Preoţi- cu tot neamul vostru- o să vă iasă pe nas şi pe gură TOATE popismele voastre! Fiindcă nu l-aţi primit (crezut) pe Hristos cel necartonat (neiconat), care v-a adus o Veste Bună, dacă nu vă pocăiţi, ca Patriarhul IOV, cap.42, Anticrist vă va aduce o veste (ne) bună… Precum komuniştii GADARENI (Marcu 5/1-20) care l-au alungat pe cel mai scump oaspete, de teamă că părtăşia oamenilor din Pâinea Adevărului îi sărăceşte, ii lasă fară de porci…şi voi, dacă nu vă naşteţi din nou, (Ioan, cap.3) dimpreună cu tot cu oamenii pentru care a sângerat Hristos, dar de care voi vă bateţi joc, o să vă mănânce puricii gheenei veşnice; Chiar nu ştiţi , că şi cel mai păcătos om, în faţa lui Dumnezeu valorează mai mult decât toţi porcii din coteţele lumii şi, mai mult decât porcăriile voastre idolatre- popeşti la un loc?…

Partidul Comunist Chinez rescrie Biblia, pretinde că Iisus a ucis-o cu pietre pe femeia prinsa in adulter…Minunile lui Isus Hristos… Cardinalul O’Malley (contrar Papei) face o declaratie uimitoare despre Legea lui Dumnezeu… O scurtă cronologie a timpului sfârşitului… DESI ESTE Un singur ADEVĂR,AU APARUT  atâtea RELIGII? Cum scap de minciună?Importanta porcilor nostri… Să mori… Căutați-Mă și veți trăi!… În lumina crucii… Între credință și necredință (1)…Semne ale revenirii lui Isus…Dumnezeu l-a creat pe Diavol?  Ce s-a întamplat în viaţa lui Lucifer de a ajuns să păcătuiască? Ce păcat blasfemitor a comis atunci? Trebuie să îl iubim pe păcătos, dar să urâm păcatul? Domnul Isus vă iubește… MIREASA LUI HRISTOS…25 de versete biblice despre bârfe…Psalmul 140 – O rugaciune de izbavire… CÂNTĂRILE TREPTELOR- ROSSIER …Salvare de sus…Despre Agricultura olandeză – experiențe tehnice…Sistem de irigare Sprinklersystem- Contact- Oferta GARDENA; Oferta- tehnica de irigare; Tipuri de asociatii profesionale si cooperative in agricultura Uniunii Europene; Principalele boli ale grâului; Cât de rentabilă este o afacere cu paulownia, afin, mur ?Principalele boli ale mărului si visinului; Avantajele cultivării căpșunului pe substraturi; Plantarea și îngrijirea arbuștilor și pomilor ornamentali …Ce terenuri trebuie să alegem pentru înființarea unei livezi… Un startup estonian le arata  fermierilor români cum să mute lucrările agricole în mediul digital etc.

Cum scap de minciună(satan e tatal minciunii?M-am învăţat să spun minciuni de mic. Le spuneam părinţilor tot felul de lucruri neadevărate, înventam diverse scuze ca să nu fiu pedepsit. Ce pot face ca să nu mai mint?Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este er.jpeg.

Demonizatul din Gadara şi femeia siro-feniciană

 

De ce i-a acordat Isus atenţie acestui străin posedat de demoni?

Marcu 5:1-20
1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”
9. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.”
10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”
20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Regiunea Gadara se afla pe ţărmul estic al Mării Galileei. Era o zonă care se aflase anterior sub stăpânirea Greciei, dar devenise parte a provinciei romane Iudeea. Bărbatul din Gadara era posedat şi se manifesta oribil. Avea mare nevoie de ajutor divin şi l-a primit.

Faptul că această eliberare s-a petrecut într-un teritoriu în care locuitorii nu erau evrei este confirmat de prezenţa porcilor. Este interesant de notat reacţia oamenilor faţă de această pierdere financiară cauzată de înecarea porcilor: l-au cerut lui Isus să plece de acolo. Iar Isus i-a cerut omului vindecat să rămână acolo, ca să dea mărturie despre El, prin cuvânt, dar mai ales prin viaţa lui schimbată.

Cum ar trebui înţelese cuvintele adresate de Isus acestei femei?

Matei 15:21-28
21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22. Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”
23. El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25. Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!”
27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

În cel de-al doilea pasaj, este vorba despre o fată „muncită rău de un drac” (Matei 15:22). Mama ei era „o grecoaică de obârşie siro-feniciană” (Marcu 7:26), fapt ce ne arată că regiunea aceea era un amestec pestriţ de culturi. Strămoşii ei, locuitori ai Canaanului, fuseseră alungaţi de pe teritoriul lor de israeliţii stabiliţi acolo sub conducerea lui Iosua. Şi în această ocazie, îl vedem pe Isus lucrând cu oameni care nu făceau parte din Israel.

În aparenţă, Isus i S-a adresat femeii prin cuvinte destul de aspre (ca de exemplu atunci când i-a asemănat pe canaaniţi cu nişte căţei), dar, în realitate, i-a pus la probă credinţa şi a evidenţiat dorinţa ei smerită de a primi ajutor.

„Prin purtarea Sa faţă de această femeie, [Mântuitorul] a arătat că ea, care era privită ca o persoană exclusă din Israel, nu mai e o străină, ci un copil în casa lui Dumnezeu. Fiind copil, are privilegiul să se împărtăşească de darurile Tatălui. Acum, Hristos îi împlineşte rugămintea şi încheie lecţia dată ucenicilor.” – Ellen G. White, Viaţa Iui lisus, p. 401

Ce lecţii crezi că şi-au însuşit ucenicii când L-au văzut pe Isus slujin- du-le acelora care nu făceau parte din poporul legământului? Dar noi, ce lecţii ne însuşim?

Importanta porcilor nostri

Acest post are ca punct de plecare textul biblic din Marcu 5: 1-20 care ne relateaza episodul dramatic al vindecarii unui indracit de catre Iisus Hristos Domnul (pentru cei care nu cunosc si sunt interesati voi afisa pasajul biblic la finalul postului).

Intamplarea este una simpla si provocatoare la meditatie.

Iisus ajuns in tinutul Gadarenilor este intampinat de un om stapanit de duhuri necurate. Situatia acestuia era una absolut critica: posedat de forte demonice, locuia in morminte; lipsit de proprie vointa, nu se mai putea controla pe sine si nimeni nu-l putea domoli. Un om fara vreo speranta si fara vreo sansa de reabilitare. Insa Iisus, prin puterea-i dumnezeiasca realizeaza imposibilul: porunceste demonilor sa iasa din respectivul om alungandu-i intr-o turma de porci care apoi se vor ineca in mare. Sfarsitul intamplarii e de-a dreptul tragic: Iisus este alungat de cei ce vazusera cele intamplate.

Dramatic! Scandalos! Nedrept! Sa vindeci un om irecuperabil, sa redai viata unui nenorocit posedat si sa fii alungat pentru ca ai sacrificat in schimbul acestei minuni niste porci!? Cum se poate ca omul sa fie mai putin important ca o turma de animale de casa!? Cat sa valoreze o turma de porci in comparatie cu nepretuitul suflet al omului!? Cat de irational si nebun sa fii ca sa-L alungi pe Dumnezeul intrupat pentru o paguba ca asta!? Ce porci sa fi fost aceia mai importanti ca Insusi Dumnezeu!?

Iisus a plecat din tinutul lor. Iisus nu negociaza si nu ramane cu sila acolo unde nu este dorit, acolo unde pretul porcilor egaleaza cu Sine si cu omul.

Meditatie:

Oare nu exista si in viata noastra mici idoli de ignat, nesemnificativi in ochii cerului, dar care pentru noi (constienti sau nu) au o valoare mai presus de cea a lui Dumnezeu? Oare nu avem si noi porcusorii nostri dragalasi cu care ne ocupam zilnic uitand de Iisus si de sufletul nostru (televizorul, calculatorul, fotablul etc.)? Nu suntem si noi oare la fel de nesabuiti uneori incat ii spunem Celui venit sa ne mantuie: <<Te rog, pleaca! am altceva mai important!>>? Nu cumva avem si noi propriile nimicuri mai importante uneori ca oamenii cu suflet vesnic din jurul nostru?

Pentru cei ce se regasesc in cele de mai sus: Dumnezeu sa ne ierte si sa ne schimbe asa incat Iisus sa fie cel mai valoros pentru noi!

Pentru ceilalti: va urez sa ramaneti perfecti dupa cum credeti ca sunteti!

PS: Pentru nestiutorii de Biblie, iata textul:

1. Au ajuns pe celalalt tarm al marii, in tinutul gadarenilor.

2. Cand a iesit Isus din corabie, L-a intampinat indata un om care iesea din morminte, stapanit de un duh necurat.

3. Omul acesta isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant.

4. Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile, si nimeni nu-l putea domoli.

5. Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre.

6. Cand a vazut pe Isus de departe, a alergat, I s-a inchinat

7. si a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preainalt? Te jur in Numele lui Dumnezeu, sa nu ma chinuiesti!”

8. Caci Isus ii zicea: „Duh necurat, iesi afara din omul acesta!”

9. „Care-ti este numele?”, l-a intrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a raspuns el, „pentru ca suntem multi.”

10. Si Il ruga staruitor sa nu-i trimita afara din tinutul acela.

11. Acolo, langa munte, era o turma mare de porci care pasteau.

12. Si dracii L-au rugat si au zis: „Trimite-ne in porcii aceia, ca sa intram in ei.”

13. Isus le-a dat voie. Si duhurile necurate au iesit si au intrat in porci; si turma s-a repezit de pe rapa in mare: erau aproape doua mii, si s-au inecat in mare.

14. Porcarii au fugit si au dat de stire in cetate si prin satele vecine. Oamenii au iesit sa vada ce s-a intamplat.

15. Au venit la Isus, si iata pe cel ce fusese indracit si avusese legiunea de draci, sezand jos imbracat si intreg la minte; si s-au inspaimantat.

16. Cei ce vazusera cele intamplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel indracit si cu porcii.

17. Atunci au inceput sa roage pe Isus sa plece din tinutul lor.

Alinn V.

Să mori…

 

Să mori e lucru’ cel mai greu-

Să te îngropi pe tine când trăieşti

Cu tot ce ai, cu tot ce eşti,

Ca să învii cu Dumnezeu.

 

Să mori e lucru-atât de dureros-

Să te desprinzi de lume şi păcat,

De tot ce-odată te-a-ncântat,

Ca să te bucuri în Hristos.

 

Să mori e-nfrângere deplină-

Să te opreşti din alergare,

Din goana după slava trecătoare,

Ca să trăieşti spre gloria divină.

 

Să mori e tragedie pentru fire-

Să nu te mai răzbuni nicicând

Pe cel ce te-a lovit prin faptă ori cuvânt,

Ca să răspunzi la ură cu iubire.

 

Să mori înseamnă suferinţă-

Să-ţi calci mandria în picioare,

Dorinţa oarbă de a fi mai mare,

Ca să trăieşti în umilinţă.

 

Să mori e vorbă ce îţi dă fiori-

Să laşi în urm’a banilor iubire,

Slujirea lui Mamon spre-navuţire,

Ca să aduni în cer comori.

………

Să mori, tu nici nu vrei a te gândi,

De viaţa ta eşti mulţumit,

Dar vreau să-ţi spun azi lămurit,

Că-i singura ta şansă de-a trăi!

 

Să mori îţi pare pură nebunie,

Când traiu-ntreg îţi stă în faţă,

Dar, de nu vrei să mori în viaţă,

Tu vei muri o veşnicie!

 

Alin V.

 

Cuvintele de față s-au grămădit în mintea mea în urma descoperirii, în cartea lui Larry Crabb (Biserica adevărată), a unor versete biblice aparținând profetului Amos.

Iată textul cu pricina: 4. Căci așa vorbește Domnul către casa lui Israel: „Căutați-Mă, și veți trăi!

5. Nu căutați Betelul, nu vă duceți la Ghilgal și nu treceți la Beer-Șeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, și Betelul va fi nimicit.

6. Căutați pe Domnul, și veti trai! …” Amos 5: 4-6

Se pare că poporul Israel din timpul profetului Amos, în ciuda constantei sale frecvențe la importantele centre religioase naționale (Betel, Beer-Șeba, Ghilgal), traversa o perioadă de profundă criză spirituală. Problema scoasă la iveală de către profet consta în faptul că oamenii vizitau locașurile de închinare ale vremii, fără gândul unei închinări veritabile în fața Dumnezeului Adevărat; participarea lor la activitățile religioase nu avea drept motivație căutarea lui Dumnezeu și a voii Lui, ci forma prin sine însăși un scop independent; religia era practicată de dragul religiei; Dumnezeu era uitat.

Într-o astfel de vreme, când tot ceea ce conta pentru evrei era mersul la Betel, Ghilgal și Beer-Șeba, mesajul lui Amos, venit din partea lui Dumnezeu, suna astfel: „Opriți-vă! Încetați să mai mergeți la Betel, Ghilgal ori Beer-Șeba! Prezența voastră în aceste locuri de închinare a devenit zadarnică, întrucât ați uitat adevăratul scop pentru care ar trebui să fiți acolo. Motivațiile voastre sunt greșite. Căuați pe Domnul și veți trăi!”

Privind înspre mine, cât și la creștinii din jurul meu (pentru a nu generaliza, mă refer la cei cunoscuți), întâlnirile noastre bisericești (formale sau informale) dovedesc adesea că ne asemănăm izbitor de mult cu poporul Israel din vremea profetului Amos, prin faptul că pierdem din vedere scopul esențial al adunării noastre laolaltă- căutarea lui Dumnezeu, și urmărim lucruri adiacente.

Așa se face că, în întâlnirile noastre, am ajuns să căutăm a ne simți bine, uitând de problemele noastre cotidiene, a socializa cu prietenii, a cânta imnuri înălțătoare din punct de vedere emoțional, a înălța rugăciuni frenetice, a asculta predici motivante sau chiar a ne liniști conștiința prin bifarea unei noi prezențe la programul duminical, întrucât ne-am simți vinovați rămânând acasă. Desigur, multe din aceste lucruri sunt bune… în măsura în care sunt subordonate adevăratului scop pentru care Dumnezeu s-ar aștepta să ne întânim: căutarea Sa.

Fiindcă am pierdut motivația reală ce trebuia să marcheze întâlnirile noastre, se întâmplă să plecăm, duminică de duminică de la programele bisericii, cu satisfacția că ne-am îndeplinit menirea și că am petrecut un timp bun, dar la fel de îndepărtați cu inima și viața de Dumnezeul Adevărat.

De aceea, mesajul profetului Amos este cât se poate de actual, amintindu-ne că Dumnezeu nu e mulțumit de mersul nostru rutinat la biserică, de căutarea noastră de programe frumoase cu predici bune și cântece sublime, de tânjirea după serile de tineret provocatoare de emoții intense, când din toate acestea lipsește cu desăvârșire căutarea după Dumnezeu, singurul lucru generator de viață sprituală adevărată (Zoe).

Probabil lipsa căutării lui Dumnezeu să fie cauza pentru care bisericile noastre (unele dintre ele) par/sunt lipsite de viață. Probabil lipsa căutării lui Dumnezeu să fie cauza unor vieți individuale lipsite de vlagă, putere și biruință în lumea spirituală. (E evident că, în lipsa unei căutări adevărate a Izvorului de Viață, vom suferi de absența vieții.)

În încheiere, consider că eu și cu tine ar trebui ca în fiecare întâlnire bisericească (formală sau informală) să răspundem cu onestitate la întrebarea: ce caut eu aici? Iar răspunsul să fie în modul cel mai sincer și real cu putință: dincolo de toate lucrurile bune, Îl caut pe Dumnezeu!

 

Jertfirea lui Isus Hristos pe cruce este, în lumina creştinismului,  cel mai important fapt din istoria universului şi a omenirii. Crucea e locul unde Singurul Dumnezeu adevărat, Sfântul şi Dreptul Dumnezeu, Şi-a descoperit dragostea faţă de omul căzut, sacrificând ce a avut mai scump- pe Singurul Său Fiu, pe Cel în care Îşi găsea toată plăcerea şi care era una cu Sine din veşnicie.

Crucea e povestea tulburătoare în care Dumnezeul Întrupat moare de dragul unor fiinţe depravate care prin păcat I-au întors ostentativ spatele şi şi-au declarat independenţa.

Astfel, Dumnezeu Fiul face pasul „sinucigaş”, luând un trup de om şi coborând în lumea noastră ostilă. A coborât mai jos de iesle. A coborât mai jos decât postura de prunc cu origini dubioase, un posibil copil născut din curvie. A coborât mai jos decât statutul unui fiu al unei familii sărace dintr-un sat anonim al unei ţări neînsemnate politic şi geografic, maracate cu punct pe o hartă planetară. A coborât mai jos decât titlul de samaritean care are drac. Mai jos decât a fi neînţeles şi considerat lunatic chiar de cei din familia sa.  A coborât mai jos decât a fi prietenul vameşilor şi prostituatelor, văzut ca un mancăcios şi băutor de vin. A coborât mai jos decât a purta o cunună de spini şi a îndura insultele şi loviturile unor oameni ca noi, orbiţi de păcat. A coborât mai jos decât a fi respins de chiar cei pe care îi crease cu atâta dragoste. A coborât până la cruce. A coborât pâna în iad- în iadul care a însemnat despărţirea de Tatăl, de Cel cu care era una din eternitate.

Crucea e locul unde ne întelegem condiţia, locul unde se reflectă cel mai limpede adevărul despre noi şi despre hăul întunecat al decăderii noastre.

De asemenea, crucea e locul unde se descoperă caracterul lui Dumnezeu. Locul unde înţelegem dreptatea şi dragostea Lui. Dreptatea care a lovit necruţător în Cel ce S-a Încărcat cu păcatele milenare ale umanităţii. Dreptatea lui Dumnezeu care L-a zdrobit, L-a şters de pe pământul celor vii, socotindu-L vinovat pentru orice fărădelege săvârşită sub soare. Şi dragostea lui Dumnezeu care a ales să-Şi jertfească Fiul, cruţându-ne pe noi. Dragostea prin care Dumnezeu S-a sacrificat pe Sine Însuşi, salvându-Şi creaţia.

Nu cred a fi ceva mai important în creştinism ca jertfa lui Hristos. Nu văd altă sursă de unde ar putea să izvorască nici măcar o fărâmă de har în afara acestei lucrări perfecte şi complete. Nu văd o altă cale de a ne naşte din nou, decât trecând pe la cruce. Nu văd în viaţa creştină o altă sursă de viaţă şi o altă motivaţie mai puternică a trai în sfinţenie decât crucea. Trebuie să ne aducem trupurile noastre ca o jerftă vie, motivaţi de îndurarea lui Dumnezeu revelată în Hristos. Dacă Hristos şi jerfta Lui descoperită prin lumina Duhului Sfânt nu ne motivează la ieşirea din pasivitate, atunci nimic altceva nu ne-ar putea motiva vreodată.

Avem nevoie de predici antrenante, motivatoare şi emoţionante despre ce ar trebui să facem noi ca şi creştini, sau necreştinii pentru a se converti, dar cred că cea mai motivatoare realitate este revelarea crucii lui Hristos. Dacă asta ne lasă inima rece, nicio altă predică nu cred a ne putea mişca.

Nu mai vreau un creştinism unde crucea să fie un lucru secundar, adiacent, un adevăr de care ne putem despărţi când devenim mai maturi spiritual, de care ne putem lipsi pentru că avem alte lucruri mai importante care să ne preocupe. Cred că predicarea lui Hristos şi a crucii trebuie să fie centrul creştinismului, altminteri vorbim în speţă despre orice altceva, dar numai creştinism nu poate fi numit. Cred că persoana lui Cristos şi lucrarea Sa reprezintă singura temelie pe care putem clădi ceva durabil în viaţa de aici pentru viaţa de dincolo. Cred că Pavel nu a avut vederea prea strâmtă şi nu a exagerat când a afirmat că nu vrut să ştie altceva decât pe Hristos şi pe El răstignit. Cred că afirmarea centrailtăţii crucii în propovăduirile sale nu a fost un moft ori un blocaj psihologic.

Cred că toate celelate- învăţături, îndemnuri, mustrări, proorocii, semne şi minuni chiar, îşi au importanţa lor, însă toate trebuie să aibă drept temelie lucrarea lui Hristos.

Cred că crucea- unde Cristos S-a răstingnit- e semnul creştinismului.

Acum când mi-a fost dat să văd o scânteie numai din frumuseţea Cristosului crucificat îmi vine „să spun ca şi când aş urla” că acolo trebuie să ne întoarcem pentru a Îl regăsi pe Dumnezeu şi a ne afla pe noi înşine: la CRUCE!

Problema (ne)credinței s-a lipit de retina sufletului meu în ultima vreme, Bunul Dumnezeu încercând să scoată la iveală adevărul din inima mea cu privire la acest aspect, cu scopul de a mă poziționa corect în raport cu Sine.

Deși tema credinței este o temă majoră în creștinism, cu o recurență deosebită în Scripturi, ea este adesea tratată cu sperficialitate, accentul fiind pus îndeosebi pe efectele acesteia- comportamentul individului.

Pentru că au fost mai multe texte biblice care mi-au scos la iveală problema (ne)credinței, voi încerca să tratez subiectul în mai multe etape, pentru a nu îngrămădi ideile într-un singur post.

Primul text îl găsim AICI, fiind vorba de capitolele 13 și 14 din Numeri.

Pentru cei puțin cunoscători de Cuvânt, contextul este următorul: poporul Israel a fost eliberat din robia egipteană în mod miraculos de către Dumnezeu- Marea Roșie s-a deschis înaintea lor, iar ei au trecut prin ea ca pe uscat; scos din țara Egiptului poporul ajunge în pustie, unde este hrănit zilnic cu mană coborâtă din cer și apă în locuri secetoase, protejat de prezența Domnului, vizibilă ziua într-un nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. Exodul Israelului avea drept finalitate așezarea evreilor într-o nouă țară, în Canaan, după promisiunea făcută de Însuși Dumnezeu.

Textul de mai sus relatează trimiterea de către Moise a celor 12 conducători ai triburilor lui Israel pentru a spiona țara Canaanului și a se întoarce cu detalii geografice, demografice și militare. Zis și făcut! Căpeteniile revin la Moise după 40 de zile de cercetare, iar 10 dintre acestea aduc următorul raport: „țara este extrem de bogată, cetățile sunt întărite, poporul este puternic și numeros, ba chiar între ei se află uriași. Concluzia noastră este simplă: O să fim mâncați de vii! Suntem terminați! Nu avem nicio șansă!” Drept urmare poporul a plâns toată noaptea.

Deși din punct de vedere uman raportul celor 10 iscoade a fost unul extrem de sincer, Scriptura ne spune că Dumnezeu s-a mâniat din acest motiv și a vrut să distrugă poporul. Problema era una singură: NECREDINȚA. Dumnezeu le-a promis că le va da țara, iar ei nu L-au crezut. Deși sub ochii lor Dumnezeu pedepsise pe egipteni, deși au văzut marea despărțită și picioarele lor au pășit pe uscat, deși Dumnezeu Însuși le-a vorbit de pe munte, deși au strâns în fiecare zi mana coborâtă din cer și au băut apă în locuri pustii, deși prezența Domnului se arăta mereu de-asupra Cortului Întâlnirii, totuși ei nu L-au crezut.

Cele 10 iscoade au văzut realitatea, dar L-au exclus pe Dumnezeu din ea. Au văzut adevărul (că sunt slabi, inferiori numeric, lipsiți de forță militară și de orice șană de izbândă în fața canaaniților), închizânu-și însă ochii față de Adevăr, față de Dumnezeu, față de promisiunea Lui.

Nu mi-a fost greu să mă regăsesc în text și să recunosc că adesea sufăr de necredință, că văd realitatea exluzându-L pe Dumnezeu din ea, că privesc la neputința mea deznădăjduit, uitând de promisiunile lui Dumnezeu.

Textul ne arată că putem fi oameni sinceri (care își recunosc sărăcia spirituală, falimentele, lipsa de putere), dar necredincioși, că dacă există un plâns al pocăinței pline speranță, poate exista și un plâns al disperării, al lipsei de soluții, al necredinței (asemenea poporului evreu), că privirea înțepenită doar la noi înșine și la problemele noastre înseamnă necredință.

Menirea acestui pasaj cred că e aceea de a scoate în evidență posibila (și foarte probabila) noastră necredință, marcată de concentrarea asupra propriilor neputințe și probleme, lipsa includerii lui Dumnezeu  în ecuația lor, cât și lipsa încrederii în promisiunile Lui.

Până data viitoare, când vom vorbi despre credința lui Caleb și Iosua, spun doar: Doamne, iartă necredinței noastre!

Dacă data trecută am vorbit AICI despre necredința celor 10 iscoade, întoarse la Moise cu un raport deznădăjduit de sincer cu privire la realitatea din țara spionată, realitate din care elementul esențial- Dumnezeu- era exclus, de data aceasta aș dori să ne concentrăm atenția asupra atitudinii celorlalte două iscoade, aflate față în față cu aceași realitate descurajantă.

Aici găsiţi textul biblic.

Dacă cei 10 spioni au raportat lui Moise că ţara Canaanului este o ţară foarte bună, dar că şansele lor de a o cuceri sunt nule, întărâtând astfel poporul la o nouă răzvrătire, ceilalţi doi spioni trimişi de Moise, Iosua şi Caleb, par a vedea lucrurile cu alţi ochi.

Deşi nu neagă existenţa pericolelor semnalate de celelalte iscoade, aceștia din urmă sunt extrem de încrezători (o încredere oarbă, fanatism ori nebunie curată am spune, dacă ar fi să judecăm lucrurile după evidențe), fapt ușor de remarcat încă din declarația inițială a lui Caleb („Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!”), care îndrăznește a garanta triumful, acolo unde ceilalți au prevăzut o înfrângere fără drept de apel.

Diferența de perspectivă devine tot mai evidentă odată cu discursul ținut de cei doi în fața întregii adunări a Israelului: dacă ceilalți au afirmat că țara pe care au străbătut-o „este o țară care mănâncă pe locuitorii ei „, populată cu uriași, Iosua și Caleb încurajează poporul să nu se teamă de canaaniți, pentru că aceștia din urmă vor fi cei „mâncați de vii”; dacă celelate iscoade au considerat că poporul Israel este lipsit de orice șansă, Iosua și Caleb afirmă că cei care „nu au niciun sprijin” sunt de fapt adversarii lor.

Această diferență de optică se datorează faptului că ei L-au inclus pe Dumnezeu în acest peisaj descurajant și au crezut cu tărie în promisiunile Sale, în pofida evidențelor; ei au privit dincolo de problemele lor, spre Cel ce avea rezolvarea.

Credință, printre altele, înseamnă să privim realitatea ținând cont de Dumnezeu, luându-L în calcul ca element esențial al acesteia. Atunci când privim viața incluzându-L pe Dumnezeu întru ea, perspectiva noastră se schimbă radical și realizăm că nu suntem fără speranță în luptele noastre. De asemenea, credință înseamnă să ne agățăm cu întreaga ființă de promisiunile lui Dumnezeu, chiar și atunci când realitatea pare a fi potrivnică, să punem mâna pe victoria făgăduită de El, când din punct de vedere uman înfrângerea pare inevitabilă.

Până data viitoare (când vom discuta despre consecințele credinței și necredinței), rostesc din nou, în dreptul meu și al acelora care consmit cu acestea: „Doamne, vrem să te credem, ajută necredinței noastre!”

 

Trebuie să îl iubim pe păcătos, dar să urâm păcatul?

 

 

Răspuns: Mulţi creştini folosesc clişeul „Iubeşte-l pe păcătos şi urăşte păcatul.” Totuşi, trebuie să ne dăm seama că acesta este un îndemn pentru noi ca fiinţe umane imperfecte. Deosebirea dintre noi şi Dumnezeu în ceea ce priveşte iubirea şi urârea este imensă. Chiar creştini fiind, rămânem imperfecţi în natura noastră umană şi nu putem iubi în mod perfect, nici nu putem urî în mod perfect (cu alte cuvinte, fără răutate). Dar Dumnezeu le poate face pe amândouă în mod perfect, pentru că El este Dumnezeu. Dumnezeu poate urî fără nicio intenţie păcătoasă. Prin urmare, El poate urî păcatul şi pe păcătos într-o manieră perfect sfântă, fiind totuşi dispus să ierte plin de dragoste în momentul pocăinţei şi al credinţei acelui păcătos (Maleahi 1.3, Apocalipsa 2.6, 2 Petru 3.9).

