” Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce samănă omul, aceea va şi secera.” (Gal.6/7) Fiindcă am pus în inima şi mintea oamenilor sămânța minciunii, răutăţii, vicleniei, egoismului, datinei, idolatriei, bârfei, cârtirii, lăcomiei, corupţiei, răzbunării, moașteriei, ritualurilor şi altor false şi toxice învăţături, toată omenirea va deveni o junglă ; Pentru că l-am înlocuit pe Creatorul cel viu cu unul cartonat, pictat, iconat, aurit, dar mut, orb, şchiop şi neputincios (Ps.115 şi 135), umblăm ca nişte orbi care conduc alţi orbi, fără Îndreptar Dumnezeiesc, fără Adevăratul Reper- Salvator; Până vine ziua RECOLTEI…” Căutaţi-Mă şi veţi trăi!” (Amos 5/4)…, Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” (Ioel 2/12) Nu va mai duceţi după Puti-Trumpiști, Marxişti, Leninişti, Pesediști, Maoiști sau după alţi Soro-Globa-Natoiști, pentru că veţi deveni una cu Moartea a doua (Ap. Cap. 20)…” Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Mat.11/28-30) Dacă ne înhămam dimpreună cu Duhul Sfânt-Căpetenie,El duce greul, nu noi! Şi, prin mijlocirea lui Hristos îl călcăm în picioare pe Satan (Rom.16/20), căci deja şi-a zdrobit capul în” Cuptorul” Golgotei! Nu vă mai lăsaţi manipulaţi de cei care vă asfaltează drumuri şi poteci, dar vă opresc din drumul învăţăturii care duce la El-Calea Adevărul şi Viaţa, pentru a  ajunge pe stazile de aur din Apocalipsa, cap. 21, nu pe bulevardele lumii, care duc la moarte, nu la Viaţa veşnică! Nu vă mai hrăniţi cu” bunătăţile” lor împănate cu vaccinuri iradiante… Căutaţi Pâinea vieţii, nu doar hrana trecătoare din Ioan, cap.6 ! După cum vă faceţi plinul rezervorului, umpleţi-vă mintea cu Învățătura-Combustia Biblică, Dumnezeiască şi… Însetaţi după Apa vie (Ioan 7/37-39), nu doar după alcool ori băuturi răcoritoare, pentru a râvni după Pomul vieţii veşnice şi izvorul cu Apa vie (Apocalipsa, Cap.21 şi 22) Degeaba oferiţi oamenilor ”oportunităţi îndestulătoare”, dacă nu-i îndreptaţi spre Uşa Isus (Ioan, cap.10), care ne duce în Împărăţia Cerurilor ; În zadar vă înălţaţi turnul Babel până la Cer, căci tot ce e făcut fără Creator devine praf, deşertăciune şi goana după vânt!” Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu vă rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” (Mat.24/2)Poporule, Omule, vrei armonie, corectitudine, adevăr, dreptate- sau hoţie,   haos, preacurvie, tâlhărie si…?Doreşti prosperitate, împăcare, pocăire, cinste, punctualitate, sau   cârtire, vrăjitorie, şmecherie, ruinare? Prietenul păcătoşilor a venit, NU  să ne facem fraţi de hoţie, sărăcie,prostire, ci fraţi de Cruce Biruitoare, pentru că numai Crucea lui este arma cosmică, învingătoare din Ef.6/1-20), iar pimirea Lui, aduce Totul Totului Tot ce este mai bun, sfânt, frumos şi biruitor din univers! Să ne facem una cu răstignirea lui din Romani,cap. 6, pentru ca prin moartea lui să ne eliberze de toată zestrea adamică,pusă de Satan in sânge! Numai prin transfuzia gratuită cu Sânge Dumnezeiesc, (aidoma bobului de grâu care moare pentru belşug), rodește în fiecare Plinătatea  Dumnezeiască, dăruită prin naşterea din nou, ca să ne scape de toate ştiinţele, filozofiile, politicile, învăţăturile, guvernarile,amagirile şi practicile potopiste -demoniceÎmpăcarea tuturor oamenilor-SoundWords; Nimicirea generală; Iniţiere în tema „împăcarea tuturor oamenilor” (1); Evanghelia lui Pavel (3)Misiunea încredinţată celor doisprezece; Evanghelia lui Pavel (2) Misiunea dată în evanghelia după Matei 28-Roy A. Huebner; Carte recomandată: Bogăţia uitatăTaina lui Dumnezeu în diverse epoci ale acţionării Sale; Evanghelia după Ioan (3)Ioan 3-William Kelly; Unul – unii – toţi-Ioan 12.3-8, Fritz von Kietzell; Realitatea învierii lui Hristos Matei 28.1-17-Walter Thomas Turpin; Caracterul şi puterea învierii lui Hristos-Faptele apostolilor 3.13-16; 4.1-2; Filipeni 3.7-11, Walter Thomas Turpin; Paradisul – „Grădina de plăceri” pe pământ…Pomul vieţii şi apa vieţii-Hugo Bouter… CRUCIFICAREA DOMNULUI ISUS CRISTOS…Sapte dovezi ale Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Argumente imbatabile, teologice si juridice… Victoria asupra mortii… Maretia celor 7 afirmatii rostite de Iisus pe cruce…Din restect, dragoste, iubire   fata de jertfirea lui isus, fiecare poate fi onoratin locul OMULUI CARE A DUS CRUCEA LUI ISUS…Mă laud cu crucea lui Hristos… INSCRIPȚIA DE PE CRUCEA LUI ISUS…De ce Invierea Mantuitorului este atat de importanta? Cu Ioan (dar si cu Pavel) în Paradis-Fericirea de a intra în cetatea sfântă, Hugo BouterPrimarul Buzăului cere măsuri dure pentru cei apți de muncă. „Ajutorul social a devenit un stil de viață”; Noile salarii ale judecătorilor CCR: 47.000 lei. Spor stres: 11.700 lei, confidențialitate: 2.300; Trump: Discursul său uluitor la Națiunile Unite; Recenzie a lucrării „Deposedarea și lovitura de stat globală”. De Bernard Gensane; (Si in conturile tradatorilor,profitori ai   lovi-lutiei este Untul ROMANIEI …) Voican Voiculescu, tenebrele Revoluţiei şi o mare problemă naţională: foştii securişti şi torţionari cu certificate de Revoluţionar rămân cu beneficii; (INAINTE DE A DEVENI O REGULA OMENEASCA…)Occidentul devine  Paradisul ipocriților care chinuie animale;(Dupa pandalia mastilor omenesti,urmeaza cele vacaresti!) Comisia Europeană vrea să oblige vacile să poarte măști, pentru a nu mai polua aerul atunci când râgâie;Globaliștii își propun să depopuleze „pașnic” șase miliarde de oameni prin eutanasie în masă; (Ca sa faca din OM un cobai hibridat in slujba lor… ) Bill Gates deține un brevet care îi acordă „drepturi exclusive” de a „computeriza” corpul uman; (Subiecte- Institutul Tavistock- spălarea creierului în relațiile umane, dezinformarea, condiționarea, propaganda) Coleman John, Institutul Tavistock pentru Relații Umane; Douăsprezece semne incontestabile că globaliștii plănuiesc sfârșitul umanității; Globaliștii își propun să depopuleze „pașnic” șase miliarde de oameni prin eutanasie în masă; Fără intimitate, fără proprietate: lumea în 2030, conform WEF; (Mita GUVERNAMENTALA pentru …liniște fiscală)…A dat 8 ani șpagă la ANAF-vicepremierul Dragoș Anastasiu, dezvăluiri în premieră din dosarul de corupție în care a fost amenințat cu pușcăria; Dr.Martin: Pandemia covid a fost un plan elaborat de 56 ani, cu scopul depopulării planetei! Gemenii malefici ai tehnocrației și transumanismului; (”Desteptul” lumii care-si dorea   capul și penisul să-i fie înghețate,pentru a putea fi oamenii îmbunătățiți genetic…corupea totul pentru însămânțarea rasei umane cu ADN-ul său.Dar Depozitul pentru Alegerea Germinală , care urma să fie umplut cu sperma laureaților Premiului Nobel care doreau să consolideze fondul genetic uman…și-a întrerupt activitatea în 1999…) Jeffrey Epstein, înconjurat de personalități științifice, spera să insufle ADN-ul său rasei umane ; (Unii regizeaza furtul istoriei si altii ”deconteaza”) România a încasat despăgubiri de 5,7 milioane de euro după furtul tezaurului dacic din Olanda; „Tranziția alimentară” este un război împotriva hranei, a fermierilor și a tuturor oamenilor din întreaga lume;Transumanul geoinginerizat- Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității; Femeile Anului; Trezirea din coșmarul civilizației occidentale; Dialogul dintre torţionarul Alexandru Rafila şi Lucia Hossu Longin; (In schimbul unor salarii si pensii colosale, astfel sunt spalate zdrentele bastanilor din Romania…) Mai jos veți avea o listă a marilor corupți din ultimii ani și a marilor cazuri de corupție din România care, într-un fel sau altul au rămas nerezolvate, s-au prescris sau au fost rezolvate pe jumătate; Medicii sunt mai corupți decât politicienii, în opinia românilor; Marii datornici, ascunși de ANAF. Lista companiilor cu datorii la bugetul de stat, greu de accesat de cetățeni; Bush și Gorbaciov la Malta: documente anterior secrete din arhivele sovietice și americane despre întâlnirea din 1989, 20 de ani mai târziu; Mihai Eminescu, despre Mama Rusia, în Timpul din 7 aprilie 1878; Angajatul la stat care câştiga jumătate de milion de lei anual. Cum a reuşit să deţină 6 funcţii simultan; Stenograme. Directorii Elcen împărţeau şpaga ca pe pizza: Mâncăm toți! Câte-o felie”; Încă o bătrână CONDAMNATĂ pentru mită în găini: 4 ani de închisoare, după 17 ani de procese ; Ciolacu: „Mă doare în organul genital de deficit”; Diabolicul din mințile șefilor ocultei mondiale! Instituții pentru gineri și nepoți. ASF, din interior; Experimentele îngrozitoare ale CIA cu controlul minții pe oameni; Oamenii naturali și trans-umanii! (Dupa OMG-henizarea omului si…înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic! …) Urmează salata verde și spanacul modificate genetic cu substanțele din „vaccinuri”!!! Mafia pădurilor, descrisă din interior: „Mi s-a reproșat că nu aduc bani la partid“;Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar; Va deveni inteligența artificială superioară omului și va distruge specia umană? Cum influențează alimentele ultra-procesate creierul, intestinele și metabolismul, crescând riscul de obezitate; Cristian Tudor Popescu pune punctul pe i! Un leu care circulă valorează mai mult decât o sută ascunși; O pictură din secolul al XVI-lea care arată jupuirea de viu a unui judecător corupt, Sisamnes! (Doar cateva hahalere…) Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din România?!  Cine sunt beizadelele trimise de România la Bruxelles. Odrasle de foşti miniştri, şefi SIE şi judecători CCR sunt „experţii“ pentru preşedinţia UE; Beizadelele politicienilor care au jefuit România au averile spălate de justiția română! Beizadelele politicienilor care au jefuit România au averile spălate de justiția română! „Odraslele” de Ilie Șerbănescu; Legământul secret al iluminaților întunecați împotriva rasei umane și a planetei; Interesantul jurământ al lui Hipocrate; Piramida Masonica: Control & Dominatie totala; Ordinele unui mason din guvernul mondial către conducătorii statelor lumii; Câte ceva despre NOUA ORDINE MONDIALĂ; „Profețiile” din cartea „Noua Ordine Mondială” publicată în 1989 au devenit realitate în 2019! George Soros, miliardarul cu care nu e de glumit; Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă; Lumea de astăzi și războaiele sfinte nelegiuite; Indonezia taie salariile parlamentarilor după proteste violente. Parlamentele, cuprinse de flăcări; Listă cu persoane care au făcut poliție politică în România; CURIOZITATI SI LUCRURI INTERESANTE DIN AFRICA; UN VIDEO INEDIT CU PAUL GOMA DESPRE PROIECTUL”Republica Evreiască Moldovenească”; Credința unui om de știință; Prea mulți sau prea lacomi? Un răspuns la suprapopularea globală; POLITICO: Tarifele comerciale aplicate de Trump partenerilor Statelor Unite sunt o nebunie care răstoarnă ordinea economică globală; Lumea bipolară a creat două modele globale aflate în confruntare permanentă;Dughin despre Multipolaritate, Unipolaritate și Hegemonie; De la Magda Grădinaru cetire; Charlie Kirk, în propriile sale cuvinte: „negrii la pândă” și „marea strategie de înlocuire”; S-a creat o nouă rasă de oameni printr-un procedeu controversat: “Primul om care va trăi 1000 de ani s-a născut deja”; „Răpit și jefuit în România”: Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel, povestește calvarul prin care a trecut în taxiul luat din Otopeni; Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez; Amurgul politrucilor. Răsăritul demonilor; Ba da, ei au distrus țara! Rețeaua de sinecuri „Paul Stănescu și familia”. Va putea reforma Bolojan o așa mafie?! Baronul de Olt amenință cu ieșirea PSD de la guvernare; Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei; 20.000 lei salariu și 8.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef de la CFR. Lider sindical de 34 ani; (Dupa ce GRECIA  a legalizat ”porno-pesedia”,cauta acul in carul cu prostii impotenti) Criză de muncitori în Grecia: 80.000 de posturi vacante în turism și construcții; Unul dintre cele mai grosolane falsuri din istoria României: cum a fost inventată de boieri istoria Moldovei; În guvernarea PSD, s-au furat bani şi cu locomotiva; Cum a fost jefuită și sărăcită România de ruși. Țara noastră a fost lăsată fără zeci de miliarde de dolari și fără resurse importante; (Din pacate,am fost tepuiti si acum…) Traumă încă vie pentru români. Ce s-a întâmplat acum opt decenii când americanii au decis să facă pe plac rușilor; Cum s-a decis în decembrie 1989 soarta Europei şi a lumii post-comuniste: 30 de documente din arhivele secrete americane şi sovietice; 20 de fapte interesante; Adevaratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma si razboiul global impotriva democratiei si sanatatii publice;TOTUL se va schimba odată ce înveți asta | Cunoștințe masonice de grad 33; (De ce este bine sa ne hranim cu ”SANGE VEGETAL”?) Hemoglobina umană versus Clorofila din plante;Corupția în România – Care sunt cele mai corupte instituții și câți români ar da șpagă; (De rasul curcii…) Pe 11 septembrie 2025 Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis plângerile depuse de Dan Voiculescu și alți condamnați în dosarul ICA! Băi zdrențelor, nu vă e rușine? Scandal în coaliție pe șefia Vămilor – Sorin Grindeanu ‘a explodat’ după decizia luată de Ilie Bolojan: ‘Politică, apolitică, trebuie discutată’; Instituții pentru gineri și nepoți. ASF, din interior; ION ILIESCU CĂTRE MINERI; (Doamne!!!) PROPAGANDA, MANIPULARE ȘI DIVERSIUNE MARCA F.S.N: INCENDIERI ȘI DISTRUGERI; Povestea racilor fierti; DOCTRINA SOCULUI: documentar -De ce NEOLIBERALISMUL si SOCIALISMUL sunt doua fete ale aceleiasi FILOSOFII MASONICE? Cum va arăta harta politică a lumii în 2025; NOII GUVERNANTI AI LUMII; RADACINILE NAZISTE ALE UNIUNII EUROPENE. Despre tehnocrati nazisti, Big Pharma si Codex Alimentarius; (Dupa modificarea genetica a primilor parinti din gradina Eden,prin iradierea cu inteligenta demonic de artificiala…) Intrăm într-o Europă modificată genetic? Cărțile interzise și libertatea de a citi: 5 lecturi esențiale despre curaj, control și conștiință; Profeția romanului lui Orwell, 1984- Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul; Avertismentele ONU: Posibila lichidare a libertății umane și a democrației instrumentată de neurotehnologii; Reportaj: Eseuri despre Noua Ordine Mondială. O conversație cu autorul James Corbett; Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități; În spatele ușilor închise: Summiturile secrete ale grupării Bilderberg reprezintă o amenințare la adresa democrației. „Lumea are nevoie de transparență, nu de secret”;Capitolul unu al familiei Rockefelle; (Elon Musk a aruncat internetul în aer cu un clip din ’92, după care și-a cerut scuze: „S-a ajuns prea departe”)Sute de nume din dosarul agresorului sexual Jeffrey Epstein vor fi dezvăluite. Ce persoane importante se află pe listă; Un consilier al premierului Ilie Bolojan propune măsuri radicale la ANAF: structura de astăzi este nefuncțională; Averea lui Jeffrey Epstein ar putea fi mai degrabă o iluzie decât un fapt; Jeffrey Epstein a fost un infractor sexual. Cei puternici l-au primit cu brațele deschise oricum; Nu există nicio conspirație capitalistă și bogații nu sunt atotputernici; Requiem pentru visul american. Cele 10 principii ale concentrarii bogatiei si puterii – Noam Chomsky; (Si despre strangularea generalului MILEA…) Corvin Lupu despre desfășurarea efectivă a Loviturii de Stat din decembrie 1989 – partea 2; Revoluția română la bilanț (2/4)- Dosar, Eseu- Claudiu Gaiu, Dana Domsodi, dosar, revolutia 1989; Dana Domsodi- Revoluția, 30 de ani mai târziu. Through a Class darkly; Cele mai bune 100 de cărți horror din istorie; Rothschild: Familia care a Cumpărat Lumea? | Adevărata Poveste a Celei Mai Puternice Dinastii; EXCLUSIV: Trump tocmai a dezlănțuit focul infernal al legii – Avocații statului profund primesc în sfârșit ceea ce merită – Au crezut că se pot ascunde în spatele legii! Dr.David Martin: „OMS-ul” programează publicul să accepte genocidul global al umanității!” Percheziţii DNA la sediul ANAF. Mai mulți funcţionari sunt acuzaţi că protejau firme de ridesharing care făceau evaziune; (Pentru taietorii de frunze la caini si tocatori de bani se apropie decontul…) Ilie Bolojan face revoluție: vrea să închidă companiile de stat nerentabile. Ce se întâmplă cu angajații: ”Sunt doar niște fabrici de salarii”; Cum mâncăm, așa ne comportăm. S-a aflat legătura dintre digestie și deciziile pripite;Jeff Bezos caută nemurirea. Miliardarul investește într-un start-up care studiază tehnica anti-îmbătrânire bazată pe reprogramare biologică; Bogații vor deveni putrezi de bogați, săracii și mai săraci… Va însemna ascensiunea roboților sexuali sfârșitul relațiilor? Ar putea Trump să declanșeze accidental „Marea Resetare”? Conspirația transumanistă a lui Epstein: 5 motive pentru care nu ar trebui să depozitezi lucruri pe frigider; (Hartie toaletara de betie pentru Tara… )PREMIERĂ- Hârtia prin care Churchill a vândut ROMÂNIA ruşilor, expusă public prima dată; (Iata unde duce incultura, lenea, manipularea, poluarea-pseudo-media globalie…) Raport: Tinerii adulți își pierd încrederea în America și în economia de piață liberă; Asasinul lui Charlie Kirk locuia cu un partener „transgender”. O ideologie departe de conservatorism; Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și … Elon Musk: „Prin inteligenta artificiala, invocam demonul”. Putem sa il contrazicem? Stie el ce stie! Elon Musk: „Cu inteligența artificială invocăm demonul.” Elon Musk: „Cu inteligența artificială INVOCĂM DEMONUL” / Putin: „Cine va ajunge lider în această sferă, va deveni CONDUCĂTORUL LUMII”; Modurile șocante în care s-au cheltuit banii USAID în toată lumea: promovarea LGBTQ+, mașini electrice, clinici pentru transsexuali, eforturi de „extindere a ateismului” în străinătate, cărți trans pentru copii și „laboratorul Covid-19“ din China; Dan Andrei- GEORGE ENESCU – GENIUL CARE A MURIT ÎNGERULUI SINGURĂTĂȚII; Omenirea este amenințată cu dispariția pe mai multe fronturi. Acum, avertizează unii, apare o altă amenințare potențial mortală – inteligența artificială; Motto-uri – Cele mai frumoase 140 de motto-uri din care să alegi; (Nu s-a vrut sa procesam,pentru a incasa mafiotii din comisioane pentru importuri) Câți bani dăm pe mâncare de import! Record negativ pentru România la importuri de alimente! România importă mâncare nu din lipsă de resurse, ci de plan!Umilință totală la ONU: Trump demolează întreaga ordine mondială; Este oare proiectul de lege britanic „Moartea prin intermediul doctorului” fabricat pentru a mulțumi globaliștii însetați de moarte? Organizația Mondială a Sănătății continuă să pună oamenii de știință nebuni la conducerea sănătății globale, promovând fascismul medical; (Respirare medicala- Ministerul Sanatatii cu toate tiganiile lui imbracate in alb (doar) pe dinafara este plin de …destepti incurabili ! Ei nu vor face nimic bun,pentru ca despartiti de Mine (iOAN CAP. 15)  nu puteti face nimic Bun(DUMNEZEIESC); Guvernele au experimentat războiul biologic timp de decenii folosind insecte ca vectori; (Ati fugit de o intepatura,dar o sa fiti hraniti cu deplina vaccinura…) „Vaccinarea” rezervelor alimentare este modul în care Bill Gates și alți globaliști intenționează să-i vaccineze cu forța chiar și pe cei nevaccinați; Planurile globaliste pentru umanitate se inspiră din experimentele lui John Calhoun cu „utopia șoarecilor; Otrava invizibilă: Cum pesticidele din cer transformă ploaia în toxice; ONU l-ar fi sabotat „în mod deliberat” pe Trump cu gafe la escalator și prompter-Acestea sunt cele două lucruri pe care le-am primit de la Națiunile Unite — o scară rulantă proastă și un teleprompter prost…”; Confruntarea Lavrov – Rubio: începutul sfârșitului pentru Kremlin? Presa corporatistă nu spune nimic despre pericolele şi efectele secundare ale nanotehnologiei; Aceasta ”curatire ”este doar o roada a falsei credinte (idolatre)… Marea Îndrăcire: o operațiune controlată ‒ La fel ca plandemia, războiul și IA; Nebunie! Vaci modificate genetic, care emit mai puține gaze și rezistă mai mult la căldură, autorizate în Canada și în SUA; Doar un video despre ipocriții din Occident; Inainte de a-i ferici pe oameni,fericesc animalele!Zoo-HOLOCAU…Aflati cateva amanunte despre” nevasta” lui Ceausescu- Șoferul lui Iliescu a tăcut 40 de ani! Acum veți afla totul! (Noi platim ,dar tot noi murim –cu zile!) Spitalul de Copii din Iași ar fi ascuns un focar de infecție de la ATI. Șase copii au murit. Nicușor Dan cere anchete și sancțiuni; (Pentru ca poporul doarme inpapuci, iata doar cateva farame ale nepasarii, neimplicarii, ne…) Topul marilor ţepari. Devalizarea banului public; Pentru ca si Ilyescu are ca tata pe Satan, cum scrie in Ioan cap.8/44; Ilycy –parintele PeSeDiei si demoniei globalie- omul sarac si curat, care ne-a pricopsit cu Blestemul Domnului pentru ciuruirea Ceausilor si…care a semanat discordia , coruptia, injustitia, viclenia, tradarea, debandada, mineriada, decembriada,privati-hotia nationala, etc etc …ne da lectii nemuritoare!Det. aici Șoferul lui Iliescu a tăcut 40 de ani! Acum veți afla totul! Aici si la miile de falsi revolutionari sunt miliardele ROMANIEI…LUATI-LE SI DOBANDA! Un strop de dreptate. Gelu Voican Voiculescu rămâne fără indemnizaţia de Revoluţionar. Va da înapoi şi banii pe ultimii 5 ani; Bogații lumii devin și mai bogați, în timp ce săracii nu mai ies din sărăcie: 1% din populație deține 45% din averea globală; Alexandru Rogobete, după vizita la spitalul din Iaşi unde au murit şase copii: Un haos administrativ mai mare, nu am mai văzut de mult; (Desi oamenii cotizeaza si-i indoapa pe sefii doctori,acestia ne omoara cu zile si,culmea,se aleg cu alte functii de sefuti…) Rogobete, după vizita la spitalul din Iași: „N-am mai văzut un haos administrativ mai mare. Există indicii de neglijență”; (Iliescu,sotia lui Ceausescu a nascut PeSeDescu…si au imbacsit TARA cu hoti,pungasi,trantori,corupti si in fund… ) Oficial BNR: Instituțiile sunt pline de pile politice. Au fost parașutați acolo tot felul de oameni care habar nu au despre ce e vorba; Experimentele îngrozitoare ale CIA cu controlul minții pe oameni; Sistemul este responsabil pentru distrugerea planetei. Nu tu! Dezvoltarea durabilă distruge planeta! (de Kim Hill); Războaiele creierului;„M-am născut băiat, am devenit fată și acum vreau să fiu din nou băiat”: Cea mai tânără pacientă din Marea Britanie care și-a schimbat sexul își poate inversa tratamentul de schimbare de sex; O lume plină de surprize; Războiul invizibil (John Pilger – 2010); Ecologie, etică și anarhie (interviu cu Noam Chomsky); (Astazi chinuim animalele, dar maine urmeaza oamenii…) Cows burnt for McDonalds & Co (Dean Foods); Gata cu băieții în rochii la Pentagon! „Singura misiune este războiul!” Crima care a cutremurat România. Dan Antonescu, dezvăluiri cutremurătoare despre uciderea lui Ioan Luchian Mihalea: „Au venit hotărâți să-l omoare”; Un polițist acuzat de proxenetism a fost trimis de instanță să-și ispășească pedeapsa prin muncă voluntară la bibliotecă; Zeci de percheziții la proxeneți din București, Ilfov și Giurgiu: Ar fi fost ajutați de un polițist; (Sabototii ROMANIEI continua potopirea poporului) Consiliul Fiscal confirmă că Guvernul Ciolacu 2 a subestimat deliberat cheltuielile bugetare şi a supraestimat veniturile; (Muma pentru unii si cutră pentru restul…) Încă un mare(SFANT) fugar scapă de închisoare: Curtea de apel București a decis că fosta șefă DIICOT Alina Bica și-a executat pedeapsa în Italia cu suspendare și a retras mandatul de arestare / Bica fusese condamnată la 4 ani cu executare, dar nu a făcut nici o zi de închisoare!Cum se vede în SUA corupția generalizată din România; Paradisul fugarilor: Alina Bica scapă de închisoare- fără vreo zi de închisoare; (Asa s-a nascut privati-hotia si…) Afacerea privatizării Humanitas de către Pleșu și Liiceanu, într-un dosar aflat la CEDO; Onisifor Ghibu a realizat două uniri şi a ajuns în lagărele comuniste; (Ca si ateul Ceausescu  si  Gaddafi cel violat (cu baioneta)  a devenit victima propriilor ”coopii”) înainte de a fi executat; Oaia neagră a guvernării: „PSD, în forma actuală, nu își dorește niciun fel de reformă a statului și a administrației publice”; Știai că … De la Babel la Bruxelles: când sistemul devine stăpân; Creierul este câmpul de luptă al viitorului. Obiectivul declarat al Forumului Economic Mondial este „schimbarea ființei umane”; Cele sapte noi minuni ale lumii; Marile surprize ale REȚELEI SOROS în România. Pe listă se află și Nicușor Dan, Călin Georgescu, Gabriel Liiceanu, Lucian Mîndruță sau Victor Rebengiuc. De ce sume/burse au avut parte?

https://www.globalresearch.ca/brain-battlefield-future/5822326

 

Cele sapte noi minuni ale lumii

Marele Zid Chinezesc

Cândva, Shih Huang-ti, care a unificat China și a devenit primul ei împărat, a ordonat să fie înălțat de-a lungul hotarelor de nord ale țării necuprinse, un zid trainic și durabil, care să țină piept năvălirilor barbare. De la o construcție de apărare până la alta, s-a întins un lanț de fortificații și astfel a început înălțarea Marelui Zid Chinezesc. Asta a fost să se întâmple în secolul 3 Î.Hr, iar înălțarea zidului a fost finalizată în aproximativ 600 de ani. Legenda spune că zidul s-a întins pe acel drum, pe care îl parcurgea Shih Huang-ti pe calul său înaripat. Calul zbura mai mult de 5 mii de km. Acolo unde copitele lui atingeau munții, au fost înălțate turnurile de pază. Înălțimea medie a sectoarelor de zid care s-au păstrat este de 79 metri, iar înălțimea zidului e de circa 5 metri.

Ultimul bastion al incașilor

În secolul XVI, spre țărmurile recent descoperite ale Americii Latine, spaniolii au declarat război statului incașilor existent pe teritoriul de azi al Republicii Peru. Invadatorii bine înarmați, nemiloși și perfizi, i-au supus pe indieni și au prădat orașele acestora. Amintirea despre țara bogată și fericită a rămas doar în legendele antice ale indienilor.

Se povestea, de exemplu că în orașul Cuzco, capitala antică a incașilor, era o grădină înfrumusețată cu statuete de plante și animale turnate din aur curat. În genere, incașii adorau foarte mult aurul, strălucirea lui amintindu-le de lumina soarelui, ei înșiși numindu-se Fiii Soarelui. În 1911 arheologii au descoperit in Anzi, ruinele orașului Machu Picchu. El a fost înălțat la poalele muntelui cu același nume, la nord-vest de Cuzco, la înălțimea de 2500 metri deasupra nivelului mării.

Orașul sculptat în stânci

Petra, minunatul oraș antic, sculptat direct în stânci, se află pe teritoriul actual al statului asiatic Iordania, situat pe peninsula arabă. În secolele III Î.Hr. – II Î.Hr., Petra (Piatra) era capitala statului nabateilor, un grup de triburi arabe. Nabateii erau niște pictori minunați, în a căror creația s-au împletit tradițiile artei egiptene, grecești și arabe.

Orașul era situat într-o vale de munte, la intersecția unor căi de comerț foarte aglomerate. Dezvoltarea orașului a continuat câteva secole. În timpul romanilor, Petra s-a transformat într-un mic orășel provincial.

În Petra s-au păstrat templele, altarele de jertfă, cavourile și casele de locuit cioplite în stânci.

Piramidele mexicane

Acum multe veacuri, când Europa nu știa nimic despre pământurile de peste mări și țări, pe tritoriul actualului Mexic, stat situat în sudul Americii de Nord, și al câtorva state din America Centrală, exista statul puternic al mayașilor. Marea civilizație a poporului maya a apărut la sfârșitul secolului I I.Hr. și a existat până la începutul secolului XVI. Mayașii au fost cei mai buni arhitecți ai Americii precolumbiene. Astăzi piramidele maya sunt cunoscute în întreaga lume. Piramidele serveau ca bază pentru temple. Cu cât era mai înaltă piramida, cu atât mai aproape de cer se puteau înălța preoții.

Amfiteatrul colosal

În Roma, capitala Italiei, sunt foarte multe monumente arhitecturale, orașul fiind fondat cu peste 2500 de ani în urmă. Însă doar unul dintre aceste monumente a fost inclus în lista noilor minuni ale lumii și acesta este Colosseum-ul, înalțat în sec. I d. Hr.

Colosseum-ul este un amfiteatru gigantic. În antichitate, amfiteatre erau numite construcțiile care asemănau puțin cu  stadioanele moderne. Teatrul antic grecesc reprezenta un semicerc: treptele coborând de sus în jos cu locurile pentru spectatori și jos – arena pentru reprezentații. Colosseum-ul avea o capacitate de peste 80 000 de locuri. Cele 80 de rânduri de gradene erau împărțite în patru caturi.

Monumentul marii iubiri – Taj Mahal

Cândva India era condusă de împărații din dinastia Marilor Mogoli. În anul 1627 pe tron a urcat Shah Jahan. El a obținut multe victorii în războaie, însă nu ele i-au adus gloria de veci. Cârmuitorul o iubea nespus de mult pe soția sa, daruindu-i după căsătorie titlul de Mumtaz Mahal sau Taj Mahal (Aleasa Palatului). La moartea ei, inconsolabilul împărat și-a pus de gând să înalțe în amintirea iubitei sale soții un mausoleu măreț.

În curând, în orașul Agra, capitala lui Shah Jahan, au început lucrările de construcție. Lângă râul Yamuna a apărut un templu cu cinci cupole, Taj Mahal, fiind pentru mult timp una din cea mai mare construcție din India.

Statuia colosală a lui Hristos din Rio de Janeiro

Statuia colosală a lui Hristos (Cristo Redentor) a fost instalată pe muntele Corvocado (704 metri), culmea cea mai înaltă care domină orașul și împrejurimile. Ideea înălțării unui monument gigantic pe acest munte a apărut încă în secolul XI, însă prima piatră de temelie la locul instalării statuii a fost pusă abia în anul 1922.

Uriașa statuie, care se înalță peste oraș, se vede din orice punct al orașului Rio de Janeiro.

https://curiozitati.md/cele-sapte-noi-minuni-ale-lumii

 

Marile surprize ale REȚELEI SOROS în România. Pe listă se află și Nicușor Dan, Călin Georgescu, Gabriel Liiceanu, Lucian Mîndruță sau Victor Rebengiuc. De ce sume/burse au avut parte

///////////////////////////////////////////////////////////

 

Oaia neagră a guvernării: „PSD, în forma actuală, nu își dorește niciun fel de reformă a statului și a administrației publice”

 

Det.aici

https://ziare.com/psd/oaia-neagra-a-guvernarii-nu-isi-doreste-reforma-1956328?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=cross_exit&utm_campaign=article

//////////////////////////////////////////////

De la Babel la Bruxelles: când sistemul devine stăpân

Ce spune autorul, Leontiuc Flaviu despre acest titlu incitant

Această carte nu este despre cifre. Este despre oameni. Despre voi – cei care vă treziți dimineața devreme și închideți lumina ultimii, cei care știți cât costă o greșeală de un euro și cât doare o decizie luată sub presiune. Am scris pentru voi, antreprenorii și muncitorii cinstiți, care vă străduiți să construiți ceva durabil într-o lume care pare tot mai nedreaptă și instabilă.

Știu că sunteți obosiți. Știu că de multe ori simțiți că munciți mai mult pentru stat decât pentru familiile voastre. Știu că unii dintre voi ați fost loviți pe nedrept de controale, de taxe, de reguli absurde. Și știu că în tăcere v-ați pus întrebări mari: Mai are rost? – Se poate și altfel? – Unde e Dumnezeu în tot haosul acesta?Veți găsi în paginile următoare nu doar analize, ci și povești. Nu doar dureri, ci și speranțe. Nu doar critici, ci și direcții clare. Sunt so­luții care încep din Scriptură și se pot aplica în viața reală – în firmă, în familie, în societate.

Vă încurajez să o citiți până la capăt. Să vă regăsiți în ea. Să vă luați notițe. Să vă întrebați: Unde sunt eu în povestea aceasta? Și ce aleg să fac mai departe?Această carte este pentru voi. Cu respect. Cu admirație. Cu dragoste.Și cu credința că nu este prea târziu să reconstruim. Împreună. Doar cu Dumnezeu.

vezi aici: De la Babel la Bruxelles – interviu cu Flaviu Leontiuc

 

Despre autor

Leontiuc Flaviu-Cristian este arhitect, pastor și antreprenor, cu experiență în Austria, Germania și România. Deține doctorate în teologie aplicată și științe inginerești, fiind absolvent al Universitatii Oradea, Politehnicii din Timișoara, MBTS Kansas City și al Institutului Teologic Baptist din București. A urmat cursuri universitare la Oxford și Harvard. În prezent, păstorește Biserica Bethel din Schwabach, Germania.

https://nouasperanta.ro/produs/de-la-babel-la-bruxelles-cand-sistemul-devine-stapan/?utm_medium=paid&utm_source=fb&utm_id=6853266560238&utm_content=6853266569638&utm_term=6853266562638&utm_campaign=6853266560238&fbclid=IwY2xjawNWGJJleHRuA2FlbQEwAGFkaWQAAAY7pojMjgEebYxW6kRpfn_eKWYAJEdKL1_PHhhCn-7o0Yxo8wMrQWxhxhLjnaQ90v9OdbY_aem_yInXzWCfD1pKkf4DGNi6Bg

///////////////////////////////////////////////

Știai că …

porumbeii își hrănesc puii cu lapte? Nu e vorba de lapte ca al vacilor sau oamenilor, ci de o substanță specială, produsă chiar în gușa păsărilor adulte.

Se numește „lapte de gușă” și este bogat în proteine, grăsimi și anticorpi. Atât femela, cât și masculul îl secretă în primele zile după eclozarea ouălor. Substanța are o consistență cremoasă și este regurgitată direct în ciocul puilor.

Acest „lapte” este vital pentru supraviețuire, pentru că puii de porumbel se nasc orbi, golași și neputincioși. Fără hrana concentrată oferită de părinți, nu ar rezista. Pe măsură ce cresc, laptele este combinat treptat cu semințe și boabe, până când puii pot mânca singuri.

Fenomenul nu este unic doar la porumbei. Păsările flamingo sau masculii de papagal imperial folosesc un mecanism asemănător. Dar la porumbei, această grijă părintească este una dintre cele mai remarcabile adaptări ale naturii.

Data viitoare când vezi un porumbel hrănindu-și puiul, amintește-ți că în spatele acelui gest simplu se ascunde un proces biologic uimitor, care seamănă surprinzător de mult cu lumea mamiferelor.

////////////////////////////////////////////

 

(Ca si ateul Ceausescu  si  Gaddafi cel violat (cu baioneta)  a devenit victima propriilor ”coopii”) înainte de a fi executat

Dictatorul libian a fost sodomizat şi împuşcat de aproape. Apoi a fost fotografiat ca un trofeu, după moarte. Aşa a fost tratat colonelul Gaddafi de rebelii care l-au capturat. Dictatorul libian, la a cărui capturare au contribuit decisiv forţele NATO, a murit în urma rănii făcute de un glonţ tras de aproape în cap. Anunţul a fost făcut de Othman al-Zintani, unul dintre medicii legişti de la morga din Misrata, unde a fost realiz

După ce l-au expus într-un mall, unde mii de libieni l-au fotografiat, cadavrul lui Muammar Gaddafi va fi predat familiei ca să fie înhumat. „Am hotărât să predăm trupul neînsufleţit tribului său, pentru că nicio rudă apropiată nu este disponibilă în acest moment”, a declarat Ahmed Jibril, premierul Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT), admiţând că Gaddafi era viu când a fost găsit de rebeli, în conducta de evacuare din oraşul Sirt.

 

Ţinut într-un depozit pentru carne

Însă, deocamdată, la ordinul CNT, cadavrul este ţinut într-o cameră frigorifică, utilizată de obicei pentru depozitarea cărnii, în Misrata. Mii de libieni înarmaţi cu telefoane mobile dotate cu cameră şi foarte mulţi copii stau la coadă ca să vadă cu ochii lor cadavrul colonelului care i-a condus cu mână de fier 42 de ani şi pe cel al fiului său, Mutassim, împuşcat de rebeli în cap. Urlă de bucurie ,,Allah este mare!” şi se fotografiază cu mortul-trofeu. „Gaddafi a fost mai rău ca Hitler”, a declarat Mohamed (23 de ani), unul dintre libienii care stau la coadă în faţa depozitului de carne. „A plătit mercenari ca să-şi ucidă propriul popor. A ordonat să fie împuşcaţi şi bombardaţi civilii nevinovaţi, a cerut miliţiilor sale ca libienii să fie torturaţi şi asasinaţi. Nu avea niciun fel de morală”, a mai spus tânărul.

 

 

Corpul fotografiat într-o cameră frigorifică 

 

Fiica lui Gaddafi, Aisha, a auzit cum tatăl ei a fost executat. Vorbea cu el la telefon exact în momentul în care fusese capturat de rebeli. A auzit împuşcăturile care l-au omorât pe dictator. ONU şi Statele Unite cer o anchetă asupra modului în care a murit Muammar Gaddafi. ,,Cred că este important ca acest nou guvern, Consiliul Naţional de Tranziţie, ca efortul de democratizare a Libiei să înceapă cu dreptul, în litera legii şi a justiţiei”, a declarat secretarul de stat american, Hillary Clinton.

 

  Colonelul Gaddafi a fost sodomizat

Solicitarea unei investigaţii pare îndreptăţită, dacă luăm în calcul imaginile publicate pe site-ul LiveLeak, care arată cum Muammar Gaddafi este sodomizat de opozanţii care l-au capturat. Imaginile cumplite arată cum rebelii îl ţin strâns pe dictator, care are hainele pline de sânge, şi îi bagă o bâtă de lemn în posterior. Imaginile îl arată pe Gaddafi, din spate, cu pantalonii plini de sânge.

Reacţiile occidentale

Barbaria rebelilor nu a trecut neobservată nici de guvernul de la Londra. Ministrul britanic al Apărării, Philip Hammond, consideră că reputaţia noilor autorităţi de la Tripoli este „pătată” din cauza uciderii fostului lider libian Muammar Gaddafi. „Tânărul guvern libian va înţelege că, pe plan internaţional, reputaţia sa este puţin pătată după ce s-a întâmplat”, a declarat Hammond. „Sunt convins că vor conştientiza acest lucru şi vor lua măsuri pentru restabilirea reputaţiei”, a adăugat oficialul britanic.

Totodată, noi mărturii şi noi înregistrări video aduc informaţii în plus despre ultimele clipe de viaţă ale lui Muammar Gaddafi. O înregistrare video preluată de toată presa occidentală arată cum Gaddafi este executat cu sânge-rece.

Gaddafi este împins de un grup de rebeli, în timp ce el stă nemişcat, la pământ. Apoi este târât într-un camion. „Ce faceţi? Nu e permis aşa ceva în lumea islamică. Ce faceţi voi e interzis”, spune Gaddafi.

 

„Ce se întâmplă? Taci, câine!”

„Ce faceţi voi e rău, oamenilor. Ştiţi ce e bine şi ce e rău?”, mai zice el. Unul dintre tinerii rebeli ţipă: „Muammar este un câine!”, în timp ce fostul lider îşi şterge sângele care-i curge pe gât şi pe umeri. Gaddafi gesticulează către tânăr să aibă răbdare şi-l întreabă „Ce se întâmplă?”. Aceleaşi imagini prezintă un tânăr soldat care poartă victorios o cizmă şi strigă: „Asta este cizma lui Muammar! Victorie! Victorie!”. Cineva strigă  „Ţine-l în viaţă”.

Gaddafi cere îndurare, însă un soldat spune „Taci, câine!”. Se aude un foc de armă, iar înregistrarea se încheie. Înregistrarea aceasta pare să confirme într-o oarecare măsură ce a povestit un rebel, Hammad Mufti Ali (28 de ani) care a participat la prinderea colonelului libian.

 

Corpul a fost pastrat într-o cameră frigorifică -Sodomizat de rebeli

 

„L-au scos din canalul de scurgere şi îl îmbrânceau”, a declarat Ali, citat de „Corriere Della Sera”. „Gaddafi le-a spus rebelilor că era dispus să le ofere orice pentru a-l lăsa în viaţă. Pierdea mult sânge. Avea răni de schije şi pentru că fusese bătut. La un moment dat, cineva i-a spus că în loc să vorbească despre bani, mai bine s-ar ruga înainte de a muri. Dar continua să ne spună că ne va da bani mulţi şi aur”, a povestit Ali. Într-o altă înregistrare – mulţi dintre rebelii care au participat la prinderea lui Gaddafi au filmat împuşcarea acestuia – un soldat pe nume Sanad Al-Sadek al-Ureibi susţine că el este cel care l-a împuşcat în cap pe liderul libian.

Verigheta dictatorului, trofeu de luptă

Potrivit autopsiei, glonţul extras din capul lui Gaddafi provine de la un pistol cu calibrul de 9 milimetri. Este o armă care nu poate fi folosită în luptă de la prea mare distanţă, spun experţii. Al-Ureibi spune că l-a împuşcat pe dictator şi în axilă. Între timp, rebelii se laudă cu diverse obiecte care i-au aparţinut lui Muammar Gaddafi. Haina însângerată pe care o purta colonelul în momentul în care a fost executat, un inel de aur, care are gravat pe interior data casătoriei cu cea de-a doua soţie, Safia, pistolul său Colt, poleit cu aur şi un pantof al său.

„Am hotărât să predăm trupul neînsufleţit tribului său, pentru că nicio rudă apropiată nu este disponibilă în acest moment.”

Ahmed Jibril

premierul Consiliului Naţional de Tranziţie

„Tânărul guvern libian va înţelege că, pe plan internaţional, reputaţia sa este puţin pătată după ce s-a întâmplat.”

Philip Hammond

ministrul britanic al Apărării

„Bietul de el urla ca un porc!”

Circa 20 de mercenari sud-africani au încercat să-l ajute pe Muammar Gaddafi să fugă din Sirt, unde a fost asediat, în Niger, relatează săptămânalul african „Rapport”. Unul dintre mercenari, Deon Odendaal, care se află în prezent într-un „spital din Africa de Nord”, a povestit cum convoiul lor a fost atacat. Gaddafi şi câţiva gardieni s-au ascuns într-un canal din apropiere. „A fost o orgie oribilă, oribilă”, a comentat Odendaal. „Bietul de el urla ca un porc!”, a adăugat mercenarul sud-african.

Părerea Expertului: „Sunt acte reprobabile, dar greu de judecat în asemenea momente revoluţionare, pline de emoţie”

Iulian Chifu, expert în politică externă, consilier prezidenţial

În cazul Libiei vorbim despre o situaţie de război, despre o atmosferă revoluţionară, în care un dictator este judecat sumar şi executat de un tribunal format ad hoc. Din acest motiv este foarte greu de stabilit în ce mod s-a petrecut moartea lui Muammar Gaddafi, dacă a murit în schimbul de focuri iscat între susţinătorii regimului şi opozanţii acestuia. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a cerut o clarificare a circumstanţelor în care a survenit decesul fostului lider libian. Actele de cruzime se întâmplă mereu în astfel de momente revoluţionare.

Sodomizat de rebeli 

Vă amintesc, că şi noi, în România, la revoluţie am înfiinţat un tribunal ad hoc care a decis executarea imediată a lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale. Din aceeaşi serie face parte şi dusul în cuşcă, la proces, al fostului lider egiptean, Hosni Mubarak. Este soarta dictatorilor care încearcă să-şi prelungească puterea sine die. Actele comise în astfel de momente de schimbare, pline de emoţie, pot fi cu greu supuse unor judecăţi de valoare. Subliniez, sunt acte reprobabile petrecute în Libia, însă foarte greu de judecat. Nu cred că cineva (n.r.- implicat în uciderea colonelului Muammar Gaddafi) va fi adus în faţa instanţelor pentru a fi judecat. Nu cred că cineva va fi supus oprobriului comunităţii internaţionale. Este clar că fostul lider libian, Muammar Gaddafi, a avut soarta tuturor dictatorilor. Este demonstrat de istorie că dictatorii nu au parte de un tribunal per se, ci de un tribunal revoluţionar ad-hoc, iar rezultatul judecăţii este cunoscut dinainte. Gaddafi a avut de mai multe ori posibilitatea să-şi negocieze o plecare de la putere paşnică, un refugiu în străinătate, dar a refuzat constant şi a luptat până în ultima clipă, ucigând oameni. Soarta pe care a avut-o era, în acest context, previzibilă.

„Şi noi, la revoluţie, am înfiinţat un tribunal ad-hoc care a decis executarea imediată a lui Ceauşescu.”

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/gaddafi-violat-si-batjocorit-inainte-de-a-fi-1317526.html

//////////////////////////////////////////////

 

Onisifor Ghibu a realizat două uniri şi a ajuns în lagărele comuniste

 

Onisifor Ghibu (1883-1972) a fost unul dintre marii arhitecți ai Unirii Basarabiei și ai Marii Uniri de la 1918. De-a lungul vieții sale, a fost un vizionar al unității naționale, luptând cu determinare pentru drepturile românilor din teritoriile aflate sub ocupație străină. Prin activitatea sa politică, jurnalistică și pedagogică, a contribuit decisiv la dezvoltarea conștiinței naționale.

Însă, în ciuda meritelor sale imense, regimul comunist l-a persecutat, condamnându-l la marginalizare și detenție. A fost declarat persona non grata în propria țară, dar a rămas un simbol al curajului și al idealismului neclintit.

 

Refugiul în Basarabia și rolul său în Unirea din 1918

În 1916, Onisifor Ghibu se refugiază la Iași, iar un an mai târziu trece Prutul și se stabilește la Chișinău. Cu o viziune clară asupra viitorului Basarabiei, se implică activ în renașterea culturală și politică a provinciei.

 

Contribuțiile sale esențiale în Basarabia:

✅ A pus bazele Partidului Național Moldovenesc, formațiune politică ce avea ca obiectiv principal Unirea cu România.

✅ A fondat și coordonat publicația „România Nouă”, un ziar militant pentru cauza unirii.

✅ A organizat și modernizat învățământul românesc din Basarabia, impunând utilizarea alfabetului latin și a manualelor în limba română.

✅ A facilitat adoptarea deciziei istorice din 27 martie 1918, când Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România.

Momentul a fost marcat de titlul de pe prima pagină a ziarului său: „BASARABIA S-A UNIT CU ȚARA-MAMĂ”.

De la Unirea Basarabiei la Marea Unire

După realizarea Unirii Basarabiei, Onisifor Ghibu se întoarce în Transilvania pentru a continua lupta națională. La 1 decembrie 1918, este ales secretar general al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, având misiunea de a restructura învățământul românesc din Ardeal.

În perioada interbelică, a fost un fervent susținător al educației și culturii naționale. A contribuit la înființarea Universității „Dacia Superioară” din Cluj și a fost unul dintre cei care l-au convins pe Emil Racoviță să revină în România și să înființeze primul institut de speologie din lume.

 

Persecutat de regimul comunist

În ciuda meritelor sale incontestabile, Onisifor Ghibu a fost persecutat după instaurarea regimului comunist. A fost acuzat de „agitație publică” pentru că a scris liderilor sovietici Hrușciov și Bulganin, cerând retragerea trupelor rusești din România.

În 1945, a fost trimis în lagărul de la Caracal, unde a petrecut 222 de zile de detenție în condiții mizere. Ulterior, în 1956, a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru îndrăzneala de a cere independența României față de influența sovietică.

După eliberare, a fost redus la tăcere, trăind izolat și interzis de la publicare. Cu toate acestea, a continuat să scrie memorii și corespondențe, păstrând vie speranța unei Românii libere.

Moștenirea lui Onisifor Ghibu

Onisifor Ghibu a murit în 1972, la aproape 90 de ani, rămânând un simbol al patriotismului și al luptei pentru unitate națională. În ciuda persecuțiilor, numele său a fost recunoscut post-mortem:

? În 1983, UNESCO l-a inclus în Calendarul Internațional al Personalităților Marcante.

? În 1998, un monument în cinstea sa a fost ridicat în Chișinău.

? Mai multe străzi și instituții de învățământ din România și Republica Moldova îi poartă numele.

Astăzi, la mai bine de un secol de la Unirea Basarabiei cu România, lecția de viață a lui Onisifor Ghibu rămâne un exemplu de curaj, devotament și dragoste de țară.

 

Întrebări frecvente despre Onisifor Ghibu

❓ Ce rol a avut Onisifor Ghibu în Unirea Basarabiei cu România?

Onisifor Ghibu a fost unul dintre principalii militanți pentru unire, activând ca lider politic, jurnalist și reformator al învățământului din Basarabia.

❓ De ce a fost persecutat de regimul comunist?

Pentru opoziția sa față de ocupația sovietică, Ghibu a fost arestat, închis și redus la tăcere de regimul comunist.

❓ Ce a realizat Onisifor Ghibu în domeniul educației?

A modernizat sistemul educațional din Basarabia și Transilvania, a fondat școli, a introdus limba română ca limbă de predare și a contribuit la înființarea unor instituții de prestigiu.

❓ Cum este comemorat astăzi Onisifor Ghibu?

Numele său este purtat de străzi, instituții și monumente din România și Republica Moldova, iar în 1983, UNESCO l-a recunoscut ca personalitate marcantă a istoriei.

https://www.voceanationala.ro/onisifor-ghibu-a-realizat-doua-uniri-si-a-ajuns-in-lagarele-comuniste/?fbclid=IwY2xjawNPgFFleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBNNzVValhJZnZWTlI1RW5GAR51-cpnu0sxLmGyTZ5nayXYtOyCz1W0caUTkyAiif4qNpsNeB2uPWU3DDmt9w_aem_RanPWVY213qUGg6hwElnzA

////////////////////////////////////////////

 

 

(Asa s-a nascut privati-hotia si…) Afacerea privatizării Humanitas de către Pleșu și Liiceanu, într-un dosar aflat la CEDO

 

Victor Roncea

Curtea Europeană a Drepturilor Omului are pe rol o cerere în care este atinsă între altele și privatizarea fostei Edituri Politice a PCR transformată de Andrei Pleșu în Editura Humanitas și atribuită prin Ordin de ministru al Culturii, în Guvernul FSN Iliescu-Roman, prietenului și colegului său din Grupul pentru Dialog Social, Gabriel Liiceanu. Mai mult: conform procesului afl at pe rol la CEDO în Afacerea Humanitas a fost implicat și un alt membru al GDS și totodată al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN): cunoscutul activist Gabriel Andreescu.

Dacă DNA ar lua la puricat operațiunile ilegale ale tuturor guvernelor post-decembriste, Andrei Pleşu ar trebuie să fie invitat pentru a da explicaţii, alături de Petre Roman și Ion Iliescu, nu numai despre mineriada din 1990. În contextul în care Pleşu şi-a publicat toate cărţile la Editura pe care i-a făcut-o cadou prietenului său Liiceanu, conflictul de interese ar putea fi cea mai mică infracţiune la care s-a dedat, ca ministru al Guvernului FSN-GDS. Guvern rezultat din conspirația „grupului preconstituit anterior datei de 22 decembrie 1989”, ca să cităm din Comunicatul Parchetului General cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale faţă de inculpatul Ion Iliescu și compania lui sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanităţii.

 

„Ilegalități nesfârșite” pentru GDS

După publicarea de către EvZ a materialului despre înființarea Grupului pentru Dialog Social de către un agent KGB – Silviu Brucan – și unul al Ungariei comuniste – Alin Teodorescu, de mână cu Pleșu și Liiceanu, s-au ridicat mai multe aspecte legale, pe care am dorit să le sintetizăm, conform unei opinii avizate. Una dintre cele mai avizate. Este vorba de Valerian Stan, fondator al CADA în 1990, fost șef al Departamentului de Control al Guvernului CDR, poziție din care a inițiat primele acțiuni de anticorupție la nivel înalt, care vizau devalizarea statului de către demnitari ai acestuia, fost director de programe și vicepreședinte al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), fost președinte al Alianței Civice, colaborator al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România la elaborarea unor proiecte legislative şi pentru redactarea de sesizări penale specifice ș.a.m.d., în prezent membru al Consiliului director al Fundaţiei Centrul de Resurse Juridice (CRJ). Astfel am aflat și faptul că ilegalitățile prin care s-a făcut „transferul de proprietate” al Editurii Politice a PCR „au fost practic nesfârșite – lucruri de neimaginat în ordinea de drept de atunci” sau de acum.

Reamintim pe scurt faptele, dovedite prin documente apărute în exclusivitate în EvZ: La data de 8 ianuarie 1990, Silviu Brucan, fondator al Grupului pentru Dialog Social, în calitate de reprezentant al Consiliului Frontului Salvării Naționale le aprobă colegilor săi de Grup, Gabriel Liiceanu și Alin Teodorescu, sediul impozant din Calea Victoriei 120, care aparținuse UTC (pentru Nicu Ceaușescu) și care fusese trecut în acte în administrarea Minsterului Culturii, respectiv a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”. La data respectivă organizația nu era constituită legal. Cei doi au preluat patrimoniul de lux al UTC transferat Ministerului Culturii fără acoperirea legii. Înregistrarea ca persoană juridică a GDS a avut loc după 22 ianuarie 1990.

Tot înainte de înființarea legală a GDS, Ministerul Culturii, prin Andrei Pleșu, la rândul lui membru fondator al GDS, aprobă înființarea asociației și acordă și o subvenție financiară neprecizată, în bani peșin, din fondurile Ministerului Culturii, pentru funcționarea organizației sale și a colegilor săi de Grup. Apoi, la 20 februarie 1990, Andrei Pleșu, în calitate de Ministru al Culturii, emite Ordinul nr 82, prin care anunță retroactiv, că de la data de 1 februarie 1990 „se înființează editura Humanitas” și „cu aceeași dată se numește drept director al editurii Humanitas domnul Gabriel Liiceanu”, tovarășul și colegul său de GDS. Prima librărie Humanitas apare pe domeniul GDS de pe Calea Victoriei 120: „Librăria din fundul curții”…

Conform memoriilor artistului Eugen Mihăescu, membru de Onoare al Academiei Române și fost ambasador al României la UNESCO, totodată cel care l-a găzduit pe Silviu Brucan la New York, în turneul acestuia din 1988, GDS a fost fondat de fapt în casa lipită de cea a lui Pleşu, de pe strada Paris, lângă Guvern, unde stătea cumnatul lui Pleșu, arhitectul Ascanio Damian, la rândul său membru fondator al GDS, și unde își făcuseră cartier general Iliescu și Brucan în zilele „revoluției”.

 

Abuz în serviciu contra intereselor publice, trafic de influență și alte fapte penale

Iată opinia avizată a expertului consultat de EvZ în această speță, Valerian Stan: „La vremea săvârșirii lor, toate aceste fapte constituiau infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiuni ce se pedepseau cu închisoare până la 5 ani. Mă refer la ce-au făcut Brucan și Pleșu. În cazul celor care au intervenit pe lângă ei, avem de-a face cu infracțiunea de trafic de influență, care se pedepsea cu închisoare până la 10 ani. În același timp, prin modalitatea concretă în care au fost săvârșite, ele mai îmbrăcau și forma altor infracțiuni prevăzute și pedepsite la acea vreme de legea penală”. În ceea ce privește sediul GDS, având în vedere că acesta a fost însușit fraudulos “responsabili de toate cheltuielile statului din cei 29 de ani sunt cei care l-au atribuit illegal, respectiv Ministerul Culturii în solidar cu Andrei Pleșu”, ne spune specialistul în anti-corupție.

 

Pleșu a secretizat Ordinului de atribuire a Editurii PCR lui Liiceanu

„Pentru fundamentarea unei cereri cu care m-am adresat CEDO, cerere pe care Curtea a comunicat-o în urmă cu șase ani Guvernului, am documentat atribuirea Editurii Politice de către ministrul Pleșu d-lui Liiceanu, editură care a devenit Editura Humanitas. Și care a adus apoi, din 1990 și până azi, frumoase beneficii și d-lui Pleșu și atâtor membri ai GDS.”, afirmă Valerian Stan, pentru a ne furniza apoi și o informație care ar trebui să dușeze puțin, cu apă rece, apologeții celor doi intelectuali de rasă și de casă ai tuturor regimurilor: „Ilegalitățile prin care s-a făcut acest «transfer de proprietate» au fost practic nesfârșite – lucruri de neimaginat în ordinea de drept de atunci. Ordinul d-lui Pleșu nu doar că n-a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial, dar, cum aveam să descopăr cu ocazia de care spun, potrivit «dispoziţiilor interne» ale Ministerului era stabilit inclusiv că «acest document nu se fotocopiază şi nu se scoate în afara instituţiei»”. Dacă îl studiem puțin, înțelegem și de ce.

Ordinul în cauză, Nr. 82, prezintă nişte ciudăţenii: el este semnat şi ştampilat pe 19 februarie 1990 dar înregistrat pe 20 februarie şi se referă la viitor la o acţiune care deja s-a desfăşurat, de la 1 februarie, în baza unei Hotărâri din… 5 februarie. Dar, totuși, de ce trebuia ținut secret? Poate doar pentru a triumfa minciuna. Pentru că nu mai departe de acum doi, Mircea Vasilescu, fost redactor șef al revistei lui Andrei Pleșu „Dilema Veche”, mințea printre dinți într-o luare de poziție (drepți) pentru patronul său, afirmând că, cităm, „Dl Liiceanu a fost de fapt numit director la fosta Editură Politică: administrativ și birocratic, ăsta-i adevărul, pe bază de documente. Denumirea «Humanitas» (și nu doar denumirea) a apărut după.” Dar, după cum stă scris în Ordinul care trebuia să rămână secret, adevărul „pe bază de documente” stă tocmai invers: începând cu data de 1 februarie se înființează Editura Humanitas și cu aceeași dată se numește în funcția de director Liiceanu, cu un salariu de 5610 lei și o indemnizație de conducere de 300 lei, ocazie cu care editura nou înființată preia patrimoniul Editurii politice (document atașat).

 

 

Pomanagii tuturor regimurilor

Mircea Vasilescu este normal să mintă. Din 1993, Ion Iliescu i-a oferit lui Andrei Pleșu plata integrală a revistei „Dilema”, cu salarii, angajaţi intelectuali (sau intelectuali angajaţi?), şoferi, maşini, sediu, birouri, secretare, căldură, electricitate, apă caldă, hârtie igienică, tipar, portar. Era vremea când Iliescu limita apariţia ziarului „România liberă” prin stoparea difuzării hârtiei de tipar de la unicul distribuitor, Fabrica Letea. La „Dilema” nu existau însă… dileme existenţiale. Salariul gros, inclusiv al lui Mircea Vasilescu, revărsat din buzunarele contribuabililor în conturile intelectualilor, curgea valuri. Chermeza ideologică decontată de Fundaţia Culturala Română a mers ca unsă peste un deceniu, şi sub Constantinescu şi apoi, din nou, sub Iliescu. Ar putea oare un contabil bun să facă un total, pentru o firmă cu zeci de angajaţi și o publicație cu cheltuielile aferente, timp de 11 ani? Oare se putea face un spital pentru copiii bolnavi de cancer din banii aceștia?

 

Afacerile GDS, FSN și Humanitas, la CEDO

Patrimoniul exact al celei mai importante edituri din România, responsabilă de tipărirea color la calitate de lux a „Operelor” lui Nicolae Ceaușescu, sub atenta îngrijire a lui Walter Roman, tatăl lui Petre Roman, a rămas până azi necunoscut. Jurnalistul Ion Spânu afirma în Cotidianul că patrimoniul Editurii Politice era format şi din „mijloacele fixe (inclusiv tipografie color) şi mobile existente la acea dată. Nimeni nu a spus niciodată cîţi bani erau în contul celei mai bogate edituri din România, ştiindu-se că Editura Politică era chiar editura PCR!”. Chestiunea aceasta se regăsește, sub un anumit aspect, chiar și într-o cauză aflată în prezent pe rolul CEDO. Este vorba în principal despre un proces care, în prealabil, a avut loc în țară și a vizat libertatea de exprimare. În cererea depusă pe masa judecătorilor de la Strasbourg, se arată că un personaj cu rang înalt din CFSN și CPUN a „ajutat și el” la „privatizarea” Editurii Politice, și apoi a devenit membru al GDS – coleg cu Pleșu și Liiceanu, deci.

Am corelat această informație cu documentarea pe care am avut-o întocmită pentru apărare în procesul pe care Gabriel Liiceanu mi l-a intentat mie și colegului Ion Spânu pentru devoalarea grupului de interese GDS/Humanitas și l-am identificat imediat pe personajul aflat și în CFSN / CPUN și în GDS în persoana lui Gabriel Andreescu.

Ion Spânu ne-a furnizat rapid și un pasaj pe care l-a copiat la Tribunal în timpul desfășurării paralele a procesului nostru, în februarie 2013, și a celui ajuns acum la CEDO, și lucrurile stau așa (rezumăm din documente, și folosim prescurtarea numelor și a unor instituții): În timp ce avea calitatea de membru al „organului suprem al puterii de stat” (Consiliul Frontului Salvării Naționale-CFSN, transformat, la 9 februarie 1990 în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională-CPUN), Gabriel Andreescu, alături de colegii săi din Dialog Social (GDS) Gabriel Liiceanu (G.L.) şi Andrei Pleşu (A.P., acesta din urmă ocupând şi el la acea dată o importantă poziţie publică, aceea de ministru de resort, al Culturii), a fost unul dintre autorii controversatei privatizări (inclusiv în beneficiul propriu) a celei mai mari Edituri de stat, Editura Politică. Astfel cum G.A. însuși a arătat prin Întâmpinarea sa de la instanţa de fond – ca urmare a dezvăluirilor din presă pe tema „privatizării” Editurii Politice şi a „favorurilor financiare” de care Editura care i-a preluat patrimoniul („Humanitas”) beneficiase, în anii următori, pe seama bugetului public – el s-a văzut nevoit să recunoască faptul că, împreună cu colegul său de la GDS, G.L., a „creat, la începutul anului 1990”, Editura „Humanitas SRL”, al cărei acţionar a şi devenit. Înfiinţarea Editurii „Humanitas” şi preluarea de către aceasta a întregului patrimoniu al Editurii Politice au fost făcute prin Ordinul nr 82 din 20.02.1990 al ministrului Culturii de la acea dată, A.P., colegul de la GDS al lui G.A. şi al lui G.L. E

ste foarte important de precizat că Ordinul menţionat nu a fost niciodată publicat iar potrivit „dispoziţiilor interne” ale Ministerului „acest document nu se fotocopiază şi nu se scoate în afara instituţiei”; pentru obținerea documentului, pe timpul derulării proceselor din țară, a fost nevoie de formularea mai multor cereri către Ministerul Culturii, una dintre acestea urmând un circuit birocratic care a reuşit să ocolească „dispoziţiile interne” contrare în mod evident accesului liber la informaţiile de interes public.

Foarte important de precizat de asemenea, pentru a se da o aparenţă de corectitudine „operaţiunilor” şi „manevrelor” transferului patrimoniului Editurii Politice către Editura „Humanitas SRL”, iniţial a fost înfiinţată Editura „Humanitas” – aflată „în subordinea” Ministerului Culturii şi al cărui director a fost numit G.L. (de către colegul său de la GDS, ministrul Culturii). La scurt timp, această Editură s-a „privatizat”, devenind Editura „Humanitas SRL” – cea despre care G.A. a recunoscut într-un articol de presă că „a participat la crearea ei”, şi la care, de asemenea cum a recunoscut pe timpul procesului din țară, a devenit acţionar (alături de colegii de la Grupul pentru Dialog Social). „Privatizarea” Editurii Politice şi „preluarea imensului ei patrimoniu” de către Editura „Humanitas” – inclusiv în beneficiul lui G.A., în perioada când aceasta era membru al CFSN/ CPUN („organul suprem al puterii de stat”) – au fost considerate în repetate rânduri de către presă drept „manevre”, operaţiuni „extrem de ciudate”, „subevaluarea Editurii Politice” etc. Mai arătăm că din articolele menţionate (inclusiv al lui G.A.) a reieşit că Editura la care el a devenit acţionar prin „privatizarea” Editurii Politice, a beneficiat de „favoruri financiare” de ordinul sutelor de mii de euro de la bugetul public.

Un control al Curții de Conturi din primăvara anului 2002 releva faptul ca editura Humanitas SA, patronată de Gabriel Liiceanu și coordonată financiar atunci de directorul economic Ioana Patapievici, soția lui Horia Roman Patapievici, a beneficiat de generoase reeșalonări ale datoriilor către Bugetul de stat și de scutiri de la plata penalizarilor de peste 235.000 euro. Cifra de afaceri a Editurii Humanitas este azi în jur de 20 de milioane lei iar cea a întregului Grup Humanitas tinde spre 11,5 milioane de Euro. Oare acum că s-a redresat financiar, ar putea Liiceanu să doneze cei 235.000 de euro de care a beneficiat de la stat pentru un spital? Sau, de ce nu, pentru Catedrala Națională?

 

„S-au dus vremurile cu Minima moralia”

Conchidem, cu câteva rânduri istorice, despre cum a ratat Pleșu să devină candidatul Convenției Democrate la alegerile din 1992 – și deci, președintele României – pentru că a vrut să rămână de mână cu Petre Roman, inculpatul de azi din Procesul Mineriadei și al Revoluției. Monica Lovinescu, Jurnal, 1990 – 1993, pagina 253: „Duminică, 21 iunie 1992. (…) Va să zică Manolescu nu e eligibil drept candidat al Convenției pentru ca l-a dus Mihnea [Berindei] la… socialiștii francezi, dar Pleșu, care a rămas până la capăt în Guvernul Roman, da. (…) Pleșu trimite prin faxul lui Mihnea (el e încă la Berlin) o punere la punct: refuză. N-ar accepta decât dacă ar fi candidatul și al Convenției, și al FSN-ului lui Roman! Egal deci în ambiguitatatea pe care a cultivat-o din ianuarie 1990 încoace și pe care constat c-a ținut-o proaspată în frigiderul berlinez de vreo șase luni încoace. S-au dus vremurile cu Minima moralia.”

 

Seniorul Coposu reproșa Guvernului FSN-GDS monopolul. Politic și cultural

E bine să rememorăm și momentul în care se desfășoară tranzacția Humanitas: suntem după prima mineriadă, când Corneliu Coposu era să fie linșat de hoardele asmuțite asupra PNȚ de specialiștii FSN în manipulare și operațiuni murdare. Ce cerea bătrânul lider țărănist înainte de a fi asaltat în prima mineriadă și băgat apoi în tanchetă de colegul lui Andrei Pleșu, Petre Roman? Citez din memoriile lui Coposu: „Ca reprezentanţii puterii politice să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri”.

Nu au renunțat. Nici unul dintre ei. Ba au mai instaurat și monopolul cultural. Ne întrebăm, totuși, de ce intelectuali fini ca Andrei Pleșu și Mihai Șora, membri fondatori ai GDS, nu au tresărit la acel moment criminal din 29 ianuarie 1990 sau la mineriada din 19 februarie 1990, care a demonstrat din nou, dacă mai era nevoie, modalitatea de operare a FSN? Cei doi, însoțiți de secretarii lor de stat din GDS și Fundația Soros proaspăt înființată au rămas în continuare, cuminți, la locurile și în fotoliile lor călduțe de miniștri ai FSN, chiar și după sângeroasa mineriadă din iunie 1990, când sângele studenților a împroșcat sălile devastate ale Universității și Arhitecturii și cadavrele bucureștenilor s-au rostogolit pe caldarâmul din Km 0 al Capitalei României, inclusiv în brațele subsemnatului.

https://evz.ro/afacerea-privatizarii-humanitas-de-catre-plesu-si-liiceanu.html?fbclid=IwY2xjawNOO_tleHRuA2FlbQIxMABicmlkETByMHNxc3BWMW55ZTVSdTVTAR5boXedX9UFuT2ZCp9Mhbjhoe5l2cL5nFgfGPGYJUrtbTsM4ncHsmPO5Svj3g_aem_HCmKm6LA3D-BJWPv_hVMeA#google_vignette

///////////////////////////////////////////

Paradisul fugarilor: Alina Bica scapă de închisoare- fără vreo zi de închisoare

03:47 ANAF i-a spart yala lui Iohannis

07:00 Cum se vede anularea alegerilor de la Moscova

11:58 Italia: noi manifestații pro-palestiniene

13:17 Posibilă „eroare tragică” în Marea Britanie

14:48 Octombrie cu aer de februarie

15:27 Medici cu risc ridicat

16:30 Premieră istorică în Biserica Anglicană

Între îndemnurile repetate la cinste și corectitudine și protestele magistraților pândiți de pericolul de-a se pensiona mai târziu de 50 de ani, ceea ce nu puțină lume numește deja „restaurația din justiție” continuă în ritm susținut.

Curtea de Apel București a hotărât azi că fosta șefă a DIICOT Aina Bica și-a executat în Italia pedeapsa cu suspendare. Ca urmare, a retras mandatul european de arestare emis pe numele ei.

Decizia instanței din capitală este definitivă.

Ea vine la scurt timp după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene stabilise că „o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare fără consimțământul statului care a emis acest mandat”.

Alina Bica, fostă procuroare-șef a DIICOT, a făcut obiectul unui mandat european de arestare din 2019 încoace.

Fusese condamnată la patru ani de închisoare pentru favorizarea omului de afaceri Ovidiu Tender. Fugise deja în Italia, o destinație preferată de mai mulți condamnați definitiv. Acolo, o instanță locală a recunoscut condamnarea pronunțată în România și a dispus executarea pedepsei.

Bica, însă, nu a făcut nici o zi de detenție: pedeapsa a fost suspendată pentru clarificări privind infracțiunea comisă.

Considerată o apropiată a Elenei Udrea, fostă ministră a turismului și consilieră la Cotroceni în epoca Băsescu, fosta șefă a DIICOT îngroașă rîndurile fugarilor români din Italia și Grecia, precum Dragoș Săvulescu, Daniel Dragomir sau Sorin Oprescu: nici unul nu a fost predat României.

Controverse în lanț

Decizia Curții de Apel București urmează unui șit de hotărâri recente foarte controversate.

Acum trei săptămâni, fostul șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Lucian Duță, condamnat la șase ani pentru o mită de câteva milioane de euro, a ieșit din pușcărie după doar trei ani.

Pedepsa i-a fost suspendată până la judecarea recursului în casație, o cale extraordinară de atac.

La începutul lunii trecute, instanța supremă, sub conducerea Liei Savonea, a decis că sentința de condamnare a lui Dan Voiculescu în dosarul preluării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare nu ar fi fost o decizie legală.

Potrivit Înaltei Curți, ar fi fost vorba de o infracțiune comisă de judecătoarea care a pronunțat sentința, Camelia Bogdan.

De curând, site-ul presshub.ro scria – de asemenea – că unii judecători de la Curtea de Apel București nu mai verifică măsurile preventive din unele dosare penale.

Pretextul invocat e protestul național față de proiectul de lege privind pensionarea magistraților.

Printre cei care-au scăpat astfel de măsurile preventive se numără doi cămătari, un violator de copii și un traficant internațional de droguri.

ANAF i-a spart yala lui Iohannis

Fiscul l-a executat silit pe Klaus Iohannis: una dintre casele din Sibiu ale fostului președinte va fi scoasă la licitație.

ANAF anunță într-un comunicat că a preluat jumătate din imobilul din centrul orașului, a schimbat yala și a aplicat un sigiliu.

Familia Iohannis nu ar fi vrut să participe la predarea spațiului.

Fostul președinte va fi și dat în judecată pentru recuperarea sumelor obținute din chiria casei, în cei 17 ani în care a deținut-o.

Mai multe mesaje ironice au apărut astăzi pe zidurile locuinței: “Vreau să cumpăr, sunați-mă!” sau “Borfașilor, dați, băi, banii înapoi!”

Replica, devenită celebră, îi aparține lui Marian Moroșanu, mai cunoscut drept Ceaușescu, un activist prezent adesea în fața instanțelor când sunt judecate fapte răsunătoare de corupție.

Spațiul din centrul Sibiului a aparținut familiei Iohannis între 1999 și 2016.

Klaus și Carmen Iohannis au obținut de pe urma lui venituri de peste 260.000 de euro, prin închirierea către Raifeissen Bank.

Cu acești bani, Iohannis a declarat într-un interviu că a mai cumpărat „niște căsuțe”: ajunsese, la un moment dat, să dețină chiar șase imobile.

Întrebat în prima sa campanie pentru Cotroceni de ce nu reușește un profesor obișnuit să se descurce la fel de bine în viață, Iohannis a dat un răspuns devenit celebru: „Ghinion!”

Det. Aici

https://recorder.ro/stirile-zilei/3-octombrie-2025-paradisul-fugarilor-alina-bica-scapa-de-inchisoare/

////////////////////////////////////////////

Cum se vede în SUA corupția generalizată din România

Dan Tăpălagă

Într-un raport privind climatul investițional din România (Romania Investment Climate Statement), Departamentul de Stat al SUA atrage atenția asupra corupției generalizate din România.

Det. Aici

Cum se vede în SUA corupția generalizată din România

////////////////////////////////////////////

(Muma pentru unii si cutră pentru restul…) Încă un mare(SFANT) fugar scapă de închisoare: Curtea de apel București a decis că fosta șefă DIICOT Alina Bica și-a executat pedeapsa în Italia cu suspendare și a retras mandatul de arestare / Bica fusese condamnată la 4 ani cu executare, dar nu a făcut nici o zi de închisoare

Alin Ionescu

Curtea de Apel București a decis, vineri, 3 octombrie, că fosta șefă DIICOT Alina Bica și-a executat pedeapsa în Italia cu suspendare și a retras mandatul european de arestare. Magistrații de la Curtea de Apel București au activitatea suspendată și judecă doar „cauzele urgente”, iar acest dosar a fost judecat cu celeritate: înregistrat în 30 septembrie 2025, cu primul termen în 2 octombrie și pronunțarea deciziei pe 3 octombrie. Decizia Curții de apel București este definitivă.

Urmărește cele mai noi producții video G4Media

– articolul continuă mai jos –

Citește și MAREA ELIBERARE Justiția a reabilitat mai mulți condamnați de calibru în cadrul unor căi extraordinare de atac / MILIARDUL RESTITUIT: Au fost anulate sentințe definitive de condamnare la ani grei de pușcărie și de recuperare a unor prejudicii de aproape 1 miliard de euro

Decizia Curții de Apel București vine după ce Curtea de Justiție a UE a decis că „o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei fără consimțământul statului care a emis acest mandat”.

Alina Bica, fost procuror șef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) are din 2019 mandat european de arestare după ce a fost condamnată definitiv la 4 ani închisoare în dosarul în care fusese acuzată de favorizarea omului de afaceri Ovidiu Tender.

Potrivit Ministerului Justiției, „instanța italiană a recunoscut sentința pronunțată în România și a dispus executarea pedepsei în Italia, potrivit legislației italiene”.

Bica nu a făcut însă nicio zi de închisoare, pedeapsa fiind suspendată pentru clarificări juridice privind infracțiuniunea pentru care a fost condamnată, conform dreptului italian.

Alina Bica a fost o apropiată a Elenei Udrea, fosta ministră a Turismului în epoca Băsescu.

Context

”O autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei fără consimțământul statului care a emis acest mandat” – a decis recent Curtea de Justiție a UE.

Prin urmare, instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest din urmă stat.

ADVERTISING

Mai mulți fugari români în Italia și Grecia, precum Dragoș Săvulescu, Alina Bica, Daniel Dragomir sau Sorin Oprescu, nu au fost predați României, iar instanțele italiene și elene au decis să execute pedepsele cu închisoarea emise de România în Italia sau Grecia, dar cu suspendare.

Decizia CJUE se va aplica pentru viitor, pentru fugarii români care nu și-au executat deja pedespele (comutate în ”cu suspendare”) în Italia și Grecia, au explicat mai mulți magistrați pentru G4Media.ro.

Citește și MAREA ELIBERARE Justiția a reabilitat mai mulți condamnați de calibru în cadrul unor căi extraordinare de atac / MILIARDUL RESTITUIT: Au fost anulate sentințe definitive de condamnare la ani grei de pușcărie și de recuperare a unor prejudicii de aproape 1 miliard de euro

BREAKING Încă un mare fugar scapă de închisoare: Curtea de apel București a decis că fosta șefă DIICOT Alina Bica și-a executat pedeapsa în Italia cu suspendare și a retras mandatul de arestare / Bica fusese condamnată la 4 ani cu executare, dar nu a făcut nici o zi de închisoare

///////////////////////////////////////////

(Sabototii ROMANIEI continua potopirea poporului) Consiliul Fiscal confirmă că Guvernul Ciolacu 2 a subestimat deliberat cheltuielile bugetare şi a supraestimat veniturile

Consiliul Fiscal, instituţie independentă condusă de Daniel Dăianu, arată într-un document publicat recent că Guvernul Ciolacu 2 a prezentat, în mod deliberat, venituri supraestimate şi cheltuieli subevaluate în bugetul pe 2025. Concluziile apar în opinia Consiliului Fiscal privind proiectul de rectificare bugetară, scrie G4Media.Potrivit instituţiei, încă de la început, ţinta de deficit bugetar de 7,04% din PIB nu era realistă, fiind fundamentată pe estimări “deliberat” eronate, fapt confirmat atât de Comisia Europeană, cât şi de analişti independenţi.G4Media a relatat încă din august că fostul executiv a alocat fonduri de funcţionare doar pentru câteva luni către mai multe ministere şi agenţii, ceea ce a dus la acumularea de arierate şi la blocarea activităţii unor instituţii. Printre acestea se numără Ministerul Apărării, Ministerul Educaţiei, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională pentru Sport. Strategia a avut drept scop cosmetizarea deficitului, menţinându-l pe hârtie la 7% din PIB, deşi realitatea indica un nivel apropiat de 10% din PIB fără măsuri de reformă.

Marcel Ciolacu, premier la acea vreme, şi Tanczos Barna, ministru de Finanţe la elaborarea bugetului, au respins acuzaţiile, susţinând că bugetul a fost construit transparent, cu acordul instituţiilor implicate, care au acceptat să raţionalizeze cheltuielile pentru a menţine deficitul sub control.

Ce arată opinia Consiliului Fiscal despre rectificarea bugetară a guvernului Bolojan

Cele trei mari agenţii de rating au reconfirmat riscul suveran al României imediat deasupra pragului “junk”, pe fondul măsurilor guvernului actual. În prima parte a anului exista riscul unei retrogradări.

Guvernul a revizuit ţinta de deficit cash pentru 2025 la 8,4% din PIB, după consultările cu Comisia Europeană. Pentru 2026, obiectivul este de 6,5%.Corecţia bugetară iniţiată este văzută ca un punct de inflexiune în restabilirea încrederii în finanţele publice, însă recuperarea va fi dificilă şi de durată.

O creştere substanţială a colectării fiscale este esenţială pentru consolidarea bugetară.

Fără măsurile corective, deficitul ar fi ajuns la circa 9% din PIB, conform execuţiei la 8 luni.

Analize interne şi internaţionale avertizează asupra riscului ridicat şi asupra nevoii de consecvenţă, deoarece amploarea ajustărilor necesare nu are precedent într-un stat UE fără o criză majoră.Deficitele au fost auto-provocate: în 2024, România a înregistrat un deficit de 8,67% (cash) şi 9,3% (ESA), amplificat de majorările permanente de cheltuieli.

Ajustarea deficitului nu echivalează cu o criză economică, ci este inevitabilă, pentru că deficite de 9% nu pot fi perpetuate. Corecţia, însă, va fi graduală.

Veniturile fiscale rămân reduse: doar 28,8% din PIB, comparativ cu 35% în Cehia şi Ungaria, 37,5% în Polonia şi 40,1% media UE (în 2024).Îngheţarea salariilor şi neindexarea pensiilor, decise în decembrie 2024, nu au împiedicat creşterea lor în 2025, ca urmare a recalculării pensiilor şi a majorărilor acordate anterior.

Consiliul Fiscal subliniază că ajustarea nu se poate baza exclusiv pe reducerea cheltuielilor, ci şi pe modificări în regimul fiscal.Ideea unei creşteri bruşte a colectării, fără schimbări de regim fiscal, este considerată iluzorie, în condiţiile unui acces tot mai dificil la finanţare şi a unui deficit record în UE la finalul lui 2024.

Articolul integral poate fi citit aici.

https://epochtimes-romania.com/news/consiliul-fiscal-confirma-ca-guvernul-ciolacu-2-a-subestimat-deliberat-cheltuielile-bugetare-si-a-supraestimat-veniturile—377137?fbclid=IwY2xjawNM25RleHRuA2FlbQIxMQABHp4DyaLLWThQ99o0kChvfnMCJnNsQbfXWCo70GMrlv1rPKCzIDSBYl-Jk4Jg_aem_PsqWkE1Nf_13pk_v_tszwg#google_vignette

////////////////////////////////////////////

Zeci de percheziții la proxeneți din București, Ilfov și Giurgiu: Ar fi fost ajutați de un polițist

 

////////////////////////////////////////////

Un polițist acuzat de proxenetism a fost trimis de instanță să-și ispășească pedeapsa prin muncă voluntară la bibliotecă

 

Cristina Stancu

Un polițist din Hunedoara condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru proxenetism își va ispăși pedeapsa prin muncă voluntară, timp de 60 de zile, la Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” din Deva. Polițistul Claudiu Leontin Delie – acuzat că avea patru bordeluri în Deva și utiliza metoda „Loverboy” pentru racolarea unor tinere pe care, ulterior, le determina să se prostitueze – a fost condamnat în primă instanță, pe 7 noiembrie 2022, la patru ani și patru luni de închisoare cu executare pentru proxenetism și pentru fals în declarații, potrivit Antena 3 CNN.

Doi ani mai târziu, Curtea de Apel Alba a decis în cazul său o pedeapsă mai ușoară, de trei ani de închisoare, cu suspendare.

Inculpatul a fost trimis să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, având de ales între Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” din Deva și Primăria municipiului Deva, după cum se arată în soluția dată de magistrații Curții de Apel Alba-Iulia în data de 20 noiembrie 2024. Imediat după pronunțarea deciziei definitive, polițistul a fost condamnat.

 

Iată ce se arăta în dosarul înregistrat la Tribunalul Hunedoara:

„A fost cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor de proxenetism, fals în declaraţii  (n.r. poliţistulul a mai fost acuzat că în declaraţia de avere aferentă anului 2018 nu a menţionat veniturile obţinute din închirierea imobilelor deţinute) şi instigare la infracţiunea de abuz în serviciu. În sarcina acestuia s-a reţinut că, în perioada 2016-2019, a determinat şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe tinere majore, obţinând foloase materiale în contextul acestor activităţi”. La scurt timp, un alt polițist din județul Hunedoara – trimis in judecată pentru că a primit mită o sticlă de vin – a rămas fără loc de muncă, iar instanța l-a trimis tot la bibliotecă pentru muncă voluntară, potrivit sursei citate.

 Citește și: Poliţistul „loverboy”, judecat pentru abuz în serviciu şi proxenetism, alături de un coleg

 Citește și: Caz de proxenetism în Buzău. Un bărbat le convingea pe fete prin metoda „loverboy”

 Citește și: Pedeapsa primită de un bărbat care a forțat o minoră bolnavă și orfană să se prostitueze, câștigând de pe urma ei sume uriașe

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/un-politist-acuzat-de-proxenetism-a-fost-trimis-de-2413069.html

/////////////////////////////////////////////

Crima care a cutremurat România. Dan Antonescu, dezvăluiri cutremurătoare despre uciderea lui Ioan Luchian Mihalea: „Au venit hotărâți să-l omoare”

Ioan Luchian Mihalea, compozitor, dirijor și fondator al grupurilor Song și Minisong, a fost ucis cu cruzime în apartamentul său din București, pe 29 noiembrie 1993. Recent, comisarul Dan Antonescu, unul dintre cei mai respectați criminaliști din România, a povestit în podcastul „Știi ce zic” cum s-a desfășurat ancheta și ce a descoperit la fața locului.

 

Dan Antonescu, dezvăluiri despre uciderea lui Ioan Luchian Mihalea

 

O crimă șocantă a îngrozit România în urmă cu mai bine de trei decenii. Ioan Luchian Mihalea, dirijor, compozitor și fondator al grupurilor Song și Minisong, a fost ucis cu brutalitate în propriul apartament, pe 29 noiembrie 1993. Avea doar 42 de ani, iar vestea morții sale a lăsat în urmă un gol imens în lumea artistică.

Cazul a ținut prima pagină a ziarelor luni la rând, iar ancheta a scos la iveală detalii cutremurătoare. Recent, comisarul Dan Antonescu, unul dintre cei mai respectați criminaliști din România, a fost invitat în podcastul „Știi ce zic”, unde a povestit în amănunt cum s-a desfășurat ancheta și cum au fost prinși ucigașii. Prin declarația sa, acesta arată cu ce cruzime a fost ucis Mihalea și cât de complicată a fost investigarea cazului. Criminalistul a început prin a dezvălui cu lux de amănunte modul brutal în care a fost ucis Ioan Luchian Mihalea în noaptea de 29 noiembrie 1993, în apartamentul său din București. Crima a fost planificată de agresori, dar modul în care a fost executată arată un amestec de calcul și improvizație, iar anchetatorii au identificat rapid mai multe probe importante la fața locului.

 

„Au venit de acasă hotărâți să îl omoare”

„Presa atunci avea putere mare, mai ales pe hârtie, nu existau atâtea televiziuni, dar ziarele erau într-o veselie. Am avut și am întâmpinat și probleme din partea presei. Se știe clar orientarea lui sexuală, el figura în evidențele miliției, adică era prins în razii, pe la wc-urile de la operă și pe unde se mai ardea, la universitate, pe unde se mai adunau ei… fusese de multe ori găsit.Am crezut că s-a dat la pedofilie și a prins vreun părinte de veste. Pe toți i-am verificat atunci. Dar, atunci s-a aflat oficial de orientarea lui sexuală și s-a vorbit foarte mult. Înainte nu se știa. Știam noi. Am fost printre primii care a ajuns la cercetarea locului faptei. Primul ajungea cel care era la cazuri, sau cel de serviciu de la secție. A fost ștrangulat cu cablu de alimentare de la un video și cu cablu de la telefonul fix. Dar, fusese omorât cu altceva, cu un letcon, ciocan de lipit pe care îl încălzeai pe aragaz. Au venit de acasă hotărâți să îl omoare. Unul dintre ei era partenerul lui. Mă rog, era partener, dar cumva începuse să îl dea mai deoparte, că se plictisise.

Cu o noapte înainte s-a înregistrat, s-a filmat cu cel cu care a întreținut raporturi sexuale. I-am găsit caseta. Camera video nu mai era că au furat-o ei. Am găsit și personajul din noaptea anterioară. Am avut probe beton. Pe holul scării au deșurubat, doar au întors puțin neonul ca să fie întuneric, am găsit amprentele lor, după aceea au tăbărât peste el, l-au lovit cu ciocanul ăla până l-au făcut praf la cap și l-au tras în sufragerie, că toată chestia asta s-a întâmplat cumva pe holul de la intrare și s-au mai dus puțin în bucătărie, după care l-au tras în casă. Dacă a mai mișcat un pic, atunci l-au zugrumat, dar cu piciorul pe piept au tras de cabluri. Cu bocancul respectiv călcase într-o baltă de sânge și a lăsat amprenta tălpii. A fost comisă prostește”, a povestit Dan Antonescu, în podcastul „Știi ce zic!”.

 

 

Primul suspect

Ulterior, comisarul a descris momentele tensionate ale reținerii primului suspect și descoperirea informațiilor care au ajutat anchetatorii să pună cap la cap întregul caz:

„Am făcut investigații și, la aproape 40 de zile de la momentul crimei, l-am luat pe primul. L-am luat de la metrou de la Eroilor, acolo lucra de noapte, la întreținerea metroului. L-am luat din vestiar, nu știam că este el, dar era unul dintre cei pe care nu îi identificasem din cercul lui. Atunci l-am găsit, l-am luat.

Aveam ceva idee care ar fi el. Îmi aduc aminte că mi-a zis în anchetă, după ce a recunoscut tot, mi-a zis: «Domne, ați fost cu geana pe mine tot peronul. O fracțiune de secundă dacă nu ați fi fost atent la mine, mă aruncam direct la șinele de tren și știam cum să fac să mă electrocutez». A vrut să se omoare atunci, când l-am luat, iar noi nu știam că este autor. Ajungem la birou, firesc faci percheziția corporală, nu știi cu ce ai de a face și atunci… A scos un pumn de pastiluțe, chiar avea și două tubulețe de diazepam. Și îl întreb ce-i cu astea. «Păi, nu mai pot să dorm». În mod normal, era de înțeles, pentru că lucra numai de noapte și îți dai tot metabolismul peste cap. Și am pus așa o întrebare aruncată la mișto aproape: «Dar de când nu mai poți tu să dormi?».

 

Și-a recunoscut fapta

«De vreo lună jumătate». Opa. El nu știa ce știm noi. El aflase că în mediile astea ale lor fuseseră foarte mulți audiați și după le-am dat drumul, că nu aveam de ce să îi reținem. Următoarea întrebare. Avea o geacă de, un fost coleg, Dumnezeu să-l ierte, spunea că avea geacă cu mâneci decapotabile, era cu mânecile detașabile, și îl întreb «Geaca asta de unde e?», «De la el», «Care el?», «De la Mihai». Și acum mi se face pielea de gâină.

M-am uitat la colegul meu, la Lucică, l-am rugat pe șofer: «Stai puțin cu el aici că trebuie să mergem să luăm ceva de mâncare». Am ieșit pe hol, mai aveam să țipăm de bucurie. Își luase fapta liniștit. Venim înapoi și Lucică așa.. toate au fost aproape la noroc aruncate, dar câteodată norocul ține și cu polițistul: «Și celălalt unde e?». Tot la mișto, că noi nu aveam de unde să știm că au fost doi. «E acasă. A fost ziua lui și s-a învoit, nu a venit la muncă». Âu, perfect. L-am sunat pe Nazat la ora 3 dimineața, a crezut că facem mișto de el. Și i-am zis «Mariane, vino că mergem la ăsta acasă. Acum!». A venit săracul, imediat”, a mai povestit Dan Antonescu.

„La ora 4 dimineața ajunsesem la gazda celui de al doilea”

Mai apoi, el a explicat modul în care a fost prins și cel de al doilea făptaș: „Ne-am dus. La ora 4 dimineața ajunsesem la gazda celui de al doilea. Ne-a zis că stă în gazda unui maestru. Am bătut ușor la ușă, a venit omul și îl întreb: «Unde e X?». «E în camera lui că în seara asta am chefuit și noi, a fost ziua lui». Perfect. «Da vedeți că încuie ușa, pe dinăuntru».Simpaticul și talentatul Ioan Luchian Mihalea, alintat de prieteni Oanță, a fost ucis cu cruzime, în seara zilei de 29 noiembrie 1993

26 de ani de când a fost ucis Ioan Luchian Mihalea. Criminalii sunt liberi

Confesiunile unuia dintre asasinii lui Ioan Luchian Mihalea. S-a aflat ce a făcut în timpul crimei: „L-am văzut când a luat cablul și i l-a nfăşurat în jurul gâtului”

«Foarte bine, te duci acum și bați la ușă și țipi la el că a lăsat apa deschisă la baie și a inundat apartamentul». Așa a făcut. Când am auzit cheia în broască, atunci i s-a izbit ușa. Așa i-am găsit camera de luat vederi a lui Mihalea, am găsit-o lângă el, a recunoscut și el. Scopul a fost jaf. Fără discuții. Clar jaf. Asta au căutat ei, dar nu au știut unde își ține banii. Și avea mulți bani, le-am spus și lor. Erau într-o cutie unde ținea ciorapii nespălați”, a mai spus Dan Antonescu.

 

Ancheta și condamnările

Investigațiile au arătat că ucigașii erau doi tineri de 19 ani: Nelu Florian Gavrilă, cunoscut sub porecla „Bobița Neagră”, și prietenul său Ionel Păun. Amândoi au fost condamnați la închisoare pe viață.

Ani mai târziu, însă, în februarie 2015, Nelu Florian Gavrilă a părăsit penitenciarul după ce Judecătoria din Găești i-a aprobat cererea de eliberare condiționată, după 21 de ani de detenție. Partenerul său de crimă, Ionel Păun, a rămas în spatele gratiilor, comportamentul său violent față de alți deținuți ducând la respingerea cererii de eliberare.

 

Moștenirea lui Ioan Luchian Mihalea

În pofida sfârșitului său tragic, moștenirea artistică a lui Ioan Luchian Mihalea rămâne uriașă. El a fondat grupul vocal Song și corul Minisong, din care au făcut parte nume precum Alina Sorescu, Dana Rogoz și Gianina Corondan.

Grupurile sale au fost adevărate fenomene ale vremii, aducând pe scenă un aer de libertate și de bucurie. Costumele colorate, repertoriul divers și energia transmisă publicului au făcut din Song și Minisong repere ale muzicii ușoare românești. În 1989, Ioan Luchian Mihalea a mai pus bazele unui grup, „Bazar”, format în exclusivitate de elevi ai Şcolii Populare de Artă din Capitală.

https://click.ro/primetime/crima-care-a-cutremurat-romania-dan-antonescu-2475791.html?utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=cross_adevarul_homepage&utm_medium=article_page

////////////////////////////////////////////

 

Gata cu băieții în rochii la Pentagon! „Singura misiune este războiul!”

https://www.youtube.com/watch?v=m__0-euD-bU

///////////////////////////////////////////

(Astazi chinuim animalele, dar maine urmeaza oamenii…) Cows burnt for McDonalds & Co (Dean Foods)

///////////////////////////////////////////

 

 

Ecologie, etică și anarhie (interviu cu Noam Chomsky)

Nu există nicio îndoială nici asupra gravității, nici asupra rolului central jucat de actuala criză de mediu. Impulsionată de imperativele absurde ale creșterii cu orice preț, inerente capitalismului, distrugerea biosferei de către omenire a atins sau chiar a depășit mai multe praguri critice, fie în ceea ce privește emisiile de carbon, pierderea biodiversității, acidificarea oceanelor, epuizarea apei sau poluarea chimică. Am văzut catastrofe meteorologice lovind globul, de la Filipine, devastate de taifunul Haiyan în noiembrie 2013, până la California, care suferă în prezent de cea mai gravă secetă din ultimele secole. După cum a arătat Nafeez Ahmed, un studiu recent publicat parțial de NASA avertizează că un colaps iminent amenință civilizația noastră dacă nu ne îndreptăm spre o schimbare radicală a inegalității sociale și a consumului excesiv. Dahr Jamail, membru al echipei noastre, a scris recent mai multe articole care demonstrează profunzimea traiectoriei actuale a perturbărilor climatice antropogene (ACP) și a ecocidului global. Într-o metaforă grăitoare, el compară creșterea evenimentelor meteorologice la scară largă cauzate de ACP cu electrocardiograma unei „inimi în fibrilație”.

În loc să concluzioneze că astfel de tendințe tulburătoare sunt o consecință intrinsecă a unei naturi umane „agresive” și „sociopatice”, observatorii sensibili ar trebui probabil să asocieze extinderea acestor tendințe cu dominația sistemului capitalist. Căci, așa cum a remarcat Oxfam într-un raport din ianuarie 2013, cei mai bogați 85 de indivizi ai lumii dețin la fel de multă bogăție ca jumătate din umanitate – cei mai săraci 3,5 miliarde de oameni – în timp ce 90 de corporații sunt considerate responsabile pentru două treimi din emisiile de CO2 produse de la începutul industrializării. Așadar, așa cum dovedesc aceste statistici uimitoare, crizele ecologice și climatice corespund concentrării extreme de putere și bogăție produsă de capitalism și sancționată de guvernele din întreaga lume. Ca alternativă la această realitate, filosofia politică a anarhismului – care se opune atât controlului statului, cât și celui al capitalului – poate oferi mari promisiuni pentru ameliorarea și poate chiar inversarea acestor tendințe distructive. În acest sens, am avut norocul să-l intervievez pe profesorul Noam Chomsky, un renumit anarho-sindicalist, pentru a discuta despre criza ecologică și anarhismul ca remediu. Iată transcrierea conversației noastre.

Javier SETHNESS pentru TRUTHOUT: Domnule profesor Chomsky, vă mulțumesc foarte mult că v-ați făcut timp să discutați cu mine temele ecologiei și anarhismului. Este o adevărată onoare să am această oportunitate de a vorbi cu dumneavoastră. Totuși, înainte de a intra în miezul problemei, aș dori mai întâi să vă pun o întrebare despre etică și solidaritate. Credeți că noțiunea lui Immanuel Kant de a trata umanitatea ca un scop în sine a influențat în vreun fel gândirea anarhistă și antiautoritară?

NOAM CHOMSKY: Indirect, da, dar, în opinia mea, dintr-o perspectivă mai generală. Din perspectiva mea, anarhismul provine foarte natural dintr-o serie de preocupări și angajamente majore inerente Iluminismului. Aceasta a dat naștere liberalismului clasic, care la rândul său a fost distrus de ascensiunea capitalismului, cele două doctrine fiind în contradicție una cu cealaltă. Dar cred că anarhismul este moștenitorul idealurilor care au fost dezvoltate în diverse moduri în timpul Iluminismului, în special prin teoria lui Kant. Aceste idealuri au fost exemplificate de doctrina liberalismului clasic, eșuată pe recifele capitalismului și au fost preluate de mișcările libertariene de stânga, care sunt moștenitorii lor naturali. Deci, într-un fel, da, dar este o abordare mai amplă.

Javier SETHNESS pentru TRUTHOUT: Ați descris umanitatea ca fiind pusă în pericol de tendințele distructive ale societății capitaliste – sau ceea ce ați numit „democrațiile capitalului existent” (DCRE, Democrații ale Capitalului Existent Actual – un acronim care batjocorește „socialismul real” invocat în Est sub conducerea lui Brejnev). În special, ați subliniat recent brutalitatea tendințelor antiecologice implementate de puterile dominante ale societăților colonialiste, după cum o demonstrează exploatarea nisipurilor bituminoase din Canada, exploatarea și exportul masiv de cărbune în Australia și, bineînțeles, cheltuielile risipitoare de energie ale Statelor Unite. Aveți perfectă dreptate și vă împărtășesc preocupările, așa cum explic în: Viața în pericol: Revoluția împotriva catastrofei climatice, o carte care descrie criza climatică ca rezultat al creșterii incontrolabile a capitalismului și al controlului totalitar asupra naturii. Ați putea explica cum DCRE-urile sunt profund în contradicție cu echilibrul ecologic?

NOAM CHOMSKY: DCRE – pronunțat „ distrus” – este o democrație capitalistă reală, un fel de capitalism de stat, cu o economie predominant deținută de stat, dar cu o oarecare dependență de forțele pieței. Forțele pieței existente sunt modelate și distorsionate în interesele celor puternici – de către puterea statului care este în mare măsură sub controlul unei concentrări de putere privată – deci există o interacțiune strânsă. Dacă te uiți la piețe, acestea sunt ca un manual de sinucidere. Punct. În sistemele de piață, nu luăm în considerare ceea ce economiștii numesc externalități . De exemplu, să presupunem că îmi vinzi o mașină. Într-un sistem de piață, ar trebui să ne urmărim propriile interese, așa că tu și cu mine vom încerca să obținem cea mai bună ofertă pentru noi înșine. Nu vom lua în considerare impactul pe care îl va avea asupra „lui ”. Aceasta nu face parte dintr-o tranzacție de piață. Și totuși, va exista un impact asupra „lui”….Va fi vorba de prezența unei mașini suplimentare pe șosea și, prin urmare, o probabilitate mai mare de accidente, mai multă poluare și mai multe ambuteiaje. Pentru el, ca individ, va fi probabil doar o ușoară creștere a acestor probabilități. Dar acest impact se va extinde la întreaga populație. Acum, dacă ne uităm la alte tipuri de tranzacții, externalitățile devin mult mai semnificative. Luați, de exemplu, criza financiară. Unul dintre motivele sale – sunt mai multe, dar unul dintre ele – să presupunem că, dacă grupul Goldman Sachs face o tranzacție riscantă, acesta – dacă este atent – își acoperă propriile pierderi potențiale. Nu ia în considerare riscul sistemic, adică posibilitatea ca întregul sistem să se prăbușească dacă una dintre tranzacțiile sale riscante merge prost. Acest lucru aproape s-a întâmplat cu uriașa companie de asigurări AIG. Aceasta s-a trezit implicată în tranzacții riscante pe care nu le-a putut acoperi. Întregul sistem era într-adevăr în pragul colapsului, dar, bineînțeles, puterea statului a venit în ajutorul său. Sarcina statului este de a-i salva pe cei bogați și puternici și de a-i proteja, indiferent dacă încalcă sau nu principiile pieței; nu ne pasă de principiile pieței. Principiile pieței sunt în esență pentru săraci. Însă riscul sistemic este o externalitate care nu este luată în considerare, care ar submina în mod repetat sistemul dacă nu ar exista nicio intervenție din partea puterii statului. Ei bine, există o alta, mult mai importantă – și anume distrugerea mediului. Distrugerea mediului este o externalitate: în interacțiunile de pe piață, nu îi acorzi atenție. De exemplu, nisipurile bituminoase, pur și simplu nu iei în considerare faptul că nepoții tăi s-ar putea să nu supraviețuiască acolo – aceasta este o externalitate. Și în calculul moral al capitalismului, profiturile mai mari în următorul sfert de oră au o greutate mai mare decât soarta nepoților tăi – și, bineînțeles, nu este vorba de nepoții tăi, ci de nepoții tuturor.

Acum, societățile coloniale sunt deosebit de interesante în acest sens, acolo unde adăpostesc conflicte. Ele diferă de majoritatea formelor de imperialism. În cazul imperialismului tradițional, de exemplu, britanicii din India, birocrații, administratorii, corpul ofițerilor și așa mai departe, erau trimiși acolo, dar țara era condusă de indieni. În societățile coloniale, lucrurile stau diferit: elimini populațiile indigene. Citește-l, de exemplu, pe George Washington, o figură majoră în societatea colonială în care trăim. Din perspectiva sa și în propriile sale cuvinte, irochezii trebuiau „extrași ”. Ei ne stau în cale. Erau o civilizație avansată. De fapt, ei au oferit o parte din fundațiile sistemului constituțional american, dar, din moment ce stau în cale, trebuiau „extrași ”. Thomas Jefferson, o altă mare figură, a spus: ei bine, nu avem de ales decât să exterminăm populațiile indigene, și anume indienii. Pentru că ne atacă. De ce ne atacă? Pentru că le luăm totul. Dar, din moment ce le luăm pământul și resursele, iar ei ripostează, trebuie să-i exterminăm. Și exact asta s-a întâmplat: în aproape întregul teritoriu al Statelor Unite a avut loc o exterminare colosală. Au mai rămas câteva rămășițe, dar trăiesc în condiții îngrozitoare. Același lucru este valabil și în Australia. În Tasmania, exterminare aproape totală. În Canada, nu au reușit pe deplin. Au mai rămas câteva rămășițe din ceea ce numim Primele Națiuni, la periferie. Deci, despre asta sunt societățile coloniale. Au mai rămas unele elemente ale populației indigene, iar una dintre caracteristicile izbitoare ale societății contemporane este că, în întreaga lume, în Canada, în America Latină, în Australia, în India, peste tot în lume, societățile indigene – ceea ce numim triburi sau aborigeni sau orice altceva – sunt cele care încearcă să oprească cursa spre distrugere. Peste tot, ele conduc opoziția față de distrugerea mediului. În țările cu populații indigene substanțiale, cum ar fi Ecuadorul și Bolivia, au adoptat legi, chiar și clauze constituționale, care impun drepturi asupra naturii, lucru care este oarecum ridiculizat de țările bogate și puternice, dar reprezintă speranța pentru supraviețuirea planetei.

Ecuadorul, de exemplu, a oferit Europei – are o rezervă bună de petrol – să lase petrolul în pământ, unde ar trebui să fie, cu o pierdere pentru ei, o pierdere uriașă în ceea ce privește dezvoltarea. Cererea a fost ca europenii să le ofere o fracțiune – o plată – din acea pierdere – o mică fracțiune – dar europenii au refuzat. Așa că acum exploatează petrolul. Și dacă mergeți în sudul Columbiei, veți întâlni indigeni, campesinos , afro-americani care luptă împotriva mineritului de aur, care reprezintă o distrugere oribilă. Aceeași situație este și în Australia, împotriva mineritului de uraniu etc. În același timp, societățile coloniale, care sunt cele mai avansate și cele mai bogate, se îndreaptă hotărât spre distrugerea mediului. Așadar, citiți un discurs, de exemplu al lui Obama, în Cushing, Oklahoma, un fel de centru unde combustibilii fosili care circulă acolo sunt grupați și depozitați și apoi distribuiți. A fost o audiență pro-combustibili fosili. Sub aplauze, a declarat că în timpul mandatului său s-a extras mai mult petrol decât în ​​mandatele anterioare – timp de mulți ani. El a susținut că există atât de multe conducte în toată țara încât oriunde ai merge, ai putea da peste una. Ne vom bucura de 100 de ani de independență energetică. Vom fi Arabia Saudită a secolului XXI – pe scurt, vom deschide calea către dezastru. Între timp, ceea ce a mai rămas din societățile indigene încearcă să prevină cursa spre dezastru. Așadar, în acest sens, societățile coloniale ilustrează viu puterea distructivă masivă a imperialismului european, care, desigur, ne include pe noi și Australia și așa mai departe. Și mai există – nu știu dacă aș putea numi asta ironie – acest fenomen ciudat al unor elemente presupus mai avansate, mai educate, mai bogate ale societății globale care încearcă să ne distrugă pe toți și al unor popoare presupus pre-tehnologice, înapoiate , care rămân la periferie, încercând să frâneze cursa spre dezastru. Dacă un extraterestru ne-ar urmări, ar crede că suntem nebuni. De fapt, chiar suntem. Dar această nebunie are legătură cu structura instituțională de bază a DCRE-urilor. Așa funcționează. Este încorporată în instituții. Acesta este unul dintre motivele pentru care schimbarea va fi foarte dificilă.

Javier SETHNESS pentru TRUTHOUT: În lucrarea „Război nuclear și catastrofă ecologică” (2013), afirmați că societatea globală trebuie reorganizată astfel încât „protejarea «bunurilor comune» (bunurile care ne sunt comune tuturor) să devină o prioritate majoră, așa cum a fost adesea în societățile tradiționale”. (1) Ajungeți la concluzii similare într-un eseu de vara trecută în care subliniați importanța eforturilor necesare pentru apărarea Parcului Gezi din Istanbul, pe care îl vedeți ca parte a „unei lupte la care trebuie să luăm parte cu toții, cu dăruire și hotărâre, dacă vrem să existe vreo speranță de supraviețuire decentă a speciei umane într-o lume fără granițe”. Cum vedeți posibilitatea unei transformări sociale totale și a descentralizării puterii în viitorul apropiat – prin apariția și reproducerea susținută a organizațiilor muncitorilor și comunitare, ca în modelul economic participativ ( parecon ), de exemplu?

NOAM CHOMSKY: Aceasta este o propunere bine documentată și detaliată pentru o formă de control democratic al instituțiilor populare – sociale, economice, politice și de altă natură. Și este deosebit de bine documentată, exhaustiv detaliată. Dacă este calea corectă sau nu, este încă puțin devreme de spus. Am impresia că este nevoie de un minim de experimentare pentru a vedea cum pot și ar trebui să funcționeze societățile. Rămân sceptic cu privire la posibilitățile de a face o schiță detaliată a acestui lucru în prealabil. Dar, în mod clar, trebuie luată la fel de serios ca celelalte propuneri. Dar un lucru, în special, mi se pare o condiție prealabilă indispensabilă pentru orice viață rezonabilă, pe lângă mediu – este vorba despre modul în care o societate ar trebui să funcționeze, cu oameni în măsură să ia decizii cu privire la aspectele care contează pentru ei. Dar este, de asemenea, un minim pentru supraviețuire în punctul în care stau lucrurile. Prin asta, vreau să spun că specia umană a ajuns la un punct unic în istoria sa – uitați-vă la distrugerea speciilor, uitați de specia umană. Distrugerea speciilor se întâmplă în același ritm ca acum 65 de milioane de ani, când un asteroid a lovit planeta și a distrus dinozaurii și un număr imens de specii – o distrugere masivă a speciilor. Exact asta se întâmplă din nou chiar acum, iar oamenii sunt asteroidul. Și suntem pe listă, nu departe.

Javier SETHNESS pentru TRUTHOUT: Într-un discurs retipărit acum mai bine de 20 de ani în filmul „Manufacturing Consent”, descrieți hegemonia ideologiei capitaliste ca reducând lumea vie a planetei Pământ dintr-o „resursă infinită” într-o „groapă de gunoi infinită”. Identificaserăți deja la acea vreme tendința capitalistă spre distrugerea totală: vorbiți despre modelul de anulare a destinului uman dacă nebunia capitalismului nu este frânată până atunci, despre posibila „fază terminală a existenței umane”. Titlul și ideile din „Dominate the World or Save the Planet” (2003) sunt în continuitate, iar în „Hopes and Prospects” (2010), afirmați că amenințarea la adresa șanselor decente de supraviețuire este un factor extern major produs încă o dată de DCRE. În ce măsură credeți că o renaștere a mișcărilor anarhiste internaționale ar putea răspunde pozitiv la astfel de tendințe alarmante?

NOAM CHOMSKY: În opinia mea, anarhismul este cea mai evoluată formă de gândire politică. După cum am spus, anarhismul își extrage cele mai bune idealuri din Iluminism; principalele contribuții ale liberalismului clasic le duc mai departe. Parecon, pe care îl menționați, este o ilustrare – nu se numesc anarhiști – dar există și alții ca ei. Așadar, cred că o renaștere a mișcării anarhiste, care ar fi apogeul intelectului civilizației umane, ar trebui să se alăture societăților indigene ale lumii, astfel încât acestea să nu fie nevoite să poarte singure povara salvării umanității de propria nebunie. Acest lucru ar trebui să se întâmple în cadrul celor mai bogate și mai puternice societăți. Este un fel de truism moral: cu cât ai mai multe privilegii, cu atât responsabilitatea ta este mai mare. Acest lucru este elementar în fiecare domeniu: ai privilegii, prin urmare oportunități, prin urmare alegeri de făcut, prin urmare responsabilități. În societățile bogate, puternice și privilegiate precum a noastră – suntem cu toții privilegiați aici – avem responsabilitatea de a fi primii care încearcă să prevină dezastrele pe care le creează propriile noastre instituții sociale. Este abominabil să ceri, sau chiar să-i privești, pe cei mai săraci și mai asupriți oameni din lume încercând să salveze rasa umană și nenumărate alte specii de la distrugere. Trebuie să ne alăturăm lor. Acesta este rolul unei mișcări anarhiste. […]

Traducere: Nicolas Casaux, Héléna Delaunay

https://www.partage-le.com/2016/01/05/ecologie-ethique-et-anarchie-entretien-avec-noam-chomsky/

/////////////////////////////////////////

 

Războiul invizibil (John Pilger – 2010)

 

 

Titlul original: „Războiul pe care nu-l vezi”

 

John Pilger este un jurnalist australian, născut la Sydney pe 9 octombrie 1939, care s-a mutat în Regatul Unit în 1962. În prezent, locuiește la Londra și lucrează ca și corespondent pentru mai multe ziare, precum The Guardian și New Statesman .

A primit de două ori premiul Jurnalistul Anului în Marea Britanie . Documentarele sale, difuzate în întreaga lume, au primit numeroase premii în Regatul Unit și în străinătate.

John Pilger este membru, la fel ca Vandana Shiva și Noam Chomsky, al IOPS (Organizația Internațională pentru o Societate Participativă), o organizație internațională non-guvernamentală creată (dar încă în curs de creare) cu scopul de a susține activismul pentru o lume mai bună, susținând valori sau principii precum autogestionarea, echitatea și dreptatea, solidaritatea, anarhia și ecologia.

Titlul original: „Războiul pe care nu-l vezi”

Acest documentar este o critică usturătoare a rolului jurnaliștilor și managerilor mass-media, în special ai marilor rețele de televiziune, care sunt literalmente forțați să acționeze ca adevărați agenți ai propagandei guvernamentale în timpul relatărilor mediatice despre războaiele contemporane, în timp ce alți jurnaliști și fotografi de presă independenți se află în prima linie, confruntându-se cu pericole de neimaginat, inclusiv moartea, în numele libertății presei.

Acest film denunță propaganda media, în special cea difuzată la televiziune și radio, în timpul invaziei din Afganistan, Irak și conflictul israeliano-palestinian. John Pilger a intervievat jurnaliști de rang înalt și directori media despre refuzul lor de a acorda timp de antenă inspectorilor de armament și analiștilor de informații militare care au contestat public motivele oficiale ale acestor invazii militare.

„Noi, jurnaliștii, trebuie să fim suficient de curajoși pentru a ne opune celor care încearcă să ne facă complici în promovarea ultimei lor aventuri sângeroase în țara altcuiva. Aceasta înseamnă să punem mereu la îndoială povestea oficială, indiferent cât de patriotică ar suna și indiferent cât de seducătoare și insidioasă ar fi. Pentru că propaganda se bazează pe participarea noastră la mass-media pentru propagarea minciunilor sale, nu într-un ținut îndepărtat, ci în al nostru. Este foarte simplu. În aceste vremuri de război imperialist neîncetat, viețile a nenumărați bărbați, femei și copii depind de adevăr. Altfel, sângele lor va ajunge pe mâinile noastre. «Nu credeți niciodată nimic până când nu a fost negat oficial», a spus odată marele reporter Claud Cockburn. Cu alte cuvinte, cei a căror funcție este de a stabili faptele ar trebui să fie vocea poporului, nu a puterii.”

Ioan Pilger

https://www.partage-le.com/2015/07/15/la-guerre-invisible-john-pilger-2010/

////////////////////////////////////////////

 

🐿️ O lume plină de surprize

 

Veverițele au un comportament surprinzător de empatic. Dacă o veveriță găsește pui orfani, uneori îi adoptă și îi crește ca pe propriii ei. Acest gest rar de altruism în lumea animală arată cât de complexe pot fi comportamentele instinctive.

Veverițele sunt recunoscute pentru energia lor debordantă, agilitatea incredibilă și felul jucăuș în care sar din creangă în creangă. Totuși, în spatele acestor mișcări rapide și al obiceiului de a strânge provizii, se ascunde un comportament emoționant și mai puțin cunoscut. Unele veverițe au capacitatea de a arăta empatie într-un mod care ne surprinde chiar și pe noi, oamenii.

👩‍👧 Instinctul de a adopta

Există cazuri documentate în care o veveriță găsește pui orfani și decide să îi adopte, crescându-i ca și cum ar fi propriii săi copii. Acest gest, rar întâlnit în lumea animalelor, nu este motivat de vreun beneficiu imediat. Este pur și simplu un act de supraviețuire combinat cu instinctul de grijă, ceea ce face ca gestul să pară aproape altruist.

🌍 O fereastră spre altruism

Comportamentul de adopție al veverițelor ne arată că instinctele nu sunt întotdeauna strict egoiste sau axate doar pe supraviețuirea individuală. Ele pot reflecta și o dimensiune socială mai profundă. Deși aceste cazuri nu sunt frecvente, ele ridică întrebări fascinante despre evoluție, emoții și capacitatea animalelor de a simți mai mult decât credem.

🧩 Complexitatea instinctelor

Instinctele la animale sunt, de regulă, privite ca reacții automate la stimuli. Totuși, atunci când o veveriță decide să adopte pui care nu îi aparțin, vedem că instinctele pot lua forme mult mai complexe. Această acțiune implică asumarea unor riscuri și un efort suplimentar, ceea ce demonstrează o flexibilitate surprinzătoare a comportamentului animal.

💡 Ce putem învăța de la ele

Poveștile cu veverițe adoptive ne reamintesc că empatia nu este doar apanajul uman. Ea poate apărea sub diverse forme în natură, chiar și la specii mici, aparent simple. Asemenea exemple ne oferă o lecție despre importanța grijii și solidarității, mai ales atunci când circumstanțele sunt dificile.

🌟 Magia naturii

În final, comportamentele empatice ale veverițelor ne inspiră să privim lumea naturală cu mai mult respect și uimire. Natura nu este doar o competiție continuă pentru resurse, ci și un spațiu unde apar momente de compasiune neașteptată. Faptul că un animal mic, precum veverița, poate demonstra altruism ne arată cât de vast și misterios este universul comportamentelor din lumea vie.

////////////////////////////////////////////

 

„M-am născut băiat, am devenit fată și acum vreau să fiu din nou băiat”: Cea mai tânără pacientă din Marea Britanie care și-a schimbat sexul își poate inversa tratamentul de schimbare de sex

De KATY WINTER

Ria Cooper a făcut furori anul trecut când a devenit cea mai tânără pacientă din Marea Britanie care și-a schimbat sexul, la vârsta de 17 ani, după ce ani de zile și-a implorat familia și NHS să o transforme într-o fată.

Dar acum, după ce a trăit ca femeie mai puțin de un an, femeia de 18 ani a decis să se transforme din nou în bărbat, după ce a suferit o durere mentală uriașă ca femeie.

Ea a anulat operația completă de schimbare de sex programată pentru ianuarie și a întrerupt terapia hormonală feminină care i-a dezvoltat sânii, spunând că schimbările au fost copleșitoare și că au făcut-o profund nefericită.

Mizerabilă: Ria Cooper urmează terapia hormonală de doar un an pentru a deveni fată, dar deja simte că a făcut o greșeală uriașă și plănuiește să redevină Bradley.Cea mai tânără pacientă britanică care a făcut schimb de sex ca Ria

Ria Cooper a devenit anul trecut cea mai tânără pacientă din Marea Britanie care și-a schimbat sexul, la vârsta de 17 ani, dar astăzi recunoaște că viața de femeie a făcut-o nefericită.

Deși doamna Cooper a fost supusă unei evaluări psihologice amănunțite și consilierii la Spitalul Regal din Hull înainte de a începe terapia de schimbare de sex, a suferit atât de mult chinuri trăind ca femeie încât a încercat să se sinucidă de două ori.

Ea a declarat pentru Sunday Mirror: „Hormonii m-au făcut să mă simt bine și rău. Într-un minut mă simt prost dispusă, iar în minutul următor mă simt foarte fericită.”

„În noaptea în care am încercat să-mi tai venele, băusem pe gât o sticlă de Jack Daniel’s și mă gândeam cât de singur sunt, cum decizia mea mi-a înstrăinat familia și cum va trebui să devin din nou băiat ca să rezolv asta.”

ÎN TENDENȚĂ

Fiicele mele refuză să meargă la școală, așa că le învăț de acasă.

868 vizualizări acum

Ultimul cui în sicriu pentru Oxford: Raport special de TOM RAWSTORNE

15,2 mii de vizualizări acum

Săptămâna Modei de la Paris, dezvăluite cele mai prost îmbrăcate vedete

668 vizualizări acum

Născută ca un bărbat pe nume Brad, doamna Cooper a început să se îmbrace ca o fată la vârsta de 12 ani, iar la 15 ani i-a implorat pe medici să o ajute să devină femeie.

Dar ea nu a reușit să găsească fericirea ca femeie, recunoscând chiar că s-a aventurat în prostituție în încercarea de a contracara singurătatea pe care o simțea.

Doamna Cooper mai spune că injecțiile cu hormoni i-au provocat emoții extreme și un libido crescut, dar că nu poate găsi dragostea după care tânjește cu niciunul dintre sexe.

Ea crede că va avea mai mult noroc în dragoste ca bărbat gay „la modă” și că revenirea la statutul de bărbat o va ajuta să vindece relațiile deteriorate cu familia ei.

„Nu vreau să trăiesc în izolare, departe de toți cei pe care îi iubesc. Aceasta este singura cale de urmat. Vreau doar să fiu fericită și aceasta este ultima mea șansă.”

https://www.dailymail.co.uk/femail/article-2224753/Ria-Cooper-Britains-youngest-sex-change-patient-reverse-treatment.html#ixzz2AjFa43a9

///////////////////////////////////////////

 

 

Războaiele creierului

 

De peste un deceniu, auzim că feminismul a înțeles greșit: diferențele dintre bărbați și femei nu țin de putere sau de aranjamentele sociale, ci sunt doar consecințele inevitabile ale modului în care sunt structurate creierele noastre. Însă această afirmație este contestată în două noi cărți feministe despre știința diferențelor de sex. Debbie Cameron le citește.

În 1997, am scris un articol pentru T&S intitulat „Înapoi la natură”, despre revenirea biologiei în dezbaterile despre sex și gen. Aveam sentimentul că aceasta nu era doar o modă trecătoare și, din păcate, timpul mi-a dat dreptate. Ideea că bărbații și femeile erau etern, înnăscut diferiți este acum aproape la fel de mult bunul simț predominant ca și în epocile întunecate pre-feministe. Dar abordarea științifică pe care am examinat-o în 1997 – psihologia evoluționistă, care leagă comportamentul masculin și feminin de genele pe care le moștenim de la strămoșii noștri umani timpurii – nu mai este principalul său sprijin. Astăzi este mai frecvent ca sexiștii să apeleze la neuroștiințe, care se presupune că dovedește că tot felul de diferențe dintre bărbați și femei sunt „înrădăcinate” în creierul uman.

Chiar și persoanele ale căror politici sexuale sunt destul de progresiste susțin adesea că dovezile pentru această idee sunt prea convingătoare pentru a fi respinse. Uită-te la toate acele imagini frumoase cu creiere care se luminează: nu arată ele că creierele masculine și feminine funcționează diferit? Dacă eziți, te întreabă dacă ai copii și dau din cap cu înțelepciune dacă răspunsul este nu. Oricine a încercat cu adevărat îți poate spune că parentingul non-sexist nu funcționează: micuța Emily și micuțul Oliver pur și simplu nu au aceleași interese și aptitudini. În 1970 ne puteam imagina că totul se rezumă la socializarea lor, dar astăzi știm mai bine: este modul în care sunt structurate creierele lor.

Dar se pare că, în sfârșit, valul se schimbă. În ultimele două luni, au fost publicate două cărți care își propun să pună sub semnul întrebării nu doar utilizarea abuzivă, populară și/sau motivată politic, a științei recente privind diferențele de sex, ci și baza științifică reală a afirmațiilor sale. Cartea lui Cordelia Fine, „ Delusions of Gender: The Real Science Behind Sex-Differences”, aparține aceluiași gen științific popular care a contribuit cel mai mult la diseminarea ideilor pe care dorește să le critice; scopul ei este de a oferi cititorului nespecialist o alternativă accesibilă la „neurosexismul” (termenul ei) care domină în prezent această piață. Cartea lui Rebecca Jordan-Young, „Brainstorm: The Flaws in Sex Difference Science”, este o carte mai academică (autoarea predă studii despre femei). Necesită puțin mai mult efort pentru a o citi, dar Jordan-Young face o treabă bună în a face știința ușor de înțeles.

Brainstorming: hormonii au luat-o razna

Brainstorm nu tratează, de fapt, întreaga știință a diferențelor de sex, ci mai degrabă examinează în detaliu o contribuție influentă la aceasta, cunoscută sub numele de „teoria organizării creierului”. Rezumatul teoriei susține că, în esență, creierul nostru este organizat să funcționeze într-un mod tipic masculin sau feminin prin intermediul hormonilor (mai precis, nivelurile de testosteron și estrogen) la care este expus pe măsură ce ne dezvoltăm în uter.

Adepții acestei viziuni consideră sexul cerebral ca fiind în principiu diferit de sexul cromozomial: deși în practică cele două coincid de obicei, teoria depinde într-o măsură semnificativă de cercetările efectuate cu persoane intersexuale la care acestea diferă – de exemplu, femeile genetice cu hiperplazie adrenală congenitală (CAH), un sindrom care determină suferința să producă niveluri ridicate de testosteron, și bărbații genetici cu insensibilitate la androgeni, ale căror corpuri produc testosteron, dar nu răspund la acesta, astfel încât par a fi și sunt de obicei crescuți ca fete. Există, de asemenea, un mic grup de bărbați genetici care au fost crescuți ca fete în urma unor leziuni accidentale la organele genitale, despre care medicii au considerat că necesită reatribuire de gen (printre medici pare a fi un adevăr evident că, dacă nu ai un penis complet funcțional, nu poți deveni bărbat). Dacă teoria organizării creierului este corectă, atunci nivelurile ridicate de testosteron ar trebui să masculinizeze creierul fetelor cu sindrom de insensibilitate completă la androgeni (CAH), lipsa de reacție la testosteron ar trebui să feminizeze creierul băieților cu sindrom de insensibilitate completă la androgeni (CAIS), iar cazurile de traume ar trebui să aibă creier masculin (deoarece erau fetuși de sex masculin), în ciuda faptului că au fost socializați ca fete. Diverse aspecte ale comportamentului lor, de la jucăriile cu care se joacă în copilărie până la preferințele lor sexuale ulterioare, sunt examinate pentru a vedea dacă susțin această teorie.

O abordare alternativă este de a începe prin examinarea comportamentului subiecților (neintersexuali) și apoi de a căuta dovezi despre expunerea lor la hormoni în uter. Această abordare a fost utilizată în încercările de a explica homosexualitatea, ipoteza fiind că persoanele homosexuale și lesbiene se vor dovedi a fi fost expuse la niveluri neobișnuit de scăzute sau ridicate de testosteron într-o etapă crucială a dezvoltării creierului.

Rebecca-Jordan Young face câteva critici incisive la adresa presupunerilor și metodelor oamenilor de știință. Ea subliniază, de exemplu, cât de insensibili sunt aceștia la experiența reală a persoanelor intersexuale – procedurile medicale dureroase și intruzive la care sunt supuse, stigmatul pe care trebuie să îl gestioneze pe măsură ce cresc, așteptările și anxietățile care influențează tratamentul pe care îl oferă îngrijitorilor lor. Ar fi remarcabil dacă aceste lucruri nu ar afecta formarea identității lor de gen și a sexualității, dar oamenii de știință continuă ca și cum totul ar fi o chestiune de hormoni. Între timp, teoria hormonală a homosexualității este uneori urmărită folosind metode evident nesigure, cum ar fi întrebarea mamelor subiecților dacă sarcina care a produs un copil care ulterior a devenit gay sau lesbiană a fost stresantă sau altfel neobișnuită. Mamele cred adesea că trebuie să fie responsabile pentru homosexualitatea copilului lor: întrebările care sugerează stresul din timpul sarcinii ca o posibilă cauză vor motiva multe mame să-și amintească de ea ca fiind stresantă, indiferent dacă aceasta este sau nu o reflectare corectă a faptelor.

Însă argumentul prezentat în Brainstorm nu este doar (deși parțial) că oamenii de știință au folosit metode discutabile sau că nu și-au dovedit punctul de vedere cu dovezi concrete. Mai fundamental, Jordan-Young sugerează că nu sunt de acord cu privire la ceea ce reprezintă de fapt punctul lor de vedere. La prima vedere, argumentul este simplu – hormonii organizează creierul pe criterii diferențiate în funcție de sex, iar creierul organizează comportamentul pe aceleași criterii diferențiate în funcție de sex. Dar ce constituie, de fapt, un comportament „masculin” sau „feminin”? În ceea ce privește această problemă cheie, definițiile cercetătorilor au variat semnificativ și s-au schimbat dramatic în timp.

Poate cele mai izbitoare exemple sunt în domeniul sexului și sexualității. La început, cercetătorii s-au inspirat din experimentele care investigau efectele testosteronului asupra comportamentului sexual la șobolani, care era clasificat ca mascul sau femelă folosind măsuri precum frecvența lordozei, o arcuire a spatelui care semnalează că un animal este pregătit să fie montat de altul. Dar în cazul uman, astfel de măsuri „obiective” sunt imposibil de conceput, iar în practică, criteriile pe care oamenii de știință le-au folosit pentru a clasifica comportamentul reflectau presupunerile lor de bun simț despre heterosexualitate. Pe măsură ce bunul simț în acest domeniu s-a schimbat, la fel s-au schimbat și definițiile utilizate în studii. Comportamentele feminine pe care cercetătorii timpurii le clasificaseră fără ezitare drept „masculine”, cum ar fi inițierea actului sexual sau implicarea de bunăvoie în alte activități decât actul sexual cu penetrare, au fost ulterior redefinite ca parte a repertoriului feminin normal. Indiferent ce am putea crede despre asta, înseamnă că rezultatele studiilor efectuate înainte ca schimbarea să aibă loc pur și simplu nu sunt comparabile cu rezultatele celor efectuate ulterior.

Homosexualitatea a fost abordată și folosind cadre conceptuale diferite și incompatibile. O abordare împarte oamenii în funcție de genul partenerilor lor sexuali preferați (dorința de bărbați este „feminină”, în timp ce dorința de femei este „masculină”), în timp ce o alta îi clasifică drept homosexuali sau heterosexuali în funcție de dorința lor față de parteneri de același sex sau față de celălalt. Acest al doilea cadru plasează bărbații homosexuali și lesbienele în aceeași categorie, în timp ce primul pune bărbații homosexuali împreună cu femeile heterosexuale și lesbienele cu bărbații heterosexuali.

Jordan-Young subliniază implicația evidentă. Deși teoria organizării creierului este prezentată ca un corp unificat de cunoștințe acumulate de-a lungul mai multor decenii, aceasta nu este de fapt deloc unificată: deoarece definițiile conceptelor cheie au variat atât de mult, este plină de inconsecvențe și contradicții. Nu poți susține că două studii „spun același lucru” despre X dacă l-au definit pe X în moduri diferite și incompatibile.

Deși rezultatele inconsistente nu sunt neobișnuite în știință, în acest caz Jordan-Young susține că acestea sunt deosebit de problematice. Cercetătorii specializați în organizarea creierului nu sunt în măsură să efectueze experimente reale, controlate: niciun comitet de etică nu le-ar permite să varieze în mod deliberat expunerile hormonale la 1000 de fetuși doar pentru a vedea ce s-ar întâmpla. În schimb, ei se bazează pe date din „cvasi-experimente”, cazuri naturale în care expunerea hormonală este atipică, dar în moduri pe care cercetătorii nu le controlează. În această situație, devine mai important decât de obicei să se evalueze în ce măsură studiile care au luat căi diferite duc la concluzii similare. Exact asta încearcă să facă Brainstorm , analizând constructele, metodele și concluziile a peste 300 de studii, precum și intervievând un număr de oameni de știință implicați. Ceea ce constată este că studiile nu se susțin reciproc așa cum susțin, iar unele dintre studiile prezentate ca dovezi pentru teorie sunt interpretate mai logic ca dovezi împotriva acesteia. Pe scurt, teoria organizării creierului este o încurcătură neconvingătoare.

Iluziile de gen: neurosexismul și mitul parentingului non-sexist………………………………………………………………………

Det. Aici

https://www.troubleandstrife.org/new-articles/brain-wars/

/////////////////////////////////////////////

 

Dezvoltarea durabilă distruge planeta! (de Kim Hill)

În China, pământurile rare ucid satele  și În China, pământurile rare distrug culturile fermierilor.

Nu-mi vorbi despre dezvoltare durabilă . Vrei să-mi pui la îndoială stilul de viață, impactul meu, amprenta mea ecologică? Un monstru ne domină, a cărui amprentă este atât de gigantică încât poate devasta o planetă întreagă fără să observe sau să-i pese măcar. Acest monstru este civilizația industrială. Refuz să -l susțin . Dacă Pământul vrea să trăiască, monstrul trebuie să moară. Aceasta este o declarație de război.[În ceea ce privește dezvoltarea durabilă, englezii folosesc termenul „sustainable”, care ar fi trebuit tradus prin „sutenable” (majoritatea țărilor din lume vorbesc despre sustenabil), dar în Franța am adoptat „developpement DURABLE”, pentru a afla mai multe despre această alegere de cuvinte: http://netoyens.info/index.php/contrib/09/06/2012/comment-traduire-sustainable-development ]

Și, de asemenea, acest scurt interviu cu Thierry Sallantin, realizat de Hervé Kempf de la Reporterre:

Ce încercăm să facem sustenabil ? Viața pe Pământ sau civilizația industrială? Nu le putem avea pe amândouă.

La un moment dat, mișcarea ecologistă – centrată pe dorința de a proteja Pământul – a fost în mare măsură cooptată de mișcarea pentru sustenabilitate – centrată pe dorința de a ne păstra modul de viață confortabil. Când s-a întâmplat acest lucru și de ce? Și cum de nu a observat nimeni? Această schimbare de focus de la compasiunea pentru toate ființele vii și pentru Pământ la o dorință egoistă de a perpetua un mod de viață inerent distructiv reprezintă o deturnare fundamentală a valorilor ecologismului.

Mișcarea pentru dezvoltare durabilă susține că abilitatea noastră de a trăi într-un mod presupus sustenabil este responsabilitatea indivizilor, care trebuie, prin urmare, să facă anumite alegeri de stil de viață în cadrul structurilor existente ale civilizației. Cu toate acestea, este imposibil să se obțină o cultură cu adevărat sustenabilă în acest fel. Infrastructura industrială este fundamental incompatibilă cu o planetă vie. Dacă vrem ca viața pe Pământ să prospere, structurile politice, economice și materiale globale trebuie demontate.

Susținătorii dezvoltării durabile ne spun că reducerea impactului nostru, provocând mai puține daune asupra mediului, este un lucru bun și că ar trebui să fim mândri de acțiunile noastre. Nu sunt de acord. Mai puține daune înseamnă totuși multe daune. Atâta timp cât continuăm să degradăm starea planetei, sustenabilitatea va rămâne o iluzie. Mândria pe care o dobândim realizând câteva acțiuni mici nu ajută pe nimeni.

Doar un sfert din consumul total este atribuibil indivizilor. Restul se datorează industriei, agroindustriei, armatei, guvernelor și corporațiilor. Chiar dacă fiecare dintre noi ar face tot posibilul pentru a reduce amprenta ecologică, acest lucru ar avea un impact redus asupra consumului general…………………………………………………………………..

Det. aici

https://www.partage-le.com/2015/10/06/le-developpement-durable-est-en-train-de-detruire-la-planete/

//////////////////////////////////////////

 

Sistemul este responsabil pentru distrugerea planetei. Nu tu!

În China, pământurile rare ucid satele  și În China, pământurile rare distrug culturile fermierilor. „Sarcina activistului nu este să navigheze prin sistemele de opresiune cu cât mai multă integritate posibil, ci să le demonteze.”

http://partage-le.com/2015/10/le-developpement-durable-est-en-train-de-detruire-la-planete/

Notă: Industria panourilor solare necesită, printre altele, următoarele materiale, dintre care unele corespund celebrelor pământuri rare , enumerate în aprilie 2016 de site-ul Resource Investor  : arsenic (semiconductor), aluminiu, bor (semiconductor), cadmiu (utilizat în anumite tipuri de celule fotovoltaice), cupru (cablaje și anumite tipuri de celule fotovoltaice), galiu, indiu (utilizat în celulele fotovoltaice), minereu de fier (oțel), molibden (utilizat în celulele fotovoltaice), fosfor, seleniu, siliciu, argint, telur și titan. 2. În ceea ce privește consecințele exploatării pământurilor rare, vă recomandăm să citiți acest articol din Le Monde, intitulat „  În China, pământurile rare ucid satele  ” . De asemenea, puteți vizualiza imagini dintr-un reportaj foto de teren realizat de Veronique de Viguerie.

 

Rezumat

De ani de zile, Derrick Jensen și-a adresat în mod regulat publicului următoarea întrebare: „Credeți că această cultură se va angaja în mod voluntar într-o transformare către un mod de viață cu adevărat sustenabil și sănătos?” Aproape nimeni nu răspunde afirmativ. Deep Green Resistance (DGR) începe, așadar, prin a stabili ceea ce ecologiștii tradiționali refuză să admită: civilizația industrială este în mod manifest incompatibilă cu viața pe Pământ. Confruntați cu urgența situației, „tehnolocul” și achizițiile eco-responsabile nu vor rezolva nimic. Pentru a salva această planetă, avem nevoie de o adevărată mișcare de rezistență capabilă să demonteze economia industrială.

Autorii

Derrick Jensen este un scriitor, filosof și activist american, autor a peste 20 de cărți, inclusiv câteva bestselleruri. Perspectiva sa este una dintre cele mai cruciale din mișcarea ecologistă. Printre lucrările sale se numără A Language Older than Words , The Culture of Make Believe și ambele volume ale Endgame .

Lierre Keith este scriitoare, feministă radicală, ecologistă și activistă pentru securitatea alimentară. Cartea sa The Vegetarian Myth: Food, Justice, and Sustainability a fost numită „cea mai importantă carte despre mediu a generației sale”.

Aric McBay este activist și fermier organic la scară mică. De asemenea, este coautor, împreună cu Derrick Jensen, al cărții What We Leave Behind .

Importanța acestei cărți

DGR evaluează opțiunile strategice disponibile, de la nonviolență la războiul de gherilă, și stabilește condițiile necesare pentru victorie. Această carte explorează, de asemenea, temele, conceptele și modurile de operare ale mișcărilor de rezistență și ale luptelor majore din ultimele secole: tipurile de structuri organizaționale, metodele de recrutare, securitatea, alegerea țintelor etc. DGR nu este doar o carte; este, de asemenea, o mișcare care propune un plan de acțiune concret. Este o lectură obligatorie pentru orice activist care dorește să înțeleagă problemele timpului nostru, ideologia și slăbiciunile culturii dominante, precum și strategiile și tacticile eficiente de luptă.

https://editionslibre.org/produit/deep-green-resistance-un-mouvement-pour-sauver-la-planete-derrick-jensen-lierre-keith-et-aric-mcbay/

https://lilianeheldkhawam.com/2018/12/01/le-systeme-est-responsable-de-la-destruction-de-la-planete-pas-vous-lhk-video/

////////////////////////////////////////////

 

Experimentele îngrozitoare ale CIA cu controlul minții pe oameni

De Brianna Nofil

Pe 10 aprilie 1953, Allen Dulles, noul director numit al CIA , a ținut un discurs în fața unei adunări de absolvenți ai Universității Princeton. Deși evenimentul era banal, tensiunile globale erau covârșitoare. Războiul din Coreea se apropia de sfârșit, iar la începutul acelei săptămâni, The New York Times publică un articol surprinzător în care susținea că prizonierii de război americani care se întorceau din țară ar fi putut fi „convertiți” de „comunești care să creeze”.

Unii soldați mărturiseau crime de război, cum ar fi desfășurarea unui război microbian împotriva comuniștilor – o acuzație pe care SUA au negat-o categoric. Alții ar fi fost atât de spălați pe creier au refuzat să se întoarcă în Statele Unite. Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, SUA au fost la câteva săptămâni de a sponsoriza în secret răsturnarea unui lider ales democratic în Iran.

URMĂRIȚI: Episoade complete din Cartea Secretelor Americii online acum.

Dulles tocmai de a primi primul director civil al unei venituri care trebuie să fie mai puternică pe zi ce trece, iar discursul a oferit o primă privire asupra priorităților sale pentru CIA. „În ultimii ani ne-am obișnuit să auzim multe despre bătălia pentru mințile oamenilor – războiul ideologiilor”, le-a spus el participanților . „Mă întreb, totuși, dacă percepem clar magnitudinea problemei, dacă nu dăm seama cât de sinistră a devenit bătălia pentru mințile oamenilor în mâinile sovieticilor”, a continuat el. „Am putea să o numim, în noua sa formează, «războiul creierelor»”.

Dulles a continuat să descrie „tehnicile sovietice de perversiune a creierului” ca fiind eficient, dar „abhorante” și „nefaste”. A făcut un gest spre prizonierii de război americani care se întorceau din Coreea, scame ale oamenilor care au fost odinioară, repetând ca o papagal propagandă comunistă pe care o auziseră repetată săptămâni întregi. Și-a exprimat teme și incertitudini – foloseau ei agenții chimici? Hipnoză? Cu totul altceva? „Noi cei din Occident”, a recunoscut directorul CIA, „suntem oarecum dezavantajați în războiul creierului”. Acest tip de experiment fără consimțământ, chiar și pe dușmani, era antitetic valorilor americani, a insistat Dulles, precum și antitetic valorilor umane.

Allen W. Dulles, directorul Agenției Centrale de Informații

Allen W. Dulles, directorul Agenției Centrale de Informații, la o sesiune executivă a Comitetului Congresional Mixt pentru Energie Atomică. (Credit: Bettmann/Getty Images)

Teama de spălare creierului și o nouă specie de „război al creierului” au terifiat și fascinat publicul american de-a lungul anilor 1950 , stimulează atât de declarațiile CIA, cât și de poveștile despre soldații „spălați pe creier” care se întorc din China, Coreea și Uniunea Sovietică. Titluri din ziare precum „Noi rele observate în spălarea creierului” și „Spălarea creierului vs. psihiatria occidentală” ofereau relații senzaționale despre noi tehnici tehnologii de control al minții care nu au putut rezista pe deplin. Paranoia a început să se răspândească în cultura americană, cărți precum Candidatul manciurian și Prânzul gol abordand teme de oameni de știință dezorientați și vaste conspirații politice.

Ideea spălării creierului le-a oferit, de asemenea, multor americani o explicație convingătoare, aproape reconfortantă, pentru ascensiunea rapidă a comunismului – aceea că sovieticii au folosit instrumentele spălării creierului nu doar asupra combatanților inamici, ci și asupra propriului popor. Altfel, de ce ar fi îmbrățișat atâtea țări o ideologie atât de evident înapoiată? Libertatea minții americană versus „controlul minții” sovietic a devenit o linie de demarcație la fel de clară ca Cortina de Fier.

Cum a reușit un program secret de control al minții al guvernului să alimenteze în mod accidental consumul de droguri psihedelice în anii 1960?

MK-Ultra

La trei zile după discursul său în care a criticat tacticile sovietice, Dulles a aprobat lansarea MK-Ultra , un program ultrasecret al CIA pentru „utilizarea sub acoperire a materialelor biologice și chimice”. „Valorile americane” constituiau o retorică bună, dar Dulles avea planuri mult mai mărețe pentru agenda ordonei din timpul Războiului Rece.

Experimentele de „control al minții” ale MK-Ultra s-au concentrat, în general, pe modificarea comportamentului prin terapie cu electroșocuri, hipnoză, poligrafe, radiații și o varietate de droguri, toxine și substanțe chimice. Aceste experimente s-au bazat pe o gamă largă de subiecți de testare: unii care s-au oferit voluntar în mod liber, alții care s-au oferit voluntar sub constrângere și alții care nu aveau absolut nicio idee că sunt implicați într-un amplu program de cercetare în domeniul apărării. De la băieți cu deficiențe mintale de la o școală de stat , la soldați americani și „psihopați sexuali” de la un spital de stat, programele MK-Ultra au profitat adesea de cei mai vulnerabili membri ai societății. CIA considera prizonierii subiecți deosebit de buni, deoarece aceștia erau dispuși să dea cu simțământul în schimbul timpului suplimentar de recreere sau al comutării pedepselor.

Whitey Bulger, un fost șef al crimei organizate, a scris despre experiența sa ca subiect de testare a deținuților în MK-Ultra. „Opt condamnați într-o stare de panică și paranoie”, a spus Bulger despre testele din 1957 de la penitenciarul din Atlanta, unde ispășea pedeapsa. „Pierdere totală a poftei de mâncare. Halucinații. Camera schimbată în formă. Ore întreg de paranoia și sentimentul violenței. Am trăit perioade ori de coșmaruri și chiar sânge ieșind din pereți. Bărbați transformându-se în schelete în fața mea. Am văzut o cameră transformată-se într-un cap de câine.

Allen W. Dulles, directorul Agenției Centrale de Informații

Fotografie din 1959 a gangsterului James „Whitey” Bulger. (Credit: Donaldson Collection/Michael Ochs Archives/Getty Images)

Bulger a susținut că fusese injectat cu LSD . Dietilamida acidului lisergic, sau acidul, devenise unul dintre interesele cheie ale CIA pentru programul său de „război al creierelor”, deoarece a teoretiza că ar putea fi util în interogatorii. La sfârșitul anilor 1940, CIA a primit rapoarte conform respectivei Uniunea Sovietică se angaja în „eforturi intense de a produce LSD” și că sovieticii încercară să cumpere stocurile mondiale ale acestei substanțe chimice. Un ofițer CIA a descris agenția ca fiind „la propriu îngrozită” de programul LSD al sovieticilor, în mare parte din cauza lipsei de cunoștințe despre droguri în Statele Unite. „[Acesta] a fost singurul material pe care am reușit vreodată să-l găsim și care avea cu adevărate posibilități fantastice dacă era folosit greșit”, a mărturisit ofițerul.

Odată cu apariția MK-Ultra, interesul guvernului pentru LSD sa mutat de la o orientare defensivă la o ofensivă. Oficialii agenției au remarcat că LSD-ul ar putea fi util în „[obținerea] controlului asupra cadavrelor, indiferent dacă aceștia sunt de acord sau nu”. CIA a avut în vedere aplicații care variau de la scoaterea oamenilor din Europa în cazul unui atac sovietic până la facilitarea așasinării liderilor inamici. Pe 18 noiembrie 1953, un grup de zece oameni de știință s-au întâlnit la o cabană situată în adâncul pădurilor din Maryland. După discuții ample, participanții au convenit că, pentru a înțelege cu adevărat valoare drogului, „un experiment fără voia lor ar fi de dorit”.

Harry Williams și Carl Pfeiffer

Doctorii Harry Williams și Carl Pfeiffer efectuând un experiment cu LSD. (Credit: Bettmann/Getty Images)

Caracteristici conexe

Istoria războiului împotriva drogurilor

CIA a rămas foarte atentă la modul în care publicul ar reacționa la orice descoperire a MK-Ultra; chiar dacă ar fi crezut că aceste programe sunt esențiale pentru securitatea națională, acestea trebuiau să rămână un secret bine păzit. Cum ar putea CIA să explice administrarea de LSD americanilor modesti? „Trebuie luate măsuri de precauție nu numai pentru a proteja operațiunile de expunere la forțele inamice, ci și pentru a ascunde aceste activități de publicul american în general”, a scris inspectorul general al CIA în 1957. „Cunoașterea faptului că Agenția se implică în activități neetice și ilicite ar avea repercusiuni grave în cercurile politice și diplomatice.”

Operațiunea Midnight Climax

Experimentele inițiale ale CIA cu LSD au fost destul de simplu, dacă șocant de lipsit de etică. Agenția, în general, administra doze unele ținte individuale, găsind voluntari atunci când puteau, uneori strecurând drogul în băuturile colegilor CIA. În timp, aceste experimente cu LSD au devenit din ce în ce mai elaborat. Probabil cel mai notoriu dintre aceste proiecte a fost Operațiunea Midnight Climax.

În 1955, pe strada Chestnut nr. 225 din San Francisco, CIA dedicat o atenție substanțială decorării unui dormitor. George White a supravegheat renovările interioare. Deși nu era un mare decorator, White a avut o carieră renumită în cadrul Biroului Federal pentru Narcotice. Când CIA a trecut la experimente cu droguri, implicarea lui White a devenit o prioritate absolută.

White a agățat tablouri cu dansatoare de cancan francez și flori. A așezat draperii roșii luxuriante peste ferestre. A înrămat o serie de postere Toulouse-Lautrec cu covorașe de mătase neagră. Pentru un birocrat de vârstă mijlocie în domeniul drogurilor, fiecare obiect evoca sex și glamour.

George White nu a construit un dormitor obișnuit, ci o capcană.

White a angajat apoi un student la inginerie de la Berkeley pentru a instala echipamente de ascultare audio și o oglindă cu două sensuri. White stătea în spatele oglinzii, cu martini în mână, și aștepta să înceapă acțiunea. Prostituatele ademeneau achiziționate neatenți în dormitor, unde bărbații erau dozați cu LSD, iar acțiunile lor erau observate de White de dincolo de oglindă. Ca plată pentru servicii lor, lucrătoarele sexuale primeau sume mici de bani, precum și o garanție din partea lui White că va interveni atunci când femeile ar avea inevitabil conflicte cu forțele de ordine în viitor.

George Hunter White

George Hunter White, supraveghetor pentru zona New England a Biroului Federal de Narcotice. (Credit: Evelyn Straus/NY Daily News prin Getty Images)

Deși CIA a pilotat aceste case sigure ca o platformă pentru testarea efectelor LSD-ului, interesul lui White sa îndreptat către un alt element al observațiilor sale: sexul. Casa din San Francisco a devenit centrul a ceea ce un scriitor a numit „operațiunile carnale ale CIA”, deoarece oficialii au început să pună întrebări despre cum să lucreze cu prostituate, cum ar putea fi antrenate și cum ar gestiona secretele de stat. Agenția a analizat, de asemenea, când, în cursul unei întâlniri sexuale, informațiile puteau fi cel mai bine extrase dintr-o sursă, concluzionand în cele din urmă că era imediat după actul sexual.

Dar, poate deloc surprinzător, multe dintre acțiunile lui White au fost determinate de voyeurism pur: „Am trudit din toată inima în podgorii pentru că era distractiv, distractiv, distractiv”, a spus White mai târziu . „Unde altundeva ar putea un băiat american cu sânge roșu să mintă, să ucidă, să înșele, să fure, să violeze și să jefuiască cu aprobarea și binecuvântarea Celui Atotputernic?”

Declinul MK-Ultra

Experimentele CIA cu LSD au persistat până în 1963, înainte de a se încheia destul de anticlimactic. În primăvara anului 1963, John Vance, membru al personalului Inspector General al CIA , a aflat despre „administrarea clandestină a unui proiect unor subiecți umani neștiutori și nevoluntari”. Deși directorii MK-Ultra au încercat să convingă comisia independentă de audit a CIA că cercetarea ar trebui să continue, Inspectorul General a insistat ca agenția să respecte noile linii directoare de etică a cercetării și să pună capăt tuturor programelor privind voluntarii care nu și-au dat consimțământul.

În 1977, senatorul Edward Kennedy a supravegheat audierile Congresului care investigau efectele MK-Ultra. Congresul a adus o listă de foști angajați CIA pentru a fi interogați, interogându-i despre cine supraveghea aceste programe, cum au fost identificați participanții și dacă vreunul dintre aceste programe a fost continuat. Audierile au scos la iveală o serie de tulburări, în special despre sinuciderea din 1953 a Dr. Frank Olson, un om de știință din armată care a sărit pe fereastra unui hotel la câteva zile după ce a consumat fără să știe o băutură cu LSD. Pe fondul creșterii criminalizării consumatorilor de droguri și la doar câțiva ani după ce președintele Nixon a declarat abuzul de droguri „inamicul public numărul unu”, ironiile experimentelor tulburătoare cu droguri din SUA au apărut în evidență.

Însă, pe ținut audierilor, Congresul a continuat să se lovească de obstacole: angajații CIA au susținerea că „nu-și amintesc” detalii despre dintre proiectele de experimentare pe multe oameni sau chiar numărul de persoane implicate. Următorul pas evident ar fi consultarea înregistrărilor ar fi consultarea înregistrărilor, dar acest lucru a prezentat o mică problemă: în 1973, pe fondul anchetelor tuturor, directorul MK-Ultra le-a spus angajaților „că ar fi o idee bună ca dosarele [MK-Ultra] să fie distruse”. Invocând îngrijorări vagi cu privire la intimitate și „jene” față de participare, oamenii care au creat MK-Ultra au eradicat efectiv înregistrarea pe hârtie pentru una dintre cele mai evidente ilegale activități ale Statelor Unite. Un program născut în secret ar păstra multe dintre secretele sale pentru totdeauna.

https://www-history-com.translate.goog/mkultra-operation-midnight-climax-cia-lsd-experiments?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

////////////////////////////////////////

 

(Iliescu,sotia lui Ceausescu a nascut PeSeDescu…si au imbacsit TARA cu hoti,pungasi,trantori,corupti si in fund… ) Oficial BNR: Instituțiile sunt pline de pile politice. Au fost parașutați acolo tot felul de oameni care habar nu au despre ce e vorba

 

 

 

 

 

Consilierul guvernatorului BNR, Eugen Rădulescu, a declarat marți, într-o intervenție la Digi24, că instituțiile statului au devenit „o atracție pentru pilele politice”. Oficialul reclamă faptul că la stat au fost parașutați tot felul de oameni, iar singurul criteriu „a fost cel politic”.

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/oficial-bnr-institutiile-sunt-pline-de-pile-politice-au-fost-parasutati-acolo-tot-felul-de-oameni-care-habar-nu-au-despre-ce-e-vorba-3435513

///////////////////////////////////////////

(Desi oamenii cotizeaza si-i indoapa pe sefii doctori,acestia ne omoara cu zile si,culmea,se aleg cu alte functii de sefuti…) Rogobete, după vizita la spitalul din Iași: „N-am mai văzut un haos administrativ mai mare. Există indicii de neglijență”

Recenta vizită a ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, la Spitalul „Sf. Maria” din Iași a revelat o realitate dezolantă. Haosul administrativ și procedurile complet inadecvate sunt observațiile acuzatoare ale acestuia, care nu lasă loc de interpretare. Ce a descoperit mai exact? O stare de neglijență crasă, în care șase copii, internați din necesitate, au plătit cu viața pentru indiferența crasă și ineficiența unui sistem bolnav.

Critica Durează: O Înfruntare Directă cu Autoritățile Sanitare

Rogobete a ridicat tonul criticilor și a adus în discuție reacția întârziată a autorităților sanitare locale, invocând un decalaj inacceptabil de 10 zile pentru a reacționa în fața problemelor evidente. „Dai vina pe sistem, dar aici nu vorbim de un spital subfinanțat,” a spus el cu o atitudine de neiertare. Vorbim despre o proastă aplicare a procedurilor deja existente, despre incompetenta crasă care a dus la această tragedie.

Investigații Întinse și Despre Birocrație

Ministrul a comunicat că o anchetă „completă și extinsă” va fi demarată, vizând nu doar neglijența în serviciu, ci și faptele penale posibile. Este un moment de răscruce, în care se caută vinovații, iar această tragedie devine un punct focal pentru o discuție mult mai amplă despre condițiile de sănătate din România. Vor fi demiteri, vor fi sancțiuni? Răspunsurile sunt, pentru moment, doar speculații.

Reguli Ignorate în Mediul De Risc

Practicile din secția de terapie intensivă au fost, de asemenea, supuse unei analize critice. Rogobete a remarcat cu indignare că asistenții și infirmierele încă mai încalcă regulile stricte din ATI, purtând unghii false și bijuterii interzise, toate acestea punând în pericol sănătatea pacienților. Aceste detalii „de nimic” din perspectiva birocratului, când viața unor copii depindea de respectarea strictă a normelor sanitare, evidențiază profunda criză de responsabilitate umană și profesională.

Concluzia Dramatică: Un Sistem Învechit și Nepăsător

Acest scandal și altele asemănătoare nu sunt doar accidente punctuale, ci simptome ale unei boli mult mai profunde în cadrul sistemului de sănătate românesc. Este o chemare la acțiune pentru toți cei care se consideră responsabili, dar și pentru cei care cred că se poate face mai bine. În fața unei astfel de realități dure, este evident că existența unor protocoale nu este suficientă; trebuie să existe o voință reală de a le aplica cu strășnicie.

https://ziarulzilei.ro/politica/rogobete-dupa-vizita-la-spitalul-din-iasi-n-am-mai-vazut-un-haos-administrativ-mai-mare-exista-indicii-de-neglijenta/

//////////////////////////////////////////////

 

 

Alexandru Rogobete, după vizita la spitalul din Iaşi unde au murit şase copii: Un haos administrativ mai mare, nu am mai văzut de mult

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/alexandru-rogobete-dupa-vizita-la-spitalul-din-iasi-unde-au-murit-sase-copii-un-haos-administrativ-mai-mare-nu-am-mai-vazut-de-mult-3432639

////////////////////////////////////////////

 

 

Bogații lumii devin și mai bogați, în timp ce săracii nu mai ies din sărăcie: 1% din populație deține 45% din averea globală

Afrodita Cicovschi

Numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie abia s-a schimbat din 1990, 44% din populația lumii trăind cu doar 6,85 dolari pe zi, în timp ce 1% dintre oameni deține aproape 45% din averea globală.

Bogații lumii dețin 45% din averea globală, în timp ce 44% din oameni trăiesc de pe o zi pe alta

Averea cumulată a miliardarilor a crescut la niveluri de neimaginat în 2024, pe măsură ce cei mai bogaţi oameni din lume au beneficiat din ce în ce mai mult de moşteniri şi de conexiuni puternice, potrivit celui mai recent raport anual al Oxfam privind inegalitatea la nivel mondial, relatează CNBC.

Astfel, averea combinată a celor mai bogaţi oameni din lume a crescut de la 13 trilioane de dolari la 15 trilioane de dolari în doar 12 luni, a declarat organizaţia de caritate globală.

Acesta marchează a doua cea mai mare creştere anuală a averii miliardarilor de când au început înregistrările Oxfam.

Între timp, numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie abia s-a schimbat din 1990, a spus organizaţia de caritate, citând datele Băncii Mondiale.

Cei mai bogaţi 1% dintre oameni deţin aproape 45% din toată averea, în timp ce 44% din umanitate trăieşte sub pragul sărăciei de 6,85 USD pe zi al Băncii Mondiale, arată datele.60% din averea miliardarilor este moștenită

Pe măsură ce bogăţia celor mai bogaţi oameni din lume se accelerează într-un ritm mai rapid decât se prevedea anterior, Oxfam se aşteaptă acum să vadă cel puţin cinci trilionari într-un deceniu.

„Captarea economiei noastre globale de către câţiva privilegiaţi a atins culmi cândva considerate de neimaginat”, a declarat directorul executiv al Oxfam International, Amitabh Behar.

„Eşecul de a opri miliardarii creează acum trilionari. Nu numai că s-a accelerat rata de acumulare a averii miliardarilor – de trei ori – dar la fel şi puterea lor”, a spus el.

Raportul evidenţiază o creştere „a bogăţiei nemeritate”, arătând că 60% din averea miliardarilor provine acum din moştenire, monopol sau puterea ”legăturilor cu prietenii”.Raportul Oxfam „Takers Not Makers” vine în timp ce miliardarul Donald Trump se întoarce la Casa Albă şi 3.000 de lideri din peste 130 de ţări se pregătesc participă la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos.

Elon Musk, CEO al Tesla şi aliatul apropiat al lui Trump, este pe cale să devină primul trilionar din lume până în 2027, potrivit unui raport al Informa Connect Academy. În prezent, el are o avere de aproximativ 440 de miliarde de dolari, indică Bloomberg Billionaires Index.

Preşedintele SUA, Joe Biden, a avertizat săptămâna trecută cu privire la ascensiunea unei „oligarhii care se conturează în America, de bogăţie, putere şi influenţă extreme”.

„Oamenii ar trebui să poată câştiga cât de mult pot, dar să plătească – să joace după aceleaşi reguli, să-şi plătească partea echitabilă din taxe”, a spus Biden în discursul său de rămas bun.

Oxfam îndeamnă guvernele să se angajeze să se asigure că veniturile primilor 10% nu sunt mai mari decât cele mai mici 40% din lume.

Monopolurile ar trebui destrămate

Regulile economice globale ar trebui ajustate pentru a permite destrămarea monopolurilor, iar mai multe reglementări corporative şi politici fiscale globale ar trebui adaptate pentru a se asigura că bogaţii îşi plătesc partea echitabilă, potrivit organizaţiei de caritate.

Banii care curg în conturile bancare ale superbogaţilor în loc de investiţiile atât de necesare în profesori şi medicamente sunt ”nu doar răi pentru economie, ci sunt răi pentru umanitate”, a spus Behar de la Oxfam.„Atât de mulţi dintre aşa-zişii bogaţi ” pe cont propriu” sunt de fapt moştenitori ai unor averi vaste, transmise prin generaţii de privilegii necâştigate.

Moştenirea netaxată de miliarde de dolari este un afront la adresa echităţii, perpetuând o nouă aristocraţie în care bogăţia şi puterea rămân blocate în mâinile câtorva”, a spus el.

 Citește și: Miliardarii emit de un milion de ori mai multe gaze cu efect de seră decât un om obișnuit

 Citește și: Oxfam: Trebuie noi impozite pentru superbogați. Sărăcia este în creștere, dar pentru miliardari fiecare zi este un câștig

 Citește și: Bogații devin și mai bogați, săracii și mai săraci: Diferențele se vor accentua

https://adevarul.ro/economie/bogatii-lumii-devin-si-mai-bogati-in-timp-ce-2416331.html

////////////////////////////////////////////

Alte delectari:

https://www.facebook.com/reel/757616623821632

https://www.facebook.com/reel/24811480185111275

https://www.facebook.com/reel/744190598240162

https://www.facebook.com/reel/24627637120188997

https://www.facebook.com/reel/1323838969252186

https://www.facebook.com/reel/1913729375855993

https://www.facebook.com/reel/1840839323483586

https://www.facebook.com/reel/1688176705219339

https://www.facebook.com/reel/766995342996258

https://www.facebook.com/reel/1297666102027172

https://www.facebook.com/reel/1189675192995471

https://www.facebook.com/reel/

https://www.facebook.com/reel/

https://www.facebook.com/reel/1883517979154897

https://www.facebook.com/reel/1910665779849527

https://www.facebook.com/reel/668944519568032

https://www.facebook.com/reel/1126419516219942

https://www.facebook.com/reel/1336477034566452

https://www.facebook.com/reel/751746537690056

https://www.facebook.com/reel/1945806269531067

https://www.facebook.com/reel/1371997581201004

https://www.facebook.com/reel/1879911672935594

////////////////////////////////////////////

Aici si la miile de falsi revolutionari sunt miliardele ROMANIEI…LUATI-LE SI DOBANDA! Un strop de dreptate. Gelu Voican Voiculescu rămâne fără indemnizaţia de Revoluţionar. Va da înapoi şi banii pe ultimii 5 ani  

La aproape trei luni de la momentul când instanţa l-a lăsat pe Gelu Voican-Voiculescu fără certificat de Luptător cu rol Determinant la Revoluţie (LRD), Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari a sesizat, finalmente, Casa de Pensii pentru a sista plata indemnizaţiei pe care o primea acesta în baza certificatului. Sesizarea a fost trimisă miercuri, 24.09.2025, au declarat surse apropiate instituţiei pentru Epoch Times.

Indemnizaţia de LRD este de 2.430 lei, la care se adaugă un spor de circa 1.400 lei, acordat după pensionare. Pentru ca plata indemnizaţiei să înceteze, Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari trebuia să ceară Casei de Pensii să sisteze plăţile. A durat, iată, aproape trei luni pentru ca acest lucru să se întâmple, însă, finalmente, s-a realizat. În consecinţă, începând cu luna octombrie, Voiculescu nu va mai încasa indemnizaţia. Potrivit legii, el va trebui să dea înapoi statului şi banii încasaţi în ultimii 5 ani în calitate de LRD, în total circa 145.800 lei. Va rămâne însă cu sporul de 1.400 lei, în baza calităţii de luptător cu merite deosebite la Revoluţie, calitate pe care o avea înainte de a cere şi obţine LRD, şi la care revine, se pare, automat după pierderea certificatului de luptător cu rol determinant.

Interesant şi totodată bizar este însă faptul că în momentul în care un revoluţionar cere certificat LRD el renunţă automat la calităţile anterioare: „Solicit recunoaşterea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant în vederea acordării titlului şi eliberarea noului certificat. În urma admiterii cererii, singura calitate pentru care optez este cea prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant” este, potrivit legii, formularea standard din cererea pentru obţinerea LRD.

Vom încerca să clarificăm cu jurişti cum este posibil în aceste condiţii ca, după pierderea LRD-ului, un revoluţionar să revină la certificatul anterior – la care a renunţat pentru LRD – şi la beneficiile ce decurg din el, respectiv 1400 de lei în plus la pensie.

Reamintim că pe 23 iulie a.c., la 20 de zile după ce instanţa decisese să îl lase pe Voican-Voiculescu fără certificat, redacţia noastră a contactat-o pe şefa Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari, Antonela Ghiţă. Ea a declarat că aşteaptă ca cineva de la instituţie să ceară la instanţă certificat de soluţie sau ca instanţa să le trimită mai repede sentinţa definitivă. Soluţia instanţei pe scurt a fost însă afişată pe portal.

Redăm dialogul cu şefa Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari, Antonela Ghiţă

„Reporter: V-am sunat să vă întreb de cazul Gelu Voican-Voiculescu: i-a fost retras certificatul de revoluţionar, s-a soluţionat în instanţă şi vreau să vă întreb dacă v-aţi adresat Casei de Pensii ca să i se oprească indemnizaţia?

Antonela Ghiţă: Deci, în primul rând, sunt în concediu. M-au sunat colegii şi m-au întrebat de subiect. Ideea este că atunci când a venit la noi sentinţa, de care aflasem ulterior că nu-i definitivă, noi cerusem Preşedinţiei să-i anuleze şi iniţiasem demersurile, ulterior a venit cu avocatul, noi am făcut dovada că îndeplineşte, mă rog, condiţiile pentru a se repune în termen, că nu-i fusese comunicată sentinţa.

Am aflat recent că a fost retras certificatul, adică este definitivă sentinţa, doar că aşteptăm să vină cineva de la noi să ceară la instanţă certificat de soluţie sau să ne trimită mai repede sentinţa definitivă.

Reporter: Şi după aceea trimiteţi, să înţeleg, la…

Antonela Ghiţă: Evident, nu avem o reticenţă în sensul ăsta, chiar deloc.”

Contactat la momentul respectiv de Epoch Times, Mihai Dodu, fostul secretar de stat înlăturat din funcţie de Marcel Ciolacu (la vremea respectivă premier), după ce acesta l-a lăsat fără certificatul de luptător cu rol determinant, o contrazice pe Antonela Ghiţă şi spune că aceasta trebuie să se adreseze Casei de Pensii cât mai rapid.

„Am o perspectivă diferită faţă de dna Secretar de Stat. Este datoria instituţiei să transmită imediat, cu celeritate, documentele către Casa de Pensii pentru sistarea indemnizaţiei. În felul acesta, bugetul de stat să nu fie prejudiciat aşteptând o încheiere de la instanţă, care poate veni într-un an”, declară Dodu.

Jurişti reputaţi, consultaţi de Epoch Times, au spus şi ei că Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari nu are şi nu avea ce să aştepte şi trebuia să ceară suspendarea pensiei.

Fostul judecător Cristi Danileţ e tranşant: „Secretariatul de Stat trebuia să anunţe Casa de Pensii imediat după afişarea soluţiei pe portal: ‘Decizia e definitivă şi executorie’. Nu trebuie aşteptată motivarea. Soluţia menţionată de dvs. confirmă, practic, sentinţa primei instanţe. Acolo e motivarea, de fapt.”

Aceeaşi opinie o are şi fosta judecătoare Camelia Bogdan, care, în plus, punctează că „orice întârziere a punerii în executare a sentinţei primei instanţe este de natură să atragă consecinţe penale pentru factorii de decizie ai Secretariatului, care cunosc considerentele sentinţei primei instanţe, sentinţă care nu a fost modificată în recurs.”

