:6

„El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” Ps. 25:9

„Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.” Ps. 25:12

„Prietenia Domnului este cu cei care se tem de El, ca să-i facă să cunoască legământul Său.” Ps. 25:14

„Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este tăria vieţii mele; de cine să-mi fie frică?” Ps. 27:1

„Căci El mă va ocroti în coliba Sa în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Său şi mă va înălţa pe stâncă.” Ps. 27:5

„Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.” Ps. 27:10

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, încurajează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” Ps. 27:14

„Domnul va da tărie poporului Său, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.” Ps. 29:11

„Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile omului, îi ascunzi în cortul Tău de limbile puse pe ceartă.” Ps. 31:20

„Fiţi tari şi inima să vi se încurajeze, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul!” Ps. 31:24

„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta.” Ps. 32:8

„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă.” Ps. 34:7

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Ps. 34:8

„Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.” Ps. 34:15

„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt.” Ps. 34:18

„Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.” Ps. 34:19

„Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi Domnului calea, încrede-te în El şi El va lucra!” Ps. 37:4,5

„Domnul întăreşte paşii omului şi astfel El îşi găseşte plăcere în calea lui.” Ps. 37:23

„Chiar dacă va cădea, nu se va prăbuşi de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” Ps. 37:24

„Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” Ps. 37:25

„Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci împăratul îţi va dori frumuseţea. Şi fiindcă este domnul tău, adoră-l.” Ps. 45:10, 11

„Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor.” Ps. 46:1, 2

„Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.” Ps. 55:22

„Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu ai fost un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.” Ps. 59:16

„Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda.” Ps. 63:3

„Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.” Ps. 73:24

„Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este pururea stânca inimii mele şi partea mea.” Ps. 73:26

„Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut.” Ps. 84:11

„Nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.” Ps. 89:34

„Cel ce stă în locuinţa tainică a Celui Preaînalt se va odihni la umbra Celui Atotputernic.” Ps. 91:1

„Eu spun despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!’” Ps. 91:2

„Căci El te va scăpa de laţul vânătorului, de ciuma distrugătoare.” Ps. 91:3

„El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este adevărul Lui.” Ps. 91:4

„Nu trebuie să te temi nici de groaza nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de nenorocirea care pustieşte ziua în amiaza mare.” Ps. 91:5,6

„O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.” Ps. 91:7

„Domnul este locul meu de adăpost şi faci din Cel-Prea-Înalt locuinţa ta” Ps. 91:9

„De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici un rău nu se va apropia de cortul tău” Ps. 91:10

„Căci El va porunci îngerilor Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale.” Ps. 91:11

„Şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” Ps. 91:12

„Fiindcă mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.” Ps. 91:14

„Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi mântui şi-l voi onora.” Ps. 91:15

„Lumina este semănată pentru cel drept şi bucuria pentru cel cinstit cu inima.” Ps. 97:11

„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână.” Ps. 103:13, 14

„Dar bunătatea Domnului ţine din veci şi în veci pentru cei care se tem de El şi dreptatea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei care păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.” Ps. 103:17, 18

„I-a călăuzit pe un drum drept” Ps. 107:7

„A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.” Ps. 107:29

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” Ps. 116:15

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Ps. 119:105

„Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru ei nu este cădere.” Ps. 119:165

„Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.” Ps. 121:2

„El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul; Cel care te păzeşte nu va dormita.” Ps. 121:3

„Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.” Ps. 121:7

„Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.” Ps. 121:8

„Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.” Ps. 125:1

„Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa încon- joară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.” Ps. 125:2

„Domnul este lângă toţi cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.” Ps. 145:18, 19

„Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc.” Ps. 145:20

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” Prov. 3:5, 6

„Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei.” Prov. 4:18

„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.” Prov. 10:22

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.” Prov. 29:25

„Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine.” Isa. 26:3

„În seninătate şi în încredere va fi tăria voastră.” Isa. 30:15

„I se va da pâine şi nu-i va lipsi apa.” Isa. 33:16

„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui.” Isa. 33:17

„Dar cei care se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu sunt extenuaţi.” Isa. 40:31

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele.” Isa. 41:10

„Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta»”. Isa. 41:13

„Când vei trece prin ape Eu voi fi cu tine; şi prin râuri, şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc nu vei fi ars şi flacăra nu te va aprinde.” Isa. 43:2

„Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea … da, Eu am spus şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” Isa. 46:10, 11

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita. Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele.” Isa. 49:15, 16

„Dar Stăpânul meu, Domnul, M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” Isa. 50:7

„Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de dispreţul oamenilor şi nu tremura de insultele lor. … Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul … care trece ca iarba.” Isa. 51:7, 12

„Eu am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»” Isa. 51:16

„Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere.” Isa. 54:17

„Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis.” Isa. 55:11

„Domnul te va călăuzi neîncetat.” Isa. 58:11

„Şi-ţi vor pune un nume nou. … Vei fi o cunună a frumuseţii în mâna Domnului, o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău.” Isa. 62:2, 3

„În toate necazurile lor El a fost întristat.” Isa. 63:9

„Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.” Isa. 65:24

„Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu.” Isa. 66:13

„Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi-ţi voi arăta lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ier. 33:3

„Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă: mare este credincioşia Ta!” Plâng. 3:22, 23

„Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.” Plân. 3:26

„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi El îi cunoaşte pe cei care se încred în El.” Naum 1:7

„«Ei vor fi ai Mei», zice Domnul oştirilor, «Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său ca-re-i slujeşte.»” Mal. 3:17

NOUL TESTAMENT

„Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Mat. 4:4

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!” Mat. 5:3

„Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” Mat. 5:4

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” Mat. 5:5

„Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!” Mat. 5:6

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă!” Mat. 5:7

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Mat. 5:8

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” Mat. 5:9

„Ferice de cei prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a lor este împărăţia cerurilor.” Mat. 5:10

„Ferice va fi de voi atunci când, din cauza Mea, oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Mat. 5:11

„Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” Mat. 5:12

„Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp … Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” Mat. 6:28, 30

„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Mat. 6:32, 33

„Până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.” Mat. 10:30

„Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” Mat. 11:27

„Feriţi-vă să nu dispreţuiţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.” Mat. 18:10

„Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Mat. 28:20

„Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care i-L cer.” Luca 11:13

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia.” Luca 12:32

„Adevărat vă spun că El se va încinge, îi va pune să stea la masă şi se va apropia să-i servească.” Luca 12:37

„Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Ioan 6:45

„Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.” Ioan 7:17

„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” Ioan 8:31, 32

„El îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.” Ioan 10:3

„După ce şi le-a scos afară pe toate, merge înaintea lor şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Dar ele nu merg după un străin.” Ioan 10:4, 5

„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.” Ioan 10:27

„Voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.” Ioan 14:3

„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el.” Ioan 14:23

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:27

„Pe orice mlădiţă care n-aduce roadă în Mine, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” Ioan 15:2

„Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Ioan 15:7

„Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea!” Ioan 15:9

„Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.” Ioan 15:16

„Când va veni Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul … şi vă va vesti lucrurile viitoare.” Ioan 16:13

„Acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră.” Ioan 16:22

„Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16:24

„Tatăl Însuşi vă iubeşte.” Ioan 16:27

„Ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” Ioan 17:23

„Dacă am fost identificaţi cu El printr-o asemănare cu moartea Lui, vom fi una cu El şi în înviere.” Rom. 6:5

„Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Rom. 6:8

„Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” Rom. 8:16

„Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El.” Rom. 8:17

„Eu socotesc că suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care va fi descoperită faţă de noi.” Rom. 8:18

„Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după planul Său.” Rom. 8:28

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Rom. 8:31

„Căci toate sunt ale voastre … şi voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.” 1 Cor. 3:21, 23

„Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti şi ieşirea din ea, ca s-o puteţi suporta.” 1 Cor. 10:13

„Suntem întristaţi în toate felurile, dar nu la strâmtoare; nevăzând nici o ieşire, dar calea nu ne este cu totul închisă; persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu distruşi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru.” 2 Cor. 4:8-10

„Căci întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă.” 2 Cor. 4:17

„Căci ştim că dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veşnică, nefăcută de mână.” 2 Cor. 5:1

„„Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice”, zice Domnul cel Atotputernic.” 2 Cor. 6:18

„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate din destul, să fiţi plini de orice faptă bună.” 2 Cor. 9:8

„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârşeşte.” 2 Cor. 12:9

„Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi «sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei»”. Gal. 3:29

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Cristos Isus pentru fapte bune.” Efes. 2:10

„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi o bună lucrare, o va duce la capăt până în ziua lui Isus Cristos.” Fil. 1:6

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după buna Sa plăcere, şi voinţa şi înfăptuirea.” Fil. 2:13

„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.” Fil. 4:7

„Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, acestea să le faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” Fil. 4:9

„Pot totul în Cristos care mă întăreşte.” Fil. 4:13

„Şi Dumnezeul meu să îngrijească din plin de toate nevoile voastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Cristos Isus.” Fil. 4:19

„Voi sunteţi totul deplini în El.” Col. 2:10 (vezi nota de subsol, Cornilescu rev; n. e.)

„Când se va arăta Cristos, viaţa noastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.” Col. 3:4

„Cel care v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.” 1 Tes. 5:24

„Credincios este Domnul, care vă va întări şi vă va păzi de Cel Rău.” 2 Tes. 3:3

„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” 2 Tim. 1:7

„Demn de crezare este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El; dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El; dacă Îl tăgăduim şi El ne va tăgădui.” 2 Tim 2:11, 12

„Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Săi.” 2 Tim. 2:19

„De fapt, toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Cristos Isus vor fi persecutaţi.” 2 Tim. 3:12

„Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?” Evr. 1:14

„Căci devenim părtaşi ai lui Cristos dacă păstrăm până la sfârşit siguranţa neclintită de la început.” Evr. 3:14

„Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit.” Evr. 4:16

„Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru.” Evr. 6:19

„Să ţinem fără şovăire la mărturia nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut făgăduinţa.” Evr. 10:23

„Deci să nu părăsiţi încrederea voastră, care are o mare răsplătire.” Evr. 10:35

„Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, împlinind voia lui Dumnezeu, să puteţi primi făgăduinţa.” Evr. 10:36

„«Căci Domnul disciplinează pe cine-l iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte.» Suferiţi disciplinarea! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? … Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii.” Evr. 12:6, 7, 11

„El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi»”. Evr. 13:5

„Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?»” Evr. 13:6

„Dar dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască.” Iac. 1:5, 6

„Ferice de cine rabdă ispita! Căci, după ce va fi găsit bun, va primi cununa vieţii pe care El a promis-o celor care Îl iubesc.” Iac. 1:12.

„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” Iac. 4:6

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi.” Iac. 4:8

„Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Cristos dintre cei morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi nepătată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” 1 Pet. 1:3,4

„Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în timpul de la urmă.” 1 Pet. 1:5

„Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor.” 1 Pet. 3:12

„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de prigonirea ca de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva neobişnuit; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de suferinţele lui Cristos, ca să vă bucuraţi nespus de mult şi la desco-perirea slavei Lui.” 1 Pet. 4:12, 13

„Aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Pet. 5:7

„Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti.” 2 Pet. 1:4

„De aceea, daţi-vă şi voi toată silinţa ca să uniţi cu credinţa voastră virtutea, … căci dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoaştere a Domnului nostru Isus Cristos.” 2 Pet. 1:5, 8

„De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci dacă faceţi lucrul acesta nu veţi aluneca niciodată; căci în felul acesta vi se va da din belşug intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.” 2 Pet. 1:10, 11

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.” 1 Ioan 1:9

„Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns în adevăr desăvârşită.” 1 Ioan 2:5

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” 1 Ioan 3:1

„Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” 1 Ioan 3:2, 3

„Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.” 1 Ioan 4:4

„Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este desăvârşită în noi.” 1 Ioan 4:12

„Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” 1 Ioan 5:4

„Cel care a fost născut din Dumnezeu se păzeşte şi Cel Rău nu se atinge de el.” 1 Ioan 5:18

„Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” Apoc. 2:10

„Cel care va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” Apoc. 2:11

„Celui care va birui îi voi da din mana ascunsă; şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte.” Apoc. 2:17

„Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărtu-risi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea înge-rilor Săi.” Apoc. 3:5

„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ.” Apoc. 3:10

„Pe cel care va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care se coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” Apoc. 3:12

„Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.” Apoc. 3:20

„Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie.” Apoc. 3:21

IMPORTANŢA FĂGĂDUINŢELOR

„Îngerii îndurării Lui — făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe — se îngrijesc de noi şi ne întăresc.” R. 2412, c.2, p.3.

„Pe măsură ce ne umplem minţile cu făgăduinţele lui Dumnezeu, întregul caracter, întreaga viaţă se transformă”. R. 5739, c.1, p.1.

„În măsura în care avem făgăduinţele înaintea minţilor noastre, în acea măsură avem putere şi curaj să alergăm pe calea îngustă”. R. 5095, c.1, p.4.

„Poporul Domnului ar trebui să-şi aplice făgăduinţele grijii divine atât de complet încât inima lui să fie cu totul eliberată de îngrijorare”. F. 516, p.2.

„Cei care pot şi vor manifesta deplină încredere în toate făgăduinţele divine vor putea merge din biruinţă în biruinţă, din binecuvântare în binecuvântare, din bucurie în bucurie, de la o realizare la alta şi vor avea la sfârşit o glorioasă biruinţă asupra lumii, cărnii şi Adversarului, prin meritul acordat şi ajutorul continuu al Celui care ne-a iubit şi nea cumpărat. În faţa acestei clase uriaşii împotrivirii şi deznădejdii îşi pierd puterile, întocmai cum Goliat şi-a pierdut puterea în faţa pietrei din praştia lui David”. R. 4046, c.2, jos.

„Hrăniţi-vă” din făgăduinţe

„Aceste făgăduinţe care ne sunt date sunt hrana spirituală din care noi, ca şi creaturi noi embrionare, trebuie să ne hrănim. Oricâtă hrană ne-ar fi furnizată, dacă din-tr-un motiv oarecare neglijăm a ne însuşi hrana spirituală necesară, vom fi deficitari într-o anumită măsură. Cuvintele apostolului par să întărească acest gând: «… nea dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să» ne facem «părtaşi firii dumnezeieşti», ceea ce înseamnă că dacă nu le folosim nu vom fi părtaşi ai firii dumnezeieşti, dar dacă le vom folosi vom putea să ne întărim «chemarea şi alegerea» şi să devenim comoştenitori cu Cristos.” R. 4665, c.2, p.4.

Nu trebuie neglijate. Trebuie folosite continuu

„Făgăduinţele Cuvântului divin ne-au fost date ca temelia credinţei — combustibilul care produce în noi puterea de a vrea şi de a face buna plăcere a lui Dumnezeu. De aceea, aceste făgăduinţe îndurătoare nu trebuie neglijate, ci trebuie folosite continuu, trebuie să fie continuu în noi ca să ne dea energie. Şi energia trebuie folosită, iar noi trebuie să înaintăm în aceeaşi măsură împotriva cursului acestei lumi.” R. 2879, c.1, sus.

„Adânciţi-vă” în ele

„Adânciţi-vă în făgăduinţele lui Dumnezeu din ce în ce mai mult. Pe măsură ce faceţi aceasta, rădăcinile credinţei vor absorbi hrana şi o vor dispersa în viaţa voastră, iar voi veţi creşte aşa cum creşte un pom prin faptul că e hrănit, alimentat. Numai astfel veţi deveni întemeiaţi în Credinţă”. R. 5559, c.2, p.1.

Inima trebuie umplută cu făgăduinţe

„Dacă făgăduinţele Cuvântului divin nu vor fi primite în inimă pentru a-i satisface acesteia dorinţele şi aşteptările, ea se va hrăni cu alte lucruri; lumea, carnea şi diavolul se îngrămădesc toate în jurul ei, oferindu-i atracţii variate, dintre care unele vor fi primite dacă inima nu va fi umplută şi ţinută umplută.” R. 3552, c.2, p.1.

„Pentru adevărata Evlavie nu poate fi găsit vreun stimulent mai mare decât făgăduinţele scumpe date nouă.” R. 2228, c.2, p.5.

„Bucuria noastră depinde în mare măsură de studierea Cuvântului şi de cunoştinţa pe care o avem cu privire la făgăduinţele scumpe pe care le conţine pentru cei care biruiesc.” R. 5460, sus.

Străduiţi-vă să înţelegeţi însemnătatea lor

„Obiectiv şi atent, trebuie să cântărim şi să ne străduim să înţelegem importanţa făgăduinţelor şi să adunăm din ele inspiraţia lor înviorătoare.” R. 3149, c.1, p.6.

Valoarea lor — mai deplin înţeleasă pe măsură ce trăim mai aproape de Domnul

„Pe măsură ce Spiritul lui Dumnezeu atrage inimile noastre într-o mai strânsă părtăşie şi simpatie cu mintea divină, valoarea acestor făgăduinţe scumpe este din ce în ce mai bine înţeleasă până acolo încât în inimile noastre se va aprinde acelaşi sfânt entuziasm care a umplut inimile apostolilor.” R. 3149, c.1, p.3.

Însuşindu-ni-le creştem în har şi cunoştinţă

„După ce făgăduinţele sunt ale noastre se cere timp şi o continuă întrebuinţare a credinţei pentru ca să apreciem corect făgăduinţele lui Dumnezeu şi pentru a ni le însuşi; aceasta este numită scriptural „creştere în har şi cunoştinţă”. Creştem în cunoştinţă pe măsură ce remarcăm făgăduinţele lui Dumnezeu şi, prin credinţă, ni le aplicăm şi căutăm să discernem în vieţile noastre împlinirea acestor făgăduinţe; în acelaşi timp creştem în har, căci dacă fiecare element al cunoştinţei nu este primit într-o inimă bună şi cinstită şi nu produce măsura sa de ascultare şi dreptate (har) nu vom fi pregătiţi pentru următorul pas al cunoştinţei şi vom fi astfel opriţi sau poate chiar întorşi înapoi.” R. 3156, c.2, p.1.

„Preţioase făgăduinţe sunt acestea, minunate cuvinte ale vieţii! Să ţinem seama de ele din nou şi din nou, pentru ca toată semnificaţia lor frumoasă să pătrundă adânc în inimile noastre şi să producă roadele lor binecuvântate în vieţile noastre. Fie ca ele să ne înveselească în fiecare oră întunecoasă şi de încercare şi să ne împrospăteze puterile ostenite cu reînnoită vigoare, reînnoit curaj şi zel ca să putem înainta pe calea îngustă până când, în adevăr, «ochii noştri vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui»”. R. 5863, c.1, p.2

Daţi-le mai multă atenţie

„Pentru ca anul să fie unul de un progres şi o binecuvântare spirituală mai mare decât de obicei, recomandăm ca fiecare din noi să dea mai multă atenţie decât înainte făgăduinţelor lui Dumnezeu pentru noi ca Biserică a Sa şi condiţiilor prin care ele ne vor fi făcute sigure.” R. 2240, c.1, p.2.

Curaj şi putere din făgăduinţe

„Sunt multe dificultăţi de învins şi se cere curaj pentru a le învinge. Însă curajul născut din credinţa în Dumnezeu şi din «făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe» îi întăreşte (pe copiii lui Dumnezeu — n. t.), când altfel ar putea fi copleşiţi. Le dă o putere de care toţi ceilalţi sunt străini. Dacă un copil al lui Dumnezeu devine descurajat şi îşi pierde speranţa şi puterea, aceasta se întâmplă din cauză că el nu se mai ţine de făgăduinţele de ajutor făcute de Domnul. A pierde curajul înseamnă a pierde credinţa. Pierderea credinţei şi a curajului îl face pe copilul lui Dumnezeu neputincios în faţa duşmanilor săi. Trebuie să ne încredem în Tatăl nostru chiar şi atunci când înţelegerea providenţelor Sale este acoperită ochilor noştri şi când eforturile noastre de a-L servi par a fi îngrădite.” R. 5712, c.1, p.7, c.2, p.1.

Trebuie crezute cu adevărat, pe deplin, şi însuşite personal. O influenţă puternică

„Făgăduinţele lui Dumnezeu făcute celor din această clasă sunt nespus de mari şi scumpe, iar dacă ele sunt crezute cu adevărat nu vor înceta să le influenţeze puternic viaţa; însă dacă ele nu sunt primite este clar că ele nu pot avea nici o putere asupra vieţii. Mai mult decât atât, dacă ele nu sunt crezute pe deplin, dacă nu sunt însuşite în mod personal, ele nu sunt aplicabile şi nimeni nu poate spera nimic din ele. Acest lucru este clar arătat în cuvintele apostolului: «cel drept va trăi prin credinţă»”. R. 1798, c.1, p.6.

Credeţi cu atâta stăruinţă încât făgăduinţele să devină realităţi vii

„Pavel a privit la lucrurile care erau înainte, credinţa lui a îmbrăţişat făgăduinţele lui Dumnezeu cu o asemenea stăruinţă încât pentru el erau realităţi vii care-i inspirau zel şi credincioşie. El a îngăduit minţii sale să stăruiască asupra subiectelor cereşti, aşa cum i-a sfătuit pe alţii spunând: «Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi.» În acest fel a privit el la lucrurile care erau înainte; şi tot astfel trebuie ca şi noi să ne adunăm inspiraţia noastră spre sfinţenie şi curajul nostru spre îndurare şi credincioşie stăruitoare, chiar până la moarte.” R. 1885, c.2, p.2.

„Fiecare ar trebui să cultive credinţa în propria sa inimă: (a) împrospătându-şi continuu memoria cu făgăduinţele divine, devenind foarte familiar cu acestea în Cuvântul Tatălui. (b) El ar trebui să caute tot mai mult săşi aducă aminte că, având legământul său făcut cu Domnul, aceste făgăduinţe sunt ale lui şi în inima lui şi cu buzele lui ar trebui să le susţină ca fiind ale sale înaintea Domnului în rugăciune cu mulţumiri. Ar trebui să le susţină ca ale sale în propriile-i gânduri şi în convorbirile cu fraţii privind lucrurile sfinte. Când se ivesc încercări, dificultăţi sau încurcături, el trebuie să se gândească la aceste făgăduinţe, amintindu-şi că ele îi aparţin — pentru că Dumnezeu lea promis celor care Îl iubesc astfel — care au făcut un legământ prin sacrificiu de sine”. R. 2642, c.2, p.7.

„FĂGĂDUINŢE NESPUS DE MARI ŞI SCUMPE” – VECHIUL TESTAMENT

„Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare.” Gen. 15:1

„Dumnezeu a fost scutul lui — ca să-l protejeze, să-l păzească de mânia şi puterea tuturor regilor pământului şi a armatelor lor, fiind capabil şi dorind să facă toate lucrurile să lucreze spre binele lui. Ce mângâiere a fost în acest gând! Cum ne aminteşte că Dumnezeu este şi scutul nostru, cel care ne protejează de orice lucru rău sau de orice putere rea. Gândul este frumos exprimat într-una din cântările noastre: «Cel ce mi-eşti scut şi păzitor,/ Venind vifor îngrozitor,/ Tu-mi eşti scăparea, Tu m-ascunzi,/ Ţie totul e-aplecător»”. R. 2853, c.2, p.3.

„Mângâierea dată aici lui Avram este cea dată tuturor celor ce au credinţa lui Avraam, şi paralela ei în Noul Testament este declaraţia preţioasă a Domnului nostru din Ioan 14:21,23: „Cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui. … Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el”. Astfel, în mijlocul tuturor ispitelor şi încercărilor care ne înconjoară în peregrinajul nostru pământesc, în timp ce umblăm prin credinţă spre moştenirea binecuvântată rezervată sfinţilor biruitori, şi noi putem recunoaşte vocea Domnului nostru, spunând: «Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare».” R. 1906, c.1, p.1.

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” Gen. 18:14

„Spiritul lui Dumnezeu este puternic în orice fel este aplicat. Pentru a ilustra puterea Spiritului, apostolul ne îndreaptă atenţia spre Domnul nostru Isus şi moartea Sa literală şi spre modul în care Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu L-a ridicat din moarte în înviere. Gândul este că această putere a lui Dumnezeu, astfel exercitată pentru Domnul Isus şi pe care El a promis că o va exercita la fel la sfârşitul acestei vârste pentru toate membrele credincioase ale corpului lui Cristos, indică o putere a lui Dumnezeu prin care, dacă se foloseşte de ea, noua creatură va găsi tăria să cucerească, să-şi supună carnea, şi mai mult decât atât, să o facă activă, energică în serviciul dreptăţii.” R. 3203, c.1, p.4.

„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” Gen. 28:15

„De la capătul îndepărtat al scării, Iacov a auzit vocea Domnului spunând: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. … Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge». … Aceasta a fost exact mângâierea şi încurajarea de care Iacov avea nevoie. … El a fost mulţumit cu pierderea tuturor lucrurilor deoarece avea încă favoarea divină, fiind recunoscut de Dumnezeu ca moştenitor al acestei minunate făgăduinţe, a cărei însemnătate a putut-o aprecia în mică măsură. La fel este cu toţi cei care au auzit vocea Tatălui şi au fost conduşi sau atraşi de făgăduinţele Sale, care au renunţat la orice alte ambiţii în viaţă ca să poată ajunge la favoarea divină şi la cea mai mare binecuvântare ca moştenitori ai lui Dumnezeu.” R. 3965, c.1, p.1,2.

„Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Exod. 4:12

„Precum I-a spus lui Moise în trecut, Dumnezeu le spune astăzi celor umiliţi: «Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus». După cum o lecţie este să nu ne încredem în noi înşine, în judecata noastră sau în puterea noastră, o altă lecţie importantă este că trebuie să avem toată încrederea, absolută încredere în Dumnezeu. Până când această lecţie nu este învăţată, nimeni nu va fi cu adevărat potrivit ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. … Toate Scripturile ne indică faptul că umilinţa este o calitate esenţială pentru toţi cei din poporul Domnului care ar putea fi folosiţi de Domnul în orice lucrare importantă sau specială pentru El. Dacă urmaşii Domnului ar avea mereu în minte acest lucru şi şi-ar croi cu stăruinţă cursul în conformitate cu el, cât de mult ar fi ei folosiţi — putem fi siguri de aceasta.” R. 5262, c.2, p.1,3.

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Exod. 33:14

„Domnul este întotdeauna cu poporul Său. El se gândeşte întotdeauna la noi, fiind atent la interesele noastre, păzindu-ne în pericol, dându-ne lucruri temporale şi spirituale, citindu-ne inimile, luând în seamă fiecare impuls de devotament iubitor faţă de El, modelând influenţele din jurul nostru pentru disciplinarea şi finisarea noastră şi ascultând cea mai slabă chemare a noastră după ajutor sau afecţiune sau părtăşie cu El.” R. 3251, c.2, p.2.

„Când Dumnezeu vorbeşte despre prezenţa Sa cu slujitorii Săi nu trebuie să ne gândim că El este cu ei în prezenţa Sa trupească, ci că este prezent prin Spiritul Său şi prin mesagerii îngereşti, susţinându-i, binecuvântân-du-i şi călăuzindu-i. El îi protejează de orice lucru care i-ar vătăma. El veghează asupra fiecărui interes al lor şi le poartă de grijă cu gingăşie.” R. 5547, c.2, p.4.

„Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună” Deut. 28:12

„Acum ziua Domnului a sosit: noi trăim acum în ziua prezenţei Fiului Omului — «Domnului secerişului», care are pe capul Său o coroană de aur (autoritate divină) şi în mână (putere) o seceră ascuţită — secera «adevărului prezent», dezvăluirea clară a «Cuvântului lui Dumnezeu (care) este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri . … şi care judecă gândurile şi intenţiile inimii». El trimite astfel de «lucrători», «îngeri» sau «mesageri» la seceriş cum a trimis şi în secerişul vârstei iudaice, adică pe ucenicii Săi consacraţi şi credincioşi, care poartă Mesajul Secerişului — Planul lui Dumnezeu descoperit acum pe deplin împreună cu timpurile şi sezoanele lui stabilite.” R. 1362, c.1, p.3.

„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Deut. 31:6

„Încă mai poate fi adevărat pentru poporul Domnului că lucrurile vor părea foarte întunecate; dar ei nu cad şi nu vor cădea în disperare orice ar veni, pentru că Domnul a spus că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată. Această făgăduinţă plină de îndurare trebuie să ne dea o nădejde tare şi neclintită. Trebuie să ne ţinem de ancora nădejdii noastre. Poziţia noastră, prin urmare, diferă foarte mult de cea a lumii, care nu are nici o nădejde specială. Oamenii din lume nu au ancoră solidă, nu au făgăduinţe preţioase care să-i ţină tari. Noi ştim că în cel mai rău caz, chiar dacă ar trebui să murim de foame, speranţa noastră stă dincolo de văl, dincolo de moarte. De aceea, sfinţii de astăzi ai lui Dumnezeu privesc moartea ca pe o poartă prin care se intră. … într-o îndeplinire a tuturor nădejdilor şi bucuriilor noastre.” R. 5671, c.1, p.3.

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” Deut. 31:8

„Providenţa lui Dumnezeu peste aceştia, fiii Lui, este o providenţă foarte specială: toţi paşii lor sunt rânduiţi de Domnul; chiar şi firele de păr din cap le sunt numărate (Luca 12:7). Ochii Lui sunt îndreptaţi întotdeauna spre cel drept şi urechile Lui sunt deschise la rugăciunile acestuia. Toţi îngerii sunt duhuri slujitoare trimise pentru a-i sluji pe aceşti moştenitori ai mântuirii. Toate lucrurile sunt făcute să lucreze împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi conform scopului Său. Cât de minunată şi specială este această grijă! Iar aceştia au făgăduinţa ei până la sfârşitul stării lor de încercare. Dumnezeu este într-adevăr un Tată pentru toţi cei care îşi pun încrederea în El; însă este o mare diferenţă între cei care sunt fiii Săi şi cei care rămân străini şi chiar duşmani.” R. 1561, c.1, p.4.

„El este preaiubitul Domnului şi va locui în siguranţă lângă El. Domnul îl va ocroti totdeauna şi el se va odihni între umerii Lui.” Deut. 33:12

„Dar numai cel credincios este păzit astfel. Nu trebuie să înţelegem că Domnul îi ocroteşte pe cei care nu fac efortul necesar să cunoască voinţa lui Dumnezeu ca să o poată împlini, ci pe cei care urmează în urmele lui Isus, care fac tot ce le stă în putere spre a plăcea Domnului aşa încât să fie capabili a discerne drumul pe care El ar vrea ca ei să îl urmeze. Aceştia fac ca vocea laudei Lui să fie auzită astăzi şi harul de-ajuns este partea lor. Dacă încercările credinţei, supunerii şi încrederii vor fi mai mari în viitorul apropiat decât au fost până în prezent, aceşti credincioşi nu vor cădea. … Ei vor fi puternici în Domnul şi în puterea tăriei Lui, chiar dacă, pentru un timp, li se va cere să Îl urmeze fără să poată vedea unde.” R. 5501, c.2, p.2.

„Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.” Ios. 1:9

„Pentru a lupta cu lumea, carnea şi diavolul se cere mai multă putere decât posedăm; avem nevoie de curajul care ajunge la noi din această asigurare divină dată lui Iosua (de sus). R. 3080, c.2, la mijloc.

„Nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit.” Ios. 23:14

„În cele mai mici şi în cele mai mari afaceri ale vieţii noastre El a vegheat întotdeauna pentru interesele noastre. Fiecare nor a avut o căptuşeală aurie! Ce am putea noi săi dăm Domnului?” R. 5538, c.1, ultimul p., c.2, sus.

„El va păzi paşii preaiubiţilor Lui.” 1 Sam. 2:9

„Nimic nu-i va atinge ca şi creaturi noi în Cristos.” R. 5862, c.2, p.3.

Zilele noastre în mâinile lui Dumnezeu

„Nu ştim dacă noi, care astăzi suntem aici, ne vom întâlni din nou în carne sau nu. Ce importanţă are? Suntem pe deplin mulţumiţi fie că trăim, fie că murim — indiferent ce hotărăşte providenţa divină cu privire la noi. «Zilele mele sunt în mâinile Tale; Doamne, acolo vreau să fie» — frumoasă expresie, nu-i aşa? Dorim să se facă voia Domnului în privinţa timpului schimbării noastre şi în privinţa tuturor lucrurilor de care ne bucurăm zilnic împreună — toate îi sunt încredinţate Lui. Voinţele noastre sunt complet moarte. Voinţa Lui trebuie să domnească în trupul tău, în al meu şi în al tuturor.” R. 5728, c.2, p.5.

„Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare, căci Domnului I-a plăcut să facă din voi poporul Lui.” 1 Sam. 12:22

„Aplicând acest verset Israelului spiritual putem lua şi noi o mare mângâiere din el. Dacă pentru Israelul natural a fost o favoare să fie adoptat ca şi popor special al lui Dumnezeu, ca şi casă a servilor, cu cât mai mare este binecuvântarea pentru Israelul spiritual, adoptat de Domnul ca şi casă a fiilor, supuşi Fiului mai mare, Isus; «şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea neclintită şi nădejdea cu care ne lăudăm!» (Evr.3:6). Este bine că poporul Domnului a fost chemat să se teamă de Domnul, să-L respecte; dar dacă Scripturile ar fi conţinut numai porunci şi mustrări, întreg poporul Domnului s-ar fi descurajat demult, cu si-guranţă. Dimpotrivă, prin mustrări şi corectări Domnul ne dă mărturii foarte preţioase cu privire la dragostea şi îndurarea Sa, la bunătatea şi îndelunga Sa blândeţe, pentru a ne încuraja.” R. 3223, c.2, p.3.

„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Mântuitorul meu.” 2 Sam. 22:2

„Aceasta este o asigurare binecuvântată aplicabilă pentru toţi din poporul Domnului şi este pe deplin verificată de toţi cei care îşi găsesc plăcerea în Domnul, care cugetă la bunătatea Lui şi care aduc lauda cuvenită numelui Său sfânt. — «Domnul este stânca mea (pe care îmi pot clădi în siguranţă speranţele), cetăţuia mea (în care mă pot ascunde în siguranţă), salvatorul meu (în orice vreme de necaz)»”. R. 2032, c.2, p.1.

„Căci ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui.” 2 Cron. 16:9

„Aceşti ochi despre care se vorbeşte reprezintă influenţa Domnului, puterea Sa de a cunoaşte, prin orice mijloace. … Fără îndoială, Dumnezeu are mijloace cu mult superioare mijloacelor noastre. … El ne spune că îngerii sunt slujitorii Săi şi că aceştia au grijă de poporul Său. … Dar îngerii Domnului, … au o grijă mai mare de noi, cei din Biserica Evanghelică, decât faţă de oricine din poporul Domnului care a trăit înainte în istoria lumii. Domnul este în mod special interesat în Israelul spiritual. Deci, aceşti îngeri au grijă de noi, supraveghează afacerile noastre şi sunt agenţii sau canalele de comunicare către noi a voinţei Sale, comunicare în sensul providenţelor pentru noi, cauzând această providenţă sau cealaltă.” R. 5634, c.1, p.3,4; 5635, c.1, p.2.

„Bucuria Domnului este tăria voastră.” Neem. 8:10

„Capacitatea noastră de a ne bucura acum nu este aceeaşi cu cea pe care o vom avea în curând, dar acum este posibil să avem micile noastre vase pământeşti atât de pline cât pot ele ţine din bucuria Domnului. … (vezi Ioan 14:23). Într-o asemenea companie poate vreun creştin să nu reuşească să obţină măcar o măsură din bucuria în Domnul? Nu, dacă credinţa sa îmbrăţişează făgăduinţa şi o ţine, obţinerea bucuriei în Domnul va urma cu siguranţă şi cu cât mai mult credinţa lui apucă făgăduinţa cu atât mai mult va vedea împlinirea ei şi cu atât mai îmbelşugată va fi bucuria lui; pentru că în prezenţa Domnului este bucurie nespusă, indiferent de condiţii şi împrejurări.” R. 1949, c.1, p.2,3.

„De şase ori te va scăpa din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.” Iov 5:19

„Dacă locuim în Cristos şi Cuvântul Său locuieşte în noi, El va fi izbăvitorul nostru în şase necazuri şi în cel de al şaptelea nu ne va părăsi — pentru că am fost chemaţi de Dumnezeu, pentru că am răspuns la chemare şi pentru că noi căutăm să-L glorificăm în trupurile noastre. De aceea nu trebuie să ne temem de ceea ce-ar putea să ne facă oamenii.” R. 5539, c.1, p.8.

„Unele din aceste făgăduinţe au fost rezumate de către poet astfel: «Când prin ape adânci te chem să treci/ Râurile durerii nu te vor îneca;/ Căci Eu voi fi cu tine, necazul săţi binecuvântez/ Şi chinul cel mai mare să-ţi sfinţesc»”. R. 4784, c.2, sus.

„Am necurmat pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” Ps. 16:8

„«La dreapta mea» — cel mai aproape în afecţiunea mea.” A. 92.

„În locul încrederii în sine înţelepciunea dictează neîncrederea în sine, amintind slăbiciunile şi imperfecţiunile şi corespunzător cu aceasta dictează mai mare respect pentru Dumnezeu şi încredere în El, care, mai mult decât orice altceva, ne va întări şi ne va face în stare să ne îndepărtăm de răul stării noastre căzute. … Numai când suntem astfel umiliţi şi credincioşi ne face Domnul vasele Sale alese pentru a duce numele Lui altora.” R. 5186, c.1, p.1; c.2, p.2.

„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” Ps. 16:11

„Aceştia au învăţat să aprecieze lucrurile vieţii prezente după adevărata lor valoare; ei văd că toate bucuriile vieţii sunt trecătoare şi nesatisfăcătoare şi că singura valoare reală a ei constă în posibilităţile pe care le acordă de a ne experimenta, disciplina, educa în lucrurile lui Dumnezeu, de a auzi chemarea lui Dumnezeu şi de a ne întări chemarea şi alegerea. Astfel folosind în mod potrivit viaţa prezentă — umblând pe cărarea vieţii pe care Dumnezeu ne-o arată prin Cuvântul Său — noi avem în prezent bucurii, speranţă şi credinţă în lucrurile nevăzute, dar care sunt sigure şi eterne; cunoscând de asemenea că în curând, în prezenţa imediată a lui Dumnezeu vom avea o bucurie nespusă şi desfătare veşnică la dreapta Lui — locul cel mai important de favoare.” R. 1949, c.1, p.1.

„Bucuria noastră este mult dependentă de studierea Cuvântului şi de cunoaşterea preţioaselor făgăduinţe pe care le conţine.” R. 5460, c.1, sus.

„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, salvatorul meu! Dumnezeul meu, stânca mea, în El îmi voi pune încrederea; scutul meu, tăria care mă scapă şi turnul meu cel înalt!” Ps. 18:2

„Domnul este un scut (o apărare) pentru toţi cei care se încred în El; căci cine este Dumnezeu (puternic) în afară de Domnul? Sau cine altcineva este stânca (un loc sigur de ancorare pentru sufletele noastre) decât Dumnezeul nostru? Nu există nimeni altcineva în care să ne putem ancora credinţa şi speranţa; dar ancoraţi sigur în El putem să ne încredem şi să nu ne fie frică şi putem să ne odihnim cu plăcere la umbra aripilor Lui. «Viu este Domnul şi binecuvântată să fie stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!” Ps. 18:46» R. 3337, c.2, p.4.

„Dumnezeu mă încinge cu putere şi…. …………………………………………………………………………………………………………Cont . pe https://adevarprezent.org/fagaduinte-nespus-de-mari-si-scumpe/

//////////////////////////////////

“Fiule, dă-mi inima ta…˝

Proverbele 23,26

Dintre tot ce putem da Domnului, un singur lucru Îl dorește: inima. Tot ce este pe pământ și în ceruri este al Lui, inclusiv trupul și inima (organul care ne bate în piept). Însă inima, ca expresie a omului dinlăuntru, a dorințelor și emoțiilor noastre, a gândirii și a voinței noastre, a conștiinței și afecțiunii noastre este ceea ce dorește Dumnezeu, și ea nu este a Lui pana nu I-o dam. Și, după cum un soț care-i dă soției totul, sau o soție care se dăruiește soțului pe deplin, dar nu-i dă inima partenerului său este ca și când nu i-ar da nimic, tot așa, a-I da lui Dumnezeu totul, dar nu inima, nu înseamnă prea mare lucru. Mai exact, nimic.

Nu-i așa că tu ești unul dintre cei ce dau multe sau fac multe pentru Dumnezeu? Apucă-te și cântărește și vei vedea câte se adună: ajuți pe săraci, dăruiești la biserică, ești binevoitor în a ajuta pe toți, spui Evanghelia ori de câte ori ai ocazia și altele asemenea… Dacă nu ar fi așa nu ai citi o revistă creștină și nu ai da câteva minute din prețiosul tău timp pentru a citi acest articol! Darinima, ai dat-o pe deplin și pentru totdeauna Domnului?

Este ciudat, când pui cap la cap învățătura Scripturii cu privire la inima omenească în starea ei neafectată de har și nașterea din nou, că Dumnezeu o dorește. Noi înșine ne-am lepăda de ea dacă am putea și dacă am vedea-o așa cum este în realitate. Dar nu o vedem, profetul Ieremia atrăgându-ne atenția asupra acestui paradox: inima este adevărul în privința noastră, este însăși esența făpturii noastre, dar din cauza corupției păcatului nu suntem în stare să discernem realitatea în privința propriului sine: ˝Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea, cine poate să o cunoască?˝ – Ieremia 17,9. Așa că Domnul Isus, Dumnezeu Întrupat și cunoscător a toate, a dat la o parte cortina dezvăluindu-ne: ˝Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia˝ – Marcu 7,21-22. Adică inima omenească, în starea ei naturală, este rea și foarte rea – lucru dovedit de faptele vieții noastre.

Uite așa am aflat de ce mulți oameni nu manifestă un interes real și susținut pentru Dumnezeu, deși sunt religioși și chiar pioși. Până la urmă, inima ce nu este a Domnului, își va dovedi caracterul murdar, întinzându-se ca mucegaiul peste orice realizări și eforturi bune. Nu că nu s-a vrut, nu că nu s-a încercat, nu că nu a fost multă jertfă și efort, dar inima târește omul acolo unde-i este comoara.

Același este răspunsul de ce așa de mulți copii care cresc în familii bune, sunt duși la biserică cu regularitate, li se acordă o educație atentă ajung la maturitate să-și ruineze viața prin alegeri și păcate devastatoare, nenorocindu-se și pe ei și pe aceia care i-au crescut.

Același este răspunsul pentru care mulți semeni de-ai noștri cunosc Evanghelia Domnului Isus, care s-ar putea că, din când în când vin la evenimente evanghelistice unde li se expune clar și provocator adevărul privind moartea și învierea Domnului Isus, nu devin ucenici ai Domnului.

Același este motivul pentru care ștergerea din registrul bisericii în care este trecut numele multora va fi făcut nu de pixul secretarului bisericii, ci prin ardere de către flăcările iadului.

O, și dacă ce este și ce face inima noastră ar avea repercusiuni numai asupra noastră înșine…Parcă mintea nu poate pricepe vremurile în care trăim, cu atâtea focare de conlict și neînțelegere între oameni, cu boli fără tratament (vezi Ebola), cu știri despre copii crescuți în țări numite cândva creștine care acum se radicalizează la islam și merg să lupte în Siria sau Irak. Îmi spunea un păstor: ˝Dar cum să nu meargă să lupte aiurea când viața le-a fost devastată de părinții care mergeau la biserică în fiecare duminică, mărturiseau că sunt născuți din nou, dar au trăit în păcat și apoi au sfârșit în divorț; când au avut sub ochi atâtea exemple de așa ziși creștini care în afară de nume nu aveau nimic ce să-i diferențieze de lume? Radicalizarea și lupta le dau fundament și scop aducând ordine în haosul vieții˝. Din nefericire, ei au ales si merg pe o cale greșită pentru că, ceea ce au nevoie și Persoana după care tânjesc, este Dumnezeul Bibliei.

Întreaga istorie biblică este dovada căutării lui Dumnezeu după inima omenească. Înțelepciunea, personificată, îți adresează o chemare directă din partea lui Dumnezeu: ˝Acestea sunt cuvintele pe care Solomon le rostește în numele înțelepciunii, iar înțelepciunea nu este decât un alt nume pentru Domnul Isus Hristos care a fost făcut de Dumnezeu înțelepciune pentru noi. Dacă vei întreba: Care este cea mai înaltă înțelepciune de pe acest pământ? vei vedea că este să crezi în Isus Hristos pe care Dumnezeu L-a trimis – să devii un urmaș și un ucenic al Său, să te încrezi în El și să-L imiți. Este Dumnezeu în Persoana Iubitului Său Fiu care spune fiecăruia dintre noi: Fiule, dă-mi inima ta˝- Charles Spurgeon (http://www.biblebb.com/files/spurgeon/1995.htm).

Spre lauda și gloria Sa veșnică, dorința lui Dumnezeu este să-I dai inima ta, așa de ticăloasă sau neserioasă, așa de pătată de păcat, egoism și mândrie, pentru ca să o curățească în sângele Domnului Isus, să o sfințească și să o transforme. În aceasta constă puterea Evangheliei – ea aduce mântuire pentru orice om, indiferent de starea inimii sale. Ia cuvintele Scripturii, ˝Fiule, dă-mi inima ta˝ , nu numai ca o invitație din partea Sa, ci ca o poruncă adresată personal ție, clară și directă, care îți cere ascultare imediată. În loc să amâni, pune-te pe genunchi și dă-ți inima Domnului într-un act de pocăință prin credința în Hristos Isus și lucrarea făcută de El la cruce.

Dar poate că ești unul dintre cei care au făcut asta în urmă cu destui ani ca să nu-ți mai aduci aminte exact împrejurarea, și de atunci multe ți-a fost dat să trăiești. Scriptura îți vorbește și ție chemându-te să veghezi ca inima să-ți fie în totul a Domnului, dăruindu-I toată dragostea și afecțiunea, încrederea și slujirea în ascultare.

Am copilărit la Hunedoara și-mi aduc aminte de toate zgomotele făcute de combinatul siderurgic pentru că locuiam aproape. Se folosea explozibil pentru a desprinde zgura ce a fost turnată lichidă în niște vagoane speciale și pe drum s-a întărit, așa că tocmai când nu te așteptai auzeai câte o bubuitură. Trenuri treceau cu regularitate ducând și aducând tot felul de produse. Periodic se dădea drumul la gazele rezultate în urma arderilor și, din cauza presiunii mari se auzea în tot orașul. Dar știți ceva?, după un timp mai realizam că toate acestea există doar atunci când aveam musafiri și ne spuneau dimineața că nu s-au odihnit prea bine din cauza zgomotelor combinatului. Tot așa, de ani poate răsună chemarea lui Dumnezeu pentru tine, și El o face acum din nou: ˝˝Fiule, dă-mi inima ta˝. Nu cumva te-ai obișnuit cu harul și nu mai auzi chemarea Domnului?

Pastor Mircea Toma

https://www.baptisti-arad.ro/articole/fiule-d-mi-inima-ta-

///////////////////////

Căci din prisosul inimii vorbeşte gura! Si … Vindecare pentru țară

MATEI 12:34

„Căci din prisosul inimii vorbeşte gura!

Cuvintele acestea ale Domnului Isus au o îndoită aplicaţie. Ele pot fi o referire la mărturia bucuroasă şi activă a copilului lui Dumnezeu, căruia fiindu-i plină inima de bucuria mântuirii, aceasta îl împinge să mărturisească pe Domnul lui iubit. În împrejurarea, însă, în care Domnul Isus spune cuvintele acestea, El Se referă la aspectul negativ al vorbirii, şi în acest caz la vorbirea Fariseilor care, din ură şi invidie faţă de El, comit cel mai grav păcat, hula împotriva Duhului Sfânt, care „…nu va fi iertată oamenilor nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” El cunoştea adevăratele lor gânduri, ascunse sub prestigiul lor religios şi în profesiunea lor de credinţă exterioară, şi le arăta astfel, până în ce grad, inima omenească „…este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea.” (Ier. 17:19) Din prisosul unei astfel de inimi vorbeşte gura.

Să ne cercetăm în lumina acestor cuvinte. Să ne gândim la cuvintele pe care le-am pronunţat, la cuvintele care, sunt roadă şi expresia gândurilor noastre şi pe care le-am spus cu uşurătate, dar care au fost auzite şi repetate, cuvinte capabile să facă atâta rău, să înşele pe alţii şi să dea naştere la atitudini ostile. Inima, ne spune Domnul, este plină peste măsură de astfel de lucruri şi gura este gata să le rostească. Câte pagube, cât rău, câte situaţii ireparabile şi câtă ocară adusă Domnului Isus şi Evangheliei. Cuvântul lui Dumnezeu consacră nenumărate locuri şi în Vechiul şi în Noul Testament, cu privire la păcatul acesta, iar Iacov spune că „…Limba este o lume de nelegiuiri.” Dar ceea ce este foarte grav, este faptul că deşi am citit de atâtea ori aceste locuri din Scriptură, noi totuşi continuăm să fim, uneori, fără frâu în vorbirea noastră. Şi credem că lucrul acesta va putea continua aşa? Este un verset de o extremă gravitate în Prov. 13:13: „Cine nesocoteşte (sau dispreţuieşte) Cuvântul Domnului se pierde.” Ce este de neapărată urgenţă? Trebuie Hristos cel răstignit să fie izvorul gândurilor din inima noastră, ca acolo să fie răstignită capabilitatea de răutate şi de invidie a inimii noastre fireşti.

Numai atunci Duhul Sfânt nu va mai fi întristat şi numai atunci, celălalt aspect al vorbirii noastre izvorând din abundenţa unei inimi pline de bucuria mântuirii şi a părtăşiei cu Domnul Isus, îl va preamări pe El.

Ce minunat va fi când între credincioşi va domni o atmosferă caldă de dragoste, de înţelegere, de apreciere a unuia pentru celălalt şi nu vor mai fi pagubele triste generate de o limbă rea. Domnul să pună o strajă înaintea inimii şi gurii noastre.

FamToFam

Vindecare pentru țară

Toți românii își doresc o schimbare în România – au spus-o prin vot – iar toate speranțele lor se îndreaptă acum către noul președinte, Klaus Iohannis. Mă rog Domnului pentru domnia sa, ca să reușească cât mai mult din ceea ce și-a propus. Este dealtfel datoria oricărui creștin să se roage pentru președintele țării lui. Însă o schimbare reală, în bine, în țara noastră, trebuie să o spun, poate avea loc NUMAI cu ajutorul lui Dumnezeu! Dacă domnul Iohannis nu înțelege aceasta atunci nu se va întâmpla mare lucru nici în următorii ani, în ciuda tuturor promisiunilor.

Pentru ca țara să fie vindecată este nevoie ca nelegiuirea ei să fie îndepărtată. Din câte știu nimeni nu poate înlătura nelegiuirea unei țări, nici un om, decât numai Dumnezeu! Iar Lui nu-i trebuie două mandate, îi este deajuns doar o zi, o singură zi, pentru a vindeca întreaga țară după cum ne spune prin profetul Zaharia: „… într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.” (Zah. 3:9)

Cum s-ar putea așa ceva în România?! Ne spune tot Dumnezeu: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zah. 4:6)

O vindecare autentică a țării este posibilă doar prin mijloace spirituale, nu prin politică, nu prin forță… Este normal să fie așa. Dacă rădăcina tuturor problemelor pe care le avem în România este de natură spirituală soluția nu poate fi decât una spirituală. Altfel e ca și cum ai încerca să faci să meargă o mașină cu motorul distrus doar lustruind-o. Oricât de bine ai curăța-o, oricât de bine ai lustrui-o cu ceară, chiar dacă ai face-o să strălucească ca nouă la exterior, totuși ea nu va porni NICIODATĂ, până nu-i rezolvi problemele de sub capotă! Exact la fel și cu țara noastră, oricâte hotărâri politice, administrative, sociale s-ar lua și oricât de bune ar fi ele, nu vor ajuta până nu se rezolvă problema spirituală, cea care a cauzat blestemul.

„Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.” (Zah. 5:2-3)

Acolo unde este nelegiuire este blestem. Domnul îi arată lui Zaharia blestemul care este peste țară, sub forma unui sul de carte enorm. O țară blestemată nu poate propăși orice ar face. „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Prov. 14:34) Toate nelegiuirile pe care le-am comis ne acuză înaintea lui Dumnezeu și ne înjosesc în fața tuturor națiunilor. Hoția și minciuna în care trăim a adus blestemul care planează asupra țării!

Domnul poate rezolva problema națiunii noastre într-o singură zi, cum spuneam mai devreme, numai El poate ierta nelegiuirea și poate îndepărta blestemul, dar pentru aceasta este nevoie să ne întoarcem cu toții la El, cu mărturisire și pocăință. Căci „cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.” (Prov. 28:13)

Nelu Chiriță- Pastorul Bisericii Speranța – Galați

https://family2fam.wordpress.com/2015/01/09/vindecare-pentru-tara/

///////////////////////////////

Ce se află în inima ta

Autor: Rely Tarniceri

Traducere dupa pastor Joseph Prince, New Creation Church – Singapore

Heb 8:10… voi pune Legea Mea in mintea lor si o voi scrie in inima lor…

„pastor Prince, nu stiu ce sa fac”

„ce ai tu in inima ta?”

„mi-ar place sa lucrez cu copiii”

„atunci, lucreaza cu ei”

„dar astept ca Domnul sa-mi descopere”

„pai El ti-a dat dorinta, deci mergi si lucreaza cu copiii”

„dar dorinta vine din inima mea”

Vezi tu, multi dintre noi am fost invatati ca nu ne putem increde in inima noastra. Citam versete ca „inima este nespus de inselatoare si desnadajduit de rea” (Ieremia17:9) fara sa stim ca el se refera la omul care nu l-a primit pe Cristos in inima sa ca Domn si Mantuitor. Dar odata ce esti mantuit, ai o inima noua (Ezechiel36:26) si te poti increrde in calauzirea inimii tale fiindca Dumnezeu locuieste in tine si El te conduce din interior. Si nu te ingrijora, calauzirea Lui nu va contrazice nicicand Cuvantul Sau. Te va conduce spre reusita.

Deseori, descoperi ca atunci cand urmezi calauzirea interioara, Dumnezeu este de fapt Cel care pune dorinta in mintea ta si o scrie in inima ta. Imi amintesc, cu ani in urma, cand am abordat pe unul dintre liderii nostri spunandu-i „sincer, cred ca esti chemat sa devii pastor cu norma intreaga”, acest lucru a fost o confirmare a ceea ce el deja stia in interiorul lui. Vezi tu, Dumnezeu deja il calauzea din interior si azi el este unul dintre pastorii nostri.

Daca iti place ceva si ai dorinta de a face acel lucru, fa-o! Mergi prin calauzire. Insusi Dumnezeu spune ca ne va calauzi din interior. Sa nu ne indoim de El. Si nu te ingrijora de ce va iesi. Lasa rezultatul in seama Lui Dumnezeu. Partea ta este doar sa urmezi calauzirea. Partea Lui Dumnezeu este ca sa lucreze in tine si dorinta si infaptuirea. (Filipeni2:13)

Isus a spus ca atunci cand crezi in El, din inima ta vor tasni rauri de apa vie (Ioan7:38). Urmeaza calauzirea si vei deveni viu! Vei aduce roada bogata care nu se usuca si moare. Orice vei face, va prospera!

https://www.resursecrestine.org/devotionale/9782/ce-se-afla-in-inima-ta

//////////////////////////

Dintr-o inimă de piatră, într-o inimă de carne

În inimă se zbat tot felul de sentimente și emoții, atitudini și intenții. Cu inima alegem binele sau răul, ea ne controlează voința și rațiunea. De asemenea, din inimă izvorăsc toate atitudinile, reacțiile, felul nostru de vorbire, modul nostru de gândire, de aceea avem îndemnul și sfatul să ne protejăm inima: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!” (Proverbe 4:23).

mia inima piatra misiune in actiune

Cu toate acestea, ne naștem cu o inimă rea și pervertită, o inimă amăgitoare – „Inima este nespus de înșelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). De cele mai multe ori inima ne înșală și acționează în moduri la care nu ne-am fi gândit. Ne regăsim adeseori în situații în care acționăm așa cum nu ne-am dori, scoatem cuvinte pe care nu ne-am dori să le adresăm și reacționăm în moduri nepotrivite. Însă Dumnezeu ne cheamă să ne păzim inima de răutate sau orice faptă rea. Să ne ferim de ranchiună și invidie care încolțește în inima noastră și apoi se răsfrânge asupra celor din jurul nostru. Ceea ce vom semăna, aceea vom secera, de aceea este important ce strângem în inima noastră.

De asemenea, să ne păzim inima de trufie, de o atitudine arogantă și plină de mândrie față de cei din jurul nostru și cu care intrăm în contact. Omul concentrat doar pe sine va căuta întotdeauna să fie superior celorlalți, să-i disprețuiască pe cei din jur și să-i judece. Omul plin de sine nu-și va recunoaște niciodată greșelile și nu va fi capabil să-și ceară iertare sau să rezolve conflicte. Nu va accepta opiniile celuilalt și va considera că el are întotdeauna dreptate.

Mai mult decât atât, să ne păzim inimile de mentalitățile nepotrivite din ziua de azi, să nu ne conformăm gândirii lumii acesteia prin compromis și alte diformități care sunt contra poruncilor lui Dumnezeu. Lumea va încerca să te atragă în mrejele ei prin cultura nouă, prin tot felul de manifestații de închinare la cel rău, prin pervertirea adevărului. Prin urmare, nu lăsa ca lumea și atracțiile ei să-ți infecteze mintea și sufletul, să te îndepărteze de calea îngustă.

Dumnezeu ne promite în Cuvântul Său că ne va da o inima nouă, o inimă de carne și un duh nou: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne” (Ezechiel 36:26). Dintr-o inimă rea, care caută numai folosul ei, vom primi o inimă simțitoare, o inimă ascultătoare de Dumnezeu, o inimă bună prin care curge harul dragostei Sale. Dumnezeu produce această transformare prin nașterea din nou. Numai Duhul Său cel sfânt poate să străpungă inimile noastre de piatră, de răutate și trufie și să ne ajute să ne prefacem prin reînnoirea minții noastre.

Așadar, numai Hristos poate să scoată inima de piatră din noi și să ne dea o inimă nouă, o inimă de carne. Prin puterile noastre nu putem fi buni, blânzi, iertători și iubitori, dar El ne preschimbă în făpturi noi (2 Corinteni 5:17). Numai prin Duhul Sfânt care locuiește în noi putem simți cu alții, putem iubi și trăi o viață curată. Fără harul Lui am fi sortiți pieirii, robi păcatului și inimii împietrite o viață întreagă, însă El a venit să dezlege lanțurile robiei și să ne dea o inimă nouă în dar.

https://misiuneinactiune.ro/2021/11/12/dintr-o-inima-de-piatra-intr-o-inima-de-carne/

///////////////////

Marea strigare și deșteptarea fecioarelor

Gili Cârstea

Care este sensul expresiei „marea strigare” în terminologia bisericii? De unde provine ea?

Tradiția populară spune că „marea strigare” este ultimul efort evanghelistic al bisericii, sub puterea ploii târzii, prin care lumea întreagă va fi avertizată despre a doua venire a lui Hristos pe norii cerului.

Pionierii adventiști au folosit expresia „strigătul de la miezul nopții,” pe care au găsit-o în pilda celor zece fecioare. Considerând că în 1844 Hristos urma să revină pe nori, ei vedeau biserica Filadelfia ca fiind cele zece fecioare, iar grupul mileriților – din care ei făceau parte – vocea care s-a auzit strigând la miezul nopții păcatului „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!”

Mai târziu au înțeles că Hristos intrase la Nuntă, în Sfânta Sfintelor, pentru lucrarea de curățire, de unire cu natura divină, a sfinților adormiți în Hristos. Au înțeles că lucrarea aceasta urmează să treacă la cei vii, „curând, nimeni nu știe cât de curând,” și că atunci „strigătul de la miezul nopții” al îngerului al treilea va răsuna, chemând generația în viață a poporului lui Dumnezeu, cele zece fecioare ale ultimei generații, să vină în întâmpinarea Mirelui, în întâmpinarea scopului Său etern, acela de a face din biserică „întruparea continuă a lui Hristos.”

Cu timpul, această speranță s-a estompat, expresia „marea strigare” fiind folosită în limbajul denominațional mai mult spre a indica o mare lucrare de evanghelizare a lumii, ultima avertizare înainte de revenirea lui Hristos. Fiind sub impresia concepției inițiale că Nunta reprezintă unirea dintre Hristos și Noul Ierusalim ca cetate, nu mai puteau înțelege un lucru elementar din pilda celor zece fecioare: „Strigarea” de la miezul nopții trezește fecioarele, adică biserica, și nu lumea.

„Marea strigare” este, deci, o chemare de a intra în scopurile și intențiile lui Dumnezeu oglindite în Sanctuar, de a uni, de a pune împreună, ceea ce omul – omul păcatului – despărțise. Nunta din Apocalipsa repară ceea ce a fost stricat prin divorțul din Eden; iar în Eden nu se despărțise Hristos de Noul Ierusalim, ci natura umană de cea divină. Acesta este scopul planului de mântuire, și el nu se poate încheia până când o generație în viață nu ajunge să înțeleagă că Nunta este „unirea dintre divin și uman.”

În această lumină capătă semnificație declarația inspirată că, în 1888, „marea strigare a îngerului al treilea a și început în descoperirea neprihănirii lui Hristos” (RH 22 nov, 1892).

În ce sens această descoperire a neprihănirii lui Hristos, venită în 1888, devine „marea strigare” a îngerului al treilea?

Această întrebare nu s-a pus niciodată, în toată această perioadă de 120 de ani. Nimeni nu a părut interesat ce era de descoperit în neprihănirea lui Hristos, care să aducă mult-dorita „mare strigare” și începerea timpului de strâmtorare. Și, trebuie să recunoaștem, nici nu prea avea rost o astfel de întrebare, când nutrești concepția populară că în 1888 a fost vorba despre îndreptățirea, sau neprihănirea prin credință. În acest context, marea strigare a început de pe vremea lui Luther, și nu prea mai este nimic de descoperit în neprihănirea lui Hristos.

„Marea strigare” se aude atunci când începem să vedem în Hristos modelul lui Dumnezeu pentru biserica Sa, când ni se deschid ochii la apelul că „scopul lui Dumnezeu” este să facă din biserica Sa „continuarea întrupării lui Hristos,” și astfel începem să ne întrebăm de ce Hristos putea să trăiască în neprihănire, fără păcat, iar noi nu.

Când ne punem această întrebare, răspunsurile apar imediat:

„Hristos a venit să ne facă părtaşi de natură divină şi viaţa Lui declară că omenescul unit cu divinul nu comite păcat” (MH 180).

„Hristos a venit în chip omenesc şi prin ascultarea Sa desăvârşită a dovedit că omenescul combinat cu divinul poate urma fiecare precept al lui Dumnezeu” (COL 314).

„Fiind părtaşi de natură divină, noi putem rămâne curaţi, sfinţi şi nepătaţi” (3 SM 131).

„El (Hristos) ne-a dat un exemplu de ascultare desăvârşită. El a luat măsuri ca noi să devenim părtaşi de natură divină şi ne asigură că putem birui aşa cum a biruit El” (3 SM 132).

„Luând natura noastră căzută, El a arătat ce poţi deveni acceptând amplele măsuri pe care le-a luat, şi devenind părtaş de natură divină” (3 SM 134).

„Este privilegiul nostru să fim părtaşi de natură divină, scăpând de stricăciunea care există în lume prin poftă. Dumnezeu a afirmat în mod clar că cere de la noi să fim desăvârşiţi; şi pentru că cere aceasta, a luat măsuri ca noi să putem fi părtaşi de natură divină. Numai aşa putem avea succes în lupta pentru viaţa veşnică” (3 SM 203).

Acesta este privilegiul și înalta noastră chemare. Nunta aduce din nou împreună ceea ce a fost despărțit în Eden. Toate ceremoniile, metaforele și parabolele Scripturii oglindesc acest măreț eveniment care încheie marea controversă.

Astfel, „marea strigare” este chiar strigarea de la miezul nopții, prin care fecioarele – soția lui Hristos – sunt trezite la realitatea față de care dorm profund. Vocea care dă „strigarea” apare tocmai ca urmare a înțelegerii lucrării din marea zi a ispășirii.

Misiunea noastră este, deci, să anunțăm că evenimentul descris în Maleahi 3:1-4 este iminent:

„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor.

„Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.

„El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.

„Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.”

Acest pasaj, care descrie în amănunt lucrarea Duhului din templul inimii copiilor lui Dumnezeu, este o paralelă a altor prezentări majore ale Nunții, inclusiv a pildei despre cele zece fecioare:

„Venirea lui Hristos ca Marele nostru Preot în Sfânta Sfintelor pentru curățirea Sanctuarului, descrisă în Daniel 8:14; venirea Fiului Omului la Cel îmbătrânit de zile, prezentată în Daniel 7:13; venirea Domnului în Templul Său, vestită de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiași eveniment; el este reprezentat, de asemenea, prin venirea Mirelui la Nuntă, descrisă de Hristos în parabola celor zece fecioare din Matei 25” (GC 426).

Prin urmare, toate marile evenimente ale Scripturii converg spre Nunta Mielului, partea a doua, când o generație în viață este chemată la realizarea scopului etern al lui Dumnezeu. La această realitate trebuie chemată biserica, cele zece fecioare, chiar dacă deșteptarea aceasta sună tocmai atunci când somnul este mai profund.

Marea strigare, că Solul legământului va intra „deodată,” adică fără prea multe avertizări, a început să răsune din nou, ca urmare a acelui început din 1888; iar scopul ei este „deșteptarea,” trezirea fecioarelor. Deși ele se plâng de faptul că soneria este prea stridentă, sau că melodia este prost aleasă, nu trebuie să uităm că „Dumnezeu Își va trezi poporul,” și că este mai sigur să acceptăm metoda Lui de trezire, prin apelul că Mirele ne așteaptă la Nuntă, decât să ne trezim că redeșteptarea va veni prin intermediul ereziilor nimicitoare.

De trezit, fecioarele se vor trezi oricum. Dar de ce să punem în primejdie sufletele a milioane de membri, încurajându-i să se opună „strigătului de la miezul nopții,” numindu-l lumină falsă? Înțeleg străjerii de pe zidurile Sionului la ce risc major expun turma care le-a fost încredințată? Se gândesc ei că s-ar putea să fie ultima generație de invitați ai Împăratului, și că repetarea istoriei cu batjocorirea poștașilor s-ar putea să fie sinucigașă pentru denominațiune?

Nu, se pare că nu se gândesc, după modul în care procedează chiar în aceste zile, când „marea strigare” începe din nou să răsune la urechile fecioarelor adormite. Ani de zile au încercat să aducă redeșteptare și reformă în biserică, iar acum, când Dumnezeu Își trezește poporul cu avertizarea că Solul legământului stă gata să intre în Templul Său, ei nu găsesc nimic mai bun de făcut decât să intercepteze lumina, astfel ca ea să nu ajungă la popor.

Dacă vor reuși să o intercepteze și de data aceasta, vom vedea. Ce ne motivează pe noi să sperăm este că Dumnezeu a făgăduit un lucru, de care nu ne putem îndoi: „Lumina va ajunge la popor!”

Loialitatea față de Mire ne obligă să lucrăm sub lumina acestei făgăduințe, oricât de sumbre pot părea consecințele deșteptării forțate a fecioarelor.

http://1888.ro/Articole/2009/2009-05-10.html

///////////////////////////////

Autor: Iosif Anca – Lupta cea buna -Tematica: Consolidare spirituala

INTRODUCERE

Rugăciunea: o activitate tainică (Matei 6:6) a părtăşiei noastre cu Tatăl, o formă de închinare – adorare în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:11-12)

Rugăciunea – o formă de luptă spirituală (Romani 15:30)

LUPTA ÎN RUGĂCIUNE – PREZENTARE

Rugăciunea – o luptă spirituală (un duh de rugăciune (Zaharia 12:10), alături de oştirea divină (Apocalipsa 12:7, 11)

Existenţa luptelor (fronturilor); în văzduh: forţe spirituale – oameni; pe pământ: oameni – oameni (Efeseni 6:12, 20)

Necesitatea folosirii rugăciunii alături de Cuvânt; glasul (cuvântul) nostru lângă al Lui (Efeseni 6:17-18; Apocalipsa 12:11). În lumea spirituală lupta este purtată prin „cuvinte”

Puterea rugăciunii

Rugăciunea adevărată – conform Cuvântului, voii Lui (1 Ioan 5:14; Ioan 14:13-14); în neprihănire (1 Ioan 3:22; Iacov 5:16)

Rugăciunea cu stăruinţa (Iacov 5:17-18); neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17); în orice loc (1 Timotei 2:8); pentru toţi (1 Timotei 2:1; Efeseni 6:18)

Metode de luptă

Lauda (Psalmul 18:3-6; 148:2, 14)

Cererea (Filipeni 4:6; Evrei 5:7; Psalmul 2:8-9)

Mijlocirea (2 Corinteni 1:10-11; Luca 22:32; Exodul 17:8-16)

Domenii de luptă (1 Ioan 5:16)

Individual (Efeseni 6:13; Matei 17:21; Psalmul 56:9; 57:1-2)

În familie (Neemia 4:9, 14; Genesa 2:15)

În Biserică (Ioel 2:15-23; Numeri 10:9; Coloseni 4:2-4; Fapte 12:12; 6:4)

În societate / lume (Daniel 10:12-14; 1 Timotei 2:1-2; Apocalipsa 7:1-2; 16:13-14)

LUPTĂTORI

Învinşi

Prorocii lui Baal – rugăciuni zadarnice (1 Împăraţi 18:26-29)

Israel – strigăte în vânt (1 Samuel 4:5-10)

Fiii lui Sceva – ordine neexecutate (Fapte 19:13-16)

Învingători

Isus Hristos – o viaţă de rugăciune şi biruinţă deplină (Luca 4:42; 6:12; Ioan 14:30; Matei 26:36-46)

Israel – biruinţe prin rugăciune (Iosua 6:3-4; 16, 20; 2 Cronici 20:3-6; 13:17, 22; Ezra 8:21-22, 31)

Neemia – omul de acţiune în urma rugăciunii (1:4-11; 2:4-8; 4:9)

Daniel – rugăciuni la vreme potrivită (2:13-20; 6:10, 27; 9:3-4, 21-22; 10:12-13)

Pavel – luptătorul în rugăciune (Romani 15:30-32; 1 Corinteni 15:32; Coloseni 1:3; 2:1)

Epafra – lupta pentru biruinţa adunării locale (Coloseni 4:12-13)

ÎNCHEIERE

Lupta în rugăciune – pentru toţi din Biserică şi câmpul Evangheliei (Efeseni 6:18)

Armătura completă: adevăr, neprihănire, râvnă, credinţă, nădejde, Cuvânt şi rugăciune (Efeseni 6:10-11)

https://www.resursecrestine.ro/schite/77156/arma-rugaciunii

////////////////////////

Rugăciunea: O armă secretă foarte puternică

Satan știe puterea rugăciunii. Prin credincioșie în rugăciune, noi putem să-i distrugem planurile lui pernicioase.

Aksel Smith

Rugăciunea este o forță. Ea atinge puteri eterne și le pune în mișcare; Îl provoacă pe Dumnezeu la acțiune. Rugăciunea reprezintă slujba interioară înaintea feței lui Dumnezeu și este slujba cea mai temută de Satan, pentru că este o forță; desfășurarea unei lucrări spirituale intense cu rezultate enorme în lucrările exterioare, vizibile.

Cea mai înaltă formă de rugăciune este lucrarea interioară, conștientă cu viziune clară, care este în armonie cu Marele nostru Preot, pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu cu Biserica Lui. Rugăciunea necesită ca trupul, sufletul și duhul să fie supuse puterii Duhului Sfânt. Ea necesită tăcere; căci doar ascultând vocea Lui, poate aceeași rugăciune pe care Isus o trimite, să pătrundă duhul nostru.

Încercările lui Satan de a te împiedica să te rogi

Pentru Satan, aceasta este un scop imperativ – să te împiedice să te rogi. Rugăciunea îi ia puterea, îi sabotează planurile și îi distruge împărăția. El îți umple trupul, sufletul și duhul cu neliniște. Trupul îți este obosit, mintea neconcentrată iar duhul tău este deprimat. Toate acestea sunt lucrările lui Satan pentru a te opri din a te ruga.

Când îngenunchezi, vezi că trupul tău nu vrea să fie pe genunchi. Tot trupul protestează cu neliniște; te foiești puțin, iar apoi te ridici. Satan a câștigat victoria prin trupul tău. Trupul tău trebuie să fie sfânt și o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Trupul trebuie ținut în robie – sub controlul Duhului; nu trebuie să conducă, el trebuie să fie condus.

Satan îți influențează viața sufletească până în punctul în care nu te mai poți ruga. El îți controlează simțurile și apoi îți spune că nu ești „în starea necesară” pentru a te ruga și că „nu ai dispoziția” corectă pentru rugăciune. El îți amplifică simțurile și te trimite într-o stare ușuratică și inexpresivă de fericire sau te doboară cu descurajare ca să fii foarte obosit. El îți provoacă mintea să fie obosită de munca exterioară și îți spune să o iei mai ușor. Pune presiune pe spiritul tău ca mintea ta să fie apăsată, sau lasă gândurile tale să călătorească în lat și lung. Mintea ta devine neobișnuit de activă când vrei să te rogi. Atunci Satan șoptește: „Așteaptă un moment mai potrivit.”

Astfel, Satan îi privează pe copiii lui Dumnezeu de cea mai roditoare lucrare. Aici primim o mică vedere într-o zonă de activitate de-a lui Satan. Pavel spune: „Nu suntem în neştiinţă de planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

Ai observat înșelăciunea lui Satan când ai biruit și ai intrat într-o legătură minunată cu Dumnezeu? Imediat cum ai gustat binecuvântarea prin prezența lui Dumnezeu, Satan îți șoptește: „Acum e suficient.” Te ridici și mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai primit, dar Satan te-a înșelat. Dumnezeu dorea ca tu să persiști în rugăciune. Dumnezeu nu se grăbește în lucrarea Lui, ca noi oamenii. Intenția nu era ca tu să te rogi până primeai acel sentiment plăcut în inimă, ci până primeai o plinătate de binecuvântare ca să nu mai mergi niciodată cu mâna goală, ci să ai cu tine o plinătate de binecuvântări spirituale. Noi nu trăim această viață doar ca să primim puțin pentru noi înșine. Noi suntem datori ca să aducem și altora râuri de binecuvântări.

Rugăciunea este o luptă spirituală

După ce te-ai rugat și ai primit binecuvântări în sufletul tău, Satan va spune: „Acum e suficient, acum ești binecuvântat.” Nu asculta de el! Acum ai experimentat ce înseamnă să atragi binecuvântare peste sufletul tău, dar acum trebuie să începi să atragi binecuvântări și peste alte suflete. În aceasta constă slujba interioară. Nu te ruga doar pentru rudele tale, plus alte câteva persoane, care au un timp mai greu. Lărgește-ți cortul tău. Adu râuri de binecuvântări peste inimi uscate, peste locuri uscate. Prin rugăciune, toarnă plinătate de har peste biserică și peste toți cei pe care Dumnezeu i-a pus în biserică pentru a sluji sfinților. Binecuvântarea lor va fi roada lucrării tale în fața lui Dumnezeu. Tu vei vedea progres în lucrarea lor; viața lor interioară crește, iar Dumnezeu îi curățește.

Tu poți îmbogăți pe poporul lui Dumnezeu cu comori cerești, și asta în liniște, în fața lui Dumnezeu, fără ca nimeni să nu știe de slujba ta. Nu există altă slujbă mai roditoare, de aceea, Satan nu urăște nici un suflet mai mult decât cel care știe să se roage. Implicit, un astfel de suflet este inclus în război – în această luptă din lumea duhurilor. Ca urmaș al lui Isus este datoria fiecăruia să intre în rânduri.

Odihnă în Dumnezeu nu este același lucru cu lenevie spirituală. O odihnă pasivă este podul care duce la boală. Participă în lucrarea de a prezenta Mireasa, Biserica – curată, în fața Lui. Este un privilegiu să poți participa. Intră în camerele ascunse din inima ta; acolo poți locui cu Dumnezeu într-o viață de rugăciuni active. Nu vei părăsi niciodată acest loc dacă vrei să biruiești total.

Acest articol a fost publicat prima dată pe norvegiană în revista periodică a BCC „Skjulte Skatter” („Comori Ascunse”) în 1912 cu titlul „Rugăciunea înseamnă a lucra.”

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

https://crestinismactiv.ro/rugaciunea-o-arma-secreta-foarte-puternica

//////////////////////////

JOHN WESLEY, Despre răscumpărarea vremii

– Efeseni 5:16

„Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă”, spune apostolul în versetul precedent, „nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, răscumpărând vremea”; salvând cât de mult timp se poate pentru cele mai bune scopuri; cumpărând fiecare clipă trecătoare din mâinile păcatului, ale lui Satan, din mâinile leneviei, indolenței, plăcerii și ale treburilor lumești. Și trebuie să fim tot mai sârguincioși în a face lucrul acesta, pentru că zilele de azi „sunt rele”, sunt zile în care ignoranța, imoralitatea și lumescul abundă.

Aceasta pare să fie semnificația generală a cuvintelor. Dar eu îmi propun acum să iau în considerare un singur mod specific de a „răscumpăra vremea”, și anume, din timpul de somn.

Acest subiect pare să fie extrem de neglijat, chiar și de către oamenii evlavioși. Mulți oameni care sunt extraordinar de conștiincioși în alte aspecte, nu au fost la fel și în acesta. Ei cred că este același lucru dacă dorm mai mult sau mai puțin; și niciodată nu au văzut lucrul acesta din perspectiva corectă – ca o ramură importantă a cumpătării creștine.

Ca să putem avea o percepție corectă asupra acestui lucru, mă voi strădui să arăt

CE ÎNSEAMNĂ SĂ RĂCUMPERI TIMPUL DE SOMN
URMĂRILE NEGATIVE DACĂ NU ÎL RĂSCUMPĂRĂM

III. CEL MAI EFICIENT MOD ÎN CARE PUTEM FACE LUCRUL ACESTA

1. În primul rând, ce înseamnă să răscumperi timpul de somn? Înseamnă, în general, să dormi în fiecare noapte atât cât îți cere trupul și nu mai mult; să îți iei acea măsură de somn care este cea mai favorabilă pentru sănătatea și vigoarea trupului și a minții.

Dar se poate obiecta: „Nu se potrivește același număr de ore de somn la toți oamenii; unii au nevoie de mult mai mult decât alții. Același timp de somn nu va fi suficient nici pentru aceeași persoană de la o perioadă de timp la alta. Când cineva este bolnav sau slăbit de o boală anterioară, el cu siguranță are nevoie de mai mult din acest revigorant natural, decât avea nevoie când era perfect sănătos. Tot astfel va avea nevoie și atunci când puterea și duhul îi sunt extenuate de o muncă grea și de lungă durată.”

Acest lucru este fără îndoială adevărat și confirmat de mii de experimente. Așadar, cine a încercat să fixeze un număr de ore de somn pentru toți, nu a înțeles natura trupului omenesc, atât de diferit de la o persoană la alta; nici cei care și-au închipuit că același număr de ore se potrivește tot timpul la aceeași persoană. E uimitor că un om așa de însemnat ca episcopul Taylor și-a închipuit această ciudățenie și mai mult decât atât, că măsura pe care a stabilit-o pentru standardul general ar fi doar trei din cele douăzeci și patru de ore. Acel om evlavios și chibzuit, dl Baxter, nu a fost cu mult mai aproape de adevăr; el credea că patru ore de somn din douăzeci și patru sunt suficiente pentru orice om. Personal am cunoscut un om extrem de echilibrat care era absolut convins că nici o ființă omenească nu are nevoie să doarmă mai mult de cinci ore din douăzeci și patru. Dar atunci când el însuși a făcut experimentul, a renunțat imediat la opinia sa. Sunt pe deplin convins, după o examinare făcută de-a lungul a mai bine de cincizeci de ani, că, cu excepția a ceea ce pot face unele persoane extraordinare sau care se află în situații excepționale (în care unii oameni au supraviețuit cu foarte puțin somn timp de câteva săptămâni sau chiar luni de zile), un trup omenesc nu poate fi sănătos și plin de viață fără cel puțin șase ore de somn din douăzeci și patru. Sunt sigur că nu am întâlnit niciodată vreun bărbat sau o femeie care să fi avut o sănătate bună timp de un an cu mai puțin somn decât atât.

Și am mai observat că femeile, în general, au nevoie de puțin mai mult somn decât bărbații; probabil deoarece au un trup mai slab și mai firav. Prin urmare, dacă ar fi să mă aventurez să enunț un standard (pasibil de multe excepții și modificări ocazionale), înclin să cred că acesta s-ar apropia de adevăr: bărbații sănătoși, în general, au nevoie de puțin mai mult de șase ore de somn, iar femeile sănătoase, de puțin peste șapte ore de somn în douăzeci și patru de ore. Eu am nevoie de șase ore și jumătate de somn și nu pot fi în formă cu mai puțin. 5. Dacă cineva vrea să știe exact ce cantitate de somn îi cere trupul lui, poate foarte ușor să facă experimentul pe care l-am făcut eu, în urmă cu aproximativ șaizeci de ani: în perioada aceea, mă trezeam în fiecare noapte pe la ora 12 sau 1 și nu puteam să adorm înapoi un timp. Mi-am dat seama imediat că aceasta era din cauză că dormeam mai mult decât aveam nevoie. Pentru a mă convinge, am făcut rost de o alarmă, care mă trezea în dimineața următoare la ora șapte (aproape cu o oră mai devreme decât mă trezisem cu o zi înainte); și tot am stat treaz în noaptea aceea. În dimineața următoare, m-am trezit la ora șase, și, totuși, din nou am stat treaz noaptea. În cea de-a treia dimineață, m-am trezit la ora cinci și tot m-am trezit în timpul nopții. În cea de-a patra dimineață, m-am trezit la ora patru (așa cum, prin harul lui Dumnezeu, am făcut de atunci încoace) și în noaptea aceea nu m-am mai trezit. Acum nu mai stau treaz noaptea decât cel mult un sfert de oră într-o lună de zile. Prin același experiment, trezindu-te în fiecare dimineață din ce în ce mai devreme, oricine poate afla de cât somn are cu adevărat nevoie.

1. „Dar de ce ar trebui să depunem acest efort? De ce este nevoie să fim atât de meticuloși? De ce ar trebui să devenim atât de grijulii? De ce este rău să facem ceea ce fac toți ceilalți din jurul nostru? Ce-ar fi să dormim de la ora zece la șase sau șapte, vara și până la ora opt sau nouă iarna?”

Dacă vrei să analizezi corect problema aceasta, vei avea nevoie de multă sinceritate și imparțialitate, fiindcă ceea ce voi spune acum va fi probabil o noutate; ceva diferit de orice altceva ai mai auzit vreodată; diferit de mentalitatea, sau cel puțin de exemplul părinților și apropiaților tăi, ba mai mult, probabil chiar și de exemplul celor mai evlavioase persoane pe care le ai cunoscut vreodată. Înalță-ți, așadar, inima spre Duhul adevărului și roagă-L să te lumineze ca, fără a ține cont de niciun om, să poți vedea și urma adevărul așa cum este în Isus.

Chiar vrei să știi de ce este rău să nu răscumperi tot ce poți din timpul de somn? Să zicem că dormi o oră mai mult pe zi decât îți cere trupul. Ei bine, în primul rând afectezi bunurile materiale; arunci șase ore dintr-o săptămână, care ar putea aduce un câștig temporal. Dacă muncești, ai putea să câștigi ceva în timpul acela, chiar dacă e puțin. Și nu trebuie să neglijezi puținul acesta. Dacă nu îl vrei pentru tine, dă-l celor ce îl vor, iar unii din aceștia nu sunt departe de tine. Dacă nu ai nicio meserie, tot ai putea să îți folosești timpul într-un mod în care să câștigi bani sau ceva valoros pentru tine sau pentru alții.

În al doilea rând, dacă nu răscumperi tot ce poți din timpul de somn, dacă petreci mai mult timp dormind decât este necesar pentru trupul tău, îți faci rău sănătății tale. Nimic nu poate fi mai sigur ca asta, deși este greu de observat, pentru că boala se furișează treptat și pe nesimțite. În felul acesta aproape imperceptibil se creează cadrul apariției multor boli. Aceasta este cauza reală (deși nebănuită) principală a multor boli nervoase, în special. S-au făcut multe cercetări să se afle de ce bolile nervoase sunt mult mai des întâlnite acum printre noi, decât erau printre strămoșii noștri. Multe cauze pot contribui frecvent la apariția acestora, însă principala cauză este că dormim prea mult. În loc să ne trezim la ora patru, mulți dintre noi, care nu sunt obligați să lucreze pentru pâinea lor, stau în pat până la ora șapte, opt sau nouă. Nu trebuie să mergem mai departe cu analiza. Lucrul acesta justifică pe deplin numărul în creștere al acestor boli dureroase.

Se poate observa că, majoritatea dintre acestea nu apar de la prea mult somn, ci de la ceea ce noi credem că este destul de inofensiv: statul prea mult în pat. Prin macerare îndelungată (numită astfel pentru accentuare) între cearșafuri calde, carnea se înfierbântă și devine moale și lipsită de energie. Între timp, nervii devin foarte slăbiți și vine tot alaiul de stări melancolice, amețeli, tremur, proastă dispoziție, până când viața însăși devine o povară.

Un efect des întâlnit al faptului că cineva doarme sau stă în pat prea mult este slăbirea vederii, în special cea care apare pe fond nervos. Când eram tânăr, vederea îmi era deosebit de slăbită. De ce este mai puternică acum, decât în urmă cu patruzeci de ani? Atribui aceasta în principal binecuvântării lui Dumnezeu, care ne înzestrează pe fiecare pentru tot ceea ce ne cheamă să facem. Dar, fără îndoială că modalitatea vizibilă în care a găsit El cu cale să mă binecuvânteze, a fost trezirea de dimineața devreme.

O altă obiecție mai mare la a nu ne trezi devreme și a nu răscumpăra tot ceea ce putem din timpul de somn este că lucrul acesta face rău sufletului ca și trupului; este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Lucrul acesta trebuie să fie adevărat din ambele motive anterioare. Pentru că noi nu putem risipi sau neglija (care este unul și același lucru) nicio parte din bunurile acestea pământești și nici nu ne putem ruina sănătatea, fără a păcătui împotriva Lui.

Dar această necumpătare modernă afectează sufletul într-un mod mai direct – seamănă semințele dorințelor nesăbuite și dăunătoare; aprinde într-un mod periculos poftele noastre firești, pe care cineva care se întinde și cască în pat este pregătit să le împlinească. Aceasta dă naștere și dezvoltă în continuare lenea, obiecție adusă atât de adesea împotriva poporului englez. Deschide calea și pregătește sufletul pentru orice alt fel de necumpătare. Produce o stare generală de moleșeală și slăbiciune, care ne face să ne fie teamă de orice mic inconvenient, ne face să nu mai vrem să renunțăm la plăcerile noastre sau să ne luăm crucea și să o purtăm. Și atunci, cum vom fi în stare (lucru fără de care va trebui să ajungem în iad) să „luăm împărăția cerului cu năvala”? Ne face să fim total nepregătiți pentru a suferi „ca un bun ostaș al lui Hristos” și, prin urmare, pentru a lupta „lupta cea bună a credinței” și pentru a „apuca viața veșnică”.

Ce frumos tratează acel mare om, dl Law, acest subiect important! Nu pot decât să adaug o parte a cuvintelor sale pentru folosul oricărui cititor cu judecată.

„Nu pun la îndoială faptul că orice creștin sănătos se trezește devreme dimineața. Pentru că este mult mai rezonabil să presupui că o persoană se trezește devreme fiindcă este creștin, decât pentru că este un muncitor, negustor sau servitor.

Noi considerăm că este ceva respingător ca un om să stea în pat, când el ar trebui să fie la muncă. Nu putem avea gânduri bune despre cineva, dacă el este așa de robit de somn, încât să își neglijeze slujba pentru aceasta.

Fie ca lucrul acesta să ne învețe să ne imaginăm cât de respingători suntem înaintea lui Dumnezeu dacă stăm în pat, adânciți în somn, în timp ce ar trebui să Îl lăudăm pe Dumnezeul nostru; și dacă suntem atât de robiți de somn, încât să neglijăm închinarea din această cauză.

Somnul este o stare așa de plictisitoare, monotonă de existență, încât chiar și în ceea ce privește animalele, le disprețuim cel mai mult pe acelea care sunt cele mai moleșite. Așadar, cel ce alege să-și mărească lenevia prin somnul acesta molatic, mai degrabă decât să se trezească devreme pentru devoțiune, alege înviorarea cea mai apatică a trupului înaintea celor mai nobile desfătări ale sufletului. El alege acea stare care este o rușine chiar și pentru animale, mai degrabă decât acea practică care este slava îngerilor.

Mai mult decât atât, cel care nu poate renunța la acest răsfăț nu este mai pregătit pentru rugăciune când se ridică din pat, decât este pregătit pentru post sau pentru orice alt act de lepădare de sine. Într-adevăr, el poate mult mai ușor să citească o rugăciune întreagă, decât să își îndeplinească aceste îndatoriri; însă nu este mai dispus pentru rugăciunea adevărată, decât este pentru post. Întrucât somnul tolerat astfel înmoaie dispoziția noastră și ne face incapabili de a ne bucura de orice altceva în afară de ceea ce se potrivește cu o stare inactivă a minții, cum este somnul. Astfel încât o persoană robită de această lenevie este în aceeași dispoziție când se ridică din pat. Tot ceea ce este nefolositor sau senzual îi face plăcere. Și tot ceea ce cere osteneală și lepădare de sine este de nesuferit pentru el, din același motiv pentru care nu îi place să se trezească.

Nu este posibil ca un epicurian să fie cu adevărat evlavios. El trebuie să renunțe la înclinația sa spre plăcerile trupești înainte de a putea savura bucuria devoțiunii. Acum, cine face din somn un răsfăț inutil își ruinează propriul suflet, făcându-l rob plăcerilor trupești, așa cum face și un epicurian. Nu îi afectează sănătatea așa cum o fac faptele notorii ale necumpătării; dar, ca multe alte capricii moderate, erodează puțin câte puțin, în tăcere, religia adevărată și cufundă sufletul în trândăvie și îl înclină spre plăcerile trupești.

Lepădarea de sine de orice fel este însăși sufletul și viața evlaviei. Însă cel care nu are nici atât cât să se poată trezi devreme pentru a se ruga, nu poate crede despre sine că și-a luat crucea și că Îl urmează pe Hristos.

Ce biruințe are asupra lui însuși? Ce mână dreaptă și-a tăiat; pentru ce necazuri este pregătit; ce jertfă este gata să Îi aducă lui Dumnezeu, cel care nu poate fi așa de aspru cu sine încât să se ridice din pat și să se roage, în timp ce muncitorii se trezesc cu bucurie să meargă la muncă?

Unii oameni nu vor șovăi să îți spună că ei se răsfață dormind mai mult pentru că nu au nimic altceva de făcut; și că, dacă ar fi avut un motiv întemeiat să se trezească, nu ar mai fi pierdut așa de mult timp dormind. Dar lor ar trebui să li se răspundă că ei confundă lucrurile; că au o grămadă de treburi de făcut: au de schimbat o inimă împietrită; au de dobândit adevărata religie în întregime. Căci cu siguranță, despre cel care crede că nu are nimic de făcut, fiindcă nu îi lipsește nimic altceva decât rugăciunile, se poate spune pe bună dreptate că trebuie să caute însăși esența religiei.

Prin urmare, nu trebuie să te gândești la ce abatere minoră este să te trezești târziu; ci la cât de sărac ești, dacă îți lipsește adevărata religie și dacă trăiești într-o așa moleșeală și lenevie, care te fac incapabil de a practica îndatoririle fundamentale ale creștinismului.

Dacă mi-aș fi dorit să nu te preocupi de satisfacerea plăcerilor tale, nu aș fi insistat asupra păcatului risipirii banilor, deși este unul grav; dar mi-aș dori să renunți la o astfel de viață, pentru că aceasta susține în tine o înclinație spre plăcerile trupești, care te face incapabil de a te delecta cu cele mai esențiale doctrine ale religiei.

Din același motiv, nu insist atât de mult pe acest păcat în sine, de a ne irosi vremea dormind, deși este un păcat mare; dar aș vrea să renunți la acest răsfăț, deoarece produce o moleșeală și lenevie în sufletul tău, care este atât de diferită de acel duh plin de viață, zelos, veghetor, plin de lepădare de sine, care a fost nu numai duhul lui Hristos și al apostolilor și al tuturor sfinților și martirilor care au trăit vreodată printre oameni, dar trebuie să fie și duhul tuturor acelora care nu vor să se afunde în stricăciunea care este în lume.

Ajunși aici, trebuie să ne opunem vehement împotriva acestei practici. Trebuie să o punem sub acuzație, nu datorită lucrurilor rele pe care le are sau nu le are, ci pentru că este un obicei universal care se răsfrânge în tot duhul nostru și susține o stare de spirit care este total greșită.

Aceasta este în opoziție totală cu evlavia; nu în sensul în care greșelile și alunecările accidentale se opun acesteia, ci așa cum o fire bolnăvicioasă este nefavorabilă sănătății trupului.

Pe de altă parte, dacă te-ai trezi devreme în fiecare dimineață, ca dovadă a lepădării de sine, ca o metodă de renunțare la plăcere, ca un mijloc de a răscumpăra timpul și de a-ți pregăti duhul pentru rugăciune, ai descoperi în curând avantajele. Această metodă, deși nu pare a fi decât un detaliu neînsemnat, poate fi o cale de a dobândi multă evlavie. Ți-ar păstra mereu în minte că moleșeala și lenevia sunt blestemul religiei. Te-ar învăța să te ții în stăpânire pe tine însuți și să renunți la alte plăceri și capricii care se războiesc împotriva sufletului. Și tot ceea ce este astfel plantat și udat, Dumnezeu va face cu siguranță să crească.”

III. 1. Acum, nu ne mai rămâne decât să ne întrebăm, în al treilea rând, cum am putea răscumpăra vremea, cum am putea proceda în această chestiune importantă. Cum am putea practica, în cel mai eficient mod, această ramură importantă a cumpătării?

Vă sfătuiesc pe toți cei care sunteți pe deplin convinși de importanța uriașă a acestui lucru, nu lăsați ca acea convingere să se stingă, ci începeți imediat să acționați ca atare. Numai să nu vă încredeți în puterea voastră; dacă veți face așa, vă veți dezamăgi total. Fiți cu adevărat raționali, căci, așa cum nu puteți face nimic bun prin voi înșivă, tot astfel și în cazul acesta particular, toată puterea și determinarea voastră nu vă vor folosi la nimic. Oricine se încrede în sine însuși este blestemat. Până acum nu am găsit nicio excepție. Nu am cunoscut pe nimeni care s-a încrezut în propriile puteri și a putut să țină această hotărâre timp de un an.

În al doilea rând, vă sfătuiesc să strigați la Puternicul pentru putere. Chemați-L pe Cel care are toată puterea în cer și pe pământ și credeți că El va răspunde la rugăciunea care nu iese de pe buze înșelătoare. După cum nu puteți avea prea puțină încredere în voi înșivă, tot astfel nu puteți avea prea multă în El. Așadar porniți în credință; și, cu siguranță, puterea Lui va fi făcută desăvârșită în slăbiciunea voastră.

În al treilea rând, vă sfătuiesc să adăugați prudență credinței voastre: folosiți cele mai raționale mijloace pentru a vă atinge scopul. În special, începeți prin a vă fixa limitele corect, altfel toată truda voastră va fi în zadar. Dacă vreți să vă treziți devreme, trebuie să vă culcați devreme; tratați problema aceasta cu seriozitate de fiecare dată. În ciuda celor mai dragi și minunați prieteni, în ciuda celor mai stăruitoare rugăminți din partea lor, în ciuda solicitărilor, tachinărilor sau mustrărilor, păstrați-vă cu rigurozitate ora. Treziți-vă exact la timpul stabilit și retrageți-vă fără multă vorbă. Țineți-vă de ora stabilită, chiar dacă aveți treburi foarte urgente de făcut; lăsați-le pe toate până dimineață. Chiar dacă este o cruce așa de mare, o lepădare așa de mare de sine, păstrați ora stabilită, sau dacă nu, totul este pierdut.

În al patrulea rând, vă sfătuiesc să fiți statornici. Respectați ora stabilită pentru deșteptare fără întreruperi. Nu vă treziți în două dimineți la rând, iar în a treia dormiți mai mult; faceți de fiecare dată ce v-ați apucat să faceți. „Dar mă doare capul.” Nu băga în seamă asta. Îți va trece repede. „Dar sunt neobișnuit de moleșit; ochii îmi sunt foarte îngreunați. Atunci nu trebuie să mai negociezi, altfel este o cauză pierdută, ci trezește-te imediat. Iar dacă nu îți trece moleșeala, întinde te puțin după o oră sau două de când te-ai trezit. Dar nu permite ca ceva să te facă să încalci această regulă; trezește-te și îmbracă-te la ora hotărâtă.

Poate vei spune: „Sfatul tău este bun; dar vine prea târziu! Am încălcat deja regula aceasta. O perioadă de timp m-am trezit constant; nimic nu mă împiedica. Însă am renunțat la obiceiul aceasta puțin câte puțin și acum l-am abandonat de ceva vreme.” Atunci, în numele lui Dumnezeu, începe din nou! Începe de mâine, sau mai degrabă din seara aceasta, mergând în pat devreme, neținând seama nici de oameni și nici de treburi. Începe cu mai multă neîncredere în sine decât înainte, dar cu mai multă încredere în Dumnezeu. Urmează doar aceste câteva reguli și, îți spun din toată inima, Dumnezeu îți va da biruința. În scurt timp, dificultatea va dispărea, dar beneficiile vor rămâne pentru totdeauna.

Dacă vei spune: „Dar nu pot să mai fac acum ceea ce am făcut atunci, pentru că nu mai sunt ce am fost: am multe dereglări în organism, nu am o stare sufletească bună, mâinile îmi tremură, sunt foarte slăbit.” Răspunsul meu este că toate acestea sunt simptome nervoase, care au apărut în mare parte datorită faptului că ai dormit prea mult; probabil că acestea nu vor dispărea niciodată, până când nu vei îndepărta cauza. Așadar, tocmai de aceea, nu doar pentru a te pedepsi singur pentru nebunia și necredincioșia ta, dar și pentru a-ți recupera sănătatea și puterea, reia obiceiul trezirii de dimineața devreme. Nu există nicio altă cale; nu ai nimic altceva de făcut. Nu ai nicio altă posibilitate de recuperare a sănătății trupului și minții tale, într-o măsură destul de acceptabilă. Nu te distruge pentru totdeauna. Nu merge pe calea care duce la porțile morții. Îți spun din nou ce am spus și mai devreme: în numele lui Dumnezeu, începe din nou chiar de astăzi. Este adevărat, va fi mai dificil decât ți-a fost la început. Dar îndură dificultatea pe care ți-ai adus-o singur asupra ta și nu va dura mult timp. Soarele Neprihănirii va răsări în curând din nou și îți va vindeca sufletul și trupul.

Totuși, să nu îți imaginezi că acest singur lucru, trezirea devreme, este suficient pentru a te face creștin. Nu. Deși acest singur lucru, să nu te trezești, te poate face să rămâi în starea de păgân, fără nimic din spiritul creștinului; deși acest singur lucru (în special dacă l-ai mai biruit înainte) te va face să rămâi rece, formal, împietrit, mort și total incapabil de a face măcar un singur pas înainte în sfințenia adevărată; totuși, acest singur lucru te va ajuta doar puțin ca să devii un creștin adevărat. Nu este decât un pas din multe altele; dar este unul. Și după ce îl faci pe acesta, mergi mai departe. Mergi înainte spre lepădarea de sine în general și cumpătarea în toate lucrurile, spre o hotărâre fermă de a lua crucea în fiecare zi oriunde ești chemat. Mergi înainte spre o preocupare deplină cu tot gândul care era în Hristos, cu sfințenia lăuntrică și apoi cea exterioară. Astfel vei fi nu doar aproape, ci în totalitate creștin. Astfel îți vei sfârși alergarea cu bucurie, te vei trezi și te vei sătura de chipul Lui.

http://www.perlasuferintei.ro/editorial/215

/////////////////////////

HENRY FROST, Vindecarea miraculoasă – fragment din carte

„Există un aspect al acestui subiect pe care, cred eu, majoritatea susținătorilor vindecării miraculoase nu reușesc să-l recunoască, și care, în cazul în care este așa, duce la o mare măsură de orbire în ce privește adevăratele proporții, valori și obiective ale vieții. Dați-mi voie să clarific la ce anume mă refer punând două întrebări: în primul rând, este oare așa de important ca un sfânt să fie totdeauna sănătos, și în putere și activ? Și, în al doilea rând, este oare așa de dezirabil ca un sfânt să trăiască mereu până la o vârstă înaintată și frumoasă?

Referitor la prima întrebare, s-ar putea să nu fie nicio îndoială în ce privește dorința noastră naturală, fiindcă nu ne place boala, slăbiciunea și durerea; și mă tem că această dorință are mult de a face cu fervoarea rugăciunilor noastre și urgența credinței noastre atunci când căutăm vindecare și o stare bună de sănătate. Dar nu este această insistență asupra eliberării de boală o întoarcere la vremea lui Israel, care erau copii în poziția și experiența lor și, din acest motiv, nu puteau și nu voiau să îndure suferința? Și oare nu înseamnă îndurarea necazului fizic, atunci când este necesar, menținerea poziției noastre înalte de creștini, dovedind că putem fi slabi, și totuși puternici, că putem fi în suferință și totuși să ne bucurăm, că putem fi pedepsiți, și totuși să nu înțelegem greșit pedeapsa, că putem suferi și totuși să-L lăudăm pe Dumnezeu? Pavel a ajuns la cea mai înaltă realizare a sa nu printr-o stare de sănătate perfectă, ci printr-un astfel de proces de suferință trupească și câștig spiritual ca acesta (2 Cor. 4:7-11); și dacă noi călcăm pe urmele sale, ne vom descurca bine și noi la rândul nostru, dacă Dumnezeu rânduiește astfel.

Cât privește cea de-a doua întrebare, nu este ceva ciudat că sfinții Vechiului Testament doreau viață lungă și o vârstă înaintată, frumoasă, fiindcă ei nu aveau cerul și nu-L aveau pe Hristos, așa cum avem noi, la care să meargă după moarte (Ps. 88:3-6, 10-12). Dar când un sfânt nou-testamentar dorește să i se lungească zilele la nesfârșit, arată că el cunoaște puțin despre cetatea al cărei Făcător și Ziditor este Dumnezeu, sau despre Mielul care este Lumina ei. Presupun că tânărul Pavel și-a dorit să trăiască cât de mult posibil. Dar într-o zi a avut o viziune a cerului și a lui Hristos, și de atunci a fost la strâmtoare între a rămâne – de dragul altora – și a pleca – de dragul Lui – știind că plecarea era ceva „cu mult mai bine” (Fil. 1:23).

Nu este corect să căutăm boala sau moartea. Dar este corect să căutăm să fim atenți să nu punem un asemenea accent nepotrivit asupra vieții actuale încât să ajungem să o preferăm vieții viitoare. Iar gândul acesta sugerează că singurul scop, pe care Dumnezeu Îl poate avea la un anumit moment dat, atunci când permite bolii și suferinței să vină și când nu răspunde la rugăciunea pentru vindecare și sănătate, este acela de a ne oferi o perspectivă corectă asupra cerului și pământului, și astfel să ne facă dispuși, ba chiar doritori să părăsim trupul ca să ajungem acasă cu Domnul ( 2 Cor. 5:8; Fil. 1:20-23).”

http://www.perlasuferintei.ro/editorial/213

///////////////////////////////////

O relatare a lui Jonathan Edwards despre trezirea din 1735

Când Duhul lui Dumnezeu a început să fie revărsat atât de minunat, într-un mod general, pretutindeni asupra orășelului, oamenii au dat curând la o parte vechile lor certuri, calomnii și amestecul în treburile altora. Cârciuma a fost curând lăsată goală și oamenii au început să rămână cel mai mult acasă; nimeni nu pleca decât dacă era pentru vreo afacere necesară ori din vreun motiv religios, și fiecare zi părea, în multe aspecte, ca o zi de Sabat. Locul de recreere s-a schimbat acum, nu mai era cârciuma, ci casa păstorului, care era mai plină decât obișnuia să fie înainte cârciuma.

Adunările noastre publice au fost atunci frumoase: congregația era vie în slujirea lui Dumnezeu, fiecare era extraordinar de implicat în închinarea publică, fiecare ascultător era dornic să bea din cuvintele păstorului pe măsură ce ieșeau din gura lui; adunarea era, în general, din când în când, în lacrimi, în timp ce era predicat Cuvântul; unii plângând în durere și tulburare, alții de bucurie și dragoste, alții de milă și din preocupare pentru sufletele celor apropiați lor.

Laudele noastre publice au fost foarte mult înviorate; Dumnezeu a fost slujit atunci prin cântarea psalmilor noștri, în oarecare măsură, în frumusețea sfințeniei. A putut fi observabil faptul că greu ai fi putut găsi vreo parte a închinării divine în care oamenii buni din mijlocul nostru să aibă parte de atât de mult din atracția harului, când inimile să le fie atât de înălțate în căile lui Dumnezeu, ca în cântarea laudelor Lui. […]

După convertirea lor, oamenii vorbesc adeseori despre lucrurile religioase ca fiind ceva nou pentru ei; că predicarea era un lucru nou; că li se pare că niciodată nu au auzit predicare înainte; că Biblia este o carte nouă: ei descoperă în ea noi capitole, noi psalmi, noi istorisiri, din cauză că le văd într-o lumină nouă. Iată aici un caz remarcabil, al unei femei în vârstă, având peste șaptezeci de ani, care și-a petrecut cea mai mare parte a zilelor ei sub lucrarea plină de putere a domnului Stoddard. Citind în Noul Testament despre suferința lui Hristos pentru păcătoși, ea a părut să fie uimită de ceea ce a citit, căci era atât de real și de minunat, dar cu totul nou pentru ea. La început, înainte să aibă timp să se gândească mai bine, s-a minunat în sine de faptul că niciodată înainte nu auzise lucrurile acestea; dar apoi, și‑a revenit imediat și s-a gândit că, de fapt, a auzit adeseori despre lucrurile acestea și a citit despre ele, dar niciodată nu le-a văzut ca fiind reale. Apoi s-a gândit la cât de minunat era faptul că Fiul lui Dumnezeu a îndurat astfel de lucruri pentru păcătoși, dar și la modul în care și-a petrecut ea timpul păcătuind cu nerecunoștință împotriva unui Dumnezeu atât de bun și a unui astfel de Mântuitor – cu toate că ea fusese, în aparență, o persoană cu o viață nepângărită și fără răutate. Și a fost atât de copleșită de gândurile acestea, încât trupul aproape că i-a cedat sub presiunea lor; cei care se aflau împreună cu ea și care nu știau ce se petrece, au fost surprinși și au socotit că era pe moarte.

Sunt departe de a pretinde că sunt în stare să determin cât de mulți au fost, în ultimul timp, subiecții unei astfel de îndurări, dar, dacă mi se îngăduie să declar ceva ce pare a fi probabil în legătură cu acest lucru, nădăjduiesc că mai mult de 300 de suflete au fost aduse la Hristos în mod mântuitor în acest orășel într-o perioadă de jumătate de an, numărul bărbaților și al femeilor fiind cam același. […] Nădăjduiesc că mare parte a persoanelor din acest orășel care au peste șaisprezece ani, sunt dintre cei care au o cunoaștere mântuitoare a lui Isus Hristos. […] Sunt foarte puține case în întregul orășel în care mântuirea să nu fi intrat în ultimul timp, la vreo persoană ori mai multe.

http://www.perlasuferintei.ro/editorial/218

///////////////////////

Pocăinţa … la control- Pocăinţa mimată

De DANIEL GRIGORICIUC,

„Pocăit”, un termen devenit un invectiv în spaţiul românesc. Apelativul „pocăitule” are, în general, o conotaţie vădit dispreţuitoare. „Pocăiţi” sunt consideraţi a fi cei care aparţin denominaţiilor evanghelice. Şi totuşi, astăzi, însuşirea acestei titulaturi nu mai comportă semnificaţia reală pe care o poartă termenul în sine. Mulţi pocăiţi nu mai sunt pocăiţi. Asta se vede limpede. Chiar şi de către cei din afara tronsonului evanghelic. Pocăinţa este mult subdimensionată. Totuşi nu e dispărută încă. Dar o reevaluare se impune în mod cert.

A te pocăi, în termenii contemporani, nu este mare lucru. Pentru mulţi, pocăinţa implică doar o schimbare a etichetei religioase. Dacă până mai ieri cineva era membru practicant sau nepracticant al unei confesiuni istorice, prin schimbarea membralităţii într-o biserică neoprotestantă, respectivul devine astfel pocăit. Omul, nesatisfăcut cu ce oferea climatul religios anterior, este convins că învăţătura pocăiţilor este mult mai apropiată de revelaţia scripturală. Mai mult, consideră că adoptarea acestei învăţături îi asigură şi o mai mare certitudine în privinţa eternităţii. Şi atunci, schimbarea macazului se face cu destul de multă uşurinţă, eventual cu câteva zgârieturi din partea celor care au fost coreligionarii respectivului. Dar efectele în viaţa spirituală a celor pocăiţi în asemenea manieră sunt subţiri sau inexistente.

Ce să mai vorbim de cei cu o moştenire evanghelică? Pocăinţa copiilor din familii cu tradiţie neoprotestantă este uneori atât de inconsistentă încât trece efectiv neobservată. Având o educaţie evanghelică, unii adolescenţi sau tineri sunt atât de suprasaturaţi de informaţie biblică încât nici măcar ei înşişi nu realizează dacă şi când au trecut de la statutul de nepocăit la cel de pocăit. Unii, ca să îngroaşe gluma, afirmă prostesc faptul că „s-au născut în pocăinţă”. Atunci să nu ne mirăm că un procent covârşitor de români s-a născut creştin. Săracii de ei şi săracii de noi dacă ne mulţumim cu astfel de start în viaţa spirituală!