Biblia învaţă în mod clar că Dumnezeu este dragoste. Întâi Ioan 4.8-9 spune: „Cine nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” Cu totul misterios, dar adevărat este faptul că Dumnezeu poate iubi şi urî în mod perfect o persoană în acelaşi timp. Acest lucru înseamnă că o poate iubi ca pe o fiinţă pe care El a creat-o şi pe care o poate răscumpăra la fel de mult cum o poate urî pentru necredinţa sa şi pentru felul său păcătos de viaţă. Noi, ca fiinţe umane imperfecte, nu putem face acest lucru; prin urmare, trebuie să ne aducem aminte „să iubim păcătosul şi să urâm păcatul”.

În ce fel exact funcţionează acest lucru? Urâm păcatul refuzând să ne facem părtaşi la el şi condamnându-l atunci când îl vedem. Păcatul trebuie urât, nu scuzat sau luat uşor. Îi iubim pe păcătoşi fiind credincioşi în a le mărturisi despre iertarea care se poate obţine prin Isus Cristos. Un act adevărat de iubire este să-l tratezi pe cineva cu respect şi bunătate, cu toate că acel cineva ştie că tu nu eşti de acord cu stilul său de viaţă şi/sau cu alegerile pe care le face. Nu înseamnă dragoste să permiţi ca o persoană să rămână prinsă în păcat. Nu înseamnă ură să-i spui unei persoane că se află în păcat. De fapt, exact opusul este adevărat. Îl iubim pe păcătos spunându-i adevărul cu dragoste. Urâm păcatul refuzând să-l tolerăm, să-l ignorăm sau să-l scuzăm

Domnul Isus vă iubește

 

Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)

Îmi place să vorbesc despre Domnul Isus și iubirea Lui fără seamăn. Nu am nici cea mai mică îndoială cu privire la dragostea lui Dumnezeu. Știu că El poate să mântuiască pe toți cei care vin la El. Iubirea Lui cea prețioasă este o realitate pentru mine, iar îndoielile exprimate de cei care nu Îl cunosc pe Domnul Isus Hristos nu au niciun efect asupra mea. Faceți din Domnul Isus Mântuitorul vostru personal. Veniți la El așa cum sunteți, predați-vă Lui, prindeți făgăduințele Lui printr-o credință vie, și El va fi pentru voi tot ceea ce doriți. (…)

Cei care își predau inimile lui Hristos vor găsi odihnă în dragostea Lui. Avem ca dovadă a măreției iubirii Lui suferințele și moartea Sa… Domnul Isus a îndurat o asemenea agonie… deoarece El a devenit înlocuitorul păcătosului și siguranța lui. El Însuși a suportat pedeapsa legii, pe care o meritau păcătoșii, pentru ca ei să poată avea… o altă șansă pentru a-și dovedi loialitatea față de Dumnezeu.

Există doar două categorii în întreg universul – cei care cred în Domnul Hristos și a căror credință îi determină să păzească poruncile lui Dumnezeu și cei care nu cred în El și nu Îi sunt supuși. (…)

Ai toate motivele să crezi că El te poate mântui și o va face. De ce? Pentru că ești fără greșeală? Nu, ci pentru că ești un păcătos, iar Domnul Isus a spus: „Nu am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” Această chemare îți este adresată și ție, iar când Satana îți spune că nu mai este speranță, spune-i că există speranță „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Său Fiu pentru că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Mâna care a fost pironită pe cruce pentru tine este întinsă pentru a te salva. Crede că Domnul Isus va auzi mărturisirea ta, va primi cererile tale, îți va ierta păcatele și te va face membru al familiei regale. Ai nevoie de speranța pe care o dă Domnul Isus pentru a te susține în orice împrejurare.

Cei care acceptă adevărul vor descoperi că dragostea lor pentru lucrurile pământești a dispărut. Ei văd slava de neîntrecut a lucrurilor cerești. (…) Ei se desprind de lucrurile pământești; ei își ațintesc ochii cu admirație asupra slavei nevăzute a lumii cerești. Ei sunt conștienți că încercările lor lucrează pentru ei o mult mai mare și veșnică greutate de slavă, și în comparație cu bogățiile pe care le au pentru a se bucura, ei le socotesc pe acestea doar ca pe niște întristări ușoare, de o clipă. – Review and Herald, 23 iunie 1896

Material preluat de pe devotionale.ro.

MIREASA LUI HRISTOS

„Soților, iubiți-vă soțiile cum a iubit și Hris- tos Adunarea și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Adunare slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană … Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Adu­narea; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, came din carnea Lui și os din oasele Lui“ (Efeseni 5.25-30).

Trebuie să subliniez cu toată tăria minunea adevărului lui Dumnezeu referitor la Adunarea Lui, la gloria și poziția ei! Acest pasaj atinge în mod deosebit inimile noastre. Ce cuvinte extra­ordinare! Ele fac clară relația minunată a Adunării cu Hristos. Multora s-ar putea să le pară ciudat, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu spune niciodată că Domnul Isus iubește pe păcătoși; citim însă că El iubește Adunarea. Doar o singură dată apare în evanghelii că Domnul Isus a iubit un om necon­vertit, tânărul bogat din Marcu 10.21, despre care se spune că Domnul „S-a uitat la el și l-a iubit”. în Ioan 3.16 citim: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viata vesnică“. Dar acum lumea zace în cel Rău (1 Ioan 5.19), arătându-și pe deplin starea ei în omorârea deliberată a Fiului lui Dumnezeu pe cruce. Cuvântul lui Dumnezeu arată clar că pentru lume – adică omenirea ca întreg – nu mai există har, ci judecată. Dumnezeu iubește fiecare per­soană pe care a creat-o, ca individ. „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, voiește ca toți oamenii să fie mântuiti si să vină la cunoștința adevărului44 (1 Timotei 2.3-4), dar El nu iubește societatea umană ca sistem, pe care omul l-a creat și care îl are pe Satan ca dumnezeu și conducător. Totuși nu citim că Domnul Isus a iubit vreodată lumea (cu excep­ția Marcu 10), deși aceasta se susține adesea în evanghelizare. Dar este minunat că Domnul a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine însuși pentru ea (Efeseni 5.2). Mai găsim afirmația care are ecou în inima fiecărui om care aparține Domnului Isus: „Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine44 (Galateni 2.20). Acesta este un fapt plin de putere.

Cuvântul lui Dumnezeu spune că Domnul Isus a iubit pe Tatăl și pe ucenici, că mă iubește pe mine și pe noi toți, adică Adunarea Lui. El iubește Adunarea și pe fiecare persoană care aparține acesteia, după cum a dovedit-o prin faptul că S-a dat pe Sine însuși pentru ea. Aceasta ne arată relația minunată la care a fost adusă Adunarea față de Domnul Isus. Adunarea este mai mult decât suma indivizilor care o alcătuiesc. La fel este si în viața de fiecare zi. Există ceva aparte într-o mulți­me – este mai mult decât suma indivizilor din ea. După ce în Efeseni 5.2 se spune că Domnul Isus ne iubește, adică pe toți indivizii împreună, totuși Duhul Sfânt găsește necesar să spună că Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine pentru ea. Este o strădanie prețioasă în a ajunge să apreciezi acest adevăr.

După ce citim că „Dumnezeu Mântuitorul voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoștința adevărului”, aflăm apoi că „este un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5). Este absolut adevărat, după cum este scris în Cuvântul lui Dumnezeu, că fiecare păcătos care vine la Dumnezeu poate fi mântuit prin credința în Dom­nul Isus, ca rezultat al lucrării Lui de la cruce. Sângele Domnului Isus care a fost vărsat pe cruce are o putere așa de mare, încât fiecare om din lume, de la Adam și până la sfârșitul veacului, dacă ar veni la El, poate fi curățit de păcatele lui. „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1.19-20). Prin sângele Domnului Isus, toți cei din ceruri și de pe pământ vor fi, într-o zi, aduși înapoi la Dumnezeu și împăcați cu El. Pe pământul și în cerul cel nou va fi armonie divină. Nu va mai fi nimic rău, căci orice rău va fi în iazul de foc, ceata diavolului și a îngerilor lui, împreună cu toți cei care au iubit pe Satan si nu s-au smerit înaintea Domnului Isus. Chiar rezultatele păcatului, moartea și împărăția morții, hadesul, vor fi ținute captive acolo pentru toate veacurile. Nici un păcătos care vine la Dom­nul Isus nu este vreodată izgonit, ci primit. Dar Domnul Isus, care este și Dumnezeu, știa dinainte cine va crede în El și astfel El i-a iubit doar pe aceia despre care știa că vor veni la El și-L vor primi ca Domn și Mântuitor al lor. El nu iubește niciodată pe cei care 11 resping și nu vor să se pocăiască și care rămân vrăjmașii Săi până la sfârșitul vieții.

Dar prin lucrarea Domnului Isus, milioane de oameni au fost și vor fi mântuite, chiar dacă nu citim că Domnul Isus îi iubește. Nu citim niciodată în Cuvântul lui Dumnezeu că Domnul Isus a iubit pe credincioșii Vechiului Testament în acest fel; nici pe cei care se vor întoarce la Domnul după răpirea Adunării, rămășița credincioasă a lui Israel și „mulțimea cea mare“ (din Apocalipsa 7.9) care nu poate fi numărată; nici pe cei care vor crede în timpul mileniului. Ei toți vor primi iertarea păca­telor și vor scăpa de osândă pe temeiul lucrării Domnului Isus. Dar citim că Domnul Isus Iși iubeș­te Adunarea și pe toți cei care aparțin ei, adică pe toți aceia care au fost născuți din nou începând de la Rusalii până în clipa în care Domnul Isus va veni să-Si ia acasă Adunarea.

Aceste fapte ne fac conștienți de măsura de har care ne-a fost dată ca să putem aparține acestei Adunări și de aprecierea de care se bucură înaintea Domnului Isus. As aminti întâmplarea cu vaporul aflat în primejdie pe coasta olandeză. Oamenii stăteau pe țărm și priveau la vaporul lovit de valuri așa de înalte, că nimeni nu îndrăznea să urce într-o barcă de salvare pentru a încerca să salveze echi­pajul. Deodată, un om a alergat strigând: „Fiul meu este pe vaporul acela! Trebuie să-l salvez! Cine vine cu mine?“ Deoarece multi îl cunoșteau și-l respectau, au mers cu el și au reușit să-i salveze pe toți cei ce se aflau pe vapor. Ei s-au aventurat la aceasta numai din cauza tânărului pe care îl iubea tatăl lui. Dacă băiatul nu ar fi fost la bordul vaporului, probabil că tatăl nu ar fi îndrăznit să înfrunte valurile. Nu este aceasta o imagine suges­tivă? Oricine a fost mântuit în vremea Vechiului Testament a fost mântuit prin lucrarea Domnului Isus, căci numai în acest Nume poate cineva să fie mântuit (Fapte 4.12). Același lucru este adevărat pentru toți cei ce vor fi mântuiți după răpirea Adunării; ei vor putea fi izbăviți de chinurile ia­dului doar prin sângele Domnului Isus.

Cuvântul lui Dumnezeu spune că „Mielul lui Dumnezeu ridică păcatul lumii“ (Ioan 1.29; Colo- seni 1.20). Aceasta înseamnă că prin moartea ca jertfă a Domnului Isus, întregul univers poate fi curățit, tot răul poate fi îndepărtat, astfel încât totul să poată fi adus în armonie divină. Dar Domnul a murit la cruce pentru că m-a iubit pe mine, pentru că a iubit Adunarea. Aceasta ne arată măreția dragostei Domnului pentru Adunarea Sa. La Matei 13.45 găsim această dragoste exprimată astfel: „împărăția cerurilor se aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce și vinde tot ce are și-l cumpără”. Cât de prețios trebuie să fi fost acest mărgăritar pentru negustor, încât și-a vândut totul pentru a-1 cumpăra! Puteți înțelege simțămintele negustorului în legătură cu mărgăritarul? Imaginați-vă un om care este gata să vândă tot ce are pentru a cumpăra această perlă unică! în această imagine a negustorului și a mărgăritarului vedem pe Domnul Isus și Adunarea Sa. Aceasta ne amintește de versetul: „Căci cu­noașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți” (2 Corinteni 8.9). Iar în Efeseni 5 citim nu numai că Domnul Isus a fost gata să vândă tot ce avea pentru a intra în stăpânirea Adunării, dar și că „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine pentru ea”. Aceasta înseamnă mai mult decât a vinde tot ce ai.

O întâmplare care se presupune că ar fi avut loc acum două mii cinci sute de ani spune că Xerxe, împăratul Persiei, a purtat război împotriva unei țări vecine, a cucerit-o și a luat prizonier pe domni­torul ei, împreună cu soția și copiii acestuia. După un timp a cerut să fie aduși în fața lui și l-a întrebat pe domnitor care îi erau averile. Domnitorul le-a înșirat pe toate. Atunci Xerxe i-a spus: „Iată, aici sunt copiii tăi. Ei sunt prizonierii mei. Pot să-i vând ca sclavi. Ce-mi vei da în schimbul eliberării copii- lor?“ Domnitorul a răspuns: „Tot ce am“. „Foarte bine“, a răspuns Xerxe, copiii tăi pot să plece liberi. Tot ce ai îmi aparține acum. Aici este soția ta. Ea este prizoniera mea. Pot să o vând ca sclavă. Ce îmi vei da în schimbul eliberării soției tale?“ Dom- nitorul a răspuns din nou: „Tot ce am“. Xerxe i-a replicat: „Nu, nu poți face asta. Tot ce ai îmi aparține mie acum, pentru că le-ai dat ca preț pentru eliberarea copiilor tăi. Nu ți-a mai rămas nimic“. Domnitorul a răspuns: „Voi da viața mea pentru ea. Ia-mi viața și las-o pe ea să plece liberă!“ Atunci Xerxe a lăsat ca întreaga familie să plece liberă, fără să plătească ceva. Când s-au întors în țara lor, s-au întâlnit cu prietenii lor și, în mod normal, au vorbit despre Xerxe. Toți i-au lăudat îndrăzneala, bogățiile, noblețea, dar în special comportarea lui plină de milă față de domnitor si familia lui. Numai soția domnitorului tăcea. în cele din urmă, domnitorul a întrebat-o: „Nu ai remarcat nimic deosebit în legătură cu acel om?“ Ea a răspuns: „Nu”. El a rămas uimit. „Nu poți să spui nimic despre acel om care a fost așa de bun față de noi?“ Ea a răspuns: „Cum aș putea să mă gândesc la alt om în afară de cel ce a fost gata să-și dea viața pentru a nu deveni sclavă? Nu mă pot gândi la nimeni altcineva”.

A-ți da viața este mai mult decât a renunța la toate averile. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Domnul Isus a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine pentru ea, aceasta este cu mult mai mult decât ceea ce găsim în ilustrarea din Matei 13. Este un preț nemăsurat de mare cel pe care acest negustor, Domnul Isus, l-a plătit. Cât de bogat era El ca Fiu în casa Tatălui! Și, „bogat fiind, S-a făcut sărac pentru noi” (2 Corinteni 8.9). Putem noi să apreciem cât de bogat a fost Domnul Isus și ce sărac a devenit pentru a ne obține pe noi, Adu­narea Lui? El era centrul întregii glorii în cer și pe pământ, era subiectul dragostei Tatălui în întreaga veșnicie. El a fost „singurul Fiu, care este în sânul Tatălui” (Ioan 1.18). „In sânul Tatălui” înseamnă foarte aproape de inima Lui. Domnul Isus a fost totdeauna subiectul dragostei și a desfătării Tată­lui. La Proverbe 8.30 citim că El avea acest loc împreună cu Tatăl. Când S-a născut, mulțimea de oști cerești a spus: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2.14). Dumnezeu Iși putea găsi plă­cerea numai într-un singur Om, pentru că referitor la oameni se spune că toate întocmirile gândurilor din inima lor sunt îndreptate în fiecare zi numai spre rău (Geneza 6.5).

Circa treizeci de ani mai târziu, când Domnul Și-a început lucrarea publică, cerul s-a deschis și s-a auzit glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea” (Matei 3.17). Peste trei ani, pe muntele transfigurării, cerul s-a deschis din nou și Tatăl a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăce­rea” (Matei 17.5). Vedem dar ce era Domnul Isus pentru inima Tatălui. Și El, care era subiectul dragostei Tatălui în cer și care a spus despre Sine că Tatăl I-a dat totul (Ioan 3.35; 13.3), a venit pe pământ. El era Cel înaintea Căruia se închinau îngerii (Evrei 1.6) și care, ca Om, avea dreptul la cea mai înaltă poziție pe pământ, fiind cel întâi născut din toată creația (Coloseni 1.15). Dacă Creatorul vine în propria Lui creație, nu este drep­tul Lui să dețină poziția supremă? Dar, când a venit El, nu a fost primit într-un palat, ci „într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2.7). Câtă umilință! însă pără­sirea locului Său din glorie a fost doar o parte a prețului. Cuvântul spune că „S-a dezbrăcat pe Sine însuși” (Filipeni 2.7), S-a lipsit pe Sine însuși de toate, ca să ia acest loc. Abia Se născuse când a trebuit să fugă din țara lui Emanuel, care-I apar­ținea de drept, și să-Și găsească refugiul în Egipt, o imagine a lumii ostile. La reîntoarcere a trebuit să locuiască în Nazaret, o cetate disprețuită, des­pre care Natanael a spus: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1.46). Creatorul cerului și al pă­mântului a trebuit să locuiască acolo timp de treizeci de ani ca fiu al tâmplarului – probabil El însuși ca tâmplar – în mijlocul oamenilor fără evlavie, despre care citim mai târziu că au vrut să-L omoare.

în decursul slujbei Sale a venit în contact cu vameșii și cu păcătoșii. A acceptat botezul pocă­inței pentru iertarea păcatelor, pentru că aceasta era singura cale prin care se putea face una cu păcătoșii pierduți. Apoi îl vedem în drumul Său prin această lume. El, Cel care a creat cerul și pământul, nu avea un loc unde să-Și pună capul (Matei 8.20). A trăit din ceea ce femeile din Galileea I-au dat din bunurile lor. Si atunci când a fost răstignit, S-a dovedit că hainele pe care le purtase erau tot ceea ce avea. Aceasta ne arată sărăcia Lui. Mergea pe calea Lui, bucurându-Se întotdeauna de părtășia minunată cu Tatăl. 11 ve­dem plângând în psalmi: „Semăn cu pelicanul din pustie“ (Psalmul 102.6). Aceasta vrea să spună, ca o pasăre de apă în deșert. Ce mediu străin! Cum poate o pasăre de apă să fie la ea acasă într-un deșert? într-un alt loc citim: „Pe când Eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici … Ei îmi întorc rău pentru bine și ură pentru dragostea Mea“ (Psalmul 109.4- 5). „Mă afund în noroi și nu Mă pot ținea; am căzut în prăpastie și dau apele peste Mine“ (Psalmul 69.2). Aceasta a fost parte din prețul pe care Domnul Isus L-a plătit pentru Adunarea Sa. Apoi a mers la cruce, unde a trebuit să moară pentru ea. Nu era altă cale. După cum am văzut în Ioan 11.52, Domnul Isus avea să moară „nu numai pentru neamul acesta, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți”, adică să zidească Adunarea. Moartea Lui nu a fost numai pentru păcatele fiecăruia dintre noi, luat individual. Este adevărat că oricine dintre noi, aparținând Domnului Isus, este mântuit prin fap­tul că El a purtat păcatele noastre în trupul Lui. Dar aceasta nu e totul. El a trebuit să moară pentru a ne aduce împreună, pentru „a ne strânge în unul singur”, astfel încât să alcătuim această Adunare, care este prezentată ca mireasa Lui. Ce preț a trebuit să plătească El pentru ea! îl vedem mer­gând la cruce pentru a Se jertfi; a fost legat, lovit cu pumnii și scuipat; I-au fost luate hainele, dar El nu S-a împotrivit. Aceasta a fost parte din prețul pe care L-a plătit pentru Adunarea Sa. Apoi a fost pironit pe cruce, umilit în întregime. Oamenii nu I-au dat nici măcar un loc pentru a-Și pune picio­arele pe pământ. în timp ce era pironit, trecătorii îl batjocoreau. Dar chiar în acele clipe când a suferit și apoi a murit, El „a trebuit să dea lemnului puterea de a-L susține”, după cum spune un poem olandez, întrucât era Veșnicul Fiu al lui Dum­nezeu, care ține toate lucrurile prin puterea Cu­vântului Său (Evrei 1.3). Apoi El a trebuit să ia asupra Lui păcatele tuturor acelora care vor apar­ține Adunării. Ne putem imagina ce a însemnat aceasta pentru El? El, care este preasfânt pentru a privi păcatul (pentru că El nu numai că nu a păcătuit niciodată, dar nici nu a cunoscut păca­tul), El, care a venit să înlăture păcatul (Evrei 9.26), a trebuit „să poarte păcatele noastre în trupul Său pe lemn“ (1 Petru 2.24). El Și-a iubit Adunarea așa de mult, încât de bunăvoie a luat toate aceste păcate asupra Sa. Ce trebuie să fi însemnat pentru sufletul Său sfânt să poarte toate aceste păcate în trupul Său? Versiunea greacă originală a Noului Testament, inspirată de Duhul Sfânt, spune „în trupul Său“. Nu a fost doar ceva exterior, ci ceva care L-a afectat în adâncul ființei Lui, după cum citim: „… M-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele… Sunt mai multe decât perii capului meu“ (Psalmul 40.12). Acolo erau nelegiuirile noastre, dar El le-a luat asupra Lui, S-a făcut una cu noi și cu starea noastră păcătoasă, pentru a ne mântui.

„Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi“ (2 Corinteni 5.21), ca și cum El ar fi rădăcina tuturor faptelor noastre păcătoase, sursa din care vine tot răul. Iar El S-a lăsat să fie făcut păcat, pentru că Și-a iubit Adunarea și a vrut să Se dea pe Sine pentru ea. Apoi a venit asupra Lui judecata teribilă a lui Dumnezeu și El a trebuit să strige: „Dum­nezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pă­răsit? Pentru ce Te depărtezi fără să-Mi ajuți?” (Psalmul 22.1). „Mă afund în noroi” (Psalmul 69.2). Ce a trebuit să însemne aceasta pentru El! El atârna acolo pe cruce. Oamenii îi spuneau să Se întoarcă de unde a venit. Nimeni nu-L voia. Pă­mântul L-a lepădat, iar cerul nu-L primea. El atâr­na între cer și pământ, în timp ce oamenii se uneau împotriva Lui cu ură, iar toate puterile întune­ricului, Satan și îngerii săi s-au dezlănțuit împo- trivă-I. Satan a dovedit în această oră că El era stăpânitorul lumii. Tată creația s-a ridicat împo­triva Domnului Isus; nu numai oamenii, ci și mate­ria moartă, chiar lemnul și fierul pe care El le-a creat au fost folosite pentru crucificarea Stăpâ­nului lor. Cerul s-a închis deasupra Lui și El a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pen­tru ce M-ai părăsit?” El atârna singur în univers și purta judecata pentru păcatele noastre, fiind făcut păcat pentru noi.

Ce preț a plătit Domnul Isus pentru Adu­narea Sa! Suferința Lui de nedescris arată cât de mult a iubit El Adunarea și cât de prețioasă era ea pentru El! Nu numai că a vândut tot ce a avut pentru a o obține, dar S-a dat pe Sine pentru ea. Cine ar putea măsura bogățiile care erau partea Lui și pe care acum le-a câștigat pentru noi? Noi putem deja să intrăm în posesia lor, dar ne va trebui întreaga veșnicie pentru a ne bucura de ele. El a fost gata să plătească acest preț din dragoste pentru Adunare.

Dar aceasta înseamnă mult mai mult decât că „S-a dat pe Sine pentru ea“. Citim: „Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu și aș­teaptă de acum ca vrăjmașii Lui să fie făcuți așter­nut al picioarelor Lui” (Evrei 10.12-13). S-a așezat la odihnă Domnul? A încetat de a mai lucra, după ce Și-a împlinit lucrarea pe cruce, prin care am fost mântuiți? Se spune despre El că „mijlocește pentru noi“ (Evrei 7.25; Romani 8.34). Aceasta înseamnă că Domnul Isus nu Se odihnește, ci este activ în cer pentru Adunarea Sa, activ zi și noapte, „ca s-o sfințească, curățind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5.26). Domnul face aceasta de mai bine de o mie nouă sute de ani și va continua până ce nu vom mai avea nevoie de ajutorul Lui. Când vom fi luați de pe pământ, când El Iși va lua Adunarea acolo unde nu mai este păcat, unde carnea și slăbiciunea sunt necunoscute, atunci nu vom mai avea nevoie de harul și mila Lui, pentru că vom fi cu El. Dar până atunci, El va continua să mijlocească pentru noi. Când vom fi cu El și ne va conduce în casa Tatălui, va înceta să ne slujească? Răspunsul îl găsim în ilustrarea de la Exod 21.5, când citim că după ce un rob evreu ar fi slujit șase ani la un stăpân, trebuia să fie eliberat, având dreptul sa meargă unde voia. Dar robul putea să spună: „îmi iubesc stăpânul, soția și copiii și nu vreau să fiu liber”, arătând astfel că dorea să rămână rob pentru totdeauna. Atunci stăpânul îl ducea la stâlpul ușii și îi străpungea urechea, ca dovadă că el urma să rămână rob pentru tot­deauna. Pentru că îsi iubea soția, robul s-a hotărât să rămână la acel stăpân. Și acesta este adevărul cu privire la Domnul Isus: chiar în casa Tatălui, El nu va fi liber, căci I s-a străpuns urechea. Atunci când vom fi în glorie, El Se va încinge ca să ne slujească (Luca 12.37). Din cauza soției Lui, El va fi întotdeauna rob și-i va sluji ei, astfel încât ea să se poată bucura de tot ce El a pregătit pentru ea în casa Tatălui. Gloria de care El Se bucură pentru veșnicie va fi împărțită cu ea. El Se va încinge și va veni să-i slujească.

Putem să măsurăm dragostea pe care Dum­nezeu Fiul, Creatorul cerului și al pământului, o are față de noi? Noi eram complet fără valoare în noi înșine, dar El a avut dragoste pentru noi. Aceasta ne oferă o slabă idee despre ceea ce înseamnă Adunarea pentru Domnul. „Hristos a iubit Adunarea”. De ce? A vrut să ne salveze de la pieire? Acesta a fost scopul dragostei Sale?