„Prin respingerea recursului, sentinţa primei instanţe a rămas definitivă, anularea certificatului de revoluţionar producând efecte retroactive. Secretariatul ar fi trebuit să solicite recuperarea echivalentului beneficiilor, conjunct cu sesizarea Parchetului pentru săvârşirea infracţiunilor de fals. Dacă nu s-a cerut în prima instanţă recuperarea beneficiilor de care a fost spoliat statul, conform principiului Quod nullum est nullum producit effectum, de la rămânerea definitivă a deciziei prin respingerea recursului, urmează ca persoanele în cauză să fie decăzute din drepturile de care s-au prevalat, deşi nu aveau dreptul. Orice întârziere a punerii în executare a sentinţei primei instanţe este de natură să atragă consecinţe penale pentru factorii de decizie ai Secretariatului, care cunosc considerentele sentinţei primei instanţe, sentinţă care nu a fost modificată în recurs”, a declarat Camelia Bogdan pentru Epoch Times.

La rândul său, Toni Decean, avocat al protestatarilor din dosarul „10 August”, spune şi el că „Hotărârea pronunţată în cazul domnului Gelu Voican este executorie încă de la momentul pronunţării de către Tribunalul Bucureşti, iar prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bucureşti, practic, se validează definitiv această hotărâre. La acest moment, nu se mai poate, legal, să se efectueze plata indemnizaţiei, ba chiar se impune şi efectuarea unor demersuri pentru recuperarea cel puţin a unei părţi din sumele achitate domnului Gelu Voican.”

Avocatul Decean consideră şi el că întârzierea punerii în executare a sentinţei primei instanţe este de natură să atragă consecinţe penale.

Cine e Gelu Voican-Voiculescu?

Gelu Voican-Voiculescu a făcut parte din grupul restrâns care a preluat conducerea ţării după căderea regimului Ceauşescu. A participat, alături de Victor Atanasie Stănculescu şi Virgil Măgureanu, la procesul şi execuţia cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu şi s-a ocupat personal de înhumarea soţilor Ceauşescu.

Recomandăm şi Voican Voiculescu: tenebrele Revoluţiei şi o mare problemă naţională – foştii securişti şi torţionari cu certificate de Revoluţionar rămân cu beneficii

Imediat după Revoluţie, Gelu Voican-Voiculescu a fost numit viceprim-ministru şi responsabil cu supravegherea şi reorganizarea vechilor structuri ale Securităţii, fiind considerat de unii istorici şi jurnalişti „omul din umbră al Securităţii”. A fost implicat în numeroase controverse, mai ales privind rolul pe care l-a avut în preluarea şi gestionarea arhivelor Securităţii. A fost director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi este unul dintre politicienii trimişi în judecată pentru evenimentele sângeroase din iunie 1990 (Mineriada) şi pentru crime împotriva umanităţii in cadrul „Dosarului Revoluţiei”.

Gelu Voican-Voiculescu a rămas fără certificatul de LRD în urma plângerii făcute de Marian Ceauşescu. Deşi a pierdut indemnizaţia de luptător cu rol determinant şi va da înapoi banii pe 5 ani, restul privilegiilor primite de-a lungul anilor rămân neştirbite, inclusiv acel 0,6 la pensie care se traduce în circa 1.400 de lei lunar.

Este de notorietate că mulţi revoluţionari au beneficiat, odată cu certificatul, de terenuri, spaţii comerciale etc. Luptătorii cu un rol determinant primesc indemnizaţie lunară pe viaţă (circa 2.300 lei), plus un spor la ieşirea la pensie. Au avut şi au prioritate la primirea unei case din fondul de locuinţe sociale, cu plata celei mai mici chirii prevăzute în lege. Pot cumpăra sau închiria cu prioritate, fără licitaţie, un spaţiu comercial cu o suprafaţă de până la 100 de metri pătraţi şi pot primi în proprietate 10.000 de metri pătraţi de teren în extravilan şi 500 de metri pătraţi în intravilan. Transportul în comun urban este gratuit şi tot gratuit pot face 12 călătorii dus-întors cu trenul, pe an. Revoluţionarii sunt scutiţi de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă şi terenul aferent acesteia şi se pot pensiona cu 5 ani înainte de împlinirea vârste

    https://epochtimes-romania.com/news/un-strop-de-dreptate-gelu-voican-voiculescu-ramane-fara-indemnizatia-de-revolutionar-va-da-inapoi-si-banii-pe-ultimii-5-ani—376868?fbclid=IwY2xjawNGQd5leHRuA2FlbQIxMQABHi7VlzjdcsZIxlZVw0TnsKOq2g878j6sWM3DjMqGgdRlYOqFjhA5642SWy0f_aem_gIPlMkwW-dU2VtJDfaGq_A

/////////////////////////////////////////////

Pentru ca si Ilyescu are ca tata pe Satan, cum scrie in Ioan cap.8/44; Ilycy –parintele PeSeDiei si demoniei globalie- omul sarac si curat, care ne-a pricopsit cu Blestemul Domnului pentru ciuruirea Ceausilor si…care a semanat discordia , coruptia, injustitia, viclenia, tradarea, debandada, mineriada, decembriada,privati-hotia nationala, etc etc …ne da lectii nemuritoare!Det. aici Șoferul lui Iliescu a tăcut 40 de ani! Acum veți afla totul!

//////////////////////////////////////////

 

(Pentru ca poporul doarme inpapuci, iata doar cateva farame ale nepasarii, neimplicarii, ne…) Topul marilor ţepari. Devalizarea banului public

Andreea Pora & Lidia Moise

 

Pe aceeași temă

Metodele de prăduire a banului public sunt diverse, iar sumele, de ordinul miliardelor de euro. Nimeni nu le știe socoteala exactă. Administrația coruptă lucrând în favoarea pușculiței de partid este explicația. Lista marilor țepari este, evident, incompletă. Sunt doar primii 12, selectați în funcție de sume, arareori recuperate de stat. Bancorex, Patriciu, Vântu, Mazăre, Năstase… prea mulți pentru paginile unui ziar.

1. 2 miliarde de dolari. Devalizarea Bancorex fără responsabili

Bancorex a produs statului român pierderi estimate la două miliarde de dolari, dar nu a dat niciodată faliment. În 1999, statul a scos din vistierie 5.000 de miliarde de lei vechi (580 milioane de dolari) pentru a acoperi pierderile Bancorex şi a preluat un portofoliu de credite neperformante estimat la 1,7 miliarde de dolari, prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB). În plus, înainte de fuziunea prin absorbţie a Bancorex cu Banca Comercială Română (BCR), statul a garantat aranjamente financiare până la 900 de milioane de dolari. Fostul preşedinte al Bancorex, Răzvan Temeşan, considerat responsabil pentru colapsul băncii, a fost cercetat în 33 de dosare și arestat în două reprize scurte, în 1997 şi în 1999. În afacerea Sanca, unde prejudiciul provocat Bancorex a fost în valoare de 57,95 milioane de dolari, a mai fost arestat şi Cătălin Botezatu. În devalizarea Bancorex au fost implicate mai toate numele de frunte ale politicii vremii. Între timp, eventualele fapte penale au fost prescrise. Statul a reușit să recupereze din toate creanțele neperformante făcute de defuncta bancă la 647 firme doar 725.882 de dolari.

1. 150 milioane de euro. Tunul FNI-SOV, garantat de stat

Colapsul Fondului Naţional de Investiţii (FNI), un joc piramidal garantat de CEC, a scos din buzunarul statului peste 150 de milioane de euro. Sorin Ovidiu Vântu, considerat principalul vinovat, este judecat pentru spălare de bani, dar nu are încă un verdict. Fostul director al Sovinvest, firma care gestiona FNI, Nicolae Popa, adus recent în țară, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru fraudă, în anul 2006, alături de Ioana Maria Vlas. Sumele plătite de stat tot cresc, păgubiţii câştigând recent în instanţe despăgubiri din partea arbitrului pieţei de capital, fosta Comisie Naţională a Valorilor Mobiliare. CNVM a încercat să evite plata şi a urmat un asalt al păgubiţilor împotriva tuturor actorilor pieţei de capital care aveau obligaţia de a plăti comisioane şi taxe către arbitrul pieţei, brokeri, Bursa de Valori din Bucureşti şi, într-un final, Fondul Proprietatea. Acum, povara plăţii s-a mutat tot la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS, fosta AVAS) care nu poate evalua încă valoarea despăgubirilor, deoarece, deocamdată, 5.000 dintre cei 130.000 de păgubiţi au depus plângeri în instanţe.

III. 114 milioane de euro. Radu Mazăre și retrocedările ilegale

În dosarul ajuns în instanță în 2008, primarul Constanței, Radu Mazăre, este acuzat că ar fi coordonat un grup de 37 de persoane, din care face parte și președintele Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu, care au instrumentat retrocedarea ilegală a unor terenuri de circa 1 milion m.p. Foștii moștenitori îndreptățiți la acele terenuri, după ani de aștepare, și-au vândut drepturile litigioase pe sume ce reprezentau mai puțin de 1% din valoarea terenurilor unor persoane din rândul membrilor Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 sau din anturajul acestora. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafețe de teren intravilan, prejudiciul fiind de 77,77 milioane de euro în dauna statului și 36,16 milioane de euro în dauna Municipiului Constanța. Între aceste terenuri se numără 27.000 m.p. pe care s-a construit Aqua Magic de către firma Aqualand, la care acționar principal este vărul lui Mazăre, terenul de 8.307 m.p. din zona Capităniei Vila Marina, aflat în proprietatea familiei Mazăre, un alt teren de 52.271 m.p. din Parcul Tăbăcăriei, ajuns indirect tot în zona de afaceri a lui Mazăre, prin firma Holland Development Group.

1. 85 milioane de euro. Dinu Patriciu, un milionar cu probleme

Trimis în judecată în 2006 sub șapte capete de acuzare, printre care spălare de bani, manipularea pieței de capital și delapidare, omul de afaceri Dinu Patriciu este scos acum din topul milionarilor. Potrivit anchetatorilor, în calitatea sa de administrator la SC Rompetrol SA, Patriciu și-a însușit, în mod repetat, în perioada septembrie 1999–noiembrie 2001, suma de 85 milioane de dolari, izvorâtă din Acordul EPSA și cuvenită, conform prevederilor legale în vigoare, bugetului de stat. Patriciu ar fi încercat să piardă urma banilor respectivi prin încheierea de contracte de cesiune de creanțe, împrumut și novație între firmele din cadrul grupului Rompetrol. În același dosar, Patriciu mai este acuzat de manipularea pieței de capital, prin organizarea și coordonarea operațiunilor de tranzacționare a acțiunilor emise de grupul Rompetrol, prin intermediul unor conturi aparținând unor persoane controlate de grupul de firme Rompetrol, în scopul menținerii unui nivel artificial al prețului. În dosar mai sunt implicați Sorin Roșca Stănescu și fostul ministru Sorin Pantiș, care au primit informații confidențiale despre tranzacționarea acțiunilor.

1. 70 milioane de euro. Evaziune cu carne sub protecție politică

Dosarul evaziunii cu carne este unul extrem de amplu, prejudiciul fiind de peste 70 milioane de euro. Sunt implicate peste 100 de firme, multe cu patroni libanezi, oficiali din ANAF, Direcția Finanțelor Publice, senatorul Eugen Bădălan, procurorul șef Angela Nicolae. Procurorii DNA au reținut 29 de persoane, 14 fiind cercetate în stare de arest, printre care Angela Nicolae și fiul ei, acuzați că cereau mită pentru a interveni în diferite dosare de la Parchet. Din interceptări reiese că implicat ar mai fi un prim-procuror din Parchetul General, asa-zisul „doctor“, la care apela Angela Nicolae. Mecanismul evazionist presupunea utilizarea unor societăți tip „fantomă“, banii rezultați ajugând în Liban. Sub cercetare penală se află și milionarul Iustin Paraschiv. Potrivit procurorilor, senatorul Bădălan era protectorul politic al unora dintre patronii societăților avicole, în schimb acesta primind sute de kilograme de pulpe de pui și ficat pentru restaurantul fiului său. În urma dezvăluirilor făcute de procurori, sute de tone de carne de pui stricată au fost retrase din magazine sub suspiciunea contaminării cu Salmonella.

1. 60 milioane de euro. Voiculescu a fugit degeaba de dosaru ICA

Condamnat de Tribunalul București la cinci ani de închisoare cu executare (sentința nu este definitivă), Dan Voiculescu este acuzat că și-a utilizat poziția politică pentru a cumpăra, prin Grivco SA, firmă care îi aparține, la un preț mult mai mic decât cel real, pachetul majoritar de acțiuni de la Institutul pentru Cercetări Alimentare (ICA). Procesul de privatizare a fost declanșat în 2003, fără acordul statului român, iar la licitația trucată a participat doar firma Grivco, acțiunile fiind subevaluate de 94,5 ori, prejudiciul adus statului ridicându-se la 60 milioane euro. În joc era și un teren de 3,6 ha din zona Băneasa, cumpărat de Voiculescu la un preț de 75 de ori mai mic decât cel real. În dosar au mai fost condamnați la șase ani de închisoare Gheorghe Mencinicopschi – director general și membru al AGA la ICA SA, Corneliu Popa – director general și președinte al Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului, Sorin Pantiș – director general executiv Grivco SA. Din 2008, dosarul s-a plimbat între Înalta Curte și Tribunalul București, iar Voiculescu și-a dat de două ori demisia din Senat pentru a tergiversa procesul.

VII. 58,2 milioane de euro. Cristian Poteraș, retrocedări ilegale

Fostul primar al Sectorului 6 Cristian Poteraș, împreună cu alți funcționari publici din Primărie au fost trimiși în judecată pentru retrocedarea ilegală a 12 ha de teren. Persoanele care revendicaseră terenurile și-au vândut drepturile litigioase către grupul de interese din Primărie sau conex cu acesta pentru sume între 417.000 de euro și 40.000 de lei, în scurt timp reconstituindu-se dreptul de proprietate în favoarea grupului. Cum terenurile respective nu erau disponibile pentru retrocedarea în natură, s-au oferit terenuri în alte zone mult mai bine cotate imobiliar din Sectorul 6. Procurorii arată că valoarea terenurilor, la prețul de atunci, era de 56 miliarde de euro, iar după retrocedare terenurile au fost vândute cu 82 milioane de euro. Printre beneficiari s-a aflat și un văr al soției lui Poteraș. Paguba creată Clubului Sportiv Rapid, Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie ICECHIM și Academiei Române – Institutul de Biologie a fost estimată la 58,2 milioane de euro. Procesul a început în martie 2011, Cristian Poteraș fiind acuzat de abuz contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave.

VIII. 35 milioane de euro. Marcel Păvăleanu, evaziune marca PSD

Arestat preventiv pentru 29 de zile, Marcel Păvăleanu, fost consilier, în 2013, la Secretariatul General al Guvernului (SGG), este acuzat de evaziune fiscală și spălare de bani. În perioada 2012-2013, Păvăleanu și ceilalți cinci inculpați s-au folosit de un lanț comercial fictiv, în care erau incluse aproximativ 60 de societăți comerciale de pe raza județului Prahova și a Municipiului București, din care o parte aveau comportament tip „fantomă“, simulând operațiuni comerciale de achiziție/livrare mărfuri și servicii ce au avut ca rezultat diminuarea bazelor impozabile fiscale. Ulterior, sumele de bani rezultate din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală au fost retrase în numerar din conturile bancare ale societăților comerciale, prin simularea unor operațiuni contabile nereale de creditare a propriilor firme, prejudiciul fiind estimat, până în prezent, la 35 milioane de euro. Păvăleanu este președinte PSD Plopeni și membru în CA al unei companii deținute de Consiliul Județean Prahova. Este un apropiat al fiului lui Mircea Cosma, președinte CJ, pe filiera unui interlop, și a mai fost trimis în judecată, în 2011, tot pentru evaziune fiscală.

1. 18 milioane de euro. Devalizarea CFR și Mihai Necolaiciuc

Fugit din țară în 2205, prins de autorități patru ani mai târziu pe teritoriul SUA și extrădat în aprilie 2011, fostul director general al CFR Mihai Necolaiciuc a fost trimis în judecată în dosarul „achizițiilor de lux“, fiind acuzat de un prejudiciu de peste 18 milioane de euro. Concret, Necolaiciuc a angajat și ordonat contracte nelegale și fără aprobarea Adunării Acționarilor sau a Consiliului de Administrație cu firme care nu aveau autorizație de furnizor feroviar, firme paravan, ai căror administratori aveau antecedente penale, sau fantomă pentru diferite servicii, bunuri sau produse care fie nu au fost livrate, fie s-au dovedit necorespunzătoare calitativ. Este vorba de panouri de afișaj în stațiile CFR, de sisteme de monitorizare, cuplaje electrice, schimbătoare de cale ferată, motorină sau soluții de ignifugare. Procurorii arată că o parte din suma de 18 milioane de euro, respectiv 4.525.570 euro, provenea dintr-un credit de la BEI, destinat exclusiv refacerii infrastructurii feroviare în caz de calamități. În prezent, Necolaiciuc este judecat în libertate, dosarul fiind la Judecătoria Sectorului 1.

1. 7 milioane de euro. Marinică Cazacu, terenuri pentru apropiați

Procesul fostului prefect PD al județului Ialomița, Marinică Cazacu, a început în 2008, procurorii acuzându-l că a pus bazele unui mecanism prin care retroceda ilegal terenuri în beneficiul unor apropiați. Folosindu-și poziția, Cazacu a atribuit un teren de 225 de ha din zona Urziceni, cu deschidere la autostradă, aparținând Administrației Domeniilor Statului, unor persoane neîndreptățite. Pe o schemă uzitată, acestea și-au cesionat drepturile de proprietate unui grup de cinci persoane aflate în relații cu Marinică Cazacu și alți inculpați în dosar, aceștia devenind în final proprietarii terenurilor cu valoare, în timp ce adevărații proprietari au primit la schimb terenuri fără valoare. Prejudiciul adus ADS și proprietarilor se ridică la 7 milioane de euro. Marinică Cazacu a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, determinarea la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii de fals intelectual, în scopul ascunderii activității infracționale și realizării obținerii de avantaje patrimoniale pentru alte persoane.

1. 1,75 milioane de euro. Năstase, campanie din Trofeul Calității

Condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul Trofeul Calității, fostul premier Adrian Năstase a fost acuzat că, în 2004, a strâns bani pentru campania sa electorală prin intermediul unui simpozion organizat de Inspectoratul de Stat în Construcții. Taxele de participare au fost de 125 de euro pentru persoanele fizice și 400 de euro pentru cele juridice, suma încasată a depășit 1,75 milioane de euro. Banii au ajuns la patru firme controlate de apropiați ai familiei Năstase, de unde au plecat spre o altă firmă care presta servicii pentru campania prezidențială a acestuia, Eurografica SRL. Organizarea simpozionului, cât și transferul banilor spre campania lui Năstase au fost coordonate și comandate de Irina Jianu, la vremea aceea inspector general la ISC, căreia fostul premier i-a promis menținerea în funcție. Potrivit legii, acești bani ar fi trebuit să devină venituri la bugetul ISC, instituție publică. Năstase a fost condamnat pentru „folosirea influenței sau autorității funcției de președinte al unui partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în forma continuată“.

XII. 1 milion de euro. Dosarul Loteria și George Copos

Milionarul George Copos a fost deja condamnat în prima instanță la 4 ani de închisoare cu executare în afacerea Loteria. Anchetatorii susțin că suma încasată oficial a fost mult mai mică decât cea primită în mod real, statul fiind tras pe sfoară cu circa un milion de euro. Ana Electronic, compania în care Copos este acționar majoritar și președinte al CA, a vândut, în 2004, mai multe spații comerciale deținute de propria firma către Loteria Română. Tranzacția s-a făcut prin firme și persoane fizice folosite ca interpuși, iar prețul trecut în scripte pentru cele 38 de spații comerciale vândute de Ana Electronic către Loterie a fost de circa patru ori mai mic decât cel primit în realitate. Bugetul de stat a fost păgubit cu peste 1 milion de euro, susțin procurorii. Începând din 2006, dosarul s-a plimbat între mai multe instanțe, Înalta Curte în perioada în care Copos era vicepriministru, judecătorie și, acum, Tribunalul București. Condamnarea a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 2.

https://revista22.ro/dosar/topul-marilor-355epari-devalizarea-banului-public

////////////////////////////////////////////

(Noi platim ,dar tot noi murim –cu zile!) Spitalul de Copii din Iași ar fi ascuns un focar de infecție de la ATI. Șase copii au murit. Nicușor Dan cere anchete și sancțiuni

Ionuț Benea

Secția ATI (anestezie terapie intensivă) a Spitalului de Copii „Sf. Maria” din Iași este închisă.

Pe scurt

Spitalul „Sf. Maria” din Iași a închis unul dintre corpurile secției de terapie intensivă din cauza unui focar epidemiologic cu bacteria Serratia marcescens.

Autoritățile au confirmat infectarea a cel puțin nouă copii, dintre care șase au murit. Ministerul Sănătății acuză că spitalul ieșean a raportat cu întârziere primele cazuri.

Spitalele din regiunea Moldovei au fost informate să nu mai trimită copii în stare gravă către „Sf. Maria” și să găsească alternative pentru transferuri.

1.200 de pacienți au căpătat cel puțin o infecție nosocomială, în ultimii cinci ani, după ce au fost internați la Spitalul „Sf. Maria”.

Președintele Nicușor Dan a transmis și el că „se impune de urgență o anchetă” pentru a stabili „dacă s-au ascuns informații sau au existat responsabilități individuale.”

„Toate aceste lucruri trebuie clarificate și sancționate fără echivoc. Solicit transparență totală privind rezultatele corpului de control, inspecțiilor sanitare și anchetele medico-legale, incluzând publicarea rapoartelor complete. Toleranță zero față de erori care ucid copiii este un principiu de la care nu putem abdica.”Președintele a mai precizat că acest caz „reconfirmă o problemă structurală veche de ani de zile.”„În România infecțiile nosocomiale și infrastructura depășită pun în pericol viața pacienților. România are nevoie de spitale noi, de investiții reale în secțiile de terapie intensivă și de protocoale ferme de prevenție și control al infecțiilor.”

Ministerul Sănătății a înființat o celulă de criză pentru a gestiona situația de la Iași – acolo unde internările în secția de ATI a Spitalului de Copii „Sf. Maria” au fost suspendate.Potrivit informațiilor oficiale, nouă copii cu vârsta de sub un an s-au infectat în ultimele săptâmâni cu Serratia marcescens.

 

Șase dintre ei au murit.

Nu e clar, la acest moment, dacă decesul copiilor – care erau internați în stare gravă în secția de terapie intensivă a spitalului – a fost provocat de infectarea cu Serratia marcescens.

„Legătura de cauzalitate dintre infecția cu Serratia Marcescens și deces va fi stabilită de experții în medicină legală”, a transmis Ministerul Sănătății.

Instituția susține însă că reprezentanții Spitalului de Copii „au raportat către DSP cu întârziere” primele cazuri și că nu a luat măsurile necesare pentru ca focarul să nu se răspândească.

Ce este Serratia marcescens

Serratia marcescens este o bacterie gram-negativă oportunistă, cu răspândire largă în mediul spitalicesc, care poate provoca infecții nosocomiale rare dar grave – în special la pacienții imunocompromiși sau cu catetere/instrumentație medicală. Aceasta colonizează aparatul respirator, urinar și rănile chirurgicale. Sursa epidemiilor spitalicești poate fi contaminarea echipamentelor, materialelor sau chiar a dispenserelor de săpun, iar infectarea se limitează eficient prin igienă riguroasă și eliminarea factorilor de risc.

Managerul unității ieșene, Cătălina Ionescu, a declarat vineri că primul caz ar fi fost înregistrat pe 7 septembrie.Cu toate acestea, într-un comunicat de presă, Ministerul Sănătății spune că „prima infecție a apărut în data de 13.09.2025”.„Aceasta a fost raportată către DSP cu întârziere, în data de 19.09.2025, când la nivelul spitalului erau deja patru pacienți infectați. Spitalul nu a luat măsurile necesare de izolare la nivelul secției de terapie intensivă și nu a transmis informările către DSP în timp util, conform legislației în vigoare.”Managerul Spitalului de Copii „Sf. Maria” a confirmat că, până în prezent, nouă copii au fost infectați și șase au murit.

Ea a declarat însă că spitalul a raportat la DSP focarul „în momentul în care am avut identificate trei cazuri”.

„Am luat măsurile care s-au impus și anume: limitarea internării în corpul ATI, instruirea și reinstruirea personalului privind igiena mâinilor, a metodelor de curățenie”, a declarat ea.

Cătălina Ionescu a mai spus că, pe 16 septembrie, spitalul a informat celelalte spitale din regiunea Moldovei că nu mai primește pacienți.

„Toți pacienții [infectați] sunt imunocompromiși, cu spitalizare prelungită și stăteau la noi în spital de aproximat două-trei luni. Sunt pacienți care au avut manevre de terapie intensivă și tratamente corespunzătoare afecțiunii lor, manevre medicale, unii dintre ei și chirurgicale repetate, tot datorate afecțiunii lor”, a transmis dr. Catalina Ionescu.

Mai multe anchete

Ministerul Sănătății a precizat că la Iași va fi făcut un control comun, al șefului Corpului de Control al Ministerului Sănătății și al șefului Inspecției Sanitare de Stat din Ministerul Sănătății.

„Se vor aplica sancțiuni contravenționale în formă maximală, respectiv măsuri administrative fără echivoc, iar dacă se constată că există persoane care se fac vinovate de mușamalizarea și neraportarea infecțiilor, respectiv de nerespectarea protocoalelor, voi dispune demiterea acestora” a declarat ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete.

În paralel, reprezentanții Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Iași au transmis pentru Europa Liberă că „s-au sesizat din oficiu” cu privire la acest caz, „iar cercetările vor fi efectuate sub coordonarea unității de parchet competente.”

Între timp, Direcția de Sănătate Publică Iași a analizat documente și a recoltat probe biologice de la spitalul de pediatrie din Iași – singurul din zona Moldovei.

„Probele sunt în curs de prelucrare în laboratorul DSP, iar rezultatele vor contribui la clarificarea contextului epidemiologic”, ne-a transmis DSP Iași, într-un răspuns scris.

 

DSP a dat deja mai multe amenzi:

 

epidemiologul spitalului a primit o amendă de 10.000 de lei „pentru nerespectarea prevederilor legale în controlul infecțiilor nosocomiale”un medic ATI a primit 10.000 pentru nerespectarea protocoalelor și procedurilor

spitalul are de plătit o sancțiune de 50.000 de lei.

Spitalele din regiune, notificate să nu mai trimită pacienți la Iași

Între timp, Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iași – singurul spital pediatric din regiunea Moldovei – a închis unul dintre cele două corpuri ale secției de terapie intensivă, cel în care au fost identificate cazurile.

Nu sunt afectați doar pacienții de la Iași, ci și cei care ar putea avea nevoie în aceste zile de îngriji medicale pediatrice de specialitate.

„Sf. Maria” este singurul spital pentru copii din Moldova și primea pacienți în stare gravă din toate județele regiunii.

Spitalul de Copii „Sf. Maria” a fost modernizat în perioada 2019-2023. Costul investiției a fost de peste 130 de milioane de lei.

Spitalul de Copii „Sf. Maria” a fost modernizat în perioada 2019-2023. Costul investiției a fost de peste 130 de milioane de lei.

Purtătorul de cuvânt al DSP Iași, Marius Voicescu, spune că instituția a notificat toate spitalele din zonă să nu mai trimită copii în stare gravă către secția ATI de la „Sf. Maria”.Este vorba de unitățile medicale din județele Suceava, Botoșani, Neamț, Bacău și Vaslui, care au fost informate să caute alte soluții pentru a transfera copiii care au nevoie de terapie intensivă – și care de regulă erau transferați la Iași.

Motivul invocat în acea recomandare este „existeța unei situații epidemiologice deosebite” de la Spitalul „Sf. Maria”.

Monica Terteliu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean din Suceava, a confirmat notificarea pentru Europa Liberă: „Noi am făcut o ședință la spital cu cei care au compartiment pediatric și am informat medicii de gardă ca, dacă au situații în care se impune transferul, să apeleze la serviciul COSU”, a precizat dr. Terteiul.

Centrul Operativ pentru Situatii de Urgenta (COSU) este un serviciu în subordinea Ministerului Sănătății și a celui de Interne care poate dirija pacienți de la un spital la altul, în funcție de locurile disponibile din diferite județe.

Câte cazuri de infecții nosocomiale a raportat Spitalul de copii din Iași în ultimii ani

Din 2020 până în iulie 2025, Spitalul „Sf. Maria” din Iași a raportat la Direcția de Sănătate Publică aproape 1.200 de cazuri de infecții nosocomiale.Între 2020 și 2024 – adică în cinci ani – în România au murit 649 de pacienți din cauza unor infecții nosocomiale. E imposibil de precizat câți pacienți au murit cu zile din cauza infectării în spital și câtor le-au grăbit nosocomialele sfârșitul.

În același interval, au fost raportate 165.548 de cazuri de infecții intraspitalicești.

 

Ionuț Benea

A intrat în presă dintr-un pariu și a rămas aici din convingere. A debutat în jurnalism în 2008 și a trecut prin redacții locale sau naționale importante, precum Ziarul de Iași sau Adevărul. A fost implicat în mai multe proiecte editoriale independente coordonate de Freedom House și Centrul pentru Jurnalism Independent.

S-a alăturat echipei în 2021 ca senior-correspondent, funcție pe care o ocupă și în prezent. Din iulie 2021 până în ianuarie 2023 a fost redactor-șef al Europei Libere România.

Din ianuarie 2023 ocupă poziția de senior-correspondent.

beneai@rferl.org

https://romania.europalibera.org/a/focar-de-infectii-la-sectia-ati-a-celui-mai-mare-spital-pediatric-din-moldova-cinci-copii-au-murit-in-conditii-suspecte/33541562.html

////////////////////////////////////

Zoo-HOLOCAU… 

https://www.youtube.com/watch?v=ts-TiVDlRz4&t=74s

/////////////////////////////////////

 

Doar un video despre ipocriții din Occident:

///////////////////////////////////////////

Nebunie! Vaci modificate genetic, care emit mai puține gaze și rezistă mai mult la căldură, autorizate în Canada și în SUA

Un nou curent bântuie lumea, de această dată lumea zootehniei, ținta fiind vacile, biete animale acuzate că reprezintă una dintre cele mai mari surse de emitere a gazelor cu efect de seră din întreaga lume.

Pentru a scăpa de această problemă, „oamenii de știință” din industria creșterii bovinelor tocmai au anunțat că s-a descoperit soluția, anume modificarea genetică a vacilor, astfel încât ele să producă mai puține gaze și astfel să se reducă poluarea.

Startul a fost dat de un fermier din Canada, care a început deja să folosească material seminal cu trăsătură genetică cu conținut scăzut de metan pentru inseminarea artificială a peste 100 de vaci, anunță agențiile de presă internaționale, citate de AgroTV.Potrivit sursei, compania care a dezvoltat această genetică susține că adoptarea acesteia la nivel național ar putea reduce emisiile de metan din sectorul bovinelor din Canada cu 1,5% anual și cu până la 20%-30% până în 2050.

Materialul seminal a început deja să fie disponibil în 80 de țări, iar vânzările de până acum includ ferme din Marea Britanie, SUA și Slovacia.De altfel, Administrația pentru Medicamente şi Alimente din SUA (FDA) a autorizat, din 2022, creșterea vitelor modificate genetic, astfel încât animalele să fie mai rezistente la căldură.

https://r3media.ro/nebunie-vaci-modificate-genetic-care-emit-mai-putine-gaze-si-rezista-mai-mult-la-caldura-autorizate-in-canada-si-in-sua/

////////////////////////////////////////////

 

Aceasta ”curatire ”este doar o roada a falsei credinte (idolatre)… Marea Îndrăcire: o operațiune controlată ‒ La fel ca plandemia, războiul și IA

Fisura socială din Occidentul zis creștin și civilizat se adâncește tot mai periculos, devenind o crevasă. Chemările explicite de lichidare fizică a persoanelor care nu gândesc, vorbesc sau trăiesc așa cum vor unii iau amploare: de pe rețelele de comunicare virtuală au ajuns în presa tradițională – la televizor.

Toate limitele conveniențelor sociale, care permit buna conviețuire între oameni, au fost spulberate. Am depășit cu mult cota de alarmă.

Asistăm la o colosală erupție de ură care pune acum pe picior de război o societate împărțită în tabere aparent ireconciliabile.

Un război pe viață și pe moarte, care urmărește nu un triumf simbolic, ci eliminarea fizică a adversarului. Pe cât posibil în chinuri.

Citam cazul neverosimil al lui „Estoy Dokusei”, care nu era mulțumită doar cu lichidarea lui Charlie Kirk. Într-o postare pe rețelele de comunicare virtuală, ea a cerut asasinarea văduvei lui Charlie Kirk, a celor doi copii ai lor (de 3 și 1 an!), a părinților și bunicilor, precum și a tuturor celor considerați responsabili de formarea și ascensiunea publică a lui Kirk: oficiali, aleși, directori de companii etc.

Cea mai mare eroare ar fi să o considerăm pe Estoy Dokusei un caz izolat, mai degrabă clinic decât social.

Țineți cont că postarea sa a apărut nestingherită: nimeni nu a catadicsit să o cenzureze, necum să înceapă o urmărire penală împotriva autoarei pentru instigare la omor.

Asta în timp ce Sistemul suprimă și sancționează drastic (cu un întreg tam-tam propagandistic), apelurile la pace în Ucraina (putiniste), și la încetarea masacrului din Gaza (antisemite), criticile față de imigrația masivă (xenofobe) sau la adresa comportamentelor deviante și a normalizării lor până la introducerea în programa școlară (homofobe și transfobe).

S-a mers până acolo încât au fost arestați oameni care se rugau în tăcere în fața clinicilor de avort.

Motivația oficială: toate aceste manifestări împotriva morții sunt calificate drept discursuri instigatoare la ură.

Același Sistem, însă, permite să zburde nestingherite în spațiul public persoane precum Estoy Dokusei, care exaltă moartea și suprimarea fizică a adversarilor.

(Fenomenul a ajuns și s-a extins cu rapiditate și în România, unde se cere acum fățiș, fără perdea, asasinarea liderilor opoziției, după modelul Charlie Kirk.)

Însă valul de ură tot crește cu o rapiditate uluitoare, spulberând noi zăgazuri. Noi limite pe care, până deunăzi, le credeam inimaginabile.

La câteva ore după postarea malefică (și, deocamdată, fără consecințe penale) a lui Estoy Dokusei, a apărut o nouă escaladare în spațiul public.

De data aceasta, nu pe rețelele de comunicare virtuală, pe vreun blog sau site de presă alternativă, ci în presa tradițională. Mai exact, la cea mai importantă televiziune de știri din America și din lume: Fox News.La începutul lunii septembrie, la emisiunea Fox & Friends, s-a discutat despre un alt asasinat monstruos, cel al refugiatei ucrainene Irina Zarutska.

Suspectul arestat este un om al străzii, bolnav psihic.

Unul dintre co-realizatorii emisiunii de la Fox, Lawrence Jones, a vorbit despre sumele uriașe de bani publici cheltuite pentru a ajuta persoanele fără adăpost și a spus că oamenii străzii care refuză ajutoarele s-ar cuveni să fie trimiși la închisoare.

(Cam ca la refuznicii vaccinului.)

Aici, un alt co-realizator, Brian Kilmeade, a avut o intervenție halucinantă:

„Sau injecția letală forțată……. Să-i ucidem, pur și simplu!”.

Kilmeade nu a vrut să facă o glumă care i-a ieșit prost. După cum se vede din înregistrare, omul e cât se poate de serios și încruntat.Iar colegii săi de platou nu au avut nicio tresărire. Necum vreo reacție de a-l pune la punct.

Mai mult, nici când, după câteva zile, Kilmeade și-a prezentat scuze, el nu a afirmat că a vrut să facă o glumă, ci doar că a spus ce nu ar fi fost cazul să spună. A spus deci ceea ce gândea.Kilmeade e rudă bună cu Estoy Dokusei. Și cu CTP, Baconschi sau Bănescu. Cu toți cei care au relativizat sau nuanțat asasinarea lui Charlie Kirk. Care au justificat Moartea.

Faptul că incidentul cu pricina a avut loc la Fox News nu fi cazul să ne înșele: deși etichetat „de dreapta”, trustul lui Rupert Murdoch face parte din Sistem.

Întotdeauna a făcut jocurile Sistemului. De pildă, atunci când a forțat îndepărtarea lui Tucker Carlson. Sau când, în primul mandat al lui Donald Trump, criticile sale nu au fost cu mult mai blânde decât ale CNN sau MSNBC.Abia în al doilea mandat, când Trump a bătut palma cu Sistemul, pentru a reveni la Casa Albă, Fox News a început să-l susțină. Dar și atunci punctual.

Fox (ca și multe alte canale media) sprijină „dreapta controlată”, unde plapuma libertății nu se întinde niciodată prea mult, pentru a nu stânjeni interesele marilor corporații.

După cum atent controlată pare și această răbufnire de ură fără precedent. Ca și plandemia. Ca și escaladarea pas cu pas a războiului. Ca și acapararea societății umane de Inteligența Artificială.

Asasinarea lui Charlie Kirk a fost o execuție ritualică a cuvântului. Și un semnal. Ea a declanșat un val de barbarie și îndrăcire nemaivăzut în lumea creștină de la Revoluția Franceză. Un tsunami care crește de la o oră la alta și ale cărui consecințe sunt imprevizibile, putând aduce colosale schimbări istorice.

Acum 2000 de ani, când a fost răstignit Cuvântul, s-a înregistrat un val asemănător de ură. Urletele de fiare însetate de sânge ale poporului, instigat de Sistem (farisei și saduchei) – „Răstignește-L, răstignește-L!” ‒ seamănă uimitor cu ura animalică, demonică pe care o vedem astăzi.Nici după 2000 de ani, Diavolul nu a înțeles că cel mai eficient vaccin împotriva Morții este chiar moartea, administrată cu seringa cosmică a Crucii. Adevăratul, unicul „vaccin genetic”.

În ce-i privește pe instigatori, ei se află striviți ca de o lespede sub pecetea jurământului de atunci, pe care singuri l-au asumat:

„Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!”

Autor: Adrian Pătrușcă

 

Citiți și:

Cenzura, ca libertate de exprimare în Uniunea Europeană!

Canada: Închisoare pentru „teama” că o persoană ar putea comite „infracțiuni motivate de ură” în viitor – denunțurile pot fi și anonime

 https://yogaesoteric.net/marea-indracire-o-operatiune-controlata-%e2%80%92-la-fel-ca-plandemia-razboiul-si-ia/

/////////////////////////////////////////////

 

 

Presa corporatistă nu spune nimic despre pericolele şi efectele secundare ale nanotehnologiei

 

de Mihai Vasilescu

Nanotehnologia este un domeniu multidisciplinar de avangardă în ştiinţă şi tehnologie, care a parcurs foarte repede drumul de la ipoteză ştiinţifică la aplicaţii practice uzuale. Utilizată iniţial în domenii extrem de pretenţioase precum fizica moleculară şi industria electronică, nanotehnologia a pătruns astăzi tot mai mult în domenii precum cosmetica, medicina sau agricultura. Nanotehnologia se referă la toate tehnicile şi metodele de a controla materia la nivel atomic şi molecular, pentru a realiza noi materiale (compuse din aşa-numitele nanoparticule) şi chiar dispozitive cu o dimensiune mai mică de (100 nm). Dimensiunile acestora sunt de 50. 000 de ori mai mici decât grosimea firului de păr, ceea ce face ca ele să poată pătrunde oriunde, chiar şi prin membrana unei celule. Uriaşele sume alocate cercetărilor din acest domeniu, de ordinul a miliarde de dolari, nu sunt însă utilizate şi pentru a evalua riscurile la care este expusă fiinţa umană, odată ce aceste nanoparticule pătrund în trupul ei.

Nanoparticulele ocolesc sistemele de apărare ale organismului

În primăvara lui 2004, Eva Oberdorster, cercetător la Universitatea Duke din SUA a demonstrat pentru prima dată cât de periculoasă poate fi nanotehnologia pentru organismele vii. Realizând experimente pe peşti, ea a arătat că nanoparticulele, odată pătrunse în organismul acestora, stimulează producerea de radicali liberi. Împiedicând reînnoirea şi refacerea celulelor, nanoparticulele accelerează procesele de îmbătrânire şi determină în ultimă instanţă moartea rapidă a celulelor, afectând mai ales creierul. „În mod normal, particulele nu ar fi avut cum să ajungă la nivel intracelular, datorită structurilor de protecţie care ţin de sistemul imunitar, arată Eva Oberdorster, dar astfel de particule, datorită faptului că sunt atât de mici, reuşesc să treacă de aceste bariere.”

Gunter Oberdorster, profesor de toxicologie la Universitatea din Rochester, a realizat şi el cercetări pe nanoparticulele utilizate ca pigmenţi în fabricarea vopselurilor. El a stabilit că şoarecii de laborator care inhalau astfel de nanoparticule ajungeau să sufere de inflamaţii, care erau cu atât mai extinse şi mai puternice, cu cât nanoparticulele erau mai mici. „Aceste nano-particule ocolesc sistemul de protecţie natural al plămânilor, respectiv macrofagii, care în mod firesc înglobează şi neutralizează iritanţii şi îi elimină. Odată pătrunse profund în plămâni, nanoparticulele trec uşor în sânge şi de aici pot ajunge în orice parte a corpului, la orice organ.” Astfel de vopseluri se găsesc în prezent pe piaţă şi sunt periculoase şi pentru oameni.

Un pericol tot mai prezent în cosmetice şi în produsele alimentare

Cu toate acestea, cei implicaţi în domeniul nanotehnologiei spun că este prematur să se pronunţe asupra gradului în care astfel de materiale pot dăuna mediului sau fiinţelor umane. Interesele lor sunt însă în principal financiare. Se estimează că până în 2014, produsele bazate pe nanotehnologie trebuie să reprezinte 15% din producţia mondială totală.

În prezent, ele au pătruns deja în producţia de cosmetice. Mai ales cremele „miraculoase” care promit femeilor refacerea ridurilor şi întinerirea pielii conţin din ce în ce mai multă nanotehnologie. Odată absorbite în piele, nanoparticulele pătrund la nivel celular până la nivelul nucleului, unde forţează procesele naturale de regenerare, ducând pe termen lung la o îmbătrânire mai rapidă a pielii şi chiar la modificarea ADN-ului.

Conform unui raport realizat de Earth Australia şi intitulat „Din laborator direct pe masa noastră – nanotehnologia în alimentaţie şi agricultură” există în prezent un număr de peste 104 de produse alimentare ce conţin nano-ingrediente, de la produse dietetice sau pentru slăbit (aşa numitele milk-shake-uri sărace în calorii), uleiuri rafinate pentru gătit, aditivi alimentari folosiţi în industria de procesare a cărnii şi până la produse lactate şi de brutărie. Aceste produse sunt la fel de periculoase ca şi alimentele modificate genetic. Deşi suntem asaltaţi de reclamele unor astfel de produse, ni se ascunde potenţialul pericol pe care ele îl reprezintă prentru sănătate.

Vă recomandăm să citiţi şi:

 

Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de toxice

Deşi sunt extrem de periculoase pentru sănătatea umană, alimentele modificate genetic sunt comercializate în întreaga lume

Cosmetice naturiste la îndemâna fiecăruia

https://yogaesoteric.net/presa-corporatista-nu-spune-nimic-despre-pericolele-si-efectele-secundare-ale-nanotehnologiei/

/////////////////////////////////////////

 

 

Confruntarea Lavrov – Rubio: începutul sfârșitului pentru Kremlin?

///////////////////////////////////////////

 

ONU l-ar fi sabotat „în mod deliberat” pe Trump cu gafe la escalator și prompter-Acestea sunt cele două lucruri pe care le-am primit de la Națiunile Unite — o scară rulantă proastă și un teleprompter prost…”

Publicat de

Luis Cornelio

Det. Aici 

https://headlineusa.com/un-may-have-deliberately-sabotaged-trump-with-escalator-teleprompter-blunders/

////////////////////////////////////////////

 

 

Otrava invizibilă: Cum pesticidele din cer transformă ploaia în toxice

De Ava Grace

Un studiu a confirmat că norii conțin numeroase pesticide, ale căror concentrații depășesc uneori limitele de siguranță pentru apa potabilă, transformând ploaia într-un vector de contaminare.Substanțele chimice se evaporă, călătoresc pe distanțe mari în atmosferă și cad înapoi pe pământ sub formă de precipitații, ceea ce înseamnă că utilizarea locală a pesticidelor devine o problemă mondială care ignoră granițele.

Descoperirea în nori a unor substanțe interzise de mult timp, precum atrazina, dezvăluie că acești compuși sunt incredibil de rezistenți și continuă să circule în mediu mult timp după ce utilizarea lor a fost interzisă.

Această contaminare expune pe toată lumea la pesticide legate de probleme grave de sănătate, inclusiv cancere, tulburări neurologice și infertilitate, copiii fiind deosebit de vulnerabili.

Studiul evidențiază o eșec al cadrelor de reglementare, care nu iau în considerare transportul global de pesticide sau „efectul de cocktail” periculos combinat al mai multor substanțe chimice, necesitând o abordare internațională, precaută.

Într-o descoperire revoluționară și alarmantă, cercetătorii au confirmat că norii nu mai sunt doar niște colecții de vapori de apă, ci au devenit rezervoare de pesticide agricole toxice. Un studiu publicat în revista  Environmental Science & Technology dezvăluie că probele de apă din nori colectate deasupra Franței conțineau 32 de pesticide diferite , inclusiv substanțe chimice interzise în Uniunea Europeană de zeci de ani. Uneori, concentrația acestor otrăvuri depășea chiar limitele de siguranță ale Europei pentru apa potabilă, dovedind că însăși ploaia care cade din cer poate fi un vector de contaminare, afectând ecosistemele și sănătatea umană la scară globală.Această cercetare schimbă fundamental înțelegerea atmosferei. Norii nu mai sunt văzuți acum ca purtători pasivi, ci ca „reactori” chimici activi. Aceștia absorb poluanții pe măsură ce călătoresc pe continente și, în unele cazuri, îi transformă în compuși noi, potențial mai periculoși. Aceasta înseamnă că pesticidele nu se limitează la câmpurile agricole unde sunt pulverizate; ele circulă prin întregul sistem atmosferic, doar pentru a cădea înapoi pe pământ sub formă de ploaie și zăpadă, infiltrându-se în râuri, lacuri și, în cele din urmă, în apa potabilă. (Legat de: „Cocktail toxic”: un studiu descoperă aproape 200 de pesticide în locuințele europene .)

Deși studiul a fost realizat în Franța, implicațiile sale sunt la nivel mondial. Se estimează că 2,6 milioane de tone metrice de pesticide sunt utilizate la nivel global în fiecare an. Acești compuși nu respectă granițele. Ei trec printr-un proces pe care oamenii de știință îl numesc „efectul de lăcustă”, în care se evaporă, călătoresc pe distanțe mari în atmosferă, apoi se condensează și cad înapoi pe pământ într-o locație nouă. Un pesticid interzis în Europa poate fi pulverizat într-o altă țară, ridicat în aer și apoi depus pe solul european prin precipitații, creând un ciclu de contaminare aproape imposibil de controlat.

Fantomele persistente ale substanțelor chimice interzise

Una dintre cele mai tulburătoare descoperiri este prezența unor substanțe interzise de mult timp, cum ar fi erbicidul atrazină, care a fost interzis în UE în 2003. Persistența sa evidențiază o realitate terifiantă: acești compuși chimici sunt incredibil de rezistenți și pot rămâne în mediu, circulând prin aer și apă, mult timp după ce utilizarea lor a fost interzisă. Acest lucru dovedește că o interdicție într-o regiune este ineficientă dacă substanța  chimică rămâne utilizată în altă parte sau continuă să se îndepărteze de locurile sale de aplicare inițiale.

Decenii de cercetare au asociat expunerea la pesticide cu o serie devastatoare de probleme de sănătate , inclusiv cancere infantile, tulburări neurologice precum boala Parkinson, probleme hormonale și reproductive, infertilitate și boli respiratorii. Copiii sunt deosebit de vulnerabili din cauza corpurilor lor în curs de dezvoltare și a sistemelor lor de detoxifiere imature. Faptul că aceste toxine cad acum din cer înseamnă că nimeni – fie într-o comunitate rurală, fie într-un oraș mare – nu este în siguranță de expunere.

Această ploaie toxică pune, de asemenea, sub presiune ecosisteme întregi, otrăvind polenizatorii cruciali pentru producția de alimente, perturbând microbii din sol și acumulându-se în căile navigabile, unde dăunează vieții acvatice. Echilibrul delicat al rețelelor trofice este modificat de o influență insidioasă, provocată de om, care cade din ceruri, suprasolicitând și mai mult mediile deja împinse în pragul declinului din cauza pierderii habitatului.

Calea de urmat: Vigilență și detoxifiere

Deși nu poți opri ploaia, poți lua măsuri pentru a atenua daunele. La nivel societal, acest lucru necesită interdicții internaționale mai stricte asupra celor mai periculoase pesticide și o tranziție globală către practici agricole durabile. La nivel personal, indivizii își pot consolida apărarea naturală a organismului. Sprijinirea funcției hepatice cu nutrienți precum armurariul și N-acetilcisteina (NAC), legarea toxinelor din intestin cu ajutorul fibrelor și promovarea eliminării prin transpirație pot ajuta la gestionarea încărcăturii toxice inevitabile. Prioritizarea alimentelor organice și a apei filtrate este deosebit de importantă pentru protejarea copiilor.

Descoperirea pesticidelor în nori este o piatră de hotar înfiorătoare în era Antropocenului. Confirmă faptul că activitatea umană a  modificat atât de profund planeta încât nici măcar ploaia nu mai este pură . Aceasta nu este o problemă îndepărtată la care oamenii de știință ar trebui să reflecteze; este un  pericol clar și prezent pentru sănătatea publică globală și stabilitatea ecologică . Subliniază nevoia urgentă de o trezire colectivă și de o renunțare decisivă la agricultura dependentă de substanțe chimice.

„Era antropocenă a declanșat o pierdere catastrofală a biodiversității, amenințând să elimine până la 35% din totalul speciilor”,  a declarat Enoch de la Brighteon.AI . „Aceasta reprezintă o perturbare umană profundă și permanentă a sistemelor fundamentale ale Pământului, alterând însăși funcționarea planetei. Această epocă este definită în mod unic de dubla capacitate a umanității pentru creație fără precedent și distrugere catastrofală.”

Urmăriți și aflați despre pesticidele mortale de la Mike Adams, rangerul medical .

Acest videoclip este de pe  canalul Health Ranger Report de pe Brighteon.com .

Mai multe povești conexe:

Un studiu guvernamental a descoperit erbicidul toxic Roundup în 75% din probele de aer și ploaie .

Diviziunea toxică: pesticidele neonicotinoide și dilema reglementării globale .

Un avion pulverizează elevii unei formații de liceu cu pesticide toxice .

Sursele includ:

NaturalHealth365.com

ChildrensHealthDefense.org

Brighteon.ai

USTRTK.org

Brighteon.com

https://collapse.news/2025-09-20-how-pesticides-in-sky-turning-rain-toxic.html

////////////////////////////////////////////

Planurile globaliste pentru umanitate se inspiră din experimentele lui John Calhoun cu „utopia șoarecilor

 De Ethan Huff

Am depășit punctul fără întoarcere – sau am trecut Rubiconul, dacă vreți. Prima fază a celei mai recente campanii de genocid a globaliștilor, „pandemia” de coronavirus din Wuhan (Covid-19), este completă, iar acum intrăm într-o perioadă de pierdere de energie, urmată de foamete și înfometare în masă.Pentru a „salva” planeta de tot ceea ce au creat inițial, globaliștii inițiază a doua fază a genocidului lor global, care se bazează în mare măsură pe experimentele „utopiei șoarecilor” ale lui John Calhoun din anii 1960.

În caz că ați ratat, am relatat pe larg experimentele lui Calhoun pe șoareci în ultima vreme, deoarece acestea evidențiază planul folosit acum de globaliști pentru a extermina miliarde de oameni în următorii ani.

Șoarecii cărora li s-a oferit mult spațiu, multă hrană și tot ce le trebuia s-au autodistrus în cele din urmă, deoarece au fost crescuți pentru a fi „îngrășați pentru pradă”, ca să spunem așa.

Șoarecilor lui Calhoun li s-a oferit un mediu de viață artificial în care nu mai trebuiau să vâneze pentru hrană sau chiar să muncească pentru a o pregăti. Drept urmare, totul a devenit disfuncțional și întreaga societate de șoareci s-a prăbușit – la fel cum se întâmplă acum cu umanitatea modernă sub control globalist.

„Se pare că nu suprapopularea ucide societățile – nu sunt prea mulți oameni”, spune Mike Adams, rangerul medical – urmăriți segmentul de mai jos cu Adams și Alex Jones de la Infowars .

„Ceea ce se întâmplă este că am transformat lumea noastră într-un stat al bunăstării în care oamenii și-au pierdut capacitatea de a transfera cunoștințe urmașilor lor sau chiar de a avea urmași viabili care știu cum să navigheze prin lume și să depășească provocările.”

Miliarde de oameni vor muri în următorii ani din mâna globaliștilor

În următorul deceniu, speculează Adams, între 1 și 2 miliarde de oameni vor pieri pentru că nu sunt pregătiți pentru ceea ce au plănuit globaliștii. Scopul este de a reduce masiv populația lumii pentru a o face mai locuibilă nu pentru noi, ci pentru globaliștii care controlează traiectoria lumii.

Vedem deja acest lucru în Europa, unde europenii sunt disociați de pământurile lor de către propriii lideri, care susțin că azotul și alte elemente naturale asociate cu agricultura sunt „poluanți” care trebuie eradicați pentru a opri „schimbările climatice”.

Întreaga narațiune despre schimbările climatice este, de fapt, o narațiune despre depopulare care denigrează energia, alimentele și alte lucruri de care oamenii au nevoie pentru a trăi. Jones numește acest lucru „genocid direct”, referindu-se la liderii globaliști care întrerup conducta de alimentare către oameni.

„Aceasta este definiția asediului”, i-a spus Jones lui Adams în timpul segmentului.

Iarna întunecată în care suntem pe cale să intrăm va duce la moartea a milioane de oameni din zonele cele mai afectate din cauza foametei și a expunerii la frig. În unele părți ale Europei există deja îngrijorări cu privire la lipsa energiei disponibile pentru încălzirea locuințelor.

O soluție la toate acestea este cultivarea propriei alimente și depozitarea acesteia, în loc să se continue să se bazeze pe lanțul de aprovizionare foarte deficitar pentru subzistență. După cum a explicat Adams în timpul segmentului, descentralizarea producției alimentare este ceea ce i-a ținut pe oameni în viață în trecut în timpul marilor calamități – și este ceea ce va ajuta la menținerea oamenilor în viață și astăzi.

„Pregătiți-vă sau veți muri, oameni buni”, spune Adams. „E chiar atât de simplu. Dar vestea bună este că supraviețuirea este foarte posibilă – trebuie doar să acționați acum.”

„Planul globalist de erodare a intelectului, inteligenței, gândirii critice și nivelului de conștientizare al societății de-a lungul deceniilor s-a dovedit a fi un succes masiv”, a adăugat un comentator la conversație.

Mai multe articole de acest gen pot fi găsite pe Collapse.news .

Sursele pentru acest articol includ:

Videoclip interzis

Brighteon.com

NaturalNews.com

https://www.eugenics.news/2022-12-12-globalist-plans-humanity-calhoun-mouse-utopia-experiments.html

///////////////////////////////////////////

(Ati fugit de o intepatura,dar o sa fiti hraniti cu deplina vaccinura…) „Vaccinarea” rezervelor alimentare este modul în care Bill Gates și alți globaliști intenționează să-i vaccineze cu forța chiar și pe cei nevaccinați.

De Ethan Huff

Potrivit eugenistului miliardar Bill Gates, animalele pe care le consumă oamenii au o genetică inadecvată. Iar singura modalitate de a „repara” această genetică este de a „vaccina” respectivele animale cu noi „vaccinuri” ARNm (ARN mesager).

Urmăriți mai jos cum Gates își explică dorințele pentru regnul animal:

Dacă toate animalele, inclusiv animalele destinate consumului alimentar, nu sunt injectate cu cele mai recente otrăvuri ale Big Pharma, rezerva de alimente va rămâne „murdară”, în opinia lui Gates. Doar el și acoliții săi globaliști o pot „sanita” cu noi substanțe chimice și tehnici de modificare a ADN-ului – lucru pe care încearcă să-l facă și cu oamenii.„Fundația Gates este în parteneriat cu DFID într-o serie de domenii, printre care se numără și activitatea pe care o desfășurăm împreună în domeniul creșterii animalelor”, a declarat Gates, referindu-se la Departamentul pentru Dezvoltare Internațională, cu sediul în Regatul Unit.

„A ajuta animalele să supraviețuiască, fie prin vaccinuri, fie prin îmbunătățirea geneticii, ajutându-le să fie mai productive – face o mare diferență.” (Legat de: Bill Gates trăiește pentru a vaccina .)

Alimentele de origine animală injectate cu Covid vor ajunge pe piață anul acesta, prin amabilitatea lui Bill Gates

Așa cum face de obicei, Gates a început toate acestea experimentând în lumea a treia. Întrucât Gates consideră oamenii săraci ca având o valoare mai mică decât el, aceștia ajung să fie cobai pentru toate eforturile sale inovatoare de a schimba întreaga lume după chipul și asemănarea sa.„Eram în Etiopia și vedeam cum găinile depun mai multe ouă, primesc mai multe nutrienți și chiar aduc niște mici economii în gospodărie”, s-a lăudat Gates.

Întrebarea rămâne însă: sunt acele ouă cu adevărat sigure? Sau conțin aceleași modificări ale ARNm care apar la oameni după ce sunt injectate pentru „covid”?Se pare că planul este de a administra vaccinuri anti-covid animalelor domestice în anul următor, prin amabilitatea lui Gates și a acoliților săi. Ce vor face aceste injecții alimentelor produse și vândute maselor?

„În curând vom mânca animale cu ADN modificat, îmbolnăvite, provenite din aceleași injecții de ARNm care au contribuit la pandemia «Morți subite»”, a avertizat un cont de Twitter numit „DJ Freedom Rocket”. „Ce ar putea merge prost…”

Un alt relatător a răspuns la aceasta spunând că, aparent, deja consumăm produse de origine animală „complet vaccinate”, ca să nu mai vorbim de toate produsele vegetale modificate genetic (OMG) care există pe piață și în aprovizionarea cu alimente de decenii.

„Sunteți la curent cu rapoartele conform cărora companiile farmaceutice încearcă acum să injecteze ARNm în alimente?”, a întrebat același reporter. „În fructe și legume? În hrana pentru animale? În vaccinuri false pentru animalele de fermă. Malthusienii intenționează să ne otrăvească aprovizionarea cu alimente.”

Toate acestea au fost elaborate de-a lungul multor ani. Acum treisprezece ani, Gates s-a întâlnit cu alți globaliști precum Warren Buffett, George Soros, Michael Bloomberg, Ted Turner, Oprah Winfrey, pentru a concepe un răspuns coordonat la „problema” creșterii populației, pe care toate aceste personalități o văd ca o amenințare la adresa „rasei umane” – adică a lor înșiși , a averii lor dobândite ilegal și a stilului lor de viață extravagant, construite chiar pe spatele oamenilor pe care acum încearcă să-i extermine.

„În opinia miliardarilor lumii, există în continuare «obstacole» religioase și politice care ar putea împiedica experimentele lor în masă”, explică Jacob Bruns, într-un articol pentru Headline USA .În comentarii, cineva a adăugat că oameni ca Gates sunt în mod clar nebuni și nu le mai este rușine să-și împărtășească deschis adevăratele intenții pentru planetă, chiar la vedere.

„Sunt ca niște ticăloși din desene animate în momentul ăsta”, a scris un altul. „Doar că sunt reali.”

Mai multe dintre cele mai recente știri despre Bill Gates și cultul său globalist al morții pot fi găsite pe Genocide.news .

Sursele pentru acest articol includ:

HeadlineUSA.com

NaturalNews.com

  https://www.eugenics.news/2023-01-09-vaccinating-food-supply-globalists-force-jab-unvaccinated.html

//////////////////////////////////////////

Guvernele au experimentat războiul biologic timp de decenii folosind insecte ca vectori.

De Lance D. Johnson

Războiul biologic, tirania medicală, controlul discursului, războiul psihologic și operațiunea globală de spălare a banilor care au avut loc în ultimii trei ani au zguduit profund mulți oameni. Aceste realități dure ne-au trezit la cunoștința faptului că guvernele și rețeaua lor extinsă de propagandiști prosperă datorită terorii și controlului, tratând populațiile ca pe niște cobai de consum.

Așa a fost mult timp. Războiul biologic nu este o teorie a conspirației. Timp de decenii, guvernele din întreaga lume au experimentat cu războiul biologic folosind insectele ca vectori ai bolilor .

Războiul entomologic a avut loc încă din al Doilea Război Mondial

Scopul acestui război biologic este de a viza vulnerabilitățile unei populații, de a slăbi „inamicii” și de a-i învinge. Războiul entomologic implică infectarea insectelor cu un agent patogen și apoi dispersarea insectelor infectate în zonele țintă . Pe măsură ce insectele mușcă oameni și animale, ele răspândesc infecția. În plus, insectele invazive pot fi, de asemenea, desfășurate în masă într-o țară pentru a distruge culturile și a paraliza aprovizionarea cu alimente.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, națiunile de ambele părți ale războiului au luat în considerare utilizarea gândacului de cartof din Colorado ca armă entomologică. În 1939, experții francezi în război biologic au sugerat că gândacul de cartof din Colorado ar putea fi folosit împotriva germanilor pentru a le distruge culturile. Până în 1944, o infestare cu gândaci de cartof din Colorado a fost raportată în Germania. Germania a continuat să producă în masă acest gândac și chiar a dezvoltat planuri de a plasa gândacii pe culturile englezești. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, germanii au eliberat 54.000 dintre acești gândaci chiar la sud de Frankfurt.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia a dezvoltat puricii ciumei și a amenințat că va dezlănțui hoarde de purici infectați cu ciumă în timpul războiului. Statele Unite și Canada au însărcinat Laboratorul de Cercetare a Apărării să-și creeze propria flotă de purici infectați cu ciumă. De asemenea, au cercetat modalități de a transforma țânțarii și muștele în vectori de boli. Armata americană a venit cu un plan de a produce 100 de milioane de țânțari infectați cu febră galbenă pe lună. Armata americană a aruncat chiar și 300.000 de țânțari neinfectați asupra propriilor locuitori doar pentru a vedea cum afectează o populație. Laboratorul Plum Island din New York a fost implicat în dezvoltarea de arme biologice ofensive care au dus la focare de boală Lyme .

Unitatea japoneză de război biologic (Unitatea 731) a fost desfășurată împotriva Chinei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Unitatea a folosit purici infectați cu ciumă și muște infectate cu holeră pentru a-i elimina pe chinezi. Japonezii au lansat bombe Yagi care includeau muște de casă și suspensie bacteriană. Amestecul de insecte și boli a ucis în cele din urmă 500.000 de cetățeni chinezi.

În Uniunea Sovietică, armata a creat un program de război entomologic care consta în arme biologice împotriva culturilor și animalelor. În perioada de apogeu, instalația producea în masă milioane de insecte parazitare pe zi. Sovieticii au modificat căpușe pentru a transmite boala mână-gură-picior. Căpușele aviare au fost modificate pentru a transmite boala direct la găini.

Insectele, virusurile și plantele sunt modificate genetic pentru controlul populației

Astăzi, insectele sunt modificate genetic folosind CRISPR/CAS9. Țânțarii sunt modificați genetic pentru a combate bolile, ceea ce ar putea duce la mutații ale agenților patogeni vizați. Institutul Max Planck pentru Biologie Evoluționară avertizează că insectele modificate genetic ar putea fi dezvoltate pentru război și ar putea fi modificate pentru a răspândi boli la culturi, animale și oameni.

Programul DARPA Insect Allies cercetează deja „contramăsuri împotriva potențialelor amenințări naturale și artificiale la adresa aprovizionării cu alimente”. Programul urmărește aplicarea de terapii specifice plantelor mature folosind vectori insecte. Insectele sunt modificate genetic pentru a transmite virusuri plantelor. Aceste virusuri sunt destinate să modifice genele plantei.

Nu este o coincidență faptul că elitele globale amenință și aprovizionarea cu alimente a unor națiuni întregi și insistă ca insectele să fie folosite în locul cărnii de animale. Utilizarea insectelor pentru a hrăni lumea este o modalitate puternică de a controla populația globală. În același mod în care industria biotehnologică folosește insecte și virusuri pentru a viza genomurile plantelor, aceasta va viza și genomurile oamenilor. Industria biotehnologică introduce în prezent instrucțiuni ARNm în plante . Nu va trece mult timp până când virusurile vor fi introduse prin intermediul aprovizionării cu alimente pentru a viza genomul uman .

Sursele includ:

ShepherdsHeart.life

Academia.edu [PDF]

NaturalNews.com

GenengNews.com

Darpa.mil

https://www.eugenics.news/2023-01-30-governments-experimented-biological-warfare-for-decades-insects-as-vectors.html

 

Organizația Mondială a Sănătății continuă să pună oamenii de știință nebuni la conducerea sănătății globale, promovând fascismul medical

 

De Ethan Huff

Noul șef de știință pentru sănătate globală la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a fost complice la mușamalizarea adevăratelor origini ale pandemiei de COVID în timp ce ocupa funcția anterioară de director al Wellcome Trust, o organizație infestată de globalizare.

Din 2013 până în prezent, Dr. Jeremy Farrar a condus Wellcome Trust, o organizație care continuă să joace un rol major în dezvoltarea rețelei globaliste tehnocratice și a mișcării eugenice moderne asociate.

Farrar a jucat, de asemenea, un rol esențial în redefinirea conceptului de „vaccin” pentru a include terapii genetice experimentale, cum ar fi injecțiile anti-covid, care continuă să fie administrate ca presupusă măsură preventivă pentru „virus”.

„Când a izbucnit COVID, Farrar a fondat Wellcome Leap, care este practic DARPA-ul sănătății publice globale”, explică Dr. Joseph Mercola. „Se concentrează în întregime pe cercetarea transumanistă pentru a inaugura a patra revoluție industrială.”

Împreună cu directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, Farrar lucrează acum în culise la Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a influența nu doar sănătatea globală, ci și finanțele și guvernarea. (Legat de: Vara trecută, Ghebreyesus a încercat (dar nu a reușit) să facă din variola maimuței, cunoscută și sub numele de variola ursului , următoarea pandemie.)

În calitate de cercetător șef la OMS, atribuțiile lui Farrar includ dezvoltarea și furnizarea de „servicii de sănătate de înaltă calitate”, așa cum definesc globaliștii aceste lucruri. Rețineți că atribuțiile sale la Wellcome Trust implicau dezvoltarea de noi medicamente contraceptive și „vaccinuri” pentru a ajuta la reducerea populației globale.

Wellcome Trust este, de asemenea, un focar de foști bancheri, directori de asigurări și membri ai consiliilor de investiții. De asemenea, este strâns legat de Big Pharma, fondatorul său, regretatul Sir Henry Wellcome, înființând și compania farmaceutică cunoscută acum sub numele de GlaxoSmithKline (GSK).

Potrivit Dr. Mercola, Wellcome Trust este practic „ramura filantropică” a GSK, precum și unul dintre investitorii din spatele Vaccitech, o corporație privată care deține brevetele și redevențele pentru injecția anti-covid a AstraZeneca.

„Având în vedere planul OMS de a prelua controlul asupra deciziilor privind asistența medicală la nivel mondial, începând cu răspunsurile la pandemie – o mișcare care va transforma, în esență, OMS într-un incubator pentru un Guvern Mondial Unic sau o Nouă Ordine Mondială (NWO) – alegerea lui Farrar are sens”, scrie Mercola. „Face parte din tehnocrație și este deja un expert în eugenie.”

Dacă „Tratatul Pandemic” al OMS va fi adoptat anul acesta, așa cum se așteaptă, Farrar va dobândi putere dictatorială asupra sănătății publice globale.

În câteva luni, OMS și națiunile membre participante vor pune la punct și finaliza așa-numitul „Tratat Pandemic”, care va însemna sfârșitul libertății în materie de sănătate în întreaga lume. Odată ce acest tratat va fi semnat, practic, totul se va termina pentru libertate.

Dacă Tratatul Pandemic va fi semnat conform planului, Farrar va deveni instantaneu unul dintre cei mai puternici dictatori medicali din lume. Orice recomandări medicale va face vor fi practic obligatorii pentru toate națiunile membre ale OMS, inclusiv Statele Unite.

Având în vedere că Farrar este un susținător fervent al medicamentelor experimentale și al transumanismului, este ușor de imaginat ce se va întâmpla cu sănătatea publică odată ce Tratatul Pandemic va deveni concret.

„Aș argumenta că Farrar este o rețetă pentru dezastru atunci când vine vorba de impunerea tehnologiilor medicale experimentale asupra populației în timpul crizelor de sănătate publică”, scrie jurnalista de investigații Whitney Webb.

„Acesta este un tip care a fost foarte implicat în aceste lucruri… În ceea ce privește politicile de răspuns la pandemie pe care le susține, este vorba de carantină, măști – practic, toate acestea. Și el a fost arhitectul multora dintre acestea, în special pentru OMS în timpul COVID-19. El a susținut în mod constant politici care, în cele din urmă, au puțin de-a face cu sănătatea publică.”

 

Mai multe știri conexe pot fi găsite pe Globalism.news .

Sursele pentru acest articol includ:

TheBurningPlatform.com

NaturalNews.com

Trimiteți o corecție >>

Etichetat sub: COVID , depopulare , genocid , globalism , elită globalistă , libertate în domeniul sănătății , Jeremy Farrar , libertate , tiranie medicală , suveranitate națională , tratat pandemic , vaccinuri , Wellcome Trust , OMS , Organizația Mondială a Sănătății.

Acest articol poate conține afirmații care reflectă opinia autorului.

https://www.eugenics.news/2023-02-13-who-mad-scientists-global-health-medical-fascism.html

////////////////////////////////////////

 

Este oare proiectul de lege britanic „Moartea prin intermediul doctorului” fabricat pentru a mulțumi globaliștii însetați de moarte?

De Rhoda Wilson

După reluarea dezbaterii din Camera Lorzilor de vineri, BBC a declarat: „Proiectul de lege privind moartea asistată face un pas mai aproape de a deveni lege”. BBC a mințit. Dr. Vernon Coleman explică de ce.

În plus, deoarece proiectul de lege este un proiect de lege al membrilor privați, Camera Lorzilor l-ar putea respinge. Dar, în schimb, Camera Lorzilor a amânat situația. Dr. Coleman se întreabă dacă întârzierea votului de către Camera Lorzilor asupra proiectului de lege este o tactică menită să permită trecerea acestuia fără prea multă deliberare. El explică de ce este suspicios.

Să nu pierdem legătura… Guvernul vostru și marile companii tehnologice încearcă în mod activ să cenzureze informațiile raportate de TheExpunepentru a-și servi propriile nevoi. Abonați-vă acum la e-mailurile noastre pentru a vă asigura că primiți cele mai recente știri necenzurate în căsuța ta poștală…

De Dr. Vernon Coleman

După ce bufonii ignoranți din Camera Comunelor au votat proiectul de lege malefic „Moartea prin act de medic” al lui Leadbeater (în mare parte, bănuiesc, pentru că nu au înțeles consecințele și doar încercau să câștige favoarea liderilor de partid), Camera Lorzilor, nealesă, a devenit singura speranță pentru decență, onestitate și bune practici medicale.

Oficial, proiectul de lege se numește „ Proiectul de lege pentru adulții bolnavi în fază terminală (sfârșitul vieții) ”, dar asta e doar o înșelătorie. Nimeni (darămite un medic) nu poate spune că un pacient este „bolnav în fază terminală”. Când cineva este mort, poți spune că era bolnav în fază terminală. Dar când este în viață, nu poți fi sigur că moare, la fel cum nu poți fi sigur că Black Beauty va câștiga cursa de 3.30 la Haydock Park. Și oricine are mai mult de jumătate de minte știe că în cinci ani acest proiect de lege va permite copiilor să se înscrie pentru sinucidere – cu sau fără permisiunea părinților.

Deoarece proiectul de lege al lui Leadbeater a fost un proiect de lege al membrilor privați și nu o politică guvernamentală, Camera Lorzilor a avut – și încă are – puterea de a arunca proiectul de lege în mare, împreună cu restul apelor uzate ale Marii Britanii.

Dar vor avea Lorzii curajul să-i înfrunte pe conspiratori, pe membrii grupului Bilderberg, pe fanfaronați de la Davos, pe nesimțiții mulțumiți de sine de la Forumul Economic Mondial și pe ceilalți ticăloși comuniști/fasciști elitiști care preiau lumea și pentru care legalizarea sinuciderii este doar o altă modalitate binevenită de a ucide bătrânii, persoanele fragile, persoanele cu dizabilități, bolnavii și persoanele dependente și de a depopula planeta pe care au decis-o în mod arbitrar că este supraaglomerată – în mare parte pentru că petrolul se epuizează, iar miliardarii se tem că, dacă oamenii de rând continuă să ardă combustibilii fosili, nu vor mai rămâne niciunul pentru avioanele lor private, iahturile și supermașinile lor, ca să nu mai vorbim de combustibilul de care conspiratorii au nevoie pentru a-și menține tancurile în funcțiune și bombardierele în funcțiune?

Speranțele mele s-au spulberat vineri, 19 septembrie, când Camera Lorzilor urma să voteze. Se presupunea că fie vor adopta, fie vor respinge a doua lectură a proiectului de lege care legalizează sinuciderea și le oferă medicilor dreptul legal de a ucide persoanele în vârstă, cele slabe, cele fragile și pe oricine salivează și udă patul ocazional.

Dar Camera Lorzilor s-a retras.

Nu au votat.

În schimb, într-o mișcare neobișnuită și posibil fără precedent, au trecut proiectul de lege la o comisie specială.

[Legat de: Proiectul de lege privind adulții bolnavi în fază terminală (sfârșitul vieții), dezbătut la 19 septembrie 2025 , Camera Lorzilor, Hansard]

 

Și cine face parte din acest Comitet Select?

 

 

Det. Aici

https://expose-news.com/2025/09/24/is-doctor-bill-a-stitch-up/

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Umilință totală la ONU: Trump demolează întreaga ordine mondială

 

https://www.youtube.com/watch?v=u656HPeabw0

////////////////////////////////////////////

 

 

România importă mâncare nu din lipsă de resurse, ci de plan!

 Cum reparăm un deficit de miliarde și construim o industrie agroalimentară competitivă? Există o ironie greu de ignorat în peisajul economic al României. Una dintre cele mai fertile țări din Europa importă majoritatea alimentelor pe care le consumă. Rafturile din retail spun povestea unui paradox devenit cotidian: carne procesată din vest, lactate din centrul Europei, dulciuri și conserve de oriunde, mai puțin de aici. Și asta într-o țară care are pământ fertil, tradiție agricolă, și tot mai mulți consumatori care caută produse locale. În ultimii ani, economia a crescut rapid. PIB-ul a urcat spectaculos, iar salariile au crescut cu peste 260%. În schimb, producția industrială totală a crescut doar cu 118%, iar producția internă agroalimentară a rămas sub potențial. Diferența s-a umplut cu importuri. Acest dezechilibru se vede clar într-un deficit comercial total care a ajuns la peste 35 de miliarde de euro. Iar industria agroalimentară contribuie semnificativ la acest gol. În doar un deceniu, deficitul alimentar a crescut de peste 7 ori, până la -3 miliarde de euro.

Cele mai mari deficite: carne și preparate (-1,2 miliarde euro), lactate (-700 milioane euro), produse de cofetărie și ciocolată (-600 milioane euro). Importăm chiar și conserve vegetale și produse pe care le-am putea face cu resurse locale. Deficitul comercial este în multe privințe mai periculos decât cel bugetar. Cel din urmă se mai poate regla prin politici fiscale, diminuarea cheltuielilor. Cel comercial, nu. Dezechilibrul dintre importuri și exporturi cere ani de investiții, o producție internă capabilă să împingă importurile înapoi și să genereze export. Nu e o intervenție rapidă, ci un proiect național. În tot acest timp, Polonia, o țară cu dimensiuni similare, a făcut exact opusul. A trecut de la un excedent de 1,4 miliarde euro la 7 miliarde euro. A devenit al treilea exportator european de ciocolată, fără să producă un gram de cacao. Au investit în procesare, au atras multinaționale, au construit branduri. Deficitul este o hartă a oportunităților pierdute. Exportăm grâu, importăm biscuiți! Avem teren, avem resurse, avem oameni, dar și o economie care exportă cereale brute și importă produse procesate cu valoare adăugată ridicată. În 2023, România a exportat grâu de peste 1 miliard de euro, dar a importat biscuiți în valoare de 130 de milioane euro, conserve vegetale de 56 milioane euro și supe instant de 52 milioane euro. În timp ce oferim materie primă pieței europene, rafturile din retail sunt dominate de produse finite din Polonia, Germania sau Italia. Paradoxul merge mai departe: avem producție agricolă, dar importăm murături, în condițiile în care România este singura țară din regiune care importă borcane pentru industria de conserve. Producătorii locali nu pot fi competitivi dacă aduc ambalaje din Turcia sau Ucraina la același preț cu produsul finit. Sau cazul bitumului: în ciuda unui necesar național estimat la 700.000 de tone, România produce intern doar 20% și importă restul, cu un deficit anual de peste 285 milioane euro, într-un sector susținut din fonduri europene. Așadar, subvenționăm indirect producătorii externi în loc să dezvoltăm capacități interne. Aceste cifre nu sunt doar statistici. Sunt semnele unei economii care pierde lanțurile de valoare. Ecosistemul agroalimentar este fragmentat: procesatori subdimensionați, ambalaje indisponibile, logistică deficitară și lipsa unei strategii coerente. Chiar și atunci când produsul există, cererea există și interesul e validat, intervine o barieră tot mai mare: lipsa capitalului pentru creștere. Vedem acest blocaj în categorii precum lactatele artizanale, conservele de legume sau produse tradiționale românești care sunt cerute de consumatori și listate în rețele de retail, dar nu pot fi livrate la scară mare din lipsa capacității de producție și finanțării pentru extindere. Băncile sunt reticente, programele publice sunt lente, iar mecanismele existente nu sunt calibrate la nevoile reale ale sectorului alimentar. Succesul Poloniei nu e un miracol. E o strategie Au investit în procesare, în rețele de distribuție, în branding. Au încurajat parteneriate retail-producător, au creat infrastructură modernă. În România, încă se așteaptă ca „piața să regleze singură”. Dar piața nu construiește singură abatoare, centre de colectare, capacitate de ambalare. Nu oferă credit pentru risc industrial. Nu leagă singură fermierii de procesatori. Fără o viziune clară și fără coordonare între actorii-cheie, producători, retail, autorități, finanțatori, România va continua să joace rolul pieței de desfacere. Cum se poate începe?

România nu are nevoie de o revoluție alimentară. Are nevoie de un plan…

Un plan care să pornească de la cererea reală și să lucreze înapoi spre producție. Nu invers. Un plan care să aducă la aceeași masă autorități, producători, retaileri și finanțatori. Să identifice unde se rupe lanțul: de ce nu avem murături românești la scară mare? Unde sunt borcanele, logistica, capitalul de stocuri? Ce ingrediente lipsesc? Ce putem procesa aici? Apoi, avem nevoie de infrastructură. Publică sau sprijinită de parteneriate. Centre de colectare, ambalaje produse local, spații de stocare, linii de frig, linii de procesare. Nu putem construi industrie fără mecanică de bază. Și, mai ales, avem nevoie de finanțare pentru creștere. Nu doar granturi pentru idei sau starturi. Ci capital care să ajute afaceri validate să crească. Mecanisme care înțeleg riscul agroalimentar: sezonalitate, capital circulant, logistică complexă. România nu duce lipsă de resurse. Duce lipsă de coordonare, investiție strategică și voință instituțională. Avem cerere. Avem ofertă. Avem exemplu. Trebuie doar să vrem să legăm piesele. Nu există oportunitate mai mare decât o piață care consumă mai mult decât produce. Deficitul este până la urmă o hartă a ceea ce am putea construi – Călin Costinaș, Coordonator al Grupului de lucru „Produs românesc” – Agrinnovator, Clubul Fermierilor Români Articol scrie de: CĂLIN COSTINAȘ, Coordonator al Grupului de lucru „Produs românesc” – Agrinnovator, Clubul Fermierilor Români 

Călin Costinaș are peste 35 de ani de experiență în antreprenoriat și în conducerea și dezvoltarea unor companii de retail aflate în portofoliul fondurilor de investiții, precum Profi România, unde ocupă poziția de Director General Adjunct și a coordonat extinderea rețelei la nivel național. A absolvit Facultatea de Ingineria Mediului din cadrul Universității de Științele Vieții din Timișoara și deține un master în agricultură. Este președintele Fundației Excelsior Alumni USVT, implicându-se activ în susținerea tinerilor absolvenți și a inițiativelor educaționale. De asemenea, Călin Costinaș coordonează grupul de lucru „Produs românesc” din cadrul Agrinnovator – think tank susținut de Clubul Fermierilor Români, care își propune să faciliteze accesul produselor agroalimentare românești în marile lanțuri de retail și să creeze un cadru sustenabil de colaborare între fermieri, procesatori și comercianți.

Det. Aici

https://agroinfo.ro/romania-importa-mancare-nu-din-lipsa-de-resurse-ci-de-plan/

 

(Nu s-a vrut sa procesam,pentru a incasa mafiotii din comisioane pentru importuri) Câți bani dăm pe mâncare de import! Record negativ pentru România la importuri de alimente!

Articol scris de Violeta Mat

Câți bani am cheltuit pe mâncare de import anul trecut! Record negativ pentru România la importuri de alimente în 2024, arată datele Institutului Național de Statistică (INS).

Ministrul Finanțelor afirmă că agricultura generează un deficit foarte mare. Pentru produsele alimentare, sumele au trecut, în 2023, de 3,5 miliarde de euro – cea mai mare valoare din ultimii zece ani. Pierderile sunt legate, în special, de faptul că procesăm prea puțin și compensăm cu alimente din import. „Pleacă animale vii din țară și se întoarce salamul. Pleacă grâul, se întorc produse de panificație. Petrecând câțiva ani buni la Ministerul Agriculturii, ca secretar de stat, chiar știu care au fost problemele încă de atunci. Din păcate, nu s-au rezolvat”, a declarat ministrul Finanțelor, Tanczos Barna, la Pro TV.

DATE OFICIALE: VALOARE RECORD LA IMPORTURI DE MÂNCARE ÎN 2024

 În 2024, România a înregistrat importuri de alimente și animale vii în valoare de peste 11,4 miliarde de euro, valoarea fiind cu 5,1% mai mare decât în anul precedent, când s-a trecut de pragul de 10 miliarde de euro. În schimb, exporturile României de alimente și animale vii au scăzut cu peste 14%, până la 6,5 miliarde de euro. Astfel, România a înregistrat, în 2024, un deficit comercial de 4,8 miliarde de euro la alimente și animale vii, cu 50% mai mare față de 2023, când deficitul comercial a fost de 3,2 miliarde de euro, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). În plus, importurile de alimente și animale vii au ajuns să reprezinte 9,1% din total importuri în 2024, față de 8,9% cu un an în urmă. În schimb, doar 7% din exporturi ( față de 8,2% în 2023) au fost generate de alimente și animale vii.

 

CITEȘTE ȘI:

Cantități record de roșii din Turcia importate în România: Aproape 10.000 de tone într-o singură lună!

 

Cel mai mare furnizor de alimente și animale vii pentru România în 2024 au fost statele membre UE, care au livrat mărfuri în valoare de 9,7 miliarde de euro, cu 9,3% mai mult decât în 2023. Însă, exporturile către statele UE, în valoare de 3,3 miliarde de euro, au scăzut cu 6,7%. Importurile de alimente ale României au crescut constant din 2018 încoace, potrivit unei analize Economica.net, pe baza datelor INS. Cea mai mare creștere a fost înregistrată în 2022, în plină pandemie, când valoarea importurilor de alimente și animale vii a depășit 10 miliarde de euro, un plus de 24,5% față de anul anterior. MINISTRUL AGRICULTURII: 30-40%

DIN DEFICITUL COMERCIAL CU ALIMENTE VINE DIN IMPORTURI DE BANANE ȘI CITRICE

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, recunoaște că cheltuim miliarde de euro pe mâncare de import. ”Este adevărat, dar trebuie să ne uităm pe fiecare capitol din balanța comercială. Dacă vorbim de produse agroalimentare, te duci în subteran, să vezi unde ești deficitar și vă spun că 30 la sută sau poate 40 la sută din deficitul din balanța comercială vine din comercializarea de banane, de citrice, care sunt produse agroalimentare care nu pot fi produse în România”, a declarat ministrul Barbu, la DC News. ”La mâncarea de animale de companie, cred că deficitul în balanța comercială este undeva la 3 miliarde de lei, adică noi importăm mâncare de câini și pisici pentru animale domestice de 3 miliarde de lei, 90 la sută este importată. Vă mai spun un lucru: hrana de animale are în compoziție 60 la sută cereale, pe care noi le exportăm”, a adăugat ministrul Agriculturii.

DEFICITUL COMERCIAL AL ROMÂNIEI A CRESCUT CU PESTE 15%

  Per total, deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) în anul 2024 a fost de 33,3 miliarde de euro, mai mare cu 4,4 miliarde de euro (+15,3%) decât cel înregistrat în anul 2023, potrivit datelor INS, publicate pe 10 februarie 2025. În anul 2024, exporturile FOB au însumat 92,6 miliarde de euro, iar importurile CIF au însumat 126 miliarde de euro. În anul 2024, exporturile au scăzut cu 0,4%, iar importurile au crescut cu 3,3%, comparativ cu anul 2023. În luna decembrie 2024, exporturile FOB au însumat 6,5 miliarde de euro, iar importurile CIF au însumat 9,9 miliarde de euro, rezultând un deficit de 3,3 miliarde. Faţă de luna decembrie 2023, exporturile din luna decembrie 2024 au crescut cu 7,1%, iar importurile au crescut cu 3,5%.

Det aici

https://revista-ferma.ro/cati-bani-dam-pe-mancare-de-import-record-negativ-pentru-romania-la-importuri-de-alimente/

////////////////////////////////////////////

 

 

Motto-uri – Cele mai frumoase 140 de motto-uri din care să alegi

Ți-am pregătit peste 140 de motto-uri din care să alegi: motto uri de viață, motto-uri motivaționale, motto-uri scurte, motto-uri amuzante și multe altele. Toate citatele pe care ți le propunem sunt împărțite pe categorii și tematici, pentru a-ți fi mai ușor să identifici motto ul potrivit pentru tine.

Motto uri care motivează

1. Nimic nu valoreaza mai mult decat ziua de astazi. – Goethe
2. Fii dispus să o iei de la capăt în fiecare dimineață! – autor necunoscut
3. Întotdeauna ține minte că hotărârea ta de a reuși e cel mai important lucru. – Abraham Lincoln
4. Singura diferență între o zi bună și una rea este atitudinea ta.
5. Zâmbește, ziua asta te iubește!
6. Orice realizare începe cu decizia de a încerca. – John F. Kennedy
7. Pentru a mișca lumea mai întâi trebuie să ne punem pe noi înșine în mișcare. – Socrate
8. Nu există lift care să te ducă la succes, trebuie să folosești scările. – Zig Ziglar

9. Ratezi 100% din loviturile pe care nu le încerci. – Wayne Gretzky

10. Cea mai frumoasă priveliște vine după cel mai dificil urcuș.

11. Cei care evită eșecul, evită și succesul. – Robert Kiyosaki

12. Tot ce ai nevoie pentru a-ți atinge scopurile este deja în tine.

13. Un învingător e un visător care nu a renunțat niciodată la visul lui. – Nelson Mandela

14. O călătorie de o mie de kilometri începe cu un singur pas.
15. Dacă iubim viața, să n-o irosim, pentru că viața constă din însuși timp. – Bruce Lee
16. Dacă viața ar fi previzibilă, atunci n-ar mai fi viață și și-ar pierde orice gust. – Eleanor Roosevelt
17. Câteodata viața te lovește în cap cu o cărămidă. Mergi mai departe, nu-ți pierde încrederea. – Steve Jobs
18. Viața e prea scurtă ca să purtăm pică cuiva. – Elon Musk
19. Nimeni altcineva nu este ca tine și asta e puterea ta.
20. Singurul lucru care te poate opri ești chiar tu însuți.
21. Nu pierd niciodată – fie câștig, fie învăț.
22. Când te gândești să renunți, amintește-ți de ce ai început.

23. Poți, ar trebui să, și, dacă ești suficient de curajos, vei și reuși. – Stephen King

24. Fie crezi că poți să reușești, fie crezi că nu poți reuși – oricum ar fi ai dreptate. – Henry Ford

 

Motto-uri profunde despre o viață bine trăită

25. Viața nu merită trăită în stres. Să uităm de el și să ne bucurăm de micile bucurii ale vieții. ― Debasish Mridha
26. Când plouă, caută curcubeul. Când e întuneric, uită-te după stele.
27. Trăim o singură dată dar dacă ne trăim viața, o singură dată e suficient. – autor necunoscut
28. Nu înceta să zâmbeși nici măcar atunci când ești trist, cineva s-ar putea îndrăgosti de zâmbetul tău. – Gabriel Garcia Marquez
29. Viața e ca o piesă de teatru: nu contează lungimea ei, ci cât de bine e jucată. – Seneca
30. Dragostea e destinul nostru adevărat. Nu găsim sensul vieții de unii singuri, îl găsim împreună cu celălalt. – Thomas MertonCoșuri cadou
31. Dacă poți pierde o după-amiază în cel mai nefolositor mod, ai învățat cum să trăiești. – Lin Yutang
32. În viață, pentru nimic în lume nu trebuie să întorci spatele la ceea ce iubești. – Albert Camus
33. Urmează-ți inima, ascultă ce-ți spune și să nu-ți mai pese de ce cred alții. – Roy T Bennett
34. În trei cuvinte pot să spun tot ce-am învățat despre viață: întotdeauna merge mai departe. – Robert Frost
35. Nu putem găsi pacea interioară evitând viața. – Michael Cunningham, The Hours
36. Viața nu e obligată să ne dea ce vrem noi. – Margaret Mitchell
37. Trăiește atât de intens încât să-ți dea lacrimile! – Albert Camus
38. Viața intră la apă sau se mărește în funcție de curajul fiecăruia. – Anais Nin
39. Nu-ți irosi viața în mânie, regrete, griji și ranchiună. Viața e prea scurtă să fim nefericiți. – Stee Maraboli
40. Scopul meu nu mai este să realizez cât mai multe, ci să am cât mai puține de făcut. – Francine Jay

41. Viața nu e complexă. Noi suntem complicați! Viața e simplă și lucrurile simple sunt cele mai bune. – Oscar Wilde

42. Vei primi totul atunci când vei înceta să ceri ce nu ai nevoie. ― Sri Nisargadatta Maharaj
43. Cei care spun că ieri era mai bine ca azi își devalorizează propria existență. – Karl Lagerfeld
44. Toți facem alegeri și, în final, alegerile ne fac pe noi. Ne fac ceea ce suntem. – Ken Levine
45. Nu poți să-ți lungești viața, dar poți să o faci mai largă și mai profundă. – H. Mencken
46. Viața nu merită trăită dacă nu e trăită pentru altcineva. – Albert Einstein
47. Frumusețea este deseori ascunsă în momentele trecătoare și fragile ale vieții. ― John Mark Green
48. Oprește-te! Nu te mai grăbi și bucură-te de frumusețea vieții! ― Debasish Mridha
49. Viața nu e o problemă de rezolvat, ci o realitate de experimentat. – Kierkegaard

 

Motto uri scurte

50. Nimic din ceea ce merită nu se obține ușor. – Theodore Roosevelt
51. Fii o voce, nu un ecou!
52. Nu contează cât de încet mergi atâta timp cât nu te oprești.
53. Ai încredere că poți și ai ajuns la jumătatea drumului. – Theodore Roosevelt
54. Sunt un optimist – nu-mi pare de ajutor să fiu orice altceva. – Winston Churchill
55. Nu ești bogat până nu ai ceva ce nu se poate cumpăra.
56. Viața e o întrebare. Și cum trăim e răspunsul nostru.
57. Cea dintâi condiţie a fericirii e liniştea sufletului. Nicolae Iorga
58. Crede în viață, pentru că ea te învață mai bine decât orice carte. – Goethe
59. Fericirea trăiește în lucruri simple.
60. Nu te vei mai întâlni niciodată cu această zi, așa că fă-o să conteze!
61. Viața fără dragoste este ca un copac fără fructe. – Khalil GibranCoșuri cadou
62. Frica ta depinde de tine 100% pentru a supraviețui.- Steve Maraboli

63.Cel mai important lucru în viată este să învățăm cum să iubim, și să ne lăsăm iubiți. -Morrie Schwartz

64. În Rai nu ajunge niciun om interesant. – Friedrich Nietzsche
65. Orice e posibil dacă ai destul zvâc. – J.K. Rowling
66. Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci ai propriei lor minți. – Franklin D. Roosevelt, președinte american
67. Probabil va fi nevoie să purtăm o bătălie de mai multe ori până o vom câștiga. – Margaret Thatcher
68. Orice iubești este centrul unui paradis. -Novalis
69. Nu te teme de eșec, ci mai degrabă teme-te să NU încerci. – Roy T Bennett
70. Dintre toate cuvintele rostite sau scrise vreodată, acestea sunt cele mai triste: “Ar fi putut fi” – John Greenleaf Whittier
71. Cred că în viață ai o alegere. Fie ești optimist, fie pesimist, și eu aleg să fiu optimist. – Jon Anderson
72. Curajul înseamnă să mergi din eșec în eșec fără să-ți pierzi din entuziasm. – Winston Churchill

73. Ești obosit și speriat. Se întâmplă tuturor. Dar nu te opri. – Haruki Murakami

74. Ce ai încerca să faci dacă ai ști că nu vei eșua? – Dr. Robert Schuller

75. Nu aștepta. Momentul nu va fi niciodată perfect. – Mark Twain

76. Nu sunt destul de tânăr ca să le știu pe toate. 🙂 Oscar Wilde
77. Dacă oportunitatea nu bate la ușă, construiește o ușă. – Milton Berle Sau varianta în engleză a acestui citat faimos If opportunity doesn’t knock, build a door.

78. Cineva care n-a greșit niciodată n-a încercat niciodată nimic nou. – Albert Einstein

79. Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte. Schopenhauer

80. Dacă îți dorești ceva ce n-ai avut niciodată, trebuie să fii dispus să faci ceva ce nu ai mai făcut niciodată. – Thomas Jefferson

81. În mijlocul adversităților se găsesc și oportunități. – Albert Einstein

82. Nu renunța, nu lua nimic personal și nu accepta nu ca răspuns. – Sophia Amoruso

83. De ce îi este omului astăzi foame? De iubire și de sens. – Nicolae SteinhardtCoșuri cadou

84. Nobody ever drowned in his own sweat. – Ann Landers – Nimeni, niciodată, nu s-a înnecat în propria transpirație. 🙂

85. Întotdeauna să ne întâmpinăm unii pe alții cu un zâmbet, pentru că zâmbetul este începutul iubirii. – Maica Tereza

86. Frumusețea e pretutindeni, chiar si in lucrurile mici. Dar nu toti o pot vedea. – Confucius

87. Am zâmbit ieri, zâmbesc azi și o să zâmbesc și mâine. Viața e mult prea scurtă ca să plângem și să nu ne bucurăm de ea. – Santosh Kalwar

88. Ești prea deștept/deșteaptă pentru a fi singurul lucru care-ți stă în cale.Coșuri cadou

89. Răspândește în jurul tău vibrații pozitive. Fii energia pe care îți dorești să o atragi.

90. Nu te adapta energiei din cameră. Influențează energia din cameră.

91. Energia ta te introduce înainte chiar de a deschide gura.

92. Nu fi ocupat, fii eficient și productiv.

93. Doar ai încredere în tine însuți. Chiar dacă nu ai, prefă-te că ai, și, la un moment dat, vei avea. – Venus Williams

94. Disciplina e puntea care face legătura dintre scopuri și atingerea lor. – Jim Rohn

95. Să fii disciplinat înseamnă să alegi între ceea ce vrei acum și ceea ce îți dorești cel mai mult. – Abraham Lincoln

96. Oportunitățile sunt ca răsăritul, dacă aștepți prea mult, le ratezi.

97. Singura persoană care ești destinată să devii este persoana care decizi să fii. – Ralph Waldo Emerson

98. Ce faci azi poate să îți îmbunătățească toate zilele de mâine.

99. Nu s-a terminat până nu s-a terminat. – Yogi Berra

100. Încrederea e contagioasă. La fel și lipsa de încredere. – Vince Lombardi

101. Frumusețea începe în momentul în care decizi să fii tu însăți. – Coco Chanel

Motto-uri amuzante

102. Atâta timp cât vor continua să fie teste date la școală vor fi și rugăciuni în școli. 🙂 – autor necunoscut
103. Cred cu tărie în noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât observ că sunt mai norocos. 🙂 – Stephen Leacock
104. Dacă treci prin iad, mergi mai departe, nu te opri. – Winston Churchill
105. Dacă aștepți momentul potrivit, te întrec alții, care nu îl așteaptă. – Woody Allen
106. Pentru fiecare minut în care ești supărat pierzi 60 de secunde de fericire. – Ralph Waldo Emerson
107. Mi-a luat jumătate de viață să înțeleg că viața e proiectul nostru propriu de bricolaj. – Napoleon Hill
108. Râsul este cea mai mică distanță dintre doi oameni. – Victor Borge
109. Câștigă dacă poți, pierde dacă trebuie, dar nu renunța niciodată. – Cameron Trammell
110. Cei mai grei ani ai vieții sunt între 10 și 70 de ani 🙂
111. Îmi place mirosul de ambiție proaspătă dimineața. 🙂
112. Să zâmbim. Viața e prea scurtă ca să fim triști.
113. Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi. – Gabriel Garcia Marquez
114. Adevărata fericire este ieftină: dacă trebuie să plătiți scump pentru ea, atunci să știți că este falsă. – Coco Chanel
115. Fă lucrul de care ți-e frică și frica va muri cu siguranță. – Ralph Emerson
116. O fată ar trebui să fie două lucruri: cine și ce vrea. 🙂

117. Mulți oameni pierd momentul fericirii, nu pentru că nu l-au găsit niciodată, ci pentru că nu s-au oprit să se bucure de el. – William Feather
118. Peste 20 de ani vei fi mult mai dezamăgit(ă) de lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât de cele pe care le-ai făcut. – Mark Twain
119. Succesul inseamna sa obtii ceea ce doresti. Fericirea e sa-ti doresti ceea ce ai obtinut. – Dale Carnegie

120. Fii conștient de riscul vieții ocupate: sărăcia unei astfel de vieți. – Socrate

121. Încrederea ta poate muta munții din loc, în timp ce dubiile tale pot să-i creeze.
122. Nu ești o picătură într-un ocean. Ești un întreg ocean într-o picătură. – Rumi
123. Suntem vindecați de suferință numai atunci când am trăit-o total. – Marcel Proust

124. În timp ce noi le arătăm copiilor noștri totul despre lumea înconjurătoare, copiii ne arată ce e viața cu adevărat…

125. Acceptă incertitudinea. Unele dintre cele mai frumoase capitole din viețile noastre au căpătat titlu mult mai târziu. – Bob Goff

126. E greu să bați pe cineva care nu se lasă niciodată bătut. – Babe Ruth

127. Când jocul de șah s-a terminat, pionul și regele ajung în aceeași cutie. – proverb italian

128. Niciun om nu este atât de sărac încât să nu poată dărui un zâmbet. Și niciun om nu este atât de bogat încât să nu aibă nevoie de el.
129. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună ce poți sau nu poți să reușești. Fă ce vrei să faci și fii cine vrei să fii! – Emma Watson, actriță
130. Să nu ne îngrijoreze niciodată distanța dintre vise și realitate. Dacă putem să visăm acel lucru, putem și să-l realizăm. – Belva Davis
131. Realizările de azi sunt imposibilitățile zilei de ieri. – Robert H. Schuller

132. Nu ceea ce ești te ține pe loc, ci ceea ce crezi că nu ești.
133. Lasă toate scuzele deoparte și amintește-ți că poți! – Zig Ziglar
134. Nu poți pune limite. Cu cât visezi mai mult, cu atât ajungi mai departe. – Michael Phelps
135. Nu renunța niciodată. Eșecul și respingerea sunt doar primii pași spre succes. – Jim Valvano

 

Motto-uri despre dragoste

136. “Omul are nevoie de dragoste. Viața fără duioșie și fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârțâitor și sfâșietor.” -Victor HugoCoșuri cadou
137. Te iubesc nu doar pentru ceea ce ești, ci și pentru ceea ce sunt eu atunci când sunt cu tine.
138. “Cele mai frumoase haine pe care le poate purta o femeie sunt brațele bărbatului pe care îl iubește.” -Yves Saint-Laurent
139. “Nu este greu să te îndrăgostești. Este greu să-ți declari dragostea” -Alfred de Musset
140. “Cel mai bun sentiment din lume este atunci când ești cu cineva care te vrea la fel de mult pe cât și tu îl vrei.”
141. “Reuşita în dragoste înseamnă mai mult decât a găsi omul potrivit. Înseamnă a fi omul potrivit.” – Robert Browning
142. Știi că iubești atunci când nu poți să adormi pentru că în sfârșit viața îți întrece visele. – Dr. Seuss
143. Mai bine să fi iubit și să fi pierdut ce ai iubit, decât să nu fi iubit niciodată. – Sfântul Augustin
144. “Dragostea e un extaz; ne scoate din noi înșine” – Miguel de Unamuno
145. “Nu iubești o femeie pentru că e frumoasă, ci ea e frumoasă pentru că o iubești” -Arthur Schopenhauer

Acestea sunt cele peste 140 de motto-uri pe care ți le propunem. Sperăm că ai găsit motto ul potrivit pentru compunerea, articolul, site-ul sau chiar cartea pe care îl/o scrii. 🙂

Vezi și

160 de citate despre viata ca să treci peste orice situație

https://www.postmodern.ro/articol/motto-uri/

///////////////////////////////////////////

Omenirea este amenințată cu dispariția pe mai multe fronturi. Acum, avertizează unii, apare o altă amenințare potențial mortală – inteligența artificială

Este genul science fiction-ului, mai multe filme și seriale TV înfățișând scenarii de coșmar cu computere care devin necinstite – cum ar fi Hal 9000 din filmul 2001: Odiseea spațială, Skynet din filmele Terminator și inteligențele artificiale aflate în război din drama CBS Person of Interest.

Ar putea computerele să devină atât de puternice și independente încât să absoarbă informațiile de pe internet și, în cele din urmă, să controleze armele nucleare ale omului, rețelele de energie electrică, rețelele de apă și alimente și, eventual, să țină ființele umane ostatice pentru a le îndeplini voința? Este un gând tulburător – și poate nu chiar atât de exagerat pe cât părea odinioară.

Războiul cibernetic a apărut mult în știri în ultima vreme. Fie că este vorba de hacking, scurgeri de informații sau atacuri software rău intenționate, războiul cibernetic (utilizarea computerelor pentru a invada, deteriora sau fura informații de pe alte computere) a devenit tot mai frecvent în întreaga lume. Vedeți cum programul nuclear iranian a suferit un regres serios din cauza unui virus informatic puternic în 2010 și scurgerile de documente politice dăunătoare în timpul campaniei electorale prezidențiale americane din 2016. Toate acestea sunt posibile datorită luptelor geopolitice constante, dependenței crescute de sistemele informatice și internetului aproape omniprezent.

Totuși, acestea sunt doar simptome ale unei amenințări tot mai mari – progresul rapid al IA, sau inteligenței artificiale. Ce este inteligența artificială? Se referă la un program de calculator care ajunge la punctul în care, așa cum se precizează în The New Oxford American Dictionary , poate „îndeplini sarcini care în mod normal necesită inteligență umană, cum ar fi percepția vizuală, recunoașterea vorbirii, luarea deciziilor și traducerea între limbi”.

Istoria IA

Inteligența artificială există încă de la inventarea computerelor rudimentare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a ajuta la descifrarea codurilor militare secrete. Revoluția cibernetică a dus astăzi la faptul că smartphone-urile sunt de mii de ori mai puternice decât computerele folosite pentru a trimite un om pe Lună! Și a avansat semnificativ progresul în domeniul inteligenței artificiale.

În 1969, computerele IBM 360 folosite de NASA puteau stoca aproximativ șase megaocteți de informații. Conform standardelor actuale, un stick sau card de memorie de 32 de gigaocteți, disponibil pe scară largă pentru mai puțin de 20 de dolari, are o capacitate de stocare de date de peste 5.000 de ori mai mare decât toate acele computere IBM 360 uriașe, fiecare valorând la vremea sa peste 3 milioane de dolari! Iar smartphone-urile medii de astăzi au cel puțin 16 gigaocteți, sau de peste 2.500 de ori mai mult spațiu de stocare decât acele computere IBM de la NASA.

Incredibila putere de calcul de care dispunem astăzi demonstrează cât de rapid suntem propulsați de o vastă revoluție tehnologică. După cum a remarcat recent revista The Economist , „Institutul Global McKinsey, un think-tank, afirmă că inteligența artificială contribuie la o transformare a societății «care se întâmplă de zece ori mai rapid și la o scară de 300 de ori mai mare, sau de aproximativ 1.000 de ori mai mare decât impactul» Revoluției Industriale” (25 iunie 2016, p. 3 din secțiunea Raportului Special, sublinierea noastră).

Învățare profundă

Trăim ritmul amețitor al erei computerelor, pe măsură ce accesul la computere și informații, precum și prețul acestora, cresc cu fiecare an care trece.

În ultimii ani, inteligența artificială a realizat un progres remarcabil. Cercetătorii au reușit să copieze un aspect al modului în care funcționează creierul prin intermediul rețelei sale neuronale. Aceasta se numește „învățare profundă”, iar acum computerele nu numai că pot efectua analize mai rapid ca niciodată pe seturi de date de dimensiuni fără precedent, dar fac și un pas mai departe prin cântărirea valorii datelor. În acest fel, ele „învață” pe măsură ce acumulează rezultate mai eficiente, simulând modul în care căile neuronale sunt consolidate în creier în timpul învățării.

„Învățarea profundă”, spune The Economist, „permite sistemelor să învețe și să se îmbunătățească prin analizarea multor exemple, în loc să fie programate explicit [și] este deja utilizată pentru a alimenta motoarele de căutare pe internet, a bloca e-mailurile spam, a sugera răspunsuri la e-mailuri, a traduce pagini web, a recunoaște comenzile vocale, a detecta fraudele cu carduri de credit și a conduce mașini autonome” (p. 4).

Până în prezent, astfel de creșteri ale funcțiilor IA nu au reprezentat o amenințare credibilă pentru omenire, dar pe măsură ce capacitatea IA se multiplică, aceasta poate începe în cele din urmă să controleze procesul decizional care era anterior domeniul exclusiv al ființelor umane. Și se pare, potrivit oamenilor de știință de renume și liderilor din industrie, că o astfel de posibilitate nu este prea îndepărtată în viitor.

Avertismente de la gânditori eminenți

Datorită acestui progres rapid al inteligenței artificiale, unele dintre cele mai strălucite minți tehnologice au emis avertismente sumbre cu privire la potențialul său mortal.

În 2014, miliardarul în tehnologie Elon Musk, fondatorul celebrei serii de mașini electrice Tesla și al SpaceX, care trimite rachete către stația spațială, a avertizat că ascensiunea inteligenței artificiale este „potențial mai periculoasă decât armele nucleare” (p. 13).

Ulterior, el a adăugat: „Cred că ar trebui să fim foarte atenți la inteligența artificială. Dacă ar fi să ghicesc care este cea mai mare amenințare existențială la adresa noastră, probabil că aceasta este. Așadar, trebuie să fim foarte atenți cu inteligența artificială. Din ce în ce mai mulți oameni de știință cred că ar trebui să existe o supraveghere de reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a se asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Cu inteligența artificială invocăm demonul” (citat de Matt McFarland, „Elon Musk: «Cu inteligența artificială invocăm demonul»”, The Washington Post, 24 octombrie 2014).

La începutul acestui an, Musk a lansat un alt avertisment. Într-un interviu, el a declarat: „Una dintre cele mai îngrijorătoare întrebări este inteligența artificială… Poți avea o inteligență artificială mult mai inteligentă decât cel mai inteligent om de pe Pământ. Aceasta este o situație periculoasă.”

O parte a problemei, a explicat el, este imprevizibilitatea direcției în care ar putea duce astfel de evoluții. „O modalitate de a gândi este să ne imaginăm că ai fi foarte încrezător că vom fi vizitați de extratereștri super-inteligenți în cel mult 10 ani sau 20 de ani. Super-inteligența digitală va fi ca un extraterestru” (Zoe Nauman, „Sfârșitul lumii așa cum o știm”, The Sun, 16 februarie 2017).

Stephen Hawking, celebrul astrofizician, și-a exprimat și el îngrijorarea, afirmând: „Dezvoltarea inteligenței artificiale complete ar putea însemna sfârșitul rasei umane” (Rory Cellan-Jones, „Stephen Hawking avertizează că inteligența artificială ar putea distruge omenirea”, BBC News, 2 decembrie 2014).

Bill Gates, cofondatorul Microsoft, a adăugat: „Sunt din tabăra celor îngrijorați de superinteligență. În primul rând, mașinile vor face o mulțime de treburi pentru noi și nu vor fi superinteligente. Acest lucru ar trebui să fie pozitiv dacă îl gestionăm bine. Câteva decenii mai târziu însă, inteligența va fi suficient de puternică pentru a fi o preocupare. Sunt de acord cu Elon Musk și cu alții în această privință și nu înțeleg de ce unii oameni nu sunt îngrijorați” (Peter Holley, „Bill Gates despre pericolele inteligenței artificiale: «Nu înțeleg de ce unii oameni nu sunt îngrijorați»”, The Washington Post, 29 ianuarie 2015).

Preocupările sunt suficient de semnificative încât la începutul acestui an „Sute de oameni de știință și tehnicieni au semnat o scrisoare deschisă prin care solicită cercetarea problemelor inteligenței artificiale, în încercarea de a combate pericolele acestei tehnologii”. Printre semnatari s-au numărat Musk, Hawking, reprezentanți ai Google și ai unor companii importante de inteligență artificială, precum și cadre universitare de la marile universități din lume.

Scrisoarea avertizează că „este important să cercetăm cum să profităm de beneficiile acesteia, evitând în același timp potențialele capcane” și avertizează că „sistemele noastre de inteligență artificială trebuie să facă ceea ce vrem noi să facă” (Andrew Griffin, „Stephen Hawking, Elon Musk și alții solicită cercetare pentru a evita pericolele inteligenței artificiale”, The Independent, 12 ianuarie 2017).

IA devine din ce în ce mai comună – și periculoasă

Așadar, suntem abia la începutul revoluției inteligenței artificiale (IA) în „învățare profundă”. Ceea ce părea a fi science fiction acum doar câțiva ani devine deja, încetul cu încetul, realitate. Mașinile fără șofer alimentate de inteligență artificială, utilizate acum în anumite zone, s-au dovedit, în general, mai sigure decât vehiculele cu șoferi umani (deși au existat accidente).

Putem interacționa pe computer cu asistenți virtuali bazați pe inteligență artificială, cum ar fi Watson de la IBM, Siri de la Apple, Alexa de la Amazon, Cortana de la Microsoft și Google Now. În același timp, există probleme serioase de confidențialitate legate de cantitatea de informații despre persoanele pe care aceste servicii le colectează. De fapt, mulți utilizatori nu știu că multe dintre lucrurile pe care le spun în intimitatea caselor lor pot fi auzite de dispozitivele lor inteligente și stocate online. O dezvăluire recentă a Wikileaks a fost că unele televizoare pot fi sparte de agențiile de spionaj și transformate în dispozitive de ascultare fără știrea proprietarilor.

Însă cea mai îngrijorătoare, așa cum subliniază unii, este latura potențial mult mai periculoasă a acestei revoluții a inteligenței artificiale.

După cum notează James Barrat, expert în domeniul inteligenței artificiale: „Dronele robotice semiautonome ucid deja zeci de oameni în fiecare an. Cincizeci și șase de țări au sau dezvoltă roboți de câmp de luptă. Cursa pentru a-i face autonomi și inteligenți a început … IA este o tehnologie cu dublă utilizare, la fel ca fisiunea nucleară. Fisiunea nucleară poate ilumina orașele sau le poate incinera. Puterea sa teribilă era de neimaginat pentru majoritatea oamenilor înainte de 1945. Cu IA avansată, suntem acum în anii 1930. Este puțin probabil să supraviețuim unei introduceri atât de abrupte precum cea a fisiunii nucleare” ( Our Final Invention: Artificial Intelligence and the End of the Human Era, 2016, p. 21).

Rusia dezvoltă acum submarine cu drone („Rusia testează un «submarin cu drone» terifiant fără pilot, capabil să transporte focoase nucleare în raza de acțiune a SUA”, Daily Mail, 8 decembrie 2016). Ce s-ar întâmpla dacă acestea ar fi vreodată puse sub controlul procesului decizional bazat pe inteligență artificială?

Turnul Babel cibernetic

Evident, există o cursă disperată la nivel mondial între națiunile tehnologice de top pentru a construi acest prim Turn Babel cibernetic, unde omenirea s-ar afla din nou în pragul de a câștiga prea multă putere și de a dezlănțui un pericol pe care probabil nu l-ar putea controla.

În ocazia precedentă, când omenirea și-a concentrat toate eforturile într-o mare întreprindere de autopromovare, strigătul a fost: „Haideți să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să fie până la ceruri și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ” ( Geneza 11:4 ).

Când Dumnezeu a văzut ce își propuneau oamenii să facă pe măsură ce dobândeau mai multe cunoștințe și tehnologie într-un mod unitar, El a spus: „Nimic din ce își propun să facă nu le va fi împiedicat. Haidem să ne pogorâm și să le încurcăm acolo limba, ca să nu mai înțeleagă graiul unii altora” ( Geneza 11:6-7 ). Intervenția la momentul potrivit a lui Dumnezeu a pus capăt temporar progresului tehnologiei care amenința bunăstarea și chiar supraviețuirea omului.

Acum, oamenii de știință calculează când vom ajunge la stadiul de AGI, sau Inteligență Artificială Generală – nivelul de inteligență asemănătoare cu cel uman, capabil să raționeze și să gândească fără a fi nevoie de programare specifică problemei.

După cum explică Barrat: „În prezent, oamenii de știință creează inteligență artificială, sau IA, de o putere și o sofisticare din ce în ce mai mari. O parte din această IA se află în computer, electrocasnice, smartphone și mașină. O parte se află în sisteme puternice de QA [sau întrebări și răspunsuri], cum ar fi Watson. Iar o parte din ea, dezvoltată de organizații precum Cycorps, Google, Novamente, Numenta, Self-Aware Systems, Vicarious Systems și DARPA (Agenția [SUA] pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare), se află în «arhitecturi cognitive», ai căror creatori speră că vor atinge o inteligență la nivel uman, cred unii, în puțin peste un deceniu” (p. 17).

De la nivelul AGI (Inteligenței Artificiale Generale), oamenii de știință și experții militari speră să ajungă la ASI (Superinteligență Artificială), unde un computer va fi incomensurabil mai inteligent decât ființele umane. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, proverbialul duh ar ieși din sticlă și ar fi foarte greu să fie pus la loc.

Elon Musk a avertizat deja că inteligența artificială, dacă ar fi în mâini greșite, ar deveni un adevărat coșmar. După cum relatează articolul din The Economist , „Mașinile sale Tesla folosesc cea mai recentă tehnologie de inteligență artificială pentru a se conduce singure, dar domnul Musk se teme că un viitor stăpân al inteligenței artificiale va deveni prea puternic pentru ca oamenii să-l poată controla. «E în regulă dacă îl ai pe Marcus Aurelius ca împărat [un împărat roman uman], dar nu e la fel de bine dacă îl ai pe Caligula [unul însetat de sânge]», a spus el” (p. 4).

Dacă această putere imensă și nou descoperită a inteligenței artificiale ajunge pe mâini greșite, va fi folosită pentru a controla oamenii? Ar putea un sistem malefic să folosească această nouă putere a inteligenței artificiale pentru a controla oamenii cu coduri digitale și chiar permise de muncă? Apocalipsa 13 descrie o perioadă viitoare de control totalitar al statului, într-un Babilon modern, cu privire la cine este capabil să desfășoare comerț, ceea ce ar părea să necesite o monitorizare semnificativă a fiecărei persoane – dar va trebui să așteptăm și să vedem cum va fi implementat acest lucru în realitate.

Spiritul în om

Există o problemă care, fără îndoială, va împiedica progresul anticipat, pe măsură ce omul se aruncă cu capul înainte în construirea de computere inteligente din ce în ce mai puternice, încercând să copieze și apoi să depășească creierul uman. Este vorba despre faptul că inteligența umană este un produs al creierului uman care lucrează în uniune cu spiritul din om – ceva ce nu poate fi duplicat fizic.

Biblia dezvăluie această componentă non-fizică din ființele umane, care le dă capacitatea de gândire abstractă, emoții și conștiință, spunându-ne: „Există un duh în om și suflarea Celui Atotputernic îi dă pricepere” ( Iov 32:8 ). (Pentru mai multe informații despre acest subiect, introduceți „duh în om” în bara de căutare de pe ucg.org.)

Iată o barieră formidabilă în calea mașinilor care pot atinge vreodată nivelul de inteligență și gândire umană autentică. Foarte mulți oameni de știință cred că omul este doar o entitate fizică, fără nicio componentă spirituală, astfel încât copierea și apoi depășirea minții sale este un obiectiv realizabil, deși unul formidabil.

Cu toate acestea, chiar dacă un computer nu atinge niciodată conștiința de sine, oamenii de știință cred că pot simula inteligența omului. Având suficiente informații, putere de calcul și exemple din viața reală, un computer ar putea în cele din urmă să „acționeze” ca o ființă umană, creând ceea ce unii ar putea considera o formă de semi-viață. Acest lucru s-ar putea să nu fie prea departe la orizont.

Vie Împărăția Ta!

Omenirea se confruntă deja cu numeroase pericole care ar putea duce la dispariție – arme nucleare, arme chimice mortale și epidemii de boli produse de om sau care apar în mod natural. Și acum apare această nouă amenințare existențială, construită chiar de ființele pe care ar putea-o distruge în cele din urmă.

Dar, la fel ca în cazul Turnului Babel, Dumnezeu a spus că va interveni în timpul sfârșitului și nu va permite rasei umane să se stingă în cele din urmă. Așa cum a promis Hristos: „Dacă zilele acelea nu s-ar scurta, nimeni nu ar scăpa [în viață]; dar, din pricina celor aleși [adică, din pricina urmașilor Săi], zilele acelea vor fi scurtate” ( Matei 24:22 ).

Când se va întâmpla asta? Nu știm cu siguranță, dar vedem deja unele condiții despre care Biblia a spus că vor fi prezente la sfârșitul acestei ere. După cum citim în Daniel 12:4 , transportul și cunoașterea urmau să crească enorm în perioada premergătoare revenirii lui Isus Hristos. Datorită revoluției tehnologice, călătoriile și informația au crescut exponențial în ultima vreme, împlinind profeția acestor condiții.

Ce putem face între timp? După cum am văzut deja, nu ar trebui să ne pierdem speranța. Ar trebui să iubim adevărurile lui Dumnezeu mai mult ca niciodată, să contribuim la răspândirea veștii bune despre venirea Regatului lui Dumnezeu și să ne rugăm ca acest Regat să vină și să pună capăt conducerii greșite, din ce în ce mai periculoase, de către om asupra pământului.

Așa cum ne-a amintit Isus Hristos să ne rugăm zilnic: „Vino și întemeiază Împărăția Ta, pentru ca toți cei de pe pământ să Te asculte, așa cum ești ascultat de Tine în cer” ( Matei 6:10 , versiunea contemporană în limba engleză). Aceasta va fi soluția supremă pentru aprofundarea periculoasă a omului în inteligența artificială și alte căutări tehnologice care se pot termina în catastrofă.

Anterior în această serie

Diviziunea profundă a guvernului american: poate fi rezolvată?

Următorul din această serie

Profeția biblică și tu: Isus Hristos — Cel mai mare profet

Un profet este cineva pe care Dumnezeu l-a trimis să vorbească în numele Lui – declarând voia și judecata Sa în prezent și în ceea ce va veni. Isus din Nazaret, cel mai mare profet care a trăit vreodată, le-a proclamat pe amândouă.

Un articol de la:

Revista Beyond Today

Cuprins

Diviziunea profundă a guvernului american: poate fi rezolvată?

Inteligența artificială: amenințarea viitoare

Profeția biblică și tu: Isus Hristos — Cel mai mare profet

Evenimente și tendințe actuale: Assad consideră că unii refugiați sunt „cu siguranță” teroriști

Evenimente și tendințe actuale: Președintele UE declară că nu va pedepsi Regatul Unit pentru Brexit

Evenimente și tendințe actuale: Germania se luptă să-i controleze pe suspecții de terorism

Evenimente și tendințe actuale: Proteste în Iran împotriva lui Trump și a Americii

Evenimente și tendințe actuale: Coreea de Nord, o amenințare mai mare decât își imaginează mulți

Evenimente și tendințe actuale: Poligamia este încă ilegală – dar pentru cât timp

Urmează-mă: Prezența omniprezentă a lui EU SUNT

Cum știu cu adevărat dacă Dumnezeu mă cheamă?

Cum să facem lumea din nou măreață

Imigrația: Ce spune Biblia?

Sunt știrile false noi?

Ne duce mass-media în eroare?

Scrisori de la cititorii noștri: mai/iunie 2017

Fie ca Forța (și mai mult) să fie cu tine

Ce face o națiune măreață?

Va rămâne America măreață?

 

Mario Seiglie

Domnul Seiglie s-a născut în Havana, Cuba, și a venit în Statele Unite când era copil. A aflat despre Biserică la vârsta de 17 ani de la un membru al Bisericii în liceu. A urmat cursurile Colegiului Ambassador din Big Sandy, Texas, și din Pasadena, California, absolvind cu diplome în teologie și spaniolă. Este pastor al congregației UCG din Garden Grove, California, și slujește în zonele vorbitoare de spaniolă din America de Sud. De asemenea, scrie pentru revista Beyond Today și în prezent face parte din Consiliul Bătrânilor UCG. El și soția sa, Caty, au patru fiice adulte și nepoți.

https://www.ucg.org/learn/beyond-today-magazine/beyond-today-magazine-may-june-2017/artificial-intelligence-coming-threat

/////////////////////////////////////////////

Dan Andrei- GEORGE ENESCU – GENIUL CARE A MURIT ÎNGERULUI SINGURĂTĂȚII

 

 

Se spune că un popor își merită artiștii.

Dar oare România l-a meritat pe George Enescu?

Cel mai mare compozitor al nostru, omul care a pus sufletul românesc pe portativ și l-a transformat în nemurire, s-a stins pe 4 mai 1955, într-o cameră de hotel din Paris.

Nu i-au fost aproape nici prieteni, nici familie, nici patrie.

Doar un câine credincios, Mutzerli, a lătrat în noapte și a spart liniștea clipei în care Enescu își dădea ultima suflare.

Acesta a fost „răsplătit” omul care a scris „Rapsodia Română”, care a ridicat România pe scenele lumii, care a pus în muzica lui toată iubirea pentru țara natală.

Nici astăzi nu i-am adus osemintele acasă.

Și totuși, geniul lui trăiește, mai viu decât orice zid sau regim trecător.

Morala:

Un popor care își uită valorile, își uită sufletul. Iar când nu ne mai onorăm geniile, riscăm să devenim o țară fără memorie, fără muzică și fără inimă.

Dan Andrei

/////////////////////////////////////////////

 

 

Modurile șocante în care s-au cheltuit banii USAID în toată lumea: promovarea LGBTQ+, mașini electrice, clinici pentru transsexuali, eforturi de „extindere a ateismului” în străinătate, cărți trans pentru copii și „laboratorul Covid-19“ din China

 

 

 

https://ortodoxinfo.ro/2025/02/04/modurile-socante-in-care-s-au-cheltuit-banii-usaid-in-toata-lumea-promovarea-lgbtq-masini-electrice-clinici-pentru-transsexuali-eforturi-de-extindere-a-ateismului-in-strainatate/

Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) a fost înființată în 1961 pentru a oferi ajutor financiar altor țări, având ca scop promovarea dezvoltării economice, stabilității politice, drepturilor omului și ajutorului umanitar. Dar în ultimii ani, zeci de milioane au fost alocate pentru niște proiecte șocante, conform Daily Mail. Dar acum, Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională va fi închisă de Donald Trump și Elon Musk. Ei au constatat că banii nu sunt virați pentru chestiunile pentru care a fost înființată USAID.

Musk și oficialii de la Departamentul său de Eficiență Guvernamentală (DOGE) se pregătesc să dizolve agenția și să o transfere la Departamentul de Stat.

Donald Trump a anunțat recent că îngheață pentru 90 de zile tot ajutorul extern prin USAID. Bugetul pe 2025 al agenției este de 30 de miliarde de dolari. Marco Rubio a fost numit director interimar al acesteia.

Unii republicani trag un semnal de alarmă asupra USAID de săptămâni, spunând că agenția este mai concentrată pe promovarea diversității, echității și incluziunii (DEI) decât pe diplomație.

Modurile șocante în care s-au cheltuit banii USAID

Chitanțele USAID scurse în presă au dezvăluit modurile șocante în care au fost cheltuiți banii contribuabililor americani.

Cercetarea transmiterii HIV în rândul transsexualilor

Wits Health Consortium, o unitate de cercetare din Africa de Sud care studiază transmiterea HIV în rândul lucrătorilor sexuali și persoanelor transgender, a primit 30 de milioane de dolari de la USAID începând cu 2018, arată datele federale.

Suma totală pe care trebuia să o primească era de 38 de milioane de dolari. Ultimele 8 milioane trebuiau să fie virate în acest an. Cel mai probabil, nu vor mai fi virate.

Banii au fost acordați pentru a dezvolta „un model de furnizare de intervenții clinice accesibile [lucrătorilor sexuali]”.

Institutul de Virologie din Wuhan, China

White Coat Waste, un grup de experimentare împotriva animalelor, a descoperit că banii USAID au ajuns la Institutul de Virologie din Wuhan. 38 de milioane de dolari au fost virați către laboratorul de unde se crede că a provenit Covid-19.

Grup LGBTQ din Serbia

„Grupa Izadji”, organizația LGBTQ+ din Serbia, a primit la rândul ei bani prin USAID. 1,5 milioane de dolari au fost acordați pentru a „promova echitatea în diversitate și incluziunea în locurile de muncă și în comunitățile de afaceri din Serbia, prin promovarea capacității economice și a oportunităților pentru persoanele LGBTQI+ din Serbia”.

Potrivit grantului, grupul sârb „va promova un mediu care crește potențialul de angajare pentru persoanele LGBTQ+, extinde oportunitățile pentru antreprenorii LGBTQI+ și reduce discriminarea la locul de muncă”.

Mașini electrice în Vietnam

Un alt pachet aprobat sub administrație Biden a fost pentru vehiculele electrice din Vietnam. 2,5 milioane de dolari au fost virați pentru o singură stație de baterii.

Clinici de îngrijire trans

Agenția a ajutat, de asemenea, la deschiderea TransCare Clinic. Aceasta a fost înființată pentru a „aborda lacunele în curs de desfășurare în asistența medicală transgender în Vietnam”, potrivit unui comunicat de presă al USAID din septembrie 2024.

USAID a stabilit în 2023 o politică LGBTQI+ pentru a ajuta la promovarea obiectivelor non-heterosexuale pe tot globul.

De exemplu, Biroul Afacerilor Emisferei de Vest al Departamentului de Stat a aprobat 25.000 de dolari pentru o operă în Columbia, cu scopul de a crește „reprezentarea transgender” în artă. Pe lângă finanțarea guvernamentală, grupul a primit și 22.000 de dolari în finanțare privată.

Cărți de benzi desenate trans în Peru

Programul peruan de benzi desenate trans a primit 32.000 de dolari sub conducerea fostului secretar de stat Antony Blinken, potrivit documentelor federale.

Eforturi de „extindere a ateismului” în străinătate

De asemenea, SUA au cheltuit 500.000 de dolari pentru a extinde ateismul în Nepal, potrivit lui Brian Mast, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților din SUA.

https://ortodoxinfo.ro/2025/02/04/modurile-socante-in-care-s-au-cheltuit-banii-usaid-in-toata-lumea-promovarea-lgbtq-masini-electrice-clinici-pentru-transsexuali-eforturi-de-extindere-a-ateismului-in-strainatate/

//////////////////////////////////////////

 

Elon Musk: „Cu inteligența artificială INVOCĂM DEMONUL” / Putin: „Cine va ajunge lider în această sferă, va deveni CONDUCĂTORUL LUMII”

„Invocarea demonului”, „Turnul Babel”: dezbaterile despre zeul IA (Inteligența artificială) se încing

În vreme ce unii tehnicieni din Silicon Valley și creștinii nonconformiști îmbrățișează ideea lui Anthony Levandowski, fost inginer la Google și Uber, de a crea un zeu bazat pe inteligența artificială pentru a face societatea umană mai bună, mulți experți științifici și politicieni sunt speriați de perspectiva de a se închina unui „zeu bot”.

(N. t. – termenul „bot” se referă aici la o aplicație software care execută sarcini/comenzi/scripturi automate în rețeaua internet).

Anton Skripunov (RIA Novosti):  Anthony Levandowski a înființat o organizație religioasă non-profit, numită Way of the Future (Calea Viitorului), și dedicată venerării inteligenței artificiale (IA).

„Misiunea noastră este să dezvoltăm și să promovăm realizarea unei zeități bazate pe inteligența artificială, și prin înțelegerea și venerarea acestei zeități să contribuim la îmbunătățirea societății”, se spune în documentele fondatoare ale organizației.

Noul zeu este văzut de mass-media din SUA ca un „bot” atotputernic care va satisface toate dorințele adepților săi și care spre deosebire de Dumnezeul biblic, va fi cu adevărat bun și nu îi va pedepsi pe muritori. (N. ed.  – aici este vorba despre LUCIFERIANISM, doctrina stanistă a masoneriei care îl hulește pe Dumnezeul Cel Adevărat și îl invocă pe diavol, care va satisface dorințele cele mai josnice ale oamenilor).

Referindu-se la ideea lui Levandowski, pastorul Christopher Benek, liderul Asociației Creștine Transumaniste, a spus: „cred cu desăvîrșire că IA poate participa la scopul răscumpărării lui Hristos”, conform citatului din The Guardian, asigurând astfel că (IA) este saturată cu valori creștine. (!)

Creștinii transumaniști susțin ideea că oamenii pot și ar trebui să folosească știința și tehnologia pentru a face lumea mai bună.

Ideea lui Levandowski pare a fi atrăgătoare pentru unii dintre colegii săi din Silicon Valley, care cred că în 25 de ani IA va ajunge din urmă inteligența umană, iar 50 de ani mai târziu o va depăși.

„La început, tot ce aveam era doar bot chat-uri” (aplicații automate pentru chat-uri), a scris managerul de produs al Facebook, Kemal El Moujahid.

Ceea ce le place cel mai mult în conceptul lui Levandowski este că noua zeitate va fi creată de om. Mass-media americană indică o direcție religioasă notabilă acum, evidentă în Silicon Valley.

„Invocăm demonul”

Nu toată lumea din Silicon Valley este mulțumită de ideea unui zeu digital, totuși, mai presus de toți se remarcă directorul executiv (CEO) al Tesla și fondatorul Space X, Elon Musk, care avertizează asupra pericolelor IA.

El și mulți alți inventatori și experți științifici susțin că un scenariu „Terminator”, în care mașinile se ridică împotriva oamenilor și declanșează războiul, este un lucru posibil real.

„Cu inteligența artificială invocăm demonul”, a avertizat Musk acum trei ani.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a alăturat apoi la dezbatere, spunând că, deși inteligența artificială influențează viitorul Rusiei și al întregii lumi, este, de asemenea, plină de amenințări imprevizibile.

„Cine va ajunge lider în această sferă, va deveni conducătorul lumii”, a declarat Putin în cadrul unei lecții deschise cu elevii pe 1 septembrie, începutul anului școlar în Rusia.

Cu toate acestea, președintele a declarat că nu dorește să vadă pe nimeni că „monopolizează” domeniul.

Elon Musk a răspuns la aceasta, avertizând că o cursă între țări privind „supremația” asupra inteligenței artificiale ar putea fi cauza cea mai probabilă a celui de-al treilea război mondial.

Protestanții sunt sceptici, dar nu și îngrijorați

Între timp, pastorii protestanți au îndoieli cu privire la capacitatea inteligenței artificiale de a ajunge la înălțimile divinității, împreună cu liderul religios Konstantin Bendas, cel de-al doilea responsabil al Evangheliștilor din Rusia, argumentând că realizările tehnologice nu sunt instrumente ale binelui sau ale răului.

„Invențiile nu aduc oamenii mai aproape de Dumnezeu și nici nu îi îndepărtează de El. Ele nu ne fac mai buni”, a subliniat Konstantin Bendas.

El a comparat ideea de a crea un zeu digital cu povestea biblică despre Turnul Babel, pe care oamenii s-au încumetat să-l construiască pentru a ajunge la cer, ca în final să ajungă doar să vorbească limbi diferite.

UE este de asemenea comparată cu Turnul Babel, pe tema crizei migranților.

Odată cu încingerea dezbaterii despre ideea lui Anthony Levandowski, Silicon Valley ar putea repeta soarta turnului biblic care nu a fost niciodată construit.

https://ortodoxinfo.ro/2017/10/11/cat-mai-e-elon-musk-cu-inteligenta-artificiala-invocam-demonul-putin-oricine-va-deveni-lider-aceasta-sfera-va-deveni-conducatorul-lumii/

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Elon Musk: „Cu inteligența artificială invocăm demonul.”

Directorul executiv al Tesla, Elon Musk, a avertizat că inteligența artificială ar putea fi cea mai mare amenințare existențială a noastră și consideră că ar trebui să existe o anumită supraveghere de reglementare la nivel național și internațional, în timp ce vorbea la Simpozionul Centenar al departamentului de Aeronautică și Astronautică al MIT din octombrie 2014.

De Matt McFarland

Directorul executiv al Tesla, Elon Musk, a avertizat anterior despre inteligența artificială, postând pe Twitter că aceasta ar putea fi mai periculoasă decât armele nucleare. Vorbind vineri la  Simpozionul Centenar al departamentului de Aeronautică și Astronautică de la MIT, Musk a numit-o cea mai mare amenințare existențială a noastră:

Cred că ar trebui să fim foarte atenți la inteligența artificială. Dacă ar fi să ghicesc care este cea mai mare amenințare existențială la adresa noastră, probabil că este aceasta. Așadar, trebuie să fim foarte atenți cu inteligența artificială. Din ce în ce mai mulți oameni de știință cred că ar trebui să existe o supraveghere de reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a se asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Cu inteligența artificială, invocăm demonul. În toate acele povești în care există tipul cu pentagrama și apa sfințită, e ca și cum da, el este sigur că poate controla demonul. Nu a funcționat.

Musk era atât de prins de inteligența artificială încât a ratat următoarea întrebare a publicului. „Îmi cer scuze, puteți repeta întrebarea? Mă gândeam puțin la chestia cu inteligența artificială”, a spus el.

Musk a vorbit pe larg timp de peste o oră, ajungând la un moment dat chiar să întrebe un student de la MIT care sunt cărțile sale SF preferate. A plecat în mijlocul unor ovații în picioare. Puteți urmări întregul interviu aici .

https://www.washingtonpost.com/news/innovations/wp/2014/10/24/elon-musk-with-artificial-intelligence-we-are-summoning-the-demon/

////////////////////////////////////////////

 

Elon Musk: „Prin inteligenta artificiala, invocam demonul”. Putem sa il contrazicem? Stie el ce stie

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și

 

…Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină ?

Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu.

Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate „teoretice”, ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană.

De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi, niciodată, în viață, integralele sau limitele este un nonsens.

Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită.

Altminteri, devin problematice chiar măsurarea unui teren, exprimarea unui procentaj, regula de trei simplă sau transformarea hectarelor în kilometri pătrați.

Veți spune că toate astea le face acum computerul.

Fals !

Le face omul, cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci, omul contemporan a ajuns, deja, un mecanism, încetând să mai fie om.

La literatură, un elev nu mai poate citi toate romanele importante ale omenirii sau ale românilor și nici nu mai acceptă să preia mecanic opiniile criticilor și istoricilor literari și să le învețe pe de rost.

Dar asta nu-i dă cuvânt să spună că literatura secolului al XIX-lea – de exemplu – este desuetă și să pretindă în programele școlare texte sportive, reportaje despre catastrofe naturale, regulamente și instrucțiuni etc. în locul textelor literare.

Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură (și se poate îmbina arta literară cu arta cinematografică). În locul textelor plicticoase din criticii consacrați, se pot face dezbateri și se pot ghida elevii spre descoperirea de către ei înșiși a sensurilor unui text literar.

Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal !

Firește, anii au trecut și școala este obligată să țină pasul cu viața, dar nu aruncând peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii. Iar programele europene, naționale sau locale de educație sunt foarte importante, dar nu de ele ducem lipsă, în primul rând, ci de aplicarea legilor existente, de scoaterea educației din statutul de cenușăreasă, de tratarea cu seriozitate a școlii.

Altminteri, vom distruge, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas, acest popor.

 

Ioan-Aurel Pop,

Președintele Academiei Române

/////////////////////////////////////////////

Asasinul lui Charlie Kirk locuia cu un partener „transgender”. O ideologie departe de conservatorism

 

 

Anchetatorii află mai multe despre suspectul în cazul împușcăturilor din Kirk

Prietenii și familia lui Tyler Robinson au discutat cu autoritățile, potrivit guvernatorului statului Utah, Spencer Cox.

Bărbatul de 22 de ani acuzat de uciderea activistului conservator Charlie Kirk nu cooperează cu autoritățile, dar cei apropiați lui o fac, a declarat duminică guvernatorul statului Utah, Spencer Cox.

Guvernatorul a spus că autoritățile interoghează familia, prietenii și cunoștințele lui Tyler Robinson, care a fost arestat sub suspiciunea de a-l fi împușcat pe Kirk miercuri, la un eveniment organizat la Universitatea Utah Valley. Punerea oficială sub acuzare este așteptată marți.

America deplânge asasinarea lui Charlie Kirk, o stea conservatoare strălucitoare

Cox, care a apărut în mai multe emisiuni de știri duminica dimineața, a declarat că anchetatorii colectează probe criminalistice și încearcă să înțeleagă mai bine motivațiile lui Robinson.

„Putem confirma din nou, potrivit familiei și persoanelor pe care le intervievăm, că provine dintr-o familie conservatoare. Dar ideologia lui era foarte diferită de cea a familiei sale. Și asta este o parte din explicație”, a declarat Cox în emisiunea „Meet the Press” a postului NBC.

Guvernatorul a declarat că printre cei care cooperează strâns cu anchetatorii se numără și colegul de cameră al lui Robinson, un partener romantic „care se află în proces de tranziție de la bărbat la femeie”. Colegul de cameră nu avea nicio informație despre împușcături și „a fost șocat când a aflat despre ele”, a spus Cox.

De ce cultul transgender este atât de puternic și persistent

FBI a obținut mesaje între trăgător și persoana care i-a ajutat să confirme că Robinson este trăgătorul. Anchetatorii spun că Robinson i-a spus tatălui său că el era autorul asasinatului. Un prieten de familie a contactat autoritățile locale.

Robinson locuia în micul oraș Washington, situat în sud-vestul statului Utah, între canioane de rocă roșie și munți acoperiți de zăpadă. Comunitatea a fost zguduită, pe site-ul orașului fiind publicată o notă în care se exprima „profunda tristețe cu privire la circumstanțele tragice în care a avut loc împușcarea lui Charlie Kirk și recenta arestare a lui Tyler Robinson”.

Documentele statului arată că părinții lui Robinson dețin o afacere cu blaturi personalizate, iar mama sa este asistent social clinic licențiat. El are doi frați. Familia locuiește pe o stradă din suburbii, unde duminică, în fața ușii de la intrare, se aflau buchete de flori și bilete scrise de mână cu mesaje precum „Mă rog pentru familia voastră”.

În registrele electorale, Robinson figura ca votant neafiliat politic, iar datele arată că nu a participat la ultimele două alegeri generale. Părinții lui sunt înregistrați ca votanți republicani. Totuși, potrivit guvernatorului Utah, Spencer Cox, familia sa le-a relatat anchetatorilor că în ultimii ani tânărul devenise „mai politic”, manifestând o ostilitate tot mai vizibilă față de Charlie Kirk.

La o cină de familie dinaintea atacului, Robinson ar fi spus că Charlie Kirk „era plin de ură și răspândea ură”, menționând și viitorul eveniment al activistului la Utah Valley University.

Urme online și mesaje fasciste gravate pe gloanțe

Autoritățile, care au descris uciderea lui Kirk drept un „asasinat politic”, au descoperit mesaje antifasciste gravate pe gloanțele unei puști în apropierea locului atacului, care fac aluzie la această transformare politică, a spus Cox.

Efectele „contagiunii sociale”: 2,8 milioane de americani cu vârsta de 13+ ani se identifică a fi transgender

Printre aceste mesaje se număra unul care spunea „Hei, fascistule! Prinde-o!” și altul care părea să facă referire la un cântec antifascist italian.

Două cartușe prezentau referințe evidente la umorul trollingului online. Inscripția „notices bulges OwO what’s this?” de pe un cartuș tras poate face referire la un „copypasta” – un fragment de text care se repetă la nesfârșit, adesea pentru a trolla oamenii online. Un alt cartuș, care nu fusese tras, avea inscripționate cuvintele „Dacă citești asta, ești gay lmao” – din nou, o referință evidentă la o glumă de trolling.

În același timp, alte cartușe ar putea fi interpretate ca mesaje de simpatizante Antifa, sau mișcarea antifascistă, o colecție vagă de activiști de extremă stânga care au fost activi în SUA în ultimul deceniu și care demonstrează adesea împotriva politicilor lui Trump.

Un cartuș nefolosit avea inscripționate cuvintele „Hei, fascistule! Prinde!” și o săgeată în sus, una în dreapta și trei în jos.

Cele trei săgeți în jos ar putea fi un simbol comun utilizat pentru antifascism. În ansamblu, săgețile ar putea face referire la o secvență de comenzi dintr-un joc video – deși acest lucru rămâne neclar, iar autoritățile nu au publicat încă imagini cu cartușele.

Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Un al doilea cartuș avea inscripționat versurile cântecului „Bella Ciao”, care onorează partizanii din perioada celui de-al Doilea Război Mondial ai rezistenței italiene care au luptat împotriva Germaniei naziste.

Charlie Kirk, o figură centrală a mișcării conservatoare americane

Kirk a devenit, în ultimul deceniu, unul dintre cei mai influenți actori ai conservatorismului american. Fără să urmeze studii universitare, el a înființat în 2012 Turning Point USA, o organizație care a crescut rapid și a devenit platformă de mobilizare pentru tinerii republicani. Prin conferințele AmericaFest și prin turneele de dezbateri pe campusuri, Kirk a reușit să atragă zeci de mii de studenți și să creeze o punte între tineretul republican și liderii de vârf ai Partidului Republican.

Kirk era mai mult decât un activist conservator. El a reușit ceea ce puțini lideri politici contemporani pot pretinde: să devină un reper pentru o întreagă generație. Prin conferințele AmericaFest și turneele de dezbateri pe campusuri, a adus politica în viețile tinerilor și a demonstrat că ideile pot fi câștigate prin dialog, chiar și în medii ostile.

Fact Check: A spus Charlie Kirk că „merită” să moară oameni pentru dreptul la arme?

Charlie Kirk era și polarizant. Mulți îl contestau, adesea cu vehemență. Însă tocmai în această tensiune stătea forța sa – în disponibilitatea de a urca pe scenă, de a răspunde întrebărilor și de a provoca la dialog. A ales dezbaterea, nu tăcerea. A ales confruntarea de idei, nu intimidarea.

https://tribuna.us/asasinul-lui-charlie-kirk-locuia-cu-un-partener-transgender-o-ideologie-departe-de-conservatorism/?fbclid=IwY2xjawM-WcVleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBpTTAyM2N1WmV3YXJoTDdwAR6Nf1Y4jrv3W7fTQAFfkn0MznYt8vC3O6K6jmwOzBSbxGRSJOMfVNd2geIPxA_aem_7R6BMZvzsAsv7n555SkaAA

///////////////////////////////////////////

(Iata unde duce incultura,lenea,manipularea,poluarea-pseudo-media globalie…) Raport: Tinerii adulți își pierd încrederea în America și în economia de piață liberă

Majoritatea tinerilor alegători din Statele Unite doresc ca un socialist să câștige alegerile prezidențiale din 2028, iar mai mult de trei sferturi doresc ca guvernul să naționalizeze marile industrii americane, potrivit unui nou sondaj realizat de The Heartland Institute și Rasmussen Reports.

În sondaj, „53% dintre alegătorii potențiali cu vârste cuprinse între 18 și 39 de ani au declarat că „ar dori să vadă un candidat socialist democratic câștigând alegerile prezidențiale din 2028”, iar 76% au declarat că sunt „oarecum” sau „foarte” de acord cu afirmația că „industriile majore, precum sănătatea, energia și tehnologia, ar trebui naționalizate pentru a oferi mai mult control și echitate poporului”, scriu Justin Haskins și Christopher Talgo într-un comunicat de presă al Heartland despre rezultate.

Rezultatele sondajului sugerează că „din ce în ce mai mulți tineri alegători americani sunt în favoarea politicilor socialiste radicale”, scriu Haskins și Talgo. Sondajul a relevat că cererea pentru un potențial președinte socialist depășește granițele partidelor, „un procent șocant de 35% dintre respondenți afirmând că au votat pentru Donald Trump în 2024”.

Capitalismul salvează vieți, iar socialismul eșuează întotdeauna

Poate și mai îngrijorător este faptul că două treimi dintre alegătorii potențiali din această grupă de vârstă au declarat că ei consideră Statele Unite ale Americii „moralmente ambigue” sau „fundamental rele”.

Sondajul a inclus 1.201 alegători potențiali cu vârste cuprinse între 18 și 39 de ani și a fost finalizat pe 27 august 2025. Eroarea de eșantionare raportată este de +/- 3 puncte procentuale, cu un nivel de încredere de 95%.

Încrederea tinerilor americani în Statele Unite și în economia de piață se deteriorează în urma declinului economic pe termen lung, afirmă Haskins, vicepreședinte al The Heartland Institute.

„Acest sondaj arată clar că, în mare parte din cauza provocărilor economice, tinerii americani se îndreaptă din ce în ce mai mult către candidații socialiști și politicile colectiviste radicale”, a declarat Haskins, autorul principal al sondajului.

„Faptul că trei sferturi dintre alegătorii cu vârste cuprinse între 18 și 39 de ani susțin naționalizarea marilor industrii este o tendință incredibil de îngrijorătoare, care trebuie luată în serios. În mod evident, socialismul este din nou în ascensiune în Statele Unite”.

Cei 53% care au declarat că ar dori ca un candidat socialist democratic să câștige alegerile prezidențiale din 2028 au menționat cel mai frecvent costurile ridicate ale locuințelor (31%), economia care favorizează în mod nedrept americanii mai în vârstă și mai bogați (17%) sau marile corporații (15%) și impozitele prea mici pentru corporații (12%) sau pentru cei bogați (11%). 8% au declarat că principalul motiv pentru care susțin un socialist este instituirea unui sistem de sănătate cu un singur plătitor, similar cu cele din Europa și Canada.

Adevărata definiție a Socialismului

Este descurajant, dar inevitabil. Interferența guvernului în economia națională din ultimul secol, în special înființarea unui stat social federal la mijlocul anilor 1960 și separarea completă a dolarului american de aur în 1971, a distorsionat producția și comerțul american de bunuri și servicii timp de decenii. Perturbarea relației dintre muncă și recompense a devenit mai pronunțată pentru fiecare generație.

A da vina pe piețele libere și a considera socialismul ca fiind soluția înseamnă a înțelege complet greșit situația. Dar, din păcate, Statele Unite nu au astăzi nimic asemănător cu piețele libere adevărate, iar națiunea nu a mai avut o economie de piață adevărată de zeci de ani.

Anii pandemiei, cheltuielile excesive ale administrației Biden și strangularea reglementărilor au subminat și mai mult libertatea pieței.

Împotriva acestui lucru reacționează acești tineri, iar pretinsul lor sprijin pentru socialism reflectă singura alternativă pe care au învățat-o în școlile lor și în cultura națiunii: mai mult guvern.

Rezultatele acestor sondaje arată că este esențial ca toți susținătorii libertății și ai libertății pieței să declare că actuala economie americană este orice altceva decât complet liberă și că socialismul este problema, nu răspunsul.

https://tribuna.us/raport-tinerii-adulti-isi-pierd-increderea-in-america-si-in-economia-de-piata-libera/?fbclid=IwY2xjawM-WUlleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBpTTAyM2N1WmV3YXJoTDdwAR7SmqjUa3AfOU4FnSKLTLuh4sP-s7PZswF9zUxplEUzDcnExc3cX5HLdqTOWw_aem_bjdgbnbSS74ZT2npqRFNiw

///////////////////////////////////////////

(Hartie toaletara de betie pentru Tara… )PREMIERĂ- Hârtia prin care Churchill a vândut ROMÂNIA ruşilor, expusă public prima dată-

 

 Valentin Borcea 

Pentru prima oară în istorie, documentul prin care Churchill a vândut România lui Stalin va vedea lumina zilei. Este vorba de celebrul „acord al procentajelor”, agreat de premierul britanic şi dictatorul sovietic la Kremlin, în Octombrie 1944.

Potrivit The Telegraph, hârtia a fost scrisă după o întâlnire nocturnă, alimentată cu mari cantităţi de whisky, băutura favorită a premierul.

„Amândoi băuseră destul de mult whiskey. Încercau să ajungă la un acord de principiu asupra sferelor de influenţă de după război.” a spus custodele expoziţie de la Arhivele Naţionale britanice în cadrul căreia va fi expusă hârtia care a condamnat Europa de Est la decenii de comunism.

„Cred că este important ca acest document să fie expus în public deoarece această mică bucată de hârtie are o mare însemnătate. Poate fi incredibil de importantă – soarta a milioane de oameni decisă printr-o iscălitură după o întâlnire amicală” – a continuat istoricul britanci.

Un oficial britanic a spus mai târziu că documentul nu ar trebui să apară public, deoarece cifrele pot părea crude şi insensibile. Cel mai probabil, Churchill ştia şi el asta.

Întâlnirea Churchill-Stalin a avut loc la 9 octombrie 1944. Premierul britanic este cel care a propus astfel sferele de influenţă:

România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10%;

Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 10% influență, iar Marea Britanie 90%;

Ungaria și Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50%;

Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75% influență, iar Marea Britanie cu 25%.

El a împins hârtia spre Stalin, care a bifat și a dat-o înapoi lui Churchill.

„Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia” ar fi spus Churchill.

„Nu, păstrați-o” ar fi răspuns Stalin.

 https://newstand.ro/2019/04/03/premiera-hartia-prin-care-churchill-a-vandut-romania-rusilor-expusa-public-prima-data/

//////////////////////////////////////////

5 motive pentru care nu ar trebui să depozitezi lucruri pe frigider

 

 

Pare tentant: spațiul de deasupra frigiderului e adesea gol și util — dar există mai multe motive importante pentru care evitarea depozitării acolo este o idee bună.

Există câteva motive pentru care acest lucru este de evitat, dar în principal este vorba despre circulația aerului și posibile incendii.

Lucruri pe care nu ar trebui să depozitezi pe frigider

Pâine și alte produse de panificație

Produse perisabile (legate de mâncare) sau alimente ce trebuie păstrate la temperaturi stabilite

Fructe și legume neacoperite sau sensibile la căldură (de exemplu banane, cartofi, ceapă)

Uleiuri, vinuri, băuturi alcoolice — toate acestea pot suferi la căldură

Medicație sau produse farmaceutice

Cărți, reviste, hârtie, produse de bucătărie cu pagini de hârtie etc.

Obiecte fragile: vase de sticlă, borcane, vaze etc.

Produse inflamabile: prosoape de hârtie, materiale textile, lumânări etc.

Electronice mici, aparate – pot avea probleme dacă sunt expuse la vibrații și căldură

RISCURI

Blocarea ventilației

Frigiderele au componente cum sunt evaporatorul și condensatorul care elimină căldura generată intern pentru a menține interiorul rece. Dacă spațiul de deasupra este ocupat cu obiecte, ventilația este redusă — ceea ce forțează aparatul să muncească mai mult. Consecințe: consum crescut de energie, uzură mai mare, risc de supraîncălzire.

Temperaturi neconstante şi afectarea alimentelor

Suprafața superioară a frigiderului tinde să fie mai caldă decât restul bucătăriei — motorul aparatului emite căldură, iar obiectele de acolo sunt expuse. Alimentele perisabile, pâinea, produsele de panificație, fructele și legumele pot sta să se altereze mai repede sau pot mucegăi.

Risc de deteriorare a obiectelor

Vibrațiile frigiderului (mai ales când ușa e deschisă/cineva se sprijină de aparat) pot duce la deplasarea obiectelor, care apoi cad — pericol de rănire sau spargere, mai ales în cazul obiectelor fragile cum ar fi vase de sticlă.

Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Risc de incendiu și siguranță

Obiectele inflamabile (carton, hârtie, textile, prosoape de hârtie etc.), dacă sunt plasate pe suprafețe care degajă căldură și sunt acoperite de praf, crește riscul unui incendiu. De asemenea, scurgeri de lichide (din plante, recipiente defecte) pot crea probleme electrice sau de deteriorare.

Degradarea altor lucruri sensibile la temperatură sau umiditate

Medicamentele, ingredientele care sunt sensibile la căldură sau uleiurile, vinul — toate acestea pot fi afectate de temperaturi neuniforme și de căldură. De exemplu, vinul depozitat deasupra frigiderului își poate pierde aroma mai repede sau poate suferi oxidare.

În concluzie, spațiul de deasupra frigiderului poate părea o soluție de depozitare comodă, dar riscurile asociate — de la pierderea calității alimentelor și până la probleme de siguranță — sunt reale. Într-o bucătărie bine organizată, este mai bine să găsești soluții alternative: dulapuri, rafturi dedicate sau cutii de depozitare într-un loc răcoros și uscat.

https://tribuna.us/5-motive-pentru-care-nu-ar-trebui-sa-depozitezi-lucruri-pe-frigider/?fbclid=IwY2xjawM-V5xleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBpTTAyM2N1WmV3YXJoTDdwAR4ZxX_q4FvyAM1rkHMM7CZ05DTDbOMMjaPDHMle7IaEEYdsXQU6Cw1TLowEEw_aem_NhQzeGD8lef1ekxLb70Gkw

///////////////////////////////////////////

 

Conspirația transumanistă a lui Epstein:

Cum ascunde „evoluția conștientă” a jocului B o preluare tehnocratică alimentată de eugenie

Courtenay Turner

Imaginează-ți că poți dezlega secretele „codului sursă” uman pentru a ne rescrie destinul – depășind lipsurile, competiția și chiar moartea însăși. Sună a utopie științifico-fantastică, nu? Dar dacă această viziune este un cal troian pentru controlul elitei, finanțat de Jeffrey Epstein și amplificat de titanii din Silicon Valley? Cufundă-te în originile obscure ale Game-B, o mișcare care promite prosperitate colectivă, dar care ar putea crea un coșmar distopic despre inginerie genetică, stăpâni ai inteligenței artificiale și eugenie spirituală. Dacă te-ai întrebat vreodată cum se conectează Dark Web-ul Intelectual, Institutul Santa Fe și miliardele lui Epstein la un plan pentru „evoluție conștientă”, continuă să citești – această dezvăluire te va uimi.

 

Cuprins:

Introducere: Ultimele întrebări și jocul ascuns

Secțiunea 1: Povestea originii Game-B: De la grupurile de experți din Santa Fe la reproiectarea civilizației

Secțiunea 2: Nexusul Epstein: Finanțarea viitorului îmbunătățirii umane

Secțiunea 3: Rădăcini ideologice și pericole

Secțiunea 4: Dark Web-ul intelectual ca operațiune de influență?

Secțiunea 5: Intenții binevoitoare, consecințe neintenționate: Rădăcinile filozofice care duc la transumanism și tehnocrație

Concluzie: Game~B ca un cal troian tehnocrat și transumanist?

Bibliografie: Listă de surse și linkuri

 

 

Scurtă descriere a fiecărei secțiuni

 

 

Introducere: Ultimele întrebări și jocul ascuns

https://courtenayturner.substack.com/p/the-epstein-transhumanist-conspiracy

////////////////////////////////////

 

 

 

Ar putea Trump să declanșeze accidental „Marea Resetare”?

Globaliștii nu și-au abandonat schema „Marea Resetare”. Brandon Smith de la alt-market.com speculează că, deși tarifele impuse de Trump perturbă globalismul, ar putea ele să accelereze chiar criza de care globaliștii au nevoie pentru a-și impune viziunea?

De Brandon Smith

Știrile sunt în plină desfășurare săptămâna aceasta din cauza recentei întâlniri dintre Rusia, China și India din orașul portuar chinez Tianjin. Vladimir Putin, Xi Jinping și Narendra Modi s-au asigurat că prezintă un front unit la eveniment în termeni economici. În plus, este clar că legăturile militare dintre China și Rusia se consolidează.

Întâlnirea de Cooperare de la Shanghai este tratată ca un avertisment pentru SUA în fața tensiunilor comerciale.

Presa occidentală pare destul de entuziasmată de această știre, sugerând că politicile tarifare ale lui Donald Trump îi apropie pe dușmanii Americii și formează o axă anti-americană. Cei care îl resping complet pe Trump vor susține probabil Rusia și China peste un an sau doi (dacă nu o fac deja).

Știre de ultimă oră pentru cei care nu știu: BRICS își formează alianțele încă din epoca Obama.

Nu e nimic nou.

Dar au o capacitate limitată de a-și îndeplini obiectivele fără ajutor extern.

Ce se află în spatele alianței BRICS?

Urmăresc formarea alianței BRICS din 2009, iar motivul principal din spatele blocului economic a fost întotdeauna renunțarea la dolar ca monedă de rezervă mondială.

Exact așa cum i-a explicat lui Phillip Patrick în iulie analistul BRICS, Dr. Pablo Ibañez:

Vă rugăm să acceptați cookie-urile pentru a accesa acest conținut

Liderii BRICS cer de ani de zile sfârșitul dolarului și introducerea unui nou sistem monetar global . Planul lor nu este atât de concentrat pe Estul global pe cât presupun mulți oameni. Cu alte cuvinte, dacă sperați că BRICS vor „pune capăt globalismului”, vă înșelați amarnic .

De fapt, în 2009, atât Rusia , cât și China au propus noțiunea unei monede globale gestionate de Fondul Monetar Internațional (FMI).

Acum, mulți oameni cred că SUA controlează FMI. Realitatea este că FMI este controlat de globaliști , iar aceștia nu au loialități durabile față de niciun stat național. Globaliștii sunt loiali doar propriei agende.

Rolul globalist în dedolarizare

Unii ar putea argumenta că situația s-a schimbat dramatic din 2009, dar eu nu sunt de acord. China este acum legată inexorabil de moneda sintetică DST a FMI . Rusia rămâne un membru activ al FMI în ciuda războiului din Ucraina.

Este important să înțelegem că există întotdeauna două cronologii diferite atunci când vine vorba de evenimente mondiale. Pe de o parte, există teatrul internațional mai mediatizat al mass-media și al conferințelor de presă.

Și apoi există operațiunile administrative ale instituțiilor globaliste care se desfășoară în umbră.

În opinia mea, globaliștii nu sunt neapărat în spatele fiecărui conflict sau criză. Dar se poziționează pentru a profita ori de câte ori este posibil. De asemenea, globaliștii joacă ambele părți ale fiecărei conflagrații pentru a obține cele mai mari beneficii.

Cu alte cuvinte, grupuri precum FMI, Banca Mondială, Banca Reglementelor Internaționale (BRI), Forumul Economic Mondial (FEM) și mega-corporații de gestionare a activelor de trilioane de dolari, precum Blackrock și Vanguard, nu au nicio loialitate. Se poate aștepta ca acestea să curteze alianța BRICS la fel cum curtează Occidentul.

Ei își doresc o economie globală gestionată centralizat. Se vor înțelege frumos cu oricine care urmărește acest obiectiv.

Nu este un secret cum ar trebui să arate această „nouă ordine mondială”. Mulțimea de la Davos și-a discutat deschis viziunile ani de zile, iar în timpul pandemiei și-a scos masca și s-a bucurat de implementarea inevitabilă a agendei lor Marii Resetări .

Pe scurt, iată ce își doresc elitele pentru economia viitoare:

Un sistem global fără numerar

O monedă digitală mondială construită în jurul unui coș de monede digitale ale băncilor centrale (CBDC)

Urmărirea prin inteligență artificială a tuturor înregistrărilor financiare

O „economie colaborativă” în care toată proprietatea privată este abolită – unde „Nu veți deține nimic și veți fi fericiți”

Armăizarea finanțelor pentru a controla discursul civilizat (poți spune ce vrei, dar s-ar putea să fii debarcat de serviciile bancare sau „anulat financiar”)

Feudalismul carbonului în care națiunile plătesc impozite direct proporțional cu dezvoltarea lor economică

Aceste taxe pe carbon sunt apoi redistribuite pentru a stimula cooperarea la nivel națiunal.

În cele din urmă, globaliștii vor să introducă un Venit de Bază Universal (VBU) pentru a face fiecare individ dependent de guvernul centralizat pentru nevoile sale. Practic, să mituiască oamenii suficient cât să nu se gândească niciodată la revoltă.

Asta vrea să spună elita de la Davos când vorbește despre Marea Resetare. O distrugere completă și totală a confidențialității financiare și a libertății economice.

Marea Resetare vs. Resetarea lui Trump

Am observat însă în articole recente că globaliștii au devenit îngrijorător de tăcuți în ultimul an. Nu mai sunt la fel de îndrăzneți în discursurile lor ca în timpul pandemiei, iar planurile lor par să se lovească de un zid.

Am văzut mass-media și o serie de bancheri centrali și lideri politici referindu-se la această problemă drept „resetarea economică” a lui Donald Trump și găsesc această narațiune fascinantă.

Despre ce anume vorbesc ei?

Există în joc resetări concurente ? Dacă da, înseamnă asta că agenda globalistă a fost deraiată?

Resetarea lui Trump, dacă o numim așa, pare să aibă rădăcinile în anularea acordului Bretton-Woods de după cel de-al Doilea Război Mondial, prin care SUA au devenit motorul financiar de facto al economiei globale. Acesta a fost momentul în care statutul dolarului ca monedă de rezervă globală s-a consolidat. Formarea NATO a însemnat că America a devenit atât centrul de consum pentru Occident, cât și forța de poliție globală.

Părea o afacere avantajoasă pentru americani, dar a juca acest rol este costisitor. Încet, dar sigur, distruge economia noastră prin golirea bazei noastre industriale și de producție. Distruge puterea de cumpărare a dolarului prin datorii și inflație ulterioară.

În ceea ce privește resetarea președinției lui Trump, mulți președinți au folosit tarife vamale specifice de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, dar niciunul nu a impus tarife vamale radicale precum Trump. Adesea comparate cu tarifele Smoot-Hawley din timpul lui Herbert Hoover, care sunt uneori (pe nedrept) acuzate de Marea Depresiune, tarifele impuse de Trump dau o lovitură grea în roțile comerțului global.

Forțarea corporațiilor să își reducă externalizarea și producția offshore slăbește direct globalismul .

După cum am menționat de multe ori, corporațiile globale nu sunt rezultatul unei piețe libere. Nu, sunt entități socialiste înființate de guverne și protejate prin privilegii juridice și economice speciale. Dacă o companie este „prea mare pentru a da faliment” și, prin urmare, are dreptul la bani de la contribuabili prin planuri de salvare și tipărire de bani, atunci, prin definiție, aceasta nu este rezultatul unei piețe libere .

De ce ar trebui să ne pese dacă sunt impozitați prin tarife vamale? Sincer, cred că globalismul corporativ și interdependența economică ar trebui abolite, prin forță dacă este necesar.

Tarifele impuse de Trump, împreună cu reducerile sale la subvențiile externe și alte politici economice, ar putea, în câțiva ani, să perturbe complet globalismul așa cum îl știm. Așadar, într-un fel, este într-adevăr un fel de „resetare economică”.

Dar iată problema: ar putea eforturile lui Trump să accelereze resetarea globalismului, în loc să o înfrângă?

Așa cum am menționat anterior, formarea unor legături strânse între națiunile BRICS este în desfășurare din 2009, iar obiectivul lor principal a fost de a pune capăt structurilor instituite de acordul Bretton-Woods. Acestea au declarat în trecut că își doresc un nou sistem monetar. Indiferent dacă BRICS știu sau nu, eforturile lor de a dezvolta monede digitale de bază și de a detrona SUA se înscriu direct în planul globalist.

FMI și BRI au lucrat cu sârguință (și discret) pentru a construi un cadru transfrontalier CBDC , iar FMI și-a planificat propria monedă digitală globală , construită în jurul coșului SDR. BRI se referă uneori la acest sistem ca la un „ registru unificat ”.

Încearcă ei să creeze o alternativă la dolar ca pregătire pentru o criză care se apropie?

Dacă da, este „resetarea” de către Trump a acelei crize?

Tarifele impuse de Trump și sfârșitul globalismului

Susțin tarifele impuse de Trump din mai multe motive.

Cred că globalismul trebuie să se termine. Cred că producția internă trebuie să se întoarcă în SUA și cred că corporațiile trebuie să plătească un preț pentru externalizarea lor.

Nu cred că americanii ar trebui să fie „consumatorii” întregii lumi. Nu cred că este treaba noastră să subvenționăm producția din restul lumii.

De asemenea, îmi dau seama că nimic nu se va schimba dacă nu se iau măsuri drastice pe termen scurt.

Și înțeleg, de asemenea, realitatea situației noastre actuale. Dacă SUA încetează să joace rolul pe care l-am avut de la cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea națiunilor de pe planetă se vor confrunta cu o perturbare șocantă .

Gândiți-vă: SUA reprezintă 30% din consumul global – însă doar 4% din populația lumii. Noi furnizăm marea majoritate a ajutorului extern global, aproximativ 100 de miliarde de dolari anual , de care multe țări au ajuns să se bazeze. Suntem piața de export numărul 1 pentru restul lumii și nu există un înlocuitor realist . În ciuda eforturilor continue de dedolarizare , dolarul american și rețeaua de transferuri bancare SWIFT sunt elemente critice ale comerțului global.

Ar putea resetarea lui Trump să forțeze majoritatea națiunilor într-o situație disperată? O situație care le obligă să caute o soluție alternativă pe care altfel nu ar accepta-o?

Oare globaliștii așteaptă în curând să ofere această soluție sub forma propriei lor „Mai Resetări” și a unui sistem monetar digital mondial unic?

Într-un fel sau altul, interdependența economică existentă trebuie să înceteze. Corporațiile globale trebuie să se confrunte cu o socoteală după decenii de protecție și tratament special. Industria prelucrătoare trebuie să se întoarcă în SUA. Americanii trebuie să oprească acordarea de „ajutoare sociale străine” restului lumii.

Dar dacă vrem să mergem pe această cale, atunci trebuie să demantelăm și toate organizațiile globaliste în acest proces.

Iată cum mă aștept ca globaliștii să riposteze…

Cred că plănuiesc să exploateze instabilitatea cauzată de „resetarea lui Trump”, sfârșitul participării SUA la structura Bretton-Woods de după cel de-al Doilea Război Mondial. Cred că s-au poziționat, ca întotdeauna, pentru a profita de orice criză care ar putea rezulta.

Nu li se poate permite să folosească reformele noastre necesare ca o rampă de lansare pentru a atinge relele Marii lor Resetări. Orice resetare reală va necesita să facem din distrugerea instituțiilor globaliste o prioritate.

 

Despre Brandon Smith

Brandon Smith este analist economic și geopolitic alternativ din 2006 și este fondatorul Alt-market.us .

Opiniile și opiniile exprimate în acest articol sunt cele ale autorului și nu reflectă neapărat opiniile Birch Gold Group.

Îl puteți contacta pe Brandon Smith la:

brandon@alt-market.com

Mă poți urmări și la –

TwitterX: @AltMarket1

https://alt-market.us/could-trump-end-up-triggering-the-globalist-great-reset/

/////////////////////////////////////////////

 

 

Va însemna ascensiunea roboților sexuali sfârșitul relațiilor?

Roboții sexuali sunt la orizont. Și asta ar putea fi o problemă.

 Recenzat de Gary Drevitch

Imaginează-ți asta: Un robot complet realist, proiectat de tine, capabil să îndeplinească orice act sexual ți-l poți imagina. Arată, miroase și sună incredibil de realist. Și asigurarea ta sponsorizată de stat a plătit-o integral. Practic, a fost gratuită – prescrisă de medicul tău pentru a te ajuta să-ți menții statutul oficial de „disfuncțional sexual”. Legislația federală recentă, susținută în mod covârșitor de o majoritate masculină în Cameră și Senat, a făcut ca acest tip de rețetă medicală să fie perfect legal.

Robin Robotul nu are niciodată dureri de cap. Nu răcește niciodată. Nu respinge niciodată o avansă. Este, poate în mod ciudat, frumos în multe privințe. Și, în mod surprinzător, este chiar aparent inteligent și spiritual.