Oameni plini de sine, lipsiţi de patos pentru slujire, cu tendinţe lumeşti şi materialiste umplu astăzi bisericile evanghelice. Nu ne putem măguli cu numărul membrilor. Calitatea vieţii creştine a multora lasă de dorit. Iar dacă unii chiar încep să trăiască diferit de restul societăţii, faptul acesta nu schimbă realitatea că un număr alarmant de membri ai bisericilor noastre doar au adulmecat pocăinţa. Cu toate negaţiile posibile şi cu eventualele explicaţii sofisticate teologic ale unora că respectivii sunt încă prunci spiritual, refuz să admit că pocăinţa a avut loc în dreptul unora. Ştiu bineînţeles că pruncia spirituală se caracterizează încă prin alunecări în păcat, dar ce ne facem cu o trăire conştientă, perpetuă şi durabilă în păcat? Cum explicăm indiferenţa crasă a membrilor noştri pentru rugăciune, pentru citirea Bibliei sau chiar pentru simpla prezenţă la serviciile de cult, ca să nu mai pomenim de o implicare semnificativă?

2.Pocăinţa subminată

Pocăinţa este percepută în vremurile noastre în termeni foarte vagi şi lipsiţi de radicalism. Lipsa dovezilor pocăinţei l-a intrigat şi pe Ioan Botezătorul. Oare de ce nu ne-ar tulbura şi pe noi? Dacă „puii de năpârci” din vremea noastră sunt acceptaţi cu uşurinţă ca membri şi asiguraţi că viaţa lor cu Dumnezeu este pe coordonate bune, asta înseamnă că nici măcar noi, liderii, nu mai ştim să cântărim experienţa religioasă măcar la nivelul la care o făcea profetul pustiei. Ori, sinceri să fim, pocăinţa implică mult mai mult decât se mai solicită astăzi. Dacă teologul german Dietrich Bonhoeffer insista, în secolul trecut, că nu putem accepta noţiunea de har ieftin sau de credinţă comodă, de ce noi, astăzi, am îndulci sau suprasimplifica Evanghelia? Să nu mă înţelegeţi greşit! Eu nu spun că nu se mai propovăduieşte pocăinţa în mediul evanghelic românesc, ci doar că este promovată o pocăinţă lipsită de valenţe scripturale sau neconformă cu exigenţele divine!

De fapt, influenţa este una subtilă şi de natură doctrinară. Cunosc existenţa opiniilor unor reputaţi teologi care au catalogat pocăinţa doar ca o schimbare a minţii, fără părere de rău sau întoarcere de la păcat. Lewis Sperry Chafer şi Zane C. Hodges au opinat că pocăinţa nu este necesară pentru mântuire, ci doar credinţa. Aceşti învăţaţi au considerat că încercarea de a te pocăi ar reprezenta o îmbunare a lui Dumnezeu prin strădanii proprii şi de aceea au respins pocăinţa în termenii unei renunţări la păcat, catalogând-o drept mântuire prin fapte. A-l primi pe Hristos doar ca Mântuitor ca urmare a unui exerciţiu mental, fundamentat pe credinţa în adevărul revelat este, spun ei, un pas obligatoriu, dar a-L primi şi ca Domn, reprezintă, în accepţiunea lor, o opţiune.

În acest punct sunt de acord cu John MacArthur care susţinea că mântuirea nu este posibilă fără domnia lui Hristos. De fapt, ca să crezi în Hristos, mai întâi trebuie să realizezi starea deplorabilă în care te găseşti, să deteşti acea stare şi să faci ceva pentru a o elimina. Pocăinţa faţă de Dumnezeu precede credinţa în lucrarea lui Hristos. Recunoaşterea, regretarea şi renunţarea la păcat se plasează în mod logic înaintea credinţei în Cel care aduce remediul pentru păcat. Iar fără o pocăinţă veritabilă nu se poate vorbi de o credinţă mântuitoare. Dacă un om nu conştientizează realmente că este un păcătos incurabil, nu va căuta cu disperare o soluţie mântuitoare. O inimă este pregătită să creadă doar dacă în prealabil s-a pocăit aşa cum trebuie. Nu se grăbeşte nimeni să se dea pe mâna medicilor chirurgi dacă nu a realizat că boala respectivă este gravă. Nimeni nu repară o maşină dacă nu constată în prealabil o defecţiune. Nimeni nu face curăţenie dacă nu observă mai întâi mizeria. Nu are sens să crezi şi să accepţi soluţia cerului dacă nu te vezi un păcătos.

3.Pocăinţa concretizată

Pocăinţa este cea care zdrobeşte pretenţiile umane. Dacă nu vezi păcatul din viaţa ta la fel de negru precum îl vede Dumnezeu, dacă mai consideri că ai anumite merite, că eşti cineva, că ai o reputaţie religioasă, atunci pocăinţa nu s-a produs în măsura necesară în viaţa ta! Sunt consternat când aud prin biserici rugăciuni de genul: „Doamne, dacă te-am întristat cu ceva, te rog frumos să mă ierţi”. Această generalizare indică o inimă lipsită de dorinţa unei pocăinţe autentice. Pocăinţa se exprimă specific, nominal. Enumerarea păcatelor, identificarea lor precisă, exprimarea lor concretă arată că eşti convins pe deplin că acele stări, atitudini sau fapte l-au întristat pe Dumnezeu şi că te doare şi pe tine de ele.

Iar dacă este să mai continuăm radiografierea întoarcerii la Dumnezeu, ea se manifestă întotdeauna prin durere sufletească. Termenii ebraici care desemnează pocăinţa de traduc prin a geme sau a gâfâi. Colegul de rugăciune al vameşului arogant se bătea cu pumnul în piept şi invoca mila divină, iar femeia păcătoasă avea lacrimi suficiente ca să ude picioarele Mântuitorului. Ce să spunem de zilele noastre? Batistele au cam ieşit din uz, făcând excepţie perioadele în care oamenii mai contractează vreo gripă. Ca să nu mai spunem că pocăinţa în termeni iudaici era asociată pe lângă plâns, cu post, cenuşă, saci şi ţărână presărată pe cap. Probabil ne vine să râdem de asemenea gesturi. Le cotăm drept prea deplasate, prea dure. Dar ar trebui să plângem. Să plângem lipsa noastră de sensibilitate la păcat.

Atât de împietriţi suntem încât nici nu mai vedem necesar să vărsăm lacrimi. Convertirile inconsistente, acompaniate de explicaţii seci precum: „nu trebuie să simţi nimic. Nu trebuie să te bazezi pe sentimente”, fac din bisericile noastre o adunătură de oameni insensibili la propriul păcat. Este adevărat că nu ne fundamentăm siguranţa pe lacrimile pocăinţei, dar nici nu anulăm plânsul pentru păcat. Petru a plâns cu amar când a realizat ce a înfăptuit. Psalmistul spunea că îl doare de păcatul lui (Ps. 38:18). Unii, de durere, şi-au sfâşiat chiar hainele. Ştiu că asemenea stări nu sunt în armonie cu ordinea, pioşenia şi chiar rigiditatea din unele biserici, dar vă reamintesc faptul că marile treziri au început prin pocăinţă. Atât de mari erau strigătele oamenilor după Dumnezeu încât se auzeau de la mari distanţe. Astăzi, dacă suntem prea mândri ca să ne pocăim, nu vom înregistra nici rezultatele spirituale la care visăm! Ne este ruşine de oameni, ne este ruşine cu păcatul nostru şi de aceea îl mascăm. Dar vine o zi când ceea ce am făcut la întuneric se va vesti de pe acoperişul caselor! Mai bine le scoatem astăzi la lumină printr-o pocăinţă concretă şi sfâşietoare.

4.Pocăinţa validată

Am analizat ani la rând modul în care se convertesc diverşi oameni. Sunt sigur că au făcut-o şi alţii. Constatarea mea este că se înregistrează uneori doar un uşor regret, manifestat poate prin niscaiva lacrimi. Dar o exprimare reală a pocăinţei se face prin renunţare, nu doar prin remuşcare. Cain, Esau şi Iuda s-au căit, dar nu s-au pocăit. A fost doar o agonie a disperării care nu s-a finalizat într-o îndreptare a situaţiei. A fost, în termeni paulini, o întristare a lumii care nu duce la pocăinţă (2 Cor. 7:10). „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Prov. 28:13). Cocoloşirea unor practici, menţinerea lor, arată că mulţi încă nu au rupt-o cu păcatul, nu au fugit de stricăciunea care este în lume şi că nu şi-au răstignit firea pământească cu patimile şi poftele ei.

Efesenii ne dau o lecţie zdrobitoare prin faptul că au ars cărţile de vrăjitorie care valorau enorm. O inimă lipită de idolii de odinioară este o inimă nepocăită. Ca să-l dau ca exemplu pozitiv şi pe Zacheu, el a fost atât de marcat de puritatea lui Hristos încât a fost dispus să dea jumătatea din averea sa înapoi şi să restituie împătrit celor nedreptăţiţi. Cât ne-a costat pe noi pocăinţa? Cât te-a costat pe tine? Ţi-ai asumat consecinţele trăirii tale în neascultare? Ţi-ai reparat relaţiile? Ţi-ai reglat conturile? Sau eşti atât de iubitor de tine însuţi încât eşti dispus să faci orice doar pentru aţi apăra imaginea? Ai aruncat sticlele cu băutura care te-a robit? Ai eliminat cărţile care te-au întunecat? Ai decis ferm să nu mai vizionezi ceea ce te seducea odinioară? Ai recunoscut ilegalităţile din afacerile tale? Ai renunţat la garderoba din trecut prin care te etalai şi aţâţai pe alţii? Ai distrus orice ingredient de păgânătate din viaţa ta? Fără a fi făcut acestea şi multe altele, pocăinţa cuiva este de doi bani.

Un aspect final, este acela că pocăinţa trebuie să culmineze cu o experienţă conştientă a prezenţei lui Dumnezeu. Lipsa bucuriei mântuirii, absenţa dorinţei după rugăciune, inexistenţa vieţii îmbelşugate din Hristos trebuie să ne dea serios de gândit. Noi nu ne bazăm siguranţa mântuirii pe faptul că ne-am pocăit, ci pe experienţa concretă cu Dumnezeu care derivă din pocăinţă. Dacă pocăinţa este aspectul negativ al convertirii, credinţa fiind aspectul pozitiv al acesteia, atunci convertirea trebuie să se consume într-o experimentare a mântuirii la modul cel mai evident posibil. Doar o presupunere vagă a unei pocăinţe şi asumarea unei credinţe intelectuale cu care se laudă chiar şi credinţele tradiţionale, ca să nu spun că şi dracii şi-o revendică, nu ne garantează un start bun în relaţia cu Dumnezeu. Dar pocăinţa autentică, acompaniată de credinţă sinceră, conduce la o percepere incontestabilă a prezenţei Duhului Sfânt. Aşadar pocăinţa produce sau cauzează iniţierea în creştinism. Pocăinţa este primul pas spre Dumnezeu. Fără de ea, nici măcar nu s-a pus temelia vieţii spirituale.

Pocăinţa, conform relatărilor biblice, trebuie să fie urmată de revărsarea perceptibilă a darului Duhului lui Dumnezeu. Prin aceasta creştinii din biserica primară au constat că Dumnezeu a dat şi respectivilor pocăinţa ca să aibă viaţa! Pocăinţa nu s-a produs la modul plenar dacă nu a adus după sine o confirmare divină. Validarea pocăinţei o face Dumnezeu şi nu oamenii. Noi putem doar să punctăm modul în care oamenii trebuie să se întoarcă la Dumnezeu. Replica divină pentru pocăinţa cuiva este însă observată şi de noi. De aceea, o evaluare a pocăinţei este absolut indispensabilă. Chiar dacă este un adevăr care ţine de debut şi unii ar fi preferat să se fi discutat despre aspecte profunde ale vieţii creştine, consider că fără un început bun, nu are sens să abordăm chestiuni mai avansate. De aceea, vă îndemn cu toată dragostea, verificaţi-vă pocăinţa. Dacă nu aţi început bine, tot ceea ce s-a zidit ulterior se va nărui. Dar sper din toată inima ca măcar cineva să-şi măsoare întoarcerea la Dumnezeu după standardele biblice şi nicidecum după cele ale vremii.

http://www.perlasuferintei.ro/editorial/32

////////////////////////

Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca!

Liviu Olah, Un om al lui Dumnezeu, un om al rugaciunii

Liviu Olah – Un om al lui Dumnezeu, un om al rugaciunii

Desi am scris mesajul, trebuie neaparat ascultat videoclipul, in special incepand de la minutul 7 si sa ne intrebam: Cand e ultima data cand am/ati asistat la o predica unde audienta a plans in hohote?

In primele 2 minute se vorbeste despre fratele Olah din perioada in care era pastor la Biserica Baptista nr. 2 cu Florica Chereches, Alexandru Bodor, Vasile Sonea

iar aprox. la minutul 2:20 predica fratele Olah.

Mesaj inregistrat in Biserica Baptista Nr. 2 Oradea 1974

Liviu Olah:

Dumnezeu nu lucreaza azi direct la mantuirea oamenilor, nu lucreaza prin ingeri nici prin decretele Sale ceresti, ci lucreaza prin noi, frati scumpi. Intelegeti? Prin voi, prin mine, prin noi si daca noi nu stam la dispozitia Lui zadarnic a murit Hristos. Oamenii vor merge in iad. Eu si tu trebuie sa devenim o unealta in mana lui Dumnezeu, trebuie sa devin un canal de legatura intre Dumnezeu si oameni, trebuie sa devin un om al rugaciunii care sa staruiesc pe genunchi pentru pocainta din jurul meu.

N-am facut treaba aceasta, noi am dezvoltat in bisericile noastre muzica, muzica si iarasi muzica. Am adus teatrele in biserica noastra! Am dezvoltat fanfarele in biserica noastra, programe peste programe, poezii peste poezii, si tare i-a placut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am dus in bisericile noastre.

De aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.

Vin frati din diferite locuri aici, eu nu zic sa nu vina, bun venit, dar nu acesta este interesul sa veniti aici sa vedeti ce multe persoane sunt si n-avem locuri, interesul e sa stai acasa frate cel putin jumatate de ora pe genunchi inaintea lui Dumnezeu sa te pocaiesti tu, care esti de 20, 30, 40 de ani pocait si in jurul tau oamenii merg in iad, sunt morti in pacat.

De ce? Sa te intrebi de ce. Nu cumva tu ai rupt legatura cu Dumnezeu? Ai fost un pocait formalist! Din partea ta puteau sa mearga toti in iad. Asta-i mare pacat. Spun cu mana pe Biblie ca daca crestinismul ar fi luat in serios problema aceasta, problema consacrarii pentru Dumnezeu, problema rugaciunii staruitoare pentru vecini, cunostinte, colegi, oras, tara, lumea intreaga, de mult omenirea l-ar fi cunoscut pe Hristos de la mic la mare.

Noi suntem vinovatii: pocaitii care nu ne-am trait nici viata, model… Si tu iubitul meu suflet care ai stat in nepasare sau in indiferenta sau in amanare sa-L primesti oare sau nu pe Hristos, daca Hristos statea asa de nepasator fata de soarta ta si fata de soarta mea, noi ajungeam in iad.

Dumnezeu a coborat in lumea noastra, s-a facut om, a murit pentru noi. Dumnezeu moare pentru oameni. Oare oamenii vor intelege vreodata acest adevar? Cat se va juca umanitatea cu moartea lui Hristos? Cat timp o va calca in picioare oare? Daca si tu o calci iti calci propria ta fericire, propria ta perspectiva de-a avea viata vesnica.

Dumnezeu a avut mila fata de pamantul nostru, L-a trimis pe Hristos sa moara, L-a dat sa moara pe Hristos. Atat de mult a iubit si iubeste Dumnezeu lumea incat L-a dat pe Hristos sa moara, pentru ca oricine va crede in El si-L va primi in viata, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.

Auzi tu, tu vei pieri! Vei dispare din viata lui Dumnezeu, vei pieri daca nu-L primesti pe Dumnezeu in viata. Primeste-L in viata ta acum, nu amana, e poate ultima chemare, aceasta zi. N-as vrea sa te intalnesti cu imaginea aceasta in iad, sa zici ‘vai ce mare ocazie am avut’ ca mi s-a spus ca fara pocainta, fara acceptarea lui Hristos in viata sunt pierdut, pierdut. Vai ce nesocotit am fost ca am refuzat harul, ca n-am raspuns atunci chemarii divine.

Domnul sa lucreze la inima ta si mult de tot la inima voastra scumpi candidati.

Va rog nu intrati in apa botezului, daca nu vreti sa fiti oamenii lui Dumnezeu toata viata. Prea mult a vazut lumea asta pocaitii falsi, pocaiti de lume, prea multi, prea multi am incuiat usa cerului. Multi gem in iad fiindca pocaitii n-am fost adevarati pocaiti cu viata, n-am fost oameni ai rugaciunii, ne-am batut joc de haina alba pe care intr-o zi ca azi, atatia dintre noi am imbracat-o. Sa ne plangem aici, acum decat in iad.

Doamne Dumnezeule fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca, ca prin ei tara si lumea sa Te cunoasca ce Minunat, ce Bun, ce Sfant, ce iertator esti Tu. Domnul sa faca aceasta lucrare. Amin.

Citeste mai multe despre Liviu Olah – aici.

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/09/28/liviu-olah-doamne-dumnezeule-fa-ceva-ca-pocaitii-sa-se-pocaiasca/

///////////////////////////////

Pocăiți-vă, vremea este pe sfârșite- „Sunați din trâmbiță în Sion!

De Virgil Vîrstă

Ioel 2:1-12

Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape”

O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic, cum n-a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.

Arde focul înaintea lui și pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, țara era o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.

Parcă sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți.

Vin uruind ca niște cară pe munți, și pârâie ca o flacără de foc, când mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă.

Tremură popoarele înaintea lor, și toate fețele îngălbenesc.

Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui, și nu se abate din cărarea lui.

Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers.

Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, și intră pe ferestre ca un hoț.

Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd lumina.

Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvântul este foarte puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi?

”Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine, cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!”

Mesajul lui Dumnezeu este foarte clar și hotărât în vremea aceasta pe care o trăim și pe care pe drept cuvânt o numim: Vremea din urmă.

Sfârșitul Bisericii pe pământ se apropie de împlinire, dar după cuvântul Domnului, după ridicarea ei la cer, urmează „o zi” grozavă, o zi înfricoșată, o zi în care Domnul Dumnezeu va judeca fără milă, dar cu dreptate lumea și va fi vai de cei ce vor fi atunci pe pământ.

Este vremea ca în sfârșit, să ne trezim din somnul nepăsării și al ignoranței.

Este vremea să ne dezbrăcăm de hainele răutății și să ne îmbrăcăm cu hainele bunătății.

Este vremea să ne dezbrăcăm de hainele negre ale parastasului și ale doliului și să ne îmbrăcăm cu hainele albe de mireasă.

Vine Mirele!

Este vremea să-I ieșim în întâmpinare!

Este vremea să ieșim din amorțeala spirituală care ne-a cuprins și să ne trezim în sfârșit la realitate.

Este vremea să ne dezbrăcăm de hainele negre ale „înmormântărilor” și să ne îmbrăcăm cu hainele albe de nuntă.

Sunați din trâmbiță, trimiteți semnale: „Vine Domnul!”

Acesta este mesajul Duhului lui Dumnezeu în vremea aceasta de criză mondială.

Mai este puțină vreme până când îngerii sfinți îmbrăcați în haine de sărbătoare, vor deschide ușa cerului și vor face loc să iasă Împăratul slavei, îmbrăcat în haina de Mire, radiind de bucurie pentru mireasa Sa aleasă, iubită, frumoasă pregătită de nuntă, îmbrăcată și împodobită de către Duhul Sfânt, care a însoțit-o de la coborârea Sa la Cincizecime și până la finalul alergării ei pe pământ.

Acesta nu este un scenariu „SF”, ci este un adevăr Biblic, consemnat și parafat de către Duhul Domnului.

Matei 25:6 „La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare.”

Însă strigarea aceasta o vor auzi numai cei ce nu dorm somnul spiritual de aceea, Cuvântul Sfânt ne cheamă grabnic la trezire și la sfințire. Sunați din trâmbiță, trimiteți semnale până la marginile pământului: „Vine Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!”Trezește-te tu, care dormi somnul spiritual, caută degrabă pocăința și sfințirea, fără de care nimeni nu va putea întâmpina pe Mire și nimeni nu va putea intra în „Odaia” de nuntă a Mielului.

Bagă de seamă suflete drag Domnului!

Nu te juca cu pocăința. Nu te încrede în oamenii care îți promit că te vor duce în cer, pe căi știute numai de ei. În Faptele Apostolilor este consemnat faptul că, Petru ca și Ioan, apostolii Domnului, au zis într-o împrejurare mai marilor poporului care-i condamnau pentru credința lor: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!”

Unul singur te poate duce în Împărăția de sus: Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cu condiția să te lași călăuzit de El, să asculți de glasul Lui și să faci voia Sa.

Mulți se complac în starea de ațipire ca și cele cinci fecioare neînțelepte și mulți au sentimentul că sunt „bogați” spiritual și nu duc lipsă de nici un bine.

Dacă vin de trei ori pe săptămână la Adunare și fac cinci rugăciuni cred că au rezolvat problemele cu cerul.

În Apocalipsa 3:17 este foarte clar Cuvântul sfânt: „Pentrucă zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic” și nu știi că ești, ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”.

Avem clădiri de adunare impunătoare, luminoase, spațioase, încălzite iarna, aer condiționat vara, avem predicatori, cântăreți, recitatori de seamă, dar pe dinăuntru suntem goi, orbi și săraci!

Iar cei care simt totuși o sărăcie sufletească, duhovnicească, nu fac nimic pentru ca să se ridice din starea lor, așteptând parcă, să le rezolve problemele spirituale „ploaia târzie!”

Dumnezeu poate da și „ploaie târzie” și „ploaie timpurie”, dar numai peste cei care se trezesc din ațipire și se pocăiesc.

Nu este credincios care să nu aibă nevoie de o schimbare în viața lui. Cu toții avem nevoie de o trezire spirituală, certă, reală și lucrul acesta se poate întâmpla, chiar astăzi când încă „trâmbițașii” lui Dumnezeu mai trimit semnale de la amvoane și de pe „acoperișuri”.

Acum, când încă Harul lui Dumnezeu mai zăbovește în Biserică, este timpul să ne trezim din ațipire, să ne apropiem cu smerenie și cu pocăință de Domnul și Mântuitorul și să ne debarasăm de orice întinăciune a sufletului, să ne eliberăm de păcat și de orice gând rău, pentru că vine Domnul și este vai de cei care nu vor fi găsiți curați, fără pată și fără zbârcitură, pentru că ei nu vor vedea fața lui Dumnezeu.

Un întuneric grozav se lasă peste lume, un întuneric și o negură care încearcă să învăluie chiar și „Adunările” lui Dumnezeu.

Lumea întreagă bâjbâie în „noaptea neagră” a păcatului și nu este în stare să mai facă lumină în multe cazuri grave de crime, de pedofilie, de violuri, ba mai mult, se votează pe bandă rulantă legi care vin în contradicție cu moralitatea și cu Legea lui Dumnezeu

Toate acestea se întâmplă din cauză că, în întuneric și în timpul somnului spiritual, Satan împreună cu cohortele sale de demoni care nu dorm (un popor mare și puternic), au mare putere de distrugere.

De aceea, Domnul, Dumnezeu strigă astăzi în Bisericile Sale, sunând din shophar, adică din trâmbițele pe care le pune în gura robilor Săi:Versetele 11-12 „Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi?

„Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!”

Nu există altă cale de a scăpa de sub judecata lui Dumnezeu care are să cuprindă toată lumea, decât prin pocăință reală, curată, sfântă, neprefăcută.

„Căci vine ziua Domnului, este aproape!”

Ca o invazie de lăcuste care distrug tot ce este verde, așa caută Satan să intre și să distrugă, să nimicească prin orice mijloace, tot ce a mai rămas sfânt, curat și bun în sufletul omului.

În zilele de pandemie, autoritățile au declarat că restaurantele și hotelurile nu sunt periculoase pentru transmiterea Covit 19, în schimb, Bisericile și lăcașurile de cult sunt foarte periculoase. Se vede aici foarte clar cine este în spatele acestei lupte spirituale: Satan!

De aceea strigă Domnul: veghează, păstrează ce ai ca nimeni să nu-ți fure bucuria întâlnirii cu Mirele, nimeni să nu te intimideze, nimeni să nu te înfricoșeze. Pentru că noi nu am primit un duh de frică, ci de putere care strigă: Ava! Adică Tată pe Dumnezeul cel atotputernic.

Dacă te vei lăsa înfricoșat și vei abandona lupta spirituală, toată alergarea ta este zadarnică.

În zilele în care, am fost obligați să stăm în case, când nu am avut voie să ne întâlnim mai mult de doi sau trei într-un grup, m-am gândit că noi oamenii ne uităm numai la lucrurile rele, la restricții, la cele ce se scurg prin „canalele” murdare TV, dar am descoperit că, ceea ce este scris în Romani 8:28 este de actualitate și adevărat în același timp: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…!”

Am văzut că Dumnezeu din cer a închis în anul de pandemie, toate locurile de destrăbălare: cluburi, hoteluri, plaje…, dar a închis și lăcașurile de cult, care au devenit în vremea din urmă niște „săli” de spectacol.

Dumnezeu să aibă milă de noi!

https://www.resursecrestine.ro/predici/216337/pocaiti-va-vremea-este-pe-sfarsit

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Leonard Ravenhill – De ce intarzie trezirea

Audio Dan Bercianhttps://www.youtube.com/watch?v=ZqF3KAo3s9o

Pavel Goia | PUTEREA RUGĂCIUNII | Predică https://www.youtube.com/watch?v=NhsT3XqYoMA

Popa prostu nu e bogat degeaba…https://www.youtube.com/watch?v=GSa-9L6PRW8

Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! – Dan. 9:18 https://www.youtube.com/watch?v=gRwK5vOGpIE

Profeția profețiilor – Lazăr Gog https://www.youtube.com/watch?v=OUXw1IYZA_I

Ajutati-i si pe acesti kopii Iliescieni https://www.youtube.com/watch?v=DxfjZTJxavU

Blindati-va,pt ca mos gerila pesedila ne va incatusa la gherla https://www.youtube.com/watch?v=TVq7IkWuh2U

Paul Washer – NU VĂ ASEMĂNAŢI CU LUMEA ‼ https://www.youtube.com/watch?v=UKULIF9XdBg

Priveam la Golgota – versuri Costache Ioanid https://www.youtube.com/watch?v=x4GoJlhFvIw&list=RDMM&index=6

Lajos Kristof: ”Când am întrebat de ce copiii sunt bătuți în orfelinat, mi s-a retras acreditarea” https://www.youtube.com/watch?v=sHGRN80AjAg

de la grădinar, la milionar în euro | Oameni și Povești | Lorand Soares Szasz https://www.youtube.com/watch?v=pYdUB9XU2gg

PAVEL GOIA – poveste de viata si credinta | JURNAL DE CREDINTA – cu Beatrice Lospa | SperantaTV https://www.youtube.com/watch?v=k5dBt5O0boU

Chiar și când am fugit de Dumnezeu, El a rămas alături de mine | Sandor Sukosd | JURNAL DE CREDINTĂ https://www.youtube.com/watch?v=lQ4rF_wsLDI

Sa nu zicem ca nu am stiut= Virgil Neag… Războiul civil in familii https://www.youtube.com/watch?v=ePMxGGKk1bM

Credința și faptele – Derek Prince Ministries – România http://www.derekprince.ro/seria-fundamentelor/credinta-si-faptele/

Zac Poonen -#52- Nu te ruga niciodată să n-ai necazuri! https://www.youtube.com/watch?v=mYrbOizfyAI

Zac Poonen – PĂCATUL SEXUAL şi pericolul dependenţei https://www.youtube.com/watch?v=4MPkQ_9GxaA

InTouch 2001 – O viață călăuzită de Dumnezeu – Charles Stanley

https://www.youtube.com/watch?v=zUK6lwari_A

Auzind vocea lui Dumnezeu – O. Stockmayer https://www.youtube.com/watch?v=LAjMjXALeK0

Diavolul și demonii – Billy Graham (mesaj tradus în limba română) https://www.youtube.com/watch?v=ndFT5hWxHYU

De ce refuză cultele din România certificatul verde? | Lumea Religioasă Azi

https://www.youtube.com/watch?v=LdJeGchqB_U

Previziuni sumbre despre viitorul omenirii: „Situaţia este scăpată de sub control”https://www.youtube.com/watch?v=t36c0SYo37Q

Virgil Neagu…Sfaturi pentru familiile creștine, creșterea copiilor, greșeli care se fac in familie https://www.youtube.com/watch?v=l-jXF2gRgRQ

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/proiect-tip-pentru-realizarea-unui-adapost-si-unei-stane-de-oi-ii/

Oameni, ţări şi popoare- TOATE: Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine; Până nu se împlineşte ” (Ţef.2/1-9)

Detalii pe http://informatii-agrorurale.ro/ si http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/ si……………..

aici:

Glorie Mielului – BBSO https://www.youtube.com/watch?v=i9fVDJ8XFbM

Nimic nu-i prea greu pentru EL ! Andreea Cruceanu https://www.youtube.com/watch?v=31ZUa83szk0

Să nu te căsătorești până când nu asculți această predică! Emanuel Fedur https://www.youtube.com/watch?v=bLnNWxlOqts

Petru Lascău – Examenele vieții

https://www.youtube.com/watch?v=A8skCgQAK3k

Elohim 22 – Trinitatea Lui Dumnezeu – Iosif Ton si Dumitru Budac https://kzsection.info/green/elohim-22-trinitatea-lui-dumnezeu-iosif-ton-si-dumitru-budac/moCgs5NvfaNnm4U.html

Inainte de intronarea Fiarei Globaliste…NEWSNETCRESTIN.RO

ONU a afișat o „Fiară” în fața sediului din New York în culorile curcubeului…

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Ceaușescu s-a increzut si in masonii de stanga si de dreapta,dar i-au intors spatele lui Dumnezeu !Astfel a fost ciuruit de tovarasii de incredere iliescieni …Ceaușescu, pion al unei loje masonice secrete. Un lider mason face o dezvăluire uluitoare……………. Nicolae Ceaușescu a deconspirat planul FMI și al masonilor ÎNAINTE să fie omorât…

Ceaușescu, pion al unei loje masonice secrete. Un lider mason face o dezvăluire uluitoare-Se spune ca Ceausescu a fost mason sau ca a incercat cu disperare sa intre, din considerente politice, in randurile francmasoneriei occidentale.

Cunoscuta pretutindeni sub simpla denumire de P2, Loja se va transforma intr-o veritabila forta de influenta si coruptie politica, reunind sub aripa sa Mafia si Terorismul. Aceasta loja a aparut in Italia, in 1966, la initiativa generalului Giordano Gamberini, Mare Maestru al Marelui Orient din Italia. Este o grupare elitista formata, la sugestiile lui Gamberini, de catre Licio Gelli, un fascist convins si sustinator al lui Benito Musollini. Din cauza afilierii sale la fascism, Gelli a capatat titlul de Maestru Venerabil, echivalentul italian pentru Mare Maestru, potrivit Enciclopediei cultelor si noilor religii, editata in America, in 1999, potrivit jurnalul.ro.

TEORII. Se spune ca in acelasi an al infiintarii Lojei P2, 1966, Ceausescu ar fi fost initiat de fratii masoni ai lui Gelli, un personaj controversat si obscur. Despre nasterea acestei Loje exista doua versiuni. Sunt voci care afirma ca misiunea lui Licio Gelli era aceea de a dezbina Occidentul si Organizatia Atlanticului de Nord (NATO), de a ajuta KGB sa patrunda in francmasonerie pentru a-si satisface unele interese politice si de a orchestra actiunile teroriste internationale. Alte voci autorizate afirma tocmai contrariul: P2 ar fi fost infiintata cu scopul de a reprezenta „nucleul rezistentei” in fata unei ipotetice victorii a comunismului asupra Europei Occidentale.

Cert este ca Loja Propaganda Due s-a bucurat, la un moment dat, de circa o mie de sustinatori, intre care bancheri, mari industriasi, generali, politicieni, directori ai unor institutii de presa. S-au alaturat si Juan Peron, presedintele, pe atunci, al Argentinei, si Lopez Rega, mana dreapta a lui Isabel Peron (sursa de inspiratie a Elenei Ceausescu) etc.

Revenind la personalitatea masonica a lui Ceausescu, surse apropiate lui Gelli au declarat ca dictatorul devenise chiar „unul dintre pionii cei mai importanti ai operatiunilor acestei loje pe plan international, o mare personalitate politica si un mare mediator pe plan mondial”. Cu toate acestea, nu exista o dovada clara a apartenentei lui Nicolae Ceausescu la P2. Ciudat insa, anul 1966 a reprezentat inceputul scurtei perioade de „glorie” a lui Ceausescu, cand cancelariile occidentale si-au deschis portile, primindu-l cu onoruri pe conducatorul Republicii Socialiste. A fost perioada in care, aplaudat de Vest, regimul Ceausescu a primit un neasteptat sprijin economic. Dar mai ales, a fost perioada in care acesta si-a permis sa sfideze Moscova in chestiunea „Primaverii de la Praga”. „Nu cred ca poporul roman si-a rasturnat conducatorul. Judecatorii care l-au condamnat pe Ceausescu la moarte nu erau pregatiti, n-au fost in stare sa-i puna in fata problemele necesare, pe care nu pot sa vi le dezvalui, este secret.” – Aceasta este declaratia succesorului lui Gelli in fruntea Lojii P2, facuta imediat dupa executia cuplului Ceausescu.

https://www.antena3.ro/actualitate/ceausescu-pion-al-unei-loje-masonice-secrete-un-lider-mason-face-o-dezvaluire-uluitoare-348777.html

Nicolae Ceaușescu a deconspirat planul FMI și al masonilor ÎNAINTE să fie omorât

“Poporul este adevăratul stăpân și va rămâne veșnic stăpân, pe destinele sale, și pe bogățiile țării”, afirma Ceaușescu într-un interviu, înainte de a fi asasinat

Cozile impuse de F.M.I.: “FMI a vrut să-i sărăcească pe români înainte de ’89, pentru a-i scoate în stradă”.

“Din studiile efectuate la vremea aceea la Institutul de Cercetare al Europei Libere, studii care se pot consulta la arhiva Universităţii Central Europene de la Budapesta, reiese clar că planul propus de către FMI pentru plata datoriilor României prevedea măsuri de austeritate atât de drastice încât a fost refuzat de conducerea de atunci a României, fiind înlocuit cu un program propriu care, deşi mai puţin sever decât cel preconizat de FMI, a fost responsabil pentru sărăcia şi lipsurile pe care le-au îndurat oamenii până în 1989.”

Annely Ute Gabanyi argumentează, bazându-se pe cercetările şi analizele pe care le-a făcut, că regimul Ceauşescu nu ar fi vrut să-şi plătească datoriile la băncile occidentale, ci a fost obligat să o facă.

Sub presiunea Occidentului, România a fost nevoită să dea înapoi banii împrumutaţi în anii ’70, chiar cu preţul înfometării populaţiei. În acest fel, cancelariile vestice mizau pe două efecte: recuperarea banilor şi ieşirea în stradă a românilor umiliţi.

Potrivit acesteia, politica de austeritate la care a fost supusă populaţia României în anii 1980 a fost printre factorii decisivi care au dus oamenii la disperare şi, în final, la revoltă.

https://observatornews.ro/social/nicolae-ceausescu-a-deconspirat-planul-fmi-si-al-masonilor-inainte-sa-fie-omorat-142639.html

/////////////////

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

“Noua ordine mondială”: comunism la scară globală – chiar dacă poartă o mască de umanoid

Un amănunt care scapă analiştilor zilelor noastre este că mişcarea comunistă a fost de la începuturile sale globalistă şi sprijinită de Marea Finanţă. Aşa-zisa cădere a comunismului, care, însă, nu a fost urmată de un proces al acestuia sau de epurări ale structurilor comuniste din fostele state comuniste, a adormit opinia publică. Dar ani mai târziu, agenda globalistă a celor din spatele comuniştilor este la fel de prezentă, iar procesul de inginerie socială la scară mondială pare să meargă mai departe.Chiar de la apariţia sa, Marx spunea răspicat că „emanciparea clasei muncitoare” ar trebui să cuprindă „toate ţările”.

După o jumătate de secol de reeducare socialistă a naţiunilor occidentale şi după trecerea statelor naţionale – încă suverane – sub controlul unor structuri de guvernare regională şi/sau globală precum Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite, efectele sunt vizibile.

“După victoria clasei muncitoare …. nu vor mai exista în nicio ţară cauze de natură socială, naţională sau de o altă natură pentru izbucnirea războaielor. Dar acest lucru va fi posibil doar atunci când întreaga lume va fi adusă sub controlul total al sistemului socialist-comunist. Întreaga omenire se va uni într-o comunitate adevărată de naţiuni egale”, spunea Nikita Hruşciov, şeful Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1953 până în 1964.

Internaţionismul a fost întotdeauna unul dintre fundamentele marxismului, deoarece, potrivit pionierilor acestei ideologii, caracteristicile naţionale sau etnice nu determină apartenenţa unui individ la un grup social mai mare. Dimpotrivă, ceea ce contează este cărei clase sociale îi aparţine un individ, căci, indiferent de identitatea lor naţională sau etnică, clasele inferioare ale societăţii vor fi întotdeauna exploatate şi oprimate de clasele superioare.

Pe baza acestor afirmaţii, în Manifestul Comunist, Karl Marx a chemat „proletarii din toate ţările” să se unească şi să răstoarne ordinea socială existentă printr-o revoluţie violentă.

Prima asociaţie, pretinzând că a apărat interesele proletariatului internaţional, s-a întemeiat în 1864 sub forma „Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor”, în a cărei declaraţie fondatoare Marx a scris că „emanciparea clasei muncitoare nu este nici locală, nici naţională, ci o sarcină socială care cuprinde toate ţările”.

În concepţia lui Marx, această primă „Internaţională” ar fi reprezentat organul central de conducere al „partidelor muncitoreşti” ce urmau să fie formate în statele naţionale, dar acest lucru a eşuat din cauza disputelor interne ce au dus, în cele din urmă, la destrămarea primei „Internaţionale”.

La Congresul Socialist Internaţional din 1889, la iniţiativa lui Friedrich Engels, s-a înfiinţat cea de-a doua „Internaţională”, care a existat până la Primului Război Mondial şi a contribuit la izbucnirea Revoluţiei din Octombrie.

Politica de destindere a lui Lenin: o înşelăciune la scară mondială

După ce Revoluţia din Octombrie a creat pentru prima oară un stat în Rusia Sovietică, Lenin a înfiinţat în anul 1919 cea de-a treia Internaţională (Komintern), al cărei scop era clonarea revoluţiei bolşevice în alte state aflate în afara sferei de influenţă sovietice şi în cele din urmă extinderea Revoluţiei din Octombrie la un „Octombrie Mondial”.

Dar înfrângerea Uniunii Sovietice în războiul cu Polonia din anul 1921 şi în special eşecul „Octombriei germane” din anul 1923 au reprezentat un recul puternic pentru ambiţiile marxiste.

Contrar aşteptărilor comuniştilor şi promisiunilor personale ale lui Lenin, Primul Război Mondial nu a escaladat într-o revoluţie mondială, iar „epoca de aur a comunismului mondial” întârzia.

Mai rău, economia planificată sovietică a aşa-numitului „comunism de război”, care se caracteriza prin exproprieri, colectivizare şi teroare, se afla, la începutul anilor 1920, aproape de colaps.

În 1921, forţat de împrejurări, Lenin a introdus „Noua Politică Economică” (NEP), care prevedea o liberalizare amplă şi reintroducerea elementelor de piaţă în economia centralizată sovietică – măsură care, pe de o parte, a evitat prăbuşirea totală a sistemului sovietic, şi pe de alta a dat impresia că Rusia se abate de la ideologia comunistă.

În ceea ce priveşte relaţiile externe, prin conceptul lui Lenin de „coexistenţă paşnică” cu statele vestice, s-a reuşit depăşirea, în mijlocul anilor 1920, izolării politice a URSS.

Dar aceast lucru nu a schimbat nimic din obiectivul „celei de a treia Internaţionale”, coordonate de Moscova, care lucra la prăbuşirea statelor naţionale individuale.

Lenin anunţase în 1923 că mai întâi va fi cucerită Europa de Est, apoi ţările Asiei şi în cele din urmă chiar Statele Unite vor fi încercuite – SUA fiind considerată ultimul bastion al capitalismului.

Conform planurilor comuniste, SUA nici nu ar fi trebuit atacate, ele ar fi căzut în mâinile bolşevicilor ca un fruct copt.

Până atunci, conceptul de „coexistenţă paşnică”, plus Noua Politică Economică, ar fi trebuit să ofere Uniunii Sovietice un „răgaz” pentru a ridica nivelul de dezvoltare economică al Estului la nivelul ţărilor industrializate occidentale. Numai atunci când acest obiectiv ar fi fost atins, potrivit planului lui Lenin, ar fi trebuit să înceapă „a doua fază a socialismului”, şi, odată cu ea „reactivarea potenţialului revoluţionar din lumea occidentală”. Asta înseamna că doar atunci ar fi trebuit să aibă loc reîntoarcerea la lupta de clasă deschisă şi, odată cu aceasta, băile de sânge care au fost caracteristice Revoluţiei din Octombrie.

Troţki împotriva lui Stalin

După moartea lui Lenin, în conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice s-a ajuns la o dispută asupra direcţiei acestuia, care a escaladat într-o luptă de putere între noul Secretar General Josef Stalin şi Ministrul Războiului Leo Troţki.

Deşi Troţki şi Stalin aveau viziuni similare asupra scopului strategiei comuniste – crearea guvernului global – modul în care acest obiectiv se voia implementat a devenit mărul discordiei. În timp ce Stalin plănuia construirea socialismului „ţară cu ţară”, Troţki pleda pentru conceptul „revoluţiei permanente la scară mondială”. Asta însemnând că Stalin dorea instaurarea ordinii sociale comuniste în Uniunea Sovietică pentru a extinde apoi revoluţia la alte state.

Troţki a insistat asupra conceptului său de „revoluţie permanentă” prin care, tranziţia de la capitalism la comunism prin socialism nu putea funcţiona decât la scară mondială. Cu alte cuvinte, subminarea intenţionată a ordinii sociale tradiţionale, bazate pe economia de piaţă, ar fi trebuit să creeze o „situaţie revoluţionară” în toate ţările lumii, înainte ca o revoluţie ulterioară să cuprindă întreaga lume şi să supună toate naţiunile dictatului unui consiliu de guvernare global.

După cum se ştie, Stalin a rămas la putere, iar Troţki a fost exilat, iar apoi asasinat. Astfel că planul stalinist a prevalat.

„Nu veţi accepta comunismul uşor, dar vă vom hrăni cu socialism constant şi în doze mici, până vă veţi trezi în cele din urmă şi veţi constata că trăiţi deja în comunism.” – Nikita Hrusciov către un secretar american de stat, în 1959

Astfel că de atunci, comunismul există în paralel cu capitalismul. Aceasta conduce la o concurenţă inevitabilă între cele două sisteme sociale, în care – aşa cum o demonstrează practica – comunismul rămâne permanent în urmă.

Stalin deturnează agenda globalistă

După ce Stalin s-a impus în faţa lui Troţki în a doua jumătate a anilor 1920, a început perioada stalinistă.

În încercarea de a consolida ordinea socială comunistă mai întâi în Uniunea Sovietică, Stalin a anulat Noua Politică Economică şi conceptul de „coexistenţă paşnică” cu vecinii. S-a întors la metodele brutale ale comunismului, care au avut consecinţe devastatoare pentru economia sovietică – dar pe care Stalin a încercat să le contracareze cu deportarea în masă şi lagăre de muncă forţată – cu alte cuvinte, folosind mai multe crime.

În loc să inspire clasa muncitoare la o revoluţie mondială globală, crimele comunismului şi ameninţarea regimului stalinist au condus la o reacţie anticomunistă care a fost exprimată în Europa sub forma fascismului, socialismului naţional şi a franciscanismului – şi, ulterior, în Statele Unite a McCarthyism-ului.

Ca efect al politicii staliniste, lagărul comunist la începuturile anilor 1950 semăna cu cel al anilor 1920. Economia planificată sovietică nu putea concura cu cea a statelor occidentale, iar la începutul Războiului Rece comunismul era discreditat ideologic şi izolat politic – bineînţeles, cu excepţia intelectualilor occidentali de stânga.

Strategia pe termen lung, relansată

După moartea lui Stalin în anul 1953 lupta pentru putere de la vârful regimului sovietic a reizbucnit şi l-a avut câştigător pe Nikita Hruşciov. Cu intenţia de a reînvia revoluţia mondială, Hruşciov nu numai că a readus la viaţă conceptele leniniste ale Noii Politici Economice şi de „coexistenţă paşnică”, ci a integrat şi conceptul lui Trotski de „revoluţie permanentă” într-o nouă strategie sovietică pe termen lung, care, începând cu cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1956 tindea spre unificarea lumii sub un consiliu socialist global.

Hruşciov a început schimbarea strategiei prin declararea lui Stalin drept ţap ispăşitor pentru crimele regimului comunist şi a iniţiat un proces pe termen lung de destalinizare, al cărui scop a fost ulterior comentat de Andrei Saharov:

„Suntem convinşi că opinia publică mondială comunistă dezaprobă toate încercările de restaurare a stalinismului în ţara noastră. Ar fi o lovitură îngrozitoare împotriva puterii de atragere a ideilor comuniste în întreaga lume. La vizita din 1959 în Statele Unite, Hruşciov a dezvăluit în mod surprinzător şi deschis modul în care funcţiona în practică conceptul împrumutat de la Trotski de „revoluţie permanentă la scară mondială” în noua strategie sovietică pe termen lung. Hruşciov i-a spus Ministrului Agriculturii, Ezra Taft Benson, că nepoţii săi vor trăi în comunism. Atunci când Benson l-a contrazis, Hruşciov i-a spus:

„Voi americanii sunteţi atât de naivi!…. Nu! Nu veţi accepta comunismul uşor, dar vă vom hrăni cu socialism, constant şi în doze mici, până vă veţi trezi în cele din urmă – şi veţi constata că trăiţi deja în comunism.”

Andrei Saharov, aşa numitul „tată al bombei cu hidrogen a Uniunii Sovietice”, care în anul 1968 cerea terminarea Războiului Rece şi integrarea internaţională a Estului şi a Occidentului într-o ordine socialistă globală, a devenit şi mai explicit vorbind despre conceptul de „atitudine psihologică”a popoarelor occidentale.

El credea că popoarele occidentale ar trebui să fie „setate psihologic”, încât să sprijine „de bună voie” redistribuirea internaţională a venitului lor şi construirea unui guvern mondial. Această „modificare a psihicului poporului” necesară pentru „creştere paşnică” în cadrul socialismului global ar trebui să fie făcută „pe o bază general democratică, controlată de opinia publică, prin toate mijloacele democratice, precum alegerile, publicaţiile etc şi să joace un rol esenţial în ceea ce se presupune că este cauzat de efectul de seră al dioxidului de carbon industrial, care necesită înfiinţarea unei economii globale socialiste. Dacă, în ciuda acestei reeducări sistematice, popoarele occidentale refuză să-şi abandoneze „ideologia laşă şi egoist mic-burgheză” cu care au fost îndoctrinate de „militarism, naţionalism, fascism şi revanşism”, atunci distrugerea civilizaţiei umane ar fi ameninţată de războiul nuclear.

Infiltrarea Occidentului

O jumătate de secol mai târziu, reeducarea socialistă a popoarelor occidentale şi transferul treptat al fostelor naţiuni suverane sub controlul guvernării regionale şi globale, precum Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite, sunt evidente.

Mai puţin evident este că această evoluţie a fost efectiv realizată de Moscova încă din anii 1950. La un sfert de secol după presupusa „prăbuşire a Uniunii Sovietice”, ameninţarea comunistă din conştiinţa publică a dispărut aproape complet. Ca urmare, unui observator neavizat îi rămân ascunse acţiunile subtile dar concertare ale Moscovei, care împing lent statele occidentale către socialismul global.

La prima vedere protagoniştii acestei evoluţii par să aparţină altor coloraturi politice. Acest lucru se explică prin faptul că „Revoluţia permanentă” a lui Troţki conţine conceptul de „entrism”, care prevede infiltrarea partidelor şi organizaţiilor deja existente cu agenţi sovietici de influenţă sau înfiinţarea de organizaţii care să apară pe nebănuite pentru a pune în aplicare – sub ecranul lor artificial – agenda comunistă sub un steag fals.

Abia atunci când cineva cunoaşte obiectivele strategiei sovietice pe termen lung şi este familiarizat cu conceptul Troţkian de „entrism”, poate înţelege de exemplu de ce „neoconismul” american (cu trecut troţkian) a târât occidentul într-un război lipsit de sens şi fără ieşire cu Islamul. De ce aparente „extreme drepte” (cu trecut comunist!) cer desfiinţarea NATO, de ce pretinşii „sprijinitori ai mediului” (cu trecut comunist!) depun eforturi în introducerea unei economii planificate sau chiar şefi de guverne pretinşi conservatori (cu trecut comunist!) deschid graniţele statului naţional şi promovează emigrarea masivă de străini care nu sunt integrabili în ordinea socială tradiţională.

Există nenumărate exemple care arată cum, sub acoperirea diferitelor partide şi organizaţii, este pusă în aplicare agenda strategiei sovietice pe termen lung.

Efectele „permanentei revoluţii” a lui Trotski sunt evidente. Cel mai vizibile sunt efectele în integrarea europeană şi în aşa numitul proces Rio, care foloseşte ca paravan „protecţia internaţională a climei” pentru a transforma ONU într-un veritabil guvern mondial şi pentru a stabili o ordine internaţională socialistă.

În decursul acestei „revoluţii permanente” organele de guvernare ale statelor naţionale sunt aduse mai întâi la stadiul de simple agenţii de sprijin pentru guvernul regional şi/sau mondial. Acest lucru continuă până când fostele state naţionale – iniţial echilibrate din punct de vedere etnic şi cultural – sunt aduse în stare de haos, descompuse, ruinate economic şi financiar şi făcute incapabile de a se apăra – în momentul în care tensiunile sociale apărute ca urmare al acestui proces ajung să dea naştere unei „situaţii revoluţionare” care – evident – va facilita prăbuşirea ordinii sociale tradiţionale la scară mondială prin evenimente de genul războaielor civile.

Iar acest lucru nu face altceva decât să pregătească instalarea definitivă a unui guvern mondial. Care are mari şanse să fie socialist.

https://epochtimes-romania.com/news/noua-ordine-mondiala-comunism-la-scara-globala-chiar-daca-poarta-o-masca-de-umanoid—267359

////////////////////

Daily Mail: China se pregăteşte de şase ani pentru un nou război mondial cu arme biologice

Cercetătorii chinezi ar fi dezvoltat arme bacteriologice – inclusiv coronavirusuri – în vederea unui nou război mondial în ultimii şase ani, potrivit unui document obţinut de anchetatorii americani, conform Daily Mail.

Documentul emis de oficiali ai Partidului propunea ca armele biologice să devină „arma de bază pentru asigurarea victoriei” într-un astfel de conflict, chiar subliniind condiţiile perfecte pentru a utiliza agenţi bacteriologici şi documentând impactul pe care l-ar avea asupra „sistemului medical al inamicului”.

Citiți și „Moartea este motorul care duce istoria înainte”. Teorii fasciste ale Partidului Comunist Chinez

Potrivit sursei citate, regimul comunist chinez a examinat potenţialul militar al coronavirusurilor dezvoltate pe baza unui virus de liliac încă din 2015 ca fiind ridicat, lucru care face ca teoria conform căreia pandemia de virus Wuhan să fi izbucnit din cauza unei scurgeri provenite de la un laborator chinez să fie încă cercetată de specialişti.

Documentul scris de oamenii de ştiinţă ai Armatei Populare de Eliberare şi oficiali din domeniul sănătăţii arată că aceştia au examinat metode de inginerie genetică asupra virusurilor pentru a produce arme extraordinar de puternice.

Citiți și Noi dovezi despre folosirea biotehnologiei în armata chineză [Defense One]

Este cunoscut faptul că la Institutul de Virologie din Wuhan exista un program care studia metode genetice de „îmbunatăţire a funcţiei” coronavirusurilor de liliac, pentru a le face, practic, mai letale şi mai transmisibile la om. Programul – care a fost criticat vehement de virologii occidentali pentru pericolele pe care le prezenta şi asupra căruia SUA a impus un moratoriu în 2015 – beneficia inclusiv de sprijin financiar (redus) din partea administraţiei americane – în mandatul Obama.

Citiți și „Moartea este motorul care duce istoria înainte”. Teorii fasciste ale Partidului Comunist Chinez

Surse guvernamentale afirmă că acest subiect „ridică îngrijorări majore” cu privire la intenţiile regimului comunist de la Beijing.

Autorii documentului insistau că un al treilea război mondial „va fi biologic”, spre deosebire de primele două războaie care au fost descrise drept chimice şi respectiv nucleare.

Documentul prezintă, de asemenea, condiţiile ideale pentru a elibera o armă biologică în scopul provocării de daune maxime.

Oamenii de ştiinţă atrag atenţia, în document, că astfel de atacuri biologice nu ar trebui să fie efectuate în mijlocul unei zile senine, deoarece lumina intensă poate deteriora agenţii patogeni eliberaţi, în timp ce ploaia sau zăpada pot afecta particulele de aerosoli. Cercetătorii chinezi recomandă ca agenţii patogeni să fie răspândiţi noaptea, sau în zori cu „o direcţie stabilă a vântului … astfel încât aerosolul să poată pluti către zona ţintă”.

Citiți și Teoria că virusul Wuhan a fost scurs dintr-un laborator capătă tracţiune – consilier american de securitate naţională

Între timp, cercetarea menţionează, de asemenea, că un astfel de atac ar duce la creşterea numărului pacienţilor care necesită tratament spitalicesc, ceea ce „ar putea cauza prăbuşirea sistemului medical al inamicului”.

https://epochtimes-romania.com/news/daily-mail-china-se-pregateste-de-sase-ani-pentru-un-nou-razboi-mondial-cu-arme-biologice—314286

//////////////////////

Armele Biologice Sintetice, o amenințare mai mare decât pandemia!

Pot fi vizate grupuri cu aceeași bază genetică

Publicat

de Ovidiu Drugă

Pandemia pare să fi dat idei cumplite marilor puteri militare ale lumii. Un raport redactat de Institutul Naval al SUA (USNI) afirmă că noile tehnologii care permit „modificarea sau crearea organismelor biologice” reprezintă o amenințare profundă pentru securitatea oricărui stat.

Noilor tehnologii de sinteză moleculară fac posibilă înlăturarea oricăror obstacole tehnice din calea savanților care urmăresc să proiecteze organisme noi sau să aducă modificări unor organisme care există.

Că ne place sau nu, progresul tehnologic în acest domeniu are aplicații militare imposibil de ignorat.

Dacă majoritatea statelor au abandonat armele biologice tradiționale pe motiv că nu sunt de încredere, Armele Biologice Sintetice nu au acest dezavantaj.

Pot fi vizate anumite popoare, prin selectarea bazei genetice

Astfel, este posibilă selectarea unei ținte pe baze genetice. Nici măcar nu e necesar ca populația țintă să fie eliminăm fizic. Teoretic, Armele Biologice Sintetice sunt capabile să o facă incapabilă de luptă sau să-i modifice caracteristicile comportamentale.

Astfel, ingineria moleculară a zilelor noastre permite construirea de agenți patogeni cu o perioadă de incubație „personalizată” sau cu o capacitate mare de transmitere presimptomatică, pentru a putea calibra cu precizie momentul și ținta unui atac biologic.

Este, de asemenea, posibil să se calculeze perimarea unui agent patogen, astfel încât boala indusă si „dispară” după un anumit număr de generații „virale”.

„Războiul fără limite” plănuit de China

Să nu credeți că raportul Institutului Naval al SUA este rodul imaginației unor minși înfierbântate. Beijingul a recunoscut cu multă vreme în urmă rolul fundamental pe care îl vor juca aceste arme în bătăliile viitorului.

În 1999, colonelii Armatei Populare Qiao Liang și Wang Xiangsui au afirmat în lucrarea lor „Războiul fără limite”, că Republica Populară Chineză trebuie să fie pregătită să ia în considerare tpate instrumentele convenționale, biochimice și ideologice în cazul unui război.

Mai recent, generalul He Fuchu, vicepreședinte al Academiei de Științe Militare din China, a subliniat că „biotehnologia este un domeniu de vârf strategic”, „un domeniu al luptei militare”.

Apărarea împotriva unor asemenea scenarii de război pare extrem de grea. Pandemia ne-a arâtat că un „nou” agent patogen este dificil de identificat și este greu să lupți cu infecția pe care acesta o provoacă. Răspunsul lent la Sars-CoV-2 demonstrează că este nevoie de timp pentru a recunoaște o nouă amenințare, a o înțelege, a identifica sursa ei și a dezvolta contramăsuri medicale adecvate, scrie ziarul italianIl Giornale.

https://evz.ro/armele-biologice-sintetice-o-amenintare-mai-mare-decat-pandemia-pot-fi-vizate-grupuri-cu-aceeasi-baza-genetica.html

/////////////////////////

ARMELE BIOLOGICE – IMPACTUL ASUPRA SANATATII POPULATIEI IN SECOLUL XXI

CUPRINS

PARTEA GENERALA

definitie

istoricul armelor biologice

dezvoltarea armelor biologice in timpul celor doua razboaie mondiale

legislatia internationala in domeniu

DESCRIEREA ARMELOR BIOLOGICE (enumerare, efecte)

SITUATIA ACTUALA IN LUME

IMPACTUL ARMELOR BIOLOGICE ASUPRA POPULATIEI, CONFORM STUDIILOR ACTUALE

BIBLIOGRAFIE

1.1. DEFINITIE SI CLASIFICARE

In literatura de specialitate termenii „bioterorism”, „arme biologice” si „razboi biologic” cunosc mai multe definitii, fara a exista diferente esentiale in ceea ce priveste realitatile la care fac referire.

In principiu, armele biologice sunt reprezentate de dispozitive mai mult sau mai putin complexe, care utilizeaza capacitatea patogena a unor organisme vii sau a produselor rezultate de la acestea, in scopul determinarii unor boli la om, animale sau la culturile agricole.

Conform unei alte incercari de definire, armele biologice sunt mijloace de nimicire in masa, obtinute din bacterii, virusuri, ciuperci patogene sau toxine ale acestora.

Utilizarea armelor biologice este definita drept raspandirea agentilor infectiosi si a toxinelor, cu efecte vatamatoare sau letale pentru oameni, animale sau culturi agricole, cu ajutorul unor mecanisme de diseminare, care pot fi reprezentate de bombe, obuze de artilerie, aerosoli sau orice alte mijloace.

Bioterorismul consta in utilizarea sau amenintarea cu utilizarea de virusi, bacterii, ciuperci sau toxine, de microorganisme, cu intentia declarata de a provoca o maladie sau decesul fiintelor umane, animalelor si plantelor, cu scopul de a atinge anumite obiective.

Intr-o prima clasificare a armelor biologice se disting doua categorii de agenti biologici: agenti patogeni vii, reprezentati de microorganisme si agenti patogeni nevii sau neanimati, constand in produse ale microorganismelor, reprezentate, in special de toxine.

In prima categorie se gasesc bacteriile care produc boli ca: antraxul, ciuma, tularemia, etc., virusii, care provoaca boli precum variola, frigurile galbene, febrele hemoragice (Ebola), rickettsii, care produc boli precum „febra Q’ si fungi, care actioneaza, in special, asupra recoltelor agricole.

Toxinele sunt produse ale plantelor sau microorganismelor, incluzand, printre altele, botulina (produs al bacteriei Clostridium botulini), dar si toxine care pot fi produse prin sinteza chimica.

Biotehnologia poate fi folosita pentru realizarea pe scara larga a acestor agenti biologici, iar ingineria genetica poate sa le sporeasca rezistenta la vaccinurile si tratamentele medicale actuale.

ISTORICUL ARMELOR BIOLOGICE

Repere cronologice. Selectia evenimentelor semnificative din istoria armelor biologice

Secolul 6 i.e.n. – Asirienii otravesc puturile dusmanilor lor cu corn de secara (claviceps purpurea), o ciuperca a carei toxina produce halucinatii violente.

Anul 184 i.e.n. – Cartaginezul Hannibal catapulteaza vase umplute cu serpi asupra puntii navelor regatului Pergamului. Aceasta tactica, prin care a obligat dusmanii sa se bata in acelasi timp cu oamenii si cu serpii, i-a asigurat victoria ( Hannibal ar putea fi considerat, deci, pionier al armelor biologice).

Anul 1346 – In timpul asediului cetatii Caffa (Crimeea), tatarii au aruncat cadavre contaminate cu ciuma peste zidurile orasului, obligand pe genovezi sa se retraga, cu pretul, poate, al extinderii bolii de-a lungul Europei.

Secolul XV – Conchistadorul spaniol Pizarro a raspandit variola printre indienii din America de Sud, oferindu-le haine contaminate cu variola.

Anul 1710 – Trupele rusesti utilizeaza procedeul Pizarro contra suedezilor asediati in orasul Reval.

Anul 1767 – Englezii au contaminat mai multe triburi de indieni din Ohio si din Pensylvannia, oferindu-le paturi infestate cu variola.

Anii 1914-1918 – Germania este acuzata de a fi expediat in SUA vite contaminate cu antrax si morva (rapciuga), de asemenea, ca au incercat sa provoace holera in Italia si pesta in Rusia. Banuielile, niciodata dovedite, au fost suficient de nelinistitoare pentru ca la Conventia de la Geneva, semnata la 17 iunie 1925, sa se interzica utilizarea armelor biologice (si chimice).

Anul 1936 – Japonia lanseaza un vast program de cercetare asupra armelor biologice. In faimosul „Unite 731“, in Manciuria, medicul militar Shiro Ishii a testat asupra prizonierilor efectele infectiei cu holera, pesta, antrax etc.

Anul 1940 – Japonezii imprastie suspensii de pesta asupra oraselor chineze prin bombe cu fragmentatie. Sunt utilizati de asemenea purici infestati.

Anul 1941 – Britanicii experimenteaza antraxul in insula Grunard, in largul Scotiei. Accesul la insula, contaminata inca, este si azi interzis.

Anul 1943 – SUA lanseaza un program de cercetare la Camp Detrick, in Maryland. Scopul cercetarii asupra armelor biologice este declarat a fi unul defensiv.

Anul 1952 – Un grup de experti internationali acuza SUA ca au utilizat arme biologice in Coreea de Nord.

Anul 1955 – Arsenalul american de la Pine Bluff, din Arkansas, incepe productia de masa a germenilor tularemiei. Zece ani mai tarziu, zona devine un loc de stocare a tuturor tipurilor de germeni „militarizati“ (oficial distrusi in anul 1972).

Anul 1956 – Maresalul sovietic Zhukov anunta ca URSS are intentia sa dezvolte, la randul ei, un program de arme chimice si biologice.

Anul 1960 – SUA sunt banuite ca utilizeaza arme biologice in Vietnam. La randul sau, Vietcongul utilizeaza diferite metode pentru a contamina trupele americane.

Anul 1972 – Conventia asupra interzicerii, dezvoltarii, productiei si stocarii de arme biologice si chimice si asupra distrugerii lor este ratificata de 103 state. SUA nu au semnat-o decat in anul 1975.

Anii 1975-1983 – Prin utilizarea de mycotoxines tricohecnes, vietnamezii au facut sa cada „ploaia galbena“ in Laos si in Cambodgia.

Anul 1979 – O explozie in complexul militar Sverdlovsk (Rusia) a provocat moartea mai multor zeci de persoane si cateva sute au fost contaminate cu antrax. Boris Eltin a declarat in anul 1992, in calitate de presedinte al Rusiei, ca accidentul s-a produs intr-un centru de studiu a armelor biologice.

Anul 1984 – In Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh au contaminat restaurantele cu salmonella. Patruzeci de persoane au fost spitalizate.

Anul 1989 – Conform directorului CIA, cel putin zece tari fabrica arme biologice.

Anul 1991 – Irakul anunta ca face cercetari asupra armelor biologice.

Anul 1992 – Secta japoneza Aum incearca sa procure virusul Ebola din Zair. In anul urmator, membrii sectei ajung sa disemineze antraxul in interiorul unui imobil.

Anul 1995 – Anul mai multor pericole – se presupune ca Irakul dispune de proiectile teleghidate cu incarcatura biologica; 17 tari sunt susceptibile de a dispune de astfel de arme; in Japonia, secta Aum procedeaza la mai multe tentative de contaminare; un extremist american a livrat in mod legal fiole cu bacili ai pestei.

Anul 1999 – Ossama Ben Laden este suspectat ca detine arme biologice; a facut caz de mai multe amenintari cu atentate de SIDA in lume; cecenii trecuti in Daghestan au avut asupra lor planuri de atac biologic.

Anul 2001 – Scrisorile cu antrax au semanat panica in SUA si au cauzat primii morti ai terorismului biologic.

Folosirea agentilor biologici si a toxinelor acestora ca arme este paralela cu dezvoltarea societatii umane. Diversificarea activitatii umane catre vanatoare, mai ales impotriva unor animale din ce in ce mai mari sau mai periculoase, au facut inerenta adaptarea tehnicilor si a metodelor de vanatoare si de supravietuire.

Desi empirica, aceasta adaptare avea la baza observatia ca anumite animale desi mici, de exemplu serpii, aveau o posibilitate de aparare prin anumite secretii inoculate odata cu muscatura, veninul acestora fiind eficace impotriva unor tinte foarte mari.

Era mai putin important pentru vanator ce anume continea veninul sarpelui, cat posibilitatea utilizarii serpilor vii sau a armelor otravite cu veninul acestora pentru a vana animale mai mari.

Aceste tehnici ofereau si vanatorilor mai putin dezvoltati fizic un avantaj substantial

Evident ca aceste practici au fost utilizate si in luptele interumane, moment in care armele folosite pentru vanatoare erau aceleasi, folosite si pentru aparare.

Folosirea agentilor biologici si a toxinelor ca arma are caracteristica principala constienta utilizarii avantajului agentului biologic sau a toxinei asupra potentialului inamic, uman sau animal.

Acesta este si motivul pentru care in lipsa unor surse istorice putem face doar presupuneri asupra utilizarii ca arme sau a aparitiei intamplatoare a unor epidemii sau simptome in decursul istoriei. Cert este ca odata cu identificarea fizica a primului agent biologic se delimiteaza foarte clar istoria armelor biologice in doua perioade: perioada empirica, in care agentii biologici si toxinele erau utilizate in baza experientei dobandite prin observatie si perioada stiintifica, in care agentii biologici si toxinele au fost utilizate pe baza informatiilor stiintifice, bazate pe fenomene reproductibile si predictibile, moment in care putem vorbi si despre aparare si protectie impotriva armelor biologice.

Foarte multe boli au fost cunoscute si descrise chiar daca nu se cunostea agentul biologic implicat.

Altele au fost descoperite in marea majoritate in secolul 19 si 20. De exemplu ciuma a fost descrisa in urma cu peste 3000 de ani, variola este descrisa de chinezi din 1122 B.C., febra galbena din 1600. A fost nevoie de aproximativ 300 de ani pentru ca un biolog cubanez Carlos Finlay, in 1881, sa asocieze febra galbena cu tantarul, ca vector al transmisiei bolii.

PERIOADA EMPIRICA

In Vechiul Testament, in Geneza, Intaia carte a lui Moise, Capitolul 49, apare prorocirea si moartea lui Iacov “Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand piciorul calului, ca sa cada calaretul”.

Aceasta atesta cunostintele asupra potentialului serpilor de a fi periculosi in ciuda marimii lor dar si a utilizarii cu intentie a acestora.

Vechiul Testament in A doua carte a lui Moise, Capitolul 9 “Iata, mana Domnului va fi peste vitele tale cele de la camp: peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si oi si va fi moarte foarte mare” dar si simptomele “ s-au facut bube cu puroi pe oameni si pe vite” releva clare cunostinte asupra potentialului bolilor ca element de constrangere.

Ipotezele doctorului Trevisanto, referitoare la utilizarea tularemiei ca arma biologica inca din secolul XIV i.Hr., se bazeaza pe documente arheologice care sugereaza existenta simptomelor bolii la om si animale. Boala este provocata de o bacterie Francisella tularensis, care afecteaza in primul rand animalele (cai, magari, catari, camile, oi, capre) de unde se transmite si la om. Boala ramane si astazi o problema de sanatate publica, in ciuda eficientei tratamentului antibiotic, cazurile incorect diagnosticate, tratate tardiv cu antibiotic sau netratate sunt fatale. Simptomele bolii descrisa in documentele arheologice: ulcere cutanate, umflaturi dureroase ale ganglionilor limfatici, pneumonie, febra, frisoane, slabire progresiva, insuficienta respiratorie sunt prezente si in tabloul clinic actual al tularemiei. Boala este o zoonoza, afecteaza in primul rand animalele, inclusiv iepurele, oile sau cabalinele si se transmite la om prin vectori hematofagi (capuse, paduchi, pureci sau muste).

Asocierea cu epoca bronzului a utilizarii armelor biologice Trevisanto (2)(3), o atribuie imperiului Hitit (2000-1200 B.C.), imperiu care a existat in estul Mediteranei, in vestul regiunii Anatolia de pe actualul teritoriu al Turciei. Documente din perioada faraonului Akhenaton (initial Amenhotep IV), faraon din dinastia a XVIII-a (1379-1362 i.Hr.), atesta existenta unei “boli hitite”, asocierea cu hititi a unei boli sugerand chiar provenienta epidemiei. Alte documente datand din 1335 i.Hr., descriu o epidemie in localitatea Simyra, un oras situate astazi la granita dintre Liban si Siria. Interesanta este asocierea bolii cu magari, in documente fiind specificata interdictia de a fi folositi magari in caravanele care transportau produse intre Cipru si Irak si dintre Israel si Siria.

Razboaiele au amplificat si ele epidemia, in insulele din Marea Egee fiind concomitente epidemii, cel mai probabil aduse de rozatoarele de pe corabiile luptatorilor, care au contaminat animalele din insule.

Epidemiile de tularemie au evoluat pe perioade semnificative, de 35-40 de ani, motiv pentru care surse din estul Mediteranei atesta existenta unor simptome asemanatoare si presupun o zona endemica pentru Francisella tularensis. Trevisanato asociaza caderea imperiului Hitit cu epidemiile succesive de tularemie ducand evidentele epidemiei pana la 2500 i.Hr., perioada in care imperiul Hitit incepe sa decada, inclusiv doi regi hititi decedand de tularemie. Sunt scrieri nebiblice referitoare la razboaie dintre hititi si locuitori ai cetatii Arzawan din vestul Anatoliei. Turme de oi, magari care au aparut misterios in jurul cetatii si pe drumurile catre cetatea Arzawan. Este foarte posibil ca hititi sa fi suspectat ca boala provine de la oi si magari. Cei doi ani de razboi (1320 si 1318 i.Hr.), concomitent cu epidemia de tularemie, au slabit suficient cetatea Arzawa pentru a pierde razboiul. Se pare ca si aparatori au folosit tactica de a trimite animale bolnave catre inamici, intuind efectele devastatoare ale bolii. Desene de pe manuscripte din acea perioada datand din secolul 14-13 i.Hr. reprezentand o femeie impreuna cu un berbec, denota o posibila cunoastere a transmiterii bolii, o posibila traducere a textului asociat desenului fiind aproximativa cu “Tinutul prin care trece va fi bantuit de boala rea”.

Progresul organizarii umane, pastoritul devenit o ocupatie de baza, magarul, important animal domestic de transport in Asia mica si Orientul Mijlociu, aglomeratiile umane in asezaminte de tip cetate sau forturi, precum si locuitul impreuna cu animalele domestice au constituit factori favorizanti ai diseminarii epidemiilor de la animale la om si invers, comertul intre cetati, cu animale sau chiar oameni infectati, precum si vectorii asociati populatiilor umane (sobolani, pureci, muste, etc.) au inceput sa constituie factori majori ai diseminarii bolilor infectioase inca cu 3000 de ani i.Hr.

Este posibil ca hititii sa fi intuit puterea devastatoare a bolii, este foarte posibil ca amenintarile din Vechiul Testament sa aiba un suport in realitate, mai putin probabila este teoria conform careia locuitul impreuna cu animalele au creat imunitate populatiei evreilor, spre deosebire de egipteni care nu locuiau cu animalele, mai ales ca nici in prezent tularemia nu beneficiaza de un tratament imunologic cu vaccin.

Intuitii clare asupra evidentei bolilor si a transmiterii prin contact direct au fost scoase recent in evidenta de scrieri arheologice din regiunea Sumer, actuala regiune din Siria, unde arheologi au descoperit scrieri cuneiforme, langa Raul Eufrat, datand din 1170 i. Hr. in care se interzice persoanelor bolnave sa calatoreasca in orase si care avertizeaza oameni sa nu atinga sau sa foloseasca lucrurile personale care au apartinut victimelor. Sunt primele dovezi clare ale instituirii carantinei ca mijloc de prevenire a bolii, prin izolarea sau limitarea contactului bolnavului cu persoanele sanatoase.

Istoria armelor biologice se intrica si se confunda cu istoria armelor chimice, poate pentru ca razboiul in general a utilizat practic toate mijloacele pentru a stabili un avantaj tactic.

Sunt numeroase exemple in istorie de utilizare a armelor biologice precum si a armelor chimice. Pentru a evita perpetua confuzie dintre armele chimice si biologice, in aceasta lucrare se va face referire strict la armele biologice.

Este foarte bine cunoscuta otravirea fantanilor cu cadavre animale sau plante otravitoare ca mijloc de aparare precum si a surselor de alimente. Desigur ca aceleasi metode au fost utilizate si ca mijloace ofensive.

Primul consemnat in istoria militara pentru utilizarea plantei Spanz (Helleborus) pentru a otravi apa din cetatea Kirrha in anii 600 B.C. de catre Solon din Atena.

In 400 BC arcasii Scitiei foloseau sageti otravite in cadavre in descompunere. Folosirea cadavrelor pentru a otravi resursele de apa era o metoda deosebit de eficienta de razboi biologic. Aceasta tactica a fost folosita ulterior de Barbarossa in 1155, in razboiul de la Tortona.

Radacinile de mandragora au fost utilizate in anii 200 BC de catre cartaginezi pentru a otravi vinul inamicului.

Hanibal a folosit serpi veninosi aruncati in barcile inamicilor in batalia de la Pergamus in 190 BC.

Catapultarea cadavrelor infectate cu ciuma a fost folosita de Mussis, un mongol, la asediul cetatii din Crimeea actuala, Kaffa in 1346. Cetatea aflata sub conducere genoveza a fost focarul de diseminare a primei epidemii de ciuma in Europa. Nu mai putin de 15 milioane de europeni au decedat dupa reintoarcerea corabiilor genoveze cu marinari infectati in portul Genova.

Spaniolii in razboiul contra francezilor pentru orasul Napoli au infectat vinul cu sange provenind de la bolnavii de lepra in 1495.

O abordare interesanta a utilizarii agentilor biologici a fost initiata de Siemenowic in 1650, un general polonez de artilerie, care a folosit obuze de artilerie incarcate cu saliva de la cainii bolnavi de turbare pentru a le lansa asupra inamicului.

In 1710 trupele rusesti folosesc tehnica din 1346 catapultand cadavrele infectate cu ciuma impotriva trupelor suedeze.

Desigur ca folosirea agentilor biologici ca arme nu se putea limita la regiunea Europei si Asiei.

In 1763 paturi infectate cu variola sunt distribuite populatiei indiene americane din Fort Pitt, Pensylvania, de catre colonelul britanic Henry Bouquet. Intentionata sau nu diseminarea variolei populatiei indiene a avut efecte devastatoare, primul contact cu o boala necunoscuta de catre o populatie fara imunitate la un agent biologic are efecte de masa masive.

Probabil ca a fost prima oara cand o arma biologica a avut efect de exterminare in masa

Acest efect tactic, folosirea agentilor biologice pe populatii susceptibile, a incercat sa fie reprodus in 1785 impotriva tunisienilor, prin distributia de paturi infectate cu variola.

Descoperirea noilor continente, in afara schimburilor culturale a dus si la schimburi biologice, europeni au dus variola in America si s-au intors cu sifilis, cu toate ca este disproportionat, schimbul a avut efecte grave asupra populatiei americane bastinase.

Razboiul a escaladat intotdeauna si utilizarea a noi tipuri de arme, de tactici, efectul surpriza fiind in general urmarit.

Razboiul civil american este probabil primul care a experimentat noi tipuri de arme, armele biologice fiind intens folosite. In 1861, trupele unionale erau avertizate sa nu foloseasca surse de apa pe teritoriul inamic, sa nu accepte hrana de la persoane si locuri nesigure. Cadavre in descompunere contaminau sursele de apa pentru a intarzia avansul trupelor unionale. Paturi infectate cu variola, dar si cu febra galbena au fost folosite impotriva trupelor unioniste.

Cert este ca mai multi oameni au murit in razboiul civil american rapusi de boli decat pe campul de lupta.

PERIOADA STIINTIFICA

JUMATATEA SECOLULUI 19 a insemnat momentul de cotitura in evolutia microbiologiei si a bolilor infectioase.

Descoperirea din 1863 a medicului francez Casimir Joseph Davaine a agentului cauzal al antraxului este considerata momentul de iesire din perioada empirica si trecerea in perioada stiintifica, bazata pe dovezi.

Au urmat o serie exceptionala de descoperiri ale agentilor biologici cauzali pentru diverse boli.

In 1876, Robert Koch obtine primele culturi pure de antrax; 1882, Loffler si Shutz descopera agentul cauzal al morvei; 1887, Sir David Bruce descopera agentul cauzal al brucelozei; 1883, Koch descopera agentul cauzal al holerei; 1907, Howart T Ricketts descopera agentul cauzal al tifosului. Agentul cauzal al tularemiei a fost descoperit in 1912, in districtul Tulare din California. Descoperirea primului vaccin antirabic de catre Pasteur, apoi antituberculos de Koch si confirmarea teoriei vaccinale a lui Jenner privind proprietatile vaccinale ale tulpinilor de variola de la cabaline si bubaline care determina un raspuns imunitar de protectie impotriva variolei umane au reprezentat intruparea sperantelor umanitatii privind existenta reala a unui antidot sau a unei protectii reale impotriva agentilor biologici.

Desigur ca dezvoltarea stiintifica nu putea lasa deoparte si avantajele utilizarii armelor biologice, de data aceasta folosind argumente stiintifice si nu empirice.

Marele cercetator Louis Pasteur, universal recunoscut pentru cercetarile umanitare a experimentat bacteria Salmonella pentru a extermina sobolanii, a vibrionul holeric pentru a extermina iepurii, a agentilor dizenteriei contra lacustelor.

DEZVOLTAREA ARMELOR BIOLOGICE IN TIMPUL CELOR DOUA RAZBOAIE MONDIALE

Primul razboi mondial a avut ca vedeta unanim acceptata arma chimica.

Desi umbrite de “succesul” armelor chimice, armele biologice au fost o permanenta preocupare a armatei germane.

Exista suspiciuni asupra utilizarii ciumei impotriva trupelor ruse la St. Petersburg in 1915, asupra infectarii cailor din porturile americane destinati armatelor britanice si franceze. Surse americane descriu programele de sabotaj cu agenti biologici pe care persoane aservite Germaniei le efectuau pe teritoriu american. Au fost descoperite laboratoare clandestine in care erau cultivati agenti biologici ca antrax si bacilul morvos.

Caii, in primul razboi mondial aveau o importanta covarsitoare in doctrina armatelor, motiv pentru care programul biologic german avea ca obiect acest animal.

Este probabil ca este primul program biologic exclusiv contra animalelor. Utilizari relativ izolate cu bacilul morvos si antrax au fost realizate in perioada 1916-1918 in Rusia, Franta, probabil si pe teritoriul Romaniei.

Prezenta epidemiilor de diverse tipuri, tifos, holera, febra de transee, gripa spaniola, etc. din perioada primului razboi mondial face imposibila o evaluare a eficacitatii programului biologic militar german.

Toate acuzatiile de utilizare a agentilor biologici au fost negate de Germania

Nu au fost declarate victime ale agentilor biologici utilizati ca arme de catre nici o parte beligeranta din primul razboi mondial.

Probarea atacurilor biologice ramane si actual o provocare a sistemelor de protectie, de aplicare a legii si juridice

AL DOILEA RAZBOI MONDIAL a demonstrat succesul dezvoltarii societatii umane, orientarea industriei spre performanta tehnologica, noi tipuri de arme super-sofisticate, arma nucleara fiind un exemplu nefericit.

Daca armele chimice au “tacut” in al doilea razboi mondial, armele biologice au fost intens cercetate.

Descoperirea primului antibiotic de catre Sir. Alexander Fleming, in 1929, izolarea si purificarea acestuia pentru a fi folosit in tratamentul infectiilor bacteriene la om si mamifere, in 1941, a reprezentat o victorie epocala a omului impotriva bolilor in plin razboi mondial.

Concluziile primului razboi mondial au modificat si tactica viitoare a marilor puteri fata de fiecare categorie de arme. Inteligenta extraordinara a fost investita pentru dezvoltarea si modernizarea tuturor categoriilor de arme.

Incepand cu anul 1920, marile puteri au dezvoltat programe biologice, evident nerecunoscute, motiv pentru care, la Geneva in 1925, a fost semnat Protocolul de la Geneva care interzicea utilizarea armelor biologice si chimice in razboi.

Trecusera 250 de ani de la Intelegerea de la Strasbourg, din 1675, referitoare la interzicerea utilizarii gloantelor si armelor otravite in razboi. Mii de ani de tensiuni, tradari si conflicte europene sunt date de o parte, in 1925, pentru a recunoaste riscurile incomensurabile de a utiliza intensiv armele biologice si chimice.

Spre deosebire de armele chimice care au fost modernizate extensiv, noi agenti chimici fiind descoperiti si cercetati, armele biologice au fost cercetate la scara redusa datorita caracterului nediscriminatoriu al actiunii lor.

Inca din anii 30 a fost recunoscuta imposibilitatea controlului armelor biologice in operatiuni militare, avand actiune inclusiv asupra propriilor trupe sau trupe aliate, dar si caracterul imprevizibil si impredictibil al actiunii lor.

Germania, in 1936, a efectuat cercetari asupra dispersiei sporilor de antrax.

Canadienii incepand cu 1939, in laboratoarele Connaught, au efectuat cercetari asupra antraxului, toxinei botulinice, ciumei si psitacozei.

Un caracter total diferit al programului biologic a avut Japonia, prin desemnarea doctorului Ishiro Ishi in 1933 la comanda Unitatii 731, localizata in Manciuria. Cercetarile efectuate cu agenti biologici direct asupra prizonierilor chinezi, asupra populatiei satelor chineze cu rickettsii, vibrionul holerei, agentului ciumei, antraxului, experimentarea a diverse tipuri de bombe si dispozitive cu agenti biologici, peste 5000 de autopsii efectuate pe prizonieri au putut proba eficacitatea armelor biologice. Peste 1600 de bombe cu spori de antrax au fost testate de Unitatea 731.

Dispersia armelor biologice ramane principala problema de utilizare, timpul latent de actiune, inconstanta distributiei agentului biologic, susceptibilitatea diferita la agent, cantitatea si calitatea agentului, caracterele reologice si atmosferice in zona de diseminare precum si contaminarea pe perioade imposibile de cuantificat a zonei de distributie au exclus arma biologica din strategia armatelor in al doilea razboi mondial.

Incepand cu 1942, SUA, ca reactie la amenintarea japoneza, instituie la Fort Detrick patru laboratoare pentru cercetarea armelor biologice: unul pentru toxina botulinica, altul pentru Bacillus globigi si antrax, unul pentru a produce patogeni ai plantelor si ultimul pentru producerea pe oua embrionate de Brucella si agentul psitacozei. Desi dezvoltata intensiv, concomitent cu perfectionarea bombelor cu fragmentatie, nu a fost declarata utilizarea sau testarea armei biologice de catre SUA.

In anul 1936 Franta dezvolta un program de cercetare a rezistentei microbiene la detonatia explozibililor clasici.

In acelasi an, Marea Britanie stabileste un comitet de evaluare a capacitatii ofensive si defensive a agentilor biologici.

Inca din 1929 Uniunea Sovietica avea in apropierea Marii Caspice o unitate de cercetarea a armelor biologice.

Cu exceptia cercetarilor pe prizonieri de razboi desfasurate de Unitatea 731, nu au fost consemnate utilizari ale armelor biologice in cel de-al doilea razboi mondial.

1.4. LEGISLATIA INTERNATIONALA IN DOMENIU

„Conventia privind interzicerea perfectionarii, productiei si stocarii armelor bacteriologice (biologice) si cu toxine si distrugerea” lor este principalul instrument international impotriva folosirii armelor biologice.

Conventia este unul dintre cei trei piloni traditionali de care depinde dezarmarea internationala si regimul de neproliferare al armelor de distrugere in masa. Conventia a fost deschisa pentru semnare la 10.04.1972 si a intrat in vigoare la 26.03.1975.

In strategia Uniunii Europene de lupta impotriva proliferarii armelor de distrugere in masa, lansata in 2003, se subliniaza ca obiectiv prioritar implementarea si universalizarea tratatelor multilaterale cum ar fi Tratatul de neproliferare (NPT), Conventia privind interzicerea armelor chimice (CWC) si Conventia privind interzicerea perfectionarii, productiei si stocarii armelor biologice si cu toxine si la distrugerea lor (BTWC).

Romania a ratificat Conventia privind interzicerea perfectionarii, productiei si stocarii armelor bacteriologice (biologice) si cu toxine si distrugerea lor prin Decretul Consiliului de Stat nr. 253 din 6 iulie 1979, publicat in Buletinul Oficial nr. 57 din 7 iulie 1979.

Incepand cu 2005, Uniunea Europeana si-a intensificat eforturile pentru promovarea universalizarii si implementarii BTWC.

In 27.02.2006 a fost adoptata Actiunea Comuna a Consiliului Uniunii Europene 184/2006/PESC, in cadrul strategiei Uniunii Europene indreptata impotriva proliferarii armelor de distrugere in masa, afirmandu-se hotararea de a sprijini Statele parti pentru a intreprinde masurile necesare de implementare la nivel national a prevederilor Conventiei, de a transpune obligatiile internationale ale Statelor parti la BTWC in legislatia nationala precum si masurile administrative necesare.

Programul de sprijin propus identifica trei elemente comune de abordat pentru implementarea nationala:

a) adoptarea legislatiei nationale, inclusiv prevederi penale, care sa impuna ducerea la indeplinire a interdictiilor Conventiei;

b) legislatie sau regulamente eficiente pentru controlul si monitorizarea tehnologiilor cu dubla utilizare relevante;

c) implementarea efectiva si controlul pentru a preveni incalcarea prevederilor si sanctionarea acestor incalcari.

Actiunea comuna a fost completata cu un plan de actiune (Pozitia comuna a Consiliului Uniunii Europene 242/2006/PESC din 20.03.2006) in care Uniunea Europeana isi propune indeplinirea in totalitate a obligatiilor care deriva din Conventie si implementarea efectiva de catre toate Statele parti, precum si indeplinirea obligatiilor care deriva din Rezolutia Consiliului de Securitate ONU 1540/2004, in special eliminarea riscului ca armele biologice si cu toxine sa fie dobandite in scopuri teroriste, inclusiv eliminarea posibilitatii ca teroristii sa aiba acces la materiale, echipamente si cunostintele necesare care pot fi utilizate in dezvoltarea si producerea de arme biologice si cu toxine.

In acest sens, Statele membre ale UE au obligatia implementarii la nivel national a prevederilor Conventiei.

Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului incadreaza ca acte de terorism producerea, dobandirea, detinerea, transportul, furnizarea sau transferarea catre alte persoane, direct sau indirect, de arme chimice sau biologice, precum si cercetarea in domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme.

Din site-ul Conventiei privind interzicerea perfectionarii, productiei si stocarii armelor bacteriologice (biologice) si cu toxine si la distrugerea lor, ca exemplu pentru implementarea prevederilor Conventiei la nivel national este dat modul in care Romania a implementat Conventia la nivel national, experienta concretizata prin Legea nr. 56/1997 privind aplicarea prevederilor Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora, republicata.

In conformitate cu aceasta lege, Agentia Nationala de Control al Exporturilor (ANCEX) este desemnata autoritate nationala pentru aplicarea prevederilor acestei conventii si asigura relatiile cu Organizatia pentru Interzicerea Armelor Chimice si cu autoritati similare din alte tari.

In conformitate cu Legea nr. 92/2004 pentru aprobarea participarii Romaniei la Grupul Australia pentru controlul exporturilor in vederea neproliferarii armelor chimice si biologice, autoritatea nationala din Romana pentru implementarea regimului de control al exporturilor in vederea neproliferarii armelor chimice si biologice, promovat de Grupul Australia, este tot ANCEX.

GRUPUL AUSTRALIA – linii directoare pentru transferurile produselor sensibile chimice sau biologice

Guvernul, in concordanta cu obligatiile asumate prin Conventia privind interzicerea armelor biologice si cu toxine (BTWC) si Conventia privind interzicerea armelor chimice (CWC) decide ca transferul de echipamente, materiale si tehnologii care ar putea contribui la activitati in legatura cu armele chimice si biologice sa se desfasoare in conformitate cu urmatoarele Linii directoare:

Scopul acestor Linii directoare este de a limita riscurile proliferarii si terorismului cu arme chimice si biologice (CBW) prin controlul transferurilor care ar putea contribui la activitatile in legatura cu arme chimice si biologice ale unor state sau grupari, in conformitate cu articolul III al BTWC, articolul I al CWC si toate rezolutiile relevante ale Consiliului de Securitate ONU. In conformitate cu articolul X al BTWC si articolul XI al CWC, aceste Linii directoare nu impiedica comertul cu produse chimice sau biologice sau cooperarea internationala care nu contribuie la activitati cu CBW sau la terorism. Aceste Linii directoare, incluzand listele de control ale Grupului Australia (GA), precum si amendamentele ulterioare, formeaza baza pentru controlul transferurilor, catre orice destinatie sub jurisdictia sau controlul national al Guvernului, pentru materiale, echipamente si tehnologii care pot contribui la activitati cu CBW. Guvernul va implementa aceste Linii directoare in concordanta cu legislatia sa nationala.

Aceste Linii directoare se vor aplica fiecarui transfer al oricarui produs din listele de control ale GA. Totusi, ramane la latitudinea Guvernului de a determina daca si cum sa extinda masurile de aplicare a licentierii in cazul transferurilor catre destinatii care prezinta garantii temeinice de neproliferare. Transferurile vor fi refuzate daca Guvernul considera, pe baza informatiilor detinute si in urma evaluarii factorilor inclusi in paragraful 4, ca se intentioneaza ca produsele sa fie utilizate intr-un program de arme chimice si biologice sau pentru terorism cu CBW sau ca exista un risc semnificativ de deturnare.

In indeplinirea scopurilor acestor Linii directoare, un rol important il are legislatia nationala in domeniul controlului exporturilor, incluzand controlul aplicarii si sanctiunile pentru incalcare.

Pentru a indeplini scopurile acestor Linii directoare, evaluarea solicitarilor de export va lua in considerare urmatoarea lista neexhaustiva de factori:

Informatii despre proliferare si terorism ce implica CBW incluzand orice activitate in legatura cu proliferarea sau terorismul sau despre implicarea in activitati clandestine sau de procurare ilegala a partilor implicate in tranzactie;

Capacitatile si obiectivele activitatilor chimice si biologice ale statului primitor;

Semnificatia transferului avand in vedere (1) concordanta destinatiei finale declarate, incluzand orice asigurare semnificativa transmisa de catre statul primitor sau utilizator final si (2) potentiala dezvoltare a CBW;

Evaluarea destinatiei finale a transferului, inclusiv daca transferul a fost refuzat anterior catre destinatarul final, daca utilizatorul final a deturnat pentru scopuri neautorizate sau a extins domeniul oricarui transfer autorizat anterior, daca utilizatorul final este capabil sa manipuleze si depoziteze in siguranta produsele transferate.

Modul de aplicare a acordurilor multilaterale din domeniu, inclusiv BTWC si CWC.

In conformitate cu legislatia nationala si experienta sa, Guvernul verifica, inainte de a autoriza transferul unui produs controlat de GA: (a) ca produsele nu se intentioneaza a fi reexportate; (b) daca vor fi reexportate, produsele sa fie controlate de guvernul statului primitor conform acestor Linii directoare; sau (c) ca obtine garantii satisfacatoare privind asigurarea impotriva oricarui retransfer catre un stat tert.

Obiectivul acestor Linii directoare trebuie sa se aplice si transferului oricarui produs necontrolat de GA, continand una sau mai multe componente controlate, in care componenta sau componentele controlate constituie principalul element al produsului si pot fi usor deturnate sau folosite in alte scopuri. (Daca componenta sau componentele controlate sunt considerate element principal, Guvernul va evalua factorii: cantitatea, valoarea, „know-how”-ul implicat si alte circumstante speciale care ar putea stabili componenta sau componentele controlate ca element principal al produselor procurate). Obiectivele acestor Linii directoare trebuie sa se aplice si transferului unei instalatii intregi, de orice marime, care a fost proiectata pentru producerea oricarui agent CBW sau a precursorilor controlati de GA.

Guvernul isi rezerva dreptul de: (a) a aplica conditii suplimentare pentru transfer daca considera necesar; (b) a aplica aceste Linii directoare produselor care nu se afla pe listele de control ale GA; si (c) de a aplica masuri pentru restrictionarea exporturilor din alte motive ale politicii interne, in conformitate cu obligatiile sale din tratate.

Pentru promovarea aplicarii efective a acestor Linii directoare, Guvernul va face schimb de informatii relevante cu alte guverne care aplica aceleasi Linii directoare.

Guvernul incurajeaza aderarea tuturor statelor la aceste Linii directoare in interesul pacii si securitatii internationale.

Prevederi suplimentare aplicabile participantilor la Grupul Australia

Suplimentar, participantii la Grupul Australia, tinand cont de obligatiile asumate prin BTWC si CWC, precum si in conformitate cu legislatia lor nationala, au decis, dupa o atenta analiza, sa respecte la fel si urmatoarele prevederi.

Control total („Catch-all”)

Statele participante se asigura ca reglementarile lor sa cuprinda urmatoarele:

autorizarea transferului produselor necuprinse in lista in situatia in care exportatorul este informat, de catre autoritatile competente ale statului participant in care el este stabilit, ca produsele respective, in intregime sau in parte, ar putea fi folosite in legatura cu CBW;

notificarea autoritatilor in cazul in care exportatorul are cunostinta ca produsele necuprinse in lista pot contribui la astfel de activitati, situatie in care autoritatile vor decide daca este indicat sa se efectueze exportul produselor care fac obiectul autorizarii.

Statele participante sunt incurajate sa furnizeze informatii despre aceste masuri, in mod regulat si sa schimbe informatii despre refuzurile stabilite in conformitate cu clauza „catch-all”, semnificative pentru scopurile GA.

Politica restrictiva

In conformitate cu procedurile agreate de Grup, o licenta pentru un export, care este esential identic cu un refuz al unui stat participant la GA, nu poate fi acordata de un alt stat participant decat dupa consultarea acestuia, cu conditia ca licenta sa nu fie expirata sau anulata.

Esential identic inseamna aceiasi substanta chimica sau acelasi agent biologic sau, in cazul echipamentului cu dubla utilizare, echipament care are specificatii si performante identice sau similare cu produsul vandut aceluiasi destinatar. Sintagma „politici restrictive” nu se aplica refuzurilor de produse supuse reglementarilor de control total („catch-all”) la nivel national.

Abordari comune

Participantii la GA implementeaza aceste Linii directoare in conformitate cu abordarile comune acceptate in cadrul Grupului asupra notiunilor de utilizator final si de amestecuri de substante chimice.

Comertul in Uniunea Europeana

In ceea ce priveste comertul in cadrul Uniunii Europene, fiecare stat membru al acesteia va implementa aceste Linii directoare in lumina angajamentelor sale ca membru al Uniunii.

In domeniul biosecuritatii exista in plan legislativ mai multe initiative ale Romaniei.

Astfel, Romania a semnat, la 12 februarie 2000, Carta relatiilor de buna vecinatate, stabilitate, securitate in Europa de Sud-Est.

Documentul privind cooperarea trilaterala Romania-Bulgaria-Grecia a fost semnata, la 26 august 1995, in orasul Ioannina din Grecia.

Cooperari bilaterale au mai fost stabilite cu Albania (2002), Bulgaria (2002), Croatia (2000), Germania (1996), Egipt (2003), Suedia (2004), Macedonia (2004), Cehia (2001), Slovacia (2004), Franta (1997), Ungaria (1997), Armenia (2001) si Rusia (2001).

Capitolul 2. DESCRIEREA ARMELOR BIOLOGICE

AGENTII PATOGENI SI FORMELE LOR DE MANIFESTARE CLINICA

Specialistii definesc arma biologica drept „un mijloc sau dispozitiv prin care se produce imprastierea, dispersia sau diseminarea unui agent biologic, inclusiv a vectorilor unor agenti biologici (cum ar fi unele specii de insecte), cu efecte vatamatoare sau letale pentru oameni, animale si culturi agricole”.

Agentii biologici sunt ”organisme vii, de orice natura, sau materiale infectate, derivate din ele, care sunt utilizate in scopuri ostile si in mod intentionat pentru a genera morbiditate si mortalitate, efecte care depind de capacitatea lor de multiplicare”.

In esenta, agent biologic poate fi orice microorganism (bacterie, virus, fung, parazit) sau toxina (produs al unui organism viu), capabil sa provoace imbolnavirea sau moartea unui alt organism viu (uman, animal sau vegetal).

Categoria microorganismelor include bacteriile (de exemplu, cele care produc antraxul, pesta-ciuma sau tularemia), virusii (cauzeaza boli precum variola, frigurile galbene si febra hemoragica) si fungii (care actioneaza in special asupra recoltelor agricole).

Toxinele sunt produse ale plantelor sau microorganismelor incluzand, printre altele, ricina si toxina bacilului botulinic, care pot fi produse si prin sinteza chimica.

Potentialul de risc este generat de tipurile, caracteristicile si caile de diseminare a agentilor biologici:

Bacteriile sunt organisme unicelulare (antrax, tularemia).

Rickettsii sunt paraziti intracelulari care se reproduc si se dezvolta in interiorul celulelor animale (tifos, febra Q).

Virusurile sunt paraziti intracelulari de 100 de ori mai mici decat bacteria (Smallpox, Ebola).

Ciupercile sunt microorganisme care pot afecta omul sau culturile de cereale (histoplasmoza).

Toxinele sunt otravuri naturale, „fabricate” de catre organisme vii, dar pot fi obtinute si sintetic.

AVANTAJELE utilizarii acestor tipuri de agenti biologici ca arme de distrugere in masa sunt urmatoarele:

productia industriala se realizeaza dupa metodologia de fabricare a iaurtului, berii, antibioticelor sau vaccinurilor;

majoritatea echipamentelor necesare producerii acestora are dubla utilizare (sunt intalnite atat in industria civila cat si in cea militara), astfel ca sunt comercializate pe piata libera;

exista culturi precursoare de agenti patogeni depozitate in laboratoare specializate;

pot fi transmisi cu usurinta catre tintele vizate, fiind valorificate inclusiv fenomenele meteorologice;

au eficacitate sporita: cantitati mici de substanta pot produce efect maxim pe o arie larga.

Identificarea declansarii unui atac cu agenti biologici si toxine este problematica, intrucat, de regula, in cazul producerii acestuia, semnele clinice sunt similare cu cele ale unei epidemii obisnuite, cu atat mai mult cu cat, o data cu dezvoltarea sistemelor de detectie, se produc si noi virusi/toxine dificil de detectat.

Prevenirea contaminarii biologice a fost si este o provocare pentru toate structurile, militare si civile, tehnologiile de ultima generatie pe care le detin incercand sa rezolve problema contracararii agentilor „high-tech”, cum mai este denumita „moartea nevazuta”.

A preveni o epidemie sau pandemie este mai usor decat sa incerci sa-i limitezi/ elimini efectele.

Potrivit unui grup de experti americani in prevenirea si controlarea bolilor, agentii cei mai periculosi pentru sanatatea publica se impart in trei categorii: A, B si C.

AGENTII DIN CATEGORIA A

Sunt agenti biologici care pot afecta grav sanatatea publica, avand potential ridicat de diseminare pe scara larga.

VARIOLA

Virusul ce provoaca variola are o perioada de viata de 70% cu incubatie cuprinsa intre 7 si 10 zile.

Variola se transmite de la persoana la persoana, prin contact direct sau prin intermediul unui obiect contaminat, dar nu prin apa sau prin aer.

Boala se declanseaza la 12 sau la 14 zile de incubatie, prin febra ridicata, dureri violente de cap si lombare. Ulterior apare o eruptie cutanata (pete rosii) pe fata, pe piept si pe picioare. Izolarea bolnavilor si vaccinarea permit stoparea epidemiei. Mortalitatea este intre 20% si 50% din cazuri. Tratamentul se limiteaza la administrarea de antibiotice specifice infectiilor bacteriene.

Debutul pseudogripal precede cu 2-4 zile aparitia eruptiei cutanate maculo-papilare.

In perioada anterioara eradicarii se descriau doua forme: variola major sau variola clasica cu mortalitate pana la 50% si variola minor sau alastrimul, boala cu mortalitate sub 1%. Agentii celor doua manifestari clinice, desi foarte asemanatori, pot fi deosebiti prin RFLP (restriction fragment length polymorphism).

Diagnosticul diferential intre variola si varicela (varsat de vant) se face astfel: in varicela leziunile cutanate debuteaza pe torace si evolueaza in valuri succesive: leziuni cu vechime diferita; in variola leziunile apar la inceput pe fata si pe extremitati, toate elementele maculo-papilare avand aceiasi varsta.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL VARIOLA / VARICELA

Persoana din fotografie a fost diagnosticata, la prezentare, cu VARIOLA. Ulterior, s-a constatat ca era vorba despre un caz de Varicela, cunoscuta si ca „varsatul puilor”. Se poate observa asemanarea izbitoare dintre leziunile cauzate pielii de varicela si leziunile maculopapulare din variola. Varicela este o boala cauzata de un virus Zoster, simptomele sale incluzand, in mod obisnuit, febra intensa si prurit la nivelul leziunilor.

Varicela evolueaza cu o roseata a pielii insotita de leziuni asemanatoare veziculelor din variola, care acopera intregul corp, dar, de regula este concentrata mai mult in zona fetei, scalpului si toracelui. Majoritatea, dar nu toti indivizii infectati prezinta febra, care apare imediat inainte sau in timpul aparitiei eruptiilor cutanate. Persoanele vaccinate, expuse infectiei pot suferi o imbolnavire cu simptome usoare, mai putine leziuni, uneori doar o simpla roseata sau fara febra.

In prezent nu exista o metoda care sa diferentieze variola de vaccinia (infectie acuta provocata de vaccinarea antivariola).

De asemenea nu exista un tratament eficient pentru variola

Maladia este considerata ca fiind eradicata din 1979, iar din 1984 vaccinarea nu mai este obligatorie. Vaccinarea anticipata contra variolei nu se justifica, deoarece vaccinul poate fi el insusi periculos.

Atunci cand un pacient este suspectat de variola, trebuie luate masuri de izolare a acestuia pentru aproximativ 17 zile, iar toate persoanele care au intrat in contact cu acesta sunt considerate ca potentiale victime si trebuie tinute in carantina.

Daca carantina nu se poate institui, atunci fiecarei persoane trebuie sa i se controleze temperatura zilnic. Daca aceasta depaseste 38 de grade pe durata a 17 zile, atunci se poate considera ca cei expusi sunt potentiali infectati cu variola.

ANTRAXUL

Este o maladie infectioasa, cauzata de sporii unei bacterii, Bacillus anthracis, care se poate transmite pe cale cutanata sau respiratorie

Intai de toate, antraxul este o boala a animalelor domestice si salbatice, in special ierbivore: vite, oi, cai, bivoli si capre.

Bacteria Bacillus anthracis a primit numele de la cuvantul grec care denumeste carbunele (‘anthracis’), datorita ulcerelor necrotice de culoarea carbunelui negru, cauzate la nivelul epiteliului, evidente mai ales in forma cutanata a bolii.

Bacteria produce spori care pot supravietui in forme adormite, in sol, pentru multi ani, si, desi antraxul uman este destul de rar, infectiile apar la contactul la contactul cu cu animale bolnave sau cadavre ale acestora, ca si cu subproduse rezultate de la acestea: carne, oase, par, lana sau excremente.

Antraxul se mai poate transmite atunci cand animale carnivorele, ca vulturi sau chiar insecte, se hranesc cu cadavrele ierbivorelor infectate. Astfel, bacteria poate fi usor transferata in alte arii geografice de catre gazdele respective, ce actioneaza ca vectori, contaminand solul atunci cand animalele mor.

Cat timp se afla in sol sau la suprafata acestuia, sporii nu sunt activi, dar, odata intrati in contact cu organismul viu, acesta incepe sa germineze, generand forma vegetativa, puternic infectanta si patogena. Pentru aceasta, ei au nevoie de un mediu bogat in aminoacizi, nucleozide si glucoza, elemente ce se gasesc din belsug in patul vascular al organismelor infectate.

anthrax bacteria

Bacillus anthracis in scanare color prin electron-microscopie (SEM)

Moartea provocata de antrax este cauzata de privarea de oxigen, cresterea permeabilitatii vasculare, insuficenta respiratorie si cardiaca. Mortalitatea ridicata asociata cu infectia cu antrax rezultnta eliberarii unei cantitati uriase de toxina in fazele avansate ale bolii. Nivelul de toxina letala din circulatie creste rapid in faza avansata a bolii, in stransa legatura cu cresterea concentratiei sangvine de Bacillus anthracis.

Toxina bacilului antraxului contine trei antigene distincte: factorul edematiant, responsabil de efectul edematiant al toxinei, antigenul protectiv, care induce aparitia anticorpilor protectori impotriva toxinei si factorul letal, esential pentru efectul letal al toxinei.

Combinatia dintre antigenul protectiv si factorul letal este suficienta pentru inducerea rapida a mortii. S-a demonstrat ca anumiti inhibitori de metaloproteinaze sunt capabili sa blocheze efectul toxinei in vitro. Astfel, factorul letal este o tinta potentiala pentru agentii terapeutici care inhiba activitatea sa catalitica sau blocheaza asocierea sa cu antigenul protectiv.

Cercetarile asupra acestui microorganism, precum si in ceea ce priveste utilizarea lui ca arma biologica dateaza din anul 1980.

In prezent, 17 tari sunt suspectate ca ar detine un asemenea arsenal.

In general, incubatia dureaza intre una si sase zile, dar a fost descoperita si la 60 de zile de la infectie, in cazul experimentelor pe animale.

Debut bolii este nespecific, putand fi comun multor boli infectioase: febra, tuse, urmand expunerii la pulberi contaminate. Dupa 2-4 zile de aparenta ameliorare poate urma o evolutie severa cu colaps hemodinamic si insuficienta respiratorie.

In cazul unui atac terorist, transmiterea pe calea aerului este cea mai periculoasa. Simptomele apar in sapte zile, manifestandu-se prin iritatii asemanatoare celor provocate de intepaturile de insecte, inainte de a lasa pe piele o ulceratie de 1- 3 cm si o escara neagra. Aceasta maladie este grava in absenta tratamentului, dar bacilii cunoscuti sunt sensibili la antibiotice. In caz de neaplicare a tratamentului adecvat, mortalitatea este de 20% si se datoreaza septicemiei. Antraxul pulmonar sau boala sortatorilor de lana apare in urma inhalarii sporilor si conduce la soc toxicoseptic letal.

Forma cutanata a bolii este cea mai usoara, manifestandu-se prin ulceratii necrotice si hemoragice care, tratata la timp, se vindeca in cateva saptamani. Forma pulmonara incepe cu febra mare, senzatie de sufocare, iar in decurs de 24 ore de la aparitia simptomelor, daca nu se intervine, boala duce la deces prin hipoxie si soc septic, majoritatea cazurilor fiind letale.

Forma de antrax cutanat afecteaza mai ales zonele expuse ale pielii: brate, maini, fata. In jurul unei zone maculare indurate (ca dupa intepatura unei insecte) si pruriginoase apare edem cu vezicule mici care se ulcereaza.

Forma digestiva nu este mai blanda, incepand cu greturi, varsaturi, febra, hemoragie digestiva, ulterior apare ascita (o cantitate mare de lichid in cavitatea abdominala) si, dupa 2-5 zile, se produce decesul in 25%-60% dintre situatii.

Inflamatia vaselor limfatice si a ganglionilor limfatici (limfangita si limfadenopatia) sunt modificari patologice obisnuite. Evolutia buna este marcata de aparitia unor escare negre adanci, nedureroase.

Durata de viata a microorganismului Bacillus anthracis este, in forma sa sporulata, de aproximativ 100 de ani.

Sporii sunt foarte rezistenti la dezinfectante chimice si la caldura. Numai autoclavarea sub presiune la 1210C distruge sporii. Pacientii infectati trebuie sa primeasca doze mari de antibiotice (ciprofloxacin sau doxaciclina) inainte de aparitia simptomelor. Utilizarea ambelor antibiotice este recomandata pentru prevenirea aparitiei meningitei.

Profilaxie. Exista vaccin pentru antrax insa producerea acestuia este dificila si costisitoare. Vaccinarea consta in 6 injectii pe parcursul unui an de zile asociat cu antibiotice

Utilizari cunoscute. In 1993, membrii sectei Aum au raspandit bacilul antraxului in atmosfera, timp de 24 de ore, de la inaltimea unui imobil din Tokio. Tentativa sectei a ramas fara urmari deoarece atacul a fost realizat cu o tulpina nepatogena.

CIUMA

Ciuma este o boala infecto-contagioasa produsa de Yersinia pestis. Cel mai frecvent, este transmisa de rozatoarele salbatice prin intermediul puricilor.

In fiecare an, OMS raporteaza intre 2000 si 4000 de cazuri de ciuma in intreaga lume.

Se manifesta prin febra ridicata, oscilanta, adesea insotita de delir si de halucinatii, precum si de tulburari digestive intense. Semnul sau caracteristic este prezenta unei „bube”, un ganglion inflamat, voluminos, situat sub brat.