Este adevărat că El m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine. El nu a vrut ca eu să petrec veșnicia în iad. Oricine aparține Domnului Isus poate să spună: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine” (Galateni 2.20). Dar aceasta nu este totul. Citim, „ca s-o sfințească, curățind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt”. Avem aici slujba care este descrisă la Evrei 7, Romani 8 și 1 Ioan 2. El este Avocatul nostru: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlo­citor (avocat), pe Isus Hristos Cel neprihănit (drept) (1 Ioan 2.1). Hristos locuiește acum în glorie pentru „ca s-o sfințească, curățind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt“. Aceasta găsim și la Ioan 13, când Domnul Se ridică de la masă, simbol al părtășiei și al primirii binecuvântate, și Se încin­ge pentru a spăla picioarele ucenicilor. Și acum, ce face El? Sfințește și curăță. Sfințire înseamnă separare de tot ce nu este de la Dumnezeu. El „ne curățește de orice nelegiuire (nedreptate) “ (1 Ioan 1.9). Dar ținta finală a eforturilor Lui pentru noi nu este să ne ducă în cer, ci „ca să înfățișeze înaintea Sa această Adunare slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără defect”. Aceasta ne arată până unde a mers dragostea Domnului Isus. Robul evreu din Exod 21.5 a spus: „îmi iubesc soția” și a fost gata să rămână rob din dragoste. Și Domnul Isus ne iubeș­te așa de mult, încât vrea să aibă Adunarea pentru El însusi – nu numai ca noi să Ii datorăm Lui totul. Inima Lui tânjește să ne obțină și dragostea Lui merită un răspuns. El face totul „ca să înfățișeze înaintea Sa această Adunare slăvită, fără pată, fără încrețitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă si fără defect”. El vrea ca Adunarea să fie sfântă și fără defect, complet separată de lume, așa ca atunci când va veni timpul să-Și ducă mireasa în glorie pentru nunta Mielului (Apocalipsa 19), în­gerii să nu poată spune că ea nu este vrednică să fie soția Domnului lor; Tatăl va confirma că ea este vrednică să fie soția Fiului Său preaiubit și să alcătuiască împreună cu El centrul gloriei. Și to­tuși, nici măcar acesta nu este scopul Lui suprem. Citim, „ca să înfățișeze înaintea Sa această Adu- nare slăvită”, dar aceasta nu este același lucru cu ceea ce citim: „Iată-Mă, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu” (Evrei 2.13). Nu mă îndoiesc că Domnul va spune aceasta când ne va conduce în casa Tatălui, chiar dacă va fi într-un context dife­rit. El folosește cuvinte similare și în alt loc: „Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; … am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat” (Ioan 17.6, 12). Acestea vor fi cuvintele Domnului când ne va conduce în casa Tatălui. Nu proprii Lui copii, ci copiii Tatălui, frații Săi. Noi suntem frații Lui. El ne va înfățișa Tatălui ca rezultat al lucrării Lui, nu numai al aceleia de pe cruce, ci și ale celei de după aceea, cum citim în Isaia 53.11: „rodul muncii sufletului Lui”; El ne va înfățișa Tatălui și va spune: Iată copiii pe care Mi i-ai dat. Ei sunt pentru Tine. Nu sunt ei conform dorinței Tale? Nu sunt ei în starea în care Ii vrei? Dar nu aceasta avem în cuvintele „ca să înfățișeze înaintea Sa această Adunare slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta”. Să ne în­toarcem la Matei 13. Citim despre un negustor care era în căutare de mărgăritare frumoase și care, în cele din urmă, a găsit un mărgăritar atât de prețios, încât a fost gata să dea totul pentru el. „Hristos a iubit Adunarea” este în trecut; „S-a dat pe Sine pentru ea” este o acțiune trecută, dar cu consecințe în prezent. El a văzut-o și a iubit-o înainte de a veni pe pământ, chiar dacă ea nu exista încă; ea era ascunsă în Dumnezeu (Coloseni 1.26 și Efeseni 3.9). Ea era așa de minunată, încât El a fost gata să renunțe la tot ce avea, chiar la Sine însuși, pentru a o obține. Cred că bărbații, în special cei tineri, pot să înțeleagă acest lucru. V-ați format vreodată vreo imagine despre cum sperați să fie soția voastră? Și cred că cele mai multe tinere au o imagine anume despre soțul lor. Acesta a fost cazul cu Hristos și, întrucât era Dumnezeu, El a văzut o mireasă vrednică de El însuși. Cât de glorioasă trebuie să fie o mireasă pentru a fi vrednică de Fiul lui Dumnezeu! Cât de glorioasă trebuie să fi apărut mireasa în ochii Aceluia care este în casa Tatălui! El S-a bucurat de dragostea Tatălui și de toate binecuvântările cerului, dar inima Lui a fost atât de captivată de ea, încât a devenit sărac pentru ea, a vândut tot ce avea și a acceptat poziția de rob ca să o câștige.

întocmai cum un tânăr cere unei fete să devină soția lui pentru că vrea să fie a lui în întregime, la fel citim despre dorința Domnului Hristos: „ca să înfățișeze înaintea Lui această Adu­nare slăvită“.

Nu ne-am simtit miscati niciodată când am citit că „la venirea Lui, glasul Lui va răsuna și noi vom fi răpiți ca să-L întâmpinăm în văzduh“ (1 Corinteni 15 și 1 Tesaloniceni 4)? Acum El este în cer, dar când va lua la Sine mireasa Sa, nu va sta în cer. El va merge să o întâlnească în văzduh, nu pe pământ. Ne-am gândit vreodată că nu există în Biblie nici măcar un cuvânt despre modul în care El o va întâmpina în văzduh, nevăzut de îngeri și de oameni, ci complet singur? Ați auzit vreodată ca un tânăr și o tânără care s-au iubit să spună altora cum s-au întâlnit prima oară? Eu nu am auzit și cred că nici altcineva. Domnul Isus nu ne spune cum va fi. Inima Lui dorește ca mireasa să fie a Lui, dar nu poate să existe nici un martor. El vine la ea; ea merge la El. Ei se vor întâlni între cer și pământ. El Iși va lua mireasa și atunci așteptarea va deveni realitate. Ea va fi întocmai cum El Și-a dorit-o, cum inima Lui a văzut-o și cum a vrut-o. Ea va fi atât aptă, cât și vrednică de a primi dragostea Lui. Ea va fi tot ce inima Lui dorește de la ea. Va fi vrednică să devină soția Lui. El o va putea conduce în casa Tatălui, o va putea conduce cu El la locul Lui de Domn al Domnilor si împărat al împăraților, ca pe o mireasă vrednică de El, de care Lui să nu-I fie rușine, de care – vorbind omenește – să poată fi mândru și în care inima Lui să poată găsi deplină mulțumire.

Avem noi vreo idee despre ce înseamnă Adu­narea pentru Hristos? înțelegem noi ce privilegiu este să-I aparținem? Tânjește inima noastră de a fi într-o stare potrivită cu acel loc minunat, bine­cuvântat, la care vom fi chemați? în alt loc citim: „sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o. fecioară curată” (2 Corinteni 11.2). Putem noi înțelege că Hristos, care Iși iubește mireasa așa de mult și S-a dat pe Sine pentru a o curăți și a o sfinți, dorește ca inima ei să se îndrepte spre El și să-L iubească numai pe El, întocmai cum și El o iubește numai pe ea? „V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară cura­tă”. Dar apostolul adaugă: „Dar mă tem ca nu cumva, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția si credinciosia care este fată de Hristos”. Vedem aici de ce s-a temut apostolul Pavel și ce s-a întâmplat. Trebuie să ne întrebăm ce înseamnă Hristos pentru noi și cât de important este să fim mireasa Lui aici pe pământ!

Cu șapte ani în urmă am fost în S.U.A. și am vorbit cu un frate tânăr din New Mexico. Iși împlinea stagiul militar și amândoi frecventam aceeași adunare. Am văzut că era foarte frământat și l-am întrebat care este cauza. Mi-a spus că era logodit de când a fost încorporat și că a trebuit să plece de acasă pentru vreo doi ani; iar logodnica i-a scris că, în timpul cât el va lipsi, ea vrea libertatea de a-și petrece timpul liber cu alți băr­bați. Putem noi înțelege ce a simțit acel tânăr? Desigur că a rupt logodna. Dar vă puteți imagina ce înseamnă pentru cineva care este îndrăgostit să audă o astfel de cerere? Ar putea o soție să fie fericită dacă împarte pe bărbatul ei cu alte femei? Sau ar putea un bărbat să fie fericit dacă soția lui ar iubi și pe alții pe lângă el?

Vedeți acum că, dacă Domnul Isi iubește Adunarea așa de mult, El trebuie să fie profund îndurerat dacă afecțiunea noastră nu este în exclu­sivitate acordată Lui.

Am văzut cum L-a tratat lumea pe Domnul Isus. La Galateni 1.4 citim că „S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău“. în Ioan 17.16, El spune Tatălui: „ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume“, iar în Ioan 15.18, 23, El ne spune: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră; … cine Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu“. Ce poate să însemne pentru Domnul Isus dacă mireasa Lui are legătură cu lumea, cu vrăjmașii Săi, dacă nu este sfântă, întrucât am citit că El trăiește ca să o sfințească? Aflăm din cartea Apocalipsa 17 despre un mare sistem numit „cur- va“. Este ceea ce se consideră „adunarea” aici, pe pământ. în Apocalipsa 2 o vedem în imaginea Tiatirei, iar în capitolul 17.5 este numită „mama curvelor”, care își seduce slujitorii ca să comită curvie. Va veni ziua când ea va domni asupra imperiului roman restabilit, dar, potrivit sfatului și providenței lui Dumnezeu, ea va fi distrusă de acesta (Apocalipsa 18). Dumnezeu urăște această curvă și Domnul Isus o urăște, întrucât ea pretinde că aparține Lui, dar în realitate are legătură cu lumea și aparține vrăjmașilor Lui. Nunta Mielului nu va avea loc până ce ea nu va fi dată pe față și judecată pentru ceea ce este în adevăr.

La Apocalipsa 19.6 citim: „Și am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, zicând: „Alilu­ia! Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a început să împărățească“. Acesta este Domnul Isus luând în stăpânire împărăția milenară, pentru a domni ca împărat. Apoi urmează: „Să ne bucu­răm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului, soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat. (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților)“. Aceasta este nunta Mielului. După ce curva a fost judecată, poate să apară mireasa. Este clar deci că ea singură, „care s-a pregătit”, poate fi mireasa Lui. în acest moment ea se află în cer și nunta Mielului poate să aibă loc. Cel care urmează să-Și ia în stăpânire domnia o conduce în gloria Lui. A sosit momentul când Tatăl îi spune: „Am pus pe toți vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale. Totul Iți este supus”. Atunci El va fi unit cu Adunarea ca și Cap peste toate lucrurile (Efeseni 1.22). Când El este pe punctul de a-Și lua domnia în stăpânire, își aduce Adunarea la Sine pentru a deveni soția Lui.

Și apoi citim: „soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat”. Acesta este un fapt minunat! Nunta Mie­lului a sosit și mireasa este în rochia de nuntă. Cum știm, rochia de nuntă este foarte importantă pen­tru mireasă în ziua nunții ei; așa este și aici.

Mireasa este în cer, unde o așteaptă toate bogățiile Mirelui. Când slujitorul din Geneza 24 a recunoscut în Rebeca pe soția lui Isaac, i-a dat podoabe din argint, aur și haine. împodobită cu podoabele lui Isaac, care mărturiseau despre ave­rea lui, ea era o mireasă vrednică de el.

Dar cum este îmbrăcată mireasa în cer? Pe pământ noi suntem îmbrăcați cu Hristos. La Efe- seni 1.6 citim că am devenit plăcuți în Preaiubitul Său, adică am fost împodobiți cu toată gloria Persoanei Sale, astfel încât Tatăl ne vede în Hris­tos, împodobiți cu gloria și onorurile Sale. Dar lucrul minunat este că în cer, mireasa este văzută într-o rochie pe care și-a pregătit-o ea însăși, despre care citim că este strălucitoare și curată. Această rochie este potrivită pentru mireasa ce­rească și pentru cer. Din ce este ea făcută? Din neprihănirea sfinților, adică din faptele neprihăni­te pe care aceștia le-au făcut pe pământ. Pentru nunta Mielului, mireasa va purta rochia pe care ea și-o țese acum pe pământ. Ce sunt faptele neprihă­nite pentru o mireasă logodită cu un mire aflat departe? Aceasta înseamnă că ea se comportă într-un mod demn de o mireasă. Și ce trebuie să facă mireasa logodită cu Domnul gloriei? Ea tre­buie să fie conștientă de faptul că nu-i este îngă­duit să aibă vreo legătură cu vrăjmașii Lui, trebuie să cunoască că este o călătoare aici, despărțită de această lume. Aceasta este ceea ce se așteaptă de la ea. Din moment ce lumea L-a lepădat pe Domnul Isus și a avut pentru El doar o cruce și un mormânt, are oare mireasa vreun motiv de a nu se simți străină față de lume? Cum ar putea ea să aibă prieteni aici? Putem să-l înțelegem pe apostolul Iacov care spune: „Prietenia cu lumea este vrăj­mășie cu Dumnezeu” (4.4). Neprihănirea Adu­nării pe pământ înseamnă a trăi așa cum se cuvine miresei Mirelui ceresc, conștientă de legătura ei cu Domnul cel lepădat de lume și încercând ca întrea­ga viață să fie în concordanță cu această relație.

Acest fapt este important pentru fiecare din­tre noi, care aparținem acestei Adunări. Adunarea lui Dumnezeu, căreia îi aparțin toți credincioșii adevărați de pe pământ, trebuie să arate ea însăși că este mireasa Mielului. Trebuie să fie evident că ea nu este din această lume, ci legată de El și în așteptarea clipei unirii cu El, după cum citim despre tesalonicenii care s-au întors de la idoli pentru a sluji Dumnezeului Celui viu și adevărat și pentru a-L aștepta pe Fiul Său din ceruri (1 Tesaloniceni 1.9-10). Ce fapt măreț! O vedem pe mireasă în glorie, în cer, purtând rochia pe care ea însăsi si-a tesut-o.

O istorioară spune despre un credincios, a cărui conștiință a fost mișcată printr-un vis, că a visat că era în cer, privind la nunta Mielului. A rămas surprins văzând o mare gaură în rochia miresei. A întrebat pe un înger ce s-a întâmplat. Acesta i-a răspuns că acolo ar fi trebuit să fie partea lui, dar pe pământ el nu a trăit pentru Domnul. Nu a arătat prin viața lui caracterul unei mirese. Desigur, acesta a fost doar un vis. Rochia de nuntă a miresei va fi desăvârșită și mireasa va fi fără pată, fără zbârcitură, dar s-ar putea ca în mine să nu existe fapte neprihănite care să poată fi folosite pentru rochie. Ar trebui să ne punem toți această întrebare: comportarea noastră, atât per­sonală cât și împreună, se potrivește cu starea de mireasă a Mielului?

As dori să menționez ceva în trecere. Cuvântul „Miel“ din Apocalipsa nu este același cu cel folosit în oricare altă parte, de pildă în Ioan 1.29. In mod obișnuit se folosește cuvântul grecesc „am- nos“, în timp ce în Apocalipsa găsim „amion“. Acesta este un diminutiv, însemnând „mielul cel mic“. Este o expresie de desconsiderare, este nu­mele pe care Domnul Isus îl folosește pentru a Se prezenta pe Sine însuși. Adunarea este mireasa Celui disprețuit și lepădat, care a avut pe pământ doar o cruce și un mormânt. în această lume nu este o onoare să fii legat de un Hristos lepădat. S-ar putea să fie o onoare să fii religios. Dar a fi credincios Domnului cel crucificat, aceasta nu este o onoare. încercați numai. Aceia dintre noi care au încercat știu că trebuie să fim părtași Lui pe calea lepădării de către oameni.

Vedem pe micul miel disprețuit stând în pi­cioare, despre care se spune: „Domnul, Dum­nezeul nostru, Cel Atotputernic, a început să împă­rătească”. în acele clipe, noi, Adunarea, vom fi alături de El, împodobiți cu rochia de nuntă. Cu ce a contribuit fiecare dintre noi la această rochie?

în Apocalipsa 21.9 găsim poziția Adunării – văzută ca o cetate – și binecuvântările ei în împă­răția milenară. „Și am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim” (21.2). Apoi: „Vino să-ți arăt mireasa, soția Mielului! Și mi-a arătat cetatea sfântă, Ieru­salimul, coborând din cer de la Dumnezeu” (ver­setele 9-10). Aici Adunarea este văzută ca cetatea sfântă, Noul Ierusalim, nu ca mireasă, soția Mielului. Ea coboară „din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei” (versetul 2).

O mie de ani după căsătoria ei cu Mielul ea încă va fi ca o mireasă gătită pentru soțul ei, purtând rochia de nuntă țesută pe pământ. Nu este aceasta minunat? Cât de importantă este umbla­rea noastră practică aici, pe pământ; nu doar pentru pământ, ci pentru întreaga veșnicie! In veșnicie se va vedea cât de mult L-am cinstit pe El și în ce măsură am trăit „ca o fecioară curată logodită cu un bărbat”. Nu sunt minunate binecu­vântările pe care le vom primi? Dar ce simțim noi când vedem dragostea Domnului, prețul pe care El l-a plătit ca să ne obțină, când vedem cum inima Lui dorește ca noi să fim sfinți si fără vină, asa încât să poată înfățișa „înaintea Sa această Adunare slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta”? Produce această dragoste un răs­puns în inimile noastre? Pot oare inimile noastre să rămână reci? Putem rămâne indiferenți fată de faptul că suntem mădulare ale acestei Adunări și suntem iubiți de Domnul Isus? Este posibil ca cineva, care 11 cunoaște pe Domnul Isus, care Ii aparține, care a văzut de acum ceva din dragostea Lui, să aibă o inimă rece? Este oare posibil? Eu cred că nu. Când vedem această dragoste, nu se naște în noi dorința de a-L iubi și de a trăi pentru El, ca răspuns la dragostea Lui? Putem fi noi mulțumiți ca Cel care este și a făcut totul pentru noi, să nu primească nimic de la noi? Nu ar trebui să fie un ecou pentru El în inimile noastre? Nu este acesta răspunsul nostru: „Doamne Isuse, vreau să trăiesc pentru Tine. Iți aparțin Ție. Tu mă iubești și eu Te iubesc. Ia-mă în mâinile Tale: tot ce sunt și tot ce am este numai pentru Tine”? Este oare posibil un alt răspuns? Nu cred! Să ne gândim la dragostea minunată a Domnului și să-I îngăduim să ne atingă inimile. Rezultatul va fi că inimile noastre vor arde pentru El și că vom dori să trăim pentru El.

Să punem în practică aceste lucruri, atât individual, cât și în părtășia creștină. Dacă, în adevăr, sunt conștient de dragostea Lui față de mine, atunci trebuie să o măsor în inima mea, astfel încât, într-un anume sens vorbind, voi ajun­ge uimit de dragostea Lui din nou și din nou. Citim că Hristos ne iubește pe toți, fie ca indivizi, fie ca Adunare. Să nu ne dăm silința de a fi vrednici de El, țesând împreună rochia de nuntă a miresei în care El Iși găsește atâta plăcere, astfel încât, atunci când ne va avea alături de El, inima Lui să fie pe deplin satisfăcută?

 

Dumnezeu l-a creat pe Diavol?

 

Dumnezeu l-a creat pe Diavol?Lesson 2

 

 

Mulţi oameni în această lume sunt înşelaţi de un geniu rău hotărât să le distrugă vieţile – o minte strălucitoare numită diavolul, sau Satana. Dar acest prinţ al întunericului este mult mai mult decât te-ai fi gândit… mulţi spun că este doar o figură mitică, Biblia însă ne spune că este cât se poate de real, că înşeală familii, biserici şi chiar naţiuni pentru a spori suferinţa şi durerea. Iată câteva certitudini uimitoare cu privire la prinţul întunericului şi cum îl putem învinge!
Păcatul a început cu Satana, care este numit şi diavolul.

 

 

Păcatul a început cu Satana, care este numit şi diavolul.

1. Cu cine a început păcatul?

„Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început.” 1 Ioan 3:8. „Şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana.” Apocalipsa 12:9.

Răspundeţi:   Satana, numit şi diavolul, este originatorul păcatului. Fără Scripturi, originea păcatului ar fi rămas inexplicabilă.

Satana locuia în cer atunci când a păcătuit. Numele său era Lucifer, care înseamnă "Steaua Dimineţii".

 

 

Satana locuia în cer atunci când a păcătuit. Numele său era Lucifer, care înseamnă „Steaua Dimineţii”.

2. Care a fost numele lui Satana înainte de a fi păcătuit? Unde locuia la vremea aceea?

„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!” Isaia 14:12. Isus a spus: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.” Luca 10:18. „te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu.” Ezechiel 28:14.

Răspundeţi:   Numele lui era Lucifer, şi locuia în cer. Lucifer este simbolizat de împăratul Babilonului în Isaia 14, şi de voievodul Tirului în Ezechiel 28.

Lucifer a fost un înger ceresc creat de Dumnezeu. Era perfect în înţelepciune şi frumuseţe şi stătea lângă tronul lui Dumnezeu.

 

 

Lucifer a fost un înger ceresc creat de Dumnezeu. Era perfect în înţelepciune şi frumuseţe şi stătea lângă tronul lui Dumnezeu.

3. Care a fost originea lui Lucifer? Ce poziţie de răspundere ocupa? Cum îl descrie Biblia?

„Când ai fost făcut.” Ezechiel 28:13, 15. „Erai un heruvim ocrotitor.” Ezechiel 28:14. „Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe. …erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe… timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut… Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.” Ezechiel 28:12-15.

Răspundeţi:   Lucifer a fost creat de Dumnezeu, aşa cum au fost creaţi şi toti ceilalţi îngeri. (Efeseni 3:9). Lucifer a fost un heruvim „acoperitor”, sau înger. Un înger mare stă la stânga tronului lui Dumnezeu şi altul la dreapta (Psalmi 99:1). Lucifer a fost unul dintre aceşti preaslăviţi îngeri conducători. Frumuseţea lui Lucifer era fără cusur şi ameţitoare. Înţelepciunea lui era perfectă. Strălucirea lui era înspăimântătoare. Ezechiel 28:13 pare să spună că glasul său fusese anume pregătit pentru a fi un muzician desăvârşit. Unii cred că el conducea corul îngerilor.

Satana vrea ca oamenii să îl venereze. Chiar şi pe Isus a încercat să-L  convingă să i se închine.

 

 

Satana vrea ca oamenii să îl venereze. Chiar şi pe Isus a încercat să-L convingă să i se închine.

4. Ce s-a întamplat în viaţa lui Lucifer de a ajuns să păcătuiască? Ce păcat blasfemitor a comis atunci?

„Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. ” Ezechiel 28:17. „Tu ziceai în inima ta: … îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; …voi fi ca Cel Prea Înalt.” Isaia 14:13, 14.

Răspundeţi:   Mândria, gelozia, nemulţumirea şi preamărirea de sine au apărut în viaţa sa. Lucifer a decis să încerce să Îl detroneze pe Dumnezeu pentru ca apoi să le ceară tuturor să i se închine lui. A fost o trădare de cel mai înalt grad.

Notă: De ce este închinarea un lucru atât de important? Închinarea este factorul cheie în războiul ce are loc între Dumnezeu şi Satana. Oamenii au fost creaţi să fie fericiţi şi împliniţi doar atunci când Îl slujesc pe Dumnezeu. Nici măcar îngerilor necăzuţi nu li se cuvine închinare (Apocalipsa 22:8, 9). Satana a atentat încă de la început la închinare. Secole mai târziu, când L-a ispitit pe Isus în pustie, tot închinarea era subiectul central (Matei 4:8-11). În aceste ultime zile, Dumnezeu îi cheamă la închinare pe toţi oamenii (Apocalipsa 14:6,7). Acest lucru îl înfurie în aşa măsură pe Satana încât va încerca să îi forţeze pe oameni să i se închine sau în caz contrar să fie ucişi (Apocalipsa 13:15).

Cu toţii ne închinăm cuiva sau la ceva:

putere, prestigiu, mâncare, plăcere, proprietăţi, propria opinie, etc.

Dumnezeu declară: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” Exodul 20:3. Şi dacă nu ne vom închina doar lui Dumnezeu, ne va socoti împotriva Lui (Matei 12:30). Această veste este şocantă dar adevărată. Dacă oricine sau orice, în afară de Dumnezeu, are întâietate în viaţa mea, atunci inocent poate mă închin şi îl susţin pe Satana. Are Dumnezeu primul loc în viaţa mea sau îl înalţi fără să vreau chiar pe Satana? Nu-i aşa că este o întrebare care ne pune pe gânduri?

Nemulţumirea lui Lucifer a devenit o rebeliune făţişă faţă de Dumnezeu. O treime din îngerii cerului i s-au alăturat în încercarea de a-L detrona pe Dumnezeu. În consecinţă, Lucifer şi adepţii lui au fost alungaţi din cer.

 

 

Nemulţumirea lui Lucifer a devenit o rebeliune făţişă faţă de Dumnezeu. O treime din îngerii cerului i s-au alăturat în încercarea de a-L detrona pe Dumnezeu. În consecinţă, Lucifer şi adepţii lui au fost alungaţi din cer.

5. Ce s-a întâmplat în cer în urma rebeliunii lui Lucifer?

„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” Apocalipsa 12:7-9.

Răspundeţi:   Lucifer a câştigat susţinerea unei treimi dintre îngeri (Apocalipsa 12:3, 4) şi a produs o revoltă în cer. Dumnezeu nu a avut de ales decât să îl alunge pe Lucifer şi pe îngerii lui. Aceasta a fost, de departe, cea mai mare bătălie ce a avut vreodată loc. Ţinta lui Lucifer a fost să uzurpe tronul lui Dumnezeu chiar dacă acest lucru ar fi dus la o crimă. (Ioan 8:44) După expulzarea sa din cer, Lucifer a fost numit Satana (adeversar) şi diavol (defăimător), iar îngerii săi au fost numiţi demoni.

Sediul central al lui Satana este Pământul. El urăşte oamenii şi doreşte să Îl rănească pe Dumnezeu distrugându-te pe tine.

 

 

Sediul central al lui Satana este Pământul. El urăşte oamenii şi doreşte să Îl rănească pe Dumnezeu distrugându-te pe tine.

6. Unde este sediul central actual al lui Satana? Ce setimente nutreşte el faţă de oameni?

„Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Iov 2:2. „De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” Apocalipsa 12:12. „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8.

Răspundeţi:   Contrar opiniei populare, sediul central al lui Satana este pământul şi nu iadul. Dumnezeu le-a dat lui Adam şi Evei stăpânirea asupra acestui pământ (Geneza 1:26). Atunci când au păcătuit, eu l-au piedut în favoarea Satanei (Romani 6:16), care atunci a devenit conducătorul, sau prinţul, pământului (Ioan 12:31). Satana îi urăşte teribil pe oameni, care au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. El nu Se poate atinge de Dumnezeu. Aşa că, tot veninul său este în schimb direcţionat spre copiii lui Dumnezeu. El este un criminal stricat şi plin de ură a cărui ţintă este să te distrugă pe tine si să Îl rănească pe Dumnezeu.

Lui Adam şi Evei li s-a interzis să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, sub pedeapsa cu moartea.

 

 

Lui Adam şi Evei li s-a interzis să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, sub pedeapsa cu moartea.

7. Când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, care a fost singurul lucru pe care li l-a interzis? Care era pedeapsa pentru neascultare?

„Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Geneza 2:17.

Răspundeţi:   Ei nu aveau voie să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Pedeapsa pentru neascultare era moartea.

Satana a luat forma unui şarpe vorbitor şi a convins-o pe Eva să mănânce din fructul interzis.

 

 

Satana a luat forma unui şarpe vorbitor şi a convins-o pe Eva să mănânce din fructul interzis.

8. Ce medium a utilizat Satana pentru a o înşela pe Eva? Ce minciuni i-a spus Satana?

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.Geneza 3:1, 4, 5, sublinierea autorilor.

Răspundeţi:   Satana a folosit şarpele — cel mai înţelept, cel mai atrăgător animal creat de Dumnezeu — pentru a o înşela pe Eva. Unii cred că iniţial şarpele avea aripi şi zbura (Isaia 14:29; 30:6). Vă amintiţi, nu se târa până când Dumnezeu nu l-a blestemat. (Geneza 3:14) Minciunile lui Satana erau: (1) nu veţi muri, şi (2) mâncând din acest fruct veţi deveni înţelepţi. Satana, care a inventat minciuna (Ioan 8:44) a amestecat adevărul cu minciuna în ceea ce i-a spus Evei. Minciunile care conţin şi un sâmbure de adevăr sunt cele mai eficiente dintre toate. A fost adevărat că “veţi cunoaşte răul” după păcat. În dragostea Sa, Dumnezeu nu le descoperise încercările, amărăciunea, suferinţa, durerea şi moartea. Satana, aşa cum face şi astăzi, a făcut cunoaşterea răului să pară atrăgătoare. Satana a spus minciuni ca să ponegrească caracterul lui Dumnezeu, pentru că ştia că nimeni nu ar fi întors spatele unui asemenea Dumnezeu decât dacă I-ar fi înţeles greşit caracterul.

Adam şi Eva s-au îndepărtat de Dumnezeu atunci când au mâncat din fructul oferit de Satana, cel mai înverşunat duşman al lui Dumnezeu.

 

 

Adam şi Eva s-au îndepărtat de Dumnezeu atunci când au mâncat din fructul oferit de Satana, cel mai înverşunat duşman al lui Dumnezeu.

9. A fost un lucru atât de grav că au mâncat dintr-un fruct? De ce au fost Adam şi Eva alungaţi din Grădina Eden?

“Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” Iacov 4:17 ”Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.” 1 Ioan 3:4. “Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” 1 Ioan 3:8. “Domnul Dumnezeu a zis: ‘Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.’.” Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.” Geneza 3:22, 24.