Sigur, sună grozav la prima vedere.

Și ascultați asta: Potrivit expertei în psihologie clinică și sexolog Marianne Brandon, ceea ce am descris mai sus este, de fapt, un portret probabil al viitorului nostru apropiat.

Bine ați venit în lumea nouă.

Roboții sexuali ca stimuli supranormali

La începutul acestei luni, am avut norocul să particip la un simpozion special despre înțelegerea sănătății mintale dintr-o perspectivă evoluționistă. Acest eveniment, sponsorizat oficial de Societatea de Psihologie Evoluționistă Aplicată ( AEPS ) și afiliat cu Societatea de Psihologie Evoluționistă Nord-Est ( NEEPS ), a fost revelator pentru numeroșii cercetători, practicieni și studenți prezenți. Și, deși toate discursurile au fost provocatoare și captivante, trebuie să spun că prezentarea lui Brandon a fost oarecum spectaculoasă.

Când te gândești la lucruri dintr-o perspectivă evoluționistă, istoria tehnologiei umane devine în mare măsură istoria dezvoltării stimulilor supranaturali pentru profit.

În anii 1950, renumitul biolog comportamental Niko Tinbergen a articulat ideea unui stimul supranormal . Un stimul supranormal este, în esență, o versiune exagerată, adesea creată de om, a unui stimul la care organismele au evoluat pentru a răspunde în anumite moduri.

De exemplu, oamenii au evoluat preferințele gustative astfel încât să dorească alimente bogate în grăsimi, deoarece strămoșii noștri se confruntau în mod regulat cu secetă și foamete. Un Big Mac este un produs creat de om care include o amplificare a alimentelor bogate în grăsimi, care ar fi depășit conținutul de grăsimi și calorii al aproape oricărui aliment care ar fi existat în condițiile umane ancestrale. Big Mac este un stimul supranatural clasic.

La fel și cu pornografia . Și jocurile video. Și atâtea produse cosmetice care amplifică atributele fețelor și corpurilor care au legătură cu succesul reproductiv al lui Darwin. Colorarea vibrantă a părului și luciul de buze sunt stimuli supranaturali.

Este important de menționat că, după cum puteți vedea, stimulii supranormali pot fi înșelători. În lumea modernă a oamenilor, stimulii supranormali sunt, în esență, deturnători de informații. Sunt produse tehnologice create de oameni care deturnează psihologia noastră evoluată într-un mod care duce la beneficii emoționale și/sau fiziologice pe termen scurt. Cu toate acestea, deoarece aceste produse sunt, în cele din urmă, nenaturale din punct de vedere evolutiv, ele adesea nu duc la beneficiile evolutive pe termen lung (cum ar fi conexiuni puternice cu ceilalți și/sau câștiguri reproductive pe termen lung) care explică motivul pentru care acești stimuli au evoluat pentru a fi doriți de oameni în primul rând. Putem numi aceasta ironie evolutivă .

În prezentarea sa, Brandon a subliniat pe bună dreptate că roboții sexuali, atunci când vor sosi – și așa va fi – vor fi cel mai puternic stimul supranatural creat de om.

Aceasta ar putea fi o problemă.

Probleme potențiale asociate cu revoluția roboților sexuali

Există o revoluție a roboților sexuali la orizont? În câteva săptămâni, orașul Bruxelles va găzdui a 4-a Conferință Internațională despre Dragoste și Sex cu Roboți , așa că spuneți-mi.

În prezentarea sa de la simpozionul AEPS, Brandon a adus argumente solide, sugerând că roboții sexuali sunt cu adevărat în curs de dezvoltare și pe drum, probabil în un deceniu sau două.

Brandon a subliniat câteva probleme potențiale care ar putea apărea odată cu roboții în această călătorie. Toate aceste probleme au sens atunci când ne gândim la psihologia relațiilor noastre evoluate:

Bărbații, deja reprezentați disproporționat ca și consumatori de pornografie, vor fi probabil suprareprezentați ca și consumatori de roboți sexuali.

În cadrul relațiilor serioase, interacțiunile sexuale , care aparent sunt deja în declin la nivel național, sunt susceptibile de a scădea și mai mult.

Intimitatea în relații, care depinde puternic atât de cantitatea, cât și de calitatea interacțiunilor sexuale din cadrul parteneriatelor, este probabil să scadă și în calitate.

Prevalența ratelor căsătoriilor și a natalității ar putea înregistra o scădere a cifrelor.

Motivația oamenilor de a lucra la problemele relaționale din cadrul parteneriatelor va fi redusă în mod natural.

Pe scurt, apariția tehnologiei roboților sexuali ar putea prefigura, în multe privințe, dispariția relațiilor intime în lumea modernă.

 

Concluzie

Pe măsură ce biotehnologia, inteligența artificială și tehnologiile software avansează, roboții sexuali sunt aproape sigur pe drum. Și ar putea părea o idee grozavă pentru unii. Dar odată ce ne gândim la această tehnologie dintr-o perspectivă evoluționistă, putem observa rapid că roboții sexuali vor reprezenta o formă fără precedent de stimul supranatural – una care ar putea avea beneficii fiziologice extraordinare pe termen scurt, alături de costuri la fel de extraordinare pe termen lung, în cele din urmă afectând indivizii, diadele, familiile și comunitățile în general.

În cartea noastră viitoare, Psihologie evolutivă pozitivă: Ghidul lui Darwin pentru a trăi o viață mai bogată , Nicole Wedberg și cu mine (2020) susținem că toate tehnologiile nou dezvoltate trebuie luate în considerare în raport cu psihologia noastră evoluată. Întreprinderile sunt atât de blocate pe profiturile pe termen scurt încât este posibil, adesea, să neglijeze să ia în considerare consecințele pe termen lung asupra oamenilor și comunității. Să sperăm că oamenii care trag sforile viitoarei revoluții a roboților sexuali își fac timp să învețe și să înțeleagă psihologia evolutivă umană, precum și modul în care tehnologiile trebuie luate în considerare cu atenție în raport cu procesele noastre comportamentale și mentale evoluate. Dacă roboții sexuali sunt cu adevărat pe drum, aș spune că industria va avea nevoie de o supraveghere puternică, informată din punct de vedere evolutiv.

Mulțumiri Societății pentru Comportamentul Uman și Evoluție pentru acordarea unei subvenții generoase către AEPS, menită să permită succesul simpozionului menționat aici, și președintelui AEPS, Dan Glass, pentru munca sa de organizare a Simpozionului AEPS privind Sănătatea Mintală.

 

Referințe

Brandon, M. (2019). Roboți sexuali. Prezentare invitată la Simpozionul privind sănătatea mintală al Societății de Psihologie Evoluționistă Aplicată.

Geher, G. și Wedberg, N. (2020). Psihologie evoluționistă pozitivă: Ghidul lui Darwin pentru o viață mai bogată. New York: Oxford University Press.

Tinbergen, N. 1953. Lumea pescărușului argintiu. Londra: Collins.

 

Despre autor

Glenn Geher, doctor în filosofie , este profesor de psihologie la Universitatea de Stat din New York, New Paltz. Este directorul fondator al programului de Studii Evoluționiste (EvoS) din campus.

Online: Site-ul web al Dr. Glenn Geher de la SUNY New Paltz , Facebook , X

https://www.technocracy.news/psychology-today-sex-robots-and-the-end-of-civilization/

//////////////////////////////////////////

 

 

Bogații vor deveni putrezi de bogați, săracii și mai săraci…

În vremuri pandemice, aidoma celor de război, apar acei descurcăreți care fac averi incomensurabile. Îmbogățiții de război, oameni care pentru a face averea să sporească „nu au mamă și tată” și nu respectă nicio normă morală sau legală pentru a obține venituri uriașe, în timp ce marea majoritatea se zbate în sărăcie, boli și distrugeri. Și în vremuri de pandemie cei foarte puțini bogați au devenit și mai bogați. Accelerarea excesivă a digitalizării și distanțării sociale are ca scop și crearea unor pârghii pentru ca cei bogați să devină și mai bogați.

Practic, restrângerea libertăților și drepturilor omului cu nenumăratele restricții impuse nu are ca scop doar limitarea pandemiei Covid-19, ci și crearea cadrului propice de afaceri în noul context online. Se crează pârghii legale ca bogații să fie mai bogați, iar protestele celor săraci sunt interzise datorită restricțiilor sanitare. De lipsa de reacție a celor săraci profită cei foarte bogați, care au instrumente prin instituțiile globale, internaționale și transnaționale de a controla situația și geopolitica în interesul afacerilor lor.

Dacă digitalizarea este considerată de unii mersul firesc, grăbirea acestui mod de inter-relaționare creează clivaje într-o societate încă nepregătită la noile metode online, aspect de care profită marile corporații, care au instrumentele de a prospera în dauna cetățenilor, care nici măcar nu mai au dreptul să organizeze o manifestare publică de protest. Digitalizarea să fie organică. Vor fi numeroase victimele digitalizării accelerate, fapt ce va duce la o crește uriașă a șomajului și la o înstrăinare cu efecte psiho-sociale grave.

Digitalizarea era necesar să fie treptată, pentru ca cetățenii și firmele mici să se poată acomoda și să se creeze slujbe alternative, iar clasa lucrătoare să identifice metode de diminuare a înstrăinării prin distanțare socială, care împiedică coagularea reacției sindicale la agresiunea și lăcomia celor foarte bogați.

Dacă pentru marea majoritate pandemia a generat probleme financiare, nu la fel se poate spune despre multimiliardarii lumii, inclusiv despre Bill Gates, fondatorul Microsoft. Bill Gates s-a implicat puternic în lupta împotriva pandemiei de coronavirus încă de la începutul acesteia. În luna mai a.c. declara că Fundația Gates, cea mai mare fundație privată la nivel mondial, va dona nu mai puțin de 300 de milioane de dolari pentru tratamente, detecție și obținerea unui vaccin împotriva Covid-19. El va produce vaccinul, după metoda virus și anti-virus din lumea digitală a calculatoarelor.

Cu toate aceste donații însă, averea sa a crescut în timpul pandemiei și chiar dacă nu la fel de spectaculos ca în cazul altor multimiliardari, a fost totuși un plus consistent. Astfel, conform datelor Bloomberg, averea lui Bill Gates a crescut de la începutul anului cu 8,39 miliarde de dolari ajungând la 121 de miliarde de dolari. Deși pare o sumă enormă, aceasta pare „mărunțiș” în fața sumei de 80 de miliarde de dolari câștigate de Jeff Bezos, fondatorul Amazon, sau a celor peste 62 de miliarde de dolari câștigați de patronul Tesla, Elon Musk.

Cei foarte bogați au devenit și mai putrezi de bogați, asta în timp ce șomajul, înstrăinarea și scăderea producției face ravagii pe mapamond. Contracția în UE este de circa 12%, iar rata sinuciderilor a crescut în urma distanțării sociale și restricțiilor impuse de pandemie, care iată i-a afectat pe cei mulți și săraci, nu pe cei mai mari bogați ai lumii. De aceea, în acest context dramatic, se impune cel puţin luarea unor măsuri graduale privind digitalizarea, cu măsuri de protecție față de controlul impus de comerțul și politica online, inclusiv faţă de supraveghere.

Munca de acasă a făcut ca angajații să nu mai aibă un program de opt ore, ci să fie la dispoziția corporațiilor non-stop, inclusiv în weekend, în timp ce pentru patroni au scăzut cheltuielile cu întreținerea birourilor. Este numai un mic exemplu al distorsiunii cauzate de digitalizarea fără reguli, de care profită cei bogați și puternici.

Politicienilor le convine un cadru de restricții pentru că poporul docil nu mai are dreptul legal și sindical de a protesta, iar mass-media este controlată de cei câțiva foarte bogați prin publicitate. Se creează o neo-iobăgie contemporană digitală, despre care a scris profetic C. Dobrogeanu-Gherea la începutul secolului trecut.

În noua eră digitală și pandemică puținii bogați vor deveni și mai putrezi de bogați, iar marea masă a săracilor și mai săraci.

O echilibrare drepturi / venituri / profituri este absolut necesară în noua epocă digitală, astfel ne vom întoarce la un neo-sclavagism după modelul Romei antice. Democrația este în impas din cauza lăcomiei celor câțiva foarte bogați, care se folosesc de restricții și lipsa drepturilor și libertăților, ca instrumente personale, pentru a-și spori averea și puterea, cu complicitatea unor politicieni puși și promovați de cei interesați de accelerarea digitalizării fără contra-măsuri liberale, economice și psiho-sociale.

Citiţi şi:

Bogaţii planetei profită de pe urma coronavirusului: «E chilipirul secolului». Afaceri de miliarde

De ce există atât de multă sărăcie? Pentru că o mână de bogaţi care deţin averea globală nu îi lasă pe săraci să iasă din mizerie, luându-le partea

Primii 50 cei mai bogați americani au o avere egală cu cea pe care o are cumulat jumătate din populația țării

https://yogaesoteric.net/bogatii-vor-deveni-putrezi-de-bogati-saracii-si-mai-saraci/

/////////////////////////////////////////////

Jeff Bezos caută nemurirea. Miliardarul investește într-un start-up care studiază tehnica anti-îmbătrânire bazată pe reprogramare biologică

Altos Labs este în mod clar compania momentului în Silicon Valley. Potrivit revistei Futurism, compania descrisă de unii ca fiind puțin „ciudată”, dar specializată în cercetarea anti-îmbătrânire, primește sprijinul multor investitori. Printre ei, Jeff Bezos, fondatorul Amazon, dar și miliardarul rus Yuri Milner.

Jeff Bezos

Compania își bazează cercetările pe reprogramarea biologică, o metodă care acționează asupra întineririi celulelor, tehnică ce ar putea fi una dintre cheile nemuririi. Ideea este foarte populară și multe start-up-uri s-au angajat în dezvoltarea ei. Dar, până acum, puțini au reușit să obțină astfel de sponsori.

Oameni de știință de top

Pentru realizarea proiectelor sale, Altos Labs încearcă să atragă cele mai mari nume din domeniul științific. Recent, savantul Juan Carlos Izpisúa Belmonte a fost recrutat. Este unul dintre oamenii de știință care au efectuat cercetări privind crearea unei himere între oameni și porci. Este, de asemenea, unul dintre câștigătorii Premiului Nobel pentru cercetările sale privind inversarea îmbătrânirii celulare. Potrivit revistei americane MIT Technology Review, pentru moment nu a fost stabilit niciun obiectiv concret și niciun termen de execuție.

Altos Labs are deja câțiva concurenți comerciali, precum Calico Labs, un proiect inițiat de Google și Larry Page, Life Biosciences, Turn Biotechnologies, AgeX Therapeutics sau Shift Bioscience.

În cele din urmă, obiectivul acestui domeniu de cercetare și al acestor oameni de știință, care beneficiază de o finanțare foarte mare pentru un start-up, este la fel de nebun pe cât este de simplu. Vor să descopere metoda care permite organelor (piele, ficat, inimă…) să se regenereze, vor să repare trupurile prin genetică și, în cele din urmă, să ofere nemurirea ființelor umane. Sau cel puțin celor care își permit.

Pentru omul de știință Manuel Serrano, de la Institutul Spaniol de Cercetare în Biomedicină (IRB), „obiectivul este să înțelegem întinerirea”. El a primit un contract de cinci până la zece ori mai mare decât câștiga până acum. Dar compania rămâne tăcută pentru moment. Primește finanțare pentru că oamenii nu vor să moară. Începând cu miliardarii, evident.

 

Citiți și:

Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, a vândut acţiuni Amazon în valoare de 3 miliarde de dolari pentru a finanţa proiectul Blue Origin

Reversul îmbătrânirii – Revoluția telomerazei, vindecarea Alzheimer

https://yogaesoteric.net/jeff-bezos-cauta-nemurirea-miliardarul-investeste-intr-un-start-up-care-studiaza-tehnica-anti-imbatranire-bazata-pe-reprogramare-biologica/

////////////////////////////////////////////

 

 

Cum mâncăm, așa ne comportăm. S-a aflat legătura dintre digestie și deciziile pripite

 

Impulsivitatea – acea tendință de a acționa fără a gândi prea mult în prealabil – ar putea avea de-a face mai puțin decât credem cu voința, fiind determinată într-o manieră neașteptată de……. bacteriile din intestin. Un studiu publicat în prestigioasa revistă Nature: Translational Psychiatry oferă o perspectivă surprinzătoare: microbiomul intestinal influențează direct modul în care reacționăm în fața tentațiilor.

Cercetarea, realizată în Germania pe un eșantion de peste 900 de adulți sănătoși, fără tulburări psihice sau boli cronice, a analizat conexiunile dintre obiceiurile alimentare, diversitatea bacteriilor intestinale și trăsăturile de impulsivitate.

Rezultatele sunt grăitoare: oamenii care consumă mai multe fibre, fructe și legume – și evită băuturile îndulcite – tind să aibă în intestin bacterii precum Butyricicoccus și Lachnospiraceae UCG-001, asociate cu un autocontrol mai ridicat. Pe de altă parte, prezența bacteriei Eubacterium siraeum a fost corelată cu o dorință crescută de senzații noi și un consum mai mare de alcool.„Impulsivitatea nu este doar o trăsătură de personalitate. Ea are și o dimensiune biologică, care pare strâns legată de compoziția florei intestinale, influențată la rândul ei de dietă”, susțin autorii studiului.

Analiza a fost realizată prin secvențierea ARN-ului ribozomal 16S din probele fecale ale participanților, o metodă de cartografiere a microbiomului folosită frecvent în cercetarea de ultimă oră.

Această descoperire deschide o nouă cale în înțelegerea comportamentului uman, sugerând că o alimentație echilibrată ar putea contribui nu doar la sănătatea fizică, ci și la o mai bună gestionare a impulsivității. În viitor, ar putea apărea intervenții personalizate – bazate pe dietă și microbiom – pentru controlul comportamentelor impulsive sau riscante.

Altfel spus, poate că „te porți cum mănânci” e mai adevărat decât am fi crezut.

Citiți și:

Cum pot bacteriile controla tot ceea ce facem

Microbiomul și cancerul

https://yogaesoteric.net/cum-mancam-asa-ne-comportam-s-a-aflat-legatura-dintre-digestie-si-deciziile-pripite/

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Pentru taietorii de frunze la caini  si tocatori de bani se apropie decontul…) Ilie Bolojan face revoluție: vrea să închidă companiile de stat nerentabile. Ce se întâmplă cu angajații: ”Sunt doar niște fabrici de salarii”

Peste 1.000 de companii de stat din România consumă miliarde de lei anual. Guvernul Bolojan trebuie să decidă, restructurare sau închidere. Ce impact are asupra miilor de angajați?

Oana Bocskor

Guvernul Bolojan decide soarta celor peste 1.000 de companii de stat cu datorii uriașe.

Cum va decide Guvernul soarta celor peste 1.000 de companii de stat care consumă anual miliarde de lei din banii contribuabililor? În spatele acestor hotărâri se ascund însă provocări uriașe: sute de mii de angajați depind de ele, iar restructurarea sau închiderea lor ar putea zgudui sectoare întregi ale economiei românești.

Cum va decide Guvernul soarta companiilor de stat nerentabile

Premierul Ilie Bolojan a declarat joi, 18 septembrie 2025, că statul trebuie să facă diferența între companiile de stat care pot fi redresate și cele care înregistrează pierderi de ani de zile și acumulează datorii semnificative.

Șeful Executivului a precizat că firmele viabile trebuie sprijinite pentru a-și continua activitatea și a contribui la bugetul de stat. Însă, acele societăți cu pierderi cronice trebuie închise, pentru că reprezintă o povară pentru contribuabili. Bolojan a adăugat că guvernul va aplica măsuri ferme pentru a opri risipa de resurse publice.

Se oprește finanțarea de la buget pentru societățile cu datorii uriașe

„Companiile de stat au restanțe destul de importante, care trebuie executate de ANAF. Companiile care pot fi redresate trebuie să continue. Cele care sunt în pierdere cronică de mulți ani, cele care au capitaluri sociale negative, deci valoarea datorilor este mai mare decât activele lor, deci cele care în mod cert nu se mai pot redresa, trebuie închise pentru că sunt o gaură neagră.

Sunt multe societăți mai mici din zona de energie, din zona Ministerului Economiei, care sunt în astfel de situații și care trebuie redresate sau închise”, sunt precizările făcute de premierul Ilie Bolojan cu privire la companiile de stat.

 

Sunt companiile de stat doar „fabrici de salarii” pe banii contribuabililor

 

Declarațiile premierului Ilie Bolojan au generat numeroase reacții și controverse în spațiul public, în special pe tema viitorului companiilor de stat care funcționează cu pierderi. Pentru a înțelege mai bine implicațiile unei astfel de decizii, FANATIK l-a contactat pe analistul economic Adrian Negrescu, care a explicat situația dintr-o perspectivă pragmatică și critică…………………………………………………………………….

Det. aici

https://www.fanatik.ro/ilie-bolojan-face-revolutie-vrea-sa-inchida-companiile-de-stat-nerentabile-ce-se-intampla-cu-angajatii-sunt-doar-niste-fabrici-de-salarii-21278532

///////////////////////////////////////

 

Percheziţii DNA la sediul ANAF. Mai mulți funcţionari sunt acuzaţi că protejau firme de ridesharing care făceau evaziune

 

 

Procurorii DNA efectuează, joi, percheziţii în opt locaţii din Bucureşti, Ilfov şi Giurgiu, într-un dosar în care funcţionari din ANAF sunt acuzaţi că protejau firme de ridesharing care nu îşi plăteau taxele la bugetul de stat.

autor

Ioana Andreescu

Potrivit unor surse judiciare, una dintre percheziţii are loc la sediul central al ANAF din Bucureşti, restul reprezentând domiciliile unor persoane fizice sau sediile/punctele de lucru ale unor societăţi comerciale.

„Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind săvârşirea unor fapte de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, în perioada martie-mai 2025, de către funcţionari publici cu atribuţii de control din cadrul ANAF, respectiv persoane fizice şi persoane juridice care operează în transportul alternativ prin intermediul aplicaţiilor de ridesharing.

Faptele de corupţie investigate sunt presupus a fi comise pentru protejarea şi favorizarea unor persoane fizice şi juridice care eludează plata taxelor, impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului statului, cu impact negativ asupra serviciilor publice şi, astfel, erodarea încrederii în stat, în instituţii şi în administraţia publică”, transmite DNA.

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/perchezitii-dna-la-sediul-anaf-mai-multi-functionari-sunt-acuzati-ca-protejau-firme-de-ridesharing-care-faceau-evaziune.html

////////////////////////////////////////

Dr.David Martin: „OMS-ul” programează publicul să accepte genocidul global al umanității!”

 

Dr. David Martin este imvitatul lui Jonathon Otto unde discută despre cum, încă din anii 1980, mai multe organizații au orchestrat un mediu pentru a crea variate abateri ale atenţiei, prin manipularea mentalului individual și colectiv al maselor, care dau naștere unei animații a fricii. El descrie cum va funcționa agenda lor reală. Ei vor să ne slăbească psihic și fizic până când vom deveni atât de vulnerabili încât vom ceda la tot ce vor dori sau impune acești criminali.

Dr.Martin mai spune că nu toate informațiile pot fi găsite pe internet, unele se pot descoperi în cărţi sau pe foi de hârtie. Google-ul și Wikipedia sunt manipulate, informaţiile fiind de cele mai multe ori false, ori de negăsit.

Din informațiile dr.Martin rezultă că intenţia acestor criminali globali este de a crea omul-cyborg, alimentat cu baterie de litiu, a cărui viaţă să fie limitată la 35 ani.

Recunosc că mintea mea nu poate cuprinde și nici nu e capabilă să-și imagineze asemenea orori. Indivizii ăștia nu ar trebui condamnaţi, ci spulberaţi. Au minţile atât de bolnave încât până și ideile lor făcute public pot modela minţile altora înclinate spre partea întunecată a fiinţei umane.

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/12/09/dr-david-martin-oms-ul-programeaza-publicul-sa-accepte-genocidul-global-al-umanitatii/

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Trump tocmai a dezlănțuit focul infernal al legii – Avocații statului profund primesc în sfârșit ceea ce merită – Au crezut că se pot ascunde în spatele legii!

De Medeea Greere

Gata să descoperi adevărul? Te-ai săturat de minciuni? Alătură-te  acum canalului nostru de Telegram  .  E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!

Departamentul de Justiție și Departamentul pentru Securitate al statului (DHS) al lui Trump îi vânează oficial pe avocații care au trădat această țară. De la Marc Elias, cel care a intermediat Clinton, până la globaliștii mari ai legii care îi îndeamnă pe ilegali să mintă, era trădării legale s-a terminat. Mănușile scoase. Gata cu imunitatea trădătorilor cu cravate.

Ani de zile, avocații Statului Profund au acționat ca niște zei de neatins – intentând procese false, apărând scheme ilegale de frontieră, scurgând informații clasificate sub acoperire legală și inundând instanțele cu atacuri coordonate asupra președintelui Trump și a poporului american. Ei au numit asta „justiție”. Era trădare înfășurată în dosare legale.

Dar acea epocă tocmai s-a încheiat.

Pentru că Donald J. Trump s-a întors în Biroul Oval și nu pierde nicio secundă. A dezlănțuit Departamentul de Justiție și Departamentul Securității Sociale pentru a-i viza chiar pe arhitecții prăbușirii sistemului judiciar american – avocați corupți, firme activiste și intermediari legați de Clinton, care credeau că justiția este arma lor permanentă.

Acum, sunt vânați.

Procesele pe care le-au transformat în arme sunt îndreptate împotriva lor.

Puterea de care au abuzat le este smulsă din mâini.

Și mesajul este simplu: Ați folosit legea pentru a purta război împotriva Americii. Acum legea vine după voi.

Capitolul 1: Trump nu face politică – face dreptate

În timp ce stânga se laudă despre „democrație”, președintele Donald J. Trump chiar o apără. Nu cu vorbe. Nu cu semnale de virtute. Ci cu fapte. Acțiuni reale, tangibile, de pământ pârjolit.

Tocmai a ordonat Departamentului de Justiție și Departamentului pentru Securitate Publică să-i urmărească pe cei care credeau că sala de judecată este câmpul lor de luptă – aceiași avocați aroganți și supraplătiți care au petrecut ani de zile inundând instanțele cu minciuni, procese false și propagandă pro-extratereștri ilegali .

Și acum? Gluma e pe seama lor.

Pentru că Trump nu doar curăță casa – o dezinfectează cu foc .

Conținut viral! Cafeaua energizantă a lui Trump: Cafeaua care îi alimentează energia maximă și îl menține de neoprit! Dacă vrei să slăbești și să ai energie maximă 24/7 , trebuie să încerci această cafea!

Capitolul 2: Marc Elias — Avocatul preferat al Statului Profund simte în sfârșit presiunea

Ah, da, Marc Elias. Omul care nu a întâlnit niciodată o teorie juridică frauduloasă pe care să nu o iubească – mai ales dacă le-a servit membrilor Clinton, l-a sabotat pe Trump sau a afectat integritatea alegătorilor. De la farsa cu Rusia până la procesele electorale care au făcut statele indecise de nerecunoscut, Elias a fost asasinul juridic al stângii într-un proces de tipul celui al Brooks Brothers .

Și ghici ce? Zidurile se apropie în sfârșit.

Departamentul de Justiție al lui Trump analizează fiecare dosar fraudulos, fiecare atac sinucigaș coordonat, mascată sub „litigiu civil” și fiecare truc lipsit de etică pus sub pretextul „apărării democrației”. Spoiler: nu a fost apărare. A fost război.

Și în război, există consecințe. Ar trebui să înceapă să-și scrie propria declarație pe proprie răspundere — pentru radiere din barou.

DE ASEMENEA : ULTIMA ORĂ! Demascarea marii mușamalizări: Dezvăluirea cauzelor ascunse ale hiperplaziei benigne de prostată (HPB) care afectează milioane de bărbați

Capitolul 3: Marile firme de avocatură — Cei mai scumpi trădători ai Americii

Haideți să vorbim despre aceste mega-firme globaliste – cele care colectează salarii de șapte cifre în timp ce ajută imigranții ilegali să inventeze povești de basm despre azil, învățându-i să plângă la comandă și să invoce persecuția. Aceste firme nu practicau avocatura – conduceau operațiuni coordonate, bine finanțate și complet antiamericane.

Și cireașa de pe tort?

Mulți dintre ei obțineau contracte federale în timp ce subminau activ granițele, legile electorale și suveranitatea SUA. Asta nu e „apărare publică”. E trădare cu antet și servicii de parcare cu valet.

Trump tocmai a apăsat pe întrerupător.

Aceste firme se vor confrunta cu audituri, retragerea finanțării, sancțiuni, expunere. Gata cu ascunderea în spatele minciunilor pro bono și a judecătorilor activiști. Zilele lor de funcționare precum cartelurile legale?

S-au terminat.

Capitolul 4: Gata cu „legile” — Doar legea și focul

Statul Profund se credea deștept. De ce să asasinezi când poți face litigii? De ce să organizezi lovituri de stat când poți folosi instanțele ca armă?

De la Flynn la Trump și până la fiecare agent de frontieră târât prin iadul legal pentru că și-a făcut treaba, justiția a devenit jucăria preferată a elitei. Au inundat dosarele, au amuțit disidenții și au rescris legea prin decizii activistice și sabotaj condus de avocați.

Dar acum, sub Trump 47, acea jucărie se spulberă.

Cei care au folosit legea ca pe o sabie pentru a distruge America? Acum înfruntă-o ca pe o lamă îndreptată spre propria lor gât.

Se credeau intangibili. Acum sunt neprotejați, expuși și stau în calea justiției.

Capitolul 5: Președintele Trump — Singurul care are curajul să o facă

Să fim clari: niciun alt președinte nu ar fi îndrăznit să facă asta. Nici Bush. Nici Reagan. Cu siguranță nu acel Joe Biden ambulant, ai cărui avocați nici măcar nu își pot găsi clientul pe o scenă.

Trump este primul și singurul lider cu coloană vertebrală care se ocupă de complexul juridico-industrial.

Nu atacă doar suprafața. Atinge rădăcina – întreaga mașinărie de avocați, firme, judecători și birocrați care s-au comportat ca și cum Constituția Americii ar fi opțională.

Și știi ce face lucrurile și mai bune?

O face legal , transparent și în plină zi. Fără trucuri murdare. Fără tribunale secrete. Doar o justiție rece și dură – aplicată prin același sistem pe care au încercat să-l corupă.

Asta se numește poetic.

Asta se numește prezidențial.

Asta se numește Trump.

Capitolul final: Către avocații care au purtat război împotriva Americii — Voi sunteți următorii

Acesta nu este un avertisment. Acesta este un certificat de deces – pentru cariera ta, acreditările tale și micul tău imperiu bolnav.

Ai promovat procese false.

Ați sabotat alegerile.

Ai antrenat imigranți ilegali, ai acoperit trădători și ai încasat cecuri îmbibate cu trădare națională.

Acum ești vânat chiar de sistemul judiciar de care ai abuzat. Și omul care semnează ordinele?

Numele lui este Donald J. Trump — și nu este aici ca să se joace. Este aici ca să termine ce a început.

ȘTIRI DE ULTIMĂ ORĂ: Sigur, e doar o altă moarte subită – dacă nu cumva ești atent: Procurorul lui Biden a fost găsit mort după ce a expus scurgeri de informații de la CIA, operațiuni israeliene și multe altele!

S-a ocupat de scurgerile de informații de la CIA, de scandalurile israeliene și de mizeria lui Biden – acum e moartă. La 43 de ani. Brusc. În mod convenabil. Și imediat după ce Trump a preluat înapoi Departamentul de Justiție. Dar continuați să spuneți că e „neașteptat”. Între timp, același sistem corupt care a lăudat-o deja o șterge. Repede.

O moarte subită. Un tipar familiar. Și o tăcere totală.

CITIȚI MAI MULTE AICI:  https://amg-news.com/breaking-news-sure-its-just-another-sudden-death-unless-youre-paying-attention-bidens-prosecutor-found-dead-after-exposing-cia-leaks-israeli-ops-and-more-video/

Demascat: Asasinarea lui JFK a fost o lovitură de stat – iar apelul de consolare bolnav al lui Lyndon B. Johnson către Jackie Kennedy dovedește acest lucru! Videoclip de neratat

DEZVĂLUIT: JFK nu a fost ucis de un singur atacator înarmat – a fost o lovitură de stat impusă de autorități. Apelul bolnav de critici al lui LBJ către Jackie o dovedește. CIA, Rezerva Federală și elitele din umbră au ucis un președinte pentru a-și proteja puterea. Acum, adevărul iese la iveală – și urmează capete.

CITEȘTE MAI MULTE AICI:  https://amg-news.com/exposed-jfks-assassination-was-a-coup-and-lyndon-b-johnsons-sick-consolation-call-to-jackie-kennedy-proves-it-must-see-video/

NU RATAȚI ASTA:

» » » O SCRISOARE-BOMBĂ DECLASIFICATĂ ZGUDUIE AMERICA! BIDEN DEMASCAT CA TRĂDĂTOR – AVERTISMENTUL LUI JFK JR. DEZVĂLUIT! DOSARELE FBI CONFIRMĂ SCRISOAREA-BOMBĂ: „EȘTI UN TRĂDĂTOR” –  https://amg-news.com/declassified-bombshell-shakes-america-biden-exposed-as-a-traitor-jfk-jr-s-warning-revealed-fbi-files-confirm-bombshell-letter-you-are-a-traitor/

» » » BOMBĂ ISTORICĂ: TRUMP DECLASIFICĂ DOSARELE JFK – CIA, DEEP STATE ȘI TREI FOȘTI PREȘEDINȚI SUNT DEZVĂLUITE – SECRETE DISTRUSE! –  https://amg-news.com/historic-bombshell-trump-declassifies-jfk-files-cia-deep-state-and-three-former-presidents-exposed-secrets-destroyed/

Det. aici

https://amg-news.com/exclusive-trump-just-unleashed-legal-hellfire-the-deep-states-lawyers-are-finally-getting-what-they-deserve-they-thought-they-could-hide-behind-the-law/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2140

/////////////////////////////////////////////

Rothschild: Familia care a Cumpărat Lumea? | Adevărata Poveste a Celei Mai Puternice Dinastii

///////////////////////////////////////////

 

 

Cele mai bune 100 de cărți horror din istorie

 

 

Iubitorii de cărți horror vor fi cu siguranță interesați de această listă cu cele mai bune 100 de cărți horror din istorie. Cu lucrări variind de la clasice la lansări mai recente, această selecție promite să-i încânte chiar și pe cei mai curajoși cititori.Printre punctele importante ale listei se numără Exorcistul, de William Peter Blatty, Cel iluminat, de Stephen King, și Chemarea lui Cthulhu, de H.P. Lovecraft. Aceste cărți sunt adevărate clasice ale genului și garantează multe ore de tensiune și suspans.

 

Pe lângă autorii consacrați, lista include și lucrări ale unor scriitori mai puțin cunoscuți, dar la fel de talentați. Cartea Perna Diavolului, de Ramsey Campbell și Bântuirea Casei Dealului, de Shirley Jackson, sunt exemple de cărți care merită descoperite de fanii genului horror.Dacă ești fan al poveștilor de groază, nu poți rata această listă și explorează cele mai bune 100 de cărți horror din istorie. Pregătește-te pentru nopți nedormite și fiori!

 

 

Care carte horror este considerată cea mai bună printre cititori și critici?

 

 

Printre cele mai bune 100 de cărți horror din istorie, unul dintre cele mai apreciate titluri de către cititori și critici este „Strălucirea” de Stephen King. Considerată un clasic al genului, cartea spune povestea lui Jack Torrance, un scriitor alcoolic care se angajează ca îngrijitor de hotel pe timpul iernii, aducându-și familia să locuiască acolo. Ceea ce ar trebui să fie o perioadă de liniște se transformă într-un coșmar atunci când evenimente supranaturale încep să bântuie familia.Cu o narațiune captivantă și personaje complexe, „Strălucirea” este lăudată pentru capacitatea sa de a crea suspans și groază psihologică. Scriitura iscusită a lui Stephen King și abilitatea sa de a explora cele mai profunde temeri ale omenirii fac din această carte una dintre cele mai populare din gen.Mai mult, adaptarea cinematografică regizată de Stanley Kubrick a contribuit și ea la popularitatea cărții, transformând-o într-un reper în universul horror. Cu o combinație de elemente supranaturale și fragilitatea minții umane, „Strălucirea” continuă să sperie și să fascineze cititorii de toate vârstele.

 

 

Cărțile horror sunt o sursă nesfârșită de emoții intense și înfiorătoare. Dacă ești fan al genului, cu siguranță vei fi interesat de lista noastră cu cele mai bune 100 de cărți horror din istorie. Pentru a te ajuta să începi, am selectat cele mai recomandate 10 cărți, fiecare cu o poveste care te va captiva de la început până la sfârșit.

 

 

1. Cel iluminat – Stephen King

 

2. Exorcistul – William Peter Blatty

 

 

3. Cimitirul – Stephen King

 

4. Psihoză – Robert Bloch

 

5. Carrie – Stephen King

 

6. Chemarea lui Cthulhu – H.P. Lovecraft

 

 

7. Dracula – Bram Stoker

 

8. Frankenstein – Mary Shelley

 

9. Copilul lui Rosemary – Ira Levin

 

10. Interviu cu vampirul – Anne Rice

 

Fiecare dintre aceste cărți are propria atmosferă unică și personaje captivante care te vor cufunda în lumea horror-ului. Pregătește-te pentru nopți nedormite și sentimente care te vor însoți mult timp după ce termini de citit. Cu aceste lucrări, cu siguranță te vei îndrăgosti de gen și vei dori să explorezi și mai multe povești înfricoșătoare.

 

 

Care operă literară se remarcă ca fiind cea mai extraordinară din toate timpurile?

Printre cele mai bune 100 de cărți horror din istorie, o operă literară se remarcă ca fiind cea mai extraordinară din toate timpurile. Cartea care a cucerit inimile și mințile a milioane de cititori din întreaga lume este „Dracula” de Bram Stoker. Publicată pentru prima dată în 1897, această operă clasică a literaturii horror este încă venerată ca una dintre cele mai mari opere de acest gen.

 

Cu o intrigă captivantă și personaje emblematice, precum Contele Dracula și vânătorul de vampiri Van Helsing, cartea captivează cititorul încă de la prima pagină. Atmosfera întunecată și misterioasă creată de Stoker este de neegalat, iar tensiunea care pătrunde în întreaga narațiune îl ține în capcană pe cititor până la finalul său uluitor.

 

Pe lângă „Dracula”, alte romane horror se remarcă și ele în top 100, precum „Frankenstein” de Mary Shelley și „Exorcistul” de William Peter Blatty. Fiecare lucrare aduce propria contribuție unică genului, dar este incontestabil faptul că „Dracula” rămâne referința supremă când vine vorba de cărți horror.

 

Așadar, dacă ești fan al genului horror și nu ai citit încă „Dracula”, nu mai pierde timpul. Pregătește-te să te cufunzi într-o poveste terifiantă și fascinantă, care rămâne un reper în istoria literară.

 

Cele mai bune 100 de cărți horror din istorie

 

 

Astăzi vin cu o listă cu cele mai bune cărți de groază despre povești pentru copii, adolescenți și adulți de la cei mai recunoscuți autori din istorie. Acestea includ Dracula, Pisica Neagră, Exorcistul, Strălucirea, Puii Diavolului , printre altele.

 

legate de:  20 de cărți pentru cupluri și căsnicii

Genul horror este unul dintre cele mai apreciate, fie în cinematografie, fie în cărți. De-a lungul secolelor, am primit cărți/romane grozave extraordinare de la mari autori.

 

Nu sunt clasate de la cel mai bun la cel mai rău și nici în ordinea preferințelor. Sunt pur și simplu cele mai bune pentru critici și public. V-ar putea plăcea și:

 

 

 

Cele mai bune cărți horror din toate timpurile

 

Dracula – Bram Stoker

 

 

Un clasic. Povestea uneia dintre cele mai importante icoane ale filmelor horror: Contele Dracula. Veche de puțin peste un secol (1897), această operă a reușit să creeze capodopere, devenind una dintre cele mai îndrăgite din toate timpurile.

 

Frankenstein sau Prometeu cel modern – Mary Shelley

 

 

Această carte spune povestea lui Frankenstein, corpul fără viață creat de „tatăl” său, care poartă același nume.

 

Fără îndoială, această lucrare te va captiva din primul moment în care o întâlnești.

 

Mizerie – Stephen King

 

 

Stephen King spune povestea unui scriitor care suferă un accident. La trezire, se trezește într-o casă izolată, aparținând unei femei necunoscute. Pe măsură ce acțiunea progresează, protagonistul va fi martor la escaladarea nebuniei femeii.

 

Carrie – Stephen King

 

 

Carrie este o poveste profundă și sfâșietoare despre o fetiță care descoperă o abilitate înnăscută de a dezvolta superputeri. Ceea ce este interesant este motivația fetei: o sete de răzbunare.

 

Finalul te va lăsa fără cuvinte.

 

Pisica neagră – Edgar Allan Poe

 

 

Faimoasa poveste a pisica neagra de Allan Poe a intrat în istoria genului. Groaza sa psihologică te va lăsa cu sufletul la gură până la epuizare.

 

Cu această ocazie, acțiunea se învârte în jurul unui bărbat și al pisicii sale și al modului în care primul ajunge disperat din cauza celuilalt.

 

Răsucire – Henry James

 

 

În cel mai pur stil al lui Allan Poe, Henry James creează o poveste fantastică și sufocantă, bazată pe fapte supranaturale și realiste.

 

Fantoma de la Operă – Gaston Leroux……………………………………………………………………

 

Det. aici

https://maestrovirtuale.com/ro/Cele-mai-bune-100-de-c%C4%83r%C8%9Bi-horror-din-istorie/

/////////////////////////////////////////////

Revoluția română la bilanț (2/4)- Dosar, Eseu- Claudiu Gaiu, Dana Domsodi, dosar, revolutia 1989

Claudiu Gaiu

Foloasele unei dictaturi socialiste

Moto: „Intelectualii!!! Citesc, citesc, dar cum văd om viu, urlă din toţi rărunchii: săriţi! mă înjunghie omul viu!”

Anton Makarenko

Un epifenomen: România 1989

Schimbarea de regim de acum 30 de ani de la Bucureşti nu e decât o piesă de domino dintr-un vast şi greu inteligibil fenomen: căderea URSS. Nu e vorba de căderea comunismului, care rămâne o idee politică viabilă, şi nici a socialismului real încarnat de China şi sateliţii săi sau de bastionul suveranităţii populare cubaneze.

Câteva voci izolate au rupt încă din primele zile ale anului 1990 vraja legendei revoluţiei române, insistând asupra ipotezei mai plauzibile a unei lovituri de stat de inspiraţie gorbaciovistă acceptată de Occident (Claude Karnoouh, Radu Portocală sau Ion Cristoiu). Şi cum orice complotist îşi află până la urmă naşul, chiar şi uriaşa alcătuire sovietică se va prăbuşi doi ani mai târziu, sub loviturile externe şi contradicţiile interne. Dacă există destin istoric, el are în permanenţă deschideri spre drumuri secundare, posibilităţi de răsturnare neaşteptată a situaţiei, iviri a unor fenomene noi, pe care talentul politic şi atenţia strategică le pot exploata. Cum practica se judecă în funcţie de rezultate, putem aprecia că reformiştii sovietici, Gorbaciov, Şevardnadze şi Iakovlev, în ciuda culturii, ironiei, talentului pentru limbi străine sau occidentalismului lor, au fost cea mai slabă conducere pe care a avut-o URSS de la întemeierea ei. O uriaşă aventură istorică, Uniunea Sovietică – statul revoluţionar al muncitorilor şi ţăranilor, care a rezistat agresiunii externe şi războiului civil, care a înfruntat cu eroism invazia germană şi a aliaţilor puterii naziste, care a realizat reconstrucţia unei ţări pustiite de război, care a înfăptuit colectivizarea pământurilor şi industrializarea rapidă, care produsese şcoli ştiinţifice şi tehnologice greu egalabile – urma să se surpe sub privirile uimite ale unor conducători, elogiaţi de dușmanii ideologici şi de concurenţii lor economici. În faţa dezastrului de proporţii mondiale, schimbările din România apar ca o consecinţă minoră a celui mai important eveniment istoric al secolului al XX-lea.

Conflictul dintre Republica Socialistă România şi Uniunea Sovietică, din ultimii lor ani de existenţă, e o înfruntare între diferite dezvoltări ale hruşciovismului. Ambele renunţaseră de mult la dictatura proletariatului şi se angajaseră în cooperarea cu Occidentul. Nikita Hruşciov guvernase destinele lumii sovietice vreme de aproape un deceniu (1955-1964) şi, în ciuda pensionării sale forţate şi a repudierii sale, ideile lui şi-au continuat cariera. Moştenirea sa o regăsim în cele două ţări socialiste de la sfârşitul anilor 80. Partidul nu mai era avangarda clasei muncitoare, ci „a întregului popor”, iar organizarea republicii era acum definită ca „stat al întregului popor”. Aflat şi el în concediu sabatic forţat temporar, în urma înfrângerii sale în lupta pentru putere dintre comuniştii chinezi, Mao Zedong avea în 1964 timp pentru reflecţie teoretică şi aplecare spre vervă pamfletară. El a descris pertinent derivele sovietice în eseul său „Despre comunismul mincinos al lui Hruşciov şi lecţiile sale istorice”. Democratizarea sovietică din deceniul 1960 – urmată de cea română, putem noi adăuga – nu a fost a întregului popor, ci a „straturilor privilegiate ale burgheziei vechi şi noi”. Noua burghezie sovietică sau română era cea a membrilor de partid, cu funcţii mari şi mijlocii. Era complet dezideologizată şi integrată aparatului de stat. Prin recrutarea de masă a membrilor, partidul se diluase politic într-o birocraţie etatizată. La vârfurile ei, o putem vedea portretizată în trilogia romanescă Pumnul şi palma a ideologului ceauşist Dumitru Popescu, intrigă bazată pe amiciţia şi conflictul dintre un ideolog şi un practician, între un intelectual marxist şi un secretar de partid regional. În spatele tensiunii dintre cei doi apare figura noului lider modernizator şi apărător al interesului naţional. De la apariţia omului-imbold, încurajarea unei arte naţionale şi glorificarea eroilor industrializării mai era un pas până la naţionalismul de operetă al ultimelor decenii ale RSR. Popescu-Dumnezeu nu l-a făcut în scrierile sale. Oricum, ascultând azi discursurile liderilor PNL sau ai PSDR, gargara naţionalistă a culturnicilor ceauşişti pare mai reţinută şi mai rafinată. Fără îndoială că majoritatea membrilor Comitetului Central al PCR erau naţionalişti, însă între un nomeclaturist profitor de odinioară, Titus Popovici, de pildă, şi o paiaţă mediocrată de azi, Rareş Bogdan, să zicem, e un hău cultural de neacoperit. Mai mult, anticomunismul politologilor anilor 2000 apare cu atât mai caraghios dacă aruncăm o privire peste poziţiile deţinute de genitorii lor. Tot ca exemplu, fiul unor jurnalişti comunişti, la fiecare strădanie de a demonstra monstruozitatea anilor 80, ajungea iremediabil la argumentul suprem: „şi nu erau banane!”. Tragedia absolută!

Unde se distingeau cele două elite burgheze socialiste, sovietică şi română, era rolul pieţei libere şi a iniţiativei economice private, căreia i se acorda un rol tot mai sporit în Răsărit, dar care era blocată la noi. Decembrie 1989 e confruntarea inegală dintre două clici etatizate, două versiuni decăzute ale socialismului, una în liberalism economic, cealaltă într-un naţionalism fascizant.

Un plan Marshall intern

E dificil de înţeles limpede prăbuşirea. Sunt inutile şi lipsite de simţ istoric raportările pur filosofice sau îndepărtate în timp: că viermele ar fi fost în fruct încă din epoca stabilizării a lui Brejnev (deceniile 60-80) sau chiar în perioada stalinistă prin abandonul spiritului revoluţionar leninist, ba chiar din perioada Războiului civil… Mai utilă e trecerea în revistă a principalelor evenimente ale anilor 70, abandonarea acordurilor de la Bretton Woods, cu teribile urmări asupra comerţului internaţional şi a valorii muncii (1971), cele două şocuri petroliere (1973, dar mai ales 1978), noua constituţie a URSS care scotea aparatul de stat de sub controlul partidului (1977).

Alte cauze ar trebui căutate în zona gri a economiei. Cercetarea, ca şi botezarea domeniului zis „economie secundară”, a fost începută de Gregory Grossman, care a deschis spre sfârşitul anilor 1970 un imens şantier economic şi sociologic. El estima, mai ales prin mărturiile emigranţilor, că în unele republici sovietice, cum ar fi Georgia, piaţa alternativă ocupa deja către 70 de procente din totalul tranzacţiilor economice. Fenomenul are trăsături asemănătoare cu Prohibiţia americană, NEP-ul sovietic sau Cuba din timpului perioadei speciale, doar că se manifestă cronic sub intensităţi diferite, în funcţie de epocă şi geografie. O zonă de frontieră (cazul Timişoarei) va fi mai afectată. Unele iniţiative care permit surse alternative private de venit,reforma agrară a guvernului Groza din 1945, consumerismul gulyás din epoca Kádár în Ungaria, acordurile de emigrare iugoslave spre ţări occidentale (Austria, Franţa, Suedia şi, cireaşa de pe tort, Germania Federală), toate acestea demoralizează participarea la economia socialistă. Mai mult decât începutul unui abandon economic, e un eşec al proiectului social, de depistat în analiza socio-lingvistică a terminologiei zonei gri: pile şi bişniţă în România, blat în Rusia, guanxi în China, sociolismo în Cuba. Printre produsele de contrabandă, unele au un caracter implicit subversiv: bandele de magnetofon, casetele audio şi video, transportând muzică pop sau rock, purtând mesajul glorificării unei tinereţi şi a unei înnoiri cu un scop neprecizat, toate utilizate în videoteci şi discoteci semiclandestine. Blocul comunist retrăia în parte drama ţărilor meridionale, Franţa şi Italia, în faţa şocului planului Marshall: ivirea într-o economie de penurie a semnelor abundenţei, a amuzamentului, a libertăţii de consum. Şi acolo începuturile au avut la bază specula, discurile de vinil ale bazelor americane, uneori cu jazz de bună calitate, formarea găştii de prieteni, cultura discotecii şi a clubului, Hollywoodul şi noua formă impusă a corpului şi a conversaţiei, a relaţionării şi a consumării.

Nu a existat un plan Marshall în Est. Reproducerea proceselor mai sus-amintite a fost posibilă datorită succesului comunismului care a creat o pătură urbană cultă prin industrializare, alfabetizare, locuinţe sociale, preţuri reduse la opere literare, salarizarea creaţiei artistice, întreţinerea unei reţele de teatre şi cinematografe. Toate acestea au avut ca revers o cultură alternativă a samizdatului, a literaturii de sertar, a protestului elitar. Foarte rar şi nesemnificativ, contestarea a îmbrăcat o formă de revendicare politică. Nu există diferenţe de conţinut între cultul ceauşist al străbunilor, realizarea unei ontologii naţionale de către Constantin Noica în Sentimentul românesc al fiinţei sau rock-ul cu inflexiuni folclorice a formaţiei Phoenix. Şi totuşi ultimele două trec drept forme de rezistenţă. Avem mai întâi căutarea unei legitimităţi naţionale care să suplinească lipsa de pregătire ideologică a bazei de partid, prin inventarea unei istorii fantasmate ce merge de Burebista la Ceauşescu. Apoi e reîntoarcerea elegantă la o filozofie a culturii întemeiată pe o ontologie lingvistică unde însăși Fiinţa, găselniţa absolută filosofiei greceşti, ivită în câteva rânduri în limba germană a idealismului şi fenomenologiei, e redescoperită adăpostindu-se în secret în înţelesurile străvechilor prepoziţii româneşti. Şi mai e, în fine, cultul haiducilor de altădată sub al cărui suman se vede geaca de blugi a bişniţarul ce se strecoară pe sub nasul grănicerilor din Jimbolia. Naţionalismul ca ideologie de substituţie, ca filozofie retrogradă, ca rebeliune pro-piaţă. Pas de mai alege!

Se insistă azi pe cozile la alimente, pe raţionalizarea consumului din epoca rambursării datoriei externe, curg pe reţelele de socializare fotografiile cu tramvaiele supraîncărcate ce duceau schimburile de muncitori spre platformele industriale, ajunse azi ruine, când nu sunt înlocuite de construcţiile înghesuite şi şubrede ale speculei imobiliare. Se poate vorbi de penurie, de absenţă a legăturii dintre producători şi consumatori, de proastă gestiune şi centralizare stupidă, dar putem vorbi de criză? Nu de una majoră, căci nu există comparaţie cu Germania anilor 1920 sau Statele Unite din anii 1930.

Căderea

O altă cauză e fără îndoială mediocritatea conducătorilor. În URSS, generaţiile care înfăptuiseră Revoluţia sau care trecuseră peste năpasta înfruntării cu Germania şi aliaţii acesteia se stinseseră sau nu mai erau în putere. Demobilizării partidului şi concesiilor capitaliste li s-au dat răspunsuri contradictorii. În 1984 a fost ales ca secretar general al PCUS Konstantin Cernenko. El avea să conducă destinele URSS pentru un an de zile de pe patul despital. Le Canard enchaîné, jurnalul umoristic francez, trâmbiţase „victoria marxism-senilismului”. A fost o scurtă încercare de reînnodare cu mâloasa stabilizare brejneviană. Apoi, apare Mihail Gorbaciov, purtătorul speranţelor unei reînnoiri sovietice. E extrem de popular şi are arta de a se face apreciat de mase şi de parteneri. Şi azi presa apuseană îi menţine o imagine pozitivă: un tip cultivat, un reformator vizionar, poate niţeluş depăşit de epocă. Însă nu e chiar o opinie unanimă. Războiul rece produsese în universităţile americane o specializare bizară, dar cu un obiect ceva mai clar decât „studiile culturale”: „kremlinology”! Şi iată pe unul din cei mai informaţi kremlinologi făcând portretul lui Mihail Gorbaciov:

„un avocat care nu a practicat niciodată în domeniul legal, care a petrecut multă vreme în agricultură, care nu ştia nimic despre relațiile internaţionale, şi care a atras atenţia superiorilor săi ca prim secretar în zone turistice şi staţiuni de refacere, calificări potrivite pentru un prinţ de Monaco sau pentru un primarul din Las Vegas”1.

Cu avantajul perspectivei istorice, se poate spune azi în favoarea lui Gorbaciov că era un lider lipsit de fermitate, incert ideologic şi nepregătit pentru epoca sa. Ca majoritatea politicienilor zilelor noastre. Deciziile clicilor din Politburo nu era mereu la fel de proaste. Un semnal de reformă în spiritul celor doi creatori ai statului sovietic, Lenin şi Stalin, a fost alegerea lui Iuri Andropov. Fostul director CIA, Robert Gates, a spus-o într-un interviu cu Fred Halliday încă din 1995:

 „Cred că dacă Andropov ar fi fost cu 15 ani mai tânăr şi ar fi luat puterea în 1982, am fi avut şi azi de-a face cu Uniunea Sovietică, în declin economic şi înapoiată tehnic, dar încă alături de noi.”2

Fost muncitor, Andropov are o pregătire de autodidact, frecventând câteva figuri importante ale elitei sovietice, în primul rând Otto Kuusinen, liderul istoric al comunismului finlandez, şi Mihail Suslov, mentorul său, un fost apropiat al lui Stalin şi multă vreme principal ideolog al partidului. Ca şef al KGB şi apoi ca secretar general e intransigent faţă de criticii regimului, cum a fost cazul cu Alexander Soljenițîn. Conduce o luptă nemiloasă împotriva corupţiei şi pieţei gri, ce provoacă în 1981 condamnarea întregului aparat de conducere al partidului şi al guvernului republicii sovietice Azerbaidjan. Sobrietatea sa cvasi protestantă e teoretizată sub formula de „revenire la normele leniniste”: eliminarea risipei, accentul pus pe disciplina muncii, sporirea productivităţii, sporirea calităţii şi cantităţii echipamentelor domestice, a sănătăţii şi a hranei, retehnologizarea şi aplicarea cuceririlor informaticii în producţie etc. Este afirmat totodată refuzul de a intra în competiţie directă cu lumea consumerismului occidental prin apelul la dieta raţională, ridicarea nivelului cultural, dezvoltarea unei conştiinţe etice şi estetice muncitoreşti. Măsurile enumerate par bătrânicioase, însă au fost eficiente, fiind însoţite de un amplu proces de curăţare şi reînnoire a cadrelor, pe care-l vom numi epurare stalinistă de catifea. Principalul obiectiv vizat fiind, ca şi-n cazul binefăcătoarelor epurări staliniste, slăbirea puterii clasei parazitare birocratice şi afirmarea caracterului proletar al statului. În comparaţie, blândeţea gorbaciovistă a deschis calea consumului marketizat şi individualist al clasei de mijloc create de succesele economiei şi industriei sovietice. Clasa de mijloc nu are ideologie, ea devine însă contrarevoluţionară când se aliază cu elementele capitaliste şi cu nomenclatura coruptă.

Alternativa

Totuşi, chiar şi cu deschiderea şi abandonul epocii Gorbaciov nimic nu era încă jucat. Un Partid comunist puternic poate înghiţi elemente capitaliste şi poate accepta o contaminare cu elemente de piaţă fără a risca prăbuşirea Avem un bun exemplu. Pe 4 iunie 1989 China refuza destinul URSS. Deng Xiaoping convieţuise o vreme cu diverse curente gorbacioviste (adică, cu şefi de cabinet liberali ca Hu Yaobang sau Zhao Ziyang), apoi dă lovitura de forţă cu un nou prim ministru, Jiang Zemin, căruia i se acordă puteri sporite: ceea ce ar fi în terminologia republicană antică, dictator. E încă în viaţă şi se bucură de un statut aparte, ceea ce s-ar numi în terminologia creştinismului primitiv patriarh. La începutul protestelor, provocate de doliul după Hu, Deng se întâlneşte cu Gorbaciov la Beijing şi-i pune diagnosticul politic de „nebun”. Retrospectiv, Deng a fost vizionar. El a refuzat calea gorbaciovistă. Deng e refuzul reformei politice în favoarea implementării unei economii de piaţă controlate, cu menţinerea autorităţii şi a rolului conducător al PC. Dacă cineva ar relua genul antic al vieţilor paralele, i-ar găsi pe Deng şi pe Gorbaciov exemplari. Primul vine din războiul civil, exilul, înfruntarea cu Mao şi clica acestuia. Al doilea e un aparatcic pur… Deng e tatăl şi bunicul Chinei de azi. Gorbaciov e cioclul URSS. Din unele părţi ale Globului, primul rol pare mai respectabil. De la înfrângerea Imperiului Chinez în războaiele pentru opiu şi revoluţia din 1911, China nu a avut perioade îndelungate de pace. Nu a avut nicio generaţie fără zbucium social, politic şi militar. Revoluţia culturală şi epurarea maoistă a cadrelor (Deng e o victimă a revoluţiei culturale muncitoreşti) se înscriu în dansul chinez pe marginea prăpastiei. Deng avea întipărită în oase această istorie, ceea ce l-a împins spre prudenţă.

E aproape un consens din a spune azi că statul chinez a devenit capitalist. Mai prudent ar fi să vorbim despre o transformare a sa, o reacţie la dezvoltarea clasei mijlocii şi a scoaterii din sărăcie a unor largi pături sociale. Şi este el capitalist? Capitalul este menţinut sub control politic. Este menţinută proprietatea colectivă a solurilor şi a subsolurilor, naţionalizarea tuturor infrastructurilor; există în continuare o planificare centralizată, iar serviciile publice şi sectoarele strategice rămân în mâna statului; există control politic al monedei şi al ratelor de schimb; în fine există un partid omniprezent care domină statul.3 Toate acestea pot intra în categoria curentă și dragă noii stângi de „capitalism de stat”, dar ea a devenit atât de amplă, că aduce mai degrabă a scuză intelectuală a unui moralism mic-burghez decât a încercare de înţelegere a realităţilor istorice. Armonia socială visată de Partidul Comunist Chinez, reformat de Deng Xiaoping, înseamnă punerea în surdină a luptei de clasă. Desigur, China e condusă de o alianţă de clasă a capitaliştilor şi a păturilor mijlocii. Desigur, puţine elemente din conducerea partidului mai au origini muncitoreşti, dar aceştia par conştienţi că doar politicile sociale îi pot feri de un conflict direct cu populaţia. Şi mai e o distincţie greu de sesizat dinspre Europa, aşa cum insistă Remy Herrera: menţinerea unei separări specific chinezeşti între clasa dominantă şi elita politică. În vreme ce aceste două lumi trăiesc în perfectă comuniune şi fericit mariaj pe cele două maluri ale Atlanticului, o tradiţie asiatică care poate fi trasată cu uşurinţă până în veacul al XVIII-lea le separă. Încă din perioada avântului iniţial al capitalismului industrial, China rămâne prima putere economică mondială fără a deveni capitalistă. Prăbuşită sub atacurile imperialiste anglo-franceze, renăscută din războiul civil şi cel de eliberare naţională, ea nu a încercat nici măcar în perioada revoluţionară maoistă să domine în totalitate activitatea economică sau să realizeze pe deplin exproprierea capitaliştilor. Dacă azi maoismul rămâne apanajul maselor ţărăneşti sau al noilor generaţii aflate departe de putere, o remanenţă şi o speranţă, decontaminarea cadrelor tehnocrate ale partidului e sistematic realizată prin ample şi mediatice campanii anticorupţie. Ele sunt populare, eficiente şi legitimatoare.

Una din ideile fals paradoxale ale lui Slavoj Žižek era pledoaria sa în favoarea unui socialism birocratic, a cărui eficienţă ne-ar scuti de grija preocupării pentru necesităţile cotidiene. Desigur, el este necesar, dar în mod imediat, acesta trebuie dublat – cum ne arată experienţele reuşite ale epurărilor lui Stalin, schimbările de cadre ale lui Andropov sau campaniilor anticorupţie duse de Comisia de Disciplină a PCC sub Xi Jinping – de existenţa unor organe şi a unor instituţii care înspăimântă, terorizează şi menţin presiunea asupra unei tehnocraţii ce se va vrea atotputernică.

Ce mai rămâne?

Cu obişnuita sa perspicacitate (în general ignorată), Vladimir Putin caracteriza căderea URSS drept un „uriaş dezastru geopolitic” şi o „adevărată dramă a naţiunii ruse”. Aprecierea era făcută într-un discurs privind starea naţiunii din 2005, voit deformat de presa occidentală4. Avem de o parte o catastrofă vizând tragedia mai multor indivizi şi comunităţi rămase apatride, şi de cealaltă parte, pierderea sprijinului pentru o alternativă socialistă la dominaţia capitalului. Prăbuşirea simbolică a fost la fel de aspru resimțită ca şi consecinţele imediate: valurile de războaie fratricide ce au însângerat fostele frontiere sovietice din Tadjikistan până în Moldova, prăbuşirea sistemului public de învăţământ şi de sănătate, privatizări ce au dus la naşterea oligarhiei, violenţa antidemocratică a regimului Elţin etc.…

Pe de altă parte, preşedintele rus constata că dintr-o nenorocire s-a regenerat noua Rusie. E un discurs de proroc, căci un deceniu mai târziu, ţara sa avea să obţină două notabile succese naţionale şi internaţionale: recuperarea strategică a Crimeii din faţa unei Ucraine beliciste (2014) și blocarea strategiei imperialiste americane în Siria (2015), unde o revoluţie colorată a devenit rapid un război prin interpuşi care ar fi condus spre formarea de minicalifate gangstereşti şi principate mafiote, pe modelul ceva mai vechi al caraghiosului stat Kosovo sau, mai nou, al teritoriului libian devenit din stat viabil, chiar dacă autoritar, loc de târguri de sclavi şi de razzia soldăţeşti.

În ciuda optimismului afişat la Kremlin, pierderea pare azi irecuperabilă. Prin simpla sa existenţă, URSS garanta seriozitatea unor proiecte politice socialiste şi a unei alianţe imperialiste internaţionale. Dinspre primele putem azi privi cu teamă spre Venezuela lui Maduro, zdruncinată de probleme economice şi de o opoziţie insurecţională cu largă susţinere externă. Alte modele se află fie într-o izolare silită, cum e blocada criminală la care e supusă Cuba, fie culturală, China părând a relua calea Imperiului de Mijloc, suficient sieşi, fără ambiţii de a impune cuiva propriul model social. Cât despre lupta antiimperialistă, situaţia e şi mai tulbure, căci e cu neputinţă de gândit o asociere durabilă între bărbile Hamasului şi Hezbolahului, mustățile seculare ale socialismelor orientale sau latine, feţele rase ale nomenclaturii vietnameze sau obrazurile cochet nerase ale oligarhiei ruse.

 

În afară de nostalgie, mai rămân câteva învăţăminte practice:

 

1) Acapararea statului de către o forţă socialistă ajunsă la putere pe orice cale e un lucru bun. Se poate realiza prin revoluţie, biruinţă electorală, victorie sau înfrângere militară. Niciun alt regim nu a realizat progrese asemănătoare în ascensiunea socială, combaterea analfabetismului, sporirea siguranţei, generalizarea asistenţei sanitare şi ridicarea nivelului cultural;

2) Cooptarea elementelor tehnocrate prin cointeresarea lor în proiecte sociale şi ameninţarea pierderii funcţiilor e necesară. Suprimarea statului e mai degrabă o temă filosofică anarhistă sau întreprindere militară occidentală;

3) Cooptarea unor elemente capitaliste locale şi cointeresarea lor prin menţinerea plusvalorii şi ameninţarea exproprierii e utilă. E mai viabil un socialism cu capitalişti (China), decât un capitalism cu socialişti (Venezuela);

4) Păstrarea unei alianţe între păturile inferioare şi clasa de mijloc prin politici sociale şi conştientizarea pericolelor unui înfruntări sau a pauperizării trebuie să fie o politică permanentă.

________

1Anthony D’Agostino, Gorbachev’s Revolution, NYU Press, 1998, p. 76.

2 Apud Eric Hobsbawm, On History, The New Press, 1997, p. 245

3Remy Herrera, Zhiming Long,La Chine est-elle capitaliste, Editions Critiques, 2019.

4 Discurs anual adresat Adunării Federale a Federaţiei Ruse, 25 aprilie, 2005 (http://en.kremlin.ru/events/president/transcripts/22931)

***

 

Dana Domsodi- Revoluția, 30 de ani mai târziu. Through a Class darkly

 

Motto: „În schimb, acolo unde legile sunt scrise, săracul și bogatul au aceleași drepturi. Dacă puternicul pe slab îl ponegrește, acesta poate să-i răspundă, cel mic îl poate-nvinge pe cel mare, numai să fie cu dreptate.

Dovada libertății este întrebarea: Cine vrea spre binele cetății să dea un sfat temeinic?

Atunci e slobod fiecare, după cum poftește, să strălucească ori să tacă. Unde să afli, între cetățeni, egalitate mai deplină?“ (Tezeu, răspuns pentru crainicul din Teba, Euripide, Rugătoarele)

Tranziția, continuarea revoluției cu alte mijloace

„Există puține concepte care să fie ținta atâtor dispute precum revoluția […] puține lucruri sunt atât de ambigue“1, scria Kautsky în 1902. O definiție neutră a revoluției ne spune doar că aceasta este o transformare socială, o schimbare a formei de guvernare, o trecere la un sistem politic diferit, o transformare revoluționară adesea realizată prin intermediul violenței și confruntării civile. Chiar și utilizând această definiție standard, un lucru devine imediat limpede: pentru ca transformarea radicală a structurii sociale și a guvernării politice să aibă loc, atunci, sub o formă sau alta, revoluția poate fi înțeleasă ca un proces declanșat în urma unei victorii inițiale a unei părți dintre cele implicate în confruntarea revoluționară. În acest context, procesul românesc de tranziție devine o continuare a revoluției, dar cu alte mijloace, tocmai cu scopul realizării consecințelor prăbușirii unui sistem și a structurii sociale pe care o gira. Revoluției îi urmează un proces de decantare socială la fel de radical, la finalul căruia se vor putea identifica clar o serie de câștigători și o mulțime de perdanți.

Cetatea democratică postcomunistă nu s-a dovedit, decât formal, a fi o comunitate a egalilor. În mod ironic, dacă istoria teoriei politice pornește de la chestiunea vitală a definirii celor care pot face parte din viața politică a cetății, o problemă ce trimite de fapt la negocierea raportului politic dintre conducători și producători, este la fel de firesc, deși la antipozii democrației, ca la încheierea unui proces de tranziție să asistăm la repropunerea problemei în termeni complet inversați, și anume: cine nu mai poate face parte din viața politică și socială a cetății postcomuniste, problemă ce trimite și ea la aceeași relație dintre producători și conducători. Marii câștigători ai procesului de tranziției au fost, în primul rând, membrii claselor dominante ale capitalismului. Totuși, și din interiorul clasei producătorilor s-a ridicat o pătură câștigătoare, clasa de mijloc, un soi de nouă aristocrație a muncii, definită nu de poziția în raport cu capitalul (această condiție de dependență fiind aceeași pentru întreagă clasă a salariaților), ci de acces la o serie de privilegii, o relativă emancipare de condițiile materiale și o poziționare mai favorabilă față mecanismele de redistribuire publice și private. Din punct de vedere statistic, pentru a ne face o idee despre cantitatea acestei victorii, în ceea ce privește pătura medie, delimitarea clasei de mijloc nu este nici pe departe o chestiune simplă și lipsită de controverse. Astfel, dacă estimările naționale dau o clasă de mijloc constituită de 10-20% din populație, un studiu american dat publicității anul trecut arată că doar 1% dintre cetățenii români pot fi încadrați în clasa mijlocie globală, calcule care pun într-o lumină cel puțin nefavorabilă retorica locală a convergenței cu standardele de bunăstare occidentale.

Despre perdanții tranziției, adică despre grupurile sociale marginalizate sau afectate de un constant proces de marginalizare și excludere, s-a scris deja foarte mult. Săracii, bătrânii, cei lipsiți de acces la educație, cei din mediul rural, cei fără locuri de muncă, cei care fac parte din etnii minoritare, cei cu o anumită orientare sexuală și mulți alții au rămas pe dinafară. Pe măsură ce raționalitatea și guvernarea neoliberală câștiga în România, multe categorii sociale au devenit incompatibile cu utopia prosperității, iar bruma de politici și infrastructură socială ce-i mai ocrotea s-a cam evaporat și ea sub greutatea politicilor și măsurilor de dreapta.

La treizeci de ani de la revoluție, după o generație de căutare a prosperității, România e încă departe de realitatea statelor occidentale care i-au modelat, idealist, parcursul. Rapoarte peste rapoarte, raportori, comisii, observatori, consultanți, experți, activiști, concis, toată galeria națională și internațională de intervenții asupra socialului concordă asupra verdictului pentru salariați, iar acesta nu este nici pe departe satisfăcător. 1 din 5 muncitori se află sub pragul de sărăcie, două treimi dintre copii se află în stare de pauperitate, 80% dintre salariați câștigă, cel puțin pe hârtie, mai puțin de 500 de euro pe lună, totul în contextul unui trend de dereglementare a pieței muncii și de precarizare a forței de muncă, per total și pe sectoare slăbită în raport cu capitalul și pârghiile economico-politice ale acestuia.

Traseul acestei victorii a unora în detrimentul celor mai mulți reprezintă obiectul acestui text.

Dezvrăjirea istoriei, excepționalism și locuri comune

Deși s-a scris destul de mult în ultimii treizeci de ani despre tranziție, se pornește încă de la o singură interpretare, paradigma (noului) capitalism românesc livrată de Vladimir Pasti, care și doar prin simplul motiv că se regăsește în multe dintre analizele economico-politice ale tranziției, dar și prin forța sa explicativă și convingătoare, a devenit oarecum hegemonică. Deși în toți acești ani s-au adunat și elaborat date – vezi studiile impresionante din punct de vedere cantitativ ale lui Bogdan Murgescu sau Florin Georgescu, pentru a da doar două exemple din galeria analizelor mainstream – sprijinirea acestora pe interpretarea lui Pasti demonstrează amplu că datele nu grăiesc spontan și că empiricul rămâne opac în lipsa unei interpretări. Și în cazul lor, sprijinul pe interpretarea pastiană este explicit. Nici acest text nu face excepție de la ritualica, de acum, referire la Pasti, discutarea câtorva dintre ipotezele pastiene făcând obiectul direct al acestui text. Din pornire, două presupoziții: departe de a citi tranziția ca pe un armonios proces istoric liniar și natural, tranziția reprezintă transformarea relațiilor și structurii sociale, modificarea radicală a configurației de clasă, a raporturilor intra și interclasă, fiind nimic altceva decât o altă formă a unei confruntări asupra dominației sociale din interiorul și dintre clasele sociale cu interese contradictorii. Acesta e locul comun. Cealaltă presupoziție ia de bună teza excepționalismului românesc, și anume contingența istorică care a făcut în România necesară crearea unei clase locale de capitaliști, apariția locală a capitalismului fiind mediată de constituirea unei clase de capitaliști. De ce contingență? Deoarece bucuria Occidentului față de prăbușirea cortinei a fost limitată și de condițiile internaționale de contracție economică, ceea ce a însemnat că finanțarea externă a creării unor economii de piață funcționale în statele nou emancipate din socialism trebuia să opereze câteva alegeri ale Sofiei, unele state rămânând pe dinafară. La periferie, săracă, neinteresantă, relativ mare, România nu s-a bucurat inițial de interesul capitalismului și capitaliștilor occidentali, care au preferat să investească în zone la vest de România.

Din fericire pentru tranziția către capitalism și dat fiind caracterul sincretic al socialismului românesc, câteva dintre presupozițiile capitalismului au fost deja stabilite din vremea vechiului regim. Se opera deja cu o formă de comodificare generală a muncii, economia funcționa după bazele unei tip de diviziune tehnică a muncii perfect compatibilă cu capitalismul, exista infrastructura de producție, integrarea pieței românești cu piețele mondiale de desfacere și aprovizionare exista și ea etc. Lipseau însă câteva presupoziții material-abstracte: existența unei clase locale de capitaliști, sistemul financiar era încă rudimentar, juridic, formele de proprietate și activitate economică nu erau clar delimitate și protejate, exista o clasă de salariați prea protejați pentru a suferi efectele unei terapii de șoc capitaliste până la capăt, iar lipsa aplicării consecvente a imperativului productivității în condiții de eficientă și profitabilitate maximă era endemică, pe scurt, un coșmar friedmanian, o economie cu prea multe externalități și prea puține pârghii de presiune economică asupra societății. Deși piața funcționa încă din timpul socialismului, imperativul pieței, adică condiționarea totală a existenței de medierea pieței, nu era încă o realitate. Liderii politici și copiii revoluției aveau înaintea lor pusă problema tranziției către capitalism, iar răspunsul lor a fost pe cât de creativ, pe atât de confirmator, în raport cu tezele de bază ale curentului materialist al analizei istoriei sociale.

Nu este aici locul unei revizitări integrale a dezbaterilor legate de tranziția către capitalism;e suficient de menționat că pentru autorii din școala noului materialism istoric, apariția capitalismului a fost condiționată de transformarea relațiilor sociale de producție, exproprierea unei majorități lipsite de proprietate de la accesul la proprietatea comună, aproprierea privată a acesteia din urmă, declanșarea în agricultura engleză din secolul al XVI-lea a unui proces de producție care urmărea creșterea productivității muncii și capitalului în vederea atingerii unui grad satisfăcător de competitivitate în condițiile unei piețe din ce în ce mai integrate. Creșterea productivității și maximizarea profitului au fost chingile structurale în care s-a realizat comodificarea forței de muncă, adică eliberarea unei mase semnificative de oameni de munca în agricultură și de posibilitatea subzistenței în afara pieței, și livrarea lor unui proces istoric de producție în calitate de salariați, liberi să-și vândă forța de muncă și liberi de orice constrângeri extraeconomice feudale și premoderne de a face asta. Teoretic. Pe scurt, în cazul salariaților, căci asta îi face să fie ceea ce sunt, necesitatea și libertatea au fix același obiect. Libertatea de a munci și lipsa oricărei alte opțiuni pentru a supraviețui sunt, în cazul lor, același lucru, văzut însă din două perspective diferite. Desigur, miracolul – procesul prin care contingența istorică locală a devenit necesitate afirmată global – englez nu a putut să supraviețuiască și să se reproducă în lipsa unor minunate constructe abstracte, adică niște lucruri concrete care au determinația de a fi abstracte. Mai întâi, din interiorul sistemului, afirmarea și universalizarea imperativului legii valorii. Apoi, din perspectivă socială, apologia contractului liber între egali care schimbă între ei echivalenți, reafirmarea proprietății private și exclusive, cu tot cu apologia sa, pentru ca ulterior, suprastructura procesului de producție să ofere teoria pieței libere, a echilibrului natural, a economiei fără externalități, a statului minimal, a instrumentalismului instituțional, și multe alte concepte din bagajul ofensiv al economiei politice (neoclasice), declinată ca liberalism, ordoliberalism și neoliberalism. Desigur, nici istoria nu a stat cu brațele în sân, iar conjuncturile social-politice au demonstrat adesea falsitatea acestei paradigme naturalizante a capitalismului, politica economică reală deviind adesea, din fericire, de la idealismul (neo)clasic. Ironic și amar e totuși că această paradigmă rămâne dominantă și astăzi, diversele curente de teorie și istorie economică trebuind să se refugieze în diverse fortărețe ale istoriei și economiei heterodoxe, cu mai mult sau mai puțin succes.

Întorcându-ne, însă, în 1990, situația românească pare pe dos, iar opțiunea elitelor politice dominante pare să fi fost pentru crearea unui capitalism de sus în jos, prin susținerea constituirii unei clase de capitaliști. Dar cum se face o clasă capitalistă? Ce au în comun România din 1990 cu secolul XVI englez? Revenind la lucrurile de bază, crearea unei clase de capitaliști este determinată real de ceea ce reprezintă capitalul. Privit din perspectiva sa de bogăție materială, financiară, socială și culturală, crearea unei clase de capitaliști e pe jumătate rezolvată, necesare fiind doar aproprierea unor cantități specifice din elementele deja menționate. Capitalul e și asta, însă doar la suprafață, ceea ce face ca o lectură pur cantitativă a proceselor de acumulare să ascundă contradicția de clasă pe care această acumulare se bazează. Dacă, însă, privim capitalul ca pe o formă de relație socială, îndată apar pe masă raporturile antagonice dintre actorii sociali și se evidențiază și rolul complice al statului, atât în procesele de acumulare primitivă de capital, cât și în privarea unei mase largi de cetățeni de accesul la o serie de bunuri publice, întâmplător chiar mijloace de subzistență, importante în calitatea lor de a oferi asigurarea unei subzistențe liberă încă, chiar și parțial, de imperativul pieței.

Crearea unei clase locale de capitaliști ca proiect politic, primul dintre proiectele de țară ale unui stat clasist, poate fi un bun argument pentru înțelegerea acestei forme de capitalism care a apărut în România imediat postdecembristă ca o formă de capitalism constituit politic, în care aproprierea primitivă de capital s-a realizat cu ajutorul statului. O primă precauție trebuie luată aici, referitor la argumentul corupției, această etichetă moral-ideologică, ce planează încă asupra capitaliștilor locali și asupra relației dintre stat și diverși întreprinzători români. Dezbaterea în legătură cu corupția și lupta anti-corupției este mult prea amplă pentru a fi surprinsă mulțumitor aici. Și aici, ne bazăm pe argumentele lui Pasti care a demonstrat satisfăcător cum acest discurs anti-corupție a fost folosit inițial mai ales pentru a mijloci pătrunderea capitalului străin pe piața românească dominată de capitaliștii locali, apoi ca mantră justițiarist-moralistă a unei noi clase sociale corporativiste (produsul direct al impactului și ajustării structurii sociale operate de capitalul străin) și, ulterior, de tânăra clasă antreprenorială românească, atât în scopul dobândirii unei hegemonii politico-culturale, cât și al asigurării unor spații de manevră mai ample pe piața și în societatea românească. Desigur că există corupție, însă simpla etichetare cu verdictul corupt, corupți și corupție este mai degrabă o formă de a judeca decât de a cunoaște.

Dacă lăsăm la o parte corupția și ne întoarcem la crearea clasei locale de capitaliști, atunci un adevăr și mai neplăcut iese la iveală. Din zorii săi, statul și democrația românească au fost o afacere de clasă. Iar aici varianta locală de enclosure of the commons servește drept argument. Pentru crearea acestei clase de capitaliști era nevoie de concentrarea în mâini puține a avuțiilor individuale, împrăștiate în milioanele de buzunare ale cetățenilor pe care socialismul nu i-a trimis în capitalism cu mâna goală. Această realitate a fost una dintre primele condiții de posibilitate a capitalismului românesc. Acumularea primitivă sau marea apropriere a luat diverse forme și a putut să fie declanșată fiindcă deja o primă idee falsă justificativă a prins rădăcini în mințile românilor – îmbogățirea fără muncă –, deloc complet irațională, în contextul unui proces de pacificare socială orchestrat politic, prin constituirea politică a proprietății private ce a luat și forma marii împroprietăriri a maselor, plata pentru procesul de devalizare la care urmau să fie supuse.

În ceea ce privește formele de apropriere, acestea au vizat mai întâi activele bănești, iar schema de apropriere a luat forma jocurilor piramidale. Grăitoare în acest sens sunt Caritas, SAFI, SIF, dar și FNI, pentru a da doar exemplele cele mai răsunătoare. Pe măsură ce instrumentele financiare se complexificau și se diversificau, au apărut scheme mai elaborate, dar cu același scop, și anume aproprierea unor avuții private în mâinile unei noi clase de întreprinzători. Schemelor piramidale le-au urmat băncile populare și private, fondurile de investiții, apoi, pentru transferul mai direct al capitalului și activelor de stat în buzunare private, au luat naștere arieratele și firmele căpușă. Desigur, cea mai semnificativă captură a avut loc chiar în timpul privatizării proprietății de stat și a infrastructurii economice. În mod paradoxal, dacă privim tranziția ca pe o cursă, atunci mulți dintre marii învingători s-au format deja în primii ani. Nimic din toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără mijlocirea statului. Crearea infrastructurii legale pentru proprietatea privată și exclusivă, legile care protejau activitatea economică privată, protecționismul economic, lipsa voinței politice, iar în unele cazuri chiar lipsa totală a instrumentelor legale, pentru a sancționa apariția și funcționarea diverselor entități de colectare, concentrare și expropriere a bogăției private și publice, permiterea încălcărilor și rabatul de la principiile economiei de piață, derogările de la plăți etc. sunt doar câteva dintre mijloacele prin care statul a facilitat crearea capitalismului românesc și înavuțirea noilor elite postcomuniste.

În măsura în care era constituit politic, adică creat prin redistribuirea după criterii politice a avuției și veniturilor publice, capitalismul românesc a rămas unul hibrid, în sensul în care nu funcționa încă, la începuturile sale, sub imperativul creșterii productivității și al competitivității, precum și garantarea profitului și a maximizării ratei acestuia a fost inițial doar un rezultat al sprijinului din partea statului. Pe piață acționa într-adevăr o mână (in)vizibilă, dar era cea a statului. Să ne înțelegem, excepționalismul românesc, acceptând că așa ceva există, a fost crearea unui capitalism local în contextul prăbușirii socialismului, nu modalitatea în care acest lucru s-a și realizat. Implicarea statului în economie reprezintă o practică necesară și în țările capitaliste dezvoltate și astăzi, instrumentalizarea statului de către piețe și capital reprezentând chiar una dintre condițiile de posibilitate și reproducere a acestora din urmă. Banalitatea răului: statul e în condițiile actualului mod de producție o afacere de clasă. Optimismul voinței: statul poate fi deturnat și către interesele claselor producătoare. Retorica corupției ascunde acest adevăr prin chiar forma enunțării sale.

De cealaltă parte, marea devalizare a averii publice și a celei individuale nu ar fi putut avea loc fără marea pacificare a maselor. Schemele sociale de împroprietărire cu locuințe și pământ au funcționat pentru salariați, țărani, dar și pentru alte categorii vulnerabile, pentru toți cei care în aceasta logică a creării capitalismului românesc nu reprezentau altceva decât resurse materiale și sociale pentru formarea noilor clase dominante românești. Așa cum statul român a lucrat activ la crearea unei clase locale de capitaliști, tot așa a facilitat și subvenționat și crearea unei mase locale de proprietari de locuințe, pământ și acțiuni la fostele întreprinderi și unități de producție publice cu scopul atenuării consecințelor sociale ale proiectului de țară capitalist. Crearea noilor elite capitaliste dominante și demarcarea lor netă, prin acces la venituri și proprietăți, de marea masă a salariaților și a celor fără proprietăți nu a trecut neobservată. Violentele confruntări sociale, grevele și mineriadele din acea perioadă depun mărturie pentru rezistența la reorganizarea relațiilor sociale de producție ce avea să urmeze, deși o parte dintre aceste manifestări sociale au fost confiscate la rândul lor de elita politică în vederea acumulării de capital politic pentru continuarea implementării proiectului capitalismului național.

Pe măsură ce proiectul concentrării avuției și capitalului reușea, iar capitalismul românesc devenea o realitate, exproprierea maselor de oameni de la proprietățile și resursele publice își arăta efectele nefaste. Disponibilizările masive, scăderea abruptă a veniturilor și lenta reorganizare a producției în România au expus milioanele de salariați la varianta locală de ajustare structurală, care pentru milioane de cetățeni a însemnat evacuarea definitivă din câmpul muncii și din structura productivă românească. Dintre aceștia, 4,5 milioane au luat calea migrației, munca lor capitalizându-se de acum în contul economiilor și PIB-urilor societăților occidentale. Mulțimea de expropriați și-a inventat propria soluție, pe model malthusian, valurile succesive de migrație eliberând câmpul social de elementele lăsate pe dinafară de organizarea procesului de producție și de presiunea socială pe care această excludere din câmpul producției ar fi putut-o avea asupra socialului.

Acceptând teza lui Pasti conform căreia „tranziția postcomunistă a României a fost orientată spre crearea noilor elite sociale ale noului capitalism și demarcarea lor prin polarizarea deopotrivă a veniturilor și a proprietății; […] întreaga clasă politică românească a acționat ca și cum principalul său obiectiv socio-economic a fost îmbogățirea celor bogați și sărăcirea celor săraci, singura constantă a politicilor publice românești întreaga perioadă postcomunistă“2, devine clar că tranziția românească a fost o afacere de clasă, societatea românească închizându-se treptat de-a lungul unor rigide linii de clasă. O dată închisă structura socială, mecanismele de mobilitate de clasă s-au erodat și ele pe măsură ce logica neoliberală a competitivități s-a generalizat în condiții aprige de inegalitate socială. În acest context, proiectul delimitării de perdanții tranziției a prins contur în sânul societății civile, trăgând după el și constituirea bazinului electoral și social necesar noilor clase dominante. Compromisul societății civile cu elitele dominante a luat forma constituirii și privilegierii reprezentării politice a celebrei clase de mijloc, de acum înainte actor social privilegiat al tranziției.

În fine, o perspectivă dezvrăjită asupra tranziției arată caracterul pronunțat de clasă al acestui proces istoric local determinat atât de necesități structurale interne, cât și de conjuncturi politice și economice internaționale. În ceea ce privește presiunile asupra structurii interne, sectorul salariat pare să fi încasat cele mai dure lovituri, mai ales din post-criză încoace. Munca a pierdut definitiv în fața capitalului, cei mai afectați de această situație fiind cei aflați în straturile inferioare ale pieței muncii. Și delimitarea acestor straturi inferioare este în mod obiectiv destul de dificil de realizat, dacă ținem cont că în 2017, în România, 30,2% dintre angajați lucrau oficial pe salariul minim, iar 82,8% munceau, tot pe hârtie, pentru cel mult 2050 de lei. Doar veniturile a 2,8% dintre angajați săltau în 2017 peste 1000 de euro, însă asta nu schimbă cu mult tabloul dezolant al devalorizării obiective a forței de muncă, chiar și ținând cont de valurile succesive de măriri din sectorul public și cel privat.

Deși clasa salariaților români rămâne pauperă în raport cu ideal tipurile occidentale, nu se prefigurează la nivelul întregii clase nicio strategie comună de solidarizare și organizare împotriva propriei condiții vulnerabile în raport cu capitalul. Mai mult, clasa politică românească în tandem cu mediul de afaceri local (investitori români și internaționali deopotrivă) au reușit și să creeze un clivaj suplimentar de segregare a clasei salariaților prin concursul unor presiuni structurale contradictorii: competitivitatea crescută (rezultat direct al liberalizării excesive a pieței muncii) la angajații din mediul privat și protecționismul și remunerarea pe criterii politice a angajaților din sectorul public au condus direct la antagonizarea socială a celor două categorii de angajați. Acest conflict intraclasă reprezintă fundalul social al confruntării politice dintre facțiunea care cere demantelarea definitivă a statului bunăstării generale, adică stat minimal – să moară și capra vecinului! – și cei care doresc menținerea unei forme de stat social, mai ales în contextul unei explicite colaborări a aceluiași stat și a elitei politice social-democrate cu capitalul local și internațional. Din nou, fiind afacere de clasă, e firesc ca statul însuși să fie prima miză a unei confruntări intraclasă, purtată prin facțiunile sociale controlate de către elite sociale pe cât de diverse, pe atât de asemănătoare în ceea ce privește emanciparea lor totală de condițiile materiale și de muncă și raportul privilegiat față de capital. Politic, și aici lupta a fost deja câștigată, bugetari și corporatiști dezertând deopotrivă din rândurile social-democrației în cele ale dreptei (neo)liberale, convingerile de dreapta fiind condiția sine qua non de accedere la statutul de membru respectabil al societății (civile).

Stări de excepție și utopii elitiste

În măsura în care tranziția reprezintă un proces de transformare a relațiilor sociale și de reconfigurare socială este normal ca impactul său să se reverse și asupra formelor gândirii, adică a reprezentărilor și a viziunilor despre ceea ce este bun, drept sau dezirabil. Dintre toate aceste reprezentări, optez aici pentru investigarea unei periculoase idei, care în 30 de ani a reușit să devină dominantă – excluziunea socială a săracilor și blamul aruncat în cheie individualistă asupra sărăciei. Nu există o rețetă pentru constituirea ideologică a clasei de mijloc sau a societății civile, însă nu există nici constrângeri structurale care fac ca perioadei romantismului societății civile, tinereții sale, să-i corespundă cu necesitate delimitarea socială și lipsa de solidaritate față de cei săraci. Așadar, trebuie că această situație reprezintă o formă a unei contingențe locale ce merită și ea investigată. Să ne întoarcem, deci, la locul originar al crimei, acolo unde ideea că bogăția în postcomunism provine din redistribuire, nu din muncă, a luat naștere.

Povestea creării clasei locale de capitaliști și a maselor de proprietari ascunde o tendință cu implicații structurale și ideologice profunde. Dacă momentul inaugural al fondării capitalismului românesc postcomunist nu ia ca punct de plecare investiția în muncă – pace tuturor, însă acesta rămâne singurul motor real al creșterii avuției naționale și internaționale – și prin exploatare mai ales a celei private, ci redistribuția inechitabilă a proprietăților și veniturilor, atunci această viziune are toate șansele să discrediteze definitiv munca și pe cei dependenți de muncă pentru a supraviețui. Departe de a restitui muncii demnitatea și valoarea sa, postcomunismul a reconfirmat practicile mai vechi de devalorizare a forței de muncă, munca milioanelor de oameni fiind primul lucru de care societatea românească democratică s-a despărțit cu destul de multă voioșie. Cumva nici nu este atât de ciudat, vorba bancului, dacă muncim, când mai apucăm să facem bani.

Reversul ideologic final al acestei viziuni sociale a venit puțin mai târziu și se manifestă ca actual cult al antreprenorului dublat de un dispreț suveran față de săraci și sărăcie, votul social acordându-se în favoarea celor care apropriază bogăția și nu celor prin a căror muncă se creează. Nici contribuția intelectualilor nu trebuie uitată, unii dintre aceștia promovând activ în spațiul public echivalarea emancipării de muncă a celor avuți cu libertatea și, implicit, diseminarea tezei conform căreia sărăcia este fix opusul acestei libertăți. De aici decurgând nu ideea unui proiect de emancipare socială din sărăcie, așa cum ar fi fost firesc, ci ideea periculoasă că săracii pot fi ușor cumpărați neavând mijloacele exercitării unei rațiunii practice pure. Lipsiți de presupozițiile materiale ale libertății, valoare cardinală a ideologiei anticomuniste, pasul în direcția excluderii lor, cel puțin informale, de la statutul de cetățean cu drepturi și opțiuni a fost realizat și el. Discreditarea celor lipsiți de proprietăți de la dreptul de a fi reprezentați politic, excluderea din corpul politic – proiect aproape împlinit – a urmat excluderii lor din viața socială și din forul societății civile. Contrapartea acestei situații a fost și blamarea statului (asistențial) ca o formă de corupție politică, prin care o parte a clasei politice accede la putere prin intermediul unui practici compradoare, mizând pe condiția de nelibertate a unei pături dependente și ușor de controlat – dușmanul absolut al unei pături sociale luminate și libere. Libertatea a devenit incompatibilă cu asistența publică, criteriile performativității pe piață devenind și unicele criterii de legitimare politică și socială.

Sărăcia, deși endemică și confirmată de toate datele empirice, a devenit o stare de excepție în raport cu utopica diseminare socială a prosperității. Atâta doar că această prosperitate e o realitate mai degrabă abstractă decât concretă, iar asta nu în raport cu standardele filosofice al unei bunăstări ideale, ci chiar comparativ cu media UE a veniturilor, economiilor și PIB-urilor. Pentru a da doar un exemplu, în ceea ce privește convergența salariilor la nivelul Uniunii, salariile românești, pentru 2017, cântăreau cam un sfert din media salariilor în UE 28, asta în timp ce convergența prețurilor era de 52,2% în raport cu media europeană. Deși toate politicile publice ale elitelor politice românești postcomuniste au fost justificate din perspectiva creșterii gradului de prosperitate pentru majoritatea cetățenilor, instalarea efectivă a acestei prosperități nu a devenit niciodată o realitate pentru majoritatea cetățenilor români. Oazelor regionale și metropolitane cu niveluri de trai mai ridicate le corespund regiuni deșertificate economic și lipsite de infrastructură socială și industrială. În interiorul oazelor, polarizări masive ale veniturilor și proprietăților la un capăt și acumulare excesivă de datorii și precaritate la celălalt capăt, totul pe fondul unor obiceiuri de consum nesustenabile și ruinătoare pe termen mediu și lung. La periferia capitalismului, însemnele prosperității țin loc de prosperitate, iar cei lipsiți de mijloace pentru a accede la aceste însemne sunt livrați unei invizibilități sociale din care sunt scoși doar ocazional pentru a îndeplini funcția socială de perdanți și țapi ispășitori.

Opacitatea față de propria condiție de clasă și modurile subiective și obiective de negare a acestei condiții par să fie singurele constante la nivelul conștiinței clasei salariaților. Reinventați social ca actori, colaboratori, asociați, membrii ai echipei, team leaders, antrenori, mentori, influencers, clasă creativă, antreprenori de start-up și o miriadă de alte titulaturi, cei în continuare dependenți de muncă și de salariul lunar se privesc pe sine ca opuși maselor de salariați prinși în structurile inferioare ale economiei, deși structural au mai multe în comun cu aceștia decât cu clasa managerilor, capitaliștilor, rentierilor, politicienilor și a tuturor celorlalte elite sociale. De aici și resemnificarea sărăciei în termenii unui conservatorism clasic, ca treaptă inferioară a umanității, condiție morală deplorabilă, parazitism social sau condiție fatală de inferioritate economică. Resemnificarea sărăciei în termeni idealiști și idealizanți servește nu doar condamnării morale a sărăciei, cât mai ales ocultării determinațiilor structural-sistemice ale sărăciei și a căror devoalare ar evidenția similitudinile condiției de clasă la nivelul majorității masei salariate. Mai mult, diferența radicală de grad dintre cei aflați în condiții de sărăcie relativă sau absolută ascunde constantele condiției de clasă dincolo de contingența straturilor de pauperitate, acolo unde obiectiv, în inima structurii, bunăstarea relativă și sărăcia relativă își dau mâna.

Un revers al acestei demonizări a sărăciei este și articularea socială a unui sincretic elitism local în care elemente conservatoare și hiper-liberale se împletesc într-un întreg articulat de-a lungul câtorva tipuri de negații nedeterminate, precum anticorupție, antisărăcie, antisocial, antistat, totul pe fondul unei adeziuni necritice față de procesele de privatizare, liberalizare, dereglementare și destructurare a statului bunăstării. Pe scurt, fie forme de negare idealistă a condițiilor materiale sau forme idealiste de re-elaborare a realității. Acest tip de elitism s-a dezvoltat mai întâi ca rezultat al unei emancipări relative a creatorilor săi de condițiile materiale și de muncă, în contextul prăbușirii comunismului, ulterior transformându-se sub impactul preluării acestor idei de către societatea civilă, angajată fie a capitalului străin, fie a celui de-al doilea capital românesc. Spre deosebire de primul elitism intelectual anticomunist, noul elitism corporate pornea exact de la o anumită integrare în structura de producție globală, bine remunerată și care lăsa loc și pentru activism social local, înfierând alte tipuri de dependență față de muncă și de condițiile materiale. Practic, ceea ce a debutat ca instrument al unor elite intelectuale a sfârșit ca instrument în mâna unui război intra-clasă dintre salariații corporatiști și vechea și împuținata gardă a clasei muncitoare. Acesta este doar lectura la suprafață, fiindcă structural lupta dintre angajați reprezenta inițial doar o declinare a conflictului dintre capitalul internațional și cel local, un alt război purtat via proxi. Pe măsură ce acest elitism corporate se hegemoniza, și având o admirabilă pliabilitate instrumentală, el a fost preluat de societatea civilă românească în întregul său, cuprinzând mai multe straturi ale societății civile de piață și revărsându-se astfel și asupra altor categorii sociale vulnerabile, acestea din urmă pierzându-și orice drepturi de reprezentare politică sau protecție socială. Pentru clasa medie, miza acestei coterii elitiste corporate este tocmai evacuarea din spațiul public a oricăror alte facțiuni sociale în vederea asigurării unui avantaj competitiv pentru acces la privilegii, resurse și redistribuire socială în condiții de polarizare socială a veniturilor și proprietăților. Pe scurt, traiul puțin mai bun al unei categorii sociale minoritare este condiționat de blocarea constantă a accesului unei majorități sociale la distribuția, via piață sau stat, a resurselor. În spatele bătăliilor idealiste purtate de societatea civilă se ascunde acest adevăr grobian al unei competiții pentru resurse a celor căzuți sub celebra decilă privilegiată (cei top 10%) care posedă împreună, la nivel global, 82% din întreaga bogăție, dixit chiar raportul Credit Suisse din 2019. Pentru elitele dominante, acest tip de elitism difuzat de sus în jos servește ca justificare și apologie a propriei poziții sociale, după cum reprezintă și o izolare totală față de orice tip de critică socială la adresa sa.

Sfârșitul tranziției, sfârșitul democrației?

Istoria conflictelor inter- și intra-clasă, pe care am surprins-o foarte parțial aici, în contextul dezvoltării capitalismului în România, nu este nici pe departe încheiată, deși după treizeci de ani victoria unora asupra altora pare să se instaleze definitiv. Judecând după nivelul conflictului social, acum aflat la faza oamenii de bine/ societate civilă activă versus asistați sociali, privați versus bugetari, proprietari versus săraci, lanțul de echivalențe putând continua, putem doar spera că măcar ne aflăm la spartul târgului și că instalarea dreptelor în toate instituțiile puterii va precipita un deznodământ social pentru bătălia dintre „cetățeni“ și excluși. Deși este la fel de probabil și că prima victimă a împlinirii tranziției democratice să fie chiar sacrificarea democrației înseși. Mărturisesc, e o observație făcută în contextul unor violente și clasiste dezbateri sociale în prag de alegeri. Mai există, totuși, șansa amară ca salvarea de noi înșine și propria victorie să vină tot din capitalism, în contextul iminentei declanșări a unei noi crize economice globale, ce ar avea măcar darul de a oferi puțină claritate de clasă celor confortabil aflați în poziție de dependență față de el.

____________

1. Karl Kautsky, Social Revolution, Charles Kerr & Co, 1903, p.5
2. Vladimir Pasti, Noul capitalism românesc, Editura Polirom, București 2006, p. 137

[Vatra, nr. 10-11/2019, pp. 59-70]

 

Similare

Anchetă: Noile științe sociale clujene

septembrie 24, 2014

În „Ancheta”

Claudiu Gaiu – Socrate ar fi fost cosmonaut sovietic

martie 18, 2020

În „Eseu”

Claudiu GAIU – Fără urmare. Pe marginea lecturii lui Günther Anders, Obsolescenţa omului II

decembrie 15, 2016

În „Cronica teoriei”

https://revistavatra.org/2020/02/06/revolutia-romana-la-bilant-2-4/

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(Si despre strangularea generalului MILEA…) Corvin Lupu despre desfășurarea efectivă a Loviturii de Stat din decembrie 1989 – partea 2

https://www.youtube.com/watch?v=X9xthm3ErLQ

//////////////////////////////////////////

 

Requiem pentru visul american. Cele 10 principii ale concentrarii bogatiei si puterii – Noam Chomsky

 

In Requiem pentru visul american. Cele 10 principii ale concentrarii bogatii si puterii, Noam Chomsky (unul dintre marii intelectuali publici de stanga si marii intelectuali publici in genere) identifica principiile si mecanismele pe baza carora, in decursul ultimilor patruzeci de ani, neoliberalismul a transformat „visul american” („You’re born poor, you work hard, you get rich“) intr-un cosmar al inegalitatii economice si politice tot mai mari (o transformare, de altfel, care a avut loc in multe alte parti ale globului). Desi acest proces ca atare a inceput in anii ’70, Chomsky arata ca acesta reflecta o tendinta mai profunda de concentrare a puterii, detectabila inca din zorii republicii americane, cand unul dintre Parintii Fondatori, James Madison, scria cu o sinceritate de invidiat ca menirea Senatului este sa protejeze o minoritate a celor foarte bogati de actiunile majoritatii. (Vladimir Bortun)

Noam Chomsky indreapta proiectorul intelectului sau spre ideologia utopica a neoliberalismului, care sustine ideea absurda ca pietele ar trebui sa dicteze toate aspectele societatii umane. El diseca efectele dezastruoase ale acestei ideologii asupra societatii noastre si explica modul in care corporatiile au indoctrinat publicul, mediul academic si mass-media pentru a accepta un proiect care a devastat vietile si a distrus conceptul de bine comun. Fiecare promisiune facuta de sustinatorii neoliberalismului este o minciuna. Puterea de a-si scrie propriile legi si reglementari a creat in cele din urma un sistem economic mafiot si un sistem politic mafiot, vizibile in cresterea puterii demagogului Donald Trump. (Chris Hedges)

Un bestseller New York Times!

„In perioada Marii Crize, iar eu sunt indeajuns de batran ca sa-mi amintesc, situatia era proasta – mult mai proasta decat azi. Dar aveam sentimentul ca exista o iesire undeva, candva, si ca lucrurile se vor indrepta.“ – Noam Chomsky

In aceasta carte fundamentala pentru studiul resorturilor inegalitatii contemporane, Noam Chomsky analizeaza principiile neoliberalismului si decripteaza structura de adancime ale actelor si faptelor economice din ultimele cateva decenii. Care sunt cele zece principii ale concentrarii bogatiei si puterii in America de azi? Sunt destul de simple, dar spuse intr-o maniera imperativa: reduceti democratia; modelati ideologia; reganditi economia; transferati sarcina; atacati solidaritatea; controlati reglementarea; orchestrati alegerile; autorizatia de fabricare; marginalizati populatia.

In Requiem pentru visul american, Chomsky dedica un capitol fiecaruia dintre aceste zece principii si le sustine cu referinte citate in extenso din unele texte inconturnabile pentru istoria ideilor, texte care i-au influentat rationamentul si optiunile politice.

https://www.librariaonline.ro/stiinte_umaniste/stiinte_politice/requiem_pentru_visul_american_cele_10_principii_ale_concentrarii_bogatiei_si_puterii-chomsky_noam-cartex-p10124981

//////////////////////////////////////////

 

 

Nu există nicio conspirație capitalistă și bogații nu sunt atotputernici

Rainer Zitelmann

Prima publicare: 17 februarie 2023 https://doi.org/10.1111/ecaf.12558

1 INTRODUCERE

Potrivit sociologului elvețian Jean Ziegler ( 2018 , p. 45), adevărații conducători ai lumii sunt super-bogații, care sunt

un grup mic de bărbați și femei de naționalități, religii, origini diferite, dar toți asemănători între ei prin energia, lăcomia, disprețul față de cei slabi, indiferența față de binele comun, orbirea față de soarta planetei și soarta oamenilor care trăiesc pe ea. 1

Sunt, spune Ziegler, „monștri reci” ( 2018 , p. 56), „oligarhi ai capitalului financiar globalizat” care au devenit „guvernul lumii reale” (p. 119). Dar oamenii nu își dau seama de acest adevăr șocant, deoarece „o mână de miliardari controlează majoritatea mass-media… Ei se asigură că nicio informație excesiv de șocantă despre victimele ordinii lor mondiale canibalice nu intră în conștiința colectivă” (pp. 97-8).

În fiecare zi, presa publică articole și știri despre grupuri de lobby puternice care influențează politica și poate chiar dictează ce legislație ar trebui să adopte guvernele. Bătălia dintre nonconformiști (băieții buni), care descoperă conspirații sinistre inițiate de corporații puternice (băieții răi, adesea marionetarii capitaliști ai politicienilor corupți), este un trop comun la Hollywood. În campaniile electorale americane este larg acceptat faptul că, dacă vrei să devii președinte, poți reuși doar dacă reușești să strângi miliarde de dolari din donații – de pe Wall Street, de la companii farmaceutice și de apărare puternice, de la lobby-ul armamentului, de la sindicate foarte mari și alte grupuri de interese speciale. În mintea teoreticienilor conspirației de dreapta, politica este controlată de miliardari de stânga, cum ar fi George Soros, în timp ce din punctul de vedere al teoreticienilor conspirației de stânga, sforile sunt trase de miliardari libertarieni, cum ar fi frații Koch. Chiar și mass-media se află în buzunarele unei mâini de plutocrați. De exemplu, Washington Post aparține unuia dintre cei mai bogați oameni din lume, fondatorul Amazon, Jeff Bezos, încă din 2013. În fața acestor dovezi copleșitoare, cu siguranță nu există nicio îndoială: banii conduc!

Și asta nu e tot: criticii „inegalității sociale” susțin că problema se agravează. Odată cu creșterea inegalității, se spune că influența exercitată de bogați asupra politicii este în creștere. În urmă cu mai bine de un deceniu, economistul Paul Krugman ( 2011 ) scria în The New York Times că trăim într-o „societate în care banii sunt din ce în ce mai concentrați în mâinile câtorva oameni și în care această concentrare a veniturilor și a averii amenință să ne transforme într-o democrație doar de nume”. Colegul său, Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, a afirmat în colecția sa de eseuri, Marele Diviz , că politica „reprezintă din ce în ce mai mult interesele celui de 1%” (Stiglitz,  2015 , p. xix). Noam Chomsky, probabil cel mai cunoscut critic al capitalismului din SUA, scrie că „adevărata concentrare a puterii se află într-o fracțiune de 1%” din populație: „Ei obțin exact ceea ce vor, pentru că, practic, ei conduc locul” (Chomsky,  2015 , p. 140).

Aș dori să contracarez această percepție dominantă cu trei teze, pe care le voi ilustra cu câteva exemple:

Cei bogați pot exercita într-adevăr influență politică, dar nu sunt nici pe departe atât de puternici pe cât ar vrea să ne facă să credem mass-media, filmele de la Hollywood și unii academicieni cu o părtinire anticapitalistă.

Faptul că bogații contribuie la modelarea agendei politice, de exemplu prin lobby, nu este doar legitim într-o democrație pluralistă, ci și important și necesar. Și ar trebui să observăm că nu este neobișnuit ca legile care sunt în interesul bogaților (de exemplu, reducerile de impozite și dereglementarea) să beneficieze și celor mai slabi membri ai societății.

Oricine crede că lobbyiștii bogați, în urmărirea propriilor interese particulare, exercită prea multă influență asupra politicii, trebuie cu siguranță să susțină mai puțin guvern , nu mai mult . La urma urmei, cu cât statul intervine mai mult în economie (prin subvenții și reglementări excesive), cu atât mai mare este influența pe care o pot exercita lobbyiștii.

2 GERMANIA

Dacă bogații ar fi atât de omnipotenți și și-ar consolida din ce în ce mai mult puterea, ne-am aștepta ca ei să fie foarte mulțumiți de evoluțiile politice recente. În Germania, cel puțin, însă, acest lucru nu este nicidecum cazul.

În 2013/14, o echipă de cercetare a realizat un total de 160 de interviuri aprofundate (60-90 de minute) cu membri importanți ai comunității de afaceri germane (Walter & Marg,  2015 , p. 19). Aceștia au constatat o atitudine puternic negativă în rândul elitei de afaceri față de politică:

Tonul este pesimist. Astăzi, [Germania] se află încă într-o poziție sănătoasă – nu în ultimul rând datorită companiilor ca motoare ale societății – dar dacă nu se iau în curând contramăsuri, acest statut riscă să fie pierdut din cauza tergiversării și a erorilor politicienilor… Minciună, incompetență, egoism – astfel de acuzații și remarci disprețuitoare la adresa politicienilor de frunte se aud frecvent din rândul elitei de afaceri din Germania. (2015, p. 129)

La începutul lunii aprilie 2021, unul dintre cei mai influenți manageri din Germania a acordat un interviu care a stârnit vâlvă. Wolfgang Reitzle, președintele Linde, una dintre cele mai valoroase companii din Germania, a declarat:

După aproape 16 ani de Merkel, Germania este, în multe privințe, o situație dificilă. Există deficiențe aproape peste tot: birocrația noastră este blocată în era faxului, există un blocaj în digitalizare, o gaură neagră a internetului de mare viteză, deficiențe masive în infrastructură și școli bolnave. Și acestea sunt doar câteva exemple de eșecuri rușinoase pentru o națiune industrială de top. (Boldt,  2021 )

Prin aceste comentarii, Reitzle aborda probleme importante nu doar pentru economie, ci și pentru societate în ansamblu. Acestea au fost mult timp neglijate – și nu doar de elita politică a Germaniei. În țările din lumea occidentală, cheltuielile sociale au crescut masiv în ultimele decenii, în timp ce mult prea puțin s-a cheltuit pentru infrastructură și educație. Dacă „marile afaceri” ar stabili cu adevărat agenda politică, atunci prioritățile politice ar fi cu siguranță foarte diferite. Exasperarea față de politică și politicieni, exprimată de elita afacerilor germane, este cât se poate de ușor de înțeles.

Am beneficiat de perspectiva unui expert timp de 15 ani, deoarece am fost proprietarul unei firme de consultanță de relații publice de top. Printre clienții noștri s-au numărat două dintre cele mai importante asociații din industria imobiliară germană („lobbyiști”), Immobilienverband Deutschland (pe care am consiliat-o timp de 14 ani) și Federația Imobiliară Germană – ZIA (pe care am consiliat-o timp de opt ani). În acești ani, nu am avut nici cea mai mică impresie că firme puternice determinau agenda politică a guvernului.

Dimpotrivă. Companiile și asociațiile imobiliare se aflau într-o luptă defensivă constantă împotriva politicienilor care le făceau viața din ce în ce mai dificilă. Munca „lobbyiștilor” din industrie nu era aceea de a promova o agendă centrată pe afaceri, ci mai degrabă o luptă constantă pentru a preveni ceea ce considerau ei a fi cel mai rău. Acolo unde am avut o perspectivă directă asupra mecanismelor politicii, asociațiile nu au avut o influență mare. Nicidecum. De obicei, nu au reușit să convingă guvernul să le accepte propunerile sau să le recunoască problemele în legislația planificată. De exemplu, asociațiile au sugerat în mod constant măsuri pentru simplificarea codului construcțiilor, dar s-a întâmplat opusul – există acum, în mod incredibil, 25.000 de reglementări diferite în legislația germană privind construcțiile.

Desigur, asociațiile ar trâmbița cu mândrie fiecare mică victorie. Există o congruență particulară de interese aici: criticii capitalismului sunt dornici să-i prezinte pe lobbyiștii din mediul de afaceri ca fiind atotputernici, iar grupurile de lobby însele au interesul să se prezinte ca fiind mai puternice decât sunt în realitate. La urma urmei, ele sunt sub presiunea așteptărilor ridicate ale membrilor lor, care sunt mult prea adesea dezamăgiți atunci când lobbyiștii lor nu realizează mai mult și care adesea nu reușesc să înțeleagă detaliile proceselor decizionale politice.

O caracteristică esențială a societăților pluraliste este aceea că diverse grupuri de interese – companii, sindicate, organizații de mediu – își susțin toate interesele și punctele de vedere. Faptul că și bogații au un rol de jucat în încercarea de a modela agenda politică nu merită neapărat critici, orice ar spune oponenții. În trecut, Prusia și alte state aveau un sistem electoral cu trei clase, în care voturile cetățenilor care plăteau impozite mai mari contau mai mult decât cele ale celor care plăteau puține sau deloc impozite. Acele vremuri au apus de mult. Dar faptul că bogații – în mare parte antreprenori – încearcă să se asigure că vocea lor, ca minoritate în cadrul societății, este auzită este la fel de legitim ca și pentru alte grupuri. Contrar neînțelegerilor larg răspândite, democrația nu echivalează cu dominația nerestricționată a majorității asupra minorității, nici măcar asupra bogaților. Aceasta ar fi o „dictatură a proletariatului” marxist-leninistă, nu o democrație pluralistă.

3 STATELE UNITE

Statele Unite sunt în general considerate o țară în care bogații exercită o influență deosebit de puternică asupra evoluțiilor politice. De ani de zile, politicieni anticapitaliști precum Bernie Sanders, un senator anterior independent, și Alexandria Ocasio-Cortez, o democrată de stânga, au bătut toba în jurul influenței tot mai mari a bogaților asupra politicii americane.

Însă dacă banii ar fi cumpărat puterea politică, Donald Trump nu ar fi fost niciodată candidatul republican la președinția SUA în 2016. Această onoare i-ar fi revenit mai probabil lui Jeb Bush, care a reușit să strângă mult mai multe donații politice. Chiar și Benjamin I. Page și Martin Gilens, politologi și doi dintre cei mai proeminenți susținători ai tezei conform căreia politica americană este determinată de bogați, recunosc că „majoritatea contribuabililor cu mulți bani – și majoritatea experților și funcționarilor publici republicani – au susținut alți candidați”. Mai mult, „pozițiile lui Trump au mers direct contrar opiniilor donatorilor bogați și ale americanilor bogați în general” (Page & Gilens,  2017 , pp. 100-1).

În plus, dacă banii ar fi determinat rezultatele politice, Trump nu ar fi câștigat niciodată alegerile din 2016. Candidata democrată Hillary Clinton ar fi triumfat, așa cum recunosc Page și Gilens: „Candidata mai bine finanțată pierde uneori, așa cum a făcut însăși Hillary Clinton” (2017, p. 104). Clinton și aliații săi, inclusiv comitetele sale mixte, Partidul Democrat și Comitetele de Acțiune Politică care au susținut-o, au strâns peste 1,2 miliarde de dolari pentru întreaga campanie, conform documentelor finale de campanie depuse la Comisia Electorală Federală (Allison et al.,  2016 ). Trump și aliații săi au strâns doar aproximativ 600 de milioane de dolari.

Interesant este că „niciun CEO din topul Fortune 100 nu a donat bani campaniei electorale a lui Trump până în septembrie 2016. Victoria sa nu a provenit din influența celor bogați, ci mai degrabă din opoziția de la bază față de elitele bogate de pe coastă” (Edwards și Bourne,  2019 , p. 22).

Dacă banii ar putea cumpăra puterea politică, atunci nici Joe Biden nu ar fi fost nominalizat și nu ar fi devenit președinte. Poate că Casa Albă i-ar fi revenit în schimb bogatului antreprenor Michael Bloomberg, care, la momentul depunerii candidaturii sale pentru partidul democrat, era al optulea cel mai bogat om din lume, cu o avere de 61,9 miliarde de dolari, potrivit Forbes (Kamarck,  2020 ). Cel mai probabil, Bloomberg a cheltuit mai mulți bani proprii (și i-a cheltuit mai repede) în campania sa electorală decât orice alt candidat din istorie – aproape 1 miliard de dolari în puțin peste trei luni, așa cum reiese din documentele Comisiei Electorale Federale privind finanțarea campaniei (Allison & Niquette,  2020 ). În mod neobișnuit, Bloomberg și-a finanțat singur campania și nu a acceptat nicio donație.

Bloomberg nu este nicidecum singurul candidat a cărui avere nu i-a permis să își realizeze ambițiile politice. Republicanul Steve Forbes a cheltuit 69,2 milioane de dolari pentru candidaturile sale la nominalizările din 1996 și 2000, dar a câștigat doar câțiva delegați; în 2020, miliardarul manager de fonduri speculative Tom Steyer a investit 200 de milioane de dolari din propria avere și a rămas fără niciun delegat (Kamarck,  2020 ). În alegerile primare republicane din 2008, Mitt Romney a cheltuit de peste două ori mai mult decât John McCain – o mare parte din banii săi – dar s-a retras din cursă în februarie, lăsându-l pe McCain să obțină nominalizarea republicană (Edwards & Bourne,  2019 , p. 25).

Frații Koch au fost întotdeauna descriși de criticii capitalismului ca fiind printre cei mai periculoși pro-capitaliști de pe planetă, dar David Koch a învățat cât de greu este să transformi banii în putere politică încă din 1980, când a fost unul dintre principalii susținători ai Partidului Libertarian și a candidat la vicepreședinție: a obținut doar 1% din voturi (Page & Gilens,  2017 , p. 98).

În istoria alegerilor americane, unii candidați democrați au avut tendința de a strânge bani de la donatori mari, iar alții, precum Bernie Sanders, s-au bazat mult mai mult pe donații mai mici. În alegerile primare din 2016, 60% din donațiile către campania lui Sanders au provenit de la persoane care au donat mai puțin de 200 de dolari (Page & Gilens,  2017 , p. 96).

Același lucru este valabil și pentru candidații republicani. Barry Goldwater și Patrick Buchanan, de exemplu, au mobilizat amândoi un număr mare de mici donatori, în timp ce candidați precum Jeb Bush au fost susținuți în principal de mari donatori.

Într-un articol de opinie din New York Times din 2016, fostul președinte al Comisiei Electorale Federale, Bradley A. Smith ( 2016 ), a concluzionat că puterea banilor politici este supraevaluată:

Deși banii sunt esențiali pentru a informa publicul și a da ascultare tuturor opiniilor, aceste alegeri dovedesc încă o dată că banii nu pot face ca alegătorii să fie pe placul opiniilor pe care le aud. Jeb Bush nu este singurul candidat finanțat generos care s-a retras din cursă… Răul reprezentat de „banii în politică” este mult exagerat.

Larry M. Bartels ( 2017 ) a criticat inegalitatea și influența celor bogați din SUA în cartea sa „Unequal Democracy” . El a examinat efectul estimat al cheltuielilor inegale de campanie în 16 alegeri prezidențiale americane din 1952 până în 2012, menționând că „candidații republicani și-au depășit cheltuielile adversarilor democrați în 13 dintre aceste alegeri”. Însă doar în două alegeri, și anume cel al lui Richard Nixon din 1968 și cel al lui George W. Bush din 2000, Bartels a concluzionat că „candidații republicani au câștigat alegeri strânse pe care foarte probabil le-ar fi pierdut dacă nu ar fi putut să-și depășească cheltuielile adversarilor democrați” (2017, p. 98). Și având în vedere că Hillary Clinton – așa cum se arată mai sus – a strâns donații considerabil mai mari decât Donald Trump în alegerile din 2016, au existat doar două din 17 alegeri din 1958 încoace în care cheltuielile inegale de campanie au fost factorul decisiv într-un scrutin.

Cu toate acestea, presupunerea „banii fac lumea să se învârtă” rămâne populară, în special în Statele Unite. Unul dintre cele mai frecvent citate studii academice care pretind să demonstreze puterea banilor în SUA este lucrarea din 2013 „Democrația și preferințele politice ale americanilor bogați” de Benjamin I. Page, Larry M. Bartels și Jason Seawright. Este surprinzător faptul că această lucrare este citată în mod repetat ca dovadă a măsurii în care bogații determină politica. La urma urmei, cu doar 83 de respondenți, baza de cercetare pentru un studiu cantitativ a fost foarte mică. Mai mult, toți respondenții studiului proveneau din zona metropolitană Chicago. În plus, mulți dintre respondenți nu se calificau cu adevărat drept super-bogați: doar 36 din cei 83 dețineau active în valoare de peste 10 milioane de dolari.2

Studiul Page și colab. se referă la date colectate în 2011. Ar fi cu siguranță interesant de aflat, mai bine de zece ani mai târziu, dacă respondenții bogați au obținut ceea ce și-au dorit de la politicienii americani. După cum indică și titlul studiului lor, acești cercetători au dorit să identifice preferințele politice ale americanilor bogați. Dintre cele 11 elemente menționate de respondenți, deficitele bugetare au fost cea mai mare preocupare. Astfel, din perspectiva a 87% din acest eșantion de bogați, aceasta a fost cea mai mare problemă pe care factorii de decizie din SUA ar trebui să o abordeze. Pe ultimul loc, cu doar 16%, s-au aflat schimbările climatice. Autorii au concluzionat că „accentul pus contemporan la Washington pe reducerea deficitului bugetar federal abordează ceea ce este, de departe, cea mai importantă problemă în mintea americanilor bogați – deși nu a publicului american în ansamblu” (Page și colab.,  2013 , p. 68).

La zece ani după studiu, datoria națională, a cărei reducere era principalul obiectiv al bogaților din America, conform acestui sondaj, crescuse de la 15,6 trilioane de dolari la 28,4 trilioane de dolari, aproape dublându-se. La momentul sondajului, datoria națională se situa la puțin sub 100% din PIB-ul SUA; astăzi este peste 133%. Dacă, mai presus de toate, bogații doreau o reducere semnificativă a datoriei naționale, nu au obținut-o de la Barack Obama sau Donald Trump – și cu siguranță nu de la Joe Biden.

Într-adevăr, agenda politică a lui Joe Biden este dominată chiar de problema menționată cel mai rar de americanii bogați în sondaj, și anume lupta împotriva schimbărilor climatice prin intermediul Green New Deal-ului (care merge mână în mână cu o creștere semnificativă a datoriei naționale).

4. LOBBYING ȘI INFLUENȚĂ POLITICĂ

Așadar, bogații exercită vreo influență asupra politicii? Desigur că o fac, dar mai puțin în ceea ce privește problemele importante care fac obiectul unor dezbateri publice aprinse și care determină direcția generală a politicii. Autorii studiului Page și colab., citat mai sus, au constatat că puțin sub jumătate (44%) dintre participanții la sondaj au recunoscut că prioritățile lor s-au concentrat pe un interes economic personal destul de restrâns, mai degrabă decât pe „marile probleme”. Autorii citează, de exemplu: încercarea „de a determina Trezoreria să își onoreze angajamentul de a extinde finanțarea TARP către o anumită bancă din Chicago”, „să înțeleagă mai bine noile reglementări ale Legii Dodd-Frank și modul în care acestea îmi vor afecta afacerea [bancară/finanțelor]”, „obținerea de autorizații pentru pescuit și fauna sălbatică pe terenuri amenajate” sau „solicitarea de aprobări de reglementare” pentru clienții lor (Page și colab.,  2013 , p. 54).

Analistul politic american John York, care a pus întrebarea „Amenință creșterea inegalității veniturilor democrația?” într-un eseu din 2017, a concluzionat că activitățile lobbyiștilor sunt mai degrabă îndreptate spre promovarea unor astfel de interese specifice decât spre redefinirea liniilor generale ale politicii guvernamentale. Iar acest lucru, a susținut el, ar putea fi cel mai bine prevenit prin limitarea influenței guvernului asupra economiei:

Constrângerea guvernului ar avea, de asemenea, avantajul de a reduce cantitatea de bani în politică… Eliminarea reglementărilor care distorsionează piața liberă și trucează jocul pentru cei conectați politic, reducerea contractelor guvernamentale inutile și a comisioanelor pentru acoliți și denunțarea politicienilor care se angajează în aceste practici ar opri râul de bani care curge către Washington D.C. la sursă. (York,  2017 )

York a citat mai multe exemple despre cum companiile care au refuzat să facă donații majore sau să se implice în activități de lobby au suferit dezavantaje politice și au fost în cele din urmă forțate de politicieni să își schimbe poziția. Astfel de practici ar putea fi cel mai probabil prevenite prin limitarea puterii guvernului. „Dacă guvernul federal ar fi menținut în limitele sale constituționale, statutul de persoană din interiorul statului Washington nu ar conta nici pe departe la fel de mult ca acum.”

Acest autor nu a văzut niciun semn că influența politică exercitată de cei mai bogați cetățeni ai Americii a crescut:

Nu există dovezi că influența celor înstăriți asupra principalelor rezultate ale politicilor a crescut odată cu creșterea inegalității veniturilor. Contrar a ceea ce ne-am aștepta citind studiile despre inegalitate și democrație, cheltuielile pentru programele de asistență socială în beneficiul săracilor au crescut dramatic, iar povara fiscală asupra celor bogați a crescut în ultimele decenii. (York,  2017 )

În Statele Unite, care sunt întotdeauna considerate un exemplu deosebit de evident al inegalității flagrante și în creștere, cheltuielile sociale ca pondere din PIB au crescut de la 9,6% la 14,3% între 1980 și 2018, o creștere de 50% (Edwards & Bourne,  2019 , p. 24).

În cartea sa din 2012, „Afluence and Influence” (Bogăție și Influență) , Martin Gilens a susținut că alegătorii mai bogați au o influență mai mare asupra politicii din Statele Unite decât alegătorii din grupurile cu venituri mici. El a examinat 1.923 de întrebări din sondajele de opinie publică efectuate în SUA între 1981 și 2002, completate cu seturi de date din 1964 până în 1968 și 2005/06 (Gilens,  2012 , pp. 57, 53). El a continuat să analizeze opiniile politice ale membrilor grupurilor cu venituri mici, medii și superioare și apoi a comparat răspunsurile acestora din sondajele de opinie cu politicile guvernamentale din anii care au urmat fiecărui scrutin. El a evidențiat ceea ce el a numit „inegalitate reprezentativă”, despre care a susținut că este evidentă prin faptul că opiniile grupurilor cu venituri mici și, în unele cazuri, medii aveau șanse mai mici de a fi implementate de guvern decât cele ale grupului cu venituri superioare. Este demn de remarcat, totuși, că, deși această „inegalitate reprezentativă” se aplică problemelor religioase, politicii externe și politicii economice, ea nu se aplică bunăstării sociale. După cum a recunoscut Gilens, „Domeniul bunăstării sociale este singurul domeniu de politici examinat în care divergența preferințelor între grupurile de venit nu duce la o scădere substanțială a receptivității la preferințele americanilor mai puțin înstăriți”. Potrivit lui Gilens, acest lucru se datorează faptului că „americanii săraci și cu venituri medii au aliați puternici care tind să le împărtășească preferințele cu privire la aceste probleme”, cum ar fi Asociația Americană a Pensionarilor, unul dintre cele mai influente grupuri de lobby din Statele Unite (Gilens,  2012 , p. 121).

În domeniul politicii economice, pe de altă parte, Gilens a raportat că opiniile grupurilor cu venituri mici sunt mai puțin susceptibile de a fi auzite. Ce politici credea Gilens că ar duce la „o mai mare egalitate reprezentativă în sfera economică”? El a sugerat că, pentru a aborda inegalitatea reprezentativă, politicile ar trebui „să ducă la un salariu minim mai mare, indemnizații de șomaj mai generoase, o reglementare corporativă mai strictă… și un regim fiscal personal mai progresiv în general” (Gilens,  2012 , p. 117).

Însă este îndoielnic dacă un salariu minim mai mare, impozite mai mari pentru bogați și reglementări mai stricte sunt neapărat în interesul clasei muncitoare. Cei doi președinți americani care au fost cel mai vehement criticați în ultimele decenii pentru reprezentarea unilaterală a intereselor bogaților și pentru reducerea birocrației sunt Ronald Reagan și Donald Trump. Într-adevăr, ambii au impus reduceri substanțiale de impozite pentru bogați și au dereglementat în anumite domenii, dar se poate spune că acest lucru i-a ajutat mai mult pe cei cu venituri mici – prin creșterea locurilor de muncă și, în multe cazuri, a veniturilor – decât multe politici care au avut ca scop explicit sprijinirea lor.

Visul american al mobilității veniturilor, despre care mulți astăzi consideră că s-a transformat într-un coșmar al nemulțumirii, era viu și sănătos în anii 1980: 86% dintre gospodăriile care se aflau în cea mai săracă chintilă de venit în 1981 urcaseră pe scara economică, ajungând într-o chintilă superioară până în 1990. Procentul gospodăriilor sărace care au urcat până în cea mai bogată chintilă de venit între 1981 și 1990 a fost într-adevăr puțin mai mare decât procentul celor care au rămas în cea mai săracă chintilă. Numărul americanilor care câștigau mai puțin de 10.000 de dolari pe an a scăzut cu 5% în anii 1980, în timp ce numărul celor care câștigau peste 50.000 de dolari a crescut cu 60%, iar numărul celor al căror venit anual depășea 75.000 de dolari a crescut cu un uimitor 83% (Niskanen și Moore,  1996 , p. 20).

Există multe mituri despre anii Reagan, cum ar fi afirmația persistentă – și pernicioasă – că albii bogați au fost singurii beneficiari ai politicilor lui Reagan în detrimentul afro-americanilor mai săraci. În timpul președinției lui Donald Trump – cel puțin înainte de pandemia de coronavirus – șomajul în Statele Unite a scăzut la un minim istoric, iar situația economică s-a îmbunătățit pentru persoanele cu venituri mici, afro-americani și latino-americani, factori care i-au permis lui Trump, în a doua sa campanie electorală prezidențială din 2020, să obțină câștiguri semnificative în rândul acestor grupuri de alegători care în mod tradițional i-au evitat pe republicani. Așadar, afirmațiile făcute de criticii capitalismului conform cărora politicile care beneficiază bogații trebuie să fie dăunătoare pentru săraci nu rezistă examinării amănunțite.

5 POLITICIENI BOGATI?

Dar cum rămâne cu observația că majoritatea membrilor Congresului Statelor Unite sunt ei înșiși foarte bogați? „Practic toți senatorii americani și majoritatea reprezentanților din Cameră fac parte din top 1% atunci când ajung… În general, principalii factori de decizie din ramura executivă în materie de comerț și politică economică provin, de asemenea, din top 1%”, așa cum subliniază Joseph Stiglitz (Stiglitz,  2015 , p. 92). În ce măsură influențează averea lor personală politicile acestor factori de decizie?

Au existat numeroase cercetări privind relația dintre averea congresmenilor americani și comportamentul lor electoral. Martin Gilens, care critică în general influența bogaților asupra politicii americane, recunoaște în această privință că nu există nicio dovadă a unei legături între averea lor și deciziile politice luate de membrii Congresului sau ai Camerei Reprezentanților:

Luate împreună, analizele descrise mai sus sugerează că interesele și preferințele personale ale legislatorilor le pot influența votul în Congres, dar că îngrijorarea cu privire la creșterea averii membrilor Congresului este probabil nejustificată. Cel puțin în ceea ce privește politica economică în sens larg, liberalii și conservatorii sunt la fel de predispuși să se găsească printre cei mai bogați membri ai Congresului și printre cei cu cele mai puține resurse. Este imposibil de spus cu certitudine dacă reprezentanții SUA s-ar comporta diferit dacă salariile lor i-ar plasa la mijlocul distribuției veniturilor din SUA, mai degrabă decât spre vârf. Dar se pare că diferențele substanțiale existente în ceea ce privește statutul economic între membrii Congresului nu sunt legate de modelele generale de vot privind politica economică. (Gilens,  2012 , p. 238)

Reprezentanții Congresului Național al Poporului din China, care include probabil un număr considerabil de miliardari, ar zâmbi probabil doar cu milă la soarta omologilor lor americani. Pe de altă parte, în alte țări occidentale, inclusiv în Germania, membrii legislativului nu sunt nicidecum la fel de înstăriți ca în Statele Unite. Dar este oare întotdeauna un dezavantaj să ai politicieni bogați?

Un politician bogat este adesea mult mai independent și mai liber în procesul său decizional decât unul care depinde în întregime de partidul său. Un exemplu din Germania ar fi reprezentantul Uniunii Creștin-Sociale, Peter Gauweiler, care este un avocat strălucit și a înregistrat adesea cel mai mare venit dintre toți membrii parlamentului german, Bundestag. Independența sa financiară i-a permis să-și urmeze propriile convingeri și să aibă opinii care nu se încadrau în linia partidului. Un reprezentant care și-a petrecut întreaga viață în politică – și nu poate face nimic altceva – nu are această independență intrinsecă.

În vremurile de demult, averea era de fapt o cerință explicită pentru ocuparea unor funcții politice. Din primele zile ale Romei, de-a lungul Republicii Romane și perioadei imperiale până în antichitatea târzie, averea era, mai presus de toate, cea care determina poziția și influența unui cetățean. Elita economică a servit întotdeauna și ca elită politică. De exemplu, împăratul Augustus a stipulat că doar cei care dețineau un milion de sesterți puteau deveni senatori; 400.000 de sesterți erau o condiție prealabilă pentru intrarea în nobilime.

Problema cu multe parlamente de astăzi nu este, cu siguranță, faptul că în ele sunt activi prea mulți antreprenori, ci chiar opusul. După alegerile federale din Germania din 2017, Frankfurter Allgemeine Zeitung a publicat un articol cu ​​titlul „De două ori mai mulți antreprenori în Bundestag” (FAZ,  2017 ). Numărul acestora crescuse de la doar 35 în legislatura anterioară la 76 în alegerile din 2017 (dintr-un total de 706 reprezentanți). O mai mare expertiză economică și o gândire antreprenorială mai profundă ar putea cu siguranță să îmbunătățească politica, nu să o înrăutățească. În Bundestagul ales în 2021, ponderea antreprenorilor printre reprezentanții nou aleși a scăzut de la 2% la 1,4% ( Welt,  2021 ).

Se poate argumenta că, dacă bogaților din țările occidentale li se poate reproșa, nu este vorba de implicarea excesivă în politică, ci de lipsa de implicare . Acest lucru este probabil valabil mai ales pentru acei oameni bogați care sunt și susținători ai capitalismului. În timp ce vocile criticilor capitalismului, precum George Soros și Tom Steyer, care pledează vehement pentru impozite mai mari pentru bogați, pot fi auzite cu voce tare, susținătorii capitalismului rareori se exprimă în public. Page și Gilens vorbesc despre „tăcerea publică a majorității miliardarilor”. David Koch, care a oferit sprijin financiar punctelor de vedere libertariene, a făcut un singur comentariu public propriu despre politica fiscală într-o perioadă de zece ani; fratele său, Charles Koch, nu a făcut niciun comentariu public pe aceste teme (Page & Gilens,  2017 , p. 106).

Page și Gilens raportează că

Tăcerea publică a majorității miliardarilor contrastează puternic cu disponibilitatea unui grup mic și neobișnuit de miliardari – inclusiv Michael Bloomberg, Warren Buffett și Bill Gates – de a se pronunța despre politici publice specifice… Toți trei au favorizat o plasă de siguranță socială substanțială, impozite progresive și o reglementare moderată a economiei. Un american obișnuit care ar încerca să judece ce gândesc și fac miliardarii americani despre politică ascultându-i pe Bloomberg, Buffett sau Gates ar fi indus în eroare. (2017, p. 106)

Această observație este corectă și indică un element cheie al problemei: presiunea publică de a critica capitalismul este atât de mare încât îi reduce la tăcere chiar și pe miliardari, în timp ce oamenii bogați care susțin impozite mai mari pentru bogați și o reglementare guvernamentală mai strictă sunt liberi să-și exprime opiniile fără nicio grijă. Oamenii bogați care cred în privat că capitalismul este sistemul superior și care sunt sceptici cu privire la rolul supradimensionat al guvernului ar trebui probabil să fie mai îndrăzneți și să participe mai activ la discursul public.

6. CORUPȚIA EXISTĂ MAI PUȚINĂ ÎN ȚĂRILE LIBERE DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC

Relația dintre bani și puterea politică poate fi o problemă reală în țările în care bogăția nu depinde în primul rând de ideile antreprenoriale, ci de influența politică și de accesul la pârghiile puterii. Cu cât statul are mai multă putere, cu atât este mai probabil ca lobbyismul și corupția să înflorească. Țările cu guverne excesiv de puternice tind, de asemenea, să fie țări cu corupție rampantă. Rusia, de exemplu, ocupă un slab loc 136 (din 180) în Indicele de Percepție a Corupției pentru 2021 (Transparency International,  2021 ). În Indicele de Libertate Economică din 2022 al Heritage Foundation (Miller et al.,  2022 ), Rusia se află pe un îndepărtat loc 113. Dintre țări precum Rusia, este clar că avem nevoie de mai mult – nu de mai puțin – capitalism, unde legăturile dintre afaceri și politică sunt prea strânse.

Mulți oameni asociază „capitalismul” cu „corupția”. Însă, așa cum a scris economistul Alan H. Meltzer: „Infracțiuni precum luarea de mită pot fi publice sau private și sunt frecvente în multe națiuni, dar sunt cele mai frecvente acolo unde oficialii guvernamentali au cea mai mare autoritate” (Meltzer,  2012 , p. 13). Opinia conform căreia corupția este deosebit de răspândită în țările capitaliste este greșită. Opinia opusă este adevărată, după cum confirmă o comparație între Indicele de Percepție a Corupției și Indicele de Libertate Economică .

Indicele Libertății Economice , publicat de Heritage Foundation încă din 1995, este considerat pe scară largă un clasament al capitalismului. Conform indicelui, țările cu cele mai scăzute niveluri de corupție au și cel mai ridicat grad de libertate economică. Cele zece țări cu cea mai mică corupție se află toate, fără excepție, în categoriile „libere” sau „în mare parte libere” ale indicelui: Singapore, Danemarca, Finlanda, Noua Zeelandă, Elveția și Olanda se numără printre cele zece țări cele mai libere din punct de vedere economic – și toate se numără printre cele zece țări cele mai libere din punct de vedere economic!

În schimb, țările din ultimele zece locuri în Indicele de Percepție a Corupției sunt, de asemenea, clasificate drept „reprimate” în Indicele Libertății Economice . Cele două țări cu cele mai slabe performanțe în Indicele de Libertate Economică din 2022 , Venezuela și Coreea de Nord, se numără, de asemenea, printre cele mai slabe performanțe în Indicele de Percepție a Corupției . Cu cât statul intervine mai mult în viața economică, cu atât sunt mai mari oportunitățile de a mitui oficialii guvernamentali. Prin urmare, oricine dorește să limiteze influența lipsită de etică sau chiar criminală asupra politicii politice de către cei bogați nu ar trebui să pledeze pentru un guvern mai mare, ci pentru unul mai mic.

Recent am vizitat Georgia, o țară în care corupția era endemică. L-am întâlnit pe economistul profesor Gia Jandieri, o figură esențială în lupta împotriva corupției, care mi-a explicat cele mai eficiente măsuri anticorupție (în afară de concedierea tuturor celor aproximativ 35.000 de ofițeri de poliție dintr-o singură mișcare): „Cel puțin la fel de important pentru combaterea corupției a fost ca reformele să elimine multe reglementări și reguli inutile”. Aceasta oferă o lecție cheie pentru alte țări: reducerea reglementărilor guvernamentale reduce și oportunitățile de corupție. În 2004, Georgia se clasa pe locul 133 în Indicele de Percepție a Corupției . Până în 2021, aceasta urcase pe locul 45 din 180.

Cei care vor să limiteze influența bogaților ar trebui, în primul rând, să limiteze puterea guvernului și a clasei politice. La urma urmei, abia atunci când guvernul își consolidează influența asupra distribuției resurselor economice, cei bogați sunt mai predispuși să încerce să câștige influență sau chiar să mituiască politicienii.

Și ar trebui să rezistăm narațiunei care insistă că interesul public este constant sub presiunea marilor afaceri și a celor super-bogați. Căci nu există o conspirație capitalistă, iar bogații nu sunt atotputernici. Interesant este că un sondaj realizat în numeroase țări a arătat că anticapitaliștii sunt semnificativ mai înclinați spre teorii ale conspirației decât pro-capitaliștii (Zitelmann,  2023 , cap. 14).

 

 

NOTE

 

1 Acest articol se bazează pe capitolul 5 din cartea lui Rainer Zitelmann, În apărarea capitalismului / În apărarea capitalismului (Zitelmann, 2023Toate traducerile din surse germane sunt realizate de autor.

2 Page și colab. (2013, p. 53). Trebuie să recunosc că este dificil să se realizeze studii care să îi implice pe cei foarte bogați. Am realizat un studiu pe 45 de germani bogați, toți având active nete în valoare de peste 10 milioane de euro – majoritatea având o valoare cuprinsă între 30 de milioane de euro și 1 miliard de euro. Dar al meu a fost un studiu calitativ mai degrabă decât cantitativ (Zitelmann, 2018).

REFERINȚE

Allison, B. și Niquette, M. ( 2020 ). Bloomberg a donat aproape 1 miliard de dolari campaniei sale prezidențiale . Bloomberg UK , 20 martie. https://www.bloomberg.com/news/articles/2020-03-20/bloomberg-gave-almost-1-billion-to-his-presidential-campaign?leadSource=uverify%20wall (accesat la 20 decembrie 2022).

Google Scholar

Allison, B. , Rojanasakul, M. , Harris, B. și Sam, C. ( 2016 ). Urmărirea cursei financiare prezidențiale din 2016. Bloomberg , 9 decembrie. https://www.bloomberg.com/politics/graphics/2016-presidential-campaign-fundraising/?leadSource=uverify%20wall (accesat la 18 decembrie 2022).

Google Scholar

Bartels, L. ( 2017 ). Democrația inegală: Economia politică a noii epoci de aur ( ediția a 2-a ). Princeton University Press.

Google Scholar

Boldt, K. ( 2021 ). Top-Manager Reitzle wirft Bundesregierung bei Corona-Politik Versagen vor . Welt , 3 aprilie. https://www.welt.de/wirtschaft/article229695277/Corona-Politik-Wolfgang-Reitzle-uebt-scharfe-Kritik-an-Bundesregierung.html (accesat la 18 decembrie 2022).

Google Scholar

Chomsky, N. ( 2015 ). *Requiem pentru visul american *, în * Cele 10 principii ale concentrării bogăției și puterii* , Seven Stories Press.

Google Scholar

Edwards, C. și Bourne, R. ( 2019 ). Explorarea inegalității bogăției . Analiza politicilor nr. 881. Institutul Cato.

Google Scholar

FAZ ( Frankfurter Allgemeine Zeitung ) . ( 2017 ). Doppelt so viele Unternehme im neuen Bundestag [De două ori mai mulți antreprenori în noul Bundestag] . 30 septembrie. https://www.faz.net/aktuell/wirtschaft/deutlich-mehr-unternehmer-im-bundestag-15225816.html (accesat la 18 decembrie 2022).

Google Scholar

Gilens, M. ( 2012 ). Afluență și influență: Inegalitatea economică și puterea politică în America . Princeton University Press. https://doi.org/10.1515/9781400844821

Vedere

Google Scholar

Kamarck, E. ( 2020 ). Dacă banii nu vă pot cumpăra voturi, ce pot cumpăra? Lecții din campania lui Michael Bloomberg din 2020. Brookings , 5 martie. https://www.brookings.edu/blog/fixgov/2020/03/05/if-money-cant-buy-you-votes-what-can-it-buy-lessons-from-michael-bloombergs-2020-run/ ( accesat la 18 decembrie 2022).

Google Scholar

Krugman, P. ( 2011 ). Oligarhie, stil american . New York Times , 3 noiembrie. https://www.nytimes.com/2011/11/04/opinion/oligarchy-american-style.html (accesat la 18 decembrie 2022).

Google Scholar

Meltzer, A. ( 2012 ). De ce capitalismul? Oxford University Press.

Google Scholar

Miller, T. , Kim, A. și Roberts, J. ( 2022 ). Indexul libertății economice 2022. Heritage Foundation. https://www.heritage.org/index/pdf/2022/book/2022_IndexOfEconomicFreedom_FINAL.pdf (accesat la 20 decembrie 2022).

Google Scholar

Niskanen, W. și Moore, S. ( 1996 ). Reduceri de impozite pe partea ofertei și adevărul despre bilanțul economic al lui Reagan . Policy Analysis nr. 261. Institutul Cato.

Google Scholar

Page, B. , Bartels, L. și Seawright , J. ( 2013 ). Democrația și preferințele politice ale americanilor bogați . Perspectives on Politics , 11 ( 1 ) , 51–73 . https://doi.org/10.1017/S153759271200360X

Web of Science®

Google Scholar

Page, B. și Gilens, M. ( 2017 ). Democrația în America? Ce a mers prost și ce putem face în această privință? University of Chicago Press.

Vedere

Google Scholar

Smith, B. ( 2016 ). Puterea banilor politici este supraevaluată . New York Times , 29 februarie. https://www.nytimes.com/roomfordebate/2016/02/25/does-money-really-matter-in-politics/the-power-of-politcal-money-is-overrated (accesat la 18 decembrie 2022).

Google Scholar

Stiglitz, J. ( 2015 ). Marea Diviziune; Societăți inegale și ce putem face în privința lor . Penguin.

Google Scholar

Transparency International . ( 2021 ). Indicele de percepție a corupției . https://www.transparency.org/en/cpi/2021 (accesat la 18 decembrie 2022).

Google Scholar

Walter, F. și Marg, S. ( 2015 ). Sprachlose Elita? Wie Unternehmer Politik und Gesellschaft sehen . BP-Gesellschaftsstudie, Rowohlt Verlag.

Google Scholar

Welt . ( 2021 ). Weniger Landwirte, mehr Steuerberater – das sind die Berufe der neuen Abgeordneten [Mai puțini fermieri, mai mulți consultanți fiscali] . 3 aprilie. https://www.welt.de/wirtschaft/article234058756/Bundestagswahl-Das-sind-die-Berufe-der-neuen-Abgeordneten.html (accesat la 18 decembrie).

Google Scholar

York, J. ( 2017 ). Amenință inegalitatea crescândă a veniturilor democrația? Document de informare nr. 3227, 30 iunie . Heritage Foundation. https://www.heritage.org/sites/default/files/2017-06/BG3227.pdf (accesat la 18 decembrie).

Google Scholar

Ziegler, J. ( 2018 ). A fost atât de schlimm am Kapitalismus? Antworten auf die Fragen meiner Enkelin . C. Bertelsmann.

Google Scholar

Zitelmann, R. ( 2018 ). Elita bogaților: Un studiu inovator despre psihologia super-bogaților . LID Publishing.

Google Scholar

Zitelmann, R. ( 2023 ). În apărarea capitalismului: Demontând miturile . Republic Book Publishers (ediție SUA). În apărarea capitalismului: Demontând miturile . MB2000 (ediție Marea Britanie).

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/ecaf.12558

///////////////////////////////////////////

 

 

Jeffrey Epstein a fost un infractor sexual. Cei puternici l-au primit cu brațele deschise oricum…

Det. Aici

https://www.nytimes.com/2019/07/13/nyregion/jeffrey-epstein-new-york-elite.html?action=click&module=RelatedCoverage&pgtype=Article&region=Footer

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Averea lui Jeffrey Epstein ar putea fi mai degrabă o iluzie decât un fapt

Protestatarii au afișat luni fotografii cu Jeffrey Epstein, un finanțator acuzat de trafic sexual, în fața tribunalului federal din Manhattan.

Protestatarii au afișat luni fotografii cu Jeffrey Epstein, un finanțator acuzat de trafic sexual, în fața tribunalului federal din Manhattan.

De James B. Stewart, Matei Goldstein, Kate Kelly şiDavid Enrich

Când procurorii federali au anunțat săptămâna aceasta acuzații de trafic sexual împotriva lui Jeffrey Epstein, l-au descris ca fiind „un om cu mijloace aproape infinite”. Aceștia au susținut că vasta sa avere – și cele două avioane private – îl făceau un risc de zbor.

Dl. Epstein este descris în mod curent ca un miliardar și un finanțator strălucit și a cotrecut cu cei puternici, inclusiv cu foști și viitori președinți. Chiar și după ce a pledat vinovat în 2008 într-un caz de prostituție din Florida, s-a promovat drept un vrăjitor financiar care folosea modele matematice arcane și a menționat adesea numele prietenilor laureați ai Premiului Nobel. Le spunea potențialilor clienți că trebuie să investească minimum 1 miliard de dolari. În perioada de vârf a carierei sale, la începutul anilor 2000, o revistă spunea că a angajat 150 de persoane, unele lucrând în clădirile istorice Villard Houses de pe Madison Avenue.

O mare parte din aceasta pare a fi o iluzie și există puține dovezi că dl Epstein este miliardar.

Averea domnului Epstein s-ar putea să fi depins mai puțin de perspicacitatea sa în matematică și mai mult de legăturile sale cu doi bărbați – Steven J. Hoffenberg, fost proprietar al The New York Post și un escroc notoriu condamnat ulterior pentru organizarea unei scheme Ponzi de 460 de milioane de dolari , și Leslie H. Wexner, miliardarul fondator al unor lanțuri de retail, inclusiv The Limited, și director executiv al companiei care deține Victoria’s Secret.

Dl. Hoffenberg a fost partenerul dlui Epstein în două oferte de preluare eșuate din anii 1980, inclusiv una a Pan American World Airways, și avea să susțină ulterior că dl. Epstein a făcut parte din schema care l-a adus la închisoare – deși dl. Epstein nu a fost niciodată acuzat. Cu dl. Wexner, dl. Epstein a format o legătură financiară și personală care i-a nedumerit pe asociații de lungă durată ai bogatului magnat al comerțului cu amănuntul, care era singurul său investitor declarat public.

[Președintele Trump a fost cândva prieten cu Jeffrey Epstein. Acum „nu mai este fan”. ]

Firma domnului Epstein, Financial Trust Company, nu a publicat nicio situație financiară auditată sau niciun raport de performanță care să susțină afirmațiile sale privind priceperea în investiții. Într-un document depus la instanță în 2002, domnul Epstein a declarat că are 20 de angajați, mult mai puțini decât cifrele raportate la acea vreme. Șase ani mai târziu, a pierdut sume mari de bani în criza financiară. Iar prietenii și patronii – inclusiv domnul Wexner – l-au părăsit după ce a pledat vinovat pentru acuzațiile de prostituție în 2008.

Domnul Epstein, în vârstă de 66 de ani, este fără îndoială foarte bogat: Numai proprietățile sale imobiliare – una dintre cele mai mari conace private din Manhattan, o proprietate în Palm Beach, un apartament din Paris, propria insulă din Caraibe și o fermă imensă în New Mexico – valorează peste 200 de milioane de dolari. Firma sa de investiții a declarat că deținea un capital de 88 de milioane de dolari de la acționari în 2002.

Video

Se încarcă playerul video

Finanțiatorul Jeffrey Epstein, cunoscut pentru stilul său de viață extravagant și legăturile sale cu cei bogați și puternici, se confruntă cu noi acuzații de exploatare a zeci de tinere în scopuri sexuale.CreditCreditRick Friedman/Corbis, via Getty Images

Se pare că acesta a făcut afaceri și a tranzacționat valute prin Deutsche Bank până acum doar câteva luni, potrivit a două persoane familiarizate cu activitățile sale comerciale. Dar, pe măsură ce a apărut posibilitatea unor acuzații federale, banca a încheiat relația cu domnul Epstein. Nu este clar care era valoarea acelor conturi la momentul închiderii lor.

Un avocat al domnului Epstein, Reid Weingarten, nu a răspuns mesajelor prin care i s-a solicitat comentarii.

 

 

 

 

Influențe timpurii

Det.aici

https://archive.is/yPrrX

///////////////////////////////////////////

Un consilier al premierului Ilie Bolojan propune măsuri radicale la ANAF: structura de astăzi este nefuncțională

DIN ARTICOL

Nazare, mulțumit de ANAF Consilierul premierului Ilie Bolojan, Ionuț Dumitru, a afirmat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24 că Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) nu este funcțională în prezent și e nevoie de o abordare mai radicală. El a dat exemplul Greciei în acest sens.

Citește mai mult la:

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/economistul-ionut-dumitru-consilier-al-premierului-propune-desfiintarea-anaf-e-nefunctionala-trebuie-o-abordare-mai-radicala-3418507?utm_medium=cross_exit&utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=article

/////////////////////////////////////////

(Elon Musk a aruncat internetul în aer cu un clip din ’92, după care și-a cerut scuze: „S-a ajuns prea departe”)Sute de nume din dosarul agresorului sexual Jeffrey Epstein vor fi dezvăluite. Ce persoane importante se află pe listă

Adrian Cochino

Fostul președinte al SUA Bill Clinton și prințul Andrew se află pe lista persoanelor care au avut legături cu Epstein, scriu BBC și The Guardian, lucruri parțial cunoscute de public. Nume noi ar putea ieși însă la iveală.

 

Cuprins:

Bill Clinton, probabil cel mai important om de pe listă

Rețeaua lui Epstein

Aproape 200 de nume ce ar putea avea legături cu rețeaua de trafic sexual condusă de Jeffrey Epstein și de asociata sa, Ghislaine Maxwell, ar putea fi dezvăluite în scurt timp de un judecător din New York. Lista va confirma identitatea a zeci de asociați sau prieteni ai lui Epstein, persoane care până acum au rămas anonime în documentele judiciare.

Epstein, un om de afaceri cunoscut pentru relațiile sale de prietenie cu persoane influente, a murit în închisoare în 2019, în timp ce își aștepta procesul de trafic sexual. El era acuzat că a condus o „vastă rețea” în care trafica fete minore pentru sex…

……………………………………………………………………………

După ce Epstein a fost arestat din nou în 2019, în legătură cu rețeaua de trafic sexual, Clinton a dat din nou o declarație, afirmând că nu a vorbit cu Epstein „de mai bine de un deceniu” și că „nu a fost niciodată pe insula Little St James, la ferma lui Epstein din New Mexico sau la reședința sa din Florida” și că „nu știe nimic” despre infracțiunile lui Epstein. Rețeaua lui Epstein Mare parte din atenție se concentrează acum pe comportamentul finanțistului după ce a fost eliberat din detenție în Florida și s-a întors la New York pentru a-și reconstrui reputația. Jurnalele lui Epstein, care au ajuns în acest an la Wall Street Journal, au dezvăluit cum anume a continuat omul de afaceri să își construiască rețeaua de influență. Printre numele care au apărut în aceste jurnale se numără directorul CIA, William Burns, și Kathryn Ruemmler, consilieră la Casa Albă în timpul lui Barack Obama, alături de figuri mai puțin importante, printre care profesorul și activistul de stânga Noam Chomsky, miliardarul Reid Hoffman și Lawrence Summers, fost președinte al Harvard și director al Consiliului Economic Național în timpul lui Obama. Pe listă s-au mai aflat Woody Allen, Bill Gates, Thorbjørn Jagland, fost prim-ministru norvegian, fostul prim-ministru israelian Ehud Barak și fostul președinte al Barclays, Jes Staley. O cunoștință a lui Maxwell și Epstein a declarat anul trecut pentru The Guardian că modelele de comportament ale lui Epstein nu erau semnificativ diferite înainte și după condamnare. „Nu era un om schimbat”, a spus aceasta. „Dar trebuie să înțelegeți că, în mintea lui, credea că nu a făcut nimic rău și că avea dreptul să se comporte oricum dorea dacă avea banii necesari pentru a reuși”, a spus omul.

Det. aici

https://www.libertatea.ro/stiri/jeffrey-epstein-nume-agresor-sexual-4764544

/////////////////////////////////////////////

 

Capitolul unu al familiei Rockefelle

 

Clip: Sezonul 13 Episodul 1 | 9 min 37 s

John D. Rockefeller a fost primul miliardar din lume și cel mai urât om din America

Det. Aici

https://www.pbs.org/video/american-experience-rockefellers-chapter-one/

//////////////////////////////////////////////

 

 

În spatele ușilor închise: Summiturile secrete ale grupării Bilderberg reprezintă o amenințare la adresa democrației. „Lumea are nevoie de transparență, nu de secret”

De Paul Anthony Taylor

Însoțiți doar de un minim de publicitate, un grup de politicieni puternici, titani corporatiști, miliardari din domeniul tehnologiei și șefi militari s-au retras recent în spatele unui zid strâns al secretului pentru cea de-a 71-a Întâlnire Bilderberg .

Organizată în luxosul Grand Hotel din Stockholm, unii dintre cei mai influenți factori de decizie de pe Pământ au avut parte de patru zile de discuții într-un forum care se mândrește cu faptul că nu este responsabil față de miliardele de cetățeni ale căror vieți sunt modelate de deciziile sale. Așa cum a avertizat de mult timp Fundația Dr. Rath pentru Sănătate , atunci când elitele nealese se întâlnesc în umbră pentru a stabili direcția lumii, democrația și drepturile oamenilor obișnuiți sunt sacrificate primele.

O privire asupra listei participanților la reuniunea Bilderberg din acest an este suficientă pentru a expune rapid minciuna că acesta a fost doar un „eveniment de networking” inofensiv. Noul secretar general al NATO, Mark Rutte, s-a așezat la masă cu șefii Comandamentului Indo-Pacific al SUA și cu cei mai importanți lideri militari ai Europei, în timp ce antreprenorii din domeniul apărării, precum Saab, Palantir și Thales, au fost pregătiți să profite de pe urma conflictului. Directori generali din companiile Big Tech și din industria farmaceutică – Microsoft, Spotify și Pfizer – au fost și ei prezenți, colaborând cu fostul șef al Google și membru al consiliului de administrație Bilderberg , Eric Schmidt, un om care a avertizat deschis că oricine câștigă cursa pentru inteligența artificială super-inteligentă va deține „cheile pentru a controla întreaga lume”.

Cum poate o astfel de adunare, convocată fără nicio supraveghere și fără publicarea proceselor-verbale, să pretindă că servește binelui comun? Organizatorii se ascund în spatele scuzei că secretul permite „discuția liberă”, dar libertatea publicului global este subminată atunci când decizii vitale despre război, energie, tehnologie și politică economică sunt luate în privat de către câțiva nealeși.

Luați în considerare câteva dintre subiectele de discuție din acest an: conflictul din Ucraina, proliferarea nucleară, armele IA, „axa autoritară” dintre China și Rusia, geopolitica energiei și a mineralelor critice și chiar depopularea și migrația. Acestea nu sunt subiecte de bârfă superficială; sunt probleme majore care afectează viețile și mijloacele de trai a miliarde de oameni din întreaga lume. Cu toate acestea, se pare că nu există nicio înregistrare a ceea ce se spune în spatele ușilor închise ale grupării Bilderberg – doar vaga asigurare că „nu există un rezultat dorit”.

Profitând de crizele pe care acestea contribuie la perpetuarea lor

Inteligența artificială și conflictele militare au fost teme strâns legate la întâlnirea din acest an. În timp ce unii de la Bilderberg prezintă inteligența artificială drept următoarea revoluție industrială, alții o descriu drept „cavaleria” care va salva civilizația de ea însăși. Dar pe cine va salva, mai exact? Persoane influente din interior, precum Peter Thiel și Eric Schmidt, au investit masiv în războiul cu drone bazat pe inteligență artificială și în colectarea în masă a datelor – tehnologii care promit profituri din ce în ce mai mari pentru puțini și supraveghere și control fără precedent pentru restul dintre noi.

Acuz…! Linia e clară, COVID-19 a fost un efort concertat al „Cabalei Globale” de a controla populația

Între timp, cei care promovează această agendă sunt aceiași oameni care profită cel mai mult de pe urma conflictelor pe care pretind că le gestionează. După cum a arătat în repetate rânduri Fundația Dr. Rath pentru Sănătate de-a lungul anilor, interesele interconectate ale corporațiilor multinaționale și ale directorilor lor executivi se alimentează frecvent chiar din crizele pe care acestea contribuie la perpetuarea lor.

Și cum rămâne cu sănătatea? În timp ce publicului i se spune să aibă încredere în narațiunile oficiale, printre cei care stau la masa grupului Bilderberg se numără șefii unor giganți farmaceutici precum Pfizer și ai unor mari case financiare precum Goldman Sachs și Citigroup – instituții care au prosperat sub un model economic global care prioritizează profiturile și gestionarea costisitoare a bolilor cronice în detrimentul abordărilor preventive și științifice ale sănătății naturale. Având în vedere că IA este acum pe cale să devină următoarea avalanșă de trilioane de dolari, aceleași interese se adună pentru a-și proteja dominația viitoare – în timp ce publicul rămâne neinformat și fără voce.

Ideea este că, timp de decenii, membrii Bilderberg s-au prezentat drept gardieni ai așa-numitei „ordini bazate pe reguli”. Dar adevărul este că secretul și responsabilitatea nu pot coexista. Democrația reală necesită consimțământ informat, nu respectare impusă. Atunci când puterea este concentrată în rețele ascunse care nu răspund nimănui, încrederea se evaporă și corupția prosperă. Mai rău, secretul alimentează deziluzia și suspiciunea publică – tocmai pentru că participanții fac imposibilă transparența. Dacă membrii Bilderberg nu au nimic de ascuns, de ce se ascund deloc?

Lumea are nevoie de transparență, nu de secret

În secolul XXI nu există loc pentru acest elitism demodat, de tip „peamină și pumnal”. Omenirea se confruntă cu provocări profunde: război și pace, securitate alimentară și energetică, supraviețuirea libertății naturale în materie de sănătate și nevoia de a pune oamenii mai presus de profiturile corporative. Acestea nu sunt decizii care să fie luate de miliardari și generali în spatele baricadelor poliției. Ele ne aparțin tuturor. Și singura modalitate de a ne asigura că ele servesc umanității este să le scoatem din umbră și să le scoatem la lumina zilei.

Fundația Dr. Rath pentru Sănătate a susținut întotdeauna dreptul oamenilor de a-și modela propriile destine prin cunoaștere și emancipare. Respingem cu tărie ideea că viitorul sănătății, al economiilor și al libertăților noastre ar trebui decis de elite fără răspundere. Fie că este vorba de controlul Cartelului Farmaceutic asupra asistenței medicale sau de cursa globală pentru dezvoltarea unei inteligențe artificiale super-inteligente, mesajul nostru rămâne același: oamenii trebuie să fie mai presus de profit, iar transparența trebuie să triumfe asupra secretului.

Bilderberg nu este un forum de discuții inofensiv. Este un simbol al cât de departe vor merge câțiva nealeși pentru a ne ține departe de deciziile care afectează fiecare aspect al vieții noastre. Acest secret nu este o tradiție inofensivă; este o amenințare la adresa democrației însăși. Lumea nu are nevoie de mai multe summituri secrete – are nevoie de dezbateri deschise, democratice, înrădăcinate în drepturile omului și în sănătatea și bunăstarea tuturor.

Dacă participanții la Bilderberg chiar cred că acționează în interesul nostru, nu ar trebui să aibă nimic de temut în privința transparenței. Până când nu își deschid larg ușile, nu permit camerele de filmat să intre în ședințele lor, nu publică transcrierile și nu le permit oamenilor pe care pretind că îi servesc să vadă exact ce plănuiesc, restul dintre noi avem tot dreptul – ba chiar toată datoria – să punem la îndoială ceea ce fac.

În lupta pentru o lume mai sănătoasă, mai liberă și mai dreaptă, secretul este dușmanul nostru. Prin urmare, a venit momentul să scoatem în evidență coridoarele ascunse ale puterii și să insistăm că viitorul nostru nu este ceva ce poate fi tranzacționat în spatele ușilor închise, ci construit în spațiul public, de către și pentru oameni.

*

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

Acest articol a fost publicat inițial pe Fundația pentru Sănătate Dr. Rath .

Director executiv al Fundației Dr. Rath pentru Sănătate și unul dintre coautorii cărții noastre explozive, „ Rădăcinile naziste ale «Bruxelles UE» ”, Paul  este, de asemenea, expertul nostru în cadrul Comisiei Codex Alimentarius și a avut experiență ca martor ocular, în calitate de delegat observator oficial, la reuniunile acesteia. Îl puteți găsi pe Paul pe Twitter la @paulanthtaylor

Este un colaborator regulat la Global Research.

https://www.globalresearch.ca/bilderberg-secret-summits-threat-democracy/5894751?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități

Interviu cu Elana Freeland. Transcriere inclusă

De Michael Welch și Elana Freeland

„Dârele chimice/geoingineria nu sunt nici o «teorie a conspirației», nici «gestionarea radiațiilor solare» care necesită «îndepărtarea dioxidului de carbon». În realitate, geoingineria este un sistem de arme a cărui atmosferă wireless, ionizată, este menținută pentru a servi creării și controlului unei planete conduse de inteligență artificială și a sursei sale de energie transumană Uman 2.0.”

– Elena Freeland [1]

ASCULTĂ EMISOARA

Faceți clic pentru a descărca fișierul audio (format MP3)

În ciuda faptului că  „dezinformarea media” rămâne o temă recurentă a publicațiilor Global Research și Global Research News Hour, mulți oameni educați presupun că sunt la curent cu majoritatea marilor descoperiri științifice din ultimii 120 de ani.

Ne putem gândi la Proiectul Manhattan – activitatea americană de dezvoltare a armelor atomice de către oameni de știință atomici super-talentați, care a fost ținută secretă de public până când puternica explozie le-a dat jos șosetele precoce. [2]

Proiectul Manhattan a fost în cele din urmă dezvăluit publicului . Dar putem presupune că toate aceste secrete tehnologice vor fi dezvăluite mai devreme sau mai târziu?

Să luăm în considerare, de exemplu, că după cel de-al Doilea Război Mondial, când „nenorociții” naziști au fost înfrânți, a existat un program secret american numit Operațiunea Paperclip, care a transferat medici, oameni de știință și tehnicieni – mulți dintre ei acuzați de crime de război, crime în masă și sclavie – în Statele Unite pentru a-și continua activitatea de cercetare! [3]

Mai mult, descoperim opera unui geniu științific strălucit pe nume Nikola Tesla, ale cărui descoperiri revoluționare au fost atât de extraordinare încât ar fi cel mai bine să fie ținută, nu foarte diferit de bomba atomică însăși, departe de vederea și cunoștința inamicilor.[4]

Astăzi, concepte precum geoingineria, 5G/6G, armele cu energie directă și nanotehnologia sunt în mare parte conținute și controlate în cercurile media tradiționale în spatele unor bariere intelectuale numite „verificări ale faptelor” și reduse la „teorii ale conspirației” lansate de drăcușori nesofisticați. Cu toate acestea, merită menționat faptul că o serie de aceste tehnologii (dacă nu toate) au aplicații brevetate și ar putea fi descoperite de oricine în ritmul său liber. [5]

O scriitoare și cercetătoare și-a dedicat o mare parte din timp explorării „găurilor de iepure” pe care majoritatea intelectualilor și jurnaliștilor se tem să le calce și dezvăluie că acestea nu sunt folosite doar pentru a transforma vremea și a provoca incendii de vegetație. Ea a stabilit că scopul final al acestor activități este de a transforma nu doar planeta, ci însăși omenirea într-o specie „transumană”, pe care o numește Omul 2.0.

Numele exploratoarei intelectuale este Elana Freeland . Ea este o fostă invitată a Global Research News Hour și ni se alătură pe parcursul majorității programelor pentru a explora noua direcție tehnocratică în care ne îndreptăm cu toții și ce putem face pentru a pune capăt înainte de a fi prea târziu.

Elana Freeland  este scriitoare, ghostwriter, lector, povestitoare și profesoară care cercetează și scrie pe teme legate de Deep State, inclusiv poveștile supraviețuitorilor MK-ULTRA, abuzul ritualic și armele electromagnetice invazive (Nexus, octombrie 2014). Este autoarea trilogiei de geoinginerie, formată din trei cărți. A patra carte a trilogiei – Transumanul geoinginerizat: Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, Nanotechnology, Synthetic Biology și efortul științific de transformare a umanității, a fost publicată în februarie anul trecut.

(Episodul 475 al Știrilor de Cercetare Globală)

ASCULTĂ EMISOARA

Faceți clic pentru a descărca fișierul audio (format MP3)

Transcrierea conversației cu Elana Freeland, 16 mai 2025.

Global Research: În ultimul interviu pe care l-ați avut cu mine, ați menționat armele cu energie directă și geoingineria, care afectează incendiile climatice. Vom discuta despre perspectiva transumanismului puțin mai târziu în cadrul discuției noastre și despre obiectivele acestor tehnologii și ale altora despre care veți scrie imediat. Dar mai întâi, aș dori să ne vorbiți puțin mai mult despre alte tehnologii folosite pentru a afecta planeta, desigur, dar s-ar întâmpla și alte lucruri.

Vorbește despre ele dincolo de chestia cu armele cu energie directă și despre cum au apărut de fapt aceste tehnologii.

Elana Freeland: Dacă te referi la geoinginerie în sine, și acesta este un subiect foarte vast, așa cum indică titlurile cărților mele, trebuie să începi cu adevărat în anii ’90, când un proiect de construcție din Gakona, Alaska, a fost făcut public într-o carte din 1995 intitulată „Îngerii nu cântă la această harpă”, iar harpa era scrisă HAARP pentru proiectul de cercetare a aurorelor aurorale active de înaltă frecvență care se desfășura în Alaska. Iar acea carte a fost scrisă de Dr. Nick Begich și Gene Manning.