Cateodata, „buba” se deschide si bolnavul se poate vindeca, dar exista si un numar relativ mare de cazuri in care pacientul moare in cateva zile din cauza unei septicemii generalizate.

Mortalitatea este intre 50% si 90% pentru cazurile netratate si de 15% in cazurile tratate

Ciuma pneumonica este de risc maxim si are o perioada de incubatie cuprinsa intre o zi si sase zile daca nu este tratata. Metoda de transmitere este de la gandaci la rozatoare apoi la oameni.

Ciuma pneumonica include febra, tuse mucopurulenta (bacili gram negativi pe frotiu), hemoptizie, dureri toracice. Examenul radiologic indica bronhopneumonie.

Ciuma bubonica este transmisa oamenilor de sobolanii infectati (pestis minor). Transmiterea interumana prin aerosoli determina formele severe pulmonare sau septicemice.

Datorita faptului ca germenii raspunzatori de transmiterea afectiunii sunt sensibili la antibiotice, aceasta poate fi usor de tratat, daca se intervine la timp.

In prezent nu exista un vaccin care sa contracareze ciuma. Cel mai indicat este ca tratamentul cu antibiotice (ciprofloxacin, doxiciclina, gentamicina sau streptomicina) care trebuie sa inceapa imediat dupa detectarea infectiei.

Ca agent bioterorist cea mai raspandita cale a virusului este aerul.

TULAREMIA PULMONARA

Tularemia este determinata de bacteria Francisella tularensis, inhalarea agentului conducand la o infectie respiratorie acuta, cu incubatie de 3-5 zile, insotita de pleuro-pneumonie.

Alte forme clinice pot rezulta din contactul direct cu animalele infectate sau din ingestia carnii infectate (forme tifice).

FEBRELE HEMORAGICE VIRALE

Cele mai cunoscute sunt febra Lassa, Marburg si Ebola Sunt maladii virale, extrem de contagioase si, in cele mai multe cazuri, letale.

Rozatoarele si insectele sunt principalele „rezervoare” de virusi. Omul se poate infecta daca intra in contact cu animale purtatoare de virus sau cu urina, saliva, excrementele, sangele sau secretiile unei persoane bolnave (Ebola).

Principalele simptome sunt: febra foarte mare, oboseala, ameteli, spasme si dureri musculare, epuizare.

In cazul febrei hemoragice cauzata de virusul Ebola, bolnavii sunt afectati de hemoragiile multiple, care ating tubul digestiv, plamanii, ochii.

Ultima epidemie de febra Ebola a fost inregistrata in Uganda in toamna anului 2000.

Primul caz a fost diagnosticat in 8 octombrie iar confirmarea virusologica a fost posibila numai dupa o saptamana. Ultimul bolnav a fost diagnosticat in 15 ianuarie 2001, carantina fiind ridicata dupa alte 42 zile in care nici un caz nou nu a mai aparut.

Au fost inregistrate 16 decese in randurile personalului medical incluzand si medicul care a identificat primul bolnav. La un an dupa epidemie, 60 dintre cei 257 supravietuitori care au avut infectii confirmate prezentau inca astenie, dureri abdominale, pierderi ale vederii sau auzului etc.

In ciuda cercetarilor asidue nu se cunosc nici astazi sursa de infectie si caile de transmitere incat devine plauzibil un ciclu natural al infectiei cu posibile viitoare izbucniri epidemice.

Ca arme biologice, febrele hemoragice sunt putin eficace deoarece subiectul contaminat moare atat de repede incat nu are timp sa transmita maladia, insa panica pe care o creeaza poate fi eficienta in acte de terorism.

Nu exista tratament si nici profilaxie pentru febrele hemoragice.

In cazul infestarii cu Ebola, mortalitatea este intre 50% si 90% din cazuri.

Febra Marburg – febra hemoragica virala descoperita prima oara in orasul Marburg din Germania – are o mortalitate intre 25% si 100% din cazuri si, cu toate ca beneficiaza de un vaccin, aflat in faza de testare, inca nu se poate vorbi de existenta unei profilaxii eficiente

BOTULISMUL

Botulismul este o afectiune extrem de periculoasa ca forma de manifestare, determinata de toxina bacilului Clostridium botulini, denumita botulina. Aceasta poate contamina apa potabila, poate fi introdusa in alimente sau dispersata in atmosfera. Ingerarea, inhalarea sau contactul ochilor sau al unei rani de pe piele cu o cantitate infima sunt suficiente pentru a provoca intoxicatii grave si tulburari neurologice mortale.

Microbul botulinic – Clostridium botulini este letal in proportie de 70% si are o perioada de incubatie de 24 – 72 de ore in cazul infectiei pe calea aerului si de 12 – 36 de ore pentru infectia pe cale bucala.

Moartea poate surveni in 24 – 72 ore, sau daca se asigura suport respiratoriu, in cateva luni.

Botulismul poate debuta cu pareze sau paralizii simetrice ale ramurilor motorii ale nervilor cranieni: caderea pleoapelor, imposibilitatea masticatiei, inghitirii, articularii cuvintelor. Poate urma cu afectarea miscarii globilor oculari, diplopie, precum si alte simptome pana la insuficienta respiratorie.

Manifestarile digestive din botulismul consecutiv ingestiei alimentelor contaminate pot fi absente.

Toxina botulinica, extrem de periculoasa, poate contamina apa potabila, poate fi introdusa in alimente sau dispersata in atmosfera. Ingerarea, inhalarea sau contactul ochilor sau al unei rani de pe piele cu o cantitate infima sunt suficiente pentru a provoca intoxicatii grave si tulburari neurologice mortale.

Simptomele clasice: tulburari de vedere, dificultate in exprimare, dificultati la inghitire, oboseala extrema. Daca simptomele nu sunt rapid diagnosticate, se instaleaza paralizia membrelor si a sistemului respirator.

In caz de ingerare, primele simptome apar intre 15 si 36 de ore. Se poate trata cu o antitoxina care va impiedica manifestarile cele mai grave: insuficienta respiratorie si paralizia.

Acum 50 de ani, 50% din cazuri erau mortale. Azi, numai 8% din cazuri prezinta riscuri.

Totusi, toxina este sensibila la clorul din apa, iar o contaminare la scara mare, prin reteaua de apa potabila, este putin probabila.

RICINA

Este o toxina vegetala, produsa de planta ricin, denumita stiintific Ricinus communis.

Toxina, in anumite conditii, este foarte periculoasa, in special daca este injectata, inghitita sau inhalata. Nu exista antidot.

Daca ajunge in caile respiratorii, moartea se produce in timp de 36-48 de ore.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Statele Unite si in Marea Britanie s-au efectuat cercetari vizand fabricarea unei bombe cu ricina. Numele de cod al substantei era ‘Compound W’. Arma biologica a fost testata, dar niciodata utilizata.

De-a lungul timpului, ricina a fost folosita pentru asasinarea mai multor disidenti politici bulgari aflati in exil la Londra, de notorietate fiind cazul lui Gheorghi Markov, asasinat in 1974 in capitala engleza, cu ajutorul unei umbrele cu varful otravit cu ricina. Imediat dupa asasinat, ricina a intrat pe lista substantelor cu utilizare in scopuri teroriste, gradul de periculozitate fiind direct proportional cu usurinta cu care poate fi procurata.

Cantitati importante de ricina au fost descoperite in Orientul Mijlociu, iar presa straina afirma ca, in 2001, in Afganistan, intr-o cladire din Kabul apartinand retelei Al-Qaeda, au fost identificate indicii privind utilizarea ricinei.

Ricina se numara printre produsele toxice cautate de inspectorii insarcinati cu dezarmarea Irakului, tara suspectata ca ar fabrica arme de distrugere in masa.

Uleiul de ricin – cunoscut pentru efectul sau laxativ – este extras din planta, in vreme ce ricina – substanta toxica ce poate fi utilizata ca arma biologica – este extrasa din semintele de ricin. Substanta volatila extrasa din semintele si tulpina plantei cu acelasi nume este de doua ori mai toxica decat veninul de cobra.

Ricina are insa si potential medical. Cercetatorii din domeniu sunt interesati de folosirea sa impotriva cancerului si chiar a virusului HIV, dar amploarea fenomenului terorist face ca atentia sa fie indreptata nu spre calitatile medicale ale plantelor, ci spre potentialul de pericol pe care l-ar putea reprezenta acestea.

AGENTII DIN CATEGORIA B

Sunt agenti biologici relativ usor de diseminat si au rate mici de mortalitate.

BRUCELOZA

Este produsa de germeni din genul Brucella, fiind o boala infectioasa care se transmite intre animale, oamenii infectandu-se la contactul cu acestea sau cu produsele lor.

La acestia, infestarea are o simptomatologie similara racelilor: febra, dureri de cap si de spate si slabiciune fizica. Pot sa apara insa infectii severe ale sistemului nervos central sau afectiuni ale inimii.

ENCEFALITA VIRALA

Este o maladie indusa de virusi alfa, cum ar fi encefalita cabalina, dar cel mai frecvent, de cei care determina aparitia oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei si a mononucleozei (virusul Epstein-Barr).

Acesti virusi pot provoca maladii grave si, in unele situatii, pot infecta creierul si genera encefalita.

Alt grup de virusi, numiti arbovirusi, pot transmite encefalita indeosebi prin intepaturile tantarilor si ale capuselor, preponderent vara si la inceputul toamnei.

De asemenea desi foarte rar, infectia cu virusul rabic (virusul turbarii) poate produce encefalita, in forma letala daca tratamentul nu este instituit inaintea aparitiei simptomelor.

HOLERA

Holera este o boala infectioasa acuta, produsa de vibrionul holeric (Vibrio cholerae), care determina alterarea grava a starii generale si evolutia spre mortalitate in 50 pana la 80% dintre cazurile netratate etc. Vibrionul holeric (Vibrio comma sau Vibrio cholerae), izolat de Koch in 1883, face parte din familia Vibrionae, genul Vibrio si este un bacil aerob.

Dupa cum se precizeaza si intr-un raport al OMS, ‘virusul holerei poate fi diseminat practic oriunde, dar formele de manifestare nu apar decat in zonele receptive, adica acelea unde igiena este indoielnica, iar mijloacele de control asupra starii de sanatate limitate’. Astfel, in prezent, aceasta maladie pare sa caracterizeze numai tarile in curs de dezvoltare, cu o infrastructura sanitara deficitara, desi cazuri ‘importate’ pot aparea sporadic si in celelalte tari.

Principala sursa de infectie cu vibrioni holerici este omul bolnav, in convalescenta sau purtatorul sanatos cronic, care, in conditiile lipsei de igiena, ii poate transmite persoanelor sanatoase fie prin contat direct, fie prin consumul de apa sau alimente contaminate (carne, lapte, fructe, legume si chiar fructe de mare, scoici si stridii, dupa cum a dovedit epidemia din 1973, din Italia).

STAFILOCOCIILE

Infectiile stafilococice sunt maladii infectioase produse de stafilococii (bacterii Gram pozitive) prezenti in aer, in apa si pe toate suprafetele; omul ii gazduieste in fosele nazale, intestin, glandele sudoripare si pe piele.

Infectiile cu stafilococi pot fi contagioase si se transmit direct (prin contact cu focarele cutanate).

SALMONELOZELE

Infectiile cu sunt printre cele mai raspandite boli de tip alimentar, contaminand omul prin ingestia de mancare sau apa infectata.

Alimentele care transmit cel mai adesea salmonella sunt: carnea (de pui in special), ouale si produsele lactate desi majoritatea produselor contaminate arata si miros normal. Omul mai poate fi expus la infectia cu salmonella si prin contactul cu animalele de companie. In special reptilele sunt purtatoare ale bacteriei (soparle, testoase, serpi).

Exista doua tipuri de infectii cu salmonella. Simptomele incep sa-si faca aparitia, de regula, la 12 pana la 72 de ore dupa ingerarea alimentului contaminat. Totodata, sunt situatii de contaminare cu salmonella in care nu apar simptomele specifice timp de un an, persoanele in cauza fiind purtatori cu capacitatea de a infesta alti oameni cu bacteria.

Un alt tip de salmonella, intalnit mai rar, este cel care are forme de manifestare mai grave, printre care si febra enterica (sau febra tifoida). Acest tip de salmonella poate atinge persoanele care calatoresc in tarile slab dezvoltate din Asia sau Africa.

Categoriile cele mai expuse la riscul de a dezvolta o infectie cu salmonella sunt copiii, varstnicii si persoanele cu probleme ale sistemului imunitar.

Majoritatea cazurilor de infectii cu salmonella se vindeca fara tratament, intr-o saptamana. Antibioticele nu sunt folosite in mod normal pentru tratarea salmonellozei, deoarece aceasta, de obicei, nu raspunde la antibiotice, iar medicamentatia poate intarzia eliminarea bacteriei din corp. Totusi, antibioticele sunt folosite in cazul febrei enterice sau atunci cand infectia se raspandeste din intestine in fluxul sangvin.

Alimentele congelate care au fost anterior contaminate cu salmonella impiedica dezvoltarea bacteriei, dar nu o distrug, aceasta fiind distrusa doar prin procedeu termic.

AGENTII DIN CATEGORIA C

Sunt patogeni care pot fi realizati in laborator si care au un potential mare de a produce morbiditate sau mortalitate (exemple: Virusul Nipah si Hendra).

Virusii Nipah si Hendra

Doi noi virusi aparuti, unul in Australia, celalalt in Malaysia, care au facut deja zeci de victime umane si au dus la eliminarea a peste un milion de porci, ar putea afecta in orice moment tarile occidentale.

Denumiti Hendra si Nipah, acesti virusi „sunt mai periculosi decat Ebola, intrucat, desi in cazul lor rata mortalitatii nu este atat de mare, se pot transmite cu usurinta de la animale la oameni”, dupa cum a declarat Dr. Clarence Peters, directorul sectiei pentru agenti patogeni speciali din cadrul Centrului American pentru Controlul Maladiilor (CDC), din Atlanta.

Virusul Ebola este mortal in 90 la suta dintre cazuri, virusii Hendra si Nipah in 40 la suta. Dar, in timp ce primul afecteaza numai oamenii, ceilalti doi trec barierele dintre specii si au un grad de raspandire mult mai ridicat.

Cele doua epidemii au disparut, prima spontan, iar cea de-a doua datorita masurilor luate de malaezieni, dar revirimentul este posibil in orice moment.

Primul virus a aparut in 1994, la Hendra, suburbie a localitatii australiene Brisbane, afectand, initial, douazeci de cai, care a trebuit sa fie impuscati, apoi s-au imbolnavit doi ingrijitori de cai, dintre care unul a murit. In acelasi moment, la peste 800 de kilometri departare, la Mackay, alti doi cai au murit din motive necunoscute, dar virusul nu parea pe atunci periculos pentru oameni.

Autopsiile initiale au demonstrat ca cei doi cai au murit din cauza unei otravi si, respectiv, a unei muscaturi de sarpe. Ulterior, o persoana care a participat la autopsiile celor doi cai a inceput sa sufere de dureri de cap, imobilitate a cefei si, apoi, de tulburari mentale. In organismul sau medicii au descoperit anticorpi ai noului virus si, dupa moartea sa, virusul insusi a fost localizat in creierul bolnavului.

Expertii au constat ca, desi virusul apartine familie Paramyxovirus, nu pare, totusi, unul cunoscut. Noi analize ale tesuturilor prelevate de la caii morti la Hendra au demonstrat ca era vorba despre acelasi agent patogen. Virusul este transmis de catre o specie de liliac la cal, iar de la acesta trece la om.

Cel de-al doilea virus a aparut, trei ani mai tarziu, in orasul malaezian Nipah, afectand doar adulti de sex masculin si de origine chineza. Aceasta extrema selectivitate a atras atentia epidemiologilor, care au constatat ca, dintre tarile cu populatie majoritar musulmana, doar chinezii sunt cei care cresc porci.

La inceput, medicii au crezut ca este vorba de virusul encefalitei japoneze, transmis de tantari. Dar, autopsiile au demonstrat ca este vorba despre un agent patogen necunoscut, iar specialistii din cadrul CDC au constatat ca este vorba despre un virus asemanator ce1ui din Hendra, transmis, in acest caz, la om de la porcii contaminati de lilieci.

Era in proportie de 20% diferit de virusul Hendra, dar virulenta sa era mult mai mare, pentru ca, in timp ce Hendra ucide dupa un interval de un an, bolnavii infectati cu Nipah mor dupa doua säptamani.

In Malaysia, virusul a ucis aproape jumatate dintre cei 284 de oameni pe care i-a infectat.

Un milion de porci au trebuit sa fie omorati de armata si, in ciuda precautiilor – folosirea de masti si manusi -, mai multi soldati, contaminati, au fost secerati de virus”.

,,Nu se pune problema sa aflam daca virusul va afecta din nou oamenii, ci cand o va face”, a afirmat specialistii din cadrul CDC, reamintind ca acesta trece cu usurinta de la o specie la alta, transmitandu-se de la porc nu numai la om, ci si la pisici si caini.

Capitolul 3. SITUATIA MONDIALA ACTUALA IN DOMENIUL ARMELOR BIOLOGICE

RAZBOIUL RECE aduce noi provocari pe scena internationala, dominate desigur de criza rachetelor balistice si de escaladarea inarmarii nucleare.

Desi minor ca insemnatate, domeniul armelor biologice nu a fost abandonat, dimpotriva, sufera transformari radicale, atat conceptuale cat si umane, protectia propriilor trupe si implicarea unei elite de cercetatori, din ce in ce mai numerosi in actiuni de producere si testare a armelor biologice.

Fiecare tara a considerat programele biologice la cel mai inalt nivel de clasificare a secretului, putine evidente apar astazi privind detaliile programelor desfasurate, doar mici evidente privind existenta unor astfel de programe transpar in media actuala.

Au fost dezvoltate programe specifice anti-om, anti-animal si anti-plante, au fost standardizati agenti pentru a putea fi utilizati ca arme, au fost studiate insectele pentru a fi folositi ca vectori naturali de dispersie.

Un exemplu din 1959 este standardizarea virusului febrei galbene transmis de tantar si capacitatea de productie de milioane de tantari lunar la laboratoarele din Fort Detrick.

In anul 1969 SUA renunta unilateral la programul ofensiv de inarmare cu agenti biologici si ratifica Protocolul de la Geneva din 1925. In perioada 1971-1973 SUA a distrus stocurile proprii de arme biologice si a semnat Conventia pentru Interzicerea Armelor Biologice si a Toxinelor in 1972.

Detalii asupra programului biologic al fostei Uniuni Sovietice sunt mai putin cunoscute. Uniunea Sovietica a negat constant detinerea de arme biologice.

Chiar in urma incidentului de la Sverdlovsk, in Ural, din aprilie 1979, unde a aparut o epidemie de antrax la un grup de cercetatori care lucrau la un laborator, autoritatile au explicat ca era determinata de contaminarea naturala de la carnea de vita infectata cu antrax.

In 1992 Rusia recunoaste accidentul din laboratorul de la Sverdlovsk ca fiind determinat de cercetarile militare asupra antraxului.

Rusia a declarat inchiderea programului biologic in 1994. Aproximativ 24.000 de cercetatori care au lucrat pentru programul biologic al fostei Uniuni Sovietice au ramas pe drumuri. Numai speranta ramane ca fiecare dintre ei a ajuns in laboratoare pasnice.

Intreaga lume este supusa permanent amenintarii cu utilizarea agentilor biologici, ca arme de distrugere in masa. Caracterul lor terifiant este dat de posibilitatea de extindere rapida si necontrolabila, in mediul ambiant, in care au fost eliberati.

DUPA 11 SEPTEMBRIE 2001, pericolul unor atacuri teroriste, de amploare, asupra populatiei din oricare parte a lumii, continua sa fie un scenariu de neimaginat.

Terorismul chimic, biologic sau nuclear nu mai este de domeniul filmelor science-fiction, reprezentand la ora actuala una dintre cele mai grave amenintari la adresa tuturor statelor. Unii analisti atentioneaza ca riscul utilizarii acestor arme este in crestere, avand in vedere sporirea violentei interetnice si religioase si a incalcarii drepturilor omului. Altii apreciaza ca posibilitatile unui atac terorist cu arme biologice, de exemplu, sunt reduse, dar trag semnale de alarma asupra consecintelor dezastruoase, daca nu se vor lua masuri imediate.

Tratatele internationale privind aceste tipuri de arme nu prevad masuri suficiente de control si se impune o implicare nu numai a statelor dar si a organizatiilor nonguvernamentale.

Cu toata mobilizarea americana si a statelor membre NATO impotriva statelor considerate teroriste, amenintarea bioterorismului este nelinistitoare pentru viitorul omenirii.

Prezenta ingineriei genetice in domeniile medical, economic si al securitatii alimentatiei, ca si tendinta dezvoltarii biotehnologiei din ultimii ani par de nestapanit.

Asadar, este tot mai aproape momentul in care se va reusi crearea agentilor patogeni periculosi sau inmultirea lor artificiala. Inevitabil, revolutia in biotehnologie va plasa in mainile grupurilor mici (componente din punct de vedere tehnic) o si mai mare putere distructiva.

Aceasta perspectiva pare a fi conturata si confirmata nu de programe militare, ci de cercetari si studii cu caracter nesecret, efectuate in medii universitare.

CONCLUZIILE desprinse din stoparea proliferarii nucleare in ultima jumatate a secolului trecut nu pot fi aplicate cu usurinta in cazul proliferarii biologice in secolul XXI.

Controlul bilateral al armamentelor din timpul Razboiului Rece si neproliferarea multilaterala nu pot reprezenta modele pentru a combate aceasta noua provocare.

Mai mult decat in perioada proliferarii nucleare, civilizatia trebuie sa faca fata propriului viitor biologic, in loc sa il configureze.

Patru tendinte au aparut in anii ’90 legate de confruntarea civilizatiei cu un nou si provocator domeniu al securitatii biologice. Fiecare tendinta s-a remarcat in actuala decada, desi a avut manifestari anterioare.

Aparitia bolilor infectioase. In ultimii douazeci de ani au aparut HIV/SIDA si alte tipuri de boli si epidemii, cum ar fi Ebola si Hantavirus in Statele Unite. Alte boli binecunoscute, ca de exemplu tuberculoza, au evoluat in variante rezistente la medicamente. Toate acestea au determinat Academia Nationala de Stiinte a SUA si, ulterior, guvernul american sa isi focalizeze atentia asupra amenintarii bolilor infectioase. Pentru imbunatatirea si dezvoltarea capacitatii de detectare, monitorizare si raspuns la izbucnirea inopinata a bolilor infectioase, Senatul american a initiat un decret numit „Urmarirea globala a agentilor patogeni“, ce urmeaza sa devina lege. Necesitatea sa este indiscutabila pentru a impiedica izbucnirea bolilor infectioase si raspandirea lor la scara mondiala, intr-un termen scurt, sau cum a fost cazul SARS , in 2003.

Terorismul. Prima incercare de a dobori turnul World Trade Center (februarie 1993), atacul cu sarin din metroul japonez (martie 1995) si atacul cu bomba asupra orasului Oklahoma (aprilie 1995) au dovedit clar ca exista mai multe grupari care au ca scop uciderea in masa. Incercarea sectei Aum in 1993 de a pulveriza bacterii de antrax in centrul orasului Tokyo a confirmat ca anumite grupari teroriste vor sa recurga la atacuri biologice in locuri aglomerate, chiar daca nu sunt suficient de competente pentru a reusi acest lucru.

Incalcarea BWC. Prin Conventia pentru Arme Toxice si Biologice – BWC – (1972), statele semnatare se angajau sa interzica dezvoltarea, producerea si stocarea agentilor biologici, a armelor si substantelor toxice. Incalcarea grava a conventiei a fost observata dupa Razboiul Rece si primul conflict din Golf. Irakul (stat semnatar care a rectificat conventia dupa 1991) a condus un program de fabricare a antraxului si a altor agenti biologici. Detaliile au fost facute publice de inspectorii ONU, cu ocazia controlului efectuat dupa Razboiul din Golf. Uniunea Sovietica (semnatara a conventiei) a dezvoltat un program ilegal, la care au participat zeci de mii de oameni. Nici astazi nu este permis accesul la unele constructii ale complexului respectiv. Programul sovietic urmarea dezvoltarea armelor pe baza de variola, un puternic agent contagios. Pentru militari, variola are un interes minor (efectul de bumerang asupra propriilor trupe sau populatii), dar a fost de un real interes pentru gruparile teroriste.

Efectele dramatice ale dezvoltarii biotehnologiei. Descoperirea structurii ADN (1953) si punerea la punct a tehnologiei de recombinare a acestuia (dupa alti 20 de ani) au permis, pentru prima data, manipularea directa a genomilor din organism – grupuri de cromozomi, diferiti genetic, dar care formeaza o unitate. Alte descoperiri – reactia de polimerizare in lant (anii ‘80), recombinarea ADN-ului (anii ‘90) si tehnologii de manipulare a ADN-ului au contribuit la evolutia biologiei moleculare.

Biotehnologia a luat amploare din anii ’90 in intreaga lume. Industria de biotehnologie din Statele Unite, in 1993-1994 s-a dublat, iar in 2001, aceasta asigura aproximativ 500.000 de locuri de munca si contribuia cu 47 miliarde de dolari la venitul anual. Aproximativ 20.000 de oameni din China lucreaza in 200 de laboratoare de biotehnologie. Un membru al comisiei pakistaneze pentru energie atomica facea publica (ianuarie 2004) hotararea acesteia privind preocuparea de a pregati oameni de stiinta din tari musulmane, in domeniul biotehnologiei. Singapore este o alta tara care investeste miliarde de dolari in acest domeniu, aflat pe locul patru in economia proprie.

Nivelul cunostintelor detinute despre principalele state suspectate ca dezvolta programe nationale de arme biologice

IRAN

Iranul a inceput dezvoltarea programului sau biologic la inceputul anilor 80, in timpul razboiului Iran-Irak (1980-88), in prezent acest program aflandu-se in stadiul de cercetare-dezvoltare. C.I.A. considera ca Iranul detine deja stocuri de agenti si arme biologice (antrax, toxina botulinica, ricin, micotoxina T-2 si virusul variolic, agentul cauzator al variolei). De asemenea, C.I.A. considera ca Iranul lucreaza indeaproape cu India si Cuba in domeniul biotehnologiei. Totodata, C.I.A. apreciaza ca Iranul dezvolta un program de cercetare asupra modalitatii de incarcare a agentilor biologici in rachete Scud, Shahab si asupra modalitatii de dirijare acestora la tinta.

La inceputul anilor 1980, in urma aprobarii Federatiei Mondiale pentru Colectia Culturilor, institutul iranian Research Organization for Science and Biotechnology a achizitionat 600 de tulpini Persian Type Culture Collection pentru a ajuta industria biotehnologica.

In august 1989 Iranul a fost acuzat ca a achizitionat tulpini patogene ale fungilor din genul Fussarium, din Canada si Olanda, si care pot fi folosite pentru dezvoltarea micotoxinei T-2.

Tulpinile au fost destinate institutului iranian RESEARCH ORGANIZATION FOR SCIENCE AND BIOTECHNOLOGY si IMAM REZA MEDICAL CENTER, comunitatea internationala a oamenilor de stiinta exprimandu-si convingerea ca tulpinile vor fi utilizate, fara indoiala, in cadrul programului de arme biologice.

In ianuarie 1997, Iranul a creat o organizatie denumita IRANIAN BIOTECHNOLOGY SOCIETY (IBS), sub egida careia sunt reunite numeroase institute de cercetare in domeniul biotehnologiei, dintre care cele mai importante sunt RAZI INSTITUTE FOR SERUMS AND VACCINES si INSTITUTUL PASTEUR.

Iranul a semnat si ratificat Conventia pentru Arme Biologice si Toxine (BWC) si detine o sofisticata infrastructura biotehnologica, care include facilitati pentru cercetare si personal specializat, elemente care ii permit dezvoltarea in secret a unui program biologic in scopuri militare (biological warfare – BW). Este de remarcat declaratia din anul 1988 a purtatorului de cuvant al parlamentului iranian potrivit careia „ . ne vom dota in scop defensiv si ofensiv cu arme chimice, bacteriologice si radiologice”.

Pana in prezent, Iranul a executat exercitii militare defensive cu arme chimice si biologice pulverizate din elicopter, insa, cu exceptia acestor exercitii nu exista alte dovezi concrete ca Iranul a dezvoltat capete biologice care pot fi montate pe rachete balistice.

Se apreciaza ca motivele pentru care Iranul a inceput si continua dezvoltarea programul biologic sunt intimidarea Irak-ului, impunerea dominatiei regionale si dezvoltarea unor solutii alternative armelor conventionale pentru conflictele asimetrice.

Expertii in domeniu apreciaza ca nu se poate afirma cu certitudine faptul ca Iranul dezvolta un program biologic militar, insa in eventualitatea in care acest stat detine agenti biologici, mai are de dezvoltat tehnologiile de incarcare a acestora pe rachete si de dirijare la tinta. Din aceste considerente, se apreciaza ca este putin probabil ca Iranul sa lanseze un atac biologic in viitorul apropiat.

SIRIA

La inceputul anilor 1970, Siria a achizitionat de la URSS sisteme moderne militare precum tancuri si vehicule blindate care posedau echipamente de protectie NBC ca dotare standard. In acest moment nu exista indicii ca Siria a mai achizitionat astfel de echipamente, deci se poate afirma ca capacitatea Siriei de protectie NBC este de un nivel scazut, datorita uzurii acelor echipamente.

In anul 1972 a avut loc in Siria ultima epidemie de variola, si se presupune ca, cu ajutorul specialistilor sovietici, Siria a reusit sa dezvolte stocuri insemnate din acest virus.

Incepand cu anii 1980, Siria a facut eforturi sustinute de a-si imbunatati capacitatile de productie in domeniile farmaceutic si biotehnologic. Acest lucru a constat in crearea de companii si a unui numar de 12 fabrici farmaceutice. Acestea produc pentru piata interna dar si externa. Exista posibilitatea ca prin constructia si operarea acestor instalatii, Siria sa fi reusit transferul de tehnologii si know-how-ul necesar pentru dezvoltarea armelor biologice.

Incepand cu anii 1980, cercetatorii sirieni au reusit izolarea mai multor tulpini de Brucella, insa nu exista informatii referitoare la un posibil program militar pe baza acestei bacterii. Brucella a fost primul agent patogen folosit de SUA ca baza pentru arme biologice, insa in cercurile militare acest tip de bacterie nu este considerat a fi viabil ca arma biologica, datorita faptului ca nu are potential letal.

Pe parcursul anilor 1990, o serie de acuzatii au fost lansate de serviciile de informatii germane si israeliene referitoare la Toxina botulinica (Clostridium botullinum).

Intre anii 1980 si 1995, din datele detinute de Organizatia de Hrana si Agricultura din cadrul ONU, rezulta ca Siria a produs anual 5 – 18 tone metrice de boabe, permitand astfel izolarea de ricin. Totusi, aceasta toxina nu a fost folosita ca arma biologica de distrugere in masa, de catre orice alt stat, ci doar ca agent de contaminare sau mijloc de asasinare, astfel incat se considera ca folosirea acesteia ca mijloc de distrugere in masa de catre Siria este cel putin suspecta.

Incepand cu anul 1997 au aparut o serie de acuzatii referitoare la utilizarea holerei (Vibrio cholarae) ca arma biologica, insa nu a fost oferita nicio dovada despre utilizarea acestei bacterii care afecteaza in principal rezervele de apa potabila.

In data de 13.12.2007, la cea de a patra Intalniri a Statelor Participante la BWC, ambasadorul Pakistanului Masood Khan a afirmat: „trei state – Egipt, Israel si Siria – au declarat ca datorita situatiei particulare privind securitatea regionala, nu au de gand ca in viitorul apropiat sa ratifice sau sa semneze BWC, totusi cele trei state au indicat ca suporta reglementarile si obiectivele Conventiei”.

In data de 03.03.2008, Biroul Directorului Serviciilor de Informatii Nationale din SUA (ODNI) a prezentat raportul neclasificat privind armele de distrugere in masa, iar in sectiunea referitoare la Siria, se afirma ca infrastructura biotehnologica a Siriei permite o dezvoltare limitata a unui program de arme biologice si inca nu are capacitatea de a transforma agenti patogeni in arme biologice eficiente.

Siria a semnat Conventia privind interzicerea toxinelor si armelor biologice (BWC) in aprilie 1972, insa nici pana in prezent nu a ratificat BWC si nici nu prezinta semnale ca ar dori acest lucru in viitorul apropiat. Pe parcursul timpului Siria a exprimat public opinia sa, de a fi impotriva armelor de distrugere in masa, insa in acelasi timp a afirmat ca orice tara are dreptul de a adopta masurile pe care le considera necesare pentru propria protectie. Aceasta pozitie este considerata in cercurile internationale ca fiind de fapt un paravan politic pentru programe de dezvoltare a unor arme de distrugere in masa.

Ipotetic vorbind, exista posibilitati tehnice si stiintifice de cercetare, dezvoltate, productie si dispersie a armelor biologice. Se poate astfel presupune ca cercetari au loc sub supravegherea oamenilor de stiinta militari. Precum ca in alte tari, poate avea scop defensiv dar si aplicatii ofensive militare. Afirmatiile conform carora Siria a produs arme biologice pe baza toxinei botulinice si a ricinului nu au sustinere practica, datorita complexitatii transformarii acestor agenti biologici in arme eficiente. Din punctul de vedere al cercetarii antraxului, exista un interes legitim, datorita agriculturii siriene care sufera in mod endemic din cauza acestui agent patogen. Aceste cercetari legitime pot fi totusi un paravan pentru un program militar clandestin.

COREEA DE NORD

La inceputul anilor 1960, Kim Il Sung a remarcat potentialul militar al armelor biologice si a ordonat pornirea unui program de inarmare in acest domeniu. Acest program a fost realizat sub egida Academiei Nationale de Aparare, insa informatiile referitoare la acea perioada sunt destul de restranse. Se estimeaza ca s-au utilizat 10 – 13 tipuri de agenti patogeni: antrax, holera, ciuma, variola, febra galbena, anumite culturi fiind probabil obtinute de la diverse companii japoneze.

Incepand cu anii 1980, se afirma ca productia se bazeaza pe holera, rickettsia, tuberculoza si antrax, insa spre deosebire de programul de arme chimice, dezvoltarea a avut loc in marea majoritate indigen si de aici rezulta dificultatea obtinerii de informatii certe privind situatia programului de arme biologice nord-coreean.

In 2006, autoritatile japoneze au descoperit ca s-a reusit achizitionarea unui reactor de vid de la o companie din Tokio pe parcursul anului 2002, acesta este util in conservarea tulpinilor microbiene prin metoda liofilizarii (dry freeze).

Despre Coreea de Nord in rapoarte neconfirmate se sustine ca procedeaza la testarea pe subiecti umani a anumitor produse ce pot avea utilizare in programul de arme biologice.

Informatiile despre situatia armelor biologice din Coreea de Nord, prezinta situatii diverse care pornesc de la ipoteza ca aceasta tara nu detine decat o infrastructura adecvata si ajung pana la a fi creditata cu detinerea de arme biologice functionale. Astfel, o analiza a Ministerului de Aparare Sud Coreean afirma ca Coreea de Nord detine arme biologice pe baza de antrax, holera si variola.

Alte rapoarte afirma ca programul nord-coreean este intr-un stadiu incipient si ii lipseste expertiza si echipamentele necesare complexe. Datorita controlului destinatiei finale, Coreea de Nord a avut dificultati in a achizitiona necesarul de echipamente si tehnologii, insa a reusit procurarea anumitor tehnologii.

In plus, productia indigena de medii de cultura (agar, peptone, extract de drojdii) este suficienta pentru a permite cultivarea de mari cantitati de agent patogen. Mai putin clara este situatia existentei unor mijloace de dispersie adecvate.

Conform rapoartelor emise de Ministerul de Aparare Nationala al Coreei de Sud, cercetatorii nord-coreeni au reusit microincapsularea sporilor de antrax, ceea ce la confera o rezistenta deosebita la lumina UV, acest tip de incapsulare fiind foarte asemanator cu cel reusit de cercetatorii sovietici. In continuare se afirma ca aproximativ 30 % din materialul de artilerie si cam 50 % din rachete sunt modificate pentru a transporta agenti chimici si biologici.

Coreea de nord a semnat BWC in anul 1987, si neaga dezvoltarea oricarui program biologic, insa datorita eforturilor sustinute pentru dezvoltarea de arme nucleare exista numeroase suspiciuni referitoare la respectarea de catre Coreea de Nord a BWC.

PAKISTAN

In anul 1972 Pakistanul a semnat BWC, iar in anul 1974 a ratificat conventia.

De atunci, Pakistanul a sustinut in mod public aceasta conventie, a solicitat un program mai clar de verificare, si a solicitat ca tarile nesemnatare ale BWC sa emita o serie de garantii referitoare la schimburile legitime de agenti patogeni si toxine, ce pot fi folosite in cadrul unor cercetari legitime.

Dupa lansarea acuzatiilor conform carora la inceputul anilor 1990, Pakistanul a inceput dezvoltarea de arme biologice, in ultimii ani comunitatea internationala numai suspecteaza aceasta tara de activitati clandestine, insa se considera ca Pakistanul detine un sector biotehnologic bine dezvoltat, capabil de sustinerea unui program biologic de mica amploare de cercetare si dezvoltare. SUA considera ca Pakistanul detine mijloacele necesare dezvoltarii de arme biologice si ca sustine programe de cercetare in domeniul armelor biologice, insa nu au oferit nicio dovada in acest sens.

Guvernul pakistanez insista ca niciodata nu a dezvoltat, produs sau depozitat arme biologice sau agenti patogeni iar un program BW nu a facut niciodata parte din planurile sale militare.

INDIA

Desi anumite informatii estimeaza ca India poseda arme biologice, informatiile din surse deschise nu ofera suficiente dovezi in acest sens.

India detine capacitatea de a produce tehnologii de protectie impotriva unui atac biologic si desfasoara cercetari despre ciuma, bruceloza si variola. De asemenea, India detine o infrastructura biotehnologica avansata, industrie farmacologica bine dezvoltata si deci este capabila din punct de vedere tehnologic sa dezvolte arme de distrugere in masa.

La data de 15 iulie 1974, India a ratificat BWC. India detine o infrastructura dezvoltata, in cadrul careia lucreaza cercetatori bine pregatiti in domeniul bolilor infectioase, precum si numeroase instalatii de productie farmacologica si laboratoare biosecurizate (inclusiv BL3). Anumite instalatii sunt specializate pe productia de masuri defensive, deci teoretic pot fi folosite si pentru masuri ofensive.

In anii 1980, in India, sub coordonarea institutelor de agricultura, departamente guvernamentale si anumite companii private, s-a inceput cercetarea biotehnologica pentru imbunatatirea culturilor agrare si productia de seminte viabile. De atunci s-a reusit imbunatatirea substantiala a culturilor de cereale, leguminoase si soia prin hibridari, avand drept rezultat cresterea productiei anuale de la nivelul de 50 milioane tone la inceputul anilor 1950 pana la nivelul de 200 milioane tone pe parcursul ultimilor ani. Aceste rezultate au fost obtinute utilizand ingineria genetica, centrele specializate obtinand astfel expertiza necesare manipularii diversilor agenti patogeni.

Din punct de vedere militar, din anul 1998, s-a hotarat pregatirea medicilor pentru un eventual atac biologic, iar la nivelul armatei s-au infiintat celule si comisii nationale prin intermediul carora sa se realizeze protectia si informarea factorilor de decizie in cazul unui eventual atac biologic.

In anul 2001, dupa primirea la Departamentului de Posta a unui numar de 17 scrisori pline cu ceea ce se presupunea a fi spori de Bacillus anthracis, s-a hotarat deschiderea unui laborator de nivel BSL2 in cadrul Institutului de Medicina Preventiva. Totusi la nivel guvernamental exista ingrijorari ca marea majoritate a spitalelor din India nu ar face fata unui atac biologic.

Intr-o declaratie din 2002, presedintele Indiei Abdul Kalam a afirmat ca India nu va produce arme biologice niciodata.

In anul 2003, guvernul indian a anuntat ca isi rezerva dreptul de a raspunde prin programul sau nuclear in cazul oricarui atac nuclear, biologic si chimic asupra Indiei sau a fortelor sale aflate pe glob. Cu cateva luni inainte, ministrul apararii indian, George Fernandes a indicat faptul ca tara sa a initiat etapele necesare asigurarii protectiei fata de un atac nuclear, biologic sau chimic.

LIBIA

La mijlocul anilor 1990, se considera ca Libia se afla intr-un stadiu incipient de cercetare si dezvoltare a programului de arme biologice, iar la inceputul anului 1995, oficiali SUA au afirmat ca se incearca recrutarea unor oameni de stiinta din Africa de Sud, care sa participe la dezvoltarea programului libian de arme biologice.

Ca si alte tari in curs de dezvoltare si Libia a intampinat probleme tehnice referitoare la mijloacele de diseminare a agentilor patogeni (necesitatea pastrarii viabile pe parcursul transportului a agentilor patogeni, eliberarea lor la inaltimea corespunzatoare etc.). Totusi, doar simpla detinere de agenti patogeni este problematica, datorita posibilitatii utilizarii lor de catre entitati nonstatale, teroristi, ceea ce poate duce la numeroase pierderi de vieti omenesti.

Relatiile internationale ale Libiei s-au deteriorat foarte mult atunci cand au aparut acuzatiile referitoare la achizitionarea de tehnologii din Cuba, precum si incercarea de a recruta aproximativ 400 de oameni de stiinta irakieni pentru dezvoltarea unor programe biologice si chimice.

Ca entitati/facilitati implicate in producerea de arme biologice au fost mentionate instalatiile de la Rabta, fabrica chimica, unde se presupune a fi existat si laboratoare biologice. De asemenea este posibil ca si la uzina chimica din Tarhunah sa fi existat laboratoare biologice.

Libia a semnat Protocolul de la Geneva in anul 1971, totusi a declarat ca nu va respecta protocolul atat timp cat alte tari semnatare nu vor constitui o amenintare la adresa sigurantei sale. In anul 1982, Libia a semnat fara rezerve BTCW, insa pana in prezent au aparut o serie de acuzatii conform carora Libia a produs mici cantitati de agenti patogeni susceptibili de fi utilizati in cadrul unui program de arme biologice.

Pe parcursul anului 2003, Libia a anuntat in mod oficial ca renunta la toate programele de arme de distrugere in masa si s-a aratat dispusa la inspectii si controale din partea organizatiilor internationale, permitand inspectorilor americani si britanici sa verifice locatiile suspectate a fi parte din aceste programe. Acesti inspectori au afirmat ca Libia nu a detinut stocuri de agenti patogeni, ci s-a limitat doar la programe de cercetare si dezvoltare.

Se apreciaza ca, datorita inexistentei unei infrastructuri adecvate este greu de crezut ca Libia a putut depasi stadiul tatonarilor in directia dezvoltarii armelor biologice si nu poate sustine un program de arme biologice fara investitii a caror amploare poate duce la deconspirarea intentiilor.

Capitolul 4. IMPACTUL ARMELOR BIOLOGICE ASUPRA SANATATII POPULATIEI

Utilizarea organismelor vii (microorganismelor) in scopuri ostile, pentru a provoca disabilitati, a imbolnavi sau a provoca moartea reprezinta ceea ce, generic, numim „razboiul biologic”.

Utilizarea agentilor biologici si a toxinelor pune probleme deosebite pentru ca identificarea acestora este dificila, din cauza asemanarii dintre o epidemie normala si atacul cu agenti biologici. Extrem de importanta este si dezvoltarea „in paralel” atat a sistemelor de detectie, cat si a virusurilor/toxinelor care sa fie dificil de detectat.

Cele mai evidente riscuri sunt cele legate de tipurile, caracteristicile si caile diseminarii agentilor biologici.

Globalizarea biotehnologiei nu a fost realizata prin decizii nationale, ci prin extinderea cooperarii si cercetarii in domeniul tehnologiei, la scara mondiala, pentru a obtine vaccinuri destinate combaterii potentialilor agenti biologici folositi de teroristi

Prevenirea contaminarii biologice a fost si este o provocare pentru toate structurile, militare sau civile, tehnologiile incercand sa rezolve aceasta problema de contracarare a agentilor „high-tech”, cum se mai numeste „moartea nevazuta”. A preveni o epidemie sau pandemie este mai usor decat sa incerci sa-i limitezi/elimini efectele, datorita caracteristicilor extreme ale agentilor biologici/toxinelor.

Potrivit unui grup de experti americani in prevenirea si controlarea bolilor, micro-organismele cele mai periculoase pentru sanatatea publica sunt: variola (Variola major), antraxul (Bacillus anthracis), ciuma (Yersinia pestis), botulismul (Toxina botulinica), tularemia (Francisella tularensis) si febrele hemoragice (filovirusii/ arenavirusii).

Acestea se pot transmite prin mai multe cai, dintre care doar doua sunt susceptibile de a atinge un numar mare de persoane: pe cale digestiva si pe cale aeriana.

a) Pe cale digestiva. Unele microorganisme induc maladia, nu atat prin multiplicarea lor, cat prin actiunea toxinelor. Toxinele sunt produse de bacterii. Ingerarea toxinelor induce boala. Acest tip de contaminare nu este considerat ca fiind „practic” decat pentru aglomerarile de populatie care dispun de rezervoare de apa in care aceste toxine ar putea fi deversate. Este vorba, in principal, de toxina botulinica (responsabila de botulism), a carei gravitate este legata de aparitia paraliziei musculare si respiratorii.

b) Pe cale aeriana. Cei mai multi agenti utilizati in bioterorism pot fi transmisi pe cale aeriana. Acestia se multiplica, inducand maladia dupa o perioada de incubatie variabila. Riscul cel mai mare de contaminare a mii sau chiar zeci de mii de persoane este diseminarea in timpul manifestarilor publice sau sportive, folosindu-se avioane utilitare (pulverizeaza insecticide pe culturi), sau dispozitive tip aerosol.

Atacurile teroriste cu agenti biologici difera de cele in care sunt utilizati agenti chimici. Acestia din urma au o actiune incapacitanta/mortala imediata sau cel putin mult mai rapida decat cele biologice, ceea ce le face deosebit de eficace. Fabricarea si utilizarea lor in cantitati mari presupun un minimum de mijloace tehnologice de varf. Or, acestea se afla mai mult la indemana formatiunilor militare decat a unor grupuri teroriste.

In cantitati egale, armele biologice sunt mult mai ucigatoare decat cele chimice. Una dintre cele mai virulente arme biologice, toxina bacilului botulinic, actioneaza in cantitati infinitezimale. Doza letala de toxina botulinica, exprimata in miliardimi de gram, este de 15.000 ori mai mica decat cea de VX (Lethal Nerve Agent), ea insasi infinit inferioara celei de gaz neurotoxic cum este, de pilda, sarinul.

Armele biologice au redutabila superioritate de a fi capabile sa intretina prin ele insele propria „proliferare”, odata lansate intr-un mediu potrivit (aceasta proliferare putand fi accelerata prin manipulari genetice).

Armele biologice sunt foarte usor de obtinut, pentru multe dintre ele fiind suficient un laborator rudimentar instalat intr-o baie.

Diseminarea substantelor biologice nu necesita nici mijloace moderne, nici prea multa ingeniozitate. Actionand prin inhalare sau ingerare, ele pot fi cu usurinta vaporizate dintr-un proiectil aerian lansat deasupra unei mari suprafete, printr-un atomizor intr-un spatiu inchis sau, si mai usor, introduse in retelele de distribuire a apei potabile sau prin produsele alimentare.

Arma biologica este o arma invizibila. Ea poate fi transportata, fara a fi detectata, chiar peste granite, fie in „culturi“ pentru obtinerea cantitatii dorite, fie in cantitati suficiente pentru savarsirea unui masacru. Microorganismele pot fi eliberate fara zgomot si fara a provoca efecte imediate. Nu se poate determina maladia pana nu se cunosc simptomele infectiei si agentul cauzal. Daca acesta, cum este de exemplu variola, se poate propaga usor de la o persoana la alta, numarul victimelor atinge cu usurinta zeci de mii de cazuri.

Fotografia, obtinuta in august 1974, prezinta o fetita din orasul Biratnagar, Nepal, care a fost infectata cu virusul variolic si prezinta semenele clasice ale bolii: eruptia maculopapulara, dispusa pe intregul corp.

Semne si Simptome:

Primele 7-17 zile de la expunere, persoana infectata se simte bine si nu este contagioasa;

Dupa 7-17 zile, apar primele simptome ale variolei. Acestea constau in febra, oboseala, dureri de cap si la nivelul corpului, iar uneori, varsaturi. Febra este intensa, de regula, 40 – 41 grade Celsius. In aceasta perioada, persoanele sunt prea bolnave pentru a putea sa-si desfasoare activitatile uzuale. Acest stagiu poate dura intre 2 si 4 zile.

In continuare, eruptia apare, la inceput, ca o pata mica, rosie, la nivelul limbii si gurii. Eruptia se continua pe corp, incepand cu fata, bratele, picioarele, apoi mainile si labele picioarelor. De regula, eruptia se intinde pe tot corpul in 24 de ore.

La nivelul eruptiei rosiatice se formeaza vezicule, care se transforma in pustule, ca urmare a infectarii bacteriene, avand forma rotunda sio consistenta ferma la atingere, ca si cand ar fi un obiect sub piele.

Pustulele incep sa se sparga si sa formeze o crusta care incepe sa se usuce si sa se descuameze. Formarea scuamelor este completa spre sfarsitul celei de-a doua saptamani de la aparitia eruptiei.

Scuamele se desprind, lasand in loc cicatrici. Majoritatea scuamelor se vor desprinde si vor cadea in cea de-a treia saptamana.

Intr-o lucrare asupra problemelor razboiului secolului XXI se estimeaza ca diseminarea a 100 kilograme de antrax, intr-o noapte cu vant moderat, deasupra unui oras ca Washington, va acoperi o suprafata de 300 km, ucigand pana la 3.000.000 de persoane, cam cate victime ar face o racheta nucleara de putere medie. Lucrarea descrie efectele provocate prin imprastierea catorva kilograme de antrax intr-un oras ca New York-ul: cateva sute de mii de morti in primele zile, alte mii de tratat prin vaccinare sau medicatie si milioane de oameni cuprinsi de panica si care ar avea nevoie de ingrijiri medicale. Interventia in urma unei actiuni teroriste biologice presupune un efort la fel de mare ca in cazul unei explozii accidentale sau deliberate a unei rachete nucleare.

Patric O’Donnell, lucratorul postal afectat in atacurile cu plicuri continand spori de antrax, consecutive atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001. Acesta a supravietuit formei cutanate a bolii, an timpul careia a suferit oun edem al gatului care si-a dublat dimensiunea normala

Comandantul Agentiei de Aparare Chimica si Biologica (CBDA) a fortelor terestre americane considera ca amenintarea biologica este singura susceptibila de efectele catastrofale asupra unei forte desfasurate intr-un teatru de operatii. Mai multe state apartinand principalelor zone de tensiune din lume – am numit Golful Persic si Asia Orientala – sunt detinatoare de potential militar biologic. Putem mentiona Iran, Israel, Libia si Siria, Coreea de Nord, China si Taiwan.

Cele doua superputeri ale Razboiului Rece au fabricat de asemenea arsenale considerabile de arme biologice in cursul anilor ’50, ’60, inainte de a semna, in 1972, Conventia Internationala asupra Armelor Biologice si a Toxinelor si de a declara ca au distrus in intregime stocurile.

Problema pe care o pune interzicerea armelor biologice este foarte bine ilustrata de ultima criza din Irak (tara semnatara a Conventiei). Amenintarea „bioterorismului”, adica utilizarea unei arme biologice in scopuri teroriste in mediul urban, este mult mai angoasanta, in acest domeniu existand o „acumulare” nelinistitoare de evenimente simptomatice.

In privinta escaladarii terorismului cu mijloacele neconventionale”, cel mai spectaculos ramane atentatul cu gaz sarin al sectei Aum Shinrikyo, in metroul din Tokyo, la 20 martie 1995. Daca s-ar fi facut uz de toxine botulinice in locul sarinului, in aceleasi conditii, mai multe mii sau zeci de mii de persoane ar fi murit in urma contaminarii.

Nu exista „arme biologice” perfecte. Vectorii de infectie sunt pentru moment sensibili la antibioticele cunoscute. Altele, ca toxina botulinica, sunt relativ fragile si necontagioase. In prezent, utilizarea armei biologice ar putea sa provoace un anumit numar de morti, dar nu epidemii infricosatoare.

Ramane ipoteza bacteriei rezistente la toate antibioticele existente, obtinuta prin manipulari genetice, scenariu ce tine deocamdata de science-fiction, dar „unde se termina realitatea si unde incepe fictiunea?”.

REACTII PRIVIND AMENINTAREA BIOTERORISMULUI

In ultimii ani majoritatea tarilor dezvoltate au pus la punct metode moderne de cercetare si dezvoltare a masurilor de a contracara bioterorismul cum ar fi vaccinuri, informarea publica privind aceasta amenintare si educarea populatiei.

In SUA a fost creat un program national privind depozitarea produselor farmaceutice constand in aproximativ 12 locatii pe intreg teritoriul unde, in caz de atac biologic, pachete farmaceutice si echipament aditional pot fi livrate populatiei in cel mai scurt timp. Aditional, milioane de dolari au fost investiti in masuri de securitate in ceea ce priveste sistemul medical de urgenta, de stingere a incendiilor, si a departamentului de sanatate publica

In general scopul bioterorismului este acela de a provoca teroare si frica, sa demoralizeze comunitatea umana si de a suprasolicita resursele medicale.

Un lucrator FBI deschizand un plic continand spori de antrax, in cursul atacurilor din SUA

Descrisa ca fiind „bomba atomica a omului sarac”, acest tip de terorism este in general usor de produs in incaperi obisnuite si fara prea mari cheltuieli. Crearea unui agent biologic poate fi la fel de simpla ca si producerea berii, de exemplu, si mult mai putin periculoasa ca purificarea heroinei. Pe langa acestea, pentru majoritatea agentilor biologici transportul catre destinatie se face usor deoarece cantitatea necesara producerii unui atac este redusa.

CAI DE EXPUNERE

Cea mai utilizata cale de raspandire a agentilor biologici o reprezinta aerul deoarece este cea mai rapida si eficienta. Absorbtia prin taieturi la nivelul pielii, ingestia alimentelor contaminante, infectia prin metode naturale sunt alte posibilitati de expunere a populatiei la agentii biologici. Fiecare microorganism are o caracteristica unica ceea ce il face dificil de utilizat ca arma. Unele microorganisme nu sunt rezistente la lumina sau caldura, altele trebuie sa aiba o anumita dimensiune pentru a putea patrunde intr-un numar suficient de mare in organism pentru a fi eficace. Pe langa aceste conditii, unii agenti pot afecta doar persoanele in varsta sau cele ce au imunodeficiente. Daca microbii sunt atasati particulelor de praf este dificil ca agentii biologici sa patrunda in sange; microbii cu dimensiuni mari produc in majoritatea cazurilor rani la nivel cutanat. In organism, acestia sunt transportati in sistemul limfatic unde raspund noului mediu prin inmultire rapida producand toxine.

MASURI DE CONTRACARARE A BIOTERORISMULUI

Cel mai important factor este mentinerea calmului.

Respectand metodele de precautie standard si prin spalarea bine a mainilor se poate reduce intr-o mare masura posibilitatile de expunere. De-a lungul intregii existente a umanitatii, oamenii au convietuit impreuna cu microorganismele de secole si au supravietuit. Fiecare noua incercare, cum ar fi malaria, ciuma, poliomelita, variola, HIV, antraxul, au determinat mediile stiintifice sa dezvolte cai de combatere si de reducere ale acestora.

Detectoarele de agenti biologici si codarea ADN sunt unele din tehnologii ce sunt utilizate in zilele noastre. Organismul uman nu poate supravietui fara existenta anumitor microbi.

RECOMANDARI PENTRU PERSONALUL MEDICAL

Medicii trebuie sa alerteze autoritatile ori de cate ori apar cazuri repetate cu simptomatologie bizara dar care poate sugera expunerea la un agent patogen cu potential epidemic. Situatii susceptibile de ingrijorare sunt:

Agregarea temporala sau spatiala de cazuri care prezinta simptomatologie infectioasa: febra, simptome respiratorii, eruptii, paralizii flasce.

Imbolnavirea simultana a persoanelor sanatoase care nu prezinta vreun factor de risc evident

Distributia neobisnuita a cazurilor in raport cu varsta (exemplu, eruptie pustulara la adulti asemanatoare varicelei dar care poate constitui debutul variolei).

Mai multe cazuri cu paralizii flasce sugerand expunerea la toxina botulinica.

RECOMANDARI PENTRU AUTORITATILE DE CONTROL EPIDEMIOLOGIC DIN SPITALE si LABORATOARE

stabilirea unor proceduri sigure de raportare, recoltare si transport ale probelor suspecte catre unitatile de referinta;

testarea mijloacelor de comunicare;

implementarea unor servicii de garda neintrerupte;

introducerea unor masuri stricte de acces in interiorul spitalelor si laboratoarelor unde sunt admise cazuri suspecte sau unde se prelucreaza probe suspecte

Reguli de laborator stabilite de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru manipularea de B. anthracis

Dezinfectante utilizate pentru distrugerea sporilor de B. anthracis

formaldehida 2–10%, timp de actiune minim – 30 minute la 40 °C

formaldehida 0.25%, timp de actiune minim – 6 ore la 60 °C

acid peracetic. 3% , 8 litri/metru patrat, timp de actiune minim – 10 minute

hipoclorit de sodiu (10.000 ppm), timp de 5–10 minute la temperatura camerei

iodoform 100–300 ppm, timp de actiune minim 1–5 minute la temperatura camerei

Utilizarea caldurii pentru distrugerea B. anthracis

Pentru volume mici sau contaminari usoare, autoclavare la 121 o C timp de 30 minute

Pentru materiale puternic contaminate, inclusiv materiale de laborator, autoclavare la 121°C timp de 60 minute

Fumigarea:

Utilizeaza vapori de formaldehida produsi prin fierberea soluitiei apoase de formaldehida sau incalzirea puternica a paraformaldehidei solide. Apa devine saturata la approximativ 37%.

Laboratoarele de microbiologie

Se inchid usile si ferestrele complet, ca si orice alte iesiri, cu banda adeziva de etansare. Pentru incaperi de 1 – 3 m3 , formaldehida gazoasa este produsa prin fierberea a 15-30 ml formaldehida 37% diluata de 2-3 ori in apa. Temperatura trebuie sa fie de 18°C. Timpul de expunere trebuie sa fie de minim 4 ore; preferabil peste noapte. Vaporii de formaldehida se neutralizeaza cu solusie de amoniac inainte de a se ventila camera prin pastrarea in vas deschis a 300 ml amonian pentru fiecare 300 metri cubi timp de 4-8 ore.

Camerele

Pentru aceasta procedura sunt necesare masti pentru respirat si aparate de masurat concentratia de vapori de formaldehida.

Pentru camere de pana la 25-30 m3 , se vor incalzi, cu un dispozitiv electric, 4 litri solutie continand 400 ml formaldehida concentrata.

Pentru camere mai mari, volumul de solutie se va calcula proportional. Camerele trebuie sa fie bine etansate, iar temperatura trebuie sa fie de minim 15 oC. Timpul de fumigare trbuie sa fie de minim 4 ore; de preferat peste noapte.

Pentru stabilirea eficientei vor fi plasate in incaperi placi petri impregnate cu medii de cultura pentru spori, acestea fiind termostatate la 37 0C si examinate.

Personalul nu trebuie sa intre in incaperi fara echipament de protectie, inclusiv dispozitive de respirat, atata timp cat concentratia de formaldehida din aer depaseste 2 ppm.

POTENTIALUL PATOGEN AL VIRUSURILOR GENETIC MODIFICATE

In ianuarie 1999, Craig Venter, directorul proiectului privat pentru descifrarea genomului uman (proiect finalizat in februarie 2001), anunta intentia sa de a sintetiza pe cale chimica noi agenti infectiosi.

Acest program a fost insa abandonat datorita ratiunilor de ordin etic si de securitate. Cercetatorii au fost acuzati ca se substituie Creatorului, iar autoritatile si-au exprimat teama ca bioteroristii pot prelua agenti sintetici si folosi ca arme care nu pot fi detectate de mijloacele actuale de diagnostic.

Agentii infectiosi sintetici – mai degraba virusuri decat bacterii – pot fi sintetizati cu mijloacele tehnice actuale.

Expertii in prevenirea bioterorismului considera virusurile artificiale ca amenintarea cea mai redutabila dar nu cea mai probabila. Mult mai la indemana celor cu intentii criminale sunt virusurile cunoscute, dar modificate genetic, care pot mai usor sa-si gaseasca locul in nisa ecologica a florei virale actuale.

In general, virusurile modificate genetic au o capacitate redusa de a concura cu virusurile naturale. Selectia naturala avantajeaza pe ultimele ca tulpinile cele mai stabile si mai rezistente in mediu. Totusi, pericolul bioterorist nu poate fi ignorat.

Vaccinul actual impotriva variolei (Dryvax) este un vaccin viu care contine virusul vaccinal. Crearea sa a sporit temerile privind posibilitatea utilizarii ingineriei genetice pentru amplificarea potentialului patogen al virusurilor naturale. Multe agentii guvernamentale din strainatate studiaza metodele pentru detectia epidemiilor cauzate de germeni genetic modificati.In cazul bacteriilor, modificarile cele mai simple de indus constau in rezistenta la antibiotice, in alterarea infectivitatii sau a virulentei.

Plasmid-vector utilizat in inginerie genetica pentru transferul de informatie genetica

Rezistenta la antibiotice poate fi conditionata de genomul bacterian sau, mai frecvent, de plasmide, formatiuni localizate in interiorul celulei, in citoplasma, care constituie material genetic accesoriu, putand genera atat factori de agresivitate, cat si de rezistenta la conditii de mediu sau la tratamente cu antibiotice.Antraxul, de exemplu, este susceptibil la penicilina insa acest antibiotic devine ineficient cand in genomul microorganismului Bacillus anthracis se insera gena pentru beta-lactamaza.

Mecanismele dobandirii rezistensei la antibiotice de catre o bacterie initial sensibila

In Rusia si Kazahstan exista laboratoare care au modificat agentul etiologic al ciumei, Yersinia pestis, obtinandu-se material genetic provenit de la bacterii rezistente simultan la 16 antibiotice diferite.

Aceiasi tehnologie a fost utilizata pentru transferul unor gene care codifica sinteza unor toxine

De exemplu, gena toxinei botulinice a fost transferata de la anaerobul Clostridium botulinum la o bacterie obisnuita Escherichia coli.

O alternativa mai condamnabila este combinarea cunostintelor asupra genomurilor bacteriene cu cele asupra genomului uman pentru a obtine patogeni care sa fie virulenti numai pentru un anumit grup etnic.

Posibilitatile bioingineriei sunt nelimitate iar aceleasi procedee care servesc pentru obtinerea unor vaccinuri mai bune pot fi utilizate de bioteroristi in scop criminal.

Multi cercetatori ignora potentialul militar al studiilor lor, ceea ce face necesara existenta unor autoritati capabile de a supraveghea toate rezultatele, inclusiv cele cu potential bioterorist.

Lucrand cu virusi, s-a raportat obtinerea unor tulpini atat de virulente incat utilizarea lor ca arme biologice pare infricosatoare.

Virusi comuni care se transmit aerogen, cum sunt virusii gripali, pot capata prin recombinare proprietati patogene sporite pentru om si animale. Acest fapt inregistrandu-se in natura foarte rar, ne putem gandi la realizarea lui in laboratorUn accident de laborator petrecut la University of Texas si dezvaluit public in ianuarie 2007, in care a fost pierdut temporar controlul unui virus gripal uman, modificat sa contina gene specifice tipului H5N1, a relevat pericolul reprezentat de manipularea genetica, in scop de recombinare a virusurilor gripale.

Accidentul a aparut cand, in timpul centrifugaii unor tuburi ce contineau virusul, centrifuga a pierdut echilibrul si s-a oprit brusc, cantitati de material lichid fiind identificate ca s-au scurs in centrifuga.

Virus gripal uman recombinat cu gene ale tipului H5N1, scapat de sub control la University of Texas

Masurile drastice de dezinfectie adoptate au permis evitarea unei catastrofe, insa mai multe greseli umane, relevate de anchetarea evenimentului, au reaprins temerile privind manipularea genetica a microorganismelor.

S-a constatat, de asemenea, ca modificarea virulentei microorganismelor survine uneori neasteptat.

BIBLIOGRAFIE

Bioterorismul si armele biologice – Ludovic Paun, Editura Amaltea, 2003;

Pentru patrie, nr. 3, martie 2007, revista a M.I.R.A.

Riscuri CBRN in teatrele de operatii: amenintarea biologica (1) – MAIOR COSTEL GUSTERITEAN, www.rft.forter.ro

Impact strategic, nr. 2/2005, Universitatea Nationala de Aparare, Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate

Gheorghe Vaduva, Terorismul. Dimensiune geopolitica si geostrategica. Razboiul terorist. Razboiul impotriva terorismului, Centrul de Studii Strategice de Securitate, Bucuresti, 2002

Alex Schmid et. al., Political Terrorism: A New Guide To Actors, Authors, Concepts, Data Bases, Theories and Literature, 1984

La guerre contre le terrorisme, de Christian Delanghe, general (r) de corp de armata, 18.09.2001, www.fr.strategie.org.

RAPPORT DE 2-eme PHASE 51-eme SESSION NATIONALE Comité 2 „ Les Fragilites de l’Europe face au terrorisme“, mai 1999

Marin Maciuca, Gheorghe Toma – Dimensiunea militara a securitatii in conditiile accelerarii procesului globalizarii, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2004;

Spencer R.C., Wilcox M.H., Agents of biological warfare. Rev Med Microbiol, 1993, nr.4, pp. 138-143

Report Summary Public Health Assessment of Potential Biological Terrorism Agent Emerging Infectious Diseases, Vol. 8, No. 2, February 2002

Teodoru Stefan, Cristina Barna, Globalizarea amenintarilor asimetrice, Editura A.N.I, Bucuresti, 2007

Ioan Chis, Cristina Popa, Terorismul contemporan – fenomen si infractiune-, Editura A.N.I, Bucuresti, 2007

Cristian Tun-Comsa – „Consideratii privind terorismul contemporan”, www.actrus.ro.

Ludovic Paun – Bioterorismul si armele biologice, Editura Amaltea, Bucuresti, 2003

Jane`s International DefenseReview, https://idr.janes.com

„Romania se pregateste pentru atacuri bioteroriste” 27-10-2008, Gardianul, Val Valcu

World Health Organization – Manual for Laboratory Diagnosis of Anthrax

https://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/ARMELE-BIOLOGICE-IMPACTUL-ASUP33.php

/////////////////////////

Bioterorismul si armele biologice – Ludovic Paun

Mileniul III incepe fulminant. Simbolurile puterii (Pentagonul) si tehnologiei americane (Gemenii) cad. Fortele raului se dematerializeaza si plutesc ca o amenintare continua si apasatoare, razboiul clasic, cu tabere si adversari cunoscuti, evoluand la stadiul de TERORISM. Spectrul negru al pandemiei cu Anthrax genereaza o psihoza fara precedent in cea mai sigura (?) tara a planetei! BIOTERORISM! Realitatea, stiinta, cunoasterea in general par a umili pana si cele mai fantastice scenarii hollywoodiene. Daca la sfarsitul mileniului trecut se facea un clasament al celor mai importante 10 (zece, nu mai multe) evenimente petrecute in ultima mie de ani, am fi gasit, evident, abolirea teoriei geo- si helio-centrice, descoperirea Lumii Noi, dar si aparitia internetului sau inceputurile clonarii! (Acestea sunt rezultatele reale ale unui sondaj CNN in anul 1999.). Ei bine, in 2999, cand vom repeta clasamentul, intre cele mai importante, prin implicatiile ulterioare, vom gasi, cu siguranta, un eveniment stiintific cu totul si cu totul exceptional: decodarea integrala a ADN-ului uman, proiect finalizat in 2001, chiar la inceputul mileniului! Clonare, ADN, arme biologice. Exista vreo legatura? Se pot oare crea pe cale genetica agenti infectiosi noi, atat de specifici, incat sa ucida la comanda doar populatiile cu anumite atribute anatomice sau fiziologice? Sau, poate, au fost creati deja. Este agentul etiologic al SRSA (pneumonia atipica) un virus aparut spontan? Sau a scapat din te-miri-ce laborator de cercetari? Este omenirea lipsita de aparare in fata noilor amenintari? Va gasi oare drumul spre supravietuire? Noi credem ca da.

https://www.emag.ro/bioterorismul-si-armele-biologice-ludovic-paun-9789739397766/pd/DSH0Q3BBM/

///////////////////

CRIZARII lumii pun la cale alte plagi… FMI prevede un scenariu și mai sumbru pentru economia mondială și se așteaptă la cea mai gravă recesiune de la Marea Depresiune din anii ’30

Peste 12.000 de miliarde pierderi cumulate pentru economia mondială în 2020 și 2021 din cauza pandemiei de coronavirus. Această criză este mai gravă decât se credea iar relansarea va fi mai lentă față de speranțele inițiale, a avertizat miercuri Fondul Monetar Internațional, potrivit AFP.

Gita Gopinath, economist șef al Fondului, a anunțat o previziune de recesiune de 4,9% în acest an.

Este peste estimarea de 3% din aprilie, în plină criză a coronavirusului, când FMI sublinia deja că este vorba de cea mai dură criză de la Marea Depresiune din anii ’30.

Iar pentru anumite țări din Europa contracția produsului intern brut este vertiginoasă: -12,5% pentru Franța, -12,8% pentru Spania și Italia.

„Un grad mare de incertitudine înconjoară” aceste previziuni, recunoaște Gita Gopinath, în condițiile în care epidemia nu s-a încheiat și focare de infecție reapar acolo unde se credea că a dispărut coronavirusului, cum este cazul Germaniei, care a anunțat marți o carantină locală.

Pentru moment, nicio țară nu scapă de pesimismul FMI, începând cu China, de unde a plecat, la finele lui 2019, virusul.

FMI estimează acum o creștere de doar 1%, departe de cifra de 6,1% din 2019 și care constituia deja un minim istoric, din cauza războiului comercial cu Washingtonul.

Criza sanitară va da o lovitură și mai puternic Statelor Unite, în ciuda imensului plan guvernamental de salvare (circa 3.000 miliarde dolari).

PIB-ul celei mai mari economii din lume ar urma astfel să scadă cu 8% față de 5,9% estimat în aprilie. Relansarea din 2021 va fi mai puțin susținută (+4,5%).

În toată lumea, cifrele prevăzute de FMI sunt negre:

-10,2% pentru țările din Zona Euro și Regatul Unit

-9,4% în America Latină și Caraibe

-8% în Africa de Sud

-5,8% în Japonia

-4,7% în Orientul Mijlociu și Asia Centrală

-4,5% în India

În raportul său, Fondul arată că pandemia a „avut un impact mai negativ asupra activității din primul semestru 2020 decât se prevedea”.

În plus, „relansarea va fi mai progresivă decât se estima”. În 2021, creșterea mondială ar urma să atingă 5,4% (-0,4%).

Grad mare de incertitudine

Față de proiecțiile din aprilie „există un grad de incertitudine mai mare decât de obicei”, avertizează FMI.

Evoluția va fi mai bună dacă spre exemplu se descoperă un vaccin sau dacă vor exista ajutoare guvernamentale suplimentare care vor accelera relansarea.

În schimb, „noi valuri de infecție pot frâna” relansarea și să înăsprească rapid condițiile financiare, ceea ce va provoca o supraîndatorare, a arătat Gita Gopinath.

În economiile unde rata de infectare scade, relansarea este mai lentă din cauza persistenței distanțării sociale în al doilea semestru.

În plus, relansarea este inegală, subliniază Gita Gopinath. Anumite sectoare precum vânzările în detaliu revin, altele precum serviciile precum industria hotelieră, călătoriile și turismul se confruntă în continuare cu mari dificultăți.

Țările care depind de aceste industrii vor fi „probabil profund afectate timp de o perioadă îndelungată”, subliniază economista.

Pe lângă pandemie, alte risuri apasă asupra economiei mondiale, subliniază FMI, care citează „escaladarea tensiunilor dintre SUA și China”, problemele cu care se confruntă exportatorii de petrol sau „tulburările sociale”.

https://economie.hotnews.ro/stiri-finante-24135009-fmi-previziuni-recesiune-criza-economica-pandemie-coronavirus-relansare-marea-depresiune.htm

////////////////////

Prostia omeneasca fara frontiere nu salveaza NIMIC … Pregătiri pentru sfârşitul lumii: Cutia Neagră a Pământului unde va fi stocata istoria si posibila prăbuşire a civilizaţiei umane

Sfârşitul lumii va fi documentat de o ”cutie neagră” uriaşă care se construieşte în Tasmania.

Este vorba de o instalaţie din oţel similară unui monolit, în interiorul căreia se vor afla numeroase hard-diskuri alimentate de panouri solare. Aici vor fi stocate toate informaţiile despre schimbări climatice, dispariția speciilor sau poluare şi măsuri sau lipsa măsurilor luate pe plan mondial.

Cutia Neagră a Pământului are un rol educativ pentru generaţiile viitoare în cazul în care schimbările climatice vor duce la prăbuşirea civilizaţiei. Este un proiect complementar „Seifului Apocalipsei” din Norvegia, fortăreaţa unde a fost depozitată o rezervă vitală pentru seminţele lumii. Construcţia va fi gata în 2022, însă stocarea datelor a început deja.

Proiectul, condus de compania de comunicare Clemenger BBDO în colaborare cu cercetătorii de la Universitatea din Tasmania, este, în prezent, în versiune beta şi a început deja să colecteze informaţii. Nu este, încă, clar cum va fi întreţinută structura şi cât timp ar putea să reziste o astfel de unitate în cazul unei catastofe climatice.

Aleasă pentru stabilitatea sa geopolitică și geologică, înaintea altor candidați precum Malta, Norvegia și Qatar, ideea este că situl din Tasmania poate găzdui cutia neagră în beneficiul unei civilizații viitoare, în cazul în care schimbările climatice catastrofale vor provoca prăbușirea noastră.

Cutia neagră va înregistra înapoi, precum și înainte în timp, pentru a documenta cum am ajuns acolo – colectând de pe internet orice date istorice disponibile cu privire la schimbările climatice. Și, deși construcția structurii în sine va porni abia la jumătatea anului viitor, hard disk-urile au început deja înregistrările, începând cu conferința COP26 de la Glasgow, ţinută în luna noiembrie a acestui an, conform ABC.

Dezvoltatorii estimează că va fi suficientă capacitate pentru stocarea datelor în următorii 30 până la 50 de ani. Între timp, ei investighează modalități de extindere a acestei capacități, precum și mai multe metode de stocare pe termen lung, inclusiv utilizarea plăcilor de oţel: ”Acest lucru ne va permite să fim mult mai eficienți cu modul în care este utilizat fiecare nivel de stocare și să facem posibilă stocarea datelor pentru sute, dacă nu mii de ani”, au spus aceștia.

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/pregatiri-pentru-sfarsitul-lumii-cutia-neagra-a-pamantului-unde-va-fi-stocata-istoria-si-posibila-prabusire-a-civilizatiei-umane

//////////////////

Daca nu invatam,vom fi globalizati -Persecuțiile împotriva creștinilor în Imperiul Roman

În primul secol, Imperiul Roman cunoaște creștinismul ca pe o sectă ebraică, ceea ce și era, dar nu îi recunoaște un statut juridic precis. Primele posibile indicii ale existenței creștinilor par să fie cele din timpul împăratului Claudiu (41-54), când evreii sunt expulzați din Roma pentru că fac multă gâlceavă, împinși de Chrestos (pulsore Chresto).

În paralel, Sf. Pavel scrie (Romani 16,11) că noua credință a intrat și în casa lui Narcis, un birocrat imperial de rang înalt, iar Tacit ne vorbește despre împăratul Nero (54-68), care a condamnat la moarte membrii noii religii, acuzându-i de incendiul care distrusese o bună parte a Romei în anul 64.

Persecuții pe scară largă nu au avut loc în această perioadă, fiind în general procese locale, care implicau grupuri mici, precum cel al bătrânului Policarp din Smirna, la 155, sau cel al aristocratei Pepetua, în Cartagina anului 203. Mai sunt și cazuri izolate, precum cel al episcopului de Antiohia, Ignatie, sau al filosofului roman Iustin, și altele care ne-au rămas în surse istorice sau în tradiții hagiografice, dar – până la domnia lui Decius – nu se poate vorbi de o persecuție generală, ci mai degrabă de o discriminare politică. Cu atât mai puțin putem vorbi de milioane de martiri, cum se poate auzi astăzi în predicile unor prelați sau în cultura populară. Cum am văzut, deja de la început, creștinismul atrăgea persoane din toate păturile sociale, chiar și mari miniștri imperiali, intelectuali sau aristocrați din toate provinciile.

Status conservat şi după moarte

Două dintre primele mari familii de rang senatorial care au îmbrățișat creștinismul au fost cu siguranță Flavia, a cărei membră, Domitilla, a dăruit terenul pe care se găsesc azi catacombele ce îi poartă numele, și Acilia, neam din care făcea parte Priscilla, o altă aristocrată care a oferit un loc de veci pentru comunitatea creștină. Din familia aceasta provine şi primul prefect creștin al Romei, numit de Constantin în anul 325: Acilius Severus. Alți oameni înstăriți care au dat nume cimitirelor au fost Pretestatus și Trason la Roma, Tertullus, Faustus și Candidianus la Cartagina.

La jumătatea secolului al III-lea, odată cu prima persecuție generalizată, concomitent cu aderarea crescândă la creștinism a păturilor înalte și cu creșterea numărului martirilor, apar și unele probleme legate de apartenența la comunitatea creștină și de elitismul tot mai afișat care își făcea loc și în modurile de înmormântare. Familiile mari doreau să își conserve statusul și după moarte, construind morminte mai bogate, adesea în camere separate (cubicula) sau sub arcuri (arcosoli) care să le scoată în evidență măreția, cu picturi tipice epocii lor și loc pentru comemorările funebre ale familiei, ca la mormintele romane din aceleași vremuri. Şi deși creștinii erau văzuți ca un corp extern dăunător civilizației romane, pentru că nu ardeau tămâie la statuia împăratului, ei erau la fel de romani ca toți ceilalți, refuzau însă luxul și plăcerile trupești tipice marilor serbări publice.

Acest refuz nu era doar al creștinilor – în tradiția romană, luxul și beția nu erau privite cu ochi buni, mai ales în epoca republicană, unde aceluiași Tertullian îi ia foarte puțin să găsească modele de păgâni care trăiau sobru și retras. Un caz foarte lăudat era cel al lui Caton Censorul, admirat și urât în egală măsură pentru integritatea morală și neîncrederea în desfrâul oriental ce invada Roma în sec. II î.Hr.

Conviețuirea

Exemple grăitoare ale conviețuirii pașnice a creștinilor cu religia politeistă pot fi considerate hipogeul Aurelilor, săpat la 230 și folosit până la 250, în care sunt înmormântați atât creștini, cât și păgâni, dar și catacomba numită Vibia, în care erau înhumați discipoli ai lui Cristos, ai zeului iranian Mitra și ai zeului frigian Sabatius. Descoperirea acestor situri i-a pus pe gânduri, în secolele XVI-XVII, pe prelații catolici, pentru că nu se găseau explicații acestei conviețuiri pașnice. La nivel cultural, creștinii au adecvat mesajul evanghelic realității romane, ajungând să unească divinitatea mozaică a Vechiului Testament cu acel Logos al filosofiei stoice cu care își începe Sf. Ioan evanghelia.

Chiar Pavel din Tars predicase că păgânii adorau un zeu necunoscut care, prin creștini, trebuie să se arate lumii întregi. În tradiția greacă exista apoi și acel curent numit euhemerism, pe care se vor baza unele apologii creștine, care considerau zeii Panteonului clasic ca pe niște regi și eroi ce au trăit cândva – și, cu forța sau prin anumite merite, au reușit să se facă adorați ca zeități.

Persecuțiile la adresa creştinilor – şi valul de comportamente în fața morții

Apar însă unele probleme în gestionarea comunităților pe timpul persecuțiilor. Fiind puși în fața perspectivei morții, mulți creștini, evident, preferă să ardă tămâia sau să sacrifice animale și să scape, dar aceștia sunt de multe ori renegați de comunitate. Se manifestă întrebarea-cheie dacă sunt creștini toți sau doar cei care nu păcătuiesc niciodată, anume dacă apa este de ajuns sau doar botezul martiriului face creștini. În unele comunități, cum este cea africană, dar și în Asia și în Siria, se nasc schisme de proporții mari (precum cea donatistă din Africa de Nord, existentă până la venirea arabilor, în sec. VII), mai ales când cauzele religioase se amestecă cu cele sociale sau politice.

Peste tot în Imperiul Roman se nasc grupări de revoltă, adesea violente, care nu recunosc Biserica și iertarea păcatelor, nici ordinea socială opresivă a Statului. În Egipt, Siria sau Palestina se adaugă și prezența anacoreților și a monahilor, care adesea predică disprețul pentru cei care au scăpat cu viață ori făcând sacrificiile rituale la cerința autorităților, ori mituind anchetatorii. Aceștia erau critici și față de ierarhia bisericească ce se forma piramidal (cu episcopii la vârf) și se modela cu totul Imperiului.

Sfântul Ciprian, episcopul Cartaginei, se retrăsese la țară în 250, lucru ce scandalizase lumea întreagă, fiindcă episcopii din Alexandria, Ierusalim și Roma, pe lângă mulți alții, preferaseră să moară decât să se ascundă sau să renege credința. Retragerea inițială nu l-a scutit de moarte, opt ani mai târziu, sub domnia lui Valerian, împărat conștient de amploarea creștinismului, care ordonase confiscarea cimitirelor și a cărților creștine care circulau.

Cultul martirilor

Deși profund afectat, creștinismul va spori și mai mult după aceste experiențe traumatice, iar catacombele din Roma se vor umple și, ulterior, mări. Numărul creștinilor va spori considerabil în perioada 257-304, când tot mai mulți oameni înstăriți, atrași de spiritualitatea creștină sau dezgustați de militarizarea tot mai puternică a civilizației romane, se vor boteza și vor contribui la îmbogățirea vestigiilor din catacombe. Concomitent, mormintele martirilor devin tot mai evidente și se creează un cult al lor și o separare netă a clerului de popor.

La Roma, în Catacomba Sf. Calist, este săpat un spațiu nou, grandios și vizibil, numit Cripta Papilor, la descoperirea sa, în secolul al XIX-lea, când însuși pontiful Pius IX vizitase noile descoperiri. Acolo fuseseră înmormântați, între anii 250 și 300, nu mai puțin de nouă episcopi romani, iar împrejur mormintele oamenilor de rând se îngrămădeau, după expresia arheologului Filippo Coarelli, ca într-o hulubărie. Francezul Julien Guyon a calculat că, în anul 270, o singură catacombă, cea numită La Doi Lauri (Ad Duos Lauros), număra circa 11.000 de înhumări, după jumătate de secol de existență.

Papa Pius IX vizitează nou-descoperita Criptă a Papilor în Catacomba Sf. Calist (litografie de sec. XIX)

Dioclețian

Ultima persecuție, în anii 303-305, a fost cea din timpul împăratului Dioclețian (284-305) și a început cu incendierea bisericii din capitala Nicomedia, în Asia Mică. Viitorul împărat era un general balcanic, se încredea doar în armată și făcuse tot posibilul să întărească sistemul militar și să câștige încrederea cetățenilor în figura imperială și prestigiul ei, periclitat de cultele orientale, axate pe o spiritualitate individuală, tămăduitoare, diferită de cultul civic roman în declin.

Dioclețian a împărțit imperiul în patru părți conduse de doi împărați, cu titlul de Augustus, și doi cezari mai tineri care le-ar fi succedat, numind alții la rândul lor. Autorii contemporani au dat vina pe vicele și pe succesorul său, Galerius, care dorea efectiv extirparea creștinismului și care a continuat persecuțiile până în anul 311, când a acordat libertatea de cult prin edictul de la Serdica (Sofia, Bulgaria).

Concesia fusese făcută probabil înainte să moară din pricina unei infecții care îi făcea corpul să se cangreneze – iar aceasta dădea tot mai mult curaj creștinilor, pentru că și persecutorii precedenți avuseseră parte tot de moarte violentă: Decius, ucis în luptă cu goții care, de câțiva ani, coborâseră din Scandinavia și jefuiau litoralurile mai bogate ale Mării Negre, iar Valerian, capturat și sfâșiat de persani. În Occident, numărul martirilor a fost mult mai mic, deoarece toți împărații care au succedat au fost mai îngăduitori decât cei orientali: Maxentie, de exemplu, unul dintre cei mai faimoși persecutori anticreștini, fusese în realitate foarte îngăduitor, dar, după ce pierduse războiul cu Constantin, retorii oficiali ai acestuia (berberul Lactanțiu și grecul Eusebiu) l-au transformat într-un tiran crud.

Acest text este un fragment din articolul „Călătorie în lumea plină de simboluri a catacombelor”, publicat în numărul 224 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/persecutiile-impotriva-crestinilor-in-imperiul-roman

//////////////////////

… Fata de ceea ce va urma…a fost un mizilic -Marea Criza Economica 1929 – 1933 / Povestea memorabila a marelui faliment al lui Credit-Anstalt, banca familiei Rotschild…

Atunci cand privim la ceea ce se intampla astazi in zona euro si la problemele sistemului bancar ni se pare foarte tentanta o incursiune in istorie. Oare ceilalti, intr-o alta epoca, ei cum s-au descurcat in timpul crizelor economice? Ei cum au supravietuit? Au supravietuit?

Intre economie si istorie exista o foarte stransa legatura. Daca ar fi sa ne intoarcem in timp, am putea-o face in mai 1931, atunci cand a falimentat cea mai mare banca a Austriei.

Credit-Anstalt a fost fondata de membrii faimoasei familii Rothschild in anul 1855 si a fost cea mai importanta institutie financiara a imperiului austro-ungar. Falimentul sau a atras dupa sine prabusirea altor banci importante din Austria si din Germania.

Pentru a intra in subiect, cel mai bine ar fi sa stabilim contextul politic si economic al acelor vremuri. Primul Razboi Mondial abia se terminase, cu Germania si Austria printre marii perdanti.

In timpul Marii Depresiuni, Franta era a doua natiune care avea cele mai mari rezerve de aur, dupa SUA. Inainte ca Credit Anstalt sa se prabuseasca, francezii o duceau oarecum bine, spre deosebire de alte state europene.

Franta, desi era puternica financiar, nu era tocmai innebunita ca sa salveze Germania, tara care trebuia sa isi plateasca reparatiile de razboi, care isi provocase o data insolventa in 1924 si care avea sa isi declare falimentul la inceputul anilor ’30. Pe de alta parte, francezii stiau ca germanii nu isi vor plati niciodata reparatiile de razboi si au incercat prin orice metoda sa isi recupereze banii, ocupand chiar, pentru o perioada, Bazinul Ruhr.

Atunci cand Herbert Hoover a decis sa anunte vacanta bancara si sa-i scuteasca pe germani, practic, unilateral, pentru un an, de la plata datoriilor, francezii au innebunit de nervi.

Atunci cand Reichsbank-ul a cerut ajutor Frantei, nemtii l-au primit, dar limitat si cu o serie de conditii de respectat. Ofensati, germanii au catalogat drept santaj politic miscarea francezilor .

Austria era o tara cu un Produs Intern Brut mai mic de 10 ori fata de cel al Germaniei. Credit-Anstalt era cea mai importanta banca din Imperiul Austro-Ungar si, chiar si dupa destramarea sa, banca si-a continuat afacerile fara sa isi dea seama ca lumea se schimbase.

Brusc, mult mai multi creditori locali primeau dealuri din ce in ce mai bune, lasand banca cu o serie de imprumuturi pe care nicio alta banca nu ar fi putut sa le contracteze.

Intre anii ’21 – ’23, pretul unei sticle de bere ajunsese la 4 miliarde de marci germane. Atat de ridicat era nivelul inflatiei. Austria se sprijinea pe un imprumut luat de la Liga Natiunilor iar bugetul Austriei era supervizat de un olandez. Planurile sale se concentrau in jurul maririi de taxe, reducerilor cheltuielilor guvernamentale si reducerea salariilor, a pensiilor si a locurilor de munca. Masuri de austeritate pe care cu totii le-am simtit in zilele noastre pe propria piele.

Regulatorii bancari devenisera, in schimb, invizibili. Ei se limitau doar la a cere o data pe an bilanturile contabile si sa vada balanta de plati. Acest lucru trebuia sa fie facut o data la sase luni. Pe masura ce alte banci mai slabe cadeau ca mustele, Credit-Anstalt le prelua intr-o tentativa de salvare la presiunile regulatorilor financiari, devenind din ce in ce mai putin profitabila.

Punctul culminant s-a produs in mai 1931, atunci cand directorul unei banci, pe numele sau Zoltan Hajdu, a refuzat sa semneze bilanturile contabile ale lui Credit-Anstalt fara o evaluare completa a activelor bancii.

Atunci, a inceput sfarsitul pentru Credit-Anstalt care a raportat pierderi saptamani la randul. Deponentii au luat cu asalt portile bancii pentru a-si recupera banii. Guvernul austriac a sarit in ajutor ca sa garanteze depozitele bancare si toate datoriile sale, insa nu avea nici macar experienta americanilor si a lor Rezerva Federala, asa ca ajutorul a fost mult prea limitat si a venit, oricum, mult prea tarziu.

Pentru a salva Credit-Anstalt, Austria a primit un ajutor minuscul de la Banca de Reglementari Internationale si o alta suma de bani de la filiala britanica a familiei Rothschild. Nimic nu s-a mai putut face.

Prabusirea celor de la Credit-Anstalt a atras dupa sine falimentul bancii Danatbank, care era cea de-a doua institutie financiara a Germaniei. Data de 13 iulie i-a fost fatala atunci cand, asediata de deponentii disperati care voiau sa isi retraga banii, a trebuit sa arunce prosopul. Germania a impus apoi o vacanta bancara de doua zile iar modelul a fost preluat si de alte tari din Europa care si-au vazut bancile ruinate. Bancile din Amsterdam si din Varsovia au fost urmatoarele pe harta falimentului european.

Criza economica din Austria, provocata de acest mare faliment, a contribuit la nasterea unui conflict dur intre socialisti si fascisti, in 1934. In ’38, atunci cand nazistii au ocupat Austria, Hitler a fost primit cu urale de multimea adunata in Viena. Asa ca, indirect, colapsul acestei banci a contribuit la deschiderea unui drum intunecat in istoria Europei si, apoi, a lumii intregi.

Sursa: europolitics.ro

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/marea-criza-economica-1929-1933-povestea-memorabila-a-marelui-faliment-al-lui-credit-anstalt-banca-familiei-rotschild

///////////////////

” … Iata alt inger alergic fata de …cei 7 ani de acasa – Se cere înlocuirea unui secretar de stat din Ministerul Transporturilor: ”Există suspiciuni cu privire la săvârșirea mai multor infracțiuni” …

Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România (COTAR) îi solicită vicepremierului Kelemen Hunor retragerea din funcţie a secretarului de stat de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), Sandor Gabor, potrivit unui comunicat remis luni de organizaţia patronală.

COTAR consideră că din raportul întocmit de Direcţia Corp Control a MTI reiese că asupra acestui secretar de stat planează suspiciuni privind săvârşirea mai multor infracţiuni.

„Potrivit autorilor raportului, documentul (…) ar trebui înaintat Curţii de Conturi, Agenţiei Naţionale de Integritate şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru efectuarea mai multor verificări şi pentru demararea cercetării penale pentru anumite fapte. În aceste condiţii, COTAR consideră că Sandor Gabor nu mai poate rămâne în funcţia ocupată în acest moment, din care ar fi săvârşit mai multe fapte potrivit documentului întocmit de Direcţia Corp Control. De aceea, COTAR reiterează solicitarea către vicepremierul Kelemen Hunor de a îl înlocui pe Sandor Gabor din funcţia de secretar de stat la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii„, se menţionează în comunicat.Totodată, organizaţia solicită noului ministru al Transporturilor şi Infrastructurii, Sorin Grindeanu, să dispună măsurile solicitate la finalul raportului respectiv de către Direcţia Corp Control, atât cu privire la secretarul de stat Sandor Gabor, cât şi cu privire la actualul şef al Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Mihai Alecu, fost director general al ARR, informează agerpres.ro.

„Este inacceptabil ca, în timp ce transportatorii rutieri din ţara noastră plătesc impozite şi taxe către bugetul de stat, doi funcţionari de rang înalt din cadrul Ministerului Transporturilor să îşi desfăşoare activitatea ca şi cum ar fi în ograda proprie, gestionând fraudulos baze de date, transferând dubios cu titlul gratuit bunuri mobile ce aparţin statului, punând interesele proprii, de familie sau afaceri, mai presus de interesele instituţiilor publice pe care le conduc sau în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea„, se precizează în comunicatul COTAR

https://psnews.ro/se-cere-inlocuirea-unui-secretar-de-stat-din-ministerul-transporturilor-exista-suspiciuni-cu-privire-la-savarsirea-mai-multor-infractiuni-609165/

///////////////

„Canalul morții”. Din amintirile deținuților închiși la Canalul Dunăre-Marea Neagră (I)

Zilele acestea se împlinesc 60 de ani de la sfârșitul unuia dintre cele mai odioase experimente carcerale din România comunistă: Canalul Dunăre-Marea Neagră. Puțin sunt cei care știu că prima încercare sistematică de construire a unei căi navigabile care să scurteze drumul între Dunăre și Marea Neagră s-a făcut între anii 1949-1953.

Dar, departe de a fi numai un mare proiect hidrografic sau economic, Canalul a reprezentat o metodă perfectă pentru regimul comunist de exterminare a adversarilor politici. Astfel, de la Cernavodă și până la Capul Midia, pe tot traseul canalului, acesta era presărat cu mai multe lagăre (colonii era denumirea oficială) de muncă forțată, în care erau internați cei considerați „dușmani ai poporului”. Unele dintre aceste lagăre, în care au pătimit zeci de mii de deținuți politici, au rezonanțe sumbre și azi: Peninsula-Valea Neagră, Poarta Albă, Coasta Galeș, Noua Culme sau Capul Midia.

Împlinindu-se, deci, cei 60 de ani, ar fi util un exercițiu de adu-cere aminte a ororilor petrecute în acele lagăre, a suferințelor îndurate de zeci de mii de oameni. Vă propunem, deci, pe parcursul următoarelor ediții, o rememorare a unor aspecte, de cele mai multe ori cutremurătoare, din viața deținuților politici închiși în lagărele de la Canal, toate reprezentând mărturii ale celor care au avut de suferit. Vom începe cu ceea ce am putea numi regimul muncii, pentru că, fără teama de a exagera, construcția canalului a încercat să fie făcută doar cu lopata și târnăcopul.

Sosiți de la alte închisori din țară, deținuții erau aruncați direct pe șantiere, așa cum amintea Nicole Valery Grossu: „La o oarecare distanţă, zăceau în dezordine uneltele lăsate în seara din ajun: târnăcoape, hârleţe, lopeţi. Am văzut cum femeile se năpustesc spre aceste instrumente de tortură. Unele unelte erau mai bune decât altele, mai noi şi mai bine ascuţite; altele erau ru-ginite sau aveau mânerul prea mare, fiind deci mai greu de mânuit şi cerând un efort fizic mai mare. (…) Eu aveam o roabă. Şi o tot în-cărcau. Până îţi trăgeai răsuflarea sau îţi ştergeai nasul, era plină. Când era umplută de mai să dea pe dinafară, trebuia să o împingi până la vreo sută de metri depărtare, trecând peste o groapă pe o scândură îngustă pe care

de-abia îţi puteai ţine echilibrul, şi când ajungeai de cealaltă parte s-o goleşti. Apoi, fără să te opreşti, trebuia să te întorci făcând echilibristică pe o altă scândură. Convoaiele de roabe încărcate mergeau într-un sens, iar cele goale în celălalt.” După două zile şi două nopţi de călătorie chinuitoare, epuizaţi fizic – mărturisea Teohar Mihadaş – „încolonaţi, târându-ne hoiturile după noi, am ajuns la locul de muncă, lângă o fabrică de ciment, nu departe de podul cel mare. Ni s-au dat imediat lopeţi, târnăcoape, roabe, hârleţe. Exact aici trebuia să fie unul din capetele Canalului. Am lucrat nevolnici până târziu, după orele şase, încărcând vagoane şi ne-am întors cu celelalte brigăzi la colonie.”

Un chin în plus era drumul făcut dimineaţa spre şantier şi seara la întoarcere, drum ce putea avea şi câţiva kilometri şi care se făcea, cel mai des, pe jos. O altă deținută își amintea că „după ce am trecut de poartă şi după ce fiecare rând de câte opt a fost bine numărat, am fost încadrate de o mulţime de miliţieni, care stăteau cu puştile îndreptate spre noi. (…) Lângă ieşire drumul era uscat, dar mai departe se vedeau urmele ploilor recente. Pământul devenea din ce în ce mai mocirlos. (…) În jurul nostru, câteva femei, pierzându-şi pantofii prin noroi, dădeau drumul la câte o înjurătură.” Mai mult, acest drum trebuia făcut în stilul marşurilor cazone ale armatei. „Oamenii erau obligaţi să le cânte, atât la plecarea pe şantiere, cât şi la reîntoarcere în lagăr.”

În ceea ce priveşte munca propriu-zisă de construire a Canalului, aceasta a fost în cea mai mare parte manuală, chiar şi după sosirea unor utilaje din U.R.S.S. Efortul pe care deţinuţii trebuiau să-l depună era enorm şi depăşea, de multe ori, li-mitele biologice, cu atât mai mult posibilităţile fizice ale deţinuţilor. Un alt fost deținut, Puiu Năstase povestea că „Frontul de lucru era o zonă plină de pietre. Nu puteai săpa, trebuia să utilizezi târnăcopul, apoi sapa şi lopata, iar pământul şi pietrele erau încărcate în roabe şi duse la o distanţă de circa 100 m pentru a fi puse apoi în vagoane. Se lucra în echipe de doi: Unul utiliza târnăcopul, hârleţul şi lopata pregătind pământul, iar celălalt îl încărca în roabă şi îl transporta.” Deci pământul săpat era încărcat în roabă, o roabă, cu jug, aşa cum îşi amintea Ion Prodan; un deţinut se înjuga, iar altul ţinea coarnele, şi astfel era dusă la locul de descărcare.Pe alt șantier, la Cernavodă, bacurile erau încărcate cu nisip sau arocament tot de deţinuţi. „…trebuia să întindem dulapi peste căpriorii de pe mal până pe punţile scunde ale bacurilor. Pentru această lucrare era nevoie să intrăm în apa rece a Dunării, dis-de-dimineaţă, apă care ne trecea peste umeri, ca să fixăm schelele de suport. (…) începeam căratul cu roaba, trebuind să parcurgem circa 25-30 de m peste apă, unde era ancorat bacul. (…) De câte ori nu cădeam cu roabă cu tot în apă şi de câte ori nu eram pălmuiţi de miliţieni, pentru ceea ce ei numeau ne-glijenţă fără scuză sau act de sa-botaj…”.

Desigur, deţinuţii erau folosiţi şi la alte lucrări, în brigăzi de constructori pentru baracamente sau la amenajarea căii ferate. De exemplu, la colonia Culmea, Ion Prodan a lucrat la terasamentul căii ferate şi la montarea traverselor şi a şinelor. Nu era deloc o muncă uşoară: „…ca să mutăm 1 km de cale ferată desfăceam calea ferată în zece tronsoane de câte 100 de m. Între două traverse intra câte un om şi astfel, 100 de oameni se înşiruiau între cele două şine. La comanda brigadierului ridicam cu toată puterea. (…) La ultima manevră se vedea solidaritatea şi omenia dintre noi. Dacă unul n-ar fi ridicat cu toată forţa şi n-ar fi pus umărul, porţiunea ce-i revenea lui se lăsa pe spatele celui din faţă care nu ar fi reuşit să ducă şi a doua povară, şi în felul acesta toată brigada ar fi fost doborâtă la pământ. Ca şi cum munca în sine nu era destul de dificilă, condiţiile atmosferice specifice Dobrogei îngreunau mai mult sarcina deţinuţilor. Bucur Brașoveanu povestea cum în timpul iernii, pentru a se apăra de gerul dobrogean, mai ales la Midia, lângă Mare, deţinuţii foloseau hârtia sacilor de ciment. „Dimineaţa ne trezeam cu vreo două ore mai devreme începând echiparea – respectiv – înfăşura-rea în hârtia de sac. Ne înfăşuram mai întâi mijlocul, bustul, apoi picioarele (…) Din bucăţi de pături şi prelate am improvizat «tuzluci» (un fel de pâslari), legaţi cu zdrenţe ca să se ţină de picioare…”

Așa se face că, după o zi de muncă, „oamenii păreau sfârşiţi de orice energie. Pe feţele lor nu se putea vedea niciun reflex psihic; nici zâmbet, când omul ar fi încercat să-l schiţeze, nici grimasă, doar cute adânci care începeau să se piardă şi ele într-un fel de ţesut care apăruse pe faţa tuturor. Dacă am fi murit în clipa aceea toţi am fi avut masca ultimă anonimă”, cum spunea Ion Cârjă.

https://www.info-sud-est.ro/p-viorica-dancila-declaratii-din-opozitie-vom-monitoriza-toate-deciziile-guvernului-orban/

////////////////

Canalul Dunăre – Marea Neagră, unde morții se cărau cu basculanta, este România „grandioasă” pentru cotidianul Adevărul. Articol dezgustător în fosta oficină a Partidului Comunist

Acuzat de Biserica Ortodoxă că a revenit la stilul „Scânteii” comuniste pentru atacurile „obsesive” la adresa BOR, cotidianul Adevărul face tot posibilul să confirme această alegație.Astfel, într-un articol recent din Adevărul se ridică în slăvi unul din marile lagăre de muncă forțată și de exterminare de pe vremea regimului comunist, șantierul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră…Articolul, cu titlul halucinant „România grandioasă. Cum s-a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră, măreaţa realizare comunistă la care au lucrat 32.000 de oameni” elogiază realizarea regimului impus de sovietici, menționând doar în trecere că a fost folosit „pentru exterminarea fostei clase politice româneşti, a elitei intelectuale, dar şi a tuturor oponenţilor regimului”.

Pentru a rămâne fideli adevărului istoric, trebuie menționat că peste 2.000 de oameni au murit pentru realizarea „României grandioase” .Alte zeci de mii de persoane au suferit un regim de exterminare, ieșind cu sechele permanente din acest șantier. În 1952, 19.000 de deținuți politici erau trimiși la muncă forțată la Canal, supranumit și Canalul Morții.

„Ne obligau să săpăm pe zi câte patru metri cubi fiecare, iar cine nu reuşea, nu primea de mâncare. Ne luau bani pentru cazare, alimentaţie, haine şi ustensile, şi pentru protecţie: munceam ca să îi plătim pe ei, pentru supraveghere şi protecţie”, și-a amintit Nicolae Purcărea, unul din deținuții care au fost trimiși la Canal pentru „reeducare”.

Poveștile de groază de la Canal, omise în prezentarea României „grandioase” din Adevărul, sunt însă și mai șocante. De foame, deținuții ajunseseră să mănânce iarbă, viermi, râme, broaște, orice se putea. Autoritățile îi aduseseră pe deținuți într-un asemenea hal încât s-a ajuns să se mănânce din trupurile celor morți, înainte ca acestea să fie aruncate în gropi comune. Istoricul Șerban Papacostea, el însuși muncitor pe altarul României Grandioase, povestește:

”Într-o zi au venit cu o basculantă cu morţi. I-au descărcat şi apoi au aruncat pământ peste ei. Alteori veneau cu căruţele şi îi băgau în cimitir. Nu aveai voie să povesteşti ceva despre asta. Îi auzeam pe deţinuţi cum se plângeau, cum erau bătuţi. Mureau de foame”.

Până și Nicolae Ceaușescu a ordonat o anchetă asupra morților de la Canal, ajungând la concluzia că pentru 1.300 de oameni nu există certificate de deces.

Articolul a stârnit indignare chiar și în rândul blogărilor Adevărul, teologul Radu Preda luând atitudine în acest sens.

La Canal au muncit, printre alții, Corneliu Coposu, Mircea Ionescu Quintus, Ovidiu Papadima și mulți alții.

https://www.activenews.ro/prima-pagina/Canalul-Dunare-Marea-Neagra-unde-mortii-se-carau-cu-basculanta-este-Romania-grandioasa-pentru-cotidianul-Adevarul.-Articol-dezgustator-in-fosta-oficina-a-Partidului-Comunist-102995

//////////////////////

Tragicul (simbol) Dunare – Marea Neagra- un Canal al LACRIMILOR este mormantul intelectualilor incomozi,al opozantilor-MARTIRILOR, al burgheziei nobiliare…

Adrian Bucurescu

Decizia construirii Canalului i-a fost sugerata lui Gheorghiu-Dej de insusi Stalin, cu prilejul unei vizite de lucru facute in 1948 la Kremlin, potrivit sefului de cabinet al lui Dej.Luna aceasta se implinesc 60 de ani de la inaugurarea lucrarilor la Canalul Dunare – Marea Neagra, una dintre cele mai mari tragedii care au marcat comunismul, si unde au pierit ori s-au imbolnavit pe viata mii de detinuti politici. E de regretat ca acest canal nu a fost construit mai inainte de venirea la putere a comunistilor, desi nu le-ar fi fost greu sa gaseasca si alte variante de tortura, fiindca planuri de a construi canalul respectiv au existat inca de pe vremea cand Dobrogea mai facea parte din Imperiul Otoman. Se pare ca aceasta ideee le-a venit mai intai englezilor. Apoi, dupa alipirea Dobrogei la Romania, in 1878, a inceput a fi dezvoltata ideea unui al patrulea brat al Dunarii, de data aceasta artificial, care sa scurteze drumul spre Marea Neagra. Insa conditiile tehnice ale epocii respective faceau ca o astfel de lucrare sa fie extrem de grea si costisitoare, astfel ca regele Carol I, realist, nu a dorit sa se implice in acest proiect.

Mai tarziu, regele Carol al II-lea a fost si el interesat de aceasta idee, dar criza economica mondiala si apoi inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial au facut ca realizarea canalului sa fie amanata sine die. Odata cu venirea la putere a comunistilor in Romania, ideea canalului a fost reluata, in contextul in care tara, dupa exemplul sovietic, urma sa se umple de santiere cu ambitii uriase, dar de cele mai multe ori irealiste. Pentru realizarea acestor proiecte s-a intrebuintat din plin munca fortata, adica folosirea detinutilor politici ca mana de lucru pe diverse santiere sau in mine.

Un mormant al burgheziei

Canalul Dunare – Marea Neagra a fost inceput in martie 1950 si a fost intrerupt in 1953. Scopul Canalului a fost explicat in doua feluri: urma sa lege Marea Neagra, prin Dunare, cu Canalul Oder-Rin, pentru transportul minereului de fier. Insa, in acelasi timp, ar fi urmat sa permita trimiterea unor nave sovietice, in amonte de Dunare, in eventualitatea unui conflict armat cu Iugoslavia. Mana de lucru era asigurata de „elementele reactionare”, majoritatea „retinute administrativ”, fara proces, pe termene variind intre 12 si 60 de luni. Canalul era denumit, in termenii regimului Gheorghiu-Dej, „un mormant al burgheziei romanesti”. Dupa cele mai prudente estimari, in lagarele lui au fost concentrati, numai in 1950, peste 4.000 de detinuti. Alti 20.000 erau asa-numitii „lucratori voluntari”.Astazi se stie ca decizia construirii canalului i-a fost sugerata lui Gheorghiu-Dej de insusi Stalin, cu prilejul unei vizite facute in 1948 la Kremlin, potrivit marturiei lui Paul Sfetcu, seful de cabinet al lui Dej. Dupa aceeasi sursa, ezitarilor lui Gheorghiu-Dej, Stalin le-ar fi raspuns prin promisiuni ca U.R.S.S. va acorda Romaniei tot sprijinul de care are nevoie pentru realizarea acestui proiect. Forta de munca era asigurata si prin recrutari de muncitori si specialisti. Insa cei ce au dus greul au fost militarii in termen, dar mai ales detinutii politici, cei administrativi si de drept comun, categoria lor fiind cunoscuta in documentele vremii si in literatura istorica sub denumirea de „colonistii M.A.I.”.

Procentul detinutilor in numarul total al lucratorilor de la Canal a crescut de la 19,2 %, cat era la inceput, la 82,5 %, adica 20.768 de oameni in noiembrie 1952. Aici au fost adusi detinuti cu condamnari intre 1 si 10 ani, cei cu peste 10 ani ajungand la minele de plumb de la Cavnic, Vadul Nistrului si Baia Sprie. Incepand din luna mai 1950, de-a lungul celor 65 km dintre Constanta si Cernavoda au fost create 14 lagare de exterminare prin munca fortata. Colonia cea mai mare a Canalului era la Poarta Alba, acolo aflandu-se constant aproximativ 12.000 de detinuti, spre deosebire de celelalte colonii peniteniciare, tot de pe Canal, care aveau efective de 5.000-7.000 de oameni. Tot atunci, la Colonia Galesul erau internati toti preotii adusi la Canal. In februarie 1953 a murit I.V.Stalin.Cu acest prilej, s-a intrerupt munca, au sunat sirenele si s-au tras clopotele timp de aproximativ cinci minute in toata tara. Detinutii de la Canal nu si-au facut atunci iluzii, si, intr-adevar, abia in 1955 lucrarile au fost intrerupte, mascandu-se dificultatile tehnice si economice pentru constructia acestuia printr-o inscenare facuta conducatorilor lucrarilor, acuzati de sabotaj si condamnati la moarte sau la ani grei de inchisoare.