Răspundeţi:   Da, faptul că au mâncat din acel fruct a fost un mare păcat fiind o încălcare directă a uneia dintre puţinele cereri ale lui Dumnezeu. A fost o rebeliune împotriva legii lui Dumnezeu şi a autorităţii Sale. Prin respingerea uneia dintre poruncile lui Dumnezeu, Adam şi Eva i s-au aliat lui Satana, duşmanul lui Dumnezeu, şi au atras astfel separarea lor de Dumnezeu (Isaia 59:2). Satana a sperat că cei doi voi vor păcătui şi apoi vor mânca din copacul vieţii şi astfel vor deveni nişte păcătoşi nemuritori. Dar Dumnezeu i-a îndepătrat de grădină pentru a împiedica o asemenea nenorocire.

10. Ce adevăruri uimitoare ne descoperă Biblia cu privire la metodele lui Satana de a-i răni, înşela, descuraja şi a-i distruge pe oameni?

Răspundeţi:   Satana se folosesşte de orice metodă plauzibilă pentru a-i înşela şi distruge pe oameni. Demonii lui pot apărea pozând în oameni credincioşi, chiar clerici. Iar Satana va apărea ca un înger glorios al luminii cu puterea de chema foc din cer. Se va substitui lui Isus. Dar tu ai fost prevenit, aşa că să nu te laşi înşelat. Când Isus va reveni, orice ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1:7). El va rămâne pe nori şi nici nu va atinge pământul (1 Tesaloniceni 4:17).

Biblia spune că Satana:
Înşeală/persecută
Apocalipsa 12:9, 13
Citează/răstălmăceşte Biblia
Matei 4:5, 6
Acuză mincinos/ucide
Apocalipsa 12:10 Ioan 8:44
Pune capcane/înscenează
2 Timotei 2:26 1 Petru 5:8
Luptă împotriva poporului lui Dumnezeu
Apocalipsa 12:17
Leagă/încurajează trădarea
Luca 13:16 Ioan 13:2, 21
Încarcerează
Apocalipsa 2:10
Posedă/împiedică
Luca 22:3-5 1 Tesaloniceni 2:18
Face minuni/minte
Apocalipsa 16:13, 14 Ioan 8:44
Apare ca un înger de lumină
2 Corinteni 11:13-15
Aduce boală/necazuri
Iov 2:7
Demonii lui se dau drept pastori
2 Corinteni 11:13-15
Calomniază
„Diavol” înseamnă „înşelător”
Cheamă foc din cer
Apocalipsa 13:13
Puterea lui Satana de a înşela va fi în timpul sfârşitului atât de mare încât aproape întreaga lume îl va urma.

 

 

Puterea lui Satana de a înşela va fi în timpul sfârşitului atât de mare încât aproape întreaga lume îl va urma.

11. Cât de puternice şi concrete sunt strategiile şi tentaţiile lui Satana?

El a convins: o treime dintre îngeri (Apocalipsa 12:3-9); pe Adam şi Eva (Geneza 3); toţi, cu excepţia a opt, oameni din timpul lui Noe (1 Petru 3:20). El îi va face pe cei pierduţi să se simtă salvaţi (Matei 7:21-23). Aproape întreaga lume îl va urma (Apocalipsa 13:3). Puţini vor fi salvaţi (Matei 7:14; 22:14).

Răspundeţi:   Rata de succes a lui Satana este atât de incredibil de mare încât pare aproape imposibilă. El a înşelat o treime dintre îngeri. În zilele lui Noe, toţi în afară de opt oameni au fost înşelaţi. Înainte de a doua revenire a lui Isus, Satana va apărea ca o fiinţă angelică, pozând drept Hristos. Puterea lui de a înşela va fi atât de mare încât siguranţa noastră va depinde de refuzul nostru de a ne duce să îl vedem (Matei 24:23-26). Dacă refuzi complet să priveşti şi să auzi, Isus te va proteja de înşelăciune (Ioan 10:29).

La sfârşitul timpului Satana va fi aruncat într-un iaz de foc, care îl va transforma în cenuşă şi nu va mai exista niciodată.

 

 

La sfârşitul timpului Satana va fi aruncat într-un iaz de foc, care îl va transforma în cenuşă şi nu va mai exista niciodată.

12. Unde şi când îşi va primi Diavolul pedeapsa? Care va fi acea pedeapsă?

„Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. Matei 13:40-42. „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.” Apocalipsa 20:10. „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” Matei 25:41. ” Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!” Ezechiel 28:18, 19.

Răspundeţi:   Diavolul va fi aruncat într-un iaz de foc pe acest pământ la sfârşitul acestei lumi. Focul îl va mistui pe Satana, îl va transforma în cenuşă, şi nu va mai exista niciodată. Acelaşi foc îi va distruge şi pe păcătoşi. În acest spectacol de sfârşit, nici unul dintre cei ce sunt de partea lui Dumnezeu nu va muri şi nici unul dintre cei ce sunt de partea lui Satana nu va supravieţui.

Notă: Nu este posibil să descriem cu acurateţe tristeţea şi durerea Tatălui şi a Fiului atunci când Satana va fi distrus. El le-a fost mai apropiat decât oricare altă fiinţă—un prieten personal drag. Distrugerea lui şi a milioanelor care l-au urmat va fi pentru Tatăl şi Fiul o durere mai mare decât orice durere ar simţi cineva ars în foc.

În cer, oamenii vor fi pentru totdeauna feriţi de păcat. Acesta nu mai apărea niciodată.

 

 

În cer, oamenii vor fi pentru totdeauna feriţi de păcat. Acesta nu mai apărea niciodată.

13. Ce face ca păcatul să fie eradicat pentru totdeauna? Va mai apărea vreodată păcatul?

„Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” Romani 14:11. (vezi şi Filipeni 3:10, 11; Isaia 45:23). „Nenorocirea nu va veni de două ori.” Naum 1:9.

Răspundeţi:   Două evenimente cruciale vor rezolva problema păcatului:

Primul, toate fiinţele din cer şi de pe pământ, inclusiv diavolul şi îngerii săi, vor îngenunchia de bună voie şi public vor da mărturie că Dumnezeu este credincios, corect şi drept. Nici o întrebare nu va rămâne fără răspuns. Toţi păcătoşii vor mărturisi deschis că sunt pierduţi pentru că au refuzat categoric dragostea şi salvarea oferite de Dumnezeu. Vor recunoaşte că este drept ca ei să moară. Toţi vor recunoaşte că merită moartea veşnică..

Al doilea Universul va fi curăţat de păcat prin distrugerea totală şi finală a păcatului, a păcătoşilor, a diavolului şi a îngerilor lui. Dumnezeu afirmă cu siguranţă: Păcatul nu va mai apărea niciodată în universul lui Dumnezeu.

Isus a făcut posibilă distrugerea păcatului.

 

 

Isus a făcut posibilă distrugerea păcatului.

14. Cine face o certitudine din eradicarea finală şi completă a păcatului din univers?

„Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” 1 Ioan 3:8. „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.” Evrei 2:14.

Răspundeţi:   Prin viaţa, moartea şi învierea Sa, Isus a făcut din eradicarea păcatului o certitudine.

Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc ne iubeşte mai mult decât Şi-ar putea iubi un părinte copiii. Abia aşteaptă să ne primească în noua Sa împărăţie.

 

 

Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc ne iubeşte mai mult decât Şi-ar putea iubi un părinte copiii. Abia aşteaptă să ne primească în noua Sa împărăţie.

15. Ce simte Dumnezeu Tatăl faţă de oameni?

„Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte.” Ioan 16:27. (Vezi şi Ioan 3:16; 17:22, 23.)

Răspundeţi:   Tatăl îi iubeşte pe oameni tot atât de mult cât îi iubeşte şi Isus. Scopul lui Isus în viaţă a fost să demonstreze caracterul Tatălui Său în propria Sa viaţă astfel încât oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu aşa cum este: iubitor, cald şi plin de grijă. (Ioan 5:19).

Satana Îl reprezintă greşit pe Tatăl
Satana Îl reprezintă greşit pe Tatăl ca nesimţitor, distant, aspru, neînduplecat şi de care nu te poţi apropia (propriile trăsături ale celui rău). El chiar consideră că faptele lui rele, distrugătoare sunt „faptele lui Dumnezeu.” Domnul Isus a venit ca să şteargă de tot această minciună la adresa numelui Tatălui şi să demonstreze că Tatăl nostru din ceruri ne iubeşte mai mult decât îşi iubeşte copilul o mamă (Isaia 49:15). Tema preferată a Domnului Isus a fost răbdarea, gingăşia şi belşugul de har oferit de Dumnezeu.

Tatăl de-abia mai aşteaptă
Ca să-i facă pe oameni deosebit de fericiţi, Tatăl nostru din ceruri le-a pregătit un cămin extraordinar pentru veşnicie. Visurile noastre nu pot îmbrăca ceea ce ne-a pregătit El! De-abia aşteaptă să le ureze bun venit copiilor Săi în ziua revenirii lor. Să ne pregătim! Numărătoarea inversă a şi început.

16. Mă bucur să ştiu că şi Dumnezeu Tatăl mă iubeşte tot atât de mult cât Isus.

Răspundeţi:


Întrebări de meditat


1. A fost fructul mâncat de Adam şi Eva un măr?

Nu ştim. Biblia nu ne spune.

2. De unde a apărut conceputul potrivit căruia portretul diavolului este roşu înfăţişând o arătare jumătate om, jumătate fiară, cu coarne şi coadă?

Provine din mitologia greacă şi îl satisface pe diavol. El ştie că oamenii resping monştrii ca pe nişte fabule aşa că vor fi îndemnaţi să nu creadă în existenţa sa. Cei ce nu cred că diavolul există vor fi primii prinşi în şiretlicurile sale.

3. Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei: „căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Geneza 2:17. De ce nu au murit în ziua aceea?

Biblia vorbeşte despre două morţi:

(1) De „prima” moarte vom muri cu toţii (Evrei 9:27).

(2) La „a doua” moarte cei răi vor muri în focul iadului la sfârşitul timpului (Apocalipsa 21:8).
Diferenţa este că nu există nici o înviere după moartea a doua. Este veşnică.

Isus a suferit a doua moarte în locul nostru al tuturor.
Atunci când Adam şi Eva au păcătuit, ar fi suferit imediat moartea a doua, dacă nu ar fi fost Isus să intervină oferindu-Se să sufere moartea a doua pe Golgota pentru noi toţi. Sacrificiul Său suprem i-a scăpat. (Evrei 2:9).

Atunci când Adam a păcătuit, natura lui “nemuritoare” a devenit “muritoare”
Cu privire la prima moarte, traducerea literală a cuvântului “mori” din Geneza 2:17 este “şi vei începe să mori” aşa cum apare în notele din aproape orice Biblie. Înseamnă că Adam şi Eva vor intra în procesul de moarte. Înainte de a păcătui, cuplul beneficia de o natură nemuritoare şi fără păcat. Această natură se păstra prin accesul continuu la pomul vieţii. În momentul în care au păcătuit, natura lor s-a schimbat devenind naturi păcătoase, muritoare. Asta este exact ceea ce Dumnezeu prezisese. Pentru că au fost îndepărtaţi de pomul vieţii, imediat au început distrugerea şi deteriorarea—ceea ce în final duce la moarte. Mormântul a devenit certitudine. Dumnezeu a subliniat ulterior acest lucru spunând „căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” Geneza 3:19.

4. Din moment ce Dumnezeu este cel care l-a creat pe Lucifer, nu este şi responsabil de păcatul lui?

Nu, de loc. Dumnezeu l-a creat pe Lucifer perfect, un înger fără păcat. Lucifer a fost cel care s-a făcut un diavol. Libertatea de a alege este o piatră unghiulară în principiul de guvernare a lui Dumnezeu. Atunci când l-a creat, Dumnezeu ştia că Lucifer va păcătui. Dacă în acel moment Dumnezeu ar fi refuzat să îl creeze ar fi respins acel prim principiu al libertăţii alegerii.

“Libertatea de alegere” este calea lui Dumnezeu
Deci, cunoscând ceea ce Lucifer avea să facă, Dumnezeu totuşi l-a creat. Aceleaşi principii se aplică la crearea lui Adam şi Evei. Şi, mai aproape, aceleaşi principii ţi se aplică ţie şi mie. Dumnezeu cunoaşte chiar înainte de a ne naşte cum vom trăi, dar chiar şi aşa, El ne permite să trăim şi să alegem fie că ne supunem guvernării lui Dumnezeu, fie guvernării lui Satana. Dumnezeu a acceptat să fie greşit înţeles şi pe nedrept acuzat şi blasfemiat timp de veacuri, în timp ce îi lasă timp fiecărei persoane să aleagă liber pe cine vrea să urmeze.

Doar un Dumnezeu iubitor ar risca să le acorde tuturor libertate deplină
Acest dar glorios şi cucial al libertăţii depline vine doar din partea unui Dumnezeu drept, deschis şi iubitor. Este o onoare şi o bucurie să-I slujeşti unui asemenea Domn şi Prieten.

Alege să Îi slujeşti lui Dumnezeu
Problema păcatului va înceta curând. La început, totul era “foarte bun”. Geneza 1:31. Acum „toată lumea zace în cel rău.” 1 Ioan 5:19. Oamenii de pretutindeni aleg să îi servească fie lui Dumnezeu fie lui Satana. Foloseşte-ţi libertatea fantastică pe care ţi-a dat-o Dumnezeu.

5. De ce nu l-a distrus Dumnezeu pe diavol atunci când a păcătuit, ca să termine atunci problema păcatului?

Pentru că păcatul era ceva cu totul nou în universul lui Dumnezeu şi locuitorii acestuia nu îl înţelegeau. Probabil că nici chiar Lucifer nu l-a înţeles pe deplin de la început. Lucifer era un conducător angelic, sclipitor şi foarte respectat. Abordarea aleasă de Dumnezeu a fost, fără îndoială, cea mai plină de grijă faţă de cer şi îngeri. Ar fi putut să se întâmple cam aşa: “Cerul este bun, dar va deveni şi mai bun prin aportul îngerilor. Prea multă autoritate nepusă la încercare (aşa cum au Tatăl şi Fiul) face ca liderii să fie orbi la viaţa reală. Îngerii nu ar trebui să primească ordine. Noi ar trebui să dăm ordine. Dumnezeu ştie că am dreptate şi Se simte ameninţat. Noi nu trebuie să le permitem nobililor noştrii conducători, care sunt rupţi de realitate, să pună în pericol chiar existenţa cerului. Ne vor asculta dacă vom lucra la unison. Nu trebuie să fim slabi trebuie să acţionăm. Altfel, vom fi distruşi de o guvernare care nu ne apreciază.”

O treime dintre îngeri s-au unit cu Lucifer
Argumentele luiLucifer i-au convins pe mulţi îngeri, şi o treime dintre aceştia l-au urmat. Dacă Dumnezeu l-ar fi distrus pe Lucifer imediat, unii dintre îngerii care nu au înţeles pe depln caracterul lui Dumnezeu s-ar fi temut de el şi ar fi spus: ”Poate că Lucifer avea dreptate. Aveţi grijă, dacă nu vă supuneţi lui Dumnezeu, vă va omorî.” Aşa nu s-ar fi rezolvat nimic. În schimb, problema s-ar fi acutizat.

Dumnezeu acceptă doar o slujire de bună voie, din dragoste.
Singura slujire acceptată de Dumnezeu este o slujire de bună voie, voioasă rezultată din dragoste. Ascultarea din orice alt motiv este inacceptabilă.

Dumnezeu îi lasă lui Satan timp să îşi demonstreze principiile
Satana a pretins că el are un plan mai bun pentru guvernarea universului. Dumnezeu îi lasă timp să îşi demonstreze principiile. Domnul va distruge păcatul doar după ce fiecare suflet din univers va fi convins că guvernarea lui Satana este nedreaptă, plină de ură, nemiloasă, mincinoasă şi distructivă.

Universul priveşte cu interes asupra acestei lumi.
Biblia spune,”fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.” 1 Corinteni 4:9.

Întregul univers priveşte ca şi cum fiecare joacă un rol în controversa dintre Hristos şi Satana. Când controversa se va termina, toţi vor înţelege principiile ambelor regate şi vor fi ales cui să slujească: fie lui Dumnezeu fie lui Satana. Aceia care vor alege alianţa cu păcatul şi Satana vor fi distruşi împreună cu el, iar copiii lui Dumnezeu vor fi duşi în siguranţă în casa cerească.


Întrebări test


1. Cu cine a început păcatul? (1)

_____   Mihail.
_____   Lucifer.
_____   Gabriel.

2. Unde locuia Lucifer când a păcătuit pentru prima dată? (1)

_____   Pe pământ.
_____   În cer.
_____   Pe Steaua Nordului.

3. Alege acele caracteristici ce i se potriveau cândva lui Lucifer: (6)

_____   Înger creat.
_____   Plin de înţelepciune.
_____   Călărea în ceruri pe un cal alb.
_____   Desăvârşit în căile sale.
_____   Paznicul porţii cerului.
_____   Un muzician de excepţie.
_____   Desăvârşit în frumuseţe.
_____   Heruvim acoperitor.

4. Marchează acele caracteristici adevărate cu privire la rebeliunea lui Lucifer: (5)

_____   A fost alungat din cer.
_____   S-a căit şi a rămas în cer.
_____   S-a ascuns în interiorul unui palat.
_____   Numele lui a devenit Satana.
_____   A fost primul păcătos.
_____   Isus a ajuns să-l vadă alungat.
_____   O treime dintre îngeri au căzut odată cu el.

5. Ce vroia Lucifer? (2)

_____   Să fie venerat.
_____   Să Îl detroneze pe Dumnezeu şi să Îi ia locul.
_____   Să zboare deasupra întregului Univers.

6. Bifaţi opţiunile corecte cu privire la Satana: (4)

_____   Este roşu şi are coarne şi copite.
_____   Casa lui se află în iad.
_____   Îi iubeşte pe oameni.
_____   Se poate înfăţişa drept un înger din ceruri.
_____   Nu poate face minuni.
_____   Este mincinos şi ucigaş.
_____   Poate să facă să cadă foc din cer.
_____   Majoritatea oamenilor îl vor urma şi vor fi pierduţi.

7. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate cu privire la căderea lui Adam şi a Evei? (3)

_____   Satana a fost deghizat într-un înger.
_____   Satana L-a numit pe Dumnezeu mincinos.
_____   Ştim că Satana le-a dat mere.
_____   Satana a venit mai întâi la Adam.
_____   Satana a sperat că vor deveni nemuritori.
_____   În încercarea de a-i ispiti, Satana a amestecat adevărul cu minciuna.

8. Ce este adevărat cu privire la pedeapsa finală a lui Satana?(4)

_____   Va fi transformat în cenuşă în foc.
_____   Îngerii lui vor scăpa.
_____   Focul va fi în cer.
_____   Satana şi îngerii săi vor recunoaşte că au greşit.
_____   Focul va distruge păcatul şi pe păcătoşi.
_____   Satana va mărturisi că Dumnezeu a avut dreptate.

9. De ce nu l-a omorât Dumnezeu pe Lucifer atunci când a păcătuit? (4)

_____   Îngerii ar fi putut înţelege greşit.
_____   Unii s-ar fi putut teme de Dumnezeu.
_____   Lucifer era prea puternic pentru Dumnezeu.
_____   Îngerii lui Dumnezeu nu L-ar fi lăsat.
_____   Era nevoie de timp pentru demascarea planului lui Lucifer.
_____   Era nevoie de timp pentru îndreptăţirea planului lui Dumnezeu.

10. Ce lucru va îndreptăţi în final guvernarea lui Dumnezeu? (1)

_____   Dumnezeu va face nişte minuni.
_____   Orice suflet din Univers va îngenunchia, mărturisind dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu.
_____   Îngerii din cer vor cere tuturor să asculte de Dumnezeu.

11. Care din adevărurile de mai jos sunt corecte cu privire la păcat? (5)

_____   Isus a făcut distrugerea păcatului sigură.
_____   Păcatul înseamnă călcarea legii lui Dumnezeu.
_____   Păcatul ne desparte de Dumnezeu.
_____   Păcatul este uşor de învins.
_____   Satana a inventat păcatul de a minţi.
_____   Odată distrus, păcatul nu va mai apărea niciodată.

12. Care dintre elementele de mai jos sunt adevărate? (5)

_____   Satana Îi atribuie lui Dumnezeu trăsăturile lui.
_____   Dumnezeu ne iubeşte chiar mai mult decât ne iubesc părinţii noştrii.
_____   Aşa numitele „fapte ale lui Dumnezeu” sunt de fapt faptele lui Satana.
_____   Viaţa lui Isus a dezvăluit caracterul lui Dumnezeu.
_____   Dumnezeu Tatăl este sever.
_____   Majoritatea oamenilor Îl înţeleg greşit pe Dumnezeu.

 

 

Salvare de sus

https://www.amazingfacts.org/media-library/study-guide/e/5220/t/salvare-de-sus

Salvare de susLesson 3

 

 

Imaginează-ţi groaza de a fi pierdut într-un ocean cu rechini înfometaţi ce se apropie de tine! Apoi, închipuie-ţi cât de recunoscător şi uşurat te vei simţi să fii dus în siguranţă. Adevărul este că fiecare om de pe această planetă este pierdut într-un ocean plin de pericole. Avem nevoie urgentă de salvare, nu de la vreo barcă sau de la vreun helicopter, ci de la Tatăl nostru din ceruri. Dumnezeu vă iubeşte atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Său ca să vă salveze. Fără îndoială că aţi mai auzit de asta până acum, dar sunteţi chiar sigur că aţi înţeles despre ce este vorba? Ce înseamnă asta pentru dvs. şi s-ar putea oare să vă schimbe viaţa? Continuaţi să citiţi şi veţi descoperi!
Dumnezeu vă iubeşte personal. Ce motiv fantastic de bucurie!

 

 

Dumnezeu vă iubeşte personal. Ce motiv fantastic de bucurie!

1. Chiar mă iubeşte Dumnezeu?

Iată ce spune: „Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc.” Isaia 43:4. „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Ieremia 31:3.

Răspundeţi:   Iubirea fără de sfârşit nutrită de Dumnezeu faţă de dvs. şi de mine depăşeşte înţelegerea noastră. Vă iubeşte de parcă aţi fi singurul suflet pierdut din univers. Şi-ar fi dat viaţa pentru dvs. sau pentru mine chiar dacă n-ar mai fi fost nici un alt păcătos de răscumpărat. Încercaţi să nu uitaţi niciodată acest adevăr. Sunteţi preţios în ochii Săi. Vă iubeşte.

N-a existat niciodată vreo demonstraţie de iubire mai mare decât crucea.

 

 

N-a existat niciodată vreo demonstraţie de iubire mai mare decât crucea.

2. Cum Şi-a demonstrat Dumnezeu iubirea faţă de noi?

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16. „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragstea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” 1 Ioan 4:9, 10.

Răspundeţi:   Pentru că ne-a iubit atât de mult, a îngăduit ca singurul Său Fiu să sufere şi să moară mai degrabă decât să Se despartă de dvs. şi de mine pe vecie. Nu vom putea să înţelegem o aşa iubire, dar El a făcut lucrul acesta–doar pentru dvs. şi pentru mine!

N-a existat niciodată nimeni pe pământ pe care Domnul Isus să nu-l fi iubit.

 

 

N-a existat niciodată nimeni pe pământ pe care Domnul Isus să nu-l fi iubit.

3. Cum ar putea El să iubească pe cineva ca mine?

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8.

Răspundeţi:   Desigur nu pentru că o merit sau am câştigat-o în vreun fel. Nimeni dintre noi nu merităm nimic altceva decât plata păcatului, care este moartea (Romani 6:23). Dar iubirea lui Dumnezeu este necondiţionată. El îi iubeşte pe hoţi, pe criminali şi pe desfrânaţi. Îi iubeşte şi pe cei egoişti, pe cei făţarnici şi chiar pe cel ce Îi huleşte numele, dar mai presus de orice, El mă iubeşte pe mine! Şi pentru că ştie că păcatele mă duc doar la nenorocire şi moarte, doreşte să mă salveze din păcatele mele. De aceea, a murit.

Moartea Domnul Isus a plătit pe deplin pentru oricare păcat pe care l-aţi fi putut comite vreodată. Când acceptaţi acest dar fabulos, deveniţi o parte din familia personală a lui Dumnezeu.

 

 

Moartea Domnul Isus a plătit pe deplin pentru oricare păcat pe care l-aţi fi putut comite vreodată. Când acceptaţi acest dar fabulos, deveniţi o parte din familia personală a lui Dumnezeu.

4. Ce face moartea Lui pentru mine?

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” 1 Ioan 3:1. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1:12.

Răspundeţi:   Hristos a murit ca să plătească vina de moarte care mă apăsa. S-a născut ca om ca să sufere acel fel de moarte pe care o merit eu. Apoi, S-a oferit să îmi dea binecuvântarea pentru ceea ce a făcut El. Cu alte cuvinte, viaţa Lui fără de păcat este pusă pe socoteala mea pentru ca şi eu să pot fi socotit neprihănit. Moartea Lui este primită de către Dumnezeu ca fiind o plată deplină pentru toate relele din trecutul meu, şi acceptând ceea ce a făcut El, ca un dar, sunt primit în familia lui Dumnezeu ca şi copilul Său. E uimitor!

Gândiţi-vă o clipă la aceste lucruri simple:

  • Din pricina păcatelor mele, sunt condamnat la moarte.
  • Nu pot să plătesc acea vină fără să-mi pierd viaţa veşnică, deoarece dacă aş muri pentru păcatele mele, n-aş putea să mai înviez. Aş muri pentru totdeauna.
  • Datorez ceva pe care nu-l pot plăti! Dar vine un prieten, în persoana Domnului Isus şi-mi zice: „Plătesc Eu. Voi muri Eu în locul tău şi-ţi dau ţie viaţa. Nu va trebui să mori pentru păcatele tale.”
  • Trebuie să accept oferta! Nu-i aşa că-i simplu? Recunosc pe faţă şi accept moartea Lui pentru păcatele mele. În clipa în care fac aşa, am devenit un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu!
Domnul Isus Şi-a dat viaţa să plătească datoria pe care n-o puteai plăti.

 

 

Domnul Isus Şi-a dat viaţa să plătească datoria pe care n-o puteai plăti.

5. Cum Îl primesc şi cum trec de la moarte la viaţă?

Recunoaşte trei lucruri:

1. Sunt păcătos. „Toţi au păcătuit.” Romani 3:23.

2. Sunt osândit la moarte. „Plata păcatului este moartea.” Romani 6:23.

3. Nu pot să mă mântuesc singur. „Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Ioan 15:5.

Aşa că, crede trei lucruri:

1. El a murit pentru mine. „Pentru ca … El să guste moartea pentru toţi.” Evrei 2:9.

2. El mă iartă. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele.” 1 Ioan 1:9.

3. El mă salvează. „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.” Ioan 6:47.

Răspundeţi:   Cerând măreţul dar oferit de Dumnezeu, crezând în El şi primindu-L pe Domnul nostru Isus Hristos.

Te îneci în păcate? Isus te va salva de îndată ce I-o vei cere.

 

 

Te îneci în păcate? Isus te va salva de îndată ce I-o vei cere.

6. Ce trebuie să fac ca să capăt darul mântuirii?

„Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.” Romani 3:24. „Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele legii.” Romani 3:28.

Răspundeţi:   Singurul lucru pe care aş putea să-l fac este să-l primesc ca pe un simplu dar. Faptele mele de ascultare nu mă vor ajuta câtuşi de puţin în experienţa îndreptăţirii. Toţi cei care vor cere mântuirea prin credinţă o vor primi. Păcătosul cel mai reprobabil va fi acceptat pe acelaşi temei ca şi omul cel mai moral, care împlineşte fapte bune. Trecutul nu contează. Reţineţi, Dumnezeu îi iubeşte pe toţi în egală măsură, iar iertarea se acordă atunci când este cerută. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8, 9.

Puterea Domnul Isus transformă un păcătos respingător într-un sfânt iubitor.

 

 

Puterea Domnul Isus transformă un păcătos respingător într-un sfânt iubitor.

7. Când mă voi alătura familiei Sale prin credinţă, ce schimbare va aduce Isus în viaţa mea?

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” 2 Corinteni 5:17.