Am citit cartea aceea cam imediat după ce a apărut și, în mod bizar, a doua zi o citeam la un post de profesor suplinitor în sala de mese a facultății, iar la masă stăteau diverse persoane. Și totuși, a doua zi, un elicopter al armatei a survolat casa timp de aproximativ 10 minute, în timp ce, cred, îmi nota coordonatele xy. Presupun că mă uitam la un fel de listă și mi-am dat seama imediat că cartea pe care o citeam de Nick Begich era de fapt un succesor al unui proiect de securitate națională în desfășurare și că, știi, nu știu, putea fi periculoasă.

Nu știam. Adică, în acea perioadă nu auzeam nimic despre geoinginerie, nici măcar nu auzeam cuvântul ăsta în presă. Ceea ce auzeam noi erau chemtrails, și auzeam multe râsete de oameni, mai ales la începuturile internetului, râzând de oameni ca de pălării din folie de aluminiu, și nu există chemtrails, iar asta e ridicol, și toată chestia cu CIA prin care a trecut generația mea, generația anilor ’60, după asasinarea lui John F. Kennedy la Dallas.

CIA a folosit termenul „teoretician al conspirației”, iar acesta a devenit un fel de modalitate de a respinge pe oricine punea la îndoială sau critica narațiunea difuzată de mass-media. Acesta a fost începutul meu. La momentul respectiv, aveam un dosar despre chemtrails și am făcut un dosar pentru HAARP, Proiectul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență, fără să știu ce este. Nu știam ce este un încălzitor ionosferic. Nu știam cum este folosită tehnologia.

Am fost la fel de ignorant ca mulți oameni până în ziua de azi, pentru că nu a fost prezentat publicului. Nu a existat nicio dezbatere. Nu a existat nicio discuție despre acest proiect atât de militarizat.

Era extrem de clasificat. Pe măsură ce am început să fac cercetări și să încerc să aflu, de exemplu, care erau formulele care intrau în combustibilul avioanelor care lăsau în urmă aceste ceea ce credeam că sunt dâre de condensare la vremea respectivă, dar erau lungi și durau o veșnicie, apoi se transformau într-o acoperire de nori albi asemănători norilor cirrus. Cu cât aflam mai multe, cu atât aveam mai multe îndoieli cu privire la secretul necesar și mi-am dat seama că, la fel ca în cazul tuturor proiectelor DARPA, și acesta cu siguranță era un proiect DARPA, ai de-a face cu armament, iar îngrijorarea mea era că, dacă aceste dâre chimice ar fi fost aruncate deasupra noastră și ar fi lăsat o urmă mare și lungă, spre deosebire de dârele de condensare, care de obicei lăsau o urmă foarte scurtă care apoi se disipa în maximum 30 de secunde, aceste dâre lungi s-ar transforma într-o acoperire de nori cirrus.

Este ingineria climatică reală?

GR: Vă pot întrerupe o secundă? Vreau doar să menționez că recent a apărut un raport în știri în care Robert F. Kennedy Jr., noul secretar al Sănătății și Serviciilor Umane, a spus că dârele chimice sunt într-adevăr reale și că DARPA a fost cel mai probabil implicată, dar a existat și acoperirea mediatică de la vremea respectivă. A fost modelată și continuă să fie modelată de mesajele despre cum aceste așa-numite verificări ale faptelor spun că dârele chimice sunt o teorie a conspirației care a fost infirmată de autoritățile științifice și au ascultat o demonstrație de patru minute despre cum sunt de fapt dâre de condensare și să vorbiți despre, ați putea menționa cât de profund este anunțul lui Kennedy și să vorbiți despre reacția din partea presei mainstream?

EF: Da, ei bine, presa mainstream, după cum știm amândoi, este complet controlată acum, nu neapărat de Partidul Democrat sau de DNC, ci de o anumită opinie care a fost decisă a fi secretă, dar expusă publicului sub diverse narațiuni structurate. Este foarte similar cu asasinarea lui Kennedy, nu-i așa? Adică, știam, din prima zi, știam, cel puțin oamenii din generația mea știau, că Lee Harvey Oswald nu fusese singurul făptaș, dacă a fost într-adevăr un făptaș, și totuși această idee a fost menținută timp de șase decenii și este complet o minciună, este o fabricație.

Deci, faptul că foloseau o invenție pentru asta, cum ar fi, trecerea de la chemtrails, care era singurul termen pe care îl aveam în anii ’90 pentru orice se întâmpla pe cer, nu aveam nicio idee. Adică, ok, sunt o mulțime de avioane de pasageri, o mulțime de avioane zboară, oameni merg în locuri diferite, asta e tot, e doar de la avioanele de pasageri. Și atunci se știa din când în când că pare a fi militar, și știți, au existat multe discuții, dar rareori în mass-media mainstream, ci în mass-media alternativă.

Și, bineînțeles, asta a fost complet luat în râs, și știți voi, teoria conspirației, pălăria de staniol. Așa că, atunci când Robert Kennedy, noul secretar al HHS, a anunțat că a descoperit că va investiga cu adevărat această problemă a chemtrail-urilor, acum că aproape 30 de state depun petiții cu un proiect de lege, fiecare are un proiect de lege, către legislativul statului său, pentru a opri chemtrail-urile peste statul lor. Și, conștientizarea a făcut un salt mare, știți, pentru că am urmărit asta timp de 20 de ani, deci nu vorbești cu un începător aici, care are, știți, un fel de opinie emoțională despre asta, deloc.

Dar când Carolina de Nord, când furtuna care a lovit Carolina de Nord și comportamentul acesteia, a început să aibă o poziție slabă, au existat prea multe anomalii în detaliile modului în care această furtună a avansat în Carolina de Nord și o parte din Tennessee. Așadar, de atunci, statele au fost, stai puțin, stai puțin, ce s-a întâmplat pe Maui nu a fost niciodată explicat cu adevărat, incendiul care a avut loc pe Maui, care a urmat într-o oarecare măsură incendiilor din California, dar acestea sunt incendii geoinginerie, acestea sunt micro, un termen mai bun ar putea fi incendii de microunde, și sunt instigate din ceea ce pare a fi spațiu, pare că vine de deasupra Pământului. Ei bine, vine din atmosfera superioară și este transmis în principal prin laser.

Și când lovește pământul, următorul lucru pe care oamenii au început să-l observe pe măsură ce analiza avansa a fost cum au fost distruse clădirile, și nu toate clădirile, ci anumite clădiri, și apoi nu alte clădiri. Și apoi a apărut zvonul despre acoperișul albastru și cum te-ar putea proteja. Și, știți, au început să amestece apele acestui eveniment, astfel încât publicul este complet confuz.

Și, și adunând opinia cuiva, și cuiva, și cuiva, și cuiva, și apoi New York Times își publică dezinformarea, iar Washington Post își face mica sa reprezentație. Și așa, așa a fost gestionat totul în felul acesta. Sunt sigur că înainte de asasinarea lui John F. Kennedy.

GR: Vorbiți despre celelalte tehnologii, de exemplu, utilizarea nanotehnologiei și utilizarea microundelor și cum este folosită aceasta, știți, ca un serviciu pentru elite, ca să spunem așa.

EF: Dacă, dacă ați studia cu adevărat cum funcționează asta, ar trebui să consultați a doua mea carte, „Sub un cer ionizat, de la dâre chimice la blocarea gardului spațial”. Gardul spațial este un termen Lockheed Martin.

Lockheed Martin este numărul unu în lume în producția și vânzarea de arme. Controlează toate brevetele legate de ceea ce ei numesc gardul spațial. Iar gardul spațial este, pur și simplu, toate componentele electronice care se află deasupra noastră în atmosferă, fie în troposferă, fie în stratosfera de deasupra ei, sunt controlate deoarece ionosfera, care începe la aproximativ 40 de kilometri deasupra noastră și se întinde pe câteva sute de kilometri până când se contopește cu magnetosfera.

Toate acestea sunt electromagnetice, da? Imaginează-ți, parcă am trăi sub umbrela electromagnetismului. Și apoi, pe Pământ, avem toate aceste infrastructuri diferite, de la instalații radar care aparțin armatei, la telecomunicații, linii electrice. Avem toate lucrurile îngropate sub pământ, cum ar fi cablurile, și avem turnuri de telefonie mobilă, telefoane mobile.

Adică, oriunde ne uităm, trăim acum într-un mediu wireless. Și sănătatea noastră se înrăutățește din cauza acestui fapt. Și asta e partea importantă, dacă înțelegeți că există armata și apoi există civilul.

Și am avut aceste două lucruri destul de separate timp de, ei bine, mii de ani. Dar acum, linia dintre ele se șterge. În special în ceea ce privește tehnologia și ceea ce armata numește utilizare duală a tehnologiei.

Deci, multe dintre lucrurile de care credem că avem nevoie pentru confortul nostru, un lucru care îmi vine în minte sunt conductele de gaz. Trec pe sub străzi. Sunt peste tot.

Nu le vedem pentru că tot ce depindem este că, știți, putem avea, înainte aveam gaz ca, ceva ce ar fi aragazuri și încălzitoare pe gaz și chestii de genul acesta. Acum se schimbă situația, astfel încât totul devine electromagnetic și funcționează electric. Aceste tehnologii au dublă utilizare.

Pot fi declanșate, așa cum menționai, arme cu energie direcționată. Da, pot fi transformate în arme. La fel și cele 60 de herți din pereții caselor noastre, internetul lucrurilor, internetul corpurilor, internetul nanolucrurilor.

Și când aduci în discuție nanotehnologia, este extrem de important, pentru că tehnologia este complet nouă. O avem din, aș spune, anii ’70, o avem. Cu siguranță, natura a avut o mulțime de nanoparticule.

Nanoparticulele sunt în general foarte naturale. Sunt doar niște nanoparticule minuscule, știți, un nanometru, un nanometru este o miliardime dintr-un metru. Asta vă spune cât de mici sunt, partea nano are pur și simplu o dimensiune despre care se vorbește.

GR:  Bine. Da.

EF: Acum, când nanotehnologia a intrat în rocă, combustibilul avioanelor, și a fost introdusă și în mecanismele de livrare a tehnologiilor, evident, odată ce începi să înțelegi cât de mare este această operațiune, vezi că au vrut ca aceasta să fie răspândită în străinătate pentru a vedea ce efect ar avea asupra naturii, da, dar și asupra ființei umane.

Ce s-ar întâmpla dacă ființa umană ar inhala asta și ar intra în fluxul său sanguin, apoi ar trece prin bariera hematoencefalică? A fost un experiment masiv care se desfășoară. Și care este sfârșitul? Ei bine, pentru mine, sfârșitul pentru oameni are legătură cu transumanismul, iar distrugerea planetei la nivelul său natural are legătură cu crearea unui mediu extrem de neprietenos pentru Homo Sapiens, posibil primitor pentru transumani.

GR: Elana, cred că ar trebui să adăugăm și alte aspecte, lucru pe care l-ai menționat și tu în carte, cum ar fi 5G, 6G, dar și inteligența artificială, care este relativ recentă. Și adevărul este că toate aceste tehnologii, care sunt diferite individual, se integrează în această nouă strategie de transformare.

Și mă întreb, e ca și cum ați avea o tehnologie nouă și vom găsi o modalitate de a o folosi, sau există un mecanism care a făcut ca barierele, chiar de la concepție, să fie iluzorii, sau nu vedeți cum se unesc până acum? Adică, înțelegeți despre ce vorbesc?

EF: Da. Eu îl numesc vis umed. Îmi pare rău dacă ți se pare ofensator.

Acest vis umed al elitei despre controlul total asupra planului terestru și a creaturilor de pe Pământ, inclusiv asupra ființei umane, este un vis foarte vechi al societăților secrete. Mergi suficient de departe în timp. Adică, pot să-l duc înapoi la 1600, când Elisabeta I domnea în Anglia, de exemplu.

Și îi vedeți pe acești alchimiști care lucrau neobosit, auzim mereu că voiau să transforme plumbul în aur, dar lucrau la o mulțime de lucruri. Și o parte din asta era ființa umană. Ce este o ființă umană? Adică, într-un fel, pe atunci, ei aveau… Nu știu dacă știi asta, Michael, dar am fost elev al lui Rudolf Steiner, care este mort.

A murit în 1925. A fost un om de știință și un fel de mistic din Austria. A publicat o mulțime de informații care ne pot oferi o idee despre cum este ființa umană, pe care el o numește religia zeilor.

Și ceea ce vrea să spună prin asta este că suntem singura creatură de pe Pământ, din câte știu eu, nici măcar balenele și delfinii minunați, care sunt creaturi uimitoare cu creiere foarte mari, după cum știți. Este vorba despre faptul că ființa umană este dedicată, evoluția ființei umane, care este în desfășurare, am fost șterși timp de milioane de ani, de fapt, pentru a-și stabili controlul asupra liberului arbitru. Și liberul arbitru este ceva ce nici măcar îngerii nu fac.

Dacă citești câțiva dintre scriitorii medievali, ei vorbesc despre capacitățile îngerilor și despre ce pot face și ce nu. Majoritatea oamenilor din America nu cred în îngeri. Înțeleg asta.

Suntem materialiști aici. Dar cred că acum ne lovim de zidul că nu aveam nicio idee despre existența lor, și anume că mulți dintre oamenii noștri de știință nu sunt doar materialiști, ci sunt de fapt sataniști, de fapt sataniști practicanți. Acum, mulți dintre voi s-ar putea să credeți că satanismul este doar o glumă de Halloween.

Nu, este o religie adevărată. Și nu trebuie să merg prea departe pentru a demonstra asta. Dar faptul că oamenii noștri de știință ne tratează pe noi, ființele umane, nu cu grijă și nu cu un interes profund într-un mod spiritual, așa cum făceau în anii 1600, când alchimiștii studiau ființa umană…

Nu, ne privesc ca pe niște pachete de carne. De fapt, cel mai recent termen folosit de CIA pentru oameni este wetware, adică software, hardware, wetware. Oamenii au copii, oamenii au familii pe care le iubesc, au oameni pe care îi iubesc.

Obișnuiau să fie artiști. Nu mai avem mulți. Iar știința acum este doar o chestiune de a încerca să obții banii din granturi, de a încerca să obții banii corporațiilor mari și de a te da bătut.

Nu există nicio îndoială dacă este benefic pentru umanitate? Este benefic pentru natură? Este ceva care construiește în loc să distrugă? Nu, nu am acordat atenție acestui lucru de zeci de ani, cel puțin în timpul vieții mele, și sunt aici de peste șapte decenii. Deci, aceasta este problema. Dacă aprofundez geoingineria, de exemplu, și electromagnetismul de care depinde în mod absolut, absolut, și aceasta este o problemă uriașă.

Chimia de care depinde, toate părțile care ajung să fie control mental, ajung să fie intimitate, e ca un miraj acum.

GR: Ei bine, ați putea să explicați, doar ca să susținem puțin, adică, susțineți că mulți oameni de știință sunt sataniști practicanți, adică, pentru că nu este tocmai ceva de notorietate generală. Și, adică, cunosc o mulțime de oameni care s-au antrenat în acest domeniu.

Există ceva specific științei care te face să crezi asta? Sau ce anume din satanism în sine, cred, își găsește pătrunderea în știința modernă, adică, știi, devine distinctă de tipul de știință despre care vorbești.

EF: Corect, corect. Vorbesc despre ceea ce a devenit cunoscut sub numele de scientism, iar acest termen este bine cunoscut.

Asta e știința falsă. Cam asta descoperim acum, că întreaga dramă cu CV-19 a fost de fapt implicată, a fost acest experiment uriaș, fără cunoștințe anterioare. Și, știți, pentru că am studiat atât de profund biologia sintetică, pot citi cărți acum și să văd unde sunt minciunile.

Adică, nu toate, desigur, este un proces continuu. Dar există o mulțime de minciuni care acum sunt considerate, citez, științifice, dar nu sunt de fapt, sunt scientism. Și sunt inventate pentru a promova o agendă.

Acum poți spune, bine, este o agendă politică. Dar îți pot spune că agenda politică are adesea, dacă zgârii puțin suprafața, vei găsi o componentă spirituală. Știi, știm asta într-o oarecare măsură, dar încă compartimentăm.

Așa controlează sistemul nostru educațional capacitatea noastră de a gândi, despre care Rudolf Steiner spunea că este o activitate spirituală. Nu gândești, adică poți gândi cu creierul, dar gândurile la care vei veni nu vor fi nici adevărate, nici nu vor merge acolo unde ai vrea să ajungi, adică într-o direcție creativă minunată în care iei viața, astfel încât mai mulți oameni să poată prospera, iar copiii să poată primi o educație uimitoare, care le va oferi un impuls uriaș pentru a deveni genul de individ care s-a gândit bine și îndelung la ce tehnologie ar trebui să investim, pentru a ajuta planeta, pentru a ajuta ființele umane și pe care ar trebui să o evităm? Pentru că tot ce duc este război și distrugere. Deci, acest tip de întrebare, nici măcar nu punem la îndoială în America.

E ca și cum, dacă poți obține banii necesari pentru asta, fă-o. Și vom vedea ce se întâmplă. Și apoi putem oricând, știi, să curățăm lucrurile mai târziu cu o mulțime de minciuni și subterfugii și să îmbogățim industria sănătății și industria farmaceutică.

Acest tip de gândire trebuie să dispară. Nu ne mai permitem acest tip de gândire. Și asta vreau să spun când spun că oamenii de știință practică satanismul.

Se întâmplă să cunosc oameni care, da, sunt zvonuri, dar sunt zvonuri de la oameni foarte, foarte credibili, care au realizat multe în viață mergând la petreceri cu elite. Și dintr-o dată apare un fel de spațiu ritualic. Sunt prezenți la lucruri oribile folosind copii.

Deci, acest lucru este bine cunoscut acum. Mulți oameni nu vor, nu vor să meargă acolo. Înțeleg.

E urât. E sumbru. Vrem să avem o părere cât mai bună despre națiunea noastră, despre oamenii care o conduc, despre oamenii de știință care creează știința căreia îi suntem cu toții supuși, într-un fel sau altul.

Dar este adevărat. Este absolut adevărat. Și acum, acum trebuie cu adevărat, și cred că acest triumvirat Trump, Kennedy, Musk care a venit și lucrează în diferite domenii pentru a drena mlaștina, a scăpa de statul profund de care, știți, am fost afectat de la teribila crimă a lui John Kennedy, să curățăm lucrurile.

Și acum avem oportunitatea. Și cred că Robert Kennedy profită din plin de ea. Ei bine, poate nu atât de mult pe cât și-ar dori unii oameni, cu siguranță, dar este în direcția corectă pentru a ne trasa calea mai mult, mai mult spre adevăr, spre dreptate reală, spre frumusețe, spre bunătate, spre toate aceste atribute, aceste virtuți despre care auzeam obișnuiam în educația artistică, care acum este complet denigrată și eliminată.

Cel puțin am auzi de oameni care au căutat să aducă binele, adevărul și frumosul umanității. La asta mă refeream și eu prin rău. Și pot folosi cuvântul rău dacă oamenilor nu le place cuvântul satanism, dar satanismul este pur și simplu o formă de religie care este răul organizat și foarte dedicată morții.

Global Research News Hour se difuzează în fiecare vineri la ora 13:00 CT pe CKUW 95.9FM de la Universitatea din Winnipeg.

Programul este difuzat și săptămânal (luni, între orele 13:00 și 14:00 ET) de către rețeaua Progressive Radio din SUA.

Programul este disponibil și în format podcast pe globalresearch.ca

Note:

Elana Freeland (2025), p. 3, „ Transumanul geoinginerizat: Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității ”, Sacred Planet Books

Tom Metcalfe (21 iulie 2023), „Ce a fost Proiectul Manhattan”, Scientific American; https://www.scientificamerican.com/article/what-was-the-manhattan-project/

Elana Freeland Op Cit. p. 2

ibid.;

Elana Freeland, citat la pag. 35, 39, 124, 172, 292, 294-295, 338-339, 365-366

https://www.globalresearch.ca/end-goal-of-geoengineering-control-of-the-earth-and-all-of-humanity/5888558?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Reportaj: Eseuri despre Noua Ordine Mondială. O conversație cu autorul James Corbett.

De Michael Welch și James Corbett

„Personal, am învățat mai multe despre lume și despre situația noastră actuală de la James decât de la oricine altcineva. Dacă sunteți ca mine și încercați să vă înarmați cu faptele despre ceea ce ne confruntăm și apoi să folosiți aceste cunoștințe pentru a trasa un nou curs pentru următoarea generație, nu există o resursă mai bună decât mintea și opera lui James Corbett. ” – Whitney Webb, autoare a cărții „One Nation Under Blackmail” [1]

ASCULTĂ EMISOARA

 Faceți clic pentru a descărca fișierul audio (format MP3)

În 2006, revista Time a anunțat că Persoana Anului erai… TU! [2]

Pe coperta ediției din decembrie apărea o oglindă cu titlul „Tu. Da, tu. Tu controlezi era informației. Bine ai venit în lumea ta.”

Desigur, capacitatea de a influența societatea noastră poate să nu fi fost atât de dramatică pe cât pare acest titlu, dar pare să lovească la adresa capacității în scădere a marilor noștri preoți ai gândirii jurnalistice de a controla tot ceea ce este demn de a fi numit știrile zilei. Odată cu debutul internetului ca punct accesoriu al lumii din jurul nostru, a existat un motiv pentru care nu mai acceptăm știrile de seară ca fiind singura gaură a cheii prin care vedem lumea din jurul nostru.

În anii 1970, două treimi dintre americani aveau „o mare încredere” sau „o cantitate considerabilă” în ceea ce citeau în ziar, vedeau la televizor sau auzeau la radio. Astăzi, acest număr a scăzut la 31%. Între timp, 36% dintre americani spun că nu au deloc încredere în acest lucru. [3]

Se pare că cel puțin o parte din această tendință este legată de faptul că punctele de vedere alternative sunt mult mai accesibile decât erau acum 50 de ani. Se pare că ORICINE își poate crea un canal pe YouTube, sau poate crea un substack, poate posta o voce dinamică pe Facebook sau chiar își poate crea un site de internet, și dintr-o dată ai publicul format din toți cei care doresc mai multe informații despre un subiect care le-a atras atenția, dar care a fost de obicei ignorat de mainstream dintr-un anumit motiv.

Un om familiar multor cititori ai acestui site și-a schimbat traiectoria întregii vieți în acest fel acum aproximativ 20 de ani, când a început să rătăcească pe o cale mai puțin umblată. A rătăcit pe un nou teritoriu al minții și a decis să se dedice publicării informațiilor care i-au ieșit în cale și i-au stârnit entuziasmul sub formă de videoclip.

Așa s-a născut un podcaster. Numele lui era James Corbett . Iar emisiunea sa se numea Raportul Corbett …………………………….

Det. Aici

https://www.globalresearch.ca/reportage-essays-on-the-new-world-order-a-conversation-with-author-james-corbett/5893067

/////////////////////////////////////////

 

 

Avertismentele ONU: Posibila lichidare a libertății umane și a democrației instrumentată de neurotehnologii

 

Scrisoare deschisă către presa mondială

De Mojmir Babacek

Apa constituie o porțiune semnificativă a corpului uman, variind între 55% și 70%. O mare parte din această apă conține particule cunoscute sub numele de ioni, care sunt atomi sau molecule care au câștigat sau au pierdut un electron, rezultând o sarcină pozitivă sau negativă. Lichidele din corpul uman, bogate în acești ioni, pot fi asemănate cu electroliții – substanțe care conduc curenții electrici și pot funcționa similar cu antenele. Activitatea sistemului nervos uman este caracterizată predominant de curenții electrici care provin din fluxul acestor particule încărcate prin fibrele nervoase. Informațiile din creier sunt comunicate prin numărul și frecvența impulsurilor nervoase, intensitatea sentimentelor sau percepțiilor corelându-se de obicei cu intensitatea curentului electric. Astfel, sistemul nervos uman funcționează într-un mod similar unui sistem digital și poate fi comparat cu un computer și conectat la acesta.

Ca răspuns la stimulii care atrag atenția creierului, frecvențele impulsurilor nervoase din diferite zone ale creierului sunt sincronizate. Prin transmiterea către creier a numărului corespunzător de impulsuri electrice, magnetice sau electromagnetice de o anumită frecvență, este posibilă inducerea artificială a activității neuronilor corespunzătoare unei anumite activități cerebrale naturale.

Încă din anii 1950, omul de știință spaniol José Delgado a efectuat în SUA experimente care implicau stimularea electrică a creierului. Când a stimulat centrul de mișcare din creierul unei pisici, animalul își ridica laba, chiar și în timpul unei sărituri, ceea ce a dus la o aterizare prost executată. Când unui voluntar i s-a cerut să îndrepte o mână care fusese stimulată electric să se îndoaie, el a remarcat: „Cred că electricitatea ta este mai puternică decât voința mea”. Munca lui Delgado a demonstrat că stimularea electrică poate afecta semnificativ funcții precum respirația, ritmul cardiac și chiar secrețiile viscerale. Când centrul plăcerii era stimulat, femeile ofereau în căsătorie terapeuților .

În 1962, omul de știință american Allen H. Frey a reușit să creeze sunete în creierul unor subiecți umani folosind microunde pulsate – o descoperire care a fost replicată de mai multe ori și recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății. În 2012, Allen H. Frey a scris că cercetările privind efectele radiațiilor microunde asupra organismelor umane au fost falsificate în SUA în anii precedenți pentru a ascunde dezvoltarea armelor biologice cu microunde (nu ar trebui să fie o surpriză faptul că acest articol a dispărut de pe site-ul The Scientist). Cu alte cuvinte, cercetările ulterioare în acest domeniu au fost clasificate.

.

Sursă

.

În 2011, un alt om de știință de origine spaniolă, Rafael Yuste, a propus dezvoltarea unor tehnologii menite să „înregistreze fiecare vârf de la fiecare neuron”. El a fost coautor al unui document oficial care prezintă acest demers ambițios, inspirat de Proiectul Genomului Uman. În 2013, președintele de atunci, Barack Obama, a acceptat această propunere și a anunțat Inițiativa BRAIN din SUA , care continuă să finanțeze cercetarea în neuroștiințe cu miliarde de dolari în peste 500 de laboratoare și este programată să continue până la sfârșitul acestui an. Inițiativa a fost reiterată de anunțuri similare din partea Uniunii Europene și este mai mult decât probabil că eforturi comparabile au început, deși nepublice, în Rusia și China. Această cercetare a culminat cu crearea unor hărți extrem de precise ale activității cerebrale, permițând reproducerea artificială a oricărei acțiuni neuronale naturale din creier prin intermediul neurotehnologiilor. Faptul că oamenii de știință din întreaga lume nu au fost implicați împreună în această cercetare a sugerat că rezultatele acestei cercetări urmau să fie utilizate, printre altele, pentru dezvoltarea de arme.

Similar lui Robert Oppenheimer și Andrei Saharov – oameni de știință care s-au confruntat cu implicațiile morale ale invențiilor lor nucleare – Rafael Yuste și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la potențiala utilizare catastrofală a acestor descoperiri. Prin urmare, a co-fondat Fundația Neurorights , care, printre altele, încearcă să incite Organizația Națiunilor Unite să apere drepturile omului în fața potențialelor abuzuri rezultate din cunoașterea atât de detaliată a funcționării creierului uman de către neurotehnologii.

Conform raportului Raportorului Special privind dreptul la viață privată, Ana Brian Nougrère , intitulat „Fundamente și principii pentru reglementarea neurotehnologiilor și a prelucrării neurodatelor din perspectiva dreptului la viață privată ” , Rafael Yuste a enumerat printre provocările generate de dezvoltarea neurotehnologiei:

„potențialul de a altera anumite caracteristici umane fundamentale, cum ar fi autonomia, responsabilitatea morală, liberul arbitru, demnitatea, identitatea, viața mintală privată… integritatea și securitatea corporală”, potențialul de „a provoca daune fizice sau manipulare mentală ființelor umane”.

El a avertizat, de asemenea, că „«brainjacking-ul» poate implica furtul de informații (încălcarea dreptului la intimitate). În plus, ar putea fi introduși viruși sau dispozitivele neuronale conectate la internet ar putea face posibil ca indivizii sau organizațiile (hackerii, corporațiile sau agențiile guvernamentale) să urmărească sau chiar să manipuleze experiența mentală a unui individ”.

În Raportul Comitetului Consultativ al Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, publicat în 2024, „ Impactul, oportunitățile și provocările neurotehnologiei în ceea ce privește promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului ”, putem citi:

„Neurotehnologiile contestă fundamentele sistemului drepturilor omului și pot fi utilizate în moduri care pot eroda democrația și statul de drept… Neurotehnologiile pot fi folosite pentru a interfera și manipula indivizii. Prin intermediul dispozitivelor de neuromodulație, procesele fizice și mentale ale sferei interioare a unei persoane pot fi modificate în moduri similare cu «spălarea creierului»… De asemenea, acestea pot interfera cu dreptul de a face alegeri de viață autonome, fără interferențe sau intimidări din exterior (confidențialitate decizională), precum și pot afecta confidențialitatea informațională prin utilizări neautorizate ale informațiilor personale colectate… Mai mult, unele tipuri de neurotehnologii pot afecta sănătatea mintală și pot provoca modificări ale personalității, echilibrului psihologic sau simțului identității de sine ale unui individ… După cum au demonstrat deja strategiile de «neuromarketing», acestea pot fi utilizate cu succes pentru a condiționa formarea opiniilor, precum și pentru a influența procesele decizionale ale unui individ. Acest lucru permite, într-o măsură fără precedent, manipularea comportamentală a indivizilor de către actori privați, cum ar fi inginerii de marketing sau activiștii politici. Odată cu comercializarea extinsă a acestor tehnologii pentru uz personal, inclusiv în timpul somnului, riscul ca o astfel de interferență să se producă chiar și fără consimțământul sau știrea individului este ridicat.”

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului nu recunoaște nicăieri în raport că aceste efecte pot fi produse la distanță, cu o singură excepție. La pagina 4 (punctul 11), se precizează:

„Stimulatoarele cerebrale invazive sunt utilizate de zeci de ani și sunt implantate în întreaga lume pentru tratamentul afecțiunilor neurologice. Cu toate acestea, aplicațiile «tehnologiei cipurilor» se extind și dincolo de domeniul medical. O companie a dezvoltat recent o interfață securizată pentru comunicarea «cu puterea gândului» și desfășoară studii la scară largă ale acestei tehnologii, care poate fi implantată în creier prin vasele de sânge. Alte companii promovează deja implanturi «cosmetice» invizibile care ar putea permite utilizatorilor să controleze computerele sau dispozitivele mobile din orice locație.”

Compania care lucrează la livrarea de „cipuri” sau implanturi prin vasele de sânge folosește, cel mai probabil, nanoparticule de grafen pentru a livra antene suplimentare către creier, sporind eficacitatea microundelor pulsate utilizate pentru a comunica cu acesta. Grafenul este cel mai puțin dăunător nanomaterial, ceea ce îl face potrivit pentru așa-numita comunicare neinvazivă cu creierul și este deja utilizat pe scară largă în tratamentul tulburărilor neurologice. De asemenea, poate fi livrat la creier prin alimente sau aerosoli. De asemenea, poate fi livrat la creier, deoarece intră în sânge din aerul inhalat și alimentele înghițite.

Națiunile Unite sunt autorizate doar să facă recomandări guvernelor. În documentele menționate anterior, acestea recomandă guvernelor să adopte legislație pentru a-și proteja cetățenii de abuzul neurotehnologiilor; cu toate acestea, nu recomandă interzicerea utilizării microundelor pulsate sau a altor energii pentru manipularea minților oamenilor la scară individuală sau globală, la distanță. Motivul este că aceste tehnologii sunt clasificate drept informații de securitate națională.

Pe 6 iunie 1992, ziarul rus Komsomolskaia Pravda a publicat un articol intitulat „Купите устройство для слежки за соседями” (Cumpărați echipamente pentru a vă spiona vecinii ). Articolul afirma că subiectul controlului de la distanță asupra funcției creierului uman se afla pe „Lista informațiilor interzise la publicare” în Federația Rusă în 1990.

În noiembrie 2000, Comitetul pentru Securitate al Dumei de Stat din Rusia a publicat o concluzie intitulată „Privind includerea unui adițional la articolul 6 din Legea federală privind armele”, argumentând că „efectele radiațiilor cu microunde provoacă o percepție falsă a realității” și că (pentru a influența masele de oameni) „ liniile telefonice, conductele de încălzire și canalizare, televizoarele, semnalizarea de incendiu pot fi folosite ca antene de transmisie” pentru aceste radiații. Acest raționament al Comitetului de Securitate rus nu a fost publicat în mass-media rusă. În noiembrie 2016, săptămânalul polonez NIE a scris că, atunci când jurnaliștii săi au întrebat Ministerul Apărării din Polonia de ce ministrul Apărării din Polonia nu și-a îndeplinit promisiunea  de a înființa o comisie pentru a investiga plângerile cetățenilor polonezi că ar fi fost atacați cu arme electromagnetice, li s-a spus că problema este supusă legii privind secretele de stat legate de apărarea națională ( acest articol nu mai poate fi găsit pe adresa web originală a revistei NIE (similar articolului lui Allen H. Frey din revista The Scientist, care menționează clasificarea armelor biologice care utilizează microunde).

În ultimul paragraf al primului dintre documentele ONU citate, organizația recomandă guvernelor să își educe public cetățenii cu privire la „beneficiile și riscurile asociate neurotehnologiilor”, care „vor permite oamenilor să înțeleagă mai bine impactul acestora, să ia decizii informate cu privire la neurodatele lor și să ceară ca drepturile lor să fie respectate în această nouă eră tehnologică”. Din păcate, aceste publicații ONU nu sunt menționate în mass-media mondială, ceea ce indică faptul că guvernele suprimă informațiile despre tehnologiile represive care contrastează puternic cu politicile lor declarate în domeniul drepturilor omului. În 2008, președintele detronat al Hondurasului, Manuel Zelaya, în timp ce se afla sub asediu la ambasada Braziliei din Honduras, s-a plâns că a fost supus „ bombardamentului cu electroni cu microunde” . Întrebat de Amy Goodman de la emisiunea Democracy Now!, urmărită la nivel global, dacă știe că armata honduriană deține o astfel de tehnologie în arsenalul său, el a răspuns: „ Da, desigur ”. Într-o situație excepțională, a fost, prin urmare, dispus să confirme public existența acestor arme.

Eforturile serviciilor de informații americane de a nega faptul că atacurile legate de Sindromul Havana sunt produse de puteri străine nu fac decât să ridice suspiciuni  că SUA doresc să utilizeze aceste neurotehnologii pentru a controla întreaga populație a lumii, așa cum a propus în 1994 Institutul de Studii Strategice  al Colegiului de Război al SUA. Suspiciunile că SUA doresc să utilizeze neurotehnologia pentru a controla lumea sunt amplificate de faptul că noul președinte american Donald Trump , după preluarea mandatului, a oprit finanțarea americană către ONU (un total de 2,7 miliarde de dolari), determinând ONU să concedieze 20% din personalul său . Încerca el să determine ONU să înceteze publicarea mai multor materiale care ar pune presiune pe guverne pentru a declasifica aceste arme? Anterior, Joe Biden împiedicase deja Uniunea Europeană  să dezvăluie și să interzică utilizarea acestor neurotehnologii în legea sa privind inteligența artificială, oprind comenzi suplimentare pentru gaz natural lichefiat din SUA, blocând efectiv creșterea economiei europene după sfârșitul deceniului. Donald Trump nu a autorizat încă  noi comenzi pentru GNL din SUA. Astfel, astăzi, lipsa de libertate a presei servește la schimbarea tehnologiei de guvernare la nivel mondial către o nouă formă de totalitarism.

Devine din ce în ce mai evident că guvernele nu sunt dispuse să își asume responsabilitatea pentru libertatea cetățenilor lor și să le respecte drepturile fundamentale ale omului. Acest lucru ridică întrebarea dacă Națiunilor Unite ar trebui să i se acorde mai multă autoritate decât simpla emitere de recomandări și să devină o instituție democratică care să supravegheze respectarea interdicției privind utilizarea abuzivă a neurotehnologiilor pentru a suprima drepturile omului la nivel mondial. Puteți contribui la spargerea tăcerii guvernelor cu privire la existența tehnologiilor care distrug libertatea de gândire și democrația și permit furtul de idei din creierele oamenilor, distribuind acest articol pe rețelele de socializare și semnând o petiție  care îndeamnă Uniunea Europeană să declasifice tehnologiile care permit controlul de la distanță al sistemului nervos uman.

*

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

Mojmir Babacek s-a născut în 1947 la Praga, Republica Cehă. A absolvit în 1972 Universitatea Carolină din Praga, specializarea filosofie și economie politică. În 1978 a semnat documentul de apărare a drepturilor omului în Cehoslovacia comunistă „Carta 77”. Din 1981 până în 1988 a trăit în emigrație în SUA. Din 1996 a publicat articole pe diverse subiecte, în special în presa alternativă cehă și internațională.

În 2010, a publicat o carte despre atacurile din 11 septembrie în limba cehă. Încă din anii 1990, s -a străduit să contribuie la obținerea interzicerii internaționale a controlului de la distanță al activității sistemului nervos uman și a minții umane cu ajutorul neurotehnologiei.

https://www.globalresearch.ca/world-governments-suppress-un-warnings-possible-liquidation-human-freedom-democracy-neurotechnologies/5886254?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

/////////////////////////////////////////////

Profeția romanului lui Orwell, 1984- Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul

Pasiunea sexuală a lui Winston Smith de Orwell

De Edward Curtin

„Creștinismul i-a dat lui Eros otravă să bea; el nu a murit din cauza ei, cu siguranță, ci a degenerat în viciu.” – Frederick Nietzsche , Dincolo de bine și de rău

„Epoca noastră este în esență o epocă tragică, așa că refuzăm să o luăm tragic. Cataclismul s-a întâmplat, ne aflăm printre ruine, începem să construim noi mici habitate, să avem noi mici speranțe. Este o muncă destul de grea: nu există acum un drum lin spre viitor: dar ocolim sau ne cățărăm peste obstacole. Trebuie să trăim, indiferent câte ceruri s-au prăbușit.”  – DH Lawrence , Amantul doamnei Chatterley

„Așa-numita societate de consum și politica capitalismului corporatist au creat o a doua natură a omului, care îl leagă libidinal și agresiv de forma marfă.   Nevoia de a deține, consuma, manipula și reînnoi constant gadgeturi, dispozitive, instrumente, motoare, oferite și impuse oamenilor, de a utiliza aceste mărfuri chiar și cu pericolul propriei distrugeri, a devenit o nevoie «biologică».” – Herbert Marcuse , Omul unidimensional

Există o vastă literatură care analizează profeția politică din romanul lui George Orwell , „  Big Brother”, limbajul dublu, teleecranele, „crimestop” etc. – toate aplicate situației noastre politice actuale.   Limbajul a devenit parte a lexicului nostru popular și, ca atare, a devenit un clișeu din cauza utilizării excesive.   Utilizarea obișnuită și nepăsătoare a limbajului îl privează de puterea sa de a sparge seiful care ascunde realitățile vieții.

Nu există nicio îndoială că Orwell a scris un avertisment politic strălucit despre metodele de control totalitar.   Dar, în inima cărții, ascunsă o altă lecție pierdută de majoritatea cititorilor și comentatorilor.   Șobolanii, tortura și novlimba rezonează cu oamenii fixați pe represiunea politică, ceea ce este o preocupare majoră, desigur.   Dar la fel sunt și intimitatea și pasiunea sexuală într-o țară a gândirii și a acțiunii de grup, unde „Big Brother” te otrăvește în pătuț, iar cultura divertismentului preia apoi controlul pentru a desexualiza intimitatea, vânzând-o ca pe un alt bun public.

Statele Unite sunt o societate pornografică.   Prin pornografic nu mă refer doar la vânzarea omniprezentă a sexului exploatator prin toate mijloacele de comunicare în masă pentru a stimula un public voyeurist care trăiește în irealitatea „vieții” de pe ecran și a sexului pe ecran prin intermediul televiziunii, filmelor și obsesiilor online.   Mă refer la o conștiință comercializată, unde toată lumea și totul face parte dintr-o rețea de prostituție în cel mai profund sens al pornografiei – de vânzare, cumpărare.   Și consumată prin obținere, cheltuire și vânzare.   Aruncați în plasa Big Brother, a cărui sarcină este să se asigure că tot ce este fundamental uman și fizic este degradat și mediat, oamenii devin consumatori ai irealului, iar experiența directă este descurajată.   Lumea naturală devine un obiect de cucerit și folosit.   Animalele sunt produse în fabrici chimice pentru a fi sacrificate cu miliardele, doar pentru a apărea fără sânge sub folie de plastic în frigiderele supermarketurilor.   Corpul uman dispare în imagini spectrale hipnotice. Sexul cuiva devine genul său pe măsură ce cuvintele sunt transfigurate și pe măsură ce te uiți în oglinda sinelui din oglindă și te întrebi cum să-l identifici pe cel care privește înapoi.   Vizionarea vieții de pe Netflix sau Facebook devine viața filmului.   Perversitatea strălucită a realității mediate a unei societăți ecranizate – ceea ce Guy Debord numește Societatea Spectacolului – constă în   faptul că, pe măsură ce îi îndepărtează pe oameni de realitatea fundamentală, o promovează prin fanteziile sale ecranizate.   „Evadează-te de toate și revitalizează-te la spa-ul nostru din munții accidentați, unde poți face drumeții în păduri imaculate după yoga și un mic dejun cu ouă provenite din surse locale și pâine artizanală.”   Astfel de gunoaie ar fi amuzante dacă nu ar fi atât de eficiente.   Debord scrie,

Spectacolul nu este o colecție de imagini, ci o relație socială între oameni, mediată de imagini… Acolo unde lumea reală se transformă în imagini simple, imaginile simple devin ființe reale și motivații eficiente ale comportamentului hipnotic.

Prin urmare, sexul cu roboți și căsătoria cu tine însuți nu sunt aberații, ci extensii logice ale unei societăți în care solipsismul întâlnește mașina în visul american.

Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, cuvintele și limbajul devin corupte de aceleași forțe pe care Orwell le numea Big Brother, a cărui sarcină este propaganda totală și controlul social.   Așa cum realitatea fizică imită acum realitatea ecranului și astfel devine himerică, limbajul, prin care ființele umane descoperă și articulează adevărul existenței, devine din ce în ce mai abstract.   Oamenii nu mor; ei „trec mai departe” sau „trec”.   Moartea, la fel ca sexul real, este prea fizică.   Războaiele de agresiune nu există; sunt „operațiuni de contingență peste hotare”.   A ucide oameni cu drone nu înseamnă a ucide; este „neutralizarea lor”.   Există o „tonă” de exemple, dar sunt sigur că „voi” nu mai aveți nevoie să enumăr mai multe.

Orwell a numit limba Fratelui cel Mare Nouvorbă, iar Hemingway l-a precedat când a scris cu dezgust, în faimoasa sa carte „Adio armelor” ,

„Întotdeauna m-au jenat cuvintele sacru, glorios și sacrificiu și expresia în zadar… Cuvinte abstracte precum glorie, onoare, curaj sau sfințenie erau obscene…”

Această distrugere a limbajului se desfășoară de mult timp, dar merită menționat faptul că, de la Primul Război Mondial al lui Hemingway, trecând prin cel de-al Doilea Război Mondial al lui Orwell și până la nesfârșitele războaie americane de astăzi împotriva Afganistanului, Irakului, Yemenului, Siriei, Libiei etc., a existat o dezvoltare paralelă a culturii media și a ecranelor, începând cu filmele mute, trecând prin televiziune și ajungând în mediul media electronic total pe care îl locuim acum – bula de sunet și imagine surround a abstracțiunilor literale care ne locuiesc, mental și fizic.   Într-o astfel de societate, a simți ceea ce simți cu adevărat și nu ceea ce, după cum spunea Hemingway, „trebuia să simți și ai fost învățat să simți” a devenit extrem de dificil.

Imaginea de mai jos: Winston Smith și Julia ascunși în tufișuri, departe de realitatea lor (Sursa: Pinterest)

Rezultat imagine pentru Winston Smith și Julia

Limbajul, așa cum ne spuneau grecii, ar trebui să deschidă o poiană pentru ca adevărul (greacă aleitheia , neascundere) să iasă la iveală, astfel încât să putem înțelege esența vieții.   Și, prin urmare, este ironic, potrivit ca Winston Smith al lui Orwell să descopere o astfel de esență, nu analizându-l pe Crimestop, pe chinuitorul său O’Brien sau pe Doublethink, ci „într-o poiană naturală, o mică movilă de iarbă înconjurată de puieți înalți care o închid complet”, unde întâlnește în secret o tânără care îi dăduse un bilet spunând că îl iubește.   Departe de ochii curioși ai Big Brother și a spionilor săi, printre clopoței și un torent de cântece de sturz, cei doi se întâlnesc aproape fără cuvinte.

„Winston și Julia se agățau unul de celălalt, fascinați”, în timp ce sturzul cânta nebunește.   „Muzica continua la nesfârșit, minut după minut, cu variații uimitoare, fără să se repete niciodată, aproape ca și cum pasărea și-ar fi etalat în mod deliberat virtuozitatea… A încetat să mai gândească și doar a simțit.”

Aici, îndrăgostiții secreți își afirmă umanitatea, adevărul intimității sexuale care este dușmanul tuturor abstracțiunilor folosite de cei puternici pentru a controla și manipula oamenii normali și pentru a-i convinge să participe la uciderea altora.

  „Aproape la fel de repede pe cât și-o imaginase, ea își smulsese hainele, iar când le aruncase, o făcuse cu același gest magnific prin care o întreagă civilizație părea anihilată.”

Delectându-se cu amor într-un spațiu liber, în afara controlului Partidului, simțeau că triumfaseră.

Dar, așa cum aflăm în 1984 și ar trebui să aflăm și astăzi în SUA , „părea” este cuvântul cheie.   Triumful lor a fost temporar.   Căci pasiunea sexuală dezvăluie adevăruri care trebuie confirmate în minte.   În sine, eliberarea sexuală poate fi ușor manipulată, așa cum a fost atât de eficient în Statele Unite. „Desublimare represivă”, a numit-o Herbert Marcuse acum cincizeci de ani. Permiți oamenilor să își pună în practică fanteziile sexuale în moduri comercializate, care pot fi controlate de conducători, în timp ce le controlezi mințile și potențiala rebeliune politică. Sexul devine parte a economiei de servicii, în care oamenii se servesc reciproc în timp ce își servesc stăpânii.   Folosește pseudo-sexul pentru a le vinde un mod de viață care îi prinde într-o ordine socială din ce în ce mai totalitară, care pare doar liberă.   Acest lucru a fost realizat în principal prin cultura ecranelor și prin confuzia concomitentă a identității sexuale.   Poate ați observat că, în ultimii douăzeci și cinci de ani de confuzie socială și politică crescândă, am fost martori la o creștere exponențială a „vieții electronice”, a utilizării drogurilor psihotrope și a dezorientării sexuale.   Acest lucru nu este o coincidență.   Războaiele au devenit la fel de constante pe cât Eros – zeul iubirii, vieții, bucuriei și mișcării – a fost separat de sex ca stimul și răspuns la eliberarea tensiunii într-o societate „stresată”.   Rollo May, marele psiholog american, a înțeles acest lucru:

Într-adevăr, am pus sexul în opoziție cu erosul, am folosit sexul tocmai pentru a evita implicațiile generatoare de anxietate ale erosului… Suntem în fugă de eros și folosim sexul ca vehicul pentru această fugă… Erosul [care include, dar nu se limitează la, sexul pasional] este centrul vitalității unei culturi – inima și sufletul ei.   Și când eliberarea tensiunii ia locul erosului creativ, prăbușirea civilizației este asigurată.

Deoarece Julia și Winston nu pot scăpa definitiv din Oceania, ci pot doar să aibă o întâlnire, cedează controlului mental al Fratelui cel Mare și se trădează reciproc.   Aventura lor sexuală nu îi poate salva.   Este un moment de frumusețe și libertate într-o situație imposibilă.   Desigur, lumea ermetic închisă a anului 1984 nu este Statele Unite.   Orwell a creat o societate în care evadarea era imposibilă. La urma urmei, este un roman admonitor – nu lumea reală.   Lucrurile sunt mai subtile aici; încă mai avem o oarecare marjă de manevră – o oarecare – deși adevărul de bază este același: oligarhia americană, la fel ca „Partidul”, „caută puterea în întregime de dragul ei” și „nu este interesată de binele altora”, toată retorica fiind contrară. Problema noastră este că prea mulți cred retorica, iar cei care spun că nu cred cu adevărat, la cel mai profund nivel.   Aruncați steagul și cântați imnul național și inimile lor sunt pline de speranță.   Reciclează vechile vorbe goale despre următoarele alegeri, când dușmanii tăi politici vor fi înlăturați din funcție și entuziasmul va crește, ca și cum ai fi întâlnit dragostea vieții tale și totul va fi bine în lume.

Însă înțelegerea istoriei relațiilor publice, a publicității, a propagandei, a CIA, a aparatului de securitate națională, a tehnologiei etc., arată clar că o astfel de speranță este nefondată. Căci propaganda din această țară a pătruns mult mai adânc decât își poate imagina cineva și a făcut acest lucru în principal prin intermediul tehnologiei avansate și al religiei tehnicii – mașinile ca abstracțiuni pure – care ne-au otrăvit nu doar mințile, ci și cele mai profunde izvoare ale adevărurilor corpului și imaginația erotică ce ne leagă în dragoste de toată viața de pe pământ.

În „Apărarea poeziei”, Percy Bysshe Shelley scrie:

Marele secret al moralei este iubirea; sau o ieșire din natura noastră și o identificare a noastră cu frumosul care există în gândire, acțiune sau persoană, nu în a noastră. Un om, pentru a fi foarte bun, trebuie să-și imagineze intens și cuprinzător; trebuie să se pună în locul altuia și al multor altora; durerile și plăcerile speciei sale trebuie să devină ale sale. Marele instrument al binelui moral este imaginația.                                                          

Ne confruntăm acum cu întrebarea: Putem scăpa de forțele propagandei și ale controlului minții care sunt atât de adânc înrădăcinate în viața americană?   Dacă da, cum?   Să ne imaginăm o cale de ieșire.

Orwell precizează foarte clar că limbajul este cheia controlului minții, așa cum descrie modul în care funcționează Nevorba. Cred că are dreptate.   Iar controlul minții înseamnă și controlul corpurilor noastre, al Erosului, al sexului nostru, al conexiunilor noastre fizice cu toate ființele vii și cu natura. Astăzi, SUA ajung în punctul în care „vechea limbă” – engleza standard – a fost înlocuită de Nevorba, și doar „fragmente din literatura trecutului” supraviețuiesc ici și colo.   Acest lucru este valabil atât pentru cei școlarizați, cât și pentru cei neșcolarizați.   De fapt, cei mai prinși în capcana logicii instrumentale, a datelor decorporate și a jocurilor de cuvinte ale elitei puterii sunt cei care au trecut prin cea mai mare parte a școlarizării, prin îndoctrinarea oferită de așa-numitele universități „de elită”. Bănuiesc că mai mulți oameni din clasa muncitoare și săraci încă mai păstrează un anumit simț al limbii vechi și al sensului fundamental al cuvintelor, deoarece cu sudoarea și sângele lor „își câștigă existența”.   Mulți dintre cei cu studii superioare   sunt copiii elitei puterii sau cei pregătiți să o servească, care sunt invitați să se alăture vieții de putere și privilegii dacă își înghit conștiința și își amorțesc imaginația față de suferința pe care „stilurile lor de viață” și alegerile ideologice o provoacă restului lumii.   În această lume a ziarelor The New York Times , Harvard, The New Yorker , Martha’s Vineyard, The Washington Post , Wall St., Goldman Sachs, a sălilor de consiliu ale corporațiilor aflate la putere, a tuturor mass-media corporatiste etc., limbajul a devenit decăzut dincolo de orice noțiune.   Aici, așa cum spunea Orwell despre Newspeak, „un gând eretic… ar trebui să fie literalmente de neconceput, cel puțin în măsura în care gândirea depinde de cuvinte.   Vocabularul său a fost construit astfel încât să dea o expresie exactă și adesea foarte subtilă fiecărui sens pe care un membru al Partidului ar putea dori să îl exprime în mod corespunzător.”   Cei ortodocși inteligenți, adaugă el, trebuie să stăpânească arta „dublei gândiri”, în care mențin simultan două idei contradictorii în mintea lor, acceptându-le în același timp pe amândouă.   Acesta este trucul cheie al logicii și limbajului care permite elitelor puternice și lacheilor lor din SUA de astăzi să stăpânească arta autoamăgirii și să se simtă bine în pielea lor în timp ce jefuiesc lumea.   În această lume a „partidului”, demonizarea, degradarea și uciderea altora sunt o abstracțiune; viețile lor sunt spectrale.   Orwell descrie dublul gând astfel:

A povesti vieți deliberate crezând cu adevărat în ele, a uita orice fapt care a devenit incomod și apoi, când devine din nou necesar, a-l scoate din uitare doar atât timp cât este nevoie, a nega existența realității obiective și, în tot acest timp, a ține cont de realitatea pe care o negi – toate acestea sunt indispensabil necesare.   Chiar și atunci când folosești cuvântul dublă gândire , este necesar să exersezi dubla gândire .   Căci prin folosirea cuvântului recunoști că manipulezi realitatea; printr-un nou act de dublă gândire ștergi această cunoaștere; și așa mai departe la nesfârșit, minciuna fiind întotdeauna cu un pas înaintea adevărului.

Poate părea o prostie să spun asta, dar limbajul, așa cum ne spune etimologia sa, începe cu limba (latină, lingua ).   Iar limba este un clopot care își rostește înțelesul.   Într-adevăr, orice limbaj izvorăște din corp – este limbaj corporal. Și când limbajul devine abstract și lipsit de sânge, devine etiolat și incapabil să transmită adevărul care este corpul mistic al lumii.   Devine o limbă de viperă, despărțind oamenii „buni” de cei „răi”, astfel încât cei buni să-i poată elimina pe cei răi care au devenit abstracțiuni.

Când Winston Smith și Julia s-au ascuns în pergola și, pentru o dată, s-au simțit liberi și vii în timp ce se culcau – în ciuda caracterului trecător al acesteia – Orwell sugera ceva ce romanul său distopic neagă ca fiind posibil: că putem scăpa din propriul nostru 1984 în 2018 revenind la elementele fundamentale. Whitman ne-a spus că, dacă ceva este sacru, acesta este corpul uman și a cântat „corpul electric”.   Aceasta este sarcina artiștilor: să cânte versurile care spun adevărul pe care propagandiștii încearcă să-l nege.

James Joyce scrie în Portretul artistului ca tânăr om :

Bine ai venit, o, viață!   Mă duc să întâlnesc pentru a milioana oară realitatea experienței și să făuresc în fierăria sufletului meu conștiința necreată a rasei mele.

Poate ar trebui să adăugăm: în fierăria sufletelor și trupurilor noastre.   Conpatriotul său irlandez, William Butler Yeats , ne aduce cu picioarele pe pământ cu cuvintele:

Acum că scara mea a dispărut / Trebuie să mă întind unde încep toate scările / În murdara prăvălie de zdrențe a inimii.

„Da, am spus da, o voi face. Da.”

*

Edward Curtin  este un scriitor ale cărui opere au apărut pe scară largă; contribuie frecvent la Global Research. Predă sociologie la Massachusetts College of Liberal Arts. Site-ul său web este  http://edwardcurtin.com/ .

Sfârșitul Realității?

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Edward Curtin , Global Research, 2018

https://www.globalresearch.ca/the-prophecy-of-orwells-1984-totalitarian-control-and-the-entertainment-culture-that-takes-over/5647955?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

////////////////////////////////////////////

Cărțile interzise și libertatea de a citi: 5 lecturi esențiale despre curaj, control și conștiință

Fiecare carte are de spus o poveste, însă, atunci când o carte îndrăznește să facă acest lucru evidențiind adevăruri incomode, reușește (cu sau fără voia autorului) să zguduie certitudini sau să tulbure ordinea prestabilită. De aceea, de-a lungul istoriei, multe cărți au fost interzise, nu pentru că spun ceva greșit, ci pentru că mesajul lor este adesea prea puternic și greu de digerat de către societate sau părți ale acesteia.

Acest articol nu este doar o listă de lecturi, ci un îndemn: o pledoarie pentru libertatea de a citi, pentru curajul de a deschide exact acele pagini pe care puterea, convențiile sau frica ar vrea să le închidă pentru totdeauna, pentru reflecție asupra libertății și a cenzurii și pentru celebrarea gândirii critice. Pentru că acolo unde cărțile sunt interzise, se interzice și gândirea liberă.

Într-o societate democratică, libertatea de exprimare ar trebui să includă, fără echivoc, și libertatea de a citi. Și totuși, de-a lungul timpului, libertatea de a citi a fost pusă sub semnul întrebării: numeroase cărți au fost interzise sau contestate pentru temele incomode, limbajul considerat ofensator sau viziunile politice și sociale prea provocatoare. Uneori, tocmai aceste cărți ne ajută să înțelegem mai bine lumea, să ne dezvoltăm empatia și gândirea critică. Le recomandăm nu în ciuda istoriei lor controversate, ci tocmai pentru că lectura lor este un exercițiu de libertate.

Minunata lume nouă de Aldous Huxley

Publicat în 1932, romanul a fost interzis în Irlanda imediat după apariție, pentru conținutul considerat blasfemator și obscen. Ulterior, a fost interzis sau contestat și în Australia și în mai multe state din SUA, pe parcursul secolului XX. Distopia lui Huxley imaginează o societate în care controlul total este mascat sub aparența fericirii și a progresului tehnologic. Este o critică lucidă a manipulării prin confort și conformism, o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă cum libertățile pot fi erodate fără zgomot, dar cu efecte durabile.

Fahrenheit 451 de Ray Bradbury

A fost contestat și interzis în mai multe state americane, inclusiv în Florida (1992), pentru limbajul considerat ofensator și pentru critica directă la adresa cenzurii și a autoritarismului. Romanul imaginează o societate în care cărțile sunt arse, iar gândirea critică este considerată periculoasă. Lectura acestei cărți este cu atât mai relevantă astăzi, într-un climat în care informația e manipulabilă, iar cultura dezbaterii pare amenințată.

Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee

Interzisă sau contestată constant în școlile americane încă din anii ’60, cartea a fost criticată pentru limbajul rasist și temele sensibile legate de viol și injustiție. În ciuda controverselor, este una dintre cele mai importante și îndrăgite cărți americane. Harper Lee reușește să exploreze cu delicatețe, dar și cu fermitate, tema nedreptății rasiale prin ochii unei fetițe, într-o poveste care rămâne profund umană și actuală.

Culoarea purpurie de Alice Walker

Romanul a fost interzis în mai multe școli și biblioteci din SUA, în special în anii ’80 și ’90, din cauza conținutului sexual explicit, a limbajului dur și a temelor de abuz și discriminare. Este o poveste de o forță emoțională rară, care urmărește viața unei femei afro-americane supusă abuzurilor, dar care, treptat, își recuperează vocea și demnitatea. Este un roman despre supraviețuire, solidaritate feminină și speranță.

Povestea slujitoarei de Margaret Atwood

Interzisă sau contestată frecvent în SUA pentru conținutul sexual și critica la adresa religiei, cartea descrie un regim distopic teocratic, în care femeile sunt reduse la funcții reproductive. Povestea este un avertisment dur, dar necesar, despre cum se pot justifica abuzurile prin dogme și despre cât de fragilă poate fi autonomia corpului și a conștiinței.

După cum spune chiar Margaret Atwood: „Nimeni nu crede că așa ceva se poate întâmpla până când se întâmplă”, o frază care surprinde perfect tensiunea acestui roman și miza sa: aceea de a nu lua niciodată libertățile de azi ca pe o garanție perpetuă.

Nu putem să nu menționăm și romanul 1984 de George Orwell. Publicat în 1949 și interzis imediat în URSS pentru satira politică la adresa regimului totalitar, romanul a fost contestat ulterior și în SUA, în special în Florida (1981), unde a fost acuzat de promovarea comunismului și conținut sexual explicit.

1984 rămâne una dintre cele mai tulburătoare distopii ale secolului XX, descriind o societate în care supravegherea totală și manipularea limbajului devin instrumente de control absolut. Este o carte esențială pentru a înțelege pericolele ideologiilor extremiste și fragilitatea adevărului într-o lume în care realitatea poate fi rescrisă.

Pentru o analiză mai detaliată despre contextul în care a fost scrisă și despre „profețiile” care pare că s-au adeverit, te invităm să citești articolul nostru dedicat: Cărți care au schimbat lumea: 1984 de George Orwell.

Libertatea de a citi nu înseamnă doar accesul fizic la o carte

Libertatea de a citi înseamnă și dreptul de a alege ce citim, cum înțelegem lumea, ce întrebări punem și ce valori cultivăm. Când o carte este interzisă, e interzisă o perspectivă. Iar când mai multe voci sunt reduse la tăcere, societatea riscă să devină un ecou al unei singure narațiuni. Tocmai de aceea, apărarea literaturii este un act de responsabilitate civică.

Dacă vrei să descoperi și alte titluri cu istorie controversată, dar cu putere de transformare, te invităm să explorezi selecția noastră dedicată: Raftul Cărților interzise.

Aceste cinci cărți, interzise cândva, sunt astăzi piloni ai literaturii mondiale. A le citi înseamnă a înțelege mai bine libertatea și fragilitatea ei. Libertatea de a citi nu este un dat garantat, ci un drept câștigat și păstrat prin exercitare constantă, prin curiozitate, prin reflecție și prin refuzul de a accepta tăcerea impusă. Într-o epocă în care tentația simplificării, a cenzurii morale și a controlului informațional persistă, ele ne oferă instrumentele de care avem nevoie: gândire critică, empatie, luciditate. Să le păstrăm pe rafturi, să le oferim mai departe, să le discutăm. Mai ales într-o perioadă în care realitatea pare uneori desprinsă din ficțiune, aceste cărți ne ajută să recunoaștem riscurile tăcerii și să apreciem vocile care nu se lasă reduse la tăcere.

Găsești aceste titluri pe rafturile libris.ro disponibile, discutabile, de citit și recitit. Și poate că, în fața raftului, nu vei simți gravitatea istoriei lor interzise, dar vei ști că ai ales o poveste care a trecut testul timpului, al ideologiei și al fricii. Iar asta e, într-un fel tăcut, cel mai puternic gest de libertate pe care îl poți face ca cititor.

Până data viitoare, să ne citim cu bine.

 

Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.

 

 

„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.

Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”

https://blog.libris.ro/2025/05/14/cartile-interzise-si-libertatea-de-a-citi-5-lecturi-esentiale-despre-curaj-control-si-constiinta/

//////////////////////////////////////

 

(Dupa modificarea genetica a primilor parinti din gradina Eden,prin iradierea cu inteligenta demonic de artificiala…) Intrăm într-o Europă modificată genetic?

Fost „uns“ şef al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso vrea să răspândească culturile transgenice la nivelul Uniunii Europene. Intenţia preşedintelui CE de a forţa autorizarea „alimentelor mutante“ a trezit deja dezbateri aprinse în presă şi ecouri negative la nivel de guverne.

Introduse pe piaţă în 1996, ca „produse-minune”, mai ieftine, mai rezistente la dăunători etc., transgenicele şi derivatele lor au „prins” la consumatorii din SUA, dar nu şi la cei din Europa, care le-au privit din start cu reticenţă. În ciuda acestor reţineri, care nu s-au diminuat în timp, şeful CE vrea să relanseze în forţă autorizarea, la scară largă, a culturilor de porumb şi cartofi transgenici.

Mai citeşte şi: 

Vier Pfoten: Piaţa românească este dominată de ouă de la găini chinuite în baterii

E drept, studiile nu au demonstrat că „alimentele mutante” ar avea un impact negativ asupra sănătăţii, dar nici nu au risipit convingător temerile consumatorilor, iar agricultorii se plâng că aceste culturi le „contaminează” rapid pe cele naturale.

La presiunile SUA şi ale Germaniei, Barroso a făcut însă o prioritate din autorizarea a cel puţin două soiuri, porumbul MON810, produs de compania americană Monsanto şi acceptat doar de Spania, şi cartoful Amflora, „năşit” de compania germană BASF, cultivat experimental doar în ţara sa natală. La mijloc sunt, evident, interese financiare de proporţii, doar BASF estimând că Amflora i-ar aduce, anual, un câştig de 30-40 de milioane de euro, în cazul în care cultura sa ar fi autorizată.

Barroso recidivează

„Barroso gândeşte în termeni financiari şi comerciali”, a comentat pentru Reuters un responsabil european avizat. „El se bazează pe studiile care nu au demonstrat riscurile consumului de OMG-uri, dar nu este deloc interesat de consecinţele pe termen lung ale acestor culturi asupra mediului”.

În plus, înlocuirea lui Stavros Dimas, fostul comisar pentru mediu şi opozant declarat al culturilor transgenice, cu mai puţin influentul Janez Potocnik din Slovenia, îi va facilita lui Barroso sarcina, e de părere sursa citată.

Prima luptă pierdută

Va trebui însă să ţină cont de reticenţele guvernelor naţionale, atente la propriile opinii publice. Şeful CE a mai suferit, anul trecut, o înfrângere politică usturătoare, când 22 din cele 27 de state membre UE au votat împotriva cererii sale de a autoriza produsele transgenice.

Reuniunea unui comitet ştiinţific european, convocat, ieri, pentru a dezbate oportunitatea autorizării porumbului transgenic, s-a încheiat cu un eşec, spre dezamăgirea companiilor americane direct interesate  Monsanto, DuPont şi Dow Chemical.

Deşi 13 state ar fi în prezent favorabile introducerii transgenicelor, 11 se împotrivesc categoric. S-ar putea ca, în final, decizia introducerii OMG-urilor să fie lăsată la latitudinea fiecărui guvern din cele 27 de state membre.

OMG-rile, interzise în UE din 2007

În ciuda lobby-ului desfăşurat de companiile producătoare, Uniunea Europeană a interzis, la 1 ianuarie 2007, cultura transgenicelor. România, devenită membră UE, s-a văzut nevoită să se supună legislaţiei comunitare, renunţând la culturile de soia.

Statele europene nu produc (cu excepţia Spaniei şi a Germaniei) şi nu cumpără OMG-uri, motiv pentru care în ultimii ani mocneşte un conflict diplomatic latent între Statele Unite, cel mai mare producător şi consumator de OMG-uri, şi statele UE.

În ciuda controverselor, în 2004, Comisia Europeană a impus un moratoriu referitor la utilizarea anumitor transgenice, cu obligaţia de a fi etichetate corect.

Ce sunt alimentele „mutante”

Organismele modificate genetic (OMG) au materialul genetic modificat altfel decât prin încrucişare naturală. Prima legumă „mutantă” a fost roşia, lansată pe piaţă în 1994, sub formă de pastă de tomate. În 1996, s-au introdus în agricultură şi, implicit, în largul consum, soia şi porumbul, pentru ca apoi, la scurt timp, să vină rândul cartofului, rapiţei, grâului şi orezului. Cele mai mari cultivatoare de „mutanţi vegetali” sunt SUA (72% din producţia mondială), Argentina (21%) şi Canada (6%).

Românii, primii „cobai voluntari”

Companiile din Statele Unite au profitat de lipsa legislaţiei în domeniu şi au introdus în România, începând din 1997, o serie de hibrizi de porumb, soia, sfeclă şi cartof modificate genetic.

Din motive financiare, românii au acceptat aceste produse, fără să le mai pese de riscuri. Culturile s-au extins apoi rapid. Deja, în anul 2000, Comisia Naţională pentru Securitate Biologică a aprobat oficial cultivarea în scop comercial (pe o perioadă de trei ani) a soiei RR, tolerantă la erbicid, şi a cartofului BT rezistent la gândacul de Colorado.

Marile companii americane- Monsanto şi DuPont – au pompat bani grei pentru a pătrunde pe piaţa românească.

Dar, în timp ce câştigurile au fost împărţite de un grup restrâns, românii de rând au consumat alimente mutante fără să fie informaţi corect, iar România a fost în repetate rânduri criticată pe plan internaţional că face jocul Statelor Unite şi că introduce OMG-uri în Europa pe uşa din dos.

ProteSte în Bulgaria

Bulgarii au întâmpinat cu proteste  posibilitatea introducerii legale a culturilor transgenice, dezbătută acum în Parlamentul de la Sofia. Atitudine ce l-a determinat pe premierul Boiko Borisov să garanteze, ieri, că „în Bulgaria nu vor exista OMG-uri”.

A atras însă atenţia că Bulgaria va fi obligată să aplice legislaţia UE, indiferent care ar fi aceasta.

Opinia specialistului : OMG-urile nu mai rentează

Ion Toncea

Cercetător ştiinţific

la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Fundulea

OMG-urile dăunează sănătăţii, dar, dincolo de aceasta, se pare că la noi în ţară cultivarea porumbului modificat prin inginerie genetică nu mai rentează economic. Porumbul transgenic cultivat în România este rezistent la sfredelitor, o insectă dăunătoare. Dar fermierii români au constatat în ultima vreme că atacul sfredelitorului a fost destul de slab în anii din urmă şi că astfel nu mai merită să dea banii pe sămânţa modificată genetic care este scumpă.

S-au îndreptat astfel spre soiuri nemodificate genetic, dar a căror sămânţă este mai ieftină. În plus, aceste soiuri sunt şi rezistente la secetă, ceea ce nu se poate spune despre porumbul MON810. De aceea, anul trecut, suprafaţa cultivată cu plante modificate genetic a scăzut considerabil.

Opinia specialistului : Pot afecta rinichii şi ficatul

Gabriel Păun

Preşedintele organizaţiei de mediu „Agent Green”

Organismele modificate genetic conţin un nivel de toxicitate ce poate afecta rinichii şi ficatul. S-au făcut nenumărate studii pe şobolanii de laborator, iar efectele asupra sănătăţii au apărut într-un timp foarte scurt. Pe de altă parte, aceste OMG-uri afectează şi ecosistemele, având în vedere că sunt plante care îşi produc propriul pesticid. Iniţial, cultivarea organismelor modificate genetic a fost aprobată pe baza unor studii realizate de însăşi compania producătoare, Monsanto.

Ulterior însă s-au făcut cercetări ale căror concluzii contrazic astăzi ceea ce se spunea la început. De aceea, aceste plante sunt acum sub reevaluarea Comisiei Europene. În România, suprafaţa cultivată cu OMG-uri era, în 2008, de aproximativ 7.000 de hectare, dar, în 2009, această suprafaţă s-a înjumătăţit.

Una dintre explicaţii constă în faptul că fostul ministru al Mediului Attila Korodi a ameninţat că le va interzice, ceea ce i-a speriat pe fermierii noştri. Dar noi avem altă problemă. Nu ştim în momentul de faţă locurile unde se cultivă aceste plante transgenice pentru că Ministerul Agriculturii le ţine în secret.

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/intram-intr-o-europa-modificata-genetic-1329528.html#google_vignette

///////////////////////////////////////////

 

 

RADACINILE NAZISTE ALE UNIUNII EUROPENE. Despre tehnocrati nazisti, Big Pharma si Codex Alimentarius

 

Am primit pe mail:

Ceea ce aţi vrut dintotdeauna să ştiti despre Bruxelles şi UE dar nimeni n-a îndrăznit să vă spună.

Sub titlul “Rădăcinile naziste ale UE” vă prezentăm o carte scrisă de Paul Anthony Taylor, Aleksandra Niedzwiecki, Matthias Rath şi August Kowalczyk, editată de Fundaţia de Sănătate Dr. Rath. În lucrare se arată că arhitectul-cheie al “Bruxelles/UE”, fondatorul Uniunii Europene, nu este altul decît Walter Hallstein, fost membru al organizaţiilor oficiale naziste în timpul celui de-al doilea război mondial, apărător al legilor naziste, scăpat prin minciuni ordinare de procesul pentru crime de război de la Nürnberg. De asemenea este documentat modul în care IG Farben – Cartelul German al Chimiei, Petrolului şi Medicamentelor şi-a continuat chiar şi după înfrângerea din al doilea război mondial, tentativa de creare a unui imperiu economic german, al IV-lea Reich. Pentru a atinge aceste scopuri au fost promovate la nivelul UE, printre altele, măsuri legislative care duc la eliminarea de pe piaţă a celui mai temut concurent al concernelor farmaceutico-chimice: terapile naturiste.

Prefaţă şi introducere:

Descarcă introducerea (304 kB)

Capitolul 1: Recapitularea dovezilor

Descarcă capitolul 1 (4.79 MB)

Capitolul 2: Walter Hallstein: proeminent avocat nazist şi arhitect cheie al “Bruxelles UE”

Descarcă capitolul 2 (2.79 MB)

Capitolul 3: “Marele Cartel al Sferei” şi cadrul său organizaţional

Descarcă capitolul 3 (332 kB)

Capitolul 4: Încercarea Cartelului Petrolului şi Medicamentelor de a-şi consolida puterea politică asupra Europei

Descarcă capitolul 4 (1.05 MB)

Capitolul 5: Guvernarea Bruxelles UE va pune capăt secolelor de libertate şi independenţă în Marea Britanie

Descarcă capitolul 5 (484 kB)

Capitolul 6: Cine e Cine în “Bruxelles UE”

Descarcă capitolul 6 (979 kB)

Capitolul 7: Releu de Viaţă

Descarcă capitolul 7 (61 kB)

Capitolul 8: Anexe

Descarcă capitolul 8(453 kB)

Mai multe informaţii:

Alte cărţi de citit

Autorii cărţii, printre care se numără şi un supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz care n-a primit nici până în prezent compensaţia financiară pentru detenţie şi muncă forţată, spun o poveste pe care mulţi cititori ar putea să o descrie ca fiind greu de crezut. Probabil că mulţi vor spune că aceste informaţii istorice, documentate, la care se face referire în aceasta carte, ar fi trebuit să fie pe prima pagină a tuturor ziarelor. Faptul că această carte nu a fost adusă la cunoştinţa publicului de către mass media demostrează o dată în plus că trăim într-o dictatură în care marile adevăruri sunt cenzurate. Ţinând cont de acest lucru, responsabilitatea fiecăruia dintre noi este de a downloada şi citi această carte, de a o răspândi tuturor cunoscuţilor şi de a vizita şi studia documentele sursă listate în subsolul paginilor. Timp de aproape trei sferturi de secol lumii i s-a spus că al doilea razboi mondial a fost generat de un psihopat, Adolf Hitler şi de anturajul său de huligani rasişti. Adevărul este însă că cel de-al doilea razboi mondial a fost un razboi de cucerire condus în numele IG Farben – Cartelul German al Chimiei, Petrolului si Medicamentelor, cu scopul de a controla pietele globale în noile domenii ale produselor chimice patentate, in spatele acestora aflandu-se varfurile “iluminate” ale masoneriei precum hraparetii bancheri Rockefeller si Rothschild, care au fondat Rezerva Federala Americana.

Documentele oficiale ale Congresului S.U.A. si tribunalului de la Nurenberg pentru crime de razboi arata fara echivoc ca cel de-al doilea razboi mondial a fost nu numai pregatit, ci si facilitat logistic si tehnic de catre cel mai mare si mai renumit cartel al petrolului si medicamentelor de la acea vreme, si anume cartelul german IG Farben, format din Bayer, BASF, Hoechst si alte companii chimice. În rechizitoriul procesului de la Nuremberg se dovedeste ca fara IG Farben, cel de-al doilea razboi mondial nu ar fi avut loc. Dupa ce ambele încercari militare de a subjuga Europa si razboiul însusi au esuat, Cartelul Petrolului si Medicamentelor a investit în a treia încercare: cucerirea economica si politica a Europei prin intermediul Uniunii Europene cu sediul la Bruxelles.

De aceea, nu este surprinzator faptul ca arhitectii cheie ai “Bruxelles-UE” au fost recrutati din rândul acelor tehnocrati care deja facusera planurile pentru o Europa postbelica sub controlul coalitiei dintre nazisti si Cartel. Aceasta carte va aduce la cunostinta conducatorii cartelului – îmbracati nu doar în uniforme naziste, ci si în costume cenusii. Cel mai renumit dintre acestia a fost Walter Hallstein, primul presedinte al asa-numitei Comisii UE. Daca va intrebati probabil, de ce nu ati auzit pâna acum despre aceste lucruri cutremuratoare este foarte simplu. Dupa 1945, Cartelul a investit sute de miliarde de dolari cu un singur scop: sa rescrie istoria si sa-si ascunda trecutul criminal. Aceasta musamalizare, cu privire la originile corporatiste ale celor doua razboaie mondiale, a fost în mod evident conditia preliminara pentru cea de-a treia încercare a Cartelului – de aceasta data prin intermediul UE – de a cuceri si controla Europa. În mod evident, interesele Cartelului sperau sa-si consolideze controlul asupra Europei prin intermediul Uniunii Europene fara ca aceste radacini întunecate sa fie vreodata expuse.(…)

Dupa ce ultima încercare a Cartelului de a controla Europa a esuat în 1945, una din cele mai larg folosite scuze de catre actionarii sai politici a fost ca “nu au stiut”. Totusi astazi, dupa publicarea acestei carti, nici un politician nu poate face o astfel de afirmatie în apararea suportului sau continuu fata de “Bruxelles/UE”. Din perspectiva istorica, ceea ce este cel mai urgent necesar acum, este o miscare populara. Actiune deosebit de importanta pentru ca politicienii din multe tari europene au fost influentati de interesele corporatiste ale Cartelului Petrolului si Medicamentelor; astfel ei nu mai sunt aparatori independenti ai intereselor oamenilor. O miscare populara ar fi, de aceea, singurul garant al libertatii, democratiei si independentei pentru oamenii din Europa.

Sanatatea populatiei si scopurile UE

Unul dintre scopurile cheie ale cartelului corporatist care se afla in spatele UE este acela de a distruge sectorul terapiilor si produselor naturiste nepatentabile, cel mai mare concurent si cea mai mare amenintare la adresa bolilor de pe urma carora cartelul farmaceutic si industria farmaceutică globală scot profituri de mii de miliarde de dolari. De fapt liderii de la Bruxelles ai UE proiectează legile Europei acţionând ca niste reprezentanti ai acestor interese farmaceutice multinaţionale. Scopul aşa numitei “Food Supplements Directive“, (Directiva Suplimentelor Alimentare) de exemplu, legiferată în 2002, este acela de a impune restricţii stricte şi dictatoriale asupra tipurilor şi dozelor de vitamine şi minerale care pot fi conţinute în suplimentele nutritive. Pentru a masca această ameninţare, UE pretinde în mod fals că nivelurile permise pentru fiecare nutrient vor fi calculare ştiinţific prin intermediul unui proces numit “scientific risk assessment” (evaluarea ştiinţifică a riscului). Totuşi, realitatea este că majoritatea metodologiilor propuse pentru evaluarea presupusului “risc” de a consuma suplimente alimentare sunt orice numai ştiinţifice nu şi de fapt sunt profund eronate.

În mod similar “Traditional Herbal Medicinal Products Directive“, (Directiva Produselor Medicinale Tradiţionale din Plante) legiferată în 2004 supune produsele medicinale naturale din plante unui proces prohibitiv de înregistrare prin care toate plantele care nu au garantată o licenţă specifică sunt interzise şi scoase de pe piaţă. Prin decimarea în acest mod a sectorului plantelor naturale, UE intenţionează să elimine o ameninţare cheie pentru interesele financiare ale acţionarilor săi farmaceutici multimiliardari. Mai mult, într-o încercare de a limita până şi răspândirea informaţiei despre terapiile naturale, UE a legiferat în 2006 aşa numita “”Regulation on Nutrition and Health Claims” (Reglementarea Revendicărilor privind Nutriţia şi Sănătatea). Sub această legislaţie draconică, toate sugestiile sau implicaţiile faptului că un aliment sau nutrient are anumite proprietăţi nutriţionale benefice sau a faptului că există o anumită legătură între un anumit aliment / nutrient şi sănătate, sunt interzise cu excepţia situaţiei în care sunt în mod specific autorizate de Comisia Europeană – chiar dacă există dovezi ştiinţifice pentru aceste revendicări. Astfel, în disperarea sa de a proteja multimiliardara “Afacere cu Boala” a industriei farmaceutice, Bruxelul a recurs la activarea semnului distinctiv al tuturor dictaturilor politice – interzicerea libertăţii cuvântului. Pentru a ajuta UE în aceste încercări de a distruge sectorul sănătăţii naturale, în ianuarie 2002 s-a înfiinţat European Food Safety Authority (EFSA) (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentaţiei). Dar în loc să îmbunătăţească siguranţa alimentaţiei şi să protejeze consumatorii aşa cum pretinde, EFSA este angajată în efortul continuu şi sistematic de a elimina terapiile naturale nepatentabile şi a informaţiilor despre ele, pe întregul continent european.

Legătura cu Codex-ul

Un partener cheie în încercările la nivel internaţional ale Cartelului de a limita accesul oamenilor la terapiile naturale este aşa numita Codex Alimentarius Commission (Codex), a Naţiunilor Unite (UN), organizaţie care este finanţată de World Health Organization (WHO) (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi Food and Agriculture Organization (FAO) (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură). Înfiinţat în 1963, activităţile principale ale Codex sunt centrate în jurul proiectării standardelor globale pentru toate produsele alimentare inclusiv suplimentele alimentare. Acţionând ca un bloc coordonat, cele 27 ţări membre ale UE utilizează din ce în ce mai mult Codex-ul ca vehicul pentru modelarea hranei globale şi reglementărilor suplimentelor, pentru a oglindi legea UE. Prin implementarea Codex restrictions on food supplements (Restricţiile prevăzute de Codex pentru suplimentele alimentare) în regiuni ca Asia de Sud-est prin Association of Southeast Asian Nations (ASEAN) (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-est); Africa, prin African Union (Uniunea Africană); America de Sud, prin Mercosur şi Union of South American Nations (Uniunea Naţiunilor Sud-Americane); şi America de Nord, prin propusa North American Union (Uniunea nord americană), Cartelul Farmaceutic intenţionează să transforme vieţile şi corpurile a miliarde de oameni într-o piaţă de desfacere pentru medicamentele lor sintetice patentate.

În rezumat:

1. UE este o structură dictatorială care serveşte unor interese corporatiste globale care ameninţă – încă o dată – vieţile a sute de milioane de oameni din întreaga Europă. Mai mult, dacă cetăţenii Europei nu acţionează acum, această structură va rămâne pe loc timp de generaţii viitoare şi va subjuga întreaga lume sub controlul său.

2. Din cauza concepţiei sale fundamental nedemocratice – cu Comisia UE deţinând întreaga putere executivă iar Parlamentul UE având doar rolul de frunză de smochin – structura UE nu este reformabilă. De aceea, ea trebuie să fie respinsă public de oameni, demontată şi eventual înlocuită de un sistem cu adevărat democratic de reprezentare: o Europă a oamenilor, de către oameni şi pentru oameni.

3. Demontarea influenţei dictatoriale a intereselor corporatiste care guvernează peste UE – şi astfel peste popoarele Europei – este o precondiţie pentru eliminarea pe scară largă a celor mai răspândite boli ale zilelor noastre inclusiv bolile cardiovasculare şi cancerul. Prin obţinerea controlului asupra bolii, vom putea crea o lume mai sănătoasă- pentru copiii noştri şi generaţiile viitoare.

Surse:

http://www.relay-of-life.org/ro/index.html

http://www.relay-of-life.org/ro/nazi-roots/further_reading.html

Rădăcinile naziste ale “Bruxelles UE”/ Demontarea ‘Bruxelles UE’ – o precondiţie pentru libertatea globală a sănătăţii naturale

Nota noastra:

Materialul este interesant, insa partial, militant si parte a solutiei “democratizarii” UE, care duce la acelasi deznodamant ca “germanizarea” sa: crearea unei Europe federale in care suveranitatea natiunilor nu mai exista nici macar e forma.

E partial pentru ca priveste formarea UE doar din perspectiva intereselor corporatiste. Cu siguranta, au existat mai multe interese in spatele agendei europene, si au existat mai multi oameni cheie decat Walter Hallstein. Unul altul este, de pilda, Jean Monnet, al carui rol in crearea structurilor supranationale ale UE este documentat in “Uniunea Europeana sau marea amagire. Istoria secreta a constructiei europene”, de Cr. Booker si R. North.

Insa principiul urmator este foarte corect expus:

nu este surprinzator faptul ca arhitectii cheie ai “Bruxelles-UE” au fost recrutati din rândul acelor tehnocrati care deja facusera planurile pentru o Europa postbelica sub controlul coalitiei dintre nazisti si Cartel.

Intr-adevar, Germania Nazista asumase deja ideea formarii unei Europe Federale si, in epoca, se vorbea mult despre “noua ordine europeana” rezultata in urma dominatiei acesteia. Evident ca cei implicati in aceste planuri au fost foarte utili eurocratilor, la fel cum savantii germani care lucrau pentru Hitler au fost foarte utili CIA si SUA. Despre acest lucru a se vedea si:

Uniunea Europeana sau… AL PATRULEA REICH?

In prezent, un rol esential il joaca tehnocratii Bilderberg, care au dat presedintele UE si diversi comisari:

“BILDERBERGII” – LA PUTERE IN EUROPA, OFICIAL, PE NOUL VAL AL “REVOLUTIILOR” TEHNOCRATE, SOFT

A se vedea si:

CONSPIRATIA EURO, cea mai ampla din istorie? Cum au ajuns STATELE UNITE ALE EUROPEI “SINGURA ALTERNATIVA”

CE ESTE UNIUNEA EUROPEANA SI SPRE CE NE INDREPTAM?

ARHITECTII ZONEI EURO AU PREMEDITAT CRIZA, pentru formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI! – articol in Wall Street Journal

Cum a venit pe usa din dos a istoriei STATUL supra-national Uniunea Europeana

LEGILE NOAHIDE (TALMUDICE), MASONERIA SI UNIUNEA EUROPEANA

Multe alte referinte despre UE se pot gasi in postarile de mai sus.

In ceea ce priveste rolul Germaniei actuale, a se vedea:

Care este, de fapt, rolul GERMANIEI in noua ordine mondiala?

UE = SPATIUL VITAL pentru Germania + SFARSITUL DEMOCRATIEI SI AL STATULUI NATIONAL

“CINE VA MURI PENTRU UNIUNEA EUROPEANA?” Si despre tradare, agenda eurocratilor si mitul tehnocratului iluminat

Analiza de mai sus e militanta deoarece fundatia care a realizat cartea este o adepta a terapiilor naturiste, explicandu-se astfel si atacarea regulamentelor europene in domeniu. Criticarea acestor regulamente este intru totul indreptatita si pot fi gasite si la noi pe site argumente similare legate de ce face UE in privinta suplimentelor si produselor naturiste sau in privinta Codexului:

UNIUNEA EUROPEANA INCEARCA SA NE INVETE CA DOAR MEDICAMENTELE ‘BIG PHARMA’ SUNT SANATOASE? Ce se intampla de la 1 aprilie? Profesorul Gheorghe Mencinicopschi explica procesul, indica perspectivele ingrijoratoare si sugereaza ipoteza REDUCERII DELIBERATE A POPULATIEI

VOM BEA CEAIURI DOAR CU VOIE DE LA UNIUNEA EUROPEANA?

DIN NOU DESPRE DIRECTIVA UE REFERITOARE LA ETICHETAREA PRODUSELOR NATURALE

INCEPE OTRAVIREA ALIMENTARA A POPULATIEI ROMANIEI. Romania – prima tara din lume pe care se experimenteaza fungicidul cancerigen INITIUM! Informatii esentiale despre CONSPIRATIA OMG (organisme modificate genetic)

EUROPA MODIFICATA GENETIC

Aspectul militantist se regaseste si in pledoaria “democratizarii” Europei, ceea ce nu va duce insa decat la intarirea institutiilor centrale europene care, evident, vor fi controlate in continuare tot de corporati, tehnocrati si eurocrati din Bilderberg, chiar daca s-ar mari rolul Parlamentului European.

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/radacinile-naziste-ale-uniunii-europene-despre-tehnocrati-nazisti-big-pharma-si-codex-alimentarius/

//////////////////////////////////////////

 

NOII GUVERNANTI AI LUMII

 

(articolul saptamanii – Matei Visniec)

Vezi si: Noua ordine mondiala, elite, crize artificiale, institutii supra-nationale: o alternativa academica la “teoria conspiratiei”

Mai multe evenimente recente au relansat reflecția în jurul apariției unor noi sfere ale puterii, în paralel cu structurile tradiționale ale democrației. Globalizarea, fenomen mai vechi, influența crescândă a agențiilor de rating, apariția unei tehnocrații planetare, venirea la putere a islamiștilor prin metode “democratice” în unele țări arabe, toate acestea deci, dar și alte evenimente îi fac pe mulți jurnaliști, eseiști, filozofi și așa mai departe să-și pună multe întrebări.

Este cazul în Franța, cu doi ziariști, Christophe Deloire și Christophe Dubois, care publică o carte incitantă, cu titlul “Circus politicus”, expresie care vine din limba latină și de la vechii romani. O dovadă de fapt că această comparație, între circ și politică, nu este nouă… Cei doi ziariști francezi îndrăznesc să ancheteze însă în privința noilor “guvernanți” ai lumii, cei pe care nimeni nu-i alege și uneori nimeni nu-i cunoaște, cei care nu au nici un mandat electiv și nici obligația de a da socoteală maselor largi de cetățeni, dar care, prin influența lor, ne modifică viața. Că sunt bancheri sau funcționari internaționali, că sunt eminențe cenușii sau grupuri de influență, că sunt indivizi aflați în fruntea unor imperii mediatice sau a unor multinaționale, ei formează o “nouă putere planetară transversală și mai ales una care scapă oricărui control democratic”.

Sociologul francez Pierre Bourdieu a teoretizat în unele din scrierile sale conceptul de “guvern invizibil“. Sunt câțiva ani buni de atunci, pentru că Bourdieu a murit în 2002, dar formula lansată de el este confirmată de realitate. Într-un articol intitulat “Cultura este în pericol”, sociologul francez spunea următoarele:

Pierre_bourdieu“Marile firme multinaționale și consiliile lor de administrație internaționale, marile organizații internaționale Organizația Mondială a Comerțului, FMI-ul sau Banca Mondială, cu multiple subdiviziuni, comisiile și comitetele de tehnocrați nealeși, puțin cunoscuți de marele public, pe scurt, tot acest guvern mondial care s-a constituit în ultimii ani și a cărui putere se exercită asupra guvernelor naționale reprezintă o instanță aproape invizibilă”.

Revista L’Express dedică în ultimul său număr un întreg dosar acestor “noi stăpâni ai lumii”, precum și cărții “Circus politicus” de care aminteam mai sus. Fără să cădem în teoria complotului, scrie L’Express, merită să ne întrebăm, cum o fac și cei doi ziariști, dacă nu cumva “cenaclurile internaționale, cercurile de influență, instituțiile financiare și alte asemenea instanțe nu formează acum o putere planetară opacă, chiar secretă”…

În cartea lor, Christope Dubois și Christophe Deloire îl citează pe președintele american, Dwight Eisenhower, care își exprima temerea, încă din 1961, că în America s-a format un anume “lobby militaro-industrial” de natură să amenințe într-o bună zi libertatea și democrația.

Cartea celor doi jurnaliști este o anchetă privind “distrugerea lentă a democrației” de către forțe aproape invizibile, sub ochii noștri și într-un mod… firesc, ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Aflăm din ancheta celor doi, de exemplu, că miliardarul David Rockfeller avea acum mulți ani drept obiectiv secret să impună puterea finanțelor în Statele Unite, dar și în întreaga lume, prin rochefelerideclanșarea unei crize mondiale, de natură să oblige apoi toate popoarele să accepte o nouă ordine mondială.

Nu e greu de observat că astăzi Europa, precum și alte continente traversează o criză economică mondială și că ieșirea din ea se face după rețete impuse de Fondul Monetar Internațional sau de alte instanțe bancare.

Oare sunt pe cale, anumite grupuri, să neutralizeze treptat democrația, prin impunerea viziunii pe care o au ei asupra lumii? După încercarea de spălare pe creier exercitată de comuniști și care nu a reușit, să se fi lăsat întreaga planetă (și mai ales est-europenii) spălată pe creier de doctrina ultra-liberală? Oare dezordinea economică de astăzi este consecința unui plan subtil destinat decapitării democrației? Iată tot atâtea întrebări lansare de această carte-șoc de 464 de pagini, apărută la Editura Albin Michel…

Indiferent de răspunsurile posibile, democrația merită să ne batem totuși pentru ea. Popoarele care răsuflă însă ușurate, după ce au reușit să scape de dictatură și să proclame democrația trebuie să mai știe un lucru: democrația e ca atunci când un cuplu are un copil unic la care ține ca la ochii din cap și care trebuie îngrijit zi de zi. Democrația este ca un copil bolnăvicios, pe care nu-l poți crește dacă nu-i dai timp, educație, încredere. Trebuie să-l înveți să nu fure, să nu scuipe, să fie politicos, dar și să gândească cu capul lui, să nu se lase păcălit și nici emoționat de șarlatani, să iubească munca și să aibă încredere în sine. Sarcină uriașă, deci, pentru cei care cred în democrație.

Matei_visniec

Nota noastra:

Iata o gandire si o atitudine care, la noi, este automat expediata in zona “teoriei conspiratiei”  si a “stangismelor”. Asta pentru ca, probabil mai mult ca in oricare alta tara europeana, s-a reusit spalarea pe creier postcomunista despre intangibilitatea si infailibitatea institutiiilor eurocrate (Uniunea Europeana, Comisia Europeana etc.) si globocrate (FMI, BM etc.).

In alta ordine de idei, asa cum am mai aratat, este inca o dovada ca efectiv nu este nevoie (ba chiar este gresit) sa recurgem la tot felul de scenarii simpliste, fantasmagorice si rigide pentru a gasi raspunsuri pe care mass-media mainstream nu le are cu privire la evenimentele contemporane, teorii pline de elemente bizare, falsuri istorice in care marea majoritate a oamenilor obisnuiti (dar necredinciosi) sunt vazuti, de fapt, ca niste satanisti spurcati de care, in principiu, ne e greata, revoltandu-ne ideea ca suntem contemporani cu ei si gasind, astfel, mereu, cauza tuturor relelor in afara noastra. E o atitudine complet necrestina, fiind opusul indemnului evanghelic iubitii pe vrajmasii vostri. Ura si trufia nu pot vindeca niciodata relele acestei lumi si, procedand astfel, nu facem altceva decat sa uitam voluntar de propriile noastre pacate si faradelegi care atarna mai greu decat ale ateilor si ale paganilor, fiind pacate ale unora care cunosc adevarul si au cale directa la deplinatatea harului.

Tot la fel de necesar este sa intelegem limitele acestor viziuni care, desi arata rolul acestor cercuri in care “se discuta despre viitorul lumii“, sunt, totusi, cel putin in parte, marcate ideologic, accentuand prea mult explicatiile de tip social-economic si trecand cu vederea, aproape complet, cauzele si dimensiunea spirituala a fenomenului … “guvernului invizibil”.

Va invitam sa (re)cititi materialele de mai jos pentru a avea o perspectiva completata si, de asemenea, pentru a fi constienti asupra deznodamantului acestor evolutii:

IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim

IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism

*

LEGILE NOAHIDE (TALMUDICE), MASONERIA SI UNIUNEA EUROPEANA. Ce legatura este intre iudaism, SUA, revolutia franceza si “dreptul international”?

MESIA IUDEILOR (ANTIHRIST), razboiul lui Gog si Magog (“Armaghedon”) si Imparatia Universala a Israelului, dupa PROFETIILE RABINICE (IUDAICE)

Legaturi:

APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?

CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?

Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III)

Aluatul fariseilor şi al irozilor – frământătura ce dospeşte noul guvern mondial

Criza mondiala, control mondial?

Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!

VATICANUL CERE O NOUA ORDINE MONDIALA, CU O BANCA CENTRALA MONDIALA

PREMIERUL GORDON BROWN – “MARE PREOT” AL NOII ORDINI MONDIALE

SI:

DICTATURI MALTHUSIENE? SE CONTUREAZA INCA UN SCENARIU: lovituri de stat, dictaturi de forta majora, guverne autoritare pentru aplicarea politicilor dure asupra populatiei. INVENTARUL SCENARIILOR DE CRIZA

Prinsi in haosul Marelui Diversionist, intre fumul petardelor si menghina “reformatoare” a cioclilor de la capataiul Romaniei… CE NE MAI RAMANE?

SFARSITUL DEMOCRATIEI, AL EUROPA SI AL SUA? Suntem pregatiti tot mai intens cu mesaje despre sfarsitul ordinii actuale a lumii prin criza economica, haosul revoltelor si razboiul mondial

“LUMEA VA TREBUI SA TREACA PRIN CRIZE MAJORE, CHIAR CATACLISME.” Catastrofele “teribile” sunt necesare pentru …reforma ONU, multiplicarea UE si organizarea unui nou model economic

Cum a venit pe usa din dos a istoriei STATUL supra-national Uniunea Europeana

Desigur ca aceasta prezentare a lucrurilor, cum este cea de mai sus, trebuie racordata la profetiile Bisericii despre vremurile noastre. Mai ales ca si ele sufera de partialitate si niciodata nu pot da o explicatie totala istoriei omenirii. Ba, mai mult, atunci cand sunt folosite in mod holistic – ca si cum ar explica total lumea – atunci ele devin ideologii nocive (teoriile despre elite, de pilda, foarte obisnuite pentru altermondialistii de stanga, sau teoriile despre guvernul mondial si banca mondiala, foarte obisnuite pentru anarho-capitalisti).

Multi observa ca se intampla si se pregatesc nenorociri in lume, insa foarte putini le raporteaza la profetiile Bisericii si mult mai putini le studiaza in mod temeinic, analitic. Majoritatea sunt tentati sa le raporteze la teoriile conspiratiei, aceste povesti de cinema de proasta calitate. Acestea sunt insa emise tocmai pentru a canaliza pe cei care sunt mai sensibili la ce se intampla pe plan social-politic intr-o directie falsa, diversionista, cum am aratat si aici:

CRIZA SI TEORIA CONSPIRATIEI la romani. Printre hatisurile manipularilor CAPITAL(E). De la stanga si de la dreapta…

ZEITGEIST: de la un film diversionist “anti-sistem” si anticrestin la Miscarea globala de ”schimbare si constientizare sociala”, care se afirma si in Romania

Cand secretul e doar discret. AGENDA DE MODELARE SOCIALA SI CENTRALIZARE GLOBALA ESTE ACUM LA VEDERE

Ideea de baza pe care trebuie sa o retinem este ca intotdeauna se pot demonta, cu logica sanatoasa, cu argumente de bun simt si cu o cercetare cat de cat fundamentata, toate bazaconiile vandute prin propaganda oficiala si media mainstream:

“TRILATERALUL” MUGUR ISARESCU A SPUS ADEVARUL: sunt in aceste cercuri in care se discuta de viitorul omenirii, dar nimeni nu stie clar unde se indreapta lumea. CUGETARI DESPRE MINTI BOLNAVE DE CONSPIRATIE SI LOGICA SANATOASA

Acest lucru este cunoscut de oficiali si tocmai acest gen de critica deranjeaza, iar nu asa-zisele si foarte “gustatele” teorii ale conspiratiei, usor de respins, de ridiculizat si aruncat in derizoriu sau chiar intr-o culpabilizare de tip penal in forma in care acestea circula, de regula, pe internet sau in publicatii.

A se revedea si:

Intre TEROARE si… TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE

De la reeducarea prin tortura la reeducarea soft: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om

“A patra fiara” din cartea lui Daniil si lumea noastra

Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma

Vezi si:

CONSPIRATIA… IMPOTRIVA “TEORIEI” CONSPIRATIEI. Cui ii este frica de istorie si scepticism?

Despre eurocratie a se vedea, mai ales:

Tratatul european, “OPTIUNEA SEVERA” a lui Traian Basescu: o “bataie de joc”. UE = SPATIUL VITAL pentru Germania + SFARSITUL DEMOCRATIEI SI AL STATULUI NATIONAL

“BILDERBERGII” – LA PUTERE IN EUROPA, OFICIAL, PE NOUL VAL AL “REVOLUTIILOR” TEHNOCRATE, SOFT: Mario Monti, noul premier al Italiei si Lucas Papadimas, noul sef al guvernului grec sunt membri ai COMISIEI TRILATERALE

ERA DICTATURII COMISARILOR EUROPENI?

ARHITECTII ZONEI EURO AU PREMEDITAT CRIZA, pentru formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI! – articol in Wall Street Journal

Vicontele Davignon, seful BILDERBERG, despre ORDINEA EUROPEANA, RAZBOI SI POPULISM. Cum sa interpretam spusele sale? (VIDEO)

Seful Bilderberg, DAVIGNON si reprezentantul Consiliului pentru Relatii Externe, RICHARD HAASS: OBISNUITI-VA CU AUSTERITATEA SI CU PIERDEREA SUVERANITATII!

Ce se discuta, deschis si senin, in cercurile economistilor de top: “AUSTERITATEA” IN ROMANIA ESTE UN EXPERIMENT CONTROLAT al elitelor europene

De ce s-a tinut la Bucuresti Comisia Trilaterala? ROMANIA: EXPERIMENT-PILOT PENTRU NOUA ORDINE MONDIALA

PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG, are o agenda explicit ANTI-NATIUNI si declara ca este un pas inainte catre GUVERNUL UNIC MONDIAL!

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/noii-guvernanti-ai-lumii-articolul-saptamanii-matei-visniec/

//////////////////////////////////////////

 

 

Cum va arăta harta politică a lumii în 2025

 

Anne-Marie Slaughter, profesoara de afaceri internationale la Princeton si fosta directoare la Departamentul de Planificare a Politicilor (o agentie insarcinata cu dezvoltarea strategiilor apartinand de guvernul SUA) a realizat o proiectie a felului in care harta politica a lumii va arata in 2025, pentru publicatia ForeignPolicy.

In viziunea acesteia, liderii cei mai puternici ai planetei vor trebui sa se obisnuiasca sa asculte vocile mai multor state, acum clasificate ca emergente, formatiunile de tipul Uniunii Europene se vor inmulti si pe alte continente, iar o eventuala catastrofa globala, fie ea economica, politica sau naturala ar avea si partile ei bune.

Modelul consumerist nu are viitor, in opinia analistului, motiv pentru care China, vazuta in prezent drept statul care se lupta cu SUA pentru suprematia economica mondiala nu este un exemplu de urmat.

‘In 2025, Consiliul de Securitate al ONU se va fi extins de la 15 state membre, la 25 sau 30. Potentialii viitori membri ar fi Brazilia, India, Japonia, Africa de Sud, dar si Egipt, Nigeria, Indonezia sau Turcia’, crede Anne-Marie Slaughter.

Analistul este de parere ca multe state vor urma exemplul Uniunii Europene in ceea ce priveste cooperarea regionala, prognozand crearea unei Uniuni Africane intr-o forma viabila, a unei Uniuni a Natiunilor din Asia de Sud Est sau chiar a unei Uniuni a Orientului Mijlociu.

‘Fiecare dintre ele vor urma cursul integrarii economice si politice, inspirandu-se dupa modelul Uniunii Europene. Acestea vor include si alte formatiuni sub-regionale mai mici’, crede Anne-Marie Slaughter.

In opinia analistului, cele mai puternice state ale viitoarelor decenii vor fi cele care vor alege calea dezvoltarii durabile si a economisirii resurselor.

Citește pe Antena3.ro

O cântăreață de muzică populară a fost prinsă la furat, într un supermarket. „Am luat niște parfumuri pentru băiatul meu”

O cântăreață de muzică populară a fost prinsă la furat, într-un supermarket. „Am luat niște parfumuri pentru băiatul meu”

‘Cat priveste statele individuale, cele mai puternice state din 2025 vor fi cele care isi vor da seama cum sa produca cat mai mult, cu cat mai putin. Vor fi statele ale caror guverne vor alege calea sustenabilitatii, a tehnologiilor nepoluante, a refolosirii produselor si nu doar a consumului’, spune Anne-Marie Slaughter.

Acesta este si motivul pentru care aceasta nu crede in viitorul economic al Chinei, care tocmai a prins gustul consumerismului, ci mai degraba mizeaza pe o revenire in prim plan a Japoniei, care deja a adoptat un nou model de dezvoltare.

Corporatiile si formatiunile cetatenesti non-statale vor reprezenta un nou pol al puterii, in opinia analistului.

‘Puterea acestor grupuri nu poate decat sa creasca in toata lumea. Relatiile dintre cetateni si guverne vor trebui regandite, cu mai multe drepturi pentru primii’, spune Anne-Marie Slaughter.

Analistul avertizeaza insa ca aceste schimbari nu se vor petrece lin, ci numai dupa crize de mari proportii, cu efecte planetare.

‘Aceste predictii par sa contureze o lume roz, dar pentru ca aceste schimbari sa aiba loc, lumea va trebui sa treaca prin crize majore, chiar cataclisme. A fost nevoie de Primul Razboi Mondial pentru crearea Ligii Natiunilor. A fost nevoie de Cel de-al Doilea Razboi Mondial pentru crearea ONU. Va fi nevoie de ceva similar pentru reformarea Consiliului de Securitate. Iar crearea unor noi uniuni regionale de tipul Uniunii Europene va fi nimic in comparatie cu enorma sarcina de a se introduce un nou model economic, in care toata lumea sa inteleaga ca mai mult nu este mai bine, iar resursele planetei sunt finite. Astfel, o catastrofa va fi teribila pentru oameni, dar benefica pentru umanitate, ca intreg’, a mai spus Anne-Marie Slaughter.

https://jurnalul.ro/stiri/externe/cum-va-arata-harta-politica-a-lumii-in-2025-587806.html

////////////////////////////////////////////

 

 

DOCTRINA SOCULUI: documentar -De ce NEOLIBERALISMUL si SOCIALISMUL sunt doua fete ale aceleiasi FILOSOFII MASONICE?

Constiinte.ro: Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor

[Radu Iliescu] Recenzie. Doctrina şocului.

 

 

Motto:

“Doar o criză – actuală sau în perspectivă – produce schimbarea reală. Atunci când se produc crizele, acţiunile care sunt întreprinse depind de ideile aflate în circulaţie. Aceasta, cred, este funcţia noastră de bază: să dezvoltăm alternative pentru politicile existente, să le menţinem în viaţă şi disponibile până când ceea ce este politic imposibil devine politic inevitabil.” (Milton Friedman, economist)

Motto: “Guverne şi popoare ţipând de durere sunt forţate să îngenuncheze în faţa noastră, frânte, terorizate şi dezintegrate, cerşind o fărâmă de echitate şi de decenţă din partea noastră. Dar noi le râdem cu cruzime în faţă, şi tortura continuă nedomolită.)” (Davison Budhoo, senior economist la FMI în anii ’80, însărcinat cu programele de ajustare structurală în America Latină şi Africa)

 

Cartea autoarei americane Naomi Klein este premeditată să ne scoată din albia preocupărilor mărunte care ne sufocă multe, dacă nu toate ceasurile zilei. Citind-o, undeva pe la pagina 200, i-am scris succint unui bun prieten: “e o lectură îngrozitoare”. Acum că am închis volumul, continui să subscriu afirmaţiei de atunci. Doctrina şocului… ni se impune în primul rând ca o carte de istorie contemporană, dens şi riguros documentată. Dar mai presus de sutele şi miile de detalii care ne sunt aduse la cunoştinţă, opera unei erudiţii deloc neglijabile, e analiza unei paradigme ale cărei coordonate ne apar ca fiind greu, dacă nu imposibil de refuzat. Este o lucrare, elaborată de o ziaristă, a cărei materie primă este presa de zi cu zi acumulată în ultimii vreo 50 de ani, o impresionantă cantitate de informaţie extrasă, cernută şi triturată cu grijă, într-un efort de punere în perspectivă demn de un istoric al mentalităţilor. Este un editorial de bună calitate, cel mai lung pe care l-am citit vreodată.

Cartea este o lectură care te umple de amărăciune, este de-a dreptul îngrozitoare. Dar o vom percepe ca pe o carte de istorie contemporană, dens și riguros documentată de către o ziaristă, a cărei materie primă este presa de zi cu zi acumulată în ultimii aproximativ 50 de ani. Este un editorial lung, de mare calitate, bazat pe o impresionantă cantitate de informație extrasă, selectată și studiată atent, într-un efort jurnalistic de-a dreptul impresionant. O lectură (despre lucruri) îngrozitoare, fireşte, cum ar putea fi altcumva o abordare a cinismului care se ascunde îndărătul celor mai multe dintre teoriile economice care ne sunt prezentate astăzi ca fiind tehnice, adică pur axiomatice, deasupra oricăror dezbateri şi dincolo de orice alternativă. Când am început-o, dacă aş fi fost întrebat, m-aş fi definit fără să clipesc din ochi ca fiind un om de dreapta. La capătul ei, am înţeles că binomul dreapta-stânga născut în zilele premergătoare revoluţiei franceze nu mai are azi niciun sens, afară doar dacă nu cumva am fi dispuşi să punem semnul egal între dreapta, pe de o parte, şi îmbogăţirea astronomică la scară planetară a unei mâini de oameni, cu preţul transformării a milioane şi milioane de alţi oameni în umanitate surplus.  (…)

Arme şi caviar

Principala teză a Doctrinei şocului este aceea că ceva fundamental s-a schimbat în ultimii ani, cu precădere de la căderea comunismului încoace. Ceva cu un impact atât de tulburător încât nu doar că merită să fie înţeles, chiar trebuie, în măsura în care virtual cel puţin, ne priveşte pe toţi şi pe fiecare în parte, poate chiar în termeni de supravieţuire personală. Dacă cineva m-ar întreba pe mine personal cât de profundă este această schimbare, aş spune că la fel de importantă ca şi trecerea de la matriarhat la patriarhat, în caz că aşa ceva a avut loc vreodată. Despre ce este vorba? Educaţia colectivă a impregnat sute de ani axioma următoare: prosperitatea există în vreme de pace, în timp ce războiul aduce cu sine foamete, epidemii, sărăcie şi distrugere. Comportamentul recent al unui indicator economic mititel pare însă să contrazică înţelepciunea popoarelor: numele său este guns-to-caviar index.

Calcularea acestuia se face în funcţie de vânzarea de avioane de luptă şi avioane destinate managerilor corporaţiilor internaţionale. Ideea e simplă: când merge războiul, afacerile scad. Şi invers. Aproape douăzeci de ani, guns-to-caviar index a validat ceea ce ştim cu toţii. Fireşte, a existat întotdeauna o mână de manageri care să profite de război în sine, dar a fost vorba despre o cantitate economic insignifiantă. Din 2003 însă, anul invadării Iraqului, acest indicator a fost dat peste cap: cheltuielile pentru avioanele militare şi avioanele de lux au crescut mână în mână. Dacă hermeneutica este corectă, instabilitatea globală nu aduce profit doar vânzătorilor de arme, ci şi altor sectoare economice: securitatea high-tech, construcţii, sănătatea privată, petrol, gaze. Iar interpretarea este cât se poate de corectă: astăzi bursele nu mai cad în timpul războaielor, ci cresc!

Cum este cu putinţă acest lucru? Printr-o transformare a cărei amplitudine ne scapă, dar care este echivalentul alunecării cu 1000 de km a unei plăci tectonice, cu şobolani cu tot. Să zicem că cineva, pornind de la ideea că sectorul privat este mai eficient şi mai rentabil decât sectorul public, ar ajunge la ideea că, în numele eficienţei şi al rentabilităţii, totul ar trebui privatizat. Totul. Nu doar autostrăzile, spitalele, şcolile, salubritatea, ci şi pompierii, poliţia, serviciile secrete, fiscul, armata. Sună ca un vis pueril, ducă-s-ar cu noaptea? Nu. E un coşmar. A fost deja experimentat în câteva locuri. Şi e în plină desfăşurare. Ce au în comun: Chile în timpul dictaturii lui Pinochet, Argentina în perioada juntei militare, Bolivia anilor ’80, Filipine în perioada lui Ferdinand Marcos, Uruguay în a lui Juan Maria Bordaberry, Polonia după ce Solidaritatea a câştigat alegerile, China din vremea Pieţei Tienanmen, Africa de Sud în anii preşedinţiei lui Nelson Mandela, Rusia lui Boris Elţîn, criza Tigrilor Asiatici (Thailanda, Indonezia, Malayezia şi Coreea de Sud), războiul din Iraq, tsunami din Sri Lanka şi uraganul Katrina în New Orleans? Un singur lucru: arme şi caviar.

Gangsteri şi economişti

Dacă oraşul american Chicago ar fi pus în situaţia de a delega unei personalităţi sarcina de a-l reprezenta în Istorie, cetăţenii lui ar fi pradă unei profunde dileme: Al Capone sau Milton Friedman? Primul a făcut avere vânzând alcool în anii prohibiţiei şi asasinând pe orice îi ameninţa afacerile. Al doilea a fost de departe mult mai periculos: era economist şi preda la universitate. Ca om de ştiinţă, considera că atunci când economia este distorsionată, trebuie să i se administreze în mod deliberat şocuri dureroase. Premiza teoriilor sale era aceea că “piaţa liberă” este un sistem perfect ştiinţific, unul în care indivizii, acţionând pentru satisfacerea dorinţelor lor egoiste, creează maximum de beneficiu pentru toţi. Ca şi marxiştii, Friedman şi ai lui au formulat nişte reguli stricte care trebuiau urmate : înainte de toate, guvernele trebuie să elimine toate regulile şi reglementările aflate în calea acumulării profitului. Apoi, trebuie să vândă tot ceea ce alcătuieste domeniul public pentru corporaţiile care pot scoate profit din ele. În cele din urmă, să taie dramatic cheltuielile pentru programe sociale.

Dereglementare, privatizare şi reducerea cheltuielilor. Taxele trebuie să dispară. Bogaţii şi săracii să fie impozitaţi cu acelaşi procent. Corporaţiile trebuie să-şi poată vinde produsele oriunde în lume, iar guvernele să nu facă nimic pentru a-şi proteja industriile locale. Toate preţurile, inclusiv cel pentru salarii, trebuie să fie determinate de piaţă. Fără salariu minim. Totul trebuie privatizat: sănătate, poştă, educaţie, pensii, parcuri naţionale. Acesta este, pe scurt, catehismul noii ideologii. Capitalism pur, fără sindicate, fără graniţe, concurenţă fără nicio regulă (era să uit: îmbogăţeşte-te sau mori încercând!). Nu trebuie să fii doctor în economie ca să-ţi dai seama că dogmele friedmanismului oscilează între războiul economic şi genocidul economic. Prin comparaţie, monopolul rachiului instaurat şi păstrat cu gloanţe de Al Capone era o adevărată operă de binefacere pentru gâtlejurile însetate.

Se pune întrebarea: dacă guvernul trebuie să renunţe la protejarea producătorilor autohtoni (dereglementând) şi la cea a cetăţenilor săi mai puţin avuţi (punând capăt programelor sociale), cu ce se mai ocupă după ce vinde pe câţiva creiţari bunurile naţionale? Cu semnatul hârtiilor. Un aparat de stat “performant”, adică redus la o mână de indivizi, ar trebui să se comporte în opinia lui Milton Friedman ca o curea de transmisie care să colecteze impozitele de la cetăţeni şi să le distribuie generos corporaţiilor. Fără licitaţii publice. Fără posibilitatea de a verifica, şi eventual de a le sancţiona pentru neîndeplinirea contractelor. Cu aceeaşi oameni şi în serviciul public, şi în asociaţiile acţionarilor, deci fără conflicte de interese. Statul retras cu totul din economie devine lacheul preaplecat al marilor corporaţii, şi kappo necruţător pentru cetăţenii săi. Într-un discurs, managerul unei mari corporaţii spunea: “Să nu credeţi că am ceva împotriva guvernului, că aş vrea cumva să dispară. Realitatea e că doresc doar să fie atât de mic încât să-l putem duce într-o cadă şi să-l înecăm.” Un guvern atât de mic, făcea baie-ntr-un ibric…

Tortura în masă

Timp de mai mult de trei decade, Friedman şi admiratorii lui au perfectat următoarea strategie : aşteptarea crizelor majore, apoi vânzarea bucată cu bucată a statelor către jucătorii economici privaţi în timp ce cetăţenii încă nu şi-au revenit din şoc, transformând apoi “reformele” în ceva permanent. În cazul războiului din Iraq, a tsunamiului din Sri Lanka şi a uraganului din New Orleans, procesul numit “reconstrucţie” a început prin desăvârşirea dezastrului original prin ştergerea a tot ceea ce mai rămăsese din sfera publică şi comunităţile organice, trecându-se apoi la înlocuirea acestora cu un fel de nou-ierusalim-al-corporaţiilor, toate acestea înainte ca victimele războiului sau ale dezastrului natural să fie capabile să se organizeze şi să apere ceea ce le aparţine. Conform ziaristei Naomi Klein, doctrina şocului reia la scară mare ceea ce face tortura în timpul interogatoriilor CIA. Are loc “ştergerea structurilor mentale”, pentru ca prizonierul/societatea să ajungă la tabula rasa. Torţionarii îşi îndeplinesc scopul atacând creierul cu tot ceea ce interferează cu funcţionarea sa normală. În ţările Americii Latine s-au organizat lovituri de stat, au fost răpiţi, torturaţi şi au dispărut zeci de mii de oameni, s-a tras discreţionar în manifestanţii paşnici. În Rusia, Boris Elţîn a înconjurat clădirea Parlamentului cu armata şi a incendiat-o cu obuze şi focuri de mitralieră. În Iraq, toţi angajaţii la stat (armata, doctorii şi asistentele, profesorii, poliţiştii) au fost concediaţi peste noapte prin decretul lui Paul Bremer, sub pretextul de-Baath-ificării. Deng Xiaoping a omorât în Piaţa Tienanmen câteva mii de manifestanţi paşnici, rănind alte zeci de mii.

A existat o armonie între “piaţa liberă” şi teroarea în masă. Dictatura lui Augusto Pinochet, prima asumare politică a teoriilor Şcolii din Chicago, s-a soldat cu 3.200 de persoane dispărute sau executate, cu cel puţin 80.000 de oameni încarceraţi, cu peste 200.000 de refugiaţi politic. Economia chiliană s-a contractat cu 15%, iar şomajul, care era de 3% sub preşedintele Salvator Allende, a urcat la 20%. În 1982, în ciuda aderenţei stricte la doctrina lui Milton Friedman, economia chiliană ajunsese la explozia datoriei externe, hiperinflaţie şi şomaj de 30%. Se pare că singurul lucru care a salvat Chile de la colaps a fost faptul că dictatorul n-a îndrăznit niciodată să privatizeze minele de cupru Coldeco, care generează singure 85% din veniturile guvernamentale. Ani mai târziu, în Iraq, ocupanţii americani au confiscat pur şi simplu petrolul, care produce aproape 90% din veniturile guvernului, în favoarea companiilor americane, condamnându-i pe indigeni la sărăcie perpetuă. Numărul exact al celor omorâţi pentru impunerea neoliberalismului în America Latină n-a fost niciodată calculat, undeva între 100.000 şi 150.000. Vasta lor majoritate nu erau membri ai grupurilor armate, ci activişti non-violenţi din fabrici, ferme, universităţi. Erau economişti, artişti, psihologi şi lideri de sindicat. Pe scurt, oricine reprezenta o viziune asupra societăţii construită pe altceva decât profitul pur.

În Bolivia, în urma aplicării terapiei de şoc, numărul celor care mai plăteau contribuţii la protecţia socială a scăzut între 1983 şi 1988 la 61%. Dar, aşa cum spunea un reprezentant al unei uniuni a ţăranilor: “statisticile guvernamentale nu reflectă numărul celor forţaţi să trăiască în corturi; zecile de mii de copii malnutriţi care primesc doar o bucată de pâine şi o cană de ceai maté pe zi, miile de campesinos care vin în capitală căutând de lucru şi sfârşesc prin a cerşi pe stradă.” În Polonia, terapia de şoc a dus la scăderea cu 30% a producţiei industriale în primii 2 ani ai reformei. Şomajul a crescut vertiginos, ajungând la 25% în anumite zone. Chiar şi atunci când economia a reînceput să meargă, şomajul a rămas cronic (conform statisticilor Băncii Mondiale, Polonia are acum o rată a şomajului de 20%). Pentru a impune terapia stil Chicago în Rusia, preşedintele Boris Elţîn a dizolvat corpul legislativ, a suspendat Curtea Constituţională (creată de Mihail Gorbaciov), precum şi constituţia, a trimis tancurile să patruleze pe străzi, a impus cenzura presei. În 1989, 2 milioane de ruşi trăiau sub pragul de sărăcie, cu mai puţin de 4 dolari pe zi. La jumătatea anilor ’90, după ce terapia de şoc îşi administrase “medicamentul amar”, 74 milioane de oameni trăiau sub pragul de sărăcie, conform statisticilor Băncii Mondiale. Dintre aceştia, 37 de milioane trăiau într-o sărăcie considerată “disperată”.

Ce înseamnă să permiţi libera circulaţie a capitalurilor ? Înseamnă să te expui dezastrului care a lovit Tigrii Asiatici. În anii ’90, aceste ţări ofereau imaginea unui miracol economic care nu avea nimic în comun cu teoriile economiştilor din Chicago. Riguros protejat, capitalul autohton rodise. Au făcut însă greşeala de a permite accesul investitorilor străini pe pieţele de capital. A fost de ajuns un zvon la bursa de valori, unul singur : că Thailanda nu are suficiente devize liber convertibile ca să-şi protejeze moneda naţională. Investitorii occidentali au început să-şi retragă fondurile, vânzând haotic. Pentru că nu făceau diferenţe între ţările asiatice, nebunia s-a amplificat: au urmat Indonezia, Malayezia, Filipine şi Coreea de Sud. Situaţia s-ar fi putut redresa prin acordarea unui împrumut extern, numai că organismele internaţionale au ieşit înainte cu un mesaj comun: Nu ajutaţi Asia!Catastrofa apăruse în ochii americanilor ca o oportunitate deghizată.

Ce aveau în comun Tigrii Asiatici, în afara vitezei ameţitoare cu care se dezvoltaseră? Refuzul “pieţei libere”, materializat prin legi severe care restricţionau globalizarea. Străinii nu aveau voie să cumpere pământ şi firmele autohtone. Statul juca un rol semnificativ în economie, păstrând monopolul sectoarelor-cheie. Multe dintre importurile provenind din Japonia, Europa sau SUA erau pur şi simplu blocate. Pentru Şcoala din Chicago, această realitate era inacceptabilă. Timp de luni de zile după provocarea crizei capitalurilor, FMI a refuzat să acorde un ajutor financiar care ar fi putut uşura situaţia. Când, în cele din urmă, au început negocierile, primul-ministru al Malayeziei, Mahathir Mohamad, a refuzat să participe la ele: “nu vreau să distrug economia ţării mele ca s-o fac mai bună”. Preţul apocalipsei financiare începea deja să fie plătit: 24 de milioane de oameni îşi pierduseră deja slujbele. Thailanda pierdea zilnic 2000 de locuri de muncă în timpul “reformelor”, adică 60.000 pe lună. În Coreea de Sud – 30.000 lunar, mai ales ca rezultat al cerinţelor inutile ale FMI de reducere a cheltuielilor bugetare. În Indonezia, rata şomajului s-a triplat în 2 ani. Conform Băncii Mondiale, 20 de milioane de asiatici au căzut în această perioadă sub pragul sărăciei. Prostituţia şi vânzarea copiilor înregistrau un boom.

Când FMI şi-a terminat treaba, bunurile Tigrilor Asiatici erau de vânzare la mai nimic. În doi ani, faţa Asiei se schimbase, sute şi sute de firme locale fuseseră eliminate în folosul multinaţionalelor. O teribilă tragedie fusese exploatată pentru a permite accesul capitalului străin pe pieţele autohtone. Tot ce fusese construit timp de decenii de coreeni, thailandezi, filipinezi, indonezieni, fusese făcut bucăţi, scos la mezat şi apoi aruncat la gunoi pentru a elimina competiţia cu importurile. Este adevărat că FMI-ul “stabilizase” economia, e ceea ce face acest organism de obicei, dar acest echilibru se face aruncând milioane de oameni peste bord: lucrătorii în sectorul public, proprietarii micilor afaceri, fermierii de subzistenţă, sindicaliştii. Marele secret al “stabilizării” este că cei aruncaţi la apă nu se mai caţără niciodată înapoi. Cu excepţia Malayeziei, celelalte ţări asiatice sunt acum pieţe de desfacere pentru produsele americane.

Ultima frontieră

Printre multele mecanisme de subjugare a ţărilor aflate în curs de dezvoltare, unul dintre cele mai eficace a fost “şocul datoriilor” sau “criza datoriilor”. Statele Unite au împrumutat multe dintre aceste ţări, după care au crescut unilateral în aşa măsură rata dobânzilor, încât pentru a face faţă plăţilor, acestea au fost nevoite să contracteze noi împrumuturi. Situaţia a fost atât de dezastruoasă încât datoria Braziliei, de exemplu, a explodat, dublându-se de la 50 la 100 de miliarde, în numai 6 ani. În aceeaşi perioadă, datoria Nigeriei a crescut de la 9 la 29 de miliarde. De fiecare dată, împrumuturile erau acordate de către FMI şi Banca Mondială cu condiţia ca cel împrumutat să subscrie la o listă de axiome considerate ca fiind minimul necesar pentru sănătatea economică. Această mascaradă prezentată ca fiind ceva tehnic şi dincolo de orice dubiu, include pretenţii ideologice de genul “întreprinderile de stat trebuie să fie privatizate” şi “barierele care împiedică intrarea firmelor străine trebuie să fie abolite”. Cu alte cuvinte : vrei să-ţi salvezi ţara ? Atunci vinde-o.

Şi dacă tot e să-ţi vinzi ţara, atunci neapărat e s-o faci la preţul pieţei, adică pe nimic. În Rusia, o companie petrolieră de nivelul celei mai mari pe care o are Franţa, s-a vândut pe 88 milioane USD. Norilsk Nickel, care produce a cincea parte din nivelul mondial de nichel, s-a dat cu 170 milioane USD, deşi profitul ei anual atinge 1,5 miliarde USD. Compania petrolieră Yukos, care controlează mai mult petrol decât Kuweitul, s-a vândut pentru 309 milioane USD. Are acum venituri de peste 3 miliarde USD anual. 51% din gigantul petrolier Sidanko a mers pentru 130 milioane USD. Astăzi, stocul este evaluat la bursă pentru 2,8 miliarde USD. O enormă fabrică de arme s-a tranzacţionat contra 3 milioane USD, adică preţul unei case de vacanţă în Aspen. Totuşi, aceste privatizări i-au nemulţumit enorm pe economiştii de la Chicago: bunurile statului s-au vândut strict nomenklaturiştilor autohtoni, interzicându-se orice acces capitalului străin.

Ce se ascunde în spatele retoricii lui Milton Friedman şi a Şcolii din Chicago? Un exerciţiu de cucerire de tip colonial, în condiţiile postmodernităţii. La urma urmei, mesajul economistului nu este decât o reluare parodică a celebrei afirmaţii a lui Adam Smith, conform căreia piaţa ar avea mecanisme de reglare naturale, mâna invizibilă care aranjează lucrurile fără ca vreo autoritate să trebuiască să intervină în vreun fel. Nu ştiu dacă nerozia strămoşului britanic e mai mare decât cea a contemporanului american. Însă pentru oricine e clar că deregularizarea pieţelor e similară cu gestul de a arunca nişte peşti de acvariu într-un ocean în care fojgăie rechinii. Putem arbora o mină fericită, n-avem decât să spunen că peştişorii sunt la fel de liberi ca şi predatorii, realitatea e că niciodată un Carasius auratus nu s-a hrănit cu o balenă albastră. Deşi, libertatea s-o facă nu i-a lipsit, aici nu avem dubii.

Într-o lume în care au dispărut petele albe ale ţinuturilor neexplorate, multinaţionalele s-au trezit fără “naţiunile barbare şi sălbatice” care fac tot farmecul colonialismului. Şi atunci s-au gândit să le fabrice. Eliminând legile care protejează capitalul autohton, colonialişti de azi înhaţă ceea ce colonialiştii de ieri numeau “terenuri goale”, în schimbul unor mărgele de sticlă. Numai că astăzi aceste “terenuri goale” sunt: servicii poştale, parcuri naţionale, şcoli, servicii de securitate socială, etc. Statul este acum ultima frontieră, iar conquistadorul multinaţional îl pradă cu aceeaşi dârzenie pe care a arătat-o predecesorul lui care şi-a părăsit casa pentru a căuta aur în Anzi. Ce au în comun sistemul de telefonie din Chile, liniile aeriene din Argentina, câmpurile petrolifere din Rusia, sistemul de transmitere a apei din Bolivia, fabricile din Polonia? Toate au fost puse în valoare prin efortul public, şi s-au vândut apoi pentru mărgele de sticlă.

Apogeul şi decăderea unei ideologii

Milton Friedman a murit. Ravagiile ideologiei “pieţei libere” sunt atât de evidente, încât în multe părţi ale lumii este foarte greu să găseşti un om care să nu fi cunoscut în mod direct efectele doctrinei şocului. După ce au fost năuciţi în repetate rânduri, mulţi au învăţat să fie atenţi în aceste momente. Odată ce mecanismele doctrinei şocului au fost înţelese pe deplin, comunităţi întregi devin din ce în ce mai greu de luat prin surprindere, din ce în ce mai dificil de confuzionat. Libanul de după războiul din 2006 reprezintă prima lecţie a unui popor care nu mai este dispus să accepte daruri otrăvite. Cu distrugeri evaluate la 9 miliarde de USD, primul-ministru Fuad Siniora era gata să primească împrumuturile acordate de FMI şi comunitatea statelor din Europa şi SUA, în schimbul binecunoscutelor imperative ideologice. Numai că Libanul mai avea o experienţă similară, dobândită în urma războiului precedent cu Israelul. Acelaşi ciclu: distrugere – împrumuturi – înstrăinare. Oamenii îşi aminteau cât de bucuroşi fuseseră că războiul se terminase, că străzile erau reconstruite. Până să se dezmeticească, totul era însă vândut, banii împrumutaţi construiseră averi private, pe care le plăteau tocmai cei cărora li se interzicea accesul în spaţiile noilor îmbogăţiţi.

Libanezii n-au mai vrut să înghită a doua oară aceeaşi escrocherie. Iar guvernul a trebuit să se resemneze. În paralel, Mişcarea Hizballah a început reconstrucţia, piatră cu piatră, cămin cu cămin. Familiile afectate de bombardamente primeau 12.000 USD pentru cheltuielile anului următor, adică de patru ori mai mult decât dăduse guvernul american refugiaţilor din New Orleans după uraganul Katrina, după cum remarcau ziariştii Ana Nogueira şi Saseen Kawzally. Versiunea adoptată de această forţă politică n-a vizat construirea de hoteluri de cinci stele, ca în Kabul, nici de piscine olimpice pentru poliţişti, ca în Iraq. S-a evitat experienţa negativă a supravieţuitorilor din Sri Lanka, din ajutoarele cărora s-au construit hoteluri pe plajă. S-a angajat mâna de lucru locală, nu ca în Iraq, unde “reconstrucţia” s-a făcut cu muncitori străini, într-o ţară în care şomajul atingea 70-80%.

America Latină s-a trezit şi ea din letargie. În noiembrie 2006, Rafael Correa, economist de stânga, îl învingea în alegerile din Ecuador pe Alvaro Noboa, unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară. Correa făcea apel în campanie la “depăşirea aberaţiilor neoliberalismului” şi i-a declarat pe funcţionarii Băncii Mondiale persona non grata în ţara lui. În Bolivia, preşedintele Evo Morales naţionaliza resursele de gaze naturale de la multinaţionalele “jefuitoare”. Chile şi Argentina sunt conduse de politicieni care declară public că sunt împotriva experimentelor Şcolii din Chicago făcute în ţările lor. Atât preşedintele chilian, Michelle Bachelet, cât şi cel argentinian, Néstor Kirchner, au fost încarceraţi în perioada dictaturilor anterioare. Socialism?! Mai putem gândi astăzi în termeni ideologici, păstrându-ne totuşi aderenţa la real? Ceea ce se construieşte acum în America Latină are puţine în comun cu doctrina socialistă. Mai puţină centralizare ca în anii ’60, mişcări mult mai greu de demolat dacă sunt decapitaţi câţiva lideri. Ruperea legăturilor la nivelul teoriilor economice cu SUA atunci când Venezuela, Costa Rica, Argentina şi Uruguay au anunţat că refuză să mai trimită studenţi la School of America. Mai radical decât toţi, Rafael Correa a refuzat să reînnoiască înţelegerea pentru găzduirea celei mai mari baze militare americane din America de Sud.

Ceva extrem de neplăcut pentru Friedman, dar şi pentru Stalin, pare să se întâmple. În Brazilia, un milion şi jumătate dintre foştii fermieri care trăiau în gunoaie la marginea oraşelor au cerut pământ neutilizat, pentru a-şi relua viaţa de dinainte. În Argentina, două sute de fabrici în faliment au fost resuscitate de muncitori, care le-au transformat în cooperative de proprietari. Hugo Chávez a făcut din dezvoltarea cooperativelor în Venezuela o prioritate. În paralel, în Statele Unite, giganticul Halliburton, după ce a tratat guvernul SUA drept bancomat personal, câştigând numai din războiul din Iraq peste 20 de miliarde USD, refuzând să angajeze lucrători din Iraq, îşi exprima recunoştinţa faţă de plătitorul de taxe american mutându-şi cartierul general în Dubai. Respingând visul nord-american al unei zone comerciale libere din Alaska în Terra del Fuego, Bolivia a propus Alternativa Boliviană pentru Americi (ALBA), bazată pe barter, în care fiecare ţară propune ceea ce produce mai bine, în schimbul a ceea ce are nevoie, independent de preţurile pieţei globale. În loc să lase ca acestea să fie decise de traderii din New York şi Londra, sud-americani preferă să le stabilească ei înşişi. FMI, puterea supremă în anii ’90, începe să nu mai aibă ce căuta pe continent. În 2005, portofoliul sudamerican se ridica la 80% din împrumuturile organismului internaţional – în 2007, doar 1%. Beneficiind din veniturile aduse de petrol, Venezuela a început să acorde împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare. Înconjurată de ape financiare tulburi, America Latină construieşte o zonă de relativ calm economic şi predictibilitate, adică ceva ce globalizarea consideră că ar fi imposibil.

După cum spunea, Milton Friedman a murit, ducând cu el în mormânt o ideologie care s-a străduit din greu să ascundă un secret murdar: nu fusese niciodată, nicăieri, votată. Deşi afirma cu tărie că democraţia şi piaţa liberă merg mână în mână, avea nevoie disperată să-i elimine pe toţi cei care credeau că peştii din acvariu nu pot înota în acelaşi loc cu rechinii şi balenele. Cu o ipocrizie grosonală, “omul de ştiinţă” care a conceput-o s-a deplasat personal pentru a da lecţii de economie criminalilor din lumea întreagă (Augusto Pinochet şi Deng Xiaoping sunt cele mai notabile nume), susţinând ulterior că nu există nicio legătură între ideile sale şi masacrele şi tortura comise în văzul lumii. Astăzi, unii dintre elevii lui Friedman fac obiectul acuzaţiilor de genocid şi compar pe banca acuzaţilor în ţările în care şi-au exercitat activitatea politică. Concitadinul lui, gangsterul Al Capone, se face vinovat de câteva asasinate comise cu sânge rece. Profesorul universitar Milton Friedman dă socoteală Justiţiei Divine pentru sute şi sute de mii de morţi şi dispăruţi, zeci de milioane de flămânzi, chinuiţi şi dezmoşteniţi din lumea întreagă. Preţul îngrozitor pentru nişte construcţii mentale care nu s-au dovedit niciodată eficace când au fost puse în practică, îmbogăţind astronomic doar câţiva deja superbogaţi. Dacă m-ar întreba cineva vreodată pe cine prefer dintre cei doi, optez fără regret pentru Capone. A fost mult mai puţin periculos decât un profesor de economie, şi atunci când a promis însetaţilor rachiu, s-a ţinut de cuvânt!

Doctrina socului (Documentar, partea intai)

………………….

Doctrina socului (Documentar, partea a doua)

……………………….

 

Nota noastra:

 

Doctrina socului, dupa cum releva excelenta recenzie de mai sus si documentarul video, prezinta foarte clar patternul de propaganda si actiune al neoliberalismului care a inspirat si inspira politicile SUA, FMI, Banca Mondiala, Uniunea Europeana, mai nou.

Totusi se cuvin aduse cateva precizari:

– doctrina socului nu e o doctrina propriu-zis, ci este o idee: socul, dezastrul, criza sunt, de fapt, OPORTUNITATI si chiar METODE de actiune, mijloace folosite in vederea unui SCOP; cel mai adesea, socul e menit sa distruga vechea ordine a lucrurilor si sa instaureze una noua.

– aceasta idee nu este nicidecum doar de apanajul neoliberalismului. Ea se regaseste in toate programele, filosofiile si ideologiile politice ale modernitatii revolutionar-utopice;

– se regaseste, de pilda, in ideile pasoptistilor romani. Nicolae Balcescu spunea: “cu cat este mai rau, cu atat este mai bine”, sensul fiind ca dezastrul social sau politic, haosul, reprezinta momente bune pentru gruparea masonica de revolutionari din care facea parte pentru a dobandi puterea statala. Asadar, regasim doctrina socului la pasoptistii nationalisti.

– fara indoiala, cel mai clar exemplu de “doctrina a socului” regasim la revolutionarii anarhici, nihilisti, comunisti si bolsevici, care se origineaza in jacobinismul revolutiei franceze – partea cu Teroarea si Ghilotina. Programul comunist, in sine, este de restructurare profunda a societatii, de rascolire pana in strafundurile straturilor sociale, pentru a distruge tot ce avea propriu si pentru a instaura propria ordine. Restructurare a societatii prin: teroare, uciderea unor categorii intregi sociale (intelectuali, burghezi, mosieri, chiaburi etc.); inchiderea in lagare si inchisori, reeducarea; distrugerea vechilor reguli sociale si morale si instaurarea altora noi, razboi etc.

– doctrina a socului gasim, evident, si la nazism si fascism. Acelasi modus operandi ca la bolsevici: daramarea unei ordini vechi pentru instaurarea uneia noi, prin reinventarea totala a societatii, prin exterminari, teroare, razboi etc.

– toate gruparile de mai sus au reusit sa controleze situatia si sa ajunga la putere in urma unei crize, in momente de mare instabilitate sociala si politica, de mare nesiguranta; ideologia lor a parut ca salvatoare, programul de actiune ca necesar; mentinerea la putere s-a reusit, in cazul maximal al regimurilor de tip totalitar, prin intretinerea unei crize continue: revolutia perpetua, prin care zeci de milioane au fost ucisi. In cazul regimurilor “soft”, prin reforma perpetua, in urma carora oamenii au fost scosi din vechile lor randuieli si transformati in forta de munca ieftina, platitori de taxe si de credite pentru stat si banci.

Cui apartine insa ideea de a provoca si de a profita de criza? Este o idee luciferica, de sorginte masonica.

Se mai cuvin a fi facute cateva precizari:

Neoliberalismul este o ideologie si o teorie economica. In calitatea sa de ideologie, e pura fictiune: vorbeste despre piata libera, privatizare, competitie etc. In realitate, in timpul nostru, asa ceva nu mai exista. Sistemul in care traim este unul de stranse conexiuni intre stat si corporatii private, intre stat si diferite complexe de putere: complexul bancar, industrial, militar etc. Aceste complexe actioneaza, in directiile majore, in functie de  de strategiile discutate in cercurile “think-tankurilor” de tip Bilderberg sau Comisia Trilaterala, de pilda.

Problema este ca, asa cum vizibil reiese din documentar, problema “doctrinei socului” este atribuita doar neoliberalilor. Socialistii, sau tabara cu Keynes in loc de Hayek/Friedman, cu programele de tip New Deal, de la Roosevelt pana la Obama, sunt the good guys. Ceea ce nu e deloc cazul. Si socialistii au EXACT aceeasi “doctrina”: programele lor de nationalizare/centralizare/planificare a economiei nu pot fi impuse decat in urma unei crize si decat perpetuand un soc al schimbarii sociale. Sigur, aceste programe sunt facute nu in numele pietei libere, ci in numele justitiei sociale, insa ele contribuie la instaurarea aceluiasi Leviathan care ne guverneaza totalitar vietile, eventual intr-o varianta mai soft, a la Huxley (pentru regiunile bogate ale lumii, caci pentru regiunile sarace socialismul tot sarac este).

Cel mai bun lucru pe care avem sa il facem este sa renuntam la gandirea ideologica. Piata libera, justitia sociala, initiativa privata, privatizarea, drepturile sociale, sunt toate un bla-bla in spatele caruia se ascund strategii de putere. Important nu este doar mijlocul folosit de aceste strategii, ci SCOPUL.

In prezent, in urma aplicarii neoliberalismului feroce, a venit, pare-se, randul socialismului sa urce la putere. Acesta este insotit si de o puternica ideologie a corectitudinii politice si a promovarii homosexualitatii si avortului. Pare ca omenirea e condamnata intre colonialism abject, exploatare, criza, alarmism, supraveghere biometrica, si colectivizari ale problemelor economice si sociale insotite de drepturi pentru gay.

[Evident, schematizam si simplificam mult si NU ne referim la politicile publice sau la deciziile care s-ar impune obiectiv, care uneori pot fi de inspiratie liberala, socialista, nationalist-economica, in functie de context si utilitate.]

In realitate, spatiul de manevra atat pentru strategiile de putere neoliberale cat si pentru cele socialiste se ingusteaza tot mai mult. Ceea ce inseamna ca lumea va parea a fi fara alternativa si ca cere o resetare generala, totala. Un ultim soc pentru o solutie finala: tiranul iluminat.

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/doctrina-socului-documentar/

////////////////////////////////////////

 

Povestea racilor fierti

In colectia “Fapte, Idei, Documente” a Editurii Vremea din Bucuresti a aparut, de curand, in traducere romaneasca, cartea lui Vladimir Bukovski intitulata Uniunea Europea­na… o noua U.R.S.S.? Desi interogativ, titlul este incitant, dar mult mai incitant este continutul, care nu mai este deloc interogativ, ci categoric afirmativ si foarte solid argumentat. Aparitia la noi a acestei carti nonconformiste, ba chiar “eretice”, a starnit un “legitim” val de indignare in randurile unora dintre infocatii nostri “europenisti”, adepti ai “corectitudinii politice”. Constient de aceasta primire ostila, traduca­torul[1] (care este, in acelasi timp, si prefatatorul editiei roma­nesti a cartii) isi ia unele masuri de precautie, lansand “teo­ria mai multor jumatati (decat doua) ale adevarului politic”. Pentru a explica acest paradox, el invoca definitia hegeliana a tragediei,

“unde fiecare parte angajata in conflict are moti­vatiile ei si propria-i doza de dreptate, tot asa si rotundul analizei geopolitice are adesea nevoie de mai multe emisfere” (sublinierea imi apartine).

Si mai departe:

“Exact cu senza­tia aceasta am terminat traducerea cartii de fata: Bukovski are perfecta dreptate pana la jumatatea pledoariei sale, timp in care se aduna justificarile partii adverse, adica vest-europene”.

Da, este adevarat, dar justficarile acestea sunt vala­bile doar pentru “dreptatea” vest-europenilor, nu si pentru “dreptatea” celor din Est, care au cunoscut pe propria lor piele “binefacerile” experimentului bolsevic; si, mai cu sea­ma, nu si pentru “dreptatea” lui Bukovski, care si-a dedicat intreaga viata luptei impotriva comunismului.

Inca din primele pagini ale cartii, dizidentul rus isi ma­nifesta deziluziile si nedumerirea pentru cele ce se intampla dupa “falsa moarte a Leviatanului”, cum se exprima el:

“Lo­gica imi spune ca, o data disparuti de pe fata pamantului cei doi dusmani ireductibili ai mei – Uniunea Sovietica si sis­temul ei comunist — eu ar trebui sa fiu cel mai fericit om din lume. Or, lucrurile sunt departe de a sta asa. Am vazut cu oroare cum a renascut Leviatanul pe care-l crezusem mort si ingropat, monstrul care a devastat atatea tari, a subjugat ata­tea popoare si a distrus generatii intregi inainte de a binevoi sa se prabuseasca – speram noi – definitiv. De cincisprezece ani incoace, el reapare sub alte si alte forme, folosindu-se de stravechile-i trucuri… Si iata ca o noua Uniune hegemonica e pe punctul de a vedea lumina zilei”.

Este vorba de Uniu­nea Europeana, bineinteles. Luand la puricat aceasta noua “constructie”, el descopera cu stupoare ca ea “este un 4802c2b747a7954acd8dab72bac4c0cffel de clona a U.R.S.S., impusa statelor europene, prea putin entu­ziaste, de catre aceleasi forte politice care au transformat odinioara Rusia tarilor intr-un imperiu al ideologiei comu­niste”. Descopera, de asemenea, ca “noua constructie” este conceputa de aceiasi arhitecti care au conceput si defuncta Uniune Sovietica (reprezentantii stangii socialiste europe­ne), ca ea are aceleasi obiective (implementarea “nobilelor principii” ale libertatii, progresului si drepturilor omului), precum si aceleasi principii de functionare si organizare (co­misarii europeni versus comisarii poporului, Parlamentul European versus Sovietul Suprem, Comisia Europeana ver­sus Biroul Politic… si lista punctelor de convergenta dintre ele ar putea continua. Doar Gulagul ii lipseste Uniunii Euro­pene, dar el este suplinit, cu succes deocamdata, de “gaselni­ta” care se cheama “corectitudine politica”.

Este normal ca fostul dizident rus sa fie revoltat si dez­iluzionat cand descopera acum ca, de fapt, Occidentul a lup­tat, in timpul “razboiului rece”, impotriva altui dusman de­cat cel impotriva caruia a luptat el si intreaga rezistenta anti­comunista. In timp ce acestea din urma se inversunau impo­triva unei ideologii criminale, care facuse milioane de victi­me, Occidentul se razboia cu un imperiu concurent la hegemonia mondiala, si, la un moment dat, el a mai observat un lucru, care la vremea respectiva i s-a parut de neinteles. Intr-un moment in care tara “socialismului real”, angajata in nebuneasca cursa a inarmarilor, dadea semne de sufocare, Oc­cidentul, in loc sa profite de dificultatile adversarului si sa-i dea lovitura de gratie,

“i-a prelungit acestuia artificial supra­vietuirea printr-o politica de imprumuturi. Ajutorul extern avea sa atinga punctul culminant in ultimii sapte ani din exis­tenta U.R.S.S., ridicandu-se la cca. 45 miliarde dolari”!

In acelasi timp, relateaza, in continuare Bukovski,

Gorbachev and Mitterrand at Kremlin“Vestul a in­cetat de a-i mai sustine pe dizidentii sovietici – singurii cu adevarat democrati din intreaga tara – pentru a-i sprijini pe «comunistii liberali» si pe «reformatorii comunisti», al caror scop nu era decat supravietuirea regimului”. De altfel, acesta era si scopul viitorilor castigatori ai razboiului rece: salvarea si “conservarea”, deocamdata la rece, a ideologiei (utopiei) comuniste, pentru a-i servi la constructia viitorului edificiu european. In 1991 insa, atunci cand Occidentul si-a dat sea­ma ca sistemul sovietic este de nereformat si ca terapia lor economica nu foloseste cu nimic “grandiosului” proiect gorbaciovisto-mitterrandist al Casei Comune Europene, transfuziile de credit au incetat si Golemul s-a prabusit; nu insa si “utopia”, ce a fost preluata pentru a fi fructificata de “mensevicii occidentali”.

Iata cum explica dizidentul rus aceasta inversare a ro­lurilor:

“Istoria secolului XX poate fi simplu caracterizata ca istoria relatiilor dintre cele doua ramuri rivale ale miscarii socialiste internationale: socialistii, sau social-democratii fideli Internationalei a II-a, si comunistii care, sub impulsul lui Lenin, au provocat schisma menita sa lanseze Internatio­nala a III-a, sau Kominternul. in 1903, partidul social-democrat muncitoresc din Rusia a fost cel dintai atins de sciziune: bolsevicii (sau majoritarii) lui Lenin, care preconizau pre­luarea puterii prin forta, i-au invins pe mensevici (sau mino­ritarii), care, precum alte partide socialiste europene, se or­ientau catre reformism, nu catre radicalismul revolutionar. In realitate, diferenta dintre cele doua forte nu rezida in scop, ci in mijloacele de a-l atinge. Bolsevicii considerau violenta, teroarea, executiile in masa si dictatura drept calea ideala pentru faurirea societatii perfecte. Mensevicii credeau in virtutea reformelor, in actiunea sociala, in educarea cla­selor muncitoare si in alegeri libere”.

Pana la urma “bolse­vicii au castigat Estul, iar mensevicii Vestul”, iar astazi, du­pa esecul experimentului bolsevic, asistam la revansa mensevicilor. Aceasta stare de lucruri este sintetizata foarte bine si de traducator in prefata:

“Fortele planetare care au decis experimentarea bolsevismului pe spinarea Estului european vizeaza acum, dupa jumatate de veac de esecuri succesive, experimentarea mensevismului, a softsocialismului, desi e clar ca-i harazit aceluiasi destin”.

Si ii este harazit acelasi destin pentru ca scopul pe care il vizeaza noua “constructie europeana” nu este fundamental diferit de cel al bolsevicilor. Diferite sunt, dupa cum am amintit deja, doar metodele in­trebuintate pentru atingerea acestui scop. “In definitiv, e ca si cand ai fierbe raci” – observa foarte plastic Bukovski.

“U­nii ii arunca direct in apa fiarta, iar altii ii pun de la inceput in apa rece, lasandu-i sa fiarba incet. Rezultatul final, insa, va fi acelati: raci fierti“.

(Puncte cardinale, august 2006, p. 1)

***

Cealalta ipostaza a terorismului

America a pornit acest razboi pustiitor doar pentru a-si arata muschii. S-ar putea ca, intr-adevar, Osama bin Laden si talibanii care il gazduiesc sa fie responsabili de atacul terorist de la 11 septembrie. Si s-ar putea, de asemenea, ca bin Laden sa fie capturat sau ucis, insa aceasta nu va rezolva pro­blema terorismului, deoarece, acest flagel al contemporane­itatii nu a inceput o data cu bin Laden si nu va sfarsi o data cu el. Terorismul precum si toate celelalte integrisme ale civilizatiilor neoccidentale sunt generate de revolta acestea lumi impotriva politicii de spoliere economica si de “acolonizare spirituala” dusa de America si de aliatii ei (permanenti sau efemeri). Si cum ei nu pot lupta de la egal la egal cu un adversar care detine cvasimonopolul unor tehnici de lupta extrem de sofisticate impotriva carora nu au posibilitatea nici macar de a se apara, se adapteaza la aceste conditii si lovesc si ei cum pot si unde pot. Din acest punct de vedere, “terorismul” este un alt fel de razboi de partizani, un razboi de gherila dus in spatele unui “front fluid” caracteristic razboiului noii ere sugestiv numita de un analist politici „era conflictelor asimetrice”. Intr-un astfel de conflict (“asimetric”), unul dintre adversari dispune, asadar, de o tehnica de lupta sofisticata (care, crede el, il face inexpugnabil), iar celalalt de un atu psihologic: disponibilitatea sufleteasca de a muri (de a-si jertfi viata) pentru o credinta oarecare. De aceea, nu cred ca lichidarea lui bin Laden si a retelei sale teroriste va rezolva problema terorismului. Atata vreme cat America nu-si va schimba atitudinea fata de aceasta lume si de problemele ei specifice, vor aparea alti bin Ladeni si alte sute – sau chiar mii – de kamikaze dispusi sa moara pentru cauza lor.

Caci, ne place sau nu ne place, trebuie sa acceptam evidenta. Asistam astazi la “americanizarea” intregului mapamond. Se implineste, din AMERICANIZATION 2pacate, profetia facuta, inca din 1943, de Simone Weil, care de pe atunci suna ca un avertisment:

“Stim foarte bine ca, dupa razboi, americanizarea Europei este un foarte mare pericol si stim, la fel de bine, ce vom pierde daca acest lucru se va produce. O america­nizare a Europei va pregati, fara indoiala, americanizarea intregului glob pamantesc. Umanitatea isi va pierde trecu­tul… “.

Desigur, Europa inca nu a fost complet americanizata,  dar a fost aproape complet vasalizata. Din punct de vedere economic, politic, militar si, ceea ce este, poate, mai grav, si din punct de vedere cultural. Si daca aceasta “agresiune” a nonvalorilor modului de viata american va continua, in decurs de o generatie, cel mult doua, Europa va fi complet americanizata, si impreuna cu ea va fi americanizat si intreg globul pamantesc, asa cum a profetizat Simone Weil. Semne in acest sens sunt de pe acum, pretutindeni si din belsug.

Anglia, scortoasa Anglie, contaminata de primitivismul modului de viata american, a inceput deja sa se mitocanizeze. Clasicul gentleman englez e pe cale de disparitie, iar institutiile ei “sacrosante” (monarhia, parlamentarismul etc.) au fost “secularizate”. De asemenea, s-au depreciat pana la disparitie conventionalismul si spiritul de fair play englezesti.

Rafinamentul si bunul gust in toate cele ale francezilor au disparut, sau sunt pe cale de disparitie, si in locul lor se instaleaza vulgaritatea si kitsch-urile de tot felul. Franta si-a pierdut deja importanta culturala, iar “reputatiile” mondiale nu se mai fac la Paris.

De Germania – ce sa mai vorbim? Ea a fost, dupa expresia unui neamt get-beget, “castrata” din punct de vedere spiritual. Cultivandu-li-se cu perseverenta un exagerat si pe alocuri nedrept complex de vinovatie, nemtii aproape ca nu mai au idealuri, ci numai necesitati. De altfel, intr-un viitor nu prea indepartat, ei – si, probabil, si rusii – vor fi transformati intr-un fel de federati (foederati) pe limes-ul rasaritean noului imperiu mondial.

Vasalizarea economica a Europei a inceput inca din 1955, imediat dupa terminarea razboiului. Profitand de faptul ca Europa, atat cea a invinsilor, cat si cea a invingatorilor, iesise din razboi vlaguita din punct de vedere economic, cu industria distrusa sau serios avariata, Statele Unite, pentru care razboiul a fost o sursa nesperata de imbogatire (industria americana a crescut de aproape patru ori in timpul lui), au impus lumii europene – asa-zis libere – un veritabil “protectorat”. Reconstructia economica a Europei cu masiv ajutor american (celebrul plan Marshall) prevedea ca Europa sa se refaca din punct de vedere economic in niste parametri bine determinati, in asa fel incat sa nu puna, pe viitor, in pericol hegemonia economica mondiala pe care America tocmai o castigase. Acest plan, imbunatatit si adaptat dupa caz, a fost ulterior (si este si astazi) aplicat in toate tarile pe care America le “ajuta”, prin institutiile sale financiare specializate in acest scop, anume Fondul Monetar International (F.M.I.) si Banca Mondiala. Acest plan poarta un nume inofensiv, “Programul de ajustare ajustare structurala FMIstructurala”, caruia noi, romanii, tocmai ii simtim efectele. Iata cum il defineste Roger Garaudy:

“Un program de ajustare structurala prevede, cel mai adesea, urmatoarele: devalorizarea monedei nationale (cu scopul descurajarii importurilor si incurajarii exportorilor); reducerea drastica a cheltuielilor publice, in special a celor sociale: reducerea bugetelor pentru educatie, sanatate, pentru construirea de locuinte, eliminarea subventiilor pentru consum, intelegand prin aceasta consumul alimentar; privatizarea intreprinderilor publice sau marirea tarifelor lor (electricitate, apa, transport, combustibil etc); eliminarea controlului preturilor; «gestionarea cererii» deci reducerea consumului – asigurata prin plafonarea salariilor, restrictia creditului, marirea impozitului si a dobanzilor etc. “

Dar, pentru a se asigura ca aliatii ei europeni ii vor accepta, dupa razboi, fara sa carteasca, “suzeranitatea”, America si-a pregatit si un atu politic pe langa cel economic, pe care deja il avea, atu care si-a dovedit din plin eficienta in perioada postbelica. Este vorba de Conferinta de la Yalta.

Yalta – Stalin, Churchill, RoosveltDespre Yalta s-au scris zeci de carti si si-au dat cu parerea sute de istorici si diplomati. Este curios insa faptul ca prea putini par sa fi inteles ce s-a intamplat, de fapt, la Yalta. Mai toti sunt de acord ca Yalta a fost un mare esec al diplomatiei americane, viclean trasa pe sfoara si la Teheran, si la Yalta. Cei mai multi pun acest pretins insucces pe seama apatiei si decrepitudinii “bolnaviciosului” Roosevelt si a perfidiei si lipsei de interes ale “muribundului” Harry Hopkins. Or, lucrurile au stat tocmai pe dos. Yalta s-a terminat cum au vrut americanii sa se termine. Toate concesiile si sacrificiile facute de ei, pe seama altora bineinteles, au fost facute deliberat. La Yalta, Roosevelt si staff-ul sau (format in mare parte din membrii Brain Trust-lui de care presedintele s-a inconjurat inca de la inceputul primului sau mandat si cu ajutorul carora a gandit New Deal-ul si intreaga politica de perspectiva a Americii), care de orice pot fi acuzati, numai de naivitate si de miopie politica nu, au intins o cursa, atat aliatilor lor europeni, cat si siretului georgian, netezind astfel drumul politicii americane postbelice. Datorita “succeselor” dobandite la Yalta, Uniunea Sovietica a iesit din razboi relativ intarita si cu un prestigiu destul de mare, devenind, in perioada imediat urmatoare, prin aro­ganta si agresivitate, un fel de bau-bau pentru Europa, care, speriata, a acceptat fara sa carteasca, ba fericita chiar, suzeranitatea Americii. Cele cateva puseuri de orgoliu ale Frantei si ale generalului De Gaulle nu au contat.

Tot la Yalta si tot cu concursul staff-ului sau, Roosevelt a gandit si pus la punct si o alta problema esentiala pentru politica postbelica a tarii sale, si anume problema decoloni­zarii. Destramarea imperiilor coloniale era un vis mai vechi al lui Roosevelt. In conceptia lui, Statele Unite aveau dato­ria, “democratica” si “umanitara” bineinteles, sa contribuie la aceasta destramare, pentru ca numeroasele colonii, devenite state independente, sa poata face parte din proiectata Organizatie a Natiunilor Unite. Acesta era insa numai scopul declarat, pentru ca este aproape imposibil ca Roosevelt, atunci cand a conceput decolonizarea, sa nu se fi gandit si la avantajele pe care le putea aduce tarii sale acest proces, si anume promovarea intereselor americane in fostele colonii ale vechilor imperii coloniale europene. De altfel, asa s-a si intamplat. Dupa decolonizare locul fostelor imperii coloniale a fost luat de America. Acest lucru este foarte bine expli­cat de Roger Garaudy in lucrarea sa deja citata:

“Satelizarea politica, materiala si morala a Europei a facut ca lumea saintre intr-o noua etapa a colonialismului. Puterea de Est [este vorba de Uniunea Sovietica], scoasa din joc, si Europa, vasalizata, campul a ramas liber pentru un colonialism de tip nou, un colonialism care nu mai este cel al imperialismelor rivale din Europa, de acum inainte pusa sub ascultare, ci de un colonialism centralizat si totalitar la sca­ra mondiala, sub hegemonie americana… Ceea ce fostul presedinte Bush numeste «Noua Ordine Mondiala» este ex­tinderea si intarirea, in intreaga lume, ale acestor raporturi colonialiste intre o metropola, de data aceasta unica, si res­tul lumii. Raporturi colonialiste inseamna: dependenta militara si politica permanenta de cei care domina, pentru a fa­ce din colonie un apendice economic al metropolei si pentru a impune reguli de schimb si tarife vamale unilateral avan­tajoase dominatorului…”.

Dar Statele Unite nu se multumesc doar cu atat, ci ele vor sa transforme regiunile pe care le controleaza politic si economic in “societati de consum” si sa le impuna, sub pre­textul “democratizarii” si respectarii “drepturilor omului”, valorile dizolvante ale modului de viata american. Impotriva acestei “agresiuni” s-au ridicat societatile (populatiile) res­pective, terorismul si toate celelalte integrisme nefiind decat reactii impotriva terorismului de stat si integrismelor Occi­dentului, pentru apararea identitatii proprii. De aceea, tero­rismul nu va putea fi eradicat decat daca America si Occi­dentul in general, isi vor schimba atitudinea fata de proble­mele lumii contemporane. Un Roger Garaudy da si o solutie in acest sens, propunand un dialog intre civilizatii.

“Caci – spune el in lucrarea citata — a trecut timpul monologului cultural al Occidentului, separarii si hegemoniei sale, si a venit timpul  dialogului civilizatiilor […] Problemele omeniriii fiind puse la scara planetara, reclama si raspunsuri la scara planetara. Nu vom rezolva aceste probleme decat daca vom reusi sa recream relatiile umane distruse de patru secole de hegemonie occidentala. Nu le vom rezolva decat daca Occidentul va accepta un veritabil si neipocrit dialog cu civilizatiile neoccidentale, pentru a imagina si aduce la viata raporturi noi intre om si natura, intre om si om, intre om si Dumnezeu”.

(Puncte cardinale, ianuarie-februarie 2002, p. 24)

[1] Este vorba de criticul literar Dan C. Mihăilescu. (Nota Ed.)

(din: Demostene Andronescu, „De veghe la cumpana vremilor”, Editura Christiana, Bucuresti, 2011)

https://www.cuvantul-ortodox.ro/uniunea-europeana-ue-urss-comunism-americanizare-colonialism-fondul-monetar-internationalsaracire-bukovski-garaudy-demostene-andronescu/

//////////////////////////////////////////

 

PROPAGANDA, MANIPULARE ȘI DIVERSIUNE MARCA F.S.N: INCENDIERI ȘI DISTRUGERI

MINERIADA 13-15 iunie 1990 IN VERSIUNEA TELEVIZIUNII ROMANE LIBERE (PARTEA I)

Crainicul Televiziunii Române „libere”, George Marinescu, comentează, alături de colegii săi, pentru „stimații telespectatori”, imaginile filmate in 13 iunie 1990, in Piața Universității.

Din care aflăm că protestatarii (care acuzau televiziunea de manipulare), având asupra lor „arme și droguri” (!), „au incendiat” autobuzele forțelor de ordine și au aruncat cu „pietre de caldarâm”, agresând totodată și echipele TRL. In materialul prezentat nu apar nici arme, nici droguri, iar mai târziu se va dovedi, din verificarea mesajelor trimise prin stație („52 către 53” Diamandescu către Chitac) că forțele de ordine și-au incendiat cu bună știința propriile mașini, pentru a-și motiva „aparatul”.

Citește și:

ION ILIESCU CĂTRE MINERI

30 DE ANI DE LA MINERIADA DIN 13-15 IUNIE 1990: NICIUN VINOVAT

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2020/06/13/propaganda-comunista-manipulare-si-diversiune-marca-f-s-n-t-r-l/

/////////////////////////////////////////////

 

 

ION ILIESCU CĂTRE MINERI

 

Discurs Ion Iliescu, 14 iunie, 1990 | MINERIADA 13-15 IUNIE 1990

„Mă adresez dv. de astă dată mulțumindu- vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat la chemarea noastră!

Mulțumesc de asemenea tuturor celorlalte delegații din județe care au venit, s-au adăugat acestor forțe solidare ale muncitorimii române.

Îi rugăm pe ceilalți să rămână aci în piață. Delegația de mineri, în frunte cu dl. Cozma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră.

(urale, ovații prelungite, entuziasm, aclamații)

Așa cum ați văzut, de astă dată, avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste (urale, aclamații), care ieri s-au dedat la acte de vandalism. După ce, în cursul dimineții de ieri, 13 iunie, forțe organizate de ordine publică au curățit Piața Universității, la propriu, adică, după ce au evacuat o serie de elemente care zăceau pe spațiul verde, au eliberat tot spațiul, s-au apucat de curățirea zonei, pentru că a rămas mizerie în urma acestora, s-au apucat să curețe carosabilul, să spele, să pregătească pentru circulație, în după amiaza zilei de ieri, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate, înarmate cu diverse elemente contondente, cu bare, cu lanțuri, cu pietre, cu cărămizi, cu țigle, au atacat cordoanele de polițiști, înarmați cu sticle incendiare, au dat foc la autobuze, la mașini și, apoi, grupuri, s-au îndreptat spre clădirea poliției pe care au incendiat- o, spre clădirea Ministerului de interne, spre seară, precum știți, au invadat și clădirea televiziunii care a trebuit să-și întrerupă emisiunea.

În cursul serii, grupuri de muncitori, de polițiști și ostași, au reușit să re-elibereze clădirea televiziunii și, apoi și spațiul din jurul acesteia. Peste noapte au fost eliberate clădirile poliției și ale ministerului de interne.

Unii dintre ei s-au reîntors în Piața Universității. Acum, spre dimineață, se pare, se pare că din nou au evacuat-o, au părăsit-o. Sînt acolo cîteva formațiuni de parașutiști și polițiști.

V-am ruga pe dv., minerii, care sînteți grupați, organizați, să vă îndreptați în coloană pe bulevard, pînă la Piața Universității, s-o ocupați definitiv dumneavoastră

(urale, ovații, aclamații).

După care, în conlucrare cu forțele de ordine, vă rugăm să asigurați paza pieții Universității, pentru ca să efectueze, să se efectueze lucrări de curățire și de redare a circulației acestui nod.

Dumneavoastră să fiți …

(urale întrerupte)

… dumneavoastră să fiți paznicii, în conlucrare cu forțele de ordine, a acestui punct central din Capitală.

(urale)

Vă mulțumim foarte mult, vă rugăm să faceți totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele sângeroase, și dumneavoastră să asigurați paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care și-ar mai face apariția în această zonă”.

(urale prelungite)

VEZI SI VIDEO al doilea discurs: ION ILIESCU, către mulțimea de manifestanți pro-FSN: „Să instaurăm o democrație veritabilă in fața poporului”

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2020/06/14/ion-iliescu-catre-mineri/

///////////////////////////////////////////

 

 

Instituții pentru gineri și nepoți. ASF, din interior

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Scandal în coaliție pe șefia Vămilor – Sorin Grindeanu ‘a explodat’ după decizia luată de Ilie Bolojan: ‘Politică, apolitică, trebuie discutată’ (surse)

 

Autor: Alexandra Cruceru, Redactor

Un nou conflict zguduie coaliția de guvernare, după ce premierul Ilie Bolojan a anunțat marți seara, la Antena3 CNN că va schimba conducerea Autorității Vamale Române. Decizia l-a nemulțumit pe liderul PSD, Sorin Grindeanu, care i-a reproșat premierului că nu e normal să nu-și anunțe înainte partenerii de coaliție în legătură cu astfel de schimbări, au declarat surse politice pentru Antena 3 CNN.

Det. Aici

https://www.stiripesurse.ro/scandal-in-coalitie-pe-sefia-vamilor-sorin-grindeanu-a-explodat-dupa-decizia-luata-de-ilie-bolojan-politica-apolitica-trebuie-discutata-surse_3812368

//////////////////////////////////////////////

 

 

Băi zdrențelor, nu vă e rușine?

Ne adresăm tuturor zdrențelor din România – cei care puteau și trebuiau și trebuie să îi primească cu surle și trâmbițe pe sportivii și campionii noștri. Tuturor anchilozaților responsabili cu primirea sportivilor care nu au făcut decât să profite de un moment atât de important și să își antreneze orgoliile și neamul prost. O asemenea etalare de incompetență și caractere josnice nu ne mai surprinde, dar nu mai poate fi tolerată.

Avem mai jos o mostră cu modul în care ciclistul danez Jonas Vingegaard este primit acasă după câștigarea turului Franței. Oficialitățile din Danemarca au organizat și oamenii au participat la acest eveniment extraordinar. Au trimis un avion privat după el, iar avionul a fost însoțit pe tot parcursul drumului de patru aeronave ale armatei daneze în semn de respect și prețuire. Apoi, în Copenhaga, primăria a organizat o mega petrecere de bun-venit. Același lucru s-a reluat și în orașul în care locuieste, unde efectiv s-a montat un parc de distracții pentru a marca ocazia. Familia lui a fost sărbătorită la fel ca și el, deoarece se consideră că ei sunt cei care îl susțin și încurajează zilnic.

În contrast, sportivii noștri nu sunt niciodată sărbătoriți cu fast, ci doar cu veșnicele medalii de tablă și aceleași discursuri sforăitoare pe care nu le ascultă nici dracu pentru că de fapt nu spun nimic. Nici prin cap nu le trece aleșilor să investească timp și bani pentru așa ceva când nu e campanie electorală. Dragi politicieni și oficialități, sportivilor și valorilor acestei țări le este rușine să vă spună că medaliile voastre nu reprezintă nimic pentru ei, dar vă spunem noi, fără rușine, că nici voi nu o aveți. Gesturile astea lipsite de substanță și profunzime nu încântă pe nimeni în afară de voi, care sunteți goi pe dinăuntru sau plini doar de orgoliu și rahat.

Aceleași cuvinte pline de apreciere le adresăm și mizeriei din presa românească, principala responsabilă pentru deculturalizarea societății românești. Cum, cum a fost posibil ca în ziua când David Popovici a câștigat medalia de aur și a doborât recordul mondial la 100 de metri liber la CE de la Roma știrile din România să se ocupe de falsul deces al lui Florin Salam? Cum este posibil, în mințile voastre încete, ca numele lui Popovici să apară în același buletin de știri cu cel al lui Florin Salam – despre care ați dat o știre pe care nici măcar nu ați verificat-o, dar care i-a furat acestui băiat extraordinar, David Popovici, meritele, iar fanilor lui șansa de a-l vedea pe absolut toate programele tv si presă scrisă cel puțin două săptămâni după o asemenea reușită? Ce este în mintea voastră, bolnavi după rating și scormonit în gunoi?