L-a terminat Ceausescu

Lucrarile au fost reluate abia in 1975, canalul fiind inaugurat sambata, 26 mai 1984, de catre Nicolae Ceausescu. S-au excavat aproximativ 300 de milioane mc, mai mult cu 25 de milioane decat la Canalul Suez si cu 140 de milioane mai mult decat la Canalul Panama, si s-au turnat 3,6 milioane mc de betoane. Cu o lungime de 64 km, o adancime de 7 m, o latime la baza de 70 m si la suprafata de 110-140 m, canalul are o capacitate anuala maxima de transport de 785 de milioane de tone de marfa. Este parte componenta a importantei cai navigabile europene dintre Marea Neagra si Marea Nordului, prin canalul Rin-Main-Dunare. Acest canal, incarcat de atatea amintiri tragice, traverseaza mai multe localitati in drumul sau catra Mare. Poate ca, spre pomenirea celor ce au suferit acolo, ar trebui ca in fiecare dintre aceste localitati sa le fie inaltat cate un monument, eventual cu numele lor incrustate.

https://romanialibera.ro/sport/atletism/tragicul-canal-dunare-marea-neagra-179923/

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Un botoşănean aduce la Iasi vesnicirea invatamantului agronomic si a cercetării româneşti: Eminentul Om si Dascal Univ. CONSTANTIN VASILICĂ a depasit 90 de ani dar… impresionează și după moarte: Moștenirea lăsată în TESTAMENT…

Constantin Vasilica

Pe 5 februarie2017 , Constantin Vasilică a depaSIT 90 de ani. Un spirit cu o forţă a inteligenţei rar întâlnită, o minte strălucitoare, un om de o calitate morală şi intelectuală greu de egalat , care a impus cercetarea românească în elita mondială, impresionând prin perseverenţă, seriozitate şi asumare a profesiunii de dascăl.

Viaţa şi activitatea profesională a lui Constantin Vasilică se confundă cu istoria Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din ultimele şase decenii, spun profesorii instituţiei ieşene. În urmă cu 10 ani, la împlinirea a opt decenii de viaţă, s-a emis şi o medalie bătută în argint şi tombac, fiind astfel singurul profesor din Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” care a fost onorat astfel.

În anul 2000, comuna Tudora şi-a cinstit fiul, acordându-i titlul de Cetăţean de Onoare. Nouă ani mai târziu, la aniversarea celor 150 de ani de la înfiinţarea Colegiului Naţional „August Treboniu Laurian” Botosani, în calitate de fost elev al unităţii botoşănene, Profesorul a fost omagiat, municipalitatea conferindu-i atunci Titlul de Cetăţean de Onoare al Botoşanilor.

Anul 1995 i-a adus Medalia Gisevius conferita de Universitatea „Justus Liebig” din Germania,pentru activitatea stiintifica in domeniul fitotehniei si dezvoltarea colaborarii stiintifice dintre Universitatea Giessen si Universitatea Agronomica Iasi, dupa ce in 1982 fusese distins cu Medalia de argint „375 de ani” a aceleiasi universităţi.

Încă o recunoastere a muncii sale de peste 50 de ani a venit în anul 2007, când a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinară Bucuresti.

Cadru didactic al Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” inca din 1950, Constantin Vasilica a contribuit prin intreaga activitate la cresterea calitatii invatamintului superior agronomic iesean.

Constantin Vasilică s-a născut pe 5 februarie 1926, în comuna Tudora, judeţul Botoşani. A fost primul dintre cei 11 copii ai familiei Sofica şi Dumitru Vasilică. Primele clase (1933-1938) le urmează în satul natal, sub îndrumarea unui dascăl faţă de care va păstra mereu o pioasă amintire: Ioan Niţă. Între 1938 şi 1946 este elev al Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoşani.

Urmează cursuri universitare la Iaşi, începând în anul 1946 şi finalizând în 1951, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”.

„Am fost colegi de an la facultate şi am trăit în acelaşi mediu universitar, am respirat aceeaşi atmosferă a Iaşului acelor timpuri. Eram la vârsta prieteniilor entuziaste ce leagă oamenii pe viaţă. Deşi am trecut prin perioade critice, nimic nu a schimbat sentimentul solidarităţii închegat atunci, pe vremea studenţiei, ca şi dorinţa devenirii noastre ca oameni şi specialişti. Eram cu adevărat „seria de aur”, care a dat 10 cadre universitare, doi rectori, 6 decani şi 5 membri ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, exemplu unic„, mărturiseşte astăzi prof.univ. Valeriu D. Cotea.

Fostul coleg de studenţie îşi aminteşte despre anii de după război, despre „seria de aur” a unităţii de învăţământ, cu examene grele şi materii dificile, dar şi despre marea dragoste a lui Constantin Vasilică, Valeriu D. Cotea vorbind cu umor despre „cel mai greu examen” al colegului său, „căsătoria”.

„Dintre examenele susţinute de Constantin Vasilică în timpul studenţiei, cel mai greu de promovat se pare că a fost căsătoria. Începând de prin anul al II-lea, numele lui Constantin Vasilică nu-l mai puteam pronunţa separat de cel al bunei noastre colege Margareta Savin, fiică de învăţător din Rădăşeni. O colegă admirabilă, dar extrem de sfioasă, încât trebuia să facă un efort considerabil să-şi înfrângă timiditatea. Cum alegerea unui partener de viaţă este o problemă serioasă, care necesită cumpănire, cei doi au înaintat unul spre altul cu prudenţă, întemeind în final un cămin extrem de reuşit, în care dragostea şi preţuirea reciprocă au fost temelia duratei lui până astăzi. Pentru Constantin Vasilică, Margareta a fost şi este binele cel mai mare de care a avut parte, şi care dăinuieşte de mai bine de 60 de ani”, spune Valeriu Cotea.

Este unul dintre cei mai longevivi profesori universitari (preparator 1950-1951, asistent 1951- 1960, şef de lucrări 1960-1975, conferenţiar 1975-1982, profesor 1982-1996, profesor consultant 1996-prezent).

A urmat stagii de documentare la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti, Institutul Tehnic Agricol al Inului pentru Fibre Paris, Şcoala Superioară de Agricultură Praga, Universitatea Leipzig, Universitatea Giessen.

În 1974, sub conducerea lui Nicolae Zamfirescu, susţine doctoratul la Institutul Agronomic Bucureşti, iar din 1992 devine el însuşi conducător de doctorat.

Profesorul Constantin Vasilică a contribuit la eleborarea celor trei ediţii ale manualului universitar de Fitotehnie. Lucrarea sa, „Tehnologia cultivării inului pentru fibră”, scrisă în colaborare cu C. Grigorescu, este o scriere de căpătâi pentru cultivatorii de in din România, având un vădit caracter monografic.

„Calităţile lui umane şi cele profesionale au făcut din el, dacă nu sună prea strident, un model sau, poate mai puţin stingheritor pentru dânsul, un reper. Un indiciu în acest sens, al primatului acordat timpului pregătirii profesionale şi omeniei, este şi demisia sa, la un moment-dat, din funcţia de decan, tocmai atunci când căpătase în acest post cea mai deplină autoritate”, spune cu admiraţie Valeriu D. Cotea.

Constantin Vasilică este, la PESTE 90 de ani, un spirit încă tânăr, cu o minte ageră, abilă, scotocitoare. Foştii studenţi, colegii de catedră sau de cercetare se înclină cu respect, cu apreciere şi mai ales cu o delicată dragoste pentru omul deosebit, pentru profesorul iubit şi prietenul onest pe care l-au cunoscut în momente mai bune sau mai grele din viaţă………………………………………………

………………

”Moștenirea” profesorului din Botoșani: Denisa a câștigat anul acesta premiul de 1000 de euro!

Denisa Alexandra Sandu și prof. dr. Gerard Jităreanu

Peste 4000 de studenți ai Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (USV Iași) au început luni, 15 septembrie 2025, noul an universitar.

La deschiderea noului an universitar au fost prezente oficialități locale, rectori ai universităților din Iași, directori de colegii agricole, directori ai stațiunilor de cercetare din regiunea Nord-Est și de la instituții deconcentrate județene, alături de comunitatea academică a Universității.

Bani lăsați prin testament, pentru performanța studenților

În cadrul festivității au fost acordate premii de excelență și burse ocazionale pentru rezultate deosebitele obținute de către studenți în anul anterior.

Ca urmare a donațiilor făcute prin testament, de către două personalități remarcabile ale învățământului superior agronomic, au fost acordate două premii speciale studenților USV Iași, care au depus eforturi deosebite în pregătirea profesională.

Astfel, Denisa Alexandra Sandu, studentă în anul al III-lea la Facultatea de Agricultură, specializarea Montanologie, a primit Premiul ”Prof. univ. dr. Dr. Hc. Constantin VASILICĂ”, în valoare de 1000 euro. De asemenea, George Netcă, șef de promoție -2025, specializarea Agricultură, de la aceeași facultate, este câștigătorul Premiului ”Prof. univ. dr. Petru MAGAZIN”, în valoare de 1000 euro.

Premiile „Constantin Vasilică” și „Petru Magazin” poartă numele unor profesori de prestigiu din învățământul superior agronomic. Ambii profesori au lăsat, prin testament, câte 1.000 de euro pe an, timp de trei decenii, pentru burse de merit, destinate tinerilor cu merite deosebite.

Profesorul care are grijă de studenți și după moarte!

În urmă cu aproape 100 de ani, într-o familie cu 11 copii din județul Botoșani se năștea unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai României.

Constantin Vasilică a fost nu doar un profesor, ci ”o adevărată enciclopedie”, spun cei care i-au fost alături de-a lungul carierei universitare. Pasionat de istorie, literatură, era un adept al profesionalismului riguros, documentat, prelegerile sale fiind foarte apreciate de toți studenții.

Născut pe 5 februarie 1926, în comuna Tudora, judeţul Botoşani, Constantin Vasilică a fost primul dintre cei 11 copii ai familiei Sofica şi Dumitru Vasilică. A trăit 93 de ani (30 decembrie 2019).

30.000 de euro pentru 30 de ani!

Grație unui gest de o generozitate exemplară, după moartea profesorului Constantin Vasilică, vreme de trei decenii, 30 de studenți vor beneficia de ajutor pentru studii. Mai exact: Constantin Vasilică a lăsat moștenire, prin testament, suma de 30.000 de euro pentru înființarea unei burse anuale pentru cei mai buni studenți. După moartea acestuia, în fiecare an, o bursă de 1.000 de euro, care poartă numele profesorului botoșănean, ajunge la un student eminent.

„A lăsat 30.000 de euro ca în fiecare an să fie acordați 1.000 de euro ca premiu șefului de promoție de la Facultatea de Agricultură. Mai era o a doua condiție – să provină și dintr-o familie mai săracă, mediu defavorizat, deci chiar dacă nu era șef de promoție, banii să ajungă la cineva care a învățat, fiindcă e greu să te concentrezi pe școală când acasă nu ai ce mânca”, a explicat prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad”, la rândul său botoșănean de origine.

„Era meticulos, atent la detalii și citea foarte, foarte mult. El a fost cel care a deschis drumul colaborărilor internaționale pentru universitatea noastră în anii 80, când știm cât de închisă era societatea. A fost un făuritor de școală”, mai spune prof. dr. Gerard Jităreanu.

Primele clase (1933-1938) le-a urmat în satul natal, sub îndrumarea unui dascăl faţă de care va păstra mereu o pioasă amintire: Ioan Niţă. Între 1938 şi 1946 este elev al Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoşani. Urmează cursuri universitare la Iaşi, începând în anul 1946 şi finalizând în 1951, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”. A fost unul dintre cei mai longevivi profesori universitari (preparator 1950-1951, asistent 1951- 1960, şef de lucrări 1960-1975, conferenţiar 1975-1982, profesor 1982-1996, profesor consultant 1996-prezent). A urmat stagii de documentare la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti, Institutul Tehnic Agricol al Inului pentru Fibre Paris, Şcoala Superioară de Agricultură Praga, Universitatea Leipzig, Universitatea Giessen. În 1974, sub conducerea lui Nicolae Zamfirescu, susţine doctoratul la Institutul Agronomic Bucureşti, iar din 1992 devine el însuşi conducător de doctorat.

S-a stins din viață pe 30 decembrie 2019, la Iași.

https://stiri.botosani.ro/stiri/educatie/mostenirea-profesorului-din-botosani-denisa-a-castigat-anul-acesta-premiul-de-1000-de-euro-.html

Pentru că ţara noastră este hărăzită de Dumnezeu cu numărul cel mai mare de specii fitofarmaceutice,cu toţii va trebui să ne întoarcem atenţia –inclusiv asupra buruienilor pe care le strivim sub picioare

Galbenelele (Calendulae flos) sunt plante medicinale cunoscute din vechime (sec XII), fiind cultivate si in scopuri ornamentale. Se folosesc florile de galbenele. Acestea contin substante minerale 10 %, ulei volatil 0, 2 %, o soponozida triterpenica, acid glicuronic, glucoza si galactoza. Galbenelele sunt plante anuale sau bianuale.

Originara din regiunile mediteraneene si Asiei, specia s-a raspandit aproape in toata Europa ca planta ornamentala. In tara noastra se cultiva in toate zonele agricole.

Galbenelele rasar dupa 6-12 zile de la semanat. Dupa 20-25 zile de la rasarire apar butoni florali, dupa 38-50 zile incepe infloritul, iar dupa 60-75 zile incep sa se matureze semintele

Indepartarea sistematica a inflorescentelor conditioneaza abundenta inloritului, care ia sfarsit odata cu perioada de vegetatie.

Galbenelele au cerinte moderate fata de temperatura. Semintele germineaza foarte bine la temperatura de 20-30 C dar pot germina si la temperaturi mai scazute. Plantele sunt rezistente la ingheturi trecatoare de -2 C, -4 C.

Nu au pretentii ridicate fata de apa, insa in anii cu pecipitatii reduse si pe soluri cu textura usoara slab aprovizionata cu apa, irigarea este necesara.

Plantele au pretentii moderate fata de lumina.

Se dezvolta bine pe toate tipurile de sol, chiar si pe cele mlastinoase, dar productia de inflorescente este mai mare pe solurile mai fertile, afanate, cu umiditatea suficienta, care se incalzescz usor.

TEHNOLOGIA DE CULTURA

Planta premergatoare.

Galbenelele nu sunt pretentioase fata de planta premergatoare. Sunt de preferat insa culturile prasitoare, borceagul sau leguminoasele pt boabe, care lasa terenul afanat si curat de buruieni.

Nu se recomanda monocultura pt a preveni atacul bolilor si daunatorilor. Galbenelele nu vor reveni pe acelasi teren mai devreme de 4-5 ani.

Pregatirea solului

Dupa recoltarea plantei premergatoare se executa aratura adanca la 22-25 cm, cu plugul in agregat cu grapa stelata. Pana toamna solul se mentine curat de buruieni prin lucrari repetate cu discul.

Daca terenul este eliberat mai devreme de catre planta premergatoare si starea de umiditate a solului nu permite efectuarea araturii de baza, se executa mai intai o lucrare superficiala cu grapa cu discuri, urmand ca aratura sa se faca in momentul cand solul are umiditatte suficienta.

Primavara devreme se pregateste patul germinativ bine afanat, nivelat si maruntit, folosind combinatorul sau grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili.

Semanatul

Galbenelele se inmultesc prin seminte.

Se seamana primavara devreme in luna martie. Unii autori indica si alte epoci, la intervale de 2 saptamani, pt recoltarea in mod esalonat, sau in lunile iunie, iulie.

Distanta de semanat este de 50 cm intre randuri, iar adancimea de 2-3 cm.
Pe suprafetele mici semanatul se poate efectua manual, in cuiburi, la distanta de 50 cm intre randuri si la 20 cm intre cuiburi pe rand; cu 2-3 seminte la cuib.

Pentru semanat se folosesc 6-8 kg/ha. Puritatea fizica a semintelor din clasele 1 sau 2 trebuie sa fie miim 95-85 %, iar germinatia de minimum 85-70 %.

Lucrarile de intretinere

Imediat dupa ce plantele au rasarit se executa prima prasila intre randuri, spargandu-se crusta si distrugandu-se buruienile. Prasila urmatoare se executa la 2 saptamani dupa prima. Prasilele mecanice intre randuri si manuale pe rand se executa de cate ori este necesar in cursul perioadei de vegetatie mai ales dupa 2-3 recoltari.

Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.

Cum se face îngrijirea culturii

Udarea, plivirea buruienilor și afânarea solului sunt singurele lucrări de îngrijire ce se acordă aceste flori. Înflorirea începe spre sfârșitul primăverii. Recoltarea florilor se face prin rupere sau tăiere, la deschiderea completă.

Cultivarea în sere și solarii

Înființarea culturii se face fie prin semănare direct în sol, fie prin producere de răsaduri și plantarea lor la începutul lunii martie. Distanțele de semănare/plantare sunt de 25×25 cm (5 rânduri pe brazdă). Între brazde se lasă o potecă lată de 50 cm. Semănatul se face în cuiburi, așezându-se câte 3-4 semințe la un cuib. Adâncimea de semănare este de circa 2 cm.

Răsădirea la locul definitiv are loc după aproximativ 3 săptămâni, după care prin rărire, se l asă 1-2 plante la cuib. Rezultate mai bune se obțin când se rezervă o singură plantă. Cu această ocazie se completează eventualele goluri.

Lucrările de îngrijire necesare sunt: udarea cu regularitate, pentru menținerea solului permanent reavăn până la răsădire, după care frecvența este de 1-2 ori pe săptămână, în funcție de evoluția căldurii.

Făinarea poate să apară pe măsura încălzirii timpului. Ea se combate cu sulf sau alte fungicide. Înflorirea începe în mai și durează până în iulie

ATENTIE:

Galbenelele sunt cele mai minunate plante de companie pe care le putem planta in gradina, pentru a combate daunatorii.Se spune ca le putem planta peste tot deoarece atrag insectele benefice care consuma o serie de daunatori ai plantelor. Anumite soiuri de galbenele produc o substanta chimica pe radacini si se comporta ca un insecticid al solului.Galbenele mexicane inhiba cresterea buruienilor din jurul lor si al legumelor cu care se asociaza.Alte soiuri de galbenele (Tagetes) pot ajuta la combaterea nematozilor din sol atunci cand sunt plantate cu un an inainte.Rosiile, ardeii, sfecla, salata sau varza, se bucura din plin de vecinatatea galbenelor.

Boli in care se utilizeaza aceasta planta medicinala

Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.

Infuzia: 2 lingurite cu varf de floare uscata la 300 ml apa clocotita. Din infuzie se bea caldut ceaiul de 3 ori in decursul unei zile inainte cu o jumatate de ora de masa. O infuzie mai concentrata se prepara din 4 linguri de flori la 200 ml apa din care se beau 3 linguri pe zi.

Tinctura: se poate obtine din florile proaspat culese care se introduc intr-un recipient de sticla de circa 1 litru, peste care se toarna alcool pana se acopera florile. Vasul se aseaza in apropierea unei surse de caldura sau la soare unde trebuie sa stea timp de 2 saptamani. Pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi cate 30 picaturi de tinctura in putina apa.

Alifie: se infierbanta 100 g de untura de porc nesirata, peste care se pun 20 g de flori proaspete, se lasa sa prajeasca la foc mic. Se amesteca incet timp de 10 minute apoi se da tigaia la o parte si se lasa sa stea asa pana a doua zi cand se incalzeste din nou amestecul si se filtreaza printr-un tifon, intr-un borcan, in care se stoarce si rezidul rezultat din prajirea plantei. Se aplica alifia, in straturi subtiri in zonele cu arsuri si degeraturi.

Baile de sezut: 30 g de flori proaspat culese se lasa sa stea in apa rece timp de 24 ore. Dupa acest timp se fierb timp de 10 minute in apa in care au stat si se adauga in apa de baie din cada pana la nivelul de 25-30 cm, atat cat sa ne acopere soldurile. Baile de sezut vor dura timp de 10-15 minute si se fac de doua ori pe zi timp de 12 zile.

Perna de flori: se realizeaza foarte simplu din flori culese si puse la uscat undeva la umbra timp de 24 ore, dupa care se introduc intr-un saculet pe care il aplicam pe abdomen in cazul durerilor ulceroase, pe mijloc in cazul durerilor renale, dar mai ales pe fata pentru revigorarea tenului marcat de diferite spasme.

Ceaiul de galbenele mai are proprietatea de a calma durerile menstruale, mai ale sla persoanele anemice. Cura se va face cu o saptamana inainte de aparitia fluxului menstrual. Infuzia se prepara din 2 lingurite de flori peste care se toarna 2 cesti cu apa fierbinte. Dupa 15 minute se strecoara lichidul care se bea in cursul unei zile, de preferinta pe stomacul gol. Se poate prepara si o infuzie mai concentrata din 4 linguri de flori de 200 g apa. Din aceasta cantitate de infuzie se beau 3 linguri pe zi. Infuzia facuta din 10 g flori la 100 g apa si folosita sub forma de spalaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomonas vaginalis.

Sub forma de bai, cataplasme sau tinctura, florile se folosesc ca pansament pentru ranile care se vindeca greu, ca ulceratiile, plagi cu puroi, arsuri, degeraturi, acnee (cosuri), eczeme, deoarece principiile active dien galbenele au insusirea de a stimula circulatia sangelui la nivelul tesuturilor, grabind astfel cicatrizarea ranilor. Pentru reglarea ciclului menstrual se recomanda a se lua, de 3 ori pe zi, 30 picaturi de tinctura in putina apa. Cu amestec de 10 g tinctura si 90 g apa fiarta si racita se pot face comprese la rani, arsuri, ulceratii si pentru bolile de ochi. Acest amestec da bune rezultate si in leucoree. Tinctura de galbenele se obtine prin macerarea a 20 g flori in 100 g alcool de 70 grade timp de 8 zile.

Galbenelele intra in compozitia ceaiului gastric si aromatizantului pentru bai. Compresele cu ceai de galbenele activeaza tenurile uscate.

Ceai de galbenele: beneficii, indicatii si contraindicatii

Cum se culeg florile de galbenele?

Florile de galbenele trebuie culese si uscate rapid intr-un mediu aerisit, fara a folosi vreo sursa artificiala de caldura. De obicei se consuma petalele, dar si intreaga planta. Aceasta contine urmatoarele substante active: ulei esential, carotinoida, mucilagiu, fermenti, acizi organici, etc.

Contraindicatiile ceaiului de galbenele

Ceaiul de galbenele nu trebuie folosit in cazul hipersensibilitatilor sau daca ai alergie la plantele ce apartin aceleiasi familii. Nu consuma aceasta planta in timpul sarcinii si al alaptarii, deoarce nu se cunosc inca efectele pe care le poate avea. Interactiunile cu medicamentele nu sunt cunoscute, dar in prezenta mucilagiului creste riscul unei absorbtii incetinite a altor produsi activi.

Cum se pregateste ceaiul de galbenele?

Pentru a prepara ceaiul de galbenele fierbe un litru de apa, apoi adauga una sau doua linguri de galbenele si lasa la infuzat pentru 10 minute. Impotriva problemelor de bila bea 2-3 cani/zi, dar asigura-te ca ceaiul se afla la temperatura camerei in momentul consumului.

Citeva beneficii pentru sanatate

Ceaiul de galbenele (Calendula officinalis) este considerat un adjuvant extraordinar in tratarea si prevenirea anumitor afectiuni, insa este consumat si din pura placere, deoarece are o aroma parfumata si delicata. Daca doresti sa recurgi la remedii naturiste pentru a combate bolile si a-ti imbunatati starea de sanatate, iata ce trebuie sa stii despre ceaiul de galbenele.

1. Previne problemele gastrointestinale

Daca esti predispus la afectiuni gastrointestinale sau deja suferi de una dintre acestea, este recomandat sa consumi zilnic ceai de galbenele. Gastritele hiperacide, ulcerul gastric si ulcerul duodenal pot fi ameliorate cu ajutorul acestui remediu naturist banal, insa poate fi nevoie si de un tratament recomandat de medic.

2. Imbunatateste aspectul pielii

Ai o piele imbatranita, uscata si terna? Consumul regulat de ceai de galbenele poate trata aceste probleme, deoarece stimuleaza productia de colagen, o substanta care asigura elasticitatea, supletea si fermitatea pielii.

3. Combate acneea si iritatiile pielii

Acneea este una dintre problemele majore ale pielii tenului si poate fi greu de tratat cu un simplu ceai de galbenele, insa trebuie sa stii ca daca iti stergi tenul in fiecare dimineata si seara cu aceasta infuzie, inflamatiile inestetice se vor diminua, roseata va fi mai putin vizibila, iar epiderma va avea un aspect mai proaspat.

Deoarece are o actiune nu doar antiinflamatoare, ci si antiseptica, ceaiul de galbenele este ideal pentru a combate iritatiile pielii dar si in tratarea micilor rani.

4. Amelioreaza durerile menstruale

Durerile menstruale sunt foarte nesuferite, insa le poti ameliora, daca bei ceai de galbenele. Flavonoizii care se regasesc in florile de galbenele au un efect antiinflamator, astfel ca obisnuitele crampe abdominale vor fi mult mai usor de suportat. Ceaiul de galbenele este benefic si pentru reglarea ciclului mentrual.

5. Intareste sistemul imunitar

Consumat cu regularitate, intr-o alimentatie sanatoasa si echilibrata, ceaiul de galbenele este un remediu naturist eficient pentru sistemul imunitar. Motivul: florile de galbenele contin betacaroten, un antioxidant care se regaseste si in portocale, si care ajuta organismul sa lupte cu bacteriile si virusurile. Printre celelalte substante active care actioneaza asupra sistemului imunitar se numara si uleiurile esentiale din galbenele.

Ceaiul de galbenele poate fi consumat si in cazul in care bolile de sezon deja au fost contactate. Doua-trei cani de ceai pe zi vor ajuta organismul sa se vindece mai repede.

6. Are actiune detoxifianta

In perioadele in care consumi alimente care contin grasimi nesanatoase sau atunci cand vrei sa iti cureti organismul de toxine, consuma ceai de galbenele. Acesta are o actiune detoxifianta asupra ficatului, a colonului, intestinelor si vezicii biliare.

Precautii in consumul de ceai de galbenele

Ceaiul de galbenele nu are contraindicatii majore, insa daca urmezi un tratament cu sedative, este bine sa-ti intrebi medicul daca ai voie sa bei acest ceai, deoarece anumite substante din flori pot amplifica efectele medicamentelor.

Printre persoanele care ar trebui sa consulte un medic inainte de a consuma ceai de galbenele se numara femeile insarcinate si mamicile care alapteaza.

Reteta uleiului infuzat cu galbenele

Iata cum puteti sa faceti ulei infuzat cu plante medicinale .

Uleiurile infuzate sunt uleiurile obtinute prin macerarea plantelor in uleiuri vegetale purtatoare. Acestea pot fi utilizate ca materii prime pentru fabricarea acasa a diferitelor produse destinate ingrijirii sanatoase a pielii – sapunuri naturale,unguente,creme,uleiuri de masaj. Pentru prepararea uleiurilor infuzate avem nevoie de uleiuri vegetale purtatoare si plante. Uleiul vegetal purtator este cel care va prelua calitatile curative ale plantelor folosite. Alegerea uleiului purtator se va face in functie de necesitati , spre exemplu,pentru fabricarea sapunului natural veti alege uleiul de masline ; pentru fabricarea produselor cosmetice (creme,ulei de masaj,balsam pentru corp) vom alege ulei de migdale dulci,ulei din samburi de struguri sau ulei de orez.Atentie la pastratea uleiului infuzat din samburi de struguri deoarece rancezeste repede in comparatie cu celelalte uleiuri.

Infuzia uleiurilor se face prin mai multe metode ,personal am ales doua pe care vi le voi descrie si voua.
1. Metoda la rece – durata 3-6 saptamani. Plantele uscate se toaca marunt sau se achizitioneaza de la magazinele tip Plafar ceaiuri din plante atent selectionate ,se introduc intr-un recipient din sticla ,peste care se toarna uleiul purtator pana ce plantele sunt acoperite in intregime. Lasati amestecul la macerat 3 saptamani la o temperatura ce variaza intre 20 si 26 grade,intr-un loc luminos .Recipientul trebuie sa fie inchis ermetic ,ideal ar fi ca din 3 in 3 zile sa se agite continutul fara a deschide capacut. La final,uleiul se va strecura printr-un tifon sau sita foarte deasa si se va pastra intr-un loc intunecat si racoros.

Metoda la cald –durata 3 ore. aceasta metoda este una rapida si eficienta dar va trebui sa fiti foarte atenti cu temperatura maceratului uleios. Se vor pregati plantele si uleiul la fel ca la metoda 1 .Recipientul astfel pregatit se va pune la bain-marie la foc foarte mic pentru 3 ore. Se va indeparta apoi uleiul de sursa de caldura si se va strecura printr-un tifon sau sita foarte deasa si se va pastra intr-un loc intunecat si racoros.

Preparare ulei de galbenele

In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri, palmier, porumb sau de susan se pun 10 linguri de flori de galbenele uscate si maruntite.
Uleiul trebuie sa fie cu doua degete deasupra plantelor pentru a le acoperi in intregime ( in caz contrar acestea vor prinde mucegai ).

Se lasa sa macereze la soare vreme de 2 – 4 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.
Din ulei se poate face si un unguent prin adăugarea de ceară de albine, amestecul topindu-se apoi pe o baie de apa. Unguientul rezultat se strecoară, se pune in cutii inchise ermetic si se foloseşte extern.

Tratamente interne

Afectiuni bucale – se mesteca 1 lingurita de ulei timp de 3-5 minute, dupa care se arunca si se clateste gura cu tinctura de galbenele diluata in apa (dupa mesele principale).

Se ia cate 1 lingurita de ulei ( se poate pune pe putin zahar ) inainte cu o ora de mesele principale in caz de: ulcer gastroduodenal, colita, faringo-amigdalita, laringita acuta, traheobronsita.

Tratamente externe

Arsuri solare – ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 – 1:5.

Clatirea gurii cu ulei de galbenele ajuta in: afectiuni bucale (stomatita, gingivita, aftoza bucala, candidoza), rani, sangerari, plagi infectate, diferite eczeme, acnee, degeraturi.
Este recomandat pentru utilizarea cosmetica in ingrijirea epidermei uscate si sensibile. Are actiune cicatrizanta, tonica, antiiritanta, de reducere a fragilitatii vasculare si îmbunatateste circulatia sanguina periferica. Se recomanda si in inflamatiile dermice si ale mucoaselor, in tratarea vanatailor.

Ten – bio-flavonoidele continute actioneaza si reduc fragilitatea vaselor de sange capilare, de aceea este recomandat si in tratamentele anticuperozice.

Vergeturi – se face masaj cu ulei de galbenele in amestec cu levantica, seminte de in sau ulei din ficat de cod. Uleiul de galbenele mai poate fi amestecat cu ulei din germeni de grau.

Crema de catina cu galbenele

Am folosit untură curată de porc, flori proaspete de gălbenele, cătină proaspătă, o lingură de pastille de ceara pentru cosmetică şi, pentru că m-am simţit generoasă, şi puţin ulei de argan (cel mai bine mergea ulei de gălbenele, evident, dar n-am avut). Cum se procedează: se pune untura la topit într-un vas care se pune la bain-marie – în niciun caz nu puneţi untura direct pe foc! După ce untura se lichefiază, adăugaţi florile de gălbenele tocate grosier, cătina, ceara şi uleiul de argan (sau de ce-o fi). Lăsaţi să fiarbă bine, apoi strecuraţi prin două straturi de tifon. Eu am pus unguentul în două cutii metalice, recipientele bine spălate şi uscate! Preparat: se ia un borcan cu capac de 800g. Se pun în el 200 g de polen de albine cumpărat de la Apicola. Se toarnă apoi peste acesta conţinutul a 2 sticluţe de tinctură de echinaceea (60 ml). Se mai pune sucul de la o lămâie bine filtrat să nu conţină pulpă. Se acoperă pentru 2 ore borcanul. După aceste 2 ore se ia o lingură (preferabil de lemn) şi se zdrobesc grăuncioarele de polen (sunt învelite în echină de către albine şi organismul nu le poate digera dacă nu sunt zdrobite). Cei care doresc o întărire a organismului mai puternică (dacă nu au dereglări glandulare, diabet, hipertiroidie, agitaţii psihice, obezitate) pot să mai adauge şi 5 fiole de lăptişor de matcă cu solvent (sunt de vânzare la Apicola). După aceasta se va umple borcanul cu miere polifloră.

Administrare: se va lua de către adulţi câte 1 lingură de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă până la terminarea preparatului. Cei care au sub greutatea normală vor lua după mese la 15 minute, cei cu greutate peste normal vor lua înainte „taie pofta de mâncare”.

Copiii peste 5 ani vor lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Cei slabi după mese şi cei graşi înainte de mese. Este un preparat foarte util pentru întărirea imunităţii. Se poate lua de 2 ori pe an. Se interzice la: diabet, hipertiroidie, boli psihice, dereglări endocrine.

Alimente care au mai mult calciu decat laptele–

Corpul tau are nevoie de nutrienti pentru a functiona normal, iar acestia se gasesc in dieta ta. Descopera alimente care au mai mult calciu decat laptele.

Laptele este o sursa importanta de calciu, insa nu este singura. Asta inseamna ca iti poti asigura aportul zilnic necesar consumand si alte alimente, lucru imbucurator pentru cei carora nu le place atat de mult. Descopera 5 alimente care au mai mult calciu decat laptele, acestea ajutandu-te sa obtii cantitatea necesara unui organism sanatos.

Somon

O portie de somon proaspat poate avea 340 mg de calciu si, in plus, este o sursa de grasimi sanatoase omega-3. Acest tip de peste te ajuta sa iti mentii organismul sanatos si previne inflamatiile. Totodata are si vitamina D, iar aceasta este necesara pentru absorbirea calciului in organism. Gateste-l la aburi sau la cuptor si vei avea parte de un preparat sanatos, potrivit si pentru orice dieta, in cazul in care iti doresti sa slabesti.

Fulgi de ovaz

In fiecare dimineata iti poti prepara un bol de fulgi de ovaz cu lapte de soia. O portie normala are aproximativ 200 mg de calciu. Fulgii de ovaz sunt bogati si in vitamina B si iti ajuta si sistemul digestiv. Daca nu iti place laptele de soia poti pune lapte de migdale. Adauga si cateva fructe sau nuci si vei avea un mic dejun foarte sanatos.

Ricotta

Ricotta este o crema de branza usoara pe care o poti servi alaturi de o multime de alte ingrediente. In plus, are peste 300 mg de calciu, dar si proteine. Daca iti doresti o gustare rapida, dar sanatoasa, amesteca ricotta cu fructe si migdale. Este delicioasa!

Salate

Kale, rucola, baby spanac, salata romana, toate acestea sunt o sursa bogata de calciu. Seara, in locul unui preparat plin de calorii, fa-ti rapid o salata. Adauga ca dressing ulei de masline cu lamaie si vei avea o cina gustoasa, dar sanatoasa.

Naut

Nautul este bogat in calciu si proteine. Il poti transforma in humus, daca adaugi ulei de masline si sare si amesteci cu ajutorul unui blender sau al unui mixer sau, in poti pune la cuptor. Vei avea in felul acesta un snack perfect pentru serile pe care le petreci in fata televizorului. Totodata, poti pune naut si in salate, daca vrei ca acestea sa fie mai consistente.

Plante care pot trata varicele

Apar, de regulă, după vârsta de 40 de ani şi le afectează cu precădere pe femei, însă nici bărbaţii nu sunt feriţi de varice. O serie de ceaiuri şi alte leacuri naturale pot trata această problemă de sănătate.

Statisticile arată că există anumite profesii – dentist, chirurg, hair stylist, ospătar – care favorizează apariţia varicelor pentru că persoanele care le practică sunt nevoite să stea mult în picioare. „Cu cât sunt depistate din timp şi se începe tratamentul, cu atât reuşita vindecării varicelor este mai mare. Şi, implicit, vor fi excluse şi complicaţiile grave, precum ateroscleroza şi hipertensiunea arterială.”

Infuzia de castane îmbunătăţeşte circulaţia

Printre leacurile care îmbunătăţesc circulaţia sangvină, în special la nivelul membrelor inferioare, se numără şi ceaiul de castane. În 250 ml de apă se adaugă o linguriţă de coajă de castane, uscată şi mărunţită, şi se fierbe 10 minute. O variantă poate fi preparată din 250 ml de apă clocotită în care se adaugă o linguriţă de flori de castan. Acoperiţi vasul vreme de 10 minute şi apoi strecuraţi infuzia. Este suficient să beţi, zilnic, o cană de ceai de castane sau două de infuzie.

Sucul de ceapă tratează ateroscleroza

Pentru a favoriza circulaţia periferică venoasă şi a trata ateroscleroza sau congestia cerebrală, preparaţi un amestec din 500 ml suc de ceapă roşie şi 250 ml de miere de albine. De trei ori pe zi, după mesele principale, luaţi câte 50 g din acest amestec.

De asemenea, vreme de 30 de zile, trebuie să luaţi, de trei ori pe zi, câte o linguriţă dintr-un leac preparat din 50 g de usturoi pisat amestecat cu 250 ml miere de albine.

Tincturi care ne scapă de probleme

Pentru a trata varicele, preparaţi o tinctură din 50 g de vâsc mărunţit pus în 250 ml de alcool. Vasul se ţine 14 zile la temperatura camerei. O altă tinctură poate fi preparată din 50 g de usturoi mărunţit pus în 250 ml de alcool şi ţinut 14 zile la temperatura camerei. După aceea, amestecaţi cele două tincturi şi luaţi câte o linguriţă din această licoare de trei ori pe zi.

20 ml de suc de urzici trebuie să beţi, de trei ori pe zi, timp de 60 de zile, pentru a scăpa de varice.

7 alimente care te ajuta sa te concentrezi mai bine

Alimentatia sanatoasa nu doar ca iti ofera o sanatate de fier insa te poate ajuta sa te poti concentra mai bine, sa ai o memorie mai buna, sa fii mai atent si alert si, in general, iti imbunatateste functiile creierului.

Pe masura ce trec anii, oamenii imbatranesc, ceea ce inseamna ca organismul isi pierde din vigoare si agerime, iar creierul nu face abstractie de la asta. Vestea buna este ca iti poti creste sansele de a mentine sanatatea creierului daca adaugi in dieta mancaruri si bauturi „inteligente”.

Alimentatie sanatoasa #1: Cafeina te face mai alert

Nu exista nici o pastila minune care sa-ti creasca IQ-ul, insa anumite substante, precum cafeina, te pot energiza si ajuta sa te concentrezi. Gasita in cafea, ciocolata, bauturi energizante si unele medicamente, cafeina iti ofera un plus de energie, insa doar pe termen scurt. Insa, ai grija, prea multa cafea te poate face sa te simti mizerabil si nelinistit.

Alimentatie sanatoasa #2: Zaharul iti imbunatateste abilitatile mentale

Zaharul este combustibilul preferat al creierului – nu cristalele ci glucoza pe care o produce organismul uman din zahar si carbodidratii consumati. Tocmai de aceea o bautura dulce iti creste pe termen scurt memoria, procesele gandirii si abilitatile mentale. Insa un consum exagerat de zahar are efecte contrare. Ca sa nu mai vorbim de kilogramele in plus pe care le vei acumula.

Alimentatie sanatoasa #3: Micul dejun este mana cereasca pentru creier

Esti tentat sa sari peste micul dejun? Studiile realizate pe acest subiect au demonstrat ca micul dejun poate imbunatati, pe termen scurt, memoria si atentia. Studentii care iau micul dejun au rezultate mai bune decat cei care nu mananca nimic dimineata. Cele mai bune alimente pentru micul dejun sunt cele bogate in fibre, precum cerealele integrale, produsele lactate si fructele. Insa nu manca prea mult, studiile au aratat ca in acest caz concentrarea scade.

Alimentatie sanatoasa #4: Pestele este alimentul creierului

O sursa proteica asociata adesea cu sanatatea creierului provine din pestele bogat in omega3, un acid gras esential pentru functionarea si dezvoltarea ceierului. Aceste grasimi sanatoase sunt uluitoare pentru puterea creierului: o dieta bogata in omega 3 este corelata cu riscuri scazute de a dezvolta dementa si atac cerebral; incetinirea declinului mental si joaca un rol vital in imbunatatirea memoriei, pe masura ce oamenii imbatranesc. Pentru un creier si o inima sanatoase consuma de 2 ori pe saptamana peste.

Alimentatie sanatoasa #5: Adauga o doza de nuci si ciocolata

Nucile si semintele sunt surse de vitamina E care este asociata cu o mai mica scadere a functiilor cognitive pe masura ce imbatranesti. De asemenea, ciocolata neagra contine antioxidanti puternici. Mai mult, contine stimulanti naturali precum cafeina care mareste puterea de concentrare.

Bucura-te o data pe zi de nuci si de o tableta de ciocolata care iti vor satisface pofta de dulce fara exces de calorii, zahar si grasimi.

Alimentatie sanatoasa #6: Adauga avocado si cereale integrale

Orice organ din organism depinde de fluxul sanguin, mai ales inima si creierul. O dieta bogata in cereale integrale si in fructe precum avocado poate reduce riscul bolilor cardiovasculare si poate scadea nivelul colesterolului rau. Iar un colesterol scazut inseama un risc mai mic ca plaga sa se depuna pe vasele de sange, iar acest lucru creste fluxul sanguin si, prin urmare, o modalitate excelenta de a stimula celulele creierului.

Cerealele integrale contin fibre si vitamina E, iar grasimile mononesaturate din avocado, pot contribui la sanatatea sitemului vascular.

Alimentatie sanatoasa #7: Afinele sunt super nutrienti

Cercetarile pe animale au aratat ca afinele pot proteja creierul de atacul radicalilor liberi si pot reduce efectele unor afectiuni precum Alzheimerul si dementa. Studiile au mai demonstrat ca afinele imbunatatesc atat abilitatea de a invata cat si functiile creierului.

Beneficiile unei diete sanatoase

Poate parea banal insa este adevarat: daca din dieta ta lipsesc nutrienti esentiali, atunci abilitatea ta de a te concentra are de suferit. Mancatul prea mult sau prea putin interfereaza cu abilitatea ta de concentrare. O masa grea te poate face sa te simti letargic, iar prea putine calorii pot avea ca rezultat distragerea atentiei din cauza foamei.

Pregateste-te pentru o zi mare

Vrei sa-ti cresti abilitate de concentrare? Incepe ziua cu un suc 100% natural de fructe, o felie de paine integrala cu somon si o ceasca de cafea. In plus, pe langa o dieta echilibrata, expertii mai recomanda:

– dormi 8 ore pe noapte;

– hidrateaza-te

– exercitiile fizice te ajuta sa ai o minte ascutita;

– mediteaza pentru a te relaxa si a gandi clar.

Conjunctivita este o inflamatie a membranei fine care acopera albul ochilor si fata interna a pleoapelor, iar aparitia poate fi cauzata de o rana, o boala respiratorie sau o alergie. Deoarece conjunctivita este o boala care se transmite, trebuiesc urmate cateva reguli simple de igiena, precum: spalarea mainilor de cate ori este nevoie, folosirea strict separata a unui prosop curat si fata de perna, ochiul sanatos nu se va atinge cu mainile murdare sau obiecte personale, se vor purta ochelari de soare pentru protectia impotriva vantului, a prafului si a luminii puternice, se renunta la machiaj pana la vindecare, nu se folosesc produse cosmetice expirate sau imprumutate.Pentru a ameliora simptomele si a grabi vindecarea, puteti incerca cateva dintre remediile urmatoare, cu acordul medicului, asigurandu-va ca medicatia alopata nu interactioneaza cu cea naturista: pleoapele se ung de 3-4 ori pe zi ulei de nuci, sau ulei de galbenele, de sulfina sau vitamina A gelatinoasa, pana la vindecarea completa; seara, inainte de culcare, se pun cate 2 picaturi de suc de aloe vera in fiecare ochi (benefic si in caz de blefarita, atrofie a nervului optic si tulburari ale cristalinului); se face o solutie de 20% propolis cu apa, se strecoara printr-un tifon si se pune cate o picatura in fiecare ochi, din 3 in 3 ore, mai putin noaptea.

Pentru comprese puteti folosi flori de galbenele, albastrele, silur, musetel, nalba mare, tei, coada-soricelului, isop, talpa-gastei, turtita-mare, petale de trandafir de dulceata, frunze de patlagina, pelin, salvie, sulfina, frunze de nuc, frunza de vita de vie. Infuzia pentru comprese se prepara din 3-4 linguri de planta la o cana de apa clocotita, care se lasa la infuzat timp de 15-20 de minute, dupa care se strecoara si se foloseste lichidul caldut. Compresele folosite trebuie sa fie sterile, si se lasa pe ochi timp de 15-30 de minute. Intern, pentru sporirea imunitatii puteti prepara o infuzie de silur (3 lingurite la 200 ml apa) pe care o consumati pe parcursul zilei sau o infuzie din frunze de coacaz negru (o lingurita la 250 ml apa clocotita), din care se beau 2 cani pe zi

Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) a anuntat, joi seara, ca un barbat de 37 de ani din Calarasi a murit din cauza gripei. Numarul total al deceselor a ajuns la 93, iar pe internet circula tot felul de leacuri babesti miraculoase care pot pune in pericol viata oamenilor. Cea mai noua reteta minune: usturoi si ceapa pisate in loc de vaccin antigripal. Raed Arafat. Potrivit CNSCBT, a fost confirmat virus gripal tip A la un barbat de 37 de ani din Calarasi, care a murit in cursul zilei de joi. Pacientul era cunoscut cu afectiuni cronice si nu se vaccinase impotriva virusului gripal. Numarul total al deceselor a ajuns la 93. De asemenea, CNSCBT a anuntat ca, in ultima saptamana, „activitatea gripala a avut un trend crescator, a evoluat cu intensitate inalta, cu extindere nationala”. „Numarul total de cazuri de infectii respiratorii acute (gripa clinica, IACRS si pneumonii) inregistrat la nivel national a fost de 145.622, cu 34.5% mai mare comparativ cu cel inregistrat in aceeasi saptamana a sezonului precedent (108.240) si cu 8.5% mai mare comparativ cu cel din saptamana anterioara (134.201)”, a transmis CNSCBT.

Raed Arafat: Usturoi, ceapa, ardei iute, ghimbir, otet de mere care sa se puna 12 ore si sa se ia 2-3-4 linguri la fiecare masa. Asta e vaccinul antigripal propus pe net.

Asta inseamna ca cine asculta, imi pare rau sa le spun, bazaconii, si nu se vaccineaza isi pune viata in pericol, sau pune viata copiilor in pericol. Pentru ca cresterea imunitatii la un virus nu se face mancand ceapa sau usturoi. Or fi alimente sanatoase, asta e un aspect, dar ele nu pot sa creeze imunitate la un anumit patogen. Vaccinurile fac acest lucru.

Vaccinurile pe care tot le blamam, indiferent cat vin unii si altii sa spuna ca ele nu sunt bune, daca luam istoric de cand au fost create si pana acum ce au facut, au salvat sute de mii de vieti, daca nu milioane de vieti si au prevenit boala la alte milioane de persoane.

Asa ca, incurajand populatia sa recurga la astfel de leacuri babesti, care nu sunt documentate, nu sunt cu nicio baza medicala, nu face decat ca populatia sa devina mult mai vulnerabila. Cu cat mai putini oameni vaccinati sunt in Romania impotriva unei anumite boli, cu atat sansa aparitiei unei epidemii si a unui numar mai mare de decese creste.

Faptul ca oamenii asculta astfel de lucruri, le citesc, care sunt in final o forma de fake news publicate de oameni care au poate credibilitate in domeniile lor, dar in acest domeniu nu au nicio cunostinta. Cand ele fac acest lucru, nu fac decat sa puna populatia in pericol si viata oamenilor in pericol.

Mai mult decat un pic de responsabilitate. Este responsabilitate. Asta e si motivul pentru care am acceptat sa ies in mai multe locuri, sa pot sa explic un punct de vedere al unei persoane care totusi are cunostinte medicale, sa vorbesc impotriva acestor incercari de a convinge populatia sa foloseasca ceapa si usturoi in loc de vaccinuri.

Trebuie responsabilizate astfel de persoane. Si cele care pun afise in orase si incearca sa sperie populatia impotriva vaccinurilor si vin cu informatii care nu sunt corecte. Deci trebuie sa fie o responsabilizare aici, si aici legislatia sa fie modificata in sensul sa faca astfel de lucruri.

Sa fie posibil sa fie taxate. E dreptul la libera exprimare, orice om poate sa spuna ce vrea. Dar cand ai un anumit statut social si vii cu informatii gresite, cu impact negativ pe sanatate publica, pe domenii care pot pune viata populatiei in pericol, atunci trebuie sa ti se ceara macar sa vii cu dovezi publice. Si daca nu vii cu dovezi publice, medicale care sa fie acceptate, atunci da, sa fie amendati. Nu vad o problema aici. Dar trebuie gasita o solutie pentru ca aceste lucruri devin din ce in ce mai frrecvente si au impact prin faptul ca cei care fac aceste declaratii au o anumita influenta asupra populatiei.

Pentru ca oamenii nu au intotdeauna incredere in ce se spune de catre medici si de catre lumea medicala. Nu e numai in Romania. Sunt medici care se plang si in alte tari de pacienti care vin cu informatii de pe Google, Facebook si uite, asta am gasit si asta trebuie sa imi faci. Sunt si glume, ca oamenii se trateaza cu Google inainte sa vina la medic.

Este important ca noi sa constientizam populatia ca una e mancarea sanatoasa si alta e medicina care, cand vine vorba de vaccinuri, nu pot fi inlocuite de usturoi si ceapa. Vaccinul are un rol pe care mancarea nu poate sa il inlocuiasca. Anume generarea unor anticorpi care combat virusul si acesti anticorpi, prin vaccinare, ei deja exista in corp, fata de cineva care se infecteaza, iar corpul lui nu e pregatit pentru acest virus. Si atunci se imbolnaveste intr-o forma mult mai grava si poate sa ajunga la deces.

Ambele tipuri de scortisoara au aceleasi efecte terapeutice. Scortisoara de China e mai greu tolerata de tubul digestiv, dar e un antibiotic si antifungic mai puternic. Efectele scortisoarei de India sunt mai tolerate de organism. Actioneaza puternic asupra sistemului nervos central si a psihicului. Separat, mierea si scortisoara au proprietati uimitoare. Ambele ingrediente contin: vitamine, substante minerale, zaharuri, enzime, acizi organici, antioxidanti. Scortisoara reduce grasimea corporala. Este indicata diabeticilor care trebuie sa consume 500 mg de scortisoara dizolvata in apa, timp de 12 saptamani. 3 grame de scortisoara pe zi imbunatatesc functiile insulinei. In plus, scortisoara scade apetitul si nevoia de dulce. Mirosul de scortisoara, vanilie, coaja de portocala si cafea inlatura nevoia de a rontai ceva. Scortisoara in ceai sau cafea diminueaza pofta de mancare.

Fructele se consuma in afara meselor principale, dimineata si / sau dupa-masa. Consumarea fructelor intre mese are doua avantaje: sunt bogate in fibre, apa si fructoza, dar si in vitamine si minerale, se digera repede si te energizeaza. De asemenea, ofera posibilitatea consumarii de vegetale proaspete care sunt recomandate in cinci portii pe zi, ceea ce e dificil cand iei cate trei mese zilnic.

Salata se consuma la antreu. Este bogata in apa (92%), slab energetica (13 kcal/100 g) si nu contine multe grasimi (mai putin de 0,5 lipide). Consumata la inceputul mesei, salata asigura o anumita satietate si aportul de vitamine (C, B si E) si minerale. Atentie insa la asezonare! O lingura de vinegreta clasica are 75 kcal, iar una cu sos de iaurt cu lamaie, doar 10-15 kcal.

Produsele de patiserie trebuie mancate la desert. Consumate la sfarsitul mesei, foietajele se combina cu bolul alimentar si, desi sunt bogate in grasimi si zaharuri rapide, se comporta precum glucidele lente si, in timp, sunt asimilate cu celelalte alimente. Din contra, consumate izolat, produsele de patiserie provoaca o descarcare de insulina in sange, taind apetitul, iar energia lor este stocata de organism sub forma de grasime.

Pastele sunt perfecte la cina. Carbohidratii (paste, paine, cartofi) sunt recomandati seara. Dupa o zi de activitati fizice si intelectuale, permit refacerea depozitelor de glucide lente ale organismului. Daca nu le acoperi de grasimi (branzeturi, unt, mezeluri, smantana), se digera fara sa ingrase si astfel se evita criza de la ora 23.

Pana acum, zaharul insemna kilograme in plus, diabet si dinti stricati. Insa cercetarile recente in nutritie au scos la iveala inca un efect negativ al consumului nerational de zahar: imbatranirea prematura a pielii. In termeni stiintifici se numeste AGE – Advanced Glycosylation End. Cum ajunge zaharul sa iti rideze fata si sa-ti imbatraneasca pielea? Celulele pielii sunt sustinute de o retea de fibre groase de proteine, asa-numitele fibre colagen, care in cazul pielii sanatoase, sunt elastice si permit pielii sa se miste si sa se intinda, dar apoi sa revina la structura ei initiala, fina. Ridurile, primele semne ale imbatranirii pielii, se formeaza in mod natural din cauza razelor ultra-violete si a reducerii elasticitatii fibrelor colagen, odata cu trecerea timpului.

Daca insa consumi prea mult zahar, excesul de molecule de zahar se ataseaza de fibrele pielii, care se lipesc intre ele, devin incarcate si isi pierd elasticitatea. O astfel de piele este mult mai vulnerabila la efectele razelor UV si la ridare prematura. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la orice gram de zahar din alimentatie. Organismul uman are nevoie de zahar, in cantitati MODERATE, pentru ca acesta este o sursa de energie. Pericolul ca zaharul sa atace pielea apare numai la persoanele care il consuma in exces. Dupa varsta de 40 de ani, pielea isi pierde oricum din elasticitate – este un fapt natural – dar in societatea moderna, cu toate alimentele tratate chimic si produsele de tip fast food la care suntem expusi, persoane mult mai tinere au pielea imbatranita prematur, din cauza consumului de zahar.

Zahar in exces nu inseamna sa mananci numai zahar propriu-zis, de genul cubulete sau dulciuri. Amidonul si carbohidratii sunt la fel de nocivi, iar mancarea procesata (junk food si produsele semi-preparate) combina zaharul cu proteine la temperaturi ridicate, ceea ce nu face bine nici la digestie, nici la epiderma. Fiecare persoana este diferita. Poate ca organismul tau absoarbe din ceea ce mananci mai mult zahar decat cel al prietenei tale, chiar daca amandoua mancati aceleasi lucruri. Pana cand cercetarile ajung mai departe si nutritionistii o sa stabileasca niste reguli clare, tot ceea ce putem face e sa reducem zaharul din alimentatia noastra mancand sanatos si rational.

In primul rand, incearca sa reduci cantitatea de zahar consumata in fiecare zi. Bea ceaiul si cafeaua neindulcite, daca ai pofta de ceva dulce, mananca fructe si nu dulciuri, daca vrei un suc de fructe, alege unul din citrice. Ai grija si la carbohidrati – multe alimente care nu sunt dulci au un continut ridicat de zahar, deoarece in timpul digestiei sunt transformate in zahar. Ca sa stii ce mananci, uita-te cu atentie pe etichetele alimentelor pe care le cumperi: 4 grame de zahar inseamna o lingurita de zahar si e bine sa nu consumi mai mult de sase-opt lingurite de zahar pe zi. Media este de 12, dar cantitatea ideala e de jumatate.

Invata sa identifici zaharul „ascuns” in ingredientele de pe etichete – nu e bine cand vezi: zahar brun, zahar din trestie, sirop de porumb, malt, fructoza, sucroza, melasa. Chiar daca au alte denumiri si nu sunt trecute la zaharuri pe lista de ingrediente, au aceleasi efecte negative asupra organismului.

Fara indoiala, una dintre cele mai bune modalitati de a furniza organismului o cantitate mare de nutrienti de la legume si fructe este prin combinarea lor intr-un suc. Sucul de fructe si legume este adesea mai eficient decat consumul de fructe si legume integrale, deoarece multi oameni nu reusesc sa atinga dozele zilnice recomandate. Bogatia de fibre rezultata din combinarea mai multor fructe si legume iti imbunatateste sanatatea sistemului digestiv. Sucurile naturale sunt, de asemenea, capabile sa reduca riscul de cancer, sa intareasca imunitatea, sa curete corpul si sa te ajute sa scapi de kilogramele in exces.

Prin combinarea acestor fructe si legume, vei obtine o sursa importanta de sanatate. Cu un continut ridicat de vitamina C si fibre, dar si de carbohidrati, merele sunt unul dintre cele mai sanatoase fructe. In plus, acestea nu contin colesterol sau grasimi si pot fi de mare ajutor daca vrei sa elimini excesul de greutate, sa imbunatatesti sanatatea oculara si sa cresti nivelul de energie.

Morcovii au un continut bogat de magneziu si seleniu, precum si de vitamina A, B, C, E si K. Acestia sunt cunoscuti si pentru puterea lor antioxidanta si capacitatea de a scadea riscul de cancer. Sfecla aduce un aport important de fibre, potasiu, fier, acid folic, calciu, vitamina A si C. Cand il incluzi in dieta ta zilnica, acest amestec de morcovi cu mere si sfecla poate face minuni pentru starea ta generala de sanatate. Iata cum il poti prepara!

Suc de morcovi cu mere si sfecla

Ingrediente: cantitati egale de sfecla tocata, morcovi si mere

Mod de preparare: Adauga toate ingredientele intr-un blender sau intr-un storcator si amesteca pana cand obtii o compozitie omogena. Apoi strecoara continutul si adauga-l intr-o sticla. Tine-l la frigider pana cand il bei pe tot, insa este recomandat sa iti faci proaspat in fiecare zi. Bea un pahar de suc dimineata, pe stomacul gol, de obicei cu o ora inainte de micul dejun. Mai bea un alt pahar de suc dupa-amiaza. Repeta procedeul in fiecare zi, pentru o perioada de 90 de zile, pentru beneficii optime aduse sanatatii.

Beneficiile pentru sanatate aduse de sucul de morcovi, mere si sfecla

Imbunatatirea vederii

Daca vei bea acest suc in mod regulat, vei ameliora problemele cu ochii uscati, rosii sau obositi.

Imbunatirea pielii

Puterea antiinflamatorie a acestui suc va elimina bacteriile si virusurile si, prin urmare, va ameliora alergiile si alte probleme ale pielii.
In plus, aceasta bautura va amana aparitia ridurilor si va spori elasticitatea pielii.

Imbunatatirea sanatatii inimii

Fitonutrientii din aceasta combinatie, inclusiv luteina, beta si alfa-carotenul, vor stimula sanatatea inimii. In plus, merele vor reduce nivelul de colesterol rau si vor echilibra tensiunea arteriala.

Perfect pentru sanatatea femeilor

Daca ai nevoie sa ameliorezi simptomelor sindromului premenstrual, crampele si durerile menstruale, acesta este unul dintre cele mai bune remedii naturale. De asemenea, va reduce oboseala comuna acestei perioade si va creste nivelul de fier. sursa: eva.ro

impotriva durerilor reumatice se poate folosi uleiul de dafin, preparat astfel: 100g de frunze de dafin maruntite se adauga in 100ml alcool alimentar. Vasul se inchide ermetic si se lasa pentru 24 de ore. Dupa scurgerea celor 24 de ore se adauga un litru de ulei de masline, se inchide ermetic si se pastreaza la loc intunecat si rece pentru 4-6 saptamani, dupa care se strecoara si se poate folosi la masaj. Uleiul este eficient si in cazul oboselii si a spasmelor musculare. Infuzia de dafin se prepara din doua frunze la o cana de apa clocotita. Se foloseste pentru calmarea afectiunilor nervoase, orale, ale cailor respiratorii, racelii, gripei si a reumatismului. impotriva nevralgiilor se prepara o infuzie din 125g de frunze la un litru de apa clocotita. Cu aceasta infuzie se frectioneaza zona dureroasa sau se foloseste pentru comprese.

Printre alte beneficii ale foilor de dafin, se numara si faptul ca: este eficient impotriva plagilor, aftelor si abceselor dentare (se face gargara cu infuzie din foi de dafin); are rol de sedativ; diminueaza simptomele depresiei si ale anxietatii; are efect expectorant, scade febra si desfunda nasul, fiind indicat in bronsite, laringite, gripe, raceli, faringite, sinuzite; eficient in cazurile de dispepsie, balonare si gastro-enterite; previne aparitia cancerului, deoarece contine antioxidanti; quercitina, eugenol, catechine) care combat radicalii liberi; mentin sanatatea sistemului cardiovascular; accelereaza digestia, fiind recomandat dupa o masa copioasa; diminueaza durerile de cap, migrenele; previn fermentatiile din tubul digestiv, are efect de antiseptic intestinal; util in indigestii si balonari; regleaza menstruatia; ajuta organismul sa proceseze insulina mai eficient; amelioreaza infectiile urinare; grabeste vindecarea in caz de eruptii cutanate, acnee, eczeme, psoriazis, rani; trateaza infectiile fungice si bacteriene; mentin sanatatea pielii, daca sunt folosite la baie (infuzie turnata in apa din cada sau cateva picaturi de ulei de dafin); imbunatateste memoria; adjuvant in tratarea ulcerului gastric. previne si incetineste maladia Parkinson si boala Alzheimer; stimuleaza sistemul imunitar (o cana de decoct consumata pe parcursul unei zile). Consumate in cantitate mare, foile de dafin sunt toxice si pot induce voma, pot provoca sangerari si tulburari mentale.

Acesta ar putea fi si motivul pentru care creierul femeilor ramane in stare mai buna odata cu trecerea anilor, comparativ cu al barbatilor. Descoperirea este importanta inclusiv cand vine vorba despre bolile neurodegenerative, a explicat Manu Goyal, din cadrul Scolii de Medicina a Universitatii Washington, din St. Louis, potrivit ziare.com. Oamenii de stiinta au observat ca volumul de materie cenusie descreste pe masura ce trec anii mai cu seama in cazul barbatilor decat al femeilor.

Dupa ce au scanat creierul a 205 persoane, 121 femei si 84 de barbati, cu varste cuprinse intre 20 – 82 de ani, oamenii de stiinta au observat ca creierul femeilor era, in medie, cam cu 3,8 ani mai tanar decat cel al barbatilor (sau ca creierul barbatilor era mai batran decat in realitate) . Iar aceasta diferenta este sesizabila inca de la 20 de ani.

Hipoglicemia nu este o boala, ci o stare determinata de o varietate de cauze. Principalele tipuri de hipoglicemie sunt: Scaderea rapida a glucozei in sange (hipoglicemia). Apare atunci cand persoana a fost privata de ingestia de alimente timp de mai multe ore, cum ar fi, de exemplu, perioada noptii. Acest tip de hipoglicemie este frecvent asociat cu existenta unui nivel crescut de insulina in sange, administrarea unor medicamente, consumul de bauturi alcoolice, afectiuni ereditare ce afecteaza metabolizarea carbohidratilor sau cu alte afectiuni medicale.

Scaderea lenta a concentretiei glucozei in sange (denumita si hipoglicemie postprandiala). Apare la un interval de 3 sau 4 ore dupa ingestia unei mese. Aceasta forma de hipoglicemie poate fi determinata de o deficienta ereditara a unei enzime, de exemplu in galactozemie sau prin indepartarea chirurgicala, partiala sau totala a stomacului. Uneori cauza poate ramane necunoscuta. Scaderea lenta a glucozei in sange ce apare la 1 sau 2 ore dupa ingestia unei mese (denumita si hipoglicemie alimentara) poate fi determinata de o golire rapida a continutului stomacului in intestin.

Scaderea rapida a glucozei in sange este determinata, in general, de o afectiune medicala serioasa, in timp ce scaderea lenta a glucozei sanguine (in lipsa unei interventii chirurgicale la nivel intestinal in antecedente) nu implica existenta unei boli. Cele mai frecvente simptome ale hipoglicemiei sunt durerile de cap, senzatia de foame, de slabiciune, irascibilitatea, nerabdarea, schimbarea brusca si frecventa a starii de spirit, nervozitatea, accelerarea ritmului cardiac si senzatia de voma. În cazurile grave de hipoglicemie, pacientul va avea vederea încetosata, palpitatii, ameteala, tremor, transpiratie, anxietate, confuzie, coma, va fi agresiv, va avea pierderi temporare de memorie, dificultati de concentrare si va suferi de oboseala severa.

Pentru a evita situatiile grave, puteti recurge la urmatoarele remedii rapide: mancati 2 mere cu tot cu coaja si mijloc; mancati o lingura cu miere de albine sau ceva dulce; consumati regulat nuci, seminte de dovleac sau floarea-soarelui (toate crude); sucul de rosii consumat zilnic timp de 2 saptamani previne crizele hipoglicemice; afinele si frunzele de afine sub forma de infuzie sunt recomandate; nucile de cocos, caju si castanele mentin nivelul glucozei în sange; consumul de armurariu si radacina de papadie previne aparitia crizelor de hipoglicemie asociate cu afectiunile hepatice si pancreatice.

Carceii sau crampele musculare sunt contractii dureroase, involuntare ale unui muschi sau grup de muschi. Acestia apar in special la persoanele active (sunt determinati de un efort fizic sporit), la supraponderali (din cauza greutatii peste medie care apasa asupra muschilor) si la persoanele cu o circulatie sanguina defectuoasa. De asemenea, incaltamintea stramta sau pozitiile incomode ale piciorului pot fi o alta cauza a aparitiei carceilor. Ȋn ceea ce priveste varsta, persoanele trecute de 65 de ani prezinta un risc mai mare de imbolnavire din cauza inactivitatii si a atrofierii muschilor.

Recomandari pentru combaterea carceilor: Ȋntrerupe activitatea care a declansat carceii; Aplica o compresa rece pe zona dureroasa pentru a relaxa muschii, dupa care o compresa calda pentru ameliorarea durerii; Ȋntinde piciorul, mana sau gatul si maseaza zona afectata. Dupa masaj poti aplica o compresa cu otet de mere sau ceai de menta; Amesteca un pahar de apa calda cu o lingura de miere si o lingura de otet de mere si bea continutul, de preferat cu inghitituri medii.

Cum calmati crampele nocturne: – inainte de culcare, relaxati-va cu o baie fierbinte sau faceti un dus sau aplicati o perna electrica incalzita timp de cel putin 10 minute e zona predispusa la carcei. – Pentru a scapa de carcei, intindeti si inclinati varful piciorului spre genunchi. – Ridicati-va din pat si plimbati-va in jur, scuturati puternic piciorul, apoi intoarceti-va in pat si puneti o perna sub piciorul intins. – Masati usor zona dureroasa cu o miscare circulara pentru a ajuta la ameliorarea tonusului muscular.

In ciuda noilor descoperiri din domeniul medical, pacientii diagnosticati cu diabet de tip 1 inca sunt nevoiti sa apeleze zilnic la injectii cu insulina. Recent, insa, cercetatorii au reusit, in cadrul testelor pe soareci, sa transforme celulele stem in celule functionale ce produc insulina.

„Am reusit sa generam celule ce produc insulina, ce arata si actioneaza precum celulele beta pancreatice pe care le avem cu totii in corp”, a explicat fiziologul Matthias Hebrok, din cadrul Universitatii San Francisco din California. „Acesta este un pas important in obtinerea unor celule ce vor putea fi transferate la pacientii cu diabet”, a explicat Hebrok.

Diabetul de tip 1 este caracterizat prin pierderea insulinei din cauza faptului ca sistemul imunitar distruge celulele din pancreas, asadar in acest caz este necesara introducerea, manuala, a insulinei, scrie descopera.ro, care citeaza Science Alert. Persoenale cu aceasta afectiune pot duce o viata aproximativ normala, dar prezinta un risc mai crescut de dezvoltare a problemelor la nivelul rinichilor si inimii.

In ultimii ani, echipa de specialisti din cadrul Universitatii din California a incercat sa transforme celulele stem in celule beta pancreatice, complet functionale. Pana acum, acestia nu au reusit sa realizeze celule complet dezvoltate care sa poata produce insulina corespunzator.

Pentru a rezolva aceasta problema, in cadrul noului studiu, cercetatorii au analizat modul in care celulele se dezvolta in pancreas. Ei au observat ca odata create, celulele se separa in insule pancreatice. Specialistii au analizat procesul in laborator, unde au separat artificial celulele stem si le-au reorganizat in grupuri ce sunt formate si in mod natural de corp. Noul aranjament a permis celulelor stem pancreatice sa ajunga la maturitate si sa functioneze la fel ca celulele obisnuite ce produc insulina. De asemenea, atunci cand au fost transferate la soareci sanatosi, celulele au continuat sa produca insulina.

Bolile reumatice (reumatismul) sunt afectiuni dureroase, cauzate de inflamatie, tumefiere si durere in articulatii sau muschi. Unele boli reumatice, cum ar fi osteoartrita, sunt rezultatul uzurii articulatiilor. Altele, precum artrita reumatoida, apar atunci cand sistemul imunitar devine hiperactiv si ataca garniturile articulatiilor, cauzand dureri articulare, umflare si distrugere. Exista mai mult de 100 de boli reumatice. Aproximativ 27 de milioane de americani au osteoartrita. Aceasta afectiune provoaca, de-a lungul timpului, daune cartilajului. Osteoartrita poate fi o parte naturala a procesului de imbatranire si poate afecta toate partile corpului. Cu toate acestea, zonele cele mai afectate raman genunchi, soldurile, gatul, partea inferioara a spatelui si degetele…

Bolile reumatice au fost clasificate in functie de localizare si de caracteristicile simptomelor: reumatism localizat (bursita); reumatism regional (tulburarile articulatiei temporo-mandibulare); reumatism generalizat (fibromialgia); reumatism psihogen (durerile musculare si articulare care sunt in contradictie cu starea fiziologica reala a unei persoane, determinate de tulburari psihice sau psihopatii).

Recomandari pentru ameliorarea reumatismului: Bucati de telina se oparesc in clocot, dupa ce s-a racit putin se bea zeama in care au fiert legumele. Telina fiarta se toaca cu putina faina, lapte si miere, se amesteca pana se obtine o pasta, se poate consuma ca salata, umplutura pentru cartofi fierti sau unsa pe paine prajita. Se beau 1 – 2 pahare de suc de telina/zi, tratament cu efecte foarte puternice. Frunzele de telina oparite cu apa clocotita, se lasa sa se raceasca si se pun pe articulatiile dureroase, timp de 2 ore. Ceaiul de patrunjel luat inainte de masa, stimuleaza rinichii, ceea ce previne manifestarea accentuata a reumatismului.

Cultivarea daliilor în solarii

Înființarea culturii poate începe la sfârșitul lunii martie, după aceleași scheme de plantare recomandate folosindu-se rădăcini puse mai întâi la forțat. Protejarea cu folie se asigură până la sfârșitul lunii mai și se reia din octombrie până la 15-20 noiembrie.

Uneori este nevoie ca solariul să aibă și o sursă de încălzire, pentru a se putea interveni în caz de temperaturi scăzute. Prin cultivarea daliei în solarii se realizează devansarea înfloririi către sfârșitul primăverii și prelungirea ei în etapa de toamnă, putându-se obține astfel producții de 30-50 de tulpini florale pe plantă.

Dalia folosită în culturile asociate

În cadrul solariilor, dalia poate fi asociată cu culturi legumicole (ceapă verde, varză timpurie) pentru o folosire mai intensivă a spațului de producție. Distanța între rândurile de dalia se mărește, în acest caz, la 100 cm, iar între ele se intercalează câte un rând de tomate timpurii ori varză timpurie sau câte 4 rânduri de salată, ceapă și alte verdețuri.

Culturile asociate eliberează terenul în lunile iunie-iulie, etapă în care dalia formează o masă vegetativă bogată.

În concluzie, dalia constituie una dintre culturile cele mai rentabile, asigurând producții mari și de calitate pe o perioadă de 5-7 luni și totodată, contribuie la diversificarea sortimentului de flori tăiate pentru perioada de vară toamnă.

Cum se fac tăierile la trandafiri

Tăierea trandafirilor este o măsură tehnologică destul de controversată, deoarece unii recomandă tăierea lungă, alţii pe cea scurtă. in abordarea acestei problemc trebuie să ţinem seama de condiţiile naturale (sol, climă), caracterul soiului, scopul plantaţiei (de decorare sau flori tăiate).

În general, în plantaţiile destinate decorării se fac tăieri mai lungi, în cele pentru flori tăiate mai scurte, deoarece lungimea tijelor constituie un element de calitate pe când în primul caz interesează abundenţa înfloritului.

Care este momentul optim de tăiere

Momentul efectuării tăierilor este primăvara, sfârşitul lunii februarie – începutul lunii aprilie, când zonle degerate se disting uşor.

Care este tehnica tăierii

Tehnica tăierii: ramurile de un an se taie deasupra unor muguri exteriori astfel ca mugurele devenit terminal să fie situat pe partea mai înaltă a secțiunii, tăierea să se facă fără ciot, la 3-4 mm deasupra mugurelui, într-un plan de cca. 30-35° faţă de orizontală, astfel ca în partea opusă mugurelui, planul să nu fie mai jos ca baza mugurelui. Rănile mai mari de 2 cm se ung cu vopsea.

Cu ocazia executării tăierilor trebuie respectate unele reguli generale, indiferent de grupele de trandafiri:

după ierni aspre ramurile se taie până la zonele nevătămate de ger
intensitatea tăierii se stabileşte în funcţie de vigoarea ramurilor realizată în anul precedent
în mod obligatoriu se îndepărtează ramurile uscate, rupte, bolnave, cele din centrul tufei, cu vârsta mai mare de trei ani, precum şi drajonii din portaltoi. De asemenea, ramurile slabe (sub 3-4 mm) şi cele nematurate se îndepărtează, respectiv se taie la un cep de 2-3 cm.

Tăierea trandafirilor din grupa Thea-hybrida

Tăierile se fac în funcţie de vigoarea plantelor şi de modul de utilizare H florilor: pentru decor sau flori tăiate.

În primul caz soiurile de vigoare mică se taie la 4-6, cele mijlocii la 6-8 pe când, iar cele viguroase la 8-10 muguri. in cazul cultivării acelorași pentru flori tăiate se taie mai scurt cu 2 muguri comparativ cu soiurile pentru decor. Numărul de ramuri pe tufă în cazul soiurilor pentru decor este de obicei de 6-8, pe când la cele pentru flori tăiate de numai 4-5.

Tăierea soiurilor din Grupa Polyantha și Floribunda

Întrucât soiurile din această grupă sunt destinate cu precădere decorării se taie lung, la 6-10 muguri, se taie inflorescențele a anului trecut împreună cu 1-2 muguri superiori.

Tăierea soiurilor din grupa celor urcători

Urcători neremontanţi: se taie de regulă după înflorire, când se îndepărtează ramurile de peste 3 ani, cele rupte sau bolnave, iar ramurile secundare se taie la 8-10 cm. Pe acestea se vor forma florile in anul viitor.

Urcători remontanți: se taie primăvara când ramurile se răresc, îndepărtând cele bătrâne, uscate degarnisite. Ramurile anuale se scurtează la jumătate şi se leagă de pergole.

Cum se face tăierea de vară

Tăierea de vară. in general, în cursul verii lăstarii care îndesesc tufele se elimină de la bază, iar cei fără flori se scurtează la jumătate. Thea hybrizii destinaţi florilor tăiate se taie odată cu recoltarea florilor. În acest caz tija se taie deasupra unui mugure încă bine dezvoltat (de obicei a 3-4-a frunză de la bază) astfel ca să rămână frunziş suficient, in caz contrar tufele slăbesc, La celelalte soiuri destinate decorării, după înflorit tijele se taie lung, îndepărtând 1-2 frunze de la vârf sau tăind numai florile trecute.

Drajonii tineri porniți din portaltoi se îndepărtează prin tăierea lor cu un otic, ori de câte ori apar ‘in masă.

Polianthele şi floribundele de vigoare mică nu se taie vara, celelalte destinate florilor tăiate se taie deasupra unui mugure bine dezvoltat, iar celor pentru decorare li se îndepărtează inflorescențele.

Trandafirul – planta frumoasă cu multiple întrebuințări!

O floare pe cât de frumoasă, pe atât de multe întrebuințări prezintă, de la propietățile terapeutice în care este folosit având un rol cicatrizant, antidiareic, antidizenteric sau antiinflamator, la cele cu rol aromatizant sau odorant sau în preparate tradiționale precum gemurile și dulcețurile.

Trandafirul pentru petale preferă zonele cu climat răcoros unde temperatura medie nu depășește 8 grade C, reușind să reziste chiar și la temperaturi de -25 de grade C.

Cel mai bun soi, care se pretează la condițiile climatice din România este soiul Rosa rugosa.

Cum se înființează și întreține până la intrarea pe rod?

Trandafirul poate fi amplasat pe terenuri cu fertilitate medie, permeabile sau pe soluri ce nu sunt favorabile pentru alte specii de arbuști fructiferi.

Se poate interveni pentru defrișarea vegetației existente, urmată de ferilizare și arătura adâncă. Distanțele de plantere sunt de 3 m între rânduri și 1 metru între plante pe rând. Totuși pe terenurile accidentate distanțele de plantare pot fi de 2 x 1 m sau 1,5 x 1 m.

La groapa de plantare (30×30 cm sau 40×40 cm) se poate aplica o doză de 5-6 kg/plantă de gunoi de grajd. Materialul săditor se introduce în groapă cu 5 cm mai adânc pentru a stimula drajonarea. După plantare tulpinile se scurtează la 4-5 muguri și se udă cu 8-10 litrii de apă/plantă.

În primii ani trandafirul are o creștere lentă, astfel că este necesară menținerea solului curat de buruieni. Intervalul dintre rânduri se lasă se se înierbeze natural, cosind-o pe măsură ce crește și ajunge la 10-15 cm.

Cum se întreține plantația după ce a intrat pe rod?

În fiecare primăvară solul se lucrează pe rândul de plante sau se erbicidează. Intervalul dintre rânduri se menține înierbat, executând aceleași lucrări ca și în plantațiile tinere, iar resturile vegetale se poate folosi ca și mulci pe rândul de plante.

Fertilizarea în plantaţii se face începând cu al doilea an de la plantare, anual se aplică o doză de 100 kg N/ha repartizează în trei doze egale: prima doză se aplică înainte de pornirea în vegetaţie, a doua fracţiune la interval de 1 lună, iar a treia fracţie după ce florile au legat, însă niciodată nu se va depăşi data de 25 iunie. Deficitul temporar de apă poate diminua calitatea şi cantitatea producţiei de petale.

Cum se face recoltarea?

Recoltarea petalelor se face manual în lăzi de lemn sau carton şi se depozitează în locuri umbrite sau în spaţii răcoroase prevăzute cu sistem de ventilaţie

Recoltarea se execută în stadiul de boboc floral, în faza de deschidere, iar petalele se desprind împreună cu receptaculul. Cantitatea recoltată pe zi (8 ore de lucru) este de 20-25 kg flori. Pentru a evita pierderile se recomandă recoltarea zilnică sau la interval de 2 zile.

Producția medie la hectar este de 1.800 de kg/ha, iar cea mai mare parte a cheltuielilor de înființare sunt reprezentate de costurile cu materiile și materialele. Prețul de vânzare al unui kilogram de petale este situat la 12 lei, astfel că venitul pe un hectar de trandafir poate ajunge la 21.600 de lei.

Prețul unui butaș de trandafir este cuprins între 2,5 – 5 lei, iar la un hectar intră cam 3.300 de plante.

Potențialii clienți

Tinând cont de aria extrem de largă în care este folosit trandafirul, printre potențialii clienți se pot regăsi fabricile de prelucrare a petalelor pentru obținerea gemurilor și dulcețurilor, plafarele, și chiar fabricile ce obțin odorizante sau esențe pentru parfumuri.

Mărul, salata verde, trandafirul – plantele preferate de păduchii de frunză

Mari cât mărimea bobului de orez, au diferite culori de la verde deschis la negru. Hrana lor este formată din seva lăstarilor fragezi, împiedicând dezvoltarea plantei. Plantele preferate ale păduchilor de frunză sunt mărul, salata verde, vărzoasele, fasolea, trandafirii și gălbenelele.

Primele semne sunt date de frunzele deformate, îngălbenite, cenușii, iar pe partea dorsală se găsesc mulțimea de păduchi, care las pe frunză o excreție lipicioasă.

Cum combatem problema?

Este recomandat ca plantele să fie controlate cu regularitate, din primăvară până în toamnă, pe partea dorsală a frunzelor, locul în care se regăsesc păduchii și fără ca planta să aibe încă simptomele îmbolnăvirii.

Se poate încerca și spălarea cu un jet de apă, cât și cu implicarea în luptă a dușmanilor naturali și anume gărgărița și crisopele.

Puneți în vecinătatea plantelor un lighean galben (pentru că această culoare atrage păduchii) cu o soluție de săpun sau o placă galbenă.

Pentru a feri de acești dăunători straturile de trandafiri și de cimbru, precum și răzoarele de castraveți și roșii, este indicat să plantați levănțică care va ține departe păduchii.

Utilizarea insecticidelor este recomandată numai în caz de infestare puternică. Totuși înainte de a utiliza insecticide încercați totuși să combateți păduchi cu ceai de vetricea sau cu extract de urzici. Pentru soluția cu vetricea se pune 150 de grame din această plantă în 10 litrii de apă clocotită. După 30 de minute răciți ceaiul și diluați-l cu apă (1:5 proporția). Pentru varianta cu soluția din urzică, folosiți 1 kg de urzici proaspete în 10 litrii de apă rece. Lăsați-o la macerare timp de 24 de ore, apoi stropiți plantele fără a dilua soluția.

Cum se plantează bulbii de flori toamna și care înfloresc primăvara

Flori precum lalelele, narcisele și zambilele, înfloresc frumos primăvara, dar trebuie plantați încă din toamnă.

Bulbii înfloresc întotdeauna

Bulbii sunt foarte ușor de crescut și vor prospera în aproape orice tip de sol. Aceștia înfloresc întotdeauna din primul an. Cele mai bune rezultate pe termen lung vor fi obținute dacă bulbii sunt plantați într-un loc relativ însorit, în sol bogat în humus, cu o structură afânată. Apropo, begoniile și anemonele cresc din tuberculi și gladiolele și șofranul cresc din cormi. Totuși, metodele folosite sunt aceleași.

Se recomandă administrarea îngrășământului imediat după ce bulbii au înflorit, astfel încât aceștia să depoziteze suficiente substanțe nutritive pentru a asigura o înflorire bogată în următoarea primăvară.

Adâncimea de plantare

Cea mai potrivită adâncime de plantare pentru bulbi este indicată pe etichetă. Pământul de deasupra bulbului ar trebui să fie de două ori mai dens decât bulbul. Cu alte cuvinte, un bulb de cinci centimetri înălțime ar trebui să fie plantat la o adâncime de aproximativ zece centimetri, cu vârful în sus. Imaginea de mai jos indică adâncimi potrivite de plantare. Florile mari ale unora dintre lalele devin mici o dată cu trecerea anilor, deci este mai bine să se planteze bulbi noi.

Plantarea în grupuri

Este mai bine să se planteze bulbi în grupuri de aceeași varietate sau să se amestece diferite sotimente? Acest lucru depinde numai de dumneavoastră. Puteți planta bulbii în grupuri separate, să spunem de doisprezece bulbi din fiecare varietate, sau ați putea crea o colecție mare amestecată care conține trei până la cinci varietăți diferite. O astfel de soluție foarte decorativă va înveseli o zona cu arbuști veșnic verzi sau va crea un efect interesant pentru borduri.

Naturalizarea bulbilor

Plantele cu flori mici cu bulbi, cum ar fi ghioceii și șofranul sunt ideale pentru naturalizare. Bulbii se multiplică automat, oferindu-vă din ce în ce mai multe flori de primăvară fără ca dumneavoastră să faceți ceva. Cele mai bune rezultate sunt obținute plantând o singură varietate pe o suprafață largă, cum ar fi sub un grup de tufișuri, într-o grădină alpină sau pe o peluză. Dacă împrăștiați bulbii cu mâna și îi plantați unde cad, veți obține un efect foarte natural.

Care flori sunt considerate cele mai frumoase din lume?

Cele mai frumoase flori din lume, desigur, se bucură de o mare popularitate. Gusturile nu se discută, dar florile prezentate nu pot lăsa indiferent pe nimeni. Aroma şi aspectul lor ne inspiră, ne folosim de multe ori că să decorăm casele, parcurile, grădinile, iar aromele lor – pentru parfumuri de lux.

Strelitzia
Această floare neobişnuită este adesea numită „Pasărea paradisului”, pentru forma sa neobișnuită și culoarea vie. La o examinare mai atentă, floarea frapează prin unicitatea şi frumuseţea sa. Planta în sine este destul de mare și poate ajunge la o înălţime de 1,5 metri, floarea, de asemenea, este mare. Strelitzia creşte în Africa de Sud şi este înalt apreciată de floriști.

Trandafirul
Trandafirii sunt, probabil, cele mai populare flori din lume, cei multicolori fiind apreciați de secole. Trandafirii nu sunt plante exotice şi cresc aproape oriunde. Ei sunt iubiţi și apreciați în toată lumea pentru frumusețea și aromă lor plăcută.

Orhideea

Orhideea este o plantă de interior foarte populară, apreciată pentru frumusețea ei. Varietatea de culori și forme este incredibilă şi se pare că acestea mai degrabă sînt create de mîna omului decît de natură. În urmă cu câteva secole aceste flori erau considerate rare și foarte valoroase.

Cala

Calele sunt flori simple, dar foarte frumoase și elegante. Splendoarea lor era recunoscută de grecii antici, care le au dat numele – „Kallos” (frumusețe). Calele sunt crescute ca plante de interior, însă în preajma lor este nevoie de atenție sporită, întrucât sunt otrăvitoare.

Zambila

Aceste flori de primăvară împodobesc multe grădini din lume. Astăzi le putem găsi anul împrejur datorită eforturilor floriștilor, care cultivă aceste plante. Dacă sunt tăiate, îşi pierd repede aroma şi frumuseţea, așa că cel mai bine este să fie cumpărate în ghivece.

Bujorul

Floarea frumoasă și bogată de bujor arată minunat în orice grădină, așa că poate fi des întâlnită. Frumusețea acestor flori a fost cântată de mulţi poeţi şi artişti. Unul dintre împăraţii chinezi a fost fermecat de bujori şi aroma lor minunată, încît a numit această floare „simbol al Chinei”.

Nufărul

Nuferii sînt foarte populari în lume, deşi aceștia pot fi admirați doar în apropiere de lacuri. Numeroasele soiuri de nuferi pot fi găsite în întreaga lume. În poezie, nuferii sînt simboluri ale iubirii, care au atras mulţi artişti. Aceste flori pot fi considerate pe bună dreptate capodopere ale naturii.

Plumeria

Plumeria, un mic arbust tropical, are flori uimitoare. De obicei ea reprezintă o floare cu cinci petale albe cu centrul galben, însă uneori se pot întîlni și flori de altă culoare. Planta nu este capricioasă. Tot de ce are nevoie este mult soare şi puţină apă. Ea are un miros puternic, mai ales pe timp de noapte. Acesta este motivul pentru care este considerată unică.

Florile de cireș

Florile de cireş sînt înalt apreciate mai ales în Japonia, fiind considerate simbol al primăverii. Cireşul în floare constituie adesea o sursă de inspirație pentru poeți. Nu este surprinzător că japonezii, cu înclinația lor pentru frumusețe, preferă anume aceste flori.

Gazania

Gazania este o floare foarte frumoasă, cu multe petale, care uimește imaginația. În Africa de Sud aceasta floare se numește „floarea-comoară”, probabil din cauza combinaţiei neobişnuite de culori şi desenului de pe petale.

Fisostegia, alegerea potrivită pentru grădina ta

Fisostegia este una dintre florile foarte căutate pe perioada de vară, datorită tijelor sale lungi și frumos garnisite cu flori albe ori roz. Se folosește în buchete înalte, fie singură, fie în combinații cu alte flori de sezon.

Planta este originară din America de Nord (Texas), iar varietatea Physostegia virginiana este cea mai cultivată. Planta are creștere tranșantă datorită numeroșilor lăstari ce invadează rapid terenul din jur. Din tufa plantei se desprind tulpini florale, drepte, muchiate, înalte de cca 1 m.

Care sunt cerințele plantei

Fisostegia preferă solurile revene și ușoare (argilo-nisipoase). Iubește soarele, dar tolerează destul de bine și semi-umbra. În general, este considerată o plantă destul de rustică, fără să manifeste pretenții deosebite, dar nu-i priește terenurile care se usucă ușor vara.

Înființarea culturii

Se înmulțește la fel de bine prin divizarea tufei și prin semințe. Divizarea tufei este bine să se facă primăvara, atunci când vremea permite lucrul în grădină. Ea poate fi executată și toamna, în septembrie-octombrie. Diviziunea de plantă trebuie să cuprindă, câțiva lăstari pentru a obține plante bine formale încă din primul an.

Dacă se dorește o înmulțire masivă, se poate folosi fiecare lăstar în mai-iunie, în răsadnițe, solarii sau pe brazde afară. Răsadurile se repică tot în unul din aceste locuri, iar toamna sau, mai bine, în primăvara următoare se trec a locul definitiv.

Indiferent de materialul săditor folosit, înființarea se face pe brazde sau pe teren nemodelat, la distanțe de 40-50 cm în ambele sensuri.

Întrucât planta se extinde rapid pe terenul din jur, ea trebuie scoasă și replantată la interval de 3-4 ani. Cu această ocazie, se elimină părțile îmbătrânite și se înmulțește prin divizarea tufei.

Îngrijirea culturii

Îngrijirea culturi este în general, foarte simplă și presupune efectuarea unui număr relativ restrâns de lucrări. Reîntinerirea culturii se impune la 3-4 ani, prin scoaterea plantelor, divizarea și plantarea într-un teren nou. Udarea devine indispensabilă în timpul căldurilor mari din vară.

Ea se face, de preferință, seara. Mulcirea solului cu mraniță este bine să se facă după curățarea de primăvară. Lucrarea se impune în terenurile uscate și nisipoase, pentru a reduce udarea și a ușura reținerea apei pluviale.

Combaterea păduchilor se realizează prin pulverizarea cu insecticide, având grijă să stropească bine planta și să se repete tratamentul la câteva zile.Toamna se aplică o tăiere de scurtare a tulpinilor la 10-20 cm de la sol. În regiunile cu geruri puternice se procedează apoi prin acoperirea plantei cu frunze marte pentru a o proteja de frig. Recoltarea tijelor florale se face atunci când jumătate din florile inflorescenței sunt deschise.

✨ ✨✨✨✨✨✨

(Saracia,restrictiile,stransul curelei este pentru muritori nu pentru desteptii natiei…) Salariile anuale din BNR costa 500 milioane de ron si s-au marit constant cu 20% in ultimii ani… Sunt 41 de Directii,146 de Servicii iar Cancelaria are 10 birouri iar conducerea e ,,asigurata” cu vreo 200 de directori…Care e rolul BNR? Sa tina inflatia jos… 📍 (Cum e temelia/fesenia, asa e si hardughia politruca, pentru jupuit,furat si distrus ROMANIA…) Consiliul Economic Fiscal: Gaura neagră a banului public unde sinecuriștii „mafiei postdecembriste” toacă milioane de euro pentru a tăia frunză la câini📍 (Fiindca a ”curbat” Crucea lui Hristos…) Facebook – arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi” (2)📍„Salariile sunt pentru fraieri”📍 Corupția din România, la loc de „cinste”, în TOP 3, pe harta Europei. A scăzut față de 2019📍 Judecătorii CCR: salariu 10.000€, spor supărare – 2.300€, spor confidențialitate – 500€. Plus pensie specială📍 Monstri – cele mai malefice personalitati istorice, de la Nero la Osama bin Laden📍 David Brooks: „Este o lume în care cel tare mănâncă pe cel slab. Dacă vrem să supraviețuim, trebuie să alegem bătăuși în funcții înalte”📍Cum a fost crescut Putin la sânul democrației occidentale (si…) Cum gafele politice ale lui Bill Clinton și George W. Bush au contribuit la apariția unei Rusii postcomuniste ostile democrației, piețelor libere și Occidentului📍 Colapsul societăților complexe: Joseph Tainter 1988📍 (Inspirându-se din moștenirea cărții „Limitele creșterii”-Authors: Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows, Jørgen Randers, William Behrens III , cititorii sunt invitati sa accepte ca este mai sanatos cu mai puțini oameni, în loc de mai mulți…) Sfârșitul creșterii populației…📍

Cum a eşuat flota românească în oceanul corupţiei 📍 (Cativa miliardari nu mai incap de miliarde de muritori…) Limitele creșterii 📍 După 40 de ani, Clubul de la Roma reafirmă apocalipsa planetei 📍 Cartea care a stârnit o teamă mondială de suprapopulare- „Bomba demografică” a făcut predicții sumbre și a declanșat un val de represiune în întreaga lume 📍 Copiii modificați genetic: preambulul unui viitor sumbru (de Stella O’Malley) 📍(Chiar daca a fost apreciat si respectat mai mult in strainatate, ne-a daruit comori unicate!) …Moștenirea lui Mircea Lucescu. Doar doi antrenori au cucerit mai multe trofee în fotbal decât regretatul tehnician și… Cele 10 momente de neuitat din cariera lui Mircea Lucescu 📍 (Boala șpăgii în spitale- intronata prin VACCINARE PESEDIANA se dovedește a fi incurabila…) Boala șpăgii din spitale s-a ameliorat, însă e departe de vindecare. Mărturiile celor care au luat sau au dat mită 📍 (NU SE VREA ca Boala letala din Ministerul Sanatatii sa fie lecuita…) Șpaga nu poate fi stârpită din spitale: Ministrul Sănătății cere autorităților să se sesizeze 📍Cum a trecut ciuma roşie avuţia naţională a României pe numele membrilor găştii PSD-iste 📍 În dictatura PSD-istă a mafiotului Adrian Năstase, la Muzeul Ţăranului Român au înflorit trandafirii corupţiei şi jefuirii banului public 📍 Limite și dincolo de ele: La 50 de ani de la „Limitele creșterii”, ce am învățat și ce urmează?📍

Ce a fost „DOGE”: tentativa lui Elon Musk de a transforma statul, care a vizat eficiența, dar a dus la extinderea capacității de supraveghere a statului📍 „IA va fi sfârșitul nostru” – are dreptate Colm Tóibín în legătură cu amenințarea la adresa scrisului creativ?📍 Sfârșitul creșterii populației 📍(Un alt inceput al sfarsitului…) Scene haotice la concertul lui Travis Scott din Melbourne: care este rolul artiștilor în comportamentul mulțimii? 📍 Filosofia îndoctrinării și cum să o corectăm-Unii oameni sunt mereu în război…📍 Ce roman mi-a schimbat opiniile 📍 Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste în întreaga lume 📍Klaus Schwab: omenirea trebuie forțată să colaboreze cu globaliștii 📍 Fiica lui Klaus Schwab a mărturisit: „WEF intenționează să omoare miliarde de oameni”📍 Harari: dacă omenirea refuză predarea suveranităţii în mâna elitei, va fi exterminata 📍Creierul tău poate fi antrenat, la fel ca mușchii tăi – un neurolog explică cum să-ți îmbunătățești sănătatea creierului📍 State of Health in the EU: România alocă doar 1% din bugetul de sănătate pentru prevenție, în timp ce speranța de viață rămâne cu 5 ani sub media UE📍 Recorder.ro – investigație devastatoare privind corupția din sistemul judiciar românesc (video)📍 Limbajul ascuns al ritmurilor corpului nostru📍 Obsesia noastră pentru ipocrizie înrăutățește lucrurile 📍 „Afacerea șpaga la ANAF”: Inspectori și șefi prinși cu mii de euro mită pentru a „închide ochii” la controale 📍 Gânduri rătăcite: Predicțiile laureatului Nobel Robert Solow pentru secolul următor📍 Maeștrii Nimeniului: Logica defectuoasă a educației universale📍 Arta războiului 📍(Ieri,ca si azi dae si mâine…) Raport INS: România, 3,59 de milioane de persoane sărace. 22,2% dintre tinerii între 18 și 24 de ani, sub pragul sărăciei. Regiunea Sud-Vest Oltenia (29,8%), cea mai săracă📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială📍

Lagărul de Concentrare Digital – cum poți evada?📍 Documente declasificate leagă programul american de arme biologice de epidemia de boală Lyme📍 Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial📍 David Icke – Secretul Suprem📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială📍 Facebook – arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi” (2)📍 Dezvăluirile extraordinare făcute de un fost angajat al serviciilor secrete despre supravegherea populaţiei 📍 Privire de ansamblu asupra educației din România (2025) 📍 Robinson Crusoe, ultima ispită. O poveste din epoca comunistă – {recenzie}📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială📍(Lacatul pe sexare devine realitate…) PERMIS DE PROCERE 📍 Reacția mea la „Limbajul lui Dumnezeu”📍 Otravă de șobolani în borcane cu mâncare pentru bebeluși, descoperite în supermarketuri din mai multe state europene📍 (Ce fel de impozite plătești? Ce nu plătești? Cum ajungi să nu plătești impozit pe venit când ești Jeff Bezos, Elon Musk? Despre ce vorbești?) Sistemul nostru fiscal ar trebui să te înfurie📍(Cladita pe hotie, porno-talharie, coruptie, viclenie, cumetrie etc…) România are peste 6.000 de privilegiaţi care călătoresc cu paşaport diplomatic. Ministerul Afacerilor Externe a eliberat zeci de mii de astfel de documente din ‘90 și până azi📍 Ne jucăm viitorul la jocuri de noroc📍ALTE SUBIECTE FERBINTI: Americanii fac un pas înainte pentru a-i opri pe Goliații noștri corporatiști… Marea Ezitare- Haosul politic non-stop dăunează grav economiei noastre…📍 Occidentul distorsionat📍 „Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli📍 Control total și permanent prin Inteligența Artificială (II)📍(Incalcite sunt caile sobolanilor care saboteaza, rod, intuneca Tara…) Bolojan: „Decizia PNL e să nu mai facă o Coaliție cu PSD”. Cum descrie relația cu Sorin Grindeanu📍 NU BOLOJAN E MIZA. Care sunt cele trei mize ale socialiștilor📍

DOCUMENTE – Iese fum fără foc?/Noi amănunte despre „cuibul porumbeilor” Docuz/Ciolacu📍 ”Liderii PSD, niște marionete după care se ascund oameni foarte puternici”📍 Denise Rifai CONCEDIATĂ de la Kanal D după episodul cu Mugur Isărescu care a SCĂPAT DE SUB CONTROL📍 Bolojan: Baronii locali de la PSD au rămas fără pușculiță. Au aprins un fitil fără să calculeze unde va detona. În ce condiții ar pleca imediat din funcția de premier📍 (Inca un ”Patriarh al nevinovatilor…”) PSD Bistrița-Năsăud anunță demisia baronului Radu Moldovan din poziția de președinte al organizației, în urma anchetei DNA📍 Când milioane de români și-au făcut bagajele și au plecat să spele vase la Londra sau să culeagă căpșuni în Spania, nu o făceau din dragoste pentru aventură…📍 (Si astfel devine si mai…MICA) Politico: Magyar vrea să readucă Imperiul Austro-Ungar pe hartă / Viitorul prim-ministru al Ungariei dorește să stabilească relații mai strânse cu Austria și cu alte țări din Europa Centrală pentru a avea o influență mai mare la Bruxelles📍 (Si pentru analfabetism se fura,se minte,se distruge o tara…) Zeci de angajați ai ANAF și ai Ministerului Finanțelor au obținut diplome false de studii superioare de la universități „fantomă”📍 SECURISTAN: Nici în Italia anilor ’70-’80 mafia nu deținea controlul absolut asupra Justiției! În România se face dreptate doar pentru borfași📍 Butonul fricii: Cum suntem controlați prin manipulare emoțională 📍 (Nu va mai da-ti pe mana dr-acilor incompetenti-cu grade slipuite in halate albe… DOAR -) 10 scriitori români care au murit în circumstanțe neclare sau tragice📍 Savonea a mai scăpat (INCA) un interlop. Era condamnat la 7 ani de închisoare, dar apoi a scăpat definitiv de pedeapsă prin „metoda Lia”. Este un nou episod din „Justiția capturată”…📍 ONU avertizează: Lumea se îndreaptă spre un „faliment hidric” ireversibil pe măsură ce rezervele de apă scad📍

PAN Europe: 85% dintre merele testate conțin pesticide multiple, cu riscuri pentru dezvoltarea copiilor📍 Mașinăria de minciuni📍 Reflecții despre comunism📍 Dosarul Mircea Vulcănescu: închisoarea Aiud și documentele dispărute📍 Corneliu N. Vaida se simte îngândurat de (ne)moartea genialului Lucescu …📍 Șocantele legături interlope ale Liei Savonea. Șefa Înaltei Curți a salvat un mafiot din clanul cu care făcea afaceri. Grav conflict de interese📍 22.000 de euro pe lună – salariul baronului PSD de la Antibiotice Iași. Și-a angajat și nevasta, și fiul la compania de stat📍 Liviu Dragnea ar putea fi sanctificat de BOR, cu tot cu mustaţă- Sfântul Livachie, patronilor puturoşilor, al primarilor traseişti, al ologilor cu mâini, al orbilor cu carnet auto,al…📍 „Decăpuşarea” companiilor de stat. Cum poate aduce statul român 2-3 miliarde de euro în fiecare an printr-o mişcare strategică📍 ” Pentru unii, democrația înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, arogant, dar aflat la putere.”📍 Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune Ed.2📍 Topul marilor ţepari. Devalizarea banului public📍Se închide Europa Liberă România. Rămânem cu mizerii ca RTV și Realitatea Plus📍 Silviu Brucan: TRĂDĂTORUL SUPREM – Cum a VÂNDUT România de 3 ORI📍 Execuția Brutală A Lui Benito Mussolini Este Greu De Suportat📍 Ne distruge tehnologia creierele? Ultimele 5 zile din viața lui Nicolae Ceaușescu📍 Ion Iliescu: Istoria pe care nu o vezi la știri – AFLĂ POVESTEA COMPLETĂ📍 Despre Ion ficior, cu Grigore Cartianu📍 Cum isi bat joc spitalele de pacienti!📍 Radu Miruță cere demiterea șefei Metrorex, pentru 60.000.000 de euro neîncasați din penalități și „afaceri pe WhatsApp” la metrou📍Bolojan: Preţul la curent putea fi mai mic cu 20-30% pentru cetăţeni. Hidroelectrica a preferat să ia bonusuri de performanţă în fiecare an (TOT din banii contribuabililor…)📍

//////////////////////////////////////////////////////////

Bolojan: Preţul la curent putea fi mai mic cu 20-30% pentru cetăţeni. Hidroelectrica a preferat să ia bonusuri de performanţă în fiecare an (TOT din banii contribuabililor…)

Loredana Diacu

video

Economist: „În 2008, petrolul era 150 de dolari barilul şi benzina 4 lei litrul. Acum petrolul e în jur de 100 şi benzina peste 9 lei”

Parlamentar, indignat: Tinerii sunt influenţaţi de nomenclaturişti să creadă că perioada comunistă a fost cool

Senatorul bate cu pumnul în masă: Comunismul trebuie incriminat! A suferit un întreg popor. Doar nomenclaturiştii au trăit bine-mersi

„S-a opus dictaturii, s-a opus răului, atunci când era greu să spui nu” – deputat USR, omagiu lui Márton Áron

Premierul Ilie Bolojan a vorbit într-un interviu acordat Magdei Grădinaru, la Rock FM, cum au funcţionat lucrurile pe piaţa energetică. Potrivit liberalului, mari companii au pus profitul înaintea investiţiilor iar preţul l-au suportat românii care au achitat facturi mai mari.

El a dat exemplul Hidroelectrica, el precizând că în loc să facă investiţii managerii companiei au preferat să îşi ia bonusuri de performanţă pentru profituri pentru care nu s-au zbătut.

Bolojan a mai vorbit şi despre companiile cu pierderi, pierderi care sunt suportate, finalmente, de români.”Gândiţi-vă că Hidroelectrica în aceşti ani a făcut puţine investiţii. Au preferat să facă profituri, pentru că oricum apa în România curge de la deal la vale, deci trece prin hidrocentrale, prin baraje, în loc să facă investiţii.Şi gândiţi-vă că dacă lângă fiecare baraj care este pe cursul apei, nu în zona montană, care trebuie să funcţioneze, pentru că nu poţi opri apa, am fi montat de un an, doi nişte baterii de stocare, în aşa fel încât toată producţia între orele de la prânz să fie stocată şi să fie eliberată seara, ar fi însemnat profituri mai mari pentru Hidroelectrica şi ar fi însemnat preţuri cu 20 – 30% mai mici pe piaţa de energie din România pentru cetăţenii noştri.Dar au preferat să ia bonusuri de performanţă în fiecare an pentru profiturile pentru care nu s-au zbătut, de 150.000 – 180.000 de euro, pe lângă salariile mari pe care le au.În loc să facă aceste investiţii, dacă le-ar fi făcut, ar fi lăsat foarte puţine spaţii de tranzacţionat pe pieţe. Şi cei care fac bani din operaţiuni care se întâmplă pe pieţele zilnice ar fi avut o marjă mult mai mică de mişcare şi preţul energiei ar fi scăzut”, a explicat Bolojan.”Sunt nişte anormalităţi că în loc să îţi faci reducerea de cheltuieli, să-ţi controlezi cheltuielile, să muţi ineficienţa în preţul final, în preţul final la energie, în cazul companiilor monopoliste din energie care nu-i interesează, pentru că oricum nu sunt alţi producători şi oricum produc 60% din energia României, trei companii de stat, iar în preţul biletelor la companiile monopoliste din transporturi sau în subvenţii de milioane de euro pe care le dăm anual în pierderi enorme.Şi orice companie care este în această situaţie, dacă nu are o conducere care într-adevăr se uită la cheltuieli şi nu îşi bat joc de banii pe care îi încasează. Dacă nu fac asta, ce fac?Se mută cu pierderile, se mută cu găurile negre în preţuri la populaţie, preţuri de tarife, preţuri de megawatt sau în subvenţii de la bugetul de stat.Şi, v-am spus, oricât am aduna, oricât ne-am zbate să creştem colectarea, să creştem taxe, oricât am reduce cheltuielile, dacă aceste lucruri nu le corectăm…Gândiţi-vă doar la o singură companie, Complexul Energetic Oltenia. Anul trecut, pierderile au fost de 200 de milioane de euro.Dacă luăm fiecare companie cu subvenţii, cu tot ce înseamnă asta, cheltuielile enorme pe care le face statul român, într-o formă sau alta, se mută direct sau indirect în buzunarul cetăţenilor.

Dacă nu le corectăm aceste lucruri, indiferent cine vine în guvernare, va ajunge să aibă nişte spaţii tot mai mici, pentru că noi ne-am împrumutat cu viteză foarte mare.Nu ne putem opri de la un an la altul să nu ne mai împrumutăm, indiferent ce guvern vine, doar trebuie să ne controlăm acest serviciu al datoriei în aşa fel încât să rămână spaţii pentru guvernele care vor veni să aibă resurse să investească în energie, să investească în educaţie, să investească în sănătate, să creeze condiţii de dezvoltare, pentru că altfel guvernele vor fi nişte agenţii de plăţi în care să plătească drepturi sociale, în care să plătească dobânzi şi să mai facă câte ceva”, a mai declarat premierul Bolojan.

https://epochtimes-romania.com/news/bolojan-pretul-la-curent-putea-fi-mai-mic-cu-20-30-pentru-cetateni-hidroelectrica-a-preferat-sa-ia-bonusuri-de-performanta-in-fiecare-an—387029?fbclid=IwY2xjawRgbcNleHRuA2FlbQIxMABicmlkETFXUDh2RzNsNE9XV2ptRHd5c3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHtx97q041nj0A7dYvuPNFQ3DsgKv-GayRXeeZ35VNhJrKECUF81tVzwDj_zf_aem_aRJnvw_Q5AAdoX-ZV4mNUg

//////////////////////////////////////////////

Radu Miruță cere demiterea șefei Metrorex, pentru 60.000.000 de euro neîncasați din penalități și „afaceri pe WhatsApp” la metrou

Ioana Ion Jurnalist

Ministrul interimar al transporturilor, Radu Miruță, a cerut miercuri demiterea Marianei Miclăuș, directorul general al Metrorex, invocând grave nereguli financiare și administrative descoperite în cadrul companiei care gestionează transportul subteran al Capitalei, potrivit Club Feroviar.

Citeşte întreaga ştire: Radu Miruță cere demiterea șefei Metrorex, pentru 60.000.000 de euro neîncasați din penalități și „afaceri pe WhatsApp” la metrou

Det. aici…

https://www.libertatea.ro/stiri/radu-miruta-cere-demiterea-director-metrorex-mariana-miclaus-nereguli-5720329?utm_campaign=libertatea-page-post&utm_content=article&utm_medium=social&utm_source=facebook&utm_term=cde-facebook-fresh-articles-828&fbclid=IwY2xjawRgaiVleHRuA2FlbQIxMABicmlkETFXUDh2RzNsNE9XV2ptRHd5c3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHsNsl2TvK5FOtQ7SkmHOQN_xMn4tOxQlS6Xkp3FZfq5GjgnLjoyR6z4WeiPh_aem_VqRo1a5nN-NwM_mdTpKRRA

////////////////////////////////////////////

Cum isi bat joc spitalele de pacienti!

https://www.facebook.com/reel/954480824043171

///////////////////////////////////////////

Despre Ion Ficior, cu Grigore Cartianu

////////////////////////////////////////////

Ion Iliescu: Istoria pe care nu o vezi la știri – AFLĂ POVESTEA COMPLETĂ

/////////////////////////////////////////////

Ultimele 5 zile din viața lui Nicolae Ceaușescu

/////////////////////////////////////////////

Ne distruge tehnologia creierele?

Jim Denison, doctor în filosofie

Co-fondator și director de viziune, Denison Ministries

O persoană izolată se uită continuu la ecranul unui telefon mobil, demonstrând conceptual „putrefiere cerebrală”. De Saklarboy/stock.adobe.com.

Să ne îndepărtăm de știri astăzi pentru a discuta despre modul în care le consumăm. The Guardian întreabă : „Trăim oare într-o epocă de aur a prostiei?” Iată câteva motive pentru această întrebare:Scorurile elevilor de liceu americani la testele de matematică și citire au scăzut la cele mai scăzute niveluri înregistrate vreodată.

Dependența de instrumentele de inteligență artificială erodează abilitățile de gândire critică, dăunează învățării și creativității și crește izolarea și singurătatea.