Răspundeţi:   Când este primit în inima mea, Hristos nimiceşte vechiul eu păcătos şi de fapt mă schimbă într-o nouă fiinţă spirituală. Vechea viaţă de păcat devine acum respingătoare şi nu o mai doresc. Cu bucurie, încep să trăiesc, pentru prima dată, eliberarea de sub vină şi condamnare. Încep să văd cât de goală mi-a fost viaţa fără Hristos. Decât să mă hrănesc cu coji pe sub masă, acum mă ospătez la banchetul Împăratului. Un minut cu Dumnezeu oferă mai multă fericire decât o viaţă în care l-ai slujit pe cel rău. Ce schimbare! De ce mi-a luat atât de mult până am făcut-o?

Darul cel mai de preţ pe care l-ar putea oferi părinţii copiilor lor este să-i ajute să devină creştini.

 

 

Darul cel mai de preţ pe care l-ar putea oferi părinţii copiilor lor este să-i ajute să devină creştini.

8. Oare această viaţă schimbată în bine îmi va aduce mai multă fericire decât plăcerile vieţii celei vechi?

Domnul Isus a declarat: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca … bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 15:11. „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Ioan 8:36. „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.” Ioan 10:10.

Răspundeţi:   Mulţi sunt de părere că viaţa de credinţă nu va fi o viaţă fericită din pricina restricţiilor şi a tăgăduirii de sine. Dar chiar opusul este adevărat. Când primeşti iubirea lui Isus, din lăuntru îţi ţâşneşte o exuberanţă deosebită. O pace de necrezut şi o bucurie deplină îţi pătrund în suflet. Ce să mai zicem de mulţumirea sufletească! Nu suferă comparaţie cu vechea viaţă de egoism şi nereuşite. Asemenea unui vis urât, trecutul dureros se şterge şi ajungi să trăieşti „din belşug” viaţa pe care Dumnezeu a vrut s-o trăieşti.

Când Domnul Isus va pătrunde în viaţa dvs., puterea Lui minunată va schimba ascultarea dintr-o povară într-o bucurie extraordinară.

 

 

Când Domnul Isus va pătrunde în viaţa dvs., puterea Lui minunată va schimba ascultarea dintr-o povară într-o bucurie extraordinară.

9. Dar voi reuşi eu să fac toate lucrurile pe care trebuie să le facă un creştin?

„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Galateni 2:20. „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Filipeni 4:13

Răspundeţi:   Iată unde se descoperă cea mai mare minune din viaţa de credinţă. Nu trebuie să te străduieşti să fii bun! Ceea ce faci în calitate de creştin reprezintă o revărsare spontană a vieţii unei alte Persoane din tine. Ascultarea este reacţia naturală a iubirii din viaţa ta. Pentru că te-ai născut din Dumnezeu, ca o fiinţă nouă, vrei să asculţi de El, deoarece viaţa Lui a devenit o parte din viaţa ta. Să-i faci pe placul cuiva pe care-l iubeşti nu este o povară, ci o desfătare. „Este o desfătare să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi legea Ta este în fundul inimii mele.” Psalmii 40:8. (Traducerea King James).

Nu este greu să fii pe placul cuiva pe care-l iubeşti cu adevărat.

 

 

Nu este greu să fii pe placul cuiva pe care-l iubeşti cu adevărat.

10. Vreţi să spuneţi că nu-mi va fi greu să ascult nici chiar de cele Zece Porunci?

„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” Ioan 14:15. „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.” 1 Ioan 5:3. „Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită.” 1 Ioan 2:5.

Răspundeţi:   Biblia leagă întotdeauna ascultarea de o adevărată legătură de iubire. Credincioşilor născuţi din nou nu le se pare o luptă obositoare să păstreze cele Zece Porunci. Având toate păcatele trecute iertate prin moartea Sa ispăşitoare, ascultarea mea din prezent şi din viitor îşi trage seva din viaţa de biruinţă pe care o trăieşte El în mine. De fapt, deoarece Îl iubesc atât de mult pentru că mi-a schimbat viaţa, merg mai departe de cerinţele celor Zece Porunci. În fiecare zi, caut în Biblie ca să aflu voia Lui şi încerc să aflu mai multe căi pentru a-mi exprima iubirea faţă de El. „Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” 1 Ioan 3:22, sublinierea autorului.

Să păzeşti cele Zece Porunci doar ca să-şi câştigi mântuirea va avea ca urmare doar durere şi disperar, dar cel care a trăit experienţa primirii darului mântuirii îşi găseşte toată plăcerea în a umbla pe calea ascultării de legile lui Dumnezeu.

 

 

Să păzeşti cele Zece Porunci doar ca să-şi câştigi mântuirea va avea ca urmare doar durere şi disperar, dar cel care a trăit experienţa primirii darului mântuirii îşi găseşte toată plăcerea în a umbla pe calea ascultării de legile lui Dumnezeu.

11. Cum aş putea să fiu sigur că păzirea poruncilor amintită în Biblie cu privire la cei credincioşi nu este legalism?

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12. „Ei [sfinţii] l-au biruit [pe Satana], prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” Apocalipsa 12:11.

Răspundeţi:   Să nu confundaţi ascultarea cu legalismul. Legalismul reprezintă încercarea de a-şi câştiga mântuirea prin fapte bune. Drepţii sunt identificaţi în Biblie prin patru caracteristici: (1) păzesc poruncile, (2) se încred în sângele Mielului, (3) îşi împărtăşesc credinţa cu alţii şi (4) aleg mai degrabă să moară decât să păcătuiască. Acestea sunt semnele care îl identifică pe cel care Îl iubeşte cu adevărat pe Domnul Isus şi care s-a angajat să-L urmeze pe viaţă.

Botezul reprezintă ceremonia de căsătorie care mă cunună cu Domnul Isus.

 

 

Botezul reprezintă ceremonia de căsătorie care mă cunună cu Domnul Isus.

12. Ce ceremonial deosebit sigilează legătura de iubire cu Domnul Hristos şi ce simbolizează el?

„Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” „Pentru ca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui.” Romani 6:4, 6. „Pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.” 2 Corinteni 11:2.

Răspundeţi:
Botezul simbolizează trei evenimente deosebite din viaţa credinciosului adevărat: (1) moartea faţă de păcat, (2) naşterea la o nouă viaţă cu Hristos, şi (3) căsătoria cu Hristos pe vecie. Această unire spirituală se va întări şi va ajunge mai plăcută cu trecerea timpului, atâta timp cât va creşte iubirea. Ca în orice căsătorie, pierderea iubirii poate schimba un rai într-un iad. Când dispare iubirea, căminul se menţine doar prin datoria mecanică, impusă de legea căsătoriei. Asemănător, atunci când credinciosul nu-L mai iubeşte cel mai mult pe Hristos, religia Lui există doar ca să facă faţă unui set de reguli.

Iubirea mea faţă de Domnul Isus se adânceşte pe măsură ce eu le-o împărtăşesc altora.

 

 

Iubirea mea faţă de Domnul Isus se adânceşte pe măsură ce eu le-o împărtăşesc altora.

13. Cum pot să fiu sigur că iubirea faţă de căsătoria mea cu Domnul Isus şi credinţa mea vor continua să crească?

„Cercetaţi Scripturile.” Ioan 5:39. „Rugaţi-vă neîncetat.” 1 Tesaloniceni 5:17. „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.” Coloseni 2:6. „In fiecare zi, sunt în primejdie de moarte.” 1 Corinteni 15:31.

Răspundeţi:   Nici o legătură de iubire nu poate să crească fără comunicare. Rugăciunea şi studiul biblic sunt absolut esenţiale pentru menţinerea în creştere a acestei legături. Cuvântul Său reprezintă o scrisoare de iubire pe care trebuie s-o citesc în fiecare zi ca să-mi hrănesc viaţa spirituală. Dacă voi sta de vorbă cu El în rugăciune, mi se va deschide mintea spre o cunoaştere mai intimă şi mai palpitantă a iubirii Lui faţă de mine. Zilnic, voi fi uimit să descopăr amănunte incredibile realizate de El pentru fericirea mea

Dumnezeu sigilează căsătoria noastră spirituală
Ca să sigileze căsătoria noastră spirituală pe vecie, El mi-a făgăduit că nu mă va părăsi niciodată (Psalmii 55:22 Matei 28:20 Evrei 13:5), că va avea grijă de mine, când voi fi bolnav (Psalmii 41:3 Isaia 41:10), că îmi va împlini orice nevoie, care s-ar putea să apară în viaţa mea (Matei 6:25-34). Aşa cum L-am primit prin credinţă şi I-am considerat făgăduinţele satisfăcătoare, trebuie să continui să îmi pun încrederea în El pentru orice nevoie viitoare şi El nu mă va dezamăgi niciodată.

14. Doresc să-L invit pe Domnul Isus în viaţa mea şi să trăiesc experienţa naşterii din nou.

Răspundeţi:


Întrebări de meditat


1. Cum a fost posibil ca moartea unui om să plătească vina pentru toate păcatele întregii omeniri? Am dus o viaţă de păcate teribile. Mi-e teamă că Dumnezeu va trebui să facă ceva cu totul deosebit ca să poată să ierte pe cineva atât de rău ca mine.

Romani 3:23 ne spune că „toţi au păcătuit.” Fiindcă „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) şi întrucât „toţi au păcătuit,” de aceea se cere ceva deosebit pentru fiecare persoană care s-a născut pe acest pământ. Doar Cineva a cărui viaţă este egală cu a întregii omeniri putea să moară pentru păcatele neamului omenesc. Întrucât Domnul Isus este Creatorul şi Izvorul oricărei vieţi, viaţa care Şi-a dat-o a fost egală cu viaţa tuturor oamenilor care vor trăi vreodată. Ispăşirea nu trebuia doar să se facă de către Cineva a cărui viaţă să stea în locul tuturor celorlalte fiinţe create, dar Cel care urma să moară printr-o moarte ispăşitoare trebuia să fie în stare să şi învieze din morţi. De ce? Ca să le ofere binecuvântarea ispăşirii tuturor celor care o vor cere prin credinţă. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” Evrei 7:25.

2. Dacă-L voi primi pe Domnul Hristos şi iertarea Lui, iar apoi voi cădea din nou, mă va ierta El din nou?

Putem să avem încredere că Dumnezeu ne va ierta iarăşi dacă regretăm păcatul şi-l mărturisim. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1:9.

3. Cum aş putea să mă apropii de Dumnezeu în starea mea păcătoasă? N-ar fi mai bine ca să se roage pentru mine un preot sau un pastor?

Întrucât Domnul Isus a trăit în firea noastră şi a fost „ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15), avem un Dumnezeu care ne înţelege şi care doreşte să aibă milă de noi. Evrei 4:16 ne spune că putem „să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare.” Ne putem apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus Hristos, fără vreun mijlocitor şi având încredere în îndurarea Lui, putem veni „cu îndrăzneală” (traducerea King James) la El în numele Domnului Isus (Ioan 14:14). 1 Timotei 2:5 declară: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”

4. Aş putea să fac ceva ca să-L ajut pe Dumnezeu să mă salveze?

Nu. Planul Său cuprinde în totalitate harul (Romani 3:24; 4:5); reprezintă „darul lui Dumnezeu.” Efeseni 2:8. Este totuşi adevărat că aşa cum Dumnezeu ne să harul prin credinţă, tot aşa ne dă şi dorinţa şi tăria de a-L asculta. Lucrul acesta are ca urmare ascultarea de Legea Lui. Dar, chiar şi această ascultare vine din harul nemeritat dat de Dumnezeu. Ascultarea–slujirea şi lealitatea plină de iubire–reprezintă adevărata dovadă a uceniciei şi este un rod firesc al credinţei în Isus Hristos.

5. Dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele şi mă va reda familiei Lui, va elimina asta orice pedeapsă viitoare pentru păcatele mele sau mi se va mai cere alt fel de penitenţă?

Scripturile declară: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” Romani 8:1. Domnul Hristos a plătit întreaga vină pentru fărădelegile noastre, iar cei care Îl primesc prin credinţă nu datorează nici o penitenţă pentru că au fost curăţiţi, ci sunt deja condieraţi „spălaţi” în sângele Mielului! Isaia 43:25 conţine o frumoasă făgăduinţă a iertării: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele Tale.” Mica 7:18, 19 ne arată atitudinea deosebită a Răscumpărătorului-Dumnezeu faţă de poporul Său: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.”


Întrebări test


1. Dumnezeu a revărsat tot cerul pentru om în care anume măreţ dar? (1)

_____   Biblia.
_____   Biserica Lui.
_____   Isus Hristos.
_____   Legea.

2. Demonstraţia cea mai mare de iubire pe care a cunoscut-o vreodată lumea a fost (1)

_____   Înmulţirea pâinilor şi a peştilor.
_____   Moartea Domnului Isus pe cruce.
_____   Cincizecimea.
_____   Mărturisirea lui Petru.

3. Jertfa Domnului Hristos pe cruce a fost pentru (1)

_____   toată lumea.
_____   doar pentru cei drepţi.
_____   doar pentru cei răi.
_____   doar pentru cei predestinaţi să fie mântuiţi.

4. Pe ce fel de om îl iubeşte Dumnezeu cel mai mult? (1)

_____   Membrii bisericii.
_____   Desfrânatele şi hoţii.
_____   Pe toată lumea la fel.
_____   Creştinii născuţi din nou.

5. Domnul Hristos S-a născut în familia oamenilor ca să (1)

_____   plătească vina păcatului.
_____   afle cât de slabi suntem.
_____   ajungă un bun tâmplar.

6. Ca să capete mântuirea, cineva trebuie să (1)

_____   urmeze un curs biblic.
_____   aparţină unei biserici.
_____   vorbească în limbi.
_____   o primească în dar.

7. Suntem mântuiţi prin (1)

_____   Fapte bune.
_____   Har.
_____   Dorinţă.

8. Iertarea şi primirea ne fac să simţim (2)

_____   că putem să păcătuim din nou.
_____   regret faţă de plăcerile care nu le mai putem realiza.
_____   bucurie şi pace.
_____   asigurarea vieţii veşnice.

9. Ascultarea trebuie să se bazeze pe (1)

_____   teama de iad.
_____   dorinţa de a fi acceptat de prieteni.
_____   iubirea pentru Isus.

10. Purtarea creştină sau păzirea poruncilor este (1)

_____   Legalism.
_____   Unul din roadele adevăratei convertiri.
_____   fără importanţă.

11. Căsătoria cu Hristos este simbolizată prin (1)

_____   mersul la o mănăstire.
_____   botez.
_____   o verighetă purtată pe mâna dreaptă.
_____   un jurământ de celibat.

12. Cele două mari căi prin care poţi să continui să-L iubeşti pe Hristos sunt (2)

_____   studiul zilnic al Bibliei.
_____   dăruirea generoasă.
_____   abţinerea de la mâncarea de porc.
_____   o atitudine permanentă de rugăciune.

 

Cooperativele agricole din Olanda

In Olanda colaborarea economica intre cooperative este complexa si diversificata, pe produse si in profil teritorial, avand ca scop intarirea pozitiei de piata a cooperativelor care colaboreaza in plan orizontal si vertical. Cooperativele agricole intretin relatii de colaborare si cu marile firme agroalimentare nationale si internationale, mai ales cu privire la importul de materii prime pentru productia de ingraseminte chimice si exportul de produse finite. Aceste forme de cooperare s-au dezvoltat atat in interiorul Uniunii Europene, cat si cu firme din alte tari.

Cele mai raspandite forme de cooperative agricole sunt organizate in domeniile: credit agricol, aprovizionarea cu imputuri, prelucrarea produselor agricole, marketing, servicii multiple etc.

In anul 1999, in Olanda functionau :744 cooperative de credit, 59 de aprovizionare, 13 de prelucrare a laptelui, 1 de prelucrare a sfeclei de zahar, 1 de amidon, 2 de fabricare a produselor din carne, 2 de vanzare a oualor, 22 de producere a florilor si 9 cooperative de legume si fructe.

Printre formele de asociere mai cunoscute in Olanda sunt urmatoarele:

  • Cooperativele de credit  sunt cele mai vechi forme de asociere a producatorilor agricoli. Acestea au aceeasi structura de organizare ca si alte structuri cooperatiste si au devenit banci generale care ofera servicii in domeniul economisirii si al creditului, ca si bancile comerciale. In prezent, cele 744 de banci locale de credit au peste 3000 de sucursale membre ale Bancii Agricole Centrale ,, Robobank”, care si-a extins activitatile si in strainatate, mai ales pe pietele de import-export. Aceasta banca acopera 90% din cererea de credit agricol pentru fermierii individuali si cei organizati in grupuri de producatori.
  • Cooperativele de aprovizionare se organizeaza in special in urmatoarele domenii: cumpararea de furaje, prelucrarea furajelor, cumpararea de ingraseminte chimice, cumpararea de carburanti, aprovizionarea cu seminte si material de reproducere etc.
  • Cooperativele de prelucrare a produselor agricole, acestea efectueaza operatii de cumparare-vanzare a produselor agricole si ocupa un loc important in urmatoarele sectoare: lapte si produse lactate, industrializarea sfeclei de zahar, deshidratarea cartofilor, sectorul productiei de carne, oua, seminte de plante si cartofi etc.
  • Cooperativele de marketing sau,,Veiling” cum sunt denumite in Olanda ocupa un loc important printre cooperativele de vanzare. Aceste cooperative se organizeaza numai la piata, acolo unde se intalneste cererea cu oferta, pe baza sitemului de ,,licitatii cooperatiste”. Aceste operatii se relizeaza cu ajutorul unui cadran care ii inregistreza pe cei care cumpara produsul si preturile respective. Vanzarile prin aceste cooperative inregistreaza 77% din cifra de afaceri a sectorului legumicol din Olanda.
  • Cooperativele de servicii sunt raspandite in domenii ca: utilizarea in comun a masinilor in vederea efectuarii lucrarilor de mecanizare a lucrarilor agricole; cultura ciupercilor; uscarea fanului; insamantari artificiale; contabilitate agricola; asigurari; servicii acordate fermierilor in caz de boala sau in alte situatii cand sunt inlocuiti etc.

În Olanda, activitatea agricolă se desfăşoară sub forma unor holdinguri, care au la bază contracte de cooperare şi cuprind: producătorii, colectorii de produse agricole primare, transportatori, consultanţă (tehnică, economică şi legislativă).

Holdingurile sunt constituite în funcţie de specificul producţiei, iar suprafaţa terenurilor agricole diferă în funcţie de acest specific (crescători de animale, în medie – 20 hectare, culturi de câmp – 30 hectare, sere – 1 hectar).

În prezent,  în Olanda sunt 81.800 holdinguri, agricultura produce 11% din PIB şi contribuie la export cu 26%. Cea mai importantă parte a sectorului agricol olandez este horticultura. Fermele pentru creşterea vitelor au un număr mediu de 50-70 de capete, reprezentând peste 50% din totalul celor 24.000 de ferme. Desfacerea produselor se face prin colectorii care prezintă produsele spre vânzare în cadrul licitaţiilor zilnice, la bursele specializate, produsele fiind preluate de către angrosişti, pentru vânzare la intern sau la export.

Cum funcționează cooperativele agricole din Olanda

Fiecare fermier olandez este membru în trei-patru cooperative cu specializare îngustă, cum ar fi: de aprovizionare, de credit, de prelucrare a fiecărui tip de produse. Politica economică a guvernului olandez are în vedere menţinerea fermelor familiale şi sprijinirea cooperativelor fermierilor, acestea fiind supuse unor impozite mai reduse. În plus, sunt subvenţionate dobânzile la credite, se acordă garanţii financiare pentru obţinerea unor împrumuturi, fermierii care investesc în mediu primesc sprijin financiar din partea statului. Nu sunt neglijate de statul olandez nici educaţia agricolă şi cercetarea, acestea fiind de asemenea susţinute financiar.

Rolul statului în agricultura olandeză

– Impozite mai reduse pentru fermieri şi cooperative.

– Subvenţionarea dobânzilor la credite.

– Acordarea de garanţii financiare pentru obţinerea unor împrumuturi.

– Asigurarea suportului financiar fermierilor care fac investiţii în folosul mediului înconjurător.

– Susţinerea financiară a sistemului de educaţie pentru fermieri.

– Susţinerea sistemului de cercetare pentru agricultură şi mediu rural.

 

Olanda, țară cu o suprafață de șase ori mai mică decât a României, este al doilea exportator de produse agricole din lume, după SUA, fiind cel mai eficient stat din lume în utilizarea potențialului agricol. Suprafața arabilă a Olandei este de 820.000 de hectare, de 10 ori mai mică decât cea a României.
În Olnada, activitatea agricolă se desfăşoară sub forma unor holdinguri, care au la bază contracte de cooperare şi cuprind: producătorii, colectorii de produse agricole primare, transportatori, consultanţă (tehnică, economică şi legislativă).
Holdingurile sunt constituite în funcţie de specificul producţiei, iar suprafaţa terenurilor agricole diferă în funcţie de acest specific (crescători de animale, în medie – 20 hectare, culturi de câmp – 30 hectare, sere – 1 hectar).

În prezent, în Olanda sunt 81.800 holdinguri, agricultura produce 11% din PIB și contribuie la export cu 26%. Cea mai importantă parte a sectorului agricol olandez este horticultura. Fermele pentru creșterea vitelor au un număr mediu de 50-70 de capete, reprezentând peste 50% din totalul celor 24.000 de ferme. Desfacerea produselor se face prin colectorii care prezintă produsele spre vânzare în cadrul licitaţiilor zilnice, la bursele specializate, produsele fiind preluate de către angrosişti, pentru vânzare la intern sau la export.

Cooperativele agricole din Olanda

Fiecare fermier olandez este membru în trei-patru cooperative cu specializare îngustă, cum ar fi: de aprovizionare, de credit, de prelucrare a fiecărui tip de produse. Politica economică a guvernului olandez are în vedere menţinerea fermelor familiale şi sprijinirea cooperativelor fermierilor, acestea fiind supuse unor impozite mai reduse. În plus, sunt subvenționate dobânzile la credite, se acordă garanții financiare pentru obținerea unor împrumuturi, fermierii care investesc în mediu primesc sprijin financiar din partea statului. Nu sunt neglijate de statul olandez nici educația agricolă și cercetare, acestea fiind de asemenea susținute financiar

Despre Agricultura olandeză – experiențe tehnice

Olanda a deţinut pentru primele şase luni ale anului preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, iar pe final de mandat a organizat o vizită de documentare pentru jurnaliştii agrarieni, eveniment programat la sfârşitul lunii mai, când a avut loc şi întâlnirea informală a miniştrilor din acest sector de activitate.

Tema întâlnirii prefigura o dezbatere interesantă, dar prezentările au depăşit aşteptările. Subiectul „Alimentaţia viitorului – viitorul alimentaţiei” s-a referit la politica agrară comună europeană de după anul 2020. Faptul că populaţia globală va ajunge la nouă miliarde de persoane în următorii 30 de ani solicită imaginaţia celor care se implică în stabilirea politicilor viitoare. Problema devine şi mai interesanta în condiţiile în care populaţia pare tot mai interesată de calitatea alimentelor. Raportul calitate-productivitate este unul foarte sensibil şi pregătirea felului în care acesta va arăta în viitor este, dincolo de un exerciţiu de imaginaţie, cea mai importantă strategie pe termen lung. Olanda, țară cu o suprafață de șase ori mai mică decât a României, este al doilea exportator de produse agricole din lume, după SUA, fiind cel mai eficient stat din lume în utilizarea potențialului agricol. Suprafața arabilă a Olandei este de 820.000 de hectare, de 10 ori mai mică decât cea a României. În Olanda, activitatea agricolă se desfăşoară sub forma unor holdinguri, care au la bază contracte de cooperare şi cuprind: producătorii, colectorii de produse agricole primare, transportatori, consultanţă (tehnică, economică şi legislativă). Holdingurile sunt constituite în funcţie de specificul producţiei, iar suprafaţa terenurilor agricole diferă în funcţie de acest specific (crescători de animale, în medie – 20 hectare, culturi de câmp – 30 hectare, sere – 1 hectar). În prezent, în Olanda sunt 81.800 holdinguri, agricultura produce 11% din PIB și contribuie la export cu 26%. Cea mai importantă parte a sectorului agricol olandez este horticultura. Fermele pentru creșterea vitelor au un număr mediu de 50-70 de capete, reprezentând peste 50% din totalul celor 24.000 de ferme. Desfacerea produselor se face prin colectorii care prezintă produsele spre vânzare în cadrul licitaţiilor zilnice, la bursele specializate, produsele fiind preluate de către angrosişti, pentru vânzare la intern sau la export. Olanda este cel mai mare furnizor de cartofi şi produse derivate acestora pe piaţa europeană.

Cooperativele agricole din Olanda

Fiecare fermier olandez este membru în trei-patru cooperative cu specializare îngustă, cum ar fi: de aprovizionare, de credit, de prelucrare a fiecărui tip de produse. Politica economică a guvernului olandez are în vedere menţinerea fermelor familiale şi sprijinirea cooperativelor fermierilor, acestea fiind supuse unor impozite mai reduse. În plus, sunt subvenționate dobânzile la credite, se acordă garanții financiare pentru obținerea unor împrumuturi, fermierii care investesc în mediu primesc sprijin financiar din partea statului. Nu sunt neglijate de statul olandez nici educația agricolă și cercetare, acestea fiind de asemenea susținute financiar. Deoarece este o ţară cu o mare densitate a populaţiei, aici nimeni nu îşi permite să irosească pământul. Agricultorii îşi fertilizează foarte bine solul, folosesc maşini de ultimă generaţie şi reprezintă trei procente din populaţia activă a ţării. Majoritatea fermelor sunt de mici dimensiuni, însă productivitatea este foarte ridicată. Mai mult de jumătate din exploataţiile agricole ocupă sub 20 hectare.

Expansiunea fermelor ecologice

Guvernul olandez, prin măsurile legislative pe care le-a promovat în ultimii ani, stimulează dezvoltarea practicilor ecologice în agricultură. În prezent, aproximativ 10 procente din bugetul ministerului agriculturii alocate pentru cercetare revin acestui sector. Pentru a permite producătorilor de produse ecologice să concureze cu agricultura tradiţională, autorităţile au semnat convenţii cu reprezentanţii companiilor de retail, scopul fiind creşterea consumului de produse ecologice cu 10 procente pe an. Potrivit datelor oficiale, în 2010 existau în Olanda peste 1.400 de ferme certificate ca fiind unităţi de producţie în agricultura ecologică, ocupând aproximativ 50.000 ha, ceea ce reprezintă 2,6% din întreaga suprafaţă agricolă a ţării. Două treimi din aceasta este acoperită de păşuni permanente. Mai mult de 10 la sută din suprafaţă este utilizată pentru a cultiva fructe, legume, cartofi şi alte 10 procente pentru cereale.
Suprafeţe mai mici sunt utilizate pentru furaje şi alte culturi, iar aproape 740 ha sunt arii protejate. Suprafaţa medie a unei exploataţii ecologice este de 36,2 ha, cu 40 la sută mai mare decât cea a unei ferme tradiţionale. Mai mult de jumătate din producţia ecologică de fructe, legume, carne de vită şi de pasăre, lactate şi ouă este exportată, în special, pe pieţele din Europa. Consumatorii olandezi au cheltuit anul trecut 583 mil. euro pe produsele ecologice, o cotă de 2% din piaţa agro-alimentară. Supermarket-urile au generat creşteri de peste 11% pe acest segment, cu vânzări totale de 257 mil. euro. Vânzările în magazinele de specialitate au crescut cu aproape 9%, la 235 de mil. euro.

Producţia de flori

Olanda, cel mai mare exportator mondial de flori, a vândut anul trecut pe pieţele externe 3,6 miliarde bulbi de flori, în valoare totală de 313 miliarde euro. SUA a rămas cea mai mare piaţă individuală pentru florile olandeze, iar aproximativ 60% din exporturi au fost destinate Europei. În 2010, circa 23.200 ha au fost rezervate pentru cultivarea florilor, fiind înregistraţi 1.700 cultivatori. Suprafaţa medie a unei exploataţii specializate în cultivarea florilor a fost de 14 ha.

Pro reformă

Autorităţile olandeze se opun vehement plafonării plăţilor către marii fermieri. Olanda recunoaşte rolul agriculturii UE pe pieţele globale şi consideră că este importantă o monitorizare atentă a impactului schimbărilor de politică agricolă comună asupra pieţelor terţe, pe care Comisia ar trebui să o includă în Analiza de Impact privind viitorul PAC.