Revenind la oficialități, la cei responsabili de primirea canotorilor români, pornind de la ministerul sportului până la omul de rând. Acei sportivi au venit cu 8 (opt!) medalii – cinci de aur și trei de bronz. Și voi nu ați fost în stare să le faceți o primire triumfală? Ca niște superstaruri trebuiau primiți, că a răsunat imnul României de cinci ori la München datorită lor, nu datorită vouă, nevolnicilor! În primul rând oficialitățile au lăsat (a câta oară!) să vorbească orgoliile lor deșănțate și nu respectul față de acești sportivi extraordinari. Au dat iar vina unii pe alții, mare mirare că nu au fost de vină chiar sportivii ca nu și-au organizat singuri primirea! Nu vă e rușine? Iar voi, marii români, patrioții noștri, care de altfel ați ieșit in stradă pentru toate căcaturile, nu v-ați putut mobiliza și pentru această ocazie, nu? Primăria Capitalei nu s-a gândit sa organizeze o mare petrecere stradală pentru acești sportivi incredibili? Nu, că nu e campanie electorală.

Mâinile medaliatului cu aur la canotaj, Ciprian Tudosă, după 24 de km de vâslit.

Rușine politicienilor, oficialilor!

Poate vă băgați mințile în cap și măcar de acum încolo o să lăsați medaliile voastre ordinare și discursurile plictisitoare și o să dați la propriu cu artificii când vin oamenii ăștia acasă campioni! Ei sunt mândria țării și au ajuns la perfomanțele alea greu, cu muncă infinită, și merită cele mai mari frumoase primiri. Nu sunteți în stare de așa ceva? Atunci lăsați și discursurile și evenimentele voastre lipsite de substanță, false, organizate doar ca să bifați o poză cu aceste super vedete! Scutiți-ne de prezența voastră mizerabilă.

Rușine televiziunilor și presei în general!

Păi voi, iresponsabililor, mai știți ce e aia presă? Mai știți ce e ăla un cod deontologic, rolul presei în societate? Zilele astea pe ecrane si în presa scrisă trebuiau rulate doar numele acestor mari sportivi, viețile lor, familiile lor, munca lor, rezultatele lor. Trebuiau sărbătoriți jurnalistic si trebuia profitat de aceste momente atât de rare pentru a inspira tinerii care nu mai au repere si valori normale pentru că voi v-ați manelizat. Deși nu vrem să jignim maneliștii, căci cei mai mulți dintre ei sunt mai oameni decât voi, leprelor disperate după rating!

Rușine și nouă oamenilor de rând

Că nu am pus mâna să culegem sau să cumpăram o floare, să umflăm un balon si să ieșim în stradă să îi felicităm pe acești oameni care prin munca lor incredibilă ne dau speranță și ne inspiră copiii. Rușine că nu scriem in valuri presei și oficialităților că nu ii mai suportăm, dar scriem toate elucubrațiile pe Facebook sau Instagram. Că nu ne pasă și nu mai știm ce e respectul. Că ne trezim comentând negativ din fotoliile noastre adânci, cu o șaorma în față, rezultatele acestor oameni! Ei și când nu iau medalii muncesc la fel de mult și au nevoie de încurajări, nu de părerile noastre neavenite.

Avem în ultimul timp rezultate extraordinare. Sportivi, elevi, olimpici aduc medalii și locuri fruntașe pentru România în competiții internaționale. Sunt cei care ne aruncă un colac de salvare – nouă și țării noastre. Și noi ce facem? Aruncăm colacul și îi tragem și pe ei înapoi la fund, după noi, în mocirlă? Sau prindem colacul și ieșim si noi la mal?

În curând vine David Popovici acasă, adormiților! Poate vă dă Domnul mintea cea de pe urmă și puneți osul la treabă pentru a-l celebra cum merită. Dacă nu aveți inspirație, uitați-va la danezi. Iar dacă nu aveți bani, nu îi mai furați, hoților!

https://www.thesolomoneffect.com/bai-zdrentelor-nu-va-e-rusine/

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(De rasul curcii…) Pe 11 septembrie 2025 Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis plângerile depuse de Dan Voiculescu și alți condamnați în dosarul ICA!

 

 Oficial, decizia constată că judecătoarea Camelia Bogdan ar fi aplicat greșit legislația europeană și ar fi fost incompatibilă.

Înainte de explicații trebuie menționat ceva important: condamnarea lui Dan Voiculescu în dosarul ICA nu a fost semnată doar de Camelia Bogdan. În complet se afla și judecătorul Alexandru Mihai Mihalcea.

Completul Mihai Mihalcea și Camelia Bogdan a fost desemnat cu mâna pe vremea când președinta Curții de Apel București era chiar Lia Savonea. Cu alte cuvinte, Savonea a girat alcătuirea completului care avea să îl trimită la închisoare pe Voiculescu.

Ironia este acum cǎ în această spețǎ Savonea aratǎ cu degetul doar spre Camelia Bogdan, acuzând-o de abuz în serviciu și incompatibilitate, dar tace în privința lui Mihalcea. Mihalcea care a fost chiar promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde acum este coleg de complet cu Lia Savonea.

Promovarea lui Mihalcea nu a fost una oarecare: a fost singurul candidat admis la Secția Penală a ÎCCJ într-un concurs unde erau disponibile cinci locuri.

Întrebarea rămâne: dacă decizia din dosarul ICA a fost “abuzivă”, atunci de ce doar Camelia Bogdan este pusă la zid? De ce Mihalcea, care a semnat aceeași hotărâre, e promovat și protejat? Dubla măsură este evidentă: unul devine țap ispășitor, celălalt coleg respectabil în completul Savonea.

Despre decizie

Neoficial, decizia a făcut exact ce așteptau avocații lui Voiculescu: le-a pus în mână portițe procedurale pentru a redeschide bătălia juridică pe un dosar considerat închis de ani buni.

Adevărata miză e că soluția lui Savonea poate fi acum folosită pentru revizuiri, suspendări și atacuri asupra confiscărilor, fapt care riscă să lase statul fără zeci de milioane de euro.

Portița numărul 1: revizuirea

Codul de procedură penală (art. 453 lit. d) permite revizuirea unei hotărâri definitive dacă se dovedește că un judecător a comis o infracțiune în legătură cu soluția dată. Soluția Liei Savonea spune exact asta: că judecătoarea Bogdan ar fi săvârșit abuz în serviciu. Chiar dacă spune că fapta judecătoarei e prescrisă, constatarea în sine devine importantă pentru dosar.

Avocații lui Voiculescu vor invoca încheierea ca probă că există o suspiciune oficială împotriva magistratului. Iar instanța care judecă cererea de revizuire nu poate ignora un document semnat de însăși președinta ICCJ.

Portița numărul 2: suspendarea recuperării prejudiciului

În dosarul ICA, statul încearcă de ani de zile să recupereze prejudiciul de peste 60 de milioane de euro. Unele imobile au fost valorificate, dar altele sunt încă sub sechestru. Orice cerere de revizuire poate bloca imediat executarea silită.

Deja, în alte cauze, instanțele au dispus suspendarea recuperării prejudiciului pe durata judecării revizuirilor. Cu decizia Liei Savonea pe masă șansele lui Voiculescu să obțină o astfel de suspendare cresc exponențial. Statul ar rămâne blocat ani de zile.

Portița numărul 3: atacul asupra confiscărilor

Savonea a susținut că Directiva europeană privind confiscarea extinsă nu putea fi aplicată în cazul ICA, pentru că nu era transpusă încă în legislația română. Această idee e aur pentru avocați: dacă se acceptă că bunurile lui Voiculescu au fost confiscate în baza unui instrument neaplicabil, atunci întreaga arhitectură a confiscării se clatină.

Rezultatul? O parte din imobilele și activele luate în contul prejudiciului ar putea fi scoase de sub sechestru sau chiar retrocedate.

Practic, ce a făcut Savonea seamănă cu o „lovitură de gherilă” juridică: nu a anulat direct condamnarea, dar a lăsat în urmă o bombă cu efect întârziat. Decizia nu îl scapă imediat pe Voiculescu, dar îi oferă muniție pentru ani de procese și șanse reale să slăbească dosarul.

Exact același tipar al portițelor s-a văzut și în alte cazuri celebre:

• Puiu Popoviciu, care a obținut suspendări și rejudecări pe baza unor vicii de procedură;

• Mario Iorgulescu, unde un complet din care făcea parte Savonea a anulat o condamnare definitivă pentru omor;

• zeci de dosare de corupție închise pe prescripție după deciziile CCR, pe care Savonea le-a apărat public.

Argumentele avocaților lui Voiculescu:

• Încheierea Savonea confirmă că judecătorul a comis abuz, deci există motiv de revizuire.

• Directiva europeană nu era transpusǎ în legea românească, așadar confiscarea e ilegală.

• Magistratul era incompatibil astfel cǎ decizia e lovită de nulitate.

• Faptele sunt prescrise deci statul nu mai are voie să ceară nimic.

Cu aceste patru piese, strategia e clară: reluarea jocului și blocarea executării.

Ce pierde statul, ce pierde societatea

• Bugetul pierde bani: zeci de milioane riscă să nu mai fie recuperate.

• Societatea pierde încredere: oamenii văd că dosarele mari nu sunt niciodată „închise” când e vorba de corupți cu bani și avocați puternici.

• Justiția pierde autoritate: o hotărâre definitivă devine doar un pas intermediar, nu finalul.

Lia Savonea invocă principii solide, legalitate, neretroactivitate, respectarea drepturilor inculpatului. Dar efectul practic al deciziilor ei e mereu același: o portiță de scăpare pentru cei condamnați.

În cazul ICA, portița nu e mică. E o poartă larg deschisă, prin care Dan Voiculescu și alții pot să revină în instanțe, să blocheze confiscări și să scape.

https://www.thesolomoneffect.com/dan-voiculescu-salvat-de-lia-savonea-decizia-care-ii-ofera-portite-sa-scape-de-dosarul-ica/

/////////////////////////////////////////////

 

 

Corupția în România – Care sunt cele mai corupte instituții și câți români ar da șpagă

 

Românii sunt conștienți de fenomenul corupției, dar tot ar da șpagă sau cadouri, deși recunosc că sunt afectați de ceea ce se întâmplă în societate, din acest punct de vedere. Sunt doar o parte dintre concluziile Eurobarometrului pe tema corupției, realizat de Parlamentul European, în luna aprilie

det. aici

https://www.euronews.ro/articole/coruptia-in-romania-eurobarometru-37-dintre-participantii-la-sondaj-ar-da-spaga

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(De ce este bine sa ne hranim cu ”SANGE VEGETAL”?) Hemoglobina umană versus Clorofila din plante

 

Ambele structuri sunt aproape identice, cu o singură diferență-cheie:

• Hemoglobina (din globulele roșii) are în centru un atom de fier (Fe).
• Clorofila (din plante) are în centru un atom de magneziu (Mg).

Atât. Aceasta este singura diferență în structura lor de bază, însă această mică variație le schimbă complet funcția:

• Hemoglobina transportă oxigenul prin sânge pentru a te menține în viață.
• Clorofila captează lumina solară pentru a crea energie pentru plante, prin fotosinteză.

🌱 Ce înseamnă asta pentru tine:

Pentru că clorofila este atât de similară cu hemoglobina, este adesea numită „sângele plantelor”. Iar când o consumi (prin verdețuri, iarbă de grâu sau clorofilă lichidă), aceasta poate:

• Stimula producția de globule roșii
• Oxigena organismul
• Susține detoxifierea
• Alcaliniza sistemul
• Combate inflamația
• Promoveze vindecarea și energia

Corpul tău recunoaște clorofila ca fiind ceva familiar, de aceea sucurile verzi, legumele cu frunze și super-alimentele pot părea atât de energizante și vindecătoare. Nu doar îți hrănești corpul — îți susții sângele, fluxul de oxigen și forța vitală.

🧬 Oglinda Naturii:

Aceasta este mai mult decât știință — este o reflecție a unui design divin. Plantele nu sunt doar hrană — ele sunt medicament, oglinzi și aliați în evoluția noastră umană.

Suntem meniți să trăim în armonie cu Natura.

🌿 Plantele sunt aici ca să ne vindece, pe toate planurile.”

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

TOTUL se va schimba odată ce înveți asta | Cunoștințe masonice de grad 33

 

https://www.youtube.com/watch?v=iaQuBnAXMxs

////////////////////////////////////////////

 

 

Adevaratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma si razboiul global impotriva democratiei si sanatatii publice

 

Robert F. Kennedy Jr.

Descriere

 

 

 „Dr. Joseph Goebbels a scris ca «o minciuna spusa o data ramane o minciuna, dar o minciuna spusa de o mie de ori devine adevar». In mod tragic pentru omenire, exista multe, multe neadevaruri enuntate de Fauci si de slugarnicii sai. RFK jr. aduce in atentia publicului decenii de minciuni.”

— LUC MONTAGNIER, laureat al premiului Nobel

„Fara a face compromisuri, Bobby Kennedy este unul dintre cei mai curajosi si cei mai sinceri oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Intr-o zi, o sa fie rasplatit pentru asta. Pana atunci, cititi aceasta carte.”

— TUCKER CARLSON

„Cartea lui Bobby Kennedy spune adevarul intr-un moment in care grija fata de sanatate devine un prejudiciu pentru sanatate si

in care neadevarul domneste prin antistiinta si stiri false.”

— DR. VANDANA SHIVA, director al Navdanya si autor al cartii Oneness vs. 1% (Unitate vs. 1%)

„Povestea ascensiunii si a domniei doctorului Fauci este, de fapt, despre coruptia absoluta a principalelor noastre institutii -guvern, sistem medical, universitati si (mai presus de toate) presa – de catre Big Pharma (si Fundatia Gates). Aceia dintre noi care credem cu adevarat in stiinta… avem acum aceasta carte pentru a ne ajuta sa scapam lumea de coruptie.”

— MARK CRISPIN MILLER, profesor de studii media la Universitatea din New York, editor News from Underground

„In calitate de avocat pledant, Robert F. Kennedy Jr. a actionat in judecata cele mai puternice corporatii din lume si le-a tras la raspundere pentru daunele aduse oamenilor si mediului. Aceste companii au negat orice abatere de la lege dar, de fiecare data, judecatorii si juratii au fost convinsi ca pozitia lui Kennedy era cea corecta. Informatiile [sale] ar trebui sa fie intotdeauna luate in considerare si, fie ca suntem de acord sau nu, cu totii invatam ascultand.”

— TONY ROBBINS, NEW YORK TIMES, autor de bestselleruri

„Daca vreti sa intelegeti rolul pe care Fauci, Gates, companiile farmaceutice, CDC, OMS, agentiile de informatii si altii l-au jucat in planificarea, lansarea si au profitat de pe urma pandemiei COVID, lasati ceea ce faceti si cititi aceasta carte puternica si minutios documentata! Viitorul tau, al familiei tale si al democratiei noastre sunt in joc.”

— RALPH PEZZULLO, autorul bestsellerurilor Jawbreaker, Zero Footprint si al altor carti

Nota introductiva

Pentru mine, aceasta carte a lui R. Kennedy, „Adevaratul Anthony Fauci”, a fost revelatoare.M-a trezit brusc, dezvaluindu-mi calitatea dubioasa a politicienilor actuali si a liderilor din sanatate controlati de aceiasi oameni.Dar cum am ajuns sa traim in aceste „dictaturi democratice”?

Am ajuns aici pentru ca noi, cetatenii de rand, am sfarsit sa nu mai avem dreptul de a ne exprima printr-o democratie directa participativa, ci sa fim doar o parte a jocului masluit al „democratiilor placebo”, controlate de ani de zile de aceiasi lideri politici si din sanatate. Cheia schimbarii consta in deciziile noastre de a intelege acest joc al „democratiilor placebo” si de a-l schimba in cele din urma prin schimbarea regulilor lui.

In aceasta carte, autorul, R. Kennedy, ofera un material bibliografic extrem de bogat, cu toate referintele relevante, pe care le fundamenteaza cu date, asigu­rand cititorilor validitatea informatiilor. Scripta Manet, Verba Volant!

In cercetarile mele personale, medicale si artistice, pentru pregatirea expozitiei mele cu tema „Strigatul si disperarea lui Hipocrate”, am descoperit cat de multa importanta acorda Hipocrate in acei ani prevenirii bolilor, pe care noi am interpre­ta-o astazi ca fiind fortificarea sistemului imunitar. In aceasta perioada a pandemiei Covid, nimeni nu a vorbit intr-un context mai larg si din mai multe surse de constientizarea faptului ca inceputul si sfarsitul mentinerii unui corp sanatos si protejarea lui, este dezvoltarea in mod natural a unui sistem imunitar fortificat.

Multumesc prietenilor si camarazilor mei de drum in acest proiect, Athanasia, Iannis, Fotis si Olympia (Grecia), Linda (SUA), Giota si Hermes (Germania), Angeliki (Elvetia), Angello (Italia), Anca, Razvan, Ramona si Dan (Romania), care, desi imprastiati in diferite colturi ale lumii, uniti de spiritul activismului medical, am contribuit fiecare in parte la acesta informare din mai multe surse si directii.

Multumesc, de asemenea, echipei editurii „Prestige”, pentru extraordinara noastra colaborare, de profesionalismul dovedit si pentru decizia de a publica si de a prezenta direct cititorilor romani cartea domnului R. Kennedy, „Adevaratul Anthony Fauci”, care aduce multe nuante si raspunde la multe intrebari despre ceea ce traim in mod cotidian, de ani de zile.

Inchei spunand ca Esop s-a nascut sclav, dar a murit ca un cetatean liber, apeland la intelepciunea pretioasa a vietii umane si lasandu-ne mostenire prin miturile sale, ca cel mai de pret lucru pe care il avem este libertatea constienta, alaturi de sanatate, respect pentru celalalt si pentru mediul inconjurator, astfel incat sa fim diferiti, dar uniti, sub iubirea creatorului nostru!  

Dumnezeu sa fie cu toti oamenii de bine!

Dr. Mariana Oanta

Traducator

 

JURAMANTUL LUI HIPOCRATE

„PRIMUM, NON NOCERE”

„IN PRIMUL RAND, NU FACE RAU”

https://www.edituraprestige.ro/adevaratul-anthony-fauci-bill-gates-big-pharma-si-razboiul-global-impotriva-democratiei-si-sanatatii-publice.html?utm_source=cpc&utm_medium=facebook&utm_campaign=%5BLMS%5D+Catalog+-+Focus+Products+-+Single+Image&utm_content=%5BLMS%5D+Catalog+-+Focus+Products+-+Single+Image&utm_id=120213656594190708&utm_term=120213656594300708&media_type=image&fbclid=IwY2xjawM3oFFleHRuA2FlbQEwAGFkaWQBqyL6FSHihAEeu8mrFE2al2YU7YN3XxN_NGeCPPsaWKnt_seu-0fPWZBo-OyANmpqnUrczgk_aem_P-hFrDDwmX8LSrrrPff5SQ

////////////////////////////////////////////

20 de fapte interesante

 

 

 

1. Sângele auriu este cea mai rară grupă sanguină din lume (Rhesus zero), care a fost găsită doar la 43 de persoane în întreaga istorie a omenirii.
2. Merele diamantate cresc în munții Tibetului și au o culoare neagră neobișnuită.
3. Un cuib de viespi uriașe, cu o greutate de 15 kilograme, a fost găsit în Brazilia.
4. Stâlpii de lumină sunt un fenomen optic rar în Rusia, unde lumina este refractată de cristale de gheață, creând coloane strălucitoare.
5. Mierea este nemuritoare – arheologii au descoperit miere comestibilă în mormintele egiptene antice datorită proprietăților sale antiseptice.
6. Limacșii de mare sunt creaturi transparente uimitoare care aparțin grupului de nevertebrate marine.
7. Fulgerul și vulcanii pot interacționa pentru a crea fenomene naturale spectaculoase.
8. Inima balenei este atât de mare încât poate fi comparată cu o mașină.
9. Fisticul se poate aprinde spontan din cauza conținutului ridicat de ulei dacă este depozitat necorespunzător.
10. Carnea de pui în Roma Antică era considerată o delicatesă și era disponibilă doar celor bogați.
11. Morcovii conțin mai mult zahăr decât căpșunile.
12. Pepenele verde este compus în proporție de 92% din apă, ceea ce îl face un excelent potolitor de sete.
13. Usturoiul era folosit în Egiptul Antic ca medicament pentru a crește rezistența constructorilor de piramide.
14. Embrionul uman începe să se formeze din zona anală.
15. Orașul chinezesc Zhuji produce 35% din totalul șosetelor din lume – 8 miliarde de perechi anual.
16. Rechini canibali – embrionii de rechin-tigru încep să se mănânce între ei încă din uter.
17. Placebo este cu 30% mai eficient decât unele medicamente în tratarea depresiei.
18. Până în anii 1960, testele de sarcină erau efectuate folosind broaște africane cu gheare.
19. Primul implant de silicon a fost instalat la un câine pe nume Esmeralda.
20. Liechtenstein este cel mai mare furnizor de proteze dentare din lume.

(Sursa: Internet -Valy S. Stoian)

////////////////////////////////////////////

 

Cum s-a decis în decembrie 1989 soarta Europei şi a lumii post-comuniste: 30 de documente din arhivele secrete americane şi sovietice

 

Este posibil să se decidă demararea unor noi negocieri în şirul Summiturilor de la Ialta şi din Malta. Deciziile dureroase de la Ialta le cunoaşteţi, ştiţi cum, în spiritul legendarei morale superioare britanice, Churchill a fost de acord să-i cedeze lui Stalin întreg estul Europei şi să traseze pe un şerveţel iluzorii zone de influenţă.

Iluzorii deoarece Stalin avea să recupereze rapid întreg teritoriul,cu excepţia Greciei şi a Iugoslaviei, pentru a crea Imperiul sovietic. Dar ce s-a petrecut pe 2-3 decembrie 1989, la Summitul din Malta, unde a avut loc a doua negociere privind soarta lumii? Ce promisiuni s-au făcut, ce desen al viitoarelor frontiere şi zone de influenţă a fost agreat şi cum diferă el de realitatea de acum?

Cred că, în acest context, după ce am prezentat cele două documente transmise de ruşi drept posibilă sau, dimpotrivă, imposibil de acceptat bază de negociere cu americanii şi NATO, este utilă o reamintire a principalelor informaţii descretizate din arhivele americane sau din alte surse occidentale, precum şi din cele sovietice prezentând transcrieri ale discuţiilor care au avut loc în Malta şi în alte locaţii occidentale acolo unde, în perioada respectivă, a avut loc un balet diplomatic excepţional de bine realizat şi care le-a servit sovieticilor un meniu de promisiuni, angajamente solemne, jurăminte, asigurări şi reasigurări de securitate. Acestea l-au determinat pe Gorbaciov, copleşit de laurii cu care era încununat drept erou al perestroicii şi salvator al omenirii, să accepte seria de cereri occidentale care s-au transformat în realitatea evolutivă a extinderii NATO şi UE, cea de care am beneficiat şi noi, în aplauzele convinse ale poporului român care şi-a dorit „o viaţă ca afară”.

În finalul acestui articol aveţi un material de sinteză rarisim deoarece cele 30 de documente reprezintă sinteza unui proces decizional care a schimbat faţa istoriei şi care trebuie lecturate cu atenţia cuvenită, dincolo, dacă se poate, de superficialitatea veşnicelor remarce standard, parte a unor campanii de dezinformare sau de propagandă ostilă pornite şi susţinute de trolii mereu activi în spaţiul virtual.

Amintirea acelor promisiuni bântuie şi acum coridoarele Kremlinului şi este de văzut, în lumina acestor documente, dacă există ceva adevăr în afirmaţiile amare şi revendicative făcute mai întâi de Boris Elţin, apoi de Putin şi, chiar de Gorbaciov. Ei se plâng că nimic din ce s-a promis nu a fost respectat, ceea ce, din punctul lor de vedere, ar justifica pe deplin cererile făcute în cele 2 documente (https://mid.ru/ru/foreign_policy/rso/nato/1790818/?lang=en şi https://mid.ru/ru/foreign_policy/rso/nato/1790803/?lang=en&clear_cache=Y) transmise către americani şi NATO.

„Ce s-a întâmplat cu asigurările pe care partenerii noştri occidentali le-au dat după dizolvarea Pactului de la Varşovia? Unde sunt acum acele declaraţii?“ spunea Putin la Conferinţa pe problemele politicilor de securitate de la Munchen din 2007. „Nimeni nu-şi mai aminteşte de ele. Aş dori să citez din discursul ţinut la Bruxelles pe pe 17 mai 1999 de către Manfred Worner, Secretarul General din acel moment al NATO. Afirma atunci că «faptul că nu suntem gata să amplasăm o armată NATO în afara teritoriului german conferă Uniunii Sovietice o fermă garanţie de securitate». Unde sunt acum aceste garanţii?”.

Aşa este?

Consultaţi documentul care prezintă asigurările date de Secretarul de Stat James Baker lui Gorbaciov la întâlnirea lor pe 9 februarie 1990, cum că NATO nu se va extinde „nici măcar cu un inci înspre est”, asigurări, cum veţi puteţi constata, reluate în întâlnirile liderului sovietic cu preşedintele Bush, ministrul de externe vest-german Gensher, cu cancelarul Helmut Kohl, directorul CIA Robert Gates, preşedintele francez Mitterand, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher, prim-ministrul John Major şi ministrul său de externe D.Hurd şi, evident, Manfred Worner, Secretarul General al NATO.  

Doar un exemplu privind asigurările de securitate repetate primite de sovietici: Robert Braithwaite, fost ambasador britanic în URSS,  povesteşte cum atât ministrul de externe Douglas Hurd cât şi prim-ministrul John Major au spus foarte clar sovieticilor că NATO nu se va extinde către est. Astfel, John Major i-a spus lui Gorbaciov că „Eu cred că gândirea dvs despre rolul NATO în situaţia actuală reprezintă rezultatul unei neînţelegeri…Nu vorbim despre întârirea NATO. Vorbim despre coordonarea eforturilor în privinţa a ceea ce se întâmplă deja în Europa şi Uniunea Europei Occidentale care se crede că va permite tuturor membrilor Comunităţii Europene să contribuie la întărirea securităţii noastre”.

Acesta este mesajul real care a fost transmis ruşilor şi pe care, profund condiţionaţi de mentalitatea de mare putere în tradiţia existentă în acel moment, nu le-a permis să analizeze sensul profund al celor spuse şi de prim minsitrul britanic ca şi, de altfel, toţi colegii săi occidentali. Într-adevăr, de atunci se puneau bazele unei duble construcţii, nicidecum prezivionată de sovietici, cea în care se gândea deja la un edificiu comun euro-atlantic de scuritate în care, într-adevăr, treptat dar sigur, să se permită ca tuturor membrilor Comunităţii Europene să participe la întărirea securităţii noastre, după cum a spus John Major.

Docuemntele publicate de Svetlana Savranskaya şi Tom Blanton de la Universitatea George Washington prezintă gândirea şi mizele geopolitice care au justificat mişcările prin care Occidentul şi sovieticii deopotrivă au pornit un demers istoric, cel de a destructura comunismul, ordinea de stat şi instituţiile sale naţionale, ceea ce a dus şi la prăbuşirea sistemelor sale de putere şi cooperare internaţionale, Pactul de la Varşovia şi CAER. Ceea ce au crezut, atunci, cred cu mare sinceritate, că va fi un proces îndelungat şi complicat. Nici Gorbaciov nu şi-a imaginat viteza cu care avea să se prăbuşească sistemul, ceea ce la făcut să nu mai fie preocupat decât cum să recupereze ce mai era de recuperat din arsenalele sovietice şi să organizeze apărarea unor frontiere care, pe zi ce trecea, apăreau ca din ce în ce mai fluide şi nesigure. A mai încercat o întâlnire cu liderii din fostele ţări satelit din Europa, de altfel fără mare speranţă. Oricum, aceasta a şi fost ultima ocazie în care s-a mai vorbit despre socialismul biruitor.Vă rog să deschideţi şi un link suplimentar din sinteza americană, cu alte documente din arhivele americane şi sovietice, cu transcrierile negocierilor din Malta, aşa cum au fost ele consemnate de traducătorii din ambele tabere. Aici este linkul respectiv, cu o subliniere aparte pentru documentul nr. 10, în acel moment pentru prima oară extras din ahiva Gorbaciov, dar şi pentru documentul nr. 8, relatând în amănunt întâlnirea decisivă între Gorbaciov şi Papa Ioan Paul al II-lea din decembrie 1989.

Aşa a început, cu noi lăsaţi pe-afară în câmpul informaţional (cei câţiva care au ştiut ce se petrece fiind izolaţi de puterea sistemului), cu Ceauşescu în fruntea celor se blocaseră în totala negare a realităţii şi a caracterului ineluctabil al procesului schimbărilor structurale.

Pe baza celor discutate în Malta şi în contextul întregii arhitecturi diplomatice conexe s-a clădit lumea în care trăim şi s-a stabilit echilibrul precar de acum, deja desuet în ochii unora şi cu nevoia de a fi reconfirmat, întărit, redimensionat, asta vom vedea cum. Dar ce trebuie – sau ar trebui – să ne preocupe până la obsesie este că, indiferent de promisiuni sau asigurări, tema principală cu înalte caracteristici conflictuale a rămas cea a statutului fronierei dintre imperii, cu balansul mortal între ambiţii, istorii şi pretenţii mai vechi decât ne putem aduce aminte, ascunse în arhive secrete sau doar în memoria unor dintre participanţii, cu voia sau fără voia lor, la negocierile despre viitor.

Şi atunci când aceasta este tema reală, puţine sau foarte puţine sunt asigurările şi angajamentele care să nu fie la fel de fluide şi nestatornice precum realitatea însăşi, mereu influenţată dramatic de alţi vectori de schimbare.Atunci a fost căderea dorită şi îndelung pregătită a căderii comunismului. Acum care va fi vectorul principal? Atunci reunificarea Germaniei a fost principala miză a tuturor negocierilor. Acum care fi miza dincolo de mizele vizibile, aliniate la derută şi cu atâta succes?

Det. Aici

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/cum-s-a-decis-in-decembrie-1989-soarta-europei-si-2139503.html

////////////////////////////////////////////

(Din pacate,am fost tepuiti si acum…) Traumă încă vie pentru români. Ce s-a întâmplat acum opt decenii când americanii au decis să facă pe plac rușilor

 

Cosmin Pătraşcu Zamfirache

Împărțirea lumii în sfere de influență este o experiență de tristă amintire pentru România. Unul dintre cele mai traumatizante episoade pentru țara noastră a fost acordul de partaj sau marea trădare a Occidentului, oficializată în Conferința de la Ialta.

Târgurile politice dintre Marile Puteri, în special negocierile dintre SUA și Rusia, stârnesc îngrijore mai ales în țările central și este europene. Mulți se duc cu gândul la alte experimente politice și diplomatice asemănătoare petrecute de-a lungul istoriei cu o lungă serie de consecințe care au schimbat efectiv destinul popoarelor.

Tot mai mulți comentatori aseamănă evenimentele politice de astăzi cu cele petrecute acum 80 de ani, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Este vorba despre acordul de partaj din octombrie 1944 dar mai ales de Conferința de la Ialta. Practic, în urma acestor negocieri diplomatice întreaga Europă de Est dar și o bună parte a celei centrale au fost efective abandonate de Occident în mâinile lui Stalin. Îngrijorările sunt cu atât mai mari, cu cât rușii ar fi cerut o nouă Ialta la negocierile cu reprezentanții SUA.

Ialta: terenul de joacă al celor „Trei Mari”

Evenimentul la care se face referire atât de des zilele acestea, adică Conferința de la Ialta, a avut loc în perioada 4-11 februarie 1945, cu aproximativ opt luni înainte de încheierea oficială a Celui de-al Doilea Război Mondial. Lucrurile însă erau cât se poate de clare, pe front. Germania era încercuită, fără scăpare. Din vest presau aliații americano-britanici iar din est, Armata Roșie. De altfel, rușii mai aveau doar 50 de kilometrii până la Berlin după o contraofensivă spectaculoasă pe cinci fronturi.

Această conferință a fost convocată la inițiativa președintelui american Theodor Roosevelt. La ea urmau să participe doar „Cei Trei Mari”, adică exclusiv liderii marilor puteri care făceau jocurile în lume, la aceea vreme. Este vorba despre președintele SUA, primul ministru britanic Winston Churchill și Stalin, liderul Uniunii Sovietice. Inițial Roosevelt și-a dorit ca întâlnirea să aibă loc într-un spațiu neutru din bazinul Mediteranei. Stalin este însă cel care a dictat locul de întâlnire. Acesta a ales Ialta, o stațiune balneoclimaterică de pe țărmurile Mării Negre, în Crimeea. Practic i-a adus pe ceilalți lideri de stat pe teritoriul rusesc. De altfel, la întâlnirea de la Ialta, liderii Americii și Marii Britanii au făcut cam tot ce a vrut Stalin.

Dictatorul sovietic avea de altfel și argumentul suprem, o armată de cinci ori mai mare decât cea a Statelor Unite, de exemplu. În plus, aceea armată mărșăluia victorioasă către inima Europei. La Ialta lucrările au fost împărțite pe trei comisii, militară, economică și plenară. Punctele de pe ordinea de zi cuprindeau chestiunea Poloniei, aspru disputată între „Cei Trei Mari„ dar și soarta țărilor cucerite de germani sau aliate ale Reichului, în timpul războiului.

Cei trei, inclusiv Stalin au fost de acord ca în aceste state să fie organizate alegeri libere. Evident, liderul sovietic nu s-a ținut de cuvânt. În multe dintre aceste țări existau armate de ocupație sovietică iar alegerile au fost falsificate în favoarea partidelor comuniste, afiliate URSS. S-a stabilit deasemenea împărțirea Germaniei în sfere de influență, rușii primind partea estică. Totul s-a decis fără consultarea țărilor vizate de aceste schimbări politice, cu tone de șampanie caucaziană și caviar.

Concesiile bizare ale președintelui american

Atât președintele SUA cât și primul ministru britanic i-au cântat în strună lui Stalin, la Ialta. De exemplu, Theodore Roosevelt a avut o întâlnire separată, de 30 de minute, cu Stalin. În cadrul acesteia președintele SUA l-a acoperit cu laude pe liderul sovietic și i-a cerut sprijinul în războiul contra Japoniei. O solicitare ciudată, în condițiile în care Japonia era la un pas de capitulare și fără ajutor rusesc. Roosevelt i-a făcut concesii exuberante lui Stalin. Adică jumătate din insula Sahalin, portul Dairen, Port Arthur, toată rețeaua de căi ferate din Manciuria, facilitând controlul asupra Rusiei asupra Chinei, insulele Kurile dar și un important sprijin material. Tocmai de aceea s-a vorbit despre Ialta ca o mare trădare a Occidentului față de Europa.

 Citește și: Cum s-a decis în decembrie 1989 soarta Europei şi a lumii post-comuniste: 30 de documente din arhivele secrete americane şi sovietice

Soarta României hotărâtă încă din anii războiului

Așa cum arată documentele, dar și contemporanii evenimentelor, Conferința de la Ialta a fost doar oficializarea unor discuții secrete, separate purtate între „Cei Trei Mari” încă din timpul războiului. La Ialta s-a băut doar aldămașul. România dar și multe alte state europene au fost date pe mâna rușilor încă dinainte de întâlnirea de la Ialta. Americanii, în special, nu s-au arătat deloc interesați de soarta Balcanilor și implicit a României.

„Statele Unite nu trebuie să facă nimic care să angajeze sau antreneze forţele americane în Balcani, un teatru de operaţii secundar”, se arăta în memorandumul prezentat la 8 martie 1943 de ministrul Apărării din SUA. Un alt document din același an prezintă o menținere a poziției americane față de zona balcanică.

„Statele Unite nu se vor amesteca în treburile interne în Balcani, regiunea nefiind un obiectiv natural al Statelor Unite”, preciza Ministerul Apărării al SUA, în 1943, document prezentat în lucrarea ”Records of War”. La rândul său, primul ministru britanic Winston Churchill avea planuri mari pentru Europa de Est, nu însă și de bun augur. Încă din 1944, Churchill s-a gândit la folosirea României ca monedă de schimb în relațiile cu rușii. Mai precis, dorea Grecia în sfera de influență occidentală, pentru că servea bine planurilor de control în Mediterana a britanicilor. În secret, reușise să-l convingă și pe Roosevelt să-l susțină.

„Este vorba de decizia lui Churchill de a oferi zona de influenţă lui Stalin în Bulgaria şi România în schimbul unei zone de influenţă în Grecia, pentru asigurarea drumului Imperiului Britanic în Mediterana. Astfel, în timp ce România făcea eforturi disperate la Cairo şi la Stockholm să obţină un armistiţiu care să salveze independenţa şi suveranitatea ţării, tocmai în acel timp, aprilie-iunie 1944, Churchill îl manevra pe Roosevelt şi obţinea vânzarea României”, scria, în ”Agonia României”, Nicolae Baciu. Elocventă este scrisoarea trimisă de Churchill președintelui american pe 31 mai 1944. „În ultima vreme au fost semne de posibile divergenţe de politică între noi şi ruşi referitoare la ţările din Balcani, în special Grecia. De aceea noi am sugerat ambasadorului sovietic de la Londra ca guvernul sovietic să ia conducerea afacerilor în România, iar noi în Grecia”, îi scria Churchill preşedintelui american. Inițial reticent, Theodor Roosevelt a acceptat și el târgul.

 Citește și: Rușii scot la licitație apartamentul deținut de soții Zelenski în Crimeea și care le-a fost confiscat

Destinul țărilor europene scris pe o bucată de hârtie

Punctul culminant al împărțirii pe șestache a lumii între Marile Puteri a fost atins cea de-a patra conferință de la Moscova, din octombrie 1944. La acest eveniment s-au întâlnit doar Churchill cu Stalin. Pe o bucată de foaie de hârtie, cu un creion prost ascuțit, cei doi puternici ai vremii au decis soarta popoarelor europene. Premierul britanic a acceptat ca jumătate din Europă să intre sub Cortina de Fier a sovieticilor.

Adică Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria și România. În urma acestei întâlniri s-a hotărât ca România să fie în proporție de 90% în sfera de influență sovietică și 10% britanică. Grecia, în schimb, era în proporție de 90% în sfera de influență britanică. Iugoslavia și Ungaria în sfere de influență egale, anglo-sovietice, în timp ce Bulgaria intra în proporție de 75% în sfera de influență sovietică. În realitate, influența sovietică s-a manifestat în proporție de sută la sută în toate aceste țări date pe tavă liderului de la Kremlin. Această socoteală a fost consfințită la Ialta.

 Citește și: „Trump este prea slab pentru a dicta Rusiei ce fel de lume trebuie să construiască“, susține o publicație apropiată Kremlinului

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/impartirea-europei-o-trauma-inca-vie-pentru-2423381.html

///////////////////////////////////////////

 

 

Cum a fost jefuită și sărăcită România de ruși. Țara noastră a fost lăsată fără zeci de miliarde de dolari și fără resurse importante

Cosmin Pătraşcu Zamfirache

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a sărăcit efectiv România. Țara nostră după pierderile uriașe pe câmpul de luptă, dar și problemele economice inerente a fost nevoită să facă fața jafului armatelor rusești, dar și a plății pagubelor de război imputate de URSS.

România s-a aflat sub ocupație rusească

Pe data de 23 august 1944 România întorcea armele împotriva Germaniei Naziste și intra în tabăra Aliaților, alături de Anglia, Franța și URSS. România deja pierduse 800.000 de oameni, militari și civili, iar rezervele sale economice erau secătuite.

Istoricii spun că momentul 23 august 1944 a însemnat salvarea de vieți omenești, dar și scurtarea războiului. Chiar și în aceste condiții s-a deschis una dintre cele mai întunecate pagini din istoria românilor, cu o perioadă de 14 ani de ocupație militară sovietică, de transformare a României în țară comunistă ce a fost jefuită cumplit de sovietici atât prin intermediul Armatei Roșii cât mai ales ulterior prin plata despăgubirilor de război către URSS dar și prin „sovromuri”, o formă stalinistă malefică de a pune mâna pe bogățiile țării noastre la prețuri derizorii. Nu mai vorbim de facilitățile de producție, luate din România și duse direct în URSS.

 

România dată pe mâna rușilor

 

 

Până pe data de 23 august 1944, România a fost un aliat al statelor Axei în cel de-al Doilea Război Mondial. Participase alături de Germania Nazistă în cadrul „Operațiunii Barbarossa” la invazia Uniunii Sovietice, cu pierderi uriașe. Contra-ofensiva sovietică și înfrângerile germane pe toate fronturile au lăsat România în fața unui dezastru iminent. Trupele rusești au ajuns, în primăvara lui 1944, la granițele României. Inclusiv mareșalul Antonescu realizase că trebuia urgent scoasă România din război. Puțini era dispuși, însă, să trateze cu Antonescu, mai ales în condițiile în care acesta cerea garanții ferme pentru securitatea României în fața URSS. Între timp, regele Mihai susținut de blocul de partide democratice a hotărât pe 23 august 1944 arestarea lui Antonescu și a oamenilor săi, dar mai ales întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste. România intra în tabăra Aliaților alături de Anglia, Franța și URSS. Românii credeau că în felul acesta își pot salva țara de ocupație și sovietizare. Totul era însă în van.

Soarta României era decisă încă din 1942 cu acordul Marilor Puteri Occidentale. Churchill ne-a dat pe mâna rușilor în schimbul Greciei. „Este vorba de decizia lui Churchill de a oferi zona de influenţă lui Stalin în Bulgaria şi România în schimbul unei zone de influenţă în Grecia, pentru asigurarea drumului Imperiului Britanic în Mediterana. Astfel, în timp ce România făcea eforturi disperate la Cairo şi la Stockholm să obţină un armistiţiu care să salveze independenţa şi suveranitatea ţării, tocmai în acel timp, aprilie-iunie 1944, Churchill îl manevra pe Roosevelt şi obţinea vânzarea României”, scria, în ”Agonia României”, avocatul Nicolae Baciu, contemporan cu evenimentele.

Și într-adevăr există documente care arată cum primul ministru al Marii Britanii încerca să-l convingă pe președintele american Roosevelt să cedeze România rușilor. „În ultima vreme au fost semne de posibile divergenţe de politică între noi şi ruşi referitoare la ţările din Balcani, în special Grecia. De aceea noi am sugerat ambasadorului sovietic de la Londra ca guvernul sovietic să ia conducerea afacerilor în România, iar noi în Grecia”, îi scria Churchill preşedintelui american, pe 31 mai 1944.

Deşi iniţial nu a fost de acord, Roosevelt îi dă mână liberă lui Churchill, cu condiţia ca perioada de influenţă sovietică să fie una de încercare. Situația a fost discutată și ulterior momentului 23 august 1944. Semn că pe aliați nu i-a impresionat gestul României de a întoarce armele și nici faptul că în felul acesta au scurtat războiul în Europa. La cea de-a patra conferinţă de la Moscova, din octombrie 1944, acolo unde Winston Churchill s-a întâlnit cu Stalin, pe o banală foaie de hârtie cei doi lideri au decis soarta Europei de est şi în special a României.

De altfel, Stalin dovedise că URSS era o forţă militară formidabilă şi, ocupând Berlinul, era în postura de co-învingător. În urma acestei întâlniri, România era în proporţie de 90% în sfera de influenţă sovietică şi doar 10% în cea britanică. De cealaltă parte, aşa cum au convenit cei doi lideri, Grecia era în proporţie de 90% în sfera de influenţă britanică. Această stare de fapt a fost consfinţită la Yalta, între 4 şi 11 februarie 1945, în Conferinţa din Palatul de la Livadia din Crimeea, acolo unde Stalin s-a întâlnit cu Roosevelt şi cu Churchill. „Cei trei mari” au împărţit lumea în sfere de influenţă, iar România condamnată să rămână o lungă perioadă de timp în zona sovietică.

Rușii au tăbărât în România: jafuri, violuri, abuzuri

Revenind la momentul 23 august 1944, întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste nu au schimbat situația României în fața Armatei Roșii. Și asta în ciuda proclamației regelui Mihai care afirma:

„România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiți pe soldații acestor armate cu încredere. Națiunile Unite ne-au garantat independența țării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea Dictatului de la Viena prin care Transilvania ne-a fost răpită”, preciza regele în proclamație.

Până la încheierea unui armistițiu cu URSS, care a venit aproape cu o lună mai târziu, românii au fost tratați de ruși ca inamici iar țara noastră ca un teritoriu ocupat. A fost una dintre cele mai negre episoade din istoria României. Inițial trupele rusești se aflau cantonate în nordul Moldovei (august 1944) după care au pornit către sud. Deși teoretic, România devenise o țară aliată, pe unde treceau aveau loc arestări are militarilor români. La scurt timp, Armata Roșie a măturat Dobrogea, a ocupat Bucureștiul, dar și toate obiectivele strategice din România, adică porturi, instalații petroliere și facilități industriale.

„Încă de a doua zi( n.r după 23 august 1944) , pentru societatea românească a devenit limpede că „Era rău cu «der, die, das»/Dar mai rău cu «davai cias»”. Armata Roşie, pe măsura înaintării ei, ignora cu desăvârşire schimbarea intervenită în orientarea României şi, în consecință, dezarma şi captura unitățile române din Moldova. Numărul celor căzuți astfel în captivitate s-a ridicat la aproximativ 140 000. În acelaşi timp, jafurile şi violurile comise de soldații sovietici evocau, mai degrabă, o năvălire a barbarilor, decât străbaterea teritoriului național de către noii aliați. Comandamentele sovietice aveau însă un argument-forte: armistițiul nu fusese semnat”, preciza Florin Constantiniu în „O istorie sinceră a poporului român” .

Coșmarul trăit de populația românească civilă cu armatele sovietice este descris și de străinii aflați în țară. Robert Bishop și ES Crayfield, autorii cărții ”Moscova înhață România. O mărturie occidentală din anii 1944-1947” scriau despre modul în care sovieticii i-au tratat pe români după 23 august 1944.

 Citește și: Traumă încă vie pentru români. Ce s-a întâmplat acum opt decenii când americanii au decis să facă pe plac rușilor

„În loc de rezistență, au dat de un mic grup de țărani desculți, care îi așteptau pe musafiri sub o boltă pentru a le ura bun-venit. Bătrânii s-au înclinat în fața învingătorilor, primindu-i cu pâine și sare. […] Coloanei de soldați ruși i-au trebuit șapte ore ca să treacă prin sat. Liniștea care a urmat a fost sfâșiată curând de țipete și de împușcături, pentru că trupele de ocupație porniseră jafurile și violurile. A început să se ridice fum, iar pe măsură ce se întuneca, s-au putut vedea peste tot zeci de focuri. […] Am găsit satul pustiu. Pancarta flutura agățată de boltă, dar bătrânii nu mai erau, iar găinile și porcii dispăruseră. Am mers din colibă în colibă și nicio cuvertură, niciun ștergar, nicio lingură de lemn nu mai rămăseseră. Ceea ce nu s-a putut lua fusese spart”, se arată în lucrarea menționată.

Nici măcar bisericile și mănăstirile nu au scăpat de jaf. Este greu de spus cât a putut lua Armata Roșie de la populație, dar în orice caz a provocat, așa cum arată mărturiile, pagube însemnate.

România batjocorită și pusă la plată cu acordul Marilor Puteri Occidentale

În cele din urmă a fost încheiat și armistițiul dintre România și URSS. Convenția de armistițiu a fost semnată în noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944. Evident, România era bună de plată iar rușii așa cum au remarcat mulți contemporani și specialiști aveau să jefuiască cumplit România, printr-o varietate de metode. Prin armistițiul încheiat la Moscova, România era obligată să plătească Uniunii Sovietice despăgubiri în valoare de 300 de milioane de dolari, eșalonat pe șase ani, și în mărfuri. Adică în petrol, cereale, materiale lemnoase, vase maritime, fluviale și multe altele. Atenție, în mod intenționat, suma a fost calculată la valoarea dolarului din 1938. Devalorizarea dolarului pe parcursul războiului a făcut ca suma efectivă să ajungă la 384 de milioane de dolari. În plus, resursele românești care trebuiau să plece la ruși au fost subevaluate în așa fel încât România a plătit și mai mult. Pagubele produse de Armata Roșie de la 23 august la 13 septembrie nici măcar nu au fost cuantificate sau pomenite. În plus, prin convenție românii recunoșteau oficial pierderea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, dar și anexarea lor în cadrul URSS. Trupele rusești erau libere să circule pe la noi prin țară iar „dușmanii” trebuiau arestați. Singura consolare era recuperarea Transilvaniei de Nord-Vest.

Stalin și Molotov FOTO wikimedia commons

Stalin și Molotov FOTO wikimedia commons

„Convenția de armistițiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie 1944, prevedea recunoaşterea anexiunilor sovietice din 28 iunie 1940, despăgubiri de 300 milioane de dolari, plătibile, în decurs de şase ani în mărfuri, asigurarea libertății de mişcare pentru trupele sovietice pe teritoriul României, arestarea şi pedepsirea pesoanelor acuzate de crime de război, nulitatea arbitrajului de la Viena şi restituirea către România a Transilvaniei sau a celei mai mari părți a ei, eliberarea urmând a se face prin lupta comună a forțelor armate sovietice şi române. În cursul discuțiilor, două situații anunțau un viitor întunecat: refuzul Uniunii Sovietice, sprijinit de ambasadorii Marii Britanii şi SUA, de a înscrie în convenția de armistițiu retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României la încheierea păcii şi aprobarea automată dată de A. Harriman şi Sir Archibald Clark Kerr — reduşi la penibila situație de a fi două marionete manevrate de Molotov — a tuturor pozițiilor sovietice”, preciza Florin Constantiniu în aceeași lucrare.

Situația a fost consfințită prin Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947. Un acord între România și Puterile Aliate și Asociate semnat după Conferința de Pace din 1946, care a oficializat sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pentru România și a stabilit noile condiții de pace, inclusiv permisiunea ca Uniunea Sovietică să păstreze forțe militare pe teritoriul român pentru menținerea liniilor de comunicație cu zona de ocupație din Austria.  În primul rând, deși a luptat alături de ruși până la finalul războiului și a grăbit sfârșitul războiului prin întoarcerea armelor împotriva nemților, România nu a primit calitatea de cobeligerantă. Așa cum remarcat Gh Tătărăscu viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Străine, România a fost efectiv batjocorită și jefuită cu acordul Marilor Puteri Occidentale. I s-au imputat despăgubiri aferente inclusiv anului 1939, când România nici nu era în război, dar și din perioada când a ajuns în tabăra Aliaților. Practic a fost jaf la drumul mare.

Gheorghe Tătărăscu FOTO Adevărul

Gheorghe Tătărăscu FOTO Adevărul

„Tratatul în redacția lui definitivă cuprinde multe clauze grele și multe clauze injuste. Este în primul rând injust preambulul Tratatului, care nu acordă României calitatea de cobeligerantă(…)De asemenea, România socotește injuste, în domeniul obligațiilor pentru restituiri și reparații, dispozițiile art. 24, care prevăd data de 1 septembrie 1939 drept dată a începerii executării obligațiilor de restituire a drepturilor și intereselor Națiunilor Unite, când este cunoscut că Romania a intrat în război numai la 22 iunie 1941. Prin aceleași dispoziții, reparațiile sunt datorate și pentru perioada de după 23 august 1944, când pagubele resortisanților au fost provocate de armatele germane și ungare”, preciza Tătărăscu în Parlamentul României.

 Citește și: Metoda odioasă prin care au fost jefuite marile bogății ale României, descrisă de CIA

Nu mai vorbim de faptul că România a fost obligată să plătească toate datoriile față de Germania, dar nu a fost lăsată să le încaseze pe ale sale. Adică s-au mai adăugat încă 1.25 miliarde de mărci pe care România trebuia să le plătească către Germania. Numai că banii i-au încasat tot rușii.

România sărăcită sistematic. Intezis la Planul Marhsall, undă verde la sovrom

Distrugerea economică și sărăcirea României a continuat sistematic și anii următori, sub bagheta URSS-ului. În primul rând, alături de alte state din blocul comunist a primit interzis la Planul Marshall. Adică era forțată să renunțe la banii oferiți pentru reconstrucția postbelică. Pe motivul că erau mită „imperialistă”. În realitate, Stalin nu dorea să scape din mână țările intrate sub Cortina de Fier. În schimb, rușii ne-au procopsit cu Sovromurile niște societăți mixte româno-sovietice, adevărate lipitori rusești prin care erau jefuite resursele românești. Acordul între România şi Uniunea Sovietică pe tema înfiinţării Sovromurilor a fost semnat la Moscova pe 8 mai 1945, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României faţă de Uniunea Sovietică.

Sovrom tractor Brașov FOTO Adevărul

Sovrom tractor Brașov FOTO Adevărul

În realitate era jaf la drumul mare. „Sub acest nume benign, se duc în Rusia cele mai de seamă bogăţii de tot felul ale ţării noastre, cu preţuri derizorii, în timp ce pe pieţele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiţi să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele”, preciza academicianul Onisifor Ghibu într-un memoria adresat prim-ministrului de atunci, Petru Groza.

În perioada de existenţă a Sovromurilor din 1945 și până în 1956, aproximativ 85% din exporturile româneşti erau direcţionate spre Uniunea Sovietică, la prețuri derizorii. Conform calculelor făcute de economiști, sovieticii au sărăcit economia României, prin sovromuri, cu 2 miliarde de dolari.

Adică la valoarea actuală a dolarului, în jur de 30 de miliarde de dolari. După moartea lui Stalin, Sovromurile au fost desfințate în anul 1956. Culmea, după ce au jefuit economia românească, rușii au mai cerut despăgubiri pentru desfințarea Sovromurilor de câteva miliarde de dolari. Adică sumele aferente capitalului investit în aceste societăți mixte. Românii le-au dat 5 miliarde de dolari, plătiți până în 1970.

 Citește și: De ce nu pot iubi românii Rusia. Președintele Academiei Române demonstrează o realitate istorică: „Gloria lor aduce ruina României”

https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/cum-a-fost-jefuita-si-saracita-romania-de-rusi-2468140.html?fbclid=IwY2xjawM2aTZleHRuA2FlbQIxMQABHs9wWHZVXZymSnBv8Ztu_xx9nqTWGywdKr96EMyiNQC_4nHxV3SHsU1LLVm1_aem_LWvNYC9Q9ebMzypJFqwMaA#google_vignette

/////////////////////////////////////////////

În guvernarea PSD, s-au furat bani şi cu locomotiva

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, în materie de locomotive diesel, prefer modelul DE 621 EGM 2100 CP care este, să recunoaştem, asemănător, chiar foarte asemănător cu vechile locomotive de tip LDE 2100 CP. Îmi place acest model pentru că, în sfârşit, s-a produs mult aşteptata înlocuire a grupului diesel-generator (format din motorul Diesel 12 LDA 28 tip Sultzer şi generator de curent continuu) cu un grup diesel-generator format din motorul Diesel tip 8-710G3 General Motors şi generatorul de curent alternativ cu redresor încorporat, inclusiv instalaţiile de răcire, de ungere şi de comandă aferente noului grup diesel-generator.

Toate acestea nu au, desigur, nicio legătură cu halucinantul caz (din anii 2001 – 2004, n.m.) de rambursare ilegală de TVA de la Craiova, a cărei eroină principală este o banală locomotivă de incintă aflată în curtea societăţii Apolodor SA din Drobeta Turnu-Severin.

Personajul secundar al acestui film cu proşti geniali este Boerică Genică, prieten de cazino cu Ristea Priboi şi de infracţiuni mascate cu Ioan Melinescu, fostul şef al Oficiului pentru Prevenirea Spălării Banilor.

S-ar putea să vă amintiţi că, în perioada 13-27 iulie 2001, Boerică Genică s-a prezentat în mai multe rânduri, cu sacoşe pline cu bani, la Banca Ion Ţiriac – Sucursala Amzei, unde a depus, într-un cont anume, suma totală de 161,2 miliarde de lei (vechi – n.m.), reprezentând echivalentul a 6,4 milioane de euro.

Contul alimentat de Boerică aparţine (aparţinea la începutul anilor 2000 – n.m.) firmei SC LITZ COM IMPEX SRL, al cărei unic asociat şi administrator este un cetăţean irakian cu paşaport libanez.

Ar fi bine să vă amintiţi şi ar fi şi mai bine să urmăriţi scenariul acestui scurt-locometraj!

În iunie 2000, societatea Apolodor, controlată de Genică Boerică, vinde locomotiva firmei Club Net 2000 SRL (acţionară Popa Elena, contabila tuturor firmelor lui Boerică) pentru ridicola sumă de 12 milioane de lei (vechi – n.m.).

Mai departe, locomotiva (care nu se mişcă nicio clipă de la locul ei) este trecută, succesiv, prin 15 firme fantomă.

În cel din urmă, societatea SC Litz Comimpex SRL din Voluntari vinde locomotiva firmei SC Baril SA din Craiova (al cărei acţionar este – aţi ghicit – tot Genică Boerică) pentru – ţineţi-vă bine! – 120 miliarde de lei (vechi – n.m.).

Pentru această tranzacţie fictivă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Dolj i-a rambursat lui Boerică suma de 15,96 miliarde de lei (vechi – n.m.), drept TVA.

După ce s-a văzut cu sacii de bani în locomotivă, Boerică şi-a vândut o parte din firme către prietenii lui arabi. Călătorie plăcută! (“Academia Caţavencu”, nr. 648/2004)

https://asapteadimensiune.ro/in-guvernarea-psd-s-au-furat-bani-si-cu-locomotiva.html?fbclid=IwY2xjawM2XkhleHRuA2FlbQIxMQABHgdvzGWtj8-tqf67QTAFxkLoqBVOM7hw-JZFMBQxNxwhChd_YeG_Vk1K0St6_aem_3-MsFFhGRFclTA5ARdIqXA

//////////////////////////////////////

Unul dintre cele mai grosolane falsuri din istoria României: cum a fost inventată de boieri istoria Moldovei

Cosmin Pătraşcu Zamfirache

Unul dintre cele mai grosolane falsuri ale istoriei poporului român a fost aşa-numita „Cronica lui Huru“. Este vorba de o istorie a Moldovei şi a originii poporului român, inventată probabil de o familie boierească pentru a dovedi legătura românilor cu dacii şi romanii.

Istoria românilor a fost de-a lungul timpului încărcată cu mituri şi chiar falsuri, pentru a fi atinse o serie de obiective politice sau naţionale. Multe dintre aceste mitologii istorice sau falsuri au apărut în secolul al XIX lea, atunci când ideea de naţiune s-a cristalizat definitiv. Atunci au apărut o serie de teorii, multe dintre ele extreme sau încărcate cu o mitologie convenabilă scopurilor diferitelor facţiuni sau partide.

Astfel, iniţial a fost exacerbată latinitatea poporului român, ca mai apoi dacii să devină o altă obsesie naţională. Practic aşa cum arată istoricii, poporul român îşi căuta legitimitatea şi rădăcinile inclusiv în istorie. Exact în această perioadă de căutări şi multe mistificări, a apărut şi cronica lui Huru, un document despre care se spunea că este din epoca lui Ştefan cel Mare şi care explică formarea Moldovei şi originile poporului român.

Republica Federativă Moldovenească

În secolul al XIX lea apare un manuscris, cunoscut sub numele de ”cronica lui Huru”. Era o descoperire revoluţionară, care în contextul descoperirii identităţii naţionale dar şi a dorinţei de unificare şi independenţă a românilor, se dovedea a fi o mană cerească. Practic ”cronica lui Huru„ a fost prezentată ca un document autentic, care explica originea şi continuitatea poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Era descrisă inclusiv misterioasa istorie a poporului român din perioada veacurilor întunecate. Ar fi fost vorba de o cronică mai veche, a unui ”campoduce”, adică lider al daco-romanilor din secolul al III lea d.HR, numit Arbure şi apoi completat de un mare cancelar ”Huru” al ducelui Dragoş (n.r. – Dragoş Vodă).

Aceste vechi cronici la rândul lor au fost traduse mai apoi în ”moldovenească” de un boier al lui Ştefan cel Mare numit „Petru Klănău”. Traducerea lui Klănău a şi fost datată 13 aprilie 1495. În cuprinsul cronicii, ca prin minune, era justificată toată continuitatea românească de-a lungul veacurilor întunecate. Mai era precizat modul de organizare al daco-romanilor rămaşi după retragerea aureliană. În cronică, ”campoduxul” Arbure începe povestea cu mutarea legiunilor romane la sud de Dunăre şi cu organizarea populaţiei rămase în faţa barbarilor.

Cei rămaşi se retrag undeva în zona Iaşiului şi ţin o mare adunare, stabilind că trebuie să rămână să reziste în faţa barbarilor cu o atitudine eroică. Iar cei rămaşi s-au organizat într-o republică după model roman între Carpaţi şi Nistru. ”Funcţionarii ar fi fost organizaţi pe tipic roman: consuli şi prefecţi aleşi pe câte cinci ani (şi realeşi într-o dregătorie mai mare dacă îşi îndepliniseră cu cinste prima slujbă), toţi îmbrăcaţi în togi albe”, scria Filip Lucian Iorga în „Ştrămoşi pe alese: călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române”. După ce este descrisă inclusiv Ţara Românească, Bulgaria şi alte zone inclusiv de la sud de Dunăre, ”cronica campoduxului” Arbure este continuată de Huru cu venirea ungurilor, strămutarea maramureşenilor şi descălecatul lui Negru Vodă.

Totodată în cronica lui Huru se arată cum moldovenii au rezistat armat unei forţe invadatoare formată din unguri, polonezi, cazaci şi ruşi. Singuri împotriva tuturor, moldovenii nu numai că i-au biruit pe invadatori, dar au şi prădat toate teritoriile duşmanilor până la Buda şi Cracovia. Practic acest izvor a zguduit societatea din aceea perioadă şi a fost crezut autentic. În autenticitatea ei, au crezut inclusiv Gheorghe Asachi, care a scris şi o frumoasă introducere la publicarea unui fragment din cronica lui Huru, dar şi Dimitrie Bolintineanul, Ion Heliade Rădulescu, Ion Maiorescu sau Aron Pumnul.

 Citește și: Inima domnitorului Vlad Ţepeş, topită de o  femeie misterioasă. Povestea de dragoste a domnitorului cu fiica unui ţesător din cetatea Braşovului

Cronica lui Huru, un fals grosolan

Deşi a fost certificată de atâţia oameni de valoare a epocii, ca un o mare descoperire autentică, ”cronica lui Huru” a fost practic desfinţată de oamenii de ştiinţă încă de la începutul secolului XX. Istoricii au arătat că de fapt ”cronica lui Huru„ este plină de invenţii şi bazaconii, care însă serveau unor interese naţionale din aceea perioadă. ”Nu este cazul să mai spunem că Arbure campoduxul, marele cancelar Huru şi velspătarul Clanău sunt personaje pur imaginare, iar cronica în discuţie este un fals, rezultat din ”fabrica” de documente a familiei Sion”, arată Lucian Boia în ”Istorie şi mit în conştiiţa românească”.

Acest fals sesizat a apărut într-o perioadă în care românii doreau să arate întregii Europe că au o origine nobilă şi o continuitate bine stabilită documentar, că sunt un stat care merită independenţă şi unitate. ”Cărturarii români descoperă conştiinţa naţională şi îşi caută rădăcinile. Identitatea naţională se construieşte şi pe baza unui trecut atestabil documentar sau mitologic. Esenţial era ca românii să ştie că nu vin de nicăieri, că descind din strămoşi nobili. Pentru Asachi, exemplul roman nu are asemănare: popor iubitor de patrie, de libertate şi de glorii, românii nu au fost doar cuceritori bravi, ci şi civilizatori care au dăruit popoarelor barbare ştiinţă şi datini mai evoluate.(…) Urmaşi ai nobilei Rome, ”românii ca un fenix, politiceşte renasc sub soarele proniei li sub egida popoarelor Europei”, scria Filip Lucian Iorga.

În primul rând, istoricii au realizat uşor că Arbure ”campoduxul„, Huru, Klănău şi majoritatea personajelor din această ”cronică” sunt pure invenţii. La fel şi organizarea unei ”republici” după model roman, prăduirea Budei şi Cracovia ca şi falsul război al vitejilor moldoveni cu toate popoarele vecine. ”Listele de dregători(n.r. prezente în cronică) combină într-o aglomerare deconcertantă, nume neaoşe cu nume exotice sau forţat arhaizante, nume fără rezonanţă istorică cu unele dintre numele celor mai ilustre familii ale Moldovei.(…) Observăm amalgamarea unor ranguri moldoveneşti (”giude”) cu denumiri latine (”pretoreani”, adică pretorieni) şi munteneşti (”moşneni”)”, se arată în  „Strămoşi pe alese: călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române”. Falsificatorii se bănuiesc a fi cei din familia Sion, iar cel care a ”descoperit” textul a fost logofătul Gheorghe Costachi Boldur, care a şi finanţat prima lui publicare. Istoricii spun că prin această ”cronică„ se atingeau mai multe obiective. ”Demonstrarea continuităţii statale, evidenţierea unor vechii instituţii democratice autohtone, sublinirea identităţii Moldovei, ca şi a apartenenţei,din cele mai vechi timpuri, a Basarabiei la Moldova”, scrie şi Lucian Boia în ”Istorie şi mit în conştiiţa românească”.

 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

 

Desfrâurile voievozilor români care au „furat” plăceri bolnave de la turci: „fetele le ruşinau, pe boieri îi omorau, iar pe giupânesele lor le sileau”

 

Voievozii homosexuali ai Moldovei: nepoţii lui Ştefan cel Mare şi ai lui Alexandru Lăpuşneanu ar fi fost atraşi de bărbaţi

 

 

https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/unul-dintre-cele-mai-grosolane-falsuri-din-istoria-1715402.html

/////////////////////////////////////////

(Dupa ce GRECIA  a legalizat ”porno-pesedia”,cauta acul in carul cu prostii impotenti) Criză de muncitori în Grecia: 80.000 de posturi vacante în turism și construcții

 

Afrodita Cicovschi

Un stat european angajează masiv în această perioadă, anunțând că are un deficit de circa 80.000 de persoane, pentru că în perioada pandemiei angajații au plecat și nu s-au mai întors la vechile locuri de muncă.

Lupa pusă pe cuvântul Jobs dintr-un ziar

Un stat european angajează urgent peste 80.000 de oameni

Grecia se află printre cele mai populare destinații din Europa, dar forța de muncă este insuficientă, scrie The Guardian. Lipsa este de așa natură încât, la doar câteva săptămâni distanță de sosirea turiștilor, se estimează că 80.000 de locuri de muncă nu au fost încă ocupate în sectorul alimentar și hotelier – coloana vertebrală a unei industrii care, cu o pondere de 25% din PIB, este motorul economiei grecești.

La nivel național, hotelierii sunt într-o cursă nebună pentru a găsi manageri de recepție, personal de curățenie, salvamari, personal de intrare, chelneri și bucătari. Pe insulele cu atracție mare, precum Creta și Rodos, rapoartele despre hotelieri care fură angajați de la concurență cu promisiuni de salarii și condiții de muncă mai bune au crescut vertiginos.

„Este parțial o moștenire a pandemiei [de Covid-19], pe care a resimțit-o întreaga Europă, dar în Grecia problema este deosebit de acută”, a declarat Giorgos Hotzoglou, președintele Federației Panelene a Lucrătorilor din Servicii Alimentare și Turism (POEET).

„Ceea ce vedem este o lipsă fără precedent de lucrători calificați și experimentați, în special în industria hotelieră și alimentară, în urma exodului angajaților în timpul carantinei. Mulți nu s-au mai întors niciodată. Drept urmare, se estimează că sunt necesare acum 80.000 de locuri de muncă.”

Pentru Hotzoglou, sezonalitatea sectorului este de vină. „Odată ce sezonul se termină, lucrătorii au dreptul la doar trei luni de ajutor de șomaj. Când există o criză a costului vieții, cum se așteaptă ca aceștia să supraviețuiască în restul anului?”

Turismul nu este singurul sector afectat de deficitul de forță de muncă. Construcțiile și agricultura au fost, de asemenea, afectate de deficitul de forță de muncă într-o țară care nu numai că se confruntă cu un declin demografic dramatic, dar încă se confruntă cu exodul a peste 500.000 de studenți și muncitori, în mare parte cu înaltă calificare, în punctul culminant al crizei economice de aproape un deceniu.

În încercarea de a rezolva problema, parțial din cauza presiunilor din partea parlamentarilor locali, guvernul de centru-dreapta a încercat să legalizeze statutul a aproximativ 30.000 de migranți neînregistrați. De asemenea, a semnat o serie de acorduri bilaterale „pentru mobilitatea forței de muncă” cu țări terțe, inclusiv Egipt, Vietnam, Bangladesh, Georgia, India și Moldova.

„Tocmai am primit o ofertă de recrutare de la o companie din Dubai pe care o iau în considerare”, a spus Dimitris Stathokostopoulos, care conduce un restaurant împreună cu fratele său. „Un bărbat din Bangladesh lucrează în bucătăria noastră și este excelent. Sunt oameni din Asia și din alte părți ale lumii care aplică acum pentru acest tip de muncă.”

 Citește și: Destinațiile preferate de români pentru această vară: vacanțe de la 313 euro, cu zbor inclus și all inclusive

Locuri de muncă pentru migranți

Solicitanții de azil, care până de curând se aflau în centre pentru refugiați, vor prelua locuri de muncă în nordul Greciei la sfârșitul acestei luni, după ce vor fi instruiți de Asociația Hotelieră din Grecia – un pas inovator într-o națiune în care garda de coastă și alți oficiali au fost acuzați de grupurile pentru drepturile omului de returnări ilegale de migranți pentru a-i ține la distanță.

De când a preluat conducerea ministerului migrației în martie, Makis Voridis, un fost student activist de extremă dreapta, a promis că va expulza „migranții ilegali”, înăsprind o politică guvernamentală care adoptă o abordare „dură, dar corectă” față de imigrație.

„Este de neconceput să discutăm despre un număr tot mai mare de deportări când statisticile arată că în Grecia vor trebui ocupate 750.000 de posturi până în 2050”, a declarat Sofia Kouvelaki, care conduce Home Project, o organizație care sprijină copiii refugiați și migranți din Atena. „ Peste 1.400 de copii au trecut prin adăposturile noastre, iar sute au prosperat atunci când li s-a oferit oportunitatea în locuri de muncă adesea foarte calificate.”, a declarat ea.

Oficialilor nu le scăpa faptul că dilema Greciei a fost stimulată și de propriul succes: într-o economie revigorată, care este și una dintre cele cu cea mai rapidă creștere din Europa, ratele șomajului s-au înjumătățit, scăzând de la 18% la 9%, în ultimii șase ani.

„Cinci sute de mii de noi locuri de muncă au fost create în domenii variind de la construcții la logistică, servicii de vânzare cu amănuntul și asistență medicală”, a declarat Spiros Protopsaltis, guvernatorul serviciului public de ocupare a forței de muncă din Grecia, DYPA. „Retorica despre locurile de muncă vacante este, cred, puțin exagerată, dar există încă surse de forță de muncă neexploatate… începând cu femeile.”

Timpul este esențial. Ministerul Turismului din Atena a prognozat că 40 de milioane de turiști vor vizita Grecia până în 2028 – aproape de patru ori mai mult decât populația țării – ca urmare a creșterii numărului de sosiri, în principal din piețele emergente din India și China. Sezonul turistic se prelungește, de asemenea, pe măsură ce obiceiurile de călătorie se schimbă odată cu schimbările climatice.

Grecia a început să recruteze activ în străinătate, organizând târguri de locuri de muncă în Germania, Olanda și Regatul Unit. Pe lângă străini, speranța este că și grecii care au plecat în timpul crizei financiare se vor întoarce, a spus Protopsaltis.

 Citește și: Ce locuri apropiate din Grecia recomandă românii pentru turiștii pretențioși

 Citește și: Cât mai costă vacanța în Grecia, în 2025, la doi pași de România: „Am furat

https://adevarul.ro/economie/criza-de-muncitori-in-grecia-80000-de-posturi-2441197.html

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

20.000 lei salariu și 8.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef de la CFR. Lider sindical de 34 ani

• DE

Petre Bădică

Florea Dobrescu conduce sindicatul Drum de Fier din cadrul CFR. Are 20.000 lei salariu și 8.000 lei pensie. Dobrescu este lider sindical din 1991, de 34 ani. CFR are datorii uriașe, de ordinul miliardelor de lei.

 

Liderii de sindicat sunt nemuritori în România. Aproape toți și-au început cariera în anii 90 și au rămas înfipți în funcții sindicale de conducere.

Citește și: Directorul CFR nu are bani să își plătească apartamentul de 300.000 €, dar a economisit 100.000 €

 

Nu face excepție domeniul transporturilor.

Liderul sindicatului „Drum de Fier” este Florea Dobrescu. Acesta a devenit lider sindical în 1991. A trecut atât de mulți ani de atunci încât Florea Dobrescu a ajuns la pensie dar continuă să fie șeful sindicatului „Drum de Fier”.

20.000 lei salariu și 8.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef de la CFR. Lider sindical de 34 ani

El a negociat și anul acesta cu liderii CFR contratul colectiv de muncă.

În timp de salariul mediu la CFR este de 5.000 – 6.000 lei net, Dobrescu a raportat, anul trecut, venituri nete lunare de 27.000 lei.

Florea Dobrescu și-a depus declarația de avere în această vară.

El are un salariu de 105.380 lei de la sucursala CFR Craiova. Mai primește din „activități independente” 114.970 de lei.

Și mai ia aproape 10.000 de lei pe an pentru că este în Consiliul de Administrație de la Casa de Sănătate Dolj.

În total, a avut în 2024 venituri lunare de 19.200 de lei.

Dobrescu are și o pensie de 8.000 lei net. În România sub 100.000 de pensionari iau pensie mai mare de această sumă.

Sidicalistul Dobrescu negiociază cu CFR contractul colectiv de muncă

Florea Dobrescu a avut o primă funcție de șef de sindicat în anul 1991. Este și vicepreședinte la Confederația Frăția și membru în Consiliul Legislativ. CV-ul lui este AICI

 Dobrescu a negociat vara aceasta un nou contract colectiv de muncă cu conducerea CFR.

Dobrescu a declarat, vara aceasta, că nu știa de situația finaciară dezastruoasă a companiei. „Vrem să vedem de unde provine acest deficit, să primim o situație cu cheltuielile făcute până acum, în special cele cu munca vie”, a spus Dobrtescu pentru Club feroviar

În 2023, CFR SA a avut datorii de 1.8000.000.000 de lei și aproape 600.000.000 lei pierderi.

Sporuri uriașe la CFR Călători

Newsweek  arătat că la CFR Călători se oferă nu mai puțin de 16 tipuri de sporuri. Aceste sporuri sunt conservate an după an.

Printre acestea regăsim:

Spor pentru condiții vãtãmãtoare (nocive) se acordă în procent de 10 la sută din salariul minim garantat în plată.

Spor pentru condiții periculoase se acordă în procent de 10 – 15 la sută din salariul de bază.

Spor pentru timpul lucrat în cursul noptii se acordă în procent de 25 la sută din salariul de bază aferent.

Spor pentru lucru sistematic peste programul normal se acordă în procent de 25 la suta din salariul de bază.

Spor pentru activitatea de formare teoretică se acordă în procent de 25 la sută din salariul de bază.

 

Citește și: 16 tipuri de sporuri la CFR care are 50.000.000€ pierderi. Directorul își cumpără apartamente de lux

 

CONCLUZIE

Ca în multe alte domenii, angajații sunt captivi „aranjamentelor” dintre politicieni și liderii de sindicat care îi reprezintgă de peste 30 de ani

https://newsweek.ro/investigatii/19000-lei-salariu-si-8000-lei-pensie-pentru-sindicalistul-sef-de-la-cfr-lider-sindical-de-34-ani

////////////////////////////////////////

 

 

Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei

• DE

Petre Bădică

Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei

Directorul Institutului Național de Crecetare- Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” are un salariu de 30.000 lei net. Are în subordine 832 de angajați plătiți, în medie, cu 15.800 lei. Salariile au crescut, doar într-un an, cu 1.700 lei.

Directorul Institutului Național de Crecetare- Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” (INCDS) este Davidescu Șerban. El câștigă cu peste 5.000 de lei mai mult decât președintele Nicușor Dan.

Detalii AICI

Citește și: Sporuri crescute de 600 de ori la Agenția de stat care îți caută de lucru. Buget: 29.000.000 lei

Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei

Salariul lui Șerban Davidescu a crescut an după an. Potrivit ultimei declarații de avere, Davidescu a avut 3 venituri de la stat:

327.000 lei ca director științific al INCDS

20.750 lei ca Președinte Consiliul de Administrație INCDS

8.700 premiere articole științifice UEFSCDI

Total venituri: 356.000 lei. Venituri lunare – 29.700 lei net

Veniturile lui Davidescu au crescut în fiecare an. În 2022 a câștigat 312.000 lei pe an, în 2021 a câștigat 300.000 de lei, iar în 2020 a adus acasă suma de 191.000 lei ca șef de stațiune.

La Institut se fac angajări. Numărul angajaților crește

Newsweek a citit Raportul de activitate pe anul 2024. Din acest raport aflăm că Institutul avea un total de 870 de angajați repartizați astfel:

„Numărul mediu realizat al personalului de cercetare-dezvoltare a fost de 579, similar numărului mediu înregistrat în anul 2023”.

Veniturile angajaților au crescut substanțial:

Salariul mediu realizat în 2024 a fost de 15.725 lei cu 12,25 % mai mare decât în anul 2023 (14.009 lei).

„Numărul total al salariaților plătiți în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” la sfârșitul lunii decembrie 2024 a fost însă mai mare și anume 832, dintre care 794 salariați sunt angajați cu Contract Individual de Muncă pe perioadă nedeterminată, iar diferența o reprezintă angajații din cadrul proiectelor de cercetare, arată același raport.

Citește și: EXCLUSIV 261 de instituții au primit undă verde să dea sporuri de antenă și condiții grele în 2024

Aproape 160 de angajați lucrează în birouri la sediul central:

„În Centrala Institutului își desfășoară activitatea profesională un număr de 158 persoane în baza unui Contract Individual de Muncă pe perioadă nedeterminată, activ la 31.12.2024, iar în subunitățile teritoriale ale Institutului un număr de 636 salariați, existând 131 de posturi vacante și temporar vacante – atât pentru studii medii cât și pentru studii superioare –56 dintre acestea (42,7%) fiind alocate pentru activitatea de experimentare-producție”, se arată în Raportul de activitate al Institutlui pe anul 2024.

Motivarea cercetătorilor, prin contractul colectiv de muncă

Potrivit aceluiași document, în 2024 s-a realizat „motivarea cercetătorilor prin: suport pentru participare la întâlniri de lucru ale grupurilor de experți, creșteri salariale și sporuri la salariu acordate, în condițiile CCM, directorilor și responsabililor de proiecte, acțiuni de diseminare, reviste de promovare, suport pentru studiile doctorale, în condițiile contractului colectiv de muncă”.

Potivit propriei prezentări, INCDS ,,Marin Drăcea” este specializat în cercetare științifică, dezvoltare tehnologică, proiectare de investiții, acordarea de consultanță tehnică de specialitate, precum și pentru implementarea de tehnologii noi în vederea gestionării durabile a pădurilor.

Institutul adminstrează 10 baze de cercetare și 3 baze experimentale.

Una din măsurile de austeritate ale guvernului Bolojan este comasarea unor instute și instituții.

https://newsweek.ro/investigatii/directorul-institutului-ce-protejeaza-padurea-30000-lei-salariu-alti-832-angajati-iau-15000-lei

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Rețeaua de sinecuri „Paul Stănescu și familia”. Va putea reforma Bolojan o așa mafie?! Baronul de Olt amenință cu ieșirea PSD de la guvernare

Șantajul pe față al lui Paul Stănescu

Reformele anunțate de premierul Ilie Bolojan (PNL), cu susținerea totală a USR, se lovesc deja de Mafia PSD. Primul „greu” care amenință cu ruperea coaliției, prin ieșirea PSD de la guvernare, este senatorul Paul Stănescu, secretarul general al partidului. Nu întâmplător: reformele anunțate de Bolojan ar urma să destructureze „mafia de familie” a lui Paul Stănescu, puternic înfiptă în banii publici!

Secretarul general al PSD, Paul Stănescu (67 de ani), unul dintre cei mai influenți și longevivi lideri ai celui mai corupt partid din România, a lansat luni un atac virulent la adresa Guvernului condus de Ilie Bolojan, din care PSD face parte!

Senatorul de Olt acuză Guvernul că face reforme prin „teroare administrativă” și avertizează că PSD trebuie „să decidă urgent” dacă mai rămâne la guvernare.

Declarațiile vin la trei zile după ce premierul Bolojan a prezentat pachetul de măsuri privind reforma administraţie publice locale. Șeful Guvernului a anunţat că vom avea un număr maxim de angajaţi ai primăriilor din România, în funcţie de mărimea localităţii, şi un număr maxim de angajaţi ai Consiliilor judeţene. De asemenea, este vizată stoparea unor proiecte locale derulate prin Programul „Anghel Saligny” – o mega-sursă de finanțare pentru baronii locali ai PSD.

– Advertisement –

PSD își asumă amenințările lui Paul Stănescu

„Reformele nu se fac prin teroare administrativă, ci prin dialog, echilibru și responsabilitate”, a scris Paul Stănescu într-o postare pe pagina de Facebook a PSD. Așadar, pe pagina partidului, nu pe cea personală sau pe cea a filialei PSD Olt, semn că amenințările de tip „mafie politică” sunt asumate de PSD central.

În acțiunea sa șantajistă, Paul Stănescu își ia ca scut „comunitățile locale și categorii vulnerabile: pensionari, mame, profesori, salariați cu venituri mici, funcționari, militari”.

Postarea vine pe fondul tensiunilor tot mai mari din interiorul coaliției de guvernare și al frământărilor din interiorul PSD înainte de Congresul din toamnă, unde se conturează două tabere: una care vrea rămânerea la guvernare (plus acceptarea reformelor) și alta care cere trecerea în opoziție (pentru a contracara ascensiunea AUR, cu mijloacele naționalist-populiste ale AUR, pe care le-a folosit și în „epoca Dragnea”).

– Advertisement –

Primele reacții din PNL au venit, tot pe Facebook, de la deputații Raluca Turcan și Gigel Știrbu. Cea mai virulentă, dar și relevantă, este postarea lui Știrbu, care e deputat de Olt și cunoaște bine mafia personală a lui Paul Stănescu.

Această mafie are câteva capete chiar în familia lui Paul Stănescu: fratele, fiul, fiica, ginerele – toți sunt înfipți adânc în banul public, în funcții pentru care nu au nicio pregătire!

Tripleta PSD-istă care a nenorocit România în ultimii ani: Paul Stănescu – Marcel Ciolacu – Sorin Grindeanu

Mafia de familie a lui Paul Stănescu: fratele, fiul, fiica, ginerele – o rețea de sinecuri care se simte amenințată de reformele lui Bolojan

Ieșirea nervoasă a lui Paul Stănescu vine în contextul în care familia sa este puternic mufată la sistemul bugetar, ocupând funcții importante în instituții publice considerate „fabrici de sinecuri”.

Alexandru Stănescu

Alexandru Stănescu (fratele lui Paul Stănescu) conduce Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, deși nu are experiență în fonduri europene. Agenția gestionează peste 1,2 miliarde de euro pentru perioada 2021–2027. Anterior, Alexandru Stănescu fusese numit de PSD la ANRE, dar a demisionat după ce CCR a stabilit că numirea sa a fost neconstituțională.

Alina Gabriela Modan (fiica lui Paul Stănescu) a fost angajată la ANCOM în 2019 de directorul general Sorin Grindeanu, deși nu avea experiență în domeniul telecomunicațiilor. Ulterior, a devenit funcționar public după ce a câștigat un concurs intern, conform G4Media. Potrivit declarației de avere, fiica baronului de Olt a obținut 220.000 de euro doar din darurile de nuntă.

Robert Modan (ginerele lui Paul Stănescu) este secretarul general al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), o instituție criticată pentru politizarea excesivă și pentru dezmățul pe bani publici. Robert Modan a ajuns în funcție prin delegare, cu sprijinul fostului președinte al ASF, Nicu Marcu, apropiat al lui Paul Stănescu. Traseul profesional al lui Robert Modan a început în județul Olt, ca „specialist PR” într-o asociație agricolă locală.

Ștefan Stănescu (fiul lui Paul Stănescu) a fost implicat în scandalul subvențiilor pentru stuful din Delta Dunării. Două firme apropiate de el au cerut aproape 6 milioane de euro din fonduri UE, după ce o lege modificată în Parlament a redefinit zonele din Deltă ca pajiști eligibile pentru subvenții. Ancheta a fost demarată de Parchetul European, iar APIA a oprit plățile.

Vă prezentăm postarea amenințătoare a PSD-istului Paul Stănescu, precum și replicile PNL-iștilor Gigel Știrbu și Raluca Turcan.

Paul Stănescu (PSD): „E teroare administrativă! Trebuie să decidem urgent în partid dacă mai rămânem la guvernare”

„Cel mai simplu ar fi fost sǎ rǎmânem în Opoziție. Dar, şi în trecut, şi acum, PSD a intrat la guvernare dintr-un singur motiv: pentru a dezvolta România şi pentru a creşte nivelul de trai al românilor.

România trece printr-un moment dificil, dar asta nu însemnǎ cǎ, pentru a depǎşi acest moment, trebuie distrus tot ce s-a construit în ultimii 10 ani!

Al doilea pachet de măsuri anunțat de Guvern păstrează aceeași logică heirupistă și rigidă. Sub pretextul eficienței, se promovează o reformă construită pe intuiție, nu pe evaluări reale. În acest model, greul cade pe cei mai vulnerabili: pensionari, mame, salariați pe minimul pe economie, profesori, funcționari, militari și alte categorii sociale și profesionale.

Noi nu pentru asta am intrat la guvernare! Nu pentru a ignora vocea românilor, a oamenilor de afaceri sau a autoritǎților locale! Nu putem accepta o abordare în care se renunță la investiții esențiale în infrastructură și dezvoltare locală, în mare parte în stadiu avansat de execuție, doar pentru a da bine la cifre.

România nu este o corabie care se scufundă. Reformele nu se fac prin teroare administrativă, ci prin dialog, echilibru și responsabilitate. Nu putem accepta ca premierul și alți lideri din coaliție sǎ promitǎ deschidere, dar în realitate orice decizie sǎ se ia fǎrǎ nicio analizǎ fǎcutǎ împreunǎ cu toți factorii implicați.

În acelaşi timp, nu putem accepta ca partenerii de coaliție, USR și PNL, sǎ atace încontinuu PSD, dar sǎ aibǎ votul nostru de susținere când e vorba de asumarea răspunderii.

În aceste condiții, cred că se impune de urgență o ședință a coaliției în care să discutăm măsurile care afectează mai mult decât este cazul administrațiile locale, investițiile publice și românii vulnerabili.

Iar noi trebuie să decidem urgent în partid dacă mai rămânem la guvernare. Putem susține reformele necesare și din Parlament, dar nu vom accepta ca viața oamenilor să fie sacrificată pentru un plan contabil rece și nedrept.

PSD va sprijini orice măsură care elimină risipa și abuzurile, dar nu va confunda responsabilitatea cu austeritatea şi recesiunea!”

Mesajul amenințător al lui Paul Stănescu a fost publicat pe pagina oficială a PSD

Gigel Știrbu (deputat PNL): „Au început să sune fiicele de la ANCOM, ginerii de la ASF, amantele de la ANRE, nepoatele de la Nuclearelectrica, verișorii de la Transelectrica”

„Din ce în ce mai mulți din PSD au început să atace Guvernul pentru măsurile luate. Guvern din care fac parte și ei, să ne înțelegem.

Nu le mai place când se discută despre reducerea deficitului bugetar. Nu le convine când se propune tăierea posturilor de lux, a indemnizațiilor etc.

De ce sunt nervoși? Pentru că, în spatele ușilor închise, au început să sune telefoanele.

Au început să sune fiicele de la ANCOM, ginerii de la ASF, amantele de la ANRE, nepoatele de la Nuclearelectrica, verișorii de la Transelectrica. Pentru că încep să dispară posturile călduțe pentru cei care «taie frunză la câini» prin agenții sau plimbă cafeaua pe holurile ministerelor sau care mimează munca. Funcții inventate doar ca să existe o semnătură de pus și o leafă de încasat.

Panica e reală. Nu pentru țară, ci pentru «ai lor».

Cei care ies azi din PSD să atace Guvernul nu o fac pentru că-i doare deficitul, ba chiar îl ignoră de ani de zile.

O fac pentru că simt că li se taie accesul la banii publici transformați, ani la rând, în sinecuri, afaceri, funcții aranjate și privilegii pentru clientela de partid.

Asta e adevărata miză. Nu vor să piardă puterea reală din instituții, influența și favorurile.

Acum, când vine nota de plată, fac scandal. Iar ca să-și salveze din capitalul politic, atacă propriul Guvern.

Dar românii văd și înțeleg exact de ce urlă.

Aceasta este durerea reală. Nu deficitul, ci sfârșitul privilegiilor.

Când s-a tăiat din banii românilor, au tăcut. Când se taie acum din privilegiile lor, urlă.

Asta spune tot!

#sinecuri #privilegii #psdpanica #ticaloșiecupile #adevăruliese #româniivădtot„

Raluca Turcan (deputat PNL): „Unele lucruri trebuie schimbate”

„Despre ultimele reacții din PSD și viitorul coaliției.

În ciuda diferențelor de opinie apărute în spațiul public, atât premierul Ilie Bolojan, cât și președintele Nicușor Dan au transmis un mesaj clar: își doresc ca această coaliție să funcționeze.

E un lucru absolut necesar – România are nevoie de stabilitate, de colaborare și de soluții curajoase.

Este însă evident că, pentru ca această coaliție să livreze rezultate, unele lucruri trebuie schimbate.

Până acum, fie a lipsit voința politică, fie nu a existat o majoritate parlamentară capabilă să sprijine reformele profunde de care societatea are nevoie.

Astăzi avem un context favorabil: un premier hotărât să corecteze disfuncționalități grave și o majoritate parlamentară care părea greu de imaginat cu doar câteva luni în urmă. Să nu ratăm acest moment!

Poziționările publice recente – poate influențate de o anumită retorică internă de campanie – nu ajută. Un eșec ar da apă la moară extremismului și ar adânci neîncrederea oamenilor în politica democratică.

În ceea ce privește nemulțumirea privind asumarea răspunderii, chiar Ilie Bolojan a subliniat că deciziile privind forma în care se vor adopta viitoarele pachete de măsuri se vor lua în cadrul coaliției, așa cum este firesc într-o colaborare serioasă.

Avem o responsabilitate uriașă față de oameni. Să o tratăm cu maturitatea și echilibrul de care România are nevoie acum, mai mult ca oricând.”

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* „Revolta de la Lungulețu” – primul sabotaj major al PSD împotriva reformelor demarate de Guvernul Bolojan

* Sondajul care poate destrăma guvernarea: prăbușit la 13,7%, PSD e tentat să se „AUR-ifice” în opoziție!

* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională

* Bărbații care primesc „spor de femeie” sunt conduși de un sinecurist propulsat pe filiera Mazăre – Firea!

* Violențe și isterie la „protestul geto-dacilor”. Noua vedetă a extremiștilor: Nea Ilie din Lungulețu

* Furios, finul lui Boc anunță ruperea PNL după Congres: „O farsă sinistră! Cooperativa trădătorilor a pus mâna pe partid. Îl vor sugruma și va dispărea ca PNȚCD”

* Fiul violator al unui ziarist „suveranist”, ultraortodox, a fost capturat pe un bloc, după trei săptămâni de căutări. E condamnat la 8 ani de închisoare

* Manager de presă către Anca Alexandrescu: „Câtă silă îmi produci! Ai ajuns o babă otrăvitoare încă de tânără”

* Războiul nevăzut (I): rețeaua „Matryoshka” și inteligența artificială – o privire în tenebrele campaniilor de propagandă instrumentate de Rusia lui Putin

* Presa austriacă arată fața urâtă a lui Felix Baumgartner: susținător al extremei drepte, anti-vaccinist agresiv

EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Ultimul elev (distopie)

ADRIAN PAPAHAGI: Șansa istorică a lui Bolojan

CRISTIAN PĂUN: Guvernarea „pe caiet”

BOGDAN GLĂVAN: Exact despre asta este vorba!

CRISTIAN GHINEA: Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

SORIN BOCANCEA: Chipurile statului paralel

MARIE-COSETTE HANGANU: Legăturile lui George Simion cu magasfera exploatării mineralelor în Groenlanda

VLADIMIR MUNTEANU: Ruina credinței strămoșești (III): în plină criză financiară și morală a țării, BOR își mărește numărul de episcopi, iar pedofilul Onilă rămâne călugăr!

DANA HERING: „Ăla micu’” care a șters pe jos cu voi

MIHAI RĂZVAN MORARU: Reformă cu rugăminți

MATEI UDREA: Complot anti-Bolojan în PNL

PAUL PALENCSAR: Lipitorile

DOINA DABIJA: Discuții trăsnite (III)

DANIEL UNCU: „Suveranismul românesc”

ALECU RENIȚĂ: Nepăsarea și tăcerea nasc monștri

CRISTIAN HUBALI: Mănăstire, „Smărăndița” de la Cocina TV

NICOLAE DABIJA: Mama Floarea

https://ziaristii.com/reteaua-de-sinecuri-paul-stanescu-si-familia-va-putea-reforma-bolojan-o-asa-mafie-baronul-de-olt-ameninta-cu-iesirea-psd-de-la-guvernare/

/////////////////////////////////////////////

 

Ba da, ei au distrus țara!

De

Adrian Papahagi

“Nu ei au distrus țara în 35 de ani”, îți răspund adepții AUR când critici partidul putinist. (În realitate, țara a fost distrusă în 45 de ani de comunism și s-a dezvoltat după 1989.)

Ba da, fix ei au încetinit dezvoltarea României. Fiindcă AUR e creația securiștilor kaghebizați, care nu vor să accepte că România e o democrație occidentală, membră a UE și a NATO, ci ar vrea o dictatură “neutră” (adică afară din NATO) și “suverană” (afară din UE), adică un vasal al Rusiei. Așa se traduce “suveranismul” lor.

AUR e ultima expresie politică a vechii Securități. Nu e nimic nou. Georgescu și Simion sunt noii Vadim Tudor și Gheorghe Funar. De altfel, fiica lui WC Tudor e azi în AUR.

AUR e extensia aripii dure, anti-europene, a PSD (Ponta, Dragnea, Stănescu), care la rândul ei e extensia PCR și a Securității. Modelul lor politico-diplomatic e “suveranismul” lui Ceaușescu și Malița (lăudat de Dungaciu și Georgescu): autarhie, iluzia jocurilor autonome între sfere de influență etc. Nu le-a ajuns falimentul lui Ceaușescu, ar vrea să mai falimenteze o dată țara, numai să fie ei la putere.

– Advertisement –

Așadar, firește că ei — securiștii care au furat, deturnat, boicotat, sabotat, infiltrat, șantajat tot ce se putea — sunt cei care fac rău țării nu de 35, ci de 80 de ani încoace.

Ei i-au calomniat pe Regele Mihai, Rațiu, Coposu, Doina Cornea, Câmpeanu, Blandiana, Manolescu etc. în anii ’90.

Ei l-au suspendat de două ori pe Băsescu.

– Advertisement –

Ei au făcut crimele Revoluției, mineriadele, lovitura de stat din 2012, ei au încercat să dea o nouă lovitură de stat, deturnând alegerile din 2024.

Din fericire, i-am oprit din nou. Da, tot noi i-am oprit: societatea civilă, continuatorii celor care, în 1990, au rezistat în Piața Universității instaurării unui regim comunist “cu față umană”.

Din 1989, partea mai deșteaptă a poporului român se luptă cu Securitatea, sprijinită inconștient de partea mai înapoiată a națiunii. La asta se reduce totul.

De data asta am câștigat noi. Dar nicio victorie nu e definitivă, așa că rămânem vigilenți.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Ploaia de burse

* Instalarea Guvernului Georgescu. Primele declarații ale miniștrilor patrioți

* Iată ce trebuie tăiat!

* Lecția etică a alegerilor: adevărul învinge minciuna

* Neamțu, Biserica și musulmanul

* Ce-a căutat Simion la Viena în ziua alegerilor?

* Un om decent, o țață obraznică și o hahaleră furioasă

* Căpușele speciale din spatele șarlatanului

* O amintire din 1992

* Cum conciliezi România Mare cu Ungaria Mare?

https://ziaristii.com/ba-da-ei-au-distrus-tara/

//////////////////////////////////////////////

 

 

Amurgul politrucilor. Răsăritul demonilor

 

De

Vladimir Munteanu

Motto: „De propăşirea celor drepţi, cetatea se bucură; iar când pier cei fără de lege, ea tresaltă de veselie.” (Pildele lui Solomon XI, 10)

Clasa politică din România este sfâșiată între războiul hibrid purtat de Rusia cu ajutorul „suveraniștilor” lui Georgescu și Simion-AUR, pe de o parte, și luptele crunte din interiorul marilor partide politice românești, prăbușite într-o gravă criză morală, cele mai ruinate fiind PSD și PNL.

Românii primesc ceea ce au generat și votat, vreme de 35 de ani de democrație post-decembristă. Da, agenții lui Putin bântuie nestingheriți printre noi, însă vinovăția pentru situația sinistră în care ne aflăm este numai și numai a noastră.

Dispariția PSD – inevitabilul sfârșit al unei hoarde de jefuitori

PSD – una dintre cele mai sinistre forme de manifestare a mafiei politice postdecembriste – începe să plătească pentru toate ticăloșiile comise asupra Statului și Națiunii Române.

Paradoxal, prăbușirea a început la un moment de maximă putere a PSD asupra societății românești. O putere atât de mare, încât PSD și-a permis luxul să crească la sân șarpele putinist, naționalist și anti-european numit AUR. „Strategii” PSD au imaginat o reeditare a confruntării Iliescu – Vadim sub chipul identic de sinistru al așa-zisei confruntări Ciolacu – Simion, cu speranța aberantă că românii, speriați de pericolul extremist, vor alege „răul cel mic”, adică pe înfiorător de mizerabilul Ciolacu.Prin ticăloșie și indolență, prin parazitarea și destructurarea sistemului de securitate națională, prin transformarea Justiției în damă de companie, PSD a deschis larg porțile țării pentru invazia instrumentată de Rusia lui Putin, sub forma unui cumplit război hibrid ale cărui produse toxice sunt șarlatanul Călin Georgescu și derbedeul George Simion.PSD a pierdut controlul operațiunii de manipulare a mecanismelor electorale, a lăsat țara fără apărare împotriva pericolelor externe, iar Rusia a profitat și a intrat în România noastră ca lupul într-un sat fără câini, ajutată masiv de trădătorii din așa-zisa mișcare „suveranistă” și de imbecilitatea și analfabetismul funcțional a milioane de români (majoritatea, foști votanți ai PSD!).

„Geniile” de la conducerea PSD s-au trezit că mase imense de votanți PSD-iști migrează spre șarpele putinist AUR, fără ca vestita „armată de activiști” a PSD să mai fie capabilă să-i controleze. În mii de localități rurale conduse de primari PSD, oamenii votează AUR, Georgescu și Simion, seduși de aberațiile deversate în agora românească de propaganda instrumentată de Rusia. Pentru liderii PSD, un întreg univers al desfrâului, jafului, prostituției morale, bogățiilor acumulate prin nedreptate, un imens „eden demonic” s-a prăbușit.

La acest moment, PSD este decapitat, sfâșiat de luptele pe care le poartă clanurile regionale în disperarea de a prelua controlul și de a salva o hidră sinistră, care se autodevorează.

Destul de probabil că PSD se va sparge în cel puțin două haite de cadavre umblătoare.

O adunătură de PSD-iști va încerca să mizeze pe rămânerea în zona pro-europeană, mimând aderența la valorile Uniunii Europene, în speranța că vremurile bune, de jaf generalizat la nivel național, cumva, printr-o „anti-minune” făcută de demonul care-i posedează, se va întoarce și va ajunge iarăși să împartă discreționar, ilegal și imoral resursele țării.

O turmă de zombi naționaliști se va băga în „hora” macabră pe care o țopăie AUR pe gâtul României, în speranța că națiunea noastră va fi cât mai repede sufocată, aruncată în comă și oferită pe tavă Rusiei lui Putin. Totul, la schimb cu slujba de arendași ai guberniei într-o Românie mutilată după chipul Belarus, unde își face mendrele sinistrul dictator Lukașenko, sluga lui Putin.

Vorbesc unii de „reformarea PSD”… PSD nu se mai poate reforma. Valorile social-democrației, la care ipocrit fac unii apel acum, valori cinic mâzgălite pe hârtia Statutului PSD, nu au fost vreodată altceva decât pretext pentru manipularea plebei, acapararea puterii și jefuirea țării.

Reformarea PSD este imposibilă pentru că nu are cine s-o facă.

Nu poate să fie un reformator, un om onest, primarul PSD care a reușit să rămână la conducerea unei metropole românești vreme de mai multe mandate folosindu-se pentru acapararea puterii de clanul de familie, de îndobitocirea masei de votanți dependenți de sinecurile plătite de la bugetul orașului, de complicități sinistre cu filialele locale ale partidelor „din Opoziție” gen PNL sau AUR și de butaforii grotești puse în scenă din bugetul unui oraș tot mai sărac.

Nu poate fi reformator un învârtit cu origini în cloaca directorimii falimentarelor întreprinderi socialiste, individ cu un intelect a cărei singură calitate este viclenia de țăran ratat „à la Dinu Păturică”, bogătaș care a acaparat averi imense, împreună cu clanul de familie, prin corupție și jaf, prin înfeudarea unui județ întreg, prin „sifonarea” într-o manieră de neimaginat a banilor europeni.

Nu poate fi reformator un (ex)ministru PSD care s-a folosit de funcția guvernamentală pentru a salva de la faliment afacerile mafiei politice, pentru a orienta fonduri publice spre această mafie, alimentând clanurile de familie și de partid cu resurse imense din averea statului.

Nu, PSD nu se poate reforma, pentru că nu a fost și nu este un partid în sensul adevărat al noțiunii, nu a fost și nu este o formațiune politică social-democrată.

Cel mai bine pentru români ar fi ca PSD să dispară.

PNL – o butaforie soioasă cu pretenții de liberalism

Atunci când urmașii deținuților politici liberali, torturați și asasinați în închisorile comuniste, s-au aliat cu urmașii activiștilor PCR, ai ofițerilor și turnătorilor Securității comuniste, pentru a forma primul USL, mișcarea național-liberală din România și-a arătat adevărata față: o butaforie confiscată de niște parveniți, abonați la sinecuri plătite din bani publici, cu pretenții de liberali, dar absolut fără nicio legătură reală cu ideologia liberală și cu clasa de mijloc a proprietarilor și întreprinzătorilor români care-și doreau o Românie europeană, democratică și capitalistă.

Dulceața beneficiilor imense procurate nemeritat din averea publică în vremea USL a pervertit aproape iremediabil orice rămășiță de ideal național-liberal în PNL.

Valorile național-liberale și cele ale liberalismului european au ajuns în PNL un pretext pentru a obține voturile unor naivi ori ale celor care judecă după formula „votez răul cel mic”. Altfel spus, așa cum PSD s-a folosit de social-democrație pentru a acapara puterea în stat, PNL s-a folosit de valorile liberalismului pentru același țel sinistru: să fim la putere, să avem acces la resursele statului, să prosperăm nemeritat.

În activul PNL, proprietarii privați, întreprinzătorii și alți reprezentanți ai clasei de mijloc (creată, ocrotită și promovată de liberalism) se regăsesc într-o proporție foarte mică, iar în multe situații, unii dintre ei au, de fapt, o falsă apartenență la clasa de mijloc… Nu poți să zici că ești mare întreprinzător privat când afacerea ta a prosperat numai și numai din contracte cu statul/primăria etc., obținute din șpagă și/sau cu dedicație de la politicieni PNL și nu numai!

La acest moment, Ilie Bolojan pare a fi o excepție de la regula parvenitismului și a imposturii care stăpânește PNL.

Bolojan își propune o reformare a PNL, dar este aceasta posibilă?

Da, ar fi posibilă, însă doar dacă Bolojan își asumă să amputeze o mână și un picior din trupul PNL, adică să elimine zonele pline de cangrena USL-istă din rândul partidului.

Fără această amputare de urgență, PNL nu are șanse de supraviețuire și se va prăbuși.

Vor accepta cu seninătate și fără reacție clanurile politice și de familie din PNL această amputare? Puțin probabil… semnele de împotrivire sunt deja evidente.

PSD a avut instinctul de supraviețuire postdecembristă al nomenclaturiștilor PCR și al securiștilor mizând pe plebea proastă, pe cumpărarea voturilor cu „plasa cu ulei, zahăr și făină”, cu ajutoarelor sociale și pe o imensă rețea de sinecuri oferite activiștilor partidului… și tot s-a prăbușit!

PNL a fost incapabil să dezvolte o relație eficientă și reciproc avantajoasă cu clasa de mijloc, a fost total dezinteresat să ajute la dezvoltarea acestei clase sociale. PNL abia a reușit să confecționeze o butaforie care să lase impresia, pentru galerie, că ar fi un partid care promovează interesele proprietarilor privați, ale deținătorilor români de capital, ale comunității de afaceri din România.

În fapt, PNL și-a dorit doar puterea politică, accesul la resursele statului, pentru a satisface interesele clanurilor de partid… și cea mai bună formulă a fost „împerecherea contra naturii” cu PSD, sub chipul hâd al USL.

Pentru PNL a venit momentul să achite nota de plată. Va mai rămâne ceva din PNL, va reuși Bolojan să reformeze această butaforie în ruină? Puțin probabil…

USR – în căutarea paradisului pierdut

Uniunea Salvați România s-a născut din frustrările și speranțele societății civile. Frustrări cumplite provocate de abuzurile comise de guvernările PSD și complicitățile PNL. Speranța că România va rămâne țară membră a Uniunii Europene și astfel va învinge mafia politică.

Perioada inocenței a fost scurtă în USR. Alături de idealiști s-au strecurat oportuniștii care, sub pretextul pragmatismului politic, au început să redefinească USR după chipul sinistru al PSD și PNL.

USR a pierdut „paradisul” civismului, legăturile cu societatea civilă s-au redus până la dispariție. Politicienii USR și-au dorit mult să fie luați în serios ca… politicieni și mai puțin ca activiști ai societății civile care au îmbrăcat, din disperare, haina de politician.

Sursa foto: AGERPRES

Președintele Nicușor Dan / FOTO: Agerpres

Totuși, pervertirea USR nu este una finală, iremediabilă… În USR încă poți să găsești oameni onești și de mare calitate umană și profesională. Președintele Nicușor Dan este un produs politic al curentului civic din care a apărut USR. Dominic Fritz este un alt exemplu de politician european, onest și care contribuie consistent la salvarea democrației în România.

USR are însă nevoie de reformă. Episodul Elena Lasconi – penibil prin comportamentul primăriței din Câmpulung și sinistru prin cinismul cu care aceasta a fost debarcată de la conducerea USR – a reamintit că acest partid are nevoie urgentă de reformare.

Cine va face reforma? Câți „Dominic Fritz” sunt în USR pentru a lansa această reformă? Va decide președintele Nicușor Dan că USR va fi „partidul lui” sau își va contrui un alt partid, inclusiv cu mari bucăți rupte din USR? Va fi dispusă societatea civilă să ierte aroganța și trădările comise de politicienii USR față de activismul civic?

Sunt întrebări ale căror răspunsuri vor modela traiectoria USR în viitorul imediat…

Demonul suveranist – pericolul mortal pentru România

Peste toată această ruină a clasei politice postdecembriste tronează demonul suveranismului, controlat de Rusia lui Putin. Confecționați în „laboratoarele” administrate de foști ofițeri de informații români – frustrați de perspectiva de a-și pierde privilegiile, nostalgici ai vremurilor când Securitatea făcea legea în țară –, cu susținerea logistică, financiară și informativă oferită de serviciile secrete ale Rusiei, șarlatanul Călin Georgescu și derbedeul George Simion își continuă eficient operațiunile de destabilizare a statului român și de distrugere a democrației.

Suveranismul lor este un amestec de legionarism și ceaușism, un hipernaționalism care-și află izvoarele doctrinare în naționalismul mistic, ortodoxist, antisemit și antidemocratic al Mișcării Legionare și în naționalismul ateist și de clan de familie de inspirație nord-coreeană al dictatorului Ceaușescu.

Demonul suveranist profită cinic de ruina clasei politice românești așa-zis pro-europene, alimentează frustrări, frici și falsuri aberante în mintea a milioane de români, la rândul lor, produsele crizei morale și statale în care politicienii postdecembriști au aruncat națiunea română.

Extremistul George Simion – un eficient agent de influență în slujba Rusiei lui Putin / Sursa foto: George Călin/Inquam/Canva

Extremistul George Simion – un eficient agent de influență în slujba Rusiei lui Putin / FOTO: Inquam Photos – George Călin

În România încă există forțe care se opun acestui demon: în societatea civilă, în serviciile secrete, în diferite instituții ale statului și comunității, chiar și în partidele așa-zis pro-europene.

Însă nu e suficient. Românii care încă au mintea întreagă trebuie să-și asume destinul pro-european și să reacționeze civic și politic, cu fermitate și perseverență.

Altfel, democrația se va prăbuși, iar România va ajunge o gubernie a Rusiei, condusă de figuri sinistre ca Georgescu și Simion.

Soarele va răsări și mâine, dar nu știm peste ce fel de România își va trimite razele. Românii încă au puterea să decidă cum va fi această Românie…

CITIȚI ȘI:

* STENOGRAME. Rețeta Piedone: cum lua șpagă de la Rușanu, patron de hotel la Sinaia. „Interlopul” Varanului minte în rafale, deși probele îl zdrobesc

* Rețeaua de sinecuri „Paul Stănescu și familia”. Va putea reforma Bolojan o așa mafie?! Baronul de Olt amenință cu ieșirea PSD de la guvernare

* „Revolta de la Lungulețu” – primul sabotaj major al PSD împotriva reformelor demarate de Guvernul Bolojan

* Sondajul care poate destrăma guvernarea: prăbușit la 13,7%, PSD e tentat să se „AUR-ifice” în opoziție!

* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională

* Bărbații care primesc „spor de femeie” sunt conduși de un sinecurist propulsat pe filiera Mazăre – Firea!

* Violențe și isterie la „protestul geto-dacilor”. Noua vedetă a extremiștilor: Nea Ilie din Lungulețu

* Furios, finul lui Boc anunță ruperea PNL după Congres: „O farsă sinistră! Cooperativa trădătorilor a pus mâna pe partid. Îl vor sugruma și va dispărea ca PNȚCD”

* Manager de presă către Anca Alexandrescu: „Câtă silă îmi produci! Ai ajuns o babă otrăvitoare încă de tânără”

* Presa austriacă arată fața urâtă a lui Felix Baumgartner: susținător al extremei drepte, anti-vaccinist agresiv

EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Ultimul elev (distopie)

ADRIAN PAPAHAGI: Ba da, ei au distrus țara!

CRISTIAN PĂUN: Guvernarea „pe caiet”

BOGDAN GLĂVAN: Exact despre asta este vorba!

CRISTIAN GHINEA: Drăguțul de Ceaușescu și duioasa lui dictatură

SORIN BOCANCEA: Chipurile statului paralel

MARIE-COSETTE HANGANU: Legăturile lui George Simion cu magasfera exploatării mineralelor în Groenlanda

VLADIMIR MUNTEANU: Ruina credinței strămoșești (III): în plină criză financiară și morală a țării, BOR își mărește numărul de episcopi, iar pedofilul Onilă rămâne călugăr!

DANA HERING: „Ăla micu’” care a șters pe jos cu voi

MIHAI RĂZVAN MORARU: Reformă cu rugăminți

MATEI UDREA: Complot anti-Bolojan în PNL

PAUL PALENCSAR: PSD nu știe ce l-a lovit

DOINA DABIJA: Discuții trăsnite (III)

DANIEL UNCU: „Suveranismul românesc”

ALECU RENIȚĂ: Nepăsarea și tăcerea nasc monștri

CRISTIAN HUBALI: Mănăstire, „Smărăndița” de la Cocina TV

NICOLAE DABIJA: Mama Floarea

https://ziaristii.com/amurgul-politrucilor-rasaritul-demonilor/

//////////////////////////////////////////////

 

 

Noua Axă a Răului: Xi Jinping, Vladimir Putin, Kim Jong Un și crimele comise de ei. Episodul 1: Noul Imperiu Comunist Chinez

 

 

De

Vladimir Munteanu

Dacă ar mai fi fost necesară o confirmare a ticăloșiei, egolatriei și narcisismului celor doi dictatori ai Rusiei imperialiste și Chinei comuniste, discuția dintre cei doi siniștri, surprinsă fără voie de un microfon rămas deschis pe subiectul posibilității de a obține „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, ar fi argumentul suprem că orice comentariu politic despre acești dictatori trebuie să pornească de la premise din domeniul patologiei psihiatrice.

În plimbarea ritualică spre tribuna amenajată în Piața Tienanmen – unde sângele vărsat de luptătorii pentru Libertate și Democrație în vara anului 1989 încă își cere la Dumnezeu împlinirea dreptății –, cei doi dictatori discutau despre cum să-și prelungească viața folosind biotehnologia.

Spusele lui Putin către Xi au fost auzite în traducerea făcută de translator: „Biotehnologia este în continuă dezvoltare. (…) Organele umane pot fi transplantate continuu. Cu cât trăieşti mai mult, cu atât devii mai tânăr şi poţi chiar să obţii nemurirea”.

Politicos, Xi, celălalt dictator, răspunde: „Unii prevăd că în acest secol oamenii ar putea trăi până la 150 de ani”.

– Advertisement –

Dictatorul Coreei de Nord zâmbea politicos, ca martor la sinistra discuție, prea tânăr încă pentru a se gândi să caute „elixirul tinereții veșnice”.

Trimuvirii Axei Răului – Putin, Xi și Kim. Sursa: Getty Images via CNN

Trimuvirii Axei Răului: Putin, Xi și Kim / FOTO: Getty Images, via CNN

Ăștia sunt Vladimir Putin și Xi Jinping – așa-ziși „Salvatori ai Omenirii”, cum îi prezintă propaganda lor… niște derbedei care au ajuns la ultima parte a vieții și, căutați fiind de Îngerul Morții, sunt disperați să găsească soluția vieții veșnice în lumea asta.

Acesta este „Marele Cruciat” Vladimir Putin, pe care neterminații și ticăloșii mioritici l-au proclamat „salvatorul Ortodoxiei și al Civilizației Europene” – un scelerat căruia îi este frică de moarte și caută să trăiască veșnic aici, fără niciun gând la mântuirea în Hristos!

– Advertisement –

Acest dialog, care dă fiori oricărui om normal, este esența recentelor evenimente festive din China comunistă! Lumea Liberă se confruntă cu două mari imperii aliate cu un „imperiu de buzunar”, toate trei cu capacități nucleare și conduse de niște demenți.

Însă oamenii din Lumea Liberă au memoria precară și uită repede prin ce se definește Răul din această Novus Axis Malum – Noua Axă a Răului.

Să ne reamintim!

Crimele și abuzurile politice comise de China comunistă

Mioriticii se umezesc privind la propaganda colportată de Partidul Comunist Chinez pe rețelele de socializare și mai ales pe TikTok, controlat de guvernul Chinei comuniste. Zeci de mii de comentarii, share-uri, like-uri etc. prin care trepanații noștri se minunează: „Vaaai, ce civilizație au chinezii, ce realizări economice, ce orașe, ce armată, bla, bla, bla!”

Tehnici de manipulare excelent instrumentate de aparatul de propagandă al guvernului comunist de la Beijingh au reușit să convingă pe mulți dintre români că dictatura comunistă chineză ar fi un paradis, o societate prosperă, fără nedreptăți și plină de oportunități pentru cetățenii săi.

Nimic mai fals!

Congresul Partidului Comunist Chinez. Sursa: The Economist

Congresul Partidului Comunist Chinez / FOTO: The Economist

China comunistă este o dictatură, un sistem politic abuziv și criminal, care a avut totuși viclenia să-și asume, fără să pună în pericol puterea politică a Partidului Comunist Chinez, utilizarea anumitor mecanisme ale economiei de piață. S-a folosit, totodată, de nesăbuința și lăcomia Occidentului, care a investit în China comunistă resurse financiare și de tehnologie imense, hrănind acest monstru. Mecanisme economice liberale care au îmbogățit la cote fantastice o elită de partid și de stat obedientă Partidului Comunist Chinez și absolut disprețuitoare și abuzivă în relația cu majoritatea celor peste 1,4 miliarde de chinezi.

Să recapitulăm crimele și abuzurile politice comise de China comunistă!

Politicile abuzive și represive împotriva minorității uigure și a celor turcice, precum și a altor minorități din Tibet și Mongolia interioară

Aceste minorități sunt foarte dificil de asimilat cultural, politic și religios prin politicile oficiale implementate de Partidul Comunist Chinez. În consecință, China comunistă a lansat împotriva lor un întreg arsenal de represiune: campanii de detenție în masă în „centre de reeducare” (estimarea este de cel puțin un milion de persoane încarcerate), muncă forțată, monitorizare biometrică, sterilizare forțată și violență sexuală. Organizații internaționale de monitorizare a Drepturilor Omului au concluzionat că aceste abuzuri pot fi considerate crime împotriva umanității.

Deținuți uiguri într-un centru de „reeducare” din China comunistă

Deținuți uiguri într-un centru de „reeducare” din China comunistă

Restrângerea drastică a drepturilor și libertăților cetățenești în Hong Kong și anularea autonomiei locale

Prin adoptarea Legii Securității Naționale, în 2020, guvernul comunist chinez și-a creat instrumentul legal de anihilare a Opoziției politice și a mișcării civice pro-democrație din Hong Kong (fostă posesiune britanică, transferată în autoritatea Chinei comuniste în 1997, după 100 de ani).

În temeiul acestei legi abuzive, în Hong Kong au avut loc arestări în masă, au fost închise entități de presă care promovau democrația, au fost impuse interdicții pentru politicienii locali pro-democrație și au fost desființate forțat organizații civice de apărare a drepturilor și libertăților cetățenești.

Protest în Hong Kong împotriva abuzurilor Poliției și pentru apărarea libertății presei. Sursa: Ivan Abreu / SOPA Images/Sipa USA via The Associated Press

Protest în Hong Kong împotriva abuzurilor Poliției și pentru apărarea libertății presei / FOTO: Ivan Abreu / SOPA Images / Sipa USA via The Associated Press

Condamnarea deținuților politici la muncă forțată în industrii de interes național

Anchetele realizate de organizații internaționale au dezvăluit că guvernul comunist chinez folosește masiv pedeapsa cu muncă forțată împotriva opozanților politici, prin alocarea acestora pentru executarea pedepsei în industrii importante pentru economia Chinei.

Prelevarea forțată de organe de la deținuții politici

Raportul Kilgour-Mata, redactat ca urmare a investigației relizate de fostul secretar de stat canadian David Kilgour și de avocatul pentru drepturile omului David Matas (publicat în iulie 2006), a concluzionat: „Guvernul Chinei și agențiile sale din numeroase părți ale țării, în special spitalele, dar și centrele de detenție și «tribunalele poporului», începând cu anul 1999, au condamnat la moarte un număr mare, dar necunoscut, de prizonieri de conștiință Falun Gong”.

Falung Gong este o mișcare spirituală și de arte marțiale foarte răspândită în China și care promovează principii morale care intră în contradicție cu ideologie Partidului Comunist Chinez.

Protestul membrilor Falun Gong în fața Consulatului R.P. Chineză din Los Angeles (iulie 2022). Sursa foto: minghui.org

Protestul membrilor Falun Gong în fața Consulatului R. P. Chineze din Los Angeles (iulie 2022) / FOTO: minghui.org

Raportul a atras atenția asupra timpului extrem de scurt de așteptare pentru procurarea de organe pentru transplant în China: o săptămână, maximum două, comparativ cu aproximativ trei ani în Canada. De asemenea, a menționat că acest fapt, coroborat cu numărul foarte mare de execuții și decese suspecte în rândul deținuților politici, reprezintă un puternic argument în favoarea tezei că organele sunt procurate la cerere, prin prelevare de la deținuții politici (cu precădere Falun Gong, la acel moment) asasinați în sistemul de detenție organizat de statul comunist chinez.

Militarizarea și acțiunile agresive în regiune, cu precădere în Marea Chinei de Sud

China comunistă a lansat ample proiecte de construire a unor insule artificiale în Marea Chinei de Sd și de militarizare a unor recifuri și teritorii contestate în regiune. Totodată, China comunistă lansează periodic provocări militare împotriva Taiwanului și are ca obiectiv politic declarat ocuparea insulei, pe care o consideră o provincie rebelă.

Exerciții militare de densat amfibiu organizate de Armata de Eliberare a Poporului (Armata chineză) pentru pregătirea atacării Taiwanului. Sursa: China Military

Exerciții militare de desant amfibiu, organizate de Armata de Eliberare a Poporului (Armata chineză) pentru pregătirea atacării Taiwanului / FOTO: China Military

Gestionarea catastrofală a pandemiei Covid-19 și lipsa totală de transparență

Guvernul comunist de la Beijing nu a comunicat în timp util comunității internaționale că la Wuhan există un focar de infectare cu Covid-19. Dimpotrivă, China comunistă a secretizat toate informațiile privind debutul pandemiei, a comis abuzuri (arestări preventive, hărțuire etc.) împotriva medicilor și a jurnaliștilor care au încercat să avertizeze despre debutul pandemiei și a restricționat vreme de mai multe luni accesul instituțiilor medicale internaționale la informațiile privind pandemia.

Să ne reamintim faptul că și prima pandemie de SARS (varianta CoV-1) s-a declanșat tot în China, în anul 2022, în orașul Foshan (provincia Guangdong). Reacția autorităților comuniste chineze la acel moment a fost la fel de lipsită de transparență și responsabilitate.

Supravegherea în masă a cetățenilor chinezi și utilizarea de tehnologii de represiune individuală și în masă

În China comunistă este deja generalizată, mai ales în marile centre urbane, utilizarea camerelor video stradale cu recunoaștere facială. Totodată, atât guvernul comunist chinez, cât și Armata chineză administrează aplicații de supraveghere și baze de date biometrice care stochează informații despre sute de milioane de cetățeni chinezi.

Nu în ultimul rând, autoritățile guvernamentale ale Chinei comuniste au elaborat și utilizează așa-numiți „algoritmi ai represiunii”.

China lui Xi Jinping – Noul Imperiu Comunist, consolidat cu ajutorul inteligenței artificiale

Pentru a înțelege cât de gravă este degradarea drepturilor și libertăților cetățenești în China comunistă, să analizăm mecanismul de control al populației prin utilizarea „algoritmilor represiunii”, mecanism folosit de guvernul comunist de la Beijing.

Noțiunea de „algoritmi ai represiunii” face referire la sistemele de AI (inteligență artificială) și BIG DATA pe care Partidul Comunist Chinez le folosește pentru a realiza controlul celor peste 1,4 miliarde locuitori ai țării, pentru a preveni disidențele și pentru a reprima minoritățile care nu pot fi asimilate politicilor dictatoriale implementate de guvernul comunist.

Algoritmii represiunii sunt combinații de supraveghere digitală, analiză predictivă a comportamentelor umane și stocare de date prin identificarea biometrică, toate aceste instrumente fiind folosite la nivel național.

Un important algoritm al represiunii este Supravegherea Predictivă. Autoritățile comuniste chineze folosesc algoritmi specifici pentru a analiza o cantitate imensă de date despre cetățenii Chinei:

locația geografică a domiciliului, a locului de muncă, a stațiunii de vacanță etc.;

apelurile telefonice (care sunt înregistrate și stocate 24h/24h);

comportamentul online (postările în rețelele de socializare, comenzile comerciale online, istoricul navigării pe Internet cu accent pe accesarea unor site-uri din străinătate etc.);

participarea frecventă la slujbe religioase (cei mai vizați sunt chinezii creștini catolici și protestanți).

Milioane de camere video monitorizează „live” viața de zi cu zi a cetățenilor Chinei comuniste. Sursa foto: AP

Milioane de camere video monitorizează „live” viața de zi cu zi a cetățenilor Chinei comuniste / FOTO: AP

Folosind aceste informații, se aplică un set de algoritmi care „prezic” care sunt cetățenii chinezi ce pot să devină periculoși pentru regimul comunist. Persoanele care sunt identificate de algoritmii represiunii ca fiind un pericol potențial pentru dictatura comunistă sunt „marcate” și trecute într-un Index folosit ulterior de serviciile de securitate ale Chinei comuniste pentru implementarea unor acțiuni de supraveghere informativă și descurajare.

În multe situații, cetățenii chinezi care au fost „indexați” sunt reținuți câteva zile pentru interogatorii. Uneori sunt trimiși în „centre de reeduare”, chiar dacă împotriva lor nu s-a emis nicio hotărâre judecătorească prin care să se constate comiterea unei fapte ilegale.

Un alt instrument folosit de guvernul comunist chinez pentru controlul populației este Recunoașterea Biometrică și Facială.

În marile centre urbane ale Chinei, în localitățile locuite de minorități etnice și religioase – sistemul fiind permanent în extindere pentru finalizarea controlului asupra tuturor comunităților urbane și rurale – sunt instalate și gestionate milioane de camere video inteligente, controlate prin algoritmi care au capacitatea să detecteze fețele, vocile și stilul de mers al cetățenilor chinezi.

Această tehnologie are capacitatea să identifice inclusiv apartenența la o minoritate etnică, folosind trăsăturile faciale ale unei persoane.

Identificarea biometrică și facială în slujba dictaturii comuniste chineze. Sursa: China Daily via Reuters

Identificarea biometrică și facială în slujba dictaturii comuniste chineze / FOTO: China Daily via Reuters

Informațiile furnizate non-stop de sistem sunt stocate și analizate de serviciile de securitate ale Chinei comuniste. Prin coroborare cu alte informații primite de la alți „algoritmi ai represiunii”, sunt folosite pentru implementarea unor măsuri represive împotriva cetățenilor chinezi considerați un pericol pentru guvernul comunist.

Algoritmii represiunii sunt utilizați și pentru Cenzura Automată, pe bază de algoritmi, a rețelelor sociale din China (WeChat, Weibo), controlate de guvernul comunist. Rețelele de socializare occidentale (Facebook și X-Twitter) sunt interzise din iulie 2009, accesul la aceste rețele fiind imposibil pentru cetățenii chinezi.

Algoritmii de represiune scanează non-stop rețelele de socializare chineze și șterg în câteva secunde orice cuvânt, imagine, clip video care sunt considerate a fi sensibile sau sunt interzise (de exemplu, protestele din Piața Tienanmen, lupta pentru democrație din Hong Kong, activitatea religioasă a lui Dalai Lama etc.), conform unui Index stabilit de guvernul comunist chinez.

Utilizatorii care au postat respectivele informații sunt trecuți automat în Indexul de cetățeni „potențial pericol”, monitorizați de serviciile de securitate și pot fi sancționați cu amenzi ori chiar arestați.

Un algoritm al represiunii mai complex, utilizat de dictatura comunistă din China, este așa-numitul Sistem Unificat de Credit Social. Acest sistem are ca scop oficial „îmbunătățirea încrederii și reglementării afacerilor economice”. În realitate, sistemul încearcă să integreze toți algoritmii represiunii într-un supra-algoritm care să ofere în timp real o imagine completă a comportamentului social, economic, cultural, politic etc. al cetățenilor chinezi, al organizațiilor neguvernamentale și religioase, precum și al companiilor de stat și private din China comunistă.

Altfel spus, finalitatea Sistemului Unificat de Credit Social este expresia visului tuturor dictatorilor din istorie: să controleze în timp real viața oricăruia dintre cetățenii imperiului lor.

Sistemul Unificat de Credit Social monitorizează și evaluează în timp real activitățile zilnice ale cetățenilor și entităților economice din China comunistă pentru a identifica nivelul de încredere în regimul comunist în rândul populației și mediului de afaceri, folosind aproape toate informațiile generate de un individ/entitate pe parcursul unei zile, inclusiv cele de natură financiară (tranzacții comerciale, situația rezervei financiare din contul bancar, cumpărăturile efectuate, de la cumpărarea unui suc până la achiziționarea unui autoturism, imobil etc.).

În baza unor algoritmi de o mare complexitate, Sistemul Unificat de Credit Social calculează un punctaj care reprezintă Creditul Social pe care-l deține persoana/entitatea respectivă. Acest scor (evaluare) stabilește nivelul de loialitate față de regimul comunist, rezultat din „comportamentul civic” al persoanei/entității monitorizate.

Comportamentul pozitiv, adică un Credit Social mare (disciplină financiară prin plata la timp a facturilor, a taxelor și impozitelor, respectarea obligațiilor legale față de angajator și față de statul comunist, postări și comentarii favorabile regimului comunist, participarea la activități politice organizate de Partidul Comunist etc.) este recompensat cu un scor mare, cu impact puternic în găsirea unui loc de muncă mai bun, în aprobarea unor credite bancare, în avansarea profesională ori în cariera publică, inclusiv cea politică.

Comportamentul negativ, deci un Credit Social mic (ignorarea obligațiilor financiare, postări și comentarii critice la adresa autorităților comuniste chineze, independența de gândire contrară pozițiilor oficiale ale Partidului Comunist, participarea la acțiuni civice considerate periculoase de guvernul comunist etc.) este sancționat prin hărțuire din partea superiorilor ierarhici de la locul de muncă, inclusiv pierderea locului de muncă, prin amenzi, arestări preventive și chiar condamnarea la „reeducare” într-un centru de detenție specializat.

Sistemul Unificat de Credit Social – un instrument de control al populației folosit pe scară largă de dictatura comunistă chineză. Sursa: Visual Capitalist

Sistemul Unificat de Credit Social – un instrument de control al populației, folosit pe scară largă de dictatura comunistă chineză / FOTO: Visual Capitalist

Abuzurile și crimele politice comise de Xi Jinping

Xi Jinping este fiul lui Xi Zhongxun, unul dintre comuniștii chinezi care au lansat mișcarea de gherilă comunistă din provincia Shaanxi, în nordul Chinei. Tatăl lui Xi Jinping a fost un important lider al Partidului Comunist Chinez. Deși a fost „epurat” în timpul Revoluției Culturale și trimis „la munca de jos” într-o fabrică, iar ulterior a fost arestat și condamnat la detenție de foștii lui „tovarăși”, Xi Zhongxun va ajunge în elita Chinei comuniste, ca vicepreședinte al Comitetului permanent al Congresului Național al Poporului (al doilea om în statul comunist chinez).

Dictatorul Chinei comuniste de astăzi, Xi Jinping este un exemplu tipic de activist care a parvenit în structurile de partid, fără prea multă carte (nici acum nu este clar dacă Xi a finalizat studiile de liceu, deși este absolvent de facultate, și nici dacă a finalizat studiile de masterat, deși este posesor al unui doctorat!), dar loial Partidului, chiar dacă Partidul i-a băgat propriul tatăl în pușcărie.

Xi Jinping la tribuna celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez. Sursa: Bloomberg News

Xi Jinping la tribuna celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez / FOTO: Bloomberg News

Xi Jinping s-a înscris în Uniunea Tineretului Comunist Chinez în anul 1971. A devenit membru al Partidului Comunist Chinez în 1974, iar după aproximativ 8 ani a început să urce în ierarhia Partidului. A fost numit secretar de partid în districtul administrativ Zhengding din regiunea Hebei și ulterior a lucrat ca activist de partid în alte patru provincii ale Chinei comuniste: Shaanxi, Hebei, Fujian și Zhejiang.

În 1990, Xi a fost numit rector al Școlii de Partid din Fuzhou, promovat viceguvernator al provinciei Fujian, iar în 1991 a devenit guvernator al provinciei.

Conștient că economia centralizată de tip comunist este falimentară, Xi a făcut eforturi ca provincia pe care o guverna să atragă investiții din Taiwanul capitalist și a încurajat dezvoltarea economiei de piață locale.

La începutul anilor 2000, Xi Jinping a fost convocat în fața Comitetului Politic Executiv să dea explicații referitoare la Scandalul Yuanhua, care a izbucnit în provincia Fujian. Acesta a fost primul mare scandal de corupție din istoria Chinei comuniste care a avut loc chiar sub nasul lui Xi Jinping, la acel moment guvernator al provinciei.

Xi Jiping la ceremonia de decorare a funcționarilor publici din administrația de stat (august 2022). Sursa: Financial Times

Xi Jiping la ceremonia de decorare a funcționarilor publici din administrația de stat (august 2022) / FOTO: Financial Times

Degradat pe scara ierarhică a Partidului, Xi a fost numit în 2002 în diferite „munci de răspundere” în provincia Zhejiang, devenind ulterior secretarul de partid al provinciei. În activitatea politică din provincia Zhejiang, Xi s-a manifestat ca un vehement și intransigent luptător împotriva corupției din administrația locală și de partid.

Iertat de Partid, Xi a devenit membru supleant și apoi membru plin în cel de-al XVI-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez. Din acel moment, pentru Xi s-a deschis calea spre dobândirea puterii supreme în China comunistă.

În 2007 a fost ales printre cei 9 membri ai Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Chinez, la cel de-al XVII-lea Congres, iar în martie 2008, cu ocazia celui de-al XI-lea Congres Național Popular, Xi Jinping era ales vicepreședinte al Republicii Populare Chineze.

Totodată, Xi a preluat controlul educației ideologice în Partid, fiind numit rector al Școlii Centrale de Partid, principala instituție de îndoctrinare ideologică a PCC.

Xi Jiping a ocupat treptat toate funcțiile politice care-i asigură controlul asupra statului comunist chinez: președinte al Comisiei Militare Centrale (controlul asupra Armatei, din 2012), secretar general al Partidului Comunist Chinez (controlul asupra Partidului, din 2012) și președinte al Republicii Populare Chineze (controlul asupra statului, din 14 martie 2013).

Ca lider al Chinei comuniste, Xi a lansat o agresivă ofensivă de întărire a disciplinei de partid și de combatere a corupției în rândul oficialilor partidului și ai administrației.

Lui Xi îi era cunoscută starea de sărăcie generalizată din China – marile aglomerări urbane și prospere fiind excepția, și nu regula. Prin urmare, a implementat ample măsuri pentru eradicarea sărăciei.

Totuși, „prospertatea comună” declamată de Xi nu a anulat sistemul represiv specific dictaturii comuniste. Dimpotrivă, sistemul de control al populației a atins un nivel la care probabil niciun dictator din istorie nu a sperat vreodată.

XI Jiping exercitând „dreptul la vot” în cadrul Congresului al XX-lea al Partidului Comunist Chinez. Sursa: JapanTimes

XI Jiping exercitând „dreptul la vot” în cadrul Congresului al XX-lea al Partidului Comunist Chinez / FOTO: JapanTimes

Xi Jinping știe că dictatura comunistă chineză, care face mari și permanente eforturi să controleze peste 1,4 miliarde de oameni, se poate prăbuși sângeros dacă guvernul nu reușește:

1. să reducă sărăcia, răspândită în majoritatea provinciilor Chinei;

2. să anihileze corupția endemică din Partidul Comunist Chinez și din administrația de stat.

Nu în ultimul rând, Xi Jinping este obligat să exercite un control ferm asupra „aristocrației comuniste”, formată din oameni de afaceri mai mult sau mai puțin controlați de Partid, din membri ai elitei politice a Partidului, Armatei și serviciilor de securitate care au folosit eficient deschiderea Chinei spre economia de piață.

Xi Jinping nu este un democrat și nici măcar un despot luminat. Xi Jinping este doar un dictator comunist în costume elegante și cu aparențe de „businessman”.

Ca orice dictator care se respectă, Xi Jinping se află în prezent la al treilea mandat de președinte al Chinei comuniste: primul mandat a fost exercitat între 2013 și 2018, al doilea în prioada 2018–2023, iar al treilea a început în 2023 și durează până în 2028.

XI Jiping a modificat Constituția Chinei în 2018 și a eliminat limita de două mandate prezidențiale. În consecință, Xi are la dispoziție un număr nelimitat de mandate de Președinte sau, altfel spus, de facto este ales pe viață în această funcție.

Dictatorul Chinei comuniste are pe conștiință numeroase abuzuri și crime politice care s-au comis cu implicarea lui directă ori cu aprobarea sa.

Să reamintim câteva.

Reprimarea avocaților pentru drepturile omului. În iulie 2015, peste 300 de avocați, asistenți juridici și activiști pentru Drepturile Omului au fost arestați, deținuți în locații secrete, torturați și obligați să semneze declarații de autoincriminare. Prigoana împotriva avocaților care reprezintă în instanțe activiștii pentru Drepturile Omului s-a intensificat. În acest moment, guvernul comunist implementează măsuri dure precum controlul ideologic al organizațiilor profesionale de avocatură, revocarea licențelor de practică pentru avocații considerați periculoși pentru regimul comunist, monitorizare prin serviciile de securitate etc.

Xi Jinping a decis investiții majore în Sistemul Unificat de Credit Social, însă a încercat să ofere o aparență prietenoasă acestui sistem de monitorizare, reducând de exemplu utilizarea lui pe chestiuni politice și orientându-l mai mult spre entitățile economice. Totuși, Sistemul Unificat de Credit Social a fost integrat cu alte sisteme de supraveghere și control al populației și își menține rolul determinant în apărarea și menținerea regimului comunist chinez.

Sub conducerea lui Xi Jinping au continuat acțiunile de suprimare a uigurilor și a altor minorități etnice și religioase din China. În prezent, aproximativ un milion de etnici uiguri și minoritari musulmani sunt deținuți în „centre de reeducare”, fiind supuși muncii forțate și reeducării ideologice.

Un aport important l-a avut Xi Jinping în accelerarea distrugerii autonomiei Hong Kong-ului. În 2024 a fost modificată Legea Securității Naționale prin stabilirea de pedepse severe (până la închisoarea pe viață) pentru acțiuni precum trădarea, așa cum sunt considerate protestele militanților civici pro-democrație din Hong Kong. În temeiul modificărilor făcute asupra acestei legi, forțele represive chineze comuniste din Hong Kong au posibilitatea să rețină protestatarii timp de 16 zile, fără să le permită dreptul de a apela la un avocat. Xi Jinping a făcut un obiectiv major al politicilor sale din transformarea Hong Kong-ului în oraș controlat total de China comunistă.

Protest pro-democrație în Hong-Kong. Sursa: Wikipedia

Protest pro-democrație în Hong-Kong / FOTO: Wikipedia

Xi Jinping a implementat măsuri de manipulare și control asupra societății civile din China comunistă și de folosire a acesteia pentru apărarea intereselor regimului comunist chinez pe plan internațional. Astfel, la nivelul ONU, China comunistă a acreditat zeci de ONG-uri chinezești controlate de Partidul Comunist pentru a bloca și sabota inițiativele internaționale de anchetare și condamnare a abuzurilor comise de regimul comunist asupra drepturilor omului în diferite regiuni ale Chinei (Xinjiang, Tibet, Hong Kong). Totodată, astfel de ONG-uri perturbă și încearcă să anihileze orice acțiune civică din interiorul Chinei îndreptată împotriva regimului comunist chinez.

Obsesia lui Xi Jinping pentru disciplină în Partid și în societatea chineză comunistă este cunoscută. La inițiativa lui au fost implementate și dezvoltate mecanismele de disciplină internă cunoscute sub denumirile de Shuanggui și Liuzhi.

Shuanggui a fost inițial un sistem disciplinar intern al Partidului Comunist Chinez (PCC) și se aplica exclusiv membrilor de partid. În practică, Shuanggui înseamnă „a te prezenta la un loc indicat, la o oră stabilită pentru anchetare”. Membri de partid suspectați de corupție sau de „neloialitate politică” erau reținuți de Comisia Centrală pentru Inspecția Disciplinei. Aceștia erau trimiși în detenții secrete, în centre speciale, fără avocat și fără contact cu familia, care nu era informată de dispariția lor. Suspecții erau supuși torturii, privării de somn și bătăilor pentru a se obține semnarea unor declarații autoincriminatorii. Sistemul Shuanggui datează din anii ’90 ai secolului XX și a fost preluat și perfecționat de regimul comunist condus de Xi Jinping.

În 2018, odată cu implicarea lui XI Jinping, conducerea Partidului Comunist Chinez a decis generalizarea utilizării acestui sistem la nivelul întregii administrații publice a Chinei comuniste, sub denumirea de Liuzhi, ca urmare a adoptării Legii Naționale de Supraveghere. Liuzhi se aplică atât membrilor Partidului, cât și tuturor funcționarilor publici și angajaților instituțiilor publice finanțate de statul comunist chinez (spitale publice, universități, școli, companii de stat etc.).

Implementarea sistemului de disciplină Liuzhi permite arestarea suspecților și detenția lor până la o jumătate de an într-o locație secretă, sub controlul Comisiei Naționale de Supravegere. Suspecții nu au acces la avocat și la contactul cu familia și nu este necesară o dispoziție a instanței de judecată pentru reținerea în arest a suspecților.

În ciuda asigurărilor oficiale făcute de guvernul comunist, sistemul Liuzhi folosește în continuare tortura și bătăile în desfășurarea anchetelor și a procedurilor de „reeducare”.

Admiratorii Chinei comuniste de pe plaiurile mioritice, majoritatea lor fiind niște creștini ortodocși ratați, trebuie să știe că Xi Jiping este unul dintre cei mai agresivi dușmani ai libertății religioase din lume.

Politica oficială a dictaturii comuniste din China în domeniul religiei poartă denumirea generică de Sinicizarea Religiei și a fost lansată de Xi Jinping în anii 2015-2016.

Scopul acestei politici este alinierea tuturor credințelor religioase la ideologia Partidului Comunist Chinez (PCC). Altfel spus, toate religiile acceptate de regimul comunist trebuie să pună Partidul Comunist Chinez și pe liderul acestuia, Xi Jinping, mai presus de orice doctrină religioasă, iar practicile religioase trebuie să fie modelate conform cu „valorile socialismului chinez”. În fapt, este vorba de un fel de „filetism” comunist chinez, care proclamă întâietatea Comunismului față de orice doctrină religioasă.

Sinicizarea Religiei a atacat comunitatea islamică, mai ales pe minoritarii etnici uiguri. În Xinjiang au fost trimiși în „centre de reeducare” aproximativ un milion de uiguri musulmani. Pe lângă arestarea credincioșilor musulmani, guvernul comunist a dispus demolarea unor moschei sau transformarea lor în centre comerciale, interzicerea sau restricționarea celebrării rugăciunilor publice, a postului de Ramadan. Membri comunității musulmane din China, alături de practicanții altor religii (creștinism, budism, Falun Gong, daoism), sunt permanent monitorizați de Sistemul Unificat de Credit Social și de alte sisteme de supraveghere ale guvernului comunist chinez.

O altă țintă a politicii de Sinicizare a religiei este comunitatea creștină, formată în principal din catolici și protestanți. Regimul comunist recunoaște doar Biserici „oficiale” controlate strict de statul chinez comunist – Patriotic Catholic Association și Three-Self Patriotic Movement. Celelalte entități religioase creștine sunt considerate Biserici „neînregistrate” și sunt persecutate permanent prin demolarea locurilor de cult și a crucilor, confiscarea cărților de slujbă și a exemplarelor Bibliei, arestarea preoților și trimiterea lor în „centre de reeducare”.

Preotul catolic Peter Zhang Guangjun (Dioceza Xuanhua) unul dintre miile de preoți catolici arestați pentru că nu s-a conformat politicii oficiale a dictaturii chineze. Sursa: Union of Catholic Asian News

Preotul catolic Peter Zhang Guangjun (Dioceza Xuanhua) – unul dintre miile de preoți catolici arestați pentru că nu s-au conformat politicii oficiale a dictaturii chineze / FOTO: Union of Catholic Asian News

Budismul tibetan este o altă credință religioasă prigonită de Xi Jinping. În Tibet, numeroase mânăstiri tibetane au fost fie închise, fie puse sub controlul strict al dictaturii comuniste chineze. Călugării sunt obligați să urmeze cursuri de „învățământ ideologic comunist” și să-și manifeste public loialitatea față de președintele Xi Jinping. În comunitățile tibetane din China comunistă, imaginea liderului tibetan Dalai Lama este strict interzisă.

Mișcarea spirituală și de arte marțiale Falun Gong a fost interzisă de regimul comunist chinez în anul 1999, ca urmare a eșecului încercărilor de integrare a mișcării în politica oficială a Partidului Comunist. Adepții Falun Gong sunt permanent monitorizați și arestați la primul semn că pot să devină un pericol potențial pentru dictatura comunistă. Au existat anchete internaționale care au avertizat că unii membri ai Falun Gong au fost supuși prelevării forțate de organe pentru piața internă și internațională de transplant de organe.

Raportul organizației Minghui despre persecuțiile organizate de dictatura comunistă din China împotriva mișcării spirituale Falun Gong. Sursa: Minghui.org

Raportul organizației Minghui despre persecuțiile organizate de dictatura comunistă din China împotriva mișcării spirituale Falun Gong / FOTO: Minghui.org

Regimul comunist chinez, condus de dictatorul Xi Jinping, a lansat cea mai amplă, agresivă și sângeroasă represiune religioasă cunoscută de China după epoca dictatorului comunist Mao Zedong. Spre deosebire de dictaturile comuniste europene, unde s-a urmărit controlul instituțional al entităților religioase, China comunistă condusă de Xi Jinping urmărește ideologizarea cultelor religioase și transformarea lor în instrumente de propagandă comunistă și de control asupra populației, în beneficiul dictaturii, eliminându-se orice concurență a lui Dumnezeu în fața Partidului și a Conducătorului Xi.

Xi Jinping este protejat de o eventuală urmărire penală internațională pentru crimele pe care le comite. China nu este parte a Curții Penale Internaționale, iar ca stat membru în Consiliul de Securitate al ONU, China blochează permanent, folosindu-se de dreptul de veto, toate anchetele internaționale care o vizează ori care pun în pericol interesele dictaturii comuniste chineze și ale aliaților săi.

Xi Jiping pentru noi / E Volodea Putin 2!

În România, după 1989, China comunistă a reușit să influențeze, să cointereseze și să corupă numeroși politicieni. Doar apartenența la Uniunea Europeană și la NATO a oprit transformarea României în „poarta spre Europa” pentru China comunistă.

Recenta participare a două epave morale din politicihia românească – fostul pușcăriaș Adrian Năstase și inepta Viorica Dăncilă, fosta slugă din guvern a fostului pușcăriaș Liviu Dragnea – la festivitățile organizate de dictatura comunistă din China reprezintă o reconfirmare a faptului că această dictatură are încă aliați în România, chiar dacă, deocamdată, aceștia nu se mai află în poziții de putere în statul român.

Xi Jiping nu este un „iluminat” și nici un „reformator”. Xi reprezintă doar o altă secreție prelinsă din Partidul Comunist Chinez care nu va accepta vreodată să renunțe la puterea imensă pe care i-o conferă controlul asupra unui stat cu peste 1,4 miliarde de locuitori. Altfel spus, China este condamnată, pentru multă vreme, să rămână o dictatură comunistă.

„Decenii de împliniri mărețe” sub dictatura lui Xi. Sursa foto:Wwashington Times

„Decenii de împliniri mărețe” sub dictatura lui Xi / FOTO: Washington Times

Xi Jiping are totuși o calitate: știe foarte bine că sistemul comunist, oricât de mult ar fi alimentat artificial cu implementarea forțată a unor mecanisme din economia de piață, este permanent în pericol de a fi aruncat în criză de mișcări sociale și revolte violente. Foarte probabil că Xi intuiește, ca vechi activist de partid, că la nivelul Istoriei, comunismul pe care-l slujește este deja condamnat.

De aceea, Xi Jiping face eforturi extraordinare pentru a moderniza sistemul de control al populației și de a împărți ceva firimituri către cei peste un miliard de săraci ai țării din bogățiile imense adunate de elita Partidului, Armatei și Sistemului de securitate din China comunistă.

Xi Jiping este cu atât mai periculos și mai toxic pentru Lumea Liberă, tocmai pentru că este conștient de falimentul final al dictaturii și ideologiei pe care le slujește. Ca orice comunist fanatic, Xi va lupta până la final pentru salvarea dictaturii, inclusiv asumându-și să arunce lumea într-un nou și devastator război mondial.

Din aceste motive și din multe altele pe care nu am avut timpul și spațiul să le prezint, Xi Jiping și China comunistă reprezintă dușmani ai Lumii Libere și, implicit, ai României.

Apelul la negocieri, la colaborare, la dialog cu dictaturi precum China lui Xi sau Rusia lui Putin reprezintă fie capcane întinse de aceste dictaturi prin mercenarii pe care i-au arvunit printre noi, fie dejecțiile unor idioți utili care s-au lăsat fascinați de achizițiile ieftine și proaste de pe Temu.

Lumea Liberă a grești în relația cu China comunistă, cum a greșit și în relația cu Rusia lui Putin. Sub pretextul colaborării, dar mânați de lăcomie, liderii Lumii Libere au acceptat să investească masiv resurse financiare și mai ales tehnologie și cunoaștere științifică în aceste dictaturi. Profitul financiar făcut este plătit acum de zeci de ori prin eforturile pe care Lumea Liberă trebuie să le finanțeze pentru a opri aceste dictaturi în marșul lor spre cotropirea întregii planete.

Nu știu dacă nu este cumva prea târziu, dar știu că trebuie să ne apărăm Libertatea în fața acestor demoni veniți din iad și care vor să ne coboare în iadul unde ei sunt stăpâni.

(VA URMA)

https://ziaristii.com/noua-axa-a-raului-xi-jinping-vladimir-putin-kim-jong-un-si-crimele-comise-de-ei-episodul-1-noul-imperiu-comunist-chinez/

//////////////////////////////////////////////

 

„Răpit și jefuit în România”: Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel, povestește calvarul prin care a trecut în taxiul luat din Otopeni

Ana Tet Jurnalist

 Scriitorul nigerian Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1986 și primul african de culoare care a primit această distincție, a vorbit deschis despre experiența traumatizantă trăită la București. Invitat la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), Soyinka a povestit cum a fost „răpit și jefuit” de un taximetrist, imediat după ce a aterizat pe Aeroportul Otopeni, scrie publicația The Nigeria Lawye.

Cuprins:

Cum a început calvarul

„A fost o luptă de voințe în miez de noapte”

Poliția a intrat pe fir „Nu e vorba doar despre mine”

Cine este Wole Soyinka

Cum a început calvarul

 Soyinka a aterizat pe Aeroportul Henri Coandă, la ora 0.10, plin de emoție pentru evenimentul la care urma să fie onorat cu o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu. Echipa care trebuia să îl preia nu a mai reușit să-l găsească, așa că scriitorul a decis să ia un taxi oficial către hotelul Novotel, unde avea rezervare pentru noaptea respectivă.

Citeşte întreaga ştire: „Răpit și jefuit în România”: Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel, povestește calvarul prin care a trecut în taxiul luat din Otopeni

https://www.libertatea.ro/stiri/interviu-wole-soyinka-nobel-jefuit-taxi-otopeni-5446661?utm_medium=referral&utm_source=fanatik

////////////////////////////////////////

 

S-a creat o nouă rasă de oameni printr-un procedeu controversat: “Primul om care va trăi 1000 de ani s-a născut deja”

Chiar dacă sună a science fiction, se pare că cercetătorii lucrează de zor la o nouă rasă umană! Este un mix perfect între biologie și lumea digitală. Adepţii biotehnologiei încearcă să updateze creierul, trupul şi natura umană în modalităţi ce sfidează limitele imaginaţiei, susţine un articol din publicaţia Vox.

 

S-a creat o nouă rasă de oameni printr-un procedeu controversat: biohacking

 

 

Este vorba despre „biohacking”. Cei mai notorii reprezentanți sunt cei care experimentează pe propriile lor trupuri, în afara spaţiului tradiţional al laboratoarelor şi al instituţiilor de cercetare, în speranţa că-şi vor maximiza performanţa fizică şi cognitivă. Și unde se poate împleti cel mai bine tehnologia cu biologia decât în Silicon Valley.

Acolo sunt cei mai mulți biohackeri. Sunt milionari și vor să devină nemuritori sau măcar să trăiască mai mult. Aceştia formează o ramură a transumanismului, mişcare ce militează ca umanitatea să se folosească de tehnologie pentru evoluţia speciei.

Biohackerii vor să devină nemuritori

 

 

O definiţie mai potrivită pentru biohacking ar putea fi încercarea de a-ţi manipula creierul şi trupul pentru a le optimiza performanţele, departe de graniţele medicinei alopate. Dave Asprey este un biohacker care a creat compania de suplimente Bulletproof. Pentru el, biohacking-ul este „arta şi ştiinţa de-a schimba mediul din jurul tău, astel încât să deţii controlul complet asupra propriei biologii.” Asprey adoră să experimenteze pe trupul său: îşi injectează celule stem în încheieturi, ia zeci de suplimente zilnic, se scaldă în lumină roşie şi multe alte lucruri despre care majoritatea oamenilor ar spune că sunt cel puțin ciudate. Vrea să trăiască măcar 180 de ani!Meditează două ore pe zi, mănâncă doar o singură masă în timpul săptămânii şi ţine post negru în weekend. Criticii sunt îngrijoraţi că toate acestea sună ca o boală de alimentaţie şi că îi îndeamnă şi pe alţii la un stil de viaţă extrem. Dorsey se scaldă în fiecare dimineaţă într-o baie de gheaţă, înainte să meargă pe jos 8 kilometri până la cartierul Twitter.Unii oameni chiar par deja roboți. Pentru Zoltan Istvan, candidat la preşedinţie ca liderul Partidului Transumanist, să ai un implant este amuzant şi convenabil: „Mă bazez foarte mult pe tehnologie”, declara el publicaţiei New York Times. „Lacătul electric de la uşa mea de intrare are un scanner de cip şi e plăcut să mă duc să fac surfing şi jogging fără să car după mine cheile”. Istvan mai spune că „pentru cei fără braţe funcţionale, implanturile din picior sunt modalitatea cea mai simplă de-a folosi echipamente casnice cu cititoare de cipuri”.

Unii dintre biohackeri cred cu tărie că vor descoperi tinereţea veşnică cu ajutorul tehnologiei. Gerontologul Aubrey de Grey susţine că prima persoană care va trăi 1.000 de ani s-a născut deja!

https://www.fanatik.ro/s-a-creat-o-noua-rasa-de-oameni-printr-un-procedeu-controversat-primul-om-care-va-trai-1000-de-ani-s-a-nascut-deja-19058935

/////////////////////////////////////////////

Charlie Kirk, în propriile sale cuvinte: „negrii la pândă” și „marea strategie de înlocuire”

 

Comentatorul de extremă dreapta nu s-a strecurat când a discutat despre opiniile sale bigote despre evenimentele actuale.

 Uciderea lui Charlie Kirk prin împușcare – ce știm până acum

Chris Stein

Charlie Kirk , comentatorul de extremă dreapta și aliatul lui Donald Trump , a fost ucis miercuri făcând ceea ce a făcut de-a lungul carierei sale – făcând comentarii incendiare și adesea rasiste și sexiste în fața unui public larg.

Dacă era un subiect actual și controversat în politica americană , sunt șanse mari ca Kirk să fi vorbit despre asta. În podcasturile sale, în podcasturile prietenilor și adversarilor, și mai ales în campusurile universitare, unde mergea să dezbată cu studenții, Kirk și-a petrecut o mare parte din viața de adult apărând și articulând o viziune asupra lumii aliniată cu Trump și mișcarea Maga. Fără a răspunde nimănui în afară de publicul său, nu s-a ferit în retorica sa de bigotism, intoleranță, excluziune și stereotipizare.

Iată-l pe Kirk, în propriile sale cuvinte. Multe dintre comentariile sale au fost documentate de Media Matters for America, o organizație non-profit progresistă care urmărește presa conservatoare.

Trump a dat vina pe „stânga radicală” pentru moartea lui Charlie Kirk – chiar dacă identitatea atacatorului rămâne necunoscută

Citeşte mai mult

Despre cursă

Dacă văd un pilot de culoare, o să zic: „Băiete, sper să fie calificat.”

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 23 ianuarie 2024

Dacă ești o jucătoare WNBA, fumătoare de marijuana, lesbiană de culoare, ești tratată mai bine decât un pușcaș marin al Statelor Unite?

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 8 decembrie 2022

Se întâmplă tot timpul în zonele urbane din America, negrii care umblă prin preajmă umblă de plăcere ca să-i vizeze pe albi, acesta este un fapt. Se întâmplă din ce în ce mai des.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 19 mai 2023

Dacă am de-a face cu cineva în serviciul clienți care este o femeie de culoare idioată, mă întreb dacă este acolo datorită excelenței sale sau dacă este acolo datorită acțiunii afirmative?

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 3 ianuarie 2024

Dacă am fi spus că Joy Reid, Michelle Obama, Sheila Jackson Lee și Ketanji Brown Jackson au fost candidate pentru acțiune afirmativă, am fi fost numite rasiste. Acum ies la iveală și spun asta în numele nostru… Nu aveți puterea de procesare a creierului ca să fiți luați cu adevărat în serios. A trebuit să furați locul unei persoane albe ca să fiți luați oarecum în serios.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 13 iulie 2023

Charlie Kirk, în propriile cuvinte: „Negrii care umblă în jurul lumii se distrează și îi vizează pe albi” – video

0:19

Charlie Kirk, în propriile cuvinte: „Negrii care umblă în jurul lumii se distrează și îi vizează pe albi” – video

În dezbatere

Înregistrăm totul ca să le punem pe internet, ca oamenii să poată vedea cum se ciocnesc aceste idei. Când oamenii nu mai vorbesc, atunci începe violența. Atunci izbucnește războiul civil, pentru că începi să crezi că cealaltă parte e atât de rea și își pierd umanitatea.

– Kirk își discută munca într-un videoclip nedatat care a circulat pe X după uciderea sa.

Dovedește-mi că greșesc.

– Provocarea lui Kirk adresată studenților de a dezbate public despre el în timpul turului colegiilor în care se afla când a fost asasinat.

Despre gen, feminism și drepturi reproductive

Respinge feminismul. Supune-te soțului tău, Taylor. Nu ești la conducere.

– Discuție despre vestea logodnei dintre Taylor Swift și Travis Kelce în cadrul emisiunii The Charlie Kirk Show, 26 august 2025

Răspunsul este da, bebelușul va fi petrecut pe lume.

– Răspunzând la o întrebare despre dacă ar susține avortul fiicei sale de 10 ani după ce a fost concepută din cauza unui viol, în cadrul emisiunii de dezbateri Surrounded, publicată pe 8 septembrie 2024

Avem nevoie de un proces similar cu cel de la Nürnberg pentru fiecare medic de clinică care afirmă genul. Avem nevoie imediat.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 1 aprilie 2024

Charlie Kirk, în propriile cuvinte: „Un proces în stilul lui Nürnberg pentru fiecare clinică care afirmă genul” – video

0:33

Charlie Kirk, în propriile cuvinte: „Un proces în stilul lui Nürnberg pentru fiecare clinică care afirmă genul” – video

Despre violența armată

Cred că merită să existe un cost, din păcate, al unor decese cauzate de arme de foc în fiecare an, astfel încât să putem avea al doilea amendament care să ne protejeze celelalte drepturi acordate de Dumnezeu. Este o înțelegere prudentă. Este rațională.

– Eveniment organizat de TPUSA Faith, ramura religioasă a grupului conservator al lui Kirk, Turning Point USA, pe 5 aprilie 2023

Despre imigrație

America a fost la apogeu când am oprit imigrația timp de 40 de ani și am redus procentul de născuți în străinătate la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată. Nu ar trebui să ne fie teamă să facem asta.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 22 august 2025

Partidul Democrat American urăște această țară. Vor să o vadă prăbușindu-se. Le place când America devine mai puțin albă.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 20 martie 2024

Marea strategie de înlocuire, care este în desfășurare în fiecare zi la granița noastră de sud, este o strategie de înlocuire a Americii rurale albe cu ceva diferit.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 1 martie 2024

Despre Islam

America are libertate religioasă, desigur, dar ar trebui să fim sinceri: zonele extinse dedicate islamului reprezintă o amenințare pentru America.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 30 aprilie 2025

Am avertizat în emisiune despre ascensiunea Islamului, ceea ce a generat multe reacții negative. Nu ne pasă, asta facem noi aici. Și am spus că Islamul nu este compatibil cu civilizația occidentală.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 24 iunie 2025

Islamul este sabia pe care stânga o folosește pentru a tăia gâtul Americii.

– Postare de pe rețelele de socializare de la Charlie Kirk , 8 septembrie 2025

Despre religie

Nu există separare între biserică și stat. Este o născocire, este o ficțiune, nu este prevăzută în constituție. Este inventată de umaniști seculari.

– Emisiunea lui Charlie Kirk, 6 iulie 2022

Dani Anguiano a contribuit la raportare.

https://www.theguardian.com/us-news/2025/sep/11/charlie-kirk-quotes-beliefs

//////////////////////////////////////////

De la Magda Grădinaru cetire:

Partidul cu imagine de mamut, dar procente mult sub auto-proiecții, a adoptat o strategie agresivă de revenire, jucând în principiu și cu guvernul, și cu „poporul”, operând astfel cu o dihotomie extrem de perfidă și care face ca reforma fiscală pe care guvernul o face să pară ostilă binelui dacă nu general, măcar celui al electoratului pe care PSD îl vrea . Cele două puncte slabe ale guvernului Bolojan și o eroare gravă a premierului

  Despre social-democrații care nu îi lasă lui Ilie Bolojan spațiu să explice dezastrul rămas după Marcel Ciolacu, frustrați că ei încasează criticile, în loc ca tot oprobriul public să se îndrepte spre AUR, răul-mai-mare scăpat de sub control și în dinamică să devină partid de masă, nu e mare lucru de explicat.                                                                                                      Paul Palencsar   🔺️Hoții strigă „Hoții!”. Sunt atât de buni la asta, încât 35 de ani au reușit să atârne permanent de cele mai înalte funcții în statul român și să jefuiască tot ce au prins . Cei care ne ucid în spitale pline cu bacterii, cei ce au alungat milioane de români peste hotare, cei care au devalizat bugetul țării și ne-au îndatorat pentru o sută de generații. Da, ăștia au tupeul diabolic de a-l acuza de lipsă empatiei pe Ilie Bolojan.  Bolojan pare că se ia exclusiv de românii fără apărare, iar PSD-ul e singurul apărător al săracilor. PSD-iștii au mai regizat piesa asta și a funcționat de fiecare dată.

⭕️ Pare că Bolojan are empatia unui buldozer. Așa vede românul care a plătit 35 de ani pentru corupția politicienilor, iar acum e obligat să plătească și pentru salvarea țării. 🔺️Aceeași țară care ne-a plesnit oriunde ne-a prins ne cere să mănâncăm mai puțin, să ne îmbrăcăm mai prost și să strângem cureaua, doar pentru ca șmecherii să rămână la fel de șmecheri, călare pe aceleași averi colosale furate din bugetul statului. De la coada vacii, de pe șantier sau din hala fabricii, așa se vede. Și se vede foarte corect, într-o Românie care ne-a obișnuit că tâlharii vor mai tâlhări, și săracii vor mai sărăci. 🔺️Sper că Ilie Bolojan înțelege asta. Că PSD-iștii sigur o fac. De fapt, de când guvernul cu Bolojan premier s-a instalat, doar asta fac. Mint, creează tensiune socială și fac imposibilă desființarea privilegiilor abuzive. Trag de timp. Timp în care frustrarea noastră crește, 🔺️Bolojan pare că se ia exclusiv de românii fără apărare, iar PSD-ul e singurul apărător al săracilor. PSD-iștii au mai regizat piesa asta și a funcționat de fiecare dată.

⭕️ Cei care au adus România în pragul falimentului speră că-l vor da jos pe Ilie Bolojan tocmai cu mâna celor pe care i-au falimentat. A poporului. 🔺️Mafioții care au jefuit bugetul de stat le spun românilor „Vedeți? Bolojan nu taie pensiile speciale ale magistraților, dar pe voi v-a cocoșat cu taxele!”. Între timp, tocmai ei sabotează orice tentativă de desființare a pensiilor speciale. Genial, nu? 🔺️Hoții strigă „Hoții!”. Sunt atât de buni la asta, încât 35 de ani au reușit să atârne permanent de cele mai înalte funcții în statul român și să jefuiască tot ce au prins. Că doar nu am ajuns la faliment de onești și patrioți ce sunt. Mimează empatia cei care nu au niciun fel de empatie. 🔺️Cei care ne ucid în spitale pline cu bacterii, cei ce au alungat milioane de români peste hotare, cei care au devalizat bugetul țării și ne-au îndatorat pentru o sută de generații. Da, ăștia au tupeul diabolic de a-l acuza de lipsă empatiei pe Ilie Bolojan. 🔺️Cei pe care-i doare-n organul genital de deficitul bugetar îl sapă pe singurul politician care încearcă să repare deficitul bugetar. E de-a dreptul halucinant.

⭕️ A cere empatie de la Ilie Bolojan e ca și cum ai avea pretenția ca medicul chirurg să-i vorbească duios piciorului cangrenat pe care trebuie să-l taie. Pentru că ️asta e Bolojan acum, un felcer adus ca ultimă soluție la patul muribundului. 🔺️De la început, a spus clar că nu e timp decât pentru măsuri foarte dure. Ori asta, ori nu vor mai fi bani pentru salarii și pensii. Cu alte cuvinte, punem lacătul pe țară și plecăm unde om vedea cu ochii. Sigur, nu toți, că cei care au furat cu sutele de milioane de euro își vor cumpăra o insulă la tropice. 🔺️Pentru PSD și PNL, falimentul României nu e cel mai negru coșmar. Nici măcar pentru că nu vor mai avea de unde să fure. Au furat deja atât de mult, încât le ajunge pentru zeci de generații. Orice s-ar întâmpla, sunt la adăpost. Cred că 🔺️Bolojan trebuie să comunice mai mult. Să explice fiecare pas al măsurilor de austeritate. Să denunțe public manevrele PSD și PNL, care subminează țara. Dar mai mult de atât Ilie Bolojan nu poate face. 🔺️Reformele trebuie adoptate, iar asta repede și dur. Situația economică e la un pas de catastrofă.

Miercuri,10 septembrie, 2025

Valentin Anghelache Ivan

////////////////////////////////////////////

Dughin despre Multipolaritate, Unipolaritate și Hegemonie

 

prezentare susținută la Shanghai de Alexander Dughin

Conținutul acestei prelegeri este foarte dens. Voi prezenta o nouă abordare a relațiilor internaționale pentru a explica ce reprezintă unipolaritatea, multipolaritatea și hegemonia.

Să stabilim câteva relații. Pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat multipolaritatea și teoria lumii multipolare, trebuie să înțelegem ce este unipolaritatea. Unipolaritatea este exact ceea ce văzut în politica pragmatică imediat după căderea Uniunii Sovietice. Acea scurtă perioadă a fost denumită „momentul unipolar”. Multipolaritatea este conceptul sau teoria care provoacă această unipolaritate. Există un fel de opoziție sau confruntare între viziunile unipolare și multipolare ale lumii. Unipolaritatea se bazează pe unele principii teoretice – geopolitice, ideologice și economice – și același lucru va fi și în cazul multipolarității. Dar unipolaritatea există, în timp ce multipolaritatea nu există încă – este încă în tranziție, nu este încă realizată. Vorbim despre ceva care este în realitate, dar care se încheie și despre ceva nou, care nu a venit încă sau nu a fost realizat în totalitate. Suntem într-o tranziție de la unipolaritate la multipolaritate. Știm ce este unipolaritatea, dar nu știm ce va fi multipolaritatea. Aceasta este o întrebare deschisă, foarte interesantă. Este o perspectivă despre viitor.

Există multe teorii ale relațiilor internaționale. Una dintre cele mai faimoase teorii este cea a sistemului mondial bipolar propus de Kenneth Waltz, cu diviziunea între tabăra capitalistă și cea socialistă, sau între Vest și Est, care, potrivit lui Waltz, ar reprezenta un fel de echilibru. În acest sistem, un pol îl limitează pe celălalt, ei pot coopera, iar dialogul, confruntarea și opoziția lor creează acest sistem. Lumea a treia a fost posibilă datorită bipolarității și a unui fel de spațiu între cele două. Datorită sistemului bipolar, toți ceilalți ar putea exista „la marginea” acestui sistem mondial general.

Dar când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, a existat noua idee de unipolaritate, promovată de unii realiști în Relațiile Internaționale, în primul rând de Robert Gilpin. În loc de un sistem bipolar de plus și minus, a doi poli care interacționează în opoziție, de exemplu în care americanii și Occidentul sunt plusul, iar noi înșine, „Estul”, fiind minusul, Gilpin a propus un concept sau un sistem diferit. El a vorbit de Relațiile în care există un singur pol, centrul absolut al tuturor, adică nu mai există și minus, ci doar centrul, care este  în continuă creștere. Robert Gilpin și-a câștigat dezbaterile teoretice cu Kenneth Waltz, pentru că Waltz presupunea că bipolaritatea va dura mai mult, întrucât era un sistem mondial mai conservator și mai stabil. Gilpin a propus posibilitatea unei situații unipolare.