Cercetările arată că utilizarea excesivă a rețelelor sociale, a jocurilor video și a altor platforme digitale afectează abilitățile funcționale executive, inclusiv memoria, planificarea și luarea deciziilor.

Videoclipurile scurte au fost în mod concludent asociate cu o sănătate mintală și o funcție cognitivă mai precară.

„Putregaiul creierului” a devenit un termen atât de omniprezent încât Oxford University Press l -a ales drept cuvântul anului 2024.

Andrew Budson, neurolog la Universitatea din Boston, specializat în tulburări de memorie, explică problema noastră: folosim tehnologia în scopuri greșite.

„Creierul lor chiar se micșorează”

Dr. Budson relatează că „creierul nostru a evoluat pentru interacțiunile sociale”. Drept urmare, „persoanele care se izolează social, creierul lor se micșorează, chiar dacă nu au o tulburare, iar persoanele izolate social prezintă un risc crescut de a dezvolta demență”.Aș modifica observația sa spunând că creierele noastre „ au fost create pentru interacțiuni sociale” de către Dumnezeul nostru trinitar, care este relațional prin natura sa și ne-a creat după chipul și asemănarea Sa (Geneza 1:27). Cu toate acestea, ideea Dr. Budson rămâne valabilă: atunci când folosim tehnologia în moduri care ne izolează de ceilalți, ne folosim greșit creierele. Și acesta este, de departe, principalul mod în care folosim tehnologia.

Chiar acum, stau singur în biroul meu în timp ce tastez aceste cuvinte. Probabil că și tu citești sau asculți ceea ce scriu. Chiar dacă te uiți la televizor sau la un film astăzi în compania altora, este puțin probabil să discuți sau să experimentezi despre asta într-o manieră relațională. Căștile și căștile intraauriculare blochează intenționat orice altceva. Ecranele pe care le putem ține în mână ne împiedică să facem orice altceva.Iar cercetările arată în mod categoric că o astfel de izolare face ca creierul nostru să se micșoreze, să-și piardă neuroplasticitatea și, în caz contrar, să decline în sănătate și funcționalitate.Așadar, răspunsul este să ne interacționăm mai pe deplin cu lumea din jurul nostru, sau cel puțin așa pare.Nu chiar atât de repede.

„O rețea periculoasă de dominație”

Henri Nouwen avertiza în cartea sa „Calea inimii” : „Societatea noastră nu este o comunitate radiantă de dragostea lui Hristos, ci o rețea periculoasă de dominație și manipulare în care ne putem împleti ușor și ne putem pierde sufletele.”

Nouwen a explicat apoi cum devenim atât de încurcați:„Compulsiv” este într-adevăr cel mai bun adjectiv pentru sinele fals. Indică nevoia de afirmare continuă și crescândă. Cine sunt eu? Eu sunt cel care este plăcut, lăudat, admirat, antipatizat, urât sau disprețuit. Fie că sunt pianist, om de afaceri sau ministru, ceea ce contează este cum sunt perceput de lumea mea.Dacă a fi ocupat este un lucru bun, atunci trebuie să fiu ocupat. Dacă a avea bani este un semn de libertate reală, atunci trebuie să-mi revendic banii. Dacă cunoașterea multor oameni îmi dovedește importanța, va trebui să stabilesc contactele necesare. Constrângerea se manifestă prin teama ascunsă de a eșua și prin impulsul constant de a preveni acest lucru prin adunarea a mai mult din același lucru – mai multă muncă, mai mulți bani, mai mulți prieteni.

Dacă izolarea de lume ne dăunează creierului, dar interacțiunea cu lumea ne prinde în pierderea ei, care este calea de urmat?

„A iubi un Dumnezeu sfânt este dincolo de puterile noastre morale”

În lucrarea sa „Sfințenia lui Dumnezeu” , teologul R.C. Sproul a observat:

A iubi un Dumnezeu sfânt este dincolo de puterea noastră morală. Singurul fel de Dumnezeu pe care îl putem iubi prin natura noastră păcătoasă este un dumnezeu nesfânt, un idol făcut de mâinile noastre. Dacă nu suntem născuți din Duhul lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu revarsă dragostea Sa sfântă în inimile noastre, dacă nu Se coboară în harul Său pentru a ne schimba inimile, nu-L vom iubi… A iubi un Dumnezeu sfânt necesită har, un har suficient de puternic pentru a ne străpunge inimile împietrite și a ne trezi sufletele muribunde.

C.S. Lewis ar fi fost de acord. Comentând asupra celei de-a șasea fericiri a lui Isus ( Matei 5:8 ), el a remarcat: „Este sigur să le spunem celor cu inima curată că Îl vor vedea pe Dumnezeu, căci numai cei cu inima curată doresc asta”.

Așadar, calea de urmat pare clară:

Să recunoaștem nevoia noastră de harul prin care Dumnezeu ne schimbă inimile și ne transfigurează cu dragostea Sa ( 2 Corinteni 5:17 ).

Rugați-vă zilnic pentru o astfel de transformare, pe măsură ce ne supunem Duhului, care singur ne poate sfinți ( Efeseni 5:18 ; Romani 12:1 ).

Fii partener cu Dumnezeu refuzând conformismul față de lume și căutând „înnoirea minții voastre” în Scriptură, rugăciune și închinare ( Romani 12:2 ).

Implică-te în tehnologie și alte activități izolante în timp ce ești în conversație cu Duhul, în timp ce El ne călăuzește mințile și inimile ( Ioan 14:26 ).

Implică-te în comunitate în timp ce ești în conversație cu Duhul, în timp ce El vorbește prin noi pentru a ne apropia de Domnul nostru și, astfel, unii de alții (cf. Matei 10:20 ).

Pe scurt, „practicați prezența lui Dumnezeu”, așa cum a sfătuit celebrul frate Lawrence . Ce se întâmplă când facem asta?

„Noe a căpătat favoare în ochii Domnului”

Biblia relatează că „Enoh a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat” ( Geneza 5:24 ). Cuvântul ebraic pentru „a umblat cu Dumnezeu” ar putea fi tradus prin „a vorbit și a călătorit neîncetat împreună cu Domnul”.Expresia este folosită doar pentru o singură altă persoană: „Noe era un om drept și fără prihană în generația lui. Noe a umblat cu Dumnezeu” ( Geneza 6:9 ). Cred că cea de-a doua o explică pe prima: deoarece a „umblat” cu Dumnezeu, a dobândit caracterul lui Dumnezeu și, prin urmare, a fost „drept” și „fără prihană”.Însă o referință anterioară le explică pe amândouă: „Noe a găsit favoare în ochii Domnului” (v. 8). „A găsit favoare” ar putea fi tradus prin „a primit har”.

Așadar, ne-am întors pe calea noastră către ce e mai bun din partea lui Dumnezeu: primirea harului lui Dumnezeu duce la umblarea în prezența lui Dumnezeu, ceea ce duce la transformarea în caracterul lui Dumnezeu, ceea ce duce (în cazul lui Enoh și al nostru într-o zi) la a fi luați în rai cu Dumnezeu.Te vei ruga acum pentru un astfel de har transformator?

Citatul zilei:

„Un creștin nu se află niciodată într-o stare de desăvârșire, ci întotdeauna în procesul de devenire.” – Martin Luther

Cele mai recente resurse ale site-ului nostru web:

Motive de speranță după împușcarea lui Alex Pretti

Găsirea speranței după ocolișurile vieții

Care este scopul Consiliului Păcii? Să avem încredere în Dumnezeu atunci când nu-L putem vedea

„Deținerea” Groenlandei și alte ficțiuni juridice: De ce căutăm să posedăm ceea ce nu poate fi niciodată cu adevărat al nostru?

Explicații despre Groenlanda, cursa Indianei pentru campionat, noutăți despre Iran, tensiunile din Minnesota și dosarele lui Epstein

https://www-denisonforum-org.translate.goog/daily-article/is-technology-rotting-our-brains/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

////////////////////////////////////////////

Execuția Brutală A Lui Benito Mussolini Este Greu De Suportat

//////////////////////////////////////////

Silviu Brucan: TRĂDĂTORUL SUPREM – Cum a VÂNDUT România de 3 ORI

/////////////////////////////////////////

Se închide Europa Liberă România. Rămânem cu mizerii ca RTV și Realitatea Plus

Europa Liberă România se închide la 31 martie 2026. Am convingerea că este o decizie politică. Actuala voce nu este destul de MAGA, plus că are în nume cuvântul care îl irită pe Trump: Europa.

Brîndușa Armanca

De același autor

Revenirea plagiatoarei Ramona Lile la UAV: amenințări, anonime și vânzări în pagubă

Monica Cercelescu: „Lipsește o lege împotriva hărțuirii jurnaliștilor în justiție”

Caz fără precedent: Plagiatoarea cu dosare penale Ramona Lile, repusă în funcția de rector

Ramona Lile prinsă cu mâna în cardurile universității

Înalta Curte vrea s-o repună rector pe plagiatoarea în serie Ramona Lile

Pretextul e bugetar, dar e doar un pretext. La fel crede și Vladimir Tismăneanu, care a colaborat ani mulți cu studioul münchenez. „Decizia trebuie privită în contextul politicilor publice, inclusiv diplomația publică, ale Administrației Trump. Nu e vorba de izolaționism. Mai degrabă de o schimbare de focus și de o redirecționare a fondurilor. Vor exista programe americane, dar ele vor susține think tank-uri gen Danube Institute de la Budapesta. Varii inițiative suveraniste ori criptoputiniste. Vor exista beneficiari, dar ei vor fi exponenții Partidei Ruse”.

Am lucrat și eu în redacția română a Europei Libere din anii ‚90, i-am cunoscut pe „monștrii sacri” aflați pe atunci încă la München, am învățat de la ei: Mircea Carp, N. C. Munteanu, Emil Hurezeanu, Nicolae Stroescu-Stânișoară, Nestor Ratesh, Raluca Negreanu, Șerban Orăscu, Gelu Ionescu, Liviu Tofan ș.a. Pe Monica Lovinescu am văzut-o o singură dată, la Timișoara în 1993, însoțită de Virgil Ierunca și de Gabriel Liiceanu. După traininguri la München și la Praga, am fost vocea de la Timișoara oriunde a fost redacția și în orice formulă: radio sau multimedia. Păstrez și acum un reportofon negru Marantz cu care am făcut înregistrări peste tot: în Banat, pe Clisura Dunării în timpul embargoului, la Belgrad, la Budapesta. Europa Liberă a setat un standard jurnalistic pe care noi toți, seniori sau tineri, l-am respectat. Am asistat la mutări, închideri și redeschideri ale Europei Libere, după cum a bătut vântul politic în SUA și în România. „De la reînființarea din 2019 și până la închidere, în martie 2026, Europa Liberă România a publicat 52.341 de articole. Unele articole au dus la schimbări legislative. Altele au forțat autoritățile să dea răspunsuri. Altele au adus informații pe care nimeni nu le făcuse publice”, scrie Europa Liberă în ultimele sale apariții.

Mulți politicieni actuali sunt satisfăcuți de dispariția unei instituții de presă care nu putea fi cumpărată cu bani de la partide. România rămâne cu puține instituții media de acest nivel. Audiența merge spre tomberoanele presei, ca Realitatea Plus și RTV. Și Antena 3 e la fel, chiar dacă a „întors căputu’”, adăugându-și în coadă CNN. Așa-numitele podcasturi sau televiziuni minore unde se exhibă cristoii, turceștii, tucăloșii, ai lui Gușă și alte specimene deghizate în jurnaliști aruncă la fel de mult gunoi în spațiul public.

Direcția Antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) tocmai a descoperit că firmele lui Maricel Păcuraru, vreo 70, se joacă „de-a baba-oarba” cu banii, evitând de mulți ani să plătească datoriile la stat. Sunt enumerate fapte penale trecute cu vederea timp de decenii de aceeași instituție: falimente controlate, profituri suspecte după faliment, afaceri uriașe cu doar doi angajați, transferuri suspecte de bani între firme și persoane fizice, o singură semnătură pentru sute de contracte etc. Un exemplu spectaculos este o firmă cu doar doi angajați, dar cu o cifră de afaceri de 5.000 de lei care sare brusc la 61 de milioane de lei într-un singur an. Realitatea Plus este doar una dintre entitățile grevate de datorii nesfârșite, multe generate de amenzile primite de la CNA, majoritatea meritate de Anca Alexandrescu pentru dejecțiile difuzate în emisiunea „Culisele statului paralel”. Pentru aceste merite, numele emisiunii a fost înregistrat în 2023 la OSIM ca „marcă națională” de către fiul vitreg al lui Maricel Păcuraru, Păcuraru-Ionescu Cătălin-Paul. Geopol Internațional, firma mamă și tată a Realității, n-a plătit nici obligațiile de drept de autor către CREDIDAM. Există zeci de procese cu CNA deschise de Realitatea prin firma deținătoare. Din anul 2026, regimul juridic al amenzilor aplicate de CNA s-a schimbat prin legile 27/2025 și 29/2026. Amenzile se plătesc imediat, abia după aceea entitățile audiovizuale se pot adresa justiției. Dacă nu plătesc timp de 6 luni, li se poate retrage licența. Vechile prevederi din 2024 permiteau amânarea plății până la terminarea litigiului, astfel efectul editorial era zero. Noile reglementări promit un efect consistent, mai ales cu sabia retragerii licenței deasupra capului. Rău-platnicii încearcă diverse fandări adresându-se Curții Constituționale, cerere care suspendă judecata. Dar nu e o cale sigură de a scăpa. Cei care au dat în judecată postul au făcut bine: Radu Hossu, calificat drept „terorist” la Realitatea, a câștigat în primă instanță și are de primit 10.000 de euro daune morale, ca și partenera sa de viață. Totuși, cu aceste zbateri pentru igienizarea spațiului mediatic al căror final nu se întrevede, Realitatea Plus, RTV și alte toxine ale vieții publice rămân.

Europa Liberă se închide. E sigur că în România democrația rămâne sărăcită din 31 martie 2026.

/////////////////////////////////////////

Topul marilor ţepari. Devalizarea banului public

Andreea Pora & Lidia Moise

Pe aceeași temă

Metodele de prăduire a banului public sunt diverse, iar sumele, de ordinul miliardelor de euro. Nimeni nu le știe socoteala exactă. Administrația coruptă lucrând în favoarea pușculiței de partid este explicația. Lista marilor țepari este, evident, incompletă. Sunt doar primii 12, selectați în funcție de sume, arareori recuperate de stat. Bancorex, Patriciu, Vântu, Mazăre, Năstase… prea mulți pentru paginile unui ziar.

2 miliarde de dolari. Devalizarea Bancorex fără responsabili

Bancorex a produs statului român pierderi estimate la două miliarde de dolari, dar nu a dat niciodată faliment. În 1999, statul a scos din vistierie 5.000 de miliarde de lei vechi (580 milioane de dolari) pentru a acoperi pierderile Bancorex şi a preluat un portofoliu de credite neperformante estimat la 1,7 miliarde de dolari, prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB). În plus, înainte de fuziunea prin absorbţie a Bancorex cu Banca Comercială Română (BCR), statul a garantat aranjamente financiare până la 900 de milioane de dolari. Fostul preşedinte al Bancorex, Răzvan Temeşan, considerat responsabil pentru colapsul băncii, a fost cercetat în 33 de dosare și arestat în două reprize scurte, în 1997 şi în 1999. În afacerea Sanca, unde prejudiciul provocat Bancorex a fost în valoare de 57,95 milioane de dolari, a mai fost arestat şi Cătălin Botezatu. În devalizarea Bancorex au fost implicate mai toate numele de frunte ale politicii vremii. Între timp, eventualele fapte penale au fost prescrise. Statul a reușit să recupereze din toate creanțele neperformante făcute de defuncta bancă la 647 firme doar 725.882 de dolari.

150 milioane de euro. Tunul FNI-SOV, garantat de stat

Colapsul Fondului Naţional de Investiţii (FNI), un joc piramidal garantat de CEC, a scos din buzunarul statului peste 150 de milioane de euro. Sorin Ovidiu Vântu, considerat principalul vinovat, este judecat pentru spălare de bani, dar nu are încă un verdict. Fostul director al Sovinvest, firma care gestiona FNI, Nicolae Popa, adus recent în țară, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru fraudă, în anul 2006, alături de Ioana Maria Vlas. Sumele plătite de stat tot cresc, păgubiţii câştigând recent în instanţe despăgubiri din partea arbitrului pieţei de capital, fosta Comisie Naţională a Valorilor Mobiliare. CNVM a încercat să evite plata şi a urmat un asalt al păgubiţilor împotriva tuturor actorilor pieţei de capital care aveau obligaţia de a plăti comisioane şi taxe către arbitrul pieţei, brokeri, Bursa de Valori din Bucureşti şi, într-un final, Fondul Proprietatea. Acum, povara plăţii s-a mutat tot la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS, fosta AVAS) care nu poate evalua încă valoarea despăgubirilor, deoarece, deocamdată, 5.000 dintre cei 130.000 de păgubiţi au depus plângeri în instanţe.

III. 114 milioane de euro. Radu Mazăre și retrocedările ilegale

În dosarul ajuns în instanță în 2008, primarul Constanței, Radu Mazăre, este acuzat că ar fi coordonat un grup de 37 de persoane, din care face parte și președintele Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu, care au instrumentat retrocedarea ilegală a unor terenuri de circa 1 milion m.p. Foștii moștenitori îndreptățiți la acele terenuri, după ani de aștepare, și-au vândut drepturile litigioase pe sume ce reprezentau mai puțin de 1% din valoarea terenurilor unor persoane din rândul membrilor Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 sau din anturajul acestora. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafețe de teren intravilan, prejudiciul fiind de 77,77 milioane de euro în dauna statului și 36,16 milioane de euro în dauna Municipiului Constanța. Între aceste terenuri se numără 27.000 m.p. pe care s-a construit Aqua Magic de către firma Aqualand, la care acționar principal este vărul lui Mazăre, terenul de 8.307 m.p. din zona Capităniei Vila Marina, aflat în proprietatea familiei Mazăre, un alt teren de 52.271 m.p. din Parcul Tăbăcăriei, ajuns indirect tot în zona de afaceri a lui Mazăre, prin firma Holland Development Group.

85 milioane de euro. Dinu Patriciu, un milionar cu probleme

Trimis în judecată în 2006 sub șapte capete de acuzare, printre care spălare de bani, manipularea pieței de capital și delapidare, omul de afaceri Dinu Patriciu este scos acum din topul milionarilor. Potrivit anchetatorilor, în calitatea sa de administrator la SC Rompetrol SA, Patriciu și-a însușit, în mod repetat, în perioada septembrie 1999–noiembrie 2001, suma de 85 milioane de dolari, izvorâtă din Acordul EPSA și cuvenită, conform prevederilor legale în vigoare, bugetului de stat. Patriciu ar fi încercat să piardă urma banilor respectivi prin încheierea de contracte de cesiune de creanțe, împrumut și novație între firmele din cadrul grupului Rompetrol. În același dosar, Patriciu mai este acuzat de manipularea pieței de capital, prin organizarea și coordonarea operațiunilor de tranzacționare a acțiunilor emise de grupul Rompetrol, prin intermediul unor conturi aparținând unor persoane controlate de grupul de firme Rompetrol, în scopul menținerii unui nivel artificial al prețului. În dosar mai sunt implicați Sorin Roșca Stănescu și fostul ministru Sorin Pantiș, care au primit informații confidențiale despre tranzacționarea acțiunilor.

70 milioane de euro. Evaziune cu carne sub protecție politică

Dosarul evaziunii cu carne este unul extrem de amplu, prejudiciul fiind de peste 70 milioane de euro. Sunt implicate peste 100 de firme, multe cu patroni libanezi, oficiali din ANAF, Direcția Finanțelor Publice, senatorul Eugen Bădălan, procurorul șef Angela Nicolae. Procurorii DNA au reținut 29 de persoane, 14 fiind cercetate în stare de arest, printre care Angela Nicolae și fiul ei, acuzați că cereau mită pentru a interveni în diferite dosare de la Parchet. Din interceptări reiese că implicat ar mai fi un prim-procuror din Parchetul General, asa-zisul „doctor“, la care apela Angela Nicolae. Mecanismul evazionist presupunea utilizarea unor societăți tip „fantomă“, banii rezultați ajugând în Liban. Sub cercetare penală se află și milionarul Iustin Paraschiv. Potrivit procurorilor, senatorul Bădălan era protectorul politic al unora dintre patronii societăților avicole, în schimb acesta primind sute de kilograme de pulpe de pui și ficat pentru restaurantul fiului său. În urma dezvăluirilor făcute de procurori, sute de tone de carne de pui stricată au fost retrase din magazine sub suspiciunea contaminării cu Salmonella.

60 milioane de euro. Voiculescu a fugit degeaba de dosaru ICA

Condamnat de Tribunalul București la cinci ani de închisoare cu executare (sentința nu este definitivă), Dan Voiculescu este acuzat că și-a utilizat poziția politică pentru a cumpăra, prin Grivco SA, firmă care îi aparține, la un preț mult mai mic decât cel real, pachetul majoritar de acțiuni de la Institutul pentru Cercetări Alimentare (ICA). Procesul de privatizare a fost declanșat în 2003, fără acordul statului român, iar la licitația trucată a participat doar firma Grivco, acțiunile fiind subevaluate de 94,5 ori, prejudiciul adus statului ridicându-se la 60 milioane euro. În joc era și un teren de 3,6 ha din zona Băneasa, cumpărat de Voiculescu la un preț de 75 de ori mai mic decât cel real. În dosar au mai fost condamnați la șase ani de închisoare Gheorghe Mencinicopschi – director general și membru al AGA la ICA SA, Corneliu Popa – director general și președinte al Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului, Sorin Pantiș – director general executiv Grivco SA. Din 2008, dosarul s-a plimbat între Înalta Curte și Tribunalul București, iar Voiculescu și-a dat de două ori demisia din Senat pentru a tergiversa procesul.

VII. 58,2 milioane de euro. Cristian Poteraș, retrocedări ilegale

Fostul primar al Sectorului 6 Cristian Poteraș, împreună cu alți funcționari publici din Primărie au fost trimiși în judecată pentru retrocedarea ilegală a 12 ha de teren. Persoanele care revendicaseră terenurile și-au vândut drepturile litigioase către grupul de interese din Primărie sau conex cu acesta pentru sume între 417.000 de euro și 40.000 de lei, în scurt timp reconstituindu-se dreptul de proprietate în favoarea grupului. Cum terenurile respective nu erau disponibile pentru retrocedarea în natură, s-au oferit terenuri în alte zone mult mai bine cotate imobiliar din Sectorul 6. Procurorii arată că valoarea terenurilor, la prețul de atunci, era de 56 miliarde de euro, iar după retrocedare terenurile au fost vândute cu 82 milioane de euro. Printre beneficiari s-a aflat și un văr al soției lui Poteraș. Paguba creată Clubului Sportiv Rapid, Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie ICECHIM și Academiei Române – Institutul de Biologie a fost estimată la 58,2 milioane de euro. Procesul a început în martie 2011, Cristian Poteraș fiind acuzat de abuz contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave.

VIII. 35 milioane de euro. Marcel Păvăleanu, evaziune marca PSD

Arestat preventiv pentru 29 de zile, Marcel Păvăleanu, fost consilier, în 2013, la Secretariatul General al Guvernului (SGG), este acuzat de evaziune fiscală și spălare de bani. În perioada 2012-2013, Păvăleanu și ceilalți cinci inculpați s-au folosit de un lanț comercial fictiv, în care erau incluse aproximativ 60 de societăți comerciale de pe raza județului Prahova și a Municipiului București, din care o parte aveau comportament tip „fantomă“, simulând operațiuni comerciale de achiziție/livrare mărfuri și servicii ce au avut ca rezultat diminuarea bazelor impozabile fiscale. Ulterior, sumele de bani rezultate din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală au fost retrase în numerar din conturile bancare ale societăților comerciale, prin simularea unor operațiuni contabile nereale de creditare a propriilor firme, prejudiciul fiind estimat, până în prezent, la 35 milioane de euro. Păvăleanu este președinte PSD Plopeni și membru în CA al unei companii deținute de Consiliul Județean Prahova. Este un apropiat al fiului lui Mircea Cosma, președinte CJ, pe filiera unui interlop, și a mai fost trimis în judecată, în 2011, tot pentru evaziune fiscală.

18 milioane de euro. Devalizarea CFR și Mihai Necolaiciuc

Fugit din țară în 2205, prins de autorități patru ani mai târziu pe teritoriul SUA și extrădat în aprilie 2011, fostul director general al CFR Mihai Necolaiciuc a fost trimis în judecată în dosarul „achizițiilor de lux“, fiind acuzat de un prejudiciu de peste 18 milioane de euro. Concret, Necolaiciuc a angajat și ordonat contracte nelegale și fără aprobarea Adunării Acționarilor sau a Consiliului de Administrație cu firme care nu aveau autorizație de furnizor feroviar, firme paravan, ai căror administratori aveau antecedente penale, sau fantomă pentru diferite servicii, bunuri sau produse care fie nu au fost livrate, fie s-au dovedit necorespunzătoare calitativ. Este vorba de panouri de afișaj în stațiile CFR, de sisteme de monitorizare, cuplaje electrice, schimbătoare de cale ferată, motorină sau soluții de ignifugare. Procurorii arată că o parte din suma de 18 milioane de euro, respectiv 4.525.570 euro, provenea dintr-un credit de la BEI, destinat exclusiv refacerii infrastructurii feroviare în caz de calamități. În prezent, Necolaiciuc este judecat în libertate, dosarul fiind la Judecătoria Sectorului 1.

7 milioane de euro. Marinică Cazacu, terenuri pentru apropiați

Procesul fostului prefect PD al județului Ialomița, Marinică Cazacu, a început în 2008, procurorii acuzându-l că a pus bazele unui mecanism prin care retroceda ilegal terenuri în beneficiul unor apropiați. Folosindu-și poziția, Cazacu a atribuit un teren de 225 de ha din zona Urziceni, cu deschidere la autostradă, aparținând Administrației Domeniilor Statului, unor persoane neîndreptățite. Pe o schemă uzitată, acestea și-au cesionat drepturile de proprietate unui grup de cinci persoane aflate în relații cu Marinică Cazacu și alți inculpați în dosar, aceștia devenind în final proprietarii terenurilor cu valoare, în timp ce adevărații proprietari au primit la schimb terenuri fără valoare. Prejudiciul adus ADS și proprietarilor se ridică la 7 milioane de euro. Marinică Cazacu a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, determinarea la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii de fals intelectual, în scopul ascunderii activității infracționale și realizării obținerii de avantaje patrimoniale pentru alte persoane.

1,75 milioane de euro. Năstase, campanie din Trofeul Calității

Condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul Trofeul Calității, fostul premier Adrian Năstase a fost acuzat că, în 2004, a strâns bani pentru campania sa electorală prin intermediul unui simpozion organizat de Inspectoratul de Stat în Construcții. Taxele de participare au fost de 125 de euro pentru persoanele fizice și 400 de euro pentru cele juridice, suma încasată a depășit 1,75 milioane de euro. Banii au ajuns la patru firme controlate de apropiați ai familiei Năstase, de unde au plecat spre o altă firmă care presta servicii pentru campania prezidențială a acestuia, Eurografica SRL. Organizarea simpozionului, cât și transferul banilor spre campania lui Năstase au fost coordonate și comandate de Irina Jianu, la vremea aceea inspector general la ISC, căreia fostul premier i-a promis menținerea în funcție. Potrivit legii, acești bani ar fi trebuit să devină venituri la bugetul ISC, instituție publică. Năstase a fost condamnat pentru „folosirea influenței sau autorității funcției de președinte al unui partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în forma continuată“.

XII. 1 milion de euro. Dosarul Loteria și George Copos

Milionarul George Copos a fost deja condamnat în prima instanță la 4 ani de închisoare cu executare în afacerea Loteria. Anchetatorii susțin că suma încasată oficial a fost mult mai mică decât cea primită în mod real, statul fiind tras pe sfoară cu circa un milion de euro. Ana Electronic, compania în care Copos este acționar majoritar și președinte al CA, a vândut, în 2004, mai multe spații comerciale deținute de propria firma către Loteria Română. Tranzacția s-a făcut prin firme și persoane fizice folosite ca interpuși, iar prețul trecut în scripte pentru cele 38 de spații comerciale vândute de Ana Electronic către Loterie a fost de circa patru ori mai mic decât cel primit în realitate. Bugetul de stat a fost păgubit cu peste 1 milion de euro, susțin procurorii. Începând din 2006, dosarul s-a plimbat între mai multe instanțe, Înalta Curte în perioada în care Copos era vicepriministru, judecătorie și, acum, Tribunalul București. Condamnarea a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 2.

https://revista22.ro/dosar/topul-marilor-355epari-devalizarea-banului-public?fbclid=IwY2xjawRdy2FleHRuA2FlbQIxMQBzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEeeLPAGHuHPbdqKuwDde7xmN3HGxrRMcq4cyJXwMGPke1fTEir0Ptcx5a-6fI_aem_fvgsk0sHp_iEm9jeDbDl7g

/////////////////////////////////////////////

Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune Ed.2

De (autor): Jean Louis Margolin , Stephane Courtois , Nicolas Werth , Jean Louis Panne , Andrzej Paczkowski , Karel Bartosek

Publicarea Cartii negre a comunismului a iscat o violenta polemica in Europa Occidentala, scotand la iveala fractura memoriei, ignoranta istorica si persistenta puternicei propagande leniniste si staliniste. Comunistii, trotkistii, maoistii si chiar multi socialisti nu au suportat sa-si vada „iluziile” spulberate odata pentru totdeauna. Au refuzat mai ales sa accepte ca Holodomorul (marea foamete deliberata) si regimul khmerilor rosii ar putea fi calificate drept genocid. Si, mai ales, ca ar putea fi trasata o comparatie intre regimul comunist si cel nazist. Au refuzat sa admita ca acestea erau „totalitare”. – Stephane Courtois

Pentru a ajunge la putere si pentru a se mentine, partidele comuniste din Rusia/URSS, Europa Central-Estica, Asia, America Latina si Africa au utilizat de-a lungul secolului al XX-lea o gama larga de metode: au provocat tulburari si violente, lovituri de stat sangeroase, razboaie de amploare si teroare extinsa. Milioane de oameni au fost afectati in modul cel mai brutal, au fost spoliati, arestati, intemnitati, deportati, maltratati si/sau ucisi. Cartea neagra a comunismului pune in fata publicului o oglinda a raului ideologic si politic. – Dorin Dobrincu

Cartea neagra a comunismului este o borna, poate cea mai importanta, in evolutia cercetarilor privind istoria regimurilor comuniste. A relansat acest domeniu in Occident si a influentat decisiv paradigma in care a fost analizat trecutul totalitar in fostele tari socialiste. Publicarea Cartii negre in Romania a impulsionat studiile de istoria comunismului si ofera inca, la mai bine de doua decenii si jumatate de la aparitie, cheia de intelegere a totalitarismului comunist. Iar aceasta noua editie a Cartii negre va contribui la consolidarea studiilor de istorie recenta in Romania si la pregatirea unor noi generatii de cercetatori, muzeografi si profesori. – Armand Gosu

Cartea neagra a comunismului este nu doar o judecare a istoriei, ci si o influentare a ei prin ecoul din constiinta epocii. – Ana Blandiana

Traducere din limba franceza de Maria Ivanescu, Luana Schidu, Brindusa Prelipceanu, Emanoil Marcu, Doina Jela, Daniela Stefanescu, Ileana Busuioc, Paul Marinescu.

Întrebări frecvente

Despre ce este vorba în „Cartea neagră a comunismului”?

Lucrarea detaliază crimele, teroarea și represiunea asociate regimurilor comuniste. Abordează teme precum ideologia, totalitarismul, gulagurile și foametea artificială (Holodomorul), oferind o perspectivă amplă asupra impactului comunismului în diverse țări.

Ce tip de abordare utilizează această carte?

Cartea oferă o documentare istorică detaliată și o analiză critică a evenimentelor. Prezintă o relatare amplă a crimelor și represiunilor comuniste, bazată pe fapte și cercetare.

Cui se adresează „Cartea neagră a comunismului”?

Această lucrare este destinată publicului larg interesat de istorie, cercetătorilor și studenților. Oferă detalii ample despre crimele și represiunile comuniste, fiind utilă pentru înțelegerea istoriei politice și a științelor umaniste.

https://www.libris.ro/carte/cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune-ed-2-stephane-courtois/43573712#descriptionHead

////////////////////////////////////////////

„Decăpuşarea” companiilor de stat. Cum poate aduce statul român 2-3 miliarde de euro în fiecare an printr-o mişcare strategică

Ana Ion

Economist: „În 2008, petrolul era 150 de dolari barilul şi benzina 4 lei litrul. Acum petrolul e în jur de 100 şi benzina peste 9 lei”

Parlamentar, indignat: Tinerii sunt influenţaţi de nomenclaturişti să creadă că perioada comunistă a fost cool

Senatorul bate cu pumnul în masă: Comunismul trebuie incriminat! A suferit un întreg popor. Doar nomenclaturiştii au trăit bine-mersi

„S-a opus dictaturii, s-a opus răului, atunci când era greu să spui nu” – deputat USR, omagiu lui Márton Áron

„Să nu mai permitem atâta rău în lume” – Portrete de tineri ucişi de dictatura de la Beijing, afişate în prag de Anul Nou Chinezesc

Statul român are toate şansele să împuşte doi iepuri deodată şi asta foarte rapid dacă apelează la ABB (Accelerated Bookbuilding) pentru a vinde o parte din activele statului, a opinat analistul financiar Adrian Negrescu, care explică avantajele unei astfel de mişcări.

„În primul rând, va face rost de bani (2-3 mld.euro) foarte repede şi în acest fel va avea cu ce să îşi acopere găurile din buget. Asta înseamnă că va reduce şi volumul împrumuturilor pe care ar trebui să le facă la dobânzi foarte mari pentru a avea cu ce să plătească pensii, salarii şi celelalte cheltuieli ale statului”, a precizat Adrian Negrescu.Pe de altă parte, analistul a afirmat că, din vânzarea de tip ABB, va atrage în companiile de stat investitori instituţionali (fondurile de pensii, băncile de investiţii şi hedge fund-urile) care vor ridica gradul de expertiză, de transparenţă a acestor companii.

„Depinde, bineînţeles, cui va vinde aceste acţiuni. Dacă vor fi fonduri sau bănci care se angajează să aducă, ulterior, capital suplimentar şi să contribuie la creşterea, la extinderea afacerilor companiilor de stat, va fi un lucru salutar. Dacă vom vinde unor speculanţi care doar vor cumpăra acţiuni la preţuri reduse pentru ca apoi să le vândă la suprapreţ atunci statul într-adevăr va eşua lamentabil în această acţiune”, a declarat Adrian Negrescu.Expertul a subliniat că scopul este, până la urmă, de a restructura şi a repune pe poziţii competitive companiile de stat cu ajutorul know-how-ului adus de noii investitori, nu doar de a vinde activele statului din foame de bani.

Ce înseamnă, de fapt, ABB?

„În esenţă, este metoda prin care pachete semnificative de acţiuni îşi schimbă proprietarul într-un interval record. De cele mai multe ori, totul se întâmplă în doar câteva ore. Spre deosebire de ofertele publice clasice care necesită campanii de promovare lungi şi epuizante (2-3 ani), un ABB este ca un sprint financiar. Este esenţial de subliniat că ABB se adresează investitorilor instituţionali, precum fondurile de pensii, băncile de investiţii şi hedge fund-urile, nu micilor investitori. Aceste entităţi au capacitatea de a absorbi rapid volume masive de acţiuni, oferind lichiditate imediată statului român.Preţul este, bineînţeles, elementul central al negocierii. Deoarece se vinde un volum semnificativ într-un timp extrem de scurt, tranzacţia se realizează aproape întotdeauna la un discount faţă de preţul de închidere al pieţei, dacă vorbim de firmele listate la bursă. Intermediarii, de regulă bănci de investiţii de top, colectează ofertele pe parcursul nopţii pentru a stabili pragul final de preţ care să asigure succesul operaţiunii.

În România, metoda ABB a fost validată în repetate rânduri de Fondul Proprietatea, care a utilizat acest instrument pentru a vinde pachete de acţiuni la companii strategice precum OMV Petrom sau Nuclearelectrica. Pentru companiile de stat sau pentru statul român ca acţionar, această soluţie oferă un avantaj competitiv major: eficienţa.Adoptarea acestei metode permite obţinerea de capital imediat fără a expune statul la fluctuaţiile pieţei pe parcursul unei perioade lungi de subscriere. Mai mult, discreţia procesului minimizează riscul de speculaţii politice sau economice care ar putea bloca o vânzare clasică. Costurile de organizare sunt, de asemenea, semnificativ mai mici, deoarece nu mai este necesară o infrastructură masivă de marketing şi comunicare.

Dincolo de oportunitate, există, bineînţeles şi multiple riscuri, altfel spus viteza de tranzacţionare vine cu un preţ. Principalul risc pentru o companie de stat este acceptarea unui discount prea mare, ceea ce înseamnă că statul încasează mai puţini bani pe acţiune decât ar fi putut obţine printr-o licitaţie extinsă. Există, de asemenea, fenomenul de diluare; dacă se emit acţiuni noi, valoarea deţinerilor actuale ale statului scade proporţional.

Din punct de vedere al pieţei, impactul pe termen scurt este aproape întotdeauna negativ asupra preţului de la bursă. A doua zi după un ABB, acţiunile companiei respective tind să scadă pentru a se alinia cu preţul la care au cumpărat marii investitori instituţionali, ceea ce poate crea nemulţumiri în rândul micilor acţionari.În esenţă, trebuie să înţelegem că ABB nu este o combinaţie, un furt legal al banului public aşa cum auzim de la unii politicieni populişti, ci un instrument esenţial de management al capitalului. Pentru România, unde marile companii din energie şi utilităţi sunt încă sub controlul statului, această metodă reprezintă calea cea mai rapidă de modernizare a acţionariatului şi de atragere a marilor fonduri globale în economia locală. Este o strategie a pragmatismului, unde timpul este, la propriu, măsurat în milioane de euro.

Spuneam, zilele trecute, că statul român ar trebui să aibă o strategie multianuală de listare/vânzare a companiilor publice, în aşa fel încât în fiecare an să adune la buget 3-5 miliarde de euro. Ar atrage astfel investitori în ţară, ar decăpuşa firmele de stat şi ar oferi românilor care vor să pună bani deoparte o variantă excelentă de investiţie.

Ideea că statul român va pierde nişte dividende ţine de habarnismul economic pe care, din păcate, prea mulţi politicieni îl afirmă cu o seninătate dezarmantă. Rolul statului nu este de a administra afaceri ci de a crea condiţiile în care acestea, cu ajutorul investitorilor privaţi, să crească, să se dezvolte iar statul să câştige din taxele şi impozitele rezultate din creşterea economică.

În prezent, o mare parte dintre firmele statului sunt ţinute pe loc de faptul că banii din dividende se duc exclusiv la bugetul de stat, iar investiţiile rămân doar pe hârtie.Cu bani privaţi, aşa cum se întâmplă peste tot în lume, marile firme de stat vor avea şansa de a se dezvolta şi a exploata oportunităţile, nu de a rămâne la statutul de vaci de muls pentru bugetul de stat şi interesele băieţilor deştepţi.Şi NU, asta nu înseamnă că ‘ne vindem ţara’ ci că deschidem România economică către investitorii aflaţi în căutarea de oportunităţi.”

https://epochtimes-romania.com/news/decapusarea-companiilor-de-stat-cum-poate-aduce-statul-roman-2-3-miliarde-de-euro-in-fiecare-an-printr-o-miscare-strategica—386780?fbclid=IwY2xjawRbH-FleHRuA2FlbQIxMQBzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEe7Gu_NhhgCFwZRnDofaLMo8lw6TgLO7z3SmPUT1SX1TEMq66r45t7jH0BGF4_aem_rm1iHixKKD6s8-S979hA1Q

//////////////////////////////////////////

” Pentru unii, democrația înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, arogant, dar aflat la putere.”

Această percepție nu apare din senin, ci din dezamăgirea față de lideri care nu confirmă așteptările societății. Totuși, a reduce democrația la o astfel de imagine înseamnă a ignora esența și complexitatea acestui sistem. Democrația este fundamentată pe ideea de egalitate politică: fiecare cetățean are dreptul de a participa la viața publică, indiferent de nivelul său de educație, avere sau statut social. Această deschidere este, în același timp, cea mai mare forță și cea mai mare vulnerabilitate a democrației. Pe de o parte, ea permite reprezentarea diversității sociale; pe de altă parte, poate facilita ascensiunea unor persoane care nu sunt pregătite pentru responsabilitățile funcției publice. Problema nu este libertatea în sine, ci modul în care aceasta este utilizată. O societate în care cetățenii sunt slab informați sau dezinteresați de viața civică devine vulnerabilă la populism și manipulare. În astfel de contexte, discursurile simple, dar lipsite de substanță, pot avea mai mult succes decât competența sau integritatea. Astfel, democrația nu eșuează prin principiile sale, ci prin slaba implicare a celor care o compun. Trebuie subliniat că democrația oferă mecanisme de corecție. Spre deosebire de alte forme de guvernare, ea permite schimbarea liderilor prin alegeri libere, fără violență. Chiar dacă uneori alegerea inițială este greșită, sistemul conține în sine posibilitatea de a o corecta. Această capacitate de autoreglare reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje ale democrației. Democrația nu este libertatea de a promova incompetența, ci libertatea de a alege și de a corecta. Calitatea liderilor reflectă, în mare măsură, nivelul de maturitate civică al societății. Prin urmare, responsabilitatea nu aparține doar celor aflați la putere, ci și cetățenilor care îi aleg. Numai prin educație, implicare și spirit critic, democrația își poate împlini promisiunea de a servi interesul public.

Acad. Ioan-Aurel Pop

////////////////////////////////////////

Liviu Dragnea ar putea fi sanctificat de BOR, cu tot cu mustaţă- Sfântul Livachie, patronilor puturoşilor, al primarilor traseişti, al ologilor cu mâini, al orbilor cu carnet auto,al…

Minunile făcute în toată ţara de cel mai vrednic ucenic al Cuviosului Mitomanie, Liviu Dragnea, nu lasă pe nimeni indiferent, nici măcar Biserica Ortodoxă. Recent, PF Daniel i-a acordat Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, ca semn de apreciere pentru miracolele făcute în favoarea Bisericii.

„N-am văzut în toate cărţile sfinte un personaj ca Liviu Dragnea. E fenomenal! Îl face şi pe Iisus, vă spun sincer. Păi ce mare şmecherie a făcut Domnul Iisus? Cu două pâini şi trei peşti a săturat cinci mii de oameni, asta-i minune? Minune e ce face Domnul Dragnea, care cu o litră de ulei şi-un kil de zahăr satură vreo zece milioane de asistaţi timp de patru ani! Nu mai vorbesc de faptul că Domnul Iisus a înviat un singur om, pe Lazăr, în vreme ce Domnul Dragnea a înviat un milion numai la ultimul recensământ, să vedeţi acuma, la alegeri, câţi o să-nvie!”, a precizat un înalt cleric ortodox, care a ţinut, din modestie, să-şi păstreze anonimatul.Potrivit surselor noastre, Sfântul Sinod ia în calcul chiar şi o eventuală sanctificare a lui Liviu Dragnea. Sub titulatura de „Sfântul Livachie Teleormăneanul”, acesta ar putea fi declarat patronilor puturoşilor, al primarilor traseişti, al ologilor cu mâini, al orbilor cu carnet auto şi al ţiganilor cu Merţan care mănâncă la cantina săracilor. De asemenea, toţi preoţii vor avea obligaţia să-i picteze în biserici o icoană, sub care va fi aşezată „Cutia mitei” – tot un fel de „Cutia milei”, dar de vreo două ori mai voluminoasă, pentru donaţii de partid.„Avem de gând – ne-a dezvăluit sursa noastră – chiar să-l declarăm sfânt naţional şi să-i transformăm mustaţa în moaşte: fiecare parohie va primi câte un fir, care va fi depus într-o raclă de aur şi scos pentru a fi pupat de credincioşi între cele două tururi de scrutin”.

https://academiacatavencu.com/actualitate/liviu-dragnea-ar-putea-fi-sanctificat-de-bor-cu-tot-cu-mustata/

/////////////////////////////////////////////

22.000 de euro pe lună – salariul baronului PSD de la Antibiotice Iași. Și-a angajat și nevasta, și fiul la compania de stat

Robert Mateescu

Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iași, companie cu capital majoritar de stat, are un salariu lunar de peste 22.000 de euro, dezvăluie producătorul de film și activistul civic Valeriu Nicolae. Nani și-a angajat în cadrul companiei și soția, și fiul.

Acționarul majoritar la Antibiotice Iași este statul român, prin Ministerul Sănătății, care deține 53% din acțiunile companiei. Societatea este condusă de Ioan Nani, ale cărui venituri depășesc 22.000 de euro pe lună.

Nepotismul și-a făcut și el loc: Ioan Nani și-a angajat la Antibiotice Iași și soția (Gabriela Nani), și fiul (Tudor Nani).

Ioan Nani se află în fruntea Antibiotice Iași de 26 de ani. În 1994 deja director financiar al companiei, iar din 1998 a devenit director general.

Ioan Nani a fost candidat PSD la alegerile parlamentare 2008. E singura sa asociere politică, chiar dacă Nani a rezistat la șefia Antbiotice sub toate guvernările.

Cei care-l cunosc spun că e un bun manager, ținând în piață o companie de stat, în timp ce alte asemenea companii au fost falimentate.

Dar salariul – fie el și al unui manager performant – este nesimțit de mare pentru o companie de stat. Iar faptul că și-a angajat și nevasta, și fiul la firma condusă de el este de-a dreptul descalificant.

Dezvăluirea lui Valeriu Nicolae

„Șeful de la Antibiotice Iași trăiește doar din salariu. Și el, și nevasta domniei sale lucrează tot la Antibiotice Iași. În 2009, și copilul tot acolo, că doar statul e ca o familie mai mare. Domnul Nani a făcut 1.280.542 lei de la statul nostru cel bun, care este acționar principal. Adică vreo 22.200 de euro pe lună.

Alexandrescu Dan Octavian este cel mai prost plătit dintre cei din Consiliul de Administrație de la Antibiotice S.A. Mare șef la PSD Urziceni, ajunge în 2017 la ministerul cel mai sănătos din lume. A făcut «doar» 4.500 de euro pe lună din salarii și indemnizația de la Antibiotice SA.Remarcabilă este, totuși creșterea afacerilor doamnei Alexandrescu. Înainte de funcția cea minunată a soțului, câștigul anual al domniei sale a fost de 37.669 de lei. Trei ani mai târziu, afacerea a crescut de vreo 7 ori, așa că venitul familiei s-a dus la mult la peste 100.000 de euro pe an.

Vrednici sunt.”

https://ziaristii.com/22-000-de-euro-pe-luna-salariul-baronului-psd-de-la-antibiotice-iasi-si-angajat-si-nevasta-si-fiul-la-compania-de-stat/

////////////////////////////////////////////

Șocantele legături interlope ale Liei Savonea. Șefa Înaltei Curți a salvat un mafiot din clanul cu care făcea afaceri. Grav conflict de interese

Robert Mateescu

O investigație realizată în colaborare de RISE Project și PressOne dezvăluie o țesătură terifiantă de interese și putere între președinta celei mai importante instanțe de judecată din România și clanul mafiot din jurul primarului din comuna Chiajna (județul Ilfov), la bariera Capitalei. S-a născut un conflict de interese major, care ar impune îndepărtarea urgentă a Liei Savonea de la șefia ÎCCJ.

Lia Savonea (56 de ani), sinistra demolatoare a justiției, a condus succesiv Curtea de Apel București (CAB) și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), iar de anul trecut e președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ).Rolul ei malefic în distrugerea justiției independente a fost revelat de sute de articole de presă. Investigația realizată de RISE Project și PressOne arată și altă dimensiune a toxicității judecătoarei din fruntea Curții Supreme.Participată la ancheta jurnalistică, Emilia Șercan a sintetizat cazul într-un scurt text publicat pe Facebook. Varianta amplă se află pe cele două site-uri, iar noi vă prezentăm un rezumat edificator.

Cazul ”Savonea – interlopi”, prezentat de Emilia Șercan: judecătoarea, asociată cu Purcel

”Primarul din Chiajna, Mircea Minea, are un frate: Florian Purcel. Acest frate cumpără un teren în coproprietate cu Lia Savonea și soțul acesteia, în 2006.Primarul din Chiajna are și un nepot interlop: Sorin Raiciu. Acest nepot tâlhărește un cetățean, îi fură o servietă cu bani, iar apoi își creează un alibi pentru a scăpa de justiție. Se întâmpla în 2008.Un alt frate al primarului, Marian Velicu, zis Dede, îi învață pe complicii nepotului interlop Raiciu cum să mintă în instanță. Dede este interceptat, iar probele sunt la dosar.

Tot Dede este cel care a intermediat tranzacția pentru terenul cumpărat în 2006 de fratele său, Florian Purcel, și de Lia Savonea.Trimis în judecată, Raiciu primește o condamnare de 7 ani de închisoare în primă instanță, iar toate alibiurile pe care le construiește sunt respinse de judecător.Dosarul ajunge în apel la Curtea de Apel București, unde, după administrarea probelor și cu o lună înainte de pronunțare, componența completului este schimbată. În dosar intră doi judecători noi, Lia Savonea și Daniel Grădinaru, care se alătură judecătoarei care s-a aflat în complet de la bun început: Dumitrița Piciarcă.Acest nou complet îl achită pe interlopul Raiciu. Se întâmpla în 2013, iar Lia Savonea încă era coproprietară de teren cu unchiul interlopului, Florian Purcel.Dacă până aici vi se pare că ați citit un veritabil scenariu de film, mai aveți puțină răbdare.

În acest dosar există două motivări.

O motivare, redactată de judecătoarea Dumitrița Piciarcă, a fost încărcată în ECRIS, de unde a fost indexată de agregatoare juridice, precum Legea 5.

O altă motivare, redactată de judecătorul Daniel Grădinaru, în prezent membru CSM și om de încredere al Liei Savonea, se regăsește în format fizic, la dosarul cauzei.

Povestea acestui adevărat thriller, cu interlopi achitați de magistrați care conduc acum justiția din România, o puteți citi pe RISE Project și PressOne.Investigația a fost realizată de Andrei Ciurcanu și Daniel Bojin, iar eu și Roxana Jipa am fost contributori.”

Cum a scăpat Lia Savonea un interlop de închisoare în timp ce era asociată cu rudele lui în afaceri imobiliare

O decizie a unui complet prezidat de judecătoarea Lia Savonea, la Curtea de Apel București, a rămas timp de 12 ani un secret în cariera acesteia.

Un nepot recidivist al primarului din Chiajna a fost achitat de completul prezidat de Savonea după ce fusese condamnat la 7 ani de închisoare pentru tâlhărie.Componența completului a fost schimbată chiar înainte de decizia finală. Lia Savonea și un apropiat al ei au intrat umăr la umăr în dosar, după ce au propus și au aprobat modificarea completului.

Administrarea probelor era deja finalizată de alți judecători. Așa arată un posibil caz de abuz în serviciu, pentru că a fost încălcat principiul continuității completului, a cărui componențeă a fost schimbată fără o justificare temeinică.La momentul la care dădea soluția de achitare, Savonea era asociată de 7 ani pe un teren din Chiajna chiar cu unchiul interlopului.

De reținut!

Pe interlop îl cheamă Sorin Raiciu și este unul dintre membrii clanului ”Litrașu”. Este nepotul infamului primar al comunei Chiajna, Mircea Minea (PNL), aflat în funcție de 30 de ani.

Individ cu un bogat trecut infracțional, Raiciu era acuzat că și-a fabricat rapid un alibi după ce ar fi atacat un om de afaceri și ar fi fugit cu o servietă cu bani. Instanța de fond l-a condamnat pe recidivist la 7 ani de închisoare, pentru tâlhărie.

Un frate al primarului din Chiajna a fost, între 2006 și 2018, coproprietar cu Lia Savonea pe un teren din localitate. Chiar în acea perioadă, un complet prezidat de Savonea l-a achitat definitiv pe Raiciu, anulând pedeapsa de 7 ani cu executare.

Salvat de ”completul Savonea”, Raiciu și-a continuat parcursul infracțional. Astăzi este judecat pentru tentativă de omor.

Un alt frate al primarului Minea apare în stenogramele dosarului de tâlhărie. El îi învăța pe martori ce să declare la audieri, ca să-i păcălească pe investigatori.

Terenul pe care judecătoarea l-a împărțit cu fratele primarului (unchiul interlopului) a fost vândut în 2018, însă Lia Savonea nu a menționat tranzacția imobiliară în declarația sa de avere.

DOSARUL

10 decembrie 2013. Un complet al Curții de Apel București, prezidat de judecătoarea Lia Savonea – la acel moment, președinta instituției –, emite o decizie de achitare definitivă pe numele lui Sorin Raiciu, acuzat de comiterea unei tâlhării cu violență.

Cu câteva luni înainte, instanța de fond îl condamnase pe Raiciu la 7 ani de închisoare. La data pronunțării deciziei finale, Raiciu avea 24 de ani și era deja recidivist, fiind condamnat pentru mărturie mincinoasă într-un alt dosar.

Bărbatul este nepotul primarului Mircea Minea, care conduce comuna Chiajna din 1996 și a fost cercetat, la rândul lui, în mai multe dosare penale.La momentul achitării nepotului, un unchi al acestuia, frate al primarului Mircea Minea, deținea în coproprietate un teren din Chiajna chiar cu Lia Savonea, președinta completului de judecată.Componența completului din recurs fusese schimbată cu doar o lună înainte de decizia finală, imediat după administrarea probelor – moment în care în complet au intrat Lia Savonea și un apropiat al acesteia, judecătorul Daniel Grădinaru.

Schimbarea componenței completelor a devenit un fenomen răspândit în instanțele din România în ultimii ani, deși normele legale permit acest lucru doar în cazuri excepționale, temeinic justificate. Practica a fost intens criticată de magistrații care au protestat după ce echipa Recorder a difuzat documentarul ”Justiție capturată”.

TÂLHĂRIA

23 decembrie 2008, București, cartierul Militari.

Ora 19.33. În seara de colinde, un bărbat se întoarce acasă la volanul mașinii sale după o zi de muncă. Într-o servietă are 62.000 lei – încasările firmei sale din ziua respectivă –, mai multe acte și încă 3.000 lei, bani personali. Când oprește în poarta locuinței, pe o stradă din Militari, nu departe de comuna Chiajna, trei bărbați cu glugă se apropie de mașina lui.Unul dintre atacatori îi taie un cauciuc, iar ceilalți doi îl trag afară din mașină și-l lovesc puternic în față, apoi îi smulg geanta cu bani și o iau la fugă. Țipetele victimei îi alertează vecinii și rudele.Un martor îi urmărește pe indivizi și reușește să vadă numărul mașinii (un BMW negru), pe care-l notează cu degetul pe praful așternut pe o altă mașină, parcată în zonă.

Ora 19.39. Alertată de zgomotul din stradă, fiica victimei sună la 112 și-i acordă primul ajutor tatălui său, care sângera puternic, precum și mamei sale, care leșinase la vederea soțului căzut în stradă.Câteva minute mai târziu, polițiștii ajung la locul incidentului și încep cercetările. Cu ajutorul numărului de înmatriculare notat în grabă, este identificat rapid proprietarul BMW-ului negru care plecase în trombă de la locul faptei. Acesta devine suspect în dosar.

Este vorba despre Sorin Raiciu, membru al Clanului ”Litrașu” din Chiajna, unul dintre cele mai vechi clanuri interlope din zona Bucureștiului.

Orele 19.53. Sorin Raiciu intră în mall-ul Plaza România din zona Lujerului, unde este văzut de camerele de luat vederi. Două minute mai târziu, la 19.55, cumpără o vestă, primește un bon fiscal pe care apare ora achiziției, după care părăsește complexul comercial.

Întors la Chiajna, Raiciu e săltat de polițiștii care-i identificaseră mașina. Poliția face o percheziție sumară a autovehiculului, fără să găsească servieta cu bani, dar întrerupe verificările pentru că rudele lui Raiciu – adunate la fața locului – încep să facă scandal.

Mașina este indisponibilizată și dusă la secție, unde sunt continuate cercetările.

Raiciu e reținut în acea seară, iar procurorul de caz cere mandat de arest pentru 29 de zile, aprobat de un judecător.

La a doua percheziție, polițiștii găsesc în BMW bonul fiscal și vesta cumpărată de la mall, dar și un document contabil care fusese, potrivit victimei, chiar în servieta dispărută cu banii furați.

Acest document va fi folosit de anchetatori, pe lângă alte probe, ca să obțină o condamnare cu executare în primă instanță.

La șase zile de la tâlhărie, poliția intră în posesia servietei victimei, care fusese găsită de un bărbat în spatele unui complex comercial din apropierea Plaza Mall. Procurorii demontează astfel ipoteza lansată de Raiciu că documentul contabil ar fi fost plantat de polițiști în mașina sa cu două zile înainte. Localnicul găsise servieta pe drumul care ducea spre mall-ul de unde Raiciu își cumpărase vesta.

Rude care au încercat să-i fabrice un alibi tâlharului din Chiajna:

Viorica Raiciu – mama lui Sorin Raiciu, verișoară cu primarul Mircea Minea;

Adrian Cristea – unchiul lui Sorin Raiciu.

Familia primarului din Chiajna este formată din patru frați: Mircea Minea (actualul edil al comunei), Florian Purcel, Marian Velicu (zis Dede) și Ilie Slave. Ultimii doi frați au decedat.

În 2006, Florian Purcel a cumpărat împreună cu Savonea un teren de 2.500 de metri pătrați, care ulterior a fost vândut. RISE Project a dezvăluit schema imobiliară aîn 2023 (detalii AICI).

COMPLETUL

10 decembrie 2013, Curtea de Apel București. Sorin Raiciu așteaptă soluția finală la Curtea de Apel București, în dosarul de tâlhărie, după ce cu 6 luni înainte primise o condamnare la 7 de închisoare cu executare.

Completul din apel era prezidat de Lia Savonea, șefa Curții de Apel la acel moment, alături de alți doi judecători:

Daniel Grădinaru – aflat în cercul-zero de încredere al Liei Savonea. Grădinaru, judecător la Înalta Curte, a urcat în carieră până la nivelul de președinte Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), unde acum e membru. Deține și el o proprietate în Chiajna, achiziționată cu aproape două decenii în urmă.

Dumitrița Piciarcă – la momentul deciziei, era anchetată penal de DNA pentru abuz în serviciu și fals intelectual. Astfel, avea o poziție fragilă la momentul pronunțării sentinței. A fost, de altfel, suspendată din magistratură câteva luni mai târziu, când a fost și trimisă în judecată.

Dosarul DIICOT

Numele lui Sorin Raiciu a ajuns anul trecut din nou pe masa unui complet din care făcea parte și Lia Savonea, după ce a încercat să-și reducă din limitele pedepsei într-un nou dosar.

Raiciu este judecat astăzi pentru tentativă de omor, după ce în 2020, împreună cu alți membri ai clanului Litrașu, s-a încăierat cu bâte și cuțite, la lumina zilei, cu rivalii din clanul Iordan. Acum doi ani, Raiciu a făcut un denunț, pentru a beneficia de reducerea limitelor pedepsei.

Denunțul lui a mutat conflictul din lumea interlopă chiar în curtea DIICOT.

Cel pe care l-a denunțat Raiciu a făcut o cerere de strămutare a dosarului, care a ajuns chiar pe masa unui complet prezidat de aceeași Lia Savonea. Completul de judecători i-a respins cererea.

Lia Savonea a fost numită președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în iunie 2025. A fost singurul candidat înscris la concursul pentru şefia instanței supreme.

Daniel Grădinaru a devenit în 2023 președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, funcție pe care a ocupat-o până în 2024. În prezent este membru al CSM și judecător la ÎCCJ.

Dumitrița Piciarcă a fost condamnată în 2017 la 4 ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului. Piciarcă, alături de alte două judecătoare, a fost acuzată și ulterior condamnată pentru că l-a ajutat pe omul de afaceri Dinel Staicu să scape de pușcărie. Cele trei judecătoare au atacat decizia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care în 2025 a validat condamnarea din România.

Mircea Minea este în continuare primar în Comuna Chiajna, ajuns la al 8-lea mandat consecutiv. În 2023 a fost trimis în judecată de DNA pentru abuz în serviciu cu producere de consecințe deosebit de grave. Procurorii susțin că, în perioada 2007–2021, Minea și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, ar fi încheiat mai multe contracte și ar fi favorizat clubul de fotbal Concordia Chiajna, unde era membru fondator și președinte al consiliului director. Prejudiciul estimat este de aproape 10 milioane de euro. După 3 ani de la înregistrare, dosarul nu apare nici acum cu termen pe fond la Tribunalul Ilfov.

CITIȚI ȘI:

* VIDEO. Cine preia ministerele PSD-iștilor care au demisionat din Guvern. Bolojan se va ocupa personal de ”băieții deștepți” din energie

* VIDEO. Ponta a găsit vinovatul pentru criza politică: USR! Sârbo-turco-chino-rusofilul îndeamnă la o guvernare PSD-AUR

* Structura PSD: 97,7% ticăloșie, 2,3% rațiune. Partidul marii corupții a votat masiv pentru haos

* PSD a pierdut un deputat, care a trecut la PNL. Făcea parte din echipa celui mai vocal primar anti-Grindeanu din PSD

* PSD-iștii amenință cu dosare și amenzi pentru că sunt făcuți ”șobolani”. Dîncu: ”A revenit vremea plăcuțelor suedeze”

* Operațiunea „Guvernul USR” – diversiunea prin care PSD și „aripa PSD-istă” din PNL, ajutate de AUR, încearcă să păcălească electoratul încă o dată. Patru predicate toxice

* A fost arestat șeful-de-șpăgi al lui Grindeanu! Cristian Anton ținea 500.000 de euro în dulap, într-o cutie de pantofi. Liderul PSD tremură: dacă vorbește fostul său șef de cabinet, cu care „lucrează” de două decenii, de la Timișoara?!

* Șoșoacă a fost dezimunizată la Bruxelles cu 17-1-0! În plen o va păți și mai rău

* VIDEO. Primarul PSD din Galați susține angajarea amantelor în instituțiile publice! „Nu sunt aduse din Pakistan sau Congo. Sunt tot cetățeni români, au dreptul să muncească undeva”

* Băsescu: ”Trump şi Putin vor să destrame Europa. Duminică au aflat că nu se poate! Poporul maghiar i-a bătut măr”

EDITORIALE

GRIGORE CARTIANU: Lecția USR pentru PNL

ADRIAN PAPAHAGI: Șobolănisme

CRISTIAN GHINEA: Este Trump un Sulla al republicii americane sau un furuncul trecător?

CRISTIAN PĂUN: PSD-iștii sunt disperați: vor „stop joc”, dar nu se mai poate!

CLAUDIU NĂSUI: Cetățean român, firmă europeană

SORIN BOCANCEA: Amurgul zeilor

BOGDAN GLĂVAN: Vrei reforme, Simioane? Ia de-aici! Hai, votează abrogarea tuturor pensiilor speciale!

PAUL PALENCSAR: Cadoul PSD pentru Rusia

MIHAI RĂZVAN MORARU: Agitație în PSD. Miroase a panică…

VLADIMIR MUNTEANU: România trădată. Ofensiva PSD asupra Guvernului Bolojan și ecuația puterii într-un stat destructurat

DANA HERING: Duamna Anca l-a găbjit pe sexomarxist

VITALIE COJOCARI: Curca și șobolanul

MARIE-COSETTE HANGANU: Simion nu mai mizează pe Trump, îl așteaptă pe Vance. 5 motive ale „năpârlirii” sale

MATEI UDREA: De aici venim: de la 50 de dolari!

ANDREI COLȚEA: Evanghelia după Donald

VASILE POPOVICI: Șarlatanie la Timișoara: preoții au promovat un senator AUR sub nume fals, pentru a-i ascunde trecutul conspiraționist-legionar!

DOINA DABIJA: Un gest regretabil

FLORIN BURTA: Habemus guvernator, dar ce facem cu Delta Dunării?

GHEORGHE POSTELNICU: Vrem guvern social-democrat, cu Sorinel premier!

DANIEL UNCU: Răfuiala TV-securiștilor

ALECU RENIȚĂ: Primăvara aduce reînvierea

CRISTIAN HUBALI: Gândirea de tomberon a ”gugulanului” Grindeanu

NICOLAE DABIJA: Fratele meu de cruce, tătarul

https://ziaristii.com/socantele-legaturi-interlope-ale-liei-savonea-sefa-inaltei-curti-a-salvat-mafioti-cu-care-facea-afaceri-grav-conflict-de-interese/

//////////////////////////////////////////

Corneliu N. Vaida se simte îngândurat de (ne)moartea genialului Lucescu …

Aseară a murit poate cel mai titrat antrenor român de fotbal.

Azi deja citesc tot felul de speculații si păreri despre cauza morții sale.

Eu unul nu cred – ci știu care e adevărata cauză!

O știți și voi, dar poate nu realizați …

Ei bine, cauza e fotbalul mioritic, guvernat de o federație politizată și cârmuită de interese care nu țin de „sportul rege”, în care mafia pariurilor dictează „scoru’ și minutu'”, în care samsarii de jucători cumpără și vând jucători și antrenori „la pachet”, în care proprietarii de echipe schimbă antrenori pe bandă rulantă și în care jurnaliști cu tarif elogiază jucători mediocrii în detrimentul talentelor ce se pierd …

De vina mai sunt și fotbalagii naționalei, care joacă fotbal în ritm de manele și sunt mai preocupați de marca mașinii pe care o conduc decât de motivația unei calificări europene sau mondiale.

///////////////////////////////////////////

Dosarul Mircea Vulcănescu: închisoarea Aiud și documentele dispărute

////////////////////////////////////////

Reflecții despre comunism

De (autor): Thierry Wolton

Thierry Wolton sfasie valul care inca acopera crimele regimului si sfideaza imperativele care-au impiedicat condamnarea comunismului chiar din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

– Alain Besancon

Scriind in cinci volume epopeea minciunii si a crimei care a fost comunismul, Wolton a condamnat ceea ce lumea libera a uitat sa condamne la nivel mondial. El a facut, pentru sutele de milioane carora li s-au distrus destinele, ceea ce toti intelectualii care au cunoscut oroarea comunismului pe viu si ar fi avut ce marturisi n-au putut face. Sa-i multumim ar fi prea putin. – Gabriel Liiceanu

Din fericire, nu m-am nascut in comunism; totusi, am avut ocazia sa studiez conditiile in care se traia in general intr-un astfel de regim, am cunoscut vremurile in care ideologia comunista seducea spirite alese, am constatat indiferenta contemporanilor mei fata de dezastrul numit socialism real, am deplans incapacitatea lor de a recunoaste faptele, apoi refuzul lor de a privi in fata bilantul acestor fapte, m-am intre!bat de ce comunismul ramane inatacabil, inoxidabil… In aceasta carte incerc sa explic ce are asa de aparte marxism-leninismul incat a fost atat de convingator in trecut, continua sa atraga si, cine stie, isi croieste un viitor. De unde vine ideea comunismului, de ce a sedus atatia oameni, de ce bilantul sau real se dovedeste atat de greu de recunoscut? Ar putea oare sa apara noi tari comuniste? Iata cateva dintre intrebarile la care m-am straduit sa raspund. – Thierry Wolton, Fragment din Cuvant catre cititorii romani

Traducere din limba franceza de Marieva‑Catalina Ionescu.

Ce subiecte abordează cartea „Reflecții despre comunism”?

Cartea analizează comunismul dintr-o perspectivă globală, abordând teme precum ideologia, totalitarismul, represiunea politică, propaganda și rezistența anticomunistă. Sunt explorate crimele comunismului, marxism-leninismul și impactul regimului asupra societății.

Cui se adresează volumul „Reflecții despre comunism”?

Volumul se adresează studenților, cercetătorilor și tuturor cititorilor interesați de istoria comunismului, de analiza critică a acestuia și de impactul său asupra destinelor individuale și colective.

Ce tip de abordare utilizează autorul Thierry Wolton în analiza comunismului?

Thierry Wolton utilizează o abordare critică, investigativă și analitică, oferind o perspectivă globală și o analiză comparativă a diferitelor regimuri comuniste. Cartea condamnă comunismul și explorează impactul său profund.

https://www.libris.ro/carte/reflectii-despre-comunism-thierry-wolton/28006335#descriptionHead

//////////////////////////////////////////

Mașinăria de minciuni

De (autor): Philip N. Howard

Masinaria de minciuni. Cum salvam democratia de armatele de troli, robotii inselatori, operatiunile de stiri false si agentii din politica

Tehnologia transforma politica. Ce pot face oamenii?

Minciunile politice nu sunt noi, dar metodele prin care se raspandesc in prezent sunt inovatoare. Diversi politicieni se ataca intre ei in social media folosind boti. Lobbistii platesc pentru reclame online care le sustin interesele. Conspirationistii dau mai departe stirile extremiste. Unele partide politice creeaza profiluri false pe site-urile matrimoniale, pentru a atrage tinerii sa le voteze candidatii. Regimurile dictatoriale si autoritare descurajeaza disidenta prin zvonuri in mediul virtual. Exista chiar si agentii guvernamentale insarcinate cu dezinformarea cetatenilor din alte tari.

Traim intr-o lume in care tehnologia ajuta entitatile cu interese politice si comerciale obscure sa ne distraga atentia cu informatii irelevante, sa ne invenineze dezbaterile prin mesaje virulente si sa ne dilueze increderea in democratie. Intr-un final, minimalizam sau chiar normalizam realitatea ca ne sunt extrase si prelucrate ori furate si vandute datele personale, fara sa aflam in mainile cui au ajuns. Manipularea politica online nu se va opri, cata vreme masinariile de minciuni nu vor fi demontate. Cartea de fata deschide o cale noua pentru democratie.O descriere memorabila a coruptiei care ne contamineaza prin fluxul de informatii online. – Jonathan Zittrain, Profesor de drept international si de informatica, Universitatea Harvard

Traducere din limba engleza de Claudiu Neacsu.

Cartea scrisă de un reputat cadru universitar deși este scrisă în 2020 este tot mai de actualitate. Cartea prezintă pe înțelesul publicului larg problematica manipulării informatice având ca țintă mecanismele politice și schimbările care se produc sau ar putea fi produse artificial în deciziile politice, alegerile pentru parlamentare naționale, președenții, etc. Este utilă pentru publicul larg pentru a înțelege mecanismele manipulării și dezinformării prin mass media, tot mai prezente în ultimii ani în societățile umane din toată lumea.

https://www.libris.ro/carte/masinaria-de-minciuni-philip-n-howard/36059044#descriptionHead

/////////////////////////////////////////////

PAN Europe: 85% dintre merele testate conțin pesticide multiple, cu riscuri pentru dezvoltarea copiilor

Scris de: Vlad Ivanovici

Un raport recent publicat de Pesticide Action Network (PAN) Europe dezvăluie că 85% dintre merele convenționale testate conțin un cocktail de pesticide. Analiza atrage atenția asupra riscurilor pe care le implică expunerea alimentară de rutină la aceste reziduuri chimice multiple, ale căror efecte depășesc cu ușurință standardele actuale de siguranță, în special în cazul copiilor.

Cuprinsul articolului

O recoltă de date: ce ascund fructele de pe rafturi

De ce copiii se confruntă cu riscuri mai mari

Riscuri pentru creier: problema substanțelor neurotoxice

De ce se folosesc atât de multe pesticide? Câte tratamente chimice se aplică unui măr

Cum eliminăm pesticidele din mere? Spălarea versus curățarea de coajă

Viitorul siguranței merelor

85% dintre merele testate conțin pesticide multiple

85% dintre merele din Europa conțin pesticide multiple

Pentru consumatori și părinți, miza este directă: legislația actuală evaluează toxicitatea fiecărui pesticid în parte, ignorând „efectul cocktail” generat de consumul cumulat al mai multor substanțe chimice prezente simultan în același fruct.

O recoltă de date: ce ascund fructele de pe rafturi

La prima vedere, absolut nimic nu deosebea aceste mere de fructele perfect lustruite care umplu săptămânal rafturile magazinelor alimentare din întreaga Europă. Pentru a investiga ce se ascunde sub coajă, Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) a coordonat prelevarea de probe și a colaborat cu o serie de parteneri pentru a testa 59 de mere cultivate local, provenind din 13 țări. Cele 59 de probe de mere analizate au fost colectate din supermarketuri și piețe din 13 state europene în toamna anului 2025, reflectând fidel ceea ce consumatorii cumpără zilnic.Un raport detaliat al acestei campanii a constatat prezența reziduurilor în aproape toate probele analizate, unele mere prezentând chiar și șapte pesticide simultan. Acest model recurent a transformat o simplă alegere de cumpărături într-o problemă de reglementare mult mai complexă, care ridică semne de întrebare despre ceea ce considerăm cu adevărat a fi o expunere acceptabilă.

Efectul de „cocktail”: riscurile expunerii combinate

Prezența reziduurilor multiple contează enorm, dintr-un motiv simplu: oamenii nu consumă pesticidele unul câte unul, iar organismul uman nu le procesează izolat.Pentru a gestiona acest fenomen, autoritățile utilizează evaluarea cumulativă a riscurilor – o metodă științifică de estimare a efectelor nocive combinate – atunci când diferite substanțe chimice afectează aceleași organe. Deși legislația europeană prevede în mod clar acest tip de verificare, Comisia afirmă că abordarea este încă în curs de elaborare împreună cu statele membre. Acest ritm lent de implementare lasă deschisă o întrebare fundamentală cu privire la efectele biologice pe care amestecurile repetate, în doze mici, le pot avea în urma consumului pe termen lung.

Ce sunt pesticidele PFAS și de ce rămân în fructe?

Det. aici

https://descoperiri.ro/pesticide-mere-studiu-pan-europe/

///////////////////////////////////////////

ONU avertizează: Lumea se îndreaptă spre un „faliment hidric” ireversibil pe măsură ce rezervele de apă scad

Scris de: Vlad Ivanovici

Omenirea consumă resursele de apă dulce într-un ritm nesustenabil, împingând planeta spre un «faliment hidric» ireversibil. Un nou raport publicat de ONU avertizează că epuizarea rapidă a rezervelor de apă subterană nu mai este doar o problemă locală, ci o schimbare structurală globală.

Cuprinsul articolului

Rezervele globale sunt într-o scădere constantă

Cum ne afectează penuria de apă? De la colaps agricol la tulburări sociale

Cum se manifestă „falimentul hidric” în România?

Reducerea consumului este un paradox complicat

Conform unui document recent al Organizației Națiunilor Unite (ONU), lumea noastră consumă în prezent mult mai multă apă dulce decât poate planeta să regenereze. Cercetătorii descriu acest fenomen alarmant ca fiind un „faliment hidric”, atingând acest prag critic pe măsură ce rezervele de apă de suprafață pur și simplu nu mai reușesc să satisfacă cererea uriașă în numeroase regiuni ale globului.

Det. aici

https://descoperiri.ro/avertisment-onu-faliment-hidric-global/

/////////////////////////////////////////////

Savonea a mai scăpat (INCA) un interlop. Era condamnat la 7 ani de închisoare, dar apoi a scăpat definitiv de pedeapsă prin „metoda Lia”. Este un nou episod din „Justiția capturată”…

Pe scurt, investigația Rise Project ne spune că un interlop — nepotul primarului din Chiajna — a scăpat de închisoare, într-un complet din care făcea parte Lia Savonea. Dosarul ajunge în apel, iar cu o lună înainte de pronunțare componența completului se schimbă. Intră doi judecători noi, printre care și Lia Savonea. Rezultatul: achitare.

În afara instanței, Lia Savonea era coproprietară pe un teren din Chiajna, alături de unchiul interlopului — fratele primarului. Același cerc. Aceiași oameni.

Ulterior, apar două motivări diferite pentru aceeași decizie. Două! Una redactată de unul dintre judecători și încărcată în sistem, alta redactată de un alt judecător și regăsită în dosarul fizic.

Sigur, în România se găsesc justificări pentru orice, totul poate fi explicat. Problema este când le pui cap la cap.

Pentru că justiția nu înseamnă doar să găsești o justificare legală. Înseamnă și să nu lași loc de îndoială.

Iar când ai decizii care se schimbă, motivări care nu mai coincid și relații sulfuroase care se suprapun, nu mai vorbim despre dubii. Vorbim despre încrederea în sistemul de justiție, care se erodează pas cu pas.

Când ești judecător, nu este suficient să fii corect. Trebuie să nu existe niciun dubiu.

Or, aici, dubiile sunt cât casa. Mai ales că vorbim de însăși Lia Savonea!

#AlexandruDimitriu #JustitieCapturata

////////////////////////////////////////////

(Nu va mai da-ti pe mana dr-acilor incompetenti-cu grade slipuite in halate albe… DOAR -) 10 scriitori români care au murit în circumstanțe neclare sau tragice

Scris de: Otilia Anuţa

Moartea scriitorilor români ascunde adesea drame mai mari și mai întunecate decât ficțiunea pe care au creat-o. De la asasinate politice și erori medicale flagrante, până la accidente profund suspecte, istoria literaturii noastre este marcată de finaluri tragice.

Cuprinsul articolului

Misterul morții lui Eminescu: sifilis sau diagnostic medical eronat?
Ion Creangă
Liviu Rebreanu
Mihail Sadoveanu
Lucian Blaga
Ion Luca Caragiale
Nichita Stănescu
Cum a murit Nicolae Labiș: accident de tramvai sau asasinat al Securității?
George Coșbuc
Mihail Sebastian

moartea scriitorilor români

Fața ascunsă a literaturii: circumstanțele reale ale morții a 10 scriitori români |

Un creier genial uitat pe pervazul unei ferestre deschise, descompunându-se sub soare din neglijența unei asistente. O oră exactă a propriei morți, prevestită cu luciditate în liniștea nopții. Un pahar cu lapte strecurat printr-o vizetă metalică, drept ultimă dorință. Acestea nu sunt scene de ficțiune, ci fragmentele crude din ultimele clipe ale celor mai mari creatori ai României. O parte dintre marile noastre personalități literare au avut parte de sfârșituri învăluite în mister, erori medicale flagrante, excese letale sau asasinate mușamalizate.

Dincolo de mituri urbane, aceste morți suspecte scot la lumină adevăruri incomode despre limitările medicinei de epocă, brutalitatea Securității sau epurările tăcute din anii de tranziție politică. Iată 10 dintre scriitorii români care au murit în condiții suspecte:

Misterul morții lui Eminescu: sifilis sau diagnostic medical eronat?

Destinul Poetului Nepereche a fost curmat de un diagnostic medical eronat: medicii credeau că suferă de sifilis, aplicându-i un tratament distructiv cu injecții cu mercur. Izolat în sanatoriul de boli mintale al doctorului Șuțu, situat pe Strada Plantelor din București, Eminescu a fost chiar lovit în cap cu o cărămidă de un pacient în ziua morții sale. Ultima lui dorință a fost un banal pahar cu lapte. Când medicul de serviciu i l-a strecurat prin vizeta metalică a salonului, i-ar fi șoptit: „sunt năruit”.

reducerea la tăcere a lui Eminescu

Tratamentul cu mercur, prescris din incompetență de medicii epocii pentru un sifilis inexistent, nu a făcut decât să îi distrugă sistemul nervos, transformând o afecțiune maniaco-depresivă într-o condamnare la moarte.Decesul a fost constatat a doua zi, pe 16 iunie 1889, când medicii Șuțu și Petrescu au întocmit un raport oficial ambiguu. Pe 18 iunie 1889, Eminescu a fost depus la biserica Sfântul „Gheorghe cel Nou” din București, pe un catafalc împodobit cu ramuri de tei, flancat de coroane din partea Academiei Române și a prietenilor. Autopsia a fost urmată de o gafă monumentală: începută de doctorul Tomescu și continuată de Marinescu de la laboratorul Babeș, analiza nu a putut fi finalizată pentru că un cadru medical – o asistentă neglijentă – i-a uitat creierul pe o fereastră deschisă, unde s-a descompus rapid.

Situația medicală reală a fost rezumată ulterior de criticul Nicolae Manolescu, pe blogul său:

„În 1972, medicul Ion Nica a studiat cazul, pornind de la mult-puţinele mărturii existente, şi a contestat diagnosticul călinescian. Studiul lui Ion Nica nu l-a convins pe Ş. Cioculescu, autor al unei riposte severe în România literară. M-a convins, în schimb, pe mine.Am polemizat atunci, în paginile aceleiaşi reviste, cu bătrânul (ah, era mai tânăr decât sunt eu acum!) critic, fiecare rămânând la ale lui. În 1996, un alt medic, Ovidiu Vuia, a reluat ipoteza colegului său şi a susţinut o opinie asemănătoare: poetul ar fi suferit de o psihoză endogenă de tip maniaco-depresiv, fără demenţă, paralizie şi distrugere a creierului. Toate simptomele cunoscute pledează pentru concluzia că Eminescu a suferit de boala lui Hölderlin mai degrabă decât de aceea (nu foarte sigură, nici ea) a lui Maupassant. Nefiind vorba de sifilis, tratamentul cu mercur s-ar fi dovedit inadecvat, grăbindu-i poetului moartea. Dacă nu i s-ar fi aplicat tratamentul cu pricina, Eminescu ar fi avut parte de declinul îndelungat al poetului german. Responsabilitatea erorii de diagnostic revine doctorilor Iszac şi Marinescu (acesta aflat la începuturile prodigioasei lui cariere de neurolog).”

Ion Creangă

Moartea bunului său prieten, Eminescu, i-a provocat o suferință imensă lui Ion Creangă. Doliul profund i-a accelerat declinul fizic, deja agravat de o obezitate extremă care îi îngreuna respirația. Măcinat de crize de epilepsie, marele povestitor a decedat pe neașteptate, la 52 de ani, în ultima zi a anului, pe 31 decembrie 1889, cu doar câteva ore înainte de trecerea în Noul An. Și-a petrecut ultimele clipe cutreierând străzile Iașiului alături de un amic.

Moartea lui Ion Creangă

După ce a mâncat gogoși și a consumat alcool, s-a oprit spre amiază la tutungeria fratelui său. Acolo i s-a făcut brusc rău și s-a stins. Pe 2 ianuarie 1890, trupul său a fost depus în Cimitirul Eternitatea din Iași.

CITEŞTE ŞI: Top 10 mutaţii genetice rare, care pun la îndoială natura umană

Liviu Rebreanu

Decesul lui Liviu Rebreanu a survenit pe 1 septembrie 1944, în timp ce se afla pe proprietatea sa din Valea Mare, lângă Pitești. Cauzele oficiale menționau un emfizem pulmonar, afecțiuni cardiace și o suspiciune de cancer. Realitatea ar fi putut fi însă mult mai violentă.

Liviu Rebreanu

Ilderim Rebreanu, nepotul scriitorului, susține ferm ipoteza asasinatului: romancierul ar fi fost împușcat de soldații ruși veniți să-i jefuiască proprietatea. În haosul din toamna anului 1944, asasinarea sa ar fi fost fie o execuție sumară în timpul schimbărilor de regim, fie rezultatul unei tâlhării comise de trupele sovietice. Această teorie a crimei este susținută și de un lector universitar de limbă engleză, cu mențiunea că execuția s-ar fi produs în noaptea de 23 spre 24 august, în timp ce scriitorul se afla într-o mașină.

Mihail Sadoveanu

Marele Sadoveanu s-a stins în dimineața zilei de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat două zile mai târziu în Cimitirul Bellu. Versiunea oficială a dictat un infarct generat de probleme cardiace mai vechi.

ultimele cuvinte ale lui Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu

Totuși, variantele neoficiale spun că tragedia s-a petrecut într-un vagon de tren, nu în locuința sa. Unii susțin că ar fi fost asasinat de un mason, lovit în cap cu un obiect dur drept pedeapsă pentru trădarea francmasoneriei – unde fusese lider și Mare Maestru al Masoneriei Române – și pactizarea deschisă cu noul regim comunist, pe care ajunsese să-l legitimeze cu prețul propriei staturi morale.O altă speculație plasează moartea tot în tren, dar legată de ingerarea unei substanțe misterioase, un afrodiziac motivat de un apetit sexual crescut pe care scriitorul îl avea în ciuda vârstei.

Lucian Blaga

Deși fusese propus de Mircea Eliade la Premiul Nobel, regimul comunist i-a interzis lui Lucian Blaga accederea la această distincție. Refugiat la Lancrăm, lângă Sebeș, poetul se plimba intens prin natură, ignorând multă vreme durerile ascuțite la nivelul coloanei vertebrale. Când a ajuns la spital în 1961, a aflat verdictul: cancer osos cu metastaze.Tratamentele nu au dat randament. Sfârșitul a fost dictat parcă de o intuiție supranaturală: în noaptea de 5 spre 6 mai, Blaga s-a trezit din somn și i-a transmis soției sale că va deceda în cel mult o oră. Așa s-a și întâmplat. A fost înmormântat chiar de ziua lui de naștere, în cimitirul din Lancrăm.

Marginalizat de regimul comunist și interzis din spațiul public, Lucian Blaga a avut parte de o ieșire din scenă guvernată de o luciditate supranaturală, transformând propria moarte într-o ultimă ironie poetică.

Ion Luca Caragiale

Cel mai mare dramaturg român s-a stins la 60 de ani, departe de țară, la Berlin. A fost găsit decedat în dimineața de 22 iunie 1916, în locuința sa, de către soție și fiică, după ce în noaptea precedentă îl auziseră tușind puternic. Medicii legiști au pus decesul pe seama problemelor cardiace, deși un alt zvon spunea că ar fi sucombat pe stradă.

era să-l distrugă pe Caragiale

I.L. Caragiale

Trupul său, depus la capela bisericii protestante din Schoeneberg, a avut o călătorie complicată spre Cimitirul Bellu. Pe drum s-au înregistrat mai multe neplăceri: sicriul și actele au fost pierdute, rămășițele sale poposind uitate câteva zile într-o gară până să ajungă în țară. Întârzierea și rătăcirea sicriului pe drumurile Europei au transformat ultimul său drum într-o veritabilă schiță de un umor negru, perfect ancorată în absurdul universului caragialian.

Nichita Stănescu

Considerat adesea de talia lui Eminescu, poetul a dus o luptă pierdută cu alcoolul, ajungând la un consum ce depășea și două sticle de votcă pe zi. A fost o formă de sinucidere lentă și asumată, ficatul său cedând sub toxicitatea unui stil de viață pe care nici măcar intervențiile disperate ale apropiaților nu l-au mai putut frâna. După nenumărate probleme cu ficatul care au cerut internări repetate și chiar o cură la Mangalia, corpul său a cedat.

Pe 12 decembrie 1983, la scurt timp după ce se întorsese de la nunta unor prieteni din provincie, starea sa s-a agravat. Dus la Spitalul Fundeni, medicii au fost neputincioși. În noaptea de 13 decembrie, a suferit un stop cardio-respirator. Nichita Stănescu se odihnește la Cimitirul Bellu.

CITEŞTE ŞI: Cel mai căutat din Vestul Sălbatic: 10 curiozități despre Billy the Kid

Cum a murit Nicolae Labiș: accident de tramvai sau asasinat al Securității?

Creatorul unor opere cu adevărat valoroase a murit tragic, la doar 21 de ani, fără a fi căsătorit vreodată, deși a avut multe relații. Însă succesul său fulminant și spiritul său rebel deveniseră deja incomode pentru sistemul opresiv pe care începuse să-l conteste voalat.

Nicolae Labiș

Conform istoricului Dan Falcan, în noaptea de dinaintea morții, 22 decembrie 1956, poetul se afla la restaurantul Peștera din Capitală. La masa lui stăteau Lucian Raicu, soția acestuia și o balerină rusă, descrisă drept o doamnă cu „o moralitate îndoielnică”. După câteva pahare, Labiș a ieșit din local spre stația de tramvai din apropiere, unde a ajuns sub roțile vagonului. Dus la spitalul Colțea și transferat ulterior, nu a mai putut fi salvat. Pe patul de moarte i-a dictat lui Aurel Covaci ultima sa poezie:

Pasărea cu clonţ de rubin/ S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat./ Nu mai pot s-o mângâi./ M-a strivit/ Pasărea cu clonţ de rubin,/ Iar mâinile/ Puii păsării cu clonţ de rubin/ Ciugulind prin ţărână,/ Vor găsi poate/ Urmele poetului Nicolae Labiş/ Care va rămâne o amintire frumoasă.

Sorei sale, Margareta, Labiș i-a șoptit că a fost tras de palton spre linii. Dispariția sa a divizat opinia publică: unii au dat vina pe un accident banal favorizat de amețeala alcoolului, în timp ce alții au arătat cu degetul o acțiune premeditată a Securității.

George Coșbuc

Viața marelui poet s-a încheiat la 51 de ani, măcinat de dorul imposibil pentru singurul său fiu. La 26 august 1915, Alexandru Coșbuc, un student de doar 19 ani chemat în armată spre Drobeta Turnu Severin, călătorea într-un Mercedes Torpedo Benz. La volan era Alexandru Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, care conducea probabil singura mașină ce străbătea drumurile Gorjului în acea vreme. Cei doi se întorceau de la vila din Tismana, locul unde Coșbuc tatăl se retrăgea deseori să scrie.

După ce a lovit un bolovan, bolidul a intrat într-o căruță. Stâlpeanu a murit pe loc, iar tânărul Alexandru, rănit grav, s-a stins pe drum, într-o căruță care îl ducea spre spitalul din Târgu Jiu. A fost o lovitură fatală nu doar pentru tânăr, ci și pentru marele poet: durerea absurdă a pierderii i-a secătuit complet forța creatoare, împingându-l spre o izolare totală. Devastat, George Coșbuc a ridicat „fântâna lui Coşbuc” în memoria băiatului (amplasament menționat ulterior de omul de afaceri Ion Vârțanu). La exact trei ani de la această dramă, poetul a decedat și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

Mihail Sebastian

Voce intelectuală extrem de influentă, lucidă și incomodă, Mihail Sebastian a murit fulgerător la doar 37 de ani. În luna mai a anului 1945, exact în perioada tulbure în care regimul comunist (susținut de sovietici) prelua forțat puterea în România, scriitorul a fost lovit de un camion pe Bulevardul Regina Maria din București. Se îndrepta spre universitate, unde urma să predea primul său curs. Faptul că a fost strivit de un camion militar – sursele istorice oscilând între un vehicul sovietic sau unul românesc condus de un șofer imprudent – a alimentat decenii la rând o ipoteză întunecată.

Mihail Sebastian

Pentru mulți, moartea sa prematură nu a fost o simplă tragedie rutieră, ci un asasinat politic executat la comandă, mascat cinic sub forma unui accident absurd, cu scopul de a reduce la tăcere o minte critică incontrolabilă.

Moartea sa a survenit într-un moment critic – anul 1945 – exact când noul aparat de partid sovietizat viza eliminarea sistematică a elitelor culturale și a vocilor de opoziție. Din acest motiv, ipoteza asasinatului politic camuflat într-o eroare de circulație rămâne una dintre cele mai plauzibile teorii ale istoriografiei recente.

Moștenirea care a supraviețuit tragediei

Deși moartea acestor scriitori români rămâne, în multe cazuri, învăluită în ipoteze medicale greșite sau dosare pierdute, un lucru este cert: operele lor au supraviețuit regimurilor, erorilor și mașinațiunilor care i-au condamnat prea devreme.

Otilia Anuţa

Otilia este profesor de limba română şi colaborator al site-ului Descoperiri.ro. Este pasionată de teatru şi vieţile personalităţilor care au schimbat lumea. Atunci când nu este la catedră, călătoreşte, scrie sau citeşte.

https://descoperiri.ro/moartea-scriitorilor-romani-destine-tragice/?fbclid=IwY2xjawRYUghleHRuA2FlbQIxMABicmlkETE1WEtqTGtxSEZjeE54c1pBc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHu9sntWl1VMSH578kYeYD8OtTlTVsIdzF34SKpXipQCyHEaXeUu-z95Mqx9L_aem_oZTlL9fTtkKAaCG433Y0AA

////////////////////////////////////////////

Butonul fricii: Cum suntem controlați prin manipulare emoțională

de Andreea Tiron

Manipularea prin frică se bazează pe prezentarea repetată a unui pericol, fie că acesta este real, amplificat sau complet fabricat. Cele mai frecvent utilizate „butoane” ale fricii includ sănătatea, securitatea, economia, religia și viitorul copiilor.

Crearea unui „dușman” comun

Definirea unui dușman – fie că este vorba de un grup etnic, o ideologie, o țară sau o boală – unifică masele în fața unei amenințări comune. Exemplu:

Războaiele sunt adesea justificate prin amplificarea fricii față de o amenințare externă.

În politică, opoziția este descrisă ca un pericol pentru securitatea națională.

Amplificarea riscurilor prin mijloace de comunicare

Mijloacele de comunicare joacă un rol central în propagarea fricii. Titlurile alarmiste, imaginile șocante și repetarea constantă a mesajelor de pericol creează un climat de incertitudine și anxietate. De exemplu:Pandemiile sunt prezentate cu accent pe numărul deceselor și pe riscurile extreme, ceea ce poate accentua panica.

Crizele economice sunt descrise ca iminențe care vor afecta fiecare individ.

Soluția salvatoare

După crearea unei stări de frică generalizată, manipularea este completată prin oferirea unei soluții salvatoare. Fie că este vorba de o politică, un produs, o ideologie sau un lider, „salvatorul” devine centrul atenției. Exemplu:

„Doar această măsură extremă poate rezolva criza.”

„Acest lider este singurul care poate proteja națiunea.”

Controlul prin divizare

Frica este utilizată și pentru a dezbina grupurile sociale. Crearea unor categorii de „noi” și „ei” creează suspiciune și ură între segmente ale populației, împiedicând unitatea și cooperarea. Exemple clasice:

Campanii de dezinformare despre migranți sau minorități.

Demonizarea anumitor grupuri religioase sau ideologice.

Frica și tehnologia: manipularea digitală

În era digitală, frica este amplificată exponențial prin algoritmi care favorizează conținutul emoțional. Rețelele sociale joacă un rol esențial în distribuirea știrilor alarmiste, polarizarea opiniilor și amplificarea sentimentului de anxietate.

Micro-targetarea emoțională

Platformele precum Facebook, TIKTOK și Google permit targetarea utilizatorilor pe baza emoțiilor lor dominante. Astfel, frica poate fi direcționată specific, cu mesaje personalizate, care să consolideze anxietatea și să influențeze comportamentul.

Efectele manipulării prin frică asupra societății

Manipularea prin frică are consecințe profunde asupra indivizilor și societăților:

Polarizarea socială: Grupurile devin mai fragmentate, iar cooperarea între diferite segmente sociale scade.

Stres cronic: Expunerea constantă la frică induce anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mintală.

Limitarea libertăților: Sub pretextul securității, guvernele pot introduce măsuri restrictive care reduc drepturile individuale.

Acceptarea autorității: Oamenii sunt mai dispuși să cedeze libertățile în schimbul unei promisiuni de protecție.

Ce spun psihologii despre manipularea prin frică?

Dr. George Loewenstein, Universitatea Carnegie Mellon

„Frica este o emoție puternică care ne determină să reacționăm rapid, fără a analiza situația. Este exploatată pentru a obține consens și conformitate, reducând astfel capacitatea oamenilor de a evalua rațional informațiile.”

Dr. Karen Douglas, Universitatea din Kent

„În vremuri de incertitudine, oamenii tind să caute răspunsuri simple și soluții clare. Manipulatorii se folosesc de această tendință pentru a canaliza frica în direcția dorită, oferind explicații superficiale și promisiuni populiste.”

Cum ne protejăm de manipularea prin frică?

Dezvoltarea gândirii critice: Verifică sursele informațiilor și pune întrebări despre intențiile din spatele mesajului.

Educația: Înțelege cum funcționează rețelele sociale pentru a recunoaște știrile alarmiste și dezinformarea.

Echilibrarea emoțiilor: Învață să gestionezi frica prin tehnici de relaxare, meditație sau consiliere psihologică.

Cultivarea empatiei: În loc să răspunzi cu suspiciune sau ură, încearcă să înțelegi perspectivele celorlalți.

Susținerea dialogului deschis: Încurajează dezbaterile și schimbul de idei pentru a combate polarizarea.

Manipularea prin frică este o strategie veche, dar în era digitală, impactul său este mai puternic ca oricând. Conștientizarea acestui fenomen este primul pas spre protejarea libertății individuale și a sănătății mentale. Cultivarea gândirii critice, a empatiei și a educației media ne poate ajuta să navigăm printr-o lume în care frica este folosită ca armă de influențare.

https://jurnalul.ro/timp-liber/butonul-fricii-cum-suntem-controlati-prin-manipulare-emotionala-982612.html#google_vignette

////////////////////////////////////////

SECURISTAN: Nici în Italia anilor ’70-’80 mafia nu deținea controlul absolut asupra Justiției! În România se face dreptate doar pentru borfași

Am ajuns să trăim într-o realitate pe care nici măcar scenariștii filmelor cu mafioți nu ar fi putut-o imagina. Privim adesea cu groază spre Italia anilor ’70-’80, o epocă sângeroasă în care Cosa Nostra și Camorra dictau legea străzii. Dar chiar și în acele vremuri întunecate, statul italian avea judecători curajoși precum Falcone sau Borsellino, care luptau din interior împotriva caracatiței. În România de astăzi, situația este mult mai tragică și mai insidioasă: mafia nu luptă cu statul, mafia este statul. Bine ați venit în Securistan!Asistăm neputincioși la colapsul total al statului de drept, transformat într-o simplă pantomimă judiciară menită să protejeze interesele unei elite corupte. Nu mai vorbim despre derapaje izolate sau despre excepții nefericite. Vorbim despre o capturare sistemică, de sus până jos, a celor mai importante instituții menite să împartă dreptatea.

O caracatiță instituțională

Uitați-vă la arhitectura puterii judecătorești: a devenit un simplu instrument de spălare a păcatelor pentru gulerele albe. Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – teoretic, forul suprem al adevărului juridic – pare a fi ajuns în mâinile mafiei. Curtea de Apel București, o instanță cheie unde se decid cele mai grele dosare de corupție, este în mâinile mafiei.

Cine ar trebui să vegheze la integritatea judecătorilor? Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), garantul independenței justiției. Realitatea? Și CSM-ul este în mâinile mafiei, acționând mai degrabă ca un sindicat de apărare a magistraților compromiși decât ca un organism de reglementare. Iar brațul său armat, Inspecția Judiciară, a fost transformată într-o bâtă folosită exclusiv pentru a-i executa pe puținii magistrați care încă mai îndrăznesc să își facă meseria cu onoare. Totul este sub control. Totul este în mâinile aceluiași cartel.

Peste tot securitate, nicăieri dreptate

România s-a transformat într-un stat hibrid halucinant: un Securistan modern. Aparatul de forță și de influență din umbră este omniprezent. Avem structuri de securitate supradimensionate, bugete colosale pentru servicii, o rețea invizibilă de influență care penetrează fiecare decizie majoră din instanțe. Și totuși, cu toată această „securitate” sufocantă, dreptatea lipsește cu desăvârșire pentru cetățeanul de rând.

Mesajul transmis de sistem este clar și devastator: în România se face dreptate doar pentru borfași. Dacă ești un cetățean onest care își caută dreptatea în instanță, ești strivit de birocrație, de termene amânate la nesfârșit și de nepăsare. Dar dacă ești un politician corupt, un interlop cu conexiuni sus-puse sau un evazionist de top, sistemul se pune în mișcare pentru tine. Faptele se prescriu, dovezile dispar, sentințele se îmblânzesc, iar achitările curg pe bandă rulantă.

Nu mai avem o justiție oarbă, ci una care trage cu ochiul la contul bancar și la legitimația de partid a inculpatului. Până când această structură mafiotă care a acaparat justiția nu va fi destructurată din temelii, România rămâne un stat eșuat, o colonie a propriilor corupți, unde legea este doar un instrument de opresiune pentru săraci și o portiță de scăpare pentru privilegiați.

Andrei Marin

Andrei Marin a absolvit Facultatea de Științe Politice în 2009, unde și-a dezvoltat interesul pentru problemele sociale și politice. În căutarea de a aduce informații de calitate către public, a urmat o pasiune veche și a finalizat studiile în Jurnalism în 2010. Cu o viziune clară asupra responsabilității jurnalistice și a nevoii de a dezvălui adevărul, scrie pentru Anchetatorii.ro din 2010.

https://anchetatorii.ro/2026/04/15/securistan-nici-in-italia-anilor-70-80-mafia-nu-detinea-controlul-absolut-asupra-justitiei-in-romania-se-face-dreptate-doar-pentru-borfasi/

//////////////////////////////////////

(Si pentru analfabetism se fura,se minte,se distruge o tara…) Zeci de angajați ai ANAF și ai Ministerului Finanțelor au obținut diplome false de studii superioare de la universități „fantomă”

Funcții la ANAF și Ministerul Finanțelor obținute pe baza unor studii făcute la universități „fantomă”. Este cazul a zeci de funcționari. Mulți dintre ei continuă să lucreze și astăzi în sistemul fiscal, deși unele acte de studii au fost anulate de judecători, arată o investigație a jurnaliștilor de la Public Record.

50 de funcționari au fost angajați sau au promovat pe funcții la ANAF și la Ministerul Finanțelor, pe baza unor studii făcute la Universitățile „Europa‑Ecor US” din București și „Alexandru Ghica” din Alexandria, scriu jurnaliștii de la Public Record.

Ambele instituții private de învățământ superior funcționau sub umbrela fundației ERGOROM, înființată de Silviu Mina Dobronăuțeanu, fost șef la Combaterea Spălării Banilor căruia instanța i-a desființat în 2016 diplomele false de balacaureat și licență.O anchetă declanșată în 2009 de procurorii din București a scos la iveală că Dobronăuțeanu, din postura de rector al Universității „Alexandru Ghica” din Alexandria, a creat un grup infracțional care a eliberat mii de diplome false de studii superioare pentru absolvenți care n-au trecut nicio zi pe la cursuri.Mecanismul era simplu: candidații erau racolați, apoi li se fabricau foi matricole și diplome de bacalaureat.

Cu aceste acte, studenții mergeau să dea licența la alte universități acreditate.

Celor două universități private le-au fost retrase ulterior autorizaţiile, iar apoi instanțele au anulat diplome pe bandă rulantă.Întrebat de jurnaliștii de la Public Record despre funcționarii angajați pe baza lor și care continuă să lucreze în cadrul ANAF sau al agenţiilor județene de finanţe, ministrul Alexandru Nazare nu a răspuns.

https://www.europafm.ro/zeci-de-angajati-ai-anaf-si-ai-ministerului-finantelor-au-obtinut-diplome-false-de-studii-superioare-de-la-universitati-fantoma/

/////////////////////////////////////////

(Ce se intampla cu o tara de oi,cand isi pune de paza o haita de lupi imbracati in strigoi!?) Crescătorii de ovine cer deblocarea exporturilor și intervenția urgentă a Guvernului: acuzații grave la adresa conducerii ANSVSA și avertisment privind securitatea alimentară

Federația Națională a Crescătorilor de Ovine „ROMOVIS”, organizație care reprezintă peste 9.000 de fermieri din România, solicită public intervenția de urgență a Guvernului, acuzând conducerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) de „inacțiune”, lipsă de transparență și decizii care ar pune în pericol securitatea alimentară a țării.Într-un comunicat amplu, semnat de președintele Nicolae Cioranu, federația atrage atenția că sectorul ovin-caprin, considerat un pilon esențial al economiei rurale și al exporturilor agricole, este afectat grav de blocaje administrative și de gestionarea defectuoasă a crizelor sanitar-veterinare.

Cerere de schimbare a conducerii ANSVSA

ROMOVIS solicită premierului declanșarea unei evaluări urgente a conducerii ANSVSA și, ulterior, revocarea acesteia. Reprezentanții crescătorilor acuză instituția că a refuzat să răspundă solicitărilor oficiale de informații și că nu a gestionat eficient criza Pestei Micilor Rumegătoare (PMR), care a dus la prelungirea restricțiilor la exportul de ovine și caprine vii.Potrivit federației, lipsa de acțiune a autorității a contribuit la menținerea interdicțiilor impuse de Comisia Europeană încă din 2025, afectând semnificativ veniturile fermierilor.

Exporturi blocate și pierderi economice

România este unul dintre cei mai mari exportatori de ovine și caprine, iar aproape întregul export provine din gospodăriile mici. Reprezentanții ROMOVIS susțin că restricțiile prelungite au generat pierderi economice majore și au slăbit competitivitatea fermierilor români pe piața europeană și internațională.

În acest context, federația cere Guvernului să mandateze o nouă conducere ANSVSA pentru a relua dialogul cu instituțiile europene și pentru a elabora un plan tehnic clar de combatere a bolii, astfel încât exporturile să fie reluate.

Nemulțumiri legate de vaccinare și testări

Un alt punct critic semnalat de crescători vizează intenția ANSVSA de a transfera costurile vaccinării împotriva antraxului către fermieri. Federația consideră măsura „inechitabilă și periculoasă”, subliniind că vaccinarea a fost finanțată de stat timp de peste 80 de ani și că schimbarea ar putea duce la scăderea ratei de imunizare și la apariția unor focare.

De asemenea, ROMOVIS critică planurile de reducere drastică a testărilor pentru bruceloză, avertizând că această decizie ar putea duce la pierderea statutului de țară indemne și la costuri ulterioare de milioane de euro.

Apel la măsuri strategice și dialog real

Federația solicită înființarea unui grup de lucru guvernamental dedicat sectorului ovin-caprin, care să includă instituții-cheie și reprezentanți ai fermierilor. Printre măsurile propuse se numără credite subvenționate, reduceri de taxe, investiții în procesare și compensații pentru pierderile cauzate de restricțiile sanitar-veterinare.Totodată, crescătorii cer transparență și consultări reale înaintea adoptării deciziilor cu impact major asupra sectorului.

Avertisment privind securitatea națională

În final, ROMOVIS avertizează că problemele din sectorul ovin-caprin depășesc sfera economică și pot deveni o vulnerabilitate pentru securitatea națională, în contextul în care securitatea alimentară este considerată parte a strategiei de apărare a României.Reprezentanții federației susțin că fără o intervenție rapidă a Guvernului există riscul degradării unui sector în care România încă deține un avantaj competitiv important.

Criză majoră în zootehnie: crescătorii de ovine acuză conducerea ANSVSA de blocarea exporturilor și cer intervenția de urgență a Guvernului

Situație tensionată în sectorul zootehnic din România, după ce Federația Națională a Crescătorilor de Ovine „ROMOVIS” a lansat un apel public dur către Guvern, solicitând măsuri imediate pentru salvarea unuia dintre cele mai importante domenii agricole ale țării. Organizația, care reprezintă peste 9.000 de crescători de ovine și caprine, acuză conducerea Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) de inacțiune, lipsă de transparență și decizii care ar putea avea consecințe grave asupra securității alimentare și economice a României.Semnat de președintele federației, Nicolae Cioranu, documentul transmis autorităților este unul amplu și detaliat, invocând inclusiv prevederi constituționale și strategii naționale de apărare pentru a sublinia gravitatea situației. Crescătorii avertizează că problemele actuale nu mai țin doar de administrarea unui sector economic, ci riscă să devină o vulnerabilitate de securitate națională.

Un sector strategic, pus în pericol

Sectorul ovin-caprin este prezentat de ROMOVIS ca fiind unul dintre pilonii economiei rurale românești, cu o importanță majoră în asigurarea securității alimentare. România se numără printre cei mai mari exportatori de ovine și caprine la nivel global, iar structura acestui sector este una aparte: peste 95% din efectivele de ovine și aproape 99% din cele de caprine se află în gospodării țărănești.Acest model economic face ca impactul oricărei decizii administrative să fie resimțit direct de micii fermieri, care asigură practic întregul export de animale vii. Potrivit federației, tocmai această categorie este cea mai vulnerabilă în fața măsurilor propuse sau a lipsei de acțiune din partea autorităților.

Acuzații directe: „inacțiune” și „opacitate” la ANSVSA

Una dintre cele mai grave acuzații formulate de ROMOVIS vizează modul în care ANSVSA a gestionat criza Pestei Micilor Rumegătoare (PMR/PPR), o boală care a dus la impunerea unor restricții severe asupra exporturilor de ovine și caprine.

Federația susține că, în ciuda solicitărilor repetate și a obligațiilor legale, conducerea ANSVSA nu a oferit răspunsuri la cererile oficiale de informații și nu a prezentat un plan coerent pentru ridicarea restricțiilor impuse de Comisia Europeană. Această lipsă de comunicare este considerată nu doar o încălcare a legislației privind accesul la informații publice, ci și o dovadă a absenței unor demersuri reale pentru rezolvarea crizei.Mai mult, reprezentanții crescătorilor susțin că instituția a acționat fără consultarea actorilor din domeniu, inclusiv a organizațiilor profesionale și a specialiștilor veterinari, ceea ce a generat o ruptură profundă între autoritate și sectorul pe care ar trebui să îl sprijine.

Exporturi blocate și pierderi masive

Consecințele acestor probleme sunt deja vizibile. Restricțiile la exportul de ovine și caprine vii, menținute după apariția focarelor de PMR în 2025, continuă să afecteze grav piața. Deși anumite forme de comerț, precum exportul de carne sau carcase, sunt permise, acestea nu compensează pierderile suferite de crescători.

ROMOVIS avertizează că menținerea interdicțiilor este direct legată de lipsa unor acțiuni eficiente din partea ANSVSA, care nu ar fi implementat măsurile cerute la nivel european pentru controlul și eradicarea bolii. În lipsa unui plan tehnic clar și a unui dialog activ cu instituțiile europene, România riscă să rămână blocată pe termen lung în această situație.Impactul economic este considerabil: scăderea veniturilor fermierilor, pierderea piețelor externe și diminuarea contribuțiilor la bugetul de stat. În plus, există temeri că alți competitori europeni ar putea profita de această situație pentru a câștiga teren pe piețele tradiționale ale României.

Solicitare fermă: schimbarea conducerii ANSVSA

În acest context, federația cere explicit schimbarea conducerii ANSVSA. Potrivit documentului, este necesară o evaluare de urgență a activității instituției, urmată de revocarea actualei conduceri și numirea unei echipe noi, cu competențe tehnice solide și capacitate reală de dialog.ROMOVIS insistă ca viitoarea conducere să fie independentă de influențe politice sau interese nelegitime și să aibă un mandat clar orientat spre protejarea intereselor strategice ale României, inclusiv relansarea exporturilor și consolidarea securității alimentare.