Valoarea producţiei

Conform rapoartelor oficiale, valoarea totală a producţiei agricole obţinută în 2010 a fost evaluată la 21,711 miliarde euro, ceea ce reprezintă 6,7 la sută din totalul înregistrat pe teritoriul Uniunii Europene. Sectorul vegetal a contribuit cu aproximativ 56,6 la sută, dintre care 39,5% a însemnat valoarea producţiei de legume şi produse horticole. Valoarea economică a sectorului zootehnic a reprezentat 43,4 procente din totalul producţiei agricole

 

Tipuri de asociatii profesionale si cooperative in agricultura Uniunii Europene

  1. Istoricul formarii asociatiilor profesionale si a cooperativelor agricole in Uniunea Europeana

In Europa Occidentala exista o diversitate de structuri cooperatiste, formate de-a lungul unei lungi perioade de timp. In Europa miscarea cooperatista a aparut inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Prima cooperativa moderna, a luat fiinta in Anglia, in 1844 fiind intemeiata de ,, Pionierii din Rochadale” respectiv 28 de tesatorii care au pus bazele cooperativei ,, Rochadale Society of Equitable Pioniers. Dupa aceasta data miscarea cooperatista a luat amploare in toate tarile Europei. In Germania s-au practicat urmatoarele sisteme[1]:

Ø    Sistemul cooperatist Schulze- Delitzsch, pe baza caruia s-au creat casele de ajutor de boala si decese, asociatiile de aprovizionare, societatile de credit popular si asistenta reciproca.

Ø   Sistemul Raiffeisen a pus bazele cooperativei rurale de credit bazata pe responsabilitatea solidara si nelimitata a membrilor sai.

Ø    Sistemul Haas este un compromis intre sistemul Schulze- Delitzsch si sistemul Raiffeisen. Wilhelm Haas a intemeiat in 1883 ,, Asociatia cooperatorilor agricoli” unde au fost incluse toate categoriile de cooperare cu exceptia cooperativei de credit.

In Italia Luigi Luzzati este considerat adevaratul creator al cooperatiei italiene, dar in 1883 Leone Wollombore este cel care creaza cooperativele de credit si alte cooperative agricole.

2 Asociatiile profesionale, cooperativele agricole si rolul lor in dezvoltarea agriculturii Uniunii Europene

Dar dupa crearea Comunitatii Economice Europene, structurile cooperatiste au suferit mutatii prin organizarea producatorilor sub forma uniunilor cooperatiste locale, regionale, a federatiilor pe ramuri si produse, a integrarii cooperativelor cu companii nationale sau corporatii multinationale[2].

In tarile Uniunii Europene cooperativele agricole se gasesc in forme si tipuri care variaza pe tari, si care se bazeaza, in esenta pe aceleasi principii de organizare si functionare care au la baza Directiva nr[3] 67/532/25 iulie 1967 a Consiliului European si care se refera la cooperativele agricole[4].Prin aceasta directiva ,, cooperativele sunt entitati care in legislatia statului membru sunt denumite ca atare, dar se bazeaza pe principii cooperatiste[5].

In Uniunea Europeana cooperativele agricole se organizeaza pe trei niveluri, astfel:

La nivel primar agricultorii se asociaza in forme simple de asociatii care in Uniunea Europeana sunt denumite cooperative de gradul I acestea s-au format pentru realizarea in comun a urmatoarelor obiective:

Ø     efectuarea lucrarilor agricole;

Ø     exploatarea in comun a pamantului;

Ø     utilizarea in comun a unor capacitati de productie;

Ø     sau pentru efectuarea de investitii in domenii variate.

La nivel secundar se organizeaza asociatii de cooperative agricole primare, care sunt denumite cooperative de gradul II, si care au drept scop realizarea de investitii in amonte si in aval de agricultura pentru colectarea sau prelucrarea produselor agricole[6].

La nivel tertiar se organizeaza cooperative de gradul III, pe regiuni sau chiar la nivel national prin participarea cooperativelor de gradul II care formeaza grupuri financiare, comerciale si industriale puternice. Acestea cuprind retele de fabrici cooperatiste, care asigura prelucrarea si comercializarea produselor sau banci, prin reunirea experientei si resurselor dintr-o anumita zona sau regiune[7].

In tarile Uniunii Europene coopetrativele agricole se constituie prin participarea cu capital a membrilor si se organizeaza in domenii variate ale agriculturii, in socopul aprovizionarii agricultorilor, prelucrarea si comercializarea produselor, asigurarea de servicii agricole etc. Datorita faptului ca producatorii agricoli sunt dispersati pe teritorii intinse si nu pot face fata, singuri, exigentelor concurentiale si asumarii unor riscuri legate de desfacerea produselor, de nivelul preturilor si de efectuarea unor investitii costisitoare.

Punctul slab al agriculturii se afla in exercitarea functiei de piata a exploatatiei agricole, ceea ce a condus la concentrarea ofertei de produse agricole pentru a asigura vanzarea in conditii de eficenta economica, pe baza informatiilor de piata si a deciziilor comune. Prin dezvoltarea formelor cooperatiste de organizare economica a fermelor familiale se creeaza posibilitatea preluarii unor functii ale fermelor de catre intreprinderi cooperatiste specializate in depozitarea si comercializarea produselor sau aprovizionarea exploatatiilor agricole cu diverse produse necesare desfasurarii ciclurilor agricole.

Un grup de producatori agricoli  poate organiza mai multe intreprinderi economice de tip cooperatist, in diferite domenii, dar in special in sectorul legume si fructe, vin[8].

Marile ferme si exploatatii agricole nu sunt, de regula, organizate in forme cooperatiste. Acestea pot fi intreprinderi capitaliste individuale sau sub forma de societati si practica, de regula, sisteme de productie de tip industrial. Iar terenurile acestora sunt fie in proprietate, arendate sau o combinatie intre cele doua cazuri.

In statele membre ale UE nu s-au organizat cooperative agricole de productie, in care sa se aduca terenurile si sa se lucreze respectivele terenuri in comun, dupa modelul fostelor state comuniste. Exceptie face Germania de Est, unde s-a mentinut un numar de cooperative de productie, de dimensiuni mari, de peste 1500 hectare. Terenurile acestor cooperative apartin insa proprietarilor de drept. Acestea detin circa 38% din suprafata agricola a landurilor Germaniei de Est[9].

Exploatatiile agricole, in special cele mici, dezvolta legaturi de cooperare si integrare cu marile societati agroalimentare, care preiau materile prime agricole, pe baza de contract. Sistemul agroalimentar vest-european[10] promoveaza cooperarea in toate formele de organizare sociala a agricultorilor: exploatatii mici, mijlocii si mari, cooperative agricole si societati cooperatiste, firme agroalimentare nationale sau transnationale.

In tarile vest- europene, specializarea exploatatiilor agricole este o caracteristica importanta a structurii de productie, determinata de modernizarea tehnica si tehnologica si de adancirea diviziunii muncii. Specializarea impune dezvoltarea cooperarii intre agenti de-a lungul filierelor agroalimentare, plecand de la aprovizionarea cu imputuri, producerea de materii prime agricole, depozitarea, prelucrarea, comercializarea produselor.

In unele tari membre ale UE, filierele agroalimentare cooperatiste sunt dezvoltate prin organizarea de cooperative si asociatii de cooperative pe orizontala si pe verticala. Cooperarea pe orizontala se realizeaza de catre agentii economici din fiecare veriga a filierei incepand la nivelul primar si terminand la nivelul tertiar. Cooperarea vericala are loc intre fermierii individuali si asociati care realizeaza activitati diferite de-a lungul filierei. Iar cele doua forme de cooperare se imbina intre ele.

Principiile care stau la baza relatiilor de cooperare din agricultura Uniunii Europene sunt:

Ø     principiul libertatii de optiune pentru forma de cooperare;

Ø    obligatia membrilor de a aduce aport de capital si de-a participa la activitatea economica a cooperativei prin livrari de produse, respectarea tehnologiilor de producere a materiilor prime agricole livrate cooperativei.

Ø    Principiul ,,un om -un vot” in adoptarea deciziilor luate la nivel de cooperativa indiferent de aportul de capital;

Ø    Principiul de-a incasa dividente conform statutului.

Ø    Principiul ,, teritorialitatii”, respectiv limitarea ariei de actiune a unei cooperative la o comunitate data.

  1. Principalele tipuri si forme de cooperare agricola in Uniunea Europeana

Foremele principale de cooperatie si asociere in tarile membre ale Uniunii Europene sunt:[11]

  1. Cooperativele de marketing. Acestea desfasoara activitati de colectare, prelucrare si comercializare a produselor in stare bruta sau finita en gros sau en detail.In Uniunea Europeana unele cooperative de marketing isi desfasoara activitatea la nivel regional si la nivel national, fiind specializate pe un produs sau grupe de produse.
  2. Cooperativele de aprovizionare asigura producatorilor agricoli factorii de productie necesari ( samanta, ingrasaminte chimice, furaje combinate, carburanti, tractoare, masini agricole etc.).
  3. Cooperativele prestatoare de servicii se organizeaza in scopul inlesnirii accesului membrilor la servicii pentru productia agricola (mecanizarea lucrarilor agricole, insamantari artificiale, contabilitatea firmei); depozitarea produselor agricole (pastrarea cerealelor si semintelor oleaginoase in silozuri); refrigerarea sau conservarea produselor perisabile; cercetare stintifica; consultanta agricola; imbunatatiri funciare; protectia mediului; agroturism etc.
  4. Cooperativele de credit care sunt banci ale cooperativelor agricole, care in unele tari sunt extinse, iar in altele mai putin.
  5. Cooperativele de exploatare in comun a terenurilor se intalnesc in Germania de Est.

Numarul de cooperative si gradul lor de extindere in agricultura difera de la tara la tara exemplu tabelul de mai jos.

Date statistice privind cooprativele agricole din unele tari ale Uniunii Europene

Tara Nr de cooperative Nr de membrii Cifra de afaceri mld Euro
Danemarca (’91) 214 113.00 12,10
Germania (’96) 3.950 3.280.000 39,30
Spania(’96) 4.350 950.000 6,30
Grecia (’96) 6.919 782.000 0,85
Franta(’93) 3.618 720.000 52,60
Irlanda (’95) 128 186.000 9,59
Italia (’95) 8.850 1.124.900 16,45
Luxemburg(’95) 25 0 0,12
Olanda (’96) 251 273.000 22,40
Austria (’96) 1.757 2.182.000 0
Portugalia (’96) 909 808.000 1,27
Finlanda 403 7.122.850 7,59
Suedia 50 300.000 8,24
Regatul Unit (’96) 506 271.000 7,66
UE-15 0 0 184,47

Sursa: Comisia Europeana 1998

La nivelul Uniunii Europene, tarile cu cea mai mare retea cooperatista sunt: Italia, Grecia, Germania, Spania, Franta. Dar puterea economica cea mai ridicata o au cooperativele agricole din urmatoarele tari: Franta, Germania, Danemarca, Olanda. In Grecia, Spania, Italia, desi numarul de cooperative este mare, puterea lor este insa mai redusa.

Sectorul cooperatist din agricultura Uniunii Europene detine cote de piata ridicate, dar diferite de la tara la tara si de la produs la produs dupa cum urmeaza in tabelul urmator.

Productia agricola vanduta prin intermediul cooperativelor in unele tari membre ale Uniunii Europene

-1999

% din totalul productiei

Tara Carne de porc Carne de bovina Pasari Oua Lapte  Sfecla de zahar Cereale fructe legume
Belgia 20 0 53 30 75 85
Danemarca 91 66 52 94 60 70-80 70-80
Germania 27 28 52 80 45-50 40 28
Grecia 3 2 15 2 20 49 57 3
Spania 8 9 25 28 30 23 22 45 25
Franta 85 30 30 25 47 16 68 40 20
Irlanda 66 15-20 20 100 57 14,3 17,5
Italia 13 12 35 48 40 70 20 43 8
luxemburg 37 38 81 79
Olanda 34 16 9 14 83 63 65 76 73
Austria 15 5 70 90 100 60 18 28
Portugalia
Finlanda 68 65 81 54 97 46
Suedia 78 72,2 32 100 75 20 50

Sursa: Comisia Europeana – Directia pentru Agricultura. Raport, 2001

4.Tipuri de organizare a agricultorilor in unele tari din Uniunea Europeana

In Franta, se cunosc diferite modalitati de organizare a agricultorilor, in forme simple de cooperare: Grupe de Exploatare Agricola in Comun        ( GAEC), Grupe de Dezvoltare Agricola (GDA), Asociatii Funciare (AF); in forme variate de cooperative agricole, specializate in domenii variate: comercializarea produselor, credit, prelucrarea materilor prime agricole, servicii; societati cooperative, ununi si federatii cooperative; organizatii profesionale si interprofesionale.

Sistemele prezentate mai sus le voi detalia in cele ce urmeaza[12]:

Ø   Grupele pentru exploatare agricola in comun (GAEC), din acestea pot face parte pana la 10 exploatatii. Membrii acestor grupuri aduc aport de capital care se compune din bani, terenuri, utilaje, munca, fac contracte si adera la asociatii de cooperative, sindicate, organizatii mutuale etc. GAEC-urile se pot organiza in societati civile private care folosesc in comun mijloacele de productie pentru a lucra terenurile.

Ø   Grupele de dezvoltare agricola (GDA) acestea cuprind ca asociati sefii exploatatiilor agricole care urmaresc solutionarea in comun a unor probleme legate de raspandirea progresului tehnico-stintific, activitati comune de contabilitate si gestiune.

Ø   Asociatii funciare (AF) acestea reunesc propietarii de teren interesati in ameliorarea conditiilor de exploatare si realizare de lucrari de imbunatatiri funciare.

Cooperativele de vanzarea produselor sunt foarte raspandite in Franta. Printre cele circa 3500 de cooperative, care cuprind 670.000 membrii, acestea acopera circa 40% din piata franceza de produse agricole.

Creditul agricol francez este foarte dezvoltat si majoritatea agricultorilor beneficiaza de credite. Daca initial s-au organizat cooperative de credit in fiecare departament local si regional, principalii fondatori fiind agricultorii, dupa 1994 aceste cooperative s-au transformat in banci unde agricultorii detin in jur de 80% din actiuni. Ele acorda credite pentru tinerii agricultori, cumpararea de pamant, cladiri, materiale etc. Un agricultor francez poate fi membru a uneia sau mai multor cooperative.

Majoritatea exploatatiilor agricole coopereaza in cadrul unor structuri de organizare diversificate cu entitati juridice si economice care faciliteaza exploatarea terenurilor si prelucrarea sau comercializarea produselor.

Dar cea mai mare parte din cerealele care sunt produse in Franta se comercializeaza prin cooperativele de colectare, conditionare, clasare si vanzare, organizate in Federatia Cooperativelor de Colectare si Transport.

Cooperativele specializate in colectarea laptelui asigura colectarea a 47% din productia totala de lapte din Franta.

Cooperativele de marketing-comercializare sunt raspandite in sectorul producerii de uleiuri comestibile, sectorul vinurilor, prelucrarea si comercializarea carnii, a legumelor si fructelor.

Cooperativele prestatoare de servicii asigura aprovizionarea membrilor cu animale de reproductie, organizeaza servicii de insamantari artificiale, colectarea produseloe etc.

Cooperativele de utilizare in comun a masinilor agricole (CUMA) se constituie prin asocierea a minim patru agricultori. Finantarea se realizeaza din imprumuturi bancare, pe baza unui program multilateral de investitii.

La nivel national, organismele de reprezentare sunt: Confederatia franceza a cooperatiei agricole, Consiliul National Consultativ al Fermierilor, Consiliul National al Mutualitatii Cooperatiei si Creditului Agricol. Cooperatiile agricole din Franta sunt reprezentate la nivel comunitar de Comitetul General al Cooperativelor Agricole iar pe plan international de Alianta Cooperatista Internationala.

In Olanda colaborarea economica intre cooperative este complexa si diversificata, pe produse si in profil teritorial, avand ca scop intarirea pozitiei de piata a cooperativelor care colaboreaza in plan orizontal si vertical. Cooperativele agricole intretin relatii de colaborare si cu marile firme agroalimentare nationale si internationale, mai ales cu privire la importul de materii prime pentru productia de ingraseminte chimice si exportul de produse finite.Aceste forme de cooperare s-au dezvoltat atat in interiorul Uniunii Europene, cat si cu firme din alte tari.

Cele mai raspandite forme de cooperative agricole sunt organizate in domeniile:credit agricol, aprovizionarea cu imputuri, prelucrarea produselor agricole, marketing, servicii multiple etc[13].

In anul 1999, in Olanda functionau:744 cooperative de credit, 59 de aprovizionare, 13 de prelucrare a laptelui, 1de prelucrare a sfeclei de zahar, 1 de amidon, 2 de fabricare a produselor din carne, 2 de vanzare a oualor, 22 de producere a florilor si 9 cooperative de legume si fructe[14].

Printre formele de asociere mai cunoscute in Olanda sunt urmatoarele[15]:

Ø   Cooperativele de credit  sunt cele mai vechi forme de asociere a producatorilor agricoli. Acestea au aceiasi structura de organizare ca si alte structuri cooperatiste si au devenit banci generale care ofera servicii in domeniul economisirii si al creditului, ca si bancile comerciale. In prezent, cele 744 de banci locale de credit au peste 3000 de sucursale membre ale Bancii Agricole Centrale ,, Robobank”, care si-a extins activitatile si in strainatate, mai ales pe pietele de import-export. Aceasta banca acopera 90% din cererea de credit agricol pentru fermierii individuali si cei organizati in grupuri de producatori.

Ø   Cooperativele de aprovizionare se organizeaza in special in urmatoarele domenii: cumpararea de furaje, prelucrarea furajelor, cumpararea de ingraseminte chimice, cumpararea de carburanti, aprovizionarea cu seminte si material de reproducere etc.

Ø   Cooperativele de prelucrare a produselor agricole, acestea efectueaza operatii de cumparare-vanzare a produselor agricole si ocupa un loc important in urmatoarele sectoare: lapte si produse lactate, industrializarea sfeclei de zahar, deshitratarea cartofilor, sectorul productiei de carne, oua, seminte de plante si cartofi etc.

Ø   Cooperativele de marketing sau ,,Veiling”cum sunt denumite in Olanda ocupa un loc important printre cooperativele de vanzare. Aceste cooperative se organizeaza numai la piata, acolo unde se intalneste cererea cu oferta, pe baza sitemului de ,,licitatii cooperatiste”. Aceste operatii se relizeaza cu ajutorul unui cadran care ii inregistreza pe cei care cumpara produsul si preturile respective. Vanzarile prin aceste cooperative inregistreaza 77% din cifra de afaceri a sectorului legumicol din Olanda.

Ø   Cooperativele de servicii sunt raspandite in domenii ca: utilizarea in comun a masinilor in vederea efectuarii lucrarilor de mecanizare a lucrarilor agricole; cultura ciupercilor; uscarea fanului; insamantari artificiale; contabilitate agricola;asigurari; servicii acordate fermierilor in caz de boala sau in alte situatii cand sunt inlocuiti etc.

In agricultura din Germania, cooperarea se intalneste, cel mai adesea, la nivelul productiei  agricole, sub forma unor unitati comune de productie numite asociatii de productie, ca de exemplu: unitati de crestere a puilor de carne, unitati pentru cresterea tineretului porcin pentru ingrasat, plantatii de pomi fructiferi[16].

Toate cooperativele din Germania fac parte Uniunea Federala Germana, care este cea mai mare uniune cooperatista din tara. Prin sistemul de cooperative  de aprovizionare – desfacere agricultura germana primeste 80% din produsele chimice necesare ei, 70% din furajele combinate; 45% din masinile si utilajele necesare agriculturii, tot cooperativele desfac 85% din productia de unt, 75% din cea de lapte si 71% din cea de branzeturi[17].

La nivelul Uniunii Europene, cooperativele agricole sunt reprezentate prin organizatii nationale si sunt orientate si sprijinite de organismele comunitare: Comitetul General al Cooperatiei Agricole (COGECA) Comitetul Producatorilor Agricoli (COPA) si Alianta Cooperatista Internationala (ACI).

[1] Guillaume Roscher-Traite D` Economie Politique Paris 1888

[2] Luminita Zahiu – Structurile agrare si viitorul poiliticilor agricole ed Economica 2003

[3] www.ier.ro  traduceri de legislatie europeana

[4] Aceasta directiva este in vigoare si la ora actuala

[5] Denumirea de cooperative este folosita in unele state nu doar pentru ceea ce inseamna cooperativa in sine ci si pentru diferite forme de asociere in agricultura, precum si pentru diferite forme de cooperative organizate in amonte si aval de productia agricola primara.

[6] Dumitru Musca- Forme de asociere agricola in UE ed Mirton 2000

[7] Ibidem

[8] Letitia Zahiu- Agricultura mondiala si mecanismele pietei ed Artagrafica 1992

[9] EUROSTAT- www.europa.eu.int  Institutul de Statistica Europeana an 2005

[10] Sistemul agroalimentar vest-european este numit peste tot in Uniunea Europeana Agribuisiness si sub aceasta denumire se gaseste in cartile de specialitate si in documentele UE

[11] Letitia Zahiu, Anca Dachin – Politici agroalimentare comparate ed Economica 2004

[12] Dominique et Michele Fremy– Guid RTL– ed Robert Laffont Paris 1996-2000

[13] Leonte Jaqueline ,, Cooperarea agricola in tarile cu economie de piata”, Teza de doctorat ASE, 2000

[14] Fundatia pentru asociatii rurale. Ambasada Olandei de la Bucuresti

[15] Pietrer Jan Walthens, Agricultura Olandei  Profitul Agricol nr 28-30/2003

[16] Gabriel Popescu – Politici Agricole Acorduri Europene ed Economica 2000

[17] Nicoleta Mateoc-Sirb Economie agrara ed Agroprint 2005

Principalele boli ale grâului

 

Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a patra cultură mondială ca producție după trestia de zahăr, porumb și orez. Pe locul 2 ca suprafață se află porumbul. Iată mai jos cele mai cunoscute boli ale grâului:

Virusul mozaicului dungat al grâului

La grâul de toamnă, primele simptome apar scurt timp de la răsărire. Pe frunze apar striuri de culoare verde-deschis sau gălbui, paralele cu nervurile. Mai târziu, decolorările se măresc, plantele râmân pitice, având o culoare gălbuie.

Toamna, o dată cu scăderea temperaturii, simptomele se maschează. Primăvara, simptomele reapar la scurt timp de la pornirea în vegetaţie, fiind evidente în luna mai; pe suprafaţa frunzelor apar striuri, apoi fâşii mai late, de culoare verde-deschis sau gălbuie. Cu timpul, limbul frunzelor se îngălbeneşte aproape în întregime, cu excepţia unor zone alungite, paralele cu nervurile, care rămân de culoare normală. Plantele bolnave rămân mai mici, răsfirate, datorită slăbirii elementelor mecanice, iar spicele care se formează sunt mici şi adesea sterile.

Înnegrirea bacteriană

Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei, mai frecvent pe spice. La spice, pe porţiunea superioară a glumelor se dezvoltă striuri sau pete brune, uşor adâncite, uneori întreaga suprafaţă a glumelor şi aristele se brunifică. Spicele bolnave rămân nedezvoltate, rahisul uneori se deformează, iar boabele sunt şiştave.

Seminţele se zbârcesc, în spcial cele spre bază, iar uneori prezintă la suprafată pete galbene, cu mici adâncituri în formă de fagure, în care se găsesc bacterii. Pe frunze apar la început pete mici, alungite, hidrozate, translucide, verzui, care, cu timpul, se extind, se îngălbenesc, se brunifică sau se înnegresc şi se necrozează. Pe pai sub noduri, se dezvoltă dungi brune sau negre.

Rugina brună

Sunt atacate ambele feţe ale limbului frunzelor (mai frecvent cea superioară) şi mai rar tecile, tulpinile şi spicele. Boala apare din luna aprilie, intensitatea cea mai mare înregistrându-se în prima jumătate a lunii iunie. Pe frunze sunt prezente numeroase pustule (uredosori) izolate unele de altele, brune, eliptice sau ovale, de 1-2 x 0,5-1,0 mm, pulverulente, răspândite neregulat, alcătuite din uredospori. La început pustulele sunt acoperite de epidermă, mai târziu prin descuamare sunt puşi în libertate sporii.

Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie a grâului, de obicei când frunzele încep să se îngălbenească, apar pustule mici (teliosori), negricioase, lucioase, fiind acoperite de epidermă, risipite neregulat pe limb, alcătuite din teliospori; teliosorii se formează în număr mare pe faţa inferioară a frunzelor, pe tulpini sunt dispuşi în şiruri neregulate, iar uneori confluează.

Rugina galbenă

Sunt atacate ambele feţe ale limbului, mai mult cea superioară, tulpina, tecile, glumele (ultimele două mai mult pe faţa internă), mai rar boabele. Din prima jumătate a lunii iunie, în perioada înspicatului şi a înfloritului, pe frunze începând cu cele bazale, apar dungi galbene clorotice, dispuse în lungul nervurilor, acoperite (mai ales pe faţa superioară) cu pustule (uredosori) de 0,5-1,0 x 0,3-0,5 mm, dreptunghiulare sau elipsoidale, galbene-portocalii, alcătuite din uredospori, dispuse în striuri paralele în lungul frunzei, în spaţiul dintre două nervuri vecine. Frunzele puternic atacate prezintă deseori marginile răsucite sau, mai rar, o sfâşiere a ţesutului atacat.

La plantele aparţinând soiurilor cu un nivel mai ridicat de rezistenţă, boala se manifestă sub formă de striuri necrotice, cu pustule puţine sau deloc. Pe tulpină, boala se manifestă mai ales în treimea superioară, sub formă de striuri asemănătoare cu cele de pe frunze. Pe spice se formează striuri de pustule izolate, pe rahisul spicului, pe pedunculii spiculeţilor şi pe ariste.

Glumele şi glumelele sunt atacate, frecvent, pe ambele feţe ale acestora, formându-se şiruri de pustule, în partea inferioară a feţei interne, aceste şiruri fiind mai aglomerate. La plantule, extinderea laterală a uredosporilor de pe frunze nu este limitată la nervuri, lipsind striurile. În perioada maturării grâului, uneori chiar după secerat, pe aceleaşi organe ale plantei pe care au apărut uredosorii, în aceleaşi pustule sau în altele, se formează pustule negre, lucioase (teliosori), alcătuite din teliospori, dispuse la fel ca şi precedentele.

Rugina neagră

Sunt atacate toate organele aeriene, mai frecvent tecile şi frunzele, începând cu cele superioare. Boala apare obişnuit către sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie, în perioada când grâul se apropie de maturitate. Pe organele atacate apar pustule alungite, liniare, de 2-4 mm lungime, risipite neregulat sau unite mai multe la un loc, formând dungi până la 10-12 mm lungime.

Pe frunze, pustulele sunt risipite fără nicio ordine, fiind deseori grupate în număr mai mare spre baza frunzei. La început pustulele sunt acoperite de epidermă, mai târziu ţesuturile se descuamează, iar pustulele devin prăfoase, fiind înconjurate de resturile sfâşiate ale epidermei. La început pustulele sunt brune, fiind alcătuite din uredospori; mai târziu devin negre, conţinând teliospori.

Mălura comună

Plantele bolnave au o culoare mai închisă, sunt mai scunde, înspică mai devreme, iar spicele stau drepte spre deosebire de cele sănătoase care se apleacă sub greutatea boabelor. Spicele bolnave au ovarele mai dezvoltate şi de culoare verde-închis spre deosebire de cele sănătoase, care sunt mai mici şi au o culoare albicios-argintie.

La maturitate, spicele bolnave îşi menţin culoarea verde albăstruie mai multă vreme, sunt mai late, mai răsfirate, cu aspect zburlit; glumele şi paleele sunt mai desfăcute, iar boabele evidente. La soiurile aristate, spicele mălurate de multe ori îşi pierd aristele datorită fragilităţii acestora. Plantele bolnave, obişnuit au fraţi mai puţini (rareori mai mulţi) şi măluraţi.