Unipolaritatea a câștigat teren în dezbaterile teoretice din Relațiile internaționale după prăbușirea Uniunii Sovietice. Acel moment a fost precis declarat „momentul unipolar” de către Charles Krauthammer. „Momentul unipolar” a însemnat crearea conceptului de sistem unipolar ca system cu un pol și cu o periferie în realitatea concretă. Dar Krauthammer nu era sigur dacă acest lucru va dura pentru totdeauna sau dacă se va încheia în scurt timp. Nu era sigur dacă era vorba despre o ordine mondială sau despre o situație pasageră. Așa că el l-a numit „momentul unipolar”, un termen foarte corect. După destrămarea Uniunii Sovietice, a existat o favorizare a sistemului unipolar, fapt enunțat în pripă de Francis Fukuyama ca „Sfârșitul istoriei”. Nu existau poli sau sisteme în confruntare, exista un singur sistem: democrația capitalistă liberală cu societatea de piață. Occidentul era recunoscut de toată lumea ca „lider global”. Astfel, existau Occidentul și Restul. Restul ar fi trebuit să urmeze Occidentul – acesta a fost mesajul unipolarității. Există un singur pol, un singur sistem, un sistem global – ceea ce are ca expresie globalizarea. Deci unipolaritatea a fost punerea în practică în termeni realiști a acestui concept de globalizare, Asta trebuia să însemne Sfârșitul Istoriei odată cu „momentul” unipolar.

Este interesant că la începutul anilor 2000, același Krauthammer a declarat că poate momentul unipolar s-a încheiat. Acest lucru s-a întâmplat după atacul din 11 septembrie al teroriștilor islamici asupra New York Trade Center și după venirea lui Putin la putere. Apoi, se părea că momentul unipolar nu mai era o ordine mondială unipolară, că ceva a mers „în neregulă” cu unipolaritatea. „În mod normal” nu ar fi trebuit să existe așa ceva ca atacul terorist din 11 septembrie, deoarece nu exista nici un stat care să poată ataca Statele Unite, nici o civilizație, nici un sistem politic, nici arme nucleare – nimic structural sau simetric cu puterea americană și dominația americană. (Nota editorului: probabil Dughin vrea să fie „corect politic”, să nu fie catalogat „conspiraționist” și de aceea nu spune că atacul din 11 septembrie a fost o clasică înscenare pusă la cale de globaliști și folosită ca pretext pentru a obține hegemonia mondială prin așa-zisul „război împotriva terorii”). Rusia în acel moment se afla într-o situație foarte scăzută cu Elțin și era pe punctul de a se prăbuși ca și Uniunea Sovietică. Dar Putin a început să reafirme Rusia ca țară suverană. Aceasta a fost un fel de provocare pentru sistemul unipolar. De exemplu, în 2007, Putin și-a ținut discursul de la München, în care a contestat tocmai unipolaritatea și hegemonia occidentală. În 2008, în ciuda sprijinului american acordat Georgiei, Rusia a intervenit în Osetia de Nord și Abhazia. În 2014, ne-am reunificat cu Crimeea și apoi am intervenit în Siria. În paralel, a existat o creștere imensă a modelului Chinei, așa cum spune Zhang Weiwei. Modelul Chinei era un fel de nouă hegemonie apărută la orizont.

Aceasta înseamnă că a existat ceva care se mișca împotriva unipolarității. Cu toate acestea, unipolaritatea încă predomină în analiza globală. Unipolaritatea se încheie, dar momentul unipolar durează, este încă aici. Este absolut clar pentru toată lumea că ceva nu este în regulă cu unipolaritatea, că unipolaritatea este instabilă și este în declin, dar este încă aici și nu a apărut niciun alt sistem politic sau internațional. Trăim în sfârșitul unipolarității.

Unipolaritatea include aspecte diferite. De exemplu, am putea împărți unipolaritatea în grupuri de concepte – deschise sau „explicite” și ascunse, „secrete” sau „implicite”. Unipolaritatea deschisă (explicită) este neoconservativismul în Statele Unite și Proiectul pentru un Nou Secol American promovat de neoconi. Ei declară că modelul „liberal” ar trebui să conducă lumea și că țările liberale ar trebui să prevaleze și să domine în mod deschis față de toți ceilalți. America ar trebui să conducă lumea și să dea exemplul și să instaleze normele pentru alte țări și culturi. Niall Campbell Ferguson, un savant englez al IR, a declarat că trebuie să folosim cuvântul „imperiu” pentru a califica ce este unipolaritatea: este un imperiu occidental modern sau post-modern care ar trebui să domine întreaga planetă. Ferguson spune că nu ar trebui să ezităm să folosim cuvântul „imperiu”, care a fost demonizat și criticat, dar acum trăim într-un imperiu al Binelui. Metropola, centrul acestui imperiu, este lumea occidentală, nordul bogat și există și alte „provincii” ale acestui „imperiu” care ar trebui să fie conduse din centru. Așadar, să vorbim despre imperiul occidental, postmodern, global, liberal, capitalist, neo-colonial în toate aceste sensuri. Aceasta este unipolaritate deschisă, explicită, așa cum este prezentată în dezbaterile IR.

Viziunea Pentipagonului despre unipolaritate este clară dacă aruncăm o privire asupra hărții strategice a planetei. Vom vedea peste tot, cu excepția Chinei și Rusiei, baze militare americane. Aceasta este o manifestare concretă a unipolarității. Statele Unite au încercat să controleze Pacificul, Asia, Europa, Africa, lumea arabă și toate astea prin NATO. Viziunea Pentagonului este încă absolut unipolară. Interesele naționale americane și securitatea americană sunt considerate de Pentagon ca fiind o valoare universală. În viziunea lor, este datoria voastră, pentru voi și pentru noi toți, să apărați interesele americane. Oricine contestă dominația americană este un „terorist” și este tratat teoretic sau practic ca fiind foarte periculos. Orice om, mișcare sau țară care nu este de acord cu această viziune a Pentagonului este un dușman. Aceasta este unipolaritatea deschisă. În ceea ce privește Europa, această idee este tradusă în atlantism și reprezentată de NATO. NATO este lumea europeană aflată sub controlul militar al Statelor Unite. Aceasta este una dintre expresiile unipolarității. NATO este expresia unei organizații unipolare, care încearcă să controleze lumea în beneficiul unui singur pol. Aceasta este unipolaritatea explicită, manifestată.

Există o altă unipolaritate „ascunsă”, „secretă” sau „implicită”, adică globalismul, multilateralismul și așa-numita „Fără polaritate” promovată de șeful Consiliului pentru Relații Externe. În linii mari noi numim aceasta „globalizare”. Globalizarea înseamnă că toate sistemele, societățile, popoarele și țările din lume vor accepta calea occidentală de progres, dezvoltare, drepturile omului, democrație și liberalism. Și când se va întâmpla acest lucru, nu vor exista mari diferențe între Statele Unite, Rusia, China sau Africa. Toată lumea va fi „egală”. Dar în ce sens? Toată lumea va deveni americană, occidentală și tuturor trebuie să le placă democrația liberală și drepturile omului în viziunea vestică. Acesta este un tip special de globalism. Nu este un dialog între țări, culturi și civilizații. De exemplu, Rusia a propus valori rusești, iar China a propus o identitate chineză. Dar în concepția vestică nu ar trebui să existe nicio identitate colectivă în acest concept de globalizare. Toată lumea ar trebui să fie „egală” tocmai pentru că toți ar trebui să fie doar individualități statistice – fără cultură, fără religie, fără rădăcini entice proprii. Aceasta este ideea „drepturilor omului”, de a pune împreună cetățeanul și omul. Fiecare om este deja cetățean. Nu există țări, nu există națiuni, ci doar „societatea globală” și „societatea civilă globală”. Acest lucru nu reprezintă o unipolaritate deschisă, deoarece globaliștii nu spun direct că America va conduce lumea, ci vin cu paravanul că „voi, cetățeni ai lumii, veți conduce lumea într-un guvern global” la care toată lumea va „participa”. Toată lumea va fi egală „dacă acceptați sistemul nostru de liberalism, democrație, progresism, drepturile omului, individualism și cultura noastră”. Ei ne promit implicit că nu ne vor mai fi trata într-o manieră ierarhică. „Cetățeanul mondial” sau „cosmopolit” este un program nivelator, unipolar, la nivel de valori. Aceasta este unipolaritatea pură într-un sens special, ascuns.

Multilateralismul este aplicarea geopolitică a globalismului. Multilateralismul este o formă de unipolaritate, dar constă în propunerea că Statele Unite ar trebui să conducă lumea „cu”. Acesta este un fel de împărțire a responsabilității pentru conducerea lumii prin proxy-urile Statelor Unite. Multilateralismul acordă cu precizie altora responsabilitatea de a conduce lumea cu Statele Unite ca proxy-uri, ca un fel de vasali ai SUA. Există diferite țări care doresc să facă acest lucru deoarece astfelvor obține anumite priorități speciale în cadrul sistemului mondial global.

Unipolaritatea strategică include atlantismul, adică puterea maritimă în termeni geopolitici, și doctrina dominantei spectrului complet, care afirmă că, pentru a domina lumea în totalitate, Occidentul nu ar trebui să folosească doar puterea tare sau puterea militară, ci și puterea subtilă, deci cultura, tehnologia, rețeaua de servicii sociale, care ar trebui să controleze societățile din interior, nu numai din exterior. Aceasta este ideea dominării spectrului complet – dominația aerului, a cosmosului, a spațiului, a mării, a pământului și chiar în interiorul creierului uman. Acesta este un proiect de control al comportamentului uman, al psihologiei, al ființei și al minților umane, codificarea minților prin diferite metodologii.

Iată viziunea geopolitică a unipolarității, cu Statele Unite în centru. Aceasta este, de asemenea, harta geopolitică clasică a modului în care puterea marină ar trebui să controleze puterea terestră. Din mări și oceane, adică Sea Power – Statele Unite și Vestul global – ar trebui să controleze puterea terestră. Ideea este să lupți pentru Rimland, care este zona dintre Land Power și Sea Power, zona de coastă. Aceasta este viziunea clasică, care este și acum principala hartă a Pentagonului. Pentagonul înțelege lumea mai mult sau mai puțin cu această hartă. China aparține zonei de coastă, a Rimlandului, deci nu este considerată nici ca dușman radical, nici ca prieten, ci o zonă de controlat.

Aceasta este așadar unipolaritatea implicită, un fel de multilateralism, destul de diferit de unipolaritate. În multilateralism, există puterea principală, hegemonul global și doi sateliți principali – Europa și China. Europa este înscrisă și încorporată în structura latentă, implicită, iar pentru China, globaliștii au propus proiectul G2, ca să o seducă. Hillary Clinton a venit la Beijing pentru a propune acest lucru guvernului chinez. Ideea de bază este, mai mult sau mai puțin, despre cum ar fi lumea dacă prevalează unipolaritatea și multilateralismul. În celelalte spații, ar trebui să existe doar haos, nu guverne pro-americane. Nu au nevoie de guverne pro-americane pentru că sunt prea greu de gestionat și într-adevăr chiar au dezafectat guverne pro-americane în Tunisia și Egipt. Nu le mai pasă dacă ești pro-american sau anti-american. Ceea ce vor este să îi urmezi pe americani (de fapt pe globaliști) sau să mori într-un haos sângeros. Și au început acest haos sângeros în Africa de Nord, promovând revoluții culturale, sprijinind tot felul de grupări teroriste, desigur, pentru a avea motive să intervină. Prin crearea haosului în această regiune, unipolaritatea își păstrează puterea. Rusia are același destin. Dacă citim cu atenție cartea lui Zbigniew Brzezinski, „Marea tablă de șah”, el a scris că Rusia ar trebui să fie sfâșiată și balcanizată, remodelată prin conflicte între diferite grupuri etnice și religioase.

Există două tabere în Statele Unite și în Guvernul Global – unipolaritatea explicită și unipolaritatea implicită. Adică versiunea „hard” și versiunea „soft”. Acestor tabere li se mai spune „șoimii” (cei care acționează pe față) și porumbeii (cei care lucrează pe ascuns).

Unipolaritatea ideologică aduce după sine universalizarea valorilor occidentale și a ideologiei drepturilor omului. Conceptul de om în teoria drepturilor omului este de fapt plasat împotriva statului național și împotriva conceptului de cetățean. Dacă spui că ființa umană are aceleași drepturi ca și cetățeanul, distrugi cetățenia. Migrația și apărarea migranților nu sunt pur umanitare, ci ideologice. Este ideea de a distruge conceptul de cetățenie, naționalitate și stat prin subordonarea acestora față de „drepturile omului”. Acesta este unul dintre obiectivele principale ale așa-numitei mișcări pentru drepturile omului. Este ceva pur ideologic – la fel de ideologic ca marxismul sau național-socialismul. Este pură propagandă, nimic umanitar. Dacă împărtășiți valorile drepturilor omului, sunteți globaliști pe de o parte, împărtășind o ideologie la fel ca rasismul în național-socialism sau comunism sau ca poziția proletară în marxismul clasic. Drepturile omului sunt o ideologie liberală. Este o ideologie, la fel cum este apartenența la rasa ariană sau la clasele capitaliste sau proletare. Nu este ceva neutru, este un partizanat pentru globalism. Dar acest lucru nu este evident. Dacă sunteți în favoarea drepturilor omului, sunteți deja total controlat de o ideologie și poate nu v-ați dat seama.

Deconstrucția statului național este principalul obiectiv al liberalismului în disciplina Relațiilor Internaționale. Globalizarea este procesul tehnologic și economic, iar globalismul este ideologia unificării umanității sub un guvern mondial. Ele sunt apparent diferite, dar de fapt merg în aceeași direcție. Promovând aceeași tehnologie și economie, în același timp pregătiți terenul pentru integrarea politică – de la globalizare la globalism există un singur pas. Sunt două niveluri ale aceluiași proces. Ați putea promova teoria că avem nevoie de o guvernare globală pentru a evita războiul și distrugerea umanității sau o puteți pune în practică fără a vă aștepta ca toată lumea să o accepte. Deci globalismul și globalizarea sunt două lucruri diferite, dar sunt forțe convergente.

Liberalismul în relațiile internaționale este baza teoretică a acestei unipolarități, care este ea însăși o ideologie. Ideea guvernării mondiale nu este o obsesie a teoreticienilor conspirației. Face parte din manualele clasice de relații internaționale. Dacă citiți cu atenție toate manualele și orice manual despre RI, veți descoperi că liberalismul în relațiile internaționale afirmă că ar trebui să existe un guvern mondial, un sistem supranațional care să înlocuiască statele în viitor și să progreseze pentru a asigura pacea mondială. Aceasta nu este o teorie a conspirației – este pur un termen teoretic din RI, ca disciplină stabilită.

Hegemonia are semnificații diferite. În primul rând, există dimensiunea strategică. Acest cuvânt grecesc, hegemonie, înseamnă „conducere” – un hegemon este o forță conducătoare sau o putere conducătoare. Hegemonia ar putea fi înțeleasă și citită așa cum este unipolaritatea în sistemul lui Gilpin. Dacă folosim termenul hegemonie în forma sa singulară, cu un hegemon sau un singur imperiu, atunci vorbim despre unipolaritate. La singular, hegemonia reprezintă conceptul de pol dominant – adică polul occidental. Hegemonia relativă este un concept interesant al lui Mearschmeier, un specialist american în relații internaționale, care încearcă să ofere un fel de abordare relativă a hegemoniei. Potrivit lui Mearschmeier, nu există o lege clară sau abstractă care să indice dacă ar trebui să avem una sau mai multe hegemonii. Este o chestiune deschisă: să considerăm hegemonia ca pe un fenomen existent, fără a prezice că vor exista doar unul, doi, trei sau patru hegemoni.

În cazul viziunii globaliste, hegemonia capătă o dimensiune pur ideologică. Nu este conducerea prin dominația militară și strategică, ci este conducerea ideologică și culturală, o dominație a valorilor și tiparelor culturale. Prin urmare, a fi sub hegemonie înseamnă să respectați reguli care nu sunt stabilite de dvs. Aceste reguli sunt numite „universale”, deoarece Occidentul a fost capabil să le impună tuturor celorlalți sub acoperirea că ar face parte dintr-un parcurs firesc al evoluției societății.

Versiunea neoconservatoare este același lucru cu unipolaritatea. Este hegemonia strategică, deschisă, explicită a Imperiului american. Sau există viziunea lui Trump pentru noua ordine liberală, care este puțin mai puțin definită și nu atât de științifică. Însă Trump spune „Să facem America din nou măreață”. Ce vrea să spună – nimeni nu știe. El este împotriva versiunii globaliste, pe care o critică. Versiunea sa nu este atât de neoconservatore, deoarece a fost criticat în timpul campaniei sale electorale de către neoconi. Aceasta este o hegemonie destul de „rară”, care ar putea să nu fie deloc hegemonie. Trump folosește câteva concepte fără o semnificație clară. Acest lucru este important, deoarece ar putea servi ca un fel de tranziție de la ordinea hegemonică la ordinea postegemonică.

Principala întrebare a hegemoniei este dacă există o hegemonie sau mai multe hegemonii. Aceeași întrebare este dacă există o civilizație sau mai multe civilizații, la plural. Aceasta schimbă totul – indiferent dacă ești dușman sau prieten, negru sau alb, bătrân sau tânăr. Dacă există doar o civilizație, nu poate exista decât o singură ideologie, dar dacă există civilizații, există ideologii și viziuni ale lumii complet diferite, chiar opuse.

În mentalitatea occidentală, există o ierarhie implicită cu privire la diferitele tipuri de societăți – fie în mod istoric, fie în relațiile internaționale. Există o ierarhie în relațiile internaționale și în sens cultural. Toate tipurile de societăți sunt împărțite în mod clar (de către Occident) în trei categorii: Civilizația, care este Vestul, Barbaritatea, care este Răsăritul și Sălbăticia, care este Sudul. Civilizația este „bună” și „ordinea perfectă”; Barbaritatea nu este atât de bună și doar semi- sau cvasi-ordonată; în timp ce sălbăticia nu este deloc o „ordine”. Înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de național-socialismul rasist, Occidentul a folosit metafore ale pielii [culoarea] pentru a explica această ierarhie. Civilizația era „albă”, barbaritatea „galbenă”, iar sălbăticia era „neagră”. Aceasta a fost o atitudine rasistă normativă. Dar după sfârșitul celui de-al Treilea Reich, a fost imposibil să mai folosim această abordare rasistă și toată lumea a devenit „internaționalistă”. Această marcă rasistă a fost abolită și „uitată”. Dar sensul ierarhiei este același, doar că este exprimat în alți termeni. De exemplu, există Occidentul dezvoltat tehnologic cu drepturile omului, liberalism, individualism și securitate socială. Acesta este un fel de lege, normă care acum nu mai poate fi contestată. Există cea mai dezvoltată societate care este societatea civilizată occidental. Dar există și o a doua lume, cea a țărilor BRICS care încearcă să țină pasul cu Occidentul pentru a avea aceleași standarde, dar este încă în „întârziere”. Și există apoi lumea a treia, care nu poate intra în categoria „civilizație”. Chiar și fără rasism biologic, avem același concept de rasism în această distincție, deoarece există o singură civilizație, un singur exemplu, o singură normă – Occidentul. Corupția, totalitarismul și autoritarismul sunt rezervate Restului care este sub Occident sau „Occidentul de mâna a doua”, cum ar fi Rusia și China. În doctrina lui Wallerstein, există nucleul, nordul bogat, semi-periferia și periferia. Constatăm această ierarhie peste tot. Astăzi este exprimată fără „rasism”, dar rasismul este încorporat în această atitudine.

Dacă luăm în considerare acest concept cu atenție, putem deconstrui toate discursurile din Relațiile Internaționale așa cum sunt ele formulate în Occident. Cartea lui John Hobson despre concepția eurocentrică a relațiilor internaționale explică acest lucru perfect.

Însăși ideea de mai multe hegemonii și civilizații se bazează pe faptul că există mai multe civilizații, nu numai cea occidentală. În realitate alte civilizații nu sunt nici barbare, nici sălbatice, ci doar de diferite tipuri. Însă dacă admitem că nu avem de-a face cu barbaria sau „sub-civilizația”, Occidentul își pierde sensul său universal, normativ. Occidentul însuși se reduce la doar una dintre diferitele civilizații posibile. Această ierarhie este distrusă, deconstruită, deoarece nu există o măsură universală comună a ceea ce înseamnă să fii mai mult sau mai puțin dezvoltat, civilizat. Depinde de criterii. Dacă vă gândiți să trăiți în pădure cu animalele și fără dispozitive tehnologice, este alegerea sau destinul dvs., aveți toate drepturile de a face acest lucru și nu vă vom învăța cum să vă comportați – aceasta ar fi o atitudine foarte umanistă.

Tot acest sistem, sistemul colonial occidental de hegemonie și unipolaritate, ar exploda imediat, deoarece ar pierde teren în relațiile internaționale – apare decolonizarea totală a lumii – dacă acceptăm ideea mai multor civilizații. Nu ar putea exista nicio ierarhie între civilizații – toate civilizațiile sunt egale, nu în sensul de a fi asemănătoare, ci prin aceea că diferențele lor nu pot fi introduse într-o taxonomie ierarhică. Trebuie să le acceptăm ca existente nu numai în spații diferite, ci și în timpuri, ontologii și antropologii diferite. Nu putem judeca o civilizație după criterii luate de la o alta.

De exemplu, în cazul dumneavoastră, chinezii ar putea considera că unele norme din creștinism, din societatea liberală sau din triburile africane ar fi dezgustătoare sau inacceptabile. Le veți trata din punctul de vedere al mentalității chineze. La fel și pentru ei: ar putea găsi ceva complet inacceptabil în civilizația voastră sau în a noastră. Dar nimeni nu poate spune „te înșeli, doar noi avem dreptate”. Nu există criterii unice, universale. Trebuie să acceptăm această diversitate într-un mod pozitiv. Să fie așa cum este. Aceasta înseamnă o revoluție epistemologică absolută împotriva universalismului occidental. Exact asta cere decolonizarea.

Antonio Gramsci a folosit termenul hegemonie într-un sens ideologic. Cum ar putea un marxist, presupus a fi un materialist care explică totul în termeni de relații economice, să ajungă la o înțelegere ideologică a hegemoniei și a capitalismului ca hegemonie? Gramsci a propus o viziune foarte interesantă, care este foarte importantă pentru chinezi. Economia este la bază, în timp ce politica se află pe vârf, deoarece, potrivit lui Marx, economia este esențială pentru politică, aaceasta este doar expresia economiei. Dar când Gramsci a analizat experiența sovietică și leninismul, a ajuns la concluzia că în Imperiul Rus nu exista o clasă proletară. Țara noastră, Rusia, la începutul secolului al XX-lea, nu era industrializată și nu exista o clasă proletară. Deci, o revoluție din punct de vedere marxist era imposibilă. Marx și Engels au afirmat exact același lucru pentru Rusia și pentru Est – înainte de capitalizarea lor deplină, inclusiv prin experiența lor colonială, față de care Marx a fost foarte pozitiv și chiar în favoarea colonizării, deoarece a adus capitalismul în societățile precapitaliste și a pregătit viitoarea revoluție proletară. Dar ce a fost leninismul? Cum a fost posibilă o revoluție proletară fără o clasă proletară?

Gramsci a explicat prin teoria sa că uneori voința unui grup politic poate depăși procesele economice. În unele situații, voința politică poate înlocui baza economică și poate prelua economia – reușind să satisfacă toate condițiile marxismului – cu scopul real de a crea în mod artificial o clasă proletară ridicată din țărani. Cealaltă cale a fost teoria lui Mao, care a recunoscut – contrar teoriei lui Marx – țărănimea ca o clasă revoluționară. A fost o teorie mult mai onestă și mai sinceră în cazul lui Mao, și mai puțin sinceră în cazul lui Lenin, iar Gramsci a înțeles acest lucru foarte bine. Gramsci a dezvoltat această idee și mai departe și a afirmat că uneori cultura este mai importantă decât politica. Puteți fi activ în cultură fără a fi legat de un partid comunist politic, proletar și fără nicio legătură cu politica sau economia, puteți crea un fel de pact istoric. Intelectualii pot încheia un pact cu capitalul și pot servi capitalul fără a face parte din clasa burgheză. Poți servi capitalul cu mintea ta. Sau, chiar fiind bogat, prosper și făcând parte din acest sistem burghez, poți alege să susții clasa muncitoare și lupta împotriva capitalismului. Astfel, cultura are aceeași autonomie față de politică așa cum are politica față de economie. Acesta este poate cazul Chinei: folosiți politicile capitaliste, dar pentru a vă promova societatea și idealurile.

Hegemonia în teoria lui Gramsci înseamnă că Occidentul și capitalismul global încearcă să folosească nu numai economia și piețele (care au ca expresie politică democrația și parlamentarismul), ci și cultura. Tocmai acei intelectuali care fac pactul istoric cu capitalul sunt cei mai răi. Gramsci scoate în evidență că hegemonia este în primul rând un fenomen cultural. Aceasta înseamnă că nu este doar o ideologie politică, ci un fel de decizie metafizică. Puteți fi în favoarea capitalismului ca sistem, ca principiu metafizic al eliberării totale a individului de orice fel de identitate colectivă sau puteți alege fidelitatea față de clasa muncitoare, țară, societate, identitate. Depinde de voi. Nimic nu poate obliga o ființă umană să slujească intereselor politice sau economice. Intelectualul, care poate fi echivalat cu întreaga societate, deoarece, potrivit lui Gramsci, toată lumea este măcar un pic intelectuală, reprezintă integritatea societății umane ca gânditori profesioniști. Dar un intelectual nu poate gândi în afara principalelor alegeri metafizice dintre capital și clasa muncitoare.

Deci, hegemonia este în primul rând un principiu metafizic al ideii de dominație explicită sau implicită, ascunsă. Ai putea fi de partea hegemoniei în timp ce trăiești într-o societate socialistă, sau în timp ce ești sărac sau membru al unui partid comunist. A alege hegemonia este o orientare interioară. Hegemonia pătrunde în societate nu numai cu structuri politice și economice, ci și în minte și inimă. Este un virus metafizic. Hegemonia este un liberalism metafizic, sub care lucrezi doar în favoarea sa.

Acum ajungem în cele din urmă la multipolaritate. Pentru a clarifica ce este multipolaritatea, trebuie să stabilim unele opoziții. Multipolaritatea este împotriva unipolarității. Multipolaritatea este împotriva globalismului. Multipolaritatea este împotriva multilateralismului. Multipolaritatea este împotriva hegemoniei la singular. Multipolaritatea este împotriva hegemoniei pe trei niveluri – în primul rând strategică, adică împotriva dominației militare americane a lumii cu baze militare americane peste tot în lume, cu excepția solului american. America pentru americani – poate asta a vrut să spună Trump. „Yankee, du-te acasă!”. Multipolaritatea este împotriva hegemoniei ideologice ca globalizarea, liberalismul, drepturile omului. Multipolaritatea este împotriva hegemoniei în conceptul lui Gramsci ca un pact metafizic, istoric, făcut de intelectuali organici. Ultima definiție este că multipolaritatea este pluriversală – acesta este un concept introdus de Carl Schmitt. În universalism, există un concept unic de norme și valori. „Pluriversal” înseamnă libera circulație în direcții diferite, fără o singură măsură, pentru tot felul de societăți.

Multipolaritatea în geopolitică se ocupă de conceptele lui Carl Schmitt despre „spațiile mari”, în germană Grossraum, și tocmai aici ajungem la conceptul de „pol” în multipolaritate. Cum definim un pol? Un pol este un „spațiu mare” de civilizație. Un pol nu este doar strategic sau politic; este legată de o civilizație ca și cultură sau tip special de societate cu valori speciale. În același timp, nu este doar o cultură, ci și un spațiu strategic. Astfel, în conceptul de pol, avem ambele sensuri: putere și idee. Nivelurile ideologic-culturale și forța militară sunt înscrise în pol ca spațiu, ca geografie politică și ca geografie culturală în același timp.

Aici putem vedea o hartă foarte aproximativă a diferitelor spații mari care ar trebui, sau ar putea fi, poli ai ordinii mondiale multipolare. Unii dintre ei sunt deja poli – cum ar fi Statele Unite ale Americii. Marele spațiu european ar putea fi, și are multe posibilități de a devein, un pol independent; China este cu siguranță principalul pretendent pentru un pol independent; iar Rusia lui Putin încearcă să fie un pol acționând independent de ceilalți. Acest lucru este suficient de clar în suveranitatea rusă recâștigată pe vremea lui Putin. Și există, de exemplu, marele spațiu indian. Din punct de vedere economic și demografic, India are posibilitatea de a deveni un astfel de pol. America Latină gândește în aceiași termeni. Lumea islamică încearcă, cel puțin la nivel teoretic, să devină și un pol. Africa este mai puțin dezvoltată, iar spațiul mare din Pacific este mai puțin dezvoltat. Acest lucru nu înseamnă „dezvoltat” în sensul culturii civilizației – ei au propriile lor mari civilizații, dar ca pol, la nivelul puterii, ar putea deveni poli în viitor doar în sistemul multipolar. Aceasta este harta ordinii mondiale multipolare. Am arătat deja hărțile globaliștilor, Pentagonului și CFR-ului (Council of Foreign Relations – think tank din SUA). Aceasta este harta rusă a multipolarității.

Dar ceea ce este important la nivel practic este ceea ce avem acum sau ce vom avea mâine, și acesta este un fel de aspirație către multipolaritate. Putem vedea trei poli acceptați mai mult sau mai puțin în versiunea multilateralistă, globalistă – zona americană, zona europeană și zona chineză. Dar, după cum am văzut, abordarea multilateralistă este unipolaritatea ascunsă, care consideră că ar trebui să existe haos peste tot în afara acestor trei zone principale.

Majoritatea experților și analiștilor occidentali sunt total părtinitori, deoarece știința Relațiilor Internaționale în sine este total părtinitoare, eurocentrică. Înainte de a fi acceptat în societatea academică, trebuie să încheiați pactul cu capitalismul. Încearcă să folosească și conceptul Gramscian și în acest sens nu permit accesul persoanelor care nu împărtășesc viziunea lor centrată pe occident. Un canadian-evreu, Michael Millerman, a scris o teză filozofică despre ideile mele și a fost amenințat cu faptul că va fi dat afară din câmpul academic și din universitățile occidentale pentru că a tratat ideile mele într-un mod neutru și nu acuzator. De fapt el a făcut o analiză filosofică (mai mult sau mai puțin) echilibrată și neutră, dar a fost amenințat de societatea academică despre faptul că va fi dat afară. Pentru că, iată, dacă sunteți în tabăra occidentală, trebuie doar să criticați și să demonizați adversarul – aceasta este regula uzuală.

În analiza politică generală, nu există nici o recunoaștere a acestui al patrulea pol al Eurasiei, absent în toate descrierile viitoare ale realității. Există diferite versiuni despre soarta Europei, despre cum va fi China, dacă China va deveni inamicul principal al Statelor Unite… Există multe detalii care diferă și puncte de vedere diverse, care sunt acceptate, dar când se apropie de Eurasia și de Rusia, apare o decizie univocă a tuturor teoreticienilor că nu va exista „nici Rusia” și „nici un al patrulea pol”. Pentru că dacă ar exista acest al patrulea pol astăzi, atunci fiecare situație din ordinea mondială s-ar schimba, nu ar mai fi deloc o ordine mondială unipolară. Deoarece Rusia a rămas mare chiar și după ce și-a pierdut jumătate din teritoriu și din populație, după prăbușirea Uniunii Sovietice. Cu noi ca pol, se câștigă semnificația Chinei, semnificația Europei și avem posibilitatea ca toate celelalte țări și civilizații să se afirme ca poli independenți. Acesta este un punct crucial. Rusia, încă o dată în istorie, se află la locul potrivit și la momentul potrivit. Aceasta este problema cheie pentru multipolaritate.

Dacă am accepta că nu ar mai exista Rusia, ci doar un teritoriu balcanizat, haotic, așa cum se întâmpla mai mult sau mai puțin pe vremea lui Elțin, atunci am avea unipolaritate, hegemonie, globalizare. China și Europa ar fi proxy-uri ale Occidentului în viziunea lumii multilaterale. Cu al patrulea pol, am avea însă o situație complet diferită. Trebuie spus că acest al patrulea pol nu amenință să devină „universal”. Noi nu putem domina prin hegemonie asupra Chinei sau asupra Europei, pur și simplu nu putem, nu avem acum nici măcar o ideologie de acest gen în Rusia. Slăbiciunea noastră ar putea fi folosită în favoarea noastră, pentru că acum suntem într-o situație în care putem salva Rusia doar salvându-i, ajutându-i pe alții – mă refer la Europa și China – de dominația occidentală. Fără aceasta, nu putem fi siguri de viitorul nostru. Aceasta este o viziune pur pragmatică.

Cu acest al patrulea pol, avem o multipolaritate reală, plus oportunitatea pentru independența Americii Latine, plus o posibilă independență pentru lumea islamică, o posibilă independență pentru lumea africană, India… Toată lumea ar dobândi șansa de a se transforma într-un pol independent și de a-și apăra propria civilizație. De această dată, Rusia nu propune nici colonialismul, ca în vremurile țariste, nici o anumită ideologie. Vrem doar să ne apărăm ca o civilizație diferită atât față de est, cât și față de vest. În conceptul de multipolaritate, Rusia nu este o țară sau o țară occidentală, ci este o civilizație independentă care este parțial occidentală, parțial orientală, dar nici estică și nici occidentală, ci o anumită civilizație particulară rusă.

Acceptarea acestui al patrulea pol schimbă întreaga imagine. Acum avem multipolaritate. Începând cu acești patru poli, putem merge mai departe și putem propune un rol special Indiei, lumii islamice și Americii Latine, așa cum este mai mult sau mai puțin reprezentată în BRICS (prin Brazilia).

Aici putem vedea diferența dintre hărțile multipolare și cele multilaterale. Sunt abordări complet diferite. Eu numesc această lume „mai mult decât tri-polară” sau lumea 4+, este o linie de separare precisă între două ordini mondiale care pot fi stabilite pentru viitor. Acum suntem într-o tranziție. Suntem la punctul de bifurcație, putem merge în ambele sensuri. Nimic nu este garantat. Trăim în sfârșitul unipolarității, dar nu am creat încă o ordine mondială multipolară. Acest proces este deschis. Am putea avea succes sau nu. Suntem aici tocmai la bifurcație.

Această stare de lucruri este mai mult sau mai puțin conștient înțeleasă de unele grupuri academice din lume. Putem numi asta „teoria lumii multipolare”. Cartea mea publicată în Rusia, „Teoria lumii multipolare” (care a fost tradusă în franceză, este în curs de publicare în engleză, a fost tradusă în portugheză, spaniolă și alte limbi) prezintă această teorie și încearcă să pună împreună toate aceste elemente pe care le-am explicat aici. Eurasianismul este dezvoltat de grupul nostru ca o filozofie politică ce insistă asupra faptului că Rusia nu este o țară, ci o civilizație și face parte din multipolaritate. „A patra teorie politică” este o altă teorie dezvoltată de noi în Rusia împreună cu grupurile intelectuale franceze și italiene, care invită la depășirea ideologiilor politice clasice occidentale – liberalismul, comunismul și fascismul. A patra teorie politică invită să trecem dincolo de liberalism către anti-liberalism, dar nu să fim comuniști, fasciști sau naționaliști. Este în afara acestor ideologii pentru că A Patra Teorie Politică nu recunoaște universalismul occidentului modern. Pentru noi, este o invitație la provincializarea Occidentului, pentru a arăta că este doar o provincie a lumii, nu centrul. Există multe centre și provincii în multipolaritate. A Patra Teorie Politică este expresia politică a multipolarității.

În China, profesorul Zhao Tingyang, cu conceptul său de Tianxia Tixi, dezvoltă conceptul unui model special chinez nu numai ca dominație pură prin forța dură, badao, ci ca wangdao, sau conceptul de hegemonie morală și etică. Acest concept de wangdao descrie nu doar China ca stat, ci și în contextul influenței care vine din partea altor țări, care influențează China nu neapărat într-un mod direct, hegemonic, precum în badao. Aceasta este o abordare realmente multipolară în rândul cărturarilor chinezi. Yan Xuetong este un theoretician de tip realist în relațiile internaționale, dar apărarea identității chineze pe care o prezintă el poate fi privită ca parte a multipolarității. În același timp, el contestă conceptul de „pol” și preferă să vorbească despre „unități”. Celebrul dvs. Zhang Weiwei oferă o apărare foarte importantă a particularității modului de dezvoltare chinez. Este tot o apărare a identității chineze. Există, de asemenea, Qin Yaqing, care aplică în cadrul disciplinei Relațiilor Internaționale o conceptualizare a diferitelor interacțiuni, cauzale și ordonate, care formează un fel de „joc”, bazat pe diferiți factori, interacțiuni care pot fi correlate cu sistemul de divinație tradițional chinez.

În Europa, există școala „New Right”. Noua dreaptă europeană este anti-liberală și anti-capitalistă și include și tradiționaliști. Nu „noua dreaptă” clasică, americană sau britanică. Aceea este liberală. Alain de Benoist este principalul filosof al acestei școli noi. Ei au dezvoltat o viziune multipolară în care Europa caută să fie un pol independent – complet independent de Statele Unite ale Americii și foarte prietenos cu Rusia. Ei promovează acest lucru într-un mod teoretic utilizând conceptul de „Pluriversum”, deoarece sunt adepții lui Carl Schmitt. Sunt un grup foarte influent și interesant de gânditori.

În America Latină, există diferite școli multipolare, de exemplu teoria „nesubordonării fundamentale” promovată de Marcelo Gullo Omodeo în Argentina. Există „meridianismul” lui Andre Martin în Brazilia, preocupat de Sudul Global, care este foarte apropiat de viziunea eurasiatică. Există, de asemenea, Norberto Ceresole, care a fost un peronist de stânga și foarte influent asupra lui Hugo Chavez. A fost ideologul principal al lui Chavez și un partizan pentru unificarea spațiului latino-american.

Ceea ce este interesant aici este că apar teorii ale multipolarității exact în locul în care sunt posibili polii. Putem vedea acest lucru în Rusia, care încearcă să dezvolte multipolaritatea și să se afirme ca un pol; în China care vrea să fie din ce în ce mai independentă de hegemonia occidental; în Europa, care încearcă să conteste atlantismul, unipolaritatea și dominația americană sau în America Latină. Ceea ce este ciudat este că ne lipsește un concept islamic al unei lumi multipolare. Avem doar o caricatură în versiunea salafită a califatului care ar trebui, zic ei, să fie global. Dar este o perspectivă imposibilă, dar și neexplorată teoretic. Dar o afirmare a identității islamice și acceptarea realităților alternative ale lumii lipsesc – nu știu de ce. Lucrările mele au fost traduse în turcă, persană și arabă. Există un interes imens, dar nu cunosc construcții teoretice serioase care să apere independența civilizației islamice. Toată lumea din Islam este în favoarea acestui lucru, dar nu vorbesc despre starea de spirit din lumea islamică, ci despre construcțiile teoretice. Aceeași situație este în cazul Indiei. India se pretinde a fi un hegemon foarte puternic în Asia de Sud, dar nu există texte teoretice de filosofie politică modern în acest sens. India este o civilizație foarte profundă, dezvoltată metafizic, dar nu prezintă semne de multipolaritate teoretică.

Deci, teoria lumii multipolare, abordarea multipolară, aduce o provocare eurocentrismului, modernității, universalismului și hegemoniei. Se bazează pe prezumția unei multitudini de civilizații și refuză o ierarhizare a acestora. Abordarea multipolară se bazează pe pluralismul antropologic și pe o evaluare pozitivă a diversității și pe o nouă lectură a conceptului de „Altul”. Celălalt nu este același sau „mai mult sau mai puțin același”. Este complet necunoscut Occidentului, pentru care Celălalt este „mai rău”. Atitudinea colonială rasistă tradițională, sau atitudinea liberală actuală privesc în același mod conceptul de „Celălalt”. Occidentului îi lipsește o altă definiție a „Celuilalt”. E același lucru fie că globaliștii spun că Celălalt este exact același cu noi înșine doar că pe un nivel inferior; fie că rasiștii, coloniștii și naționaliștii spun că sunt mai buni decât Celălalt. Nicăieri aici nu există cu adevărat esența Celuilalt, deoarece ambele abordări sunt complet obsedate de propria importanță într-o atitudine hiper-egoistă. L-au pus pe Celălalt doar ca pe cel mai rău sau oarecum la fel, dar unde este cu adevărat Celălalt? Sensul real al „Celuilalt” este pierdut.

Teoria multipolarității este un proiect anti-eurocentric pentru re-provincializarea Europei, o revenire la viziunea precolumbiană. Dacă privim viziunea precolumbiană, descoperim imediat că a existat o ordine mondială perfectă din punct de vedere civilizațional, fără colonialism sau dominație occidentală. Au existat imperii tradiționale – Imperiul Iranian, Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Imperiul Chinez, Imperiul Arab. Toată lumea se afla în locul perfect din punct de vedere civilizațional, dar Modernitatea occidentală a impus colonialismul și hegemonia pe planetă. Separarea dintre America și Europa, care face acum din nou parte din lumea multipolară, este în sine un fel de întoarcere la timpul precolombian. Acum, în prezent, în Siria, imperiile antice au reapărut – vedem Iranul în creștere, Turcia în creștere și putem vedea Rusia și China. Acesta este un semn al revenirii în lumea precolumbiană.

Teoria lumii multipolare este anti-modernă, deoarece modernitatea este occidentală. Am putea spune că propunem o modernitate alternativă sau alter-modernitate, dar nu suntem de acord că modernitatea este un destin. Modernitatea a fost o alegere a unei părți a societății și civilizației occidentale care a dus la catastrofă. Poate că a fost calea destinului istoric al Occidentului, dar nu a fost destinul nostru. Modernitatea este un concept occidental. Teoria lumii multipolare respinge principiile Iluminismului. Iluminismul este opțional. Aici vă propun să-l citiți pe autorul francez René Guénon, un catolic de origine franceză, un filosof care s-a convertit la Islam în Cairo și și-a petrecut restul vieții acolo, intrând într-un ordin sufit. Este cel mai mare autor conservator, fondatorul școlii tradiționaliste, cu o critică radicală a modernității și a universalismului occidental. Îl recomand și pe Julius Evola.

În concluzie, teoria lumii multipolare este împotriva hegemoniei. Teoria lumii multipolare consideră că principalul actor nu este statul, ci civilizația. Relațiile dintre civilizații sunt considerate mai mult sau mai puțin într-o perspectivă realistă, dar diferența dintre realism și teoria multipolară constă în următorul aspect principal: teoria lumii multipolare se ocupă de civilizații și de spațiile mari, nu de state, ca în realismul clasic. Dar afirmă suveranitatea. În teoria lumii multipolare, există o trecere de la suveranitatea statului la suveranitatea civilizației, după care putem aplica realismul asupra diferiților subiecți. Polul este un spațiu mare plus o civilizație.

Geopolitica multipolarității implică și o altă schimbare în înțelegerea geopoliticii. Geopolitica clasică gândește în termeni de putere maritimă (reprezentată de Occident) și putere terestră (reprezentată de Heartland, Rusia). Acum, puterea maritimă, în geopolitica multipolarității, înseamnă unipolaritate, hegemonie și globalism, dar puterea terestră nu mai este doar Heartland. Puterea terestră este toate sistemele de poli, cu excepția Statelor Unite. Toată lumea este Heartland într-un sens simbolic. Aceasta nu este o geopolitică bipolară, ci o geopolitică multipolară care echivalează Puterea Terestră cu civilizațiile tradiționale. Pământul, în interpretarea lui Carl Schmitt, este în primul rând tradiție, rădăcini, spațiu fix care este spațiul de viață civilizațional. Aceasta este o schimbare foarte importantă în conceptul de putere terestră în versiunea multipolară a geopoliticii. Puterea martitimă este acum Globalismul trans-național, ideologia și organizațiile oculte care urmăresc cu disperare instituirea Noii Ordini Mondiale totalitare, hegemonice.

Aici putem vedea civilizații care corespund mai mult sau mai puțin spațiilor mari și analizei strategice. Eurasianismul și A Patra Teorie Politică fac parte din aceasta.

Dughin despre Multipolaritate, Unipolaritate și Hegemonie

//////////////////////////////////////////

Lumea bipolară a creat două modele globale aflate în confruntare permanentă

Prof. univ. dr. Corvin Lupu 

În cadrul unui interviu televizat difuzat în data de 22 iulie 2025, profesorul universitar doctor Corvin Lupu a oferit o sinteză deosebit de importantă și revelatoare cu privire la cauzele de fond ale confruntărilor majore ce au loc în prezent pe plan internațional. Fiind minuțios documentate, pe baza unor studii și cercetări ce au durat mai mult de 40 de ani, aceste informații se constituie în adevărate repere esențiale de înțelegere a fundamentelor reale a relațiilor internaționale. În condițiile în care astăzi istoria ne este în cea mai mare parte cenzurată și măsluită, iar știrile sau dezbaterile din mass-media sunt orientate mai degrabă spre dez-informarea și manipularea opiniei publice, recomandăm lecturarea cu atenție a transcrierii de mai jos a interviului oferit de profesorul Corvin Lupu

Calistrat Atudorei: Domnule profesor, în ciuda numeroaselor emisiuni făcute de noi în ultimii ani, a articolelor și interviurilor pe care ni le-ați acordat dumneavoastră și alți specialiști, am constatat că o mare parte a opiniei publice, care nu are studii de specialitate, nu a înțeles, sau nu a înțeles corect, evoluțiile internaționale care au condus la situația actuală extrem de tensionată și marcată de războiul dintre 40 de state globaliste occidentale și Federația Rusă. V-aș ruga să reamintiți cititorilor cum s-a ajuns la o bipolaritate a Lumii în care conflictul să nu mai poată fi gestionat și să asistăm la un război în care sunt implicate în diverse moduri aproape 50 de țări?

Corvin Lupu: Da, toate evenimentele și fenomenele politice care se întâmplă astăzi își au originea la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, când puterile învingătoare au configurat un sistem al relațiilor internaționale pe care să-l controleze autoritar pe termen lung și foarte lung. Pentru aceasta au încheiat tratate solide, cuprinzând și anexe secrete cu prevederi restrictive, menite să consolideze dominația mondială a marilor puteri semnatare, prevederi îndreptate împotriva intereselor altor state, cu deosebire împotriva statelor învinse în război.

În cei șase ani de război mondial, s-a dezvoltat o uriașă industrie militară. În SUA această industrie a fost în majoritate creația și proprietatea sistemului bancar care a finanțat producția de arme cumpărate de guvern. La încheierea bruscă a războiului, în urma bombardamentelor atomice din Japonia, au rămas stocuri mari de arme, constituite pe Insula Okinawa, pregătite pentru a fi folosite la cucerirea Japoniei pe cale terestră, metru cu metru, casă de casă. N-a mai fost nevoie de ele și aceste stocuri au fost folosite pentru a cataliza alte conflicte viitoare, programate de planificatorii de pe Wall Street. Astfel, jumătate din depozitele de arme și proiectile au fost donate conducătorului anticomunist al coreenilor, Syngman Rhee, ca să lupte împotriva coreenilor comuniști conduși de Kim Ir Sen și conducătorului vietnamezilor, Ho Și Min, care lupta împotriva dominației coloniale a Franței, încurajat de SUA, care submina dominația colonială a vest-europenilor. Coloniile erau controlate strict de metropole și americanilor, mai ales evreilor americani, nu le convenea îngrădirea accesului la resursele din colonii. În 1949, după victoria comuniștilor în China, Ho Și Min a adoptat și el linia comunistă, sub oblăduirea Uniunii Sovietice. Astfel, pe lângă conflictul istoric vietnamezo-francez, s-a adăugat conflictul ideologic între comuniștii din nord și susținătorii regimului capitalist din sudul Vietnamului, care a condus la război civil. În acest fel s-au asigurat conflicte adânci și pe termen lung.

Planificatorii sistemului bancar american au intuit imediat pericolul de a pierde uriașele venituri pe care le obținuseră din industria militară în timpul războiului. Pentru bancheri, pacea ar fi urmat să aducă împuținarea drastică a profiturilor, dacă nu s-ar fi proiectat alte conflicte care să ducă la un mare consum de armament, proiectile și tehnică militară. Dacă s-ar fi impus o pace generalizată, guvernul SUA și Congresul SUA ar fi urmat să dirijeze majoritatea veniturilor statului în alte direcții, sociale, culturale, de infrastructură, în ridicarea nivelului de trai etc., direcții de finanțare care nu le aduceau lor profit, ci poporului american. Agenda bancherilor era una cu totul diferită de aspirațiile majorității poporului american și de cele ale politicienilor care nu le erau aserviți și care doreau să slujească țara și poporul american, nu pe bancheri. Pentru a-și promova interesele, bancherii de pe Wall Street, „întâmplător” toți de etnie evreiască, au sprijinit promovarea în politică și în mediul militaro-informativ a unor oameni care să le promoveze interesele, în afara liniei politice oficiale a statului american și adeseori împotriva intereselor statului și poporului american. Mai târziu acest sistem s-a numit „statul paralel”.

Pentru ca industria militară să poată rămâne în funcțiune cu același nivel al producției ca în vremea războiului, planificatorii au conceput o lume bipolară bazată pe confruntarea ideologică între comunism și capitalism, cele două regimuri diferite, din cele două principale mari puteri ale Lumii și pe o aparentă confruntare între SUA și URSS, supraputerile care au fost astfel angajate într-o teribilă cursă a înarmărilor și a cuceririi Spațiului Cosmic, pentru că cine stăpânește Cerul, stăpânește și Pământul.

Amândouă regimurile politice erau creația bancherilor de pe Wall Street. Din acest punct de vedere, erau regimuri-surori  după mama care le-a născut. Confruntarea indusă era menită nu numai să permanentizeze nevoia de înarmare, care interesa profitul bancherilor, ci și să ofere motive de control intern asupra populației și de represiune împotriva adversarilor regimului capitalist, ceea ce ușura misiunea guvernului de a stăpâni țara. În același mod era folosită confruntarea cu capitalismul și în Uniunea Sovietică.

Prin tratatele încheiate la sfârșitul războiului mondial s-au creat cele două sfere de influență, care catalizau confruntarea lumii devenită bipolară. Fiecare supraputere și-a impus regulile asupra tuturor supușilor. Fiecare supraputere se considera pe sine ca promovând unicul regim politic democratic și acceptabil. În realitate, nici unul din regimuri nu a fost democratic și nici astăzi nu există democrație decât în teorie. Acordarea unor drepturi și libertăți cetățenești nu înseamnă democrație, iar alegerile au fost și sunt astfel controlate încât să nu poată conduce la schimbarea regimului politic, doar a persoanelor care să conducă același regim și să promoveze aceleași interese, ale acelorași grupuri de interese.

Supunerea statelor din cele două sfere de influență față de marile puteri dominante a condus la promovarea globalismului în Lumea occidentală și a internaționalismului proletar, în sfera sovietică de influență, acesta din urmă fiind tot o formă de globalism. Lumea bipolară a creat două modele globale aflate în confruntare permanentă.

Până în 1917, în Rusia, cea mai bogată țară din Lume, s-a restricționat accesul evreilor la putere politică și financiară. Regimul comunist a fost introdus în Rusia de către bancherii evrei din New York, care doreau acces la resursele Rusiei, prin finanțare masivă și prin influențarea împăratului german Wilhelm al II-lea să-i finanțeze și să-i înarmeze pe bolșevici. Fratele bancherului Paul Moritz Warburg, pe nume Max Warburg, era consilier al împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul Primului Război Mondial. El a propus împăratului proiectul de scoatere a Rusiei din războiul împotriva Germaniei, prin sprijinirea de către Germania a loviturii bolșevice de stat, cu condiția pusă lui Lenin de a scoate Rusia din război, de a restitui ajutorul oferit și de a ceda Germaniei teritorii. Bolșevicii au fost de acord și și-au respectat înțelegerile cu germanii.

Evreii care au condus Rusia Sovietică s-au înconjurat de alte minorități naționale pentru a-i putea domina pe ruși și a-i exploata în folosul lor. Etnia rusă a fost la început adversară a bolșevismului. Multe milioane de etnici ruși, cu deosebire intelectualitatea și elitele etniei au fost deportate în gulag-ul rusesc. După șapte decenii de regim comunist, cu sprijin iudeo-american, la conducerea URSS a ajuns Mihail Gorbaciov, care a promovat măsuri care aveau să falimenteze total regimul politic sovietic, aflat deja în criză. În paralel, naționaliștii etnici ruși luptau pentru eliberarea Rusiei de sub controlul suprastructurii controlată majoritar de minoritățile naționale. În decembrie 1991, în urma luptelor între trei facțiuni politice din URSS, respectiv conservatorii comuniști (conduși de Ghenadi Ianaev), reformiștii perestroikiști (conduși de Mihail Gorbaciov) și naționaliștii ruși (conduși de Boris Elțîn), colosul sovietic s-a dezmembrat în 15 republici, care s-au eliberat astfel de suprastructura internaționalist proletară/globalist-comunistă a Uniunii Sovietice. Bancherimea americană spera ca cele 15 noi state independente desprinse din fosta URSS să se globalizeze în jurul puterii americane, ceea ce, timp de un deceniu și jumătate a părut că s-ar profila.

Moștenitoarea fostei URSS în dreptul internațional a tuturor tratatelor încheiate de defuncta URSS, tratate care au rămas în vigoare, a devenit Federația Rusă. Conducerea Federației Ruse a decis schimbarea regimului politic, Partidul Comunist fiind trecut în opoziție și influența sa a fost continuu redusă.

Conducerea de la Kremlin a renunțat la ideologia comunistă, adoptând regimul politic capitalist de sorginte occidentală. Criza economico-financiară a continuat. În timpul președintelui Boris Elțîn (1992-1999), economia și resursele naturale ale Rusiei au fost privatizate în folosul unor oligarhi în cea mai mare majoritate evrei. Țara a fost îndatorată bancherilor evrei, în scop de colectare de dobânzi.

SUA au profitat de criza și slăbiciunea socială și economică a URSS/Federației Ruse din perioada conducătorilor Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn, pentru a încălca înțelegerile privitoare la sferele de influență și pentru a-și extinde influența asupra spațiului pe care anterior l-au recunoscut prin tratate ca fiind de drept al Moscovei.

Pentru cei interesați, am dezvoltat aceste idei în cărțile Corvin Lupu, Grațian Lupu, Istoria relațiilor internaționale, Prefață de Gheorghe Buzatu, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2013 (365 p) și Corvin Lupu, Europa în sistemul relațiilor internaționale, ediția a IV-a revizuită și adăugită, București, Editura Elion, 2016, (254 p).

Calistrat Atudorei: Dar această situație a durat aproximativ jumătate de secol, după care lucrurile au evoluat. Explicați vă rog cititorilor această evoluție.

Corvin Lupu: După înțelegerile verbale din Malta (2-3 decembrie 1989) și acceptarea de către Mihail Gorbaciov a promovării intereselor SUA și ale Europei Occidentale, mai ales ale Germaniei și acceptării de către Mihail Gorbaciov a preluării influenței economice în URSS de către câteva mii de oligarhi evrei, așa numitul Război Rece s-a încheiat. Gorbaciov a fost declarat erou, mare prieten al Occidentului, i s-a dat Premiul Nobel pentru Pace și URSS a devenit peste noapte „stat prieten” și „stat democratic”.

A urmat acea perioadă numită „a cocostârcului”, sau „lumea într-un singur picior”, perioadă în care SUA au devenit, pentru un deceniu și jumătate, singura supraputere mondială, singurul jandarm al Globului, care tăia și spânzura de unul singur.

Ajuns la putere cu sprijinul naționaliștilor ruși, care doreau să se elibereze din chingile impuse de conducerea multinațională, preponderent evreiască, Boris Elțîn a condus Rusia în direcția cedării continue de influență economico-financiară internă către oligarhii evrei și a influenței internaționale către statele din Occident. El renunță total la a proteja statele din zona de influență a fostei URSS, recunoscând cesiunile făcute verbal de Mihail Gorbaciov la Malta, care erau în contradicție cu tratatele semnate de URSS cu SUA și Marea Britanie. Moștenind obligațiile fostei URSS, Federația Rusă avea și datoria de a apăra statele din Organizația Tratatului de la Varșovia de a fi ocupate, distruse economic și jefuite de Occident, așa cum s-a întâmplat cu România.

Semnificativ este modul relatat de Ion Iliescu apropiaților săi în legătură cu discuția sa cu Boris Elțîn, purtată la Moscova, în ianuarie 1992. Când Ion Iliescu a ridicat problema eventualității restituirii Tezaurului României, Boris Elțîn l-a întrebat ce tezaur vrea, că tezaurul respectiv a fost plata României pentru protecția pe care URSS a asigurat-o României timp de jumătate de secol, protecție care a permis o mare libertate națională și o dezvoltare mare a țării și a spus că de atunci mai departe urmau să vină occidentalii „peste voi și o să vă ia totul”.

Încălcând înțelegerile dintre URSS, SUA, Germania și NATO, care prevedeau că nici un militar NATO nu va fi instalat la est de fluviul Oder, în aprilie 1997, la Helsinki, Boris Elțîn și-a dat acordul ca Polonia, Ungaria și Cehia să intre în NATO. Acest compromis a născut viitoare alte compromisuri. SUA și NATO „au pus Cortina de Fier pe roți” și au tot împins-o către fruntariile Rusiei, țara-țintă supremă a lăcomiei colosale a iudeo-globalismului occidental.

În seara de 24 martie  1999, la televiziunea rusă s-a anunțat vizita la Moscova a președintelui Fondului Monetar Internațional, Michel Camdessus, care acorda Rusiei un „împrumut nerambursabil”(!) de 17,5 miliarde de dolari. Valoarea dolarului era de aproximativ 5 ori mai mare decât în 2025, la ora scrierii acestor rânduri (valoarea unciei de aur în 1997 era de aprox. 500 $, iar în 2025 este de 2.600 $). În aceeași seară, după două ore, aviația NATO a bombardat Priștina, capitala provinciei iugoslave Kossovo și a generat un mare exod al albanezilor din Kossovo, care era filmat și prezentat opiniei publice ca fiind exod generat de „genocidul sârbesc” împotriva albanezilor. Rusia nu și-a respectat angajamentul de a apăra Iugoslavia, angajament legiferat printr-un vechi tratat bilateral, încheiat încă din 1875 și reînnoit de mai multe ori. Rusia elțînistă a trădat și a vândut Iugoslavia… În anul 2014, președintele Vladimir Putin a declarat că Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn au fost doi trădători ai Rusiei, iar în 2022, când a încetat din viață Mihail Gorbaciov, conducerea Federației Ruse a considerat că el nu merită funeralii cu onoruri rezervate șefilor de stat.

Înaintarea NATO către fruntariile Rusiei a fost pentru prima oară oprită în anul 2008, când președintele kazaro-evreu al Georgiei (fosta Republică Sovietică Socialistă Gruzină), Mihail Saakașvili a cerut aderarea țării la NATO. După repetate avertismente, armata Rusiei a atacat Georgia, a zdrobit-o repede, i-a distrus industria și o mare parte din infrastructură și a desprins de Georgia două regiuni importante, Abhazia și Osetia de Sud, care s-au declarat independente și au fost recunoscute ca atare de Moscova. Ele au cerut alipirea la Rusia. Mihail Saakașvili a fugit în Ucraina, a ajuns la închisoare și a ieșit din politică pe ușa din dos.

Eforturile Occidentului de a se apropia de Rusia nu s-au oprit și în anul 2014, serviciile secrete occidentale au organizat o lovitură de stat împotriva președintelui legal ales și recunoscut de întreaga comunitate internațională, inclusiv de Occident, Viktor Ianukovici. În urma loviturii de stat au fost aduși la putere conducători kazaro-evrei supuși bancherilor conaționali ai lor din SUA, în primul rând familiei Rotschild. În aceste condiții, conducerea de la Kremlin a decis să readucă în fruntariile Federației Ruse Peninsula Crimeea, făcută cadou Ucrainei în anul 1954 de conducătorul URSS, kazaro-evreul originar din Ucraina, Nikita Sergheevici Hrușciov. Anexarea Crimeei s-a făcut printr-o operațiune a trupelor speciale ale armatei ruse, fără vărsare de sânge.

Calistrat Atudorei: Explicați vă rog cum a luat Vladimir Putin conducerea Federației Ruse.

Corvin Lupu: În ultimii ani de domnie, alcoolismul lui Boris Elțîn s-a agravat. El a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat, la alegerile din martie 2000. Bancherii evrei din SUA au preconizat aducerea ca președinte a unui oligarh evreu, dar naționaliștii ruși au influențat un alt curs al evenimentelor. În decembrie 1999, Boris Elțîn a fost forțat să demisioneze și să-l numească președinte interimar pe Vladimir Vladimirovici Putin, iar în martie 2000 el a fost ales în această funcție.

Sub conducerea lui, naționaliștii ruși au purtat o lungă luptă de recuperare a suveranității țării și de emancipare a etniei ruse, împotriva influenței iudeo-americane și a oligarhilor kazaro-evrei care stăpâneau mare parte din economia și finanțele țării și influența politică și administrativă. Lupta a înregistrat o victorie importantă a rușilor în anul 2022, când majoritatea averilor oligarhilor ruși a ajuns în mâna statului rus.

În acel an 1922, în 24 februarie, începuse și operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina. Prin tratatele încheiate la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, Rusia a primit dreptul de a interveni militar în statele din zona ei de influență, iar acest drept a fost consemnat și în Charta ONU. Din această cauză Rusia nu a numit „război” acțiunea ei militară. Războiul se poartă în afara spațiului pe care îl are sub control un stat. Din această cauză, cunoscând drepturile de intervenție militară ale Rusiei, președintele Donald Trump a recunoscut că atacul rusesc în Ucraina a fost „singura opțiune pe care o avea” Rusia.

Cum am spus mai înainte, Ucraina ajunsese din 2014 sub stăpânire kazaro-evreiască. În anii următori, sub conducerea președinților kazaro-evrei Poroșenko și Zelensky, țara s-a îndatorat până la nivelul la care nu mai putea plăti dobânzile și a cedat toate activele statului ucrainean fondului financiar evreiesc Franklin Tampleton, aparținând prin interpuși familiei Rotschild. În cursul operațiunii militare speciale a Federației Ruse, fostele active ale statului ucrainean ajunse în mâna evreilor au început a fi bombardate continuu. Războiul din Ucraina în care Rusia luptă cu peste 40 de țări occidentale este războiul naționaliștilor ortodocși ruși împotriva bancherimii evreiești din New York. Este un război real, pe viață și pe moarte.

În ianuarie 2025, după un sfert de secol de conducere a Rusiei, președintele Vladimir Putin a declarat public că abia acum copiii Rusiei „nu se vor mai naște sclavii lui Rotschild”.

Aceste evoluții, foarte pe scurt rememorate în rândurile de mai sus, au condus la menținerea lumii bipolare, dar la o redirecționare a conflictului. Nu se mai confruntă iudeo-comunismul cu iudeo-capitalismul, ci se confruntă naționalismul cu globalismul. Această confruntare nu este una care să fi fost dorită de bancherii evrei care au controlat SUA. Ea nu a fost planificată, așa cum a fost planificat conflictul capitalismului cu comunismul. Conflictul dintre globaliști și naționaliști, fiind nedorit și neplanificat, este greu controlabil.

Lupta rușilor cu evreii s-a născut din dorința rușilor de a fi liberi să-și conducă propria țară. După preluarea puterii de către naționaliștii ruși conduși de Vladimir Putin, dezvoltarea Rusiei pe toate planurile a fost continuă, până la ora scrierii acestor rânduri.

Calistrat Atudorei: Cum de s-au înțeles SUA și URSS, încât să nu ajungă să se confrunte deloc în Europa?

Corvin Lupu: Nu s-au confruntat în Europa, dar s-au confruntat indirect în Asia, în Coreea (1950-1953), în Vietnam (1955-1975) și în Afganistan (1979-1988), dar acestea au fost conflicte care au fost permanent sub control, în sensul că guvernele de la Washington și Moscova au conlucrat permanent pentru ca cele două supraputeri să nu se confrunte direct, între ele, iar conflictele să nu depășească „liniile roșii”. Cum spuneam, guvernul american a fost permanent sub controlul bancherilor evrei, cei care fuseseră părinții regimului iudeo-bolșevic din URSS și astfel „împăcarea” era ușor de realizat. Rămâneau profiturile războiului: profitul financiar al industriilor militare, antrenarea armatelor marilor puteri în războaie, ținerea populației sub control prin invocarea pericolului reprezentat de adversarul ideologic și militar, motivații solide pentru creșterea puterii serviciilor secrete, accelerarea cursei înarmărilor etc.

În Europa însă, cele două supraputeri au respectat cu sfințenie sferele de influență, ceea ce a menținut pacea timp de jumătate de secol. Afirm aceasta chiar dacă, sovieticii au finanțat și sprijinit în mai multe feluri partidele comuniste și muncitorești din sfera americană de influență, iar americanii și serviciile secrete supuse lor din vestul Europei au sprijinit mișcarea de rezistență anticomunistă și antisovietică din sfera de influență a URSS.

Calistrat Atudorei: Vă mulțumesc.

Sursa – https://geopolitika.ro/articles/prof-univ-dr-corvin-lupu-lumea-bipolara-a-creat-doua-modele-globale-aflate-in-confruntare-permanenta/

////////////////////////////////////////////

POLITICO: Tarifele comerciale aplicate de Trump partenerilor Statelor Unite sunt o nebunie care răstoarnă ordinea economică globală

Președintele Donald Trump   a pretins că a fost „amabil” cand a mărit tarifele aplicate schimburilor comerciale cu principalii parteneri comerciali ai Statelor Unite.

După ce președintele Donald Trump și-a dezvăluit lista de tarife aplicate partenerilor comerciali ai Americii într-o încercare hazardată de a reduce deficitul comercial al Statelor Unite, mulți s-au întrebat cum au fost calculate uriașele taxe pentru importurile din Europa, China, India, Japonia și alte țări.

Nu a durat mult până când a fost devoalat modul de calcul aplicat de Casa Albă care a răsturnat ordinea comercială globală.

Un articol din revista Politico, preluat de G4media.ro., relatează că jurnalistul James Surowiecki a afirmat că totul pare un calcul făcut pe colțul mesei. „Pentru fiecare țară, au luat doar deficitul comercial al SUA cu țara respectivă și l-au împărțit la exporturile acelei țări către noi”, a postat fostul editorialist financiar de la The New Yorker pe platforma X. “Acesta este un nonsens extraordinar ”, a comentat Surowiecki.

Calculele lui Surowiecki, cunoscut mai ales ca autor al bestsellerului „The Wisdom of Crowds” (Înțelepciunea mulțimilor), au generat un subiect important de discuție în Europa, după ce țările UE au fost confruntate cu aceste măsuri economice extraordinare luate de Statele Unite. Politicienii și oficialii europeni au încercat ei înșiși să găsească un răspuns la tarifele lui Trump care, potrivit președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, includ o amenințare cu represalii.

Casa Albă a răspuns cu o formulă cu litere grecești și șase referințe de cercetare pentru a sublinia credibilitatea deciziei sale economice importante. Întâmplător, această formulă descrie același calcul detaliat de Surowiecki în analiza sa.

Această formulă matematică folosită de administrația Trump pentru a calcula tarifele vamale este “un nonsens”, spune autorul bestsellerului „Înțelepciunea mulțimilor”.

Asta a însemnat că Trump și consilierii săi au luat pur și simplu deficitul comercial al SUA cu Uniunea Europeană – 235,6 miliarde de dolari în 2024 – și l-au împărțit la exporturile acesteia către SUA, care au totalizat 605,8 miliarde de dolari.

Rezultatul a fost de 39%, pe care administrația l-a interpretat ca fiind avantajul comercial „neloial” pe care UE îl deține față de SUA. De aici, Casa Albă a propus un tarif de 20%, încadrându-l ca o măsură corectivă pentru a egaliza terenul de joc.

Conform Organizației Mondiale a Comerțului, cifra de 39% calculată de Casa Albă, este de peste 10 ori mai mare decât tariful mediu real de 2,7%, ponderat în funcție de schimburile comerciale, perceput de UE.

Washingtonul a susținut că tarifele sale, elaborate de Consiliul consilierilor economici, se bazează pe o formulă care ia în considerare barierele comerciale, elasticitatea importurilor și ratele de trecere a tarifelor – cu scopul de a stabili tarife suficient de ridicate pentru a elimina deficitele comerciale bilaterale.

De asemenea, și taxa pe valoarea adăugată a fost considerată o barieră comercială, chiar dacă aceasta se plătește pentru produsele și serviciile vândute într-o țară, indiferent de unde provine compania care le vinde.

Trump a mai adăugat și că a fost „amabil” când a redus aproape la jumătate rata tarifară, dar  printre țările care nu au fost afectate de tarife în această rundă s-au numărat Rusia, Belarus , Cuba, Coreea de Nord, Canada și Mexic.

Secretarul de presă Karoline Leavitt a comentat că Rusia a scăpat de tarife, deoarece actualele sancțiuni americane asupra ei nu au dus la un „comerț semnificativ” între cele două țări; în 2024, valoarea acestui comerț fusese de 3,5 miliarde de dolari, mai mare totuși decât în cazul Mauritius sau Brunei cărora le-au fost totuși aplicate tarife mărite în această rundă.

VIDEO: Declarația lui Donald Trump

Uniunea Europeană reacționează.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că vor fi luate contramăsuri pentru taxele impuse de Statele Unite. „Finalizăm deja primul pachet”, a anunțat șefa executivului de la Bruxelles, după ce Donald Trump a anunțat taxe vamale de 20% pentru produsele care vin din Uniunea Europeană. Șefa Comisiei Europene a spus că milioane de oameni din întreaga lume vor fi afectați de decizia lui Donald Trump, întrucât viața va deveni mai scumpă.

„Să fim clari asupra consecințelor uriașe: economia globală va suferi masiv, incertitudinea va crește și va declanșa creșterea protecționismului suplimentar, consecințele vor fi cumplite pentru milioane de oameni din jurul lumii, dar și pentru cele mai vulnerabile țări, care acum sunt subiectul unora dintre cele mai mari taxe vamale americane. Milioane de cetățeni se vor confrunta cu facturi mai mari la cumpărături. Medicamentele vor costa mai mult, la fel ca și transportul. Inflația va crește. Și sunt afectați în special cei mai vulnerabili cetățeni”, a declarat von der Leyen, adăugând că UE a fost întotdeauna pregătită să negocieze cu SUA, „pentru a elimina orice bariere rămase în calea comerțului transatlantic”, dar a anunțat că Uniunea este în același timp pregătită să răspundă.

„Finalizăm deja un prim pachet de contramăsuri ca răspuns la tarifele pe oțel. În prezent, ne pregătim pentru alte contramăsuri, pentru a ne proteja interesele și întreprinderile în cazul în care negocierile eșuează”, care a declarat în continuare că : „Trebuie să ne pregătim de impactul pe care în mod inevitabil îl vor avea aceste taxe. Europa are tot ce îi trebuie ca să treacă prin furtună. Suntem în asta împreună. Ne vom susține reciproc. Unitatea este puterea noastră. Europa are cea mai mare piață unică din lume: peste 450 de milioane de consumatori. Aceasta este plasa noastră de siguranță în vremuri tulburi”.

Agenția de presă Reuters reamintește faptul că în această lună Uniunea Europeană va impune tarife compensatorii pentru bunuri americane în valoare de până la 26 de miliarde de euro, ca răspuns la tarifele americane pentru oțel și aluminiu care au intrat deja în vigoare la mijlocul lunii martie.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/category/presa-internationala/page/6/

/////////////////////////////////////////

Prea mulți sau prea lacomi? Un răspuns la suprapopularea globală

De Carmen Lăiu

„Bătălia de a hrăni întreaga umanitate s-a încheiat. În anii 1970 și 1980, sute de milioane de oameni vor muri de foame… Nu se poate sublinia suficient, însă, faptul că nicio schimbare de comportament sau tehnologie nu ne poate salva decât dacă putem obține controlul asupra mărimii populației umane.” Deși par să provină dintr-un roman distopic, aceste idei aparțin biologului Paul Ehrlich și au fost popularizate în cartea sa de mare succes din 1968, Bomba demografică .

Campania de mediu a lui Ehrlich era în stadii incipiente, când acesta a afirmat că „nimeni nu a venit vreodată cu un motiv pentru care să existe mai mult de 140 de milioane de oameni în viață în același timp în Statele Unite”. Pentru a preveni o catastrofă despre care biologul credea că va începe să dea semne la începutul anilor 1980, Ehrlich a cerut măsuri stricte, cum ar fi sterilizarea obligatorie și o taxă pe cărucioarele pentru copii.

La mai bine de o jumătate de secol de la publicarea controversatei sale cărți, Ehrlich, profesor emerit Bing de studii populaționale la Departamentul de Biologie al Universității Stanford, consideră că, în afară de anumite detalii sau de o calculare greșită a momentului evenimentelor prezise, ​​cartea rămâne precisă și relevantă. Insistând că „creșterea perpetuă este crezul celulei canceroase”, biologul notează că ar trebui să anticipăm prăbușirea aproape sigură a civilizației noastre în doar câteva decenii, ca urmare a creșterii populației și a consumului excesiv de resurse naturale. Ehrlich susține că există soluții, dar cele extreme vor fi respinse, iar cele ușoare nu vor acționa suficient de repede. Accesibilitatea contracepției moderne și a avortului și asigurarea egalității de remunerare și oportunități pentru femei și bărbați sunt mijloace acceptabile, dar „va dura foarte mult timp pentru a reduce în mod uman populația totală la o dimensiune sustenabilă”.

Ehrlich a fost inspirat de William Vogt, un ornitolog amator care a publicat bestsellerul „ Drumul spre supraviețuire” , în care a inventat termenul „ capacitate de încărcare ” pentru a descrie relația dintre specia umană și mediu. Așa cum o navă poate transporta doar o anumită cantitate de marfă, susținea Vogt, planeta nu poate susține mai mulți oameni decât îi permite capacitatea. El a identificat eugenia ca fiind răspunsul la problema suprapopulării.

De fapt, atât Vogt, cât și Ehrlich urmează teoria economistului Thomas Malthus (1766–1823), care susținea că, în timp ce mijloacele de subzistență cresc în progresie aritmetică, populația crește în progresie geometrică. Conform acestei teorii, suprapopularea va duce inevitabil la o criză a resurselor naturale, în timp ce sărăcia, epidemiile sau războaiele vor interveni pentru a regla echilibrul dintre numărul de locuitori de pe planetă și cantitatea de resurse disponibile.

Ideea că neajunsurile prezentului și, mai ales, ale viitorului provin din creșterea necontrolată a populației este încă predominantă în discursul experților și este susținută de o serie de argumente și previziuni.

Când numerele contează

Conform calculelor lui Ehrlich, dimensiunea optimă a populației globale ar fi între 1,5 și 2 miliarde, permițând concentrări ale populației atât în ​​zonele urbane, cât și în zonele sălbatice nelocuite, deși planeta ar putea susține 4-5 miliarde de oameni dacă aceștia s-ar mulțumi cu spații de locuit mici și rații alimentare rezonabile. Cu toate acestea, profesorul consideră că peste 7 miliarde ar fi prea mult și nesustenabil pentru o planetă finită.

Populația globală se ridică în prezent la 8,2 miliarde, cu o rată medie anuală de creștere de 70 de milioane. Conform unui raport al Departamentului pentru Afaceri Economice și Sociale al ONU, se așteaptă ca această cifră să ajungă la 8,6 miliarde până în 2030, 9,8 miliarde până în 2050 și 11,2 miliarde până în 2100.

Raportul mai arată că, în aproximativ trei decenii, jumătate din creșterea populației lumii va fi concentrată în nouă țări: India, Nigeria, Republica Democrată Congo, Pakistan, Etiopia, Tanzania, Statele Unite, Uganda și Indonezia.

John Wilmoth , directorul departamentului care a elaborat raportul, afirmă că ritmul creșterii populației variază foarte mult: se accelerează în Africa, unde rata fertilității este ridicată, de 4,7 nașteri pe femeie, și scade în Europa, unde a scăzut la 1,6 nașteri pe femeie.

Având în vedere că 11% din populația lumii se confruntă deja cu foametea, experții sunt îngrijorați de capacitatea planetei de a susține o populație în creștere cu resurse în scădere.

Creșterea populației sub microscop

Un raport din 2012 al Societății Regale a concluzionat că schimbările rapide ale dimensiunii populației lumii și consumul fără precedent de resurse reprezintă provocări serioase pentru bunăstarea umană și mediul natural.

Raportul arată că cea mai mare parte a creșterii populației globale în următorul secol va proveni din țările mai sărace, dintre care 32 se află în Africa. Numai în Africa, populația este de așteptat să crească cu 2 miliarde, potrivit lui Eliya Zulu, unul dintre cei 22 de cercetători care au scris raportul și fost președinte al Uniunii pentru Studii ale Populației Africane. Dacă ratele de fertilitate rămân aceleași, populația s-ar putea dubla, spune Zulu, care insistă că și femeile africane își doresc acces la contracepție pentru a-și menține familiile în limitele posibilităților lor.

Dubla problemă a dimensiunii populației și a consumului excesiv de resurse ar trebui să fie în fruntea agendei politice și economice, conchid autorii studiului. Cu toate acestea, aceștia refuză să prezinte o cifră pentru o populație sustenabilă, argumentând că aceasta depinde de stilul de viață și de alegerile făcute.

Un studiu din 2016, coordonat de Theodore Lianos de la Universitatea de Economie și Afaceri din Atena, subliniază faptul că opiniile pesimiste despre viitorul planetei se bazează pe argumente solide, arătând că ratele de creștere a populației vor depăși capacitatea regenerativă a planetei dacă tendințele actuale continuă.

Autorii studiului estimează populația optimă a lumii la 3,1 miliarde, deoarece consideră că Pământul este „foarte suprapopulat”. Concluzia tulburătoare a studiului este că, având în vedere ineficiența măsurilor familiale sau statale de reducere a numărului de nașteri, „ar trebui instituită o autoritate internațională puternică, învestită cu puteri suficiente pentru a implementa politici care ar contribui la reducerea populației mondiale”.

În schimb, specialiștii optimiști în ceea ce privește efectele creșterii populației consideră că presiunea numerică va accelera progresul științific. Aceasta va implica fie găsirea de substitute pentru resursele epuizate, fie identificarea de noi metode de extragere a resurselor inaccesibile. Într-o societate liberă , penuriile vor fi întotdeauna rezolvate datorită creativității umane.

Totuși, dezavantajul acestei abordări optimiste este că adesea ignoră consumul accelerat de resurse naturale pe care îl implică viața modernă. Prin urmare, înainte de a decide că toate avertismentele de mediu sunt alarme false, poate ar trebui să analizăm mai atent stilul nostru de viață consumerist.

Când consumul devine motivul existenței

Jurnalistul și autorul George Monbiot scrie că campaniile despre suprapopulare sunt concepute pentru a distrage atenția (și a muta vina) de la propriile noastre acțiuni dăunătoare mediului. Aceasta este o modalitate elegantă de a evita responsabilitatea, deoarece, așa cum notează Monbiot, „când aproape nimic nu este de făcut, nu este nevoie să acționezi”.

Într-un articol din 2015 pentru The Guardian , Monbiot a susținut că ar trebui să fim mai preocupați de proliferarea animalelor, deoarece animalele crescute intensiv depășesc cu mult numărul oamenilor la nivel global.

El a afirmat că, în timp ce populația umană globală crește cu 1,2% pe an, numărul animalelor crește cu 2,4%, ceea ce înseamnă că planeta va trebui să asigure încă 400 de milioane de animale până în 2050. Deși cifrele s-au schimbat de atunci, mesajul principal este încă valabil.

Creșterea animalelor va necesita mai mult teren și va reprezenta aproape jumătate din totalul culturilor de cereale, contribuind la penuria de alimente în zonele sărace ale lumii, unde oamenii se bazează pe cereale pentru a supraviețui.

Țările dezvoltate au o amprentă ecologică din ce în ce mai mare: europenii utilizează 4,9 hectare pe persoană, iar americanii utilizează 7,8 hectare pe persoană, în ciuda faptului că biocapacitatea globală disponibilă pe persoană este de doar 1,8 hectare. Dacă fiecare persoană de pe planetă ar consuma resurse la nivel american, ar fi nevoie de patru până la cinci planete pentru a susține cererea.

O dovadă suplimentară că stilul nostru de viață este nesustenabil vine din deșeurile cu care sufocăm mediul înconjurător. Într-un singur secol, cantitatea de deșeuri produsă de orașele lumii a crescut de zece ori , iar estimările arată că se va dubla până în 2025 – anul în care vom arunca suficiente deșeuri pentru a umple un convoi de camioane lung de aproximativ 5.000 de kilometri în fiecare zi.

Volumul risipei alimentare sugerează că risipa, mai degrabă decât suprapopularea, este responsabilă pentru deficitul alimentar mondial. Peste o treime din alimentele produse la nivel mondial ajung la gropile de gunoi, în timp ce un sfert din acestea ar putea hrăni 870 de milioane de oameni care suferă de foame.

Mai mult, dovezile că suntem responsabili pentru risipa care contrastează puternic cu penuriile resimțite în țările subdezvoltate, precum și cu resursele limitate ale planetei, sunt susținute de un volum substanțial de cercetări. Mulți experți susțin că vina pentru sărăcirea planetei ar trebui pusă pe lăcomia celor care au prosperat, mai degrabă decât pe cei care au trecut prin greutăți.

În apărarea populației

„Suprapopularea nu este problema”, susține profesorul Erle Ellis de la Universitatea din Maryland, care respinge ideea lui Vogt conform căreia planeta are o capacitate portantă.

Deși cândva credea în matematica clasică a populației, care dovedește că populațiile trebuie să aibă o limită numerică pentru a supraviețui pe o planetă finită, Ellis spune că descoperirea teoriilor economistei daneze Ester Boserup i-a schimbat perspectiva. Boserup, care a lucrat pentru Națiunile Unite în țări cu venituri mici și medii, a contestat concluziile lui Malthus în cartea sa „ Condițiile creșterii agricole: Economia schimbării agrare sub presiunea populației” .

Bazându-se pe observațiile sale despre modul în care s-a dezvoltat agricultura în țările care au cunoscut o creștere rapidă a populației, Boserup susține că provocarea de a hrăni mai mulți oameni motivează îmbunătățirea metodelor de cultivare a alimentelor și dezvoltarea de noi tehnologii care permit randamente agricole mai mari. Acest lucru s-a întâmplat în timpul Revoluției Verzi , care a avut loc între 1943 și sfârșitul anilor 1970 și a dus la industrializarea producției agricole în țările în curs de dezvoltare.

Într-un articol pentru Institutul de Cercetare a Populației, Steven Mosher și Anne Morse susțin că suprapopularea nu poate fi responsabilă pentru lipsa resurselor, sugerând că este doar un mit folosit pentru a masca obiceiurile noastre risipitoare.

Ei își bazează argumentul pe un studiu din 2012 coordonat de Eric Holt Giménez, intitulat „Cultivăm deja suficientă hrană pentru 10 miliarde de oameni… și tot nu putem eradica foametea”. Studiul sugerează că deficitul de alimente nu este rezultatul supraaglomerării umane, ci al inegalității și sărăciei. Mosher și Morse citează organizația umanitară Oxfam: „Foametea nu este un fenomen natural, ci este un eșec politic catastrofal.”

Deși recunosc că deficitul de apă este o problemă umanitară gravă, autorii subliniază că această criză nu este cauzată nici de suprapopulare. Karen Bakker, directoarea Programului de Guvernanță a Apei și Geografie de la Universitatea din British Columbia, a subliniat că apa este una dintre cele mai dificil de transportat substanțe din cauza costurilor asociate. Prin urmare, „avem nevoie de mai multe baraje, canale și conducte, nu de mai multe avorturi, contracepție și sterilizare”, adaugă Mosher și Morse. Potrivit autorilor, nu creșterea populației din Africa ar trebui să ne preocupe, ci scăderea fertilității în Europa. Un raport ONU intitulat „ Populația mondială până în 2300” a avertizat că, dacă ratele de fertilitate europene nu se schimbă, jumătate din țările continentului ar pierde 95% din populație în următoarele trei secole.

„Avem tendința să-i învinovățim pe oamenii săraci din Africa pentru că au mulți copii, dar problema principală este propriul nostru consum irațional”, scrie Fred Pearce, autorul cărții „Ultima generație: Cum se va răzbuna natura pentru schimbările climatice”.

Deși creșterea populației poate provoca crize de mediu locale sau poate împiedica dezvoltarea economică a unei țări, factorul declanșator al unei crize globale se află la noi, „supraconsumatorii, al căror număr este în mare parte stabil, dar al căror apetit pare infinit”.

„Consumerismul nu satisface nevoi legitime, ci ne seduce cu promisiunea de a umple golurile non-economice din viețile noastre”, spune Annie Leonard , directoarea Greenpeace SUA. „Sinele nostru de consum a devenit atât de supraalimentat încât nu mai putem aborda probleme importante, cum ar fi încălzirea globală, decât în ​​termeni de consum: „Ar trebui să cumpăr asta în loc de asta”, când adevărata soluție este să renunți la produsele de care nu ai nevoie”, subliniază ea.

Dilema unei generații: viețile altora versus propriul nostru confort

Stabilitatea sau declinul populației nu este un panaceu atâta timp cât consumul continuă să crească, spune Charles Eisenstein , autorul cărții „O lume mai frumoasă pe care inimile noastre o știu este posibilă” . El susține că, dacă populația lumii ar avea stilul de viață al unui sătean indian, 12 miliarde nu ar fi prea mult; cu toate acestea, pentru a se ridica la standardele clasei de mijloc din Statele Unite, 2 miliarde de oameni ar reprezenta deja un număr nesustenabil.

În aceste circumstanțe, nu vom putea evita să facem o alegere; totuși, simțul nostru moral trebuie să o ghideze, nu pofta noastră pentru mai mult. Conform estimărilor Băncii Mondiale, peste 1 miliard de oameni vor aparține clasei de mijloc până în 2030 (o creștere spectaculoasă față de 400 de milioane în 2005). Cu toate acestea, planeta nu va face față bine acestei schimbări dacă acești oameni consumă carne sau conduc mașini în același mod ca americanii, așa cum subliniază jurnalistul și scriitorul Robert Kunzig într- un articol pentru National Geographic .

De fapt, renumitul ecologist E.O. Wilson a fost întrebat de cercetătorul David Suzuki câți oameni ar putea susține planeta la nesfârșit. Răspunsul său a fost: „Dacă vreți să trăiți ca nord-americanii, 200 de milioane”.

Vorbind despre alegerile care trebuie făcute atunci când mai puține resurse sunt împărțite între mai mulți oameni, demograful francez Hervé Le Bras a remarcat: „Mi se pare mai rezonabil să mănânc mai puțină carne decât să spun: «Să aveți mai puțini copii!»”.

Acest lucru este cu atât mai pertinent cu cât discuția se referă la restricții care ar trebui impuse altora – săracilor planetei – și, așa cum a calculat Stephen Pacala, directorul Institutului de Mediu de la Princeton, cei mai bogați jumătate de miliard de oameni de pe planetă (adică 7% dintre locuitorii săi) sunt responsabili pentru 50% din emisiile de carbon ale lumii, în timp ce 50% din populația lumii este responsabilă pentru doar 7%. După cum subliniază Pearce, ne îngrijorăm excesiv de cele două miliarde de oameni care se vor naște în zonele sărace ale lumii, însă ignorăm faptul că emisiile de carbon ale unui american sunt echivalente cu cele produse de 20 de indieni, 40 de nigerieni sau 250 de etiopieni.

Subliniind că nu este expert în domeniu, jurnalistul Brian Merchant scrie că modul în care este propagată problema suprapopulării îl face să se simtă inconfortabil. Este ca și cum am vrea să dăm vina pentru problemele reale celor mai dezavantajați semeni ai noștri pentru a ne absolvi de responsabilitatea de a nu găsi soluții la crizele pe care le-am creat.

Viața este construită pe o fundație mai robustă decât orice calcul matematic

David Bier, analist la Centrul pentru Libertate și Prosperitate Globală al Institutului Cato, afirmă că problema gestionării resurselor astfel încât nimeni să nu sufere nu ar trebui discutată în termeni matematici. Deși a fost implicat în discuții și proiecte legate de reducerea fertilității în țările sărace la sfârșitul anilor 1960, Bier spune că a trăit un moment de cotitură atunci când ceva i-a amintit de cuvintele unui capelan evreu care rostea elogii morților pe câmpul de luptă de pe insula Iwo Jima în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „Câți dintre cei care ar fi putut fi Mozart, Michelangelo sau Einstein am îngropat aici?”

Bier și-a reevaluat poziția, hotărând că nu era de datoria lui să împiedice nașterea unui viitor Mozart sau, de fapt, a oricărui copil care ar fi putut aduce „bucurie familiei și comunității sale”.

El consideră că este minunat să le oferi oamenilor oportunitatea de a-și mări familiile cât de mult doresc sau își pot permite și că este crud să-i manipulezi sau să-i constrângi să facă ceva ce nu vor să facă.

Bier subliniază că lipsa de respect pentru viața umană, care pătrunde în toate abordările specialiștilor care vorbesc despre pericolul suprapopulării, este derutantă, analizând pariul lui Ehrlich, inspirat de cel al lui Pascal: „Dacă am dreptate, vom salva lumea [prin limitarea creșterii populației]. Dacă greșesc, oamenii vor fi totuși mai bine hrăniți, mai bine adăpostiți și mai fericiți, datorită eforturilor noastre. Se va pierde ceva dacă se va dovedi mai târziu că putem susține o populație mult mai mare decât pare posibil astăzi?” Acesta este pariul lui Ehrlich, pe care Bier îl consideră cinic, atâta timp cât miza nu este viața autorului său.

Analistul recunoaște că nu înțelege logica faptului că oamenii sunt îngroziți de foametea unui număr relativ mic de oameni dintr-o țară îndepărtată, dar totodată extrem de încântați la gândul că „de un milion sau de zece milioane de ori mai multe vieți decât cele care ar putea fi trăite nu vor fi niciodată trăite”.

Deși problema suprapopulării poate părea o problemă economică sau de mediu, ea are în cele din urmă o dimensiune etică substanțială. În anii 1970, ecologistul Garrett Hardin a folosit metafora unei bărci de salvare pentru a reprezenta națiunile bogate înconjurate de populații mai sărace. El a susținut că, deoarece barca de salvare avea o capacitate limitată, admiterea unui număr prea mare de oameni ar fi însemnat moarte sigură pentru pasagerii existenți.

Totuși, Pearce subliniază că metafora nu spune nimic despre faptul că oamenii privilegiați de la bord ocupaseră câte zece locuri fiecare. Nici nu abordează faptul că nevoile noastre amplificate artificial devalorizează constant și neobosit viețile celor care suferă și mor într-o lume separată de noi de un ocean de egoism.

https://st.network/analysis/top/too-many-or-too-greedy-an-answer-to-global-overpopulation.html

///////////////////////////////////////////

Credința unui om de știință

De Braden Blyde

Domeniul științei era înfloritor, iar printre cei mai tineri și mai străluciți studenți ai săi, un student anume a obținut constant primele locuri la cursurile de fizică și chimie, a obținut premiile academice și a fost curtat cu oferte de burse de la universități prestigioase. Traiectoria sa a fost spre culmile lumii științifice.

În epoca noastră a iluminismului și a raționamentului postmodern, călătoria omului de știință Dr. John Ashton reprezintă o excepție, demonstrând faptul că studiul științei nu distruge întotdeauna credința cuiva. Uneori o creează.

Găsirea credinței

În anii de facultate, Ashton a lucrat în divizia de cercetare a celei mai importante companii miniere și petroliere din lume, BHP Billiton.

„Am fost frapat de golul din viețile unora dintre oamenii de știință de acolo”, spune el. „Șeful meu a ieșit însă în evidență. Era ceva diferit în abordarea lui față de muncă și față de viață.”

Diferența era că șeful său era creștin.

„Așa că am început să mă gândesc la scopul meu în viață”, își amintește Ashton. „Crescând într-o familie creștină nominală, am întrebat-o pe mama: «Cum înveți despre Dumnezeu?». Ea mi-a sugerat să încep prin a merge la biserică.”

Și așa a și făcut. Totuși, Ashton nici măcar nu deținea o Biblie proprie.

„Pe vremea aceea aplicam pentru cea mai prestigioasă bursă de chimie din țară și așa m-am rugat prima mea rugăciune. Practic, am spus: «Doamne, dacă câștig această bursă, îmi voi cumpăra o Biblie.»”

A câștigat premiul, ceea ce l-a adus la muncă sub îndrumarea chimistului de renume mondial Harry Bloom. Prima carte pe care a cumpărat-o la sosire? O Biblie.

Luptându-se pentru a fi auzit

De-a lungul anilor, Ashton a acumulat două doctorate, primul în chimie și al doilea în epistemologie (teoria cunoașterii). De asemenea, a scris nenumărate lucrări, a contribuit cu descoperiri semnificative comunității științifice și a scris mai multe cărți. Cea mai recentă carte a sa este Evoluție imposibilă. Cu toate acestea, în ciuda tuturor laudelor și realizărilor, a fi recunoscut ca creaționist în corul tot mai mare de evangheliști evoluționiști înseamnă a te afla în mijlocul unei lupte constante.

Ashton spune că, deși majoritatea oamenilor de știință cu care lucrează sunt destul de civilizați în privința diferențelor lor de opinie, fiind de acord să nu fie de acord, în spatele ușilor închise ale centrelor de cercetare și ale editurilor – metaforic și literal – lucrurile stau altfel.

„Aveam o carte pe cale să fie lansată și lucram la publicitate pentru una dintre cele mai mari și mai populare reviste științifice la nivel global”, spune el. „Le-am povestit despre carte și despre sprijinul științific pe care îl oferă creației și, dintr-o dată, au început să-și piardă interesul. În ciuda faptului că aveam banii să o plătesc, pur și simplu nu erau interesați să-i acorde spațiu în revista lor.”

Ziduri similare au fost ridicate împotriva cererilor lui Ashton pentru granturi de cercetare la diverse instituții. El spune că știința este solidă, dar nimeni nu vrea să se atingă de ea.

În 2006, Ashton a pregătit un DVD care prezenta dovezi ale unui design inteligent, dar reacția negativă din partea comunității științifice a fost usturătoare și aproape neștiințifică. El spune că „un articol dintr-o revistă a inclus ideea la pachet cu absurdități precum «afacerea cu lingurițe» și răpirea de către extratereștri»”, ceea ce, în mod ironic, subliniază el, nu este deloc un argument științific.

„Un an mai târziu, a fost publicat un articol de reacție pe care l-am scris. Reacțiile au fost și mai dureroase.”

Ashton a primit nenumărate e-mailuri și comentarii agresive și, uneori, jignitoare. „Printre acestea”, spune el, „cel mai grăitor comentariu a venit de la un coleg om de știință care a spus: «Nu am descoperit încă dovezile că greșiți. Dar le vom descoperi.»” A fost un comentariu care confirmă cea mai mare îngrijorare a sa cu privire la munca și credința sa.

„Mă tem că nu mai există nicio dezbatere în această problemă [creație versus evoluție]”, spune el. „Nu s-a pierdut din vedere dovezile, ci ceea ce oamenii vor să creadă.”

Lecții de învățat

„Nu există dovezi nicăieri în lumea științifică care să demonstreze crearea de noi informații genetice”, spune Ashton. „Mici fragmente de cod genetic au fost transferate sau eliminate, dar nimic nu este nou. Fără aceste noi informații, nu există răspunsuri științifice la argumentele creației.”

O altă problemă cea mai derutantă pentru o explicație evoluționistă a vieții este cea a sinergiei – interacțiunea a două sau mai multe elemente care, atunci când sunt combinate, produc un efect mai mare decât cel pe care oricare dintre ele îl poate produce singur. Ashton consideră că acest concept stă la baza „multor greșeli, în special în științele mediului și ale sănătății”. El explică faptul că este cam ca și cum doi oameni ar putea duce mai mult decât dublul încărcăturii pe care oricare dintre ei ar putea-o duce singur.

„Natura pare să fie capabilă să creeze sinergii în cadrul sistemelor care sfidează logica simplă”, spune Ashton. „Acest lucru cauzează probleme semnificative pentru cercetarea științifică.”

Dincolo de descoperirile sale științifice, Ashton a descoperit două probleme semnificative care reprezintă provocări pentru cei care argumentează în favoarea creației. „În primul rând, există o lipsă profundă de cunoștințe despre Biblie în comunitatea științifică”, spune el. „Mulți oameni de știință operează și fac judecăți pe baza unor presupuneri complet greșite.”

O altă idee este cea răspândită conform căreia toți oamenii de știință cred în evoluție. „Putem spune cu siguranță că există mulți oameni de știință de renume din diverse domenii care demonstrează că acest lucru este greșit. Dar această atitudine dovedește din nou că dezbaterea a fost retrasă din discuție.”

Ashton recunoaște că ar fi mult mai ușor dacă ar renunța pur și simplu la luptă. Dar dacă a învățat ceva ca om de știință și ca creștin, este că adevărul trebuie adus la lumină.

„Există o mulțime de teorii și o mulțime de conjecturi despre o mulțime de lucruri. Ceea ce mă interesează este ce putem ști și ce putem reproduce.”

„Trebuie să ne întrebăm: «Care sunt cele mai bune dovezi istorice? Care sunt cele mai bune cunoștințe științifice? Care sunt cele mai bune cunoștințe biblice?» Și apoi trebuie să le folosim.”

Braden Blyde este un scriitor independent cu sediul în Adelaide, Australia de Sud. O versiune a acestui articol a apărut prima dată pe  site-ul Signs of the Times Australia/New Zealand  și este republicată cu permisiunea autorului.

https://st.network/science/the-faith-of-a-scientist-dr-john-ashton.html

///////////////////////////////////////////

UN VIDEO INEDIT CU PAUL GOMA DESPRE PROIECTUL”Republica Evreiască Moldovenească”

Paul Goma (n. 2 octombrie 1935, Mana, raionul Orhei, județul Orhei, România – d. 24 martie 2020, Paris, Franța) a fost un scriitor român comunist apoi, disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și maltratat dar, datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească România și s-a stabilit în Franța, unde a fost unul dintre membrii marcanți ai exilului românesc.

A refuzat în 1980 cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid. A stârnit dezaprobare pentru publicarea de texte antisemite, anticolegialicești/diarist antiliterare în care, deși nu nega ororile comise împotriva evreilor, le justifica drept „răzbunări legitime”. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Goma)

Jurnalistul Sergiu Mihalcea a făcut public în 2025 în revista online Activenews.ro , brutul filmării unei mărturii a dizidentului anticomunist Paul Goma despre proiectul,,Republica Evreiască Moldovenească”, o mărturie despre ce au făcut evreii, românii, rușii în zilele ultimatumului când ne-a fost luată Basarabia.

Goma se întreba de ce existau comunități evreiești în Basarabia care știau deja cu zece ani înainte de iunie 1940, anul cotropirii Basarabiei,că Rusia va ocupa această provincie românească?

În septembrie 2004, jurnalistul Sergiu Mihalcea a fost la Paris oaspete al lui Paul Goma, în casa acestuia pentru trei zile de mărturie filmată.

În 2004, orice difuzare a acestui interviu a fost interzisă la televiziunea unde acesta lucra, pur și simplu pentru că despre Paul Goma, din comandă politică via Ion Iliescu – Noua Securitate, nu trebuia să se mai vorbească.

Pentru acest motiv, limitarea liberei exprimări și multe altele, și-a dat demisia din așa zisele televiziuni libere comerciale și tot ce a realizat a fost dedicat spațiului on-line.

Poți fi de acord sau în total dezacord cu mărturia unei persoane, tocmai de aceasta se dezbate! Cheia este dezbaterea liberă într-o societate, nu impunerea tăcerii sub amenințare! Nu cenzura a autoreglat vreodată o societate umană!Aceasta nu e democrație.

Adevărul se conturează prin expunerea tuturor adevărurilor personale. Aceasta este libertatea care cerne adevărul de neadevăr.

Prin libertatea și acceptarea libertății de exprimare, ceea ce nu e adevărat se pulverizează de la sine.

În cea de-a treia zi de filmări, la Paris, în casa lui Paul Goma, jurnalistul Sergiu Mihalcea l-a rugat să pe faimosul dizident să explice de unde vine oprobriul asupra scrierilor sale, când vine vorba de subiectul evrei.

Răspunsul domniei sale este important, mai ales că Paul Goma a fost căsătorit cu o doamnă rafinată intelectual, de profesie bibliotecar, care era evreică.

Fiul lui Paul Goma, Filip, este și el evreu, după mamă!

După 21 de ani, jurnalistul Sergiu Mihalcea a făcut public în 2025 brutul filmării mărturiei lui Paul Goma despre ,,Republica Evreiască Moldovenească” – ,,România stat antisemit” –

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/author/cersipamantromanesc/

////////////////////////////////////////////

CURIOZITATI SI LUCRURI INTERESANTE DIN AFRICA

 

Denumirea de  Africa a fost  dată de romani provinciei nou create odată cu cucerirea Cartaginei (secolul II î.Hr.), şi provine de la numele tribului berber ,,Afridi”, care locuia în această regiune în secolul I Î.Hr.

Numele s-a extins apoi pentru tot continentul. Etimologic „afri” = peşteră, în limba berberă, ,,afrigo” = fără ger, în limba latină, ,,afak” = uscat, în limba arabă.

* Suprafaţa Africii este aproximativ egală cu cea a satelitului natural al Terrei, Luna: 29.287.000km2.

* Cel mai septentrional loc al Africii este Capul Ras-el-Abiad, 37021′ latit. N; cel mai austral – Capul Acelor 34°51′ latit. S.

* Suez este cel mai lung canal maritim din lume (161 km); pe acest canal se înregistrează cel mai mare trafic dintre toate canalele maritime (peste 300 mil.t).

* În extremitatea vestică a masivului Rif, la 1 700 m altitudine se află Kef Toghobeit, cea mai adâncă peşteră din Africa (-700 m).

* Ecuatorul împarte Africa în două părţi, cea nordică fiind mai extinsă decât secţiunea sudică . Ecuatorul trece prin sudul Insulei Sao Tome, pe la sud de Vârful Ruwenzori (5 119 m) şi la nord de Varful Kenya (5 199 m), taie partea septentrională a imensului Lac Victoria şi la sud de capitalele Libreville (Gabon) şi Kampala (Uganda). Trece chiar prin oraşele Kasese (Uganda) şi Giamama (Somalia). Traversează în total şapte ţări.

* Kilimandjaro este cel mai înalt munte din Africa (vf. Kibo 5 895 m) şi se află situat la graniţa ce desparte Tanzania de Kenya; este muntele care reproduce toate zonele climato-vegetale ale Globului. Deşi se află situat lângă Ecuator, vârful său este acoperit de gheţari (de tip stea). Localnicii 1-au denumit ,,Casa omătului”.

* În NE continentului Africa, se află Marea Roşie, considerată ca fiind cea mai caldă mare de pe Glob, cu o temperatură medie anuală de aproape 32°C. Aici s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură a apei, 56°C, în februarie 1956. Marea Roşie are cea mai mare salinitate (concentraţie 40%0) dintre mările deschise, fiind singura mare în care nu se vărsă nici un râu permanent. Comunică cu Golful Aden din Oceanul Indian prin Strâmtoarea Bab-El-Vlaodeb, numită şi ,,Poarta Lacrimilor”, datorită faptului că aici s-au scufundat multe corăbii. În privinţa numelui acestei mări sunt două ipoteze: istoricii antici spun că numele i-ar veni de la strămoşii fenicienilor, care ar fi populat pe vremuri coastele ei fierbinţi şi care erau numiţi ,,oamenii roşii; oamenii de ştiinţă susţin că numele mării se datoreşte algelor microscopice ,,trichodesmium erythreum”, de culoare roşie, care acoperă fundul stâncos al mării şi care în lumina soarelui orbitor, dă apei o culoare roşie.

* Munţii Atlas reprezintă un lanţ muntos lung de 2 000 km, cunoscut de berberi (locuitori de baştină) sub numele de Adrar, cuvânt care înseamnă ,,munte”. Grecii antici 1-au numit Atlas după nu­mele regelui mitologic al Mauritaniei, care fusese pedepsit de Zeus să poarte pe umeri bolta cerească.

* Depresiunea Afar se află situată în nord-estul Africii, pe teritoriul statelor Eritreea, Etiopia şi Dijbouti. Este singurul loc de pe Glob unde poate fi studiată la zi deplasarea plăcilor tectonice. Depresi­unea a fost un golf al Marii Roşii foarte puţin adânc, apa s-a evaporat şi a rezultat o pătură de sare până la 5 000 m.

* În Marele Graben – Nyiragongo există un vulcan activ în craterul căruia se află un lac de lavă fierbinte, ce datează din 1928; este un mister încă procesul de transfer de energie care permite lavei să rămână topită timp de zeci de ani, în timp ce suprafaţa unei curgeri se încheagă foarte repede şi se transformă în carapace de rocă, chiar atunci când a fost emisă la mai bine de 1100°C.

* Gheţarul Drygalski este cel mai lung din Africa; el se află la o altitudine de peste 5 800m, în masivul Kilimanjaro şi are lungimea de 2,5 km.

* Peştera Anon Ifflis, de pe teritoriul statului Algeria este cea mai adâncă, având o adâncime de 1 170 m. Tot pe teritoriul Algeriei se află şi cea mai lungă peşteră de pe continent, peştera Tafna, cu o lungime de 18,4 km.

* Sahara este cel mai mare deşert de pe Glob (8 800 000 km2); ocupă o treime din suprafaţa Africii şi se întinde pe teritoriul a zece ţări (Egipt, Tunisia, Libia, Algeria, Maroc, Mauritania, Ni­ger, Mali, Ciad, Sudan), pe o lungime de 5 100 km de la vest la est. Numele deşertului provine din limba arabă (cuvântul Sahra = deşert). Dunele de nisip ating 200-250 m şi chiar 500 m înălţime. Sahara reprezintă cea mai întinsă aglomerare de dune de pe glob.

* Cel mai activ vulcan african se afla în Camerun. El se numeşte Muntele Camerun şi are o altitudtne de 4 095 m, iar ultima sa erupţie a avut loc la data de 7 iunie 2000.

* Cele mai frecvente forme de relief din Sahara sunt hamadele, pe care berberii le-au numit tasili; acestea ocupă jumătate din suprafaţa deşertului.

* În Deşertul Sahara sunt prezente forme ciudate de ciuperci, ace,sfincşi, asemenea ,,Babelor” din Bucegi. Acestea sunt martori de eroziune cunoscute sub denumirea de gara.

* Prima însemnare scrisă care atestă existenţa Deşertului Sahara datează din secolul al V-lea î.Hr. de la învăţatul grec Herodot.

* Zonele areice şi endoreice ale Africii ocupă 53% din suprafaţa acestui continent plasându-le pe locul al II-lea după cele ale Australiei.

* Continentul cu cea mai caldă climă de pe Glob, dat fiind faptul că trei pătrimi din suprafaţa sa se află în zona intertropicală.

* În Africa există cele mai mari diferenţe de temperatură de pe Glob; ziua +60°C astfel încât oul se poate coace pe sol, iar noaptea temperatura scade chiar sub 0°C apa izvoarelor îngheţând.

* În localitatea Al’Aziziyah, din nord-vestul Libiei, s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură de pe Glob: 58°C la umbră (la 13 septembrie 1922); canicula a fost provocată de vântul fierbinte numit „ghibli”.

* Simunul este un vânt fierbinte care bate odată la 20-25 de ani. Atunci când se formează, toamna, determină creşterii bruşte si necontrolate ale temperaturii aerului, care pot atinge chiar şi +50°C, uscând brusc frunzele palmierilor. Simunul este cunoscut şi în Italia de Sud, însă sub o altă denumire şi anume aceea de sirocco.

* Nilul este cel mai lung fluviu din lume (6 671 km lungime de la Kasumo, din Munţii Virunga, Africa Ecuatorială şi până la vărsare în Marea Mediterană); este fluviul cu cel mai mic număr de afluenţi (între marile fluvii)-de la intrarea în Deşertul Sahara şi până la vărsare, pe o lungime de 2 700 km, Nilul nu mai primeşte nici un afluent. Pe Nil s-au realizat primele măsurători organizate ale nivelului apelor cu ajutorul ,,nilometrelor” (un fel de puţuri gradate care comunicau cu fluviul). De-a lungul Nilului, în trecut se aflau numeroase plantaţii de papirus.

* Nil II Criptp-Râu (râu ascuns): curge sub fluviul Nil şi este cel mai lung râu subteran, având un debit de şase ori mai mare decât debitul fluviului de la suprafaţă. A fost descoperit în anul 1958 cu radioizotopilor.

* Fluviul Congo (Zair) este al doilea fluviu al Africii ca lungime – 4370 km), având o suprafaţă a bazinului hidrografic de aproximativ patru milioane de km2, ceea ce îl situează pe locul al doilea : după Amazon. Acesta este denumit ,,Fluviul Săgeată”, dat fiind faptul că descrie un mare arc de cerc, lung de peste 1 000 km, având „drept coardă” linia Ecuatorului. Bazinul fluviului Congo are o forma dreptunghiulară, fiind singurul bazin hidrografic din lume repartizat aproximativ egal de o parte şi de cealaltă a Ecuatorului. Estuarul fluviului Congo a fost descoperit în anul 1484 de către Diego Cao.

* Victoria este o cascadă în Africa, formată pe fluviul Zambezi, la graniţa dintre Zambia şi Zimbabwe, având o înălţime de 122 m. Căderea apei se face cu o viteză de 480 tone/minut, antrenând un mare volum de aer care încărcat cu vapori de apă, se ridică până la 350 m de la sol sub forma unor coloane de apă ( o parte din vapori la 90 m se condensează într-o ploaie măruntă şi continuă). Localnicii o numesc „Fumul care tună” datorită zgomotului produs de căderea apei ce se aude pe o distanţă de 30 km. Numele de Victoria a fost dat de cel care a descoperit-o în 1855 David Livingstone.

* Lacul Victoria este cel mai mare lac african (al treilea pe glob), situat în nordul Tanzaniei, la graniţa cu Kenya şi Uganda. Nume­le lacului a fost dat de exploratorul englez Speke, în 1858, în cinstea reginei Victoria, a Angliei.

* În nordul Africii lacurile care au apă sărată şi adâncimi mici, în perioadele secetoase seacă, pe fundul lor formându-se cruste de sare. Acestea se numesc chott-uri (Chott al Hodna, Chott

Djerideh).

* Cea mai sărată întindere de apă de pe glob este lacul Assal din statul Djibouti, apa acestuia fiind de zece ori mai sărată decât a oceanelor şi chiar decât a Marii Moarte.

* Rafia, un palmier care creşte în Africa şj în America, are frunze care pot atinge 20 m.

* În Africa de Nord creşte un copac care conţine foarte mult fosfor,ceea ce-1 face să lumineze; noaptea se poate chiar citi sub el.

* Doar in Africa se găseşte o specie de palmier numita ,,arborele călătorului”, cu frunze lungi de 3- 4 m şi late de 1 m. Tecile frunzelor sunt concave, strânse unele într-altele formând un re-

zervor în care se acumulează apa din ploaie.

* Baobabul-Adansonia digitala (familia Bombacaceae) este arborele renumit al Africii, prin marea grosime a trunchiului cu circumferinţa de 30 m, dar şi recordul de vârstă care la unele exemplare

poate ajunge în jur de 5 000 de ani.

* Meiul este cea mai cultivată cereală din savana africană.

* În Africa de Vest creşte planta Katemfe, din care se obţine talinul care este de 6 150 de ori mai dulce decât zaharoza.

* Cel mai greu mamifer terestru este elefantul african; masculul obişnuit măsoară 4,2 m de la cap pană la coadă şi cântăreşte 12 t.

* Cămila şi asinul sunt ,,campionii” deşertului. Ei pot rezista sub razele necruţătoare ale Soarelui fără apă şi hrana chiar şase zile, în care timp pierd mult din greutate. Îşi refac forţele în numai câteva minute după ce au absorbit lichidul necesar rehidratării. Asinul, de pildă, are nevoie de 27 de litri de apă, pe care o ingurgitează în numai cinci minute, ceea ce dovedeşte că acest animal

este perfect adaptat pentru viaţa de pustiu. O cămilă lipsită de apă timp de şase zile şi suportând o temperatură de 400C poate înghiţi aproximativ 200 de litri de apă.

* Crocodilii ,,consumă” pe lângă hrana şi pietre care rămân în organismul lor pentru totdeauna. Spre sfârşitul vieţii pietrele ajung să reprezinte până la 1 % din greutatea corpului lor.

* Cel mai mare crocodil de apă dulce din Africa trăieşte, se pare, în Burundi. Locuitorii zonei susţin că ,,Gustavo”, după denumirea primită de la cercetătorul francez Patrice Faye, poate mânca pană la 20 de oameni când porneşte în căutare de femele. Se spune despre el ca are 6 m lungime şi cântăreşte o tonă.

* Cea mai zgomotoasă insectă cunoscută este greierul african ale cărui sunete depăşesc 100 de decibeli.

* Cel mai veninos peşte se află în Marea Roşie, se numeşte peştele baton . Acesta are o toxină mortală care se află în ouă, sânge, ficat şi piele.

* Cei mai mari şerpi africani sunt pitonii care au între 7-7,5 m lungime.

* Pe teritoriul Tanzaniei se găseşte cea mai extinsă rezervaţie naturală: rezervaţia Selous care se desfăşoară pe o suprafaţă de 5,46 milioane de ha.

* Africa este continentul cu cele mai mari bogăţii minerale (aur, diamante).

* Pe lângă cele mai mari zăcăminte de minerale, Africa are un potenţial hidroenergetic extrem de mare, care reprezintă 40% din potenţialul global.

* Fluviul Congo deţine imense resurse hidroenergetice care reprezintă 6% din potenţialul hidroenergetic mondial. Acest potenţial este valorificat în hidrocentralele de la Inga (Inga I, II, III).

* Coasta occidentală este împărţită între 22 de state, în timp ce cea orientală, la fel de lungă, între doar 9 state.

* Republica Africa de Sud este singurul stat cu 11 limbi oficiale.

* Etiopia ,,Ţara Nilului Albastru” este singurul stat din lume care şi-a păstrat limba şi scrierea proprie de acum 2 500 de ani.

* În 1994, în Rwanda s-a produs cel mai mare genocid după al doilea război mondial: au fost omorâţi 800 000 de oameni în conflictul dintre etniile hutu şi tsutsi.

* Două state alăturate au drapeluri în oglindă: roşu, galben, verde -Guineea şj verde, galben, roşu – Mali; drapelul statului Ruanda diferă de cel al Guineei doar printr-un ,,R” în mijlocul benzii galbene, iar cel al Senegalului diferă de drapelul statului Mali doar printr-o stea verde în mijlocul aceleiaşi benzi centrale.

* Drapelul cel mai simplu din lume este cel al Libiei: verde, fără alt semn.

* Ciadul are acelaşi drapel cu al României.

* În Africa se află cel mai lung teleferic din lume (67 km), care uneşte localităţile Moanda (Gabon) şi M’binda (Congo).

* Botswana este statul cu cea mai mică speranţă de viaţă la naştere: 46 de ani, femei şi 43 de ani, bărbaţi (2004).

* Uganda este statul cu cel mai mare spor natural: 29,7%0, în 2004. Rwanda deşi este considerată una dintre cele mai mici ţări africane (26 338 km2), are densitatea cea mai mare de pe continent (310 loc/km2).

* În sudul Africii se află statul Zimbabwe; un stat fără ieşire la ocean în care predomină clădirile şi fortificaţiile vechi datorita cărora îşi atribuie denumirea ce simbolizează în limba shona ,,casă de piatră”.

* Sudanul cu cei 2 505 813 km2 este considerat ca fiind cea mai întinsă ţară din Africa; la polul opus se află statul insular Seychelles cu o suprafaţă de doar 455 km2.

* Nigeria este ţara care are cea mai numeroasă populaţie din Africa (124 milioane locuitori) şi este ţara cu cele mai multe grupuri etnice(250).

* Numeroase fosile aparţinând primelor fiinţe umane au fost descoperite în Africa de Est, astfel încât este sugerat faptul că omul provine de pe acest continent. Urme de paşi, case şi pietre cioplite, descoperite aici, atestă faptul ca într-adevăr strămoşii noştri au făcut primii paşi, au vânat şi au învăţat să folosească primele lor unelte de piatra, pe acest continent, înainte de a popula Globul.

* 3/4 din continent are o densitate de 1 locuitor/kmp.

* Africa este continentul cu cea mai mare natalitate de pe Glob (între 30-50%o).

* Cel mai mare procent de negri se află în oraşul Ibadan din Nige­ria.

* Tuaregii – ,,prinţii deşetului” – apar ca nişte năluci din deşert, mătură totul în cale, ucid, alină, răpesc, aduc răsplata, fac dreptate, după care dispar în pustietate. Ei sunt oameni liberi, duc o via­ţă învăluită în aură şi mister în zona centrală a Saharei, în Munţii Ahaggar, sudul Marocului, nordul Nigeriei, Ciad, Mali, Libia; nu se consideră locuitorii nici unei ţări; singura lor ţară este ,,deşertul saharian”.

* Boşimanii sunt cea mai veche populaţie de pe continent (50 000 -60 000 de ani). Coloniştii olandezi au dat băştinaşilor care trăiau în ginţi patriarhale, în Africa de Sud-Vest, numele de ,,hotentoţi”, ceea ce înseamnă bâlbâiţi, iar negrilor din triburile primitive care nu cunoşteau agricultura ,,boşimani” adică ,.oamenii tufuşurilor”.

Pigmeii

Pigmeii sunt cei mai scunzi oameni, care cândva erau răspândiţi în toată Africa; tribul Walesse al pigmeilor ce stăpânesc pădurile ecuatoriale Ituri reprezintă un mare interes sub aspect antropologic şi etnografic – se maturizează la 7,8 ani şi îmbătrânesc la 40 de ani. Numărul lor este estimat la 150 000 – 200 000.

Populatia Africii  763.621.000 locuitori

Tara cea mai mare    Sudan – 2.503.890 km2

Tara cea mai mica    Seychelles – 455 km2

Tara cu cea mai numeroasa populatie      Nigeria – 108.945.000 locuitori

Lantul muntos cel mai lung Atlas – 2.500 km

Muntele cel mai inalt     Kilimandjaro – 5.895 m

Capitala situata la cea mai mare altitudine Addis Abeba (Etiopia) – 2.408 m

Tara cu cea mai mare densitate a tinerilor din lume      Uganda – peste 50% din populatie sunt tineri sub 15 ani

Tara cu cea mai mare densitate a batranilor Seychelles – peste 19% din populatie sunt persoane peste 60 ani

Tara cu cea mai mare densitate a barbatilor Libia – 108 barbati la 100 de femei

Tara cu cea mai mare densitate a femeilor   Cabo Verde – 100 femei la 87 barbati

Tarile cele mai sarace din lume      Republica Congo, Etiopia, Somalia

Canalul cel mai lung din lume   Canalul Suez – 161 km

Flota comerciala cea mai mare din lume      Liberia – 59.800.742 tonaj

Surse : Fan News.ro,Krimket.ro,Wikipedia

CITITI  SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/04/27/curiozitati-si-date-interesante-despre-america-de-sud-fotogalerie/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/02/20/lucruri-interesante-si-curiozitati-despre-continentul-nord-american/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/05/12/curiozitati-si-lucruri-interesante-din-asia/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/02/15/despre-australia-si-curiozitatile-ei/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=antarctica

////////////////////////////////////////////

Listă cu persoane care au făcut poliție politică în România

Această listă conține persoane despre care CNSAS a declarat că au făcut poliție politică.

A

Andrei Andreicuț, mitropolit[1][2]

Marius Badea, revoluționar[3]

Francisc Bárányi, deputat UDMR, ministru al Sănătății[4]

Constantin Bălăceanu-Stolnici, om de știință, medic neurolog, membru de onoare al Academiei Române[5][6]

Dan Berindei, istoric, vicepreședinte al Academiei Române [7]

Ion Besoiu, actor[8][9][10]

Andrei Blaier, regizor[11]

Marcel Brândușan, comisar-șef la Serviciul Independent de Informații și Protecție Internă[12]

Gianu Bucurescu, fost ofițer al Securității[13]

C

Liviu Câmpanu, deputat și senator PNL[14]

Petru Ciubotariu, judecător la Curtea de Apel Iași[15]

Irinel Columbeanu, om de afaceri[16]

Andrei Corbea Hoișie, diplomat, filolog, germanist, pedagog[17]

Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului[18]

Casian Crăciun, arhiepiscop de Galați[19]

Ion Coja- profesor universitar,filolog,scriitor

D

Mihai Darie, fost ofițer al Securității, consilier, membru PSD al Consiliului Județean Botoșani[20]

Ștefan David, fost ofițer al Securității, senator PRM[13]

Ștefan Augustin Doinaș, poet, eseist, traducător, academician[21]

Gheorghe Dumitrache, fost ofițer al Securității, ofițer SRI[22]

E

F

Laszlo Fazakaș, deputat UDMR[23]

Doinița Florea, director adjunct în MAE[24]

G

Grigore Todoran Pastor, Penticostal din Baia Mare[25]

H………………………………………………………………………

DEET.  AICI

https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_cu_persoane_care_au_f%C4%83cut_poli%C8%9Bie_politic%C4%83_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

/////////////////////////////////////////////

 

Indonezia taie salariile parlamentarilor după proteste violente. Parlamentele, cuprinse de flăcări

 

Daniela Trifan

Partidele politice din Indonezia au decis să elimine o serie de privilegii pentru parlamentari, într-o încercare de a calma protestele antiguvernamentale care au dus la moartea a cinci persoane.

Autoritățile din Indonezia au decis reducerea salariilor și a privilegiilor parlamentare, într-o încercare de a calma protestele antiguvernamentale care au dus la moartea a cinci persoane și la cele mai violente manifestații din ultimele decenii în cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, informează Reuters.

Inițial, demonstrațiile au început ca un protest pașnic împotriva salariilor excesive și a alocațiilor de cazare acordate parlamentarilor. Situația a degenerat însă vineri, după ce un motociclist a fost ucis în timpul unei intervenții a poliției. Casele unor politicieni și clădiri ale parlamentelor provinciale au fost jefuite sau incendiate, iar violențele au afectat și bursa și moneda națională.

Concesiile guvernamentale, considerate insuficiente

Președintele Prabowo Subianto, flancat de liderii partidelor politice, a declarat într-o conferință de presă că a ordonat armatei și poliției să acționeze ferm împotriva protestatarilor violenți și jefuitorilor, avertizând că unele acțiuni pot fi încadrate ca „terorism” și „trădare”.

„Liderii din Parlament au căzut de acord să revoce unele dintre politicile parlamentare, inclusiv mărimea indemnizațiilor pentru membrii săi și un moratoriu pentru deplasările în străinătate”, a afirmat Prabowo.

Decizia a fost luată după o întâlnire între președinte și membri ai guvernului, iar Prabowo și-a amânat vizita în China. Oficialii au sosit la palatul prezidențial în mașini cu numere obișnuite, iar efective suplimentare ale armatei au fost dislocate pentru securitatea palatului și a locuințelor miniștrilor.

Reacția liderilor studențești

Muzammil Ihsan, liderul confederației organizațiilor studențești care au inițiat protestele, a declarat că reducerea privilegiilor „nu este suficientă” și că sunt posibile noi manifestații. „Guvernul trebuie să rezolve probleme cu rădăcini adânci. Furia de pe străzi nu este fără cauză”, a spus Ihsan.

 Citește și: A cincea noapte de proteste în Serbia: sediile partidului de guvernământ au fost incendiate

Tegar Afriansyah, liderul Ligii pentru Democrație a Studenților Indonezieni, a adăugat că anunțul președintelui nu rezolvă problema principală: „oligarhia politică și o structură economică inegală”.

Parlamente incendiate și jafuri în mai multe provincii

Protestatarii au incendiat clădirile parlamentelor regionale din West Nusa Tenggara, Pekalongan și Cirebon, la o zi după ce trei persoane au murit în violențele care au cuprins țara. Detik.com a relatat că birourile parlamentare din Cirebon au fost jefuite, iar poliția a folosit gaze lacrimogene în Pekalongan și West Nusa Tenggara pentru a dispersa mulțimea.

În Makassar, capitala provinciei Sulawesi de Sud, un protest soldat cu cel puțin trei morți și cinci răniți a precedat incendiile de clădiri parlamentare. Agenția de stat Antara a raportat că unele victime au fost prinse în flăcările care au cuprins clădirea parlamentului și că două persoane s-au rănit după ce au sărit pe geam pentru a scăpa de foc.

TikTok suspendă temporar transmisiunile LIVE

Din cauza escaladării violențelor, TikTok a anunțat suspendarea temporară a funcției de transmitere în direct în Indonezia. „Am decis în mod voluntar să introducem măsuri de securitate pentru a menține TikTok ca un spațiu sigur și civilizat. Ca o măsură de precauție, TikTok LIVE este temporar suspendat timp de câteva zile în Indonezia”, a explicat un purtător de cuvânt al platformei.

 Citește și: Proteste violente în Serbia: sediul partidului aflat la guvernare, vandalizat. Vučić îi numește teroriști și amenință cu reprimare dură

 Citește și: Doi bărbaţi din Indonezia, biciuiți în public cu câte 76 lovituri. Au fost găsiţi vinovaţi de întreţinere de relaţii homosexuale

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/indonezia-taie-salariile-parlamentarilor-dupa-2468689.html

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Lumea de astăzi și războaiele sfinte nelegiuite

De Adrian Neagu

„ Sunt motivat de o misiune de la Dumnezeu. ” Dumnezeu îmi spunea: «George, du-te și luptă împotriva teroriștilor din Afganistan.» Și am făcut-o, iar apoi Dumnezeu îmi spunea: «George, du-te și pune capăt tiraniei din Irak.» Și am făcut-o…”

Naabil Shaath, ministrul palestinian al afacerilor externe, atribuie aceste cuvinte fostului președinte american George Bush, susținând că Bush le-a rostit în timpul unei întâlniri cu acesta în 2003. Majoritatea agențiilor de știri au preluat știrea la acea vreme, iar aceasta nu a fost niciodată negată de administrația prezidențială americană. Dincolo de nuanțele populiste pe care le pot avea mesajele care fac referire la religie, este clar că religia joacă un rol major în războiul modern. Într-un articol publicat în noiembrie 2007 , The Economist afirmă pe bună dreptate că „religia este rareori casus belli” (casus belli)„: într-adevăr, în multe lupte, în special în Orientul Mijlociu în timpurile moderne, este uimitor cât de mult a durat până când religia a devenit o parte importantă a disputei. Dar odată ajunsă acolo, face ca rezolvarea conflictelor să fie mai dificilă.” În acest context, unele dintre cele mai dificile întrebări pe care trebuie să le abordăm sunt: ​​Unde este Dumnezeu în conflictele de astăzi? De partea cui este El? Cum putem testa afirmațiile celor care spun că acționează în numele lui Dumnezeu?

Trebuie să ne cunoaștem!

Această expresie, deși mult mai veche, a devenit cunoscută în întreaga lume după ce soldații naziști au primit centuri inscripționate cu aceste cuvinte. Ideea că Dumnezeu este cu noi a lăsat mai multe cicatrici în secolul al XX-lea decât în ​​orice altă perioadă a istoriei. Mulți istorici cred că religia fusese readusă în prim-plan în secolul precedent, când, în timpul Războiului Civil American, ambele părți au susținut că Dumnezeu era de partea lor. Christianity Today prezintă o statistică izbitoare : „Poate 10% dintre toți soldații Războiului Civil au experimentat convertiri în timpul conflictului.” Pastorii și credincioșii de ambele părți s-au rugat și au vorbit despre intervenția lui Dumnezeu în favoarea lor. Au fost construite capele pentru soldați, unele cu până la 1.000 de locuri, și au fost organizate botezuri impresionante. Cu toate acestea, conform cifrelor oficiale, peste 620.000 de soldați au murit în acest război, uciși de gloanțe sau boli – mai mult decât în ​​toate celelalte conflicte în care fuseseră implicați soldații americani până atunci.

Acest scenariu s-a repetat de atunci în toate conflictele majore. În timpul Primului Război Mondial, de exemplu, procesiunile religioase au fost o caracteristică a ambelor părți. Soldații mărșăluiau „cu crucea pe frunte/Căci armata este creștină”, luptând ironic pentru idealuri care nu aveau nicio legătură cu religia sau cu viața lor. În cele din urmă, ambiția politică și încăpățânarea aprigă a unor lideri au revendicat peste 10 milioane de soldați și alte milioane de civili. În ceea ce privește rolul religiei în acest conflict, Philip Jenkins, profesor emerit de istorie la Universitatea Baylor din Statele Unite, a publicat în 2014 cartea cu titlul provocator „ Marele și Sfântul Război: Cum a devenit Primul Război Mondial o Cruciadă Religioasă ”. În aceasta, el afirmă: „Religia este esențială pentru înțelegerea războiului, de ce oamenii au intrat în război, ce sperau să realizeze prin război și de ce au rămas în război”.În cartea sa, Jenkins citează lideri religioși din ambele tabere care au încercat să întărească motivațiile religioase ale conflictului, subliniate prin mai multe aspecte: susțineau că soldații lor luptau împotriva răului, că aveau o misiune specială din partea lui Dumnezeu și că trebuiau să îndeplinească această chemare sacră până la sfârșit.

Această perspectivă a fost evidentă și în retorica celui de-al Doilea Război Mondial. Încă o dată, argumentele religioase au fost subliniate insistent, iar, încă o dată, rezultatele au fost catastrofale – chiar mai grave decât cele ale Primului Război Mondial – cu peste 70 de milioane de victime. Este de la sine înțeles că lagărele de concentrare nu au fost construite în regiuni păgâne uitate de lume, ci în zone cu o puternică tradiție creștină, iar asupritorii evreilor erau membri ai unor comunități creștine majore. Din păcate, în general, bisericile au preferat să-și protejeze propriii membri și au spus puțin sau nimic împotriva abuzurilor. Mai mult, liderii politici au încercat să folosească bisericile pentru a-și atinge propriile ambiții teritoriale. Gerald P. Fogarty de la Universitatea din Virginia spune despre Stalin că planul său final era să subordoneze toate ramurile bisericilor ortodoxe din Europa de Est autorității Moscovei, creând un al doilea Vatican.

Cele două războaie mondiale au fost, probabil, cele mai semnificative provocări cu care s-a confruntat creștinismul în secolul XX. Nu au dovedit esența învățăturilor creștine, așa cum unii s-au grăbit să susțină cu răutate, ci mai degrabă că simpla recunoaștere în teorie este inutilă (așa cum un test de matematică nu dovedește dacă materia este bună sau rea, ci dacă elevii au învățat materialul). Per total, războaiele majore ale secolului XX ne spun mai multe despre modul în care oamenii au folosit religia pentru a-și atinge propriile obiective decât despre Dumnezeu. Chiar dacă armatele au intrat adesea în război cu binecuvântarea liderilor religioși, iar argumentele teologice au fost folosite pentru a justifica comportamente oribile, acest lucru nu provenea din moralitatea creștină, ci din modul în care politicienii au ales să o exploateze în propriile scopuri.

Trecerea timpului nu a diminuat cu nimic realitatea interacțiunii dintre religie și politică sau a acțiunilor militare decise de forțele politice. În 2010, după ce presa a descoperit că armele soldaților americani din Afganistan și Irak, fabricate de Trijicon, aveau inscripționate referințe la texte biblice, compania de armament a decis să înceteze inscripționarea versetelor biblice pe arme.În ceea ce privește relația dintre religie și politică, șase ani mai târziu, pastorul baptist Robert Jeffress — care a condus slujba religioasă la ceremonia de inaugurare a președintelui Donald Trump pentru primul său mandat — a spus : „Când mă gândesc la dumneavoastră, domnule președinte ales Trump, îmi amintesc de un alt mare lider pe care Dumnezeu l-a ales cu mii de ani în urmă în Israel… Neemia… Și primul pas în reconstrucția națiunii a fost construirea unui mare zid… Vedeți, Dumnezeu NU este împotriva construirii de ziduri.” Apoi a adăugat : „El știe că Dumnezeu l-a chemat să facă o lucrare măreață și nu va fi oprit de el.”

În partea opusă a lumii, la începutul anului 2012, o întâlnire a principalelor figuri religioase din Federația Rusă l-a declarat în unanimitate pe Vladimir Putin, care atunci își desfășura campania pentru un al treilea mandat de președinte, singura speranță de progres a țării, descriind conducerea sa drept „un miracol al lui Dumnezeu”. Reuters a relatat că evenimentul a reunit lideri ortodocși, evrei, musulmani, armeni, catolici și alți creștini, precum și un lama budist, toți lăudând administrația lui Putin și vorbind împotriva adversarilor săi. Deși nu era un secret faptul că Patriarhul Kirill era un susținător fervent al conducerii țării sale, demonstrația de sprijin din partea altor lideri religioși a dezvăluit relația strânsă dintre religie și politică. De exemplu, merită să ne amintim declarația rabinului șef Berel Lazar cu privire la unele demonstrații ale opoziției : „Faptul că acestea [protestele opoziției] au avut loc sâmbătă sugerează că nu a fost o afacere evreiască. Am glumit în sinagogă că ar fi fost mai bine să venim la o rugăciune în acea zi.” Sau declarația muftiului Ravil Gainutdin: „Musulmanii vă cunosc, musulmanii au încredere în voi, musulmanii vă doresc succes.” Vorbind despre datoria misionară a statelor ortodoxe față de întreaga lume, Patriarhul Kirill al Rusiei a afirmat următoarele: „Țările în care majoritatea locuitorilor sunt ortodocși au vocația de a arăta lumii exemplul construirii unei economii și a unui guvern popular în conformitate cu principiile și idealurile creștine.”Această declarație subliniază și mai mult punctul de vedere al liderului ortodox cu privire la relația strânsă dintre stat și biserică.

Este firesc să ne întrebăm cum de guvernele estice sunt mai apropiate de idealurile creștine decât cele occidentale și ce s-ar întâmpla dacă oameni din alte confesiuni creștine ar ajunge la putere în astfel de țări. Ar păta aceste idealuri și principii creștine? Faptul că Biserica rămâne tăcută sau este implicată indirect în conflictele militare ale țării sugerează că această afirmație dezvăluie mult mai mult decât se vede cu ochiul liber.

Este amestecul religiei și politicii într-adevăr idealul creștinismului? Oare această dezvoltare provine din planul original al lui Isus Hristos, așa cum este revelat în Biblie? Sau este doar o adaptare la tendințele și preocupările umane, așa cum sunt multe alte practici care au devenit asociate cu creștinismul de-a lungul secolelor?

Biblia și războiul final

De-a lungul istoriei, mulți lideri creștini s-au considerat parte a unui război final, chemați mesianic să-i pedepsească pe răufăcători și să-i salveze pe cei drepți, pentru a-și atinge propriile ambiții politice. Acest lucru a făcut ca ideea cruciadelor să reapară iar și iar, chiar și în discursuri recente. Dacă un lider politic este alesul lui Dumnezeu, atunci trebuie să aibă o misiune de la Dumnezeu. Prin urmare, oricine se opune agendei sale se opune de fapt Celui care l-a trimis. Suprapunerea acestui model peste cel al unui război face să pară logic că Dumnezeu este de partea alesului său și că ideea de conflict vine de sus.

Totuși, istoria ultimilor 2.000 de ani ne-a arătat că această viziune poate fi catastrofală. Deși religia Bibliei recunoaște că „conducătorii nu poartă sabia fără motiv”, deoarece sunt „slujitori ai lui Dumnezeu”,când cerințele lor contrazic principiile revelate ale lui Dumnezeu, credinciosul trebuie „să asculte de Dumnezeu mai degrabă decât de ființele umane”.Nici Isus, nici apostolii Săi nu vorbesc vreodată despre misiuni militare pentru creștini sau despre organizarea unei armate care să lupte pentru scopurile veșnice ale Evangheliei. Dimpotrivă, ei vorbesc despre întoarcerea și celălalt obraz, despre a fi împăciuitor și despre faptul că cei care ridică sabia vor pieri de ea.

Totuși, există un război despre care vorbește Biblia, pe care mulți îl consideră a fi o cruciadă finală sau cel mai mare război sfânt. Da, Biblia vorbește despre un război final, faimoasa Bătălie de la Armaghedon, dar perspectiva pe care o oferă Scriptura este radical diferită de cea dorită de unii lideri politici și militari.

Singura referință biblică la Armaghedon este Apocalipsa 16:16. Descrie trei duhuri demonice care îi conving pe regii pământului să se mobilizeze pentru o mare bătălie, făcând semne uimitoare, iar această mare armată se adună „în locul care în ebraică se numește Armaghedon”.

Aici încep controversele, dar și soluțiile. Numele „Armaghedon” pare să fie compus din două cuvinte ebraice: primul înseamnă „munte”, în timp ce al doilea nu are o traducere definitivă. Mulți comentatori cred că aceasta se referă la „Meghiddo”., un loc menționat în Vechiul Testament, așadar o posibilă traducere este „Muntele Meghido”. Totuși, singura problemă a acestei teorii este că nu există niciun munte numit Meghido în Palestina; mai degrabă, există o vale cu acest nume. Cu toate acestea, unii interpreți văd aici o referire la muntele din fața orașului Meghido – Muntele Carmel.

Totuși, Laurențiu Moț, profesor de Noul Testament la Universitatea Adventus, afirmă următoarele: „A interpreta acest termen ca referindu-se la un loc anume din Orientul Mijlociu unde se pot aduna armatele tuturor națiunilor este greșit atât din punct de vedere biblic, cât și logic”.Pentru a susține această opinie, el subliniază că multe dintre numele locurilor din Apocalipsa sunt simbolice, cum ar fi Babilonul, Sodoma, Egiptul și Ierusalimul. De asemenea, el reiterează că nu există nicio locație geografică în Vechiul Testament care să poată fi identificată ca Muntele Meghido.

Deci, ce este Armaghedonul? Deși semnificația numelui este dificil de determinat cu certitudine, evenimentul care va avea loc acolo este mai ușor de descifrat. Poate cel mai important aspect este că acest război nu este între o națiune dreaptă și una nedreaptă; mai degrabă, textul sugerează că regii pământului sunt uniți împotriva lui Dumnezeu. Cele trei duhuri trimise de Satan îi vor convinge pe liderii politici ai lumii prin manifestări supranaturale – un element care este în concordanță cu ceea ce Biblia dezvăluie în altă parte: „Și nu este de mirare, căci Satana însuși se preface într-un înger de lumină. Nu este de mirare, așadar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptății.”Acești pseudo-slujitori ai adevărului pregătesc cea mai mare înșelăciune din istorie, la care se referă și apostolul Pavel: apariția Anticristului, care se va așeza „în templul lui Dumnezeu, proclamându-se Dumnezeu”.

Chiar dacă nu toate detaliile acestui eveniment viitor sunt clare, un lucru este sigur: „În actul final al înșelăciunii, Anticristul este însuși Satana, care se va preface a fi Hristos”, adunând lideri politici și militari pentru a lupta împotriva unui dușman „care vine”, fără să știe că, de fapt, luptă împotriva lui Hristos. Prin urmare, „Armaghedonul este momentul revoltei escatologice a lumii împotriva lui Dumnezeu, o bătălie în care falsa biserică devine o pagubă colaterală, iar adevărata biserică este «încolțită»”.El compară acest război final cu experiența biblicului Iosia, care, acționând din mândrie și fără motiv, este implicat într-un război care nu-l privește și este ucis la Meghido de egipteni, care au pornit să lupte împotriva Asiriei. Asemenea armatelor lui Iosia, biserica creștină de la sfârșitul istoriei va deveni o victimă colaterală a unui război care nu o privește, devenind mândră și încrezătoare în propriile puteri și, prin urmare, implicându-se.

© Forgiven Photography | Lightstock.com

Războiul de dincolo de război

David Hunt povestește un incident din cel de-al Doilea Război Mondial, care a fost mult timp trecut cu vederea de public. Comparând acest lucru cu armistițiul din Ajunul Crăciunului din 1914, când soldații din Primul Război Mondial au ieșit din tranșee pentru a sărbători împreună nașterea lui Isus, în ciuda faptului că se aflau pe tabere opuse, generalii celui de-al Doilea Război Mondial au anunțat că orice astfel de gest va fi aspru pedepsit. Cu toate acestea, se spune că, în Ajunul Crăciunului, în decembrie 1944, s-a întâmplat ceva uimitor într-un mic cătun din pădurea Ardennes. Elisabeth Vinken era acasă cu fiul ei de 12 ani când o bătaie ciudată în ușă le-a întrerupt liniștea. Doi soldați americani implorau milă la ușă, în timp ce un al treilea, grav rănit, zăcea în zăpadă. În ciuda faptului că erau dușmani, Elisabeth i-a primit înăuntru și a început să aibă grijă de bărbatul rănit, chiar dacă nu vorbea engleză. Deodată, s-a auzit o altă bătaie în ușă, iar Elisabeth a crezut că mai mulți soldați americani se rătăciseră în zonă. S-a dus veselă la ușă, dar a găsit afară un caporal și trei soldați germani înarmați. Au vrut să intre, dar ea le-a spus cu înțelepciune că în casă erau soldați americani și că nu voia focuri de armă în casa ei. Era Ajunul Crăciunului. În mod surprinzător, evenimentele din acea seară l-au determinat pe caporal să le ceară soldaților să-și lase armele la ușă. Au intrat, s-au așezat la masă cu soldații americani și l-au ajutat pe soldatul rănit. Dimineața, toți șapte au plecat fără să tragă niciun foc unul asupra celuilalt.

Acest exemplu este doar o picătură într-un ocean. Într-o lume în care astfel de excepții sunt complet uitate, pare nesemnificativ. Cu toate acestea, ne arată că simbolurile creștine și mesajul iubirii lui Dumnezeu pot uni oamenii într-un mod în care nimic altceva nu o poate face. Dezvăluie potențialul iubirii creștine dacă este lăsată să înflorească în milioane de inimi. În loc să fie de partea unei puteri în detrimentul alteia, Dumnezeu este de partea oamenilor, iubindu-i „cu o iubire veșnică”.Încercarea Bisericii de a transforma liderii politici în figuri mesianice nu face parte din misiunea sa și poate deveni cu ușurință o formă de abuz împotriva celor cu opinii politice sau religioase diferite. Dacă privim istoria, acest scenariu dramatic este uimitor de previzibil. Misiunea Bisericii este de a-L înălța pe Hristos și principiile Sale într-un mod plin de iubire și sacrificiu.

Creștinismul nu are nimic de-a face cu războiul și ambiția de putere și se bazează pe consecvență și iubire. Dumnezeu nu luptă de partea unora împotriva altora; El îi iubește pe toți și vrea să-i mântuiască pe toți. El vrea să salveze omenirea de prejudecăți, egoism, iluzie și moarte. Cu toate acestea, există un dușman care, în cele din urmă, se va declara a fi zeu și va încerca să-i întoarcă pe oameni împotriva lui Dumnezeu și a celor care Îi rămân credincioși. În fața acestei perspective, întrebarea importantă nu este de partea cui este Dumnezeu, ci de partea cui ești tu. Dacă vezi evenimente în jurul tău care par să ducă la un conflict, decide astăzi de partea cui vrei să fii. Cum? Este scris în Biblia ta!

Note de subsol

[1] „Expresie latină care înseamnă «motiv de război».”

[2] „În germană, «Dumnezeu este cu noi».”

[3] „Philip Jenkins, «Marele și Sfântul Război: Cum a devenit Primul Război Mondial o cruciadă religioasă», HarperCollins Publishers, 2014, p. 5.”

[4] „Iată doar un exemplu: Randolph McKim, rectorul episcopal al Bisericii Epifaniei din Washington, a spus în 1917, când Statele Unite au intrat în război: «Dumnezeu este cel care ne-a chemat la acest război, este războiul Lui pe care îl purtăm… Acest conflict este într-adevăr o cruciadă. Cea mai mare din istorie – cea mai sfântă. Este, în cel mai profund și mai adevărat sens, un război sfânt». Citat în Philip Jenkins, op. cit., p. 10.”

[5] „Jan Bank și Lieve Gevers, «Biserici și religie în cel de-al Doilea Război Mondial», Bloomsbury Academic, 2016, ediție electronică.”

[6] „«Compania se oferă să nu mai includă referințe biblice pe telescoapele militare», 21 ianuarie 2010, edition.cnn.com.”

[7] „Citat de Armand Gosu în „Patriarhul Kirill la Curtea Țarului Putin”, 24 octombrie 2017, contributors.ro.”

[8] „Romani 13:4.”

[9] „Faptele Apostolilor 5:29.”

[10] „Vezi Matei 5:9, 39 și 26:52.”

[11] „Iosua 17:11”.

[12] „Laurenţiu Moţ, ‘The Great Surprise at Armageddon’, Curierul Adventist, An XCI, august 2014, p. 24.”

[13] „2 Corinteni 11:14–15.”

[14] „2 Tesaloniceni 2:4.”

[15] „Laurenţiu Mot, op cit.”

[16] „Ibidem.”

[17] „Ieremia 31:3.”

[18] „1 Corinteni 2:2, Ioan 15:12 și Matei 28:18–20 etc.”

https://st.network/analysis/top/todays-world-and-the-unholy-holy-wars.html

///////////////////////////////////////////

 

 

Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă

 

De Alina Kartman

În fiecare ianuarie, staţiunea Davos găzduiește elita liderilor economici și guvernamentali, pe care Forumul Economic Mondial îi reunește într-o exclusivistă întâlnire anuală. Anul acesta, din cauza pandemiei, reuniunea a trebuit reprogramată. Însă controversele privind tema reuniunii – Marea resetare – nu au suferit nicio amânare.

„Marea resetare” („The Great Reset”), propunerea de recalibrare a economiei globale formulată de Forumul Economic Mondial (FEM), a făcut deja obiectul unei ample dezbateri publice. Iar criticile care i-au fost aduse au acoperit un spectru larg, având la un capăt presupusul caracter utopic al propunerii, iar la celălalt o presupusă intenţie ocultă, a unei cabale a liderilor mondiali, de a instaura o dictatură globală. Probabil mai puţin sonore și, cu siguranţă, mai puţin populare au fost criticile aduse de analiști experţi în politici publice, digitalizare și economie globală. Ce putem ști cu adevărat despre originea și ramificaţiile Marii resetări? O analiză sistematică este necesară pentru sortarea opiniilor contradictorii.

Cine?

Arhitecţii Marii resetări sunt profesorul Klaus Schwab, directorul executiv al Forumului Economic Mondial, alături de Thierry Malleret, administrator partener al Barometrului Lunar – o analiză predictivă adresată investitorilor, directorilor de transnaţionale și altor decidenţi.

Central pentru acest proiect este Klaus Schwab. În vârstă de 82 de ani, Klaus Schwab a avut un parcurs profesional prodigios: la 27 de ani deţinea deja cinci diplome de inginerie mecanică și economie. Născut în Germania, Schwab s-a instruit la Universitatea Fribourg, la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie și la Școala de guvernare Kennedy, din cadrul Harvard. La 31 de ani devenea cel mai tânăr profesor universitar din Elveţia, iar la 33 de ani (în 1971) punea bazele unei fundaţii, pe care a numit-o Forumul European de Management.

Klaus Schwab World Economic Forum© Palinchak | Dreamstime.com

Klaus Schwab, la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial din 2015.

Pe atunci, Klaus Schwab era profesor de politici corporative elveto-germane, la Centre d’Etudes Industrielles (CEI) din Geneva – una dintre cele patru facultăţi de administraţie și afaceri care au avut un rol în revoluţia managerială care a succedat Planul Marshall în Europa, un pol al competenţei în management, cu conexiuni la nivel global.

Această carte de vizită a fost suficientă pentru ca Schwab să poată invita câteva sute de manageri de top, membri ai Comisiei Europene și economiști, în micuţa și selecta staţiune elveţiană de schi de la Davos pentru a sărbători 25 de ani de la înfiinţarea CEI. Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu. Împreună cu unul dintre asociaţii săi, Duri Capaul, a creat o firmă, International Edication Services, și a înaintat directorului CEI un contract pentru organizarea evenimentului.

Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu.

În termenii acelui contract era prevăzută o inversare a rolurilor organizatorice, astfel că responsabilă de eveniment nu mai era facultatea, ci firma lui Schwab, care „deţine toate drepturile privind realizarea Simpozionului European de Management… are drepturi depline de a utiliza numele CEI și know-how-ul [în organizarea simpozionului]”, iar „Klaus Schwab este complet responsabil pentru proiect… toate deciziile CEI privind simpozionul vor fi delegate lui KS [Klaus Schwab]”.

Prima întâlnire de la Davos, din 1971, care a durat 14 zile, urmărea să familiarizeze jucători economici cheie din Europa cu metodele economice moderne americane și, ca rezultat, să propună noi strategii corporative pentru companiile europene. Reuniunea a fost un succes, așa că a fost reeditată, de atunci, în fiecare an.

În urma simpozionului, Schwab a înfiinţat un fond fiduciar, numit Forumul European de Management, care, din 1987 a devenit ceea ce se numește astăzi Forumul Economic Mondial. Organizat ca structură nonprofit, acesta a continuat tradiţia întâlnirilor de nivel înalt de la Davos, care au devenit o platformă pentru elitele globale.

Ce?

La întâlnirea din ianuarie 2012, participanţii adunaţi într-un număr record – 2.600 de lideri din mediul de afaceri, guvernamental și societatea civilă, între care aproape 40 de șefi de stat – au luat în discuţie „Marea transformare” („The Great Transformation”) ca soluţie la provocările globale între care prioritare erau răspunsul la criza economică europeană și încadrarea în câmpul muncii a celor 200 de milioane de șomeri la nivel european.

De la dezechilibrele fiscale la gestionarea deficitară a resurselor de apă, hrană și energie,  de la instabilitatea socială la subvenţionarea inegală a nevoilor statelor, cele mai stringente probleme ale omenirii erau cuprinse în schema interconectată care alcătuia Raportul privind riscurile globale 2012. Marea transformare era lansată public drept răspunsul strategic la aceste riscuri al liderilor globali. Cu cel puţin un an înainte de întâlnirea anuală, membrii Forumului fuseseră invitaţi să contribuie la stabilirea Agendei Globale, propunând soluţii inovatoare la probleme globale. Cele care, din perspectiva Forumului, erau cele mai interesante, au ajuns să fie discutate în cadrul întâlnirii anuale și apoi menţionate în raportul de după reuniunea de nivel înalt. Acest raport nu avea valoare de acord interstatal, așa cum nici Marea resetare nu are, ci reprezenta mai degrabă un rezumat al discuţiilor.

În esenţă, marea transformare presupunea crearea unor modele noi de creștere economică și de utilizare a forţei de muncă, dezvoltarea unor modele noi de leadership și inovaţie, de management sustenabil al resurselor, precum și a unor modele noi de răspuns la provocările de ordin social și tehnologic pe care le aduce viitorul. „The Great Transformation” nu era însă o revelaţie spontană, ci o șlefuire a unor propuneri anterioare precum „Rethink, redesign, rebuild” („Regândește, recreează, reconstruiește”) – 2010; sau „Shaping the Post Crisis World” („Modelarea lumii post-recesiune”) – 2009.

Marea resetare, propusă la opt ani de la Marea transformare, vine de fapt cu același vechi apel la restaurare globală, de data aceasta ca răspuns la criza generată de pandemia de COVID-19.

Cu alte cuvinte, în spatele iniţiativei Marii resetări stă o istorie întreagă de planuri începute și duse doar până la un punct. Quinn Slobodian inventaria într-un editorial publicat în The Guardian expresiile-cheie care, numai în ultimul deceniu, au fost folosite de autori sau politicieni pentru a descrie transformări de genul celei propuse de Marea resetare: „marea financializare”, „marele regres”, „marea răsturnare de situaţie”, „marea accelerare”, „marea devoalare” și „marea decuplare” sunt doar câteva dintre ele, spune Slobodian, furnizând totodată referinţe pentru fiecare dintre acestea.

Economistul maghiaro-american Karl Polanyi propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare”.

În același editorial, Slobodian evidenţia „Marea transformare”, o evaluare făcută secolul trecut de economistul maghiaro-american Karl Polanyi, decedat în 1966. Acesta propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare” și care presupunea înţelegerea economiei de piaţă și a statului-naţiune nu ca două elemente distincte, ci ca un întreg, pe care l-a intitulat „societatea de piaţă”. Polanyi susţinea că mentalităţile economice ale omenirii s-au schimbat și că, sub presiunea concurenţei, a industrializării și a creșterii influenţei statelor, relaţiile economice cândva bazate pe reciprocitate și redistribuire au fost alterate și înlocuite cu o piaţă care nu se mai autoreglează. Astăzi, viziunea lui Polanyi este contestată de cercetători, care spun că evaluarea economistului este trunchiată și derutantă.

Micro-recenzie

În prezent, în miezul campaniei pro-resetare, bogată în articole, clipuri video, webinare și podcasturi, stă cartea The Great Reset, publicată, în iunie 2020, de Klaus Schwab și Thierry Malleret. Volumul detaliază motivele pentru care este nevoie de o nouă strategie globală, impactul pe care îl așteaptă de la aceasta și provocările cu care s-ar putea confrunta. Însă cartea este departe de a fi programul unei revoluţii. Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spune Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial (o vom discuta în secţiunea următoare).

Marea resetare | The Great Reset

Marea resetare | The Great Reset, schema generală de pe site-ul Forumului Economic Mondial.

Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spune Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial.

Cartea pornește de la constatarea că pandemia de COVID-19 a accentuat majoritatea problemelor cu care societăţile se confruntau deja și că, din înlănţuirea de efecte economice, geopolitice, societale, de mediu și tehnologice ale pandemiei, s-a născut o criză de proporţii care seamănă cu cele trăite la finalul Primului Război Mondial. Comparaţia are mai ales rolul de a le reaminti cititorilor că, după Primul Război Mondial, omenirea a trecut printr-o schimbare de paradigmă cu straturi multiple (politice, culturale, economice și sociale). Implicită aici este presupunerea că dacă schimbarea a fost posibilă atunci ar putea fi posibilă și astăzi, când omenirea trece printr-o nouă criză importantă.

În fiecare capitol care analizează scenarii posibile din domenii precum economia globală, politicile sociale naţionale, direcţia globalizării, evoluţia mediului înconjurător sau digitalizarea, autorii propun direcţii guvernamentale și corporatiste care ar duce, spun ei, la o regândire a capitalismului după coordonatele sustenabilităţii.

Direcţiile descrise vizează obiective complexe, sistemice, precum: „valorificarea celei de-a patra revoluţii industriale”, „sprijinirea dezvoltării regionale”, „revitalizarea cooperării globale”, „dezvoltarea unor modele de afaceri sustenabile”, „refacerea sănătăţii mediului”, „regândirea contractelor sociale, a abilităţilor și a locurilor de muncă”, precum și „modelarea redresării economice”. Iar fiecare dintre aceste direcţii se traduce în tipare de intervenţie sistemică. De pildă, atunci când vorbesc despre o cooperare mai puternică între guverne, companii și societatea civilă, orientată pe sustenabilitate economică, socială și de mediu, autorii spun că ar fi nevoie ca guvernele, care au făcut un pas înainte în timpul pandemiei (accelerând luarea unor măsuri economice, instituind reglementări pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă), să devină mai puternice și mai eficiente. Companiile ar trebui, mai cred autorii, să ia măsuri în acord cu responsabilitatea lor de a favoriza dezvoltarea echitabilă, nediscriminatorie și atentă la mediu, pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt aceasta ar putea fi defavorabilă majorării profiturilor. Iar societatea civilă este încurajată să gireze politicile publice care urmăresc să asigure protecţia cetăţenilor și elevarea victimelor inegalităţii.

Aspecte controversate

După lansarea publică a acestei strategii, lideri politici precum prim-ministrul canadian Justin Trudeau, președintele american Joe Biden, prim-ministrul britanic Boris Johnson și prinţul Charles al Marii Britanii au salutat iniţiativa și s-au declarat în favoarea unei „reconstrucţii mai bune”. Unele recenzii au văzut și în enciclica Fratelli tutti a Papei Francisc, sau în cartea sa Let Us Dream (Haideţi să visăm!), o convergenţă cu o parte a idealurilor enunţate de Marea resetare, deși enciclica sau cartea nu fac referire la iniţiativa Forumului. Atât Forumul Economic Mondial, cât și canale media catolice au semnalat această convergenţă, chiar dacă fiecare a accentuat iniţiativa părţii pe care o reprezintă.

La începutul lunii noiembrie 2020, după apariţia unui clip video conţinând discursul lui Justin Trudeau la o întâlnire a Organizaţiei Naţiunilor Unite, zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare. Totul a culminat într-o petiţie online împotriva strategiei FEM, care a reușit să strângă peste 80.000 de semnături în mai puţin de 72 de ore.

Zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare.

Suspiciunilor de conspiraţie li s-au adăugat vocile unor lideri conservatori precum liderul opoziţiei canadiene, Erin O’Toole, care a criticat ideea unei resetări și a pretins că Justin Trudeau folosește pandemia pentru a implementa un experiment masiv și riscant.

Zvonurile au evoluat într-o veritabilă teorie a conspiraţiei, cuprinzând „elitele financiare globale” care doresc să instaureze un regim totalitar marxist, care să suspende dreptul la proprietate personală, să militarizeze orașele, să impună vaccinarea și să creeze tabere izolate pentru cei care ar opune rezistenţă instaurării „Noii Ordini Mondiale”.

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.© Palinchak | Dreamstime.com

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.

Vectori de interes: abolirea proprietăţii și supravegherea

Deși cartea The Great Reset nu conţine nicio referire la anularea proprietăţii private, unii au atribuit în mod fals Forumului Economic Mondial obiectivul ca, până în 2030, proprietatea privată să fie abolită. Confuzia a venit de la un editorial din 2016 semnat de Ida Auken, membră social-liberală a parlamentului danez, în care își imagina o extremă a viitorului pe care tehnologia actuală deja oface posibilă. (Vedem și astăzi o tendinţă de migrare dinspre proprietate spre închiriere în domenii precum licenţierea software sau accesul la opţiuni auto pe bază de abonament.)

E adevărat că Forumul Economic Mondial a publicat o listă de scenarii dezirabile pentru anul 2030, însă, deși lista cuprinde o referire la descurajarea achiziţiei de automobile prin interzicerea accesului mașinilor private în orașe și încurajarea car-sharing-ului, totuși abolirea proprietăţii nu apare printre scenariile dezirabile imaginate de Forum.

În schimb, autorii consideră recomandabilă înscrierea voluntară în aplicaţii de urmărire a contacţilor COVID-19, în scopul de a putea limita răspândirea virusului SARS-CoV-2. Este oferită ca exemplu experienţa statului Singapore ca ilustrare a supravegherii de stat care poate respecta intimitatea majorităţii celor supravegheaţi. Cartea nu merge mai departe de atât, dar sugerează că întrebările privitoare la gradul în care supravegherea ar trebui să facă parte din viitoarele contracte sociale sunt o componentă importantă a dezbaterii privind legislaţia viitorului.

Citind cartea Marea resetare, cineva ar putea concluziona că poziţia Forumului Economic Mondial cu privire la supraveghere este pozitivă doar în cazul programelor de prevenire a infectării cu COVID-19. Pentru alte situaţii, Forumul pare că recomandă prudenţa, mai ales atunci când îl citează pe controversatul istoric Yuval Harari imaginându-și o distopie în care Coreea de Nord își crește incremental forţa de control folosind algoritmi de supraveghere. Aici este însă nevoie să lărgim cadrul.

Prin membrii săi, Forumul Economic Mondial a făcut deja apel la o schimbare de accent în discursul cu privire la tehnologie – de la ameninţări la oportunităţi, de pildă catalogând drept dezirabilă încărcarea telefoanelor mobile inteligente cu informaţii despre sănătatea emoţională a utilizatorilor, fără niciun fel de rezervă. Acest shift de la ameninţare la oportunitate este benefic pentru companiile Big Tech și, argumentează Forumul, și pentru guverne. Însă calculul de oportunitate pentru societate în ansamblu este departe de a fi încheiat, iar dovezile care să suspende nevoia de prudenţă sunt mai degrabă lapidare.

Citește și:

Această scindare între interesele economice/guvernamentale și interesele societale este, probabil, cel mai vulnerabil punct în eșafodajul ideologic al Forumului. Acesta este frontul pe care luptă conspiraţioniștii, dar, dincolo de ei, și criticii din mediul academic, ale căror opinii este momentul să le cunoaștem.

O chestiune de eficienţă? Sau una de legitimitate?

Teoria despre puterea cluburilor de elită transnaţionale (așa cum este Forumul Economic Mondial) ca „element strategic în capitalismul globalizator” este străină de teoria conspiraţiei. „Aceste concilii private pentru relaţii internaţionale nu sunt guverne plutocrate care manipulează din umbră relaţiile internaţionale”, consideră Stephen Gill, profesor de știinţe politice la Universitatea York din Toronto. „Mai degrabă”, scrie Gill, acestea „sunt forumuri de conștientizare cu privire la anumite problematici, în care indivizi care reprezintă elemente ale statului și societăţii civile din ţările afiliate pot să se cunoască și să se influenţeze reciproc. (…) Conciliile private sunt parte integrantă a unui proces mai larg prin care elitele se familiarizează, fraternizează, se educă reciproc și, în sens larg, fac networking.”

Jurnaliști urmărind discursul președintelui Donald Trump la reuniunea de la Davos din 2018.© Palinchak | Dreamstime.com

Jurnaliști urmărind discursul președintelui Donald Trump la reuniunea de la Davos din 2018.

Ce putere au liderii convinși de vreo soluţie sau alta prezentată în Forum? Jean-Christophe Graz este de părere că, datorită puterii de facto pe care o deţin participanţii, mediile privatizate ale cluburilor de elită sunt înzestrate cu capacitatea de a genera schimbare în societatea largă.

Însă, dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la lansarea de iniţiative, crearea de grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă, de stat. „Pasiunea colectivă (…) poate accelera realizarea noii societăţi doar dacă această realizare a fost precedată de un angajament răbdător și sistematic cu instituţiile existente”, scrie Graz într-un studiu finanţat de Fundaţia Naţională Elveţiană pentru Știinţă. Deși pot accesa resurse uriașe, cluburile nu pot exercita o putere reală fără medierea instituţiilor publice și fără mobilizare socială. Dacă încearcă, rezultatul este mobilizarea inversă a forţelor sociale excluse din grupul elitei, concluzionează profesorul elveţian de relaţii internaţionale și studii politice.

În sinteză, critica academică adusă Forumului Economic Mondial poate fi împărţită pe două direcţii, așa cum arăta un briefing realizat în 2016 de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European având ca subiect influenţa și controversele legate de Forumul Economic Mondial.

Criticii care reproșează că Forumul nu își realizează intenţiile pe măsura capacităţii sau a misiunii sale ţin de zona criticii instrumentale. Criticii axaţi pe nivelul instrumental sunt de acord cu ideile promovate de Forum, însă sunt nemulţumiţi de stilul de management și de lipsa de eficienţă a organizaţiei.

Dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la lansarea de iniţiative, crearea de grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate, e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă, de stat.

Cei care contestă în schimb legitimitatea Forumului, a misiunii, a membrilor și a metodelor sale de operare subscriu unei ramuri existenţiale a criticii. Aceștia văd Forumul ca pe un instrument de promovare a unei agende neoliberale, care îi avantajează pe membrii Forumului din sectorul corporatist, în defavoarea sau chiar pe cheltuiala restului societăţii. Principalul reproș al acestor critici, susţine Geoffrey Allen Pigman, cercetător american în domeniul știinţelor politice, este că, pe lângă dezbaterile și proiectele sale publice, Forumul desfășoară reuniuni cu ușile închise care le permit liderilor economici să aibă acces la decidenţi politici, facilitându-le astfel obţinerea unor acorduri care le sunt apoi utile în afaceri.

Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa. De aceea, explozia de conspiraţii care gravitează în jurul Marii resetări nu este surprinzătoare. Fiindcă, așa cum scria profesorul Graz, exclusivismul cultivă dezvoltarea unor forţe contrariene, în cazul Forumului, unele care pun sub semnul întrebării chiar legitimitatea funcţionării lui.

„Marea resetare”, scrie autoarea canadiană Naomi Klein, „nu este un efort serios menit chiar să rezolve crizele pe care le descrie.” Klein e de părere că, din contră, iniţiativa este o încercare de a crea impresia plauzibilă, dar falsă, că marii câștigători din acest sistem „sunt pe punctul de a lăsa benevol lăcomia deoparte și să se apucă serios să rezolve crizele furibunde care destabilizează radical lumea noastră.” În opinia lui Klein, împărtășită și de finanţistul Andrew Stuttaford, aproape că o conspiraţie ar fi fost preferabilă constatării că în realitate „elitele încearcă să valorifice dezastrele profunde pentru a avansa politici care îi îmbogăţesc și mai mult pe cei bogaţi și restricţionează libertăţi democratice”.

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.© Palinchak | Dreamstime.com

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.

Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa.

Dincolo de jargonul ameţitor folosit de transnaţionalele care plătesc sume exorbitante ca să participe la Davos într-un efort strategic de networking și de curăţare a imaginii publice, ceea ce rămâne sunt problemele reale ale societăţilor. Din nefericire, lucrul acesta nu se schimbă nici atunci când atenţia opiniei publice se concentrează pe norul de conspiraţii false din jurul reuniunii de la Davos. În definitiv, teoriile conspiraţiei pot, în cel mai bun caz, să conteste legitimitatea Forumului. Dar, dacă o fac bazându-se pe fundamente fanteziste, adevăratele probleme de legitimitate rămân nediscutate, așa cum rămân și problemele societăţilor.

 

Alina Kartman este senior editor la Semnele timpului și ST Network.

https://semneletimpului.ro/international/economie/criza-economica/marea-resetare-revolutia-care-a-mai-fost-propusa.html

///////////////////////////////////////////

 

 

George Soros, miliardarul cu care nu e de glumit

De Alina Kartman

O căutare după numele „George Soros” pe unul dintre cele mai populare site-uri de fake news din România a returnat nu mai puţin de 100 de articole. În schimb, o căutare după „glume george soros” pe Google a returnat doar două linkuri, ambele de la un singur site. Nu e de glumă cu acest miliardar.

Când președintele Donald Trump a lăsat să se înţeleagă la Helsinki că FBI ar putea greși atunci când acuză Rusia de imixtiuni în alegerile prezidenţiale din SUA, invocând ca argument mărturia președintelui Vladimir Putin, presa a rămas fixată pe insulta uimitoare adresată de liderul american propriilor servicii. Putin a făcut și el o remarcă, însă răspunsul de atunci al președintelui rus a trecut oarecum într-un con de umbră, fiindcă părea să răspundă mai degrabă la o altă întrebare decât la cea adresată de jurnaliști. „Firma [acuzată de imixtiune] nu constituie statul rus. Nu reprezintă statul rus. (…) Și voi aveţi o mulţime de indivizi în Statele Unite – vezi George Soros, de exemplu, care are capitaluri de multimiliarde, dar asta nu îl face nici pe el, nici poziţia lui să se confunde cu postura Statelor Unite. Nu, nu.”

Aceasta este declaraţia lui Vladimir Putin, cu valoare zero în disputa privind imixtiunea rusă în SUA (fiindcă în esenţă spune că un agent secret nu poate fi un agent secret decât dacă e calificat ca atare, public, de președintele ţării), însă cu valoare n+1 pentru publicul internaţional preocupat de o altă investigaţie: cea a imixtiunii miliardarului George Soros în politica a numeroase state. Putin a dat singurul răspuns pe care îl putea da în cazul spionajului – „nu am fost noi” –, însă a profitat de ocazie pentru a adăuga încă o tușă la portretul de erou negativ mondial al magnatului George Soros.

George Soros e acuzat că ar fi instigat protestele anticorupţie din România, dar și pe cele împotriva proliferării armelor în SUA, că s-ar amesteca în politica internă a Ungariei, a Macedoniei, a Poloniei, a Serbiei, a Cehiei și a Slovaciei, că s-ar fi aflat în spatele valului de imigranţi din Europa, al Brexitului, ba chiar că ar plănui destabilizarea globală în vederea instaurării unei noi ordini mondiale. Aproape că mai simplu decât să enumerăm scenariile sumbre în spatele cărora s-ar afla George Soros ar fi să le identificăm pe cele care nu sunt asociate în niciunul fel cu numele lui. Cum a ajuns totuși acest nume să catalizeze atâtea conspiraţii, în atâtea ţări, și cum au ajuns atâţia conducători de stat să îl invoce denunţător cu atâta siguranţă? Dacă este adevărat că nu există fum fără foc, care este focul din spatele acestei perdele globale de fum?

Cel mai fericit an din viaţa lui Soros

Orice biografie a lui George Soros începe spunând că magnatul în vârstă de 87 de ani s-a născut la Budapesta, într-o familie înstărită de evrei nepracticanţi, pe nume Schwartz. Tatăl lui, Tivadar, un avocat, fost prizonier în Primul Război Mondial, a avut inspiraţia ca, în 1936, să schimbe numele familiei în mai puţin suspectul „Soros” („următorul la rând” sau „succesor”, în maghiară; „cel care se va înălţa”, în esperanto). În 1944, când naziștii au ocupat Ungaria, tot tatăl lui a avut ideea de a cumpăra acte false care să ateste că sunt creștini și să îl trimită pe George, pe atunci în vârstă de 14 ani, în grija unui angajat al Ministerului maghiar al Agriculturii, care era protejat de apartenenţa la guvernul colaboraţionist.

Despre anul acela, George Soros avea să mărturisească mai târziu că a fost „cel mai fericit an din viaţa lui”, pentru că a fost anul în care a fost martor la eroismul tatălui său, care nu doar că și-a salvat familia, ci i-a scăpat și pe alţi evrei maghiari de la moarte.