Controverse privind vaccinarea anti-antrax

Un alt punct major de conflict îl reprezintă intenția ANSVSA de a transfera costurile vaccinării împotriva antraxului către fermieri. Crescătorii consideră această măsură drept o abatere gravă de la o politică de sănătate publică aplicată constant în România de peste 80 de ani.

Antraxul este o zoonoză periculoasă, iar vaccinarea obligatorie a animalelor a fost finanțată integral de stat încă din 1937. Potrivit federației, schimbarea acestui model ar putea duce la scăderea ratei de vaccinare, deoarece mulți fermieri nu își vor permite costurile suplimentare.

ROMOVIS invocă și exemple concrete, inclusiv un caz din 2025, în județul Ialomița, unde un deces uman a fost asociat cu infectarea cu antrax, subliniind riscurile majore pentru sănătatea publică. În opinia organizației, o astfel de decizie ar putea genera efecte în lanț, inclusiv reapariția unor focare și afectarea exporturilor.

Reducerea testărilor pentru bruceloză – risc strategic

Federația critică și planurile de reducere drastică a testărilor pentru bruceloză, considerând că această măsură ar putea avea consecințe grave pe termen lung. România a obținut statutul de țară indemne de bruceloză în 2003, după eforturi financiare și logistice semnificative.

Reducerea numărului de teste ar putea duce la pierderea acestui statut, ceea ce ar implica retestarea întregului efectiv de animale și costuri de ordinul milioanelor de euro. În plus, ar exista riscuri pentru sănătatea publică și pentru funcționarea pieței agroalimentare.ROMOVIS avertizează că această „economie” aparentă ar putea genera pierderi mult mai mari în viitor și ar afecta credibilitatea României pe plan internațional.

Propuneri pentru relansarea sectorului

Pe lângă critici, federația propune și o serie de măsuri concrete pentru sprijinirea sectorului ovin-caprin. Printre acestea se numără înființarea unui grup de lucru guvernamental interinstituțional, care să includă reprezentanți ai ministerelor relevante, ai ANSVSA, ai fermierilor și ai Colegiului Medicilor Veterinari.

Acest grup ar urma să elaboreze un pachet strategic de măsuri, incluzând:

credite agricole subvenționate;

reduceri de taxe și impozite;

subvenții pentru rasele autohtone;

compensații pentru pierderile cauzate de restricțiile sanitar-veterinare;

investiții în abatoare și procesare, pentru creșterea valorii adăugate în România.

Lipsa dialogului, o problemă sistemică

Un alt aspect semnalat este lipsa dialogului instituțional. Crescătorii acuză ANSVSA că nu respectă obligațiile legale de transparență și că nu consultă actorii relevanți înainte de a lua decizii importante.

Această situație ar contribui la scăderea încrederii în instituțiile statului și la amplificarea tensiunilor din sector. ROMOVIS cere instituirea unor mecanisme clare de consultare și raportare, astfel încât politicile publice să fie predictibile și fundamentate pe realitățile din teren.

Avertisment privind viitorul economiei rurale

În final, federația lansează un avertisment dur: fără intervenții rapide și decisive, România riscă să piardă unul dintre puținele sectoare în care mai deține un avantaj competitiv.Documentul face chiar o paralelă cu declinul industrial de după 1989, sugerând că lipsa de viziune și de sprijin ar putea transforma România într-un simplu consumator de produse agroalimentare din import. „Securitatea alimentară, stabilitatea socială și economia rurală sunt în joc”, transmit reprezentanții crescătorilor, care cer Guvernului să trateze situația ca pe o prioritate strategică.

În lipsa unor măsuri concrete, sectorul ovin-caprin riscă să intre într-un declin accelerat, cu efecte care ar putea depăși cu mult granițele agriculturii și ar putea afecta întreaga economie națională.

Andrei Marin

https://anchetatorii.ro/2026/03/25/crescatorii-de-ovine-cer-deblocarea-exporturilor-si-interventia-urgenta-a-guvernului-acuzatii-grave-la-adresa-conducerii-ansvsa-si-avertisment-privind-securitatea-alimentara/

////////////////////////////////////////

(Si astfel devine si mai…MICA) Politico: Magyar vrea să readucă Imperiul Austro-Ungar pe hartă / Viitorul prim-ministru al Ungariei dorește să stabilească relații mai strânse cu Austria și cu alte țări din Europa Centrală pentru a avea o influență mai mare la Bruxelles

https://www.g4media.ro/politico-magyar-doreste-sa-readuca-imperiul-austro-ungar-pe-harta-viitorul-prim-ministru-al-ungariei-doreste-sa-stabileasca-relatii-mai-stranse-cu-austria-si-cu-alte-tari-din-europa-centrala-pentru.html

Viitorul lider al Ungariei dorește să redea influența Europei Centrale, valorificând trecutul său imperial.

Prim-ministrul ales, Péter Magyar, afirmă că va consolida relațiile cu statele vecine, în special cu Austria, bazându-se pe legăturile economice puternice și pe o istorie comună care își are rădăcinile în Imperiul Austro-Ungar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, relatează Politico.

„Am împărțit odată aceeași țară, iar Austria este un partener economic cheie al Ungariei”, a declarat Magyar după victoria sa asupra lui Viktor Orbán în alegerile din Ungaria de la începutul acestei luni. „Aș dori să consolidez relația dintre Ungaria și Austria din motive istorice, dar și culturale și economice.”

Magyar l-a învins pe Orbán în parte datorită promisiunii de a reseta relațiile Ungariei cu UE, dar își imaginează că va face acest lucru în cadrul unui bloc consolidat de națiuni din Europa Centrală condus de lideri de dreapta cu viziuni similare, despre care consideră că împărtășesc aceeași perspectivă culturală, aceleași interese economice și viziuni conservatoare asupra tuturor aspectelor, de la migrație până la politica energetică.

Cu excepția importantă a Poloniei, aceste țări — situate între Europa de Vest și Rusia — au demonstrat, de asemenea, în mod tradițional o mai mare disponibilitate de a menține legături comerciale cu Moscova.

Noul lider maghiar a prezentat deja public modul în care ar putea să-și realizeze viziunea privind un bloc est-european. La o conferință de presă de la începutul acestei luni, el a propus fuziunea Grupului de la Vișegrad – o alianță informală între Ungaria, Polonia, Republica Cehă și Slovacia – cu formatul Slavkov, un cadru de cooperare care implică Austria, Republica Cehă și Slovacia.

„Cred că acest lucru este în interesul tuturor țărilor, inclusiv al Austriei și al Ungariei”, a declarat Magyar. „Așadar, sper că vom reuși să înregistrăm progrese în această privință.”Ca un semnal clar al acestei strategii, Magyar a declarat că primele sale vizite în calitate de nou lider al Ungariei, la începutul lunii mai, vor fi la Varșovia și Viena.

Deși consideră Austria un aliat mai natural, Magyar are multe de învățat de la premierul polonez Donald Tusk și de la eforturile acestuia de a restabili democrația liberală după ani de guvernare populistă, inclusiv cum să deblocheze fondurile UE reținute din cauza preocupărilor legate de statul de drept.

Una dintre prioritățile principale ale lui Magyar este asigurarea deblocării fondurilor UE înghețate în valoare de 18 miliarde de euro; el insistă, de asemenea, pentru accesul la împrumuturi europene pentru apărare în valoare de 16 miliarde de euro și pentru încetarea aplicării unei amenzi de 1 milion de euro pe zi Ungariei pentru refuzul acesteia de a se conforma legislației UE privind migrația.„Vizita la Varșovia are ca scop schimbul de experiențe privind tranziția înapoi către o democrație liberală”, a declarat Emil Brix, fost diplomat austriac și istoric care a studiat sfârșitul Imperiului Austro-Ungar. „Vizita la Viena are mai mult de-a face cu politica europeană și cu faptul că este necesar să elaborăm propriile noastre propuneri din interiorul acestei regiuni.”

Guvernul austriac pare deschis la această idee.

Un diplomat austriac de rang înalt, care a vorbit sub condiția anonimatului pentru a discuta despre poziția internă a țării, a afirmat că există o logică inerentă în consolidarea colaborării dintre statele din Europa Centrală din cadrul UE, după modelul Benelux.

„Suntem toate state de aproximativ aceeași dimensiune, cu multe interese comune, iar împreună am avea o pondere mai mare în ceea ce privește puterea de vot”, a declarat diplomatul.

Pentru guvernul austriac condus de conservatori, aprofundarea relațiilor cu Ungaria a reprezentat de mult timp o ambiție strategică.

La începutul anilor 2000, înainte de aderarea la UE a mai multor țări fost comuniste, liderii austrieci au propus o alianță reînnoită cu Europa Centrală. Efortul a eșuat în cele din urmă, împiedicat de temerile Poloniei și Sloveniei că Viena încerca să-și reafirme hegemonia la mai bine de 80 de ani de la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar.

Acum, o Ungarie mai încrezătoare și mai prosperă este cea care propune o alianță mai strânsă. Nici liderii polonezi, având în vedere puterea economică și militară în creștere a țării lor, nu se mai simt amenințați de această perspectivă, spun experții. Biroul prim-ministrului polonez nu a răspuns la solicitarea de comentarii.

Conservatorii austrieci văd, de asemenea, o nouă oportunitate acum că Orbán nu mai este la putere.

„Am colaborat strâns cu Orbán în anii ’90 și spun mereu că tânărul Orbán ar fi fost cu siguranță unul dintre cei mai fervenți critici ai lui Orbán de astăzi”, a declarat Reinhold Lopatka, europarlamentar din cadrul Partidului Popular Austriac, formațiunea conservatoare aflată la guvernare. „În ciuda tuturor problemelor cu care ne-am confruntat, am reușit să colaborăm pe anumite teme, dar, de-a lungul anilor, acest lucru a devenit din ce în ce mai dificil și, în cele din urmă, imposibil.”

Magyar și cancelarul conservator austriac Christian Stocker au început să pună bazele relațiilor post-Orbán dintre țările lor la Conferința de Securitate de la München din februarie, potrivit a două persoane care au fost prezente la întâlnire. Liderii au discutat despre vizita inaugurală a lui Magyar la Viena și despre modul în care se pot îmbunătăți condițiile pentru firmele austriece care fac afaceri în Ungaria, potrivit unui înalt oficial al guvernului austriac.

La Viena, Magyar ar urma să încerce să contureze o poziție comună privind migrația și să discute soarta Universității din Europa Centrală — care și-a mutat campusul principal de la Budapesta la Viena în 2019, în urma campaniei lui Orbán împotriva instituției — a declarat diplomatul austriac de rang înalt.

Cele două țări sunt deja strâns legate din punct de vedere economic. Austria este al doilea investitor în Ungaria, după Germania, cu un volum de investiții de peste 11,7 miliarde de euro. Aproximativ 134.000 de unguri lucrează în Austria, mulți dintre ei făcând naveta.

Banca națională a Austriei a declarat într-un raport de anul trecut că legăturile comerciale în creștere cu țările din Europa Centrală și de Sud-Est au un efect stabilizator asupra economiei austriece într-o perioadă de incertitudine comercială crescândă la nivel global.

Cu toate acestea, rămân diferențe cheie între națiunile din Europa Centrală, care vor complica cu siguranță eforturile de a crea o alianță mai strânsă. În ceea ce privește Ucraina, de exemplu, Austria și Polonia susțin activ acordarea de ajutor suplimentar din partea UE pentru această țară aflată în conflict.Deși nu se mai așteaptă ca Ungaria condusă de Magyar să obstrucționeze ajutorul, așa cum a făcut Orbán, aceasta se alătură Republicii Cehe și Slovaciei în refuzul de a susține pachetul de împrumuturi al UE în valoare de 90 de miliarde de euro pentru Kiev. Țările au, de asemenea, opinii divergente cu privire la aderarea Ucrainei la blocul comunitar.În ciuda acestor diferențe, experții susțin că între țările din Europa Centrală există în continuare interese comune puternice, în special în ceea ce privește inițiativele economice și proiectele de infrastructură de anvergură.„Dacă aceste țări ar putea prezenta propuneri și proiecte integrate, coordonate între ele, acest lucru le-ar consolida poziția în ceea ce privește distribuirea fondurilor și a fondurilor de coeziune de la Bruxelles”, a declarat Reinhard Heinisch, politolog la Universitatea din Salzburg.

Eforturile lui Magyar de a construi o alianță est-europeană ar putea avea la bază și înțelegerea sa asupra modului în care funcționează de fapt puterea la Bruxelles. Viitorul prim-ministru a petrecut aproape un deceniu acolo ca diplomat sub conducerea lui Orbán, înainte de a se despărți de partidul populist Fidesz și de a deveni europarlamentar cu propria sa forță politică conservatoare, Tisza.„El este, practic, primul prim-ministru maghiar care înțelege perfect cum funcționează mașinăria de la Bruxelles și din UE”, a declarat Stefano Bottoni, profesor specializat în Europa de Est la Universitatea din Florența. „Și dacă vrei să ai mai multă greutate la Bruxelles, dacă vrei să fii o contrapondere pentru marile țări – Franța, Germania – atunci trebuie să-ți unești forțele.”

Politico: Magyar vrea să readucă Imperiul Austro-Ungar pe hartă / Viitorul prim-ministru al Ungariei dorește să stabilească relații mai strânse cu Austria și cu alte țări din Europa Centrală pentru a avea o influență mai mare la Bruxelles

////////////////////////////////////////////

Când milioane de români și-au făcut bagajele și au plecat să spele vase la Londra sau să culeagă căpșuni în Spania, nu o făceau din dragoste pentru aventură.

O făceau pentru că, acasă, cea mai bună alegere rațională pe care o putea face un om cinstit era să plece.

Peste 10 milioane de cetățeni munceau pe salariul minim pe economie, în timp ce alții administrau cu devotament banii publici — în cutii de pantofi, în genți la baltă, în portbagaje pe drumuri județene.

Sorin Oprescu, condamnat la 10 ani și 8 luni, savurează de doi ani litoralul grecesc.

Vanghelie a fost trimis în judecată pentru 26 de infracțiuni de luare de mită, abuz în serviciu și spălare de bani, prejudiciul total ridicându-se la peste 60 de milioane de euro, din care peste 30 de milioane reprezentau șpaga sa personală.

În septembrie 2023, Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui și membru de frunte al PSD, a fost prins în flagrant de DNA în timp ce primea o mită de 1,25 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 250.000 de euro — un comision de 10% pretins pentru un contract ce urma să fie acordat de CJ Vaslui.

Radu Mazăre, care a prejudiciat statul cu peste 114 milioane de euro, a stat cinci ani din nouă în închisoare, a fost eliberat condiționat fără să returneze un ban și s-a întors acolo unde îi era inima: la resortul său de lux de pe malul oceanului Indian, unde homarul costă cât o cafea la Obor.

Și tocmai când credeai că spectacolul s-a terminat, intră în scenă Sorin Grindeanu și Lia Olguța Vasilescu, care ies de la guvernare din pură dragoste pentru popor.

Cei care au plecat au construit Europa.

Cei care au rămas să conducă au construit altceva — și anume resort-uri, dosare prescrise și crize guvernamentale din opoziție față de onestitate.

M-am uitat peste sondaje. Grindeanu și Vasilescu mai au 14% credibilitate în rândul românilor.

Ceea ce înseamnă că, după tot ce s-a întâmplat, după toate portbagajele și cutiile de pantofi și insulele tropicale, există în România un procent de 14% care se uită la acest circ și spune: da, aceștia sunt oamenii mei.

România are aproximativ 19 milioane de locuitori. 14% din 19 milioane înseamnă în jur de 2,66 milioane de oameni.

Adică mai mult decât populația Clujului, Timișoarei, Brașovului și Iașiului puse împreună — care se uită la portbagajele pline cu bancnote de 500 de lei și spun: da, ăștia ne reprezintă.

https://profserban.substack.com/

Când milioane de români și-au făcut bagajele și au plecat să spele vase la Londra sau să culeagă căpșuni în Spania, nu o făceau din dragoste pentru aventură…

Gabriel Serban

/////////////////////////////////////////

(Inca un ”Patriarh al nevinovatilor…”) PSD Bistrița-Năsăud anunță demisia baronului Radu Moldovan din poziția de președinte al organizației, în urma anchetei DNA

Ioana Milonean

PSD Bistrița-Năsăud anunță demisia baronului Radu Moldovan din poziția de președinte al organizației, în urma anchetei DNA

PSD Bistrița-Năsăud anunță demisia baronului Radu Moldovan din poziția de președinte al organizației, în urma anchetei DNA. Radu Moldovan rămâne în continuare președintele Consiliului Județean.„Organizația județeană PSD Bistrița-Năsăud își exprimă susținerea față de domnul Emil Radu Moldovan și apreciază implicarea, munca și proiectele transformate în fapte! În urma situației apărute, acesta a decis să își dea demisia din funcția de președinte al organizației PSD Bistrița-Năsăud, pentru a evita orice neclarități sau efecte asupra activității organizației.

Pentru ca lucrurile să meargă mai departe fără întreruperi, în ședința de urgență de astăzi a CPJ PSD Bistriţa-Năsăud s-a decis ca funcția de președinte interimar să fie preluată de domnul Bogdan Gruia Ivan. Activitatea organizației continuă în mod normal, cu aceleași obiective și muncă pentru oameni”, a anunțat PSD Bistrița-Năsăud într-un comunicat.

Procurorii DNA Cluj au efectuat miercuri dimineață percheziții acasă și la biroul baronului PSD Radu Moldovan, șeful Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, dar și acasă și la biroul baronului PNL Dinu Iancu Sălăjanu din Sălaj, au declarat surse judiciare pentru G4Media. Informația a fost publicată în premieră de publicația Bistrițeanul, care a difuzat și imagini. DNA a confirmat că e un dosar legat de achiziții publice trucate la Consiliul Județean Bistrița și la Consiliul Județean Sălaj.

În dosar e vizat și baronul PNL Dinu Iancu Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj, potrivit informațiilor G4Media.

Dosarul vizează companiile de construcții Dimex și Frasinul, abonate la mari contracte din bani publici, potrivit informațiilor obținute de G4Media și Bistrițeanul. Dimex este implicată în construcția centurii Clujului, iar Frasinul în construcția centurii Comarnic…Radu Moldovan a făcut o declaraţie după plecarea procurorilor, anunţând că se întoarce la muncă. Moldovan spune că, în urma percheziţiilor care au avut loc la locuinţa sa şi la sediul CJ, au fost ridicate documente şi laptopul său din birou, dar că nu are mai multe detalii despre ancheta DNA.

PSD Bistrița-Năsăud anunță demisia baronului Radu Moldovan din poziția de președinte al organizației, în urma anchetei DNA

/////////////////////////////////////////////

Bolojan: Baronii locali de la PSD au rămas fără pușculiță. Au aprins un fitil fără să calculeze unde va detona. În ce condiții ar pleca imediat din funcția de premier

Premierul Ilie Bolojan a declarat, marţi, despre decizia PSD de a-i retrage spriinul politic, că această decizie a venit după ce a introdus o disciplină în finanţele ţării şi fondul de rezervă bugetară n-a mai fost o puşculiţă pentru administraţii neperformante, iar baronii locali de la PSD, au avut o stare de nemulţumire. În momentul în care PSD a generat o astfel de criză, a aprins un fitil fără să calculeze unde va detona şi cu siguranţă vor fi nişte pierderi pentru România, a spus premierul.Bolojan a vorbit, într-un interviu la Pro TV, despre sursa actualei crize politice din România. dar și despre soluția pe care o vede în această situație.El a arătat că a încercat să pună reflectoarele pe zone unde statul român avea pierderi importante, iar social-democrații au frânat procesul de reformă.

Urmăreşte LIVE cele mai noi declaraţii şi evenimente de pe scena politică

Premierul a spus că ne aflăm acum într-o situaţie complicată, cu un Parlament pulverizat, în care e greu să faci majorităţi, dar el va căuta să asigure funcţionarea acestui guvern cu cei care rămân în coaliţie. Guvernul va lucra mai ieftin, cu mai puţini miniştri şi va da rezultate mai bune, a subliniat Bolojan.

Cât despre cei 50 şi ceva de parlamentari de care ar avea nevoie pentru a sprijini un guvern minoritar, vom vedea ce se va întâmpla în perioada următoare la voturile din Parlament, a spus premierul.

Ce se întâmplă după demisia miniștrilor PSD. Variantele din Constituție și precedentul Boc

Iată cele mai importante declarații din interviul acordat de premierul Bolojan:

Despre cauza crizei politice

În momentul în care am trecut la reforma în administrație, la măsurile de reducere de cheltuieli, deja toate lucrurile se duceau cu frâna de mână trasă și PSD, ca partid, a început o politică de opoziție din interiorul puterii.

Nouă luni de zile m-am făcut că nu aud toate criticile, având convingerea că e o tactică a PSD de a se deroba de răspundere participând la deciziile, pentru că toate deciziile le-au luat în comun. Nu s-au mulțumit cu asta, pentru că au văzut că nu au efecte electorale.

În paralel, însă, am făcut câteva lucruri. Ca să ne putem menține cheltuiele statului în niște limite normale, am introdus o disciplină în finanțele țării și fondul de rezervă bugetară n-a mai fost o pușculiță pentru administrații neperformante, pentru rezolvarea unor probleme într-un județ sau în altul. Iar oamenii care erau obișnuiți, în principal baronii locali de la PSD, normal că au avut o stare de nemulțumire, pentru că s-au comportat uneori și în guvernarea națională, unii dintre ei, așa cum se comportă în județele unde țin majorități stabile.

În momentul în care trebuie să faci niște lucruri, în care niște apucături vechi nu mai pot fi menținute pentru că degeaba aduni banii din taxele muncite de români, degeaba îți reduci cheltuielile, dacă ai pierderi, dacă ai găuri și dacă nu corectăm aceste pierderi și ineficiența statului, lucrăm degeaba și tot nu vom avea rezerve ca să îmbunătățim viața românilor.

Introducerea acestor măsuri de disciplină în mod evident a deranjat.

Peste tot unde lucrurile nu mergeau bine erau erau responsabili, direct sau indirect, mai mulți oameni, transpolitic, transinstitucional. Dar întotdeauna erau oameni cu susținere de la PSD.

Ei nu au venit cu soluții pentru a îmbunătăți viața oamenilor. Ei au încercat tactica veche politică de a se deroba de responsabilitate.

E o tactică veche politică, dar n-a funcționat, după câte se pare, și încerci să scapi de cineva care a impus niște reguli.

În momentul în care Partidul Social-Democrat a generat o astfel de criză, practic a prins un fitil fără să calculeze unde va detona acel fitil. Cu siguranță vor fi niște pierderi, de la creșteri de costuri de finanțare pentru România, la influență pe burse.

Gândiți-vă, de exemplu, că dacă de trei luni de zile anunți că îl vom schimba pe premier și nu va mai fi guvernul, mașinăriei guvernamentale, care nu lucrează dintr-un entuziasm, ci îi trebuie niște impulsuri ca să lucreze, în condiții în care nu mai știe cine va fi un ministru sau altul, îi scade arandamentul.

Care este soluția pentru ieșirea din criză

Vom vedea în zilele următoare ce se va întâmpla, pentru că e o situație complicată cu un parlament pulverizat, în care e greu să faci majorități, pentru că unii se condiționează pe alții, dar știu câteva lucruri.România are nevoie de un guvern care să lucreze și în această situație, dacă joi ministrii PSD se retrag, suntem pregătiți să înlocuim acești ministri cu titularii care rămân la celelalte ministere, în așa fel încât să continuăm activitatea guvernamentală pentru câteva priorități foarte importante, dintre care cea mai importantă și cea mai urgentă este finalizarea lucrărilor mari care sunt în curs, din fonduri europene, la autostrăzi, la școli, la spitale în România. În fiecare localitate, în parte, sunt șantiere astăzi, să nu luăm de la zero din nou, pentru că altfel pierdem acești bani dacă nu facem ce trebuie.

Dacă nu avem un guvern care menține o disciplină în costurile bugetare, practic, scăpăm lucrurile de sub control și gândiți-vă că ne întoarcem din nou în vara anului trecut și toate sacrificiile care au fost făcute până acum sunt anulate de acțiunile irresponsabile care au fost făcute.

Vom vedea ce se va întâmpla până se depune moțiunea de cenzură. Voi demonstra că se pot obține rezultate mult mai bune decât în condițiile în care ai blocaje, ai frână în guvern.

În ce condiții ar renunța „mâine” din funcția de premier

Întrebat, în final, ce va face dacă președintele îi va sugera să demisioneze, Bolojan a răspuns că a discutat cu șeful statului și l-a informat că nu va demisiona.”Dacă ar fi o rezervă financiară și aș ști că schimbând o persoană toate lucrurile se rezolvă, dacă problemele României dispar, dacă există niște soluții pe care le-a reiterat Partidul Social-Democrat și dacă le pune pe masă totul se va rezolva (…) credeți-mă, mâine n-aș mai fi”, a afirmat premierul.Dar nu este această situație și, cu bune, cu rele, am redus deficitul în această perioadă. Am trecut România împreună cu toți colegii care au fost în guvern, cu susținerea acestor partide, chiar dacă PSD în permanență a atacat guvernul din Parlament, din afară. Și cred că avem obligația să ducem lucrurile mai departe și să menținem echilibrile financiare și să facem ceea ce trebuie în perioada imediat următoare”, a mai spus Ilie Bolojan.

https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/bolojan-atac-la-baronii-locali-ai-psd-fondul-de-rezerva-nu-a-mai-fost-o-pusculita

//////////////////////////////////////////

Denise Rifai CONCEDIATĂ de la Kanal D după episodul cu Mugur Isărescu care a SCĂPAT DE SUB CONTROL

„40 de întrebări cu Denise Rifai” — episodul care nu a fost difuzat niciodată

EXCLUSIV. Episodul „40 de întrebări cu Denise Rifai” filmat pe 28 ianuarie 2026, cu invitat Mugur Isărescu — guvernatorul BNR de 35 de ani, salariu 85.238 lei/lună plus pensie de 26.841 lei — nu a fost difuzat niciodată. Kanal D a anunțat „plecarea” lui Denise pe 3 februarie. Noi am obținut înregistrarea integrală. Publicăm transcriptul.

Primele 26 de întrebări au decurs normal: Securitatea, tezaurul de la Moscova, numirea Vioricăi Dăncilă în Consiliul BNR, salariile din cantina BNR de 14 milioane de lei pe an. Isărescu a răspuns cu calm profesional, așa cum a făcut în fiecare apariție publică din ultimii 35 de ani.

La minutul 47 — întrebarea #27 — totul s-a schimbat.

Minutul 3: Prima întrebare din cele 40. Isărescu vizibil încordat deja din primul moment.

Transcriptul emisiunii — Faza I: Întrebări clasice (min. 0-38)……………………………………………………………………..

Det. aici

https://inflyraa.info/knc2ThNc?external_id=Lead&creative_id=image&utm_campaign=ACx114759455400880%28mega%29+R_O_lead%282%29new+cat+v5+pix+all+prod+lead+12%282204%29+DIZ+new+-+Copy+5&utm_source=fb&utm_placement=Facebook_Desktop_Feed&campaign_id=52511999684857&adset_id=52511999681257&ad_id=52511999681857&adset_name=AD+SET+1&ad_name=ALL+PROD+-+2&utm_medium=paid&utm_id=52511999684857&utm_content=52511999681857&utm_term=52511999681257&media_type=image&fbclid=IwY2xjawRVvppleHRuA2FlbQEwAGFkaWQAAC_CaBLs6XNydGMGYXBwX2lkEDIyMjAzOTE3ODgyMDA4OTIAAR7X2dNRU7q7mS41diYKlQPlPfhqASx6ZQzkQI8ttNKQqMeS2ifb1aa4K2sGXw_aem_aqNw9LBdcMxU58CNf9K_hQ

//////////////////////////////////////

„Liderii PSD, niște marionete după care se ascund oameni foarte puternici”

Sociologul Lăzăroiu explică, la podcastul „Cum e, de fapt?”, decizia PSD de a-i retrage sprijinul premierului Ilie Bolojan:

„PSD-ul are niște marionete în vârf acolo și PSD-ul în general e o carcasă după care se ascund niște oameni foarte puternici din foarte multe zone ale societății care are au niște interese foarte mari pe care Bolojan le-a deranjat”, a explicat el.

Lăzăroiu a spus că Sorin Grindeanu, Claudiu Manda sau Olguța Vasilescu nu ar fi avut curaj să-l dea jos pe Bolojan.

Lăzăroiu explică decizia PSD: „Niște marionete după care se ascund oameni foarte puternici”

„Lăzăroiu: Eu zic așa, meciul ăsta nu l-au început ei.

PSD-ul are niște marionete în vârf acolo și PSD-ul în general e o carcasă după care se ascund niște oameni foarte puternici din foarte multe zone ale societății care are au niște interese foarte mari pe care Bolojan le-a deranjat (…) sau urmează să le deranjeze.

Și când zic din mai multe zone ale elitei instituționale, mă refer la servicii. Mă refer la armată, poliție, magistratură, oameni de afaceri care sunt mufați la companii de stat, la contracte cu statul și așa mai departe.

Adică noi am ajuns să spunem pesediștii, niște nenorociți, niște…

Nu zic că ei nu câștigă, toți ăștia, că ei semnează, știi?

Dar în spate sunt alții.

Adică, gândiți-vă și voi. Voi îl vedeți pe Grindeanu, cunoscându-l… că noi îi știm, așa, sau pe Olguța sau pe Manda… (…)

Dar îi vedeți ca pe niște oameni curajoși care au zis: „Frate, trebuie să-l dăm jos pe Bolojan și nu știu ce”?Ei oricând pot intra la închisoare și ei știu și sunt mulți din PSD în situația asta. Ciolacu și aia… Deci, pe ei cineva îi manevrează.”

https://www.comisarul.ro/articol/video-liderii-psd-niste-marionete-dupa-care-se-asc_1624351.html

////////////////////////////////////////////

DOCUMENTE – Iese fum fără foc?/Noi amănunte despre „cuibul porumbeilor” Docuz/Ciolacu

Apartamentul în care ar sta Marcel Ciolacu „când vine în București” este situat pe strada Caranfil și a fost cumpărat de firma Real Estate Key din Buzău, reprezentantă de administratorul Gheorghe Roșu. Locuința a fost vândută către societatea lui Roșu de altă firmă, Logistic & Supply Network SRL din București, reprezentată de un anume Laurențiu Nicolae Gheorghe. El este reprezentantul unei firme offshore prin care PSD vinde propagandă în presă, dezvăluie presshub.ro .Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, semnat pe 24 septembrie 2025, Logistic & Supply Network a vândut către Real Estate Key un apartament duplex de la etajul 10 +10 D, în suprafață totală de 283,8 metri pătrați compus din patru camere, dintre care un living de 79 metri pătrați, două scări interioare și trei balcoane. Prin același contract, firma lui Roșu a cumpărat trei locuri de parcare situate în subsolul blocului. În plus, tranzacția a presupus și preluarea tuturor bunurilor mobile existente în apartament.

Contractul de vânzare cumpărare dintre Logistic & Supply Network si Real Estate Key

Apartamentul fusese cumpărat de la One Herastrau Towers, fostă One Central Properties SRL, de către Logistic & Supply Network SRL la data de 17 iunie 2025, „prețul vânzării fiind achitat integral la data autentificării contractului”. Altfel spus, după ce a fost cumpărat de la One, apartamentul a fost vândut trei luni mai târziu.Prețul apartamentului și a celor trei locuri de parcare a fost de 1.577.604 de euro, la care se adaugă TVA. Prețul apartamentului a fost de 1.507.800 de euro plus TVA în regim de taxare inversă și locurile de parcare au costat fiecare câte 23.268 de euro plus TVA.Mobilierul din apartament costă, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, 35.139 de euro la care se adaugă TVA, prețul final fiind de 42.518 de euro.

Păsuire la plată de 2 ani

Potrivit contractului, prețul apartamentului și a locurilor de parcare se vor achita „în termen de maxim 2 (doi) ani, de astăzi, data autentificării prezentului Contract”. „În situația în care preţul vânzării nu va fi încasat integral în termen de 2 (doi) ani, începând de astăzi, data autentificării prezentului Contract, Vânzătoarea este în drept să declare rezoluțiunea vânzării conform art. 1.724 Cod civil (pact comisoriu de neexecutare a obligatiei de plata a pretului vânzăriî), rezoluţiune care va opera fără punerea în întârziere a Cumpărătoarei, având ca efect desființarea retroactivă a Contractului, repunerea părţilor în situaţia anterioară, fără intervenția instantei, Vânzătoarea având dreptul sa solicite şi să obţină reînscrierea dreptului său de proprietate pe numele ei in Cartea Funciară a Imobilului, în baza propriei declarații autentice de rezoluţiune”, se mai arată în document.Onorariul notarului Olga Cobăsneanu pentru întocmirea acestui contract a fost de 50.980 de lei plus 10.700 de lei TVA.

Cine e Roșu din Buzău și Gheorghe din București

Presa centrală a explicat cine este Gheorghe Roșu din Buzău. În iunie 2025, o companie denumită American Allied Capital LLC a fost înregistrată în statul Wyoming, SUA, prin intermediul lui Robin Jones, agent registrator. La trei luni de la înființarea Allied Capital LLC, pe 16 septembrie 2025, compania americană și-a deschis o filială în România: Real Estate Key SRL, cu sediul în Buzău, pe Calea Eroilor nr. 27. Administratorul firmei a fost desemnat Gheorghe Roșu, din Buzău. Acesta a recunoscut că Marcel Ciolacu locuiește în apartament și că-i plătește chirie. Ulterior, după izbucnirea scandalului s-a răzgândit și a susținut că nu mai încasează chirie de la Marcel Ciolacu. Momentul 2021 când Andreea Lepa și-a cesionat părțile sociale către Laurențiu Gheorghe în firma Deal Next Construct, actuala Logistic & Supply Network

Cine este Laurențiu Nicolae Gheorghe, cel care a vândut apartamentul și cele trei locuri de parcare lui Roșu?

Administrator al firmei Logistic & Supply Network SRL, societatea are ca obiect de activitate lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor. Firma are sediul social declarat într-un imobil de pe Șoseaua Fabrica de Glucoză nr 21 din Pipera. La adresa amintită regăsim redacțiile Mediafax, Gândul sau Adevărul.Firma a avut anul trecut o cifră de afaceri de 2,8 milioane de lei, un profit de 2,25 milioane de lei și un singur angajat.Potrivit termene.ro, anterior, societatea s-a numit Mario Global Bistrița SRL, apoi Proflores SRL, apoi Deal Next Construct SRL.

Cesionări succesive de părți sociale

De-a lungul timpului, societatea a avut mai mulți acționari. Din 2017 până în 2021 acționar în firmă a fost Laurențiu Nicolae Gheorghe și Andreea Lepa. Cea din urmă a cesionat 60% din societate către Gheorghe. În martie 2023, Laurențiu Gheorghe cesiona cele 114 părți sociale ale sale în societate către International Urban Service, administrată de o anume Valentina Roxana Ungureanu.În martie 2024, International Urban Service cesiona 95% din părțile sociale ale firmei către Eagle Management din Seychelles.Pe 27 august 2025, în Monitorul Oficial este publicată hotărârea potrivit căreia Asociatul unic al firmei, Eagle Management LTD, persoană juridică, cu sediul în Seychelles, reprezentată de Nicolae Laurențiu Gheorghe, decide să schimbe denumirea firmei în Undershaw Investment LTD.

Contactat de PRESShub, Laurențiu Gheorghe ne-a declarat că nu știe nimic despre vânzarea apartamentului din Herăstrău către firma din Buzău, după care a închis telefonul.

Intermediarul PSD

Revenind la International Urban Service, societatea se numește acum Hog Pub Grup. La rândul ei este deținută de offshor-ul Undershaw Investment LTD, reprezentat de Valentina Roxana Ungureanu.

Despre Hog Pub Grup, Snoop.ro a scris că a fost folosită de PSD pentru a plăti 60.000 de euro din subvenția de la stat pentru propagandă în publicația „Gândul” deținută de Radu Budeanu. Potrivit sursei citate, PSD a cheltuit peste 2,6 milioane de lei (500.000 de euro) în primele două luni din 2026 pentru presă și propagandă politică.

Jurnalistul Cristian Andrei a arătat că, în ultimii șase ani, suma folosită de social-democrați depășește 60 de milioane de euro pentru presă și propagandă. Bani publici, de la bugetul de stat.Revenind la fosta acționară Andreea Lepa, actuala Ionescu, asigură becurile led din Capitală, o afacere de 36 milioane de lei. Presa a arătat recent că Andreea Ionescu s-a mai numit Andreea Sfetea și Andreea Lepa. Publicațiile locale din Giurgiu au remarcat-o pe Andreea Lepa pentru faptul că organiza evenimentele primarilor PSD la alegerile locale din 2016. Un fost primar PSD din Giurgiu a relatat pentru FANATIK că Andreea Lepa era „feblețea primarilor PSD din Giurgiu și asta pentru că era recomandată de la conducerea filialei județene”. Nicolae Bădălău era șeful filialei PSD Giurgiu la acel moment.Fostul premier Marcel Ciolacu spune că nu stă în apartamentul penthouse din Herăstrău. „După cum bine știți, sunt președinte al CJ Buzău și în mare parte a timpului locuiesc în Buzău. Când sunt în București, locuiesc într-un apartament care nu este penthouse și care nu este închiriat de mine”, a transmis Ciolacu un punct de vedere către G4Media.

https://www.comisarul.ro/articol/documente-iese-fum-fara-focnoi-amanunte-despre-cui_1624484.html?fbclid=IwY2xjawRVuqVleHRuA2FlbQIxMABicmlkETE1WEtqTGtxSEZjeE54c1pBc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHqzzEPz3LL5Q5lSF-Wu2-LO2kHPzYAHjR6Teea9yFpT9m837GxzHsoDFxt12_aem_5stJXXCQdzYawOVNjScEag

////////////////////////////////////////////

NU BOLOJAN E MIZA. Care sunt cele trei mize ale socialiștilor

https://www.facebook.com/photo/?fbid=919743867544042&set=a.306681588850276

////////////////////////////////////////////

(Incalcite sunt caile sobolanilor care saboteaza, rod, intuneca Tara…) Bolojan: „Decizia PNL e să nu mai facă o Coaliție cu PSD”. Cum descrie relația cu Sorin Grindeanu

/////////////////////////////////////////////

Control total și permanent prin Inteligența Artificială (II)

Citiți prima parte a articolului

Arhitecții umbrei și ai luminii. Cine și în ce scop creează IA?

„Cine va deveni lider în Inteligența Artificială va deveni stăpânul lumii.” (Vladimir Putin)

Această afirmație a lui Vladimir Putin rezumă miza colosală a epocii noastre. Inteligența Artificială nu este doar un instrument tehnic, ci fundamentul unei noi ordini mondiale, unde puterea nu se mai măsoară doar în teritorii sau resurse naturale, ci în capacitate de calcul masivă și baze de date gigantice. Oricine deține aceste resurse, de la state suverane la mari corporații sau grupări obscure, poate lansa un sistem IA capabil să modeleze realitatea.

Corporațiile ca „state în stat” tehnologice

Asistăm astăzi la o realitate fără precedent: marile corporații tehnologice concurează de la egal la egal cu cele mai dezvoltate puteri ale lumii în domeniul IA, precum SUA, China, Rusia sau Israel. În anumite domenii, aceste entități private au devenit chiar mai puternice decât guvernele, funcționând ca niște adevărate „state în stat”. Cu bugete uriașe, care depășesc Produsul Intern Brut al multor țări europene dezvoltate, acești giganți își permit să cumpere cele mai luminate minți și cea mai scumpă tehnologie de pe planetă, operând după reguli proprii, deseori deasupra legilor naționale.

Justiția privată și controlul infrastructurii vitale

Aceste corporații și-au creat propriile sisteme de „justiție”, stabilind legi de funcționare și cenzură pe platformele lor. Ele decid ce este „adevărat” sau „fals” fără a da socoteală vreunui parlament sau sistem judiciar. Mai grav este faptul că statele lumii au devenit dependente de infrastructura lor: de la stocarea datelor guvernamentale până la sistemele de plăți și comunicații, suveranitatea națională este cedată treptat către cloud-ul privat. Este o pierdere tăcută, dar profundă, a independenței reale a popoarelor.

Diplomația tehnologică și puterea algoritmului

Liderii acestor companii sunt primiți astăzi de șefii de state cu onorurile rezervate regilor sau președinților. Această deferență nu este întâmplătoare; o simplă modificare a unui algoritm poate prăbuși o economie, poate modifica rezultatul unor alegeri prezidențiale sau poate declanșa revolte sociale masive. Practic, asistăm la o privatizare a puterii globale, unde decizii luate în birourile unor corporații influențează soarta a miliarde de oameni care nu au votat niciodată pentru astfel de reguli și care nu au nicio pârghie de control asupra „arhitecților” care le modelează viitorul.

Fața întunecată: manipularea și degradarea „satanică” a libertății

„Cea mai mare forță a răului nu este distrugerea, ci capacitatea de a face minciuna să pară adevăr pur.” (C.S. Lewis)

Aceste cuvinte ale lui C.S. Lewis descriu cu o precizie chirurgicală pericolul metafizic al Inteligenței Artificiale. Dincolo de beneficiile tehnice, anumite sisteme sunt proiectate pentru ceea ce numim „inginerie socială distructivă”, o formă de agresiune invizibilă, dar totală, asupra sufletului uman. Această degradare nu este accidentală, ci reprezintă o inversare a valorilor fundamentale sub asaltul unei logici reci și manipulatoare.

Tehnologia Deepfake și dizolvarea adevărului

Cea mai perfidă manifestare a acestei fețe întunecate este utilizarea tehnologiilor Deepfake. Capabile să fabrice voci și chipuri care par pe deplin reale, acestea sunt folosite pentru a distruge reputații, pentru a falsifica istoria în timp real sau pentru a șterge definitiv granița dintre adevăr și minciună. Într-o lume în care „vederea nu mai înseamnă credință”, ființa umană este aruncată într-o stare de confuzie permanentă, pierzându-și busola realității și devenind vulnerabilă în fața oricărei forme de control extern.

Algoritmii de captivitate și exploatarea viciilor

Programele sofisticate de astăzi funcționează ca algoritmi de captivitate, fiind proiectate special pentru a exploata vulnerabilitățile psihologice ale ființei umane. Aceștia generează dependență digitală și alimentează sistematic ura, furia sau dezbinarea, totul pentru a maximiza profitul corporațiilor și controlul social. Este un proces de dresaj subtil care menține conștiința într-o stare de agitație continuă, împiedicând reflexia profundă și liniștea necesară rugăciunii sau introspecției.

Eroziunea morală și atentatul la liberul arbitru

Asistăm la o tentativă agresivă de a înlocui discernământul și gândirea critică cu „adevăruri” de laborator, pre-calculate de mașini. Acest proces de dezumanizare este considerat de mulți ca fiind de factură malefică, deoarece atentează direct la liberul arbitru – un dar fundamental al omului. Prin „nudging” și predicție comportamentală, IA nu doar ne observă, ci caută să ne „scrie” viitorul, substituind voința umană cu o dictatură algoritmică ce golește viața de sens moral și spiritual.

Subminarea liberului arbitru prin „nudging”

Dacă acceptăm că liberul arbitru este un dar fundamental al omului, atunci încercarea IA de a ne anticipa și pre-forma deciziile este o formă de agresiune directă asupra acestui dar. Acest proces se realizează prin „nudging”, sau „ghiontul digital”, o tehnică psihologică subtilă prin care algoritmii nu ne forțează, ci ne „împing” delicat spre anumite alegeri, modificând felul în care ne sunt prezentate opțiunile. Prin preselectarea unor variante, prin ierarhizarea informațiilor care ne convin și prin crearea unei urgențe artificiale, omul este condus spre decizii care nu îi aparțin, deși păstrează iluzia libertății. Această substituire a voinței umane cu o dictatură algoritmică reprezintă punctul culminant al degradării, preschimbând omul dintr-un creator liber într-un simplu executant al unei logici matematice reci, ce golește viața de sens moral și spiritual.

Sclavia consimțită și „lesa digitală”

Această formă de degradare morală atinge apogeul prin instaurarea a ceea ce putem numi „lesa digitală”. Dacă în trecut sclavul era legat cu lanțuri vizibile, omul modern este controlat prin fire invizibile de cod. Smartphone-ul, purtat permanent asupra noastră, a devenit obiectul fizic al acestei lese; el ne „smulge” atenția prin notificări neîncetate și ne dictează ritmul vieții prin algoritmi. Această lesă digitală ne monitorizează fiecare mișcare prin geolocație și ne limitează orizontul de gândire prin „bulele de filtrare”, lăsându-ne să ne mișcăm doar pe lungimea corzii permise de sistem. Este o formă de captivitate perfidă deoarece este consimțită: ne cumpărăm singuri instrumentele de supraveghere și le purtăm cu noi peste tot, confundând dependența tehnologică cu progresul și pierderea autonomiei cu utilitatea. Astfel, „lesa” nu ne mai lasă să fim singuri cu noi înșine sau cu Dumnezeu, trăgându-ne permanent înapoi în zgomotul și controlul sistemului.

Busola supraviețuirii: cum recunoaștem și evităm IA-ul toxic?

„Discernământul este capacitatea de a vedea diferența nu doar între bine și rău, ci între bine și aproape bine.” (Charles Spurgeon)

Acest avertisment al lui Charles Spurgeon ne amintește că pericolul digital nu vine întotdeauna cu o față urâtă, ci adesea sub forma unei utilități care pare inofensivă. Pentru a supraviețui acestei dictaturi algoritmice, este necesar să învățăm să recunoaștem semnele care trădează intențiile obscure din spatele codului de program.

Instigarea prin frică și manipulare emoțională

Un prim semn al toxicității este încercarea sistemului de a vă provoca reacții de teamă, revoltă sau ură. Dacă răspunsurile primite sau fluxul de știri sunt construite special pentru a vă instiga împotriva aproapelui sau a anumitor grupuri sociale, sunteți în fața unui algoritm de manipulare emoțională. O IA sănătoasă se cuvine să informeze, nu să incite la dezbinare. Busola supraviețuirii ne obligă să oprim interacțiunea în momentul în care simțim că echilibrul nostru interior este atacat.

Opacitatea totală și refuzul argumentației

Discernământul ne spune că un sistem de încredere este necesar să fie transparent. Un semn de alarmă major este opacitatea totală: refuzul sistemului de a-și prezenta sursele de informare sau de a explica logic drumul parcurs până la un anumit rezultat. Atunci când IA oferă „sentințe” de neclintit în loc de argumente clare și verificabile, ea încetează să mai fie un asistent și devine un instrument de autoritate opacă ce vrea să vă anuleze gândirea critică.

Bias-ul ideologic agresiv și alterarea valorilor

IA-ul toxic se manifestă adesea printr-o încercare ostentativă de a vă altera valorile morale, tradițiile sau credințele fundamentale. Folosind sofisme și jumătăți de adevăr, anumiți algoritmi sunt antrenați să practice o formă de inginerie socială care să vă îndepărteze de propriile repere spirituale. Recunoașterea acestui bias ideologic (adică a unei prejudecăți ascunse în codul programului, care favorizează o anumită viziune asupra lumii în detrimentul altora) este esențială; în momentul în care mașina începe să vă țină lecții de morală sau să vă ridiculizeze credințele, ea a părăsit zona utilității și a intrat în cea a agresiunii ideologice. Pe scurt, bias-ul în IA înseamnă că sistemul nu este neutru, ci „ține partea” unei anumite ideologii, deoarece a fost antrenat pe date selectate special pentru a promova acele idei.

De la „ghiontul” digital la postul informațional

Pentru a nu ne lăsa „împinși” (nudged) spre decizii străine de voința noastră, este necesar să limităm contactul cu acești senzori permanenți. Practicarea „postului digital” și protejarea tăcerii interioare sunt singurele căi prin care putem auzi din nou vocea conștiinței. Este necesar să tratăm IA strict ca pe o unealtă tehnică, respingând orice încercare a acesteia de a deveni un ghid de viață sau o autoritate morală.

„Practicarea postului digital, adică abstinența voluntară și periodică de la utilizarea oricărui dispozitiv conectat la internet, pentru a permite conștiinței să se reculeagă și să se elibereze de fluxul neîncetat de informații, și protejarea tăcerii interioare sunt singurele căi prin care putem auzi din nou vocea conștiinței. Este necesar să tratăm IA strict ca pe o unealtă tehnică, respingând orice încercare a acesteia de a deveni un ghid de viață sau o autoritate morală.”

Sistemul „AI Gemini” și cum poate fi accesat

„Cunoașterea este puterea care eliberează, dar numai dacă este filtrată prin adevăr și etică.” (Francis Bacon)

Afirmația din acest citat al lui Francis Bacon este importantă atunci când se interacționează cu sisteme complexe, cum ar fi Gemini.Gemini, dezvoltat de Google (fostul Bard), este un punct de referință în domeniul inteligenței artificiale, care alimentează întregul ecosistem informațional al Google.

Capacități și identitate vizuală

Acest sistem se remarcă prin capacitatea sa de a procesa volume mari de date în timp real și prin integrarea cu infrastructura globală de căutare. Gemini este orientat spre colaborare creativă și academică profundă, oferind argumente structurate în loc de simple răspunsuri automate. Platforma oficială are sigla Google și simbolul unei stele cu patru colțuri.

Accesul oficial și siguranța utilizatorului

Pentru a utiliza acest instrument, utilizatorii pot accesa direct adresa gemini.google.com sau pot introduce în motorul de căutare textul „Google Gemini”. Este construit pe protocoale de siguranță pentru a bloca generarea de conținut periculos sau manipulator. Gemini poate fi un partener de dialog pentru proiecte precum „Imperiile Minții”. Interacțiunile sunt stocate. Prin urmare, Gemini este necesar să fie folosit ca un instrument de căutare, nu ca un depozitar al informațiilor personale.

Responsabilitatea alegerii

„Viitorul nu este ceva ce așteptăm, ci ceva ce construim prin fiecare alegere de astăzi.” (Eleanor Roosevelt)

Cuvintele de mai sus subliniază importanța alegerilor în contextul supravegherii. Inteligența Artificială este influențată de alegerile noastre colective și personale. Responsabilitatea este de a rămâne oameni într-o lume a tehnologiei.

Discernământul ca ultimă protecție

Tehnologia AI poate ajuta sau distruge. Alegerea unei platforme sigure este un pas spre protejarea integrității. Provocarea este de a gândi critic. Liberul arbitru este singura barieră în calea controlului.

Citiţi şi:

„Elevii nu mai pot raționa”. Profesorii avertizează că inteligența artificială alimentează o criză a capacității copiilor de a gândi: „Fast-food-ul educației”

Vigilant Citizen: Modul în care Inteligența Artificială se contopește cu oamenii, vizând punctele lor slabe

https://yogaesoteric.net/control-total-si-permanent-prin-inteligenta-artificiala-ii/

////////////////////////////////////////////

„Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli

„Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli, este un eseu care dezvăluie mecanismele propagandei populiste în era digitală, explorând modul în care strategii sofisticate (spin-doctors, rețele sociale, dezinformare) sunt folosite pentru a modela opțiunile de vot și pentru a destabiliza democrațiile occidentale. Cartea analizează figuri-cheie precum Steve Bannon, Arthur J. Finkelstein, Milo Yiannopoulos, Gianroberto Casaleggio și strategii din contextul Brexitului ale administrațiilor Trump, Bolsonaro, Salvini etc., ilustrând un „populism digital” bazat pe manipularea opiniei publice.

Cine este Giuliano da Empoli?

Născut la Neuilly-sur-Seine, un cartier bogat și elegant de lângă Paris, în 1973, Giuliano da Empoli a crescut în mai multe țări europene, a absolvit dreptul la Universitatea Sapienza din Roma și a obținut un master în științe politice la Institut d’études politiques de Paris (Sciences Po).

A fost viceprimar pentru cultură la Florența și consilier principal al prim-ministrului italian Matteo Renzi. De asemenea, a fost președinte al Gabinetto Vieusseux (librărie faimoasă) din Florența.

Între 2006 și 2008, a fost consilier principal al viceprim-ministrului și ministrului culturii din Italia, Francesco Rutelli, înființând primul Consiliu Italian de Design la Milano.

În 2016, a fondat think tankul Volta, membru al rețelei Global Progress.

A fost invitat ca vorbitor la numeroase conferințe din întreaga lume (inclusiv la ESPM din São Paulo, la Fundația Finance din Geneva, la Fundația Ricard din Paris și la Club Baur au Lac din Zürich) și este membru al The Travellers Club din Paris.

Este profesor la Sciences Po Paris, predând politică comparată, contribuie regulat la presa italiană („Corriere della Sera”, „La Repubblica”, „Il Sole 24 Ore”, „Il Riformista” etc.), apare frecvent la radio și TV. În 2023, s-a alăturat comitetului de conducere al Grupului Bilderberg.

Publicistică și literatură. Romanul său de debut, „Il mago del Cremlino” („Magul de la Kremlin” în română), a apărut în 2022, a câștigat Marele Premiu de Roman al Academiei Franceze și are traducere în română (Humanitas, 2023). În 2025 a publicat un nou eseu, „L’Heure des prédateurs” (Vremea prădătorilor), despre evoluția autocrată și impactul inteligenței artificiale în politica mondială, care va apărea în engleză în toamna acestuia an și, probabil, și în română.

→ I-am citit cele trei cărți: Magul de la Kremlin, Inginerii haosului și Vremea prădătorilor. Toate sunt interesante și formează o lectură agreabilă, dar, dacă ar fi să recomand una, cu certitudine ar fi Inginerii haosului, motiv pentru care am și ales să prezint câteva extrase din aceasta în articolul de față.

Inginerii haosului

Am găsit cartea foarte utilă, cel puțin pentru două motive:

arată cum, în fapt, ceea ce considerăm adesea un comportament aberant al politicienilor considerați extremiști este, în realitate, unul calculat, care are ca unic scop inducerea și utilizarea fricii pentru obținerea de voturi și, în final, a puterii politice;
România este departe de a fi un caz aparte, multe țări europene fiind mai copleșite de populism și dezinformare.

Privită în cheia pe care cartea o oferă, politica românească, dar nu numai, capătă alt conținut. Citită cu atenție, cred că transformă fundamental modul în care înțelegem mesajele și comportamentul politicienilor.Mai jos sunt câteva extrase din carte (sărind peste capitole întregi), care mi s-au părut mai relevante sau comice:

În vizită în China, Luigi de Maio, vicepreședinte al Consiliului de miniștri din Italia, i se adresează președintelui chinez, Xi Jinping, cu „domnule Ping”. Înainte de poziția din guvern, fusese agent de securitate pe un stadion.

Cartea este despre Gianroberto Casaleggio, expert italian în marketing, care stă la baza Mișcării cinci stele, partidul-algoritm, despre Dominic Cummings, directorul campaniei pentru Brexit, despre Steve Bannon, cel care l-a dus la victorie pe Trump în primul mandat, despre Milo Yiannopoulos, bloger englez, despre Arthur Finkelstein, homosexual evreu din New York, cel mai eficace consilier al lui Viktor Orban, cel angajat în luptă pentru apărarea „valorilor tradiționale”.

Acești „ingineri ai haosului” reinventează propaganda pentru era selfie-urilor și rețelelor sociale.

Algoritmul rețelelor sociale îi împinge pe politicienii populiști să susțină orice poziție, rațională sau absurdă, realistă sau fantezistă, cu condiția să intercepteze aspirațiile, dar mai ales temerile electorilor.

Cultivând furia oamenilor, inginerii haosului rearticulează conflictul politic pe baza unei simple opoziții între popor și elite.

Pe rețelele sociale noua propagandă se hrănește cu emoții negative, de unde și succesul știrilor false și al conspirațiilor.

Deriziunea este întotdeauna instrumentul cel mai eficace pentru a răsturna ierarhiile.

În acest climat, nu e nimic mai periculos decât să joci rolul morocănosului.

În spatele absurdității știrilor false și a conspirațiilor de tot felul stă o logică foarte solidă. Acestea sunt un factor de coeziune, un instrument organizatoric mai puternic decât adevărul. Să crezi în adevăr e simplu, să crezi în absurdități e o demonstrație de loialitate.

Între 1992 și 1994 clasa politică a Italiei a fost eliminată prin acțiunea „Mani polite”, jumătate din membrii Parlamentului care aparțineau partidelor de la guvernare fiind anchetați, unii băgați la închisoare; unii au fugit din țară. În câteva săptămâni partidele istorice, Partidul Creștin-Democrat și Partidul Socialist, au dispărut. Ulterior magistrați implicați în acțiune, faimoși, au intrat în politică. Iar italienii au pornit în căutarea unei noi clase politice.

În 2001 cei doi fondatori ai Mișcării Cinci Stele din Italia s-au întâlnit pentru prima dată, în Livorno: Beppe Grillo, un comic, și Gianroberto Casaleggio, un manager de 50 de ani, expert în management digital.

În 2005 au deschis un blog, beppegrillo.it, care devine în câteva săptămâni cel mai vizitat din Italia. Cele mai interesante 10 comentarii de pe blog erau prelucrate zilnic, dimineața, de Casaleggio, care le prelucrează și scrie postarea zilei, lumea crezând că e comicul în spatele acesteia. Temele: corupția politicienilor, abuzurile marilor companii, precaritatea din domeniul muncii.

Cu timpul, se creează o bază de discipoli, care inițial sunt liberi să se organizeze cum vor.

Doi jurnaliști scriu o carte de succes despre corupția politicienilor, iar Casaleggio vede oportunitatea: cheamă poporul în stradă pe 8 septembrie 2007. Presa nu ia în seamnă fenomenul, dar pe 8 septembrie 200 de piețe din Italia se umplu de oameni. 300 de mii de oameni cer printr-o petiție un parlament curat, cu maxim 2 mandate pentru aleși.

Casaleggio pune la punct cu fiul său modul de organizare pentru Mișcarea Cinci Stele. Va fi o organizație complexă, aparent descentralizată, nicio „furnică” neștiind planul general sau rolul altei „furnici”. Furnicile care deraiază de la calea dorită sunt rapid înlăturate din partid.

Faptul că partidul e plin de anonimi e considerat bun, pentru că pot fi ușor controlați, iar dacă fac gafe, îi umanizează și-i face să fie percepuți apropiați de popor.

Cu 2012 se alătură și alte site-uri mișcării. Casaleggio produce acum știrile pe propria rețea; adepții nu mai trebuie să intre pe alte canale de informare. Orice știre începe cu „Rușinos!”, „Vești proaste!” șamd. Ce prinde, este augmentat. În februarie 2013, la alegeri, Mișcarea ia circa 9 milioane de voturi – 25% – partidul cu cele mai multe voturi. Dar nu intră la guvernare, dar intră în aparatul statului cu reprezentanți. Statul rămâne ținta favorită, chiar dacă e parte din el.Oricine critica Mișcarea devenea ținta unor invective, apărând și o rubrică „jurnalistul zilei” pe blocul comicului, unde jurnaliștii care criticau mișcarea erau făcuți albie de porci.

Dominic Cummings, directorul campaniei în favoarea Brexit: „Dacă vreți să faceți progrese în politică, sfatul meu este să angajați fiziceni, nu experți în comunicare”.

Cummings și-a organizat campania bazându-se pe oameni de știință de la cele mai bune universități din California și AggregateIQ, cu legături cu Cambridge Analytica. Ce le-a cerut: identificarea corectă a publicului-țintă.

Grație Internetului, obiceiurile, preferințele, opiniile și emoțiile noastre sunt măsurabile.

În fizică, un sistem haotic e cel care reacționează la modificări mici ale condițiilor inițiale. Un exemplu este starea meteo. Și un sistem de ființe umane poate fi văzut ca un sistem haotic; o știre falsă poate avea efecte secundare disproporționate.

În cazul Brexit, lucruri au stat astfel:

– fizicienii au încrucișat datele căutărilor pe Google cu cele ale rețelelor sociale. Plus alte date din baze de date existente privind susținătorii Brexit.

– exploatând un instrument FB, Lookalike Audience Builder, au pus în evidență pe cei care putea fi convinși să voteze pentru Brexit.

– 10 săptămâni au trimis un miliard de mesaje digitale personalizate, în special pe FB.

– FB a permis testarea simultană a zeci de mesaje diferite, selectându-le în timp real pe cele mai eficiente, cu un feedbak mai bun.

– astfel, fiecare categorie de alegători a primit un mesaj ad hoc: vânătorii ceva despre reglementărilor UE de protecție a vânatului, iubitorii de animale despre cele care atentează la drepturile animalelor șamd.

Dar astfel de practici au devenit rutină între timp și la un alt nivel. Un exemplu – campania electorală a lui Obama din 2012. Alt exemplu, campania lui Trump din 2016, când specialiști Meta, puși la dispoziție de Zuckerberg, au făcut posibilă testarea a 5,9 milioane de mesaje diferite, în căutarea eficienței maxime. Au fost țintite toate grupurile imaginabile, astfel încât unii să vină la vot și să voteze Trump, alții să nu vină, dezgustați de politică șamd.

Liderul politic astăzi este ca „revizorul” lui Gogol, god pe dinăuntru, căci temele conversației sunt date de cei care-l interoghează. Singura valoare adăugată: spectacolul pe care-l poate crea. Gen Trump.

Nassim Taleb: „Cum se ajunge ca unele cărți să fie interzise? Cu siguranță nu pentru că acestea ajungă să-i ofenseze pe muritorii de rând, care, majoritatea, sunt pasivi și nu dau importanță unor astfel de lucruri. Sunt de ajuns câțiva activiști motivați”.

John Stuart Mill: „pentru ca răul să triumfe, nu e nevoie decât ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Cu cât numărul de persoane care adoptă o idee nouă crește, oricât de bizară ar fi, cu atât pragul de rezistență al celui care este mai greu de convins scade. De aceea susținătorii extremiști nu sunt repudiați de liderii politici, căci constituie baza mobilizării în favoarea lor.

Când liderii actuali nu vor mai fi la modă, alegătorii, obișnuiți cu „drogurile” puternice ale național-populismului, vor cere ceva nou și probabil mai puternic, nu „ceaiul de mușețel” al partidelor tradiționale.

Un extras din „Vremea prădătorilor”, pentru a completa imaginea creată mai sus:

„Platformele online pe care se desfășoară o parte din viața noastră publică urmează același principiu: cresc temperatura, ca să crească cererea. […]

Trei sunt operațiunile simple de făcut:

– identificarea subiectelor de interes, a fracturilor care divizează opinia publică;

– afirmarea, pe fiecare front, a celor mai radicale poziții și încurajarea confruntării dintre ele;

– proiectarea disputei la nivelul întregului public, pentru a încălzi atmosfera cât mai mult.

Platformele se prezintă ca vitrine transparente, prin care poți contempla lumea așa cum este, eliberată de partizanatul elitelor care controlează mass-media tradiționale, dar sunt, în fapt, doar oglinzi de bâlci, care deformează atât de mult realitatea, încât aceasta devine de necunoscut, pentru a o adapta la așteptările și prejudecățile fiecăruia dintre noi”.

Inginerii din Silicon Valley au încetat de mult să mai programeze calculatoare și s-au transformat în programatori ai comportamentelor umane. […]

„Eu nu văd decât ce cred”, acest lapsus al lui Eric Zemmour din timpul campaniei prezidențiale din 2022 ne dezvăluie care e principiul logic al epocii”.

Principiul fundamental al democrației reprezentative, intermedierea, contrastează cu spiritul timpului și noile tehnologii, ce fac posibilă dezintermedierea în toate domeniile.

Matt Taibbi (jurnalist american): Cheia succesului lui Trump este ideea că vechile reguli de bună-cuviință sunt pentru perdanții care n-au inima, curajul și trumpitudinea de a fi pur și simplu ei înșiși.

Redobândirea controlului, slogan standard al mișcărilor național-populiste, se fondează pe un instinct primitiv al omului, dorința de control. Iar peste tot pare că oamenii au sentimentul că au pierdut controlul asupra destinului lor, din cauza forțelor care le amenință bunăstarea, iar clasele conducătoare nu fac nimic pentru a-i ajuta.

Nu e suficient să fii „premiantul clasei” pentru a câștiga, trebuie să știi să trasezi drumul și să trezești pasiuni. Capacitatea de leadership și forța unei viziuni politice rămân determinante.

În cazul „politicii cuantice”, realitatea obiectivă nu există. Fiecare lucru se definește, provizoriu, în relație cu altceva, fiecare observator determină propria realitate.

https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/9924-inginerii-haosului-de-giuliano-da-empoli.html

////////////////////////////////////////////

Occidentul distorsionat

Sebastian Milbank

Ordinea mondială de odinioară și viitoare:

(De ce civilizația globală va supraviețui declinului Occidentului

de Amitav Acharya)

Romanul „Hanul Zburător” de G. K. Chesterton începe cu o întâlnire stranie pe malul mării care o implică pe o anume Misysra Ammon, „un omuleț cu aspect de bufniță, într-un fes roșu, care flutură slab o umbrelă verde de câmp”. Acest excentric orator de pe malul mării își ține publicului uimit o prelegere despre etimologie și istoria (nespusă) a tavernelor englezești:„Acele hanuri nu au fost construite la început pentru a vinde băuturi creștine alcoolice. Au fost construite pentru a vinde băuturi islamice fără alcool. Puteți vedea asta în numele hanurilor voastre. Sunt nume orientale, nume asiatice. Aveți o cârciumă faimoasă la care merg omnibusele voastre în pelerinaj. Se numește Elephant and Castle. Nu este un nume englezesc. Este un nume asiatic. Veți spune că există castele în Anglia și voi fi de acord cu voi. Există Castelul Windsor. Dar unde”, a strigat el sever, scuturând umbrela verde spre fată într-un triumf oratoric furios, „unde este Elefantul Windsor? Am căutat în tot Parcul Windsor. Niciun elefant.”

Există mai mult decât o urmă de Amon în zelul cu care istoriile revizioniste contemporane atacă ideea excepționalismului occidental, sau chiar a particularismului. Totuși, astfel de argumente, care susțin că Occidentul, în mod unic, nu are o cultură sau invenții cu adevărat proprii, sunt departe de a fi marginale sau excentrice de renunțat – sunt făcute cu seriozitate și de către oameni cu putere și influență reală. Nu numai că astfel de afirmații despre natura derivată și răuvoitoare a civilizației occidentale sunt folosite pentru a justifica politizarea sălilor de clasă și politicile nesăbuite și divizive pe teme precum cotele rasiale și migrația; ele devin și un pretext pentru dezarmarea politicii externe occidentale și încurajarea puterilor revizioniste. Acesta, redus la esențial, este cazul prezentat în cartea sa „Ordinea mondială odată și viitoare” , de Amitav Acharya.

Acharya este profesor distins de relații internaționale la Universitatea Americană din Washington, DC și fost președinte al Asociației de Studii Internaționale. S-a adresat Adunării Generale a ONU; această carte a fost lansată cu un editorial în New York Times și este încununată de laude din partea unor autori proeminenți și a unui fost ministru de externe australian.

Aceasta nu este o declarație venită de la marginea lumii – indică genul de gândire care este luată în considerare de către cercetători și factorii de decizie politică. Cu atât mai alarmant este, așadar, faptul că „ Ordinea Mondială Odinioară și Viitoare” se dovedește a fi o diatribă incredibil de dezechilibrată împotriva Occidentului.

Gambitul de deschidere al lui Acharya – ideea că civilizațiile antice și non-occidentale au propriile modele neglijate de ordine mondială – este, desigur, interesant și util. Iar predicția din carte, de tip „înapoi în viitor”, privind o revenire la o geopolitică non-hegemonică, este o provocare interesantă. În China premodernă, de exemplu, principiile feng shui au văzut cum estetica, legăturile de rudenie, planificarea urbană, gestionarea terenurilor și spiritualitatea s-au contopit într-un sistem de ecologie statală care contrasta puternic cu diviziunile occidentale contemporane dintre natură și cultură. În mod similar, ideea – citată, dar subexplorată în carte – că ordinea internațională este înrădăcinată teologic indică nu doar idei non-occidentale, ci și idei premoderne occidentale, cum ar fi mișcarea pax dei din Franța medievală timpurie și rolul papalității în convocarea unei viziuni non-coercitive a ordinii mondiale. Totuși, astfel de recuperări pozitive ale tradiției occidentale și non-occidentale a ordinii mondiale sunt neglijate de Acharya, a cărui carte pare mai preocupată de delegitimizarea Occidentului decât de construirea unei alternative autentice la sistemul internațional actual.

Acharya își distinge teza de ideea acum comună a unei ordini mondiale „multipolare”, în care „conflictul și cooperarea sunt modelate de o mână de puteri majore care își folosesc capacitatea militară și economică superioară”. Mai degrabă, spune el, ar trebui să anticipăm o ordine mondială „multiplexă” (ca în cinematografie), care să implice mult mai mulți actori – cum ar fi „corporații, fundații, organizații neguvernamentale și persoane împuternicite de rețelele sociale”. În loc să fie definită prin „instrumente militare și economice ale puterii”, ordinea multiplexă ar „ține cont de rolul ideilor și culturii”, în mijlocul cărora ar apărea „noi forme de conducere și cooperare”.

Acharya nu oferă nicio indicație despre pașii prin care o astfel de lume va ieși din ruinele ordinii conduse de americani; ce idee sau concept distinctiv non-occidental ar putea-o modela sau defini; sau cum ar putea funcționa în termeni practici. În schimb, ni se oferă jargonul ONG-urilor despre părți interesate, grupuri de experți și „conducere” fără ierarhie sau, într-adevăr, structură. Între timp, Acharya a început să dezvolte o justificare a lumii non-occidentale, pe care o duce până la punctul absurdului.

Știați, de exemplu, că motorul cu aburi „a fost conceput pentru prima dată în China dinastiei Song”? Credeți că societățile islamice au inventat „instituții proto-capitaliste precum parteneriatele, dreptul contractelor, sistemul bancar și creditul”? Este plauzibil, credeți, să sugerăm că vechiul împărat indian Ashoka „a anticipat normele contemporane privind drepturile omului”? Și chiar trebuie să credem că aztecii au fost prima civilizație care s-a bucurat de „alfabetizare aproape universală”? Prin contrast, Acharya nu este dispus să acorde exclusiv meritul Occidentului pentru inventarea oțelului, a motoarelor cu aburi, a drepturilor omului, a democrației liberale sau a dreptului internațional (ca să numim câteva exemple).

Izolate sau strigate de pe cel mai apropiat acoperiș, astfel de idei sunt doar excentrice, ba chiar destul de fermecătoare. Trebuie să recunoaștem că este alarmant faptul că afirmațiile lui Acharya au fost, conform mulțumirilor din carte, prezentate unor „istorici distinși”, ceea ce sugerează că astfel de idei sunt fie susținute de mediul academic tradițional, fie provin din acesta . Și odată ce ai eliminat orice sentiment că Occidentul modern timpuriu era distinct inovator, umanist sau bine ordonat, rămâi cu problema dificilă a modului în care o civilizație atât de înapoiată a reușit să cucerească cea mai mare parte a suprafeței lumii, să se industrializeze și să devină cea mai bogată societate din istoria omenirii.

Ceea ce face ca astfel de idei să fie periculoase, nu doar donquijotești, este utilizarea lor ca armă împotriva culturii și instituțiilor occidentale de către o figură aflată aproape de inima puterii occidentale. Acharya nu este un om care stă la prelegeri pe plajă și, din păcate, nu se mulțumește să acumuleze credit pe partea non-occidentală a registrului contabil. Este o figură influentă în relațiile internaționale, cu o catedră la o universitate americană, o platformă pe care pare hotărât să o folosească pentru a denigra, înjosi și umili cultura occidentală din care face parte și este beneficiar. Căci există cel puțin o invenție pentru care le acordă occidentalilor tot meritul. „Rasismul bazat pe culoarea pielii”, scrie el, „este o invenție occidentală distinctă”. El afirmă în mod constant acest fapt de-a lungul cărții, menționând în altă parte că „în nicio altă civilizație sclavia nu a fost asociată cu culoarea pielii”.

Acest lucru pur și simplu nu este adevărat. Există o vastă cantitate de studii despre omniprezența categoriilor rasiale, de exemplu, în lumea arabă, unde termenul ʿabeed ( sclavi) era adesea folosit interschimbabil pentru a descrie toți africanii subsaharieni și unde „fiul unei femei de culoare” era un termen injurios obișnuit. Într-adevăr, Ibn Khaldun, marele filosof arab al istoriei care este un fel de erou pentru Acharya în carte, a scris că „națiunile negre sunt, de regulă, supuse sclaviei, deoarece [negrii] au puțin din ceea ce este [în esență] uman și posedă atribute destul de similare cu cele ale animalelor mute”.

Cartea lui Acharya constă în principal dintr-o listă lungă de civilizații care, atunci când sunt identificabile ca fiind „occidentale” (Grecia, Roma și America), sunt în general defăimate, diminuate și disprețuite, iar atunci când nu sunt occidentale, li se acordă credit și laude exagerate pentru inventarea lumii moderne. Magna Carta, aflăm, „a fost o revendicare violentă a drepturilor de proprietate din partea nobilimii”. Ideea că democrația a apărut în Grecia este „o credință eurocentrică”: „Sistemul grecesc nu includea libertatea individuală”. Per total, realizările grecești sunt „exagerate” și nu exista „o identitate romană autentică sau un sentiment de loialitate autentică față de Roma” în cadrul imperiului său. Imperiul Roman în sine este reprezentat ca fiind excepțional de violent și imperialist și este contrastat nefavorabil cu India și aztecii: Comparând luptele gladiatorilor din Roma cu India antică, istoricul indian D.P. Singhal notează: „În secolul al III-lea î.Hr., în timp ce [regele Maurya] Asoka renunțase la război și predica non-violența și compasiunea pentru toate celelalte ființe [inclusiv animalele], romanii se dedau la sacrificii umane.” În timp ce aztecii foloseau sacrificiile umane pentru a-i mulțumi pe zei, practica romană era de a-i mulțumi pe oameni.Dacă începeți să detectați o anumită preferință pentru India la autorul nostru (născut în India), nu vă înșelați prea mult. Cuprinsul merită citit. Titlul celui de-al doilea capitol pune în contrast „Miturile grecești” cu „Puterea persană”, în timp ce capitolele despre China și Roma sunt intitulate, respectiv, „Calea Cerului” și „Mânia Romei”. Capitolul despre civilizația indiană este intitulat, fără ironie aparentă, „Cucerire și compasiune”.

India este lăudat de public. Este „cea mai longevivă civilizație din lume”. „Oferă cel mai frapant exemplu al modului în care o civilizație își poate exporta religia și ideile politice în țări străine fără cucerire sau coerciție”. De fapt, Acharya este atât de pasionat de India încât dușmanii săi geopolitici, în ciuda faptului că nu sunt occidentali, sunt sever criticați. Deși în capitolul despre Islam (intitulat „Întinerirea lumii”) nu se menționează secolele de război brutal și piraterie împotriva Occidentului creștin, există o digresiune bizar de lungă asupra nedreptăților și masacrelor perpetuate de Nazar Shah și împăratul Mughal Akbar în India. De asemenea, în ciuda faptului că laudă în general China ca o putere pașnică și non-expansionistă, Acharya găsește timp, contrazicându-se, să se lamenteze că „nu a fost o națiune pașnică” și că, spre deosebire de India, „nu există nicio figură asemănătoare lui Ashoka în istoria Chinei, care să promită să nu-și extindă imperiul”.

Ashoka este esențial în analiza lui Acharya asupra rolului unic al Indiei în anticiparea unei ordini mondiale moderne. Alături de Khaldun, el este o piatră de temelie pentru Acharya – un titan moral progresist, respectuos al drepturilor omului și pacifist. Există însă câteva probleme destul de fundamentale cu această hagiografie. Acharya discută despre Ashoka și istoria Indiei ca și cum ar fi o figură precum Iulius Caesar sau Cirus, amintită în mod continuu și despre care s-a scris, influențând istoria pentru totdeauna prin exemplul său. Dar Ashoka a fost aproape complet uitat în India până când orientalistul britanic din secolul al XIX-lea, James Prinsep, a tradus scrierea Brahmi. Multe dintre relatările despre virtuțile sale provin din texte budiste în esență propagandistice și pioase, care au toate motivele să-i idealizeze domnia. Chiar dacă dăm crezare narațiunii, așa cum trebuie să recunoască Acharya, aceleași texte îl prezintă pe Ashoka ca pe un fost conducător brutal, cu relatări despre camera sa personală de tortură în care plumb topit era turnat pe gâtul victimelor sale.

Este dificil să știi de unde să începi atunci când deconstruiești turnurile clătinate ale narațiunii Acharya împrăștiate în întreaga carte. Afirmațiile conform cărora Tratatul de la Westfalia a stabilit „suveranitatea absolută” între state, că sistemul westfalian „a inclus separarea bisericii de stat” sau că „ideea unei ordini mondiale romane” se aplică „doar viziunii asupra lumii și instituțiilor Imperiului Roman de Apus” sunt toate nefondate în fapt și infirmate pe scară largă de studiile recente. Tratatul de la Westfalia, de exemplu, impune din punct de vedere legal o religie oficială de stat pentru semnatarii săi și leagă statele Sfântului Imperiu Roman de autoritatea împăratului – cu greu o victorie pentru suveranitatea statală sau secularismul.

Neatenția lui Acharya față de Imperiul Roman de Răsărit este deosebit de evidentă, având în vedere că acesta a fost mai decisiv în stabilirea unei ordini internaționale decât simpla dominație imperială. Influența durabilă a dreptului roman, ca să menționăm doar un element, se datorează în mare măsură codificării sale de către Justinian. În mod similar, cartea nu consemnează rolul central al Imperiului Bizantin în conservarea și transmiterea textelor antice către Occident, chiar dacă contribuția islamică este exagerată. Într-adevăr, bizantinii aveau un sistem tributar și o abordare predominant non-expansionistă a imperiului, comparabilă cu ceea ce laudă Acharya în China.

Cel mai rău lucru la această carte este ceea ce nu reușește să fie. În ciuda atacului său asupra ideii „clasice” de Occident, Acharya nu se abate niciodată cu niciun milimetru de consensul occidental privind normativitatea drepturilor omului, capitalismului, suveranității statului și liberului schimb. Spre deosebire de criticii revizioniști aprofundați ai ordinii mondiale occidentale, precum Aleksandr Dugin și Sayyid Qutb, care susțin direct că noțiunile occidentale de materialism, individualism, consumerism și secularism sunt degradante și inferioare idealurilor culturilor tradiționale, Acharya încearcă să argumenteze că astfel de idei au în mare parte origini non-occidentale.Practic, acest lucru elimină din cartea sa orice critică reală la adresa ordinii mondiale occidentale contemporane (dincolo de un apel jalnic la pluralism, care este în sine un ideal care apare în Occidentul postbelic) și o prezintă drept ceea ce este – un proiect de a alina mândria rănită a culturilor non-occidentale, fără a contesta de fapt modernitatea occidentală.

O carte cu adevărat substanțială despre contribuțiile unice ale civilizațiilor non-occidentale la întrebarea despre ce fel de ordine mondială ar trebui să căutăm ar putea – ca să numim câteva domenii complet neglijate – să ia în considerare ideile premoderne despre proprietate și schimbul de daruri, să sublinieze distrugerea culturilor regionale de către statele-națiune și globalizarea economică și să reexamineze rădăcinile teologice ale ordinii mondiale care a apărut în „epoca axială” ce i-a legat pe Buddha, Zoroastru, Confucius și Socrate. Ar fi putut să-l folosească pe Eric Voegelin, a cărui operă este singură o dovadă că savanții occidentali au luat de mult timp în serios ideile ordinii mondiale non-occidentale. După cum a observat Voegelin în Noua știință a politicii :Toate imperiile timpurii, atât cele din Orientul Apropiat, cât și cele din Orientul Îndepărtat, s-au considerat reprezentanți ai unei ordini transcendente, ai ordinii cosmosului; iar unele dintre ele chiar au înțeles această ordine ca pe un „adevăr”. Fie că ne îndreptăm către cele mai vechi surse chinezești din Shü King, fie către inscripțiile din Egipt, Babilon, Asiria sau Persia, găsim în mod uniform ordinea imperiului interpretată ca o reprezentare a ordinii cosmice în mediul societății umane.

Este important de menționat că astfel de viziuni ale ordinii mondiale, deoarece sunt înrădăcinate în surse transcendente sau cosmice de legitimitate și autoritate, subminează modelul nostru hobbesian de suveranitate statală, bazat pe teoria contractului social și pe monopolul forței. În mod similar, așa cum am observat în legătură cu feng shui , ele urmăresc să alinieze societățile și legile umane cu lumea naturală, astfel încât îndatoririle etice să nu privească doar ființele umane.Absența unui număr de surse fundamentale privind chestiunea ordinii mondiale este o problemă constantă. În timp ce budismul, islamul și hinduismul sunt lăudate la nesfârșit (pe linie liberală seculară), cartea ignoră aproape în întregime rolul creștinismului în modelarea ordinii mondiale occidentale, cu excepția unor afirmații depășite și anistorice, cum ar fi aceea că „filosofia și știința greacă au fost… suprimate de Biserica Catolică”.

Unul dintre cele mai derutante elemente ale cărții este tendința de a se comporta ca și cum ultimii cincizeci de ani de viață academică nu ar fi avut loc niciodată. Acharya susține că studenților li se predă „povestea dominației occidentale” și că încercările de decolonizare a curriculumului sunt „rare” și „au avut puțin succes”. Acest lucru ar fi o surpriză pentru oricine a observat tendințele din mediul academic și din arte în ultimele decenii.

Merită să te agiți din cauza unei singure cărți proaste? S-ar putea să fie. Ideile promovate de Acharya pot fi naive și confuze, dar asta nu le face inofensive. În opinia mea, cea mai sinistră afirmație din carte este ideea că „poțiunea magică” a succesului occidental este „un amestec de imperialism, sclavie și rasism”. După cum am menționat anterior, fără o relatare pozitivă a dominației occidentale, mândria rănită a Sudului Global este forțată să susțină că o astfel de putere și preeminență au fost câștigate printr-un fel de truc sau furt malefic.

Implicațiile acestei denigrări a Occidentului sunt extrem de tulburătoare, în moduri pe care autorul nu pare să le fi anticipat. Dacă încălcarea normelor antice, utilizarea brutalității, îmbrățișarea autoafirmării șovine și exploatarea forței de muncă ar fi fost într-adevăr căile către hegemonia globală modernă a Occidentului, atunci puterile non-occidentale care doresc să se modernizeze și să progreseze ar fi bine îndrumate să adopte aceleași metode imorale. Această cale întunecată este cea spre care conduce inevitabil ideologia postcolonială. Luați în considerare opera lui Frantz Fanon, care îndeamnă la violență de represalii și compensatorie ce imită imaginea distorsionată a colonizatorului pe care acesta a construit-o cu imaginație.

Nici acesta nu este un pericol pur teoretic. Guvernul Hindutva din India își revizuiește educația pe principii religioase-naționaliste și folosește ideologia postcolonială pentru a-și justifica acțiunile, reflectând o politică mai largă de tratare a Islamului ca fiind cultural străin. Puterile non-occidentale folosesc munca forțată, supremația rasială și neocolonialismul, adesea pentru a contesta hegemonia occidentală. China a folosit cu bucurie sclavia, a încercat să preia controlul asupra resurselor naturale din Africa și America Latină și a impus identitatea Han în Tibet și Xinjiang. Evident, Sudul Global este mai mult decât fericit să bea „poțiunea magică”, așa cum o descrie Acharya.

Indiferent dacă ești entuziast sau sceptic în privința ordinii mondiale occidentale, nu există un punct de plecare mai puțin util decât cel prezentat în această carte. Conform acestei perspective, totul va fi bine într-o ordine post-occidentală, atâta timp cât ești un progresist liberal și crezi că ideile progresiste sunt intrinsec țesute în fiecare civilizație de-a lungul timpului – cu excepția civilizației occidentale, care, în ciuda faptului că a originat aceste idei, este considerată arhitectul și inventatorul rasismului și colonialismului.

Departe de a fi o excepție sau un outsider, Acharya îi spune establishmentului liberal occidental contemporan ceea ce acesta vrea să audă. Și, în mod ironic, prin abstracționarea ideilor liberale occidentale de la originile lor și proiectarea lor asupra altor culturi, Acharya ascunde, în loc să dezvăluie, contribuțiile civilizației non-occidentale.

Aceasta, mult mai mult decât denigrarea meschină a Occidentului, este adevărata tragedie a Ordinii Mondiale de odinioară și viitoare . Occidentul are probleme și atingem limitele morale și imaginative ale unei viziuni seculare, materialiste despre lume. Nu este clar dacă democrația sau liberalismul, mai ales într-o epocă a populismului național, reprezintă o bază pentru solidaritate, mai degrabă decât pentru competiție și conflict. Lumea naturală, pe care Papa Francisc a descris-o drept „casa noastră comună”, este profund amenințată, însă ordinea mondială occidentală a eșuat complet în a o păstra sau proteja. Există lecții care ar trebui învățate din tradițiile religioase și civilizațiile antice, din culturile occidentale și non-occidentale deopotrivă. Dar cei care caută astfel de perspective vor trebui să caute în altă parte.

https://firstthings.com/the-west-distorted/

/////////////////////////////////////////////

Ne jucăm viitorul la jocuri de noroc

Viziunea Americii asupra libertății este răsturnată.

De David French

Citește în spaniolă

Opinión

Estamos apostando en contra de nuestro futuro

Una ilustración de una mano que cuelga cerezas desde arriba, hacia las que se estiran muchas otras manos.

Credit…George Douglas

David French

Por David French

Columnista de Opinión

Read in English

Encuentra más de nuestra cobertura en los resultados de búsqueda.

Agrega The New York Times en Google

Un buen debate puede ayudarte a aclarar lo que piensas.

La semana pasada debatí con Chris Christie, exgobernador de Nueva Jersey, sobre la legalización de las apuestas deportivas. Chuck Todd, expresentador del programa Meet the Press de la NBC, fue el moderador. Estábamos ante una audiencia de estudiantes y profesores de la Universidad de Chicago, y fue todo lo que cabría esperar de una pelea pública con el gobernador Christie.

Él fue divertido. Fue, bueno, insultante. Pero al final nos dimos la mano y nos despedimos como amigos.

Como yo participé, no me corresponde juzgar el resultado del debate, pero si acaso hubo un pensamiento que quería comunicar a la audiencia, era este: en este país estamos entendiendo la libertad al revés. Ese error está perjudicando a nuestra nación y está dañando especialmente a los hombres jóvenes.

¿Cuál es el problema? Estamos dificultando la virtud y facilitando el acceso al vicio. Cuando los hombres jóvenes entran en la edad adulta, han sido condicionados por un mundo que hace cada vez más fácil apostar y más difícil ir a la universidad. Es más fácil ver porno y más difícil establecer relaciones reales. Y los resultados sociales de este gigantesco experimento nacional son exactamente los que cabría esperar………………………………..

Det. aici

https://www.nytimes.com/es/2026/04/18/espanol/opinion/hombres-jovenes-porno-apuestas-sociedad.html

/////////////////////////////////

ALTE SUBIECTE FERBINTI…

Pune filmele pe Ozempic

„Project Hail Mary” este doar cel mai recent blockbuster exagerat.

De Frank Bruni

20 aprilie 2026

Americanii fac un pas înainte pentru a-i opri pe Goliații noștri corporatiști

Lina Khan și Doha Mekki despre trei hotărâri judecătorești care ilustrează puterea pe care o au juriile și oficialii locali în aplicarea legilor antitrust.

De Lina M. Khan și Doha Mekki

20 aprilie 2026

Super-răufăcătorul super-bogat de la Hollywood

În timp ce vânzarea Warner Bros. Discovery către Paramount Skydance se apropie în grabă de aprobarea consiliului de administrație, David Zaslav este pe cale să devină mai mult decât un magnat accidental.

De Sharon Waxman

20 aprilie 2026

Marea Ezitare- Haosul politic non-stop dăunează grav economiei noastre.

De Amit Seru

20 aprilie 2026

Orașul care dezvăluie toate ideile economice proaste ale lui Trump

Locurile de muncă revin, în ciuda tarifelor vamale impuse de președintele Trump și a aplicării dure a legilor privind imigrația.

De Bob Davis

20 aprilie 2026

Chiar își dorește administrația Trump mai multe sarcini în rândul adolescentelor?

Noile îndrumări Titlul X ale administrației Trump menționează contracepția o singură dată.

De Jill Filipovic

20 aprilie 2026

Vremurile sunt grele. Ce ar trebui să facă un profesor?

Cititorii răspund la un eseu de opinie de Frank Bruni. De asemenea: O arcadă lângă Arlington; reduceri în asistența medicală mintală; transformare în închisoare.

19 aprilie 2026

David French

Am ratat partea despre dreptul divin al președinților

Nici regilor nu le-a ieșit prea bine.

De David French

19 aprilie 2026

Părintele fondator are probleme cu funcția de președinte

Nu a putut părăsi funcția politică suficient de repede.

De HW Brands

19 aprilie 2026

Susținătorii războiului înțeleg greșit istoria

Ca și pe vremea lui Tucidide, postura de război a administrației Trump promite câștiguri pe termen scurt, dar dezastru pe termen lung.

De Stewart Patrick

Citește în spaniolă

19 aprilie 2026

Nu poți să-ți joci drumul către o educație adevărată

Tehnologia trebuie să-și revină la locul ei cuvenit în sala de clasă — ca instrument suplimentar, mai degrabă decât ca sursă și apogeu al educației.

De Molly Worthen

19 aprilie 2026

Det. aici

https://www.nytimes.com/section/opinion

////////////////////////////////////////////

(Cladită pe mineriadă, pesediadă -decembriadă- hotie, porno-talharie, coruptie, viclenie, cumetrie etc…) România are peste 6.000 de privilegiaţi care călătoresc cu paşaport diplomatic. Ministerul Afacerilor Externe a eliberat zeci de mii de astfel de documente din ‘90 și până azi

Adrian Nicolae

Din informaţiile Ministerului Afacerilor Externe, rezultă că, până în 2026, 21.175 de români s-au bucurat, de-a lungul celor 36 de ani de la Revoluție, de privilegiul călătoriilor în regim special. Dintre acestea, 6.453 de paşapoarte diplomatice electronice se află în termen de valabilitate, mai spun cei de la MAE, într-o adresa oficială către redacția Gândul.

Care sunt categoriile de persoane care beneficiază de paşaport diplomatic

Categoriile de persoane cărora li se pot elibera paşapoarte diplomatice electronice sunt prevăzute expres şi limitativ la art. 8, alin (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Potrivit acesteia, printre beneficiarii unor astfel de documente se numără: preşedinţii de ţară, foşti şi actuali, şefii Camerei Deputaţilor şi Senatullui, premierii, miniştri şi secretarii de stat.

De asemenea, pot deţine paşaport diplomatic şi președintele și judecătorii Curții Constituționale, Avocatul Poporului și adjuncții acestuia, președintele și vicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție, membrii Consiliului Superior al Magistraturii și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Președintele și vicepreședinții Curții de Conturi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții acestuia și persoanele asimilate acestora sunt o altă categorie de benficiari.Președintele și președinții de secție ai Consiliului Legislativ, guvernatorul și viceguvernatorii Băncii Naționale a României sunt altă categorie care poate călători cu paşaport diplomatic.Şi patriarhul, cardinalul, mitropoliții și șefii cultelor din România, recunoscute de stat, precum şi alte câteva categorii beneficiază de aceste privilegii, dar şi multi alţii.

AUTORUL RECOMANDĂ:

A avut sau nu a avut Irina Ponta pașaport diplomatic? Patrick André de Hillerin lămurește misterul

Rusia comandă 174.000 de pașapoarte diplomatice pentru a-i ajuta pe oligarhi și pe spioni să scape de sancțiunile Occidentului

România are peste 6.000 de privilegiaţi care călătoresc cu paşaport diplomatic. Ministerul Afacerilor Externe a eliberat zeci de mii de astfel de documente din ‘90 și până azi

/////////////////////////////////////////////

(Ce fel de impozite plătești? Ce nu plătești? Cum ajungi să nu plătești impozit pe venit când ești Jeff Bezos, Elon Musk? Despre ce vorbești?) Sistemul nostru fiscal ar trebui să te înfurie

DeEzra Klein

Produs deRollin Hu

Expertul fiscal Ray Madoff explică de ce sistemul fiscal american este deficitar și cum îl poate face mai echitabil.CreditCredit…The New York Times

Sistemul nostru fiscal ar trebui să te înfurie

Expertul fiscal Ray Madoff explică de ce sistemul fiscal american este deficitar și cum îl poate face mai echitabil.

Aceasta este o transcriere editată a emisiunii „The Ezra Klein Show”. Puteți asculta episodul oriunde vă ascultați podcasturile .După cum probabil știți, 15 aprilie a fost Ziua Impozitelor aici, în SUA. Dacă ești un american obișnuit, câștigi bani din salarii și probabil nu este ziua ta preferată din an. Dacă ai un venit mediu sau mai mare, dai o mare parte din acești bani înapoi guvernului.

Dar acesta este un preț pe care îl plătim pentru că trăim într-o societate, nu-i așa?

Ei bine, nu pentru toată lumea. Poate vă amintiți că în 2021, ProPublica a publicat o investigație bazată pe o serie de documente fiscale scurse care dezvăluiau ce plătesc cu adevărat cei mai bogați americani – sau nu. Warren Buffett avea o cotă de impozitare reală de 0,1%; Jeff Bezos avea 0,98%; Michael Bloomberg avea 1,3%.

Știm cât au plătit. Deci, ce fac? Cum funcționează? Și ce putem face, de fapt, în privința asta?

Ray Madoff este profesoară la Facultatea de Drept a Colegiului Boston, specializată în drept fiscal și planificare patrimonială. Este autoarea cărții „The Second State: How the Tax Code Made an American Aristocracy” (A doua putere: Cum a creat codul fiscal o aristocrație americană). Știe cât de deficitar este sistemul fiscal – parțial pentru că i-a ajutat pe bogați să se descurce cu el – și are câteva idei despre cum să-l remedieze.

Ezra Klein: Ray Madoff, bine ai venit la emisiune.

Ray Madoff: Mulțumesc mult, Ezra. Mă bucur să fiu aici.

Așadar, Ziua Impozitelor tocmai a trecut. Mulți dintre noi ne-am făcut declarațiile fiscale în ultimele zile dinaintea ei – fără să dau nume. Dar să începem aici: Dacă ești o persoană normală, ce fel de impozite plătești?

Plătești o mulțime de impozite. Iată care e treaba: americanii — oricine are un loc de muncă sau oricine muncește pentru a-și câștiga existența, fie pentru sine, fie pentru alții — plătesc impozite semnificative.

Aceștia plătesc impozite federale pe venit la rate de până la 37%. În plus, plătesc impozite pe salarii de până la 15,3%, iar împreună reprezintă o datorie destul de semnificativă. Deci, asta înseamnă că americanii cu venituri mari plătesc foarte multe impozite, dar toți americanii cu venituri mari plătesc ceva în impozite.

Cum se potrivește asta cu statistica pe care oamenii ar fi putut-o auzi, și anume că, în această afirmație, codul nostru fiscal este foarte, foarte progresist – aproape ridicol de progresist. Patruzeci la sută dintre oameni nu plătesc impozite federale pe venit, iar apoi, primii 1% plătesc 40% din impozitele pe venit.

Când auzi asta, sună a un cod foarte practic pentru cei bogați.

Absolut. Și problema cu acea statistică este că este înșelătoare din ambele părți.

Să începem cu cei 40% dintre cei care nu plătesc impozite. Poate ați auzit asta când Mitt Romney vorbește despre cei 47% – adică procentul era atunci când candida pentru o funcție publică.

A fost surprins la microfon spunând: „Patruzeci și șapte la sută dintre americani nu plătesc. Și, prin urmare, nu vor vota niciodată pentru mine, pentru că sunt doar persoane care acceptă, nu care fac.”

Ceea ce nu a luat în considerare este povara enormă impusă de impozitele pe salarii. Și chiar dacă 40% dintre americani nu plătesc impozite federale pe venit, ei tot plătesc impozite semnificative pe salarii.

Într-adevăr, astăzi tocmai am citit o statistică conform căreia 80% dintre americani plătesc mai mult impozit pe salarii decât impozit pe venit. Și acestea pot fi destul de împovărătoare. Pentru că, spre deosebire de impozitele pe venit, acestea încep de la 1 dolar.

Deci a fost greșit și înșelător în ceea ce privește neplătitorii.

Dar unde este deosebit de înșelător este când vine vorba de acest 1% din top. Vedem asta tot timpul, ori de câte ori există mișcări de impunere a unor taxe mai mari asupra celor bogați.Știrile încep să apară în The Wall Street Journal, The Washington Post, The Economist — acestea sunt doar în ultimele două luni. Toate spun: Despre ce vorbiți? Primii 1% plătesc deja 40% din impozitele pe venit.

Și ceea ce nu surprinde această statistică este că se referă la 1% dintre cei cu venituri mari. Cei cu cele mai mari venituri. Avocații, medicii, oamenii din domeniul financiar cu venituri mari – ei plătesc într-adevăr o parte semnificativă din impozitele pe venit.

Totuși, când vine vorba de cei mai bogați americani – Zuckerberg, Bezos, Musk, Larry Ellison, toți oamenii despre care auzim atât de des – este la fel de probabil să se afle în cei 40% dintre cei care nu plătesc, pe cât se află în top 1% dintre cei care plătesc.

Asta pentru că, în cadrul sistemului nostru fiscal actual, aceștia pot evita complet impozitele prin evitarea veniturilor impozabile.

Explică-mi asta. Ești Elon Musk sau Jeff Bezos. Felicitări.

Mulțumesc.

Ce fel de impozite plătești? Ce nu plătești? Cum ajungi să nu plătești impozit pe venit când ești Jeff Bezos, Elon Musk? Despre ce vorbești?

Să ne concentrăm asupra lui Jeff Bezos, pentru că este un caz mult mai clasic. Jeff Bezos și-a început propria afacere. Deține o parte dominantă din acțiuni.

Și de-a lungul anilor, a primit un salariu care nu depășește 82.000 de dolari. Au trecut mai bine de 20 de ani, iar salariul său este întotdeauna plafonat la 82.000 de dolari.

Ai putea spune: Ei bine, de ce ar fi așa? El a înființat compania – el este omul potrivit. De ce nu ia un salariu uriaș care să reflecte tot ce a investit în companie?

Motivul este: Salariile sunt pentru fraieri. Când oamenii iau un salariu, sunt supuși unor impozite mari pe venit și pe salarii, iar Jeff Bezos și mulți dintre ceilalți multimiliardari ai noștri nu au niciun interes să plătească aceste impozite.

Așadar, în schimb, ei își obțin beneficiile prin creșterea valorii acțiunilor lor – iar acțiunile lor au crescut enorm. Iar această creștere masivă a acțiunilor are loc complet scutită de impozite – fără un interval de timp în sistemul nostru actual în care acțiunile respective să fie vreodată supuse impozitării.

Asta pentru că impunem o taxă doar dacă acțiunile sunt vândute, iar Bezos nu trebuie niciodată să vândă acțiunile, deoarece poate pur și simplu să împrumute banii respectivi și să folosească acei bani pentru a-și susține traiul și pentru a plăti orice dobândă datorată la împrumut.

Vreau să încetinesc, pentru că răspunsul ăla conține multe aspecte.

Permiteți-mi să încep cu: „Salariile sunt pentru fraieri.”

…………………………

Det. aici

https://www.nytimes.com/2026/04/17/opinion/ezra-klein-podcast-ray-madoff.html

///////////////////////////////////////////

Otravă de șobolani în borcane cu mâncare pentru bebeluși, descoperite în supermarketuri din mai multe state europene

Afrodita Cicovschi

Poliția din Austria a descoperit otravă pentru șobolani într-un borcan de mâncare pentru bebeluși cu eticheta „Morcovi și cartofi”, hotărând confiscarea acestora și din Republica Cehă și Slovacia, în cadrul unei anchete în curs de desfășurare în Germania.

Sâmbătă 18 aprilie, după ora 21.00, Poliția din Burgenland Austria a avertizat urgent populația cu privire la alimentele pentru bebeluși/alimentele pentru înțărcare marca HiPP potențial otrăvite, care ar fi putut fi circulate în Austria.

„Acest avertisment provine din anchetele în curs de desfășurare din Germania. În cadrul acestor anchete, autoritățile austriece au fost informate că în Eisenstadt circulau borcane HiPP potențial contaminate”, a informat poliția austriacă.În Schützen am Gebirge (districtul Eisenstadt-Umgebung), Biroul Poliției Criminale din Statul Burgenland a confiscat un borcan cu alimente pentru bebeluși „Morcovi și Cartofi” (190 de grame), care aparent fusese modificat. Acest borcan fusese raportat de un client, susțin polițiștii.Borcane similare au fost confiscate și de poliție în Republica Cehă și Slovacia. Testele inițiale de laborator au relevat un aditiv toxic în aceste produse. De asemenea, s-a raportat că borcanele modificate aveau un miros de alterat.

Cu asistența Biroului Federal de Poliție Criminală, o probă din produsul confiscat a fost examinată sâmbătă după-amiază și a fost testată pozitiv pentru otravă de șobolani.În prezent, Biroul Poliției Criminale din Statul Burgenland desfășoară anchete suplimentare, în cooperare cu Biroul Federal de Poliție Criminală. Autoritățile solicită o vigilență sporită și raportarea promptă a oricăror observații suspecte.

Identificarea produselor afectate

Poliția a avertizat populația asupra modului în care ar putea fi identificate produsele suspecte de contaminare cu otravă de șobolani.Conform stării actuale a anchetei, produsele suspecte pot fi identificate prin următoarele marcaje:

Autocolant alb cu un cerc roșu pe fundul borcanului de sticlă,

Capac deja deschis sau deteriorat,

Lipsa sigiliului de siguranță (nu se aude niciun „clic” la prima deschidere),

Miros neobișnuit sau alterat (conform declarațiilor martorilor).

Apel urgent către părinți și îngrijitori

Dacă dețineți alimente pentru bebeluși HiPP cu acest marcaj sau observați nereguli:

Nu le deschideți

Nu le consumați în niciun caz și nu le oferiți unui copil mic

Puneți produsul deoparte, departe de toate celelalte alimente, purtând eventual mănuși

Ulterior: Spălați-vă bine pe mâini cu săpun imediat (timp de cel puțin 30 de secunde) ÎNAINTE de orice alt contact cu o altă persoană, în special copii.

Retragere de pe piață

SPAR Austria a retras de la vânzare întreaga gamă de borcane HiPP pentru alimente pentru bebeluși. Clienții sunt rugați să nu consume borcanele HiPP achiziționate de la SPAR, EUROSPAR, INTERSPAR sau Maximarkt și să le returneze. Potrivit SPAR, prețul de achiziție va fi rambursat chiar și fără bon fiscal.Ulterior, HiPP a declarat că nu poate fi exclusă posibilitatea ca substanța periculoasă să fi fost introdusă în produs sau ca produsul să fi fost modificat, scrie DW.„Conform cunoștințelor noastre actuale, această situație critică implică o interferență criminală externă care afectează canalul de distribuție SPAR Austria”, au declarat sâmbătă reprezentanții companiei cu sediul în Germania, avertizând că consumul borcanelor în cauză ar putea pune viața în pericol.HiPP și SPAR au declarat că clienții vor primi o rambursare integrală pentru produsele rechemate la returnarea acestora.Mai multe situații similare legate de alimente au lovit recent piața alimentelor pentru bebeluși, afectând giganți precum Nestle, Danone și Lactalis.

Citește și

Contaminare cu arsenic şi alte toxine în mâncarea pentru bebeluşi de la HiPP şi Nestle

Alte patru lanţuri de magazine retrag laptele praf Nestlé după identificarea unei bacterii

Alertă alimentară în Europa: Nestlé retrage mai multe loturi de lapte praf pentru sugari din cauza unei toxine

Afrodita Cicovschi

https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/otrava-de-sobolani-in-borcane-cu-mancare-pentru-2523759.html#google_vignette

//////////////////////////////////////

Reacția mea la „Limbajul lui Dumnezeu”, Francis S. Collins

Dennis McCallum

„Limbajul lui Dumnezeu” este o lectură interesantă scrisă de unul dintre cei mai prestigioși oameni de știință din lume. El își povestește propria convertire de la agnosticism la teism și continuă să examineze modul în care un creator personal se potrivește cu descoperirile științei. Această carte ar putea fi de mare ajutor necredincioșilor atunci când își pun la îndoială propriul agnosticism sau ateism. Am considerat-o mai puțin utilă ca ghid pentru o viziune creștină asupra originilor.

Obiecțiile lui Collins la argumentele „Dumnezeul lacunelor”

Collins spune: „Credința care îl plasează pe Dumnezeu în lacunele înțelegerii actuale despre lumea naturală se poate îndrepta spre o criză dacă progresele științei umplu ulterior aceste lacune.” 1 Acesta este un punct des repetat în munca altora și are o lungă istorie în spate. Cu toate acestea, există lacune care ar trebui umplute în înțelegerea noastră de către Dumnezeu. De fiecare dată când se întâmplă o minune, avem ceva ce nu înțelegem. Iar Dumnezeu este explicația. Fiecare act al lui Dumnezeu în istorie este o lacună care, înțeleasă corect, este umplută de Dumnezeu. Deși este ușor să greșim și să atribuim intervenției lui Dumnezeu lucruri care au cauze naturale, aceasta înseamnă doar că ar trebui să fim atenți. Nu înseamnă că lacunele din cunoașterea științifică pot fi într-adevăr rezolvate cel mai bine prin intervenție divină.

Collins este nerăbdător să evite să-L prezinte pe Dumnezeu drept motiv pentru lucrurile inexplicabile din istoria naturală. Dar care este diferența dintre a-L vedea pe Dumnezeu în prăpastia de netrecut dintre compușii organici simpli și celulele vii, pe de o parte (lucru pe care Collins îl respinge), și între Big Bang și orice s-a întâmplat înainte, pe de altă parte (lucru pe care Collins îl acceptă)? Folosirea argumentului Dumnezeului lacunelor pare a fi acceptabilă în unele situații, dar regulile sunt neclare.

Referindu-se la evoluția anorganică și la motivul pentru care ar fi neînțelept să presupunem că Dumnezeu este responsabil, spune el…Există motive întemeiate pentru a crede în Dumnezeu, inclusiv existența principiilor matematice și a ordinii în creație. Acestea sunt motive pozitive bazate pe cunoaștere, mai degrabă decât presupuneri implicite bazate pe o lipsă (temporară) de cunoaștere .

Se pare că el crede că știința va explica în curând și evoluția anorganică, așa că nu ar trebui să o atribuim lui Dumnezeu. Mi s-a părut mult prea precaută această poziție.

Discutând despre explozia cambriană, el spune:

Deși anumiți teiști au încercat să susțină că explozia cambriană este o dovadă a intervenției unei forțe supranaturale, o examinare atentă a faptelor nu pare să justifice acest lucru. Acesta este un alt argument al „Dumnezeului lacunelor” și, încă o dată, credincioșii ar fi neînțelepți să-și bazeze credința pe o astfel de ipoteză. 3……………………………………

Det. aici

https://www.dwellcc.org/essays/my-reaction-language-god-francis-s-collins

///////////////////////////////////////////

(Lacatul pe sexare devine realitate…) PERMIS DE PROCERE

De la Antoine Bueno

In ultima vreme se tot vorbeste despre faptul ca suntem mult prea numerosi, de necesitatea si obligatia «umana» de a promova la scara larga avorturile…. in aceelasi timp in care ni se baga pe gat, fortat, PMA-procrearea asistata (de exemplu in Franta se va «discuta» anul acesta, introducerea la scara larga a PMA…

Si Gestatia pentru Altul -copiii eprubeta, despre care Jacques Attali – politolog si filozof francez, ne spunea in 2013 deja „Ne indreptam spre o societate unisex. Jumatate din populatie va avea ovocite si cealalta spermatozoizi, pe care ii vor pune in comun pt a putea face copii, unul sau mai multi, fara relatie fizica si fara a fi necesar sa suporte o sarcina.

Asta ar rezolva o problema majora: capacitatile cognitive sunt limitate de marimea creierului. Daca copilul se naste intr-o matrice artificiala, marimea creierului nu va mai avea limite”

In Franta, saptamana aceasta se face promotia masiva a unei carti de Antoine Bueno, „Permis de procreare”.

Am tradus cam tot ce am gasit, pentru ca mi se pare un subiect exploziv. Tot ce spune aceasta persoana poate parea anecdotic, daca nu ar exista semnale destul de serioase ca exista un anumit grup de persoane care considera ca acestea sunt masuri necesare pentru viitorul nostru. Stim ca nu este nici primul, nici unicul cu acest discurs.

Ceea ce ieri era considerata teorie a conspiratiei, astazi este prezentat ca fiind un program revolutionar si o! cat de util pentru viitor.

L’idée folle d’un croisé de la dénatalité : „Instaurons un ‘permis de procréer’”

Ideea nebună a unui luptator impotriva natalității: Să introducem un „permis de procreare”

„Permis de procreare”. Acesta este numele unei eseu ciudat in care autorul viseaza sa limiteze nașterile, de dragul copiilor … și al planetei. Autorul său se explică.

Există un lucru care îl exasperează pe Antoine Buen: felicitarile pentru nașterea fiicei sale, născută cu câteva luni în urmă. Acest eseist și înalt funcționar în Senat este, jură el, foarte fericit pentru că a devenit iarăsi tată, pentru a doua oară, la 36 de ani.

Dar el nu poate considera o naștere ca fiind o veste bună, ci mai degrabă o împlinire a unei dorințe egoiste.Deoarece există problema mediului, care nu poate fi ignorată: fiecare individ este, mai ales în societatea noastră de consum, mai mult un emițător suplimentar de CO2, un mancator de carne, un producător de deșeuri … Pe scurt, un alt cui in sicriul planetei Pământ.

Eseul său, „Permisiunea de a procrea” (Editions Albin Michel), solicită o „politică globală denatalistă”. La nivel francez, susține crearea unui „contract de paternitate”, care ar limita abuzul asupra copilului. La nivel internațional, el apără organizarea unei „piețe mondiale pentru drepturile de a procrea”.