Boabele mălurate sunt mai mici şi mai umflate decât cele sănătoase, au un înveliş zbârcit, fără luciu, de culoare brună-deschis până la brună-închis, cu şanţul ventral mai puţin pronunţat şi sunt mai uşoare. De obicei, sunt atacate toate boabele dintr-un spic. Simptome asemănătoare la spice şi boabe sunt produse şi de nematodul grâului (Anguina tritici). În acest caz însă boabele sunt tari, se strivesc greu şi au conţinutul de culoare albă, pe când boabele mălurate se strivesc uşor între degete, eliberând un praf negricios cu un miros de peşte stricat, alcătuit din teliospori.

Fuzarioza

Boala se poate instala pe plante în toate fazele de vegetaţie, producând simptome diferite, în funcţie de faza de dezvoltare a gazdei şi de parazit. Când infecţia se produce în cursul germinării seminţelor, fuzarioza se manifestă prin apariţia pe tulpiniţe de pete brune şi roşiatice, în dreptul cărora ţesutul este hidrozat şi moale.

Tulpiniţele bolnave, fiind lipsite de puterea de străbatere, se îndoaie, se răsucesc uneori în formă de spirală şi putrezesc în sol (arsura plantulelor). După înspicare, fuzarioza se manifestă pe tulpină, în regiunea coletului, pe rădăcini, iar mai târziu pe spice (albirea spicelor). Spicele pot fi atacate parţial (spiculeţele din regiunea mijlocie sau superioară a spicului sau în întregime).

Spiculeţele bolnave, la început sunt moi şi hidrozate, apoi pierd clorofila, devenind total sau parţial albite şi în cele din urmă se usucă, deosebindu-se de spiculeţele sănătoase, care sunt încă verzi. Atacul timpuriu determină şiştăvirea boabelor. Spicele total albite pot fi confundate cu cele atacate de muştele cerealelor. Pe timp călduros şi umed, la baza spiculeţelor albite, pe palee şi pe rahis se dezvoltă o pâslă miceliană albă sau roză sau pernuţe portocalii de 2-3 mm, alcătuite din fructificaţiile ciupercii.

Când vremea continuă să fie călduroasă şi umedă, pe suprafaţa paleelor apar puctişoare negricioase, superficiale, adunate mai multe la un loc, care sunt periteciile ciupercii. Pe pai, boala apare mai rar, sub formă de brunificări sau înroşiri a internodului superior, începând, de obicei, de la spic în jos. Frunzele atacate se usucă, iar faţa internă a tecilor este învelită cu o pâslă albroşiatică.

 

Care sunt tratamentele folosite în combaterea buruienilor la soia

 

Soia este sensibililă la îmburuienare în primele faze de vegetaţie până când plantele ajung să acopere terenul, dar şi spre maturitate după ce încep să cadă frunzele. Buruienile produc pagube la culturile de soia cuprinse între 40 şi 84% din potenţialul de producţie al soiurilor.

Combaterea buruienilor la soia se poate realiza prin utilizarea erbicidelor sau combinat, prin folosirea erbicidelor şi efectuarea de lucrări mecanice.

Combaterea pe cale chimică a buruienilor se realizează prin utilizarea de erbicide în funcţie de buruienile prezente în cultură, astfel:

Ce facem cu arhicunoscutele buruieni monocotiledonate și dicotiledonate anuale

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate anuale se pot utiliza erbicide:

  • volatile, ce trebuie administrat înainte de pregătirea patului germinativ şi încorporat imediat în sol prin lucrarea de pregătire a patului germinativ efectuată cu grapa cu discuri la minimum 8 cm adâncime: Treflan 48 (1,2-2,0 l/ha)
  • nevolatile, ce trebuie administrat înainte de pregătirea patului germinativ şi încorporat odată cu lucrarea de pregătire a patului germinativ la 3-4 cm adâncime, mai ales în zonele secetoase şi pe solurile cu un conţinut scăzut de umiditate în momentul semănatului, sau se administrează preemergent, imediat după semănat, mai ales în zonele umede şi pe solurile cu un conţinut ridicat de umiditate în momentul semănatului: Broadstrike (0,05-0,07 kg/ha), Dual Gold (1,0-1,5 l/ha), Frontier 900 (1,2-1,6 l/ha), Pledge 50 WP (90-120 g/ha), Sencor (Dancor) (0,25-0,50 kg/ha), Stomp (4,0-5,0 l/ha)

Cum combatem buruienile anuale dicotiledonate

Pentru combaterea buruienilor anuale dicotiledonate, cu excepţia ciumăfoaiei (Datura stramonium) şi zârnei (Solanum nigrum), se utilizează unul dintre erbicidele de la punctul 1, iar în vegetaţie se utilizează erbicidul Harmony 50 SG (12 g/ha) + adjuvantul Trend (250 ml/ha), atunci când buruienile dicotiledonate sunt în faza de 2-4 frunze.

Combaterea buruienilor anuale și perene

Pentru combaterea buruienilor anuale şi perene (inclusiv Sorghum halepense), se utilizează erbicidele de la punctele 1 şi 2, iar pentru combaterea costreiului (Sorghum halepense) se utilizează erbicidele: Gallant S (1,0-1,5 l/ha), Agil (1,0 l/ha), Furore Super (2,5-3,0 l/ha), Targa Super (1,0 l/ha pentru manocotiledonate anuale şi 2,5 l/ha pentru monocotiledonate perene), Fusilade Forte (1,0-1,5 l/ha), Select Super (1,5-2,0 l/ha), Aramo (1,5-2,0 l/ha), Pantera (1,5-2,0 l/ha), Leopard (1,5-2,0 l/ha), Nabus S (5,0-7,0 l/ha), care se aplică atunci când plantele de costrei au 15-20 cm înălţime.

În condiţii de secetă, pentru a se realiza translocarea moleculelor de erbicid în rizomii de costrei şi a determina moartea plantei este necesară irigarea cu 10-15 zile înainte de tratament, sau la 2-3 zile după efectuarea tratamentului. De asemenea, în condiţii de secetă, pentru ca plantele de costrei tratate să nu regenereze, se recomandă utilizarea erbicidelor anticostrei la doza maximă şi asocierea lor cu un adjuvant de tip Hyspray sau Frigate, în doză de 0,5%.

Tehnologia de cultivare a tomatelor de vară-toamnă în câmp

 

Cultura tonmtelor de vară-toamnă are ponderea cea mai mare, putând fi extinsă şi în zonele cu primăveri târzii. Prin acest sistem de cultură se asigură piaţa cu tomate începând de la jumătatea lunii iulie şi până la sfârşitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie, atât pentru consumul în stare proaspătă, cât şi pentru industrializare.

Alegerea şi pregătirea terenului se face în mod asemănător cu toma- tele timpurii, cu unele particularități.

Bune premergătoare pentru tomatele de vară – toamnă

Bune premergătoare pentru tomatele de vară-toamnă sunt aceleaşi specii întâlnite și la tomatele timpurii. Ţinând seama că înfiinţarea culturilor se face după data de 1 mai, sola destinată tomatelor se poate folosi, total sau parţial, cu culturi anticipate de salată, spanac, ceapă verde, ridichi de lună etc., cu condiţia ca acestea să fie recoltate până la sfârşitul lunii aprilie.

Răsadurile se pot produce în solarii sau răsadniţe calde şi semicalde. Semănatul în răsadniţe semicalde se face între 1 şi 20 martie, iar pentru tomatele destinate industrializării din 5 martie, în trei epoci la interval de 10 zile, până la 25 martie.

Se folosesc 300-350 g sămânţă pentru un ha. Semănatul se face rar, la 8-10 cm între rânduri şi 2-3 pe rând. Pentru culturile de vară se poate face repicatul direct în strat nutritiv la 10 cm între rânduri şi 3-4 cm pe rând. Pentru culturile de toamnă răsadul nu se mai repică. Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie în jur de 45 de zile. Pentru a preveni alungirea răsa- durilor se recomandă aplicarea tratamentului cu Cycocel.

Răsadul trebuie să fie scurt, viguros, bine călit, astfel încât să permită plantarea şi cu maşina. Răsadurile nerepicate se scot grupate, cu mai mult pământ pe rădăcină, şi se transportă ferite de soare şi vânt la locul de plantare. Pentru asigurarea prinderii înainte de plantare se face mocirlirea.

Atunci când se plantează după culturi anticipate, deoarece fertilizarea de bază organo-minerală şi arătura au fost efectuate din toamnă, după recoltarea acestora, în primăvară se aplică o discuire adâncă, precedată de erbicidarea cu Treflan, Paarlan, Tillam sau Devrinol, sau cu Blazer pentru buruienile dicotiledonate şi cu Fusilade Super 2 l/ha, aplicate simple, preemergent sau în combinaţie cu Blazer 0,6 l/ha, postemcrgent, atât pentru buruienile monocotiledonate, cât şi dicotiledonate.

Când se face plantarea

Plantarea în câmp a răsadurilor se realizează eşalonat, între 1 mai şi 25 mai. Pe terenul modelat în straturi înălţate de 104 cm se plantează douã rânduri la 60 cm, iar între plante pe rând 30-35 cm. Soiurile cu creştere nedeterminata, care vor fi susţinute pe spalier înalt se plantează pe teren nemodelat, la distanţa de 100 cm între rânduri şi 20 cm pe rând.

După plantare se udă bine pentru asigurarea prinderii răsadului, peri- oada ñind mai călduroasă.

Lucrările de îngrijire

Lucrările de îngrijire sunt în parte asemănătoare cu cele de la tomatele timpurii. Completarea golurilor se face cu răsad din rezervă după 3-5 zile de la plantare. Solul se menţine afânat şi curat de buruieni prin praşile repetate.

Tomatele pentru industrializare cultivate prin răsad se fertilizează fazial de două ori: prima la apariţia primelor fructe, cu 125 – 150 kg/ha azotat de amoniu şi 50 kg/ha azotat de potasiu, iar a doua la 15-20 zile după prima, aplicând 150 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha azotat de potasiu.

La tomatele de vară-toamnă susţinute pe spalier înalt se fac 6 fertilizări. Prima la formarea primelor fructe, folosind 150 kg/ha azotat de amoniu; următoarele fertilizări se fac cu îngrăşăminte de tip F în doză de 5 l/ha în 1000 l apă. Fertilizarea a doua se face cu F 411, a treia cu F 231, a patra cu F 121, a cincea şi a şasea cu F 011. Fertilizările sc fac la interval de 12-15 zile între ele. Soluţiile de îngrăşăminte se aplică odată cu tratamentele fitosanitare.

Irigarea culturii se face cu norma de udare de 350-400 m3/ha, aplicându-se 9-11 udări.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face cu aceleaşi produse recomandate la cultura timpurie. După prinderea răsadurilor, se efectuează palisatul la culturile pe spalier înalt, cu ajutorul sforilor, care se leagă în partea de jos de tulpina plantelor, iar cu capătul de sus, de sârmă spalierului. Pe măsură ce plan- tele cresc, acestea se rãsucesc în jurul sforilor de susţinere. Soiurile cu creştere determinată nu se susţin şi nu se copilesc. Acestea se dezvoltă viguros, umbresc bine solul, umiditatea se păstrează mai bine, dar producţia este puţin mai întârziată faţă de cele susţinute pe araci sau spalier.

Recoltarea

Recoltarea se face eşalonat, la maturitatea fiziologică, de la jumătatea lunii iulie până la începutul lunii octombrie.

Recoltarea se face cel mai adesea manual, la inteval de 3-5 zile. Înainte de venirea primelor brume de toamnă se recolteazã fructele verzi care se folosesc pentru murat. Fructele verzi ajunse la mărimea normală şi cu o uşoară nuanţă gălbuie pot fi postmaturate în încăperi încălzite 23° C) timp de 10-16 zile.

Producția ce se poate realiza este de 45-60 t/ha.

Un startup estonian le arata  fermierilor români cum să mute lucrările agricole în mediul digital

 

VitalFields, o companie fondată în 2011 în Estonia, care vine cu o soluție virtuală pentru administrarea fermelor agricole, și-a lansat serviciile și pe piața din România.

În prezent, serviciile digitale ale companiei sunt disponibile în șapte țări europene: Austria, Estonia, Germania, Polonia, România, Elveția și Ucraina.

Sistemul VitalFields este conceput special pentru gestionarea și analiza lucrărilor agricole, fermierii putând urmări productivitatea unei ferme, inclusiv managementul pe zona de planificare, creare și repartizare a task-urilor la nivel de lucrători, informații despre starea vremii (istoric și prognoză), dar și pregătirea rapoartelor ce trebuie depuse pentru a primi subvenții din partea APIA (Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură).

”Suntem la cea de-a patra revoluție în agricultură, cea digitală. VitalFields îi ajută pe fermieri să ia decizii informate și să-și prognozeze lucrările, să își țină sub control costurile și să urmărească tot ceea ce se întâmplă în fermă în timp real, având acces la un istoric”, a declarat Bogdan Chirvăsuță, partenerul local al startup-ului estonian.

Soluțiile pentru administrarea fermelor agricole, o piață în plină dezvoltare

Potrivit acestuia, în 2016 investițiile în domeniul agriculturii digitale au atins suma de 3,2 miliarde de dolari. Dintre aceștia, 260 de milioane de dolari au fost investiți în soluții pentru administrarea fermelor agricole.

”Vrem ca fermierii români să știe că pentru accesarea platformei VitalFields nu trebuie instalat vreun device sau software special. Datele se sincronizează automat în cloud și pot fi accesate din orice loc, în orice moment”

Uneltele puse la dispoziție de VitalFields sunt accesibile atât pe desktop-uri, prin simla deschidere a unui browser, cât și pe smartphone sau tablete – există varianta pentru iPhone și Android.

”Vrem ca fermierii români să știe că pentru accesarea platformei VitalFields nu trebuie instalat vreun device sau software special. Datele se sincronizează automat în cloud și pot fi accesate din orice loc, în orice moment”, a mai spus Chirvăsuță.

Acces la costuri sub un euro/ha

Potrivit reprezentanților VitalFields, accesarea platformei se face în mod gratuit pentru o perioadă de 28 de zile. După aceea, fermierii care vor dori să folosească uneltele puse la dispoziție de VitalFields vor avea acces gratuit – dacă administrează suprafețe mai mici de 40 de hectare -, sau la un cost de 0,9 euro/hectar/an, în cazul în care au între 40 de hectare și 500 de hectare, și la 0,3 euro/hectar/an, dacă administrează mai mult de 500 de hectare.

Adică, oricât de mare ar fi suprafața, în cazul în care depășește 500 de hectare, prețul nu va fi mai mare de 1.800 de euro pe an

”Ne adresăm atât fermierilor mici, cât și celor care administrează suprafețe mai mari. De aceea, am venit în întâmpinarea lor cu aceste costuri anuale. În orice caz, vom plafona costurile. Adică, oricât de mare ar fi suprafața, în cazul în care depășește 500 de hectare, prețul nu va fi mai mare de 1.800 de euro pe an”, a mai spus reprezentantul VitalFields.

Ce găsesc agricultorii în platforma VitalFields

Astfel, pentru a începe să utilizeze aplicația, fermierii trebuie să importe terenurile pe care le dețin pentru registrul de teren ( în cazul agricultorilor care dețin suprafețe mai mari, datele se pot lua din APIA, în timp ce agricultorii cu terenuri de dimensiuni mai mici pot introduce manual datele sau pot folosi harta prin satelit pentru localizarea acestora).

După aceea, datele se pot înregistra direct de la fața locului prin aplicația mobilă (pe lângă posibilitatea de a completa registrul de teren prin computer). Fermierii au acces la istoricul lucrărilor și pot face planificarea lucrărilor viitoare, au acces la harta de terenuri (pe care o pot distribui și angajaților pentru ca aceștia să meargă direct acolo, fără să se piardă, sau să ajungă la un teren greșit). Aplicația suportă utilizatori multipli, care au privilegii diferite – pe lângă proprietarul terenurilor (care este administrator cu drepturi depline), pot avea acces la datele din VitalFields și inginerii, consultanții sau lucrătorii agricoli -, generează rapoarte (atât economice – costuri și venituri -, cât și pentru inspecțiile APIA sau de mediu), iar agricultorii pot vedea progroza vremii chiar pentru parcele diferite.

Totodată, fermierii au acces la rapoarte comparatie pentru a afla cum se descurcă alți fermieri și pentru a vedea ce pot îmbunătăți în propri fermă, pot ține gestiunea materialelor, știind cu exactitate câte materiale au mai rămas pentru sezonul viitor (în acest sens, le pot comanda din timp) și pot afla ce boli sau dăunători atacă plantele.

În același timp, prin prisma setărilor de securitate, toate datele fermierilor nu sunt transmise unor terțe părți, existând chiar și posibilitatea ca fermierii să șteargă istoricul în momentul în care nu mai doresc să utilizeze funcționalitățile VitalFields.

Fondată în 2011 de Martin Rand și Vahur Meus ca startup, VitalFields are sediul în Tallinn, Estonia. În luna noiembrie a anului trecut, startup-ul a fost achiziționat de The Climate Corporation, o companie aflată în portofoliul Monsanto.

Virusul mozaic ce atacă legumele – ce este și cum poate fi prevenit

 

Virusurile nu au metabolism propriu, astfel au nevoie de alte organisme. În plantele ornamentale și cele utile provoacă daune doar dacă pătrund în interiorul acestora, unde se înmulțesc atacând celulă după celulă.

Supraviețuiesc în toate părțile plantei vii, deseori chiar și în porțiunile deja ofilite sau în sol. Unele virusuri supraviețuiesc doar pe anumite plante, altele însă pot ataca nenumărate specii. Unele plante pot fi contaminate în același timp de mai multe tipuri de virusuri.

Contaminarea cu virusul mozaic este incurabilă

Distrugeți cât mai repede plantele contaminate. Plantele scoase se ard și nu le compostați niciodată. Sunt cunoscute diferite metode de prevenire a bolii. Cel mai important lucru este evitarea apariției bolii. Dezinfectați toate uneltele cu alcool sau flacără. Spălați-vă bine pe mâini folosind și periuța de unghii.

Simptomele și răspândirea bolii

Virusul mozaic are numeroase tipuri și trunchiuri. Simptomele provocate depind de specie, de perioada de contaminare și de condițiile de vreme. Contaminarea se poate depista ușor datorită creionărilor de mozaic galben verde de pe frunze, ce sunt provocate de dereglarea echilibrului clorofilic. Frunzele uneori se îngălbenesc de tot, plantele se usucă, rădăcinile, lăstarii, frunzele și roadele se deformează.

Unele virusuri se răspândesc repede pe cale mecanică, de exemplu în cursul tăierilor sau o dată cu înmulțirea plantelor, totodată prin intermediul vântului sau al rănilor provocate de grindină, deoarece virusurile pătrund în interiorul plantelor prin toate porțiunile lezate.

Deseori insectele ce sug seva plantelor, precum păduchii de frunză, tripșii și cicadele, transmit dăunătorii de pe o plantă pe alta. Plantele pot fi contaminate de fungii și nematozii din sol. Unele virusuri se pot transmite prin semințele sau polenul plantei contaminate.

Metode de prevenție

Virusul mozaic este în general transmis de către păduchii de frunză și insecte ce sug seva plantelor. Cultivați legumele sub plasă sau folie pentru a evita contaminarea.

Dacă stropiți plantele grav contaminate cu soluție pe bază de piretroizi, executați operațiunea pe vreme liniștită și folosiți mască de protecție. Substanța este foarte toxică și poate provoca intoxicații grave dacă pătrunde în căile respiratorii sau prin rănile cutanale în sistemul sanguin.

Extirparea buruienilor. Numeroase buruieni, dar și plantele crucifere, papilionacee și unele umbelifere sunt plante gazdă ale virusului mozaic.

Verificarea plantelor. Este necesară o verificare întemeiată la procurarea plantelor și înainte de tăieri, hibridare sau înmulțirea acestora.

Îndepărtarea resturilor vegetale. Unele virusuri mozaic supraviețuiesc și pe resturile plantelor. Lăsate pe straturi, vor periclita și celelalte plante.

Plantarea soiurilor rezistente. Printre plantele ameliorate mai nou sunt și soiuri rezistente față de anumite virusuri.

Distrugerea păduchilor de frunză fără substanțe toxice

Păduchii de frunză sunt principalii transmițători ai virusului mozaic. Dacă e posibil, nu folosiți substanțe toxice împotriva acestora. Sunt eficiente infuzia de urzică sau soluția săpun-alcool, ce pot fi preparate foarte ușor. Pentru infuzie macerați aproximativ 12 ore, 1 kg de urzică proaspătă în 10 litrii de apă. Strecurați lichidul și stropiți plantele fără a dizolva soluția.

Soluția săpun-alcool se pregătește amestecând 200 g de săpun-lichid, 0,5 l de alcool denaturat și 10 l de apă călduță.

Puneți în aparatul de stropit soluția nedizolvată și tratați plantele repetat la câteva zile.

Legumele care sunt atacate de virusul mozaic

Conopida – virusul mozaic al conopidei reprezintă un pericol pentru toate vărzoasele, respectiv asupra ridichii. Pe frunze apar porțiuni verde-închis și gălbui, pe suprafața cărora sunt vizibile pete albe. Planta nu se dezvoltă și rămâne mică. Virusul este răspândit de păduchii de frunză. Virusul mozaic deseori poate fi întâlnit împreună cu alte virusuri ale plantelor vărzoase., care provoacă pete de culori deschise, rotunde, cu margine neagră.

Țelina – datorită virusului mozaic al țelinei nervurile frunzelor au culoare vizibil deschisă. Frunzișul se ofilește. Planta nu se dezvoltă. Virusul este răspândit de păduchii de frunză. Plantele gazdă sunt umbeliferele precum mărul, asmățuiul, chimenul, morcovul și pătrunjelul. La țelină poate fi întâlnit și virusul mozaic al castraveților dar și ambele boli.

Salata – semnele virusului mozaic al salatei sunt creionările în formă de mozaic galben verde. Frunzele se răsucesc, căpățânile nu se dezvoltă. La plantele mai bătrâne pot apărea pete maro în apropierea marginilor frunzei. Virusul este răspândit prin semințe, polen și păduchii de frunză. Plante gazdă sunt crăițele și cârciumăreasa. Se întâlnesc și soiuri rezistente, însă toate soiurile sunt sensibile la virusul mozaic al castraveților.

Castravete – virusul mozaic al castraveților atacă în special castraveții de salată, la celelalte soiuri apar creionări mozaice pe frunze la temperaturi de peste 25 de grade C, sub 20 de grade C plantele se ofilesc și între 20 și 25 de grade C pot fi prezente ambele simptome. Pe fructe apar protuberanțe și pete galben verde. Virusul este răspândit mai ales de către păduchii de frunză.

Tomate – virusul mozaic al tomatelor are diferite simptome. Sunt dese pe frunze creionările tip mozaic verde-deschis, verde-închis sau galben-verzui. Frunzele devin în parte galbene sau albe. Pe partea exterioară a fructelor apar pete maronii, iar în interior țesuturi necrozate. Virusul este răspândit prin semințe, îngrijirea necorespunzătoare și frunzele contaminate de pe sol. Nu sunt rare contaminările mixte provocate de mai multe tipuri de virusuri. Se cunosc și specii de tomate rezistente

Care sunt bolile și dăunătorii vișinului și ciresului- combaterea lor

 

Atât bolile, cât și dăunătorii vișinului sunt asemănători cu cei ai cireșului.

Pătarea purpurie (antracnoza) frunzelor de cireş şi vişin

Simptomatologie: Boala se manifestă cel mai frecvent pe frunze. La început atacul apare sub forma unor pete mici, circulare, purpurii sau roşietice, izolate, cu marginile uşor delimitate. Cu timpul, petele confluează şi ocupă integral limbul foliar. Zona centrală a petelor se decolorează şi devine cenușie-albicioasă, iar pe partea inferioară a frunzelor se dezvoltă perniţe alb-rozii, alcătuite din conidiofori şi conidii, organele de fructificare ale ciupercii. Frunzele atacate cad prematur, producând defolierea timpurie a pomilor.

Combatere: Pentru reducerea sursei de infecţie sunt obligatorii lucrările de igienizare a plantaţiei, respectiv strângerea şi distrugerea frunzelor atacate. Primăvara, la pornirea în vegetaţie se vor executa tratamente fitosanitare la avertizare pentru prevenirea infecţiilor primare.

Ciuruirea frunzelor

Simptomatologie. Atacul cel mai caracteristic şi păgubitor se manifestă pe frunze şi fructe. Pe frunze apar pete circulare de culoare roz-violacee, delimitate de o zonă roşie. Cu timpul ţesuturile din dreptul petelor se necrozează, se desprind şi cad, iar frunzele rămân ciuruite. Când atacul este puternic, petele confluează şi perforaţiile au forme neregulate. Atacul pe fructe apare sub forma unor pete mici, de culoare roşiatică şi apoi brună. Ţesuturile din dreptul petelor se usucă iar fructele atacate îşi pierd calităţile gustative şi în cele din urmă cad.

Combatere. Pentru prevenirea şi combaterea patogenului se recomandă aceleaşi măsuri ca la Blumeriella jaapii.

Putregaiul şi mumifierea fructelor

Simptomatologie. Atacul de primăvară se manifestă la flori, frunze şi lăstari. Florile se ofilesc, se brunifică şi se usucă împreună cu frunzele din jurul lor, apoi boala trece pe lăstari cauzând brunificarea şi necrozarea acestora.

Veştejirea florilor şi lăstarilor se petrece foarte repede, acest simptom de atac fiind confundat cu efectul gerurilor târzii. În cazul atacului de monilioză, la suprafaţa organelor atacate apare un mucegai crem-albicios, alcătuit din miceliul şi conidiile ciupercii. Atacul de vară se manifestă pe fructe în toate fazele de dezvoltare a acestora, intensificându-se mult la intrarea în pârgă şi în perioada coacerii şi recoltării.

Combatere: Un rol important în reducerea rezervei biologice a patogenului îl au măsurile profilactice, care constau în strângerea şi arderea fructelor mumifiate, tăierea şi distrugerea lăstarilor moniliaţi, precum şi tratamentele fitosanitare aplicate la avertizare.

Răsucirea frunzelor de cireş

Simptomatologie. În lunile iunie-iulie, pe frunze apar pete difuze, roşcate, cu marginea galbenă, care devin apoi brune. În scurt timp, limbul se răsuceşte în formă de ţigară, se usucă, dar nu se desprinde de ramuri nici în timpul iernii. Încă din vară, pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, apar numeroase punctişoare mici, negricioase – acervulele ciupercii. Fructele atacate se dezvoltă asimetric.

Combatere. Lăstarii atacaţi se vor tăia şi se vor arde. Tratamentele curente aplicate împotriva ciuruirii frunzelor sunt eficace şi în combaterea acestei boli.

Musca (viermele) cireşelor și vișinelor

Biologie-ecologie şi mod de atac. Dăunătorul atacă fructele de cireş şi vişin. Larvele pătrund în fructe şi consumă pulpa acestora în jurul sâmburelui. Fructele atacate se înmoaie, se închid la culoare, îşi pierd valoarea comercială şi devin dezagreabile pentru consumatori datorită prezenţei viermilor. În cele din urmă fructele atacate putrezesc în întregime şi cad pe sol. Insecta dezvoltă o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de pupă în sol.

Combatere: În scopul stabilirii momentului optim de aplicare a tratamentelor fitosanitare se folosesc capcanele optice cu clei adeziv tip „AtraCeras”. După captarea primelor muşte în capcane, se avertizează tratamentul fitosanitar.

Viespea cireşului și vișinului

Biologie-ecologie şi mod de atac: Iernează în stadiul de larvă şi uneori ca pupă într-un cocon la o mică adâncime în sol. În luna aprilie apar adulţii. Larvele atacă frunzele mai des la pomii care au expoziţie sudică, fiind o specie iubitoare de căldură. epiderma superioară şi parenchimul, iar nervurile şi epidermaModul de atac al larvelor este caracteristic, acestea rod epiderma superioară și parenchinul, iar nervurile și epiderma inferioară rămân intacte. Frunzele atacate au aspect dantelat şi în cele din urmă se brunifică, se usucă şi cad prematur. Datorită atacului, mai ales în plantaţiile tinere este influenţată negativ diferenţierea mugurilor iar pomii din pepinieră nu se mai dezvoltă corespunzător.

Combatere: Dintre măsurile culturale cu efect sporit în combaterea dăunătorului se înscriu şi arăturile de vară- toamnă prin care se distrug o parte din larvele hibernante şi estivale retrase în sol pentru împupare.