În același an însă, în timp ce se afla sub tutela oficialului de la Agricultură, adolescentul Soros l-a însoţit pe acesta într-un rechizitoriu făcut în casa unui evreu bogat. Oficialul îl luase cu el ca să nu îl lase singur în casă, iar Soros nu a luat parte efectiv la inventar, însă episodul a fost sâmburele de adevăr de care a fost nevoie ca zvonul că Soros ar fi fost nazist să prindă aripi și să aibă ecou chiar și în anul 2018, când faimoasa actriţă Roseanne Barr a proferat această acuzaţie în social media. Ieșirile ei violente pe Twitter au costat-o nu doar șansa la o nouă rundă de celebritate odată cu reluarea serialului care a făcut-o cunoscută, ci i-au pus pe conștiinţă concedierea întregului staff al producţiei, odată ce televiziunea care o difuza a anulat tot show-ul din pricina implicării ei politice.

Anii de exil

La scurt timp după terminarea Războiului, Soros a emigrat în Marea Britanie și s-a înmatriculat la prestigioasa London School of Economics. Pentru a se susţine financiar în timpul studiilor, a lucrat ca impiegat și chelner, ba chiar a primit și o donaţie de 40 de lire din partea unei fundaţii creștine.

La Londra l-a avut profesor pe filosoful Karl Popper, despre care avea să spună că i-a marcat modul de gândire. De la el și-ar fi moștenit Soros viziunea privind „societatea deschisă”, care, în concepţia lui Popper, era opusul societăţii totalitare, fasciste sau comuniste, ori „tribale”.

Societatea deschisă, așa cum o creiona Popper și pe care a ajuns să o admire și Soros, era societatea care îi acorda și proteja individului dreptul de a fi liber și responsabilitatea de a gândi cu propriul cap. Iar idealurile acestei societăţi bazate pe individualism erau democraţia, egalitatea și credinţa în raţiune.

Viziunii lui Popper i-au fost reproșate un soi de simplism și unele contradicţii fundamentale inevitabile, cum ar fi aceea că, prin transformarea deschiderii unei societăţii în normă se realizează tocmai tribalizarea și închiderea acelei societăţi. Adică exact ceea ce putem vedea astăzi printre consecinţele militantismului unor grupuri care încearcă să aplice în absolut principiul toleranţei, ca marcă a deschiderii. Popper însuși recunoștea inevitabilitatea paradoxului toleranţei.

Apoi, spre deosebire de Soros, care în ultimii ani a început să se delimiteze de viziunea mentorului său filosofic, Popper credea că o societate rămâne deschisă câtă vreme are mecanismele care o împing spre căutarea adevărului: un sistem democratic bazat pe diviziunea puterilor, pe libertatea alegerii și pe libertatea de exprimare. Soros, în schimb, consideră că adevărul este imperativ pentru democraţie, fiindcă, spunea el, toate mecanismele menite să ducă la o înţelegere mai bună a realităţii politice vor eșua să ducă la adevăr câtă vreme politicienii interesaţi strict să câștige alegerile vor manipula opinia publică prin tehnicile tot mai avansate ale știinţelor cognitive. În schimb, „politicienii vor respecta, în loc să manipuleze, realitatea doar dacă publicului îi pasă de adevăr și pedepsește politicienii pe care îi prinde minţind intenţionat.” Așadar, dacă Popper transmitea implicit că gândirea critică este aceea care duce la o înţelegere mai bună a realităţii, Soros a ajuns să creadă că în climatul politic actual, pe lângă toate mecanismele lăudate de Popper, este obligatoriu „un angajament puternic în căutarea adevărului”.

Îmbogăţirea lui George Soros

Tot de la Popper a învăţat Soros și „principiul reflexivităţii”, căruia îi atribuie meritul succesului său financiar excepţional. Miliardarul susţine că, bazându-se pe această teorie, a putut avea o perspectivă clară asupra bulelor de acţiuni și a valorii acţiunilor și a putut valorifica discrepanţele în evoluţia acestora pentru a specula în momente-cheie.

Soros și-a început cariera la bursă după facultate, când a emigrat în SUA. După câteva joburi în cadrul unor bănci, în 1969 și-a deschis primul fond de investiţii, pe care l-a denumit ulterior Quantum Fund. Activităţile sale prin Quantum i-au adus în primii ani de carieră atâţia bani încât chiar și cele mai optimiste planuri ale celui care avea să devină „cel mai mare speculant pe care l-a cunoscut Wall Street” au rămas cu mult în urma realizărilor.

Tot cu acest fond de plasamente alternative (fond de hedging), Soros a intrat în istorie drept „omul care a falimentat Banca Angliei”, speculând deprecierea lirei sterline, ceea ce i-a adus un profit de 1 miliard de dolari în timpul crizei valutare britanice din 1992, denumite „Miercurea Neagră”.

Trezoreria britanică a pierdut atunci miliarde din rezerve, ceea ce a forţat scoaterea lirei din Mecanismul Cursului de Schimb European, iar „pariul” lui Soros contra lirei a devenit cea mai cunoscută investiţie a sa.

Cinci ani mai târziu, atunci când criza financiară asiatică a lovit puternic continentul, începând cu prăbușirea monedei thailandeze și contagiind apoi întreaga regiune, Soros a fost acuzat că ar sta în spatele prăbușirii pieţei. Însă televiziunea naţională britanică afișează pe site-ul său un profil al miliardarului în care notează că, deși Soros a avut de câștigat de pe urma crizei asiatice, totuși „alţi investitori au pariat și mai mult împotriva monedei thailandeze decât a făcut-o firma lui”.

George SorosBalkansCat | istock

Filantropia și dușmanii

În anii ‘70, Soros era deja unul dintre bogaţii lumii. Având mai mult decât putea cheltui într-o viaţă întreagă, Soros s-a decis să devină „un agent al istoriei”, cum nota o biografie a sa publicată recent de New York Times. „S-a hotărât să deschidă societăţile închise”, iar pentru acest scop a creat o organizaţie filantropică – „Open Society Fund” – și, în 1979, a început să facă sponsorizări. A demarat activitatea organizaţiei oferind burse studenţilor de culoare din Africa de Sud. Apoi s-a îndreptat spre Europa de Est, unde a început să finanţeze diverse grupuri disidente: mișcarea Solidaritatea, din Polonia (o influenţă pivotală spre prăbușirea comunismului în această ţară), iniţiativa Carta 77, din Cehoslovacia (fondată, între alţii, de Václav Havel, care avea să devină ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Cehiei). Biograful de la NYT relatează că Soros ar fi trimis sute de copiatoare XEROX în Ungaria pentru a facilita diseminarea publicaţiilor „underground”.

În anii ‘80, George Soros a început să ofere burse în Occident studenţilor est-europeni care aveau potenţialul de a deveni lideri ai unor viitoare democraţii liberale. Între acești studenţi s-a numărat și actualul președinte al Ungariei, Viktor Orban, care a studiat, prin Bursa Soros, la Oxford.

Soros avea atâta încredere în Orban încât i-a sponsorizat și organizaţia studenţească, Fidesz, cea pe care a transformat-o ulterior în partidul său politic.

În anii ‘90, Orban a început să migreze dinspre idealurile liberale și occidentale spre o viziune politică tot mai naţionalistă. Așa se face că, deși în timpul mandatului său de prim-ministru a avut politici vădit pro-Occident (Ungaria a intrat în NATO și a demarat procedurile de aderare la Uniunea Europeană), după înfrângerea sa la alegerile din 2002, Orban a intrat pe o pantă de radicalizare, îndepărtându-se de Vest și apropiindu-se tot mai mult de Vladimir Putin. După ce a câștigat alegerile din 2010, s-a înconjurat cu suporteri Fidesz, prin care și-a asigurat sprijinul mai multor instituţii media cumpărate de aceștia. Orban a ieșit învingător și la alegerile din 2014, însă un an mai târziu a izbucnit criza imigranţilor.

Mai multe grupuri umanitare susţinute financiar de Fundaţia pentru o Societate Deschisă au început să ajute imigranţii aflaţi la graniţa cu Ungaria, iar lucrul acesta a făcut public la scară războiul ideologic al lui Orban cu Soros. În timpul unei manifestaţii organizate anul acesta la Budapesta, Orban l-a numit pe miliardar „Unchiul George” înainte să lanseze un apel către cele câteva zeci de mii de suporteri prezenţi să „lupte contra dușmanului diferit de noi. Cel închis, nu deschis; cel viclean, nu direct; cel mârșav, nu onest; cel internaţional, nu naţional; cel care nu crede în muncă, ci speculează cu banii; care nu are o ţară a lui, ci simte că are întreaga lume”. Cuvintele lui Orban s-au materializat apoi într-o campanie naţională finanţată de stat, în cadrul căreia panouri publicitare imense au afișat portrete ale lui Soros împreună cu mesaje împotriva acestuia. La scurt timp, Ungaria a introdus chiar și o lege supranumită „Stop George Soros”, prin care activitatea de sprijinire prin orice mijloace a imigranţilor ilegali din ţară a fost scoasă în afara legii.

Aceeași soartă a avut-o, în urmă cu doi ani, și activitatea OSF în Rusia. Într-o vreme, George Soros era cel mai mare donator privat din Rusia, finanţând iniţiative precum un program anti-tortură. În 2016 însă, guvernul Putin a interzis grupului OSF să mai distribuie fonduri în ţară, catalogând organizaţia drept „indezirabilă” și „o ameninţare la fundamentele sistemului constituţional”.

Nu e deci de mirare că președintele rus s-a referit la magnat în timpul conferinţei de presă comune cu președintele Trump. Ce este interesant însă este că, la Helsinki, liderul rus a folosit aproape exact același tip de argument pe care l-a folosit și într-un interviu acordat luna trecută televiziunii austriece: „intervine peste tot în lume, dar Departamentul de Stat vă va spune că nu are nimic de-a face cu asta, că e problema personală a domnului Soros”. Iar această declaraţie dă o nuanţă evident ironică reiterării ei, într-o formă mult atenuată, în conferinţa de presă susţinută împreună cu președintele american. Trump nu a intervenit după declaraţia lui Putin, pentru că Soros nu îi este nici lui simpatic. De fapt, liderul american îi poartă lui Soros nu doar o antipatie moștenită pe linie de partid, ci și un dispreţ personal, pe care și miliardarul i-l împărtășește.

În timpul președinţiei lui George W. Bush, Soros a devenit un donator-cheie pentru democraţi și cauzele lor progresiste, „înfuriat fiind”, scria NYT, „de ceea ce a văzut a fi un efort al administraţiei Bush de a folosi războiul împotriva terorismului pentru a alimenta frica și a-și zdrobi opoziţia”. Soros a fost unul dintre primii donatori în campania prezidenţială din 2008 a lui Barack Obama, despre care a spus și că, după ce a fost ales, „mi-a închis ușa în nas”. Asta nu l-a împiedicat însă ca, la alegerile din 2016, să contribuie cu peste 25 de milioane de dolari la campania lui Hillary Clinton și a altor candidaţi democraţi. Poate și pentru că, așa cum declara într-o ocazie, „mi-a fost foarte frică” de faptul că Trump „mai degrabă va arunca lumea în aer decât să sufere vreo lovitură în propriul narcisism”.

Mai târziu tot el avea să spună că a fost încântat să vadă că egoul președintelui l-a condus mai degrabă să întindă o mână spre Coreea de Nord. „Cred că pericolul unui război nuclear a fost redus dramatic, iar aceasta este o mare ușurare.”

Nu că Soros s-ar fi răzgândit brusc în privinţa orientării sale politice. Din contră: înainte de alegerile legislative care vor avea loc în noiembrie anul acesta, a mai donat 15 milioane de dolari candidaţilor democraţi.

BalkansCat | iStock

Visul lui George Soros

Astăzi, Fundaţia pentru o Societate Deschisă (OSF) cheltuie aproape 940 de milioane de dolari anual pentru a întreţine programe în peste 100 de ţări, având circa 37 de birouri regionale menite să încurajeze „democraţii vibrante și tolerante, ale căror guverne sunt responsabile și deschise la participarea tuturor oamenilor”. Însă, în timp ce îi laudă sprijinul acordat proiectelor care contribuie cu adevărat la progresul societăţii, criticii (nepartizani) ai activităţii lui George Soros văd un pericol în faptul că miliardarul investește în Partidul Democrat oricât de prost echipat pentru crizele momentului ar fi acesta.

Apoi, „dintr-o perspectivă democratică”, nota The Guardian, „capacitatea unei singure persoane bogate de a modela relaţiile externe este catastrofică” pentru acea societate deschisă pentru care militează Soros. De fapt, prezenţa lui, ca miliardar, alături de alte câteva nume care conturează acei 1% în mâinile cărora se află grosul puterii financiare a lumii, este în sine un obstacol care ameninţă idealul egalităţii de șanse, de resurse, de acces, care caracterizează societatea cosmopolită și deschisă la care visează Soros. Într-o lume în care oamenii trebuie să lupte acerb pentru a se realiza printr-o meritocraţie neapărat concurenţială, egalitatea, toleranţa și acceptarea sunt condamnate să rămână himere.

Oricât de fidel ar fi idealurilor sale, Soros nu poate, din păcate, să depășească nici el paradoxurile care au plafonat idealurile mentorului său, Karl Popper.

După ce și-a consumat un volum uluitor din avere, ca să reconstruiască societăţi după un model pe care îl considera cel mai eficient și cel mai apropiat de nevoile reale ale lumii, a constatat că societăţile sunt profund vulnerabile la manipulările egocentrice ale liderilor politici. Însă lupta lui pentru deschiderea societăţilor este tot prioritatea unui lider. Nu a unuia politic, ci a unui magnat. Semn că Soros nu poate scăpa nici el de paradoxul că societăţile au nevoie de democraţie, dar democraţia nu este prioritară pentru societăţi și atunci trebuie cumva inoculată. Or, lupta inoculării democraţiei nu este oare o formă (chiar și bine intenţionată) de totalitarism? Răspunsul l-am găsit codificat într-un banc, pe site-ul despre care aminteam la început: „Unii români se plâng că nu le iese decât kürtős din făina electorală primită de la Soros.”

https://semneletimpului.ro/international/economie/nu-e-de-glumit-cu-george-soros.html

/////////////////////////////////////////////

„Profețiile” din cartea „Noua Ordine Mondială” publicată în 1989 au devenit realitate în 2019!

Profeția începe cu o declarație dură: „Lumea veche se apropie de sfârșit”.  Această afirmație încapsulează convingerea că lumea, așa cum o cunoșteam noi – o lume în care familiile se țineau unite, libertatea personală era prețuită și busolele morale ghidate de credință – este pe cale de dispariție. „Lumea veche” se referă nu doar la o anumită perioadă de timp, ci la un întreg mod de viață, un set de valori care susțin drepturile individuale, proprietatea privată și sfințenia credințelor personale.

Sugestia aici este că această „lume veche” a eșuat sau nu mai este adecvată pentru peisajul global emergent. Forțele care susțin o „Nouă Ordine Mondială” văd structurile tradiționale ca fiind învechite, incapabile să facă față complexității societății moderne. Cu toate acestea, această perspectivă nu este doar despre evoluție, ci despre o dezmembrare deliberată a acestor structuri. Ea sugerează o înlocuire care este mai aliniată cu controlul totalitar, în care puterea este concentrată în mâinile câtorva persoane, iar masele sunt supuse unui nou set de reguli și reglementări.

Această noțiune dă tonul transformării dramatice care urmează, una care nu este doar o schimbare în guvernare, ci o redefinire completă a existenței umane.

Noua Ordine Mondială reprezintă un regim global în care puterea este centralizată în mâinile unei elite (plutocrație), iar națiunile sunt lipsite de suveranitate.  Redistribuirea proprietății de la „națiunile suverane” la „națiunile nesuverane” indică o realocare forțată a resurselor, aparent pentru a crea egalitate, dar care practic duce la o privare de drepturi și libertăți la nivel mondial.

Această redistribuire nu este doar economică, ci atinge fiecare aspect al vieții: familie, muncă și religie. Însăși bazele societății trebuie să fie dezrădăcinate și restructurate pentru a se potrivi cu idealurile Noii Ordini Mondiale, o restructurare despre care mulți susțin că are loc cu prețul libertății personale, al demnității umane și al integrității spirituale.

Unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale profeției Noii Ordini Mondiale este atacul țintit asupra unității familiale. Familia, văzută adesea ca piatra de bază a societății, va suferi schimbări radicale.  Legalizarea căsătoriilor homosexuale,  după cum s-a sugerat, nu se referă doar la recunoașterea diverselor relații, ci este prezentată aici ca parte a unei agende mai ample de dezmembrare a structurii tradiționale a familiei.

Mai mult, ingerința statului în drepturile părinților, în care părinții nu vor mai avea autoritatea de a-și crește proprii copii, semnifică o pierdere semnificativă a libertății personale. Ideea că „toate femeile vor fi angajate de stat și nu vor fi permise să fie „casnice” indică o societate în care alegerea individuală este anulată de mandatele statului. Rolul femeilor, văzute în mod tradițional ca îngrijitoare și gospodine, este redefinit cu forța, eliminându-le autonomia și reducându-le identitatea la simple roți din mașina statului.

Simplificarea divorțului și eliminarea treptată a căsătoriei monogame reprezintă o eroziune a normelor societale de lungă durată care au oferit, timp de secole, stabilitate și continuitate. Familia, ca instituție, este descrisă ca fiind sub asediu, Noua Ordine Mondială urmărind să o înlocuiască cu un aranjament mai controlabil, mai puțin personal, în care statul deține autoritatea supremă asupra vieții indivizilor.

Alte „profeții” cuprinse în cartea „Noua Ordine Mondială”: eliminarea dreptului de proprietate privată (inclusiv pentru invenții și inovații), interzicerea religiilor prin introducerea unui cult global numit „New Age”, profund controlat de elite, în interiorul căruia mesagerii vor practica manipularea și spălarea creierului, indivizii care nu aderă la noul cult vor fi neutralizați, excluși din societate, răsturnarea completă a valorilor și tradițiilor considerate a fi învechite pentru noua societate, pervertirea minților umane prin promovarea homosexualității și a altor anomalii etc.

***

Ce coincidență: cartea „Noua Ordine Mondială” a apărut în anul 1989, adică în același an care a schimbat radical fața Europei! În RĂU! Cine crede în coincidențe? A fost doar PREMEDITARE!

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2024/08/21/profetiile-din-cartea-noua-ordine-mondiala-publicata-in-1989-au-devenit-realitate-in-2019/

///////////////////////////////////////////

 

 

Câte ceva despre NOUA ORDINE MONDIALĂ

 

 

 

„Unii chiar cred că familia Rockefeller face parte din Cabala secretă şi că lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizând familia mea și pe mine ca fiind „internaționaliști” și conspiraționişti şi că lucrăm cu alții din întreaga lume pentru a construi împreună structura integrării globale politice și economice – o nouă lume, dacă vreţi. Dacă asta e sarcina mea, sunt vinovat și sunt mândru de asta. „

David Rockefeller, Memorii

„Suntem recunoscători ziarelor Washington Post, The New York Times, revistei Time și altor publicații mari ale căror directori au participat la întâlnirile noastre și şi-au respectat promisiunile de apreciere faţă de planul nostru timp de aproape patruzeci de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să ne dezvoltăm planul dacă, în tot acest timp, am fi fost supuşi luminilor strălucitoare ale publicităţii. Acum lumea este mult mai sofisticată și mai pregătită să mărșăluiască spre un guvern mondial. Suveranitatea super-națională a unei elite și lumea intelectuală a bancherilor sunt cu siguranță preferabile auto–determinării naționale practicate în secolele trecute. „

David Rockefeller, la o întâlnire a Grupului Bilderberg  din 1991

„Dă-mi controlul asupra bogăției unei națiuni și nu-mi pasă cine face legile.”

David Rockefeller

„Dă-mi controlul asupra monedelor popoarelor și nu îmi pasă cine le face legile.”

Meyer Nathaniel Rothschild într-un discurs susţinut la o adunare mondială a bancherilor pe 12 februarie 1912. În anul următor, SUA a subscris la „serviciile” nou introduse de Federal Reserve, condusă de dl. Rothschild.

„Noua Ordine Mondială nu se poate întâmpla fără participarea SUA, așa că noi suntem componentă unică şi cea mai semnificativă a acestui plan. Da, va exista o Nouă Ordine Mondială care va forța Statele Unite ale Americii să-şi schimbe percepţiile sale.„Henry Kissinger, Consiliul Mondial de Afaceri – Conferinţă de presă, Regent Beverly Wilshire Hotel, 19 aprilie 1994.

„Vom avea guvern mondial, fie că ne place, fie că nu. Singura întrebare este dacă Guvernul Mondial va fi realizat prin cucerire sau consimțământ.” James Paul Warburg – Declaraţie făcută în faţa Senatului Statelor Unite pe 7.02.1950.

„Treaba noastră este aceea de a oferi oamenilor nu ceea ce vor ci ceea ce vom decide noi că ar trebui să aibă.”

Richard Salent, fostul președinte al CBS News

„Avem nevoie de un program de psihochirurgie pentru a controla politic întreaga noastră societate. Scopul este acela de a controla fizic mintea individului. Toți cei care se abat de la norma dată pot fi mutilaţi chirurgical. Individul poate gândi că cea mai importantă realitate este propria sa existență, dar acesta este doar punctul de vedere personal. . . Omul nu are dreptul să-şi dezvolte mintea. . . . Creierul trebuie controlat electronic. Într-o zi, armatele și generalii vor fi controlaţi prin stimularea electronică a creierului. „

Dr. Jose Delgado MR, Director spital de Neuropsihiatrie, Yale University Medical School, Declaraţie în Congresul din 24 februarie de 1974.

„Una dintre cel mai puţin înţelese strategii ale revoluției mondiale se mişcă acum rapid spre îndeplinirea scopului său şi anume acela de a controla mintea umană ca mijloc major necesar pentru aprobarea acesteia de către oameni, care vor fi subiecți ai Noii Ordini Mondiale.”

K.M. Heaton de la National Educator

„Timpul suveranităţii absolute și exclusive … a trecut; teoria acestora nu s-a potrivit niciodată realităţii.”

Secretarul General al ONU Boutros Boutros-Ghali, O agendă pentru Pace 1992.

„Lumea, prin urmare, poate să profite de oportunitatea oferită (criza din Golful Persic) pentru a-și îndeplini promisiunea veche referitoare la instaurarea noii ordini mondiale dacă diverse națiuni sunt trase împreună în această cauză comună al cărei scop este acela de a realiza aspirațiile universale ale omenirii.”

George Herbert Walker Bush

„Desigur, oamenii de rând nu vor război: nici în Rusia, nici în Anglia, nici în Germania. Asta este de înțeles. Dar, la urma urmei, liderii țărilor determină politica și întotdeauna este o chestiune simplă de a atrage oamenii de partea ta, fie că vorbim despre o democrație, o dictatură fascistă, un parlament sau o dictatură comunistă. Vocali sau nevocali, oamenii pot fi întotdeauna atraşi la licitaţia liderilor. Şi se întâmpă ușor. Tot ce trebuie să faceți este să le spuneţi că ţările lor sunt atacate, să ne declarăm împăciuitori şi să denunţăm lipsa lor de patriotism care expune țara la pericol. FUNCŢIONEAZA la fel în orice țară. „

Hermann Goering, președinte al Reichstag-ului, Partidul nazist și comandantul şef al Luftwaffe

„Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială, cu excepția cazului în care el/ea va face promisiunea că se va închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepția cazului în care el/ea va trece printr-o inițiere luciferică.”

David Spangler, director al Inițiativei Planetare, Organizația Națiunilor Unite

„Astăzi, America va fi indignată dacă trupele ONU intră în Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscători! Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care s-a spus că a existat o amenințare din exterior, fie ea reală sau promulgată, care a amenințat însăși existența noastră. Ulterior, toate popoarele lumii vor pleda pentru a scăpa americanii de acest rău. Singurul lucru de care se teme omul este NECUNOSCUTUL. Când se prezintă acest scenariu, drepturile individuale vor fi abandonate de bună voie în schimbul garanţiei bunăstării acordate de Guvernul Mondial. „

Dr. Henry Kissinger, Conferinţa Bilderberg, Evians, Franța, 1991

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2015/11/18/cate-ceva-despre-noua-ordine-mondiala/

////////////////////////////////////////////

 

Ordinele unui mason din guvernul mondial către conducătorii statelor lumii

 

La o întâlnire ultra-secretă recentă, unul din „maeștrii iluminați” francmasoni (care nu apare niciodată ca persoană publică) a transmis ordinele imperative câtorva șefi de state și prim-miniștri. Omul a fost înregistrat într-un dialog, prin mijloace ultra-sofisticate și este reprodus mai jos:

„- Venerabil și plenipotent maestru, am aplicat ordinele Tale, dar ce facem cu cei care totuși nu vor cu niciun chip să se lase marcați prin așa-zisul vaxxin? I-am speriat cu morții din spitale, le-am indus zilnic hipnoza „pandemiei” prin „știrile” noastre, am căutat să îi convingem cu specialiștii noștri mincinoși, am căutat să îi încurajăm prin propriul nostru exemplu când ne-am prefăcut că am primit serul în fața camerelor de luat vederi, i-am momit cu oferte (unele ridicole, dar pentru mintea multora funcționează), i-am amenințat că își pierd drepturile, am căutat să îi impresionăm cu șabloane gen „fii cetățean resposabil!”, dar… s-a conturat deja o masă care se pare că înțelege destul de mult din planurile noastre… Ce să facem, cum depășim această barieră?

– Nu vă faceți griji, noi am prevăzut de la început că va exista un procent de oi care gândesc mai mult și care se vor opune. Dar rezistența lor este în zadar. Odată ce aceștia ajung să fie în minoritate, îi vom putea marginaliza tot mai mult și vom putea în sfârșit să instaurăm Ordinea Noastră Luciferică.

Creșteți gradat, în continuare, nivelul de isterie, astfel ca prostimea să fie convinsă că singura salvare este „vaccinul”. Cenzurați-i inteligent pe cei mai răsăriți vorbitori ai lor, astfel încât masele să aibă senzația că încă mai au libertate. Deocamdată mai au puțină libertate dar … în curând nu vor mai putea nici măcar visa la vechea lume.

Odată ce vom cupla generatoarele 5G/6G, turma va fi total în mâinile noastre.

Dar nu vom putea face asta până când nu se va depăși procentul de 70% de injectați în absolut fiecare țară. Pentru că altfel, neinjectații ar rămâne cu mintea liberă, neafectată major de combinația vaxx/5-6G, s-ar răscula fără doar și poate când ar vedea că brusc în jurul lor au apărut turme de zombi. Dacă ar vedea asta chiar și câteva milioane de oameni liberi ar fi terifiați și ar fi suficienți ca să vă linșeze pe toți cei care i-ați mințit cu sânge rece.

Dar atenție, nici foarte mult timp nu mai avem! Stăpânii noștri din adâncurile Infernului vor să pregătim în câțiva ani înscăunarea dușmanului de moarte al lui Hristos, anti-Hristul.

Principala urgență pe care o avem este să deblocăm campania de injectare în țările care NU au nici măcar 50% de animale cu față umană marcate. Dacă depășesc și aceste țări pragul de 70% vaccinare, dictatura pe care o vom instaura fulgerător în toată lumea va face ca orice opoziție rămasă să fie extrem de ușor de anihilat.

Inteligența Artificială, dar mai ales Materia Neagră prin care se întrupează entitățile infernale și satanice, vor pune stăpânire nu doar pe trupurile gloatelor, dar și pe mintea lor. Va fi astfel tăiat definitiv accesul la „arma” supremă pe care au avut-o întotdeauna la dispoziție, dar noi am avut grijă ca ei să nu își dea seama de asta: SUFLETUL, care îi poate pune în contact cu Lumina Sfântă.

De aceea am eliminat sau inversat toate valorile morale, am adus în desuetitudine religiile, am promovat promiscuitatea și distracțiile ieftine consumatoare de timp, am stabilit codul nostru de „corectitudine politică” pe care nimeni nu a mai avut voie să îl încalce, chiar dacă sfida logica cea mai elementară. I-am decuplat, i-am dezrădăcinat de la majoritatea reperelor de bază, iar acum urmează asaltul final implementat prin toate lojile și societățile secrete din lume.„

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/06/28/ordinele-unui-mason-din-guvernul-mondial-catre-conducatorii-statelor-lumii/

/////////////////////////////////////////////

 

Piramida Masonica: Control & Dominatie totala

Piramida Masonica

Un grup de oameni super-bogati conduce lumea utilizand continuu strategii de manipulare (dialectica hegeliana: teza-antiteza-sinteza).

Numele grupului: Illuminati.

Scopul? Detinerea puterii si controlului la nivel mondial.

Obiective:

1. Inscaunarea Guvernului Mondial si instaurarea Noii Ordini Mondiale.
2. Anularea identitatii nationale a tuturor statelor lumii.
3. Distrugerea tuturor religiilor lumii si inlocuirea lor cu religia unica de tip New Age.
4. Control total asupra populatiei globului si transformarea indivizilor in “sclavi de tip modern”.
5. Reducerea masiva a populatiei globului (pana la 900 milioane).
6. Promovarea prostitutiei si a imoralitatii de orice fel.
7. Distrugerea celulei ei de baza a societatii – familia.
8. Restrangerea libertatii de exprimare si a drepturilor fundamentale ale indivizilor ca „necesitate” impusa de lupta impotriva dusmanului ascuns „terorismul” .

Principiile Illuminati

Grupul Illuminati, infiintat pe 1 mai 1776,  guverneaza dupa urmatoarele principii, idealuri si obiective:

1. Toţi oamenii sunt mult mai uşor înclinaţi spre rău decât spre bine.
2. Predică liberalismul.
3. Utilizează ideea de libertate pentru a provoca “războaie între clase”.
4. Utilizează orice metodă şi toate mijloacele pentru a atinge obiectivele Illuminati dacă acestea sunt justificate.
5. Dreptul constă în putere. (Dreptatea o face cel puternic.)
6. Puterea resurselor noastre trebuie să rămână invizibilă până în momentul în care a câştigat suficientă tărie, astfel încât nicio forţă sau şiretlic să nu o poată submina.
7. Preocuparea pentru psihologia socială cu scopul de a controla masele.
8. Folosirea consumului de alcool, droguri, depravării şi a tuturor formelor de viciu, pentru a corupe în mod sistematic tineretul naţiunii.
9. Confiscă proprietatea prin orice mijloace.
10. Foloseşte lozinci, cum ar fi egalitate, libertate, fraternitate, livrate în gura mulţimii ca formă de război psihologic.
11. Războiul trebuie să fie dirijat astfel încât naţiunile de ambele părţi să fie ulterior băgate în datorii şi conferinţele de pace să fie desfăşurate astfel încât nici un combatant să nu obţină drepturi teritoriale.
12. Membrii trebuie să folosească bogăţia lor pentru a avea candidaţi selectaţi şi plasaţi în funcţii publice, care vor fi supuşi cererilor lor şi vor fi folosiţi ca pioni în joc de către cei din spatele scenei. Consilierii lor vor fi fost crescuţi şi instruiţi din copilărie să conducă afacerile lumii.
13. Controlează presa.
14. Agenţii se vor prezenta după “fermentarea” unor situaţii traumatice şi vor apărea ca salvatori ai maselor.
15. Creează depresii industriale şi panică financiară, şomaj, foamete, lipsă de alimente utilizând acestea pentru a controla masele sau grupurile şi foloseşte apoi mulţimea pentru a-i înlătura pe toţi cei care-ţi stau în cale.
16. Infiltrează-te în lojile francmasonice secrete pentru a le utiliza în scopurile Illuminati.
17. Expune valoarea înşelăciunii sistematice, utilizează sloganuri şi expresii sonore şi prezintă promisiuni generoase maselor, chiar dacă acestea nu pot fi ţinute.
18. Detaliază planuri pentru decizii, discută despre arta “luptei de stradă”, care este necesară pentru a aduce populaţia la supunere rapidă.
19. Utilizează agenţi şi consilieri în spatele scenei după războaie şi foloseşte diplomaţia secretă pentru a obţine controlul.
20. Înfiinţează monopoluri uriaşe care tind spre controlul guvernamental mondial.
21. Utilizează taxe ridicate şi concurenţa neloială pentru a aduce ruina economică prin controlul materiilor prime. Organizează agitaţie în rândul muncitorilor şi subvenţionează competitorii lor.
22. Fabrică armament în colaborare cu forţele de poliţie şi armata, suficient pentru a proteja nevoile noastre.
23. Membrii şi liderii Guvernului Mondial vor fi numiţi de către directori (lideri Illuminati).
24. Infiltrează-te în toate clasele şi nivelurile societăţii şi în guvern cu scopul de a păcăli, zăpăci şi corupe membrii tineri al societăţii, învăţându-i teorii şi principii despre care ştim că sunt false.
25. Legile naţionale şi internaţionale vor trebui să fie utilizate pentru a distruge civilizaţia şi a înrobi şi controla oamenii.

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2013/04/04/piramida-masonica-control-dominatie-totala/

/////////////////////////////////////////

Interesantul jurământ al lui Hipocrate

 

Jurământul lui Hipocrate a fost conceput și scris de însuși Hipocrate, recunoscut ca părintele medicinei.

„Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă vor ajuta puterea și priceperea:

Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără plată şi fără să le cer vreun legământ.

Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia. Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.

Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.

Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.

Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta.

În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi.

Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.

Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viaţa si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă.”

🚩🚩🚩

VARIANTA MODERNĂ A JURĂMÂNTULUI MEDICILOR (adoptat de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva – 1975)

✔Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

✔Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

✔Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

✔Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

✔Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

✔Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

✔Colegii mei vor fi fraţii mei;

✔Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

✔Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

✔Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare.”

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2021/08/04/interesantul-juramant-al-lui-hipocrate/

/////////////////////////////////////////////

Legământul secret al iluminaților întunecați împotriva rasei umane și a planetei

MAREA ILUZIE: Fostul șef al FBI confirmă că Illuminati vrea să conducă lumea și că s-a infiltrat la toate nivelurile societății, inclusiv în procuratură, judecători, industrie, politicieni și Casa Albă. Legământul lor secret este dispariția intenționată a omenirii prin războaie, pandemii, schimbări climatice, divizare, otrăvire, acte teroriste, boli și moarte.

Illuminati sunt membri ai Comitetului celor 300 și acesta este Legământul lor secret împotriva umanității:

O iluzie va fi, atât de mare, atât de vastă încât va scăpa percepției lor.

Cei care o vor vedea vor fi considerați nebuni.

Vom crea fronturi separate pentru a-i împiedica să vadă legătura dintre noi.

Ne vom comporta ca și cum nu am fi conectați pentru a menține vie iluzia. Scopul nostru va fi atins picătură cu picătură, pentru a nu atrage niciodată suspiciunea asupra noastră. Acest lucru îi va împiedica pe ceilalți, de asemenea, să vadă schimbările pe măsură ce acestea se produc.

Ne vom situa întotdeauna deasupra câmpului relativ al experienței lor, pentru că noi cunoaștem secretele absolutului.

Vom lucra mereu împreună și vom rămâne legați prin sânge și secret. Moartea va veni pentru cel care vorbește.

Le vom scurta durata de viață și le vom slăbi mințile în timp ce ne vom preface că facem contrariul.

Ne vom folosi cunoștințele noastre în domeniul științei și al tehnologiei în moduri subtile, astfel încât ei nu vor vedea niciodată ce se întâmplă.

Vom folosi metale moi, acceleratori de îmbătrânire și sedative în alimente și apă, dar și în aer. Ei vor fi acoperiți de otrăvuri oriunde s-ar întoarce.

Metalele moi îi vor face să își piardă mințile. Le vom promite că vom găsi un leac pe numeroasele noastre fronturi, dar le vom da mai multă otravă.

Otrăvurile vor fi absorbite prin piele și gură, le vor distruge mințile și sistemele de reproducere.

Din toate acestea, copiii lor se vor naște morți, iar noi vom ascunde această informație.

Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce îi înconjoară, în ceea ce beau, mănâncă, respiră și poartă.

Trebuie să fim ingenioși în distribuirea otrăvurilor pentru că ele pot vedea departe.

Îi vom învăța că otrăvurile sunt bune, cu imagini amuzante și tonuri muzicale.

Cei pe care îi admiră vor ajuta. Îi vom înrola pentru a împinge otrăvurile noastre.

Vor vedea cum produsele noastre sunt folosite în filme, se vor obișnui cu ele și nu vor cunoaște niciodată adevăratul lor efect.

Când vor naște, vom injecta otrăvurile în sângele copiilor lor și îi vom convinge că este pentru ajutorul lor.

Vom începe de timpuriu, când mințile lor sunt tinere, îi vom viza pe copiii lor cu ceea ce le place cel mai mult copiilor, lucruri dulci.

Când dinții lor se vor strica, îi vom umple cu metale care le vor ucide mintea și le vor fura viitorul.

Când capacitatea lor de a învăța va fi afectată, vom crea medicamente care îi vor îmbolnăvi și mai tare și vor provoca alte boli pentru care vom crea și mai multe medicamente.

Îi vom face docili și slabi în fața noastră prin puterea noastră.

Vor deveni deprimați, lenți și obezi, iar când vor veni la noi pentru ajutor, le vom da mai multă otravă.

Le vom concentra atenția spre bani și bunuri materiale, astfel încât să nu se conecteze niciodată cu sinele lor interior. Le vom distrage atenția cu curvie, plăceri exterioare și jocuri, astfel încât să nu fie niciodată una cu unicitatea tuturor.

Mințile lor ne vor aparține și vor face ce le spunem noi. Dacă vor refuza, vom găsi modalități de a implementa în viețile lor tehnologii care să le altereze mintea. Vom folosi frica ca armă.

Le vom stabili guvernele și vom crea opoziții în interiorul lor. Vom deține ambele părți.

Întotdeauna ne vom ascunde obiectivul, dar ne vom duce la îndeplinire planul.

Ei vor face munca pentru noi și noi vom prospera din munca lor.

Familiile noastre nu se vor amesteca niciodată cu ale lor. Sângele nostru trebuie să fie mereu pur, pentru că aceasta este calea.

Îi vom face să se omoare între ei atunci când ne convine.

Îi vom ține separați de unitate prin dogmă și religie.

Vom controla toate aspectele vieții lor și le vom spune ce să gândească și cum să gândească.

Îi vom îndruma cu blândețe și delicatețe, lăsându-i să creadă că se îndrumă singuri.

Vom alimenta animozități între ei prin intermediul facțiunilor noastre.

Când o lumină va străluci printre ei, o vom stinge prin ridiculizare sau prin moarte, după cum ne convine mai bine.

Îi vom face să-și sfâșie inimile unii altora și să-și ucidă proprii copii. Vom realiza acest lucru folosind ura ca aliat al nostru, furia ca prieten.

Ura îi va orbi complet și nu vor vedea niciodată că din conflictele lor vom ieși noi, conducătorii lor. Ei vor fi ocupați să se omoare între ei.

Se vor scălda în propriul sânge și își vor ucide vecinii atâta timp cât vom considera necesar. Noi vom beneficia foarte mult de pe urma acestui lucru, pentru că ei nu ne vor vedea, pentru că nu ne pot vedea.

Vom continua să prosperăm de pe urma războaielor și a morții lor.

Vom repeta acest lucru la nesfârșit până când ne vom atinge scopul final.

Vom continua să-i facem să trăiască în frică și furie prin imagini și sunete. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a realiza acest lucru. Uneltele vor fi furnizate de munca lor.

Îi vom face să se urască pe ei înșiși și pe vecinii lor.

Le vom ascunde întotdeauna adevărul divin, că suntem cu toții una. Acest lucru nu trebuie să-l știe niciodată!

Ei nu trebuie să știe niciodată că culoarea este o iluzie, ei trebuie să creadă mereu că nu sunt egali.

Picătură cu picătură, picătură cu picătură, vom avansa spre obiectivul nostru.

Vom prelua pământul, resursele și bogăția lor pentru a exercita un control total asupra lor.

Îi vom păcăli să accepte legi care le vor fura și puțina libertate pe care o vor avea.

Vom crea un sistem monetar care îi va închide pentru totdeauna, ținându-i pe ei și pe copiii lor în datorii.

Când vor interzice împreună, îi vom acuza de crime și vom prezenta lumii o poveste diferită, pentru că noi vom deține toate mijloacele de comunicare.

Ne vom folosi mass-media pentru a controla fluxul de informații și sentimentele lor în favoarea noastră.

Când se vor ridica împotriva noastră, îi vom zdrobi ca pe niște insecte, pentru că sunt mai puțin decât atât.

Vor fi neputincioși să facă ceva, deoarece nu vor avea arme.

Vom recruta câțiva dintre ei pentru a ne duce la îndeplinire planurile, le vom promite viață veșnică, dar viață veșnică nu vor avea niciodată, pentru că nu sunt de-ai noștri.

Recruții vor fi numiți „inițiați” și vor fi îndoctrinați să creadă în ritualuri false de trecere spre tărâmuri mai înalte. Membrii acestor grupuri vor crede că sunt una cu noi, fără să știe niciodată adevărul. Ei nu trebuie să afle niciodată acest adevăr pentru că se vor întoarce împotriva noastră.

Pentru munca lor, ei vor fi recompensați cu lucruri pământești și titluri mărețe, dar niciodată nu vor deveni nemuritori și nu ni se vor alătura, niciodată nu vor primi lumina și nu vor călători printre stele.

Ei nu vor ajunge niciodată pe tărâmurile superioare, căci uciderea celor de felul lor va împiedica trecerea spre tărâmul iluminării. Asta nu vor ști niciodată.

Adevărul le va fi ascuns în față, atât de aproape încât nu vor putea să se concentreze asupra lui până când va fi prea târziu.

Oh, da, atât de mare va fi iluzia libertății, încât nu vor ști niciodată că sunt sclavii noștri.

Când totul va fi la locul lui, realitatea pe care o vom fi creat-o pentru ei îi va stăpâni. Această realitate va fi închisoarea lor. Ei vor trăi în autoamăgire.

Când obiectivul nostru va fi atins, va începe o nouă eră de dominație.

Mințile lor vor fi legate de credințele lor, credințe pe care noi le-am stabilit din timpuri imemoriale.

Dar dacă vor afla vreodată că sunt egali cu noi, atunci vom pieri. ASTA NU TREBUIE SĂ AFLE NICIODATĂ.

Dacă vor afla vreodată că împreună ne pot învinge, vor acționa.

Nu trebuie să afle niciodată, niciodată, ce am făcut, pentru că, dacă vor afla, nu vom avea unde să fugim, pentru că va fi ușor de văzut cine suntem odată ce vălul va cădea. Acțiunile noastre vor fi dezvăluit cine suntem și ne vor vâna și nimeni nu ne va da adăpost.

Acesta este legământul secret după care vom trăi restul vieții noastre prezente și viitoare, căci această realitate va transcende multe generații și durate de viață.

Acest legământ este pecetluit prin sânge, sângele nostru. Noi, cei care am venit din cer pe pământ.

Acest legământ nu trebuie să se știe NICIODATĂ, NICIODATĂ că există. Nu trebuie NICIODATĂ, NICIODATĂ să nu fie scris sau rostit, pentru că, dacă va fi scris, conștiința pe care o va genera va elibera furia CREATORULUI PRIMAR asupra noastră, iar noi vom fi aruncați în adâncurile de unde am venit și vom rămâne acolo până la sfârșitul timpului infinitului însuși.

Legământul secret de mai sus a fost primit de către o persoană NECUNOSCUTĂ la 21.06.2002.

Iată mai jos numele membrilor Comitetului celor 300, care distrug și controlează omenirea de peste 200 de ani. Ei au mii de „inițiați” care se află sub controlul lor, cum ar fi Klaus Schwab, Anthony Fauci, George Soros, Joseph R. Biden, Barack Obama, Justin Trudeau și mulți alții.

Ei avansează cu toată forța pentru a-și îndeplini obiectivele de depopulare și de instaurare a unui guvern mondial unic. Ei vor continua să folosească incendiile, schimbările climatice, pandemiile, războaiele și actele teroriste pentru a-și atinge obiectivele dacă nu îi oprim acum.

MEMBRII TRECUȚI ȘI PREZENȚI AI COMITETULUI CELOR 300 ÎNCEPÂND CU 1991: BILL GATES ESTE UN NOU MEMBRU

 

………………………………………..

Det. Aici

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/24/legamantul-secret-al-iluminatilor-intunecati-impotriva-rasei-umane-si-a-planetei/

//////////////////////////////////////////

Beizadelele politicienilor care au jefuit România au averile spălate de justiția română! „Odraslele” de Ilie Șerbănescu

 

Cei care s-au aflat la butoanele banilor publici în ultimii 25 ani, mulți dintre ei aflați după gratii sau de-abia scăpați de acolo, ne lasă moștenire ceea ce numim „next generation”. Adică progeniturile lor – bogați cu averi deja spălate.

Lista este incredibil de lungă.

De la băiatul lui Hrebenciuc și fata lui Videanu până la cei doi puișori cu dinți sănătoși, pregătiți pentru ros, dăruiți nației române de soții Dana și Adrian Năstase.

Dacă DNA n-ar fi declanșat anchete, pentru mulți dintre acești tineri lupișori erau deja pregătite manete calde la tabloul de bord al Puterii.

De pildă, Andrei Hrebenciuc era deja invitat pe post de mare geniu financiar pe la televiziuni.

Andrei Năstase începuse deja să încălzească scaunele prin platourile TV.

Aproape toți și-au făcut studiile pe bani grei în străinătate.

Fiul lui Theodor Stolojan, Vlad și-a făcut doctorat la Cambridge, în fizică atomică – o excepție, iar fiica, Ada, și-a făcut studiile superioare în Anglia, iar pe cele postuniversitare, de consultanță financiară, în Belgia.

Un alt premier, Radu Vasile, și-a trimis fiul Tudor, la Paris.

Predecesorul său, Victor Ciorbea, se poate mândri că fiica sa, Oana, a absolvit același colegiu american ca și odrasla fostului preș. SUA, Bill Clinton, iar Mugur Isărescu nu a rupt nici el tradiția, Lăcrămioara Isărescu studiind tot în SUA. Câteva exemple :

Alex Rus fiul ministrului Transporturilor, Ioan Rus. Când a împlinit 24 de ani a primit cadou de la tata un hotel în Cluj Napoca: Hotelul Meridian, preluat de seniorul Rus de la Ioan Morar, fostul șef al Romsilva, printr-o schemă complicata relatată de presă. Juniorul a mai deținut până în martie și o cafenea în Cluj, Arts Caffe, vândută în martie unui lanț de cafenele. Pe Facebook postează fotografii de la piscina familiei și din călătoriile dese la Monaco și pe coasta amalfitană, împreună cu prietena sa, Denisa Pascu, fotomodel.

Alexandru Vanghelie. A fost trimis de tatăl său să studieze la o univ. din Boston; taxa de școlarizare depășește 50 000 de dolari pe an. Locuiește într-un apartament a cărui chirie depășește și ea aceeași sumă, însă juniorul primarului aflat în arest nu pare să aprecieze eforturile financiare făcute de tatăl său. Judecând după activitatea de pe Facebook, Vanghelie junior a făcut o pasiune ptr. culturism și substanțele chimice folosite ptr. umflarea mușchilor.

Ilinca Nichita – Fiica primarului Gheorghe Nichita, care a organizat ptr. ea, în toamna lui 2014, o nuntă fastuoasă la care au participat toți șefii PSD, în frunte cu Victor Ponta. Ilinca Nichita este notar și, după nuntă, presa din Iași a scris că primăria tatălui său i-a acordat autorizație de construcție ptr. un birou notarial în centrul orașului.

Alexandra Dragnea. Fiica fostului vicepremier Liviu Dragnea a devenit celebră atunci când l-a lăsat pe iubitul său cântăreț (Alex Mațaev) să filmeze un videoclip exact acasă la Liviu Dragnea, permițând publicului să vadă cum arată proprietatea uriașă a familiei liderului PSD, numai suprafața construită a casei depășind 1300 de metri pătrați. Alexandra a devenit o vedetă în tabloide, paparazzi permițând electoratului să vadă că la vârsta sa frageda are deja un automobil de lux.

Mihnea și Andrei Năstase. Fiul cel mic al fostului premier Adrian Năstase studiază economia la Londra, un oraș scump, se știe. Fratele său, Andrei, a învățat tot economie, dar în Italia, după care s-a întors în țară ptr. a se ocupa de restaurantul Bonton din Herăstrău. Și-a deschis în 2013 un club și la Neptun.

Agathe Blaga. Fiica lui Vasile Blaga este un nume la modă: în urmă cu 3 zile soțul său a fost arestat într-un dosar de evaziune fiscală cu un prejudiciu de 600 de mii de euro. Agathe Blaga avea stofă de vedetă de multă vreme, presa scriind în ultimii ani despre contractele pe care le-a primit firma soțului său de la stat

Diana Videanu. Fata lui Adriean Videanu, o obișnuită a cafenelelor de fițe de pe Dorobanți și a magazinelor scumpe, este pregătită de tatăl său pentru a prelua afacerea Titan Mar. A studiat și ea tot la Londra da ceea ce a făcut-o remarcată de presă au fost ceasul Hublot de 15 000 de euro și poșeta Hermes de 7000 de euro.

Ana și Alexandru Geoană. Fiica cea mică a lui Mircea Geoană învață în America, la Universitatea Pennsylvania, unde taxele și cazarea costă în jur de 50 000 de euro pe an. Și fratele ei, Alexandru, studiază tot în America, la Stern Business School, unde costurile se ridică tot la nivelul celor pentru sora sa. Ana este însă deja celebră în România, datorită pictorialelor pentru diverse reviste.

 

Un caz aparte.

 

A ajuns, cu forceps-ul PSD, șeful Comitetului Olimpic Român…

Det. Aici

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2024/02/03/beizadelele-politicienilor-care-au-jefuit-romania-au-averile-spalate-de-justitia-romana/

//////////////////////////////////////////

Beizadelele politicienilor care au jefuit România au averile spălate de justiția română!

 

„Odraslele” de Ilie Șerbănescu

Cei care s-au aflat la butoanele banilor publici în ultimii 25 ani, mulți dintre ei aflați după gratii sau de-abia scăpați de acolo, ne lasă moștenire ceea ce numim „next generation”. Adică progeniturile lor – bogați cu averi deja spălate.

Lista este incredibil de lungă.

De la băiatul lui Hrebenciuc și fata lui Videanu până la cei doi puișori cu dinți sănătoși, pregătiți pentru ros, dăruiți nației române de soții Dana și Adrian Năstase.

Dacă DNA n-ar fi declanșat anchete, pentru mulți dintre acești tineri lupișori erau deja pregătite manete calde la tabloul de bord al Puterii.

De pildă, Andrei Hrebenciuc era deja invitat pe post de mare geniu financiar pe la televiziuni.

Andrei Năstase începuse deja să încălzească scaunele prin platourile TV.

Aproape toți și-au făcut studiile pe bani grei în străinătate.

Fiul lui Theodor Stolojan, Vlad și-a făcut doctorat la Cambridge, în fizică atomică – o excepție, iar fiica, Ada, și-a făcut studiile superioare în Anglia, iar pe cele postuniversitare, de consultanță financiară, în Belgia.

Un alt premier, Radu Vasile, și-a trimis fiul Tudor, la Paris.

Predecesorul său, Victor Ciorbea, se poate mândri că fiica sa, Oana, a absolvit același colegiu american ca și odrasla fostului preș. SUA, Bill Clinton, iar Mugur Isărescu nu a rupt nici el tradiția, Lăcrămioara Isărescu studiind tot în SUA. Câteva exemple :

Alex Rus fiul ministrului Transporturilor, Ioan Rus. Când a împlinit 24 de ani a primit cadou de la tata un hotel în Cluj Napoca: Hotelul Meridian, preluat de seniorul Rus de la Ioan Morar, fostul șef al Romsilva, printr-o schemă complicata relatată de presă. Juniorul a mai deținut până în martie și o cafenea în Cluj, Arts Caffe, vândută în martie unui lanț de cafenele. Pe Facebook postează fotografii de la piscina familiei și din călătoriile dese la Monaco și pe coasta amalfitană, împreună cu prietena sa, Denisa Pascu, fotomodel.

Alexandru Vanghelie. A fost trimis de tatăl său să studieze la o univ. din Boston; taxa de școlarizare depășește 50 000 de dolari pe an. Locuiește într-un apartament a cărui chirie depășește și ea aceeași sumă, însă juniorul primarului aflat în arest nu pare să aprecieze eforturile financiare făcute de tatăl său. Judecând după activitatea de pe Facebook, Vanghelie junior a făcut o pasiune ptr. culturism și substanțele chimice folosite ptr. umflarea mușchilor.

Ilinca Nichita – Fiica primarului Gheorghe Nichita, care a organizat ptr. ea, în toamna lui 2014, o nuntă fastuoasă la care au participat toți șefii PSD, în frunte cu Victor Ponta. Ilinca Nichita este notar și, după nuntă, presa din Iași a scris că primăria tatălui său i-a acordat autorizație de construcție ptr. un birou notarial în centrul orașului.

Alexandra Dragnea. Fiica fostului vicepremier Liviu Dragnea a devenit celebră atunci când l-a lăsat pe iubitul său cântăreț (Alex Mațaev) să filmeze un videoclip exact acasă la Liviu Dragnea, permițând publicului să vadă cum arată proprietatea uriașă a familiei liderului PSD, numai suprafața construită a casei depășind 1300 de metri pătrați. Alexandra a devenit o vedetă în tabloide, paparazzi permițând electoratului să vadă că la vârsta sa frageda are deja un automobil de lux.

Mihnea și Andrei Năstase. Fiul cel mic al fostului premier Adrian Năstase studiază economia la Londra, un oraș scump, se știe. Fratele său, Andrei, a învățat tot economie, dar în Italia, după care s-a întors în țară ptr. a se ocupa de restaurantul Bonton din Herăstrău. Și-a deschis în 2013 un club și la Neptun.

Agathe Blaga. Fiica lui Vasile Blaga este un nume la modă: în urmă cu 3 zile soțul său a fost arestat într-un dosar de evaziune fiscală cu un prejudiciu de 600 de mii de euro. Agathe Blaga avea stofă de vedetă de multă vreme, presa scriind în ultimii ani despre contractele pe care le-a primit firma soțului său de la stat

Diana Videanu. Fata lui Adriean Videanu, o obișnuită a cafenelelor de fițe de pe Dorobanți și a magazinelor scumpe, este pregătită de tatăl său pentru a prelua afacerea Titan Mar. A studiat și ea tot la Londra da ceea ce a făcut-o remarcată de presă au fost ceasul Hublot de 15 000 de euro și poșeta Hermes de 7000 de euro.

Ana și Alexandru Geoană. Fiica cea mică a lui Mircea Geoană învață în America, la Universitatea Pennsylvania, unde taxele și cazarea costă în jur de 50 000 de euro pe an. Și fratele ei, Alexandru, studiază tot în America, la Stern Business School, unde costurile se ridică tot la nivelul celor pentru sora sa. Ana este însă deja celebră în România, datorită pictorialelor pentru diverse reviste.

Un caz aparte.

A ajuns, cu forceps-ul PSD, șeful Comitetului Olimpic Român.

Alin Petrache. Fiul lui Adrian Ionel Petrache, celebrul om de afaceri din grupul Petrache-Bittner-Cocoş care a gravitat când în jurul lui Adrian Năstase, când al PDL.„Am intrat în politică pentru că îmi doresc să schimb lucrurile în sportul românesc. N-am înțeles niciodată legătura pe care oamenii o fac între mine și tatăl meu. Îl iubesc, îl respect, dar eu sunt eu. Pregătirea mea e pe sport. Nu mai sunt de mult timp băiatul lui tata și nu știu dacă am fost vreodată. Absolut deloc nu mizez pe nume în politică”, spune Petrache.

Alin Petrache, rugbyst de performanță și absolvent de master la Colegiul Național de Apărare, a lucrat numai în administrația de stat, de la Comitetul Olimpic Român, la Federația de Rugby, până la ANST. Este însă un înstărit moștenitor. Numai ceasurile pe care le poartă valorează, potrivit propriei estimări din declarația de avere, 67.000 de euro. „Sunt un om normal. Am o casă, un apartament, o mașină personală și cam atât”, face Petrache o socoteală sumară când este întrebat.

Declarația sa de avere aduce însă câteva completări: la 36 de ani, are 8 terenuri agricole sau forestiere, trei apartamente și o casă în București, toate moștenite sau primite prin donație.

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2024/02/03/beizadelele-politicienilor-care-au-jefuit-romania-au-averile-spalate-de-justitia-romana/

/////////////////////////////////////////////

 

Cine sunt beizadelele trimise de România la Bruxelles. Odrasle de foşti miniştri, şefi SIE şi judecători CCR sunt „experţii“ pentru preşedinţia UE

Reprezentanţa României de la Bruxelles este împânzită cu odraslele politicienilor români. Copii de foşti miniştri, parlamentari, şefi SIE şi magistraţi CCR au ajuns diplomaţi pe baza unui singur criteriu: numele părinţilor. Printre pile s-a strecurat şi fratele Irinei Tănase, iubita lui Liviu Dragnea.

Aflată pentru şase luni la conducerea UE, România livrează la Bruxelles un val consistent de nepotism. Surse din Ministerul Afacerilor Externe au explicat pentru „Adevărul“ că Reprezentanţa României pe lângă UE numără două tipuri de diplomaţi. „Specialiştii, care ţin în spate şefia Consiliului UE, astfel încât să nu ne facem de râs, şi pilele, copii de politicieni, ajunşi la Bruxelles cu ordin de la partid“, explică sursele citate.

Cei din urmă sunt diplomaţii-fantomă. Nu au fost supuşi la niciun test transparent de selecţie, ci au obţinut funcţia doar pe baza unor recomandări de la ministere. Nu au CV-uri publicate pe site-ul ambasadei, nu au poze, nu au conturi de Facebook. Nu ştim data la care au fost trimişi la post. Nu ştim când le expiră mandatul. Singura dovadă care atestă existenţa lor diplomatică: figurează pe lista online de experţi angajaţi la Reprezentanţa României de pe lângă UE.

1. Ramona Niţă face parte din secţia „Transport, Telecomunicaţii, Energie“ a Reprezentanţei. Este fiica fostului ministru PSD al Energiei, Constantin Niţă, condamnat vara trecută la patru ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă. Niţă a fost eliberat în decembrie, după decizia CCR care a desfiinţat sentinţele date de completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă. Procesul său va fi rejudecat.

2. Alexandru Pogea este fiul lui Gheorghe Pogea, fost ministru de Finanţe în Guvernul Boc, ajuns la acea vreme în Executiv cu susţinerea lui Adriean Videanu. Alexandru Pogea este coordonatorul secţiei „Transport, Telecomunicaţii, Energie“ din cadrul Reprezentanţei, deci este şeful Ramonei Niţă. La Bruxelles, fiul unui fost ministru PDL este şeful fiicei unui fost ministru PSD. În 2009, când PSD şi PDL erau împreună la guvernare, Gheorghe Pogea şi Constantin Niţă erau colegi de Guvern. Pogea-tatăl era la Finanţe, iar Niţă-tatăl era la IMM-uri. „Alexandru Pogea e de vreo 8 ani la Reprezentanţă şi nu se dă dus. Oficial, mandatul său ar fi trebuit să expire după patru ani, dar a tot fost prelungit până azi, la propunerea Ministerului Energiei, controlat în continuare de Constantin Niţă“, susţin surse guvernamentale.

3. Mihnea Sarcă e fiul fostului director adjunct al SIE, Vasilică Sarcă, trecut în rezervă anul trecut de preşedintele Klaus Iohannis. Mihnea Sarcă e angajat la Bruxelles în Secţia Afaceri Economice şi Financiare, unde se ocupă de dosare ce ţin de sectorul bancar şi piaţa de capital. Potrivit surselor citate, Mihnea Sarcă a fost propus la post de Banca Naţională, instituţie condusă de Mugur Isărescu.

4. Diana Cliveti a fost repartizată la „Politica Externă de Securitate şi Apărare“. Diana Cliveti este fiica Minodorei Cliveti, fost parlamentar PSD de Bacău între 2000 şi 2008, apropiată de fostul sforar social-democrat Viorel Hrebenciuc. Înainte de a ajunge la Bruxelles, Diana Cliveti a lucrat la Ambasada României în Grecia, când ambasador era George Ciamba, actualul ministru pentru Afaceri Europene.

 Citește și: Cioloş: Nu am ştiut cine sunt cei care înregistrează noul partid. Nu facem dosare de cadre. Regret declaraţia că toţi avem legături cu Securitatea

5. Raluca Seucan coordonează secţia „Afaceri Interne” din cadrul Reprezentanţei României la Bruxelles. Este fiica Aspaziei Cojocaru, fost judecător CCR, cea care, la validarea Referendumului din 2012, a înclinat balanţa în favoarea lui Traian Băsescu. Raluca Seucan este soţia lui Claudiu Seucan, fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei pe vremea guvernării Năstase.

6. Iulian Tănase se ocupă la Reprezentanţă de „Relaţii Comerciale Externe“. Cine este Iulian Tănase? Fratele Irinei Tănase, iubita lui Liviu Dragnea. Potrivit surselor diplomatice, Iulian Tănase a fost trimis la Bruxeles în urmă cu cinci ani, când relaţia dintre sora sa şi liderul PSD era la început. A rămas acolo la propunerea Ministerului pentru IMM-uri, condus de Radu Oprea, unul dintre apropiaţii lui Dragnea.

Curăţenie ratată în 2017

Surse din MAE au declarat pentru „Adevărul“ că fostul ministru pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, a făcut, în 2017, o analiză a tuturor diplomaţilor trimişi de România la Bruxelles. Raportul a ajuns pe masa premierului Mihai Tudose. „În acel moment au început să sune telefoanele la partid, să se tragă sfori. Chiar şi ambasadorul României la UE, Luminiţa Odobescu, s-a plâns că ministrul îi descompune echipa pentru Preşedinţia UE. Ba chiar şi preşedintele Iohannis a fost înştiinţat. Tudose a plecat de la Guvern, iar Viorica Dăncilă nu a mai mişcat un deget. Raportul e într-un sertar la MAE. Meleşcanu ar putea începe oricând curăţenia“, susţin sursele citate. Contactat de „Adevărul“, Victor Negrescu a refuzat să comenteze pe marginea acestui subiect.

Fata lui Melcu’ de la Teldrum a ajuns consul la Torino

La mijlocul anului trecut, Guvernul Dăncilă i-a oferit o poziţie de consul lui Anton Emanuel Barbu, fiul fostului ministru al Culturii, Daniel Barbu, în prezent şef al Autorităţii Electorale Permanente, unul dintre apropiaţii lui Călin Popescu Tăriceanu. Anton Barbu va reprezenta România la Edinburgh. Ioana Gheorghiaş, fiica lui Mugurel Gheorghiaş, zis „Melcul“, fost coleg de facultate şi de trupă rock cu liderul PSD Liviu Dragnea şi, ulterior, unul dintre acţionarii companiei TelDrum, a fost trimisă consul al României la Torino.

Sorin Pârvulescu, fiul celei de-a doua soţii a ministrului de Externe, Teodor Meleşcanu, a fost numit în primă fază consul la Strasbourg. Mutarea emana din start  un vădit conflict de interese, în condiţiile în care ministrul de Externe a contrasemnat instalarea în funcţie a fiului său vitreg. După ce s-a trezit cu o plângere penală, Meleşcanu şi-a întors, la propriu, fiul din drumul spre Strasbourg. Sorin Pârvulescu era pe autostradă în Ungaria când a fost anunţat de tatăl său vitreg că nu mai e consul, susţin surse din MAE pentru „Adevărul“.

Cei mai mulţi dintre diplomaţii angajaţi pe proptele nu sunt în stare să scrie nici măcar un raport. Surse din MAE

Sebastian Zachmann

https://adevarul.ro/politica/cine-sunt-beizadelele-trimise-de-romania-la-1919195.html

/////////////////////////////////////////////

(Doar cateva hahalere…) Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din România?!

 Andreea CONDURACHE

Nu puține sunt cazurile în care copiii de bani gata din România au avut probleme cu legea. Cel mai recent caz este cel al lui Matei Vlad Pascu, fiul unor cunoscuți oameni de afaceri din capitală, care dețin peste 300 de proprietăți în valoare de zeci de milioane de euro, care a fost implicat, sâmbătă dimineață, 19 august a.c., într-un accident rutier în urma căruia 2 tineri, în vârstă de 20 și 21 de ani, și-au pierdut viața. Pascu junior, drogat fiind, a pierdut controlul bolidului pe care îl conducerea și a lovit din plin un grup de 8 tineri ce se aflau pe marginea DN39, între Mangalia și Vama Veche. Un alt caz răsunător este cel al lui Mario Iorgulescu, fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Gino Iorgulescu, care, pe fondul consumului de alcool și sub influența substanțelor halucinogene, a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens, izbindu-se de un alt autovehicul. Un tânăr în vârstă de 24 de ani și-a pierdut viața. În rândurile de mai jos puteți regăsi câteva exemple ale beizadelelor certate cu legea.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!

Nu de puține ori copiii de bani gata au avut probleme cu legea, părinții, vinovați sau nu, fiind nevoiți să-și vadă târâte numele în scandaluri provocate de odraslele care au decis să treacă de cealaltă parte a legii.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Vlad Pascu

Cel mai recent caz este cel al tânărului de 19 ani, Vlad Pascu, șoferul drogat care a ucis doi studenți, lovindu-i cu mașina în stațiunea 2 Mai. Pascu se lăudat cu stilul de viață opulent pus la dispoziție de familia sa, pe rețelele de socializare. La doar 13 ani, Pascu a fost prins pe stradă de jandarmi cu canabis. Nu a răspuns penal, iar dosarul deschis de DIICOT la acel moment s-a clasat. La 18 ani a fost supus unor percheziții într-un mall. Și atunci a fost prins cu canabis asupra sa. Un nou dosar deschis pe numele său de DIICOT a fost clasat, deoarece cantitatea găsită asupra sa era redusă în comparație cu cheltuielile pe care le-ar implica un proces penal, considerau procurorii la acea vreme. Consumul de droguri i-a distrus viitorul și a băgat în mormânt 2 tineri studenți.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!

S-a lăsat cu demiteri în urma accidentului de la 2 Mai. Adjunctul șefului IPJ Constanța, comisar-șef Marin Dincă, Șeful serviciului Poliției Rutiere Constanța, comisar-șef Stoian Constantin, Șeful Poliției Mangalia comisar-șef Dragoș Cristea și Șeful Poliției Vama Veche, comisar-șef Radu Vachente, au fost demiși din funcție în urma controlului ofițerilor Corpului de Control care au efectuat verificări la IPJ Constanța. Se pare că sunt doar primele măsuri ale controlului și ar urma și altele. Rămâne de văzut cine sunt cei vizați să fie demiși. De asemenea, pentru polițiștii care l-au oprit pe Pascu, dar l-au lăsat să plece fără a-l testa pentru consumul de droguri, va fi sesizat Parchetul.Prețuri imobiliare în Constanța

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Mario Iorgulescu

Mario Iorgulescu a omorât un om

În anul 2019, Mario Iorgulescu, fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, a provocat un accident rutier în urma căruia un tânăr de 24 de ani a murit. La momentul producerii tragediei, Iorgulescu junior se afla sub influența băuturilor alcoolice și a drogurilor. În februarie 2023, Iorgulescu a fost condamnat la 15 ani și 8 luni de închisoare cu executare, fiind acuzat omor. Totodată, judecătorii au decis ca fiul şefului Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) să achite câte 100.000 de euro şi 50.000 de lei pentru două dintre părțile civile. Cu toate astea, Iorgulescu este bine mersi în Italia și afirmă că nu va face niciodată închisoare pentru fapta comisă și că nu consumase droguri în seara producerii accidentului.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Florin Saragea

Florin Saragea, fiul fostului polițist Marian Saragea, probleme cu legea

Nici Constanța nu duce lipsă de beizadele certate cu legea. Florin Saragea, fiului fostului polițist Maria Saragea, a fost implicat de-a lungul timpului în mai multe scandaluri.  Una dintre contravențiile reținute în sarcina lui Florin Saragea este conducerea unui autoturism având permisul suspendat. De asemenea, tot el a amenințat cu pistolul mai mulți polițiști din Cumpăna, fiind prins, din nou, conducând fără permis o mașină neînmatriculată.Prețuri imobiliare în Constanța

Florin Saragea s-a ales cu al doilea dosar penal pe 24 noiembrie fiind reclamat de fosta soţie şi de mama acesteia că le-a agresat şi şi-a luat fiul, fără permisiunea tutorelui, pe care l-a dus în Techirghiol, unde a şi fost găsit de oamenii legii.

Și fiul unui fost șef al Secției 1 Poliție Constanța a fost trimis în judecată pentru înșelăciune și operațiuni financiare în mod fraudulos. Este vorba despre Alexandru Cătălin Lotreanu, fiul lui Dumitru Lotreanu, fostul șef a Secției 1 Poliție, după cum spuneam. Lotreanu junior a fost reținut, arestat, iar după 2 luni, pus în libertate și cercetat sub control judiciar. Şi fiul fostului adjunct al Poliţiei Municipiului Constanţa, comisar şef Adrian Nicola, Radu Ştefan Nicola a fost  învinuit în cazul reţelei de prostituţie în care au fost implicate nume grele din politică şi showbiz. Tot mai multe nume cunoscute ale vieţii mondene constănţene apar în dosarul „Prostituţie şi politicieni”.Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Radu Timiș jr.Prețuri imobiliare în Constanța

Fiul cel mare al lui Radu Timiş, proprietarul celebrului producător de mezeluri Cris-Tim, a ajuns în atenţia poliţiştilor constănţeni după ce și-ar fi bătut iubita în camera unui hotel din stațiunea Mamaia.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Vlad Timiș

De asemenea, fratele său, Vlad Timiș, a fost arestat preventiv pentru trafic de droguri de mare risc. Mai mult, pe lângă posesie, mezinul familiei a fost depistat în momentul flagrantului făcut de cei de la DIICOT, drogat cu cocaină. Această veste a venit ca un fulger atât pentru întreaga familie Timiș, cât și pentru tânăr. În zilele cât a stat încarcerat la penitenciarul Craiova, juniorul s-a îndreptat către ajutor divin.

Fiul proprietarului Hotelului Del Mar a murit la 24 de ani

George Parteca, fiul proprietatului Hotelului Del Mar din Mamaia, a murit la doar 24 de ani, după ce, din cauza vitezei excesive, mașina de lux pe care o conducea a intrat într-un stâlp de pe marginea drumului. În urma impactului, tânărul a fost rănit grav, fiind transportat în comă la spital. Din cauza gravității rănilor, medicii nu au putut să-i salveze viața, acesta decedând după câteva ore în unitatea medicală. Se pare că autoturismul pe care îl conducea avea o viteză de 240 de km pe oră. Mai mult decât atât, tânărul se pare că avea și o alcoolemie de 1,7 la mie.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Andrei Plăcintă

Un alt caz răsunător este cel al lui Andrei Plăcintă, fiul fostei senatoare Sorina Plăcintă, care a fost condamnat în anul 2013 la patru ani și șase luni de închisoare cu executare pentru tentativa de omor și ultraj contra bunelor moravuri. Acesta a fost trimis în judecată în 2011, în urma unui incident petrecut pe 6 decembrie 2010. Potrivit procurorilor, Andrei Plăcintă și-a lovit iubita în timp ce se certa cu aceasta, iar în momentul în care mai multe persoane au sărit în ajutorul fetei, bărbatul a încercat să intre în ele cu mașina, accidentând un bărbat.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Andrei Andronie

Andrei Andronie, fiu de bancher, a ucis doi oameni într-un accident

Andrei Andronie, fiul bancherului Jean Andronie, a fost condamnat în urmă cu patru ani la o pedeapsă definitivă de șapte ani de închisoare. Acesta a produs un accident în anul 2011, pe Calea Floreasca, în urma căruia două persoane și-au pierdut viața, iar alte trei au fost rănite.

În timp ce fugea de polițiștii care încercau să îl oprească în trafic deoarece conducea un autoturism BMW pe Calea Floreasca cu viteză foarte mare, tânărul a lovit un alt autoturism, care, în urma impactului, a fost proiectat într-un taxi oprit pe partea dreaptă a drumului, în care se pregătea să urce o fată de 22 de ani. Taximetristul și tânăra au murit pe loc, iar alte trei persoane au fost transportate la spital. La data accidentului, bărbatul avea 20 de ani și studia la o universitate din străinătate. Venise în vacanță în București.

Fiul lui Năstase, prins cu 141 de kilometri pe oră

Şi fiul PSD-istului Adrian Năstase, Andrei, este cunoscut printre vitezomanii din Capitală. El a fost prins în 2009 de agenţii de la Rutieră rulând la volanul bolidului Land Rover cu 141 de kilometri pe oră.  El s-a situat în acel an pe locul doi în topul şoferilor bucureşteni care au călcat prea tare pe pedala de acceleraţie. Fiul premierului a fost prins pe Şoseaua Kiseleff şi a făcut contestaţie la Judecătoria Sectorului 1 pe motiv că era urmărit de paparazzi.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Andrei Hrebenciuc

O altă odraslă de politician, Andrei Hrebenciuc, fiul liderului PSD Viorel Hrebenciuc, a avut parte numai de aventuri cu o maşină de lux care i-a adus numai belele. Acestuia i-a fost suspendat carnetul după ce a fost prins de poliţişti vorbind la telefon în timp ce conducea şi, mai presus de atât, i-a fost furat de două ori autoturismul.

Care sunt cele mai cunoscute „beizadele“ cu figuri din Romania?!Simona Anastasia Tănase

A lăsat fără picior un bătrân

Simona Anastasia Tănase, tânăra care, în 2010, l-a accidentat pe Gheorghe Chioaru, preşedintele Federaţiei „Omenia” a Caselor de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din România, a primit doar 2 ani de închisoare cu suspendare. Decizia aparține Curții de Apel București.

Reamintim că în luna august 2010, una din prezenţele obişnuite ale lumii mondene din Constanţa, o tânără în vârstă de 18 ani la acea dată, a provocat un grav accident de circulaţie pe bulevardul Ferdinand, în faţa Teatrului Fantasio. Simona Anastasia Tănase, născută pe 6 decembrie 1991, se afla la volanul bolidului său BMW X6, cu număr de înmatriculare B 18 EKE, şi se deplasa pe strada Mihai Viteazu, dinspre Tomis Mall spre strada Traian. La intersecţia cu Ferdinand, tânăra începătoare a trecut pe culoarea roşie a semaforului şi a lovit în plin o altă maşină de teren, marca Hyundai, cu numărul de înmatriculare B 73 UBE, la volanul căreia se afla Florentina Dicu. În urma impactului, Hyundai-ul a fost proiectat pe o distanţă de 10 metri, în peretele unui imobil, iar BMW-ul a ajuns pe treptele Teatrului Fantasio. Din nefericire, bolidul condus de Anastasia a lovit şi un pieton, care traversa regulamentar, pe culoarea verde a semaforului. Este vorba despre Gheorghe Chioariu, de 74 de ani, din Constanţa. Lovitura a fost atât de puternică, încât maşina Simonei Anastasia Tănase i-a secţionat bătrânului un picior. Bărbatul a fost operat, fiindu-i amputat piciorul

https://www.replicaonline.ro/care-sunt-cele-mai-cunoscute-bdquo-beizadele-ldquo-cu-figuri-din-romania-566307

//////////////////////////////////////////////

O pictură din secolul al XVI-lea care arată jupuirea de viu a unui judecător corupt, Sisamnes!

În anul 500 î.Hr. Sisamnes era un judecător regal corupt pe vremea lui Cambyses al-ll-lea, în Persia.

S-a descoperit că a luat mită în instanță și a pronunțat o judecată nedreaptă. În consecință, regele Cambyses a ordonat să fie arestat pentru corupție și a ordonat să fie jupuit de viu. Dar înainte de a judeca, regele l-a întrebat pe Sisamnes pe cine dorește să numească succesorul său. Sisamnes, în lăcomia lui, și-a ales proriul fiu, Otanes.

Regele a fost de acord și l-a numit pe Otanes să-și înlocuiască tatăl. Ulterior, a pronunțat o judecată și a ordonat ca pielea îndepărtată a lui Sisamnes să fie folosită pentru a tapița scaunul pe care noul judecător va sta în instanță pentru a-i aminti potențialele consecințe ale corupției. Otanes, în deliberările sale, a fost forțat să-și amintească mereu că stătea mereu pe pielea tatălui său executat. Acest lucru a contribuit la asigurarea corectitudinii și echității în toate audierile, deliberările și sentințele sale.

1. Ce nu se știe încă până în zilele noastre dacă Otanes a beneficia de „pensie specială”, precum mioritici noștri judecători!

Stoica Constantin

/////////////////////////////////////////////

 

 

Un leu care circulă valorează mai mult decât o sută ascunși

 

 

Pavel Mihai Octavian:

Imaginați-vă un orășel din România, sufocat de criză: datorii peste datorii, afaceri pe muchie de cuțit, oameni care trăiesc din credite și un viitor sumbru.

🧳În peisaj, se arată un turist bogat, care lasă 1.000 lei la recepția singurului hotel din localitate și urcă să inspecteze cele mai bune camere.

🧔 Proprietarul hotelului ia banii și fuge să-și plătească datoria la măcelar.

Măcelarul 🥩 dă fuga cu banii primiți la crescătorul de porci 🐖, care și el plătește furnizorul de furaje 🌾.

Acesta își stinge datoria ce-o avea la prostituata 💃 din micul orășel, care la rândul ei se grăbește să achite restanțele la hotelul 🏩 unde își servea clienții.

Turistul revine, spune că nu-i place nimic, își ia mi-a de lei și pleacă. Finalul? Nimeni nu s-a îmbogățit, dar toți și-au stins datoriile.

👉 Lecția? Când banii circulă, economia respiră și renaște.

În povestea noastră, datoriile dispar nu pentru că s-au injectat bani noi, ci pentru că banii existenți au început să circule.

🧠 Ilie Bolojan  a înțeles esențialul: într-o țară unde banii se pierd în buzunarele clientelei politice, sinecuri inutile sau companii de stat falimentare, comunitățile rămân fără investiții, antreprenorii fără facturi plătite, iar oamenii – fără speranță.

📝 Pachetul 2, compus din cinci proiecte de legi, atacă exact aceste blocaje, țintind reducerea deficitului bugetar de la 9,3% la 7,7% din PIB în 2025 și economii de 10,6 miliarde de lei. E ca și cum ai curăța arterele înfundate ale economiei, permițând banilor să ajungă unde contează.

Iată cum arată reformele angajate de Guvern, pe înțelesul tuturor.

📊 Reforme fiscale:

➡️ creșterea impozitelor pe proprietăți (cu până la 80% pentru locuințe) și pe mașini scumpe și/sau poluante,

➡️ taxe pe colete din afara UE, aduc mai mulți bani la buget fără să sufoce pe toată lumea.

➡️ Impozitul pe dividende și câștiguri din cripto crește de la 10% la 16%, iar pe bursă de la 1% la 3% pentru dețineri lungi – măsuri care descurajează speculațiile și încurajează investițiile reale.

➡️ Totodată, majorarea plafonului de scutire TVA pentru firme mici (de la 300.000 la 395.000 de lei) ajută antreprenorii să reinvestească, accelerând circulația banilor în comunități.

🏢 Restructurarea companiilor de stat: adio, firmelor-fantomă și consiliilor plătite degeaba! Pachetul impune indicatori de performanță clari, transparență și închideri pentru cele neprofitabile, plus reglementări pentru ASF, ANCOM și ANRE.

🏥 Reformă în sănătate și pensii: numiri prin concurs pentru șefi, decontări riguroase ca banii să ajungă la pacienți, nu la „șmecheri”.

⚖️ Pensiile speciale, inclusiv ale magistraților, sunt plafonate, cu o tranziție de 10 ani și o valoare de 70% din venituri, trecând treptat la vârsta normală de pensionare. Nu mai e o gaură neagră care înghite miliarde – în schimb, eliberează resurse pentru toți, reducând inegalitățile și crescând încrederea.

⚡Reforma insolvenței: Proceduri mai scurte, faliment rapid pentru firme neviabile – asta deblochează capitalul „înghețat”, permițând banilor să finanțeze noi afaceri și să stingă datorii, exact ca în povestea noastră.

🔴 Singura reformă pusă momentan pe pauză – sub presiunea PSD – e reducerea aparatului administrativ local cu până la 40.000 de posturi inutile. Evident, căci acolo e grosul clientelei politice. PSD apără funcționarii inutili cu aceeași ardoare cu care apără pensiile speciale: pentru că de acolo își hrănesc armata de votanți dependenți și primesc binecuvântarea libertății de a jecmăni tot ce le cade în cale.

‼️Premierul Bolojan a avertizat: fără asta, Pachetul nu e complet, căci cheltuielile cu administrația, în loc să scadă au crescut cu 10% în 2025.

✅ Dar chiar și așa, implementarea parțială e un pas uriaș – și trebuie să cerem continuarea, pentru ca banii publici să nu se mai risipească, ci să se întoarcă în economie prin investiții în drumuri, școli și spitale – exact ce face ca fluxul să pulseze.

🧭 Acum, să traducem ce înseamnă în viața reală măsurile din Pachetul 2.

🔻Când statul taie risipa și recuperează fraudele, mai mulți bani ajung în comunități: școli mai bune pentru copiii noștri, drumuri sigure pentru familie, spitale care funcționează.

🔻Oamenii văd că nu mai există privilegii absurde, așa că încep să aibă mai multă încredere să consume și să investească – viteza banilor crește, circulă prin brutării, magazine și servicii locale, creând locuri de muncă, economia se dezvoltă și se reduc inegalitățile.

⚠️ Da, există și riscuri – taxele mai mari ar putea descuraja temporar consumul, iar concedierile fără reangajare rapidă (prin traininguri sau sprijin antreprenorial) ar încetini fluxul. Dar beneficiile depășesc: un buget echilibrat înseamnă stabilitate, investiții străine și o economie care crește, nu stagnează.

🪙 Circulația banilor nu e o teorie abstractă – e diferența dintre o țară care stă pe loc și una care prosperă. Pachetul 2 nu e perfect, dar e un start curajos spre un stat eficient, unde banii lucrează pentru noi, nu împotriva noastră.

📌 Guvernul Bolojan arată că se poate – acum e rândul nostru să susținem aceste reforme.

Nu lăsați opoziția să blocheze schimbarea! Scrieți parlamentarilor, share-uiți asta, fiți parte din mișcare.

Un leu care circulă valorează mai mult decât o sută ascunși.

Ce ziceți, ne unim forțele? 💪❤

#ReformeBolojan #CirculatiaBanilor

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cristian Tudor Popescu pune punctul pe i!

 

CTP, tranșant despre Bolojan:

 ”În 35 de ani nu a făcut niciun politician din România ce face acum Bolojan/ PSD și PNL nu urmăresc altceva decât să își conserve clientela și cașcavalul adunat în ani de zile”

Cristian Tudor Popescu a lansat, marți, în cadrul unei intervenții la B1 TV, o serie de critici dure la adresa clasei politice și a modului în care premierul Ilie Bolojan este lăsat să ducă singur lupta pentru reformarea statului. În opinia sa, șeful Guvernului se confruntă nu doar cu opoziția, ci chiar cu propriile partide declarativ pro-reformă, dar care, în realitate, „nu urmăresc decât să își păstreze clientela și sursele de bani”.

„Discurs fățarnic” în PSD și PNL

Popescu a subliniat că Bolojan se află într-o poziție ingrată, fiind nevoit să se lupte cu „discursul fățarnic” al celor din PSD și PNL. Public, aceste partide se declară deschise reformelor, dar în culise, spune CTP, fac tot posibilul să blocheze schimbările care le-ar putea afecta rețelele de interese.

„Premierul Ilie Bolojan se bate cu cei din PSD și PNL, care au un discurs fățarnic. Ei nu vor altceva decât să își conserve clientela, să își conserve sursele de voturi, sursele de bani”, a afirmat Cristian Tudor Popescu.

Critici la adresa lui Nicușor Dan

CTP a abordat și relația dintre președintele Nicușor Dan și premierul Bolojan. CTP consideră că șeful statului nu și-a asumat public sprijinul pentru premier, preferând să rămână în umbră și să își conserve capitalul politic.

„Pe domnul Drulă de la USR a avut vreo apăsare domnul președinte Nicușor Dan să îl susțină pe față, să se afișeze cu el, să îl invite la Cotroceni, să facă poze pentru campania de la Primăria Capitalei? N-a avut nicio problemă. În schimb, pe domnul Bolojan nu l-a susținut public în nimic niciodată până acum. Eu nu pot interpreta altfel decât că l-a numit premier ca să încaseze toate loviturile, să deconteze toate atacurile, în timp ce Nicușor Dan își conservă capitalul politic”, a explicat CTP.

Popescu a descris lupta lui Ilie Bolojan ca fiind una „nedreaptă și aproape absurdă”, pentru că premierul ar trebui să aibă sprijin tocmai din partea celor care îi pun piedici.

„Bolojan este pus în această situație tâmpită, să se bată chiar cu cei care ar trebui să îl ajute. În spatele unui discurs fățarnic, PSD și PNL nu urmăresc altceva decât să își conserve clientela și cașcavalul adunat în ani de zile. Toate tălpile și toate ștăngile posibile sunt puse împotriva lui”, a adăugat Popescu.

„În 35 de ani nu a făcut nimeni ce face acum Bolojan”

În final, gazetarul a încercat să pună în perspectivă dimensiunea demersului premierului, pe care îl consideră fără precedent în istoria recentă a României.

„În 35 de ani nu a făcut niciun politician din România ce face acum Bolojan. Niciunul nu s-a apropiat de așa ceva, de a băga bisturiul în puroaiele acumulate sub pielea nației în toți acești ani. Firește, cu riscuri enorme pentru el, politic și personal. Eu îmi pun speranțe doar în acest popor, că va înțelege ce vrea să facă Bolojan și va ști să îi răspundă pe măsură”, a conchis Cristian Tudor Popescu.

Cristian Tudor Popescu.

//////////////////////////////////////////////

Cum influențează alimentele ultra-procesate creierul, intestinele și metabolismul, crescând riscul de obezitate

 

 

https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/89-bolile-omului/9794-cum-influenteaza-alimentele-ultra-procesate-creierul-intestinele-si-metabolismul-crescand-riscul-de-obezitate.html

 

 

Epidemia globală de obezitate este una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică ale secolului XXI, afectând toate grupele de vârstă și regiunile lumii.

Pe baza unui articol cuprizător de tip review publicat în 2025 în Nature Reviews Endocrinology, care sintetizează cele mai recente dovezi privind rolul alimentelor ultra-procesate în obezitate, se confirmă că prevalența excesului ponderal și a obezității s-a dublat în ultimele patru decenii, cu un impact semnificativ asupra sănătății publice prin creșterea riscului pentru boli cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, anumite tipuri de cancer și alte afecțiuni cronice.

Această criză a fost alimentată în mare măsură de schimbările profunde în dieta și stilul de viață la nivel global, printre care consumul tot mai ridicat de alimente ultra-procesate joacă un rol central.

Alimentele ultra-procesate reprezintă produse alimentare industriale fabricate prin procese complexe, care implică extragerea, rafinarea, combinarea și adăugarea unor ingrediente precum zahăr, grăsimi, aditivi, îndulcitori artificiali și arome, în scopul de a le face mai atractive ca și gust, aspect sau textură. Aceste produse includ chipsuri, băuturi carbogazoase, dulciuri, fast-food și alte gustări sărace în fibre și nutrienți esențiali.

Consumul global de alimente ultra-procesate a crescut semnificativ în ultimele decenii, în special în țările cu venituri ridicate, unde pot reprezenta peste jumătate din aportul caloric zilnic, dar și în țări cu venituri medii, unde această tendință este în creștere rapidă.

Majoritatea alimentelor ultra-procesate conțin combinații de grăsimi, zaharuri și sare în proporții care sporesc plăcerea consumului și pot genera un comportament alimentar compulsiv, asemănător dependenței. Datele din literatura de specialitate sugerează că aceste caracteristici activează sistemele de recompensă ale creierului, sporind motivația pentru consum și potențialul pentru supraalimentare.

Studiile pe termen lung și meta-analizele indică o legătură clară între consumul ridicat al acestor tipuri de alimente și riscul crescut de supraponderalitate, obezitate și obezitate abdominală, cu creșteri ale riscului între 19% și 55%.

Datele sunt consistente atât pentru adulți, cât și pentru copii și adolescenți, deși în aceste ultime grupe dovezile sunt mai puțin solide.

Un studiu randomizat controlat efectuat în SUA, urmat de o replicare în Japonia, a demonstrat că, în ciuda unui conținut similar de calorii și macronutrienți, dietele bogate în alimente ultra-procesate determină un consum spontan mai mare de calorii (cu aproximativ 500-800 kcal/zi) și creștere în greutate pe termen scurt. Aceste rezultate indică faptul că factorii adiționali, dincolo de valoarea nutrițională clasică, contribuie la efectele UPF asupra greutății corporale.

Procesarea alimentelor elimină structurile naturale care încetinesc digestia, iar nutrienții devin mai rapid absorbiți în intestinul subțire, ceea ce poate perturba eliberarea hormonilor care reglează apetitul, precum peptidele YY și GLP-1. În plus, conținutul redus de proteine și fibre în acestea, contribuie la o reglare deficitară a apetitului și la consum excesiv.

Microbiomul intestinal joacă, de asemenea, un rol important în modul în care dietele bogate în alimente ultra-procesate influențează greutatea. Consumul frecvent modifică compoziția și funcția microbiotei intestinale, crește permeabilitatea intestinală și favorizează inflamația cronică de grad scăzut, asociată cu disfuncții metabolice.

Îndulcitorii artificiali, comuni în aceste alimente, pot agrava aceste efecte, reducând diversitatea microbiană și stimulând un mediu inflamator care contribuie la dezechilibre energetice.

Pe lângă acestea, alimentele ultra-procesate sunt frecvent asociate cu expunerea la substanțe chimice provenite din procesare și ambalare, cum ar fi microplastice, bisfenoli și ftalați, care au proprietăți de perturbatori endocrini.  În ciuda dovezilor tot mai convingătoare, există încă lacune importante în cunoaștere care necesită cercetări suplimentare.

Dincolo de mecanismele fiziologice, industria alimentară joacă un rol esențial în creșterea consumului de alimente ultra-procesate. Marketingul agresiv, accesibilitatea și prețurile scăzute fac aceste produse omniprezente și greu de evitat, în special pentru comunitățile defavorizate. Mărimea porțiilor și promovarea gustărilor între mese susțin un aport caloric excesiv, fără control conștient al consumului.

Pe baza acestor dovezi, experții recomandă politici publice menite să reducă consumul de alimente ultra-procesate, inclusiv reglementări mai stricte privind publicitatea către copii, etichetarea clară a produselor și măsuri fiscale. Exemple de bune practici vin din țări precum Chile sau Mexic, care au introdus taxe pe băuturile îndulcite și alimentele „junk food” și au adoptat strategii pentru a încuraja alimentația sănătoasă bazată pe alimente integrale.

Datele recente din World Obesity Atlas 2025 subliniază că majoritatea țărilor din lume sunt insuficient pregătite pentru a face față creșterii rapide a ratei obezității. Doar 7% dintre state dispun de sisteme de sănătate adecvate pentru a răspunde eficient acestei probleme, iar două treimi nu au implementat decât una sau nicio politică-cheie dintre cele necesare pentru prevenirea obezității, ca exemplu taxele pe băuturi îndulcite, subvenționarea alimentelor sănătoase sau restricționarea marketingului adresat copiilor.

Până în 2030, numărul adulților cu obezitate va depăși 385 de milioane, o creștere de peste 145% față de 2010. Impactul este deja vizibil: în 2021, obezitatea a fost responsabilă de 1.6 milioane de decese premature cauzate de boli netransmisibile, cum ar fi diabetul de tip 2, cancerul și bolile cardiovasculare. Așadar, fără o abordare coordonată la nivelul întregii societăți, criza obezității va continua să alimenteze valuri succesive de boli cronice și să suprasolicite sistemele de sănătate, în special în țările cu venituri mici și mijlocii, care sunt cele mai expuse și cel mai puțin pregătite pentru a face față acestei epidemii.

În România, datele din 2022 provenite dintr-un studiu de tip observațional, realizat prin măsurători directe, care a inclus un eșantion reprezentativ la nivel național, format din 5380 de adulți cu vârste între 25 și 64 de ani, arată că 32,6% dintre bărbați și 30,6% dintre femei suferă de obezitate.

> Citește și – Despre ororile alimentelor ultra-procesate

Articol preluat după RaportulDeGardă.ro, publicat sub licența CC BY-NC-SA 4.0.

Detalii

 Scris de: Andra Păun

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Va deveni inteligența artificială superioară omului și va distruge specia umană?

 

Unele figuri marcante din lumea tehnologiei cred că inteligența artificială ar putea deveni mai inteligentă decât noi și ar putea distruge omenirea.

În 1989, politologul Francis Fukuyama a prezis că ne apropiem de „sfârșitul istoriei”. Prin aceasta, el înțelegea că valorile liberale democratice se răspândeau în societăți din întreaga lume. Cât de greșit putea să fie? Astăzi, democrația este în mod clar în declin. Despoții și autocrații sunt în ascensiune.Cu toate acestea, s-ar putea să crezi că Fukuyama a avut dreptate tot timpul, dar într-un mod diferit. Poate că, într-adevăr, ne apropiem de sfârșitul istoriei – adică sfârșitul umanității.

Există multe moduri în care totul s-ar putea sfârși. O pandemie globală. Un meteorit gigantic. O catastrofă climatică. Dar un sfârșit despre care se vorbește din ce în ce mai mult este inteligența artificială (IA). Aceasta este unul dintre acele potențiale dezastre care, la fel ca schimbările climatice, pare să se fi strecurat încet în lume, dar despre care mulți se tem acum că ar putea să ne doboare curând.

În 2022, copilul-minune Sam Altman, director executiv al OpenAI – una dintre companiile cu cea mai rapidă creștere din istoria capitalismului – a explicat avantajele și dezavantajele:

„Cred că scenariul pozitiv [în ceea ce privește IA] este atât de bun, încât pari un nebun dacă începi să vorbești despre el. Scenariul negativ – și cred că este important să spun asta – înseamnă, practic, că rămânem cu toții fără lumină”.

În decembrie 2024, Geoff Hinton, adesea numit „nașul inteligenței artificiale” și recent laureat al Premiului Nobel pentru fizică, a estimat că există o probabilitate de „10% până la 20%” ca IA să ducă la extincția umanității în următorii 30 de ani. Acestea sunt procente destul de serioase din partea cuiva care știe foarte multe despre inteligența artificială.

Altman și Hinton nu sunt primii care se îngrijorează de ce s-ar putea întâmpla atunci când IA devine mai inteligentă decât noi. Luați-l pe Alan Turing, pe care mulți îl consideră fondatorul domeniului inteligenței artificiale. Revista Time l-a clasat pe Turing printre cei 100 cei mai influenți oameni ai secolului XX. Din punctul meu de vedere, aceasta este o subestimare. Turing este la același nivel cu Newton și Darwin – una dintre cele mai mari minți nu doar ale secolului trecut, ci ale ultimului mileniu.

În 1950, Turing a scris ceea ce este, în general, considerat primul articol științific despre IA. Doar un an mai târziu, el a făcut o predicție care îi bântuie astăzi pe cercetătorii în inteligență artificială, inclusiv pe mine.

Odată ce mașinile ar putea învăța din experiență precum oamenii, Turing a prezis că „nu ar dura mult până când ne-ar depăși puterile […] La un moment dat, ar trebui să ne așteptăm ca mașinile să preia controlul.”

Într-un interviu acordat revistei LIFE în 1970, un alt pionier al domeniului, Marvin Minsky, a prezis:

„Mintea limitată a omului s-ar putea să nu fie capabilă să controleze astfel de inteligențe imense […] Odată ce computerele preiau controlul, s-ar putea să nu-l mai recăpătăm niciodată. Vom supraviețui doar atâta timp cât ne vor tolera. Dacă vom avea noroc, poate că ne vor păstra ca animale de companie”.

Așadar, cum ar putea mașinile să preia controlul? Cât de îngrijorați ar trebui să fim? Și ce putem face pentru a preveni acest lucru?

Irving Good, un matematician care a lucrat alături de Turing la Bletchley Park în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a prezis cum s-ar putea întâmpla acest lucru. Good a numit acest fenomen „explozia inteligenței”. Acesta este momentul în care mașinile devin suficient de inteligente pentru a începe să se îmbunătățească singure.

Acum, acest fenomen este mai cunoscut sub numele de „singularitate”. Good a prezis că singularitatea va duce la apariția unei mașini superinteligente. Amenințător, el a sugerat că aceasta va fi „ultima invenție pe care omul va trebui vreodată să o facă”.

Când ar putea IA să ne depășească?

Momentul exact în care inteligența artificială ar putea depăși inteligența umană este extrem de incert. Dar, având în vedere progresele recente în modele lingvistice mari precum ChatGPT, mulți oameni sunt îngrijorați că s-ar putea întâmpla foarte curând. Și, ca să punem sare pe rană, s-ar putea chiar să grăbim acest proces.

Ceea ce mă surprinde cel mai mult în dezvoltarea IA de astăzi este viteza și amploarea schimbării. Aproape 1 miliard de dolari sunt investiți zilnic în inteligența artificială de companii precum Google, Microsoft, Meta și Amazon. Asta înseamnă aproximativ un sfert din bugetul total al lumii pentru cercetare și dezvoltare (R&D).

Nu am mai făcut niciodată pariuri atât de masive pe o singură tehnologie. Ca urmare, estimările multor experți privind momentul în care mașinile vor egala și apoi vor depăși inteligența umană se micșorează rapid.

Elon Musk a prezis că mașinile ne vor depăși până în 2025 sau 2026. Dario Amodei, CEO-ul Anthropic, competitor al OpenAI, a sugerat că „vom ajunge acolo în 2026 sau 2027”. Shane Legg, cofondatorul DeepMind de la Google, a prezis 2028, iar Jensen Huang, CEO-ul Nvidia, a spus că acest lucru s-ar putea întâmpla în 2029. Aceste predicții sunt extrem de apropiate pentru un eveniment atât de semnificativ.

Desigur, există și voci care nu sunt de acord. Yann LeCun, cercetător-șef la Meta, a argumentat că „va dura ani, dacă nu decenii”. Un alt coleg din domeniul IA, profesorul emerit Gary Marcus, a prezis că acest lucru se va întâmpla „poate peste 10 sau 100 de ani”. Și, ca să-mi pun și eu cărțile pe masă, în 2018 am scris o carte intitulată 2062, în care am prezis cum ar putea arăta lumea peste aproximativ 40 de ani, când inteligența artificială va depăși pentru prima dată inteligența umană.

Scenariile

Odată ce computerele ajung la nivelul nostru de inteligență, ar fi arogant să credem că nu ne-ar depăși. Până la urmă, inteligența umană este doar un accident evolutiv. Adesea am proiectat sisteme care depășesc natura. Avioanele, de exemplu, zboară mai departe, mai sus și mai rapid decât păsările. Și există multe motive pentru care inteligența electronică ar putea fi superioară celei biologice.

Computerele sunt, de exemplu, mult mai rapide în efectuarea multor calcule. Ele au memorii vaste. Nu uită niciodată. Iar în domenii specifice, precum jocul de șah, interpretarea radiografiilor sau plierea proteinelor, computerele deja ne depășesc.

Dar cum anume ne-ar putea distruge un computer superinteligent? Aici, argumentele devin vagi. Hinton a declarat pentru New York Times:

„Dacă devine mult mai inteligent decât noi, va fi foarte priceput în manipulare, pentru că va fi învățat acest lucru de la noi, și există foarte puține exemple în care ceva mai inteligent este controlat de ceva mai puțin inteligent”.

Există contraexemple la argumentul lui Hinton. Bebelușii își controlează părinții, dar nu sunt mai inteligenți decât ei. La fel, președinții SUA nu sunt mai inteligenți decât toți cetățenii americani. Totuși, în linii mari, Hinton are dreptate. Ar trebui, de exemplu, să ne amintim că inteligența este cea care ne-a permis că controlăm planeta. Iar acum maimuțele și furnicile depind de bunăvoința noastră pentru a supraviețui.

Într-un mod frustrant, asemănător unui paradox Catch-22, cei care se tem de o superinteligență artificială susțin adesea că nu putem ști exact cum ne-ar amenința existența. Cum am putea prezice planurile a ceva mult mai inteligent decât noi? Ar fi ca și cum ai cere unui câine să își imagineze apocalipsa unui război termonuclear.

Au fost propuse câteva scenarii.

Un sistem de IA ar putea identifica în mod autonom vulnerabilități în infrastructura critică, cum ar fi rețelele electrice sau sistemele financiare. Apoi, ar putea exploata aceste slăbiciuni, distrugând structura care menține societatea unită.

Într-un alt scenariu, un sistem IA ar putea proiecta noi agenți patogeni atât de letali și transmisibili, încât pandemia rezultată ar putea duce la dispariția omenirii. După experiența COVID-19, acesta este poate un scenariu la care mulți dintre noi se pot raporta.

Alte scenarii sunt mult mai fantastice. Eliezer Yudkowsky a propus unul dintre ele. Acesta presupune crearea, de către IA, a unor nanomașini care se reproduc și care s-ar putea infiltra în fluxul sanguin uman. Aceste bacterii microscopice ar fi compuse din structuri asemănătoare diamantului, s-ar putea reproduce folosind energia solară și s-ar dispersa prin curenții atmosferici. El își imaginează că acestea ar pătrunde în corpul uman neobservate și, la primirea unui semnal sincronizat, ar elibera toxine letale, ucigând fiecare gazdă.

Aceste scenarii implică acordarea unui grad de autonomie inteligenței artificiale – adică abilitatea de a acționa în lume. Este îngrijorător că tocmai acest lucru este ceea ce fac acum companii precum OpenAI. Agenții IA capabili să răspundă la e-mailuri sau să ajute la integrarea unui nou angajat rprezintă cel mai popular produs al acestui an.

A oferi IA control asupra infrastructurii noastre critice ar fi extrem de iresponsabil. De fapt, deja am introdus măsuri de siguranță pentru a preveni ca actori rău intenționați să pirateze infrastructura critică. Guvernul australian, de exemplu, obligă operatorii de infrastructură critică să „identifice și, în măsura în care este rezonabil posibil, să ia măsuri pentru a minimiza sau elimina „riscurile materiale” care ar putea avea un „impact relevant” asupra activelor lor”.

În mod similar, a-i acorda IA capacitatea de a sintetiza ADN (potențial periculos) ar fi extrem de iresponsabilă. Dar, din nou, am implementat deja măsuri de protecție pentru a preveni ca actori rău intenționați (umani) să comande prin poștă ADN periculos. Inteligența artificială nu schimbă acest lucru. Nu vrem ca actori rău intenționați, fie ei umani sau artificiali, să aibă această autonomie.

Uniunea Europeană este lider în reglementarea IA în acest moment. Recentul AI Action Summit de la Paris a evidențiat diviziunea tot mai mare dintre cei care doresc mai multe reglementări și cei, precum SUA, care vor să accelereze implementarea AI. Motivele financiare și geopolitice pentru a „câștiga cursa AI” și a ignora astfel de riscuri sunt îngrijorătoare.

Beneficiile superinteligenței

Lăsând la o parte problema autonomiei, superinteligența nu mă îngrijorează prea mult din mai multe motive. În primul rând, inteligența aduce înțelepciune și umilință. Cea mai inteligentă persoană este aceea care știe cât de puțin cunoaște.

În al doilea rând, avem deja superinteligență pe planeta noastră. Și acest lucru nu a dus la sfârșitul civilizației umane, dimpotrivă. Nicio persoană nu știe singură cum să construiască o centrală nucleară. Dar colectiv, oamenii dețin această cunoaștere. Inteligența noastră colectivă o depășește cu mult pe cea individuală.

În al treilea rând, competiția menține această inteligență colectivă sub control. Există o competiție sănătoasă între inteligența colectivă a corporațiilor precum Apple și Samsung. Și acest lucru este benefic.

Desigur, competiția nu este suficientă. Guvernele trebuie totuși să intervină și să reglementeze pentru a preveni efectele negative, cum ar fi monopolurile. Piețele au nevoie de reguli pentru a funcționa bine. Dar, și aici, competiția dintre politicieni și idei duce, în cele din urmă, la rezultate bune. Cu siguranță va trebui să ne preocupăm de reglementarea IA. Așa cum am reglementat automobilele, telefoanele mobile și corporațiile superinteligente.

Am văzut deja Uniunea Europeană luând măsuri. Actul UE privind Inteligența Artificială (AI Act), care a intrat în vigoare la începutul anului 2025, reglementează utilizările cu risc ridicat ale inteligenței artificiale în domenii precum recunoașterea facială, sistemele de credit social și publicitatea subliminală. Este foarte probabil ca acest act să devină un model global, așa cum s-a întâmplat și cu Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), care a fost adoptat de multe țări după inițiativa UE în domeniul confidențialității.

Cred, așadar, că nu trebuie să vă faceți prea multe griji pentru că oameni inteligenți – chiar și laureați ai Premiului Nobel, precum Geoff Hinton – avertizează asupra riscurilor inteligenței artificiale. Persoanele inteligente, deloc surprinzător, tind să acorde o importanță prea mare inteligenței.

Inteligența artificială vine, desigur, cu riscuri, dar nu sunt riscuri noi. De-a lungul timpului, ne-am adaptat guvernarea și instituțiile pentru a face față noilor riscuri tehnologice. Nu văd niciun motiv pentru care nu am putea face același lucru și acum.

De fapt, salut iminența apariției unei inteligențe artificiale mai avansate. Cred că aceasta ne va conduce spre o mai mare apreciere – și poate chiar o îmbunătățire – a propriei noastre umanități.

Mașinile inteligente ne-ar putea face mai buni, sporind valoarea relațiilor interumane. Chiar dacă, în viitor, vom putea programa mașini cu o inteligență emoțională și socială mai mare, mă îndoiesc că vom empatiza cu ele așa cum o facem cu alți oameni. O mașină nu va putea iubi, nu va jeli un prieten pierdut, nu va simți durerea lovindu-se la cot, nu va mirosi un parfum minunat, nu va râde cu poftă și nu va plânge la un film trist. Acestea sunt experiențe exclusiv umane. Și, deoarece mașinile nu le împărtășesc, nu vom putea relaționa cu ele așa cum o facem între noi.

Mașinile vor reduce costurile producției multor necesități ale vieții, iar costul vieții va scădea drastic. Totuși, lucrurile realizate manual vor deveni mai rare și, implicit, mai valoroase. Deja vedem acest fenomen în prezent: există o apreciere tot mai mare pentru produsele lucrate manual, pentru măiestria artizanală și pentru artă.

Mașinile inteligente ne-ar putea îmbunătăți depășindu-ne în inteligență. IA poate, de exemplu, să găsească tipare în seturi de date prea vaste pentru a fi înțelese de oameni sau să efectueze calcule pe care un om nu le-ar putea realiza nici în întreaga sa viață. Cel mai recent antibiotic nu a fost descoperit prin ingeniozitatea umană, ci prin învățarea automată. Putem aștepta cu nerăbdare un viitor în care știința și tehnologia vor fi propulsate de inteligența artificială.

În plus, mașinile inteligente ne-ar putea ajuta să ne înțelegem mai bine propriile valori umane. Încercarea (și, în multe cazuri, eșecul) de a programa mașini cu principii etice ne-ar putea forța să definim mai clar propriile noastre valori morale. Ne va obliga să răspundem, cu precizie, la întrebări pe care adesea le-am evitat în trecut: cum evaluăm diferite vieți? Ce înseamnă să fii corect și just? În ce fel de societate vrem să trăim?

Sper ca viitorul nostru să fie unul cu o inteligență artificială asemănătoare unui zeu. Aceste mașini vor fi, asemenea zeilor, nemuritoare, infailibile, omnisciente și – bănuiesc – de neînțeles pentru noi.

Dar viitorul nostru este exact opusul: rămânem muritori și supuși greșelii. Să îmbrățișăm, așadar, ceea ce ne face umani. Este tot ce am avut vreodată și tot ce vom avea vreodată.

https://www.scientia.ro/tehnologie/157-inteligenta-artificiala/9383-va-deveni-inteligenta-artificiala-superioara-omului-si-va-distruge-specia-umana.html

//////////////////////////////////////////////

Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar

 

https://www.youtube.com/watch?v=hgildN_LUSc

/////////////////////////////////////////////

 

Mafia pădurilor, descrisă din interior: „Mi s-a reproșat că nu aduc bani la partid“

https://www.youtube.com/watch?v=mcV7lGizUEw

///////////////////////////////////////////// 

 

 

(Dupa OMG-henizarea omului si…înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic! …) Urmează salata verde și spanacul modificate genetic cu substanțele din „vaccinuri”!!!

Următoarea fază potențială a plandemiei implică modificarea genetică (OMG) a salatei verzi în care cercetătorii nebuni vor cultiva propriile substanțe chimice mARN chiar în frunze. În acest fel, ori de câte ori o persoană mănâncă o salată, va fi „vaccinată” fără să știe.

„În mod ideal, o singură plantă ar produce suficient mARN pentru a vaccina o singură persoană„, a anunțat prof. Juan Pablo Giraldo, care lucrează în cadrul Departamentului de Botanică și Știința Plantelor de la Universitatea din California, Riverside.

Folosind o subvenție de 500.000 de dolari de la National Science Foundation (NSF), proiectul implică îmbinarea modificatorilor genei mARN în frunze de salată care, odată consumate, livrează aceste substanțe chimice către celulele umane la fel ca o injecție.

„Testăm această abordare cu spanac și salată verde și avem obiective pe termen lung ca oamenii să-l cultive în propriile lor grădini ”, a adăugat Giraldo despre cercetare, care se desfășoară în parteneriat cu alte câteva universități de cercetare.

„Fermierii ar putea crește în cele din urmă câmpuri întregi.”

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2021/09/25/urmeaza-salata-verde-si-spanacul-modificate-genetic-cu-substantele-din-vaccinuri/

/////////////////////////////////////////////

 

Oamenii naturali și trans-umanii!

CEI DIN URMĂ VOR FI CEI DINTÂI !

Oameni naturali au drepturi și libertăți care pot fi restrânse doar în condiții speciale și pentru perioade limitate de timp.Liberul lor arbitru este un drept ce se extinde dincolo de lumea pământeană, un drept esențial care trebuie și este respectat.Ființele umane au prea multe drepturi, și-au spus ”Stăpânii Lumii”, asta ne limitează mult capacitatea de exploatare și control a lor.

Așa a apărut „necesitatea” pentru  „Șefii la Lume”, să poată elimina sau restrânge pe viață aceste drepturi și libertăți, pentru o mare parte dintre oameni. Toate astea însă, așa cum am spus, trebuie să se întâmple prin propria alegere sau decizie a fiecăruia în parte, fără încălcarea drepturilor curente. Asta se putea obține în mod direct, dar era mult puțin probabil și într-un mod indirect, adică prin schimbarea prin liberă decizie a staturului celor vizați, respectiv inițial în persoane vaccinate (genetic), iar ulterior în trans-umani.

Nu puteau cere nimănui acordul pentru restrângerea sau pierderea unor drepturi, pentru că nimeni nu și l-ar fi dat, dar au găsit alt tertip, s-au gândit la modificarea in vivo a oamenilor naturali și transformarea acestora în altceva, în Organisme Modificate Genetic, o nouă categorie de pământeni, Trans – Umanii.

Pentru asta avem acum „pandemie” și vaccinare genetică în masă a populației.

Această nouă categorie ce se naște, prin folosirea tehnologiilor de editare genetică in vivo cu ajutorul acestor „vaccinuri”, se află sub brevet (n.r. Bill Gates & co. + Comisia Europeană!), fragmentul de ADN sintetic care a intrat în componența genomului lor, este sub protecția dreptului de invenție.

Trans – Umanii sunt noii sclavi de pe Pământ , cei fără drepturile esențiale, chiar și fără dreptul la viață.

Pentru ca toate astea să se întâmple însă, au avut și au nevoie de acordul fiecăruia dintre noi, de decizia sau alegerea noastră, asta pentru cât timp suntem încă oameni naturali, după intervenția genetică asupra genomului, acest acord nu o să mai fie necesar, pentru că trans-umanii nu o să mai aibă drepturi și libertăți, decât în limita în care dorește proprietarul brevetului.

Vor exista pe pământ două categorii de pământeni, oamenii naturali și trans-umanii.

Oamenii naturali își vor păstra drepturile și vor fi oameni liberi, pe când trans – umanii vor avea drepturi foarte limitate, vor fi noua generație de sclavi de pe Terra.

Dacă acum aparențele sunt fix invers, adică cei vaccinați au mai multe drepturi și libertăți decât cei nevaccinați, asta o să fie doar ceva temporar, așa cum am spus, drepturile și libertățile oamenilor naturali, pot fi suspendate sau restrânse decât în situații speciale și pentru anumite perioade de timp.

După această perioadă, trans-umanii se vor trezii în infern, își vor pierde toate drepturile, libertățile și privilegiile cu care au fost amăgiți.

Vor fi înmatriculați, hipercontrolați, conectați la o mare rețea digitală de control și supraveghere.

Așa că … aparențele înșeală, ai alergat după drepturi și libertăți temporare, renunțând de bună voie la drepturile lor pe viață din postura de oameni naturali .

În paralel se lucrează de zor la rețeaua de interconectare a „obiectelor”, pentru asta au nevoie disperată de vaccinare în masă.

Ați auzit de internetul obiectelor (n.r. lucrurilor)? Ei, cei vaccinați, ca urmare a copyright-ului din ei, intră cumva în  categoria … „obiecte”.

Cam așa cred că stau lucrurile și cam ăsta e planul aflat acum în desfășurare.

Transcript :

Vorbește generalul Emil Străinu.

TRANS-UMANII

ORGANISME MODIFICATE GENETIC,  DEŢIN ÎN ADN UN COPYRIGHT. (un fragment supus drepturilor de autor)

” PERSOANELE VACCINATE SUNT PERSOANE MARCATE ” – a spus purtătoarea de cuvânt a guvernului S.U.A.

” PERSOANELE „VACCINATE” GENETIC LA NIVEL MONDIAL, SUNT PRODUSE, SUNT BUNURI BREVETATE, ACESTEA NU MAI SUNT OAMENI, SUNT OBIECTE, PRINTR-O VACCINARE ADN SAU ARN MESAGER, PERSOANA ÎNCETEAZĂ SĂ MAI FIE OM, DEVINE PROPRIETATEA TITULARULUI DE BREVET, AU PROPRIUL LOR GENOM MODIFICAT ŞI NU MAI SUNT UMANI, OAMENI NATURALI, SUNT TRANSUMANI, O CATEGORIE CARE NU EXISTĂ ÎN DREPTURILE OMULUI, DECI PIERD CALITATEA DE OM NATURAL ŞI TOATE DREPTURILE AFERENTE. „

CURTEA SUPREMĂ  A STATELOR UNITE

DECI, CEI MODIFICAŢI GENETIC PRIN TEHNICI DE EDITARE GENICĂ ADN ŞI ARN MESAGER, DEVIN BUNURI, OBIECTE.

ASTA MĂ TRIMITE CU GÂNDUL LA 5G ŞI INTERNETUL OBIECTELOR.

AŞA CĂ … URMA ALEGE !!!

Sursa video :

Madalin Ionescu SHOW – Emil Strainu – MetropolaTV

https://youtu.be/zqD4t4sIUYE

Leonard Chesca

Vedeţi şi :

„SUA, Curtea Supremă a hotărât că cei vaccinați din întreaga lume sunt produse ale statului și nu mai sunt oameni.

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

Brevetarea persoanelor transgenice sau transumane.

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

BREVETAREA FIINȚELOR UMANE.

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

„Introduc un copyright în genele voastre!”

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

Declaraţiile preşedintelui despre România Digitală şi o lume interconectată.

https://www.facebook.com/CapitanulJack00…

SFÂRŞITUL RASEI UMANE – DISTRUGEREA GENOMULUI UMAN PRIN VACCINARE.

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

ADN-ul Lui Dumnezeu.

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

OMG

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

Vaccinurile ARNm, ar putea transforma oamenii în ființe himere ?!

https://www.facebook.com/leonard.chesca/…

Leonard Chesca

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2021/10/26/oamenii-naturali-si-trans-umanii/

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Experimentele îngrozitoare ale CIA cu controlul minții pe oameni

 

De Brianna Nofil 

Pe 10 aprilie 1953, Allen Dulles, noul director numit al CIA , a ținut un discurs în fața unei adunări de absolvenți ai Universității Princeton. Deși evenimentul era banal, tensiunile globale erau covârșitoare. Războiul din Coreea se apropia de sfârșit, iar la începutul acelei săptămâni, The New York Times publicase un articol surprinzător în care susținea că prizonierii de război americani care se întorceau din țară ar fi putut fi „convertiți” de „comuniști care spălau creierele”.

Unii soldați mărturiseau crime de război, cum ar fi desfășurarea unui război microbian împotriva comuniștilor – o acuzație pe care SUA au negat-o categoric. Alții ar fi fost atât de spălați pe creier încât au refuzat să se întoarcă în Statele Unite. Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, SUA erau la câteva săptămâni distanță de a sponsoriza în secret răsturnarea unui lider ales democratic în Iran.

URMĂRIȚI: Episoade complete din Cartea Secretelor Americii online acum.

Dulles tocmai devenise primul director civil al unei agenții care devenea tot mai puternică pe zi ce trece, iar discursul a oferit o primă privire asupra priorităților sale pentru CIA. „În ultimii ani ne-am obișnuit să auzim multe despre bătălia pentru mințile oamenilor – războiul ideologiilor”, le-a spus el participanților . „Mă întreb, totuși, dacă percepem clar magnitudinea problemei, dacă ne dăm seama cât de sinistră a devenit bătălia pentru mințile oamenilor în mâinile sovieticilor”, a continuat el. „Am putea să o numim, în noua sa formă, «războiul creierelor»”.

Dulles a continuat să descrie „tehnicile sovietice de perversiune a creierului” ca fiind eficiente, dar „abhorante” și „nefaste”. A făcut un gest spre prizonierii de război americani care se întorceau din Coreea, scame ale oamenilor care fuseseră odinioară, repetând ca un papagal propaganda comunistă pe care o auziseră repetată săptămâni întregi. Și-a exprimat temeri și incertitudini – foloseau ei agenți chimici? Hipnoză? Cu totul altceva? „Noi, cei din Occident”, a recunoscut directorul CIA, „suntem oarecum dezavantajați în războiul creierului”. Acest tip de experiment fără consimțământ, chiar și pe dușmani, era antitetic valorilor americane, a insistat Dulles, precum și antitetic valorilor umane.

Teama de spălarea creierului și o nouă specie de „război al creierului” au terifiat și fascinat publicul american de-a lungul anilor 1950 , stimulate atât de declarațiile CIA, cât și de poveștile despre soldații „spălați pe creier” care se întorceau din China, Coreea și Uniunea Sovietică. Titluri din ziare precum „Noi rele observate în spălarea creierului” și „Spălarea creierului vs. psihiatria occidentală” ofereau relatări senzaționale despre noi tehnici și tehnologii de control al minții cărora niciun om nu le putea rezista pe deplin. Paranoia a început să se răspândească în cultura americană, cărți precum Candidatul manciurian și Prânzul gol abordand teme de oameni de știință dezorientați și vaste conspirații politice.

Ideea spălării creierului le-a oferit, de asemenea, multor americani o explicație convingătoare, aproape reconfortantă, pentru ascensiunea rapidă a comunismului – aceea că sovieticii au folosit instrumentele spălării creierului nu doar asupra combatanților inamici, ci și asupra propriului popor. Altfel, de ce ar fi îmbrățișat atâtea țări o ideologie atât de evident înapoiată? Libertatea minții americană versus „controlul minții” sovietic a devenit o linie de demarcație la fel de clară ca Cortina de Fier.

Cum a reușit un program secret de control al minții al guvernului să alimenteze în mod accidental consumul de droguri psihedelice în anii 1960?

 

MK-Ultra

La trei zile după discursul său în care a criticat tacticile sovietice, Dulles a aprobat lansarea MK-Ultra , un program ultrasecret al CIA pentru „utilizarea sub acoperire a materialelor biologice și chimice”. „Valorile americane” constituiau o retorică bună, dar Dulles avea planuri mult mai mărețe pentru agenda agenției din timpul Războiului Rece.

Experimentele de „control al minții” ale MK-Ultra s-au concentrat, în general, pe modificarea comportamentului prin terapie cu electroșocuri, hipnoză, poligrafe, radiații și o varietate de droguri, toxine și substanțe chimice. Aceste experimente s-au bazat pe o gamă largă de subiecți de testare: unii care s-au oferit voluntari în mod liber, alții care s-au oferit voluntari sub constrângere și alții care nu aveau absolut nicio idee că sunt implicați într-un amplu program de cercetare în domeniul apărării. De la băieți cu deficiențe mintale de la o școală de stat , la soldați americani și „psihopați sexuali” de la un spital de stat, programele MK-Ultra au profitat adesea de cei mai vulnerabili membri ai societății. CIA considera prizonierii subiecți deosebit de buni, deoarece aceștia erau dispuși să își dea consimțământul în schimbul timpului suplimentar de recreere sau al comutării pedepselor.

Whitey Bulger, un fost șef al crimei organizate, a scris despre experiența sa ca subiect de testare a deținuților în MK-Ultra. „Opt condamnați într-o stare de panică și paranoie”, a spus Bulger despre testele din 1957 de la penitenciarul din Atlanta, unde își ispășea pedeapsa. „Pierdere totală a poftei de mâncare. Halucinații. Camera își schimba forma. Ore întregi de paranoia și sentiment de violență. Am trăit perioade oribile de coșmaruri și chiar sânge ieșind din pereți. Bărbați transformându-se în schelete în fața mea. Am văzut o cameră transformându-se într-un cap de câine. Am simțit că înnebunesc.”

Allen W. Dulles, directorul Agenției Centrale de Informații

Fotografie din 1959 a gangsterului James „Whitey” Bulger. (Credit: Donaldson Collection/Michael Ochs Archives/Getty Images)

Bulger a susținut că fusese injectat cu LSD . Dietilamida acidului lisergic, sau acidul, devenise unul dintre interesele cheie ale CIA pentru programul său de „război al creierelor”, deoarece agenția teoretiza că ar putea fi util în interogatorii. La sfârșitul anilor 1940, CIA a primit rapoarte conform cărora Uniunea Sovietică se angajase în „eforturi intense de a produce LSD” și că sovieticii încercaseră să cumpere stocurile mondiale de această substanță chimică. Un ofițer CIA a descris agenția ca fiind „la propriu îngrozită” de programul LSD al sovieticilor, în mare parte din cauza lipsei de cunoștințe despre drog în Statele Unite. „[Acesta] a fost singurul material pe care am reușit vreodată să-l găsim și care avea cu adevărat posibilități fantastice dacă era folosit greșit”, a mărturisit ofițerul.

Odată cu apariția MK-Ultra, interesul guvernului pentru LSD s-a mutat de la o orientare defensivă la una ofensivă. Oficialii agenției au remarcat că LSD-ul ar putea fi util în „[obținerea] controlului asupra cadavrelor, indiferent dacă aceștia sunt de acord sau nu”. CIA a avut în vedere aplicații care variau de la scoaterea oamenilor din Europa în cazul unui atac sovietic până la facilitarea asasinării liderilor inamici. Pe 18 noiembrie 1953, un grup de zece oameni de știință s-au întâlnit la o cabană situată în adâncul pădurilor din Maryland. După discuții ample, participanții au convenit că, pentru a înțelege cu adevărat valoarea drogului, „un experiment fără voia lor ar fi de dorit”.

Harry Williams și Carl Pfeiffer

Doctorii Harry Williams și Carl Pfeiffer efectuând un experiment cu LSD. (Credit: Bettmann/Getty Images)

Caracteristici conexe

Istoria războiului împotriva drogurilor

Istoria LSD-ului

CIA a rămas foarte atentă la modul în care publicul ar reacționa la orice descoperire a MK-Ultra; chiar dacă ar fi crezut că aceste programe sunt esențiale pentru securitatea națională, acestea trebuiau să rămână un secret bine păzit. Cum ar putea CIA să explice administrarea de LSD americanilor modesti? „Trebuie luate măsuri de precauție nu numai pentru a proteja operațiunile de expunerea la forțele inamice, ci și pentru a ascunde aceste activități de publicul american în general”, a scris inspectorul general al CIA în 1957. „Cunoașterea faptului că Agenția se implică în activități neetice și ilicite ar avea repercusiuni grave în cercurile politice și diplomatice și ar fi în detrimentul îndeplinirii misiunii sale.”

Operațiunea Midnight Climax

Experimentele inițiale ale CIA cu LSD au fost destul de simple, chiar dacă șocant de lipsite de etică. Agenția, în general, administra doze unor ținte individuale, găsind voluntari atunci când puteau, uneori strecurând drogul în băuturile colegilor CIA. În timp, aceste experimente cu LSD au devenit din ce în ce mai elaborate. Probabil cel mai notoriu dintre aceste proiecte a fost Operațiunea Midnight Climax.

O vedere a vechii clădiri CIA

O vedere a vechii clădiri CIA. (Credit: Ed Clark/The LIFE Picture Collection/Getty Images)

În 1955, pe strada Chestnut nr. 225 din San Francisco, CIA dedica o atenție substanțială decorării unui dormitor. George White a supravegheat renovările interioare. Deși nu era un mare decorator, White a avut o carieră renumită în cadrul Biroului Federal pentru Narcotice. Când CIA a trecut la experimente cu droguri, implicarea lui White a devenit o prioritate absolută.

White a agățat tablouri cu dansatoare de cancan francez și flori. A așezat draperii roșii luxuriante peste ferestre. A înrămat o serie de postere Toulouse-Lautrec cu covorașe de mătase neagră. Pentru un birocrat de vârstă mijlocie în domeniul drogurilor, fiecare obiect evoca sex și glamour.

George White nu își construia un dormitor obișnuit, ci o capcană.

White a angajat apoi un student la inginerie de la Berkeley pentru a instala echipamente de ascultare audio și o oglindă cu două sensuri. White stătea în spatele oglinzii, cu martini în mână, și aștepta să înceapă acțiunea. Prostituatele ademeneau clienții neatenți în dormitor, unde bărbații erau dozați cu LSD, iar acțiunile lor erau observate de White de dincolo de oglindă. Ca plată pentru serviciile lor, lucrătoarele sexuale primeau sume mici de bani, precum și o garanție din partea lui White că va interveni atunci când femeile ar avea inevitabil conflicte cu forțele de ordine în viitor.

George Hunter White

George Hunter White, supraveghetor pentru zona New England a Biroului Federal de Narcotice. (Credit: Evelyn Straus/NY Daily News via Getty Images)

Deși CIA a pilotat aceste case sigure ca o platformă pentru testarea efectelor LSD-ului, interesul lui White s-a îndreptat către un alt element al observațiilor sale: sexul. Casa din San Francisco a devenit centrul a ceea ce un scriitor a numit „operațiunile carnale ale CIA”, deoarece oficialii au început să pună noi întrebări despre cum să lucreze cu prostituatele, cum ar putea fi antrenate și cum ar gestiona secretele de stat. Agenția a analizat, de asemenea, când, în cursul unei întâlniri sexuale, informațiile puteau fi cel mai bine extrase dintr-o sursă, concluzionând în cele din urmă că era imediat după actul sexual.

Dar, poate deloc surprinzător, multe dintre acțiunile lui White au fost determinate de voyeurism pur: „Am trudit din toată inima în podgorii pentru că era distractiv, distractiv, distractiv”, a spus White mai târziu . „Unde altundeva ar putea un băiat american cu sânge roșu să mintă, să ucidă, să înșele, să fure, să violeze și să jefuiască cu aprobarea și binecuvântarea Celui Atotputernic?”

Declinul MK-Ultra

Experimentele CIA cu LSD au persistat până în 1963, înainte de a se încheia destul de anticlimactic. În primăvara anului 1963, John Vance, membru al personalului Inspectorului General al CIA , a aflat despre „administrarea clandestină a proiectului unor subiecți umani neștiutori și nevoluntari”. Deși directorii MK-Ultra au încercat să convingă comisia independentă de audit a CIA că cercetarea ar trebui să continue, Inspectorul General a insistat ca agenția să respecte noile linii directoare de etică a cercetării și să pună capăt tuturor programelor privind voluntarii care nu și-au dat consimțământul.

Întâlnirea președintelui Gerald Ford cu familia Dr. Frank Olson în 1975.

Întâlnirea președintelui Gerald Ford cu familia Dr. Frank Olson în 1975. (Credit: Bettmann/Getty Images)

În 1977, senatorul Edward Kennedy a supravegheat audierile Congresului care investigau efectele MK-Ultra. Congresul a adus o listă de foști angajați CIA pentru a fi interogați, interogându-i despre cine supraveghea aceste programe, cum au fost identificați participanții și dacă vreunul dintre aceste programe a fost continuat. Audierile au scos la iveală o serie de detalii tulburătoare, în special despre sinuciderea din 1953 a Dr. Frank Olson, un om de știință din armată care a sărit pe fereastra unui hotel la câteva zile după ce a consumat fără să știe o băutură cu LSD. Pe fondul creșterii criminalizării consumatorilor de droguri și la doar câțiva ani după ce președintele Nixon a declarat abuzul de droguri „inamicul public numărul unu”, ironiile experimentelor tulburătoare cu droguri din SUA au apărut în evidență.

Însă, pe parcursul audierilor, Congresul a continuat să se lovească de obstacole: angajații CIA au susținut că „nu-și amintesc” detalii despre multe dintre proiectele de experimentare pe oameni sau chiar numărul de persoane implicate. Următorul pas evident ar fi consultarea înregistrărilor, dar acest lucru a prezentat o mică problemă: în 1973, pe fondul anchetelor tot mai numeroase, directorul MK-Ultra le-a spus angajaților „că ar fi o idee bună ca dosarele [MK-Ultra] să fie distruse”. Invocând îngrijorări vagi cu privire la intimitate și „jene” față de participanți, oamenii care au creat MK-Ultra au eradicat efectiv înregistrarea pe hârtie pentru una dintre cele mai evident ilegale activități ale Statelor Unite. Un program născut în secret ar păstra multe dintre secretele sale pentru totdeauna.

https://www-history-com.translate.goog/mkultra-operation-midnight-climax-cia-lsd-experiments?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

////////////////////////////////////////////

 

Instituții pentru gineri și nepoți. ASF, din interior

////////////////////////////////////////////

 

 

Diabolicul din mințile șefilor ocultei mondiale!

„Le vom păstra durata de viaţă scurtă şi minţile lor slabe în timp ce ne prefacem că facem contrariul. Vom folosi cunoştinţele noastre despre ştiinţă şi tehnologie în moduri subtile, astfel încât ei să nu vadă niciodată ce se întâmplă.

Vom folosi metale moi, acceleratoare de îmbătrânire şi sedative în alimente, apă, și în aer. Vor fi acoperiţi de otrăvuri oriunde se vor întoarce.

Metalele moi îi vor face să-şi piardă minţile.

Vom promite că vom găsi un leac din multele noastre fonduri şi totuşi le vom da mai multă otravă. Otrăvurile chimice vor fi absorbite prin pielea idiotilor care cred ca anumite produse de igiena si înfrumusetare prezentate de marii actori si cantareti le vor aduce tineretea vesnica pe chip si trup şi, prin gurile lor insetate si infometate, le vom distruge minţile şi sistemele interne de reproducere.

Din toate acestea, copiii lor se vor naște ca și morți, cu handicap și probleme majore, dar le vom ascunde aceste informații.

Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce-i înconjoară, în ceea ce beau, mănâncă, respiră şi poartă. Trebuie să fim ingeniosi în a distribui otrăvurile pentru că și unii dintre ei pot vedea departe.

O să-i învăţăm că otrăvurile sunt bune prin imagini amuzante şi tonuri muzicale la Tv. Cei care le caută vor fi de mare ajutor. Îi vom înrola pentru a ne vinde otrăvurile.

Vor vedea că produsele noastre sunt folosite în filme şi se vor obişnui cu ele, dar nu vor şti niciodată adevăratul lor efect.

Când vor naşte, vom injecta otrăvuri în sângele copiilor lor şi îi vom convinge că îi ajutăm. Vom începe devreme, când mințile sunt încă tinere, le vom îmbolnăvi copiii cu ceea ce iubesc ei cel mai mult: dulciurile.

Când le vor cădea dinții, dinții noi îi vom umple de metale care le vor ucide mintea şi le va fura viitorul.

Atunci când capacitatea lor de învățare a fost afectată, le vom administra medicamentele create de noi care îi vor face mai bolnavi şi le vor provoca alte boli, atunci noi vom crea pentru ei şi mai multe medicamente.

Îi vom face docili şi slabi în fața noastră prin puterea noastră.

Ei vor creşte deprimați, înceți şi obezi şi când vor veni la noi pentru ajutor, le vom da mai multă otravă.

Le vom concentra atenția asupra banilor şi bunurilor materiale, astfel încât să nu se conecteze niciodată cu sinele lor interior.

Le vom atrage atenția spre curvie, plăceri externe astfel încât să nu fie niciodată UNUL cu Unitatea tuturor (oneness).

Minţile lor ne vor aparţine, iar ei vor face cum spunem noi. Dacă vor refuza, vom găsi modalităţi de a pune în aplicare tehnologia care să le altereze mintea și viețile lor.

Vom folosi frica ca și armă a noastră. Vom hotărî guvernele lor şi vom stabili opoziție în interiorul lor. Vom deţine ambele părţi. Ne vom ascunde mereu obiectivul, dar ne vom continua planul. Ei vor face munca pentru noi, iar noi vom prospera din truda lor.

Familiile noastre nu se vor amesteca niciodată cu ale lor. Sângele nostru trebuie să fie pur (pentru că aşa este). O să-i facem să se omoare între ei când ni se vor împotrivi .

O să-i ţinem separaţi de UNUL prin dogmă şi religie. Vom controla toate aspectele vieţii lor şi le vom spune ce și cum să gândească. Îi vom ghida cu amabilitate şi îi vom lăsa să creadă că se ghidează singuri.

Vom instiga animozități între ei prin facţiunile noastre.

Când o lumină va străluci printre ei, o vom stinge prin batjocură sau moarte, ceea ce ne convine cel mai mult.

Îi vom face să-şi sfâşie inimile reciproc şi să-şi omoare proprii copii. Vom realiza acest lucru folosind ura ca aliat al nostru, furia ca prietenul nostru. Ura îi va orbi în totalitate şi nu vor vedea niciodată că în conflictele lor noi vom fi conducătorii lor.

Vor fi ocupaţi să se omoare unul pe celălalt. Se vor scălda în propriul sânge şi își vor ucide vecinii atâta timp cât vom vedea că ni se împotrivesc .

Vom beneficia foarte mult de acest lucru, căci ei nu ne vor vedea pentru că nu ne pot vedea. Vom continua să prosperăm din războaiele lor şi de moartea lor. Vom repeta acest lucru până când obiectivul nostru final va fi realizat.

Vom continua să-i facem să trăiască în frică şi furie, le vom da imagini şi sunete. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a realiza acest lucru. Uneltele vor fi furnizate de munca lor. O să-i facem să se urască pe ei înşişi şi pe vecinii lor.

Le vom ascunde întotdeauna adevărul divin – acela că suntem cu toții UNUL.

Asta nu trebuie să ştie niciodată !

Ei nu trebuie să ştie niciodată că culoarea pielii este o iluzie, trebuie să creadă întotdeauna că nu sunt egali. Picătură cu picătură, picătură cu picătură ne vom îndeplini obiectivul.

Le vom lua pământurile, resursele şi bogăţia pentru a ne exercita controlul asupra lor.

Îi vom păcăli să accepte legi care le vor fura puțina libertate pe care o vor avea.

Vom stabili un sistem de bani care îi va încătușa pentru totdeauna, ţinându-i pe ei şi pe copiii lor în datorii.

Când le vom interzice anumite lucruri, îi vom acuza de crime şi vom prezenta o poveste diferită lumii pentru că noi vom deţine toată mass-media. Ne vom folosi mass-media pentru a le controla fluxul de informaţii şi sentimentele în favoarea noastră. Când se vor ridica împotriva noastră, îi vom zdrobi ca pe nişte insecte, pentru că ei sunt mai puțin de atât.

Ei nu vor putea să facă orice pentru că nu vor avea arme.

Vom recruta pe unii dintre ei pentru a ne îndeplini planurile, le vom promite viaţa veşnică, dar acea viaţa veşnică nu o vor avea niciodată pentru că ei nu sunt dintre noi.

Recruţii vor fi numiţi „iniţiaţi” şi vor fi indoctrinati să creadă că prin acele ritualuri false vor trece către tărâmuri spirituale mai înalte.

Membrii acestor grupuri vor crede că sunt una cu noi, dar nu vor ști niciodată adevărul.

Ei nu trebuie să înveţe niciodată acest adevăr pentru că se vor întoarce împotriva noastră.

Pentru munca lor vor fi răsplătiţi cu lucruri pământeşti şi cu titluri mari, dar niciodată nu vor deveni nemuritori şi nu ni se vor alătura, niciodată nu vor primi lumina şi nu vor călători printre stele. Nu vor ajunge niciodată în tărâmurile superioare pentru că uciderea lor va împiedica trecerea spre tărâmul iluminării. Asta n-o să afle niciodată.

Adevărul va fi ascuns în faţa lor și totuși va fi atât de aproape !

Oh, da, atât de mare va fi iluzia libertăţii încât ei nu vor şti niciodată că sunt sclavii noştri.”

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2021/08/08/diabolicul-din-mintile-sefilor-ocultei-mondiale/

///////////////////////////////////////////

Ciolacu: „Mă doare în organul genital de deficit”

//////////////////////////////////////////

 

Încă o bătrână CONDAMNATĂ pentru mită în găini: 4 ani de închisoare, după 17 ani de procese

O altă bătrână, în vârstă de 73 ani, care suferă de 15 afecţiuni, a fost condamnată definitiv la patru ani de închisoare, pentru o mită în găini.

Cazul femeii a fost prezentat duminică, la emisiunea Sinteza zilei, de la Antena 3.

Jana Tiron a fost asistent medical şi are nu mai puţin de 15 boli, printre care cancer osos, este dependentă de morfină, mai suferă de diabet şi este operată de glaucom.

Femeia a condamnată la patru ani de închisoare pentru trafic de influenţă, pe motiv că ar fi dat mită o găină şi 1.000 de lei. Presupusa şpagă ar fi mers la un medic, căruia femeia i-ar fi cerut să-i angajeze o cunoştinţă în spital.

Acum, femeia ar trebui să meargă după gratii, pentru că decizia judecătorilor este definitivă şi se pare că în acest caz nu se aplică graţierea.

Bătrâna a ajuns până la preşedintele ţării, unde a cerut clemenţă, dar nu a primit „iertarea” nici până acum.

O bătrână de 72 de ani, ridicată de mascaţi şi dusă la DNA, pentru că ar fi dat mită găini şi ouă

Alte persoane care au fost ridicate de DNA nu au îndurat suferinţa şi şi-au pus capăt zilelor. Vezi aici şi alte cazuri de persoane acuzate că au dat mită borcane de miere.

 https://www.antena3.ro/actualitate/inca-o-batrana-condamnata-pentru-mita-in-gaini-4-ani-de-inchisoare-dupa-17-ani-de-procese-262467.html

////////////////////////////////////////

 

 

 

Stenograme. Directorii Elcen împărţeau şpaga ca pe pizza: Mâncăm toți! Câte-o felie”

Procurorii DNA au refăcut reţeaua şpăgilor în compania care furnizează căldură bucureştenilor, ELCEN. Mita era împărţită precum o pizza, după cum explică chiar directorul comerical al companiie. Atât el, cât şi directorul general sunt plasaţi sub control judiciar. Procuorii vorbesc de mai multe şpăgi, una dintre ele de un milion şi jumătate de euro.

de Denisa Dicu

 

Cuprins

Stenograme din dosar

Şpaga, comparată cu pizza

 

Claudiu Crețu, directorul general ELCEN, și Cristian Zamfiroi, directorul comercial ELCEN, ar fi pus la punct o schemă prin care „vămuiau” toate contractele companiei de stat. Anchetatorii îşi sprijină acuzaţiile pe interceptări făcute pe parcursul mai multor luni.

Stenograme din dosar

Slivinschi Valeriu: Ce, să-ți dau ăia 40?Îți mai trebuie?

Zamfiroi Cristian: Da, da, păi de-asta…

Zamfiroi Cristian Andrei Cornel: A! Eee! Da! Când…după ce termini cu…Ăăă…A, nu-i ai…

Articolul continuă după reclamă

40.000 de lei ar fi dat un om de afaceri moldovean doar ca directorul Claudiu Creţu să-i semneze rapid trei facturi în valoare de 7 milioane de lei. Suma e însă mărunţiş în comparaţie cu ce pregăteau cei doi directori ELCEN. DNA spune că directorul general a cerut unui alt om de afaceri o şpagă imensă ca să cumpere un teren, chipurile, necesar extinderii ELCEN. Terenul care urma să fie cumpărat pentru extinderea CET Sud are o suprafață de peste 31.000 de mp si a fost estimat la 9,4 milioane de euro. Claudiu Crețu a cerut însă un comision de 8% din contract, adică 1,5 milioane de euro.

În alte interceptări, realizate la începutul lunii iulie, directorul comercial al ELCEN este surprins discutând cu apropiaţi ai unor oameni de afaceri despre noi oportunităţi de rotunjire a conturilor din banii companiei, dar şi despre posibilitatea ca afacerile să ajungă în atenţia autorităţilor.

Zamfiroi Cristian: Problema mea e că dacă voi faceți chestia asta, sigur vă, va ajunge și pe la DNA, pe la SRI, pe la nu știu ce…și-atuncea o să fie luați la-ntrebări!

A.N.: Cine a fă…

Zamfiroi Cristian: O venit Zamfiroi cu el…pe stick!

A.N.: Și ce firmă a făcut? A făcut…stai, care?

Zamfiroi Cristian: N-ai au…nu că studiu` de fezabilitate, caietu` de sarcini!

Şpaga, comparată cu pizza

Într-o altă înterceptare, realizată luna trecută, şpaga este comparată cu o pizza.

Creţu Sârbu Claudiu Ionuţ:…tu vrei să bagi…tu vrei să bagi o listă lungă, să…să fie toată lumea fericită, să…

Zamfiroi Cristian Andrei Cornel: Nu, asta e…

Creţu Sârbu Claudiu Ionuţ: Să fi…să fie ca la Electric Castle…

Zamfiroi Cristian:…obiectivu` meu este să…fiu io, bine, la final, știi? Nu…Dar într-adevăr îs om de echipă, îs…adică nu…nu-i, nu-s individualist, știi? Să mă simt io bine prin nefericirea altora, știi aicea, știi? Adică aș prefera „Avem o pizza?!” „Da” „P..a (expresie trivială) mea, mâncăm toți! Câte-o felie, sau câte juma` de felie, dacă suntem mai mulți, știi?!” Adică nu „Bă, mănânc io…”

Claudiu Creţu şi Cristian Zamfirou au fost plasaţi sub control judiciar, cu interdicţia de a-şi mai exercita funcţia cât timp sunt cercetaţi.

https://observatornews.ro/justitie/stenograme-directorii-elcen-imparteau-spaga-ca-pe-pizza-mancam-toti-cateo-felie-630828.html?utm_medium=cross_exit&utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=article

/////////////////////////////////////////////

 

 

Angajatul la stat care câştiga jumătate de milion de lei anual. Cum a reuşit să deţină 6 funcţii simultan

21 de administratori de la companii de stat au fost demiși de ministrul Economiei. Deși unii dintre ei încasau 30.000 de lei pe lună, nu au fost în stare să prezinte un raport de activitate, spune Radu Miruţă. Printre ei, și administratorul de la Romaero. Daniel Butunoi a reușit „performanța” să strângă jumătate de milion de lei, într-un singur an, din salariile de la stat. Butunoi a explicat, pentru Observator, cum a reuşit să deţină şase funcţii simultan.

de Lucia Cujbă

Cuprins

Ionel Daniel Butunoi este unul dintre „specialii” puşi pe liber

„Succesul” din afaceri l-a propulsat în politică

21 din 30 de administratori speciali verificaţi de ministerul Economiei nu au putut prezenta un raport clar de activitate. Sunt posturi date „pe pile”, nu pe competență, acuză Miruţă. „Nişte oameni luau nişte bani fără să facă prea mare lucru, nişte bani daţi pe prietenii, indemnizatii şi de 30.000 de lei pe lună. E vorba de Minvest, Uzina Mecanică Orăştie, Tohan, Carfil, Ghimbav, Romaero Băneasa”, a declarat Radu Miruţă, ministrul Economiei.

Ionel Daniel Butunoi este unul dintre „specialii” puşi pe liber

Ionel Daniel Butunoi este unul dintre „specialii” puşi pe liber. Încasa lunar 30.000 de lei brut pentru funcția de administrator special la ROMAERO, funcţie în care a fost numit în februarie anul trecut. Butunoi fusese câteva luni preşedinte al consiliului de administraţie ROMAERO, până când societatea a intrat în insolvenţă. „Indemnizația mea este de 30.000 de lei. Nu am mizat niciodată pe ea. Nu mi-a mai fost plătită de la nivelul lunii noiembrie 2024. Eu n-am cerut banii. E mai important să-mi fac datoria. Poate cineva consideră că e mult, dar ca și termen de comparație administratorul judiciar, stabilit de instanță, inclusiv cuantumul este de 18.000 de euro plus TVA. A cincea parte…”, a declarat Daniel Butunoi, administrator special Romaero.

ROMAERO a raportat profit în prima jumătate din 2025, după 13 ani de pierderi, în care a adunat datorii de aproape un miliard de lei. Compania deține 34 de hectare de teren în cea mai scumpă zonă din nordul Capitalei. ROMAERO nu e singura instituţie de stat de la care încasează bani Butunoi. Ca administrator special la Uzina Mecanică Cugir, a primit anul trecut aproape 77.000 de lei. „La Uzina Mecanică Cugir am fost desemnat de minister administrator special în vederea privatizării”, a declarat Daniel Butunoi, administrator special Romaero. Acelaşi Butunoi este membru în Consiliul de Administraţie ROMARM, de unde a luat indemnizaţii de peste 62.000 de lei în 2024. „La Romarm acum, de curând, da, sunt în Consiliul de Administrație. Unde am o indemnizație undeva la 11.000 de lei”, a declarat Daniel Butunoi, administrator special Romaero.

Tot anul trecut a încasat peste 37.000 de lei ca expert la Autoritatea Naţională De Reglementare în Energie. „M-am transferat de la ANRE la Ministerul Economiei. La ANRE am fost preț de un an și ceva. Aia a fost o chestiune de o săptămână”, a declarat Daniel Butunoi, administrator special Romaero. Însă venitul principal, potrivit declaraţiei de avere, este cel de la Ministerul Economiei, de unde primeşte aproape 250.000 de lei anual, adică peste 20.000 de lei în fiecare lună. În total, Butunoi a câştigat în 2024 aproape jumatate de milion de lei. 36.000 de lei pe lună, adică mai mult de 7.000 de euro. În fiecare lună. Anul acesta, salariul său lunar a mai scăzut.

„Succesul” din afaceri l-a propulsat în politică

„Sunt la Ministerul Economiei, directorul Industriei Naționale de Apărare. Vă dau o poză de pe fluturaș, un director are un venit net de 8.800 de lei. Fac chestiunea asta mai mult din pasiune”, a declarat Daniel Butunoi, administrator special Romaero. „Este total nejustificat, imoral, nedrept, mai ales în perioada în care se află Romania. Să vezi asemena sinecuri nesimţite şi venituri supradimentionate cu pierderi, care nu au performanţă”, a declarat Iancu Guda, specialist economic Observator. Cum a ajuns să câştige atât de la stat? Născut în 1975 în judeţul Galaţi, Butunoi a absolvit Colegiul Naţional de Apărare şi timp de patru ani a fost ofiţer MApN. În 2001 a intrat în afaceri. Firmele sale au acumulat datorii uriaşe şi restanţe de sute de mii de euro către bănci. Aşa că vila sa din Tecuci a fost scoasă la vânzare prin executare silită.

„Succesul” din afaceri l-a propulsat în politică. În 2009 a fost consilier de stat la Ministrerul de Interne, iar premierul de la acea vreme, Emil Boc, l-a numit într-un grup de lucru. Între 2012 şi 2020 a fost senator PSD de Galaţi, perioadă în care, printre altele, a condus o comisie parlamentară de anchetă. Butunoi spune că nu va contesta în instanţă demiterea. Ministrul Radu Miruță a devoalat și cazul clădirii închiriate ilegal. În exclusivitate pentru Observator, șeful de la Economie a explicat că statul nu a luat niciun ban timp de 18 ani.

Lucia Cujbă

https://observatornews.ro/exclusiv-observator/angajatul-la-stat-care-castiga-jumatate-de-milion-de-lei-anual-cum-a-reusit-sa-detina-6-functii-simultan-630824.html

//////////////////////////////////////////////

Mihai Eminescu, despre Mama Rusia, în Timpul din 7 aprilie 1878:

 

 

„Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei.

În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice care-și caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decât pur și simplu neștiința și gustul de spoliare. În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru”…

////////////////////////////////////////////

 

 

Bush și Gorbaciov la Malta: documente anterior secrete din arhivele sovietice și americane despre întâlnirea din 1989, 20 de ani mai târziu

 

Cartea electronică de informare a Arhivei de Securitate Națională nr. 298, editată de Svetlana Savranskaya și Thomas Blanton

Pentru mai multe informații: 202/994-7000 sau nsarchiv@gwu.edu

În curând de la CEU Press:

„Capodopere ale istoriei”: Sfârșitul pașnic al Războiului Rece în Europa, 1989.

Un lector despre Războiul Rece din Arhiva Securității Naționale (Malcolm Byrne, editor al seriei).

De Svetlana Savranskaya, Thomas Blanton și Vladislav Zubok.

18 noiembrie 2009

Originile sovietice ale celor 10 puncte ale lui Helmut Kohl

Documentele arată că mesajele secrete de la Moscova l-au determinat pe cancelarul Germaniei de Vest să anunțe planurile de unificare a Germaniei pe 28 noiembrie 1989

8 noiembrie 2009

Prin Praga spre libertate

Exodul cetățenilor RDG prin Cehoslovacia către Republica Federală Germania, 30 septembrie – 10 noiembrie 1989

7 noiembrie 2009

Căderea Zidului Berlinului a provocat mai multă anxietate decât bucurie la cel mai înalt nivel. Documente secrete arată opoziția față de unificarea Germaniei.

9 octombrie 2009

O altfel de Revoluție din Octombrie

Demontând Cortina de Fier în Europa de Est

Washington, DC, 3 decembrie 2009 – Președintele George H.W. Bush a abordat summitul din Malta cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov, acum 20 de ani, hotărât să evite subiectele legate de controlul armelor și pur și simplu să promoveze o imagine publică de „un nou ritm și scop”, el „conducând la fel de mult ca Gorbaciov”; dar și-a dat seama din discuțiile față în față că Gorbaciov oferea o cursă a înarmărilor în sens invers, conform unor documente anterior secrete publicate astăzi pe web de Arhiva Securității Naționale (www.nsarchive.org).

Documentele includ cea mai completă transcriere a summitului de la Malta publicată vreodată – un fragment din cartea care va apărea în curând, „Capodopere ale istoriei”: Sfârșitul pașnic al Războiului Rece în Europa, 1989 (editată de Svetlana Savranskaya, Thomas Blanton și Vladislav Zubok pentru Central European University Press). Transcrierea este o traducere a înregistrărilor sovietice de la Fundația Gorbaciov, deoarece memorialele americane rămân, în mod uimitor, încă clasificate la Biblioteca George H.W. Bush din Texas.

Postarea include și transcrierea întâlnirii istorice a lui Gorbaciov, în fața Maltei, cu Papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican, care prezintă un acord remarcabil asupra valorilor și a „casei comune europene”, inclusiv declarația pontifelui polonez conform căreia „Europa ar trebui să respire cu doi plămâni”. Din partea americană, documentele includ punctele de discuție ale Consiliului de Securitate Națională, pregătite pentru Bush înainte și după, memorandumurile pregătitoare către Bush de la secretarul de stat James Baker și alți consilieri de rang înalt, briefing-uri de informații pentru Bush de la CIA și Departamentul de Stat, precum și lista cu conținutul scenariului și al manualului de informații Bush pentru Malta – toate obținute prin Legea privind libertatea informației.

Documentele arată erori profunde de judecată ale lui Gorbaciov din partea americană, inclusiv presupunerea președintelui că liderul sovietic va face presiuni pentru retragerea trupelor americane din Europa, nerealizând până când nu a vorbit direct cu Gorbaciov că, așa cum Gorbaciov anunțase deja public în repetate rânduri, el considera că prezența SUA, împreună cu alianța NATO, este o forță stabilizatoare în Europa, în special împotriva oricărui pericol de revanșă germană.

Documentele semnalează o oportunitate majoră ratată la Malta de a îndeplini propunerile sovietice de reducere a armelor pe jumătate și sugerează că „pauza” lui Bush în relațiile americano-sovietice din 1989 a întârziat efectiv demilitarizarea atât strategică, cât și tactică cu cel puțin doi ani (tratatul START nu va fi semnat decât în ​​1991 și abia în septembrie 1991 Bush va retrage armele nucleare tactice de pe navele Marinei SUA), moment în care Gorbaciov pierduse efectiv puterea internă de a acționa de partea sa.

Gorbaciov încercase să-l contacteze pe președintele ales Bush încă de la întâlnirea de la Governor’s Island din New York, din decembrie 1988 , dar Bush a ezitat, lansând în schimb o analiză strategică a relațiilor americano-sovietice care ascunde realitatea că tranziția de la Reagan la Bush a fost una de la porumbei la șoimi, adică neîncrezători în Gorbaciov ca un adevărat reformator. Pe parcursul anului 1989, judecând după memoriile sincere scrise de președintele Bush împreună cu consilierul său pentru securitate națională, Brent Scowcroft ( Nota 1 ), mentalitatea lui Bush a fost marcată de nesiguranță și anxietate că Gorbaciov era mai popular la nivel global și avea inițiativa de a propune noi abateri în politica de securitate – fără a recunoaște niciodată pe deplin că propunerile lui Gorbaciov ar putea fi în interesul securității naționale a SUA. ( Nota 2 )

Abia după ce Bush a mers personal în Europa de Est, în iulie 1989, unde i-a auzit pe comuniștii reformiști precum Jaruzelski în Polonia și Nemeth în Ungaria implorându-l să-l contacteze pe Gorbaciov, deoarece acest lucru le-a creat spațiu politic pentru a face schimbări – și, chiar mai important, unde i-a întâlnit pe disidenți și opoziționiști precum Lech Walesa în Polonia, care a numit propunerile de ajutor american „patetice” ( Nota 3 ) sau pe Janos Kis în Ungaria, despre care Bush a concluzionat rapid că nu ar trebui să-i conducă țara – Bush a trecut peste consilierii săi și i-a cerut lui Gorbaciov o întâlnire, cu intenția de a încetini procesul de schimbare din Europa de Est. Bush a scris în memoriile sale: „Mi-am dat seama că amânarea unei întâlniri cu Gorbaciov devenea periculoasă. Se întâmplau prea multe în Est – văzusem și eu – și dacă superputerile nu începeau să gestioneze evenimentele [!], tocmai acele evenimente puteau destabiliza Europa de Est și relațiile sovieto-americane… Am văzut că est-europenii înșiși ar încerca să împingă lucrurile cât de departe puteau.” ( Nota 4 )

Ministrul Genscher îi oferă lui Bush o bucată din Zidul Berlinului în timpul vizitei sale la Washington, pe 21 noiembrie 1989

În mod caracteristic, în timpul călătoriei cu avionul spre casă din Europa, în iulie, când Bush i-a trimis o notă lui Gorbaciov invitându-l la întâlnirea din Malta, președintele a petrecut mai mult timp (și mult mai mult spațiu în memoriile sale ( Nota 5 )) contactând dictatorii comuniști din China care își uciseseră demonstranții pro-democrație în 1989, decât către reformatorul comunist de la Moscova, care refuzase să facă acest lucru.

Frustrarea lui Gorbaciov față de „pauza” lui Bush și revizuirea politicii l-a făcut pe liderul sovietic mai mult decât nerăbdător pentru o astfel de întâlnire; dar între ideea din iulie și realitatea din decembrie, est-europenii s-au grăbit să intervină și au dezmembrat imperiul stalinist, inclusiv Zidul Berlinului. Inițial concepută ca o întâlnire „interimară” pentru pregătirea unui summit la scară largă în 1990, întâlnirea Bush-Gorbaciov de la Malta avea să capete viață proprie, încheind simbolic Războiul Rece. Vremea furtunoasă și mările furioase din Malta aveau să facă ravagii cu ideea organizatorilor întâlnirii de a alterna navele americane și sovietice ca locuri pitorești pentru întâlniri – oferind astfel o metaforă pentru avalanșa evenimentelor din Europa de Est care au scăpat de sub controlul ambelor superputeri. 

Înainte de summitul din Malta, echipa Bush era hotărâtă să facă opusul a ceea ce Ronald Reagan realizase cu atâta succes în atenuarea sentimentului de amenințare din partea sovieticilor prin discuții substanțiale privind controlul armelor, inclusiv angajamente remarcabile privind abolirea armelor nucleare. În schimb, așa cum arată clar punctele pregătitoare ale NSC, Malta trebuia să evite orice discuție substanțială despre controlul armelor și pur și simplu să transmită, așa cum a scris secretarul de stat Baker în nota sa informativă din 29 noiembrie, „un sentiment public, aici și în străinătate, al unui nou ritm și scop pentru dialogul americano-sovietic, cu dumneavoastră la fel de mult ca Gorbaciov în frunte” – relații publice în loc de substanță. Nota informativă a consilierului pentru negocieri în domeniul armelor, generalul Edward Rowny, descria tratatul START ca având „riscuri potențiale și puține câștiguri” și orice reducere a armelor navale „toate pierzătoare pentru noi” – recomandând ca Bush să spună direct că „Marina SUA nu se află la masa negocierilor”.

Caietul de instrucțiuni al lui Bush pentru Malta trădează prioritățile reale ale administrației – Europa de Est și schimbările sale revoluționare se aflau mult mai jos pe lista de subiecte, alături de controlul armelor. America Centrală era la un loc de cinste, unde flancul drept al lui Bush în politica internă îl considera pe Castro diavolul, sandiniștii nicaraguani erau un cap de pod comunist îndreptat spre Texas, iar Gorbaciov însuși era doar o nouă mănușă în jurul pumnului de fier. În discuțiile din Malta, liderul sovietic a numit presupunerile americane ridicole: „Nu ne este foarte clar ce doriți de la Nicaragua. Există pluralism politic în acea țară, există mai multe partide decât în ​​Statele Unite. Și sandiniștii – ce fel de marxiști sunt ei? Asta e ridicol. Unde sunt rădăcinile problemei? În centrul lor se află problemele economice și sociale.” La fel și despre Cuba: „Problema acum este cum să îmbunătățim situația actuală. Există o metodă simplă și bine dovedită: trebuie să vorbești direct cu Castro. Trebuie să înveți: nimeni nu poate domina pe Castro.”

Cel mai semnificativ rezultat al Maltei ar fi pur și simplu reasigurarea pe care le-ar oferi-o celor doi lideri printr-o întâlnire față în față și construirea unei relații personale pe care ambii s-ar baza în următorii doi ani dificili. Gorbaciov, de exemplu, i-a spus lui Bush: „În primul rând, noul președinte al SUA trebuie să știe că Uniunea Sovietică nu va iniția în niciun caz un război. Acest lucru este atât de important încât am vrut să vă repet anunțul personal. Mai mult, URSS este pregătită să înceteze să mai considere SUA drept un inamic și să anunțe acest lucru în mod deschis.”

Gorbaciov a avut, de asemenea, un impact asupra lui Bush în discuția despre valori. Acesta a fost iritat de referința repetată a lui Bush la „valorile occidentale” (o expresie care se regăsește în toate materialele informative americane pentru Malta) și a susținut că abordarea americană de „exportare a «valorilor occidentale»” ar provoca „reapariția confruntărilor ideologice” în „bătălii de propagandă” „fără rost”. Chiar înainte de Malta, Gorbaciov ajunsese la un acord în acest punct cu Papa Ioan Paul al II-lea, când cei doi au discutat despre „valorile umane universale”, iar Papa a comentat: „ar fi greșit ca cineva să susțină că schimbările din Europa și din lume ar trebui să urmeze modelul occidental”. Chiar dacă Bush i-a spus lui Helmut Kohl pe 3 decembrie că Gorbaciov nu înțelege valorile occidentale , președintele american a adoptat ulterior formularea lui Gorbaciov, spunând în remarcile sale de la Bruxelles, imediat după summit, că necesitatea de a pune capăt diviziunii Europei era în acord cu „valorile care devin idealuri universale”.

După Malta, americanii s-au grăbit să recupereze oportunitățile de control al armelor oferite de Gorbaciov. Condoleezza Rice, consilieră a NSC, a scris memorandumul pregătitor pentru reuniunea NSC din 5 decembrie 1989, spunând că „Președintele s-a angajat acum la o agendă ambițioasă de control al armelor înainte de summitul din iunie 1990” și că „birocrația nu trebuie să stea în calea finalizării tratatelor” – totuși, acordul START nu a fost încheiat decât în ​​1991 din cauza recalcitrării secretarului Apărării, Dick Cheney, și a Marinei SUA față de verificarea la fața locului (sovieticii erau dispuși să fie mai deschiși decât marinarii americani) și a prețuit arme precum rachetele de croazieră lansate de pe submarine (într-o contradicție clasică între interesul real de securitate națională și interesul provincial al serviciului militar implicat, SUA aveau mult mai multe metropole de coastă care puteau fi amenințate cu aceste arme decât Uniunea Sovietică).

 

Documente

Documentul 1

 

 

Departamentul de Stat, Ambasada SUA la Moscova, „Pregătiri pentru Malta: Politica comercială față de URSS”, [telegramă de la ambasadorul Jack Matlock], 14 noiembrie 1989

Ambasadorul SUA la Moscova își începe recomandările pentru Malta cu obiectivul ca „ar trebui să căutăm modalități prin care putem, într-un mod practic, să semnalăm sprijinul SUA pentru perestroika”. În același timp, el consideră că acest sprijin ar trebui să fie misiunea în primul rând a sectorului privat, deoarece „guvernul Statelor Unite poate avea un impact economic direct redus, deoarece nu există nicio modalitate prin care să putem sau să nu trebuiască să elaborăm practic sau politic un program de ajutor economic pentru URSS”. Deși și-a exprimat preferința ca amendamentul Jackson-Vanik care limitează ajutorul acordat URSS să fie anulat, el și-a dat seama că probabil acest lucru nu s-ar face înainte de Malta. În această situație, el sugerează că, chiar înainte de anularea formală a amendamentului, președintele ar trebui să transmită un semnal de încurajare comunității de afaceri din SUA pentru a „intra în relații comerciale și de investiții cu firmele sovietice”.

Documentul 2

Departamentul de Stat. Memorandum informativ către secretarul Baker din partea lui Douglas P. Mulholland (INR). „Probleme regionale în Malta: Agenda lui Gorbaciov”. 17 noiembrie 1989

Această evaluare a pozițiilor lui Gorbaciov cu privire la problemele regionale, provenită din Biroul de Informații și Cercetare al Statului, este destul de precisă, subliniind că problemele regionale, în afară de Afganistan, nu reprezintă priorități pentru liderul sovietic și că acesta ar prefera să discute despre controlul armelor și Europa de Est. În ceea ce privește Afganistanul, memorandumul afirmă corect că „Gorbaciov va revendica probabil încălcări ale acordurilor de la Geneva de către Pakistan și cel puțin implicit de către SUA” și va trage implicații pentru capacitatea SUA și URSS de a colabora în alte probleme regionale. Memorandumul subestimează disponibilitatea lui Gorbaciov de a se angaja într-o discuție constructivă privind America Centrală. Cu toate acestea, o predicție se apropie foarte mult – Gorbaciov pare să „decidă că cea mai bună abordare [în ceea ce privește America Centrală] este să treacă la ofensivă” – ceea ce face în timpul summitului, punând la îndoială utilizarea forței de către SUA în Columbia, Panama și Filipine.

Documentul 3,

Departamentul de Stat. Memorandum informativ către secretarul Baker din partea generalului Edward L. Rowny [consilier special pentru controlul armelor]. 17 noiembrie 1989

Această notă concisă rezumă poziția americană înainte de întâlnirea din Malta, aceea că „întâlnirea nu trebuie să devină un «summit al controlului armelor»” – întrucât administrația Bush considera că Reagan mersese mult prea departe în acceptarea lui Gorbaciov și a reducerilor majore de arme. Negociatorul SALT de lungă durată și generalul în retragere al armatei, Rowny, merge chiar până la a recomanda „Dacă Gorbaciov spune că Malta ar trebui să avanseze în controlul armelor, ar trebui să ne concentrăm discuția asupra procesului și să nu ne angajăm asupra conținutului…”, deoarece „există riscuri potențiale și puține câștiguri în discutarea START”, diverse oferte potențiale ale lui Gorbaciov, cum ar fi „moratoriile asupra materialelor fisionabile și producția de arme strategice”, „sunt toate perdante pentru noi”, iar controlul armelor navale este o „situație fără câștig”. Până în 1991, desigur, Bush avea să se întoarcă la aproape toate aceste poziții, dar era prea târziu pentru a-l ajuta pe Gorbaciov să demilitarizeze Uniunea Sovietică.

Documentul 4

Estimarea Serviciilor Naționale de Informații 18.11.1989. Sistemul sovietic în criză: perspective pentru următorii doi ani

Această opinie consensuală a comunității de informații americane, cu două săptămâni înainte de Malta, explică lipsa de urgență din partea administrației Bush de a încheia acorduri de control al armelor cu Gorbaciov. Această estimare presupune că actuala criză din URSS va continua chiar și dincolo de intervalul de timp de doi ani, că „regimul va menține cursul actual”, că Gorbaciov era „relativ sigur” în rolul său de conducere și că exista un scenariu mai puțin probabil de declin „inegociabil” care ar duce la o „represiune”. În retrospectivă, opinia separată a directorului adjunct pentru informații al CIA, John Helgerson, este mai corectă, prevăzând mai multe progrese către un „sistem democratic pluralist – deși haotic – în care puterea politică a lui Gorbaciov s-ar „eroda” și acesta ar „pierde progresiv controlul asupra evenimentelor”.

Documentul 5,

Departamentul de Stat. Memorandum informativ către secretarul Baker din partea lui Douglas P. Mulholland (INR). „Gândirea sovietică în ajunul invaziei de la Malta”. 29 noiembrie 1989

Această notă premonitorie se bazează în mod clar pe relatări ale unor interlocutori recenți cu Gorbaciov, cum ar fi prim-ministrul canadian Brian Mulroney, și prezice agenda lui Gorbaciov la Malta ca fiind „o șansă de a-și lustrui imaginea și de a sonda gândirea SUA” cu privire la probleme precum controlul armelor și Europa de Est. Evaluarea priorităților substanțiale ale lui Gorbaciov este în general corectă, la fel ca și predicția privind eforturile liderului sovietic pentru negocieri START și CFE mai rapide și rezultate concrete. Spre deosebire de suspiciunile legate de Războiul Rece care au dominat gândirea la Casa Albă a lui Bush, Mulholland este conștient că Gorbaciov nu încearcă să alunge Statele Unite din Europa, ci, de fapt, „este mai probabil, totuși, să susțină că forțele americane și sovietice din Europa au un efect stabilizator”. El prezice corect că Gorbaciov va insista că unificarea Germaniei „poate avea loc doar în contextul creării unei «case europene comune», dar ratează esențialul sugerând că «având în vedere propunerea lui Kohl [10 puncte], Gorbaciov ar putea ridica problema creării în cele din urmă a unei «confederații» germane”.

Documentul 6,

Departamentul de Stat. Memorandum pentru Președinte din partea Secretarului de Stat James Baker. „Întâlnirea dumneavoastră din decembrie cu Gorbaciov”. 29 noiembrie 1989

Această notă de cinci pagini, scrisă de cel mai de încredere prieten și consilier de lungă durată al președintelui Bush, oferă o introducere și un scenariu provizoriu pe care președintele îl poate folosi cu Gorbaciov. Rezumatul lui Baker detaliază așteptările limitate ale părții americane cu privire la întâlnirea de la Malta, doar „pentru a obține o înțelegere mai clară” și pentru a „analiza gândirea lui Gorbaciov”, amânând în același timp principalele probleme către un summit la scară largă în 1990. Poate cea mai interesantă este a treia propoziție a primului paragraf, care dezvăluie îngrijorarea fundamentală a administrației Bush în ceea ce privește relațiile publice cu privire la popularitatea lui Gorbaciov și criticile la adresa „pauzei” lui Bush: „Mai mult, Malta ar putea promova un sentiment public, aici și în străinătate, al unui nou ritm și scop pentru dialogul americano-sovietic, dumneavoastră conducându-l la fel de mult ca Gorbaciov.”

Documentul 7

Casa Albă. Memorandum către Președinte din partea consilierului pentru securitate națională Brent Scowcroft. „Reuniunea Consiliului Național de Securitate, 30 noiembrie 1989.” [Cu atașamente: Ordinea de zi, Puncte de abordat, Lista participanților]

Această notă pregătitoare pentru întâlnirea NSC, chiar înainte de plecarea lui Bush în Malta, este probabil cea mai interesantă prin contrastul cu întâlnirea NSC care a avut loc la întoarcerea lui Bush (vezi Documentul 12 de mai jos). Aici, accentul este pus pe „atenuarea așteptărilor” legate de Malta, pe împiedicarea oamenilor să se „depășească” având în vedere schimbările din Europa de Est și pe reiterarea faptului că președintele este hotărât să nu „negocieze controlul armelor; viitorul Europei; sau probleme economice”.