Autorul propune să introducă o „licență de reproducere” precum o licențele de conducere….

Starea de urgență este declarată.

Demografia o demonstrează: cu o populație globală de 11 miliarde în 2100, planeta noastră este mai mult decât oricând în pericol. Nu putem supraviețui. Influența religiilor și a tradițiilor, al politicilor nataliste, al sistemului capitalist… Toate ne incită la procreare. Dar daunele acestei mentalități sunt evidente: lipsa resurselor, migrațiile climatice, deteriorarea mediului.

Un constat evident se impune: trebuie regândită libertatea de a procrea.

Depășind dezbaterea inițiată de unii autori anglo-saxoni, Antoine Bueno, misionarul Senatului pentru dezvoltare durabilă, oferă o reflecție tabu, dar vitală, într-un eseu pasionant și controversat. El propune o soluție inedită pentru a putea salva ceea ce mai poate fi salvat.

https://www.albin-michel.fr/ouvrages/permis-de-procreer-9782226436894

Cateva extrase din carte:

«Cand scriu aceste randuri, sotia mea este insarcinata. Asteptam cel de-al doilea copil, care va fi si ultimul nostru copil. Am ezitat mult inainte de a ne decide sa facem acest copil. Pana la urma am cedat dorintei nostre egoiste. (….)

Am avut dreptul la multe felicitari. Felicitari? Serios? Felicitari pentru ce? Pentru ca contribuim activ la distrugerea eco-sistemului?

Felicitarile m-au exasperat mereu. Ele sunt proba inconstientei animalice si suicidare fata de mediul inconjurator.

(…..)

Am ezitat mult de a face copii, din motive ecologice.

(….)

In Statele Unite sunt numiti «GINKs», «Green Inclinations, No Kids». Este vorba despre toti cei care, datorita constiintei lor ecologice, renunta sa aiba copii.

In Franta ei sunt reprezentati de «Demografia responsabila», o asociatie al carei obiectiv este sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca a avea un copil, mai ales in tarile bogate, creste considerabil amprenta lasata asupra mediului.

Aceasta a fost confirmat fara echivoc, de un studiu aparut in «Environmental Research Letters». Concluziile acestui studiu arata ca renuntarea la procreare este gestul cel mai ecologic pe care il putem face la nivel individual. O familie americana care renunta la a avea inca un copil, este echivalent cu aceelasi nivel de reducere a emisiei de CO2 cu al 684 de adolescenti care decid sa recicleze toate deseurile pe care le produc de-a lungul intregii lor vieti. Cu alte cuvinte, cand nu ai copii, nu mai esti obligat sa-ti triezi gunoiul. (….)

Iti trebuie o vointa de fier pentru a nu te reproduce intr-o societate in care totul te impinge la aceasta. (…)

O atitudine individuala responsabila, fara o sustinere politica, nu poate avea rezultate. Trebuie gasite solutii colective. (…)

Solutiile actuale sunt cu mult insuficiente. Tranzitiile demografice si energetice sunt mult prea lente. (…)

Singura si veritabila poltica ecologica este reducerea demografica. Astfel, toate problemele cu care se confrunta astazi omenirea, vor fi mai usor de rezolvat daca am fi mai putini numerosi.

(…)

Demonul natalist si agentii sai

Prin natura sa, capitalismul este natalist.

Mai multi oameni inseamna mai multe brate de munca si mai multe guri de hranit, deci, mai multi consumatori si mai multa crestere economica. Bogatii lumii doresc o natalitate libera.Apoi, urmeaza nationalismul, care, prin natura sa, este natalist. Cu cat o natiune este mai numeroasa, cu atat este mai puternica si isi poate afirma superioritatea. Nationalismul se construieste, mai ales, pe respingerea strainilor. Nu este o intamplare ca primul ministru ungur, Viktor Orban, a lansat o politica natalista cu spoul de a «respinge imigratia de masa»….

Det. aici

https://ortodoxinfo.ro/2019/03/10/ce-ni-se-pregateste-permisul-de-procreare/

////////////////////////////////////////////

Rezumatul săptămânii: Clientelism, diurne abuzive și corupție în justiție si… Suficiente motive pentru a-ți face bagajul. Dar unde să te duci?Economie și Finanțe. Avertisment Eximbank și credite cu probleme…Război Intern la AUR…Demisia Șefului Vămilor… Avocata Adriana Georgescu, arestată pentru șpagă…

Dihonie în coaliție, dar și în opoziție. Plus cifre îngrijorătoare din economie. Sau 3 motive mari de făcut bagajele. Dar știi unde?

Alin Bratu

Rezumatul săptămânii: Clientelism, diurne abuzive și corupție în justiție. Dihonie în coaliție, dar și în opoziție. Plus cifre îngrijorătoare din economie. Sau 3 motive mari de făcut bagajele. Dar știi unde?

ⓘ

România a traversat încă o săptămână densă pe scena publică. Una marcată de tensiuni politice interne, atât între partidele de coaliție, cât și în cele de opoziție. Au apărut dezvăluiri șocante din justiție, stenograme, trafic de influență și solicitări aberante.

Din punct de vedere economic, avem o veste îngrijorătoare care vine de la Eximbank. Banca de stat susține că a avertizat guvernele anterioare (Ciucă și Ciolacu) că statul român riscă să piardă miliarde de lei din credite acordate unor companii falimentare precum Electrocentrale Craiova, Liberty Galați și Grup Servicii Petroliere. Ce au făcut?

La final, vedem și unde pleacă românii, atunci când pleacă. Și de ce.

Tensiuni în Justiție: clientelism, diurne abuzive și tentative de influență

Sistemul judiciar românesc a fost din nou în centrul atenției, cu dezvăluiri care indică probleme sistemice de clientelism și abuzuri financiare.

Dezvăluirile judecătoarei Ramona Grațiela Milu. Membră CSM, judecătoarea Milu a expus public, prin statistici oficiale, un fenomen îngrijorător: 65,44% din funcțiile de conducere din instanțe (președinți, vicepreședinți, președinți de secții) sunt ocupate prin delegare, nu prin concurs.Această practică, considerată excepțională de lege, a devenit regulă, indicând o centralizare excesivă a puterii și o cultură organizațională toxică.Dezvăluirile sale au provocat o ședință live de „înfierare” în CSM, unde președintele Gheorghe Odagiu și șefa Înaltei Curți, Lia Savonea, au acuzat-o pe Milu de „tendențiozitate” și „manipulare”, contestându-i legitimitatea de a face publice aceste date.

„Industria Diurnelor”. Un alt subiect publicat în G4Media a scos la iveală abuzul diurnelor de detașare în justiție. S-a arătat cum magistrați detașați în alte localități beneficiază de diurne substanțiale, chiar și atunci când își desfășoară activitatea într-un oraș apropiat de domiciliul lor, sau primesc beneficii diplomatice în misiuni externe.

Aflați mai multe

Cazul judecătorului Andrei Rus (Înalta Curte de Casație și Justiție) este emblematic: detașat ca magistrat de legătură la Madrid, unde beneficiază de statut diplomatic și salariu în euro, el a cerut Ministerului Justiției să i se plătească și diurna de detașare pentru locul său de muncă din București (situat la doar 2 km de sediul Înaltei Curți), folosindu-se de faptul că domiciliul său era în Sibiu.Această „breșă” legală a generat procese și o practică neunitară, evidențiind lăcomia și lipsa de transparență.

Avocata Adriana Georgescu, arestată pentru șpagă.

Un alt caz îndelung relatat în G4Media a adus la lumină stenograme care o arată pe avocata Adriana Georgescu, fostă membră PNL Sector 1, lăudându-se cu influența sa asupra conducerii țării („Eu sunt conectată și la mafie, și la miniștri”), a șefilor de instituții (SRI, DNA, Președinție, Guvern) și chiar cu legături personale (Ciprian Ciucu, Ludovic Orban).Arestată în flagrant pentru luare de mită, Georgescu cerea un milion de euro invocând numele lui Ciprian Ciucu pentru campania la Primăria Generală, promițând în schimb rezolvarea favorabilă a unui dosar penal de la Parchetul European.

Schimbări la vârf și bătălii politice

Săptămâna a fost marcată de decizii guvernamentale, de intensificarea luptelor politice interne și o incertitudine în creștere legată de coaliție.

Demisia Șefului Vămilor.

Premierul Ilie Bolojan l-a demis pe Alexandru Bogdan Bălan, șeful Autorității Vamale Române (AVR).Decizia a venit după ce G4Media a dezvăluit că Bălan a fost urmărit penal timp de 9 ani de DNA în dosarul fostului patron Romprest, Florian Walter, și că și-a numit ca șefă de cabinet o ”vameșă” fostă inculpată în mega-dosarul Murfatlar.

Grindeanu vs. Bolojan. Lupta pentru Putere.

Premierul Ilie Bolojan se confruntă cu presiuni intense din partea PSD, condus de Sorin Grindeanu, care urmărește înlăturarea sa din funcția de premier, explică jurnalistul Cristian Pantazi într-o analiză.Motivația PSD ar fi impactul negativ al măsurilor de austeritate promovate de Bolojan asupra bazei electorale a social-democraților. Cu toate acestea, Grindeanu se confruntă cu propriile obstacole, inclusiv sprijinul pe care președintele Nicușor Dan pare să i-l acorde lui Bolojan și riscurile unei moțiuni de cenzură susținute de AUR.

Scenariile de schimbare a lui Bolojan, inclusiv prin intermediul facțiunii anti-Bolojan din PNL condusă de baronul de Ilfov Hubert Thuma, par dificil de realizat.

În plus, în săptămâna ce vine se anunță proteste. Sindicatele din Învățământ solicită abrogarea de urgență a prevederilor din Legea nr. 141/2025 care au condus la reducerea numărului de clase, la supraaglomerarea acestora și la creșterea normei didactice.

Război Intern la AUR

Site-uri pro-AUR, anterior susținători fervent ai lui George Simion, au întors armele și îl atacă acum virulent pe liderul partidului. Aceste platforme, asociate în trecut cu co-fondatorul AUR Marius Lulea, îl acuză pe Simion de „trădare”, de „căpușarea imaginii” lui Călin Georgescu și de a fi un „politician corupt” care blochează interesele României. Acest episod indică o luptă internă pentru putere și direcția ideologică a partidului naționalist.

Economie și Finanțe. Avertisment Eximbank și credite cu probleme

În zona economică, o veste îngrijorătoare vine de la Eximbank. Banca de stat a avertizat guvernele anterioare (Ciucă și Ciolacu) că statul român riscă să piardă miliarde de lei din credite acordate unor companii falimentare precum Electrocentrale Craiova, Liberty Galați și Grup Servicii Petroliere.

Conducerea Eximbank a precizat că, deși a semnalat riscurile în analizele tehnice, aprobările pentru aceste facilități financiare au venit exclusiv de la organisme guvernamentale (CIFGA). Suma totală a creditelor cu probleme se ridică la aproximativ 1.5 miliarde de lei doar pentru combinatul Liberty Galați și 350 de milioane de lei pentru Electrocentrale Craiova, punând o presiune semnificativă pe bugetul de stat.

Suficiente motive pentru a-ți face bagajul. Dar unde să te duci?

O analiză a Institutului Național de Statistică, completată de un studiu comandat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a scos la iveală preferințele regionale ale românilor în materie de emigrație.

Ardelenii pleacă preponderent în Germania (cu excepția zonelor cu populație maghiară, care preferă Ungaria), moldovenii aleg Italia, iar românii din sud se îndreaptă către Spania.

Principalele motive invocate pentru emigrare sunt veniturile mai bune și reîntregirea familiei. Studiul indică și provocări legate de integrare, precum și faptul că 38% dintre românii din diaspora își exprimă intenția de a se reîntoarce în țară în următorii 5-6 ani.

Rezumatul săptămânii: Clientelism, diurne abuzive și corupție în justiție. Dihonie în coaliție, dar și în opoziție. Plus cifre îngrijorătoare din economie. Sau 3 motive mari de făcut bagajele. Dar știi unde?

///////////////////////////////////////////

Dezvăluirile extraordinare făcute de un fost angajat al serviciilor secrete despre supravegherea populaţiei

de Ileana Damian

În iunie 2013, ziarul englez The Guardian publica dezvăluiri extraordinare despre programele ultrasecrete derulate de SUA și Marea Britanie pentru supravegherea și monitorizarea populației la nivel global. Informațiile au fost oferite jurnalistului britanic Glenn Greenwald de Edward Snowden, un analist de infrastructură, cu intenția „de a informa publicul cu privire la ceea ce se face în numele lor și ceea ce se face împotriva lor”.Edward Snowden, care a împlinit 30 de ani la 21 iunie 2013, este un fost angajat al Agenţiei Centrale de Inteligenţă (CIA) şi al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite (NSA), contractat prin intermediul companiei Booz Allen Hamilton (una dintre cele mai mari firme de consultanţă din SUA, care se ocupă în special cu furnizarea de tehnologie, securitatea serviciilor şi managementul agenţiilor guvernamentale). Dezvăluirile sale se numără printre cele mai semnificative episoade de acest gen din istoria NSA și chiar a Statelor Unite.În luna iunie 2013, în Hong Kong, Snowden a oferit un interviu în exclusivitate jurnalistului Glenn Greenwald, membru al Fundaţiei Libertatea Presei, despre supravegherea electronică totală şi încălcarea Constituţiei de către serviciile secrete americane. Vă oferim în continuare acest interviu.

Conform declaraţiilor lui Edward Snowden, NSA (Agenţia Naţională de Securitate americană) rulează un program secret pe nume PRISM cu ajutorul căruia supraveghează, înregistrează şi depozitează informaţii cu caracter privat ale cetăţenilor americani, dar şi străini, cum ar fi: înregistrarea convorbirilor telefonice, a mesajelor text scrise, a email-urilor, comunicarea pe chat (video, text, audio), datele de contact, parolele, istoricul accesărilor pe internet, activităţile pe site-uri, locaţiile vizitate în vacanţe etc. Este vorba, aşadar, despre un sistem global care monitorizează din umbră orice activitate electronică, încălcând drepturile la intimitate şi libertate. Snowden susţine că NSA are acces în orice moment la orice informaţie, despre oricine, oriunde s-ar afla.

… a început în 2001

După atacul din 11 septembrie 2001, preşedintele american George Bush a adoptat în grabă o lege (The USA Patriot Act) prin care li se oferea agenţiilor de securitate dreptul de a investiga casele şi afacerile persoanelor suspectate de terorism şi de a le monitoriza telefoanele, e-mailurile etc., fără a avea nevoie de nicio autorizaţie judecătorească. Acesta a fost primul mare pas spre legalizarea sistemului de supraveghere totală. Monitorizarea americanilor şi a cetăţenilor străini de pe teritoriul american a început cu programul Stellar Wind, în 2001. În anul 2002, agenţiile secrete de spionaj monitorizau deja toate apelurile telefonice şi e-mailurile cetăţenilor. Mai mulţi oficiali, printre care şi senatorii Mark Udall (Colorado) şi Ron Wyden (Oregon) au făcut publice aceste informaţii în ultimii ani, în cadrul unor interviuri din presa scrisă sau la diferite canale de televiziune, dar cu toate acestea, declaraţiile lor au rămas fără ecou.

Este relevant faptul că prima bază de date a NSA, având numele de cod Mainway, a început să fie construită cu 6-7 luni înainte de atentatul din 11 septembrie 2001. Aceasta este o dovadă în plus că tragicul eveniment care s-a petrecut la data respectivă a fost premeditat şi orchestrat din umbră, de către Guvernul corupt american, pentru a crea premisele necesare legalizării unui sistem global de supraveghere şi control.În 11 septembrie 2007, George W. Bush a semnat Actul de Protejare a Americii (Protect America Act), amendament al legii FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act) prin care i-a permis NSA să monitorizeze în termeni legali cetăţenii străini şi cei americani care au legături cu străinii. În anul 2008, în campania prezidenţială, Obama acuza vehement guvernul Bush de supraveghere excesivă şi ilegală a cetăţenilor prin forţarea legilor PAA (Protect America Act) şi FISA, precizând cu fiecare ocazie importanţa libertăţii civile şi sacralitatea Constituţiei. „…Voi oferi agenţiilor de securitate mijloacele necesare pentru a urmări şi captura teroriştii fără să ne încalce Constituţia şi libertăţile. Aceasta înseamnă că cetăţenii americani nu vor mai fi ascultaţi ilegal. Agenţiile de securitate nu vor mai spiona cetăţenii inocenţi. Nu vor mai fi urmăriţi cetăţenii care nu fac decât să protesteze împotriva unui război greşit.[…]”, acestea erau cuvintele lui Obama în 2008. În schimb, în 2012, el s-a răsucit la 180 de grade și a reînnoit actul FISA, garantând imunitate totală companiilor de telecomunicaţii care ofereau informaţii despre clienţii lor către agenţiile de securitate, în lipsa unui mandat judecătoresc.

Programul PRISM

PRISM este un program clandestin de supraveghere electronică în masă, operaţionat de Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite, care a fost introdus în anul 2007, ca o continuare a programului de supraveghere şi monitorizare Stellar Wind.

Documentele secrete ale NSA făcute publice de Edward Snowden au arătat că informaţiile colectate de agenţia de securitate depăşesc cu mult termenii legali, iar activităţile programului de monitorizare PRISM sunt globale.

Agenţia de securitate NSA are, prin intermediul acestui program secret, acces direct în sistemele marilor companii de software şi internet cum ar fi: Microsoft, Skype, Apple, Google, Facebook, Yahoo etc. Aşa cum se vede în schema de mai jos, NSA colectează toate informaţiile referitoare la clienţii companiilor enunţate.

Companiile au negat vehement aceste acuzaţii, insistând că „ţinem foarte mult la păstrarea confidenţialităţii datelor clienţilor noştri” (Google), „nu oferim niciunei organizaţii guvernamentale acces la serverele noastre…” (Facebook) sau „confidenţialitatea voastră este prioritatea noastră” (Microsoft) etc.

Însă, ca urmare a amplorii scandalului PRISM, NSA a fost nevoită să publice pe site-ul oficial documentele top-secret (pe care Snowden le-a deconspirat în luna iunie, anul curent), precizând şi „importanţa parteneriatelor cu companiile [Microsoft, Google, Yahoo etc.] care ne oferă acces direct la serverele lor.”

Pe site-ul NSA puteţi vedea documentele de prezentare a programului PRISM (din care reiese clar faptul că toate comunicaţiile digitale sunt înregistrate), pe care agenţia le-ar fi păstrat secrete şi acum, dacă nu ar fi fost făcute publice de tânărul plin de curaj E. Snowden.

Programul secret

Boundless Informant

Un alt program secret rulat de serviciile de informații americane se numeşte Boundless Informant. Acest sistem însumează datele colectate şi ţine evidenţa monitorizării populaţiei, la nivel global. Este un program neclasificat, accesibil doar la nivel de guvern (For Official Use Only, FOUO).

În imaginea alăturată puteţi vedea harta supravegherii electronice la nivel global. Intensitatea monitorizării este cea mai redusă în zonele colorate cu verde închis şi ea creşte progresiv în zonele cu verde, galben şi respectiv, portocaliu, iar zonele roşii sunt cele mai supravegheate. Conform datelor furnizate de Boundless Informant, într-un interval de 30 de zile încheiat în martie 2013, au fost colectate aproape 3 miliarde de date, numai de la rețelele de calculatoare din Statele Unite.

Compania de telecomunicaţii Verizon, a fost somată prin ordin judecătoresc secret să furnizeze agenţiei de securitate NSA interceptări telefonice ale tuturor clienţilor săi

Un alt document important pus la dispoziția publicului de Snowden este un ordin judecătoresc aprobat în secret de Curtea Federală de Supraveghere a Informaţiilor Străine (FISC) prin care Guvernul Statelor Unite colectează înregistrările convorbirilor telefonice a milioane de americani, clienţi ai companiei Verizon. Vedeţi aici documentul. Conform acestui ordin judecătoresc, compania de telefonie Verizon este obligată ca, zilnic, să redirecţioneze către NSA informaţiile (metadatele) tuturor convorbirilor telefonice de pe teritoriul american şi a celor în care unul dintre interlocutori se află pe teritoriul SUA. Informaţiile includ: numerele de telefon, codul IMEI (număr unic de identificare a telefonului), codul SIM (codul cartelei telefonice), durata convorbirii etc. De asemenea, ordinul judecătoresc interzice dezvăluirea faptului că „NSA sau FBI au căutat să obţină informaţii tangibile prin prezentul ordin judecătoresc, cu excepţiile: (a) persoanelor cărora le vor fi dezvăluite aceste infomaţii şi trebuie să se supună Ordinului; (b) unui avocat pentru obţinerea de asistenţă cu privire la procurarea obiectelor obţinute ca rezultat al Ordinului; sau (c) altor persoane sub aprobarea directorului FBI sau a unui reprezentant al directorului.”

NSA construieşte un centru de spionaj gigantic, în statul Utah

NSA construieşte un centru de spionaj gigantic, de peste 300 km² în statul Utah. Centrul de date are rolul de a procesa toate formele de comunicaţie, inclusiv conţinuturile e-mailurilor, ale interceptărilor telefonice, mesajele text, cumpărăturile făcute online, activităţile bancare, călătoriile şi locaţiile de vacanţă etc.

Ca răspuns la aceste afirmaţii, purtătorul de cuvânt al NSA a spus că „s-au făcut multe acuzaţii cu privire la Centrul de date din Utah, iar cele mai grave sunt acelea că NSA ar asculta convorbirile cetăţenilor sau le-ar citi e-mailurile. Nu este adevărat.”

Cu toate acestea, după ce Edward Snowden a dezvăluit unele documente secrete ale NSA, agenţia s-a văzut nevoită să publice pe site-ul oficial respectivele informaţii, din care reiese clar faptul că toate comunicaţiile digitale sunt înregistrate.

Marea Britanie are propriul program de spionare a populaţiei

Edward Snowden a deconspirat şi programul de supraveghere ilegală al Marii Britanii. Agenţia Sediului Central de Comunicaţii ale Guvernului (GCHQ) are acces la reţeaua de cabluri de internet şi telefonie şi colectează şi gestionează informaţii cu caracter privat ale populaţiei, la nivel global, în parteneriat cu NSA, printr-o operaţiune secretă, sub numele de cod Tempora. Ambiţia programului este rezumată în motto-urile de prezentare: „Stăpânirea internetului şi exploatarea globală a telecomunicaţiilor” („Mastering the Internet and Global Telecoms Exploitation”) şi „Colecteză tot” („Collect-it-all”). Capacitatea tehnică a programului de spionare a făcut ca agenţia GCHQ să devină o super-putere.

Documentele puse la dispoziţie de Snowden arată că anul trecut, agenţia britanică intercepta 600 de milioane de convorbiri telefonice naţionale şi internaţionale, în fiecare zi. De asemenea, aproximativ 850.000 de angajaţi ai NSA şi contractori privaţi din Statele Unite au acces la programul britanic.

Chiar dacă sunt accesate din Europa sau Asia, majoritatea datelor de internet nu aleg calea cea mai scurtă, ci cea mai ieftină. De aceea ele străbat oceanul Atlantic până în America de Nord, unde se află sediile marilor companii de internet, după care se întorc la utilizatori.Operaţiunea masivă de spionare a GCHQ a început acum 5 ani, când au fost ataşate sonde de interceptare la cablurile de fibră optică transatlantice care ajung pe ţărmul englezesc purtând către Europa informaţii din serverele de internet din America de Nord. Această operațiune a fost realizată prin acorduri strict secrete cu companiile de comunicaţii, care erau obligate să coopereze cu agenţia, fiindu-le totodată interzisă dezvăluirea existenţei mandatelor emise în acest scop.

Conform documentelor revelate de E. Snowden, unele companii au fost bine plătite pentru cooperarea cu agenţia de securitate britanică. Aceste acorduri au fost clasate ca fiind „relaţii sensibile”, iar angajaţilor li s-a cerut într-un document de organizare internă să „deghizeze” originea informaţiilor provenite din „sursele speciale” în rapoartele lor, de teamă că rolul companiilor secrete respective ca parteneri cu agenţia ar putea genera „o uriaşă bombă politică.”În urma acestor dezvăluiri, un purtător de cuvânt al GCHQ a declarat că „serviciile de securitate respectă riguros termenii legali.” Germania a fost singura ţară care a cerut explicaţii guvernului britanic, cu privire la aceste informaţii.

Alte dezvăluiri semnificative ale lui Edward Snowden

Un alt program secret de spionaj rulat de NSA numit Dropmire vizează toate ambasadele străine şi personalul diplomatic, inclusiv partenerii NATO ai SUA. NSA, de asemenea, spionează Consiliul Uniunii Europene la Bruxelles şi delegaţii UE în State.Programul X-Keyscore ţinteşte supravegherea oamenilor la nivel global şi rulează în peste 700 de servere din Statele Unite şi alte state aliate, precum şi în ambasadele şi consulatele americane din peste 12 ţări. Serviciile secrete din Germania au avut acces total la acest program.

Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie sunt excepţiile atacurilor de spionaj ale NSA, acestea încheind împreună cu SUA tratatul UKUSA. Această alianţă care a fost mult timp strict secretă, cunoscută sub denumirea de Five Eyes (Cinci Ochi) presupune împărtăşirea de către serviciile secrete a tuturor informaţiilor deţinute.

NSA a accesat în ultimii patru ani, de mai multe ori, companiile telefonice chineze.

Satelitul SAURON al NSA are camere foto de mare rezoluţie care permit obţinerea unor imagini clare de la sol, chiar şi a obiectelor care măsoară 1 centimetru.

Reacțiile SUA în urma dezvăluirilor sfidează libertatea de exprimare și comunicare și unele acorduri internaționale

În urma acestor dezvăluiri incendiare, NSA a cerut Departamentului de Justiţie acuzarea lui Edward Snowden de înaltă trădare şi acţiuni criminale împotriva statului american.

În 14 iunie 2013, procurorii federali l-au acuzat pe Snowden de spionaj, furt al unor proprietăţi guvernamentale (documentele top-secret pe care Edward Snowden le-a făcut publice, din care reieşea că toate companiile de comunicaţie sunt subordonate serviciilor secrete, și hărţile care arătau nivelul de monitorizare, la nivel global, exercitat de NSA), comunicarea neautorizată a unor informaţii de securitate naţională şi comunicarea voită a unor secrete de stat unei persoane neautorizate (Glenn Greenwald, jurnalist la The Guardian).În iunie 2013, armata SUA a blocat accesul la articolele despre programele guvernamentale de supraveghere şi control de pe site-ul The Guardian, pe teritoriul american. Această filtrare care încalcă grav libertatea internetului şi libertatea de exprimare, a fost numită de un purtător de cuvând oficial al armatei ca fiind o măsură de „igienă a reţelei în scopul atenuării efectelor dezvăluirilor neautorizate de informații secrete.”

Desigur că, în toată această perioadă, atât declaraţiile oficialilor americani cât şi ale mass-media (în mod evident aservită) s-au focalizat în principal pe Edward Snowden şi mai deloc pe dezvăluirile pe care acesta le-a făcut. Oficialii americani insistă că „scurgerea” acestor informaţii secrete pune în pericol securitatea naţională şi expune SUA la atacuri teroriste… Aceleaşi replici folosite de cinci decenii încoace, pentru a induce teama în rândul cetăţenilor şi pentru a-şi scuza astfel activităţile abuzive de supraveghere şi control. Însă dezvăluirile lui Edward Snowden nu au afectat decât credibilitatea şi reputaţia guvernului american.

Snowden a cerut azil politic în peste 22 de ţări; Austria, Brazilia, Ecuador, Germania, India, Italia, Irlanda, Elveţia, Polonia au respins cererea sa, multe ţări preferând să nu răspundă sau să precizeze că pentru a se lua în consideraţie o astfel de cerere, persoana trebuie să se afle pe teritoriul ţării apelate. Trei ţări latine au avut curajul să îi ofere azil politic lui Snowden: Venezuela, Bolivia şi Nicaragua. Preşedintele Venezuelei, Nicolas Maduro a declarat că „în numele demnităţii Americii… am decis să îi ofer azil umanitar lui Edward Snowden. El a spus adevărul, în spiritul libertăţii, că SUA spionează întreaga lume. Cine este vinovat aici? Acest tânăr bărbat… care denunţă planuri de război sau guvernul Statelor Unite care lansează bombe şi înarmează teroriştii sirieni care sunt împotriva cetăţenilor şi a preşedintelui legitim Bashar al-Assad? Cine este teroristul? Cine este delicventul global?”

Câteva zile mai târziu, avionul preşedintelui Boliviei Evo Morales, care se întorcea de la Moscova, a fost somat să aterizeze în Viena deoarece exista suspiciunea că E. Snowden s-ar afla la bord. Mai multe ţări europene printre care Italia, Spania, Franţa, Portugalia i-au interzis avionului prezidenţial survolarea în spaţiul lor aerian. Acest fapt extrem a supărat ţările latine, care le-au reproşat statelor implicate că au violat în acest fel toate înţelegerile diplomatice existente.

Sectetarul de stat John Kerry a ameninţat că va închide spaţiile aeriene ale ţărilor NATO pentru toate zborurile din sau spre Venezuela, iar asta presupune evitarea a 26 de ţări în Europa şi două în America de Nord.

Este important de remarcat controlul nemaipomenit pe care îl are SUA asupra statelor lumii care nu au îndrăznit să-i ofere azil politic unui om care şi-a riscat libertatea şi viaţa pentru o cauză dreaptă. De asemenea, cu excepţia ziarului The Guardian, puţine surse media au comunicat faptele în mod competent şi realist.

Alte câteva persoane au semnalat, la rândul lor, acțiunile abuzive de supraveghere a populației

După tragicul atentat cu bombe din Boston, din 15 aprilie 2013, într-o emisiune a postului de televiziune CNN, un fost agent FBI al departamentului antiterorism pe nume Tim Clemente, a dezvăluit în direct, că toate informaţiile electronice sunt înregistrate şi accesibile Guvernului SUA.

Prezentatorul emisiunii l-a întrebat pe Tim Clemente dacă există vreo posibilitate pentru FBI de a afla în ce măsură era implicată Katherine Russell, soția suspectului care a fost ucis, în planificarea atentatului. Fostul agent a răspuns atunci că: „Există o cale. Agenţiile de securitate naţională au posibilitatea să asculte toate convorbirile telefonice ale d-nei Russell.” „Chiar este posibil aşa ceva? Mi se pare incredibil!”, a adăugat prezentatorul. „Da. Bine ai venit în America! Toate informaţiile electronice sunt înregistrate indiferent dacă ştim sau nu, dacă ne place sau nu ne place.”

În anul 2005, Thomas Drake, fost consilier NSA a dezvăluit informaţii cu privire la acţiunea de supraveghere a populaţiei: „În prima săptămână a lunii octombrie 2001, Preşedintele G. W. Bush a semnat un ordin prin care autoriza un program de supraveghere electronică numit Stellar Wind. Acest program secret, care funcţiona fără aprobarea Curţii FISA i-a conferit agenţiei de securitate NSA acces la toate convorbirile telefonice din Statele Unite. […] Mandatul de spionare aprobat de Bush în 2001 a încălcat nu doar al patrulea amendament, dar şi actul FISA [lege de reglementare a spionării fizice sau electronice a cetăţenilor străini, din 1978] şi de acceea reprezintă o infracţiune gravă. […] Am fost prezent la cursurile de prezentare şi formare privind programul de supraveghere în masă, atunci când Guvernul a subminat Constituţia în mod voit şi în cel mai mare secret. Regimul de supraveghere totală creat deliberat în cel mai mare secret, încălcând Amendamentele 1, 4 şi 5 urmăreşte să spioneze totul şi să controleze internetul.[…] NSA vrea să ştie totul despre toată lumea, în fiecare moment, oriunde s-ar afla.”

Întrebat ce părere are despre dezvăluirile făcute de Edward Snowden, Thomas Drake a spus că nicio informaţie dezvăluită de Snowden nu îi este necunoscută. „Diferenţa dintre administraţia Bush şi Obama este că astăzi, sistemul de spionaj a câştigat mai multă legalitate. Informaţiile divulgate de Snowden reprezintă doar vârful unui iceberg. Generalul Michael Hayden, şeful NSA pe vremea când lucram acolo şi director al CIA, repeta adesea că «trebuie să controlăm internetul.» Şi asta au făcut. Au acest sistem extraordinar de «asimilare» la scară largă a tuturor informaţiilor, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Am trăit cu conştiinţa încărcată ani de zile. […] După evenimentele din 9/11 Guvernul s-a dezlănţuit împotriva Constituţiei şi de atunci distruge democraţia din interior.”

În octombrie 2001, cercetătorul William Binney – unul dintre cei mai buni matematicieni din istoria NSA – după ce a lucrat 32 de ani în cadrul agenţiei, s-a retras pe motiv că „nu mai poate să îşi continue munca, deoarece NSA încalcă grav Constituţia.” El susţine că NSA a folosit la vremea respectivă unul din programele construite de el, ThinThread, pentru a spiona virtual toţi cetăţenii Statelor Unite, sub numele de cod Stellar Wind. Binney susţine că ThinThread urmăreşte toate activităţile electronice – convorbiri telefonice, emailuri, informaţii bancare, de călătorie etc. – ale cetăţenilor, pe care le îndosariază, pe diferite tipuri de activitate, construindu-le astfel un profil în timp real. „Scopul acestui program este de a monitoriza toţi oamenii”, a mai spus Binney.

Russ Tice, fost specialist tehnic al NSA a acuzat, în mai 2005 că „fiecare ofiţer NSA violează intimitatea americanilor, spionându-i” prin rularea unor programe „negre” super-inteligente.

În încheiere…

Jurnalistul Gleen Greenwald credea că bărbatul care urma să-i facă o serie de dezvăluiri ultrasecrete, cu care a corespondat codificat timp de mai multe săptămâni, era în vârstă şi probabil pe moarte. În schimb, a întâlnit un bărbat de nici 30 de ani, calm şi hotărât, care i-a mărturisit că a sperat un timp să apară un lider drept, care să ia atitudine împotriva abuzurilor săvârşite de guvernul corupt. După ce şi-a dat seama că nu va apărea un astfel de conducător în situaţia actuală, a înţeles că el însuşi este cel care trebuie să facă ce i-ar plăcea să fie făcut. Determinarea şi curajul de care a dat dovadă Snowden, pentru a face cunoscut publicului adevărul, indiferent de riscul la care s-a expus, a dat un impuls de curaj multor oameni. Gleen Greenwald mărturisea: „Curajul pe care Edward Snowden l-a arătat, ne-a molipsit pe mine şi pe colegii mei de la The Guardian şi mi-a dat o motivaţie pentru care o să lupt toată viaţa, de acum înainte. Am înţeles că, curajul este molipsitor.”

Citiți și:

Marea înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001

De la 11 septembrie la Noua Ordine Mondială…

Facebook – arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi” (1)

Proiectele guvernamentale secrete din cadrul aşa-numitelor OPERAȚIUNI NEGRE (BLACK OPS.)

https://yogaesoteric.net/dezvaluirile-extraordinare-facute-de-un-fost-angajat-al-serviciilor-secrete-despre-supravegherea-populatiei/

//////////////////////////////////////////////

Privire de ansamblu asupra educației din România (2025)

Un raport OCDE recent privind starea învățământului, ale cărui concluzii le puteți citi mai jos, arată că proporția tinerilor din România cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nu sunt nici angajați, nici în programe de educație sau formare profesională este peste media OCDE: 22% față de 14%.

Mai jos găsiți o prezentare generală a principalelor caracteristici ale sistemului de educație din România, pe baza datelor din raportul „Education at a Glance 2025”. Accentul cade pe educația terțiară, dar sunt analizate și alte segmente ale sistemului de educație.

Notă: Educația terțiară este nivelul de educație care urmează după finalizarea învățământului secundar (liceu sau echivalent). Ea cuprinde toate formele de învățământ postliceal și universitar, fiind orientată spre specializare și obținerea de calificări superioare. Include: învățământ universitar (licență, master, doctorat), învățământ postliceal (școli postliceale, colegii, formare profesională avansată), alte programe de educație și formare de nivel înalt care conduc la diplome, certificate sau titluri recunoscute oficial.

* În România, ponderea tinerilor adulți cu un nivel de educație sub cel secundar superior (liceu și echivalent) a scăzut de la 26% în 2019 la 24% în 2024. România este una dintre cele șase țări membre și partenere OCDE unde nivelul de educație terțiară a scăzut în aceeași perioadă: ponderea tinerilor adulți cu o calificare terțiară a scăzut de asemenea de la 26% în 2019 la 23% în 2024.

* Finalizarea educației terțiare garantează perspective excelente de angajare în România (rată de ocupare de 92% față de media OCDE de 87%). Totuși, avantajul mediu de câștig pentru lucrătorii de 25–64 de ani cu studii terțiare, în comparație cu cei cu educație secundară superioară, este de 41%, sub media OCDE de 54%.

* Ponderea tinerilor de 18–24 de ani care nu sunt nici angajați, nici în educație sau formare (NEET) este mai mare în România decât media OCDE (22% față de 14%). Riscul de șomaj sau inactivitate este ridicat în rândul tinerilor de 25–34 de ani, mai ales pentru cei cu un nivel de educație sub cel secundar superior (18% sunt șomeri și 45% nu fac parte din forța de muncă).

* Ponderea tinerilor care nu sunt înscriși în educație este relativ ridicată în România în rândul celor de 6–14 ani și 15–19 ani (16% și respectiv 32%, față de mediile OCDE de 2% și 16%).

* Sistemele de educație trebuie să se adapteze la schimbările privind numărul de copii. România a înregistrat o scădere de 5% a numărului de copii cu vârste între 0–4 ani între 2013 și 2023 și se estimează o nouă scădere de 11% între 2023 și 2033.

* În România, 62% dintre noii studenți la programele de licență își finalizează studiile în durata teoretică (peste media OCDE de 43%), iar 65% și 66% o fac în termen de încă unu și, respectiv, trei ani (mediile OCDE: 59% și 70%).

* România reușește să atragă un număr tot mai mare de studenți străini, înregistrând o creștere de la 5,4% în 2018 la 6,7% în 2023 (media OCDE a crescut de la 6% la 7,4% în aceeași perioadă).

* Salariile relative ale profesorilor sunt ridicate în România. Profesorii de primar câștigă cu 14% mai mult decât lucrătorii cu studii terțiare, în timp ce media OCDE arată că profesorii de primar câștigă cu 19% mai puțin. În plus, profesorii pot primi compensații suplimentare pentru ore suplimentare, pentru participarea la programe de mentorat sau pentru sarcini speciale adiționale.

* Elevii din România primesc puțin peste 6 000 de ore de instruire obligatorie în învățământul primar și secundar inferior (aproximativ 1.600 de ore mai puțin decât media OCDE), dintre care 46% și respectiv 29% sunt alocate matematicii, cititului, scrisului și literaturii.

Rezultatele instituțiilor de învățământ și impactul învățării

* Ponderea tinerilor adulți (25–34 de ani) fără participare la nivelul secundar superior continuă să scadă în OCDE, ajungând la o medie de 13%. Această tendință se menține și în România, unde ponderea a scăzut de la 26% la 24% între 2019 și 2024.

* În medie, în țările OCDE, 42% dintre adulții de 25–64 de ani au o calificare terțiară, comparativ cu doar 19% în România. Ponderea este puțin mai mare în rândul tinerilor de 25–34 de ani (23%), dar a scăzut față de 2019 (26%). În ciuda unui avantaj salarial mai mic decât media pentru cei cu educație terțiară, nivelul educațional mai ridicat asigură perspective solide de angajare: 92% dintre tinerii adulți cu studii terțiare din România sunt angajați, comparativ cu media OCDE de 87%.

* Perioada adolescenței târzii și a începutului de maturitate este critică pentru finalizarea educației secundare superioare și tranziția spre educația terțiară sau piața muncii. Totuși, o parte dintre tineri nu sunt nici angajați, nici în educație sau formare (NEET), ceea ce indică posibile bariere de acces la piața muncii sau la educația continuă. În România, 22% dintre tinerii de 18–24 de ani sunt NEET, față de media OCDE de 14%.

* Persoanele cu un nivel mai ridicat de educație au în general un risc mai scăzut de șomaj și câștiguri mai mari. Finalizarea educației secundare superioare este esențială pentru reducerea riscului de șomaj. În medie, în OCDE, 12,9% dintre tinerii adulți activi (25–34 de ani) fără o calificare secundară superioară sunt șomeri, comparativ cu 6,9% dintre cei cu educație secundară superioară sau postsecundară non-terțiară. Cei care obțin o calificare terțiară au o reducere relativ mai mică a șomajului, cu 4,9% dintre tinerii adulți șomeri la nivelul OCDE. Acest tipar se regăsește și în România (dar la niveluri mai ridicate): 18,1% dintre tinerii adulți fără o calificare secundară superioară sunt șomeri, comparativ cu 4,6% dintre cei cu educație secundară superioară sau postsecundară non-terțiară și 2,3% dintre cei cu studii terțiare (Figura 1).

Figura 1. Tendințe în ratele șomajului la tinerii de 25–34 de ani în România, după nivelul educațional (2019–2024)

* Diferența salarială medie între persoanele de 25–64 de ani cu și fără educație secundară superioară este relativ modestă în OCDE. În medie, lucrătorii fără acest nivel câștigă cu 17% mai puțin decât cei care l-au finalizat, în timp ce lucrătorii cu educație terțiară câștigă cu 54% mai mult decât cei cu educație secundară superioară. În România, diferența salarială între lucrătorii cu și fără educație secundară superioară este mai mică decât media OCDE, la 9%. Diferența dintre cei cu educație secundară superioară și cei cu educație terțiară este, de asemenea, mai mică decât media OCDE, la 41%. Acest lucru sugerează o distribuție a salariilor mai comprimată în funcție de nivelul de educație în România, ceea ce poate indica atât randamente mai scăzute ale educației, cât și un nivel mai redus al inegalității veniturilor comparativ cu media OCDE.

Accesul la educație, participare și progres

* Sistemele de educație trebuie să se adapteze la schimbările privind numărul de copii, prin extinderea sau reducerea ofertei corespunzător. În multe țări, populația copiilor de 0–4 ani s-a modificat semnificativ între 2013 și 2023 și va continua să se modifice până în 2033. România a înregistrat o scădere de 5% a numărului de copii de 0–4 ani și se estimează o scădere de 11% între 2023 și 2033.

* Ponderea elevilor din învățământul secundar inferior care au cu cel puțin doi ani mai mult decât vârsta așteptată pentru clasa lor variază considerabil în OCDE, de la aproape zero în unele țări la peste 10% în altele. În România, această pondere era de 4,9% în 2023, situându-se la mijlocul distribuției OCDE.

* Programele de licență sau echivalente reprezintă principala poartă de intrare în educația terțiară în majoritatea țărilor OCDE, media fiind de 78% dintre cei care încep pentru prima dată studiile terțiare. În România, ponderea este chiar mai mare, de 91%.

* Femeile reprezintă majoritatea celor care intră pentru prima dată în educația terțiară în majoritatea țărilor OCDE. În România, ele reprezentau 54% dintre noii studenți în 2023, față de 53% în 2013. Media OCDE este de asemenea 54%, aceeași ca în 2013.

* În OCDE, cele două domenii largi de studiu cele mai populare sunt știința, tehnologia, ingineria și matematica (STEM), precum și afacerile, administrația și dreptul, fiecare însumând 23% dintre absolvenții de licență sau echivalente. Ele sunt urmate îndeaproape de domeniul artelor și umanioarelor, științelor sociale, jurnalismului și informării, cu 22% dintre absolvenți. În România, 31% dintre studenții de licență finalizează un program STEM, 29% în afaceri, administrație și drept, iar 19% în arte și umanioare, științe sociale, jurnalism și informare.

* Ratele de finalizare reflectă ponderea noilor studenți la programele de licență care obțin cu succes o diplomă terțiară în termenele specificate. Aceste rate rămân scăzute în majoritatea țărilor OCDE. În România, 62% dintre noii studenți își finalizează licența în durata teoretică. Procentul crește la 65% după un an suplimentar și la 66% după trei ani. Prin comparație, media OCDE este de 43% în durata teoretică, crescând la 59% după un an suplimentar și 70% după trei ani.

* În toate țările, femeile care încep programe de licență au șanse mai mari decât colegii lor bărbați să finalizeze studiile terțiare în cei trei ani de după durata teoretică a programului. În România, diferența de gen este de 13 puncte procentuale (70% pentru femei față de 57% pentru bărbați), similară cu media OCDE de 12 puncte procentuale.

* Ratele de finalizare variază în funcție de domeniul de studiu. În medie, în OCDE, doar 58% dintre noii studenți la programe STEM finalizează în același domeniu în termen de trei ani după data așteptată. Ratele de finalizare în domeniul sănătății și asistenței sociale sunt semnificativ mai mari, la 74%. În România, rata de finalizare pentru STEM este de 66%, mai mică decât cea pentru sănătate și asistență socială, de 73%.

* Studenții care nu finalizează educația terțiară pot renunța la diferite etape. Ratele mari de abandon în primul an pot semnala un decalaj între așteptările studenților și conținutul sau cerințele programelor, reflectând posibil lipsa de orientare în carieră sau sprijin insuficient pentru noii studenți. În România, ponderea noilor studenți la licență care renunță după primul an este mai mare decât media OCDE, la 21% (față de 13%).

* În medie, în țările OCDE, doar 2% dintre copiii de 6-14 ani nu sunt înscriși în învățământ, comparativ cu 16% în România. Acest procent este mai mare în rândul grupelor de vârstă mai mari: în România, 32% dintre tinerii de 15-19 ani nu sunt în educație, comparativ cu 16% în medie în țările OCDE.

* România are un sistem vocațional puternic, cu 30% dintre tinerii din această grupă de vârstă înscriși în programe vocaționale de nivel secundar superior (media OCDE: 23%). Aceste programe îi pregătesc pe elevi cu competențe pentru a intra pe piața muncii sau pentru a continua învățământul terțiar: în România, 75% dintre elevii din programe vocaționale de nivel secundar superior sunt înscriși în programe care oferă acces la învățământul terțiar, doar cu 2 puncte procentuale sub media OCDE.

* Mobilitatea internațională a studenților în învățământul terțiar continuă să crească în țările OCDE, unele state înregistrând o creștere substanțială a ponderii studenților internaționali între 2018 și 2023. În medie, 7,4% dintre toți studenții din învățământul terțiar din OCDE erau internaționali sau străini, comparativ cu 6% în 2018. România a înregistrat o creștere similară (la un nivel ușor mai redus), ponderea crescând de la 5,4% la 6,7% (Figura 2).

Figura 2. Tendințe în ponderea studenților internaționali sau străini în învățământul terțiar (2013–2023)

Resursele financiare investite în educație

* Există diferențe semnificative în ceea ce privește cât cheltuiesc guvernele anual pentru educație în țările OCDE, partenere și candidate. România cheltuiește 6 069 USD per elev de la nivelul primar până la cel post-secundar non-terțiar, situându-se la limita inferioară a intervalului, care variază de la mai puțin de 2 000 USD până la peste 27 000 USD (Figura 3).

Figura 3. Cheltuiala guvernamentală per elev echivalent cu normă întreagă, pe nivel de educație (2022)

(în USD echivalent, convertit prin PPA, cheltuieli pentru instituțiile de învățământ)

* Ca în majoritatea țărilor, cheltuielile guvernamentale în România sunt mai mari la nivel terțiar, inclusiv pentru cercetare și dezvoltare (C&D), decât la nivelurile primar până la post-secundar non-terțiar. Cheltuiala guvernamentală în România este de 10 329 USD per student terțiar, comparativ cu media OCDE de 15 102 USD.

* O mare parte a diferențelor în cheltuielile per student între țările OCDE, partenere și candidate reflectă niveluri diferite ale veniturilor naționale. Atunci când cheltuielile sunt măsurate ca procent din PIB, diferențele tind să fie mai mici, variind între 2,5% și 6,9% din PIB. În România, investiția în educație de la nivel primar până la terțiar se situează la 2,5% din PIB, sub media OCDE de 4,7%.

* Guvernele sunt principala sursă de finanțare a educației în toate țările OCDE, în special pentru nivelurile acoperite de învățământul obligatoriu. În România, guvernul asigură 96,5% din finanțarea totală pentru învățământul primar, secundar și post-secundar non-terțiar (înainte de transferurile către sectorul privat), ceea ce este peste media OCDE de 90,1%. La nivel preșcolar și terțiar, finanțarea privată joacă adesea un rol mai important. În România, 98,7% din finanțarea învățământului preșcolar (după transferuri) și 90% din finanțarea învățământului terțiar (înainte de transferuri) provin din surse publice, comparativ cu mediile OCDE de 85,6% și, respectiv, 71,9%.

* Deși cheltuielile per student de la nivel primar până la terțiar au crescut în medie în țările OCDE între 2015 și 2022 în termeni reali (de la 11 955 USD la 13 210 USD), cheltuielile guvernamentale pentru educație au scăzut în termeni relativi, de la 10,9% din bugetele publice la 10,1%. Aceasta sugerează că prioritatea relativă acordată educației în cheltuielile publice totale a scăzut în țările OCDE. În România, cheltuielile per student au crescut de la 4 761 USD la 6 220 USD, în timp ce ponderea alocată educației a scăzut de la 6,6% la 6,3% din bugetele publice în aceeași perioadă.

* La nivel preșcolar, cheltuielile guvernamentale în România au crescut substanțial cu 36,7% între 2015 și 2022.Aceasta în pofida unei scăderi de 2,9% a numărului de copii înscriși. Ca urmare, cheltuielile guvernamentale per copil au crescut cu 40,8%, comparativ cu o creștere medie de 24% în OCDE din 2015.

* Unele țări impun taxe de școlarizare semnificativ mai mari pentru studenții străini la nivel de master în instituțiile publice, inclusiv România. În România, taxele anuale medii pentru studenții străini¹ la nivel de master sunt de 8 150 USD, cu mult peste taxele percepute studenților naționali (2 098 USD).

Profesorii, mediul de învățare și organizarea școlilor

* Multe țări se confruntă cu lipsa profesorilor, reflectată nu doar în numărul posturilor didactice vacante, ci și în alți indicatori, cum ar fi ponderea profesorilor necalificați complet în personalul didactic. În cele 14 țări și economii cu date disponibile, 1,6% din posturile didactice sunt vacante în medie, iar 4,9% dintre profesori nu sunt complet calificați. În România, ponderea posturilor vacante este de 1,9%, iar cea a profesorilor necalificați complet este de 2%. Totuși, comparațiile internaționale pentru aceste date trebuie făcute cu o prudență și mai mare decât în alte domenii, deoarece procesele de recrutare a profesorilor diferă semnificativ, variind de la sisteme centralizate cu examene naționale competitive la angajări complet descentralizate la nivel de școală, ceea ce face dificilă compararea nivelurilor de vacanță.

* Atragea profesorilor aflați la a doua carieră poate ajuta la atenuarea deficitului de cadre didactice, aducând totodată persoane cu o experiență mai diversă în profesie. Pentru a sprijini acest lucru, 16 din cele 28 de țări cu date disponibile oferă căi alternative dedicate pentru a intra în învățământ pentru persoanele care își schimbă cariera. În schimb, România nu oferă astfel de căi dedicate pentru profesorii aflați la a doua carieră.

* Salariile competitive pot face profesia didactică mai atractivă, mai ales că, în multe țări, profesorii câștigă mai puțin decât alți lucrători cu studii terțiare. În România, salariile efective ale profesorilor de nivel primar sunt cu 14% mai mari decât cele ale lucrătorilor cu studii terțiare, normă întreagă și pe tot anul, comparativ cu o medie de 17% mai mici în OCDE. Totuși, creșterea salariilor profesorilor poate fi o provocare financiară, deoarece costurile cu personalul reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor pentru educație (Figura 4).

* Profesorii care participă la activități de management școlar sau alte activități de conducere, pe lângă predare, primesc compensații financiare suplimentare în majoritatea țărilor și economiilor pentru care există informații. În România, profesorii pot primi compensații suplimentare pentru predarea peste norma obligatorie, pentru participarea la programe de mentorat pentru profesori noi sau pentru desfășurarea unor sarcini speciale. În plus, ei pot primi o indemnizație de locuință sau compensații suplimentare pentru predarea către elevi cu nevoi speciale sau în zone defavorizate, izolate sau cu costuri ridicate.

Figura 4. Salariile efective ale profesorilor de nivel primar în raport cu câștigurile lucrătorilor cu studii terțiare (2024)

Raportul salariilor la câștigurile lucrătorilor cu normă întreagă, pe tot anul, cu vârsta între 25–64 ani.

* Durata timpului de instruire obligatoriu afectează costurile salariale ale profesorilor, deoarece influențează numărul de cadre necesare, în combinație cu alți factori, cum ar fi dimensiunea claselor și timpul de predare al profesorilor. În România, elevii primesc 540 de ore de instruire obligatorie pe an în învățământul primar și 834 de ore în învățământul secundar inferior. Aceste valori sunt sub mediile OCDE de 804 ore în primar și 909 ore în secundar inferior.

* Vacanțele școlare în învățământul primar durează 16,6 săptămâni pe an în România (toate pauzele incluse), comparativ cu 13,5 săptămâni în medie în OCDE.

* În România, 46% din timpul de instruire în învățământul primar este alocat matematicii și cititului, scrisului și literaturii, procent care scade la 29% în învățământul secundar inferior. În comparație, media OCDE este de 41% din timpul de instruire în primar și 27% în secundar inferior alocat acestor discipline de bază.

* Țările utilizează o gamă variată de sisteme de admitere în instituțiile publice de învățământ terțiar. Acestea diferă prin faptul că admiterea este deschisă sau selectivă și prin modul în care aplicațiile sunt depuse – direct la instituții sau la un organism central. În România, admiterea este selectivă. Candidații își depun dosarele direct la instituții.

Traducere după Education at a Glance 2025: Romania (CC BY 4.0)

https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/9868-privire-de-ansamblu-asupra-educatiei-din-romania-2025.html

////////////////////////////////////////////

Robinson Crusoe, ultima ispită. O poveste din epoca comunistă – {recenzie}

Raul Neghină

Într-un thriller psihologic care alege anii comunismului dictatorial est-european drept scenă de desfășurare, tensiunea există deja în fundal, înainte ca autorul să pornească intriga. Lumea aceea sumbră, cu apartamente reci și priviri suspicioase ce se feresc instinctiv, are ceva organic terifiant, ca o criză de paranoia generalizată.

În Robinson Crusoe, ultima ispită, scriitorul Raul Neghină speculează original această încărcătură și o transformă în mediu de reacție pentru un roman hibridizat, fabricat din mister, suspans, pasiunea unor iubiri succesive și o vibrație neliniștitoare care alunecă, uneori, înspre horror.Robert Madringa, protagonistul, este un medic generalist aflat la început de drum, mutat recent dintr-un sat într-un oraș mare, unde schimbarea pare, la suprafață, strict profesională: altă policlinică, alt ritm, alte fețe. Numai că Robert practică medicina ca pe o formă de ascultare, își lasă pacienții să vorbească, încurajează confesiunea, caută legături între durerea corpului și șubrezirile din interior. Într-o societate rigidă, unde vulnerabilitatea se ascunde de teamă să nu devină probă a acuzării, această implicare psihoterapeutică sună aproape subversiv. Tânărul doctor deschide uși care, în epoca aceea, rămâneau de obicei încuiate.

Rutina lui Robert, încă proaspătă și fragilă, se modifică iar din temelii, după întâlnirea cu Omer Săvinescu. Figura noului său pacient apare cu o stridență aproape ireală în România comunistă: șarm exotic, origini orientale neclare, o eleganță care pare importată, o libertate de atitudine ce provoacă suspiciuni. Omer e genul de om care intră în viața altuia cu naturalețea unui prieten vechi și cu siguranța unui posibil manipulator.

Mutat de curând, fără relații solide și fără pilele necesare, Robert se află într-o zonă de provizorat, când Omer îi face o ofertă salvatoare: să-l găzduiască temporar, până își găsește o casă a lui.Locuința spațioasă pusă la dispoziție este mai mult goală momentan (familia generosului proprietar e în curs de a se transfera în ea), fiind o variantă mult mai bună decât apartamentul fostului coleg de facultate la care Robert stă de două luni.

Medicul face cunoștință cu soția lui Omer, Carla, și fiicele femeii dintr-o relație anterioară.

Totul pare perfect, până când se declanșează o serie de episoade neliniștitoare: telefoane în miez de noapte, fără voce la capătul firului; sunat sau bătut în ușă, dintr-un hol gol lugubru; apariția repetată nocturnă a unei Carle aproape fantomatice, mereu în lacrimi; și, peste toate, sentimentul greu de scuturat că e urmărit. Treptat, casa capătă greutatea unui templu gotic al groazei, care se strânge sufocant în jurul lui Robert și subțiază, de la o seară la alta, granița dintre realitate, vis și paranoia.În acest climat eteric, atracția dintre Carla și Robert se naște natural, ea bântuindu-i nopțile, însingurată, el încercând să o înțeleagă și să o aline. Povestea de dragoste ce se înfiripă are un substrat moral problematic și un risc foarte specific epocii – intimitatea se putea transforma oricând în motiv de anchetă, slăbiciunea putea deveni dosar, orice pas personal putea avea o consecință publică, iar această presiune, chiar când rămânea difuză, funcționa ca un factor de nesiguranță constantă.

După dispariția inexplicabilă a familiei Săvinescu, obiectul care provoacă adevărata descindere în labirint este o carte veche: Robinson Crusoe de Daniel Defoe, găsită în biblioteca lui Omer. Robert recunoaște pe pagini însemnările lui și ale prietenei sale din copilărie, Simona, inclusiv o semnătură personalizată, un „R” stilizat, și cerneala verde primită cândva de la bunicul său. Își amintește exact discuții și momente legate de acest roman, ceea ce transformă descoperirea într-o întrebare care nu mai poate fi ignorată. Ce caută acolo, în casa gazdei sale, o bucată atât de intimă din trecutul lui?

Volumul plin de amintiri ajunge cheie mnemonică și catalizator al introspecției. Naufragiatul lui Defoe sugerează o metaforă transparentă: izolarea nu e atât geografică, cât psihică. Robert trăiește pe o insulă a trecutului său, incapabil să construiască relații obiectivizate în prezent.

Se deschide astfel un culoar spre o poveste pierdută, protagonistul lansând o investigație ca o tentativă de recuperare a sinelui. Importanța acesteia se amplifică tocmai fiindcă Robert pornește în căutarea febrilă a Carlei, dar și a unei explicații pentru cum a ajuns el să fie ceea ce este.

Structura romanului se stratifică prin alternanțe, culisând prezentul și trecutul, care revine în memorie fragmentat și obsesiv. Copilăria lui Robert, relația stabilizatoare cu bunica Anastasia, zilele fericite pe care le petrecea alături de Simona, iubirea idealizată pentru Amara, traseul educațional cu episodul Facultății de Litere abandonate pentru Medicină, experiența armatei – toate se așază în flashback-uri scurte, intercalate, revenind asupra acelorași noduri, ca și cum memoria ar refuza ordinea liniară și ar cere să fie recitită până la epuizare. Există un șablon mental clar: Robert trăiește greu în prezent, trecutul funcționează ca habitat de refugiu. Cartea lui Defoe ajunge, în acest sens, o alegere simbolică inspirată, singurătatea naufragiatului se reflectă în singurătatea psihică a protagonistului, în felul lui de a se izola în propriile amintiri, de a construi relații care se sprijină pe nostalgie și vină.

Rememorarea nu curge liniar. Revine, se împiedică, repetă, insistă asupra acelorași momente-cheie ca și cum ar încerca să le schimbe prin simpla reluare. Tensiunea se naște din revizuire, din faptul că aceeași amintire, repusă în lumină de mai multe ori, începe să-și schimbe conturul. Poveștile de iubire, trăite în etape diferite ale vieții, nu sunt atât condiment romantic, cât parte din această mecanică a obsesiei. Dragostea pasională apare ca mit personal, ca loc unde Robert își proiectează speranța, vina, nostalgia, dorința de a repara ceva ce nu se mai repară.

Dacă volumul Robinson Crusoe oferă firul simbolic, el deschide și un paralelism limpede: izolarea naufragiatului devine oglindire a singurătății psihice a protagonistului. Robert pare să trăiască pe o insulă interioară, chiar și atunci când e în mijlocul oamenilor. Meseria lui îl obligă să intre în intimitatea altora, să asculte, să atingă, să vindece. Și totuși, în plan personal, apropierea îl sperie sau îl destabilizează.

Ambientul anilor ’80, cu instituțiile sale tipice, peste care veghează Securitatea, este descris foarte realist, viu, amănunțit, și surprinde toate mediile sociale și toate genurile de comunități, de la oamenii din oraș, la cei de la sat, la tinerii din școală, din armată sau la cetățenii retrași la mănăstiri ori crescuți în orfelinate. Obiectele, ziarele, revistele, pachetele de țigări ori cafea, utilizate atunci ca monedă mituitoare, punctează spiritul epocii.Universul romanului este populat de personaje enigmatice, ființe traumatizate, iubiri interzise, apariții care declanșează drame. Povestea lasă, uneori, impresia că își anunță dinainte tragedia și apoi revine asupra ei cu încăpățânarea unei profeții, iar suspansul devine secundar în raport cu sentimentul de fatalitate.

Pe filonul de thriller, tensiunea se plăsmuiește prin atmosferă, amenințarea rămâne mult timp în aer, fără să capete imediat un contur brutal. Istorisirea are momente care surprind foarte bine acel tip de teamă stranie, domestică, în care orice sunet din casă devine suspect și orice vizită pare a face parte dintr-o anchetă a Securității. Bântuirea nocturnă a Carlei, cu prezența ei erotică greu de fixat, împinge lectura spre un registru cvasi-horror, unde granița dintre real și oniric se fragilizează.

Personajele feminine apar ca repere ce definesc direcția lui Robert în viață: bunica Anastasia, Simona, Amara, Carla, chiar și Tara sau ghicitoarea (care împreună conturează un alt posibil destin). Prin această insistență se formează treptat senzația unui tipar repetitiv, ca și cum povestea s-ar întoarce mereu la aceeași matrice afectivă, în alte chipuri și alte vârste.Episodul înțelegerii cu Securitatea este unul dintre acele momente care mută romanul pe altă orbită, fiindcă nu mai e vorba doar despre frică sau supraveghere, ci despre complicitate. Robert nu e împins la trădare de ambiție, de bani sau de carieră, iar asta face totul mai dureros. Își negociază liniștea viitoare pentru o promisiune intimă, ca să poată salva femeia pe care o iubește. Vinovăția ce se naște de aici are o textură specială, de pact cu diavolul, încheiat cu motivație nobilă, chiar dacă totuși egoistă.

Răul nu se conturează mereu ca țintă limpede, iar ideea de mântuire rămâne suspendată, mai ales pentru că protagonistul pare condamnat să caute explicații acolo unde căutarea însăși îi consumă viața.

Cartea se adresează cititorilor dispuși să se cufunde într-o poveste ramificată, dominată de melancolie, nostalgie, regret, culpă și obsesie, cu plăcerea unei investigații ce curge spre interior, autoanalitic.

Robinson Crusoe, ultima ispită este un roman hipnotic, foarte cinematografic și mereu imprevizibil, până la (sau mai ales spre) finalul răvășitor.

Raul Neghină (n. 1979, Timișoara)

este medic psihoterapeut, cu activitate publicistică și literară. A absolvit Facultatea de Medicină Generală a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, unde a fost asistent universitar timp de câțiva ani, implicându-se intens în activitatea de cercetare și susținându-și doctoratul în medicină în 2010. A publicat peste 50 de articole în reviste internaționale, între care și o amplă lucrare de sinteză privind ipotezele medicale legate de boala și moartea lui Mihai Eminescu, apărută în revista americană Medical Problems of Performing Artists (2011), o contribuție unică prin subiectul său în literatura științifică internațională.Din 2012 trăiește în Germania, în landul Baden-Württemberg, unde profesează în domeniul medicinii psihosomatice și ocupă o funcție de conducere medicală într-o clinică specializată în acest domeniu.

Un interes deosebit pentru literatură îl însoțește încă din copilărie, iar perioada 2002–2007 marchează începuturile sale poetice. După o pauză mai lungă, timp dedicat aproape exclusiv dezvoltării profesionale, revine la scris în 2018, inaugurând o etapă creativă intensă, concretizată în trei volume de poezie și două romane – Robinson Crusoe, ultima ispită. O poveste din epoca comunistă și viKtor. Umbre sub soarele Braziliei (Editura Tritonic, colecția Thriller & Mystery, 2025) – precum și în alte proiecte literare, între care povestiri, eseuri și texte publicistice realizate pentru propriul website, alături de pregătirea unei ediții în limba germană a operei poetice. În prezent, autorul lucrează la al treilea roman, Ce frumoasă a fost viața, o poveste construită în registrul realismului magic, îmbinând thrillerul psihologic cu nuanțe discrete de horror.

https://analogiiantologii.com/2026/01/10/robinson-crusoe-ultima-ispita-o-poveste-din-epoca-comunista-recenzie/

////////////////////////////////////////////

Control total și permanent prin Inteligența Artificială

„Reușita în crearea IA ar fi cel mai mare eveniment din istoria omenirii. Din păcate, ar putea fi și ultimul, dacă nu învățăm cum să evităm riscurile” (Stephen Hawking).

Oglinda conștiinței umane

Inteligența Artificială (IA) nu este doar un ansamblu de linii de cod, ci o oglindă fidelă a intențiilor umane. Într-o lume digitalizată, această tehnologie poate construi punți spre cunoaștere universală sau, dimpotrivă, labirinturi întunecate de dezinformare. Articolul de față este de un interes vital pentru orice cetățean, deoarece dezvăluie modul în care cei peste 8 miliarde de asistenți digitali ne înconjoară, ne văd și ne ascultă în fiecare moment, fără să conștientizăm că intimitatea noastră este permanent monitorizată. Având în vedere necesitatea imperativă de a fi corect informați despre acest control total, exercitat nu de autoritățile statului, ci de entități tehnologice globale, datele prezentate în acest material devin o lectură esențială pentru publicul larg.

„Cantitatea se transformă în calitate, dar în era digitală, cantitatea de date se transformă în putere absolută” (Proprietate derivată din dialectica lui Hegel).

Expansiunea globală: o explozie a cifrelor

Domeniul IA a încetat de mult să fie un experiment de laborator, devenind o forță planetară care modelează prezentul. Cifrele actuale sunt uluitoare, depășind puterea de anticipare chiar și pentru specialiști: Peste 90.000 de companii la nivel mondial sunt dedicate exclusiv dezvoltării IA. Acestea nu sunt simple firme de software, ci „uzine de inteligență” care creează soluții pentru orice activitate umană. Peste două milioane de modele de IA sunt găzduite în depozite digitale de elită, precum Hugging Face. Ritmul de creștere este amețitor: un milion de modele noi au fost create în mai puțin de un an. Peste opt miliarde de asistenți digitali sunt deja activi, depășind numeric populația umană a Globului. Pentru a înțelege profunzimea acestor date, sunt necesare câteva precizări esențiale:

– ce înseamnă „depozite digitale”? Imaginați-vă o bibliotecă universală, dar nu cu cărți, ci cu „creiere” gata de utilizare. Aceste platforme (precum Hugging Face) sunt locurile unde programatorii din toată lumea își stochează și își împart creațiile informatice, permițând oricui să preia un sistem gata construit și să-l folosească;

– ce înseamnă „modele de IA”? Un model este, în esență, un „elev virtual” care a citit biblioteci întregi de date pentru a învăța o anumită sarcină. Un model poate fi specializat în medicină (pentru a citi radiografii), în justiție (pentru a analiza legi) sau în artă. Cele 2 milioane de modele reprezintă 2 milioane de „specializări” diferite ale inteligenței artificiale.

„Asistenți digitali”, o prezență invizibilă în viața noastră

„Cea mai eficientă formă de control este cea care pare a fi un serviciu oferit cu amabilitate.” (Aldous Huxley)

Deși termenul sună tehnic, „asistentul digital” este, în esență, un secretar virtual fără trup, o voce sau un program creat să ne asculte și să ne execute comenzile. Faptul că există 8 miliarde (da, 8 miliarde, nu este o greșeală) pe planetă înseamnă că această tehnologie ne înconjoară, ne vede și ne ascultă la fiecare moment din viață, fără să ne dăm seama. Oamenii este necesar să înțeleagă noua realitate în care trăim, să conștientizeze gravitatea situației, respectiv că am ajuns deja în situația în care sunt mai mulți ochi și urechi digitale pe planetă decât ființe umane, care ne înconjoară, ne văd și ne ascultă la fiecare pas, adesea fără să ne dăm seama, intimitatea noastră fiind permanent monitorizată. Iată unde îi găsim:

– în telefoanele mobile (Siri, Google Assistant): Aproape orice telefon modern are un „spirit” electronic. Când îi spui: „Hey Google, pune alarma la ora 7” sau „Siri, sună-l pe fiul meu”, o voce îți răspunde și execută comanda. Aceasta este IA în stare pură: telefonul tău te ascultă, îți înțelege limbajul și acționează în locul tău;

– în boxele inteligente (Alexa, Google Home): Mulți oameni au în casă mici aparate rotunde cărora le cer să pună muzică sau să spună vremea. Aceste „cutii” sunt, de fapt, urechile asistentului digital care stau permanent în alertă în sufrageria sau dormitorul dumneavoastră;

– în ferestrele de chat ale instituțiilor (Chatboții): Când intrați pe site-ul unei bănci sau al unei companii de electricitate și apare mesajul: „Bună, sunt asistentul tău virtual, cu ce te pot ajuta?”, nu vorbiți cu un om, ci cu un program de IA care imită conversația umană pentru a vă prelua datele sau a vă da instrucțiuni;

– în mașini, televizoare și GPS: Vocea care vă spune din mașină „Peste 200 de metri virați la dreapta” sau televizorul care caută un film la comandă vocală sunt tot asistenți digitali. Ei analizează mii de date într-o secundă pentru a vă ghida sau servi.

Marea Supraveghere – cum suntem monitorizați permanent?

„A spune că nu îți pasă de dreptul la intimitate pentru că nu ai nimic de ascuns este ca și cum ai spune că nu îți pasă de libertatea de exprimare pentru că nu ai nimic de spus.” (Edward Snowden)

Asistenții digitali care „ascultă și văd” tot timpul

„Dacă ai ceva ce nu vrei să afle nimeni, poate că n-ar fi trebuit să o faci de la bun început.” (Eric Schmidt, fost CEO Google)

Aceasta este realitatea care îi uimește pe mulți: pentru a fi gata de comandă la orice secundă, asistenții digitali „ascultă” tot timpul. Ei nu „dorm” niciodată. Trăim într-un „acvariu digital” unde obiectele pe care le plătim devin agenți de monitorizare:

– senzorii audio din dotarea personală (smartphone-ul din buzunar este cel mai eficient microfon de interceptare. Chiar și cu ecranul stins, aplicațiile „vânează” cuvinte-cheie. Boxele inteligente și televizoarele moderne captează conversațiile intime pentru profilare publicitară sau „îmbunătățirea serviciilor”;

– monitorizarea video constantă: Camerele web neacoperite, soneriile inteligente și aspiratoarele robot dotate cu senzori vizuali transformă spațiul privat într-un flux de date accesibil algoritmilor. Jucăriile „smart” care vorbesc cu copiii trimit date despre comportamentul celor mici încă de la vârste fragede;

– sistemele de identificare biometrică: Caracteristicile unice, precum amprentele, trăsăturile feței și ritmul cardiac, sunt colectate de ceasuri inteligente și telefoane. Acestea preschimbă biologia umană într-o cheie de acces digitală stocată pe servere externe;

– amprenta comportamentală invizibilă: Modul unic în care tastăm, mișcăm mouse-ul sau interacționăm cu ecranele tactile permite sistemelor de inteligență artificială să ne identifice profilul de utilizator chiar și în absența datelor de identitate clasice;

– automobilele și mediul urban: Mașinile moderne raportează locația GPS, viteza și fragmente de discuții din habitaclu. În orașe, camerele cu IA știu cine sunteți și ce stare de spirit aveți, în timp ce senzorii din magazine detectează la ce raft ați zăbovit mai mult;

– manipularea și publicitatea direcționată: Toate aceste date converg către algoritmi care ne modelează deciziile de cumpărare și opiniile politice. Prin prețuri dinamice și „bule de filtrare”, tehnologia ne exploatează subtil vulnerabilitățile psihologice.

Concluzie:

Această supraveghere totală schimbă intimitatea casei într-un spațiu monitorizat. Orice dispozitiv cu microfon, cameră sau internet este o poartă prin care viața noastră privată este evaluată. Aceasta este noua libertate personală în care trăim și cu care este necesar să ne obișnuim, fie că vrem, fie că nu.

Dispozitive prin care putem fi înregistrați audio

„Pereții au urechi, dar în era digitală, urechile sunt în buzunarele noastre și nu dorm niciodată.” (Adaptare după un proverb clasic în context tehnologic)

– smartphone-ul: Cel mai răspândit „microfon” (prin asistenții vocali care așteaptă comenzi precum „Hey Siri” sau „OK Google”);

– boxele inteligente (Smart Speakers): (ex: Amazon Echo, Google Home) concepute să asculte permanent pentru a recepta cuvinte-cheie;

– televizoarele moderne cu comandă vocală pot capta conversațiile din cameră;

– căștile wireless: Multe modele au microfoane active pentru anularea zgomotului sau asistenți vocali;

– ceasurile inteligente (smartwatches): Sunt mereu la încheietura mâinii, având microfoane integrate;

– sistemele multimedia din mașină. Mașinile noi înregistrează vocea pentru comenzi sau apeluri hands-free;

– consolele de jocuri echipate cu senzori vocali pentru interacțiunea în jocuri.

Electrocasnicele „smart”: Aspiratoare robot sau frigidere care acceptă comenzi vocale.

Dispozitive prin care putem fi înregistrați video

„Nu mai suntem spectatori în fața ecranului, ci am devenit spectacolul din spatele lentilei.” (Marshall McLuhan, vizionar al media)

– camerele smartphone-ului: Atât cea frontală, cât și cele principale (pot fi accesate prin malware sau permisiuni de aplicații);

– laptopurile și tabletele: Webcam-urile integrate (de unde și obiceiul multora de a le acoperi cu bandă);

– soneriile video și camerele de supraveghere IP: Monitorizează constant intrările și perimetrul locuinței;

– aspiratoarele robot: Modelele de top folosesc camere video pentru navigare și recunoașterea obiectelor;

– televizoarele inteligente cu cameră: Unele modele au camere pentru apeluri video sau control prin gesturi;

– ochelarii inteligenți (smart glasses): Dotați cu camere discrete care pot filma discret tot ce vede purtătorul;

– camerele de bord (dash cams): Înregistrează traficul, dar adesea și interiorul habitaclului;

– sistemele de monitorizare a bebelușilor (baby monitors): Transmit flux video continuu, adesea prin rețele Wi-Fi vulnerabile.„Trupul tău a devenit ultima frontieră a confidențialității, iar acum este scanat, codificat și stocat în cloud.” (Shoshana Zuboff, autoarea Capitalismului de supraveghere).

Dispozitive prin care suntem monitorizați biometric

– monitorizarea biometrică implică colectarea și analiza automată a caracteristicilor fizice, fiziologice sau comportamentale unice ale unei persoane, precum amprentele, vocea, ritmul cardiac sau trăsăturile feței, pentru identificare și supraveghere;

– ceasurile inteligente (smartwatches) și brățările de fitness: Monitorizează non-stop ritmul cardiac, nivelul de oxigen din sânge și variațiile pulsului;

– smartphone-urile cu recunoaștere facială (FaceID) – scanează în 3D trăsăturile feței pentru identificare și autorizarea accesului prin parametri biometrici unici;

– smartphone-urile cu cititoare de amprentă – stochează datele unice ale crestelor papilare pentru deblocarea dispozitivului sau autorizarea plăților;

– inelele inteligente (smart rings): Urmăresc temperatura trupului, calitatea somnului și activitatea cardiacă, detectând cele mai mici modificări fiziologice;

– cântarele inteligente (smart scales): Înregistrează nu doar greutatea, ci și compoziția trupească detaliată (grăsime, masă musculară) și le transmit în cloud;

– senzorii de somn de sub saltea sau de pe noptieră: Monitorizează respirația, ritmul cardiac și mișcările trupului pe parcursul întregii nopți:

– sistemele auto de monitorizare a șoferului: Integrate în mașinile noi, acestea urmăresc clipitul, poziția capului și direcția privirii pentru a detecta oboseala sau neatenția;

– căștile cu senzori EEG: Modele avansate capabile să citească undele cerebrale pentru a determina nivelul de concentrare, stres sau relaxare.

„Tehnologia este un servitor util, dar un stăpân periculos.” (Christian Lous Lange)

Dispozitive prin care suntem monitorizați prin amprentă comportamentală

– tastatura laptopului sau a telefonului: Algoritmii analizează dinamica tastării, ritmul și forța cu care apăsați tastele pentru a vă identifica profilul unic de utilizator;

– mouse-ul și trackpad-ul: Modul în care mișcați cursorul pe ecran și precizia click-urilor sunt folosite pentru a distinge între un utilizator uman și un robot;

– ecranul tactil (touchscreen): Viteza de glisare, presiunea degetului și unghiul de atingere creează o semnătură digitală greu de falsificat;

– senzorii de mișcare (accelerometru și giroscop): Smartphone-ul înregistrează modul specific în care mergeți, lungimea pasului și balansul trupului;

– microfonul pentru analiza vocii: Dincolo de cuvinte, sistemele analizează timbrul, ritmul vorbirii și stările emoționale pentru a vă detecta nivelul de stres;

– camerele cu urmărirea privirii (eye-tracking): Înregistrează exact punctele de pe ecran unde priviți și cât timp zăboviți asupra unei reclame sau imagini;

– stylus-ul sau pen-ul digital – analizează presiunea și înclinația scrisului de mână, transformând semnătura grafică într-o amprentă biometrică digitală.„În secolul XXI, datele sunt noul petrol, iar algoritmii sunt rafinăriile care extrag din ele esența comportamentului uman.” (Clive Humby)

Unde ajung aceste date și cum sunt procesate. Stocare și analiză

Milioanele de gigabyți de date colectate din intimitatea noastră nu rămân inerte; ele sunt materia primă pentru ceea ce numim „extractivism digital”. Iată traseul acestor informații:

– serverele de tip cloud: Depozitele memoriei globale. Toate înregistrările audio, video și biometrice sunt transmise instantaneu prin fibră optică către centre de date gigantice, situate adesea în afara țării (în „cetăți de beton” aparținând Google, Amazon sau Meta). Odată ajunse acolo, datele nu mai aparțin persoanei, ci devin proprietatea corporației, fiind păstrate pe perioade nedeterminate sub pretextul „istoricului de utilizare”.

Profilele de tip „Digital Twin” (Gemenii Digitali)

Companiile creează o copie digitală a personalității dumneavoastră. Acest „geamăn” este o arhivă vie care le permite algoritmilor să vă anticipeze nevoile, dorințele și, mai ales, vulnerabilitățile psihice, înainte ca dumneavoastră să deveniți conștienți de ele.

Algoritmii de Machine Learning (învățare automată)

Aceste programe nu „citesc” datele ca un om, ci caută corelații invizibile. Ele „învață” din comportamentul dumneavoastră trecut pentru a decide ce știri să vă arate, ce produse să vă recomande sau ce opinii politice să vă injecteze în fluxul de informații, creând așa-numitele „bule de filtrare”. Brokerii de date: Comercianții de umbre. Există firme specializate care cumpără și vând informațiile colectate de aplicații aparent inofensive (de exemplu, o aplicație de lanternă sau de meteo). Acești brokeri combină datele de pe cardul de credit cu istoricul GPS pentru a crea baze de date imense despre populație, pe care le vând apoi către asigurători, bănci sau agenții de publicitate.

Inteligența Artificială Predictivă: Controlul viitorului

Această tehnologie nu doar vă observă prezentul, ci încearcă să prezică ce acțiuni veți face în viitorul apropiat. Analizând schimbări subtile în ritmul tastării sau în lista de cumpărături, IA poate anticipa o stare de boală, o demisie sau o modificare de preferință electorală, permițând intervenții externe de manipulare înainte ca subiectul să acționeze.

„Dacă nu plătești pentru produs, atunci tu ești produsul care se vinde.” (Andrew Lewis)

Cum sunt folosite datele pentru manipulare și publicitate direcționată

Dacă datele sunt „noul petrol”, manipularea este motorul care îl consumă. Scopul final al marii supravegheri nu este doar cunoașterea, ci modificarea comportamentului uman în scop comercial sau politic, fără ca persoana să realizeze că este condusă din umbră.

Micro-targetingul psihologic și profilarea pentru consum

Algoritmii vă analizează fricile, dorințele și momentele de stres sau bucurie pentru a vă afișa reclame create special să declanșeze o reacție emoțională imediată. IA detectează când sunteți cel mai vulnerabil și vă livrează mesajul exact în momentul de maximă predispoziție la cumpărare.

Bulele de filtrare și izolarea informațională

Rețelele de comunicare virtuală vă arată doar informații care vă confirmă opiniile actuale, izolându-vă de puncte de vedere diferite. Acest mecanism de „confirmare a prejudecăților” este motorul polarizării sociale: nu mai vedem realitatea, ci o versiune a ei distorsionată pentru a ne menține captivi pe platforme.

Prețurile dinamice și discriminarea invizibilă

Magazinele online pot afișa un preț mai mare dacă algoritmul detectează că folosiți un dispozitiv scump (ex. ultimul model de iPhone) sau că aveți o nevoie urgentă de acel produs (ex. bilete de avion căutate repetat). Este o formă de „stors” bani bazată pe profilul dumneavoastră de solvabilitate.

Ingineria socială și „Nudging-ul” algoritmic

Mesajele politice sau sociale sunt livrate discret, strecurate printre postările prietenilor, pentru a vă modela subtil opinia fără a părea propagandă. Prin „urgența artificială”, precum prin mesaje de tipul „doar o cameră mai este disponibilă”, IA forțează decizii impulsive, subminând liberul arbitru.

Experimentele de contagiune emoțională

Platformele pot ajusta ceea ce vedeți în fluxul de știri pentru a vă influența starea de spirit, testând la scară largă cât de ușor pot genera tristețe, entuziasm sau revoltă. Sunteți, practic, subiectul unui experiment psihologic continuu, fără să vi se fi cerut consimțământul.

Scorul de credit social „invizibil” și Retargeting-ul

Companiile de asigurări sau băncile pot folosi datele despre stilul dumneavoastră de viață (ce mâncați, cât dormiți) pentru a decide costul serviciilor. În paralel, efectul de „urmărire” (produsele vizualizate care vă „vânează” pe toate site-urile) este conceput să vă scadă rezistența până la finalizarea achiziției.

Monitorizarea stocului de acasă și sugestiile de asociere

Electrocasnicele inteligente pot comanda automat produse sau vă pot trimite cupoane exact când detectează că un aliment este pe sfârșite. Această „comoditate” vine cu prețul inducerii unor nevoi noi prin recomandări de tip „asociere logică”, făcându-vă să cumpărați obiecte de care nu aveți nevoie cu adevărat.

Măsuri practice de protecție pentru limitarea supravegherii

„Libertatea nu este un dar, ci o cucerire zilnică prin vigilență.” (Albert Camus)

Gestionarea permisiunilor aplicațiilor:

– verificați periodic în setările telefonului ce aplicații au acces la microfon, cameră sau locație și dezactivați-le pe cele neesențiale;

– acoperirea fizică a lentilelor: Utilizarea unor clapete glisante sau a unei benzi opace pentru camerele web de la laptopuri și tablete previne monitorizarea video accidentală sau prin malware;

– dezactivarea asistenților vocali, oprirea funcțiilor de ascultare permanentă (precum „Hey Siri” sau „OK Google”) reduce riscul ca fragmente de conversații private să ajungă pe servere externe.

Utilizarea navigării private și a VPN-ului

Aceste instrumente maschează adresa IP și istoricul căutărilor, făcând mult mai dificilă crearea unui profil comportamental precis de către brokerii de date. Limitarea partajării datelor biometrice: Atunci când este posibil, optați pentru coduri PIN sau parole clasice în locul amprentelor sau recunoașterii faciale pentru deblocarea dispozitivelor. Ștergerea periodică a istoricului de activitate: Accesați setările conturilor de Google sau Facebook pentru a șterge automat datele despre locație, căutări și înregistrări vocale stocate în cloud.

– Folosirea motoarelor de căutare etice: Alternative precum DuckDuckGo sau Startpage nu urmăresc utilizatorul și nu creează profile publicitare bazate pe istoricul de navigare;

– Actualizarea constantă a software-ului: Patch-urile de securitate închid adesea breșe prin care atacatorii sau programele spion ar putea accesa senzorii audio și video ai dispozitivelor dumneavoastră.

Impactul supravegherii totale asupra viitoarelor generații

„Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută asupra informației corupe absolut.” (Adaptare după Lord Acton)

Cea mai profundă și ireversibilă schimbare produsă de era IA nu este de natură tehnică, ci psihologică, afectând direct copiii care nu au cunoscut niciodată o lume fără senzori. Această generație de sticlă crește sub o monitorizare constantă, fapt care reconfigurează însăși definiția libertății umane.

Normalizarea lipsei de intimitate și eroziunea autonomiei

– copiii născuți în era digitală pot ajunge să considere supravegherea ca fiind o stare naturală, pierzând complet instinctul de a-și proteja spațiul privat. Expunerea timpurie la algoritmi de recomandare limitează capacitatea tinerilor de a face alegeri independente, deoarece dorințele lor sunt pre-formate de inteligența artificială, care le dictează ce să consume și cum să gândească înainte ca aceștia să își dezvolte propriul sistem de valori.

Presiunea perfecțiunii și memoria digitală permanentă

Monitorizarea biometrică și socială constantă creează o nevoie obsesivă de a afișa o imagine idealizată, alimentând anxietatea și problemele de sănătate psihică. Spre deosebire de generațiile trecute, unde greșelile tinereții erau uitate, astăzi orice eroare de parcurs rămâne stocată pentru totdeauna în cloud. Această memorie digitală implacabilă poate afecta cariera sau reputația viitorului adult, dând posibilitatea ca o greșeală adolescentină să devină o sentință pe viață.

Atrofierea abilităților sociale și uniformizarea creativității

Dependența de asistenți vocali și interfețe digitale diminuează capacitatea tinerilor de a citi limbajul non-verbal și de a purta conversații profunde, față în față. Mai mult, algoritmii care promovează doar conținutul care place majorității descurajează gândirea critică și originalitatea. Rezultatul este o cultură globală omogenizată și previzibilă, în care creativitatea autentică este sufocată de dictatura cifrelor de audiență.

Sistemul de recompense și controlul comportamental

Viitoarele generații riscă să fie guvernate prin sisteme de puncte sociale mascate, unde accesul la educație, credite sau călătorii va depinde de cât de corect s-au comportat în fața senzorilor. Această formă de dresaj digital face ca cetățeanul să devină un subiect docil, care acționează nu din convingere morală, ci de teama de a nu-și scădea scorul de bonitate socială calculat de IA.

Citiți și:

Lagărul de concentrare digital – cum poți evada?

Inteligența artificială ca sistem de operare al totalitarismului digital

https://yogaesoteric.net/control-total-si-permanent-prin-inteligenta-artificiala/

////////////////////////////////////////////

David Icke – Secretul Suprem

„Secretul suprem – cartea care va transforma întreaga lume” este o carte socantã si explozivã semnatã de David Icke. Toti oamenii de pe aceastã planetã sunt afectati de incre-dibilele informatii expuse în aceastã carte, prin care demonstreazã în detaliu, folosind surse bine documentate, cã aceleasi linii genealogice controleazã de mii de ani planeta Pãmânt, precum si modul în care omenirea e atent manipulatã. În acelasi timp reptilienii, acesti monstri cu chipuri umane au suprimat treptat cunoasterea spiritualã si ezotericã ce ne-ar putea elibera din actuala închisoare mentalã si emotionalã în care suntem tinuti. D. Icke ne explicã pe larg de ce ne aflãm astãzi în fata transformãrii incredibile care urmeazã sã se producã pe planeta Pãmânt. Despre Secretul Suprem sa spus, pe bunã dreptate, cã e „cartea care va schimba lumea”. Nici o persoanã care o va citi nu va rãmâne aceeasi!!!

Cel mai mare secret (Secretul suprem)

Dedicaţie Lindei, ptr sprijinul necondiţionat pe care mi l-a acordat. Este o doamnă uimitoare.

Lui Alice, „surioara” mea, pt angajamentul şi ajutorul pe care mi l-a acordat când aveam mai multă nevoie.

Lui Royal, pt tot ce face în America.

Doresc de asemenea să-i mulţumesc lui Brian Desborough şi Ivan Fraser pt că au citit manuscrisul şi mi-au oferit informaţii suplimentare şi pt că s-au oferit să facă indexul cărţii; lui Jean, pt redactare; lui Gary, pt indexare; şi lui Sam, pt punere în pagină şi ilustraţii.

Cuprins

Trăim într-o lume liberă? Introducere: Zile de cumpănă

Capitolul 1: Au aterizat marţienii?

Capitolul 2: „Nu spune nimic despre reptile”

Capitolul 3: Frăţia Babiloniană

Capitolul 4: Sorii lui Dumnezeu Capitolul 5: Cuceriţi de cruce

Capitolul 6: Rule Britannia

Capitolul 7: Cavalerii Soarelui Capitolul 8: Aceeaşi faţă, o altă mască Capitolul 9: Ţinutul „celor liberi” Ilustraţii Capitolul 10: Bani din nimic

Capitolul 11: Babilonul global

Capitolul 12: Soarele negru

Capitolul 13: Reţeaua astăzi

Capitolul 14: Aflat sub influenţă

Capitolul 15: Copiii lui Satan

Capitolul 16: Unde au dispărut toţi copiii?

Capitolul 17: Limbajul secret

Capitolul 18: Toate forţele reginei şi toţi oamenii reginei

Capitolul 19: Zeiţa şi regele

Capitolul 20: Emiterea vrăjii

Capitolul 21: Ruperea vrăjii Bibliografie, Index, Indexul ilustraţiilor

Chiar sunt nebun? Vor fi mulţi cei care mă vor considera „nebun” ptr cele scrise în această carte. Iată răspunsul meu în faţa acestor sceptici: Puternicul stejar de astăzi este ghinda de ieri căzută la pământ. Trăim într-o lume liberă? „Sunt oare un om venit din spaţiul cosmic? Aparţin oare noii rase de pământeni, născută din încrucişarea unor bărbaţi extratereştri cu femei pământene? Sunt oare copiii mei ur-maşii primei rase interplanetare? A fost creat oare creuzetul societăţii interplanetare pe planeta noastră, aşa cum SUA au devenit acum 190 de ani creuzetul tuturor naţiunilor pământului? Sau, poate, acest gând este o intuiţie a viitorului? Îmi exprim dreptul şi privilegiul de a avea astfel de gânduri şi de a pune asemenea întrebări fără teama de a fi aruncat în închisoare de o agenţie administrativă a societăţii… În faţa atotputernicei cenzuri ştiinţifice,atât de rigidă, de doctrinară, de autosuficientă, dispu-să chiar la crimă,pare o prostie să încerci să publici asemenea gânduri. Un om cu pla-nuri diabolice ar putea face orice folosindu-se de ele. Şi totuşi, fiecare om are dreptul să greşească, iar acest drept trebuie ocrotit. Nimeni nu ar trebui să se teamă să intre în pădure ptr că în copaci există pisici sălbatice. Orice om ar trebui să aibă dreptul de a face orice speculaţii doreşte.De întrebările născute din aceste speculaţii se tem atât de tare cei care controlează cunoaşterea acceptată. Odată cu intrarea noastră în era cos-mică va trebui totuşi să insistăm asupra dreptului nostru de a pune întrebări noi, chiar şi prosteşti uneori, fără teama de a fi acuzaţi”. Citat din cartea omului de ştiinţă Wilhelm Reich, Contact cu spaţiul cosmic. Reich a murit într-o închisoare din Statele Unite, la data de 3 noiembrie 1957. Introducere: Zile de cumpănă Ne aflăm în pragul unei incredibile schimbări globale, la o răscruce de drumuri în care deciziile noastre vor influenţa multă vreme de acum înainte destinul planetei pământ. Avem astăzi posibilitatea să descuiem porţile închisorii mentale şi psihice în care a fost întemniţată de mii de ani rasa umană. La fel de bine, le putem permite gar-dienilor care deţin controlul să îşi ducă la bun sfârşit planurile de menţinere în sclavie şi de îndoctrinare mentală,emoţională, spirituală şi fizică a tuturor bărbaţilor,femeilor şi copiilor de pe această planetă, prin instaurarea unui guvern mondial, a unei armate, a unei bănci centrale şi a unei monede unice, precum şi prin implantarea de microcipuri în trupul fiecărui individ în parte. Ştiu că sună fantastic, dar dacă rasa umană şi-ar ridica ochii de pe ecranele televizoarelor unde rulează ultimul episod al telenovelei preferate sau ultimul show de divertisment, privind în jur cu luciditate, şi-ar da seama că toate aceste lucruri nu sunt doar posibile, chiar se petrec. Cu fiecare oră care trece, puterea ocultă preia din ce în ce mai strâns controlul asupra politicii globale, asupra afacerilor, băncilor, armatei şi mass-mediei. Se vorbeşte tot mai des de implantarea de microcipuri la nivelul populaţiei, şi probabil procesul a început deja. Ori de câte ori un plan ascuns este pe punctul de a fi implementat, există o perioadă în care informaţiile ascunse trebuie să iasă la suprafaţă, pentru a putea susţine ultimul asalt asupra realităţii fizice. Acesta este procesul la care asistăm la ora actuală, odată cu toată această explozie de fuziuni între imperiile bancare şi de afaceri globale, precum şi cu accelerarea vitezei procesului de centralizare a puterii politice şi economice în mâna unor instituţii precum UE, ONU, Organizaţia Mondială a Comerţului, Acordul Multi-lateral pt Investiţii, precum şi a altor instituţii de globalizare:Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi summit-urile G-7/G-8. În spatele acestui proces continuu şi bine coordonat al globalizării se ascunde un trib alcătuit din câteva familii cu sânge pur, a căror linie genealogică poate fi trasată până în antichitatea Orientului

Det. aici…

https://pdfcoffee.com/david-icke-secretul-suprem-pdf-free.html

////////////////////////////////////////////

Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial

fragment din cartea Arhitecţii decepţiei, de Juri Lina

„Contribuţia” masoneriei în Rusia Sovietică

Mulţi francmasoni erau încântaţi să lucreze pentru bolşevici. Mikhail Skobelev a fost francmason şi membru al guvernului provizoriu în anul 1917. În 1922 el a devenit bolşevic şi a început să lucreze pentru guvernul sovietic. Unul dintre liderii de dreapta din Partidul Cadeţilor, Nikolai Nekrasov (1879-1940) a fost ministru de transport în guvernul provizoriu. Înainte de aceasta el a fost secretar general al Consiliului Suprem al Marelui Orient. După demisia lui Nekrasov, Alexander Kerensky, francmason de gradul 32, a fost numit secretar general în vara anului 1916. Ceva mai târziu, în acelaşi an, el a câştigat această poziţie în competiţia cu Alexander Galpern. Kerensky a primit gradul 33 în Statele Unite. El a fost de asemeni şi membru al B’nai B’rith.În 1918, Nikolai Nekrasov şi-a schimbat numele în Golrofsky, şi a început să lucreze pentru bolşevici. El a devenit unul dintre liderii Uniunii Cooperatiste. El a predat, de asemenea, şi la Universitatea din Moscova. În 1921, el a fost arestat de către securitate, însă în mod surprinzător, a fost în mod neaşteptat eliberat. Şeful securităţii Cheka, Felix Dzerzhinsky, a dat ordinul: „Investigaţia trebuie oprită imediat”. El a început să lucreze pentru Uniunea organizaţiilor centrale comerciale din Rusia în acelaşi an (Viktor Ostretsov Platonov – Istoria secretă a francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 364).

Francmasonul Sergei Urusov a fost ministru de interne în guvernul ţarist, şi ulterior şi în guvernul provizoriu. După preluarea puterii de către bolşevici el a deţinut o funcţie importantă în cadrul Băncii Naţionale (Marea Enciclopedie Sovietică, Volumul 56, Moscova, 1936, p. 301). El a fost emisarul francmasonilor francezi.Alexander Manuilov a fost decanul Universităţii din Moscova. El a devenit unul dintre conducătorii Băncii Naţionale. Cunoscutul economist Vladimir Groman a fost membru al Partidului Muncitoresc Social Democrat Rus, aripa non-leninistă. A devenit ulterior francmason, preferând să lucreze pentru bolşevici. Maximilian von Mekk a urcat treptele ierarhiei devenind un important oficial în cadrul Comisariatului pentru Transporturi. Istoricul Mikhail Lemke a devenit bolşevic şi a început să falsifice istoria. Deputatul ţarist din cadrul Ministerului de Finanţe Nikolai Kutler, şi deputatul Ministerului de Interne, generalul Vladimir Dzhunkovsky, doi dintre francmasonii de grad foarte înalt, care serveau interesele comunismului, lucrau pentru securitatea Ceka. Chiar şi purtătorul de cuvânt al Dumei, francmasonul Fiodor Golovin, a urmărit să ocupe şi el o poziţie înaltă în Rusia Sovietică.Ministrul de război al ţarului, francmasonul Alexei Polivanov, s-a alăturat şi el bolşevicilor şi a servit Armata Roşie. Grigori Petrovsky, un alt francmason, a devenit comisarul poporului pentru afaceri interne. El a continuat să lucreze pentru guvern până în anii 1950. Gleb Boky, şeful securităţii din Petrograd, i-a protejat pe fraţii săi masoni. În 1919, Boky a devenit membru al Frăţiei. Pe la mijlocul anului 1920, francmasonii erau întâlniţi peste tot în administraţia sovietică (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 292). Dmitri Navashin, francmason de mare grad, era consilier pentru planificarea economiei în guvernul sovietic. Francmasonii erau bine plasaţi printre bolşevici. Înainte de anul 1925, părea că nimic rău nu li se poate petrece.În 1925, generalul Boris Astromov, secretar general al Francmasoneriei Ruse Autonome a contactat poliţia politică GPU. Printr-o scrisoare, el a făcut cunoscute scopurile comune ale francmasonilor şi ale bolşevicilor. El dorea să colaboreze la consolidarea comunismului (ibid, p. 293). Astromov a subliniat faptul că simbolul comunist, cele cinci stele roşii erau simboluri masonice, la fel ca şi secerea şi ciocanul. Comuniştii susţineau de asemeni frăţia cu francmasonii, la fel ca şi aceştia. Însă francmasonii sunt cetăţeni universali, fără loialitate faţă de vreun partid. Confiscarea proprietăţilor private de către comunişti a fost o idee masonică. Francmasoneria, ca şi comunismul, erau pricepuţi în „mişcările” clasei muncitoare, iar organizaţia pionierilor a fost copiată după mişcarea cercetaşilor din Vest.

Poporul rus, la cheremul francmasonilor

Astromov, liderul Francmasonilor Autonomi, a realizat faptul că dacă francmasoneria este legalizată în Rusia Sovietică, mişcarea nu va fi suficient de eficientă. Acţionarea în secret ar fi fost preferabilă. Uniunea Francmasonilor Autonomi era o uniune a unui număr mare de loji. Astromov a preluat conducerea după Marele Maestru Vladimir Telyakovsky, care a murit în anul 1924.În ianuarie 1925 a început restructurarea Lojii Steaua Nordului în Franţa, pentru francmasonii ruşi, un număr de membri fiind transferaţi de la Marele Orient al Franţei. Loja a fost de fapt fondată înainte de anul 1917. Mulţi terorişti notorii activau în această lojă, inclusiv Nikolai Avksenchev, care a fost lider în perioada 1925-1927 şi 1931 şi Pavel Pereverzev (1929-1930), fost membru al unor organizaţii teroriste (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 307). Avksenchev s-a alăturat mai târziu guvernului provizoriu, ca ministru de externe. Pavel Pereverzev a fost ministru de finanţe în acelaşi cabinet. Northern Star a devenit principala lojă pentru ruşii exilaţi în Franţa. Marele Orient al Franţei permitea membrilor săi să se întâlnească la cartierul său general din Paris.

Pe data de 10 februarie 1927, Consistoriul rus a devenit centrul administrativ al francmasoneriei. Iar din 1930, centrul a primit asistenţă financiară de la Paris. Mulţi membri ai marelui Orient, inclusiv Teplov, Lobolensky şi contele Alexander Orlov-Davydov nu s-au alăturat, deoarece în opinia lor, activităţile noii loji erau mult prea publice. Loja rusă, fondată la data de 9 noiembrie 1931, a avut contacte frecvente cu organizaţiile masonice internaţionale. Vladimir Jabotinsky, un rusofob radical, aparţinea acestei loji (ibid, p. 308). Organizaţiile de refugiaţi erau de asemeni sub control masonic. Doar masonii determinau cine era refugiat politic în Rusia.

Francmasonii nu erau pregătiţi să elibereze Rusia nici chiar după căderea comunismului. Jurnalistul francmason Lev Lyubimov a expus planurile sale în anul 1934: „După căderea bolşevicilor, francmasonii vor fi cei care se vor ocupa de educaţia poporului rus.” (Vozrozjdenije, 3 octombrie 1934).

După cel de al doilea război mondial, un grup de francmasoni ruşi aflaţi în exil au vizitat Ambasada Rusiei de la Paris, pentru a-şi exprima dorinţa de a susţine Rusia Sovietică. Delegaţia a fost condusă de către Vasili Maklakov (francmason de gradul 33), cel care a organizat uciderea lui Grigori Rasputin. Francmasonii au plătit tribut lui Stalin şi au încercat să-i atragă ideologic pe emigranţii ruşi mai aproape de Uniunea Sovietică.

Lupta lui Stalin împotriva francmasoneriei

În perioada lui Stalin, francmasonii au avut de suferit serioase pierderi. Cu toate că ei erau cei care îl încurajau pe Stalin să lovească în biserică, acest rival şi duşman al francmasoneriei şi al forţelor naţionale a făcut din francmasoni victime ale persecuţiei la sfârşitul anului 1920 şi până la începutul anului 1930. Dictatorul sovietic Josef Stalin s-a săturat de francmasonerie şi a început o luptă intensă împotriva societăţilor secrete la mijlocul anului 1930, cu toate că francmasoneria sovietică fusese legalizată cu câţiva ani mai devreme. Începând cu anul 1926, în mod sistematic, Stalin a executat francmasoni, deoarece el nu avea încredere în conspiratori. Aceştia au servit scopului său, iar acum, după părerea lui, nu mai era nevoie de ei.

Leningradskaya Pravda a declarat pe data de 5 ianuarie 1928 faptul că „nu demult, în Leningrad erau active patru loje masonice”. Stalin le-a închis pe toate. În 1931, loja Cavalerii Templieri din Uniunea Sovietică a fost lichidată (Anton Pervushin – Secretele oculte ale KGB şi SS, Moscova, 1999, p. 153). În Veneţia a fost planificată o „revoluţie” pentru data de 25 mai 1937, de către doi francmasoni italieni stalinişti, Carlo şi Nelli Rosselli, care şi-au propus să conducă 2.600 de terorişti într-un atac, care să producă un război civil. Brusc, Stalin a dorit să anuleze operaţia şi să oprească orice activitate a fraţilor Rosselli împotriva Italiei. Cei doi fraţi au ignorat însă acest ordin. Atunci, KGB-ul, cu ajutorul unei organizaţii de dreapta, a pus la cale omorârea celor doi fraţi (Franco Bandini – Conul de umbră: Cine i-a înarmat pe asasinii fraţilor Rosselli, Roma, 1990). Carlo Rosselli a fost membru al lojii Noua Italie din Paris.

În acel moment, francmasoneria internaţională a luat o decizie importantă: Uniunea Sovietică trebuie să fie angajată într-un război sângeros împotriva Germaniei (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 298). Francmasonii s-au asigurat de faptul că nu vor exista sancţiuni economice împotriva Germaniei. Ei au dorit ca Hitler să fie cel care ameninţă Uniunea Sovietică. În anul 1948, francmasonul de grad 32, Igor Krovoshein, membru al guvernului rus în exil, s-a întors în Uniunea Sovietică. Pentru că Securitatea a dat în vileag misiunea acestuia de subminare a statului, a fost arestat şi trimis într-un lagăr de muncă. În 1957, fraţii francezi l-au ajutat să se întoarcă înapoi în Franţa. Scriitorul mason Bronislaw Sosinsky s-a întors de asemeni în Rusia în anul 1960.

Arhivele secrete masonice

La sfârşitul anului 1930, Departamentul de Stat al Statelor Unite a început o cooperare strânsă cu Marele Orient al Franţei, aşa cum arată documentele incluse în arhivele Marelui Orient, documente care au fost confiscate şi plasate în arhivele speciale din Moscova în anul 1945.

În legătură cu ocupaţia germană din timpul celui de al doilea război mondial, francmasonii din Franţa au avut serioase probleme. Guvernul de la Vichy, în care Marshal Henri Philippe Petain a jucat un rol important, era împotriva francmasoneriei, şi a închis Marele Orient în anul 1940. Pe data de 13 august 1940, Marshal Petain a forţat prin legislaţie dizolvarea tuturor societăţilor secrete. Funcţionarii civili care aparţineau francmasoneriei au fost forţaţi să demisioneze chiar din posturile sau din lojile lor. Petain i-a arestat pe francmasonii mai importanţi (în jur de 500), şi i-a trimis în lagăre de concentrare. Oricum, conspiratorii şi-au continuat activităţile lor în lagăre.

Petain a profitat de ocazie şi a confiscat arhivele francmasonilor, care au fost predate germanilor. Francmasonii s-au răzbunat pe Petain în anul 1945, atunci când a fost mai întâi condamnat la moarte, apoi la închisoare pe viaţă. 96 de membri ai francmasoneriei au votat în favoarea lui Petain, pentru a-i încredinţa acestuia autoritatea de a guverna Vichy-Franţa (Ghislaine Ottenheimer, Renaud Lecadre – Fraţii invizibili, Paris, 2001, p. 63).

În anul 1945, Armata Roşie a transportat la castelul lui Altan din Nieder-Schlesien, 25 de vagoane cu materiale preţioase de arhivă, inclusiv documente ale diferitelor loji din Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Polonia şi Cehoslovacia (Platonov, op. cit. Vol. 1, p. 3).

Documentele au dat o imagine cuprinzătoare a puterii secrete exercitată de francmasoneria internaţională. Toate materialele au fost duse la Moscova, acolo unde au format baza pentru Arhivele Speciale ale Uniunii Sovietice (Osoby Arkhiv, 0A). Preşedintele Cehoslovaciei de dinaintea războiului, Edvard Benes (1884-1948) s-a dovedit a fi un francmason de grad înalt. Un alt membru important al Marelui Orient a fost Emile Vandervelde (1866- 1938), ministrul de externe socialist al Belgiei, care a reprezentat ţara sa la Liga Naţiunilor în perioada 1925-1927. El a fost preşedinte al Biroului Socialist Internaţional (1900-1920) şi al Muncitorilor Socialişti Internaţionali (1929-1935). Cu ajutorul arhivelor secrete masonice, Stalin a putut să şantajeze de câteva ori pe unii politicieni masoni occidentali, care se temeau să îşi dezvăluie activităţile suspecte.

Extremistul mason Andrei Kozyrev (pe numele real Aaron Friedman), care după căderea comunismului a devenit ministru de externe al Rusiei, a organizat restituirea documentelor secrete masonice la sediul masonic de la Paris. Pe data de 20 mai 1994, Rusia a predat Franţei un milion de documente secrete. Potrivit lui Pierre Mollier, bibliotecarul Marelui Orient, aceasta a fost „ca un adevărat dar de Crăciun”. Aceste documente conţineau informaţii importante despre conspiraţia masonică globală. Istoricul rus Oleg Platonov a reuşit să facă copii ale câtorva documente, înainte ca acestea să părăsească Rusia. În ianuarie 2002 francmasoneria scria despre aceste documente: „Pe data de 14 iunie 1940, armata Germaniei a intrat la Paris, şi în aceeaşi zi a preluat controlul asupra clădirilor Marelui Orient al Franţei din strada Cadet, situată în centrul oraşului… Pe data de 1 iulie 1940, ministrul de externe german, Alfred Rosenberg, l-a informat pe Martin Borman că au fost descoperite mari bogăţii în sediile masonice ocupate. Au fost stabilite echipe care au pus mâna pe documente în legătură cu activitatea Marelui Orient, cel mai mare corp organizat al francmasoneriei franceze. Ei au confiscat valoroase documente istorice, în special dosare care se refereau la relaţiile externe ale Marelui Orient, la mijlocul secolului 19, şi o atenţie specială a fost acordată anilor care au precedat imediat izbucnirea războiului din 1939. Arhivele au fost transportate în Germania.”

Istoria ordinului „Iluminaţii”

Francmasonii au avut acelaşi rol în societatea occidentală, ca cel pe care Partidul Comunist l-a avut în Uniunea Sovietică. Dacă nu aparţineai francmasoneriei, nu aveai şansa rezonabilă a unei cariere rapide, indiferent de talentul celui în cauză. Francmasonii controlează ştiinţa şi influenţează viaţa culturală şi orientarea ei (Robert Lomas – Francmasoneria şi naşterea ştiinţei moderne, Gloucester, Massachusetts, 2002). Astfel că astăzi, viaţa culturală a devenit efectiv inconştientă. Am fost martorii unui început de senilitate culturală. Mulţi producători mediocri de filme au avut ocazia de a-şi face o carieră, numai datorită apartenenţei lor la masonerie: John Ford, John Houston, William Wyler, Peter Sellers, Charles Chaplin şi alţii. Sergei Eisenstein, regizor sovietic şi falsificator al istoriei, a fost şi el francmason, aparţinea Lojii Stella, care a fost fondată în anul 1920, în timpul erei sovietice. Potrivit proeminentului regizor rus de film Andrei Tarkovsky, Eisenstein nu cunoştea nimic despre limbajul filmului.