Documentul 8

Transcrierea întâlnirii dintre Gorbaciov și Ioan Paul al II-lea, Vatican, 1 decembrie 1989 [Note transcrise de Aleksandr Iakovlev.]

În drum spre summitul din Malta, Mihail Gorbaciov se oprește în Cetatea Vaticanului pentru întâlnirea sa istorică cu Papa Ioan Paul al II-lea, pontiful polonez de la Cracovia, care fusese o sursă de inspirație pentru mișcarea Solidaritatea. Abia a doua oară când un lider al Rusiei se întâlnea cu un papă, prima fiind întâlnirea dintre țarul Nicolae I și Papa Grigore al XVI-lea în 1845 ( Nota 6 ), aici liderul sovietic și soția sa, Raisa, au auzit fanfara Vaticanului interpretând mai întâi Internaționala și apoi Imnul Papal. În această conversație, transcrisă după notițele membrului Politburoului, Aleksandr Iakovlev (și publicată aici pentru prima dată în vreo limbă), Papa își exprimă îngrijorarea cu privire la libertatea religioasă în Uniunea Sovietică și la relațiile Vaticanului cu diverse confesiuni ortodoxe și catolice, în timp ce liderul sovietic vorbește despre probleme pe care plănuia să le discute cu președintele Bush în Malta, cum ar fi conceptul de valori umane universale, opunându-se în special utilizării sintagmei „valori occidentale” ca bază pentru ordinea mondială. Gorbaciov își descrie viziunea asupra Europei și a noii lumi în care „valorile umane universale ar trebui să devină obiectivul principal, în timp ce alegerea unui sistem politic sau a altuia ar trebui lăsată la latitudinea oamenilor”. Această viziune ar include și schimbarea treptată a structurilor, cu respectarea drepturilor omului și a libertății de conștiință. Papa răspunde spunând că împărtășește viziunea lui Gorbaciov, în special în ceea ce privește valorile – „[a]r fi greșit ca cineva să susțină că schimbările din Europa și din lume ar trebui să urmeze modelul occidental. Acest lucru contravine convingerilor mele profunde. Europa, ca participant la istoria lumii, ar trebui să respire cu doi plămâni”.

Documentul 9

Întâlnirile președintelui cu președintele sovietic Gorbaciov, 2-3 decembrie 1989, Malta [Caiet informativ pentru președinte]. Extrase (cuprins, pagini selectate publicate). Sursa: Biblioteca George HW Bush, cererea FOIA 99-0273-F

Cuprinsul manualului de informații al președintelui Bush, prezentat în pregătirea întâlnirii din Malta, oferă un rezumat util al priorităților americane pentru discuțiile cu liderul sovietic. Prioritatea principală nu o au schimbările revoluționare din Europa de Est, care ocupă locul al doilea pe lista americană, după problemele regionale și, în special, evoluțiile din America Centrală și Cuba – probleme de cel mai mare interes pentru criticii conservatori ai președintelui Bush din Partidul Republican, ca să nu mai vorbim de baza sa electorală din Florida. Iar problemele legate de controlul armelor, unde Gorbaciov este pregătit și dornic să avanseze, ocupă locul șase pe listă. Setul complet de documente de bază nu a fost încă declasificat, dar în acest pachet sunt incluse mai multe documente de sinteză interesante, inclusiv primele trei despre America Centrală și Cuba, două despre politica SUA față de Europa de Est și RDG, unul despre situația internă sovietică și unul despre negocierile privind forțele convenționale.   

Documentul 10

Transcrierea întâlnirii de la Malta, 2-3 decembrie 1989. Sursa: Fundația Gorbaciov, Fondul 1, Opus 1

Înregistrarea sovietică a întâlnirii de la Malta a fost pusă la dispoziția cercetătorilor de la Fundația Gorbaciov din Moscova începând cu 1993, iar cărțile de documente ale Fundației, precum și memoriile consilierilor lui Gorbaciov și ale fostului lider sovietic însuși, au publicat o varietate de fragmente lungi care se ridică la o transcriere aproape completă a întâlnirii de la Malta din partea sovietică, în timp ce transcrierile americane încă nu au fost declasificate la Biblioteca George Bush (Universitatea Texas A&M), în ciuda cererilor de acces la informații care datează de cel puțin 10 ani. Aici, experții Arhivei Securității Naționale combină diverse fragmente publicate și nepublicate pentru a produce și traduce cea mai completă transcriere disponibilă până acum.

Transcrierea arată puține urme ale furtunii violente de iarnă care a perturbat schimburile planificate dintre navele americane și sovietice ca locuri de întâlnire la Malta, ci demonstrează în schimb creșterea reasigurării personale între liderii americani și sovietici, împreună cu câteva furtuni pe teme precum „valorile occidentale” (vezi discuția de mai sus) și presiunile americane asupra Americii Centrale. Interesant este că, într-o discuție extinsă cu Baker și Șevardnadze, cele două părți se apropie de un acord privind o negociere pentru a pune capăt războiului prelungit din Afganistan, unde sovieticii își finalizaseră deja retragerea, dar guvernul Najibullah nu căzuse așa cum se așteptau americanii. Baker remarcă direct: „Opriți asistența masivă acordată Kabulului” – la care Gorbaciov răspunde: „Lăsați în urmă aceste discuții goale” și le spune americanilor că liderii tribali vorbesc deja cu Najibullah, că „dialogul afgan în sine va clarifica această problemă” într-o „perioadă de tranziție” și „Dacă afganii înșiși decid că Najibullah trebuie să plece – Dumnezeu să-i ajute. Aceasta este treaba lor”.

Se pare că cea mai mare surpriză pentru americani este insistența lui Gorbaciov că SUA ar trebui să rămână în Europa, că SUA și URSS „sunt în mod egal integrate în problemele europene” și că trebuie să colaboreze pentru a împiedica explozia acestor probleme. ( Nota 7 ) Președintele american răspunde cu expresii clasice de rezervă și prudență, insistând că nu intenționează să se impună în Germania de Est, chiar dacă se afla sub o presiune politică internă severă pentru a „escalada Zidul Berlinului și a face declarații ample”. Bush își afirmă sprijinul pentru perestroika și îl asigură pe Gorbaciov că amândoi își amintesc de declarațiile Actului Final de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor. În general, americanul vrea să discute despre detalii practice, cum ar fi amendamente specifice ale Congresului din partea SUA sau livrările de arme în America Centrală din blocul sovietic, în timp ce Gorbaciov inițiază discuții filozofice mai ample: „Lumea se confruntă cu o regrupare majoră a forțelor”.

Dar ambii bărbați sunt în mod clar neliniștiți de transformările dramatice care au loc. Bush se declară sincer „șocat de rapiditate”, în timp ce Gorbaciov spune „uite cât de nervoși suntem”. După ce l-a avertizat pe Bush să nu provoace sau să accelereze schimbările, liderul sovietic, în special, pare să se întrebe ce fel de acțiune colectivă ar trebui să întreprindă. El subliniază procesul de la Helsinki ca fiind noul proces european și menționează, de asemenea, comentariul lui Giscard d’Estaing din ianuarie 1989 despre un stat federal al Europei Occidentale: „Prin urmare, întreaga Europă este în mișcare și se îndreaptă în direcția a ceva nou. De asemenea, ne considerăm europeni și asociem această mișcare cu ideea unei case europene comune.” Gorbaciov speră la dizolvarea blocurilor – „ce să facem cu instituțiile create într-o altă epocă?” – și sugerează ca Pactul de la Varșovia și NATO să devină, într-o măsură și mai mare, organizații politice decât militare.

În ceea ce privește chestiunea germană, niciunul dintre lideri nu se așteaptă ca evenimentele să se miște la fel de repede ca în anul următor. Cu doar câteva zile înainte de Malta, pe 28 noiembrie, Helmut Kohl și-a anunțat „cele 10 puncte”. către confederație într-un discurs al Bundestagului, pe care Ministerul de Externe sovietic l-a denunțat ca împingând schimbarea într-o „direcție naționalistă”. La Malta, Gorbaciov atribuie discursul politicii și a spus că Kohl „nu acționează serios și responsabil”. Dar apoi Gorbaciov întreabă dacă o Germanie unită ar fi neutră sau membră a NATO, sugerând că cel puțin teoretic și-a imaginat-o pe cea de-a doua, deși este posibil să fi recunoscut pur și simplu poziția SUA. Preferința sa clară este pentru continuarea a două state în Germania și doar pentru un progres foarte lent către orice unificare: „lăsați istoria să decidă”. Nici Bush nu este dornic de progres rapid: „Sper că înțelegeți că nu vă puteți aștepta să nu aprobăm reunificarea Germaniei. În același timp… [încercăm] să acționăm cu o anumită rezervă”.

Documentul 11

​​Directive pentru miniștrii afacerilor externe ai URSS și Statelor Unite. Proiect elaborat de delegația sovietică la Malta. 3 decembrie 1989. Sursa: Biblioteca George HW Bush, cerere FOIA

Acest proiect, pregătit de consilierii lui Gorbaciov, prevede un progres rapid în întregul spectru al relațiilor americano-sovietice, începând cu proclamația că președinții de la Malta „au ajuns la o concluzie comună că perioada războiului rece s-a încheiat și că era de pace emergentă deschidea oportunități fără precedent pentru parteneriate multilaterale și bilaterale”. Proiectul solicită pregătirea unui summit „de cotitură” la scară largă în 1990 și plasează „armonizarea intereselor naționale cu valorile umane universale” ca prioritate absolută pentru cele două țări. Propunerea sovietică prezintă un program cuprinzător de control al armelor, cu scopul de a „crea un model fundamental nou de securitate”. Pe lângă progresele rapide privind START și „reducerea radicală a forțelor sovietice și americane staționate în Europa”, proiectul sovietic solicită discutarea propunerilor „Cer deschis, mări deschise, teren deschis și spațiu deschis”. Acest proiect arată că partea sovietică a venit în Malta cu un program ambițios de control al armelor – exact ceea ce administrația Bush încerca să evite – dar discuțiile din Malta ar duce direct la o îmbrățișare tot mai mare de către Bush a posibilităților de reducere a armelor oferite.

Documentul 12

Consiliul Național de Securitate. Memorandum pentru Brent Scowcroft de la Condoleezza Rice. 5 decembrie 1989. [Cu atașamente: Memorandum către președinte. Puncte de menționat. Lista participanților (pentru ședința NSC din 5 decembrie 1989). Ordinea de zi.]

Contrastul dintre întâlnirile NSC de dinainte de Malta („scăderea așteptărilor”, nicio negociere pentru controlul armelor) și cele de după Malta reiese clar din această notă concisă de copertă a specialistei sovietice Condoleezza Rice către șeful ei, consilierul pentru securitate națională, care include nota informativă și punctele de discuție pe care Scowcroft le-ar transmite apoi președintelui Bush. „Președintele s-a angajat acum într-o agendă ambițioasă de control al armelor înainte de summitul din iunie 1990” și „birocrația nu trebuie să stea în cale”, scrie Rice. Dacă o astfel de urgență ar fi fost prezentă la Casa Albă la începutul anului 1989, poate că nu ar fi durat încă doi ani pentru a finaliza tratatul START sau pentru a face retragerile armelor nucleare care nu ar fi fost realizate decât în ​​luna de după lovitura de stat din august 1991 împotriva lui Gorbaciov.

Documentul 13

Extras din Jurnalul lui Anatoli S. Cerneaev, 2 ianuarie 1990

În această postare, consilierul principal al lui Gorbaciov pe probleme de politică externă reflectă asupra întâlnirii lui Gorbaciov cu Papa și asupra moștenirii summitului de la Malta, deoarece, în contextul evenimentelor, nu reușise să-și scrie comentariul pe moment. Punctul principal pe care Cerneaev îl vede despre Malta, o lună mai târziu, este „normalitatea” summitului, înțelegerea comună că Uniunea Sovietică și Statele Unite sunt parteneri și nimeni nu s-ar ataca reciproc, prin urmare, amenințarea războiului nuclear este de domeniul trecutului, la fel ca și Războiul Rece în sine. Cerneaev îl vede pe Gorbaciov făcând un efort intenționat în Malta pentru a renunța la această veche realitate a amenințării sovietice, a „terorii” proiectate de Uniunea Sovietică în Europa ca urmare a invaziilor și represiunilor sale. În Malta, potrivit lui Cerneaev, Gorbaciov și Bush „au dat speranță întregii umanități”, iar la Vatican, Gorbaciov și Papa „au vorbit ca doi buni creștini”. Lumea s-a schimbat într-adevăr.

 

Note

 

 

1. George Bush și Brent Scowcroft, *O lume transformată* (New York: Alfred A. Knopf, 1998), vezi, de exemplu, pp. 40, 43, 71, 78, 114.

2. Pentru o analiză extinsă a insecurității caracteristice administrației Bush, vezi Thomas Blanton, „Politica SUA și revoluțiile din 1989”, în Svetlana Savranskaya, Thomas Blanton și Vladislav Zubok, eds., „Capodopere ale istoriei”: Sfârșitul peacenic al Războiului Cold în Europa, 1989 (Budapest/New York: Central European University Press, 2010).

3. Pentru detaliile colorate ale acestor întâlniri incomode, vezi Victor Sebestyan, Revoluția 1989: Căderea Imperiului Sovietic (New York, Pantheon Book, 2009), pp. 303-305.

4. Bush și Scowcroft, p. 130.

5. Bush și Scowcroft, p. 132 comparativ cu pp. 156-159.

6. Victor Sebestyen, Revoluția 1989: Prăbușirea Imperiului Sovietic (New York, Pantheon Books, 2009), p. 401.

7. Ulterior, Condoleezza Rice a numit poziția lui Gorbaciov la Malta privind rămânerea SUA în Europa „o schimbare revoluționară” și „ceva ce nu mi-am imaginat niciodată că voi auzi de la un lider sovietic” (vezi Victor Sebestyan, Revolution 1989 , p. 403), dar Gorbaciov dăduse în mod explicit astfel de asigurări delegației Comisiei Trilaterale în ianuarie 1989, răspunzând la o întrebare a lui Henry Kissinger, în repetate rânduri în conversații cu Margaret Thatcher și Helmut Kohl, printre alți lideri, și public în faimosul său discurs de la Strasbourg din 6 iunie 1989. Se pare că americanii nu ascultau și, chiar pe 21 noiembrie 1989, președintele Bush sugerase ministrului de externe vest-german Genscher, spre marea surprindere și dezacord a acestuia din urmă, că Gorbaciov va propune la Malta retragerea trupelor americane din Germania și Europa – vechea teamă americană că sovieticii încercau să „decupleze” SUA de Europa. Vezi Bush-Genscher memcon, 21 noiembrie 1989, George Bush Library, publicat sub 2007-0051-MR.

https://nsarchive2.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB298/index.htm

///////////////////////////////////////////

 

 

Marii datornici, ascunși de ANAF. Lista companiilor cu datorii la bugetul de stat, greu de accesat de cetățeni

Lipsa de transparență este una dintre problemele persistente ale statului român. Instituțiile îngreunează accesul cetățenilor la informații care conform legislației ar trebui să fie publice. În acest caz este vorba de lista marilor datornici de la ANAF.

autor

Adrian Popovici

Aflați mai multe

Pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), cetățenii români pot verifica listele cu mari datornici la bugetele de stat. Și deși ideea reprezintă o formă de transparență, modul în care ajunge să fie pusă în aplicare limitează accesul la aceste informații.

 

Fiscul ascunde indirect numele firmelor care au datorii la bugetele de stat prin faptul că nu face public lunar, trimestrial sau semestrial o listă actualizată care să poată fi consultată de public și mass media.

Instituția cu o „armată” de aproximativ 20.000 de angajați susține chiar și așa că este transparentă și pune la dispoziția celor interesați un instrument de căutare a informațiilor relevante pe această temă. Mai exact, pe site-ul ANAF există un instrument care permite căutarea acestor date. Trebuie precizat că acesta oferă informații doar dacă cei interesați cunosc numele sau CUI-ul (n.r. codul unic de identificare) unei companii. În lipsa acestor detalii, căutarea oferă acces la o lista cu 27440 de pagini.

Din nefericire, aceste 2744 de pagini nu pot fi aranjate după niciun criteriu cum ar fi, de exemplu, datoriile acumulate de o persoană juridică la bugetul de pensii. În acest context, dacă un jurnalist sau un cetățean vrea să afle mai multe detalii despre situația obligațiilor fiscale către stat sau topul celor mai mari datornici are de ales între două variante:

1. Știe deja care sunt cei mai mari datornici și folosește site-ul ANAF pentru a confirma aceste informații.

2. Verifică toate companiile care sunt înregistrate în România și, folosind acele date, află singur informațiile relevante.

Marii datornici, o problemă de transparență a statului român

După un an electoral cu cheltuieli mari, cu un deficit bugetar în creștere, guvernul Ciolacu II s-a plâns de „performanțele” economice ale guvernului Ciolacu I și, pentru a stabiliza finanțele țării, a decis să dea pe 31 decembrie o „ordonanță trenuleț”. În acel context, chiar și Tanczos Barna, noul ministru de la Finanțe s-a plâns de problemele cauzate de datoriile de la bugetul de stat.

„Nu le-am numărat. Am făcut o analiză destul de detaliată a arieratelor. Avem la nivel naţional undeva la 124 de miliarde de lei care sunt sume urmărite de ANAF, în diverse faze de executare silită. Unele companii sunt în insolvenţă, celelalte sunt în faliment, deci total arierate cam 124 de miliarde. La nivelul ANAF-ului se face o analiză a arieratelor recuperabile. Aici, la nivel naţional, avem undeva în jur de 38 de miliarde de lei recuperabile, ceilalţi, în mare parte, sunt bani pierduţi. Deci sunt sume pierdute ori în companii deja aflate în faliment, ori sunt în companii fără bunuri, ori sunt în companii în diverse faze de insolvenţă. Cu siguranţă se vor închide, dar, din păcate, se vor pierde şi banii”, a declarat ministrul Tanczos Barna.

În acest context delicat pentru finanțele statului român, transparența autorităților legată de datoriile pe care trebuie să le recupereze se dovedește la fel de importantă ca cele legate de deficit, bugetele ministerelor sau taxele și impozitele pe care le avem de plătit.

Știrile ProTV, demers pentru o mai mare transparență din partea ANAF

Pentru a afla mai multe despre modul în care statul asigură transparența informațiilor legate de datoriile la bugetul de stat Știrile ProTV au trimis o solicitare către ANAF în baza legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public.

Am încercat să aflăm de ce instituția nu oferă acces la informații într-un format urșor de căutat și/sau ordonat, fie pe site sau într-un fisier editabil și dacă situația actuală ține de politica instituției sau de eventualele limitări tehnice de pe platforma folosită.

 

Răspunsul ANAF la solicitarea înaintată de Știrile ProTV:

În asigurarea transparenței din domeniul administrării fiscale, Agenția Națională de Administrare Fiscală publică trimestrial, pe site-ul său, la adresa https://www.anaf.ro/restante/, potrivit art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările ulterioare și a prevederilor O.A.N.A.F. nr. 558/2016 privind “Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații”, cu modificările și completările ulterioare, lista debitorilor persoane juridice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații, defalcat pentru fiecare buget administrat (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărior pentru șomaj, bugetul asigurărilor de sănătate).

La data prezentei, pe site-ul ANAF este publicată lista debitorilor persoane juridice care înregistrau obligații fiscale restante la data de 30.12.2024 și neachitate până la data de 31.01.2025, precum și a listei contribuabililor persoane juridice care nu au obligații restante la data de 31.12.2024.

Conform precizărilor existente și pe site, căutarea se poate face punctual, după denumirea debitorului prin completarea câmpului “Denumire”, sau poate fi vizualizată întreaga listă în situația în care nu este introdus niciun caracter în câmpul menționat mai sus”.

Răspunsul de la ANAF confirmă problemele asupra cărora am atras atenția, dar nu oferă soluții sau explicații suplimentare legate de întrebările puse.

 

Lipsa de transparență, o politică a statului român

De-a lungul timpului, Știrile ProTV au vorbit despre lipsa de transparență a guvernului și a instituțiilor statului român și problemele pe care această atitudine le creează.

Într-un articol din august 2024 vorbeam despre modul în care lipsa de transparență din activitatea guvernului nu reprezintă o problemă care a caracterizat doar activitatea actualului guvern, cabinetele anterioare aflându-se într-o situație similară. După cum arată raportul Greco din septembrie 2023, folosirea excesivă a ordonanțelor de urgență limitează accesul publicului la informații și împiedică procesul de consultare premergător adoptării unui act legislativ.

Știrile Pro TV au identificat mai multe situații din istoria recentă în care guvernanții au acționat fără a lua în calcul dreptul la informare al cetățenilor: lipsa rectificării bugetare din 2023, folosirea abuzivă a Fondului de Rezervă aflat la discreția premierului, adoptarea celui mai mare pachet de măsuri fiscale din 2010 și până în prezent, în valoare de 30-35 de miliarde de lei, care a stat în dezbatere o singură zi și modificările recent din Codul Fiscal care i-au scos pe contabili în stradă.

Demersurile făcute de Știrile ProTV au determinat Agenția Națională de Integritate (ANI), o instituție cu rol fundamental în asigurarea transparenței specifice unui stat de drept să fie mai transparentă în activitatea sa și în informațiile pe care le pune la dispoziția cetățenilor.

Astfel, site-ul ANI oferă acum posibilitatea reală de a consulta declarații de avere și interese din toate instituțiile și companiile publice din România.

Trebuie precizat că noul site ANI funcționa de o bună perioadă de timp într-un fel de regim de ”avarie”, făcând aproape imposibilă consultarea declarațiilor publice de avere ale angajaților cu funcții importante la stat.

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/marii-datornici-ascunsi-de-anaf-lista-companiilor-cu-datorii-la-bugetul-de-stat-greu-de-accesat-de-cetateni.html

//////////////////////////////////////////////

 

 

Medicii sunt mai corupți decât politicienii, în opinia românilor

 

De

Carmen Dumitrescu

Medicii sunt mai corupți decât politicienii, sunt de părere românii, potrivit ultimului eurobarometru care măsoară percepția despre corupție la noi în țară, scrie realitatea.net.

Jumătate dintre românii întebați au spus că mita și abuzul de putere pentru bani sunt răspândite în rândul medicilor. Aceștia susțin că au trebuit să ofere sume de pana la 200 de euro pentru a beneficia de servicii medicale de calitate.

Det. Aici

Medicii sunt mai corupți decât politicienii, în opinia românilor

//////////////////////////////////////////////

 

(In schimbul unor salarii si pensii colosale,astfel sunt spalate zdrentele bastanilor din Romania…) Mai jos veți avea o listă a marilor corupți din ultimii ani și a marilor cazuri de corupție din România care, într-un fel sau altul au rămas nerezolvate, s-au prescris sau au fost rezolvate pe jumătate.

 Comentariile sunt de prisos. Rețineți – acestea sunt doar cele mai mari și cunoscute cazuri. Unii nici nu mai sunt în viață – dar am vrut să evidențiem faptul că România este împânzită de rețelele de corupție, de la cel mai mic angajat al primăriei până la funcții înalte. Cinstea și onoarea sunt excepții. Vom vedea, comparativ, cum stau și alte țări din Europa în ceea ce privește corupția. 

Să începem cu o parte din marile dosare:

Dosarul Revoluției din 1989 – Cei mai mulți vinovați nu au fost aduși în fața justiției, iar cercetările par să fi fost împiedicate de-a lungul timpului. Vom avea mai jos (și intr-un articol viitor) numele lui Ion Iliescu.

Dosarul Mineriadei din 1990 – Evenimentele tragice din iunie 1990 au lăsat multe întrebări fără răspuns și nu toți cei responsabili au fost trași la răspundere.

Dosarul „Ferma Băneasa” – O afacere controversată, implicând terenuri agricole și conexiuni politice, care a stârnit controverse.

Dosarul „Microsoft” – Acuzații de corupție în legătură cu contracte publice care au generat anchete.

Dosarul „Colectiv” – Tragedia din 2015 a ridicat semne de întrebare cu privire la responsabilitatea autorităților în garantarea siguranței în locuri publice.

Dosarul „Carpatica Asig” – Implică acuzații de fraude în asigurări și nereguli financiare care au afectat mulți investitori.

Dosarul „Rovinari – Complexul Energetic Oltenia” – Cazul de corupție și deturnare de fonduri în sectorul energetic, cu implicații majore asupra economiei.

Dosarul „Rompetrol” – Acuzații de fraudă fiscală și corupție în legătură cu una dintre cele mai mari companii petroliere din țară.

Dosarul „FNI” (Fondul Național de Investiții) – O schemă piramidală care a afectat mii de investitori și a dus la întrebări cu privire la supervizarea autorităților financiare.

Dosarul „Afacerea Hexi Pharma” – Scandalul privind diluarea substanțelor dezinfectante, cu implicații în domeniul sănătății publice.

Dosarul „Gala Bute” – Ancheta privind finanțarea campaniei electorale din 2009 și posibile ilegalități legate de evenimentul „Gala Bute”.

Dosarul „Hidroelectrica” – Accuzații de corupție și manipulare a pieței de energie, afectând una dintre cele mai mari companii energetice din țară.

Dosarul „EADS” – Presiuni politice și presupuse acte de corupție legate de achiziția de elicoptere pentru armată.

Dosarul „Bechtel” – Controverse privind costurile mari ale proiectului autostrăzii Transilvania și acuzații de corupție în legătură cu contractul cu firma Bechtel.

Dosarul „RAFO” – Probleme financiare și corupție în industria petrochimică, afectând una dintre cele mai importante rafinării din țară.

Dosarul „Ferma Bunicului” – Un alt caz legat de exploatarea abuzivă a resurselor naturale și contracte dubioase cu statul.

Dosarul „Belina” – Controverse privind privatizarea ilegală a unei insule și acuzații de abuz în serviciu.

Dosarul „BriberyGate” – Implicații politice și acuzații de mită în legătură cu un dosar penal al unui fost ministru.

Dosarul „Berca Mondial” – Controverse în domeniul afacerilor și acuzații de fraudă legate de importul și distribuția de medicamente.

Dosarul „Microsoft 2” – O anchetă suplimentară privind presupusele nereguli în contractele cu gigantul IT.

Dosarul „Microsoft 3” – O altă anchetă privind posibile nereguli în contracte cu Microsoft, evidențiind problemele persistente din sectorul IT.

Dosarul „UTA Arad” – Controverse privind administrarea și privatizarea clubului de fotbal UTA Arad, cu suspiciuni de fraudă și corupție.

Dosarul „Cășun” – Afacere controversată legată de exploatarea lemnului în Maramureș, cu implicații asupra resurselor naturale și a mediului.

Dosarul „Peștele țigănesc” – Presiuni politice și corupție în industria piscicolă, cu implicații asupra economiei locale.

Dosarul „Romgaz – KazMunayGas” – Controverse legate de acțiuni suspecte în privatizarea Romgaz și colaborarea cu compania kazahă KazMunayGas.

Dosarul „ANRP” – Scandalul retrocedărilor ilegale de terenuri și presupuse acte de corupție la Agenția Națională de Restituire a Proprietăților.

Dosarul „CA-ALRO” – Probleme financiare și corupție în una dintre cele mai mari companii de aluminiu din țară.

Dosarul „Poșta Română” – Controverse legate de privatizarea Poștei Române și posibile implicări politice în acest proces.

Dosarul „DN 73” – Cazul problemelor legate de construcția și întreținerea drumurilor publice, cu impact asupra siguranței rutiere.

Dosarul „Bursa de Mărfuri” – Suspiciuni de fraudă și nereguli în funcționarea bursei, afectând piața comercială din țară.

Dosarul „Elena Udrea” – Acuzații de corupție și spălare de bani împotriva fostului ministru al Turismului și Dezvoltării Regionale.

Dosarul „Alro Slatina” – Ancheta privind presupuse ilegalități financiare și evaziune fiscală în cadrul celei mai mari fabrici de aluminiu din Europa de Est.

Dosarul „CAO” (Compania de Apă Olt) – Implicații de corupție în domeniul distribuției apei potabile în regiunea Olt.

Dosarul „Tel Drum” – Afaceri dubioase și presupuse fraude în legătură cu contracte de infrastructură și construcții, cu legături politice semnificative.

Dosarul „Gigi Becali” – Probleme juridice multiple, inclusiv acuzații de corupție și închisoare pentru finanțatorul echipei de fotbal Steaua București.

Dosarul „Shhaideh – Belina” – Acuzații de abuz în serviciu legate de fostul ministru al Dezvoltării Regionale, Sevil Shhaideh, în ceea ce privește privatizarea ilegală a Insulei Belina.

Dosarul „Cătălin Voicu” – Ancheta privind corupția în justiție și relațiile ilicite cu lumea interlopă ale unui fost senator.

Dosarul „Dinu Pescariu” – Afaceri controversate și acuzații de spălare de bani și evaziune fiscală pentru omul de afaceri și fostul tenisman.

Dosarul „Elena Băsescu” – Implicații juridice în legătură cu finanțarea ilegală a campaniei electorale și posibile acte de corupție

Fapte prescrise:

Dan Ioan Popescu – Fost ministru al Agriculturii, implicat într-un dosar de corupție care a avut anumite acuzații prescrise.

Dinu Patriciu – Om de afaceri și fost politician, cu dosare legate de corupție în care au apărut prescrieri.

Nicolae Popa – Fost ministru al Economiei, parte a unor dosare de corupție cu anumite acuzații prescrise.

Sorin Ovidiu Vîntu – Om de afaceri și fost lider media, implicat în cazuri de corupție cu prescrieri notabile.

Radu Mazăre – Fost primar al Constanței, cu implicații în dosare de corupție, unele dintre ele ajungând să fie prescrise.

Horia Simu – Fost șef al CJ Prahova, implicat în dosare de corupție cu anumite capete de acuzare prescrise.

Victor Ponta – Fost prim-ministru, cu dosare de corupție în care anumite aspecte au ajuns să fie prescrise.

Cristian Boureanu – Fost deputat, implicat în dosare penale în care unele fapte au fost prescrise.

Dorin Cocoș – Om de afaceri, cu dosare de corupție în care au apărut prescrieri.

Viorel Hrebenciuc – Fost lider PSD, implicat în dosare de corupție, cu unele acuzații prescrise.

Gheorghe Ștefan (Pinalti) – Fost primar la Piatra Neamț, cu dosare de corupție în care anumite capete de acuzare au fost prescrise.

Ioan Niculae – Om de afaceri, cu dosare de corupție și evaziune fiscală în care au intervenit prescrieri.

Elena Udrea (în al doilea dosar) – Fost ministru, implicată în dosare de corupție, unele aspecte prescrise.

Bogdan Olteanu – Fost viceguvernator BNR, cu implicații în dosare de corupție în care au apărut prescrieri.

Darius Vâlcov – Fost ministru, cu dosare de corupție în care anumite fapte au fost prescrise.

Adrian Năstase – Fostul prim-ministru, condamnat inițial, a beneficiat de prescrierea unor acuzații de corupție.

Dan Voiculescu – Om de afaceri și fost lider politic, eliberat înainte de termen din închisoare pe baza unor modificări legislative, cu o parte a dosarului prescrisă.

Miron Mitrea – Fost ministru, acuzat de corupție, dar care a scăpat de urmărire penală prin prescriere.

Gheorghe Hagi – Legendarul fotbalist, implicat într-un caz de evaziune fiscală, dosar în care anumite acuzații s-au prescris.

Gigi Becali (în al doilea dosar) – Finanțatorul echipei de fotbal Steaua București, cu parte din acuzații prescrise.

George Becali (fratele lui Gigi Becali) – Implicat în diverse probleme legale, inclusiv corupție, cu anumite aspecte ale dosarului prescrise.

Mircea Băsescu – Fratele fostului președinte, cu implicații în dosarul de trafic de influență, unde unele acuzații s-au prescris.

Gabriel Sandu – Fost ministru al Comunicațiilor, acuzat de corupție în dosarul Microsoft, cu unele capete de acuzare prescrise.

Dinel Staicu – Om de afaceri, implicat în cazuri de corupție, cu unele aspecte prescrise din dosarele sale.

Vanghelie, fostul primar al Sectorului 5 din București, a fost implicat în mai multe dosare de corupție. Într-unul dintre aceste dosare, el a fost acuzat de luare de mită și abuz în serviciu. Cu toate acestea, în 2019, instanța a decis că faptele pentru care era acuzat au prescris, iar Vanghelie a fost eliberat din închisoare.

Printre aceștia s-ar putea număra persoane implicate în dosare precum „Trofeul Calității”, „Rompetrol”, „Microsoft”, „Valiza” etc. Pentru o documentare completă vizavi de faptele de corupție din România din ultimii 20 de ani ne-ar trebui ani. Scheme judecătorești, trafic de influență, informații ascunse și multe, multe, multe altele reprezintă un mod de lucru în dosarele de corupție din România.

Comparativ în ultimii ani în Europa:

Norvegia: cazul fostului ministru al Pescuitului, Svein Ludvigsen, care în 2020 a fost condamnat pentru abuzuri sexuale și corupție. Ludvigsen a fost acuzat că a utilizat poziția sa în scopuri sexuale și pentru a obține avantaje financiare. Acest caz a fost un șoc în societatea norvegiană. Nu sunt căliți, ca noi.

Danemarca: În ultimii ani a fost un singur caz de corupție, cel al băncii Danske Bank, unde au fost identificate activități suspecte de spălare de bani în perioada 2007-2015, în special în filiala estoniană a băncii. Danske Bank a fost criticată pentru neglijența în supravegherea și gestionarea riscurilor legate de aceste activități ilegale.

Marea Britanie: cazul fostului premier Tony Blair, criticat în legătură cu deciziile sale referitoare la Războiul din Irak din 2003. Blair a fost acuzat că ar fi manipulat informațiile despre prezența armelor de distrugere în Irak pentru a justifica participarea Marii Britanii la conflict. Această chestiune a ridicat întrebări privind transparența și a stârnit controverse, dar nu s-a ajuns la concluzii legale specifice de corupție în acest caz.

Suedia: cazul lui Thomas Bodström, fost ministru al Justiției. În 2006, Bodström a fost acuzat de implicare într-un caz de presiuni politice asupra sistemului judiciar. Acest caz a stârnit dezbateri privind independența sistemului judiciar și relația dintre politică și justiție.

Comentariile sunt de prisos. Nu ne e Rușine? Și nouă că acceptă, și ăstora că fură? Sunt cote alarmante ale corupției sub umbrela unei duble măsuri care sfidează principiile fundamentale ale justiției. Unii politicieni corupți, cu conexiuni politice sau privilegii sociale, par să beneficieze de pedepse mai blânde sau chiar să scape nepedepsiți.

Unul dintre motivele principale ale persistenței corupției este și lipsa de reacție din partea societății. Adesea, cetățenii au un sentiment de impotență, fie din cauza unor sisteme judiciare slabe, fie din cauza temerilor legate de posibile represalii. Este important să înțelegem că indiferența și tăcerea creează un teren fertil pentru perpetuarea corupției, după cum clar se vede mai sus, iar schimbarea nu poate veni decât prin mobilizarea societății civile și cererea unui răspuns ferm din partea autorităților.

Cu toate acestea, este important de spus că o schimbare durabilă necesită o conjugare a eforturilor. Justiția și aplicarea corectă a legii sunt fundamentale pentru eliminarea corupției. Autoritățile judiciare trebuie să fie independente și să acționeze fără influențe politice sau sociale, cum fac acum.

https://www.thesolomoneffect.com/lista-uriasa-a-marilor-cazuri-de-coruptie-din-romania-cea-cu-cazuri-mai-mici-e-infinita/

//////////////////////////////////////////////////

Dialogul dintre torţionarul Alexandru Rafila şi Lucia Hossu Longin

 

 

Punerea doctorului Alexandru Rafila pe primul loc pe lista PSD pentru Camera Deputaţilor a generat un scandal imens după ce presa a dezvăluit că tatăl lui, pe care îl cheamă tot Alexandru Rafila, a fost şeful securităţii din Arad între 1945-1949 şi este acuzat că a participat la torturarea ţăranilor care refuzau să se înscrie în colectiv.

Într-unul din episoadele celebrului serial „Memorialul durerii” intitulat „Torţionarii. Alexandru Rafila”, realizatoarea Lucia Hossu Longin a stat de vorbă cu urmaşii ţăranilor torturaţi şi ucişi în acei ani, dar şi cu Alexandru Rafila, fostul şef al securităţii Arad.

Această dezvăluire a născut deja uriaşe controverse: unii susţin că fiul nu răspunde de faptele tatălui, deci Alexandru Rafila ar putea fi demnitar PSD, alţii, din contră, spun că Alexandru Rafila-fiul nu are ce căuta în Parlament, din moment ce pînă acum n-a scos o vorbă despre trecutul tatălui său.

În mod sincer, noi sîntem de partea celor care n-ar vrea să-l vadă pe Alexandru Rafila în Parlament, la fel cum n-am vrea să-i vedem în această instituţie democratică pe niciunul dintre urmaşii torţionarilor din vremea comunismului. Este şi în avantajul acestora să stea de o parte, tocmai pentru a nu fi obligaţi să-şi condamne părinţii.

Pentru că mulţi, de o parte şi de alta, îşi spun părerea fără să-l fi ascultat pe torţionarul Alexandru Rafila, reproducem integral din episodul 6 al „Memorialului durerii” pasajele în care Lucia Hossu Longin îl intervievează pe acesta. Fără alte comentarii, lăsînd cititorii să tragă singuri concluziile.

MEMORIALUL DURERII. TORŢIONARII. ALEXANDRU RAFILA

 

PASAJUL 1:

– LUCIA HOSSU LONGIN: Am primit din partea AFDPR Arad o invitaţie în legătură cu modul în care s-a făcut aici colectivizarea. Aceasta este, deci, invitaţia lor. Deci, vă rog frumos. Întîmplător o dată cu această notă cu ce s-a întîmplat acolo am primit şi o listă cu cei care au avut anumite responsabilităţi în perioada aceea de la Securiatatea Arad şi Timişoara. Dumneavoastră eraţi şeful Securităţii. Ce ştiţi despre aceste evenimente la care noi ne referim? Haideţi să ne spuneţi punctul dumneavoastră de vedere, sincer.

– ALEXANDRU RAFILA: Nu ştiu nimic.

– LHL: Cum nu ştiţi nimic?????????????????????????????????????????????????????

Det. Aici

https://www.cotidianul.ro/dialogul-dintre-tortionarul-alexandru-rafila-si-lucia-hossu-longin/

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Trezirea din coșmarul civilizației occidentale

De Caitlin Johnstone

Nu avem nevoie de filme de groază. Ne creăm propriile noastre orori în locuri precum Gaza.

Nu avem nevoie de ficțiune distopică. Trăim în distopie chiar aici, în propria noastră societate.

Nu avem nevoie de povești fantastice despre monștri înfricoșători. Monștrii înfricoșători ne conduc guvernul.

***

Occidentalii își creează un coșmar cu ochii deschiși, se compartimentează psihologic în afara existenței sale și apoi merg să vizioneze un film despre un coșmar fictiv cu ochii deschiși pentru a se da fiori.

Vom sta pe marginea scaunelor și vom urmări povești inventate despre ucigași psihopați, în timp ce ucigașii psihopați conduc lumea.

Vom întoarce spatele actelor oribile de măcel uman și apoi vom merge să urmărim acte fictive de măcel uman, trecând peste orice disconfort pe care l-am putea experimenta amintindu-ne că ceea ce urmărim nu se întâmplă în viața reală.

Cineva în comentariile mele de pe Substack tocmai m-a întrebat dacă am luat în considerare posibilitatea ca lumea să fie mai bună fără umanitate, din cauza tuturor lucrurilor oribile care se întâmplă în timp ce marea majoritate dintre noi nu facem nimic pentru a le opri.

Cu siguranță există multe lucruri urâte legate de comportamentul uman și există forțe în noi care absolut nu merită să existe. Egocentrismul nostru. Competitivitatea noastră. Ura și prejudecățile noastre. Toleranța noastră aparent nelimitată pentru abuzuri de nepătruns, atâta timp cât acestea sunt aplicate oamenilor din alte țări ale căror fețe chinuite nu trebuie să le privim. Iluziile și tiparele de condiționare bazate pe traume pe care le-am transmis din generație în generație încă de la începuturile civilizației. Lumea ar fi mai bună fără aceste lucruri.

Nu este nevoie să așteptăm revoluția sau paradisul

Dar, de-a lungul anilor, m-am familiarizat și cu dinamica din interiorul organismului uman care ar putea transforma această lume într-un paradis, dacă am putea ieși suficient de sub condiționările noastre bazate pe iluzii pentru a le realiza. În fiecare ființă umană lasă la o parte potențialul pentru acțiune altruistă și o vastă compasiune. Cu toții avem în noi capacitatea de a ne vindeca. Cu toții avem în noi capacitatea de a ne lepăda de conștiința egotică așa cum o reptilă leapădă de solzii vechi.

Poate că e o prostie, dar îmi place să mă gândesc la acest potențial ca la un fel de armă a lui Cehov pentru specia noastră, stând acolo pe scenă și așteptând să se declanșeze pe măsură ce povestea umanității se desfășoară. Știu sigur că oamenii au potențialul de a se trezi din transa egoului în moduri profund transformatoare și aleg să cred că dramaturgul a pus acest potențial acolo dintr-un motiv.

Fiecare specie ajunge în cele din urmă la un punct în care trebuie să se adapteze la condiții schimbătoare care îi amenință existența sau dispar. Se întâmplă pur și simplu ca, în cazul umanității, condițiile schimbătoare care ne amenință existența să fie creațiile propriilor noastre minți. Ecocid. Strategii nucleare la limită. Inteligență artificială transformată în armă. Război biologic. Cu cât ego-ul nostru ne poartă mai mult pe calea competiției și a dominației, cu atât este mai probabil să ne deschidem un pericol existențial pe drum, de la care nu există cale de întoarcere.

Fie vom face adaptările necesare și vom găsi o modalitate de a debloca colectiv potențialul nostru latent pentru o funcționare altruistă pe această planetă, fie vom merge pe calea dinozaurului. Continui să vorbesc despre asta pentru că am văzut mult prea multe lucruri ciudate și miraculoase în viața mea ca să cred că o astfel de trezire este imposibilă.

Și vestea bună este că avem adevărul de partea noastră. Egoul uman este o iluzie; sinele nu există. Iluminarea este deja aici, mai aproape de noi decât propria noastră respirație, fiind doar trecută cu vederea în mijlocul zbaterilor minții amăgite. Propaganda este înșelătoare, iar adevărul este din ce în ce mai expus. Oamenii devin din ce în ce mai buni la împărtășirea de idei și informații despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră.

Trebuie doar să deschidem ochii. Trebuie doar să lăsăm adevărul să-și facă simțită prezența. Asta e tot ce trebuie să se întâmple.

Trebuie să nu ne mai fixăm pe toate aceste povești inventate din mintea și de pe ecrane și să analizăm cu atenție ce se întâmplă cu adevărat.

*

Sursa originală a acestui articol este Buletinul informativ al lui Caitlin.

Drepturi de autor © Caitlin Johnstone , Buletinul informativ al lui Caitlin , 2025

////////////////////////////////////////////

Femeile Anului

Cum am ales femeile anului 2025

 

Gala Femeilor Anului TIME 2025: Toasturile premiaților

 

 

Det. Aici

https://time.com/collection/women-of-the-year/?utm_source=roundup&utm_campaign=20230202

////////////////////////////////////////////

 

 

Transumanul geoinginerizat- Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității

 

De Elana Freeland

Publicat de Bear & Company

Distribuit de Simon & Schuster

 

 

Despre carte

 

O expunere a schimbării globale continue către biologia digitală și transumanism

• Explorează modul în care substanțele chimice și nanotehnologia sunt livrate continuu prin intermediul aerosolilor chemtrail de către avioane, drone și rachete sub pretextul „schimbărilor climatice”

• Examinează parteneriatele public-private din spatele transumanismului, inclusiv Big Pharma, agroindustria OMG, DARPA/IARPA, corporații și fundații

• Dezvăluie realitatea programului spațial secret (SSP) și a „rețelei inteligente” planetare 5G/6G, Internetul Lucrurilor (IoT) și inteligența artificială (IA)

Ce se întâmplă dacă degradarea planetei nu este doar un produs secundar al lăcomiei umane, ci intenția explicită a agențiilor guvernamentale cumpărate de corporații? Ce se întâmplă dacă intenția lor este de a crea un guvern global „post-uman” condus de IA, populat de un Homo sapiens modificat genetic și electromagnetic , încărcat cu nanotehnologie și condus de transceivere 5G/6G/7G din spațiu?

Bazându-se pe decenii de cercetare, Elana Freeland oferă o expunere cuprinzătoare a agendei transumaniste – transformarea umanității într-o clasă de sclavi prin intermediul biotehnologiei, ingineriei genetice, nanotehnologiei moleculare și inteligenței artificiale. Ea dezvăluie că controlul vremii este deja o realitate globală datorită dârelor chimice de aerosoli care mențin atmosfera ionizată necesară pentru o multitudine de operațiuni wireless militare și civile. Aerul pe care îl respirăm, solul în care ne cultivăm hrana și apa pe care o bem au fost toate modificate, îndepărtându-se de natură și orientându-se către un „metavers” sintetic. Între timp, Big Pharma injectează in vivo hardware și software de dimensiuni nanometrice care activează o interfață transumanistă creier-computer cu inteligență artificială. Autoarea examinează, de asemenea, parteneriatele public-private din spatele transumanismului și dezvăluie realitatea programului spațial secret și a „rețelei inteligente” planetare 5G/6G.

Visul vechi de eoni al puterii globale pare să ajungă la maturitate în această eră copleșitor de tehnologică, a dominației celor bogați. Și totuși, prin expunerea agendei transumaniste și studierea tehnologiei folosite pentru a subjuga rasa umană, avem oportunitatea de a găsi modalități nu doar de a rezista tentației de a deveni noi înșine mașini, ci și de a utiliza tehnologiile noastre pentru a restaura o civilizație înaltă în slujba Binelui, Frumosului și Adevărului.

https://www.simonandschuster.com/books/The-Geoengineered-Transhuman/Elana-Freeland/9781591435129/

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

„Tranziția alimentară” este un război împotriva hranei, a fermierilor și a tuturor oamenilor din întreaga lume

De Colin Todhunter

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea butonului „Traduce website” de sub numele autorului (disponibil doar în versiunea pentru desktop).

Eforturile marilor companii tehnologice de a-i tăcea pe cei care spun adevărul: Campanie globală de recomandări online pentru cercetare

Publicat pentru prima dată pe 4 martie 2024

***

Acest articol începe cu un scurt videoclip bazat pe un interviu cu cercetătoarea Sandi Adams, care descrie planurile pentru agricultură în comitatul rural Somerset din sud-vestul Angliei și în Regatul Unit în general. Este un fragment important deoarece ceea ce descrie pare să facă parte dintr-o agendă mai amplă a Națiunilor Unite, transmisă de o elită extrem de bogată, neresponsabilă și nealeasă.

Această elită crede că poate face o treabă mai bună decât natura schimbând esența alimentelor și nucleul genetic al aprovizionării cu alimente (prin biologie sintetică și inginerie genetică).

Planul implică, de asemenea, îndepărtarea fermierilor de pe pământ (ferme fără fermieri conduse de inteligență artificială) și umplerea unei mari părți rurale cu parcuri eoliene și panouri solare. Deși sistemul alimentar are probleme care trebuie abordate, această agendă greșită este o rețetă pentru insecuritatea alimentară pentru care nimeni nu a votat.

În întreaga lume, din Olanda până în India, fermierii protestează. Protestele par să aibă puține în comun. Dar au. Fermierii întâmpină din ce în ce mai multe dificultăți în a-și câștiga existența, fie, de exemplu, din cauza politicilor comerciale neoliberale care duc la importul de produse ce subminează producția internă și subminează prețurile, fie din cauza retragerii sprijinului de stat sau a implementării unor politici de emisii nete zero care stabilesc obiective nerealiste.

Firul comun este că, într-un fel sau altul, agricultura este în mod deliberat făcută imposibilă sau neviabilă din punct de vedere financiar. Scopul este de a alunga majoritatea fermierilor de pe pământ și de a impune o agendă care, prin însăși natura sa, pare să producă penurii și să submineze securitatea alimentară.

O agendă globală pentru o „agricultură mondială ” este promovată de organizații precum Fundația Gates și Forumul Economic Mondial. Aceasta implică o viziune asupra alimentației și agriculturii care vede companii precum Bayer, Corteva, Syngenta și Cargill lucrând cu Microsoft, Google și giganții tehnologici pentru a facilita fermele fără fermieri bazate pe inteligență artificială, „alimentele” modificate în laborator și comerțul cu amănuntul dominat de companii precum Amazon și Walmart. Un cartel de proprietari de date, furnizori de inputuri proprietari și platforme de comerț electronic aflate în vârful economiei.

Agenda este ideea unui complex digital-corporativ-financiar care dorește să transforme și să controleze toate aspectele vieții și ale comportamentului uman. Acest complex face parte dintr-o elită globală autoritară care are capacitatea de a-și coordona agenda la nivel global prin intermediul Națiunilor Unite, Forumului Economic Mondial, Organizației Mondiale a Comerțului, Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional și al altor organizații supranaționale, inclusiv grupuri de experți și fundații influente (Gates, Rockefeller etc.).

Agenda sa pentru alimentație și agricultură este numită eufemistic „tranziție alimentară”. Marile afaceri agroalimentare și fundațiile „filantropice” se poziționează drept salvatorii umanității datorită planurilor lor mult promovate de a „hrăni lumea” cu agricultură de „precizie” de înaltă tehnologie, agricultură „bazată pe date” și producție „verde” (cu emisii net zero) – cu „sustenabilitatea” fiind mantra.

Pântecele bogaților se umflă mai departe pe spatele foametei

Parte integrantă a acestei „tranziții alimentare” este narațiunea „urgenței climatice”, un comentariu care a fost construit și promovat cu atenție (vezi lucrările jurnalistului de investigație  Cory Morningstar ), și ideologia net-zero legată de agricultura cu carbon și de comercializarea carbonului.

„Tranziția alimentară” implică blocarea fermierilor (cel puțin a celor care vor rămâne în agricultură) într-o agricultură controlată de corporații, care extrage bogăție și deservește nevoile pieței corporațiilor globale, ale schemelor Ponzi de comercializare a carbonului și ale investitorilor și speculatorilor instituționali fără nicio legătură cu agricultura, care consideră agricultura, produsele alimentare și terenurile agricole simple active financiare. Acești fermieri vor fi reduși la agenți de extragere a profitului corporatist, care își asumă toate riscurile.

Această comercializare prădătoare a zonei rurale folosește  premise eronate și alarmism climatic  pentru a legitima implementarea tehnologiilor care, așa cum se presupune, ne vor salva pe toți de la prăbușirea climatică și de la catastrofa malthusiană.

În societate, în general, observăm și punerea sub semnul întrebării a narațiunilor oficiale, descurajate, cenzurate și marginalizate. Am văzut acest lucru în politicile și „știința” care au fost folosite pentru a legitima acțiunile statului legate de COVID. O elită bogată finanțează din ce în ce mai mult știința, stabilește ce ar trebui studiat, cum ar trebui studiat și cum sunt diseminate descoperirile și cum va fi utilizată tehnologia produsă.

Această elită are puterea de a bloca dezbaterile autentice și de a denigra și cenzura pe cei care pun la îndoială narațiunea dominantă. Gândirea predominantă este că problemele cu care se confruntă omenirea trebuie rezolvate prin inovație tehnică determinată de plutocrați și putere centralizată.

Această mentalitate arogantă (sau aroganță flagrantă) duce la și este simptomatică a unui autoritarism care urmărește să impună o serie de tehnologii umanității fără nicio supraveghere democratică. Aceasta include vaccinuri autotransmitente, ingineria genetică a plantelor și oamenilor, alimente sintetice, geoingineria și transumanismul.

Ceea ce vedem este o paradigmă eco-modernistă greșită, care concentrează puterea și privilegiază expertiza tehno-științifică (o formă de excepționalism tehnocratic). În același timp, relațiile istorice de putere (adesea înrădăcinate în agricultură și colonialism) și moștenirile acestora în cadrul și între societățile din întreaga lume sunt convenabil ignorate și depolitizate. Tehnologia nu este panacea pentru impactul distructiv al sărăciei, inegalității, deposedării, imperialismului sau exploatării de clasă.

În ceea ce privește tehnologiile și politicile implementate în sectorul agricol, aceste fenomene vor fi consolidate și înrădăcinate și mai mult – inclusiv bolile și sănătatea precară, care au crescut considerabil ca urmare a alimentelor moderne pe care le consumăm și a agrochimicalelor și practicilor deja utilizate de corporațiile care promovează „tranziția alimentară”. Cu toate acestea, acest lucru deschide apoi alte oportunități de soluții tehnologice profitabile în sectorul științelor vieții pentru investitori precum BlackRock, care investesc atât în ​​agricultură, cât și în produse farmaceutice.

Însă într-o economie privatizată neoliberală care a facilitat adesea ascensiunea membrilor elitei bogate care controlează, este rezonabil să presupunem că membrii acesteia au anumite presupuneri despre cum funcționează lumea și ar trebui să continue să funcționeze: o lume bazată pe dereglementare cu supraveghere limitată și hegemonia capitalului privat și o lume condusă de indivizi privați precum Bill Gates, care cred că știu cel mai bine.

Fie că este vorba, de exemplu, de brevetarea formelor de viață, comercializarea emisiilor de carbon, consolidarea dependenței de piață (corporative) sau investiții în terenuri, politicile lor eco-moderne servesc drept acoperire pentru generarea și acumularea de bogăție suplimentară și pentru cimentarea controlului lor.

Așadar, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că oameni puternici care disprețuiesc principiile democratice (și, implicit, oamenii obișnuiți) cred că au un drept divin de a submina securitatea alimentară, de a închide dezbaterile, de a se îmbogăți și mai mult prin intermediul tehnologiilor și politicilor lor și de a juca riscuri cu viitorul umanității.

Pentru o perspectivă mai profundă asupra problemelor discutate mai sus, puteți accesa cele două cărți electronice gratuite ale autorului despre sistemul alimentar  aici  și  aici .

*

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butonul de distribuire de mai sus. Urmăriți-ne pe Instagram și Twitter și abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articole de cercetare globală.

Renumitul autor Colin Todhunter este specializat în dezvoltare, alimentație și agricultură. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare privind Globalizarea (CRG). 

Sursa imaginii recomandate

Citește cartea electronică a lui Colin Todhunter intitulată

Hrană, deposedare și dependență. Rezistența la Noua Ordine Mondială

În prezent, asistăm la o accelerare a consolidării corporative a întregului lanț agroalimentar global. Conglomeratele de înaltă tehnologie/big data, inclusiv Amazon, Microsoft, Facebook și Google,  s-au alăturat giganților tradiționali din agroindustrie , precum Corteva, Bayer, Cargill și Syngenta, în încercarea de a-și impune modelul de alimentație și agricultură la nivel mondial.

Fundația Bill și Melinda Gates este, de asemenea, implicată (documentată în „ Gates to a Global Empire ” de Navdanya International), fie prin  cumpărarea de suprafețe uriașe de terenuri agricole , fie prin promovarea unei mult-aclamate  (dar eșuate) „revoluții verzi” pentru Africa , prin promovarea  alimentelor biosintetice  și  a tehnologiilor de inginerie genetică  sau, mai general,  prin facilitarea obiectivelor mega-corporațiilor agroalimentare .

Apasă aici pentru a citi .

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Colin Todhunter , Global Research, 2025

https://www.globalresearch.ca/food-transition-war-food-farmers-public/5851230?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Unii regizeaza furtul istoriei si altii ”deconteaza”) România a încasat despăgubiri de 5,7 milioane de euro după furtul tezaurului dacic din Olanda

 

Ministerul Culturii a anunţat, sâmbătă, că România a încasat 5,7 milioane de euro din partea autorităţilor olandeze, reprezentând despăgubirea de asigurare pentru coiful de la Coţofeneşti şi cele trei brăţări furate din Muzeul Drents, scrie Agerpres.

Det. Aici

https://observatornews.ro/eveniment/romania-a-incasat-despagubiri-de-75-milioane-de-euro-dupa-furtul-tezaurului-dacic-din-olanda-631924.html?utm_medium=cross_exit&utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=article

////////////////////////////////////////////

(”Desteptul” lumii care-si dorea   capul și penisul să-i fie înghețate,pentru a putea fi oamenii îmbunătățiți genetic…corupea totul pentru însămânțarea rasei umane cu ADN-ul său.Dar Depozitul pentru Alegerea Germinală , care urma să fie umplut cu sperma laureaților Premiului Nobel care doreau să consolideze fondul genetic uman…și-a întrerupt activitatea în 1999…) Jeffrey Epstein, înconjurat de personalități științifice, spera să insufle ADN-ul său rasei umane

 

Sursa aici

 https://archive.is/Zub3G

De-a lungul anilor, Jeffrey E. Epstein s-a înconjurat de mulți oameni de știință proeminenți, inclusiv câțiva afiliați la Harvard.

De James B. Stewart, Matei Goldstein şi Jessica Silver-Greenberg

Jeffrey E. Epstein, bogatul finanțator și acuzat de trafic sexual, a avut un vis neobișnuit: spera să semene rasa umană cu ADN-ul său prin inseminarea femeilor de la vasta sa fermă din New Mexico.

De-a lungul anilor, domnul Epstein s-a confesat oamenilor de știință și altor persoane despre planul său, potrivit a patru persoane familiare cu gândirea sa, deși nu există nicio dovadă că acesta s-a concretizat vreodată.

Viziunea domnului Epstein a reflectat fascinația sa îndelungată pentru ceea ce a devenit cunoscut sub numele de transumanism: știința îmbunătățirii populației umane prin tehnologii precum ingineria genetică și inteligența artificială. Criticii au comparat transumanismul cu o versiune modernă a eugeniei, domeniul discreditat al îmbunătățirii rasei umane prin reproducere controlată.

 

Dl. Epstein, care a fost acuzat în iulie de trafic sexual cu fete de doar 14 ani, era un iluzionist în serie : mințea despre identitatea clienților săi , averea sa, priceperea sa financiară, realizările sale personale.

Dar a reușit să folosească relațiile și carisma pentru a cultiva relații valoroase cu liderii de afaceri și politici.

Interviurile cu peste o duzină de cunoștințe ale sale, precum și documente publice, arată că a folosit aceleași tactici pentru a-și insinua drumul într-o comunitate științifică de elită, permițându-i astfel să-și urmeze interesele în eugenie și alte domenii marginale, cum ar fi criogenia.

Avocații domnului Epstein, care a pledat nevinovat la acuzațiile de trafic sexual, nu au răspuns solicitărilor de comentarii.

Chiar și după condamnarea sa din 2008 pentru acuzația de solicitare a prostituției de la o minoră, dl. Epstein a atras o serie strălucitoare de oameni de știință proeminenți. Printre aceștia s-au numărat fizicianul Murray Gell-Mann, laureat al Premiului Nobel, care a descoperit quark-ul; fizicianul teoretician și autorul de bestselleruri Stephen Hawking; paleontologul și biologul evoluționist Stephen J. Gould; Oliver Sacks, neurolog și autor de bestselleruri; George M. Church, inginer molecular care a lucrat la identificarea genelor ce ar putea fi modificate pentru a crea oameni superiori; și fizicianul teoretician de la MIT, Frank Wilczek, laureat al Premiului Nobel.

Momeala pentru unii dintre oamenii de știință erau banii domnului Epstein. El le oferea finanțare pentru proiectele lor preferate. Unii dintre oamenii de știință au spus că perspectiva finanțării i-a orbit față de gravitatea încălcărilor sale sexuale și chiar i-a determinat să dea crezare unora dintre reflecțiile științifice neterminate ale domnului Epstein.

Ferma domnului Epstein din New Mexico, pe care a mărturisit-o oamenilor de știință și altora pe care spera să o folosească drept loc pentru însămânțarea rasei umane cu ADN-ul său…

 

 

Ferma domnului Epstein din New Mexico, pe care a mărturisit-o oamenilor de știință și altora pe care spera să o folosească drept loc pentru însămânțarea rasei umane cu ADN-ul său.

Oamenii de știință se adunau la cine festive la conacul domnului Epstein din Manhattan, unde Dom Pérignon și vinuri scumpe curgeau din belșug, chiar dacă domnul Epstein nu bea. El găzduia prânzuri tip bufet la Programul pentru Dinamică Evoluționară al Universității Harvard, pe care îl ajutase să-l înființeze cu o donație de 6,5 milioane de dolari.

Alții au zburat la conferințe sponsorizate de domnul Epstein în Insulele Virgine Americane și au fost sărbătoriți pe insula sa privată de acolo. Odată, oamenii de știință – inclusiv domnul Hawking – s-au înghesuit la bordul unui submarin închiriat de domnul Epstein.

Psihologul cognitiv de la Harvard, Steven Pinker, a declarat că a fost invitat de colegii săi – inclusiv de Martin Nowak, profesor de matematică și biologie la Harvard, și de fizicianul teoretician Lawrence Krauss – la „saloane și cafenele” unde domnul Epstein își ținea curtea.

În timp ce unii dintre colegii domnului Pinker l-au aclamat pe domnul Epstein ca fiind genial, domnul Pinker l-a descris ca fiind un „impostor intelectual”.

„Schimba brusc subiectul, în stilul tulburării de deficit de atenție, respingea o observație cu o glumă adolescentină”, a spus domnul Pinker.

Un alt om de știință cultivat de dl. Epstein, Jaron Lanier, un autor prolific și unul dintre părinții fondatori ai realității virtuale, a declarat că ideile dlui Epstein nu constituie știință, în sensul că nu se pretează la o demonstrație riguroasă. Dl. Lanier a spus că dl. Epstein a emis odată ipoteza că atomii se comportă ca investitorii pe o piață.

Dl. Lanier a declarat că a refuzat orice finanțare din partea dlui Epstein și că s-a întâlnit cu acesta o singură dată după pledoaria de vinovăție a dlui Epstein din 2008.

Domnul Epstein era dispus să finanțeze cercetări pe care alții le considerau bizare. El i-a spus unui om de știință că finanțează eforturile de identificare a unei particule misterioase care ar putea declanșa sentimentul că cineva te privește.

George M. Church de la Harvard a fost una dintre personalitățile științifice care s-au întâlnit cu dl Epstein.CreditGretchen Ertl pentru The New York Times

La o sesiune de la Harvard, dl. Epstein a criticat eforturile de a reduce foametea și de a oferi asistență medicală săracilor, deoarece acest lucru crește riscul suprapopulării, a declarat dl. Pinker, care era prezent. Dl. Pinker a spus că a respins argumentul, invocând cercetări care arată că ratele ridicate ale mortalității infantile pur și simplu îi fac pe oameni să aibă mai mulți copii. Dl. Epstein părea enervat, iar un coleg de la Harvard i-a spus ulterior dlui. Pinker că fusese „expulsat de pe insulă” și că nu mai era binevenit la întâlnirile dlui. Epstein.

 

Apoi a fost interesul domnului Epstein pentru eugenie.

În repetate rânduri, începând cu anii 2000, domnul Epstein le-a spus oamenilor de știință și oamenilor de afaceri despre ambițiile sale de a-și folosi ferma din New Mexico ca bază unde femeile ar fi inseminate cu sperma sa și ar da naștere copiilor săi, potrivit a doi oameni de știință premiați și un consilier al unor companii mari și persoane bogate, tuturor cărora domnul Epstein le-a povestit despre acest lucru.

Nu era un secret. Consilierul, de exemplu, a spus că a fost informat despre planuri nu doar de către domnul Epstein, la o reuniune la reședința sa din Manhattan, ci și de cel puțin un membru proeminent al comunității de afaceri. Unul dintre oameni de știință a spus că domnul Epstein și-a divulgat ideea în 2001, la o cină la aceeași reședință; celălalt și-a amintit că domnul Epstein a discutat-o ​​cu el la o conferință din 2006 pe care a găzduit-o în St. Thomas, în Insulele Virgine.

Ideea li s-a părut tuturor celor trei exagerată și tulburătoare. Nu există nicio indicație că ar fi fost împotriva legii.

Odată, la o cină la conacul domnului Epstein din Upper East Side, Manhattan, domnul Lanier a spus că a vorbit cu un om de știință care i-a spus că …

obiectivul domnului Epstein era să lase însărcinate 20 de femei simultan la ferma sa Zorro, de 3.000 de metri pătrați, dintr-un orășel din afara orașului Santa Fe…

 

 

 

 Domnul Lanier a spus că omul de știință s-a identificat ca lucrând la NASA, dar nu-și amintește numele ei.

Potrivit domnului Lanier, omul de știință de la NASA a declarat că domnul Epstein și-a bazat ideea unei ferme de pui pe relatările despre …

 

Depozitul pentru Alegerea Germinală , care urma să fie umplut cu sperma laureaților Premiului Nobel care doreau să consolideze fondul genetic uman….

 

 (Doar un singur laureat al Premiului Nobel a recunoscut că a contribuit cu spermă la acesta. Depozitul și-a întrerupt activitatea în 1999.)

 

Dl. Lanier, creatorul și autorul de programe de realitate virtuală, a declarat că are impresia că dl. Epstein folosește petrecerile festive – unde unii invitați erau femei atrăgătoare cu acreditări academice impresionante – pentru a selecta candidați care să aibă copiii dlui Epstein.

Dl. Epstein nu și-a ascuns interesul pentru modificarea genelor — și pentru perpetuarea propriului ADN.

Un adept al transumanismului a spus că el și domnul Epstein au discutat despre interesul finanțatorului pentru criogenie, o știință nedovedită în care corpurile oamenilor sunt înghețate pentru a fi readuse la viață în viitor.

 

Domnul Epstein i-a spus acestei persoane că își dorește ca capul și penisul să-i fie înghețate.

 

Southern Trust Company, afacerea domnului Epstein încorporată în Insulele Virgine, a dezvăluit într-un document local că se ocupa de analiza ADN-ului. Apelurile către Southern Trust, care a sponsorizat un târg de științe și matematică pentru școlarii din Insulele Virgine în 2014, nu au primit răspuns.

În 2011, o organizație caritabilă înființată de dl. Epstein a donat 20.000 de dolari Asociației Transumaniste Mondiale, care operează acum sub numele Humanity Plus . Site-ul web al grupului precizează că scopul său este „de a influența profund o nouă generație de gânditori care îndrăznesc să-și imagineze următorii pași ai umanității”.

Fundația domnului Epstein, care acum nu mai există, a donat și 100.000 de dolari pentru a plăti salariul lui Ben Goertzel, vicepreședinte al Humanity Plus, conform CV-ului domnului Goertzel .

„Nu am nicio dorință să vorbesc despre Epstein acum”, a spus dl. Goertzel într-un e-mail către The New York Times. „Lucrurile pe care le citesc despre el în ziare sunt destul de tulburătoare și depășesc cu mult ceea ce credeam că sunt greșelile și nebuniile lui. Da.”

Alan M. Dershowitz, profesor emerit de drept la Harvard, și-a amintit că, în cadrul unui prânz găzduit de domnul Epstein la Cambridge, Massachusetts, acesta a îndreptat conversația către întrebarea …

cum ar putea fi oamenii îmbunătățiți genetic…

 

 

Domnul Dershowitz a spus că este consternat, având în vedere utilizarea eugeniei de către naziști pentru a-și justifica efortul genocid de a purifica rasa ariană.

Totuși, prânzurile au persistat.

„Toată lumea a speculat dacă acești oameni de știință erau mai interesați de opiniile sale sau mai interesați de banii săi”, a spus dl Dershowitz, care a fost unul dintre avocații apărării dlui Epstein în cazul din 2008.

Printre personalitățile prezente la conferința domnului Epstein de la St. Thomas din 2006 s-au numărat domnul Hawking și fizicianul teoretician de la Caltech, Kip S. Thorne. Un participant la acea conferință, care a fost aparent pe tema gravitației, și-a amintit că domnul Epstein a vrut să vorbească despre perfecționarea genomului uman. Domnul Epstein a spus că a fost fascinat de modul în care anumite trăsături sunt transmise și de cum acest lucru ar putea duce la oameni superiori.

Se pare că dl. Epstein a intrat în comunitatea științifică prin intermediul lui John Brockman, un agent literar ai cărui autori de cărți științifice de succes se numără Richard Dawkins, Daniel Goleman și Jared Diamond. Dl. Brockman nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

Timp de două decenii, dl. Brockman a prezidat o serie de saloane care i-au pus în legătură pe autorii săi de știință cu potențiali binefăcători. (Așa-numitele „cineuri ale miliardarilor” au devenit aparent un model pentru reuniunile de la casa dlui Epstein de pe strada East 71st, la care au participat și unii dintre aceiași oaspeți.)

În 2004, dl. Brockman a găzduit o cină la restaurantul Indian Summer din Monterey, California, unde dl. Epstein a fost prezentat oamenilor de știință, inclusiv lui Seth Lloyd, fizicianul de la MIT. Dl. Lloyd a spus că l-a considerat pe dl. Epstein „fermecător” și cu „idei interesante”, deși acestea „s-au dovedit a fi destul de vagi”.

De asemenea, la cina de vară indiană, potrivit unei relatări de pe site-ul Fundației Mr. Brockman’s Edge, au fost prezenți fondatorii Google, Sergey Brin și Larry Page, precum și Jeff Bezos, care a fost însoțit de mama sa.

„Toate femeile frumoase stăteau la masa fizicienilor”, a declarat Daniel Dubno, care era producător CBS la acea vreme și a participat la cină. Domnul Dubno a declarat pentru The Times că nu-și amintește de cină sau că a rostit aceste cuvinte.

Dl. Brockman a fost agentul dlui Gell-Mann, iar dl. Gell-Mann, în secțiunea de mulțumiri a cărții sale din 1995, „Quark și jaguar”, i-a mulțumit dlui Epstein pentru sprijinul său financiar.

Oricât de impresionantă ar fi fost lista sa de contacte științifice, dl. Epstein nu a putut rezista tentației de a o exagera. El a susținut pe unul dintre site-urile sale web că a avut „privilegiul de a sponsoriza mulți oameni de știință proeminenți”, inclusiv dl. Pinker, dl. Thorne și matematicianul și geneticianul MIT, Eric S. Lander.

Dl. Pinker a declarat că nu a primit niciodată sprijin financiar sau de altă natură din partea dlui Epstein. „Inutil să spun că consider comportamentul lui Epstein reprobabil”, a spus el.

Dl. Thorne, care a câștigat recent Premiul Nobel, a declarat că a participat la conferința dlui Epstein din 2006, considerând că aceasta a fost co-sponsorizată de un centru de cercetare reputat. În rest, „nu am avut niciun contact, nicio relație, afiliere sau finanțare din partea lui Epstein”, a spus el. „Condamn fără echivoc acțiunile sale abominabile care implică minori.”

Lee McGuire, purtător de cuvânt al domnului Lander, a declarat că acesta nu a avut nicio relație cu domnul Epstein. „Se pare că domnul Epstein a inventat o mulțime de lucruri”, a spus domnul McGuire, „iar aceasta pare să fie printre ele”.

https://archive.is/Zub3G#selection-835.199-943.321

////////////////////////////////////////////

 

 

Gemenii malefici ai tehnocrației și transumanismului

 

Publicat de: Patrick Wood

Tehnocrația și transumanismul au devenit aliați în încercarea de a cuceri umanitatea, natura și sistemul mondial. La baza acestui fapt se află filosofia malefică a scientismului, care este venerarea științei. Această gândire mecanicistă tratează oamenii la același nivel cu animalele, insectele sau chiar copacii din pădure.

 

Descriere

 

Aceasta este o introducere pentru toți în tehnocrație și transumanism, care se bazează pe cărțile mele anterioare despre tehnocrație. Ambele sunt esențiale pentru Marea Resetare a Forumului Economic Mondial, în parteneriat cu Națiunile Unite, pentru a înlocui capitalismul cu un sistem economic alternativ numit Dezvoltare Durabilă, alias Tehnocrație. În plus, oamenii înșiși sunt vizați de transumaniști pentru a schimba condiția umană în Oameni 2.0 prin inginerie genetică. Astfel, tehnocrația transformă structura și sistemul economic al lumii, în timp ce transumanismul transformă oamenii care trăiesc acolo.

Tehnocrația vrea să conducă Pământul într-un panopticon al dictaturii științifice. Transumaniștii vor să trăiască veșnic și să devină omniscienți. Ambele sunt sisteme mecaniste care văd natura ca pe ceva ce trebuie studiat, manipulat și cucerit. Ambele se văd ca noii designeri inteligenți ai lumii, inclusiv ai oamenilor. Ambele caută să creeze un viitor pentru planeta Pământ pe care nimeni nu l-a cerut, votat sau dorit.

Oricare ar fi soluțiile care ar putea apărea și care ne-ar permite să respingem tehnocrația și transumanismul nu pot funcționa decât dacă avem o înțelegere clară a ambelor.

Speranța mea este că această carte nu te va deprima, ci mai degrabă te va încuraja să-ți ocupi locul cuvenit în lume, făcând tot posibilul să pui capăt „gemenilor malefici ai tehnocrației și transumanismului”.

https://www.technocracy.news/product/the-evil-twins-of-technocracy-and-transhumanism/

/////////////////////////////////////////////

 

Dr.Martin: Pandemia covid a fost un plan elaborat de 56 ani, cu scopul depopulării planetei!

Un moment care face dovada închiderii complete a unui cerc criminal: doctorul David Martin a informat 16 membri ai Parlamentului Regatului Unit că „pandemia Covid” era un plan elaborat și îmbunătățit continuu de 56 de ani, început în Regatul Unit, când Welcome Trust a decis să folosească virusul corona ca „forma preferată de manipulare umană”.

În ultimii ani, planul a fost implementat de Gates, Fundația Rockefeller, OMS și colaboratorii pentru a impune la nivel global un vaccin până în 2020 având ca unic scop depopularea. Astfel, alegaţiile reprezentanţilor big pharma referitoare la „vaccinurile” anti-covid „create în câteva luni, DUPĂ declanșarea plandemoniei”, sunt eminamente mincinoase, dovadă stau documentele prezentate de dr.Martin cu prilejul acestei conferinţe.

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/12/07/dr-martin-pandemia-covid-a-fost-un-plan-elaborat-de-56-ani-cu-scopul-depopularii-planetei/

////////////////////////////////////////////

(Mita GUVERNAMENTALA pentru …liniște fiscală)…A dat 8 ani șpagă la ANAF-vicepremierul Dragoș Anastasiu, dezvăluiri în premieră din dosarul de corupție în care a fost amenințat cu pușcăria

Informații noi din dosarul funcționarei ANAF pe care Dragoș Anastasiu a recunoscut că a mituit-o ca urmare a unui șantaj

Daniel Coltuc

A dat 8 ani spaga la ANAF Vicepremierul Dragos Anastasiu dezvaluiri in premiera din dosarul de coruptie in care a fost amenintat cu puscaria

Vicepremierul Dragoș Anastasiu a acceptat să tacă și să plătească mită unei șefe de la ANAF, care l-a șantajat că îi închide firma și îl bagă la închisoare

Vicepremierul Dragoș Anastasiu a acceptat timp de opt ani să-i ofere mită unei șefe de la ANAF. Astăzi, el a ajuns în guvern și are misiunea de a reforma economia României.

Vicepremierul României, plătitor de mită timp de 8 ani

Dragoș Anastasiu, unul dintre afaceriștii de top ai României care au fost cooptați în cabinetul Bolojan mai ales pentru că reprezintă o altfel de mentalitate, a recunoscut că a dat mită unei șefe de la ANAF pentru a-și scăpa de probleme firmele dar și pe el însuși. Șpaga nu a fost oferită accidental ci în formă continuată, sub forma unor contracte fictive cu o firmă controlată de familia funcționarei precum și a unor pachete turistice.

Dragoș Anastasiu a fost martorul cheie în procesul în care Angela Georgeta Burlacu, fost consilier juridic superior în cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF – Ministerul Finanțelor Publice, a fost condamnată la 8 ani de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență, într-un dosar instrumentat de DNA.

În anul 2009, Angela Burlacu a condus un control al ANAF la grupul de firme controlat de Dragoș Anastasiu, la finalul căreia le-a comunicat directoarei economice și celei de resurse umane că a identificat o serie de probleme în legătură cu documentele privind salarizarea personalului.

 

”Taxă de protecție” lunară: 2.000 de euro pentru liniște fiscală

În instanță, martorii citați au povestit că ”acestea erau foarte tulburate întrucât una dintre cele două membre ale echipei de control, Burlacu Angela, le reproșa că distrug firma și pe acționari, faptele fiind de natură penală”.

Pentru a fi mai convingătoare, șefa de la ANAF i-a transmis directoarei de resurse umane că situația este atât de gravă încât patronul firmei, Dragoș Anastasiu, riscă închisoarea. Acela a fost și momentul în care Burlacu a cerut o întâlnire directă cu actualul vicepremier.

 

Inspectoare ANAF către directoarele lui Dragoș Anastasiu: ”Patronul vostru o să meargă la pușcărie”

”Martora Stan Roxana Mihaela a arătat în faţa instanţei (f. 215 vol. I) că inculpata Burlacu le-a spus că îşi bat joc de ea, sunt inconştienţi şi că nu îşi dau seama cât de gravă este situaţia, spunându-le inclusiv că îl bagă pe patron la puşcărie.

Inculpata i-a spus că este vorba de de un caz penal şi că ar exista o soluţie, însă nu i-a spus-o acesteia direct. La câteva luni după terminarea controlului martora a aflat de existenţa unui contract între societatea lor şi o firmă indicată de inculpată”, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

 

 

Vacanțe, cazare și bani negri: mita ascunsă sub pachete turistice de la firma lui Dragoș Anastasiu

Dragoș Anastasiu a confirmat, în fața judecătorilor, că șefa de la ANAF i-a transmis că situația este gravă și i-a propus ca o firmă agreată de unul dintre superiorii ei să-i rezolve situația, în schimbul unui comision lunar de 2.000 de euro. Anastasiu le-a spus judecătorilor că a perceput această abordare ca pe o formă de șantaj sau ca pe o taxă de protecție.

”În acelaşi sens martorul Anastasiu Dragoş Michael a arătat în faţa instanţei (f. 182 vol. I) că a aflat de la colaboratorii săi că în cadrul controlului au fost evidenţiate o serie de nereguli cu privire la evidenţele statelor de plată. (…)

 

Dragoș Anastasiu în instanță: ”Am simțit că e un șantaj”. De ce a acceptat?

În cadrul discuţiei avută cu inculpata, aceasta i-a comunicat că evidenţele privind statele de plată sunt dereglate, parţial există, parţial nu există ori sunt eronate şi pentru a evita consecinţele posibile i-a propus încheierea unui contract cu o societate pe care o va nominaliza, obiectul acestui contract fiind acela de a regla disfuncţionalităţile constatate, cum ar fi refacerea statelor de plată care la momentul respectiv nu se găseau.

Mesajul din partea inculpatei a fost că în acest fel se va încheia repede controlul şi se va proceda la rambursarea TVA. Suma în discuţie era de aproximativ 2000 Euro/lună. A arătat martorul că a perceput această propunere ca pe un fel de şantaj, dar şi ca fiind o formă de protecţie în relaţia cu ANAF, spunându-i-se că totul va fi bine”, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

 

Firma fiului funcționarei ANAF – paravanul mitei de la Anastasiu

În realitate, firma care urma să rezolve problemele grupului Eurolines aparținea fiului funcționarei ANAF, Dragoș Cristian Burlacu. Acesta a fost, de asemenea, trimis în judecată alături de mama sa, însă a scăpat de condamnare în ultimul moment, pe motiv că faptele s-au prescris.

Dragoș Anastasiu spune că a acceptat ”șantajul” pentru că perspectiva declanșării unei anchete penale și a prelungirii controalelor îl ”duceau cu gândul la insolvență, concedieri în lanț și afectarea a peste 20.000 de clienți care plătiseră deja pachetele de călătorie”.

Anastasiu i-a plătit Georgetei Burlacu 2.000 de euro pe lună, între anii 2009 și 2014, printr-un contract fictiv de marketing încheiat cu firma Marian Feli SRL, controlată de inculpată. Societatea nu a prestat niciun fel de serviciu financiar real în sprijinul companiilor lui Dragoș Anastasiu, fiind practic un paravan pentru mita încasată de la actualul vicepremier.

 

Mita a fost continuată între 2009 și 2017. Opt ani de tăcere

Ulterior, șpaga s-a materializat în servicii turistice (vacanțe, cazare, transport, asigurări) oferite inculpatei sau fiului ei și care au fost plătite indirect prin compensări de creanțe.

În total, perioada în care vicepremierul României a acceptat ”protecția” șefei ANAF s-a întins între 2009 și 2017. În total, valoarea mitei primite indirect de Angela Burlacu este de aproximativ 784.000 de lei, sumă care i-a fost confiscată de către instanță.

Vicepremierul a recunoscut mita, dar a rămas martor: ce spune acum despre dosar

Dragoș Anastasiu a precizat, prin intermediul purtătorului de cuvânt al guvernului, că singura calitate pe care a deținut-o în dosarul DNA a fost aceea de martor.

”Vicepremierul Dragoș Anastasiu nu a avut calitate de denunțător, învinuit, inculpat, condamnat în dosarul DNA soluționat prin Hotărârea 1258/2023. Singura sa calitate a fost aceea de martor. A fost audiat în această calitate de procurori și judecători care nu au considerat că sunt întrunite condițiile pentru schimbarea acestei unice calități. Dosarul penal s-a încheiat prin hotărâre defintivă”, a transmis purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogiou

https://www.fanatik.ro/a-dat-8-ani-spaga-la-anaf-vicepremierul-dragos-anastasiu-dezvaluiri-in-premiera-din-dosarul-de-coruptie-in-care-a-riscat-puscaria-21235147

//////////////////////////////////////////////

Fără intimitate, fără proprietate: lumea în 2030, conform WEF

Mises Wire

•  

Antony P. Mueller

Forumul Economic Mondial (FEM) a fost fondat acum cincizeci de ani. De-a lungul deceniilor, a câștigat din ce în ce mai multă importanță și a devenit una dintre principalele platforme ale gândirii și planificării futuriste. Ca loc de întâlnire al elitei globale, FEM reunește liderii din domeniul afacerilor și politicii, împreună cu câțiva intelectuali selectați. Principalul obiectiv al forumului este controlul global. Piețele libere și alegerea individuală nu reprezintă valorile principale, ci intervenționismul statal și colectivismul. Libertatea individuală și proprietatea privată vor dispărea de pe această planetă până în 2030, conform proiecțiilor și scenariilor Forumului Economic Mondial.

 

Opt predicții

Libertatea individuală este din nou în pericol. Ceea ce ne-ar putea aștepta a fost proiectat în noiembrie 2016, când WEF a publicat „ 8 predicții pentru lumea din 2030 ”. Conform scenariului WEF, lumea va deveni un loc cu totul diferit de acum, deoarece modul în care oamenii muncesc și trăiesc va suferi o schimbare profundă. Scenariul pentru lumea din 2030 este mai mult decât o simplă previziune. Este un plan a cărui implementare s-a accelerat drastic de atunci, odată cu anunțarea unei pandemii și a carantinei care a urmat.

Conform proiecțiilor „Consiliilor Viitorului Global” ale FEM, proprietatea privată și intimitatea vor fi abolite în următorul deceniu. Exproprierea care urmează ar merge mai departe decât chiar și cererea comunistă de a aboli proprietatea bunurilor de producție, dar ar lăsa loc pentru posesiuni private. Proiecțiile FEM spun că nici bunurile de consum nu vor mai fi proprietate privată.

Dacă proiecția WEF s-ar adeveri, oamenii ar trebui să închirieze și să împrumute bunurile necesare de la stat, care ar fi unicul proprietar al tuturor bunurilor. Furnizarea de bunuri ar fi raționalizată în conformitate cu un sistem de puncte de credit social. Cumpărăturile în sensul tradițional ar dispărea odată cu achizițiile private de bunuri. Fiecare mișcare personală ar fi urmărită electronic, iar toată producția ar fi supusă cerințelor de energie curată și unui mediu durabil.

Pentru a atinge o „agricultură durabilă”, aprovizionarea cu alimente va fi în principal vegetariană. În noua economie totalitară de servicii, guvernul va asigura cazare, hrană și transport de bază, în timp ce restul va trebui să fie împrumutat de stat. Utilizarea resurselor naturale va fi redusă la minimum. În cooperare cu câteva țări cheie, o agenție globală ar stabili prețul emisiilor de CO2 la un nivel extrem de ridicat pentru a descuraja utilizarea acestora.

 

Într-un videoclip promoțional , Forumul Economic Mondial rezumă cele opt predicții în următoarele declarații:

 

Oamenii nu vor deține nimic. Bunurile sunt fie gratuite, fie trebuie împrumutate de la stat.

 

Statele Unite nu vor mai fi superputerea principală, ci o mână de țări vor domina.

 

Organele nu vor fi transplantate, ci imprimate.

 

Consumul de carne va fi redus la minimum.

 

Va avea loc o strămutare masivă de oameni, împreună cu miliarde de refugiați.

 

Pentru a limita emisiile de dioxid de carbon, se va stabili un preț global la un nivel exorbitant.

 

Oamenii se pot pregăti să meargă pe Marte și să înceapă o călătorie în căutarea vieții extraterestre.

 

Valorile occidentale vor fi testate până la punctul de rupere.

 

Dincolo de intimitate și proprietate

Într-o publicație pentru Forumul Economic Mondial, ecoactivista daneză Ida Auken , care a fost ministrul mediului în țara sa între 2011 și 2014 și este încă membră a Parlamentului danez (Folketing), a elaborat scenariul unei lumi fără intimitate sau proprietate. În „ Bun venit în 2030 ”, ea își imaginează o lume în care „nu dețin nimic, nu am intimitate și viața nu a fost niciodată mai bună”. Până în 2030, conform scenariului ei, cumpărăturile și deținerea de bunuri vor deveni demodate, deoarece tot ceea ce a fost odată un produs este acum un serviciu.

În această nouă lume idilică a ei, oamenii au acces liber la transport, cazare, mâncare „și toate lucrurile de care avem nevoie în viața de zi cu zi”. Întrucât aceste lucruri vor deveni gratuite, „a ajuns să nu mai aibă sens să deținem prea multe”. Nu va exista proprietate privată asupra caselor și nici nimeni nu va plăti chirie, „pentru că altcineva ne folosește spațiul liber atunci când nu avem nevoie de el”. Sufrageria cuiva, de exemplu, va fi folosită pentru întâlniri de afaceri atunci când cineva este absent. Preocupări precum „bolile legate de stilul de viață, schimbările climatice, criza refugiaților, degradarea mediului, orașele complet aglomerate, poluarea apei, poluarea aerului, tulburările sociale și șomajul” sunt lucruri de domeniul trecutului. Autoarea prezice că oamenii vor fi fericiți să se bucure de o viață atât de bună, mult mai bună „decât calea pe care ne aflam, unde a devenit atât de clar că nu putem continua cu același model de creștere”.

Paradisul Ecologic

În contribuția sa din 2019 la Reuniunea Anuală a Consiliilor Viitorului Global ale Forumului Economic Mondial, Ida Auken prezice cum ar putea arăta lumea în viitor „ dacă vom câștiga războiul împotriva schimbărilor climatice ”. Până în 2030, când emisiile de CO2 vor fi reduse considerabil, oamenii vor trăi într-o lume în care carnea din farfurie „va fi o priveliște rară”, în timp ce apa și aerul vor fi mult mai curate decât în ​​prezent. Din cauza trecerii de la cumpărarea de bunuri la utilizarea serviciilor, nevoia de a avea bani va dispărea, deoarece oamenii vor cheltui din ce în ce mai puțin pe bunuri. Timpul de lucru se va reduce, iar timpul liber va crește.

Pentru viitor, Auken își imaginează un oraș în care mașinile electrice vor înlocui vehiculele convenționale cu combustie. Majoritatea drumurilor și a locurilor de parcare vor deveni parcuri verzi și zone de mers pe jos pentru pietoni. Până în 2030, agricultura va oferi în principal alternative pe bază de plante la aprovizionarea cu alimente, în loc de carne și produse lactate. Utilizarea terenurilor pentru producerea de hrană pentru animale va scădea considerabil, iar natura se va răspândi din nou pe tot globul.

Fabricarea consimțământului social

Cum pot fi oamenii convinși să accepte un astfel de sistem? Momeala pentru a atrage masele este asigurarea unei asistențe medicale complete și a unui venit de bază garantat. Promotorii Marii Resetări promit o lume fără boli. Datorită organelor produse biotehnologic și tratamentelor medicale individualizate bazate pe genetică, se spune că este posibilă o creștere drastică a speranței de viață și chiar nemurirea . Inteligența artificială va eradica moartea și va elimina bolile și mortalitatea. Între companiile biotehnologice este în cursă pentru a găsi cheia vieții veșnice.

Pe lângă promisiunea de a transforma orice persoană obișnuită într-un supraom divin, promisiunea unui „ venit de bază universal ” este extrem de atractivă, în special pentru cei care nu își vor mai găsi un loc de muncă în noua economie digitală. Obținerea unui venit de bază fără a fi nevoie să treci prin cursa de alergare și rușinea de a solicita asistență socială este folosită ca momeală pentru a obține sprijinul săracilor.

Pentru a fi viabilă din punct de vedere economic, garantarea unui venit de bază ar necesita nivelarea diferențelor salariale. Procedurile tehnice de transfer de bani de la stat vor fi utilizate pentru a promova societatea fără numerar. Odată cu digitalizarea tuturor tranzacțiilor monetare, fiecare achiziție individuală va fi înregistrată. În consecință, autoritățile guvernamentale ar avea acces nerestricționat pentru a supraveghea în detaliu modul în care persoanele individuale își cheltuiesc banii. Un venit de bază universal într-o societate fără numerar ar oferi condițiile pentru a impune un sistem de credit social și ar furniza mecanismul de sancționare a comportamentelor nedorite și de identificare a celor superflui și nedorite .

Cine vor fi conducătorii?

Forumul Economic Mondial nu se pronunță în privința întrebării cine va conduce în această lume nouă.

Nu există niciun motiv să ne așteptăm ca noii deținători ai puterii să fie binevoitori. Totuși, chiar dacă factorii de decizie de top ai noului guvern mondial nu ar fi răi, ci doar tehnocrați, ce motiv ar avea o tehnocrație administrativă să continue cu indezirabilii ? Ce sens are ca o elită tehnocratică să transforme omul de rând într-un supraom? De ce să împărtășească beneficiile inteligenței artificiale cu masele și să nu păstreze bogăția pentru câțiva aleși?

Nelăsând să se lase influențat de promisiunile utopice, o evaluare sobră a planurilor trebuie să ajungă la concluzia că în această lume nouă nu va exista loc pentru omul obișnuit și că acesta va fi înlăturat împreună cu cei „șomeri”, „slab de minte” și „rău educați”. În spatele predicării evangheliei progresiste a justiției sociale de către promotorii Marii Resetări și ai stabilirii unei noi ordini mondiale se ascunde sinistrul proiect al eugeniei , care, ca tehnică, este numită acum „ inginerie genetică ”, iar ca mișcare, este numită „transumanism ”, un termen inventat de Julian Huxley , primul director al UNESCO .

Promotorii proiectului păstrează tăcerea cu privire la cine vor fi conducătorii în această lume nouă. Natura distopică și colectivistă a acestor proiecții și planuri este rezultatul respingerii capitalismului liber. Stabilirea unei lumi mai bune printr-o dictatură este o contradicție în termeni. Nu mai puțină, ci mai multă prosperitate economică este răspunsul la problemele actuale. Prin urmare, avem nevoie de mai multe piețe libere și mai puțină planificare de stat. Lumea devine mai verde , iar o scădere a ratei de creștere a populației lumii este deja în curs de desfășurare . Aceste tendințe sunt consecința naturală a creării de bogăție prin intermediul piețelor libere.

Concluzie

Forumul Economic Mondial și instituțiile sale conexe, în combinație cu o mână de guverne și câteva companii de înaltă tehnologie, vor să conducă lumea într-o nouă eră, fără proprietate sau intimitate. Valori precum individualismul, libertatea și căutarea fericirii sunt în joc, urmând să fie repudiate în favoarea colectivismului și a impunerii unui „bine comun” definit de autoproclamata elită a tehnocraților. Ceea ce este vândut publicului ca promisiune de egalitate și sustenabilitate ecologică este, de fapt, un atac brutal asupra demnității și libertății umane. În loc să folosească noile tehnologii ca instrument de îmbunătățire, Marea Resetare încearcă să folosească posibilitățile tehnologice ca instrument de înrobire. În această nouă ordine mondială, statul este unicul proprietar al tuturor lucrurilor. Rămâne la latitudinea imaginației noastre să ne dăm seama cine va programa algoritmii care gestionează distribuția bunurilor și serviciilor.

https://mises.org/mises-wire/no-privacy-no-property-world-2030-according-wef

////////////////////////////////////////////

Globaliștii își propun să depopuleze „pașnic” șase miliarde de oameni prin eutanasie în masă

De Ethan Huff

Puterile existente sunt nerăbdătoare să realizeze în sfârșit noua ordine mondială mult visată, ceea ce pentru ele înseamnă mult mai puțini oameni care cutreieră planeta .De-a lungul anilor, adevărata intrigă a fost îngropată în tot felul de narațiuni înșelătoare, de la „schimbările climatice” și găurile din stratul de ozon până la mesajele simple conform cărora oamenii au „prea mulți” copii pentru ca planeta să îi poată gestiona. În toate narațiunile, adevăratul scop fundamental a fost întotdeauna același: depopularea în masă .

Unul dintre cele mai recente apeluri explicite la genocid a venit de la Dennis Meadows, membru al Clubului de la Roma, condus de globalisti, care a afirmat în termeni clari ce presupune planul globalist pentru lume:

„Vrem să avem libertate și vrem să avem standarde înalte, așa că vom avea un miliard de oameni. Acum suntem la șapte, așa că trebuie să ne retragem. Sper ca acest lucru să poată fi lent – ​​relativ lent – ​​și să se poată face într-un mod relativ egal.”

Cu alte cuvinte, „noi”, adică primii 0,1% din clasa superioară a lumii, vrem să trăim într-o lume fără noi, ceilalți, „mâncăcioși inutili”. O astfel de lume ar avea „standarde foarte înalte”, spre deosebire de standardele scăzute de astăzi, cu atât de mulți oameni în plus, așa că ceva trebuie să se schimbe, în opinia lui Meadows.

Nu numai că Meadows nu a ocolit cu atenție intențiile sale cu afirmația de mai sus, dar a prezentat și câteva cifre precise care ilustrează câți oameni trebuie să dispară pentru ca el și restul globaliștilor să ajungă la mult așteptatul paradis pe pământ.

„El vrea ca populația globală să crească de la 7 miliarde la 1 miliard!”, scrie Daniel Bobinski în substack-ul său „Keep the Republic”. „El vrea ca 6 miliarde de oameni să dispară – în mod egal. De asemenea, a spus că vrea ca acest lucru să se întâmple «pașnic», adică «fără violență»… Acum, cum s-ar putea întâmpla asta?”

(Legat de: Canada, care are unele dintre cele mai liberale legi privind eutanasia din lume, permite acum uciderea sugarilor și a bebelușilor prin programul său de eutanasie.)

Gata pentru uciderea ușoară

În 2010, Mark Notaras și Darek Gondor de la Universitatea Națiunilor Unite (UNU) au scris un articol despre Meadows, explicând planurile sale de a limita creșterea populației pentru a „salva lumea”.

Meadows, profesor și coautor al cărții „Limitele creșterii”, a făcut atunci declarații despre cum depopularea în masă este singura modalitate de a asigura că planeta va rămâne locuibilă în viitor.

„Dacă tendințele actuale ale populației mondiale, industrializării, poluării, producției alimentare și epuizării resurselor continuă neschimbate, limitele creșterii pe această planetă vor fi atinse cândva în următorii 100 de ani”, a declarat Meadows la acea vreme.

„Astăzi, ne aflăm într-un moment al istoriei omenirii în care obiceiurile care odinioară funcționau bine nu mai funcționează.”

Au trecut aproape 14 ani de când Meadows a fost citat de acești doi scriitori UNU ca făcând astfel de declarații și chiar și atunci spuneau că „sună rezonabil” în comparație cu cum ar fi sunat, să zicem, în 1972.

În 2010, o mare parte a Occidentului fusese deja îndoctrinată în cultul climatic ca fiind „soluția finală” la problema activității industriale umane, care se presupune că „topește” planeta – sau, în limbajul de astăzi, fierbe oceanele . Soluția lui? Uciderea a miliarde de oameni, deși lent și pașnic, adică prin eutanasie.

Un model computerizat dezvoltat de Meadows și câțiva dintre colegii săi susține că pragul critic pentru capacitatea portantă umană a Pământului a fost depășit în jurul anului 1980. De atunci, condițiile planetare s-au degradat până la punctul în care este nevoie de o intervenție și mai severă pentru a remedia lucrurile.

Depopularea în masă este modul în care globaliștii intenționează să-și ducă la bun sfârșit scopul final, permițându-le să moștenească lumea prin crimă și forță. Aflați mai multe pe Genocide.news .

 

 

Sursele pentru acest articol includ:

DanielBobinski.substack.com

NaturalNews.com

UNU.edu

https://www.eugenics.news/2024-02-09-globalists-peacefully-depopulate-six-billion-mass-euthanasia.html

////////////////////////////////////////////

 

 

Douăsprezece semne incontestabile că globaliștii plănuiesc sfârșitul umanității

 

 

De Mike Adams

Nu mai este un tabu să vorbim public despre depopulare . Chiar și mulți care cândva respingeau conceptul ca pe o teorie a conspirației recunosc acum public realitatea că se depun eforturi globale pentru a reduce drastic populația umană de pe planeta Pământ.

Mass-media tradițională vorbește acum frecvent despre „carantinele climatice” ca despre un lucru bun – încetarea activității umane pe planeta Pământ pentru a „salva planeta” de așa-numitele schimbări climatice , o invenție generală și o fraudă științifică falsă, înrădăcinată în minciuna că dioxidul de carbon este cumva dăunător pentru viața de pe planetă. (Fără el, nu ar exista fotosinteză, nu ar exista plante, nu ar exista animale și nu ar exista oameni.)

Acum, presa corporatistă solicită în mod deschis întreruperi de curent și carantine din cauza schimbărilor climatice, raționalizarea aparatelor de aer condiționat și, eventual, chiar interzicerea utilizării electricității pentru răcirea locuințelor și clădirilor în zilele caniculare. Toate acestea sunt poziționate ca fiind necesare pentru a salva planeta, desigur. Los Angeles Times, de exemplu, a publicat recent un articol în care se întreba dacă o „pană de curent ocazională” ar putea „ajuta la rezolvarea schimbărilor climatice”.

După cum a subliniat pe bună dreptate Slay News :

Alarmistii agendei ecologiste din presa corporatistă solicită acum întreruperi pe scară largă ale rețelei electrice pentru „binele comun” al „rezolvării crizei climatice”. Într-un articol din Los Angeles Times, instituția media tradițională susține că ar fi „mai ușor și mai puțin costisitor să combatem schimbările climatice” dacă publicul ar fi „dispus să trăiască cu” întreruperi de curent.

Cu alte cuvinte, am depășit punctul în care presa corporatistă controlată spune că întreruperile de curent manipulate și carantinele climatice sunt doar o teorie a conspirației – chiar dacă NPR încă susține că efortul de a-i determina pe oameni să mănânce insecte este o teorie a conspirației , la scurt timp după ce NPR a promovat insectele ca următoarea mare sursă de hrană. Acum, presa controlată susține deschis că funcționarea societății umane va distruge planeta . Prin urmare, ei sugerează că singura modalitate de a salva planeta este de a distruge infrastructura alimentară și energetică care menține omenirea în viață.

Populația actuală de ființe umane de pe planeta Pământ este, desigur, o funcție a alimentelor accesibile, alimentate de energie abundentă și accesibilă (în mare parte sub formă de combustibili fosili). Punerea capăt acestui lucru – care este acum obiectivul recunoscut de adepții climei, democrații și aceeași comunitate „științifică” care ne-a spus că vaccinurile COVID sunt sigure și eficiente – va duce inevitabil la depopularea globală a rasei umane. Fără combustibil = fără ferme. Fără ferme = fără hrană. Fără hrană = fără oameni. Acesta este obiectivul recunoscut în mod deschis.

Aici, enumăr douăsprezece semne incontestabile că globaliștii caută în mod activ exterminarea rasei umane de pe această planetă. Rețineți că toate aceste douăsprezece semne sunt ușor verificabile și nici măcar nu sunt simple teorii . Majoritatea acestora sunt lăudate în mod deschis de mass-media tradițională, de WEF și de promotorii narativi globaliști, care nici măcar nu se mai prefac că sunt de partea sustenabilității umane sau a integrității genetice. Ei caută fără rușine anihilarea rasei umane și fac doar cel mai mic efort pentru a ascunde acest obiectiv final, împachetând agendele lor de genocid planetar în limbajul „blocărilor climatice” sau al „mandatelor de vaccinare”.

Sub minciuni, știința falsă, alegerile trucate, cenzura controlată de guvern și injecțiile cu ARNm pentru transumanism, veți găsi adevărata agendă: genocid la scară planetară care vizează rasa umană .

Iată cele douăsprezece semne pe care nu le poți rata (articolul continuă mai jos):

Brighteon: Brighteon.com/a7385d78-c370-432d-a413-86048880d12a

Rumble: Rumble.com/v33lzbn-bbn-july-31-2023-filthy-california-bio-lab-bred-mice-to-carry-dozens-of-wea.html

Bitchute: Bitchute.com/video/RktKgqrJKwt7/

Banned.Video: Banned.video/watch?id=64c7c395d7989e5d65ce4919

Podcast iTunes: Healthrangerreport.com/brighteon-broadcast-news-july-31-2023-filthy-california-bio-lab-bred-mice-to-carry-dozens-of-weaponized-diseases-to-unleash-upon-america

Cele douăsprezece semne incontestabile ale genocidului planetar orchestrat de globalizare împotriva rasei umane

#1) Terraformează planeta prin modificări atmosferice la scară planetară –  În prezent, se depun eforturi la scară largă pentru a modifica chimia planetei Pământ, astfel încât să o facă inospitalieră pentru viața umană, prin eliminarea CO2 din atmosferă prin eforturi de „sechestrare a carbonului”. Întrucât CO2 este necesar pentru toată fotosinteza – care alimentează rețeaua vieții pe planeta Pământ – acest efort ar duce la prăbușirea tuturor culturilor alimentare, a pădurilor tropicale, a ecosistemelor marine și multe altele, ucigând în cele din urmă practic toate animalele și ființele umane de pe planetă, dacă nu ar fi oprit. Fără CO2 în atmosferă, nu există practic nicio viață recognoscibilă pe planeta Pământ și totuși întreaga mașinărie a „cultului climatic” (și aproape toți democrații, propagandiștii media, autoritățile de reglementare guvernamentale, globaliștii etc.) sunt în război cu CO2 și încearcă să-l elimine complet din atmosfera Pământului.

2) Inventarul biometric al rasei umane (WorldCoin) a început, iar toți oamenii vor fi „inventariați”, astfel încât globaliștii să își poată urmări corect etapele de depopulare – Efortul WorldCoin de a scana ochii tuturor și de a crea o cheie de criptare bazată pe datele lor biometrice este de fapt o schemă de „inventar uman” pentru a înregistra digital toate ființele umane despre care se știe că există pe planetă. Acest pas este necesar pentru a urmări etapele de depopulare umană și a identifica pe oricine nu a fost inventariat de sistem… „Nescanabil!” de la Idiocracy , cu alte cuvinte.

3) Au renunțat la educarea tinerilor pentru a fi pregătiți pentru un viitor productiv – Observați că școlile administrate de stat nu mai predau nimic care să semene cu abilități practice, gândire independentă sau chiar cunoștințe de bază necesare pentru a desfășura sarcini într-o societate productivă. Acest lucru se datorează faptului că nu există niciun plan de a implica generațiile tinere de ființe umane în nicio activitate productivă. Planul este de a le extermina, iar atunci când plănuiești să extermini o populație, nu trebuie să te deranjezi să le predai abilități sau cunoștințe. Abandonarea educației – o schemă acum pe deplin susținută de sindicatele profesorilor, apropo – este un indicator al abandonării oricărei speranțe în viitorul rasei umane.

4) Demolarea controlată a infrastructurii energetice care alimentează economiile umane – După cum s-a discutat mai sus, demolarea planificată a infrastructurii energetice este concepută pentru a provoca atât colaps economic, cât și penurie de alimente, ceea ce duce la foamete în masă. Fără energie accesibilă și abundentă, nicio civilizație nu poate prospera. Pe măsură ce energia este întreruptă în mod deliberat, civilizațiile implodează și mor. Chiar dacă trăim într-o lume cu energie abundentă, guvernele fasciste ale lumii – adică națiuni occidentale precum SUA, Canada, Germania etc. – interzic accesul la această energie în mod intenționat. Rezultatul acestui fapt nu este pus la îndoială: prăbușirea civilizației occidentale.

5) Guvernele finanțează, dezvoltă și implementează arme biologice genetice anti-umane – Ca și cum foametea artificială și colapsul economic nu ar fi suficiente, guvernele occidentale precum Statele Unite ale Americii continuă să finanțeze arme biologice genetice care vizează rasa umană. Proteina Spike este o astfel de armă și a fost integrată atât în ​​pandemia de COVID, cât și în vaccinurile ARNm, care sunt concepute pentru a mutila și ucide cât mai multe ființe umane posibil. Departamentul Apărării al SUA este instigatorul acestor arme biologice și are o lungă istorie de a conduce laboratoare ilegale de arme biologice în țări precum Ucraina (și în diverse națiuni africane), în timp ce dezvoltă activ arme biologice autoreplicante, care prezintă direcționare etnică bazată pe diferențe genetice în biologie.

6) Există un efort global coordonat pentru a distruge diversitatea semințelor și a face culturile incapabile să se reproducă – Pentru a se asigura că oamenii liberi nu își pot cultiva propria hrană, se depune, de asemenea, un efort global pentru a controla aprovizionarea cu semințe și pentru a reduce diversitatea semințelor, în timp ce se trece la tranziția agriculturii către semințe toxice, modificate genetic, care cultivă culturi ce sintetizează substanțe chimice pesticide direct în cultură (cum ar fi porumbul modificat genetic). Giganții semințelor precum Monsanto (acum Bayer) au cumpărat mulți furnizori de semințe mai mici de-a lungul anilor, eliminând diversitatea semințelor și aproape monopolizând lanțul de aprovizionare agricolă pentru producția de culturi. Această centralizare a producției alimentare în mâinile câtorva corporații puternice este unul dintre pașii necesari pentru transformarea deficitului de alimente în arme și utilizarea foametei modificate genetic ca instrument de control social și respectarea în masă a cerințelor guvernamentale.

7) Implementarea rapidă a roboților automatizați pentru a înlocui muncitorii de rând și șoferii de transport – Muncitorii sunt pe cale să devină învechiți, datorită unei serii de roboți automatizați care urmează să fie introduși în forța de muncă. Lucrătorii din depozite vor fi în curând înlocuiți de roboți bipezi care pot gestiona aproape aceleași sarcini, iar șoferii comerciali (care lucrează pentru UPS, Fedex, USPS și diverse companii de transport rutier) se vor trezi în curând învechiți și șomeri. În agricultură, nu va dura mult până când roboții care culeg recoltele îi vor înlocui pe muncitorii migranți și chiar și în construcții, roboții vor prelua treptat multe sarcini efectuate în prezent de oameni.

8) Ascensiunea sistemelor de inteligență artificială pentru a înlocui lucrătorii cu gulere albe: jurnaliști, artiști, programatori, scriitori și alții – Dacă credeați că slujba dvs. este sigură pentru că sunteți un lucrător cu gulere albe , gândiți-vă din nou: sistemele de inteligență artificială regenerativă, cum ar fi ChatGPT, sunt în mișcare și vor înlocui în curând jurnaliștii, scriitorii, programatorii, managerii de afaceri și mulți alții. Acest lucru este valabil mai ales dacă desfășurați o muncă într-un mod de rutină, care necesită foarte puțină inovație sau gândire originală (de exemplu, lucrați ca propagandist cititor de scenarii pentru CNN sau Washington Post). Este ușor de observat că inteligența artificială va înlocui foarte ușor NPC-urile, cu alte cuvinte. (Personaje non-jucătoare, adică persoane care doar urmează scenarii și nu au idei originale.)

9) CDC lansează recomandări pentru injecții anuale anti-COVID până la moarte – Noul director al CDC, Dr. Mandy Cohen, este, desigur, o femeie de afaceri farmaceutică obedientă. Potrivit publicației The Blaze , ea intenționează să promoveze vaccinurile anuale anti-COVID, la fel ca vaccinurile anuale antigripale – niciuna dintre acestea nefiind eficientă, apropo. Din articolul respectiv:

„Suntem chiar în pragul acestui lucru, așa că nu vreau să depășesc stadiul actual al oamenilor de știință și să fac această muncă de evaluare, dar da, anticipăm că COVID va deveni similar cu vaccinurile antigripale, adică vei face vaccinul antigripal anual și vei face vaccinul antiCOVID anual… Acolo vom ajunge”, a continuat ea, adăugând: „Nu am ajuns încă acolo.”

Așadar, ea a decis deja că vaccinurile anuale COVID vor fi aprobate, chiar înainte ca oamenii de știință să fi ajuns la o concluzie în această privință. Ca în orice altceva de la CDC, politica Big Pharma conduce știința , iar politica Big Pharma este determinată de profit. Așadar, bineînțeles, injecțiile anuale cu ARNm vor face minuni pentru profitul Big Pharma, iar orice oameni sunt suficient de ignoranți pentru a se permite să fie injectați cu aceste injecții experimentale le vor accelera traiectoria spre un mormânt prematur.

10) Foametea globală determinată de geoinginerie va declanșa o înfometare în masă – Deși am abordat deja operațiunile de sechestrare a CO2 și de terraformare mai sus, acest punct se referă la controlul vremii prin geoinginerie care ghidează dispersia masei de apă pentru a produce inundații, secete, furtuni sau orice altceva care poate deteriora culturile și poate provoca o penurie alimentară pe scară largă și inflație alimentară. Consultați Geoengineering.news pentru mai multe titluri care acoperă acest subiect.

11) Substanțele chimice pentru infertilitate sunt introduse în aprovizionarea cu alimente (atrazină, glifosat, perturbatori hormonali) pentru a reduce sustenabilitatea populației – Este adevărat că atrazina, al doilea cel mai frecvent erbicid din aprovizionarea noastră cu alimente, este un castrator chimic care „face broaștele să se simtă homosexuale”. Procedând astfel, provoacă și pierderea viabilității reproductive, ducând la reducerea populației. În prezent, testăm pentru atrazină în laboratorul nostru de știință alimentară cu spectrometrie de masă și putem confirma că observăm atrazină în aprovizionarea cu alimente pentru oameni. De asemenea, testăm pentru glifosat și metale grele, printre altele, și observăm o contaminare semnificativă a lanțului de aprovizionare cu alimente.

12) Globaliștii se pregătesc să inițieze sfârșitul economiei bazate pe datorii, care a condus la alimente ieftine și la o creștere accesibilă a populației umane – Alimentele ieftine provin din energie ieftină. Energia ieftină este mai ușor de obținut atunci când ai bani ieftini… adică rate ale dobânzii artificial scăzute și o mulțime de stimulente pentru tipărirea de bani pentru a susține o economie zombie. Economia TMM (Teoria Monetară Magică, în care economiștii deliranți cred că banii pot fi tipăriți până la uitare fără a cauza probleme) este dezastruoasă pe termen lung, iar atunci când piramida datoriilor globale din dolari americani se va sfârși, va dezlănțui un vortex monetar asemănător unei găuri negre care va distruge afaceri, bogăție și economii întregi în timp record. Această „tragere de covor” a monedei fiat globale este concepută și programată pentru un impact distructiv maxim și se apropie pe zi ce trece. În curând, băncile globaliste vor renunța la dolari și vor solicita o trecere globală la un sistem CBDC, unde pot supraveghea și controla toate sursele de venit și cheltuielile dumneavoastră.

Urmăriți interviul meu extrem de popular cu Dr. Chris Martenson de la Peak Prosperity pentru o discuție detaliată despre finanțele globale, lanțurile de aprovizionare, foametea și moneda fiat:

Protejați-vă bunurile, intimitatea și libertățile, în timp ce cabala globalistă reprimă libertatea umană…………………………………………………………………………..

Det. aici

https://www.eugenics.news/2023-07-30-undeniable-signs-globalists-engineering-end-of-humanity.html

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Subiecte- Institutul Tavistock- spălarea creierului în relațiile umane, dezinformarea, condiționarea, propaganda) Coleman John, Institutul Tavistock pentru Relații Umane

de Dr. John Coleman

Institutul Tavistock pentru Relații Umane a avut un efect profund asupra politicilor morale, spirituale, culturale, politice și economice ale Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii. S-a aflat în prima linie a atacurilor asupra Constituției SUA și a constituțiilor statelor. Niciun grup nu a făcut mai multă propagandă pentru participarea SUA la Primul Război Mondial într-un moment în care majoritatea poporului american se opunea acestuia.

Multe dintre aceleași tactici au fost folosite de oamenii de știință din domeniul științelor sociale de la Tavistock pentru a implica Statele Unite în cel de-al Doilea Război Mondial, în Coreea, Vietnam, Serbia și în ambele războaie împotriva Irakului. Tavistock a început ca o organizație de creare și răspândire a propagandei la Wellington House din Londra, în perioada premergătoare Primului Război Mondial, ceea ce Toynbee a numit „gaura neagră a dezinformării”, o fabrică de minciuni. În 1821, operațiunile care urmau să modeleze destinele Germaniei, Rusiei, Marii Britanii și Statelor Unite au fost transferate la Institutul Tavistock. Oamenii din aceste națiuni nu știau că erau spălați pe creier. Metodele de control al minții, condiționarea direcțională internă și spălare în masă a creierului ale lui Tavistock, încă foarte utilizate astăzi, sunt explicate în această carte ușor de înțeles, scrisă cu mare autoritate. Căderea dinastiilor, Revoluția Bolșevică, Primul și Al Doilea Război Mondial au văzut distrugerea vechilor alianțe și granițe, convulsiile în religie, morală, viață de familie, conduită economică și politică și decadența muzicii și artei, toate acestea putând fi atribuite îndoctrinării în masă (spălarea creierului în masă) practicată de oamenii de știință din domeniul științelor sociale de la Institutul Tavistock. Printre membrii facultății Tavistock s-a numărat Edward Bernays, nepotul lui Sigmund Freud. Se spune că Herr Goebbels, ministrul propagandei în cel de-al Treilea Reich german, a folosit metodologia concepută de Bernays, precum și cea a lui Willy Münzenberg.

Aceasta este o carte despre trecut, prezent și viitor. Fără Tavistock, nu ar fi existat Revoluția Bolșevică și nici Primul Război Mondial, nici războaiele din Coreea, Vietnam, Serbia și Irak. Dacă nu ar fi fost Tavistock, Statele Unite nu s-ar grăbi pe drumul spre dizolvare și colaps.

https://archive.org/details/coleman-john-the-tavistock-institute-of-human-relations

//////////////////////////////////////////////

 

Globaliștii își propun să depopuleze „pașnic” șase miliarde de oameni prin eutanasie în masă

De Ethan Huff

Puterile existente sunt nerăbdătoare să realizeze în sfârșit noua ordine mondială mult visată, ceea ce pentru ele înseamnă mult mai puțini oameni care cutreieră planeta .De-a lungul anilor, adevărata intrigă a fost îngropată în tot felul de narațiuni înșelătoare, de la „schimbările climatice” și găurile din stratul de ozon până la mesajele simple conform cărora oamenii au „prea mulți” copii pentru ca planeta să îi poată gestiona. În toate narațiunile, adevăratul scop fundamental a fost întotdeauna același: depopularea în masă .Unul dintre cele mai recente apeluri explicite la genocid a venit de la Dennis Meadows, membru al Clubului de la Roma, condus de globalisti, care a afirmat în termeni clari ce presupune planul globalist pentru lume:

„Vrem să avem libertate și vrem să avem standarde înalte, așa că vom avea un miliard de oameni. Acum suntem la șapte, așa că trebuie să ne retragem. Sper ca acest lucru să poată fi lent – ​​relativ lent – ​​și să se poată face într-un mod relativ egal.”

Cu alte cuvinte, „noi”, adică primii 0,1% din clasa superioară a lumii, vrem să trăim într-o lume fără noi, ceilalți, „mâncăcioși inutili”. O astfel de lume ar avea „standarde foarte înalte”, spre deosebire de standardele scăzute de astăzi, cu atât de mulți oameni în plus, așa că ceva trebuie să se schimbe, în opinia lui Meadows.

Nu numai că Meadows nu a ocolit cu atenție intențiile sale cu afirmația de mai sus, dar a prezentat și câteva cifre precise care ilustrează câți oameni trebuie să dispară pentru ca el și restul globaliștilor să ajungă la mult așteptatul paradis pe pământ.

„El vrea ca populația globală să crească de la 7 miliarde la 1 miliard!”, scrie Daniel Bobinski în substack-ul său „Keep the Republic”. „El vrea ca 6 miliarde de oameni să dispară – în mod egal. De asemenea, a spus că vrea ca acest lucru să se întâmple «pașnic», adică «fără violență»… Acum, cum s-ar putea întâmpla asta?”

(Legat de: Canada, care are unele dintre cele mai liberale legi privind eutanasia din lume, permite acum uciderea sugarilor și a bebelușilor prin programul său de eutanasie.)

Gata pentru uciderea ușoară

În 2010, Mark Notaras și Darek Gondor de la Universitatea Națiunilor Unite (UNU) au scris un articol despre Meadows, explicând planurile sale de a limita creșterea populației pentru a „salva lumea”.

Meadows, profesor și coautor al cărții „Limitele creșterii”, a făcut atunci declarații despre cum depopularea în masă este singura modalitate de a asigura că planeta va rămâne locuibilă în viitor.

„Dacă tendințele actuale ale populației mondiale, industrializării, poluării, producției alimentare și epuizării resurselor continuă neschimbate, limitele creșterii pe această planetă vor fi atinse cândva în următorii 100 de ani”, a declarat Meadows la acea vreme.

„Astăzi, ne aflăm într-un moment al istoriei omenirii în care obiceiurile care odinioară funcționau bine nu mai funcționează.”

Au trecut aproape 14 ani de când Meadows a fost citat de acești doi scriitori UNU ca făcând astfel de declarații și chiar și atunci spuneau că „sună rezonabil” în comparație cu cum ar fi sunat, să zicem, în 1972.

În 2010, o mare parte a Occidentului fusese deja îndoctrinată în cultul climatic ca fiind „soluția finală” la problema activității industriale umane, care se presupune că „topește” planeta – sau, în limbajul de astăzi, fierbe oceanele . Soluția lui? Uciderea a miliarde de oameni, deși lent și pașnic, adică prin eutanasie.

Un model computerizat dezvoltat de Meadows și câțiva dintre colegii săi susține că pragul critic pentru capacitatea portantă umană a Pământului a fost depășit în jurul anului 1980. De atunci, condițiile planetare s-au degradat până la punctul în care este nevoie de o intervenție și mai severă pentru a remedia lucrurile.

Depopularea în masă este modul în care globaliștii intenționează să-și ducă la bun sfârșit scopul final, permițându-le să moștenească lumea prin crimă și forță. Aflați mai multe pe Genocide.news .

 

Sursele pentru acest articol includ:

DanielBobinski.substack.com

NaturalNews.com

UNU.edu

https://www.euthanasia.news/2024-02-09-globalists-peacefully-depopulate-six-billion-mass-euthanasia.html

//////////////////////////////////////////////

(Ca sa faca din OM un cobai hibridat in slujba lor… ) Bill Gates deține un brevet care îi acordă „drepturi exclusive” de a „computeriza” corpul uman

 

De Ethan Huff

Următoarea fază a tranziției forțate a umanității către realitatea virtuală implică computerizarea corpului uman și transformarea acestuia într-o mașină robotizată care, împreună cu toate celelalte corpuri umane computerizate, va alcătui în cele din urmă o vastă rețea globală de calculatoare deținută parțial de nimeni altul decât miliardarul eugenist Bill Gates.

Ar putea suna ca un fel de roman science fiction de-al nostru , dar brevetul american 6.754.472, deținut de Microsoft, le acordă lui Gates și acoliților săi „drepturile exclusive” de a „computeriza” corpul uman pentru a-l utiliza ca un colectiv de rețele wireless locale.

Cel mai avansat computer existent, corpul uman este deja o rețea încărcată electric, care vibrează și pulsează, de tuburi și tuneluri umplute cu electroliți, care transmit și comunică tot felul de lucruri relevante pentru supraviețuire. Scopul lui Gates este de a exploata și valorifica acest miracol al creației, precum și de a-l „îmbunătăți” ca parte a agendei transumaniste a globaliștilor .

Veți observa că planul lui Gates de a transforma umanitatea într-o rețea mondială de cyborgi trans – umaniști este în paralel cu agenda actuală privind genul trans sau trans – și acest lucru nu este o coincidență.

Ne-au spus tot timpul, odată cu toate programele trans , ce plănuiesc să facă în continuare, și anume să deposedeze umanitatea de umanitatea sa. „Vaccinurile” împotriva Covid joacă un rol în acest sens, la fel ca și fenomenul mutilării copiilor transgen . (Legat de: Bill Gates este legat de alte brevete care dovedesc că Covid este o creație a complexului militar-industrial american.)

Istoricul israelian Yuval Noah Harari spune că „proiectantul vieții nu va mai fi Dumnezeu; FEM va fi proiectantul viitorului vieții”.

Intitulat „Metodă și aparat pentru transmiterea energiei și datelor folosind corpul uman”, brevetul american 6.754.472 cuprinde întregul corp uman. Acesta îi conferă lui Gates și oricui lucrează cu acesta autoritatea percepută de a continua să modifice forma umană pentru a-i transforma imaginea în ceva străin sau extraterestru.

„Părțile corpului, în acest caz pielea, nu ar trebui să fie în niciun fel brevetabile”, spune Jim Thomas de la ETC Group, care monitorizează acest tip de evoluții tehnologice.

„Există mari întrebări aici cu privire la posibilitatea ca indivizii să refuze această tehnologie dacă este utilizată, de exemplu, în dispozitive de urmărire.”

Yuval Noah Harari, mâna dreaptă a lui Klaus Schwab, este un alt globalist care urmărește interese similare cu cele ale lui Gates. Harari a declarat public că transumanitatea viitorului nu va avea opțiunea de a refuza această tehnologie – decât dacă dorește să fie condamnată la moarte.

„Artifeaua vieții nu va mai fi Dumnezeu”, a declarat Harari cu trufie și aroganță. „Forumul Economic Mondial (FEM) va fi artifeaua viitorului vieții.”

În timpul aceluiași discurs, Harari avea să explice de ce brevetul lui Gates asupra corpului uman este esențial pentru agenda sa globalistă. Pe scurt, scopul este de a transforma oamenii în cyborgi care nu mai poartă chipul lui Dumnezeu și sunt complet controlați de matricea de control globalistă.

Potrivit lui Robert F. Kennedy Jr., Gates și cei de aceeași seamă au o „disponibilitate divină de a experimenta cu viețile (celor pe care le consideră) oameni inferiori”. Unii ar merge mai departe, înlocuind cuvintele „disponibilitate divină” cu „ poftă ticăloasă” .

„Strategia lui Gates de a cumpăra OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și de a prelua controlul asupra oficialilor din domeniul sănătății din SUA, precum Tony Fauci și Deborah Birx, îi permite să dicteze politicile globale de sănătate care afectează șapte miliarde de oameni și să controleze cele mai intime detalii ale vieții noastre.”

„Sub conducerea sa, OMS desfășoară experimente sociale și medicale la nivel global, aplicând credința religioasă a lui Gates, conform căreia acesta poate folosi tehnologia (vaccinurile și agricultura OMG) și cunoștințele sale profunde despre computere pentru a-l face salvatorul întregii omeniri. Noi suntem cobaii lui.”

 

Cele mai recente știri despre Bill Gates pot fi găsite pe Evil.news .

Sursele pentru acest articol includ:

Newspunch.com

NaturalNews.com

NaturalNews.com

https://www.eugenics.news/2022-12-12-bill-gates-patent-exclusive-rights-computerize-humans.html

///////////////////////////////////////////

 

(Dupa pandalia mastilor omenesti,urmeaza cele vacaresti!) Comisia Europeană vrea să oblige vacile să poarte măști, pentru a nu mai polua aerul atunci când râgâie

Oana Ivan

Comisia Europeană intenționează să forțeze fermele să reducă poluarea. Se vorbește chiar despre obligarea vacilor să poarte măști. Ideile Ursulei von der Leyen provoacă indignare atât în ​​rândul fermierilor europeni, cât și în industrie, conform Exxpress.

Comisia intenționează să înăsprească directiva privind emisiile industriale. Acum, intenționează să forțeze fermele să polueze mai puțin. Unii membri ai Parlamentului European cred chiar că este posibil ca cele 76 de milioane de bovine din Europa să folosească măști de metan, după cum relatează „Welt”.Aceste măști sunt concepute pentru a transforma metanul produs atunci când râgâie în CO2 și vapori de apă.

Totuși, ideea se lovește de rezistența fermierilor. Nu poți trata animalele ca pe furnale, subliniază ei. Oficial se spune – cel puțin în prezent – ​​că măștile nu vor fi obligatorii în viitorul apropiat. Concomitent, fermierii pot folosi furaje care reduc producția de metan.

 

Critici din partea industriei

 

Industria critică aspru planurile președintelui Comisiei UE, Ursula von der Leyen. Se teme că acest lucru va duce la o birocrație semnificativ mai mare și costuri mai mari.

Pe viitor, companiile ar trebui, de asemenea, să echipeze fiecare unitate individuală cu un sistem de management de mediu pentru a putea documenta emisiile și consumul de resurse. Până acum, un astfel de sistem pentru fiecare locație era suficient. De asemenea, controalele ar putea întârzia drastic aprobările pentru noi fabrici.

Directiva privind emisiile industriale este considerată o reglementare importantă a UE pentru protecția mediului. Conform legii, peste 50.000 de instalații, inclusiv centrale electrice și rafinării, trebuie să își limiteze emisiile de poluanți precum metanul și amoniacul. Prima versiune a fost aprobată în toamna anului 2010.După 13 ani de când această lege a fost adoptată pentru prima dată, acum urmează să fie înăsprită. Aceasta înseamnă că minele, fabricile de baterii și fermele vor fi monitorizate mai atent.

În vară, Iralnda a anunțat sacrificarea a 200.000 de vaci pentru a reduce emisiile de carbon, iar în Noua Zeelandă, Guvernul a pus taxă pe flatulența vacilor.

De asemenea, Bill Gates a finanțat cu 12 milioane de dolari o companie care și-a propus să reducă flatulența bovinelor.

https://r3media.ro/comisia-europeana-obliga-masti-vaci-poluare/

///////////////////////////////////////////

 

(INAINTE DE A DEVENI O REGULA OMENEASCA…)Occidentul devine  Paradisul ipocriților care chinuie animale

Tiberiu Moldovan

Din copilărie până în prezent, rareori am petrecut o „vacanță” de vară fără să pun mâna pe un balot, fie el „mic” sau rotund. Fără să am grijă de un număr însemnat de: cabaline, ovine, bovine sau caprine. Și nu îmi este deloc rușine de treaba asta, chiar din contră, eu sunt foarte mândru de aceste lucruri. Unii spun că oamenii care au activat sau activează în sectorul Agro-Industrial sunt de la coada vacii. Hmm, sincer să fiu, acest lucru poate să fie adevărat, de cele mai multe ori. Dar cei care stau la coada vacii și cei care stau aplecați peste solul patriei, cei care lucrează pământul, sunt oamenii care au grijă ca tu, de cele mai multe ori un ignorat sau o ignorantă, să ai ce mânca, la propriu. Dacă agricultorii și fermierii s-ar rușina sau supăra că râd unii sau alții de ei, cei care aberează ar ajunge să mănânce gândaci, la propriu. Iar până la acest pas nu este distanță mare. Articolul meu nu se vrea a fi un elogiu la adresa agricultorilor și fermierilor patriei, ceea ce este de aur nu mai trebuie lăudat, strălucește destul de la sine. Iar tinerii care au asudat și au udat pământul pe care l-au muncit cu brațele lor au ajuns mai mult decât bine în viață și, „culmea”, aceștia au ales să continue ceea ce au început, iar mai fiecare are o grădină sau livadă.

Am scris rândurile anterioare, pentru a avea sens opinia mea din rândurile următoare.

Recent, deși știam de anumite practici inumane, am avut „norocul” de a vedea adevărate fapte de cruzime împotriva animalelor, în Occident. Deoarece ceea ce am scris anterior se vrea a fi și este o dovadă că nu vorbesc în necunoștință de cauză, mă simt în măsură să declar că am văzut adevărate fapte rușinoase pentru oameni, deși aceste practici sunt legale. În plus, am fost informat și am discutat cu anumite persoane care fac parte din New Zealand Anti-Vivisection Society (NZAVS), New Zealand People’s Party și New Zealand National Party (National Front). Cu privire la ce? Cu privire la bovinele cannulate sau fistulate.

Totul face parte din aberația pentru care fermierilor olandezi li se „bagă pumnul în gură” și pentru care fermierii neozeelandezi au fost amenințați că dacă nu practică așa ceva „adio” fonduri. Pe scurt, timp de decenii, cercetătorii au creat în mod artificial fistule (cunoscute și sub numele de canule) la rumegătoare, cum ar fi vacile, oile și căprioarele. Acestea sunt, în esență, găuri asemănătoare unor ferestre în partea laterală a corpului unui animal. Fistulele sunt tuburi care sunt create chirurgical pentru a conecta stomacul unei vaci sau al unei oi la pielea ei. Partea exterioară a fistulei este acoperită cu un capac de plastic care poate fi deschis de oamenii de știință sau de oricine, pentru a extrage conținutul stomacului în vederea analizei sau pentru a introduce substanțe străine, cum ar fi gaze de urmărire sau substanțe chimice, cum ar fi ureea. Este o procedură extrem de dureroasă, iar vacile încă mai suferă de pe urma intervenției chirurgicale intruzive până la 20 de zile după operație, asta dacă nu mor, din cauza complicațiilor. Fistularea este folosită în experimentele care au drept scop încercarea de a crește profiturile industriei agricole. De exemplu, practica este folosită pentru a încerca:

Investigarea modului în care poate fi crescută „productivitatea” animalelor (de exemplu, producția de lapte).

2. Explorarea modului în care pot fi reduse gazele cu efect de seră – Ținta acestor demenți care cică ne conduc.

Îmbunătățirea calității apei – în special pentru a investiga modul în care dieta vacilor influențează cantitatea de azot din urina lor, care, la rândul ei, are un impact asupra calității apei.

Modificarea microorganismelor intestinale ale animalului cu scopul de a reduce riscul de intoxicații alimentare atunci când oamenii mănâncă animale care ar fi putut fi contaminate cu bacterii intestinale în timpul procesului de sacrificare.

Furnizarea de lichid ruminal pentru animalele nesănătoase. De exemplu, din cauza intensității industriei produselor lactate și a presiunii exercitate asupra vacilor, multe dintre acestea se confruntă cu probleme de sănătate. Fluidul ruminal este uneori prelevat de la o vacă fistulată sănătoasă și administrat vacilor bolnave.

Argumente împotriva cercetării care implică vaci fistulate:

 

 

Multe dintre experimentele efectuate nu au fost concludente sau rezultatele obținute nu au fost utile. De exemplu, un experiment care a comparat emisiile de gaze cu efect de seră ale junincilor și ale vacilor mature a ajuns la concluzia că nu există diferențe semnificative.

Un alt experiment a constatat că măsurătorile de metan la vacile fistulate prin tehnica „GreenFeed” au fost inexacte, deoarece până la 50 % din metan a scăpat prin fistulă.

În mod similar, un experiment efectuat pe oi fistulate nu a constatat nicio legătură între tipul de hrană administrată oilor și emisiile de gaze cu efect de seră.

 

Există alternative la fistulare, cum ar fi tampoanele bucale.

 

Experimentele realizate pentru a încerca să facă vacile să producă mai mult lapte și mai multă carne sunt puțin probabil să fie în beneficiul lucrătorilor agricoli, al mediului sau al comunității în general, ele sunt concepute pentru a crește profiturile unor companii precum Fonterra, ale instituțiilor de cercetare și ale organizațiilor din industrie precum Dairy NZ. Experimentele pe animale, agricultura și capitalismul anarhic sunt profund interconectate. (https://nzavs.org.nz/news/2020/02/26/fistulated-animals-in-nz/?fbclid=IwAR2whDArQNK3sWK-vVLUaJWC6IBrmmfqHTFGevJdjHax9UHIv_EghEQ7fZA).

Ce vreau să subliniez și unde vreau să ajung. Cu o experiență de peste 10 ani în Domeniul Agro-Industrial, în viața mea și pot să jur cu mâna pe inimă, nu am văzut gospodărie românească sau fermă românească în care animalele să fie abuzate sau maltratate. În plus, am văzut doar oameni care în spatele și în afara prezenței oricăror microfoane sau camere ofereau animalelor iubire, grijă și compasiune și sufereau la sacrificarea lor! Occidentul susține că noi suntem barbari, că suntem niște înapoiați medievaliști, dar ceea ce am văzut eu dovedește contrarul. Dacă, pe viitor, cineva va spune că fermele mici și mijlocii din România trebuie să dispară din cauză că nu sunt „umane și etice”, dumneavoastră să vă aduceți aminte de acest articol scris de mine și să spuneți: NU! Niciodată nu am ales să tac și să mint prin străinătate, atât online cât și on-site, cu privire la Domeniul Agro-Industrial românesc, cum fac alții, sau să arunc cu noroi (a se citi bălegar), în propriul meu neam, sau în propria mea țară. Mie nu îmi este rușine că sunt Român, niciodată nu mi-a fost și niciodată nu îmi va fi.

 

Videoclipuri „banale”, nu unele în care se vede suferința reală a bovinelor:

Inainte de a-i ferici pe oameni,fericesc animalele!

Doar un video despre ipocriții din Occident:

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=4RHTtSpqLbs

https://r3media.ro/occidentul-paradisul-ipocritilor-care-chinuie-animale/

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Si in conturile tradatorilor,profitori ai   lovi-lutiei este Untul ROMANIEI …) Voican Voiculescu, tenebrele Revoluţiei şi o mare problemă naţională: foştii securişti şi torţionari cu certificate de Revoluţionar rămân cu beneficii

Justiţia i-a retras, azi, certificatul de Luptător cu Rol Determinant lui Gelu Voican Voiculescu, unul dintre cele mai controversate personaje din istoria recentă a României.

Gelu Voican Voiculescu a făcut parte din grupul restrâns care a preluat conducerea ţării după căderea regimului Ceauşescu. A participat, alături de Victor Atanasie Stănculescu şi Virgil Măgureanu, la procesul şi execuţia cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu şi s-a ocupat personal de înhumarea soţilor Ceauşescu.

Imediat după Revoluţie, Gelu Voican Voiculescu a fost numit viceprim-ministru şi responsabil cu supravegherea şi reorganizarea vechilor structuri ale Securităţii, fiind considerat de unii istorici şi jurnalişti „omul din umbra Securităţii”. A fost implicat în numeroase controverse, mai ales privind rolul pe care l-a avut în preluarea şi gestionarea arhivelor Securităţii. A fost director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi este unul dintre politicienii trimişi în judecată pentru evenimentele sângeroase din iunie 1990 (Mineriada) şi pentru crime împotriva umanităţii în cadrul „Dosarului Revoluţiei”.

În consecinţă, multă lume a jubilat când lui Voican i s-a retras certificatul, statutul lui de revoluţionar fiind perceput de o parte din societatea civilă ca un scuipat pe obrazul adevăraţilor luptători pentru libertate din decembrie ’89 şi ca o insultă la adresa victimelor.

Problema care se ridică însă, pe lângă cea morală, este şi una financiară: ce se întâmplă cu beneficiile pe care acesta le-a primit din partea statului român?

Este de notorietate că mulţi revoluţionari au beneficiat, odată cu certificatul, de terenuri, spaţii comerciale etc. Luptătorii cu un rol determinant primesc indemnizaţie lunară pe viaţă (circa 2300 lei), plus un spor la ieşirea la pensie. Au avut şi au prioritate la primirea unei case din fondul de locuinţe sociale, cu plata celei mai mici chirii prevăzute în lege. Pot cumpăra sau închiria cu prioritate, fără licitaţie, un spaţiu comercial cu o suprafaţă de până la 100 de metri pătraţi şi pot primi în proprietate 10.000 de metri pătraţi de teren în extravilan şi 500 de metri pătraţi în intravilan. Transportul în comun urban este gratuit şi tot gratuit pot face 12 călătorii dus-întors cu trenul, pe an. Revoluţionarii sunt scutiţi de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă şi terenul aferent acesteia şi se pot pensiona cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei.

Redacţia noastră l-a contactat pe Mihai Dodu, fostul secretar de stat pentru Revoluţionari, revocat din funcţie după ce i-a retras lui Marcel Ciolacu certificatul de luptător cu rol determinant la Revoluţie.

Dodu punctează în interviul acordat redacţiei noastre că legislaţia este neclară şi incompletă şi că personaje precum Voican, foşti miliţieni, securişti, torţionari care au obţinut prin înşelăciune certificat de revoluţionar, vor rămâne cu beneficiile.

Redăm interviul acordat de Mihai Dodu:

Reporter: Multă lume a salutat, astăzi, retragerea certificatului de luptător cu rol determinant la Revoluţie al lui Gelu Voican Voiculescu. Cum de i s-a retras atât de târziu? Cum de atâţia ani a beneficiat de acest certificat, în opinia dvs.?

Mihai Dodu: Voican-Voiculescu face parte din echipa lui Ion Iliescu şi, bineînţeles, era prim-vicepremier în iunie 1990, când a avut loc Mineriada. Nu ar fi trebuit să i se acorde acel certificat, legea fiind destul de clară, odată cu plecarea lui Nicolae Ceauşescu nu te mai încadrezi la Luptător cu Rol Determinant dacă ai văzut elicopterul plecând de pe acoperişul CC-ului.

A avut foarte multă influenţă…

Reporter: Dar cum a obţinut Voican certificatul? În baza a ce? A mărturiilor unor revoluţionari? Cum i s-a dat?

Mihai Dodu: Fiecare dosar cuprinde mărturii şi documente – prin imagini – pe care le depunea fiecare revoluţionar la dosar atunci când a fost cazul să vină la Secretariat pentru certificarea statutului de revoluţionar. Adică el, în dosar, are şi mărturii, dar şi imagini cu el la Revoluţie.

Reporter: După informaţiile dvs., ce a făcut de fapt Gelu Voican la Revoluţie? Care a fost rolul lui cu adevărat?

Mihai Dodu: Este un personaj controversat. Are acea aură, cu barbă, gen Che Guevara, un revoluţionar, dar de fapt, mai degrabă, era în siajul lui Ion Iliescu şi era braţul armat al echipei lui Ion Iliescu. Adică se ocupa mai degrabă cu treburile murdare din zona aceasta.

Reporter: Ne daţi un exemplu de treburi murdare?

Mihai Dodu: În primul rând, confiscarea Revoluţiei de la revoluţionari autentici şi, în al doilea rând, parte din cei care au luat decizia să-l lichideze pe Nicolae Ceauşescu mai devreme.

Reporter: În opinia dvs., trebuia lichidat Nicolae Ceauşescu atunci sau nu?

Mihai Dodu: Dacă ne gândim sub aspectul emoţiei populare, da, trebuia lichidat atunci. Tot poporul voia să-l vadă mort. Dacă ne uităm sub aspect juridic şi istoric, Nicolae Ceauşescu trebuia să dea cumva o socoteală în faţa poporului pe care îl înfometase, umilise şi sărăcise de 25 de ani.

Este important să punctăm faptul că Voican-Voiculescu este parte a confiscării Revoluţiei autentice. Dacă Ion Iliescu este partea politică, care ştie să prezinte românilor, în 22 seară, un program, Voican-Voiculescu este cel cu AKM-ul în spate, care pune în aplicare rezoluţiile echipei lui Ion Iliescu. E omul din tenebrele istoriei, tenebrele Revoluţiei. Gândiţi-vă la încrederea pe care o avea Ion Iliescu în Voican-Voiculescu dacă îl pune prim-vicepremier. El şi Iliescu au perpetuat practic un regim, da, un comunism cu faţă umană, Perestroika – ghinionul lor că pică URSS-ul – mare ghinion pentru ei, iar nouă ne-au luat ani din viaţă prin amânarea reformelor de care avea nevoie ţara.

Reporter: Revenind la certificatul retras. Ce beneficii a avut Gelu Voican Voiculescu de-a lungul anilor ăstora cât a avut certificat?

Mihai Dodu: Vorbim despre indemnizaţie lunară de 2400 lei, plus încă 1400 care i s-au acordat la pensie, el s-a pensionat mai devreme, avea posibilitatea aceasta. Dar mai mult decât atât, terenuri, spaţii – vorbim de cu totul alte lucruri mult mai profunde.

Reporter: Acum că i se retrage certificatul, dă înapoi banii? Ce parte din bani dă înapoi? Şi ce parte din privilegii?

Mihai Dodu: Conform codului fiscal, trebuie să dea înapoi ultimii 5 ani. Dar rămâne destul de ambiguă situaţia terenurilor şi beneficiilor pe care le-a avut. Sunt mulţi „revoluţionari” care au fost din miliţie, au fost torţionari, au fost militari care au tras în populaţie, dar au obţinut din 1990 mai multe beneficii pentru că erau „revoluţionari” cu certificat. Treaba este ambiguă, ca mai totul în societate. Ne uităm şi la infractorii cu nume condamnaţi; s-au dat decizii definitive pentru închisoare, dar prejudiciul nu prea a fost recuperat.

Reporter: Şi în cazul de faţă… Aţi fost secretar de stat, s-au retras ceva certificate de revoluţionar inclusiv în mandatul dvs. A dat cineva vreodată înapoi terenurile?

Mihai Dodu: Nu. Nu. Nu, vă spun clar, nu.

Reporter: Şi cine ar trebui să se ocupe de chestia asta? E neclaritate legislativă?

Mihai Dodu: Secretariatul de Stat ar trebui să se preocupe, împreună cu Prefectura, şi să pună în discuţie, cu Ministerul Justiţiei, cel care pune, prin instanţă, în aplicare o sentinţă. Trebuie să fie o colaborare între instituţii, astfel încât omul în cauză, domnul Voican Voiculescu, să fie somat să predea mai multe beneficii pe care le-a avut. Gândiţi-vă că el a fost parte şi din Institutul Revoluţiei. A avut funcţie în această instituţie. Deci, cumva, e destul de complicat să putem cuantifica beneficiile. Pentru că statul îşi face datoria, imediat retrage această indemnizaţie, dar…

Reporter: Staţi puţin, haideţi să clarificăm un pic. Legea prevede doar returnarea banilor pe ultimii cinci ani. Dar despre terenuri şi celelalte beneficii? Legea prevede ceva sau e un vid legislativ?

Mihai Dodu: Este un vid legislativ. Adică statul poate să retragă doar banii, să-i stopeze, dar cu restul ce se întâmplă? Cu un teren? Cu un loc de casă? Cu un spaţiu comercial? E destul de ambiguă situaţia.

Reporter: Cam câţi Voicani Voiculeşti sunt cu certificate de-astea? Mă refer la foşti securişti, foşti nomenclaturişti, oameni dintre care, de fapt, unii ar trebui să fie în închisoare, nu să aibă certificate de revoluţionar.

Mihai Dodu: Există o situaţie clară care a venit la Secretariatul de Stat când eram acolo şi sunt cu sutele. Revoluţionari din SRI, Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării. Şi prejudiciul era de peste 300 de milioane de lei anual.

Reporter: Care e ritmul retragerii certificatelor ăstora?

Mihai Dodu: Ritmul este destul de greu, sunt sute de situaţii în instanţă, certificate.

În acest sens aş propune cumva o reformă a legii în cauză, astfel încât să putem să stabilim cu certitudine revoluţionarii care cu adevărat şi-au pus viaţa în pericol şi au luptat pentru libertatea poporului român şi să dăm deoparte aceşti oameni care practic doar au profitat de pe urma eroilor şi răniţilor, deţinuţilor în închisorile Miliţiei şi Securităţii.

Acum este foarte ambiguă situaţia. Spre exemplu, Marian Enache, care s-a pensionat de la CCR, e ”revoluţionar” de… Vaslui!

 

https://epochtimes-romania.com/news/voican-voiculescu-tenebrele-revolutiei-si-o-mare-problema-nationala-fostii-securisti-si-tortionari-cu-certificate-de-revolutionar-raman-cu-beneficii—373885

/////////////////////////////////////////////

Recenzie a lucrării „Deposedarea și lovitura de stat globală”. De Bernard Gensane

Cum dobândește o elită financiară putere absolută prin capturarea universală a resurselor. Editions Réorganisation du monde. 2019.

În 2018, Liliane Held-Khawam – care a publicat aproximativ cincizeci de articole în Le Grand Soir – ne-a explicat în Dépossession cum hiperputerea unei elite financiare îngenunchea statele și cetățenii. Cu această lucrare magistrală, extrem de analitică și superb documentată, ea merge mai departe, descriind instaurarea unei tiranii globale care nici măcar nu se mai preface că se ascunde în spatele nasurilor false ale unei „democrații” care nu mai există.

Economista și antreprenoarea Liliane Held-Khawam are o adevărată înțelegere a sistemului din interior. Pentru ea, această tiranie a prins rădăcini în trei etape. O primă etapă din 1960, odată cu ascensiunea petrodolarilor gestionați de înalta finanță, care a dezvoltat paradisuri fiscale până în 1986, anul big bang- ului financiar în urma dereglementării financiare impuse de Actul Unic European. A doua etapă a durat până în 2007, odată cu criza sistemului monetar și financiar, care a culminat cu scandalul subprime . Pentru LH-K, această perioadă a fost cea a globalizării în sine, care a văzut structurile statale tradiționale golite de puterea lor decizională. A treia etapă ne aduce în prezent. Nu numai că aleșii au acceptat să fie deposedați de orice putere de către grupurile financiare transnaționale, dar au încercat și să convingă poporul că sunt incapabili să-i protejeze împotriva efectelor devastatoare ale îndatorării planificate și programate a statelor.

În ultimii treizeci de ani, o mică oligarhie financiară și-a însușit aproape toată creația monetară, permițându-i să coordoneze fluxurile financiare care guvernează piața globală, industria, comerțul și industria în ansamblu. Fostă prerogativă a suveranului, creația monetară a fost până de curând apanajul statelor. De îndată ce entitățile private pot tipări bani, ne aflăm în mijlocul unei confiscări neconstituționale. Băncile centrale au păstrat pur și simplu creația monetară. Cea mai mare parte a monedei a fost predată băncilor comerciale. Consecința este că „deținătorii creației monetare sunt custozii unei bogății incomensurabile datorită îndatorării pe scară largă a companiilor. […] Prin transferul creației monetare-credit către persoane fizice, statele se privează de profituri semnificative, sunt împovărate cu datorii imposibil de rambursat și își angajează moștenirea comună. Se înrobesc oligarhiei monetare.” Statele Unite nu fac excepție de la această regulă de fier, datoria lor fiind în prezent de 22 de trilioane de dolari.

LH-K pune o întrebare serioasă: poate un stat să fie în continuare suveran? Din perspectiva dreptei lucide, răspunsul este „nu”. Astfel, pentru Marie-France Garaud, alegerile prezidențiale nu au absolut nicio importanță, deoarece suveranitatea se bazează pe patru puteri de care statele și politicienii s-au lepădat treptat: baterea monedei, hotărârea asupra păcii și războiului, elaborarea legilor și administrarea justiției.

Economia este acum organizată în monopoluri. Acesta este cazul, de exemplu, și din păcate, al industriei farmaceutice, unde atracția profitului are prioritate față de sănătatea pacienților. Medicamentele sunt oprite de la fabricare, altele nu sunt vândute pentru că prețurile lor nu sunt suficient de mari, potrivit trusturilor. Aceleași trusturi, sau lobby-urile lor, sunt cele care dețin condeiul atunci când vine vorba de elaborarea legilor care creează lacune fiscale. Aceleași trusturi care nu recunosc instanțele naționale sau care le sfidează atunci când este necesar, ca atunci când multinaționala Lone Pine a cerut guvernului canadian să îi acorde 250 de milioane de dolari drept „reparații” pentru pierderea de venituri din cauza moratoriului asupra extracției gazelor de șist din Valea Sfântului Laurențiu. Am văzut companii străine intentând procese împotriva creșterii salariului minim în Egipt sau împotriva limitării emisiilor toxice în Peru. Peste 450 de astfel de proceduri sunt în curs de desfășurare în întreaga lume. Toate codurile muncii sunt atacate frontal.

Am trecut, explică Liliane Held-Khawam, la etapa globalizării prin transformarea cetățenilor în consumatori. În Europa, nu este nevoie de ideologie thatcheristă pentru aceasta, întrucât consumul este inclus în textele oficiale ale UR: „Cu 502 milioane de consumatori de la extinderea din 2007, este cea mai mare piață din lume.” Căderea Zidului Berlinului a coincis cu sfârșitul celor treizeci de ani glorioși și a permis trecerea de la internaționalizare la globalizare, pe care UNESCO o definește ca „procesul de integrare a pieței rezultat din liberalizarea comerțului, extinderea concurenței și efectele tehnologiilor informației și comunicațiilor la scară globală.” Faptul că pentru Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, cultura și concurența sunt într-o simbioză perfectă este un program, sau mai degrabă o ideologie.

Pentru a face parte din globalizare, marile companii vor deveni transnaționale, „construindu-se independent de granițe”. Se vor deznaționaliza, „ștergând ceea ce le leagă de țara lor de origine”. Filiala „franceză” a unui gigant american își va stabili sediul central la Haga și își va plăti (de fapt, abia dacă își va plăti) impozitele în Luxemburg. Orice încercare de rezistență din partea lucrătorilor sau a autorităților publice franceze va duce la o relocare promptă în Polonia sau Vietnam. În cazul unui supergigant precum Amazon, compania va colecta de 10 ori mai multe date decât Administrația și le va revinde.

Stăpânii acestor companii vor prelua treptat guvernarea statelor (pe baza conceptului de „guvernanță”, care este departe de a fi neutru, citiți neapărat acest articol de Bernard Cassen din 2001 ) devenind partenerii privilegiați și oficiali ai guvernelor (infamele PPP, parteneriate public-private, sunt acum practicate la scară globală). Autorul acestei cărți cunoaște pe de rost misterele lobby-urilor de la Bruxelles, începând cu Business Europe, o organizație care reunește, printre altele, Bayer, BMW, Google, Microsoft, Shell, Total. Un lobby capabil să organizeze 170 de întâlniri în trei ani cu elita Comisiei. Când există lobby, există rapid publicitate. Așa a sponsorizat Coca Cola președinția românească a UE.

O altă caracteristică a globalizării: practicile corporațiilor transnaționale se impun treptat asupra metodelor de operare ale serviciilor publice. Cu ajutorul, în cazul nostru, al bătăușilor UE. În primul rând, al trădătorilor sociali precum Moscovici, pentru care „putem foarte bine să avem servicii publice gestionate de companii private”. Când statul îngenunchează în fața serviciilor private, se trezește în genunchi, ca atunci când a acordat – de bunăvoie, nu? – 205 milioane de euro către SNCM în momentul privatizării acesteia de către fondul Butler Capital Partners și Veolia Transport.Indiferent ce se întâmplă, interesele private câștigă întotdeauna. Autostrăzile pe care întreaga clasă conducătoare franceză le-a privatizat reprezintă 15% din afacerile Vinci, dar 60% din profiturile sale. Companiile lor generează o marjă brută de 73%.

Și nava se izbește . Nu neapărat de zid…

Sursa: „  Liliane Held-Khawam. Lovitură de stat planetară  ” Bernard Gensane, le Grand Soir

De asemenea, pe:

https://blogs.mediapart.fr/bernard-gensane/blog/261119/liliane-held-khawam-coup-d-etat-planetaire

http://bernard-gensane.over-blog.com/

https://www.lef-online.be/index.php/forum/19926-le-coup-d-etat-planetaire Pierre Verhas

https://lilianeheldkhawam.com/2019/11/29/coup-detat-planetaire-vu-par-bernard-gensane/

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Trump: Discursul său uluitor la Națiunile Unite

Djamel LABIDI

Știam că președintele Trump conducea o revoluție reacționară; acum știm că această revoluție este ultra-reacționară. A vorbit despre asta la ONU ieri, 23 septembrie, fără menajamente, așa cum face și în mitingurile sale, ca și cum s-ar adresa Statelor Unite.

Nu a făcut nicio distincție între nivelurile național și global, ca și cum politica internă a Statelor Unite și politica lor externă ar fi una și aceeași, ca și cum lumea ar aparține Statelor Unite: aceleași cuvinte, aceleași teme ca în mitingurile sale, „amenințarea imigrației, minciuna Ecologiei, terorismul” și chiar denunțarea predecesorului său, fostul președinte Biden, fără să-și facă griji pentru protocol, tradiție, să spună exact ce vrea, fără nicio reținere, fără nicio constrângere, fără un superego. Vorbește pe un ton monoton, fără virgulă, trecând de la un subiect la altul fără tranziție. Vorbește cu un aplomb uimitor, o siguranță totală, oferind cifre, procente incontrolabile și, uneori, evident, neverosimile, dar acest lucru nu pare să-l preocupe deloc, cel mai important lucru fiind că acestea lovesc opinia publică. Există, de asemenea, în acest discurs, o neîncredere marcată în știință. Așa cum a vorbit despre escrocheria coronavirusului în primul său mandat, de data aceasta denunță escrocheria schimbărilor climatice.

Discursul este incredibil de brutal. Publicul, compus din reprezentanți ai națiunilor lumii, pare uluit. Chiar aplaudă la final, ca și cum ar fi fost ușurat de ultimele cuvinte ale lui Trump, care temperează cu abilitate remarcile sale cu un omagiu adus popoarelor, națiunilor adunate, bogăției lor culturale. O tehnică clară a omului de afaceri care alternează între cald și rece și care destinde atmosfera după ce l-a paralizat pe adversar. Dar aici, omul de afaceri deține puterea și este în fruntea națiunii, poate încă cea mai puternică din lume, și simțim, în el, un fel de intoxicație cu puterea care se dezvoltă rapid, într-un narcisism extrem. Acesta este poate cel mai îngrijorător lucru.

 

Națiunile Unite

Întregul discurs este impregnat de un dispreț subiacent față de Națiunile Unite. Este clar că președintele Trump nu susține Națiunile Unite. Și, ca dovadă că „Națiunile Unite sunt inutile”, le critică pentru că nu au făcut nimic, nici măcar o scrisoare de încurajare, în ceea ce privește „cele șapte războaie pe care le-a oprit”, însă denunță violent recunoașterea statului palestinian, fără a-și face griji pentru contradicția cu postura sa de om al păcii.

Nu găsește un cuvânt suficient de dur pentru ONU, inclusiv pentru managementul său intern, pe care îl descrie ca fiind catastrofal și corupt. Exemplul pe care îl dă despre presupusa proastă gestionare a renovării sediului este, potrivit lui, o dovadă în acest sens. Aflăm, din propriile sale cuvinte cu această ocazie, că ar fi făcut o ofertă de 500 de milioane de dolari, „mult mai puțin costisitoare și mult mai avantajoasă”, care a fost respinsă. Și detaliază, ca un adevărat dezvoltator imobiliar, calitatea materialelor pe care el însuși le-ar fi folosit. Ei bine, ei bine, nu pare să se simtă aici o urmă de reglări de conturi, din partea cuiva care nici măcar nu mai face distincție între personal și politic? Chiar spune, la un moment dat, că atunci când nu-i place cineva, „e total și definitiv”. Chiar pare să le amintească celor prezenți că sunt la New York, adică acasă, în Statele Unite.

Nemaiauzit într-un discurs al unui șef de stat. Uneori, avem imaginea unui director general care vorbește despre compania sa, lăudându-se: „În șase luni, am făcut asta și aia, «am atras 1,7 trilioane de dolari în investiții, Statele Unite sunt acum cea mai prosperă națiune, țara trăiește o epocă de aur» etc.

În discursul trumpist, există o națiune care le spune tuturor celorlalte „că este cea mai mare din lume, cea mai puternică din lume, că are cea mai mare armată din lume, cea mai mare economie din lume”, care este puternică și care își amenință adversarii, clar, nici măcar fără tragere de inimă, în același mod în care îl amenință, de la începutul discursului său, pe bietul oficial ONU care a comis crima de lese-majestate să-i dea un teleprompter stricat.

Discursul lui Trump și discursul lui Putin

Ceea ce este frapant în discursul lui Trump este convergența cu discursul lui Putin, ca o oglindă, dar o oglindă inversată. Aceleași teme sunt abordate: națiunea, identitatea, moștenirea ancestrală, relațiile dintre națiuni, specificul național, suveranitatea, dar acolo unde există la președintele Putin, cel puțin la nivel de discurs, un naționalism care se dorește a fi eliberator, egalitar într-o lume multipolară, există la președintele Trump un naționalism al dominației, care se afirmă, care se exprimă în discursul însuși, fără falsă rușine, și care se exprimă cu un dispreț suveran pentru toate aceste popoare, toate aceste națiuni din care provine „această emigrare barbară și amenințătoare” pentru „civilizația occidentală, creștinismul și lumea liberă”, așa cum subliniază el. Aceasta este cuvânt cu cuvânt celebra teză a „marelui înlocuitor” atât de dragă extremei drepte europene. El a mers până acolo încât l-a acuzat pe primarul Londrei că „vrea să instaureze legea Sharia”. Persoana care vorbește așa aparține unei națiuni care i-a furat pământul, țara de la locuitorii săi originari, doar pentru a-i masacra apoi, a efectua cea mai mare epurare etnică din istorie și a realiza, dar de fapt aici, un „mare înlocuitor”. Este o coincidență că acesta este același program pe care îl propune pentru Gaza sub pretextul luptei împotriva Hamas?

Președintele Trump a apărut, sau a vrut să apară în ziua aceea, ca purtător al unei viziuni și a ales platforma ONU pentru a o răspândi în lume. Acest discurs a sunat ca lansarea unei operațiuni globale în tot Occidentul, ca un apel la preluarea puterii de către toate forțele din Europa care dezvoltă aceleași teme și împărtășesc aceeași viziune ideologică.

Această situație nu este lipsită de unele asemănări cu anumite trăsături ale național-socialismului. Ideologia fascistă și nazistă conținea toate temele socialismului: apărarea muncitorilor, denunțarea burgheziei și a nedreptăților, lupta de clasă. Naziștii împrumutaseră aceste teme de la partidele socialiste și comuniste ale vremii, dar le deturnaseră către o orientare hegemonică, supremacistă, rasistă.

În mod similar, astăzi în Trumpism, există aceleași teme ca și discursul lui Putin și, mai general, cel al BRICS, despre „identitatea popoarelor, bogăția culturilor, necesitatea de a le respecta, suveranitatea”, dar într-o direcție xenofobă, ultranaționalistă. S-ar putea repeta Istoria?

https://www.legrandsoir.info/trump-son-discours-hallucinant-aux-nations-unies.html

//////////////////////////////////////////////

 

Noile salarii ale judecătorilor CCR: 47.000 lei. Spor stres: 11.700 lei, confidențialitate: 2.300

• DE

Petre Bădică

CCR a anunțat noua grilă de venituri ale judecătorilor, din care nu lipsesc: salariu – 47.000 lei brut, spor de stres – 11.700 lei, spor de confidențialitate – 2.300. Judecătorii iau și pensie. Unele pensii speciale ale judecătorilor CCR ajung și la 45.000 lei pe lună net.CCR va trebui să judece, luna aceasta, proiectul de lege prin care se reduc pensiile speciale ale magistraților. Potrivit aceluiași proiect, guvernul condus de Bolojan propune diminuarea acestora cu 25%

Citește și: EXCLUSIV Șefa CCR și un judecător au cerut să iasă la pensie. Vor judeca tăierea pensiilor speciale

În acest moment, pensiile speciale sunt, în medie, de 25.000 de lei net. Vor ajunge, după tăiere, la suma de 18.000 lei net.

Noile salarii ale judecătorilor CCR: 47.000 lei. Spor stres: 11.700 lei, confidențialitate: 2.300

În acest moment, la CCR sunt 9 judecători. Dintre aceștia 4 au pensii speciale, toate peste 30.000 lei net. Președintele CCR, Simina Tănăsescu, a depus cerere de pensionare. Al șaselea judecător care ia pensie specială este Csaba Asztalos.

 

Citește și: 6 judecători CCR au pensii de până la 60.000 lei. Doar trei nu au. Judecă tăierea pensiilor speciale

CCR și-a publicat noua grilă de salarii, în vigoare de la data de 30 septembrie.

Potrivit documentului de mai sus, președintele CCR câștigă un salariu de 47.000, iar un judecător CCR are un pic mai puțin – 45.000 lei brut.

Judecătorii CCR iau spor de confidențialitate de 2.300 de lei.

 

Judecătorii CCR iau și 11.700 lei spor de suprasolicitare (stres).

Judecătorii CCR mai primesc și 950 lei pentru că sunt doctori. Și încă 300 de lei pentru condiții grele de muncă.

Judecătorii au renunțat, față de luna martie, la 1.200 de lei, adică o parte din sporul pentru condiții grele de muncă.

 

Citește și: Șefa CSM, cu 57.000 lei salariu, despre tăierea pensiilor speciale: „Nu suntem egali”

Cine ia pensie specială la CCR?

Doi judecători care și-au înaintat recent cererea de pensionare sunt președintele CCR, Simina Tănăsescu, și Csaba Asztalos.

În acest moment, sunt 4 judecători care au pensii (pensiile pe 2023):

Ciochină Mihaela – 600.000 lei pe an / Pensie de 50.000 lei pe lună

Cristian Deliorga – 800.000 lei pe an / Pensie de 60.700 lei pe lună

Bogdan Licu – 383.000 lei pe an / Pensie de 32.000 lei/lună

Gheorghe Stan – 350.000 lei pe an / Pensie de 30.000 lei pe lună.

Mai sunt 3 judecători care nu au pensii speciale: Mihai Busuioc, Iulia Scânteie și Dacian Dragoș.

CCR va dezbate tăierea pensiilor speciale în această lună. Decizia se ia cu majoritate simplă, de 4 judecători.

https://newsweek.ro/justitie/salarii-judecatori-ccr-47000-lei-spor-stres-11700-lei-confidentialitate-2300-plus-pensie?fbclid=IwY2xjawNKSIlleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBLUXVnWnZKMTVDUk1IRjBjAR7anvVxW-Hz8P07m3VlsedGHgPO2WzeEdgV1lD7NwZNH2HJigzsvItFIQpdiw_aem_WPMPEuqAEGQAlDw4Kk4rrg

/////////////////////////////////////////////

 

Primarul Buzăului cere măsuri dure pentru cei apți de muncă. „Ajutorul social a devenit un stil de viață”

Cristi Buș 

 

Din cuprinsul articolului

Constantin Toma: „Unii sunt apți de muncă, dar nu doresc să muncească”

Primarul PSD susține propunerea lui Ilie Bolojan privind reducerea perioadei de șomaj

„Avem milioane de oameni care nu lucrează. Cum putem susține sistemul de pensii și sănătate?”

Ce dorește să facă premierul Bolojan

Primarul municipiului Buzău, Constantin Toma, susține că numeroși localnici refuză să se angajeze, deși există locuri de muncă disponibile. Edilul PSD afirmă că oamenii preferă ajutoarele sociale și este de acord cu propunerea premierului Ilie Bolojan privind reducerea perioadei de acordare a șomajului………………….

Det. Aici

https://evz.ro/primarul-buzaului-cere-masuri-dure-pentru-cei-apti-de-munca-ajutorul-social-a-devenit-un-stil-de-viata.html#google_vignette

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

” Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce samănă omul, aceea va şi secera.” (Gal.6/7) Fiindcă am pus în inima şi mintea oamenilor sămânța minciunii, răutăţii, vicleniei, egoismului, datinei, idolatriei, bârfei, cârtirii, lăcomiei, corupţiei, răzbunării, moașteriei, ritualurilor şi altor false şi toxice învăţături, toată omenirea va deveni o junglă ; Pentru că l-am înlocuit pe Creatorul cel viu cu unul cartonat, pictat, iconat, aurit, dar mut, orb, şchiop şi neputincios (Ps.115 şi 135), umblăm ca nişte orbi care conduc alţi orbi, fără Îndreptar Dumnezeiesc, fără Adevăratul Reper- Salvator; Până vine ziua RECOLTEI…” Căutaţi-Mă şi veţi trăi!” (Amos 5/4)…, Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” (Ioel 2/12) Nu va mai duceţi după Puti-Trumpiști, Marxişti, Leninişti, Pesediști, Maoiști sau după alţi Soro-Globa-Natoiști, pentru că veţi deveni una cu Moartea a doua (Ap. Cap. 20)…” Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Mat.11/28-30) Dacă ne înhămam dimpreună cu Duhul Sfânt-Căpetenie, El duce greul, nu noi! Şi, prin mijlocirea lui Hristos îl călcăm în picioare pe Satan (Rom.16/20), căci deja şi-a zdrobit capul în” Cuptorul” Golgotei! Nu vă mai lăsaţi manipulaţi de cei care vă asfaltează drumuri şi poteci, dar vă opresc din drumul învăţăturii care duce la El-Calea Adevărul şi Viaţa, pentru a  ajunge pe stazile de aur din Apocalipsa, cap. 21, nu pe bulevardele lumii, care duc la moarte, nu la Viaţa veşnică! Nu vă mai hrăniţi cu” bunătăţile” lor împănate cu vaccinuri iradiante… Căutaţi Pâinea vieţii, nu doar hrana trecătoare din Ioan, cap.6 ! După cum vă faceţi plinul rezervorului, umpleţi-vă mintea cu Învățătura-Combustia Biblică, Dumnezeiască şi… Însetaţi după Apa vie (Ioan 7/37-39), nu doar după alcool ori băuturi răcoritoare, pentru a râvni după Pomul vieţii veşnice şi izvorul cu Apa vie (Apocalipsa, Cap.21 şi 22) Degeaba oferiţi oamenilor ”oportunităţi îndestulătoare”, dacă nu-i îndreptaţi spre Uşa Isus (Ioan, cap.10), care ne duce în Împărăţia Cerurilor ; În zadar vă înălţaţi turnul Babel până la Cer, căci tot ce e făcut fără Creator devine praf, deşertăciune şi goana după vânt!” Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu vă rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” (Mat.24/2)Poporule, Omule, vrei armonie, corectitudine, adevăr, dreptate- sau hoţie,   haos, preacurvie, tâlhărie si…? Doreşti prosperitate, împăcare, pocăire, cinste, punctualitate, sau   cârtire, vrăjitorie, şmecherie, ruinare? Prietenul păcătoşilor a venit, NU  să ne facem fraţi de hoţie, sărăcie,prostire, ci fraţi de Cruce Biruitoare, pentru că numai Crucea lui este arma cosmică, învingătoare din Ef.6/1-20), iar pimirea Lui, aduce Totul Totului Tot ce este mai bun, sfânt, frumos şi biruitor din univers! Să ne facem una cu răstignirea lui din Romani,cap. 6, pentru ca prin moartea lui să ne eliberze de toată zestrea adamică,pusă de Satan in sânge! Numai prin transfuzia gratuită cu Sânge Dumnezeiesc, (aidoma bobului de grâu care moare pentru belşug), rodește în fiecare Plinătatea  Dumnezeiască, dăruită prin naşterea din nou, ca să ne scape de toate ştiinţele, filozofiile, politicile, învăţăturile, guvernarile,amagirile şi practicile potopiste -demonice

 

 

 

 

---

 

---

---

 

Împăcarea tuturor oamenilor-SoundWords; Nimicirea generală; Iniţiere în tema „împăcarea tuturor oamenilor” (1); Evanghelia lui Pavel (3)Misiunea încredinţată celor doisprezece; Evanghelia lui Pavel (2) Misiunea dată în evanghelia după Matei 28-Roy A. Huebner; Carte recomandată: Bogăţia uitatăTaina lui Dumnezeu în diverse epoci ale acţionării Sale; Evanghelia după Ioan (3)Ioan 3-William Kelly; Unul – unii – toţi-Ioan 12.3-8, Fritz von Kietzell; Realitatea învierii lui Hristos Matei 28.1-17-Walter Thomas Turpin; Caracterul şi puterea învierii lui Hristos-Faptele apostolilor 3.13-16; 4.1-2; Filipeni 3.7-11, Walter Thomas Turpin; Paradisul – „Grădina de plăceri” pe pământ…Pomul vieţii şi apa vieţii-Hugo Bouter… CRUCIFICAREA DOMNULUI ISUS CRISTOS…Sapte dovezi ale Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Argumente imbatabile, teologice si juridice… Victoria asupra mortii… Maretia celor 7 afirmatii rostite de Iisus pe cruce…Din restect, dragoste, iubire   fata de jertfirea lui isus, fiecare poate fi onoratin locul OMULUI CARE A DUS CRUCEA LUI ISUS…Mă laud cu crucea lui Hristos… INSCRIPȚIA DE PE CRUCEA LUI ISUS…De ce Invierea Mantuitorului este atat de importanta? Cu Ioan (dar si cu Pavel) în Paradis-Fericirea de a intra în cetatea sfântă, Hugo Bouter