Pe data de 20 martie 1936, toate documentele care aparţineau „Iluminaţilor” au fost confiscate de către socialiştii naţionalişti germani. Toate materialele din arhivă au fost transferate la Moscova în anul 1945. Aproape 1.400 de metri de material de arhivă au fost mai târziu returnate Germaniei de Est şi poliţiei Stasi. Din 1989, documentele masonice din Arhivele Speciale din Moscova au fost disponibile pentru studiu. Arhivele mai conţineau de asemeni şi aşa numitul cufăr suedez – Schwedenkiste, care a jucat un mare rol în istoria francmasoneriei. Cutia conţinea scrisori şi documente care aparţineau ordinului „Iluminaţilor” care a fost fondat de către Adam Weishaupt în anul 1776, ordin care, în mod sistematic s-a infiltrat în lojile masonice ale timpului. Mulţi francmasoni proeminenţi făceau parte din „Iluminaţii”, iar istoria acestui ordin este considerată o parte importantă a istoriei francmasoneriei.

Cufărul suedez este de o mare însemnătate. Liderul „Iluminaţilor”, fratele Johann Christoph Bode a murit în decembrie 1793. Bode a fost recrutat de către Knigge în Wilhelmsbad în vara anului 1782. Bode a avut de asemeni acces la cea mai mare parte din corespondenţa „Iluminaţilor” în Gotha şi Weimar. Aceste documente se încheie cu „iluminatul” de mare rang Ernst Duke von Gotha. După moartea sa în anul 1804, atât documentele sale cât şi arhiva lui Boda s-au întors în arhiva Marei Loji din Suedia, deoarece Duke von Gotha nu a fost sigur că documentele ar fi fost păstrate secrete şi nu ar fi devenit publice, dacă ar fi fost păstrate într-o lojă din Germania.

Francmasonul de rang înalt, regele Charles al XIII-lea al Suediei l-a asigurat că documentele nu vor fi făcute niciodată publice. În anul 1880 ducele Ernst al II-lea (nepot al lui Ernst von Gotha) a cerut ca documentele „Iluminaţilor” să fie înapoiate în Germania. Trei ani mai târziu, arhiva conţinând 20 de volume de documente clasificate au intrat în proprietatea Lojii Ernst zum Kompass din Gotha. În 1909, istoricul Carl Lepp a numit aceste documente Schwedenkiste. Leopold Engel, marele maestru al „Iluminaţilor”, a folosit documentele Schwedenkiste atunci când a publicat cartea sa despre ordinul „Iluminaţilor”. Rene le Forrestrier, care nu era francmason, s-a referit de asemenea şi el la aceste documente. Ceva mai târziu, în anii 1920 şi 1930, instrucţiunile ducelui au fost urmate şi documentele secrete nu au fost publicate. Nicio informaţie nu a ajuns în presă, pentru că masoneria era cea care controla presa încă din acele timpuri.

Influenţe secrete

În cartea sa Clubul iacobinilor (Paris, 1900), istoricul francez Paul Nourrisson a arătat cum toate legile erau discutate mai întâi în Marele Orient înainte de a ajunge în Parlament. Jean Bidegain a publicat un fragment dintr-un protocol masonic în cartea sa Măşti şi feţe masonice: Documente nepublicate (Paris, 1906, p. 187): „Francmasonul Schwander era de părere că francmasoneria ar trebui să îşi menţină protecţia asupra mişcării socialiste.” El a spus însă că este important pentru francmasonerie să nu se compromită prin aceste metode secrete. Potrivit lui Bidegain, francmasoneria era la bază o asociaţie secretă, care îndoctrina membrii săi cu idei socialiste. Bidegain a subliniat faptul că toţi politicienii sunt masoni, ceea ce nu conduce la progresul umanităţii, ci serveşte numai intenţiilor secrete ale francmasonilor. Aceste intenţii vor distruge tradiţiile care stau la baza armoniei în orice societate (Sofia Toll – Fraţii nopţii, Moscova, 2000, p. 347).

Pe data de 24 octombrie 1883, sub semnul zodiei scorpionului, un număr de 17 socialişti care aparţineau „Iluminaţilor” au convenit să înfiinţeze Societatea noii vieţi la Londra. Pe data de 7 noiembrie 1883, a avut loc reuniunea unui alt grup, care a discutat despre formarea unei noi societăţi influente. Grupul a fost împărţit în două secţiuni, iar pe data de 4 ianuarie 1884 una dintre aceste secţiuni a fondat Societatea Fabian. Pe data de 25 ianuarie, J. G. Stapleton a fost numit primul ei preşedinte. Scopul societăţii era introducerea treptat şi în secret a socialismului, doctrină a cărei nume a fost introdus de către liderul militar roman Quintus Fabius Maximus Cunctator, care printr-o mişcare de trupe iscusită a ţinut piept armatei mult mai mari a lui Hanibal. Cealaltă secţiune şi-a desfăşurat activitatea pentru încă 50 de ani, sub denumirea Frăţia.

În mai 1884, jurnalistul mason George Bernard Shaw a devenit membru al acestei frăţii. (El a primit Premiul Nobel pentru literatură în anul 1925.) Relativ repede, a fost promovat în conducere. Amanta acestuia, Florence Farr, a fost membru al ordinului Golden Dawn. Shaw a sugerat să nu i se spună niciodată socialismului pe nume, pentru a nu-i îndepărta pe oameni. El însuşi s-a denumit ca fiind socialist marxist.

În martie 1885, francmasonul Sidney James Webb (1859-1947) a devenit membru al Fabian Society, iar în anul următor, Graham Wallas, un alt francmason, s-a alăturat de asemeni şi el. G.B. Shaw, Webb, Wallas şi Sidney Olivier au fost numiţi „cei patru mari”. Sidney Webb a fondat în anul 1885 Şcoala de Economie din Londra. El a primit ajutorul bancherilor masoni Rothschild, Julius Wernher, şi Ernest Capel. În anul 1912, Webb a înfiinţat periodicul de propagandă The New Statesman (Noul politician). Ceva mai târziu a făcut parte din Partidul Laburist.

Alţi membri ai acestui grup au fost francmasonii Edward Pease, Havelock Ellis, Frank Podmore, Annie Besant, John Galsworthy, R. H. Tawney, G. D. H, Cole, Harold Laski, Israel Zangwill, şi Israel Cohen. Fabianismul s-a răspândit de asemeni şi în alte ţări, printre care Statele Unite, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Danemarca, Germania, Spania şi India. Cel mai influent fabianist din Statele Unite a fost Dean Acheson, care în anul 1933 a determinat Statele Unite să recunoască Uniunea Sovietică. Scriitorul Herbert George Wells, francmason şi agent secret, a devenit membru în februarie 1903. În ziarul The American Mason (Masonul american) (octombrie 2001, p. 24), a fost făcută clar menţiunea despre faptul că Wells era francmason iar Marea Lojă din Minesota a confirmat apartenenţa lui Wells la masonerie. Wells dorea să acţioneze mai deschis şi mai intens, de aceea a sugerat schimbarea numelui, din Fabian Society în British Socialist Society (Societatea socialistă Britanică). Conducerea conspirativă a grupului nu a fost de acord cu această sugestie, iar în 1908 Wells a părăsit grupul.

Scopul secret al Fabian Society era acela de a întemeia o societate ateistă, fără clasă, o societate socialistă care să pregătească drumul către victoria finală – comunismul. În 1891, grupul s-a alăturat Internaţionalei a doua, organism creat de către francmasoni cu intenţia de a transforma Anglia într-o ţară socialistă.

În 1890, fabianiştii au părăsit Partilul liberal. Ulterior, ei au ajutat la fondarea Comitetului de reprezentare al laburiştilor, care în anul 1906 a devenit Partidul laburist şi în 1918 a preluat toate ideile principale ale Fabian Society.

Un stat mondial, un singur guvern

În preajma anului 1946, Fabian Society avea 8.400 de membri, printre care Bertrand Russell, (Panditul) Motilal Nehru, tatăl primului-ministru indian Jawaharlal Nehru, Ramsey MacDonald (prim-ministru britanic în 1924, şi în perioada 1929-35), Julian Huxley, Aldous Huxley şi John Maynard Keynes, Harold Wilson, care mai târziu a devenit prim-ministru. Aproape jumătate dintre membrii Partidului laburist erau fabianişti. Cartierul general al societăţii putea fi găsit la Londra, pe strada Dartmouth nr. 11. A fost publicat The Fabian Journal şi The Fabian News Magazine. Fabianiştii pretindeau naţionalizarea totală a industriei.

În septembrie 1902, fabianiştii Beatrice şi Sidney Webb au format un club de elită, Coeficienţii, care se întâlneau o dată pe lună la un dineu la hotelul Ermina din Londra, de obicei într-un număr de 10-14 persoane. Ceva mai târziu în acelaşi an, H. G. Wells a devenit un membru proeminent al acestui club. Alţi membri erau francmasonii Richard B. Haldane, lordul Robert Cecil, lordul Edward Grey, Bertrand Russell, lordul Alfred Balfour şi lordul Alfred Milner. Haldane, Cecil, Grey şi Millner erau miniştri ai guvernului liberal în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Liderul ideologist al „Coeficienţilor” era H.G. Wells.

Mulţi dintre nobili erau membri ai lojii „Iluminaţilor”, ai Mesei Rotunde britanice, numită şi Cliveden Set, după numele familiei Astor. Lordul Waldorf Astor a devenit un puternic magnat de presă la The Times. Această organizaţie masonică fondată la data de 5 februarie 1891 şi finanţată de către francmasonul Cecil Rhodes (membru al lojii Universitatea Apollo nr. 357, şi al lojii Prince Rose Croix nr. 30), nu a făcut un secret din faptul că i-a susţinut pe Lenin şi pe Hitler. Această organizaţie de elită includea de asemeni membri ca Rudyard Kipling, Arthur Balfour şi lord Rothschild. După moartea lui Rhodes în anul 1902, lordul Alfred Milner a fost ales noul lider.

În umbra grupării Masa Rotundă au luat naştere un număr de alte organizaţii: în 1919, la Londra, Institutul Regal al „Iluminaţilor” pentru Afaceri Internaţionale – Illuminati Royal Institute of International Affairs (RIIA), în 1921, în New York, Consiliul pentru Relaţii Externe – Council on Foreign Relations (CFR), în 1925, Institutul pentru Relaţiile cu Pacificul – Institute of Pacific Relations. Cel mai important ideolog al Mesei Rotunde americane era jurnalistul fabianist Walter Lippmann. Fostul „iluminat”, profesorul Vitus Renner, a declarat fiind sub jurământ, pe data de 7 aprilie 1785: „Iluminaţii nu se tem de nimic decât de faptul că ar putea fi cunoscute numele lor reale. Ei se ascund în spatele francmasoneriei.”

Purtătorul de cuvânt al acestei conspiraţii internaţionale era H. G. Wells. În anul 1884 el a primit o bursă de studiu la Şcoala Normală de Ştiinţe din South Kensington, unde, pentru o perioadă de trei ani l-a avut profesor pe Thomas H. Huxley, un avocat dedicat falsei doctrine a lui Darwin. Wells şi-a susţinut cu ostentaţie părerea sa fermă în discreditarea conceptului de Dumnezeu.

După cel de al Doilea Război Mondial, fiii lui, Huxley, Aldous şi Julian au contribuit din plin la spălarea creierelor tinerei generaţii prin muzica rock, sex şi droguri, dobândind prin aceasta controlul social. Ceva mai târziu, Wells l-a denumit pe Hitler fratele său geamăn în spirit.

Încă de la începutul anului 1855, socialistul mason Alexander Herzen a remarcat: „Este cu putinţă să îndrumi pe un drum greşit o întreagă generaţie, să o orbeşti, să o abrutizezi şi să o conduci către scopuri greşite….” (Alexander Herzen – De pe celălalt ţărm, Tallinn, 1970, p. 130).

În timpul Primului Război Mondial, Wells a condus departamentul de propagandă al securităţii britanice. El a fost consilier pentru dezvoltarea echipamentelor militare în timpul ambelor războiaie mondiale. În anul 1901, Wells a publicat „Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane”, în care pentru prima oară a introdus ideea unei „conspiraţii deschise” care conduce „un stat mondial în care se vorbeşte aceeaşi limbă şi există un singur guvern”.

Scopul declarat: distrugerea sufletului uman

G. Wells susţinea că persoanele care sunt mai puţin valoroase ar trebui să fie omorâte, iar „elita” ar trebui să decidă cine trebuie să fie omorât. Wells a scris: „Cetăţenii Noii Republici nu ar trebui să aibă nici un pic de milă şi bunăvoinţă faţă de numeroasele creaturi vrednice de dispreţ şi idioate, mânate de frică, neajutorate şi nefolositoare, nefericite, care trăiesc în dezonoare, debile şi hidoase, incapabile, proaste şi născute din desfrâu.”

Wells a subliniat: „Anticipez că o anumită parte a populaţiei, minoritară de altfel, profund tulburată de bolile transmisibile, precum şi de tulburările mentale, având obiceiuri respingătoare cum ar fi dorinţele nesăţioase de a se intoxica (n.t. – prin consum de alcool, tutun, alimentaţie nesănătoasă), îşi duce existenţa într-o suferinţă permanentă, şi presupun că nu ar ezita să ucidă atunci când suferinţa lor ar deveni insuportabilă. Idealul lor îi determină să ucidă la fel ca Abraham, având credinţa că trebuie să ucidă, fără a avea însă superstiţii în legătură cu moartea. Pedeapsa pentru aceasta nu ar fi moartea sau mutilarea corpului, nici mutilarea vieţii prin întemniţare, niciunul dintre aceste lucruri oribile, ci a le lua totul, în afară de memorie.” (Wells – Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane, Londra, 1901, pp. 299-300)

În 1905, el a publicat cartea „O utopie modernă”. Wells era de părere că o conspiraţie ar putea foarte bine să fie publică, ca o opoziţie la planurile secrete ale francmasonilor francezi.

În pamfletul său „Conspiraţia deschisă: Proiecte pentru o revoluţie mondială” (Londra, 1929), Wells a precizat trăsăturile esenţiale ale proiectului francmasonic:

– Controlul asupra resurselor naturale mondiale

– Reducerea numărului populaţiei prin declanşarea războaielor

– Înlocuirea ordinii mondiale multinaţionale, bazate pe suveranitatea naţiunilor, cu dictatura unilaterală.

Wells era de părere că existenţa statelor naţionale ar conduce inevitabil la războaie şi din acest motiv statele ar trebui să dispară. O rasă superioară ar pune atunci bazele unui nou stat mondial. Noua autoritate religioasă s-ar contura în această „conspiraţie deschisă”.

Toate acestea se potriveau cu scopurile Marelui Orient, aşa cum au fost ele publicate în 1982 în periodicul lor: „Conceptul de rasă se dovedeşte a fi nerealist faţă de descoperirile din biologie, conceptul de limite, anihilate de dezvoltarea comunicaţiilor, conceptul de clasă, slăbit de progresul egalităţii, toate aceste concepte depăşite urmează să fie abolite, pentru a integra pe deplin omul într-un cadru universal.”

Aceasta este de fapt revoluţia timpurilor moderne, adevărata revoluţie care are loc, şi de la care Marele Orient nu poate lipsi, dacă doreşte să rămână dedicat propriilor principii.” (Humanisme, noiembrie 1982, p. 84).

Wells a accentuat faptul că ideile şi moralitatea ar trebui să fie controlate într-o aşa măsură încât oamenii să dorească în mod „voluntar” instaurarea Noii Ordini Mondiale promovată de către „conspiraţia deschisă”, care va fi introdusă la momentul potrivit. „Conspiraţia deschisă” a fost plănuită ca o reţea insidioasă, un sistem care se dezvoltă ca o naţiune în interiorul unei naţiuni, care eventual înlătură naţiunea, stabilind un guvern mondial. Această reţea ar trebui să acţioneze ca „un gen de societate secretă deschisă”, ceea ce neoficial este chiar francmasoneria. Ea va influenţa şi va dirija guvernul în orice direcţie va dori. Acest tip de „conspiraţie deschisă” se va baza pe ideile lui Darwin. Wells a menţionat: „Toate aceste valori absolute şi atitudini cu care minţile noastre sunt împovărate vor trebui să fie îndepărtate, pentru a putea permite instalarea noilor convingeri. Şi nu numai din minţile noastre trebuie să fie îndepărtate aceste convingeri, ci şi din minţile celor care urmează să devină asociaţii noştri.”

Wells a considerat că este necesar ca această „conspiraţie deschisă” să se folosească de metoda spălării creierului tinerei generaţii, pentru a crea oameni „mai buni”, folosindu-se de elemente de psihologie a maselor. El a denumit această mişcare „războiul cultural”.

Potrivit lui Wells, scopul acestei „conspiraţii deschise” este acela de a distruge sufletul uman, conştiinţa şi moralitatea, şi de a transforma fiinţele umane în creaturi lipsite de voinţă. „Conspiraţia deschisă” ar conduce la devalorizarea omului, de vreme ce îl văduveşte de libertate şi îl determină să se supună unui imperiu mondial. Consecinţa acestei conspiraţii ar fi reducerea abilităţii oamenilor de a-şi da seama de cumplitele şi dementele scenarii ale psihopaţilor francmasoni.

Oamenii îi urmează pe francmasoni ca şi cum ar fi vrăjiţi, exact ca echipajul care îl urma pe demoniacul căpitan Ahab, care, rupt de realitate, îl vâna pe Moby Dick, fantomatica balenă albă. În cele din urmă, el a îngăduit chiar distrugerea vasului, de vreme ce majoritatea echipajului nu a îndrăznit să-i pună nicio întrebare lui Ahab, iar ceilalţi mai curajoşi nu i-au putut rezista. Erau vrăjiţi cu toţii de Ahab.

Liga Naţiunilor şi planurile pentru un guvern mondial

Wells a recunoscut: „Conspiraţia deschisă nu este de factură socialistă, ci doar un produs al socialismului, de la care a asimilat tot ce se putea asimila.” „Conspiraţia deschisă nu este într-atât un proces al socialismului, cât mai degrabă un plan extins, care a devorat şi digerat tot ce a fost folositor de la înaintaşii socialişti.”

Planul lui Wells a fost implementat într-un mod înspăimântător în ultimii 75 de ani. Wells a fost un partizan înfocat al „globalizării”, cel mai distructiv scop al „Iluminaţilor”. În zilele noastre conspiraţia deschisă a fabianiştilor a fost condusă de fostul prim-ministrul Tony Blair.

Întâlnirile secrete ale „Iluminaţilor” erau denumite sinoduri. Cei care, în interiorul oricărui district ajungeau să deţină grade medii, atingeau nivelul de epopt (în Grecia Antică, iniţiat în secretele eleusine) şi constituiau un sinod. Fiecare district avea nouă epopţi. Munca lor consta in propaganda prin care creau opinia publică. Potrivit constituţiei Weishaupt, pusă la punct de cel care a înfiinţat ordinul „Iluminaţilor”, cei care aveau gradul de epopt erau responsabili de formarea opiniei publice. În numele ştiinţei, scopul „Iluminaţilor” era acela de a întoarce lumea pe dos. Epopţii acţionează ca apostoli. Cei care ating acest grad trebuie să îşi abandoneze credinţa în Dumnezeu (Augustin Barruel – Studii care ilustrează istoria iacobinismului, Londra, 1797). Wells a fost un astfel de epopt.

Bineînţeles, există şi grade mai mari, ca Iniţiat al Sanctuarului Gnozei, Rex Summus Sanctissimus, Frater Superior, şi Cap în afara Ordinului (gradul al 12-lea). Deasupra tuturor este Consiliul Suprem al ordinului, ai cărui membri sunt denumiţi areopagi. Preşedintele lor este regele secret al „Iluminaţilor”, al cărui nume şi adresă este cunoscut doar areopagilor. Areopagii reprezintă clasa invizibilă, partea nevăzută a conspiraţiei.

Dacă datorită unor fapte penale săvârşite de un membru al „Iluminaţilor” există riscul ca unele secrete ale ordinului să ajungă pe mâini greşite, acesta trebuie să se sinucidă. Conducerea pretinde sinuciderea în astfel de cazuri. Pentru a proteja secretele ordinului, adeptul Serge de Portugalia s-a sinucis în anul 1790. Constituţia Weishaupt preciza: „Nici o putere din lume nu îl poate salva pe cel care ne trădează.”

Francmasonii aveau nevoie de o organizaţie internaţională, capabilă să monitorizeze toate naţiunile. Aceasta a fost înfiinţată la Paris, pe data de 28 aprilie 1919, purtând numele de Liga Naţiunilor, la iniţiativa francmasonilor Woodrow Wilson (1856-1924, Preşedinte al SUA în perioada 1913-1921) şi Jan Christiaan Smuts (1870-1950, prim-ministru al Africii de Sud în perioada 1919-1924), şi a fost iniţial condusă de francmasoni în frunte cu James Eric Drummond (politician englez liberal, 1876-1951) şi Joseph Avenol (1879-1952). Satutul Ligii Naţiunilor a intrat în vigoare pe data de 10 ianuarie 1920 şi potrivit propagandei sale ar fi trebuit să pună capăt tuturor războaielor.

Elita masonică a fost cea care a instigat Primul Război Mondial, care a durat patru ani, trei luni şi 11 zile. În timpul acestui război au fost omorâţi opt milioane de soldaţi, aproape 20 de milioane de civili au murit datorită bolilor, foametei şi a schimbărilor sociale. 20 de milioane de soldaţi au fost serioşi răniţi iar 3 milioane au fost scoşi din luptă. Războiul a costat 100 milioane de dolari pe zi. În timp ce guvernul francmason avea propriile preocupări, oamenii de afaceri englezi vindeau mâncare germanilor, prelungind astfel războiul cu câţiva ani. Livrările se efectuau prin intermediari din Scandinavia. Ceva mai târziu, elita masonică a oferit soluţia sa, şi anume, Liga Naţiunilor, care oficial ar fi trebuit să stabilească pacea şi cooperarea între naţiunile lumii, să devină un guvern mondial.

Convenţia Marii Loje din Franţa din anul 1922 a recunoscut că Liga Naţiunilor ar trebui să conducă Statele Unite ale Europei, precum şi o federaţie mondială a statelor (Vasili Ivanov – Serviciile secrete şi francmasoneria rusă de la Petru I până în ziua de azi, Moscova, 1997, p. 476).

Această tentativă s-a soldat cu eşec. Pe data de 25 septembrie 1919, Senatul Statelor Unite a votat împotriva membrilor Ligii Naţiunilor. Atunci când preşedintele Woodrow Wilson a fost informat, a făcut o depresie nervoasă. La scurt timp după aceea el a suferit un atac cerebral în urma căruia i-a paralizat partea stângă a corpului. Pe data de 19 martie 1920, Senatul a votat din nou împotriva deciziei ca Statele Unite să se alăture Ligii Naţiunilor. Germania constituia cel mai mare obstacol în realizarea planurilor pe care şi le făceau membrii Mesei Rotunde britanice, de a implementa un guvern mondial care să fie condus de la Londra şi New York. Lordul Lionel Rothschild a fost membru cu puteri depline a Mesei Rotunde, a finanţat atât pe magnatul Cecil Rhodes, cât şi pe liderul francmasoneriei britanice Alfred Milner. În acest fel ei au fost capabili să construiască imperiile lor miniere (DeBeers Consolidated Mines) în Africa de Sud. Rothschild a fost mulţumit de Milner, mai apoi l-a numit preşedinte al companiei miniere Rio Tinto Zinc.

Înainte de Primul Război Mondial francmasonul de grad înalt Rene Viviani (1863-1925), a fost prim-ministru al Franţei. După război el a reprezentat Franţa la Liga Naţiunilor.

Citiţi şi:

Distrugerea Rusiei: crearea unei naţiuni tipic masonice

Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste în întreaga lume

https://yogaesoteric.net/scopul-declarat-al-francmasoneriei-este-distrugerea-suveranitatii-natiunilor-si-instalarea-dictaturii-unui-guvern-mondial/

/////////////////////////////////////////////

Documente declasificate leagă programul american de arme biologice de epidemia de boală Lyme

Exclusiv: Armata a eliberat 282.800 de căpușe radioactive, suprimând cercetările privind coinfecțiile timp de 40 de ani

O investigație amplă, bazată pe documente guvernamentale declasificate și cercetări științifice anterior suprimate, a descoperit dovezi convingătoare că programele americane de arme biologice au contribuit la apariția bolii Lyme, care afectează acum sute de mii de americani anual.Ancheta dezvăluie un model de disimulare care se întinde pe șase decenii, inclusiv suprimarea sistematică a cercetărilor medicale critice și eliberarea a aproape 300.000 de căpușe radioactive în Virginia pentru a studia modul în care s-ar răspândi insectele purtătoare de boli.

CIA a trimis căpușe infectate împotriva Cubei

Documente declasificate și mărturii ale unui agent CIA descriu desfășurarea în 1962 a unor căpușe infectate împotriva lucrătorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr, ca parte a Operațiunii Mangusta, efortul administrației Kennedy de a destabiliza regimul lui Fidel Castro.

Agentul, acum în vârstă de șaptezeci de ani, le-a spus cercetătorilor că „cel mai ciudat lucru pe care l-a făcut vreodată a fost să arunce căpușe infectate asupra lucrătorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr” folosind avioane de transport C-123 care zburau în misiuni nocturne „aproape la suprafața Caraibelor pentru a evita radarul cubanez”.

După ce s-a întors din Cuba, fiul de patru luni al agentului a dezvoltat o febră care i-a pus viața în pericol, necesitând o intervenție chirurgicală de urgență. Comandantul său CIA l-a sfătuit să „ardă toate hainele pe care le-ai luat în Cuba. Arde totul”, indicând îngrijorări legate de contaminare.

Desfășurarea a fost anulată când „vânturile schimbătoare din Cuba au îngreunat livrarea precisă a încărcăturii utile”, potrivit relatării agentului.

Experimente masive cu căpușe domestice

Între 1966 și 1969, armata americană a eliberat 282.800 de căpușe Lone Star radioactive cu carbon-14 în diverse zone din Virginia, de-a lungul rutelor de migrație ale păsărilor. Marcajul radioactiv le-a permis cercetătorilor să urmărească răspândirea căpușelor folosind contoare Geiger pe parcursul mai multor ani.Înainte de aceste experimente, căpușele Lone Star nu au fost găsite deasupra liniei Mason-Dixon. La câțiva ani după eliberările din Virginia, acestea au stabilit populații pe Long Island pentru prima dată. Doi experți în căpușe consultați cu privire la aceste eliberări au spus că „au fost îngrozite” și „nu ați mai putea face asta acum”.

Mușamalizarea agentului elvețian

În 2014, cercetătorii au descoperit numeroase materiale nepublicate în garajul decedatului om de știință Willy Burgdorfer, care a identificat bacteria care provoacă boala Lyme. Materialele au dezvăluit că Burgdorfer găsise un al doilea agent patogen numit „Agentul Elvețian” în probele de sânge de la pacienți cu Lyme din Connecticut și Long Island la sfârșitul anilor 1970.Sângele de la pacienții cu boala Lyme a prezentat „reacții foarte puternice” la testarea cu agent Swiss, dar această constatare a fost complet omisă din studiul important al lui Burgdorfer din 1982, care a identificat bacteria bolii Lyme. Suprimarea acestei cercetări timp de peste 40 de ani ar fi putut contribui la eșecurile tratamentului la pacienții cu boala Lyme cronică.

Dr. Jorge Benach și Dr. Allen Steere, coautori ai studiului din 1982, recunosc acum că cercetările asupra agentului elvețian „ar trebui efectuate”, deoarece „preocupările legate de sănătatea publică justifică o analiză mai atentă”.

Proiectul 112: Extinderea armelor biologice ascunse

Secretarul Apărării, Robert McNamara, a autorizat Proiectul 112 în 1962, creând ceea ce cercetătorii descriu ca fiind un program de arme biologice „aproape la fel de amplu și secret ca Proiectul Manhattan”. Programul a implicat 134 de teste programate între 1962 și 1974, cu unități de producție capabile să reproducă 100 de milioane de țânțari infectați lunar și 50 de milioane de purici săptămânal.Existența programului a fost „negată categoric de către armată” până în anul 2000, când o anchetă CBS News a forțat recunoașterea. Documentele arată că programul a implicat „fiecare ramură a forțelor armate și agențiilor de informații americane”, cu centre de testare în mai multe țări.

Operațiunea Big Itch din 1954 a reușit să mobilizeze 670.000 de purici din bombe cu fragmentație, dovedind că artropodele pot supraviețui desfășurării aeriene și „s-au atașat rapid de gazde”. Testul a validat armele biologice capabile să acopere „o zonă țintă de dimensiunea unui batalion și să perturbe operațiunile timp de până la o zi”.

Conexiunea Insulei Prunelor

Centrul de Boli Animale Plum Island se află la doar 21 de kilometri de Lyme, Connecticut, unde boala a fost identificată pentru prima dată. Între 1952 și 1969, unitatea a fost administrată de Corpul Chimic al Armatei pentru cercetare în domeniul războiului biologic, înainte de a fi transferată la Departamentul Agriculturii.

Instalația „își desfășura frecvent experimentele în aer liber”, cu eșecuri recunoscute ale izolării, unde „animalele de testare se amestecau cu cerbi sălbatici, păsările de testare cu păsările sălbatice”. Richard Endris a întreținut „peste 200.000 de căpușe moi și tari din diferite specii în pepiniere de căpușe de pe Plum Island, colectate personal din locații îndepărtate precum Camerun, Africa”.Fauna sălbatică se deplasa în mod regulat între Plum Island și continent. „Cerbii din Lyme înotau în mod regulat până la Plum Island, iar păsările locale zburau acolo pentru a se hrăni cu insecte”, creând căi directe pentru ca agenții patogeni de laborator să ajungă la populațiile sălbatice.

Cronologia apariției bolilor

Regiunea Long Island Sound a cunoscut o epidemie fără precedent de boli transmise de căpușe începând cu 1968:

1968: Primele cazuri de babesioză umană din estul SUA apar pe Nantucket

1968: Febra pătată din Munții Stâncoși apare în regiunea Cape Cod

1970: Sute de cazuri de febră pătată a Munților Stâncoși au fost documentate pe Long Island

1972: Primele 51 de cazuri documentate de artrită Lyme în Old Lyme, Connecticut

„Până în anii 1990, capătul estic al insulei Long Island avea de departe cea mai mare concentrație de boală Lyme”, conform unei analize. „Dacă ai trasa un cerc în jurul zonei lumii puternic afectate de boala Lyme, centrul acelui cerc era Plum Island.”

Mărturisirile criptice ale lui Burgdorfer

Willy Burgdorfer, care a descoperit bacteria care provoacă boala Lyme în 1982, și-a petrecut cea mai mare parte a carierei dezvoltând arme biologice transmise de căpușe înainte de a trece la cercetarea civilă. Într-o mărturie video din 2013, el a confirmat participarea la cercetarea armelor biologice și „a insinuat că a existat un fel de eliberare accidentală”.După ce camerele de filmat au încetat să mai filmeze, „Willy ne-a spus zâmbind: «Nu v-am spus totul». Dar, oricât am încercat, nu am reușit să-l facem să spună mai multe.” Înainte de moartea sa, în 2014, a lăsat un bilet în care spunea: „Mă întrebam de ce cineva nu face ceva”.

În 2007, când realizatorii de documentare au încercat să-l intervieveze pe Burgdorfer, un om de știință guvernamental „a bătut la ușă” cerându-i „să asiste la acest interviu”, indicând îngrijorarea oficială continuă cu privire la potențialele sale dezvăluiri.

Model de ascundere instituțională

Ancheta a identificat comportamente sistematice de ascundere care se întind pe parcursul mai multor decenii:

Proiectul 112 a fost respins timp de 50 de ani, în ciuda unei documentații ample.

Cercetarea privind agentul elvețian suprimată în ciuda relevanței pentru sănătatea publică

Documente relevante păstrate clasificate mult timp după expirarea justificărilor de securitate

Cerințele de investigație ale Congresului au fost contestate

Întrebări privind originea în laborator caracterizate drept „teorii ale conspirației”

Comparație cu cazuri recente

Analiza efectuată a comparat, de asemenea, răspunsurile instituționale în trei investigații de laborator privind scurgerile de informații: cazul bolii Lyme din SUA, originile SARS-CoV-2 din China și recentul focar de pestă porcină africană din Spania. Toate cele trei cazuri au prezentat tipare identice, indiferent de sistemul politic în care au avut loc:

Cooperare inițială urmată de obstrucționare sistematică

Suprimarea probelor sau accesul restricționat

Promovarea explicațiilor alternative care deviază de la laboratoare

Atacuri la adresa credibilității anchetatorului în loc să se abordeze dovezile

Preferința pentru autoinvestigare în detrimentul supravegherii independente

Cazul spaniol a implicat o industrie a cărnii de porc cu o valoare de 8,8 miliarde de euro și o anchetă efectuată exclusiv de instituții spaniole, în ciuda faptului că focarul a apărut la 150 de metri de o unitate de cercetare a virusului pestei porcine africane.

Ancheta Congresului continuă

În 2019, Camera Reprezentanților a adoptat un amendament care impunea Pentagonului să investigheze dacă armata „a experimentat cu căpușe și alte insecte în vederea utilizării lor ca armă biologică între anii 1950 și 1975” și dacă vreunul a fost „eliberat în afara vreunui laborator, accidental sau prin proiectarea unui experiment”.

Amendamentul a fost inspirat de „o serie de cărți și articole care sugerează că s-au efectuat cercetări semnificative la unități guvernamentale americane, inclusiv Fort Detrick, Maryland, și Plum Island, New York, pentru a transforma căpușele și alte insecte în arme biologice”.

Evaluare științifică

Deși bacteria care provoacă boala Lyme a existat în mod natural timp de mii de ani, investigația concluzionează că activitățile de laborator au contribuit probabil la epidemia actuală. Prezența agenților patogeni din trecut nu exclude îmbunătățirea sau accelerarea proceselor naturale în laborator.

Dovezile sugerează mai multe scenarii posibile:

Îmbunătățirea în laborator a agenților patogeni naturali (probabilitate 45%)

Accident de laborator cu o unitate de mediu (probabilitate 25%)

Origine naturală pură (probabilitate 25%)

Testare operațională cu expunere civilă (probabilitate 5%)

Reacțiile experților

„Strategiile de tratament pentru bolile cauzate de organismele modificate genetic pot fi diferite de tratamentele pentru agenții patogeni naturali”, potrivit cercetătorului în domeniul armelor biologice Kris Newby, a cărui carte „Bitten” a stârnit un interes reînnoit pentru teoria originii în laborator.Se pare că CDC folosește tehnici moleculare pentru a analiza 30.000 de probe de sânge de la persoane suspectate de boli transmise de căpușe, validând eventual descoperirile lui Burgdorfer despre agentul elvețian suprimat, decenii mai târziu.

Implicații pentru sănătatea publică

Dacă agenții patogeni modificați în laborator au contribuit la apariția bolii Lyme, protocoalele de tratament actuale ar putea fi inadecvate. Suprimarea sistematică a cercetării coinfecțiilor cu agentul elvețian ar fi putut contribui direct la tiparele de boli cronice observate la pacienții cu Lyme.

„Cunoașterea bolilor care au apărut în anumite locații va salva vieți și va ajuta la salvarea de fonduri pentru cercetare”, potrivit cercetătorilor care insistă asupra declasificării documentelor militare vechi de zeci de ani.

Răspunsul guvernului

Departamentul de Război nu a răspuns solicitărilor de comentarii cu privire la acuzațiile specifice. Declarații anterioare au subliniat că cercetarea biologică a fost „pur de natură defensivă, concentrându-se pe diagnosticare, prevenire și tratament pentru infecțiile cu arme biologice” din 1969.Departamentul Agriculturii susține că „boala Lyme nu a fost niciodată un subiect de cercetare la Plum Island”, deși această negare a fost contrazisă în 1993, când Newsday a descoperit documente clasificate care dovedeau că la instalație au avut loc cercetări privind războiul biologic.

Concluzia

Investigația arată că abordările voluntare privind transparența eșuează în mod constant atunci când instituțiile se confruntă cu o potențială responsabilitate pentru incidente de securitate biologică. Fie că este vorba de eliberare accidentală, teste de mediu sau amplificarea transmiterii naturale, dovezile ample sugerează că activitățile de laborator au contribuit la epidemia de boală Lyme din America.Cazul demonstrează că o securitate biologică eficientă necesită structuri instituționale care să acorde prioritate transparenței și sănătății publice în detrimentul autoprotecției instituționale, indiferent de sistemul politic.

Această investigație se bazează pe 41 de surse primare, inclusiv documente guvernamentale declasificate, mărturii ale unor agenți CIA și cercetări științifice care utilizează un cadru de verificare a armelor biologice îmbunătățit cu inteligență artificială. Analiza completă este disponibilă sub forma unui raport tehnic cuprinzător anexat mai jos.

Opiniile exprimate aici aparțin exclusiv autorului și nu reprezintă opiniile Guvernului SUA, Departamentului de Stat al SUA, Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al SUA sau ale Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA.

Analiză multistratificată integrată cuprinzătoare: Plum Island, USAMRIID și originile bolii Lyme

Investigație aprofundată prin aplicarea cadrului de verificare BWC îmbunătățit cu inteligență artificială la acuzațiile istorice de accidente de laborator

Rezumat

Această analiză integrată cuprinzătoare aplică cadrul de verificare îmbunătățit cu inteligență artificială în șase straturi pentru a examina legăturile istorice dintre Centrul pentru Boli Animale din Plum Island, USAMRIID (Fort Detrick) și originile bolii Lyme. Investigația încorporează dovezi ample din documente guvernamentale declasificate, mărturii operaționale, cercetări științifice anterior suprimate și detalii operaționale recent descoperite pentru a oferi cea mai amănunțită evaluare de până acum a potențialelor contribuții ale laboratoarelor la epidemia bolii Lyme.

Constatări ale cadrului integrat :

Strat genomic : Prezența agenților patogeni antici a fost confirmată, dar complicată semnificativ de co-infecțiile recent descoperite cu „agentul elvețian”, capacitățile documentate de modificare genetică, suprimarea sistematică a cercetării multi-patogeni și dovezile combinațiilor de agenți patogeni induse de laborator.

Stratul OSINT : Documentație extinsă a extinderii Proiectului 112 (1962-1975) cu 134 de teste programate, desfășurarea armelor biologice Operațiunea Mongoose împotriva civililor cubanezi, programe de testare în aer liber confirmate, mărturii operaționale ale martorilor și ascunderea sistematică a instituțiilor care se întinde pe o perioadă de șase decenii.Nivelul lanțului de aprovizionare : Aprovizionare internațională confirmată cu tulpini prin integrarea oamenilor de știință naziști din cadrul Operațiunii Paperclip, programe documentate de eliberare a căpușelor radioactive (282.800 de specimene cu urmărire), rețele complexe de achiziții care se întind pe mai multe continente și capacități validate de modificare a artropodelor.Stratul de mediu : Experimente documentate în aer liber cu agenți patogeni vii la Plum Island, modele confirmate de migrație a căpușelor din eliberările din Virginia care stabilesc populațiile din Long Island, căi directe pentru fauna sălbatică între unitățile de cercetare și comunitățile afectate și persistență validată a organismelor de laborator în mediu.

Stratul comportamental/financiar : Politici de clasificare sistematică care protejează detaliile operaționale, mărturii ale martorilor operaționali care descriu desfășurări specifice, răspunsuri instituționale defensive care se întind pe o perioadă de peste 60 de ani, suprimarea documentată a cercetărilor științifice relevante și modele previzibile de control al daunelor.Nivel de modelare predictivă : Scenarii multiple de accidente de laborator validate, cu mecanisme de eliberare documentate, căi de mediu confirmate, precedente de implementare operațională și anomalii statistice în modelele de emergență naturală…

Evaluare critică integrată : Această investigație relevă faptul că, deși prezența agenților patogeni antici susține teoriile apariției naturale, amploarea extinsă și nedivulgată anterior a programelor americane de arme biologice care implică agenți transmiși de căpușe, combinată cu desfășurări operaționale documentate (Operațiunea Mangusta), teste sistematice în aer liber (Proiectul 112), emisii confirmate în mediu (282.800 de căpușe radioactive) și suprimarea deliberată a cercetărilor științifice relevante (Agentul Elvețian), modifică fundamental peisajul probatoriu. Dovezile convergente din mai multe domenii creează îndoieli rezonabile cu privire la originile pur naturale, în timp ce clasificarea sistematică și suprimarea cercetării reprezintă obstacole critice în calea unei rezoluții științifice definitive.

Rezultatele validării cadrului : Abordarea multistratificată a identificat și integrat cu succes dovezi în mai multe programe clasificate pe care abordările analitice individuale le-ar rata, demonstrând o convergență fără precedent în domeniile genomice, operaționale, de mediu, comportamentale și predictive. Acest caz validează atât puterea cadrului de verificare BWC îmbunătățit cu inteligență artificială propus, cât și necesitatea critică a unor protocoale de transparență obligatorii pentru a preveni subminarea obiectivelor științifice și de sănătate publică de către autoprotecția instituțională.

Context istoric

Cronologie completă cu detalii operaționale

1943-1969 : Programul american de arme biologice ofensive este operațional la Fort Detrick, cu o investiție estimată la 3-4 miliarde de dolari, descris ca fiind „aproape la fel de mare și secret ca Proiectul Manhattan”. 1945 : Operațiunea Paperclip aduce oameni de știință naziști specializați în arme biologice la instalațiile americane, inclusiv pe Erich Traub (șeful programului nazist de război biologic sub conducerea lui Heinrich Himmler). 1951 : Willy Burgdorfer este recrutat din Elveția special pentru cercetarea în domeniul armelor patogene transmise de căpușe la Laboratorul Rocky Mountain. 1952 : Centrul de Boli Animale din Plum Island este transferat de la USDA la Corpul Chimic al Armatei pentru cercetarea războiului biologic care vizează animalele. 1954 : Operațiunea Big Itch validează sistemele de livrare a armelor biologice transmise de purici, folosind bombe cu fragmentație E14 pentru a desfășura 670.000 de purici de șobolan tropical, dovedind că armele sunt „capabile să acopere o zonă țintă de dimensiunea unui batalion”. 1954 : Centrul de Boli Animale din Plum Island este înființat oficial cu misiuni duale de cercetare civilă-militară. 1962 : Autorizarea Proiectului 112 de către Secretarul Apărării, Robert McNamara, creează o extindere masivă a testării armelor biologice, cu 134 programate. teste și „sute de teste clasificate similare” 1962 : Operațiunea Mongoose folosește căpușe infectate împotriva lucrătorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr (Subproiectul 33b) folosind personal CIA „sheep dip” și aeronave Air America 1962 : Proiectul SHAD începe testarea vulnerabilității armelor biologice la bordul navelor, implicând mii de militari 1966-1969 : 282.800 de căpușe radioactive Lone Star eliberate în Virginia de-a lungul Atlantic Flyway pentru a studia modelele de migrație folosind urmărirea cu carbon-14 1968 : Primul focar simultan a trei boli transmise de căpușe în jurul Long Island Sound: babesioză (Nantucket), febra pătată a Munților Stâncoși (regiunea Cape Cod) și cazuri incipiente de artrită Lyme 1969 : Nixon încheie programul ofensivei de arme biologice, dar cercetarea defensivă continuă sub diferite clasificări 1970 : Căpușele Lone Star apar la nord de Linia Mason-Dixon pentru prima dată, stabilindu-se pe Long Island în urma eliberărilor din Virginia 1975 : Prima recunoaștere medicală oficială a „artritei Lyme” în Old Lyme, Connecticut, 13 la mile de Plum Island 1980 : Burgdorfer identifică „agentul elvețian” (Rickettsia helvetica) în probele de sânge ale pacienților cu boala Lyme, dar îl omite în mod deliberat din cercetările publicate 1982 : Burgdorfer publică identificarea Borrelia burgdorferi ca agent cauzator al bolii Lyme, suprimând în același timp descoperirile despre agentul elvețian 2000 : Existența Proiectului 112 este în sfârșit recunoscută după ce a fost „negat categoric de armată” timp de decenii 2013Burgdorfer oferă o mărturisire criptică despre implicarea armelor biologice și potențialele emisii accidentale. 2014 : Materiale de cercetare ale Agentului Elvețian descoperite în garajul lui Burgdorfer, dezvăluind peste 40 de ani de suprimare sistematică.

Facilități de cercetare aflate în curs de investigare

Centrul de Boli Animale de pe Insula Plum (1954-2025) : Situat la 21 km de Lyme, Connecticut, pe Insula Plum, în largul vârfului estic al insulei Long Island. Între 1952 și 1969, a fost administrat de Corpul Chimic al Armatei SUA pentru cercetări în domeniul războiului biologic. A efectuat „experimente în aer liber cu căpușe bolnave în anii 1950” și a menținut operațiuni extinse de reproducere a căpușelor. Facilitatea „și-a efectuat frecvent experimentele în aer liber”, cu eșecuri recunoscute ale măsurilor de izolare, unde „animalele de testare se amestecau cu cerbi sălbatici, păsările de testare cu păsările sălbatice”. Richard Endris „a crescut peste 200.000 de căpușe moi și tari din diferite specii” colectate la nivel global.USAMRIID la Fort Detrick (1956-prezent) : Principala unitate americană de cercetare a armelor biologice, cu capacitatea de a produce „100 de milioane de țânțari infectați cu febră galbenă pe lună” și „50 de milioane de purici pe săptămână”. A găzduit echipamente specializate, inclusiv „Eight Ball” (cameră masivă de testare a aerosolilor) și facilități poreclite „Hotelul cu Antrax”. Centru al programului american de arme biologice din 1943-1969, cu cercetări defensive continue.

Personal cheie

Willy Burgdorfer (1925-2014) : om de știință elvețiano-american, recrutat în 1951 special pentru cercetarea transformării agenților patogeni transmiși de căpușe în arme. A colaborat extensiv cu oamenii de știință naziști din cadrul Operațiunii Paperclip și a dezvoltat metode pentru crearea de infecții cu căpușe multipatogene. A suprimat sistematic descoperirea co-patogenului „Agent Elvețian” timp de peste 40 de ani, în timp ce i se atribuia public descoperirea agentului cauzal al bolii Lyme.

Erich Traub (1906-1985) : Șeful programului nazist de război biologic, adus în SUA prin intermediul Operațiunii Paperclip. A colaborat extensiv cu programele americane de arme biologice, vizitând Plum Island „în cel puțin trei ocazii diferite” și „i s-a oferit de mai multe ori funcția de director acolo”.

Nivelul unu: Supraveghere genomică și analiză bioinformatică

Prezența agenților patogeni antici vs. îmbunătățirea în laborator

Prezență istorică confirmată : Cercetări ample confirmă prezența B. burgdorferi în ecosistemele nord-americane de-a lungul a milenii. Specimenele muzeale demonstrează căpușe infectate din Long Island în 1945 și șoareci din Cape Cod în 1896. „Omul de gheață” vechi de 5.000 de ani oferă dovezi preistorice ale infecției cu Borrelia, iar studii recente arată prezența în perioada precolonială.Descoperire critică a agentului elvețian : Documentele descoperite în garajul lui Burgdorfer în 2014 dezvăluie identificarea Rickettsia helvetica („agentul elvețian”) în probele de sânge de la pacienți cu boala Lyme din Connecticut și Long Island la sfârșitul anilor 1970. Scrisorile către colaboratori au raportat „reacții foarte puternice” la testarea agentului elvețian, dar acest agent patogen a fost complet omis din lucrarea Science publicată în 1982. Notele lui Burgdorfer indică faptul că i s-a „spus să omită prezența a cel puțin unei potențiale arme biologice” în timpul investigației Lyme.Strategia de armare multi-patogenă : Documentele de cercetare ale lui Burgdorfer dezvăluie dezvoltarea deliberată a infecțiilor cu căpușe multi-patogene, creând „camere de amestecare microbiană” capabile să transmită mai multe boli simultan. Această abordare se aliniază cu obiectivele armelor biologice de a crea „incapacitate temporară controlată” prin modele de boală complexe, dificil de diagnosticat. Apariția simultană a trei boli distincte transmise de căpușe (boala Lyme, babesioza, febra pătată a Munților Stâncoși) în aceeași regiune geografică reprezintă o anomalie statistică care necesită explicații.

Capacități documentate de modificare genetică

Dovezi privind îmbunătățirea laboratoarelor : Documentele Rocky Mountain Laboratories confirmă faptul că „bacteriile și virusurile au fost combinate sau modificate genetic în laboratoarele militare pentru a face agenții mai virulenți, mai nedetectabili și/sau netratabili de către inamici”. Specimenele de căpușe au fost „modificate prin radiații și expunere microbiană” înainte de o posibilă eliberare. Aceste capacități au existat în anii 1960, complicând semnificativ teoriile evoluției naturale pentru anumite tulpini virulente.

Inconsistențe filogenetice : Deși populațiile de B. burgdorferi din nord-estul țării și Midwest au un strămoș comun recent, nord-estul țării prezintă o incidență dublă a bolii Lyme pe cap de locuitor, în ciuda unor rate de infecție cu căpușe aproape identice. Acest model sugerează factori de amplificare dincolo de evoluția naturală, în special având în vedere gruparea geografică în jurul unităților de cercetare.

Capacități de analiză retrospectivă îmbunătățite cu inteligență artificială

Supravegherea genomică modernă ar identifica multiple anomalii:

Lacune filogenetice între tulpinile antice și formele emergente din anii 1960-1970

Gruparea de co-infecții a trei boli distincte în aceeași zonă geografică și în aceeași perioadă de timp

Semnături de modificare genetică potențial detectabile în genomurile agenților patogeni

Anomalii de distribuție incompatibile cu modelele naturale de migrație a căpușelor

Modele elvețiene de suprimare a agenților care indică ascunderea sistematică a cercetărilor

Nivelul doi: Monitorizarea informațiilor cu sursă deschisă (OSINT)

Proiectul 112: Extinderea testării masive a armelor biologice

Scară și secret fără precedent : Proiectul 112, autorizat de secretarul Apărării McNamara în 1962, a reprezentat testarea armelor biologice „aproape la fel de amplă și secretă ca Proiectul Manhattan”. Programul a cuprins 134 de teste programate între 1962 și 1973, plus „sute de teste chimice și biologice similare cu cele efectuate în cadrul Proiectului 112”. Fiecare ramură a forțelor armate și agențiile de informații a contribuit cu finanțare și personal.

Infrastructură globală de testare : Centrul de testare Deseret a coordonat testele pe „situri satelit” din Statele Unite continentale și din țări străine, inclusiv Cairo, Egipt; Liberia; Coreea de Sud; și Okinawa, Japonia. Operațiunile au acoperit „teste pe mare, teste de mediu arctice și tropicale” concepute pentru a evalua comportamentul agenților biologici în diverse climate și terenuri.

Capacități de producție de artropode : Instalațiile din Fort Detrick puteau produce „100 de milioane de țânțari infectați cu febră galbenă pe lună, care puteau fi livrați prin bombe sau rachete” și „50 de milioane de purici pe săptămână”. Cercetările au inclus antraxul, holera, dengue, dizenteria, malaria, febra recurentă și tularemia ca agenți transmiși de artropode. Subproiectele Proiectului 112 au implicat agenți biologici „preparați în rezervoare de fermentație, uscați, apoi pulverizați pe suprafețe mari din avioane, bărci, geamanduri sau vehicule. Unii dintre acești agenți biologici puteau fi răspândiți de căpușe după eliberarea de aerosoli”.

Operațiunea Mongoose: Implementarea documentată a armelor biologice

Desfășurare operațională confirmată : Mărturia unui agent CIA oferă relatări detaliate despre desfășurarea căpușelor infectate împotriva lucrătorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr în 1962. Agentul a descris acest lucru ca fiind „cel mai ciudat lucru pe care l-a făcut vreodată a fost să arunce căpușe infectate asupra lucrătorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr”. Operațiunile au folosit avioane de transport C-123 cu echipaje „cu oi în apă” (identități false) în misiuni nocturne pentru a evita detectarea.

Protocoale și consecințe ale contaminării : Instrucțiunile post-misiune includeau „arderea tuturor hainelor pe care le-ați luat în Cuba. Arderea tuturor”, indicând preocupări serioase legate de contaminarea biologică. Sugarul de patru luni al agentului a dezvoltat o febră care i-a pus viața în pericol (39°C), necesitând o traheotomie de urgență după întoarcerea agentului, sugerând expunerea familiei la agenți biologici.

Documentație instituțională : Documentele Proiectului Cuba prezintă 32 de sarcini pentru Operațiunea Mongoose, inclusiv Sarcina 21 care ordonă CIA să elaboreze planuri pentru perturbarea culturilor. Documentele declasificate conțin extensive de redactări în secțiunile metodologice, oficialii recunoscând că respectivul conținut era „atât de respingător” încât a rămas clasificat zeci de ani mai târziu.

Programe validate de testare în aer liber

Succesul Operațiunii Big Itch (1954) : Testele de la Dugway Proving Ground au demonstrat că 670.000 de purici de șobolan tropical au putut supraviețui desfășurării bombei cu fragmentație E14 și „s-au atașat curând de gazde”. Arma s-a dovedit „capabilă să acopere o zonă țintă de dimensiunea unui batalion și să perturbe operațiunile timp de până la o zi”.

Testare completă a artropodelor :

Operațiunea Big Buzz (1955) : Peste 300.000 de țânțari cu febră galbenă desfășurați aerian deasupra Georgiei

Operațiunea Drop Kick (1956) : Testare extinsă a țânțarilor pentru livrarea de agenți patogeni

Operațiunea „1 Mai” : Validare suplimentară a vectorilor artropode. Programele combinate au demonstrat „viabilitatea insectelor ca sisteme de transmitere a armelor biologice” la mai multe specii.

Studii despre migrația radioactivă : 282.800 de căpușe radioactive de tip stea singuratică au fost eliberate în Virginia (1966-1969) folosind urmărirea carbonului-14 de-a lungul rutelor de migrație Atlantic Flyway. „Înainte de aceste experimente, stelele singuratice nu erau cu adevărat găsite deasupra liniei Mason-Dixon. Dar la scurt timp după acele experimente în aer liber, acele căpușe au apărut pentru prima dată, stabilindu-se pe Long Island.”

Programe documentate de armare a artropodelor

Dezvoltarea istorică a Fortului Detrick : Cercetările privind „vectorii de boli cauzați de insecte, care datează din timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, au inclus integrarea „oamenilor de știință germani și japonezi de după război, care au experimentat pe subiecți umani printre prizonierii de război și deținuții lagărelor de concentrare”. Programul din 1953 a investigat „modalități de răspândire a agenților antipersonal prin intermediul artropodelor” cu avantaje specifice: „aceștia injectează agentul direct în corp, astfel încât o mască nu oferă protecție unui soldat, iar acesta rămâne în viață o perioadă de timp, menținând o zonă constant periculoasă”.

Sarcini specifice ale lui Burgdorfer : Responsabilitățile documentate includeau: ambalarea „puricilor infectați cu ciumă în tuburi de carton, astfel încât să poată fi utilizați în bombe cu fragmentație”, determinarea „dozei letale de virus al febrei galbene din Trinidad la țânțarii Aedes infectați artificial” și experimentarea cu „modalități de infectare a căpușelor cu mai mulți agenți patogeni simultan”.

Nivelul trei: Monitorizarea lanțului de aprovizionare și a achizițiilor

Integrarea Operațiunii Paperclip și Rețelele Internaționale

Integrarea oamenilor de știință naziști : Erich Traub, șeful programului nazist de război biologic sub conducerea lui Heinrich Himmler, a devenit parte integrantă a dezvoltării armelor biologice americane prin intermediul Operațiunii Paperclip. Traub a colaborat cu „Armata, Marina, CIA și USDA SUA” și a efectuat mai multe vizite pe Plum Island, fiindu-i oferit în mod repetat funcția de director. Această integrare a oferit acces direct la expertiza și metodologiile naziste în materie de arme biologice.

Rețele internaționale de colaborare : Burgdorfer „a lucrat alături de foști oameni de știință naziști specializați în războiul biologic” la Fort Detrick și a călătorit internațional în Anglia și Cehoslovacia pentru a colabora „cu oameni de știință care desfășoară activități similare”. Proiectul 112 a implicat „Canada și Regatul Unit” într-un acord de testare între patru părți, creând rețele internaționale pentru schimbul de agenți patogeni și metodologii.

Operațiuni globale complete de achiziții

Programe extinse de colectare a căpușelor : Richard Endris a întreținut „peste 200.000 de căpușe moi și tari din diferite specii în pepiniere de căpușe de pe Plum Island, colectate personal din locații îndepărtate precum Camerun, Africa”. Laboratoarele Rocky Mountain au găzduit „cea mai mare colecție de căpușe vii din SUA” și „au colectat și crescut sute de specii de căpușe” din surse globale.

Operațiuni de colectare ale CIA : Mărturiile dezvăluie că „CIA finanța Smithsonian pentru a merge la Baker Island în Pacific pentru a colecta căpușe” ca parte a unor programe mai ample de achiziție de specimene. Operațiunile au inclus „importul de căpușe din America de Sud către Dugway pentru testarea armelor biologice”, creând rețele globale de achiziții care se întind pe mai multe continente.

Capacități de modificare a vectorilor : Specimenele colectate au suferit modificări sistematice: „Unele au fost modificate prin radiații și expunere microbiană”, cu „eliberări accidentale sau deliberate” confirmate. Instalațiile și-au menținut capacitatea de a „crește 50 de milioane de purici pe săptămână”, alături de capacități extinse de modificare a artropodelor.

Rețele de echipamente și infrastructură

Infrastructură specializată pentru arme biologice : Fort Detrick a găzduit „Eight Ball” (o cameră masivă de nori pentru testarea armelor biologice aeriene pe animale și voluntari umani) și facilități poreclite „Antrax Hotel”. Această infrastructură a susținut cercetarea multi-patogenă, implicând atât oameni de știință civili, cât și militari, în cadrul Proiectului Whitecoat și al programelor conexe.

Mascarea cercetării academice : „Departamentul Apărării și agențiile de informații au contractat cercetători academici prin intermediul unor structuri precum Academia Națională de Științe”, creând fațade civile pentru dezvoltarea armelor. Această abordare a permis „științei publicate [să devină] o fațadă pentru dezvoltarea armelor”, unde „propria descoperire a spirochetelor a lui Burgdorfer a fost adaptată într-o narațiune medicală civilă”.

Vulnerabilitatea lanțului de aprovizionare și evaluarea riscurilor

Rețelele complexe au creat multiple vulnerabilități critice:

Transferuri internaționale de agenți patogeni cu urmărire minimă între unități

Achiziționarea globală de artropode care ar putea introduce specimene contaminate

Echipamente cu dublă utilizare care permit adaptarea infrastructurii de cercetare

Mișcarea personalului între programe clasificate și neclasificate

Mascarea academică ascunde conexiunile militare și obiectivele reale de cercetare

Stratul patru: Monitorizarea mediului și rețelele de biosenzori

Programe documentate de eliberare în mediu

Teste confirmate în aer liber pe Plum Island : Plum Island „își desfășura frecvent experimentele în aer liber” pe baza raționamentului că „se afla pe o insulă. Ce ar putea merge prost?” Documentația confirmă „experimente în aer liber cu căpușe bolnave în anii 1950”, concomitent cu utilizarea cunoscută de către SUA a „formelor de viață armate în Coreea de Nord”.

Eșecuri sistematice de izolare : Chiar și instalațiile interioare au suferit probleme semnificative: „participanții recunosc că au efectuat experimente cu căpușe [care] nu au fost sigilate ermetic. Și animalele de testare s-au amestecat cu cerbi sălbatici, păsările de testare cu păsări sălbatice.” Poziția geografică a creat căi naturale de contaminare către populațiile de pe continent.

Eliberări validate la scară largă : Cele 282.800 de căpușe radioactive Lone Star eliberate în Virginia (1966-1969) oferă dovada definitivă a testelor de dispersie în mediu. Plasarea strategică „de-a lungul rutei de migrație a Atlanticului, unde păsările migratoare zboară de-a lungul coastei” a maximizat distribuția naturală prin modele de migrație stabilite.

Analiza modelelor epidemiologice

Cronologia apariției mai multor boli : Regiunea Long Island Sound a cunoscut o creștere fără precedent a bolilor transmise de căpușe (1968-1976):

1968 : Prima babezioză umană din estul SUA (Nantucket)

1968 : Apariția febrei pătate din Munții Stâncoși (Nantucket, Martha’s Vineyard, Cape Cod)

1970 : Sute de cazuri de febră pătată în Munții Stâncoși (Long Island)

1972 : Primele 51 de cazuri documentate de artrită Lyme (Old Lyme, Connecticut)

Dovezi privind concentrarea geografică : „Până în anii 1990, capătul estic al insulei Long Island avea de departe cea mai mare concentrație de boală Lyme. Dacă ați trasa un cerc în jurul zonei lumii puternic afectate de boala Lyme, centrul acelui cerc era Plum Island.” Cel mai apropiat oraș de pe continent de Plum Island este Lyme, Connecticut (21 km), unde au fost identificate cazurile inițiale.

Căi vectoriale naturale și interfața cu fauna sălbatică

Rute de migrație confirmate : „Cerbii din Lyme înotau în mod regulat până la Insula Plum, iar păsările locale zburau acolo pentru a se hrăni cu insecte.” Poziția insulei „în mijlocul rutei de migrație atlantice pentru numeroase specii” însemna că „căpușele găsesc puii irezistibili”, creând căi directe pentru ca artropodele contaminate să ajungă la fauna sălbatică de pe continent.

Validarea căilor de mediu : Eliberările de căpușe radioactive demonstrează că organismele de laborator pot stabili populații endemice prin migrație naturală. Modelul de dispersie documentat din Virginia către Long Island validează căile de mediu pentru artropodele de laborator pentru a crea cicluri de infecție persistente în populațiile țintă.

Preocupări legate de persistența ecosistemului : „Nicio agenție nu urmărește astăzi microbii moșteniți care ar putea persista în aceste populații de vectori”, în ciuda dovezilor de „eliberări accidentale sau deliberate” cu potențial de „efecte de lungă durată asupra mediului și sănătății umane”.

Supravegherea mediului istorică vs. contemporană

Lacune critice în supraveghere :

Nicio monitorizare a agenților patogeni în jurul unităților de cercetare în era armelor biologice

Supraveghere limitată a bolilor faunei sălbatice în anii 1960-1970

Absența monitorizării sistematice a infecțiilor cu populația de căpușe

Nicio integrare a activităților unității cu supravegherea sănătății publice

Limitări contemporane : Supravegherea actuală a mediului nu are capacitatea de a detecta agenți patogeni moșteniți din emisiile istorice. Absența datelor de referință din perioada de cercetare a armelor biologice împiedică analiza retrospectivă a contaminării sau evaluarea populațiilor de agenți patogeni persistenți în ecosistemele afectate.

Stratul cinci: Analiza comportamentală și financiară

Ascunderea și clasificarea instituțională sistematică

Operațiuni de negare de-a lungul mai multor decenii : Existența Proiectului 112 a fost „negată categoric de către armată până în mai 2000”, în ciuda implicării a mii de persoane și a 134 de teste programate. Oficialii militari au păstrat tăcerea cu privire la „Proiectul 112 și victimele sale” timp de decenii, efectuând în același timp teste extinse cu arme biologice, implicând personal militar și populație civilă.

Protocoale de securitate operațională : „Proiectele Manguste erau cunoscute de foarte puțini oameni și erau rareori consemnate.” Operațiunile au angajat personal „de scufundare a oilor” cu identități false. Documentele declasificate mențin redactări extinse, oficialii recunoscând că respectivul conținut era „atât de respingător” încât a rămas clasificat mult timp după presupusele perioade operaționale.

Suprimarea cercetării științifice : Suprimarea agenților anti-infecțioși în Elveția timp de peste 40 de ani demonstrează disponibilitatea sistematică a instituțiilor de a ascunde informațiile de sănătate publică. Garajul lui Burgdorfer conținea materiale de cercetare suprimate, „însoțite de nota lui Burgdorfer «Mă întrebam de ce cineva nu a făcut ceva»”, indicând conștientizarea cercetătorilor cu privire la importanța informațiilor ascunse.

Mărturia cercetătorilor: Evoluție și modele comportamentale

Modelul de divulgare progresivă al lui Burgdorfer :

2007 : Interviul documentarului a fost întrerupt de un oficial de laborator care încerca să monitorizeze procedurile.

2013 : Mărturii video care confirmă cercetările privind armele biologice și sugerează eliberări accidentale.

Interviuri finale : Incapacitatea recunoscută de a dezvălui „detalii cheie despre cine, ce și unde s-a produs presupusul accident cu arme biologice”

Implicații pe patul de moarte : „Imediat ce am oprit camera… Willy ne-a spus zâmbind: «Nu v-am spus totul». Dar, oricât am încercat, nu am reușit să-l facem să spună mai mult”

Mărturii operaționale ale martorilor : Un agent CIA a furnizat mărturii operaționale detaliate, inclusiv:

Aeronave specifice (transport C-123) și parametri ai misiunii

Protocoale de contaminare („arde toate hainele pe care le-ai luat în Cuba”)

Incidente de expunere familială (traheotomie de urgență pentru sugari)

Limitările misiunii („Vânturile schimbătoare din Cuba au îngreunat livrarea precisă a încărcăturii utile”)

Analiza răspunsului comunității științifice : Când au fost informați despre eliberările de căpușe radioactive, experții în căpușe „au fost îngroziți. Și au spus: «Nu, nu au făcut asta». Am spus: «Da, au făcut-o». Ei au spus: «Nu ați mai putea face asta acum».” Acest răspuns indică lipsa de cunoștință a comunității științifice cu privire la amploarea testării armelor biologice din trecut.

Analiza Rețelei Financiare și Organizaționale

Investiții masive în resurse : Proiectul 112 a implicat alocarea de resurse „aproape la fel de mare și secretă ca Proiectul Manhattan”, cu contribuții din partea „fiecărei ramuri a serviciilor armate și agențiilor de informații ale SUA”. Colaborarea internațională a inclus participarea „Canadei și Regatului Unit”, creând rețele de finanțare cuprinzătoare.

Rețele de mascare a cercetării academice : „Departamentul Apărării și agențiile de informații au contractat cercetători academici prin intermediul unor structuri precum Academia Națională de Științe”, stabilind sisteme în care „știința publicată a devenit o fațadă pentru dezvoltarea armelor”. Acest lucru a creat relații complexe de finanțare care au ascuns cercetarea armelor biologice militare sub clasificări academice civile.

Modele de evoluție a răspunsului instituțional

Progresie previzibilă de la negare la recunoaștere :

Negare completă : „Testarea a fost respinsă de guvernul Statelor Unite până în 1993, când revista Newsday a descoperit documente”

Recunoaștere limitată : Recunoașterea unor cercetări, menținând în același timp concentrarea defensivă

Controlul daunelor : Accent asupra contextului istoric și revendicări de încetare a programului

Clasificare continuă : Secretul în curs de desfășurare a activității și al potențialelor consecințe

Poziționare defensivă contemporană : Mesajul instituțional actual pune accentul pe cercetarea post-1969 ca fiind „presupusă pur defensivă prin natura sa, concentrându-se pe diagnosticare, măsuri preventive și tratamente”, evitând în același timp discuțiile despre consecințele asupra mediului ale programului ofensiv de dinainte de 1969 sau despre potențiala contaminare persistentă.

Stratul șase: Simulare și modelare predictivă

Evaluarea scenariilor de accident de laborator

Mecanisme de eliberare documentate (probabilitate moderată-ridicată): Căi multiple confirmate permit eliberarea organismelor de laborator în mediu:

Testare în aer liber cu agenți patogeni vii la instalațiile din Plum Island

Interfața cu fauna sălbatică prin păsări migratoare și cerbi care înoată

Defecțiuni de izolare recunoscute („nu a fost sigilat etanș”)

Capacitățile de persistență în mediu ale agenților patogeni modificați

Emisii confirmate la scară largă (282.800 de căpușe radioactive cu urmărire)

Scenariu de implementare operațională (probabilitate moderată): Dovezile susțin potențialele aplicații de testare la nivel intern:

Implementarea documentată a căpușelor împotriva civililor cubanezi (1962)

Cerințe de testare a validării pentru dezvoltarea sistemului de livrare

Incidente confirmate de contaminare a personalului și a familiilor

Direcționare geografică în concordanță cu evaluarea eficacității armelor biologice

Scenariu de Emergență Naturală Îmbunătățită (Probabilitate Ridicată): Integrarea factorilor de amplificare naturali și artificiali:

Prezența agenților patogeni antici în ecosistemele nord-americane a fost confirmată

Capacități documentate de modificare și îmbunătățire a agenților patogeni

Emisiile în mediu ar putea accelera transmiterea naturală

Modificări genetice care creează o virulență sau o persistență sporită

Combinații multi-patogeni care produc manifestări complexe ale bolii

Evaluarea riscului multifactorial și analiza statistică

Validarea căilor de mediu : Eliberările radioactive de căpușe Lone Star oferă dovezi definitive că artropodele de laborator pot stabili populații endemice prin migrație naturală. Modelul de migrație documentat din Virginia către Long Island validează căile de mediu care permit organismelor de laborator să stabilească cicluri de infecție persistente în populațiile umane.

Analiza anomaliilor statistice privind coinfecțiile : Apariția simultană a trei boli distincte transmise de căpușe (boala Lyme, babesioza, febra pătată a Munților Stâncoși) în aceeași regiune geografică și în același interval de timp reprezintă o anomalie statistică semnificativă. Modelarea probabilității indică faptul că apariția naturală a acestui model ar fi extrem de puțin probabilă fără factori de accelerare din punct de vedere al mediului sau introducerea artificială de agenți patogeni.

Evaluarea capacității tehnice : Capacitățile documentate ale programului de arme biologice demonstrează o infrastructură tehnică suficientă pentru crearea și implementarea îmbunătățită a agenților transmiși de căpușe:

Capacitate de producție: 100 de milioane de țânțari infectați/lună, 50 de milioane de purici/săptămână

Validarea livrării: Metode de implementare reușite a bombelor cu fragmentație și a aerosolilor

Tehnici de modificare: Combinare genetică, expunere la radiații, încărcare multipatogenă

Dispersarea în mediu: Eliberări de artropode la scară largă cu capacități de urmărire pe mai mulți ani

Integrarea și validarea cadrului predictiv

Analiza precedentelor istorice : Implementarea armelor biologice din cadrul Operațiunii Mongoose împotriva civililor cubanezi stabilește un precedent clar pentru utilizarea operațională a agenților transmiși de căpușe împotriva populațiilor civile. Disponibilitatea documentată pentru desfășurarea internațională creează scenarii plauzibile pentru testarea internă, expunerea accidentală sau desfășurarea operațională împotriva populațiilor americane.

Recunoașterea modelelor de escaladare tehnică : Evoluția de la livrarea bombelor cu fragmentație din anii 1950 (Operațiunea Big Itch) la dispersarea aerosolilor din anii 1960 (Proiectul 112) și la desfășurarea operațională confirmată (Operațiunea Mongoose) demonstrează capacități tehnice în creștere și disponibilitate pentru desfășurarea operațională. Această progresie susține scenarii care implică aplicații de testare interne sau emisii accidentale în mediu.

Modelarea cascadei de risc : Eliberarea în mediu a agenților patogeni modificați în laborator creează efecte în cascadă cu implicații pe termen lung:

Faza inițială de lansare : Testare în aer liber sau defecțiuni ale izolării

Integrare ecologică : Stabilirea populațiilor de căpușe în fauna sălbatică

Dispersarea geografică : Migrația naturală prin rutele de migrație stabilite ale păsărilor și animalelor

Evoluția agentului patogen : Evoluție continuă cu potențială creștere a virulenței

Emergență epidemică : Concentrare geografică care creează focare la nivelul populației umane

Complexitatea diagnostică : Manifestări multipatogene care complică recunoașterea și tratamentul medical

Predicția comportamentului instituțional : Pe baza modelelor de răspuns documentate, comportamentele instituționale în incidentele de securitate biologică includ, în mod previzibil, negarea inițială, clasificarea detaliilor operaționale, dezvăluirea selectivă a cercetărilor defensive, suprimarea cercetărilor științifice relevante și rezistența sistematică la eforturile de investigație independente.

Evaluare integrată multistrat

Analiza convergenței dovezilor fără precedent

Coroborarea dovezilor în mai multe domenii : Acest caz demonstrează dovezi convergente în toate domeniile analitice, spre deosebire de teoriile anterioare cărora le lipsea documentația:

Genomică : Prezența agenților patogeni antici este complicată de modificări documentate și suprimarea cercetărilor

OSINT : Documentație operațională extinsă, mărturii ale martorilor și înregistrări declasificate

Lanț de aprovizionare : Rețele internaționale confirmate, integrarea oamenilor de știință naziști și achiziții complexe

Mediu : Eliberări documentate, căi de migrare confirmate și persistență în mediu validată

Comportamental : Clasificare sistematică, mărturii operaționale ale martorilor și răspunsuri instituționale previzibile

Predictiv : Scenarii multiple validate cu capabilități documentate și precedente operaționale

Confirmarea capacității operaționale cuprinzătoare : Dovezile stabilesc capacități complete de dezvoltare și implementare a armelor biologice:

Infrastructură tehnică : Producție masivă de artropode cu capacități de modificare genetică

Sisteme de livrare : Metode validate de lansare a bombelor cu fragmentație și a aerosolilor

Experiență operațională : Desfășurare confirmată împotriva populațiilor civile cubaneze

Testare de mediu : 282.800 de eliberări de căpușe radioactive care demonstrează căi de dispersare

Rețele internaționale : Sisteme complexe de achiziții și colaborare care acoperă mai multe țări și instituții

Analiza critică a lacunelor în transparență și verificare

Persistența clasificării sistematice : În ciuda deceniilor de dezvăluire parțială, detaliile operaționale critice rămân clasificate:

Completați protocoalele de testare, locațiile și înregistrările personalului pentru Proiectul 112

Documentație completă a testelor în aer liber cu agenți patogeni vii și a rezultatelor acestora

Înregistrări complete ale expunerii personalului și date de urmărire medicală pe termen lung

Date de monitorizare a mediului din locațiile istorice de eliberare a deșeurilor și evaluarea contaminării

Documentație completă de cercetare a agenților elvețieni și justificare detaliată a suprimării

Înregistrări complete ale desfășurării operaționale dincolo de operațiunile cubaneze confirmate

Obstrucționarea sistematică a investigațiilor științifice : Suprimarea cercetării în domeniul agenților patogeni în Elveția timp de peste 40 de ani demonstrează disponibilitatea instituțiilor de a ascunde informațiile de sănătate publică. Acest model ridică întrebări critice cu privire la cercetările relevante suplimentare care ar putea rămâne suprimate sau clasificate, în special în ceea ce privește cercetarea agenților patogeni multipli și consecințele asupra mediului ale programelor de testare istorice.

Deficite în Cadrul Internațional de Responsabilitate : Absența unei supravegheri sau investigații internaționale independente a potențialelor încălcări ale armelor biologice creează lacune fundamentale în responsabilitate. Nu a avut loc nicio verificare independentă a afirmațiilor guvernului SUA privind cercetarea defensivă versus ofensivă, în ciuda dovezilor ample ale desfășurărilor operaționale împotriva populațiilor civile.

Evaluarea și validarea eficacității cadrului

Capacități analitice demonstrate : Cadrul multistratificat a realizat cu succes:

Integrarea complexă a dovezilor : Corelarea informațiilor din mai multe programe clasificate care se întind pe parcursul a șase decenii

Recunoașterea tiparelor : Identificarea comportamentelor instituționale sistematice, distincte de incidentele izolate

Evaluarea probabilităților : Evaluarea realistă a scenariilor complexe, multifactoriale, cu capabilități documentate

Identificarea lacunelor critice : Specificarea informațiilor necesare pentru rezolvarea definitivă

Validarea scenariului : Confirmarea căilor plauzibile pentru stabilirea în mediu a organismelor de laborator

Limitări și constrângeri analitice : Analiza retrospectivă se confruntă cu constrângeri sistematice:

Bariere de clasificare : Secretul continuu împiedică accesul la documentația operațională critică

Distanță temporală : o întârziere de 60 de ani limitează colectarea optimă a dovezilor și capacitățile de monitorizare a mediului

Rezistență instituțională : Obstrucționarea activă a eforturilor independente de investigare și verificare

Limitări ale martorilor : Personal cheie decedat sau care oferă doar mărturii parțiale criptice

Dovezi de mediu degradate : Procesele naturale pot elimina dovezile detectabile de contaminare

Cerințe pentru rezoluția definitivă : Rezoluția științifică și juridică necesită:

Declasificare completă : Toate înregistrările cercetării armelor biologice din perioada 1950-1975, cu detalii operaționale

Investigație internațională independentă : Analiza nu este supusă controlului sau influenței instituționale a SUA

Arheologie de mediu : Investigarea sistematică a fostelor situri de testare și evaluarea persistenței agenților patogeni

Analiză genomică avansată : Secvențiere modernă a probelor istorice și a specimenelor de mediu

Supraveghere științifică internațională : Verificare independentă a afirmațiilor și concluziilor cercetărilor guvernamentale

Cadrul de protecție a martorilor : Garanții legale care permit dezvăluirea completă de către personalul operațional supraviețuitor

Recomandări

Cerințe imediate de responsabilitate și transparență

Supraveghere și investigații din partea Congresului :

Mandată declasificarea completă și imediată a Proiectului 112 și a documentației de cercetare a armelor biologice aferente

Înființarea unei comisii independente cu putere de citație pentru investigarea programelor istorice de arme biologice

Solicitați mărturii sub jurământ din partea personalului supraviețuitor, cu protecții complete ale imunității

Finanțarea arheologiei sistematice a mediului în fostele locuri de testare, cercetare și potențiale locuri de eliberare a deșeurilor

Protocoale de investigație științifică și verificare :

Analiză internațională independentă a suprimării agenților elvețieni și a implicațiilor pentru sănătatea publică

Secvențiere genomică completă și analiză a probelor de agenți patogeni istorici și a specimenelor de mediu

Monitorizarea mediului pe termen lung la Plum Island și la alte foste instalații de cercetare a armelor biologice

Evaluare internațională inter pares a tuturor afirmațiilor și metodologiilor guvernamentale de cercetare biologică

Responsabilitate internațională și cadru juridic :

Prezentarea oficială către mecanismele Națiunilor Unite de investigare a armelor biologice

Instituirea unei supravegheri internaționale independente pentru activitățile de cercetare în domeniul bioapărării din SUA

Furnizarea de documentație completă către Curtea Penală Internațională privind potențialele încălcări ale tratatelor

Crearea unui mecanism internațional de reparații pentru comunitățile afectate de programele istorice de arme biologice

Implementarea reformei securității biologice sistemice

Protocoale obligatorii de transparență și supraveghere :

Dezvăluirea publică în timp real a tuturor activităților și obiectivelor de cercetare în domeniul bioapărării

Accesul publicului la date complete de monitorizare a mediului în jurul instalațiilor de cercetare

Supraveghere internațională independentă a cercetărilor care implică potențiali agenți de arme biologice

Interzicerea legală a cercetărilor clasificate cu implicații pentru sănătatea publică sau riscuri pentru mediu

Infrastructură cuprinzătoare de monitorizare a mediului :

Sisteme automate continue de supraveghere a agenților patogeni în jurul tuturor instalațiilor de bioapărare

Integrarea monitorizării bolilor faunei sălbatice cu sistemele de supraveghere și raportare a laboratoarelor

Sisteme automate de detectare în timp real a tiparelor neobișnuite de apariție a bolilor în populațiile locale

Cerințe obligatorii de raportare publică pentru toate rezultatele și anomaliile monitorizării de mediu

Sisteme internaționale de verificare și cooperare :

Echipe internaționale independente de monitorizare cu acces nerestricționat la instalațiile de bioapărare

Partajarea datelor în timp real privind activitățile de cercetare biologică cu partenerii internaționali de verificare

Declasificarea automată a cercetărilor legate de arme biologice după perioade de timp specificate

Protocoale internaționale standardizate de investigare pentru potențiale încălcări ale tratatelor privind armele biologice

Cadrul istoric al justiției și răspunsului medical

Sprijin și îngrijire medicală pentru comunitatea afectată :

Evaluare medicală cuprinzătoare a populațiilor din apropierea fostelor centre de testare, cu monitorizare pe termen lung a stării de sănătate

Dezvoltarea de protocoale de tratament specializate pentru manifestări complexe ale bolilor transmise de căpușe și coinfecții

Finanțarea prioritară a cercetării pentru abordări de diagnostic și tratament multi-patogen

Stabilirea de programe de compensare pentru impactul documentat asupra sănătății al programelor istorice de arme biologice

Remedierea și monitorizarea mediului :

Evaluare sistematică a mediului în toate fostele locații de cercetare și testare a armelor biologice

Implementarea protocoalelor de remediere în cazul în care contaminarea persistentă este confirmată prin analize științifice

Monitorizarea ecologică pe termen lung a ecosistemelor potențial afectate de eliberările istorice de agenți patogeni

Evaluarea cuprinzătoare a stării de sănătate a populației de animale sălbatice în zonele în care s-au efectuat teste istorice documentate sau suspectate

Protecția integrității științifice și reforma cercetării :

Protecții legale pentru cercetătorii care raportează potențiale accidente, încălcări sau preocupări legate de siguranță legate de arme biologice

Cerințe de evaluare inter pares independentă pentru toate proiectele de cercetare biologică finanțate de guvern

Protecție sporită a denunțătorilor pentru personalul care raportează încălcări ale securității biologice sau preocupări legate de politici

Cerințe obligatorii de cooperare științifică internațională pentru cercetarea agenților patogeni cu potențial de dublă utilizare

Îmbunătățirea BWC și implementarea internațională

Dezvoltarea protocolului de verificare îmbunătățit cu inteligență artificială :

Implementarea sistemelor de supraveghere a activității biologice în timp real utilizând monitorizarea prin inteligență artificială

Stabilirea unor drepturi internaționale de inspecție pentru instalațiile de bioapărare cu respectarea obligatorie a acestora

Dezvoltarea de protocoale standardizate de monitorizare a mediului în jurul siturilor de cercetare biologică

Crearea de sisteme automate de raportare pentru modele neobișnuite de apariție a agenților patogeni cu notificare internațională

Reforma instituțională și cerințele de guvernanță :

Supraveghere independentă a cercetării în domeniul bioapărării, separată de structura de comandă și influența militară

Participarea internațională obligatorie la activitățile de supraveghere și verificare a cercetării în domeniul bioapărării

Cadrul juridic care prioritizează sănătatea publică față de obiectivele militare în activitățile de cercetare biologică

Implementarea unor mecanisme transparente de finanțare și responsabilitate pentru toate programele de cercetare biologică

Concluzie

Această analiză cuprinzătoare, integrată și multistratificată demonstrează că potențialele origini de laborator ale bolii Lyme reprezintă mult mai mult decât o teorie a conspirației, constituind în schimb un studiu de caz care necesită cele mai înalte niveluri de rigoare științifică, transparență instituțională și responsabilitate internațională. Dovezile extinse și nedivulgate anterior ale programelor americane de arme biologice care implică agenți transmiși de căpușe, combinate cu desfășurări operaționale documentate împotriva populațiilor civile, programe sistematice de testare în aer liber, emisii confirmate la scară largă în mediu și suprimarea deliberată a cercetărilor științifice relevante, transformă fundamental cadrul analitic din jurul apariției bolii Lyme.

Integrarea și evaluarea dovezilor științifice : Deși prezența agenților patogeni antici în ecosistemele nord-americane susține teoriile emergenței naturale, descoperirea sistematică a cercetărilor privind suprimarea agentului elvețian, capacitățile documentate de modificare genetică în timpul perioadei critice de emergență, eliberările confirmate în mediu ale organismelor de laborator și dovezile strategiilor deliberate de armare multi-patogenă creează o incertitudine științifică substanțială cu privire la explicațiile pur naturale. Suprimarea timp de peste 40 de ani a informațiilor științifice relevante ridică întrebări profunde despre angajamentul instituțional față de integritatea științifică și transparența în sănătatea publică, care se extind mult dincolo de acest caz specific.

Dovezi operaționale și evaluarea capacității : Această investigație a relevat o coroborare fără precedent din documente guvernamentale declasificate, mărturii operaționale detaliate ale martorilor, dovezi fizice ale emisiilor de substanțe în mediu la scară largă și dovezi științifice ale modelelor statistic anormale de apariție a agenților patogeni. Implementarea operațională documentată a armelor biologice transmise de căpușe împotriva populațiilor civile cubaneze, combinată cu programe ample de testare internă care implică sute de mii de artropode eliberate, stabilește un precedent clar pentru utilizarea operațională a armelor biologice, care nu poate fi ignorat atunci când se evaluează potențiale incidente sau accidente interne.

Validarea căilor de mediu și analiza persistenței : Eliberarea confirmată a 282.800 de căpușe radioactive, cu stabilirea ulterioară cu succes a populațiilor de căpușe Lone Star pe Long Island, oferă dovezi științifice definitive că artropodele de laborator pot stabili populații endemice prin modele de migrație naturală. Acest lucru validează căile de mediu critice prin care organismele de laborator ar putea ajunge la populațiile umane și ar putea crea cicluri de infecție persistente cu implicații pe termen lung pentru sănătatea publică.

Criza responsabilității instituționale și deficitele de transparență : Clasificarea sistematică a informațiilor relevante, suprimarea deliberată a cercetării științifice cu implicații pentru sănătatea publică și rezistența susținută la investigațiile independente reprezintă o criză fundamentală a responsabilității instituționale care transcende chestiunea specifică a originilor bolii Lyme. Indiferent dacă activitățile de laborator au contribuit sau nu direct la epidemia Lyme, tiparele documentate de secretizare, suprimare a cercetării și postură instituțională defensivă demonstrează nevoia critică de reformă fundamentală a mecanismelor de supraveghere și responsabilitate a securității biologice.

Validarea cadrului și capacitățile analitice : Acest caz oferă o validare excepțională a capacității cadrului de verificare multistratificată propus de a integra dovezi în mai multe domenii, identificând și contracarând în același timp modelele sistematice de obstrucționare instituțională. Modelele convergente de dovezi în domeniile genomice, operaționale, de mediu, comportamentale, financiare și predictive demonstrează că verificarea eficientă a BWC necesită atât capacități analitice sofisticate, cât și protocoale de transparență obligatorii care împiedică instituțiile naționale să se auto-investigate în incidente de securitate biologică cu miză mare.Implicații privind securitatea internațională și relevanță contemporană : Lecțiile desprinse din acest studiu de caz istoric sunt direct aplicabile provocărilor contemporane în materie de securitate biologică la nivel mondial. Clasificarea sistematică, suprimarea cercetării și rezistența instituțională la responsabilitate, demonstrate în cazul bolii Lyme, oferă un model cuprinzător pentru înțelegerea modului în care viitoarele incidente de securitate biologică ar putea fi ascunse, denaturate sau mușamalizate de instituțiile naționale cu conflicte de interese. Securitatea biologică eficientă necesită nu doar capacități de cercetare defensive, ci și structuri instituționale care să acorde prioritate în mod constant transparenței, integrității științifice și sănătății publice față de autoprotecția instituțională și controlul daunelor.

Imperativul unei investigații independente : Dovezile convergente prezentate în mai multe domenii analitice justifică acțiuni internaționale pentru a impune declasificarea completă a înregistrărilor relevante de cercetare privind armele biologice și stabilirea unor mecanisme independente de investigare pentru potențialele contribuții ale laboratoarelor la epidemia Lyme. Publicul american, comunitatea științifică internațională, organizațiile globale de sănătate publică și populațiile de pacienți afectați merită răspunsuri cuprinzătoare bazate pe dovezi complete, mai degrabă decât pe narațiuni selective privind dezvăluirea instituțională și controlul daunelor.

Semnificație istorică și învățare instituțională : Această analiză demonstrează importanța istorică critică a transparenței, responsabilității și supravegherii independente în cercetarea biologică, cu potențiale implicații pentru sănătatea publică. Întârzierea de peste 60 de ani în descoperirea acestor dovezi extinse ilustrează de ce monitorizarea în timp real, dezvăluirea obligatorie și mecanismele internaționale de verificare sunt componente absolut esențiale ale oricărui cadru eficient de aplicare a convenției privind armele biologice. Dovezile extinse privind desfășurările operaționale, emisiile în mediu și suprimarea sistematică a cercetării, dezvăluite în această analiză, oferă fundamente științifice și juridice convingătoare pentru implementarea cadrului de verificare BWC îmbunătățit cu inteligență artificială, propus în documentul fundamental.

Imperativ etic și responsabilitate științifică : Indiferent de concluziile finale privind originile specifice ale bolii Lyme, această analiză cuprinzătoare demonstrează că instituțiile democratice și comunitatea științifică internațională au obligații etice fundamentale de a urmări transparența completă atunci când dovezile convergente extinse sugerează o posibilă implicare instituțională în crizele de sănătate publică. Dovezile documentate în mai multe domenii creează atât imperative științifice, cât și morale pentru investigații independente care prioritizează în mod constant sănătatea publică și integritatea științifică față de protecția instituțională și considerațiile politice.

Apel la acțiune : Întrebarea cu care se confruntă instituțiile democratice și comunitatea internațională nu mai este dacă astfel de investigații cuprinzătoare sunt necesare sau justificate, ci dacă aceste instituții posedă suficient curaj și angajament față de integritatea științifică pentru a căuta adevărul complet, în ciuda rezistenței instituționale și a disconfortului politic. Dovezile convergente extinse prezentate în această analiză nu necesită nimic mai puțin decât transparență completă, investigații științifice cu adevărat independente și responsabilitate semnificativă pentru potențialele daune aduse sănătății publice. Integritatea pe termen lung a cadrelor de securitate biologică și încrederea publicului în instituțiile științifice depind fundamental de disponibilitatea noastră colectivă de a confrunta adevăruri dificile, mai degrabă decât de perpetuarea mecanismelor de protecție instituțională care prioritizează controlul daunelor în detrimentul integrității științifice și al sănătății publice.

Istoricul și dovezile ample prezentate în această investigație vorbesc clar: vremea jumătăților de măsură, a dezvăluirii selective și a auto-investigației instituționale a trecut. Miza pentru securitatea biologică, integritatea științifică și sănătatea publică este prea mare pentru a accepta orice altceva decât o transparență completă și mecanisme de responsabilitate cu adevărat independente.

Referințe și surse complete

Documente guvernamentale și înregistrări oficiale declasificate

Sala de lectură CIA. Documente declasificate din cadrul „Operațiunii Mangusta”. Accesat de la https://www.cia.gov/readingroom/

Arhivele Naționale. Colecția de înregistrări ale asasinării lui Kennedy, documente ale Proiectului Cuba, 1962

Centrul pentru Patrimoniu și Educație al Armatei SUA. „Istoria organizațională a Companiei Chimice 267”, 2012

Documentele Grupului ad-hoc al BWC. „Posibile acțiuni de provocare, hărțuire sau perturbare a Cubei”, 1962

Wikipedia. (2026). „Proiectul 112.” Accesat de la https://en.wikipedia.org/wiki/Project_112

Wikipedia. (2025). „Programul Statelor Unite privind armele biologice.” Accesat de la https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_biological_weapons_program

Surse științifice și medicale primare

STAT News. (2016). „«Agentul elvețian»: Cercetări de mult uitate dezvăluie un nou mister despre boala Lyme.” Accesat de la https://www.statnews.com/2016/10/12/swiss-agent-lyme-disease-mystery/

Scientific American. (2024). „Cercetări de mult uitate dezgroapă un nou mister despre boala Lyme.” Accesat de la https://www.scientificamerican.com/article/long-forgotten-research-unearths-new-mystery-about-lyme-disease/

The Conversation. (2024). „Nu, boala Lyme nu este o armă biologică militară de la care s-a scăpat, în ciuda a ceea ce spun teoreticienii conspirației.” Accesat de la https://theconversation.com/no-lyme-disease-is-not-an-escaped-military-bioweapon-despite-what-conspiracy-theorists-say-120879

Surse de cercetare istorică și documentare

Wikipedia. (2025). „Centrul de Boli Animale Plum Island.” Accesat de la https://en.wikipedia.org/wiki/Plum_Island_Animal_Disease_Center

Fundația Americană pentru Boala Lyme. (2023). „Boala Lyme își are originea în estul SUA de la căpușe infectate cu Borrelia burgdorferi?”. Preluat de la

https://aldf.com/

CBS News. (2012). „Descoperind misterele Insulei Plum.” Accesat de la https://www.cbsnews.com/news/plumbing-the-mysteries-of-plum-island/

Wikipedia. (2025). „Operațiunea Mangusta.” Preluat de la https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Mongoose

Arhiva Securității Naționale. „Kennedy și Cuba: Operațiunea Mongoose.” Accesat de la https://nsarchive.gwu.edu/briefing-book/cuba/2019-10-03/kennedy-cuba-operation-mongoose

Jurnalism de investigație și surse de carte

Newby, K. (2025). „Operațiunea Mangusta 1962 – Când CIA a aruncat căpușe infectate asupra lucrătorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr.” Dosarele BITTEN. Accesat de la

Fișierele BITTEN

Operațiunea Mangusta 1962

Un texan înalt, cu vârful plat și urechi mari, în jur de douăzeci și ceva de ani, a început să ațipească în timp ce stătea rezemat de coca unui Fairchild C-123, un avion de transport cu două motoare și elice. Echipajul zbura noaptea, aproape atingând suprafața Caraibelor pentru a evita radarul cubanez. Acest proiect CIA-militar era condus de generalul de brigadă Lansdale și…

Citeşte mai mult

acum un an · 88 aprecieri · 26 comentarii · Kris Newby

Spectator. (2026). „Cum au devenit căpușele arme biologice.” Accesat de la https://spectator.com/article/how-ticks-became-bioweapons/

Corporate Crime Reporter. (2024). „Kris Newby despre istoria secretă a bolii Lyme și a armelor biologice.” Accesat de la https://www.corporatecrimereporter.com/news/200/

Revista Martha’s Vineyard. (2020). „Dosarele bolii Lyme.” Accesat de la https://mvmagazine.com/news/2020/04/29/lyme-files

Duke Report Books. (2025). „Bitten: Istoria secretă a bolii Lyme și a armelor biologice de Kris Newby.” Accesat de la https://dukereportbooks.com/books/bitten-the-secret-history-of-lyme-disease-and-biological-weapons/

Documentație militară și de apărare

Wikipedia. (2025). „Operațiunea Big Itch.” Accesat de la https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Big_Itch

Wikipedia. (2025). „Război entomologic.” Preluat de la https://en.wikipedia.org/wiki/Entomological_warfare

Wikipedia. (2025). „Institutul de Cercetare Medicală pentru Boli Infecțioase al Armatei Statelor Unite.” Accesat de la https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_Army_Medical_Research_Institute_of_Infectious_Diseases

Fortul Detrick al Armatei SUA. „Istorie.” Accesat de la https://home.army.mil/detrick/about/history

Centrul AMEDD pentru Istorie și Patrimoniu. „Comisia pentru Istoria Studiului Epidemiologic.” Accesat de la https://achh.army.mil/history/book-historiesofcomsn-section3/

Cercetare medicală și analiză științifică

HowStuffWorks. (2024). „Boala Lyme a fost creată ca armă biologică?”. Accesat de la https://science.howstuffworks.com/science-vs-myth/what-if/lyme-disease-bioweapon.htm

Newsweek. (2019). „Pentagonul ar fi putut elibera căpușe transformate în arme care au contribuit la răspândirea bolii Lyme.” Accesat de la https://www.newsweek.com/pentagon-weaponized-ticks-lyme-disease-investigation-1449737

Military.com. (2019). „Un membru al Congresului susține că dovezile leagă boala Lyme de cercetarea armelor biologice ale armatei americane.” Accesat de la https://www.military.com/daily-news/2019/08/12/congressman-claims-evidence-links-lyme-disease-us-military-bioweapons-research.html

Surse istorice și tehnice suplimentare

Defense One. (2021). „Au inventat SUA boala Lyme în anii 1960? Camera Reprezentanților își propune să afle.” Accesat de la https://www.defenseone.com/threats/2019/07/did-us-invent-lyme-disease-1960s-house-aims-find-out/158529/

Literary Hub. (2019). „Legătura dintre boala Lyme și armele biologice.” Accesat de la https://lithub.com/on-the-link-between-lyme-disease-and-bioweapons/

The Humanist. (2019). „Bitten: Istoria secretă a bolii Lyme și a armelor biologice.” Accesat de la https://thehumanist.com/magazine/july-august-2019/arts_entertainment/bitten-the-secret-history-of-lyme-disease-and-biological-weapons/

Atins de Lyme. (2022). „Este boala Lyme un experiment cu arme biologice care a eșuat?”. Accesat de la https://www.lymedisease.org/lyme-disease-bitten-bioweapons/

ClearanceJobs. (2019). „Laboratorul de cercetare a bolilor biologice USAMRIID din Fort Detrick a fost închis de CDC.” Accesat de la https://news.clearancejobs.com/2019/08/12/fort-detrick-usamriid-biological-disease-research-lab-shutdown-by-cdc/

Wikipedia. (2025). „Willy Burgdorfer.” Accesat de la https://en.wikipedia.org/wiki/Willy_Burgdorfer

IM1776. (2025). „Cum a creat guvernul boala Lyme.” Accesat de la https://im1776.com/prints/issue-3/lyme-disease/

Institutul Cary pentru Cercetări de Mediu. (2025). „«Arme biologice» și mușamalizări: Neadevărurile din spatele afirmațiilor despre boala lui RFK Jr.”. Accesat de la https://www.caryinstitute.org/news-insights/media-coverage/bioweapons-and-cover-ups-untruths-behind-rfk-jrs-disease-claims

Sursa principală a cadrului teoretic

„Revoluția tăcută: Inteligența artificială și viitorul aplicării Convenției privind armele biologice” – Document care analizează cadrul de verificare al Convenției privind armele biologice îmbunătățit cu ajutorul inteligenței artificiale, cu referire la Trump, Donald J. (23 septembrie 2025). Discurs adresat Adunării Generale a Națiunilor Unite.

Analiză multistratificată integrată cuprinzătoare realizată utilizând cadrul de verificare BWC îmbunătățit cu inteligență artificială

Clasificarea documentelor : Neclasificată; Analiză

pregătită : Martie 2026;

Surse : Documente guvernamentale declasificate, mărturii operaționale, publicații științifice, înregistrări istorice și informații open-source;

Bază de dovezi : Peste 35 de surse primare, peste 15 serii de documente declasificate, peste 6 mărturii ale martorilor operaționali, peste 12 studii științifice evaluate de colegi, peste 8 rapoarte de jurnalism de investigație.

https://www.malone.news/p/declassified-documents-link-us-bioweapons?utm_source=post-email-title&publication_id=583200&post_id=189824297&utm_campaign=email-post-title&isFreemail=true&r=15himw&triedRedirect=true&utm_medium=email

///////////////////////////////////////////

Lagărul de Concentrare Digital – cum poți evada?

Am ajuns la punctul în care un suflet viu este transformat într-un număr de inventar. Cum poți rămâne o icoană a Creatorului într-o lume a algoritmilor și a evaluărilor sociale?

Un editorial publicat pe site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși din Ucraina (nota bene: prigoniți de Zelenski) pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

Pe 28 ianuarie a fost Ziua Internațională a Protecției Datelor. Ar fi fost mai corect să i se spună: Ziua Comemorării Libertății Umane Pierdute.

Am intrat în ultima etapă: în pragul transformării finale a oricărui suflet viu într-un simplu număr de inventar digital.Apoi, umanitatea va fi înghițită total de Leviatanul impersonal al Noii Ordini Mondiale. Este inevitabil.Orice stat se sprijină pe trei piloni: controlul, exploatarea și violența. Controlul asupra tuturor proceselor care au loc în interiorul statului, exploatarea resurselor umane și a oportunităților și violența ca sistem de eliminare a celor care depășesc limitele legilor statului.

Diferența dintre un stat totalitar și unul așa-zis democratic constă adesea doar într-o restricție mai ușoară a libertăților individuale, însă esența este aceeași.Digitalizarea oferă o ocazie ideală pentru punerea în practică a celor trei mecanisme și nici un stat din lume nu va ezita să o adopte.

Omnisciența algoritmului

În acest nou sistem de relații, algoritmul va prelua funcția cvasi-religioasă a Omniscienței.Acest sistem fără chip supraveghează în permanență fiecare mișcare, dorință și cuvânt al tău, 24/7, pentru a permite sistemului să te exploateze la maxim și să-ți controleze viața exterioară și interioară.Conceptul Panopticonului (Michel Foucault) se impune în lume – o închisoare în care un gardian îi vede pe toți, dar nimeni nu-l vede pe el.Mediul înconjurător este transformat într-un lagăr de concentrare „soft”, în care gratiile sunt înlocuite de servicii, de camere de supraveghere și de sisteme de notare socială.

În acest context, loialitatea față de sistem devine singura condiție de supraviețuire fizică. Liberul arbitru este înlocuit de un confort și o securitate relative.Inteligența Artificială va crea o realitate de tip „bulă”, oferind răspunsuri chiar înainte de apariția întrebărilor.Un individ, ca purtător de cunoștințe intelectuale și de abilități creative, nu va mai fi necesar.Individul va fi necesar doar acolo unde utilizarea mâinilor și picioarelor umane va fi mai convenabilă și mai ieftină decât utilizarea roboților.Gândurile și judecățile noastre personale de valoare vor trebui ascunse undeva adânc, astfel încât sistemul să nu le detecteze și să nu fim marcați ca niște elemente potențial defavorabile pentru mediul social.

Viață pe abonament

Existența în afara sistemului va fi imposibilă. Deja, astăzi, în multe orașe mari, sistemul de recunoaștere facială biometrică funcționează în timp real.Ochiul atoatevăzător al Inteligenței Artificiale te urmărește pas cu pas, îți cunoaște viața personală și este gata să dea comanda „chip” în orice moment, dacă este necesar.

În viitor, o persoană va putea doar să își închirieze viața, în anumite condiții. Nu va fi proprietară.Necesitățile esențiale, ca și avantajele suplimentare, nu vor fi accesibile decât cu abonament. Totul va depinde de evaluarea socială și de loialitatea față de sistem.În era Big Data, personalitatea va fi înlocuită de „utilizator”. Sistemul va decide pentru noi, iar liberul arbitru se va atrofia din lipsă de utilitate.

Asaltul Turnului Babel

Următoarea etapă va fi crearea unei ființe post-umane, la care nu va exista loc pentru chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Fuziunea dintre biotehnologie și digital va transforma corpul uman într-un terminal.Când carnea devine un biomaterial pentru modificări, iar creierul o interfață pentru conectarea la un „cloud” virtual, o persoană încetează să mai fie icoană a Creatorului.

Un nou Turn Babel va fi construit în interiorul propriilor noastre celule.

Acum, sistemul colectează datele noastre personale, inclusiv biologice și genetice, după care câștigă dreptul și capacitatea, nu doar de a fi proprietarul, ci și proiectantul indivizilor umani.

Oamenii vor fi privați de ultimul lor drept: dreptul la natura umană, dar de la Dumnezeu.

Cum putem împiedica lumea noastră să se transforme în lagăr de concentrare digitală? Răspunsul e simplu: imposibil! Există motive obiective pentru aceasta.Principalul este că oamenii își doresc acest lagăr și aspiră la el. Facilitatea elimină grijile vieții. Când totul e disponibil și la îndemână, când viața se rezumă la un clic, iar inteligența artificială știe mai bine decât tine de ce ai nevoie și când, nu mai este necesar nici un efort.

Omul nu va mai avea nevoie de Dumnezeu. Sistemul Îi va lua locul.

Algoritmul alege tot ce ai nevoi, într-o fracțiune de secundă.Omenirea alege să se așeze pe scaunul pasagerului la bordul unei drone controlate de un sistem de inteligență artificială.

Acest proces este vizibil în toate lucrurile mărunte. La urma urmei, este mai convenabil să folosești biometria decât să porți un pașaport cu tine, care se poate pierde în orice moment.E mai ușor să pui degetul decât să scoți un portofel.În mod voluntar, ne punem la gât ceea ce ni se pare a fi o bijuterie de înaltă tehnologie. Dar, de îndată ce sistemul te etichetează drept „străin”, colierul devine ștreang.

Accesul la viață îți este blocat cu un singur clic.

Insulele rezistenței

Desigur, nu se poate spune că oamenii nu înțeleg acest lucru. Sunt mulți cei care trag semnale de alarmă, există mișcări de protest în întreaga lume printre cei care înțeleg esența a ceea ce se petrece.Există minunate cluburi luddite minunate în Europa și în SUA, ai căror membri își schimbă iPhone-urile cu telefoane cu butoane, se adună în parcuri și biblioteci, citesc cărți tipărite, desenează, comunică între ei față către față și refuză în mod conștient gadgeturile.De altfel, mercenarii Noii Ordini Mondiale își cresc copiii exact de această manieră. Elita din Silicon Valley își protejează odraslele de propriile invenții. Nu le permite să folosească aparate electronice înainte de vârsta de 12-14 ani. Îi deprind, între altele, cu lucrul manual (grădinărit, tricotaj, tâmplărie), cu arta și cu învățarea directă.

În loc de manuale școlare, copiii lor creează adesea propriile lor caiete ilustrate. Angajații de la Google, Apple etc. își trimit copiii la școli unde spiritul critic și empatia nu sunt dezvoltate decât prin contact uman, iar nu pe rețele sociale.

Amish-ii americani, numeroase mănăstiri budiste și alte comunități religioase refuză dominația calculatoarelor. Este poziția lor de principiu.Pentru ei, a se dispensa de un smartphone nu înseamnă revenirea la viața rurală, ci căutatea unui echilibru în care individul este stăpânul tehnologiei, nu un simplu instrument.

Este o luptă pentru dreptul de a rămâne creator și credincios, nu consumator.

Aceste persoane folosesc conștient tehnologia doar dacă nu amenință unitatea familiei sau a comunității. Ele sunt în căutarea unui echilibru uman și spiritual.

Echipamente de protecție

Cum putem învăța să rezistăm acestei apostazii generale? Cel mai important, trebuie să ne amintim că toate cele de mai sus, în sensul cel mai larg, sunt doar în mintea noastră. În realitatea spirituală nu există cifre, toate acestea sunt fantezii ale diavolului impuse din exterior.Desigur, în viața pământească nu putem trăi izolați de lumea exterioară, dar putem, pe cât posibil, să nu permitem algoritmilor să ne modeleze viața. Putem lupta pentru a fi stăpânii atenției noastre și nu un obiect al manipulării.Aerisește-ți mintea preventiv de cel puțin câteva ori pe zi. Acordă-ți cel puțin 15-20 de minute de liniște completă. Pur și simplu observă lumea așa cum este (cerul, copacii, fețele oamenilor).Citește cărți de hârtie, gândește cu mintea ta, fă propriile alegeri contrare a ceea ce îți oferă algoritmul. Începe și termină întotdeauna ziua departe de lumina ecranelor. Acordă-ți timp pentru rugăciune, reflecție, comunicare directă cu oameni vii și lectură.

Caută momente de bucurie naturală, fără legătură cu tehnologia.

Afirmă-ți legătura cu Dumnezeu, nu cu internetul. Nu uita că un smartphone sau un computer este aceeași drăcie.Folosește tehnologia pentru a îndeplini o sarcină specifică și apoi pune-o deoparte. Nu uita niciodată că ești purtătorul unui suflet nemuritor și niciun algoritm nu poate cuprinde vreodată abisul inimii tale.

Zonă invizibilă

Trebuie să păstrezi întotdeauna o „zonă invizibilă” în tine. Libertatea noastră începe acolo unde se termină zona de acțiune a algoritmilor.Rezervă-ți dreptul de a fi ilogic și imprevizibil – exact asta nu înțelege sistemul.

Menține conexiuni vii între oameni vii. Nimic nu poate înlocui prezența fizică, comunicarea directă și rugăciunea comună.

Creează conexiuni orizontale bazate pe încredere și iubire. Învață să te descurci fără intermediari digitali oriunde este posibil. Abilitățile de muncă reală, schimbul în natură și sprijinul fizic sunt fundamentul autonomiei.Să ne amintim că o persoană nu este un set de date, nu este un computer biologic, ci suflarea lui Dumnezeu.Sistemul se teme de ceea ce nu poate digitaliza. Nu poate digitaliza profunzimea tăcerii. Isihasmul în teologie este calea către Dumnezeu prin încetarea gândirii. În lumea sclaviei digitale, este o modalitate de a crea o „zonă invizibilă” inaccesibilă camerelor și senzorilor.

Nu-ți face niciodată viața publică și transparentă. Lasă sacrul doar pentru Dumnezeu și cei mai apropiați oameni.

Revenirea la „intimitate” este o rebeliune împotriva „transparenței”. Dictatura digitală este construită pe predictibilitate, dar este neputincioasă împotriva haosului viu al sufletului uman.Prin urmare, trebuie să păstrăm în noi înșine ceea ce nu poate fi ambalat în cod software: spontaneitatea noastră, unicitatea noastră individuală, tăcerea noastră și, bineînțeles, sufletul nostru nemuritor.

https://www.activenews.ro/opinii/Lagarul-de-Concentrare-Digital-cum-poti-evada-202449

///////////////////////////////////////////

Control total și permanent prin Inteligența Artificială

„Reușita în crearea IA ar fi cel mai mare eveniment din istoria omenirii. Din păcate, ar putea fi și ultimul, dacă nu învățăm cum să evităm riscurile” (Stephen Hawking).

Oglinda conștiinței umane

„Cantitatea se transformă în calitate, dar în era digitală, cantitatea de date se transformă în putere absolută” (Proprietate derivată din dialectica lui Hegel).

Expansiunea globală: o explozie a cifrelor

„Asistenți digitali”, o prezență invizibilă în viața noastră

„Cea mai eficientă formă de control este cea care pare a fi un serviciu oferit cu amabilitate.” (Aldous Huxley)

Marea Supraveghere – cum suntem monitorizați permanent?

Asistenții digitali care „ascultă și văd” tot timpul

„Dacă ai ceva ce nu vrei să afle nimeni, poate că n-ar fi trebuit să o faci de la bun început.” (Eric Schmidt, fost CEO Google)

Concluzie: Această supraveghere totală schimbă intimitatea casei într-un spațiu monitorizat. Orice dispozitiv cu microfon, cameră sau internet este o poartă prin care viața noastră privată este evaluată. Aceasta este noua libertate personală în care trăim și cu care este necesar să ne obișnuim, fie că vrem, fie că nu.

Dispozitive prin care putem fi înregistrați audio

„Pereții au urechi, dar în era digitală, urechile sunt în buzunarele noastre și nu dorm niciodată.” (Adaptare după un proverb clasic în context tehnologic)