Combaterea pe cale chimică a dăunătorului se realizează prin tratamente fitosanitare aplicate la avertizare în momentul apariţiei adulţilor şi larvelor

Păduchele negru al cireşului și vișinului

Biologie-ecologie şi mod de atac: Iernează în stadiul de ou şi dezvoltă mai multe generaţii pe an. Păduchii înţeapă organele pe care se localizează şi sug sucul celular din ţesuturi. Frunzele atacate se răsucesc, se îngălbenesc, se ofilesc şi se usucă, având aspectul unor buchete. Lăstarii puternic infestați se curbează, se brunifică și stagnează în creștere. La suprafața organelor atacate se găsește din abundență roua de miere pe care se instalează fumagina.

Combatere: Igienizarea culturală a plantaţiei – tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi, distrugerea buruienilor– gazde secundare ale păduchelui, etc. au un rol important în diminuarea atacului. Tratamentele fitosanitare se vor executa primăvara la semnalarea primelor colonii de afide pe frunze.

Cultivarea murului în propria grădină – îngrijirea pe tot parcursul anului

 

Puteți recolta timp îndelungat mure negre în cantități foarte mari. Toate soiurile de mure au fructe sferice, de culoare închisă. În timpul coacerii culoarea lor se schimbă de la verde și roșu la negru-lucios.

Toate soiurile dau recoltă bogată, în plus sunt și foarte decorative. Plantele dau flori arătoase din iunie până la sfârșitul perioadei de rod. Soiurile cu tufă erectă au ramuri drepte. Ele sunt mai rezistente la ger decât soiurile cu tulpini târâtoare.

Lăstarii soiurilor târâtoare pot crește până la șase metri. Fructele lor sunt foarte dulci, și în general au mai puține semințe decât fructele soiurilor erecte. Din păcate, în primul an nu rodesc. Tufa dezvoltă mai întâi lăstari laterali, care vor rodi abundent doar vara următoare.

Soiuri de muri pe care îi puteți planta în grădină

  SOI DESCRIERE
SOIURI TIMPURII Chester Tufă bogat ramificată, târâtoare, fructe mari, sferice, de la începutului lui august, foarte rezistent la îngheț
Ernterekord Tufă bogat ramificată, fără spini, fructe foarte gustoase începând din iulie, se recoltează bianual, rezistent la îngheț
Oregon Thornless Foarte viguros, fără spini, fructe aromate de la sfârșitul lui iulie, foarte rezistent la îngheț
Theodor Reimers Productiv, cu spini, fructe foarte aromate, suculente, începând din iulie
Thornless Evergreen Tufă productivă, viguroasă, fără spini, flori cu miros plăcut, fructe sferice și dulci, începând din iulie
Wilsons Fruhe Tufă cu ramuri drepte, soiul cel mai timpuriu, cu spini slabi, fructe tari și dulci, începând din iulie
SOIURI TÂRZII Black Satin Tufă cu recoltă abundentă, fără spini, fructe foarte suculente, de la începutul lui august
Hull Thornless Tufă viguroasă, soi productiv, fără spini, fructe mari, aromate, începând din august, foarte rezistent la îngheț
Jumbo Soi creat recent, foarte viguros, fără spini, fructe mari și gustoase, începând de la jumătatea lui august
Schwarze Tufă fără spini foarte frumoasă, cu frunzișul verde-închis, fructe mari și dulci începând din august, recoltă abundentă
Tayberry Soi creat in încrucișarea murului cu zmeurul, fructe mari, de culoare violet-închis începând din august
Thornfree Tufă cu ramuri drepte, în primul an este preponderent târâtor, fără spini, fructe relativ aromate, începând din august

 

Plantarea și îngrijirea murului

Pasul 1 – Umpleți o găleată cu apă. După îndepărtarea părților vătămate, puneți rădăcina în apă timp de 12 ore.

Pasul 2 – Săpați o groapă mare. Faceți o moviliță din pământ și așezați rădăcina pe aceasta. Umpleți groapa cu pământ.

Pasul 3 – Lăstarii crescuți în primul an se leagă de sârma întinsă între doi araci sau stâlpi.

Pasul 4 – Îndepărtați cu regularitate lăstarii sterili. Din iunie se taie la patru ochi lăstarii crescuți la subsuoara frunzelor.

Legați tufele de mur de sârme întinse. Înfigeți în pământ doi araci la o distanță de 3-4 metri. Întindeți între araci 3-4 sârme și legați ramurile de ele.

Fixați lăstarii tineri de o parte, pe cei bătrâni de cealaltă parte. Aceasta ușurează tăierea lăstarilor.

Puteți modela după preferință forma tufelor de mure cu ramuri drepte. Tăiați la înălțimea dorită vârfurile lăstarilor. Dacă în primul an veți proceda astfel, planta va fi mai ramificată și în anul următor va avea o recoltă mai mare.

Cum se face îngrijirea pe tot parcursul anului

Primăvara, tufele de mur se plantează în aprilie-mai. Nu mai devreme, pentru că plantele tinere sunt mai puțin rezistente la frig

La începutulverii, fertilizați solul după prima înflorire cu fiertură de plante medicinale (urzici).

Vara, după recoltare îndepărtați lăstarii care au rodit, iar toamna, în locuri cu temperaturi mai joase dezlegați cu grijă lăstarii de pe sârmă și așezați-i pe sol. Acoperiți-i cu pământ.

Află cum poți cultiva afinul în propria grădină

 

Toată lumea cunoaște arbustul scund care produce fructele gustoase și care este pe meleagurile noastre prezent în pădurile rare de rășinoase. Formele de cultură, înalte și viguroase, însă sunt originare din Statele Unite ale Americii. Fructele acestora sunt la fel de gustoase ca cele sălbatice și cultivarea lor în grădini nu este deloc problematică. Anual aduc producții mari.

Afinul cultivat este un arbust cu creștere dreaptă, stufoasă. Înflorește în mai și iunie și are flori albe și roz, ce formează ciorchini lacși. Bacele coapte pot fi recoltate începând din iulie. Având o perioadă de post maturare, fructele afinului se recoltează eșalonat, deoarece la anumite soiuri boabele coapte se pot scutura de la sine.

Soiuri de afine ce pot fi cultivate în grădina ta

  SOI DESCRIERE RECOLTARE
TIMPURIU Earlyblue Soi rezistent, dezvoltare slabă, distanță mică între plante, bace mari, gustoase, producție mijlocie De la începutul lui iulie
Bluetta Talie mică, compactă, fructe mari, tari, albastru deschis, cu pruină, aromă fină, producție mijlocie De la începutul lui iulie
MIJLOCIU Patriot Soi viguros și rezistent la ger, fructe mari, tari albastre, cu pruină, gustoase, producții mari și constante De la sfârșitul lui iulie
Bluecrop Soi cu creștere mijlocie, tufă dreaptă, bace tari, albastru-deschis, cu pruină, aromă plăcută, foarte productiv De la sfârșitul lui iulie
Blueray Soi viguros, tufă robustă, bace tari, albastru deschis, cu pruină, acrișoare, aromă slabă, producții mari și constante De la sfârșitul lui iulie
Ama Soi viguros cu tufa voluminoasă, verticală, bace de mărime medie, albastru deschis, cu pruină, producții mari și constante De la sfârșitul lui iulie
TÂRZIU Berkeley Ușor sensibil la ger, creștere viguroasă, verticală, bace albastru deschis, aromă slabă, roade bogate De la începutul lui august
Heerma Creștere viguroasă, arbuști cu ramuri verticale, bace de mărime medie, tari, albastre, gustoase, producții mijlocii De la mijlocul lui august
Dixie Rezistență medie la ger, creștere viguroasă, bace mari, albastru deschis, gustoase, nu este rezistent la crăpături, roade în cantitate medie De la mijlocul lui august

Plantarea și îngrijirea afinelor

Pasul 1 – Afinul necesită sol acid, în solul obișnuit de grădină săpați o groapă de 1 x 1 m, adâncă de 50 cm. Căptușiți-o cu folie

Pasul 2 – puneți în groapă un strat de nisip, apoi amestecați solul scos cu nisip și turbă sau humus de scoarță.

Pasul 3 – dacă plantați plante la container, desfaceți rădăcinile cu grijă, fără a le rupe

Pasul 4 – umpleți groapa cu pământul ameliorat, tasați solul și udați abundent cu apă cu conținut scăzut de calcar (apă de ploaie)

Pasul 5 – Mulciți solul în jurul plantei cu humus de scoarță de conifer. Valoarea pH a scoarței stejarului este prea mare.

Pasul 6 – Prima tăiere de rărire se face la 4-5 ani de la plantare. Tăiați ramurile bătrâne imediat deasupra suprafeței solului.

Bacele zemoase, albastre reprezintă delicatesele îndrăgite ale păsărilor. Acoperiți arbuștii cu plasă contra păsărilor pentru a feri roadele de păsări. Păsările nu provoacă doar daune, ci ajută în lupta împotriva cotarului brun.

Îngrijirea pe tot parcursul anului

Primăvara timpuriu, la începutul primăverii tăiați ramurile slabe și uscate. În cel de-al patrulea an de vegetație răriți ramurile bătrâne și cioturoase cu puțin deasupra suprafeței solului. Fertilizați solul cu puțin îngrășământ.

Vara, culegeți afinele când se desprind ușor de peduncul. În vas plat și la rece fructele pot fi păstrate chiar și o săptămână. Pentru congelare puneți fructele în congelator pe o placă de metal, iar după ce au înghețat pot fi puse în pungi.

Cât de rentabilă este o afacere cu Paulownia

 

La 35 de ani bistrițeanul Paul Basoc se poate lăuda că este un pionier în agricultura românescă, având în vedere că a fost primul care a înființat o plantație de Paulownia în țara noastră. Afacerea s-a dovedit a fi una de succes, având în vedere că, după 5 ani Basoc are 150 de hectare cultivate cu Paulownia în 5 județe care îi aduc venituri de aproape 30.000 de euro la hectar.

Arborele de Paulownia există în țara noastră încă din anul 1973, fiind folosit multă vreme doar în scopuri ornamentale.

Inginerul agronom Paul Basoc i-a văzut însă potențialul deosebit și a realizat că îl poate valorifica. Astfel, în 2011, acesta a scos bani din propriul buzunar și, cu ajutorul familiei sale, a înființat la Arad prima plantație de Paulownia de pe plan local.

A început cu o suprafață de doar 4 hectare, ca apoi să extindă cultura de la an la an pe o suprafață din ce în ce mai mare și în mai multe județe, respectiv în Bihor, Satu Mare, Botoșani și în Hunedoara. Încă din al doilea an plantațiile de Paulownia se întindeau pe 72 de hectare. În prezent, Basoc are plantații în 5 județe care acoperă 150 de hectare de teren. În plus, inginerul și-a înființat propria pepinieră.

„Mi-am înființat propria pepinieră cu laborator. În funcție de zona în care se înființează plantațiile, comercializăm soiul care se pretează la condițiile de acolo. Pe un hectar de teren agricol se plantează 600 de bucăți de răsad pentru arborii cultivați pentru cherestea. Primăvara executăm plantații cu răsaduri și toamna, plantații cu butași”, ne-a explicat antreprenorul din Bistrița.

Cultura de Paulownia poate aduce un venituri anuale de până la 30.000 de euro pe an, potrivit antreprenorului. Odată plantat, arborele Paulownia crește foarte repede. Încă din primul an, planta atinge o înălțime medie de 3 metri. În plus, copacii se plantează o dată, iar în 10 ani se taie de trei ori, având capacitate de regenerare rapidă, lucru care aduce venituri substanțiale investitorilor. Un arbore de Paulownia sănătos poate rezista timp de 80 – 100 de ani.

„Cultivăm mai multe soiuri de Paulownia: Paulownia Tomentosa, Paulownia Shang Tong, Paulownia Elongata, Paulownia Arctic, Paulownia Fortunei. Plantațiile se dezvoltă foarte repede ajungând la maturitate între anul 3 și 6. Această cultură este foarte profitabilă cu un câștig estimat după 3 ani de 30.000 euro.”, a declarat antreprenorul din Bistrița. Basoc spune că afacerea lui aduce un profit de 27.000 de euro la hectar, dintre care 20.000 de euro sunt reinvestiți.

Culturile de Paulownia pot fi valorificate diferit în funcție de tipul de exploatație pentru care optează fiecare investitor în parte, susține Basoc. Astfel, arborele prințesei poate fi cultivat în scop ornamental, pentru biomasă sau pentru cherestea. Din el se poate obține 70% cherestea și 30% biomasă.

 Ghid cu Principalele boli ale mărului

 

Merii au fost si sunt in continuare printre cei mai cultivați pomi fructiferi, însă se îmbolnăvesc sau sunt atacați de diverși dăunători, iar important este să identificăm problema și să știm cum să o remediem.

Făinarea mărului

Cum se manifestă: Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale pomului: muguri, frunze, inflorescențe, lăstari și uneori fructe. Mugurii vegetativi și floriferi atacați de făinare nu mai evoluează normal, sunt acoperiți de o pâslă pulverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se usucă și cad. Frunzele atacate sunt mici, deformate, se brunifică, devin casante și se zdrențuiesc. Lăstarii atacați stagnează în creștere, au aspect făinos și de cele mai multe ori degeră ușor în timpul iernilor geroase, deoarece lemnul nu se maturează.

Combatere: Pentru distrugerea rezervei biologice, lăstarii atacați se vor tăia de preferat în timpul vegetației și se vor arde. Primul tratament obligatoriu se execută la începutul dezmuguritului pentru prevenirea infecțiilor primare prin conidii.

Focul bacterian al rozaceelor

Cum se manifestă: Atacul se manifestă primăvara, iar primele simptome de boală apar pe inflorescențe și lăstari. Florile atacate se ofilesc, se brunifică, ulterior se înnegresc și rămân pe pom sau cad. Pe vreme umedă și călduroasă, boala progresează rapid pe lăstari care se vestejesc, se brunifică și se îndoaie sub formă de cârjă. În lunile iunie – iulie, boala se manifestă cu caracter păgubitor și pe formațiunile scurte de rod, care se brunifică în totalitate. Pe suprafața organelor atacate, în condiții de umezeală apare un exudat de culoare galben-brun. Boala produce pagube mari, până la distrugerea totală a pomilor la măr.

Combatere: Pentru prevenirea infecțiilor în floare cauzate de bacteria, în perioada înfloritului se vor efectua tratamente fitosanitare cu produse pe bază de fosetil de aluminiu, mai ales dacă intervin ploi frecvente și temperaturi ridicate.

Monilioze

Cum se manifestă: Atacul se manifestă pe flori, frunze, lăstari și fructe. În primăverile ploioase boala are caracter epidemic. Frunzele, florile și lăstarii se ofilesc și se brunifică cu repeziciune, rămânând atârnate pe pom sub formă de „buchete”. Fructele atacate prezintă pete circulare cu pernițe pulverulente de culoare alb-gălbuie sau cenușiu-albăstruie, dispuse neregulat pe suprafața pulpei putrezite. Cu timpul fructele bolnave putrezesc în întregime și cad pe sol sau se lipesc unele de altele sub formă de ciorchine, se zbârcesc și rămân mumifiate în pom.

Combatere: Eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacați și a celor ce poartă fructe mumifiate, adunarea și distrugerea fructelor căzute, efectuarea arăturilor în livezi; protecția chimică (majoritatea fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură și controlul moniliozei).

Putregaiul pielos al fructelor şi coletului

Cum se manifestă: Boala este favorizată de excesul de umezeală din sol și se manifestă pe tulpină, ramuri și fructe. Atacul începe frecvent deasupra punctului de altoire, sub forma unei pete umede. Scoarța se colorează în violet, devenind cu timpul brun-cenușiu închis. Părțile atacate sunt spongioase și moi, putând fi îndepărtate ușor cu un cuțit, iar secționate au miros de lichid fermentat. Pomii atacați se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se maturează mai repede.

Combatere: Agrotehnică adecvată, fertilizare echilibrată (excesul de azot sensibilizează plantele), irigarea corespunzătoare, astfel încât să nu băltească apa pe rândul de pomi), precum și tratamente fitosanitare cu produse cuprice la pornirea în vegetație și respectiv fosetil de aluminiu în perioada înfloritului.

Rapănul mărului

Cum se manifestă: Atacul cel mai păgubitor se manifestă pe frunze și fructe. Pe frunze apar pete mici, circulare de culoare la început, apoi cafenie cu aspect catifelat. Cu timpul petele devin brun-negricioase, ocupând porțiuni mari din limb. Fructele sunt atacate în toate stadiile de evoluție prezentând pete de diferite dimensiuni, brun-măslinii, catifelate. Fructele atacate se deformează, crapă și cad prematur. Boala se manifestă și pe pedunculi, sepale și lăstari, mai ales în anii cu primăveri călduroase, cu ploi frecvente. Atacul pe lăstari, la început sub formă de pete de culoare măslinie-catifelată, se exteriorizează sub formă de ulcerații. Lăstarii atacați se usucă sau degeră în timpul iernii.

Combatere: Rapănul se combate prin măsuri preventive, agrotehnice și chimice. Pentru distrugerea rezervei biologice, o importanță deosebită au arăturile de toamnă pentru încorporarea frunzelor căzute pe sol, precum și adunarea tuturor fructelor și tăierea lăstarilor atacați de rapăn și înlăturarea acestora din livadă.

Care sunt simptomele făinării la măr și cum o putem combate

 

Făinarea mărului este o micoză ce se manifestă pe lăstari , frunze, flori și fructe. Boala se manifestă pe tot parcursul perioadei de vegetație afectând serios recoltele, mai ales la soiurile sensibile.

Care sunt semnele bolii

Chiar de la înfrunzire, boala poate apărea pe frunzele tinere pe ambele fețe, ca o pâsla albicioasă dată de dezvoltarea hifelor fungilor, cu aspect făinos deasupra.  În scurt timp, frunzele nu mai evoluează normal, se înroșesc, se încovoaie, devin casante, se usucă și cad.

Florile atacate de ciuperca devin sterile, capătă culoare albă-verzuie cu petale alungite, cunoscute și sub denumirea de „flori de ceară”, se brunifică și se usucă. Atacul lăstarilor se face de la vârf la bază, iar în timpul înghețului ei se usucă.  Aspectul albicios, prăfos al zonei infectate este dat de sporii pe care-i produce ciuperca pentru a se înmulți în perioada de vegetație. Sporii apar pe miceliu sub forma unor lanțuri lungi de conidii incolore, germinează  apoi pe teșiturile verzi ale plantei, folosindu-se de apa de la transpirație în perioada în care temperatura este între 10-20 grade C.

Cum se transmite și cum se răspândește

Forma matură a ciupercii sunt cleistotecile sau periteciile (fructificații de rezistență) care se formează toamna pe miceliu sub forma unor pete sferice și negre. Din primăvară până-n toamnă, sporii eliberați de cleistotecii, nefiind captați de livada în primul an, nu dau infecții primare. Ciuperca iernează ca miceliu de rezistență cuibărit între muguri. Iar la primăvara următoare, miceliul de rezistență elimină spori ce realizează infecția primară a merilor cu făinarea.

Care sunt măsurile de protecție și combatere

Se recomanda tăierea și arderea crengilor uscate, a lăstarilor infectați pe care-i deosebim prin culoarea albicioasă-argintie pe care o capătă. Lăstarii foarte tineri și atacați puternic se îndoaie. Tăierile se pot face atât în perioada de repaus cât ți imediat după înflorirea pomilor. Fertilizările moderate cu complex NPK, datorita conținutului de potasiu, dau o creștere a rezistenței mărului la făinare. Pentru plantațiile noi trebuie alese soiuri rezistente  la făinare.

Tratamente pentru a combate făinarea

Ca tratament în perioada de repaus vegetativ poate fi folosită polisulfura de Bariu 6%.

Începând cu înmugurirea, se pot face tratamente în cele trei etape:  când la deschiderea mugurilor apare mugurele bicolor, în faza de buton roșu prin apariția petalelor cu punct roșu în vârful butonilor florali sau după căderea primelor petale.

Tratamentele se fac înainte de înflorit cu sulf muiabil, Thiovit0,(7% înainte de înflorit si 0,4% după înflorit), Cosavet 80DF(4,5kg/ha),Microthiol (0,7%inainte de înflorit si 0,3% după înflorit).

Idei de afaceri: plantațiile de aronia. Cât costă înființarea și cât de profitabilă este cultura

 

Aronia, nu este o plantă pretențioasă când vine vorba de sol, reușind să se adapteze și la solurile slab acide cu textură nisipo-lutpoasă și suportă foare bine seceta de scurtă durată. Este o specie iubitoare de lumină, dar chiar și așa rezistă la temperaturi de -30 grade Celsius.

Fructele de aronia au un conținut bogat în vitamina C, găsindu-se în România încă din anul 1986. Are un efect pozitiv asupra imunității, echilibrează metabolismul și ajută la lupta împotriva stresului, în plus aronia are de 10 ori mai mult achid chinic decât merișorul și este recomandat femeilor însărcinate.

Înființarea și întreținerea până la intrarea pe rod

În vederea amplasării plantațiilor este recomandat evitarea solurilor sărăturoase sau cele cu exces de umiditate. Lucrările ce trebuiesc făcute sunt în general lucrările ce sunt făcute în cazul arbuștilor fructiferi și anume eliberarea terenului de plantele premergătoare, efectuarea arăturilor la adâncimea de 25-30 de cm, care se fac imediat după distribuirea îngrășământului, discuirea arăturii în 2 sensuri. Pichetarea terenului se face la distanțele de plantare de 2,8-3,5 m între rânduri și 1,2-1,5 între plantele pe rând.

Plantare se face toamna, la începutul lunii noiembrie sau primăvara devreme când terenul permite efectuarea lucrărilor. Este indicat ca la fiecare groapă de plantare să se distribie 6-8 kg de mraniță și 30 g de fosfat.

Întreținerea plantațiilor după intarea pe rod

Atunci când intră pe rod, fertilizarea se poate face cu îngrășăminte organice cu doze de 40t/ha, și se aplică 30 g/plantă (NPK).

După ce plantele depășesc 10-12 ani, și producția scade, astfel că se recomandă o regenerare a tufelor prin tăierea tulpinilor bătrâne și înlocuirea lor cu tulpini noi, făcându-se gradual, durând 3-4 ani.

Recoltarea fructelor de aronia

De obicei, aronia intră rapid pe rod, apărând chiar din al 2 lea de la plantare, iar în anii 5-6 ajunge la maturitate deplină, unde se poate obține 6-8 kg pe tufă. Fructele se recoltează la sfârșitul lunii august.

Cât de profitabilă este investiția

La un număr de aproximativ 2.300 de plante la hectar, se obține o producție de 7 tone la hectar. Cele mai mari cheltuieli sunt reprezentate de achiziționarea materiilor și materialelor necesare înființării plantației. Prețul de vânzare al unui kg este de 3 lei, astfel că la o producție de 7.000 de kg, veniturile ajung la 21.000 lei/ha. Costul în ceea ce privește cumpărarea puieților poate ajunge la 20.000 de lei/ha.

Profitul înregistrat la un hectar cultivat cu aronia poate ajunge la 7.500 de lei, astfel că investiția se recuperează în aproximativ 8 ani, iar durata de exploatare poate fi de 16 ani.

Ce terenuri trebuie să alegem pentru înființarea unei livezi

 

Particularitatea pomilor fructiferi de a ocupa terenul o perioadă lungă de timp (uneori peste 30 de ani) impune o atenţie deosebită în ceea ce priveşte alegerea şi analizarea sub toate aspectele a terenului destinat plantaţiilor pomicole.

Din punct de vedere al temperaturii

Din punct de vedere climatic terenurile trebuie să fie amplasate in zone în care sunt întrunite anumite valori medii pentru principalii factori climatici:

  • Temperatura medie anuală peste 7 grade C
  • Media temperaturilor în intervalul decembrie-februarie sub 20 grade C
  • Precipitații în perioada mai-iulie peste 200 mm (pe terenuri neirigate)

Din punct de vedere al solului

Solul trebuie să aibă o grosime care să permită dezvoltarea nestânjenită a rădăcinilor speciilor pomicole (cca. 1 m);

Proprietăţile solului joacă un rol important în reuşita plantaţiilor pomicole, deoarece creşterea şi fructificarea pomilor fructiferi este condiţionată de asigurarea unei nutriţii corespunzătoare, iar aceasta de un sistem radicular bine dezvoltat şi activ. În general, pomii fructiferi manifestă bune creşteri şi premisele unui potenţial ridicat de producţie, la un raport echilibrat între argilă, mâl şi nisip, deşi speciile manifestă pretenţii diferite faţă de conţinutul optim de argilă.

Conţinutul scăzut în humus al solului se asociază în general cu alte însuşiri negative, care fac solul impropriu pentru cultura pomilor; de aceea este bine să se ştie că solurile cu un conţinut de humus de 2-3% dau rezultate bune în pomicultură.

Care sunt elementele minerale cu rol în creșterea și dezvoltarea plantelor

Principalele elemente minerale, ca azot, fosfor și potasiu au un rol bine cunoscut în creșterea și dezvoltarea plantelor, sunt indispensabile, desigur în forme ușor asimilabile pentru plante și numai în dozele recomandate de specialiști și în urma unor analize de laborator a solului.

Adâncimea apei freatice

Pentru adâncimea apei freatice se ia în considerare nivelul maxim pe care-l poate atinge apa freatică în cel mai umed sezon al anului sau în timpul altor perioade când nivelul apei se poate ridica cel mai mult. Nivelul minim, față de suprafața solului , al apei freatice trebuie stabilit în funcție de specia pomicolă și portaltoi, care spre exemplu pentru măr trebuie să fie de 1,5 m, iar pentru cais, piersic nuc, adâncimea apei freatice trebuie să depășească 2,5 – 3 m.

Ce este fenomenul de ”oboseală a solului”

Datorită apariției fenomenului de ”oboseală a solului” este de dorit evitarea înființării plantației pomicole pe același teren de pe care a fost defrișată o altă plantație, deoarece pot apare unele deficiențe ca:

  • Creștere reduse
  • Intrarea lentă pe rod
  • Dezvoltarea redusă a sistemului radicular
  • Producții scăzute și scurtarea ciclului de creștere și rodire

Soluția în astfel de cazuri este aceea a rotației culturii, evitarea replantării imediate și în nici un caz cu aceiași specie, ci se recomandă ocuparea acestei suprafețe cu unele culturi erbacee, anuale sau perene.

Avantajele cultivării căpșunului pe substraturi

Este o metodă relativ nouă dezvoltată rapid în țări precum Belgia și Olanda.

Această tehnică presupune existenţa unor sere sau tunele de plastic încălzite, iar investiţia este foarte costisitoare.

Care sunt principalele avantaje:

  • se poate practica monocultura de căpşun
  • se foloseşte spaţiul superintensiv, 15-30 plante/m2
  • se poate practica cultura căpşunului în zone unde solul nu este favorabil acestei culturi
  • se asigură un control mai bun fitosanitar, practic posibilitatea de infecţie cu boli de rădăcină cu rezerve existente în sol, fiind inexistentă
  • o mai bună planificare a perioadei de recoltare
  • folosirea optimă a apei şi substanţelor nutritive

Există în prezent mai multe posibilităţi de folosire a unor substraturi de cultură.

Belgia cel mai răspândit este sistemul de cultură în saci cu dimensiunile de 70 x 45 x 15 cm, iar în Olanda se folosesc vase de plastic (găleţi) de 5-8 sau 10 L.

Din ce este format amestecul nutritiv

Amestecul nutritiv în Belgia este format din turbă neutră imbunătăţită cu fertilizanţi şi eventual stimulatori de creştere, iar în Olanda se foloseşte în general un amestec format din 40% turbă brună, 40% turbă fibroasă albă şi 20% perlit. Amestecul este neutralizat şi imbogăţit cu elemente nutritive.

S-au experimentat şi alte sisteme de cultură pe substrat, utilizându-se perlitul sau culturile hidroponice.

Toate aceste substraturi se caracterizează prin capacitatea bună de întreţinere a apei şi substanţelor nutritive care sunt asigurate plantelor în funcţie de dezvoltarea acestora şi de necesităţi.

De ce trebuie să ținem cont

Cultura pe substrat fiind foarte pretențioasă necesită o bună pregătire teoretică și practică a cultivatorului de căpșun.

În schimb cultura anuală, cu plantarea în vară, este mult mai ușor de realizat și prezintă avantajul încadrării ei, perfect, într-un asolament anual legumicol.08

Plantarea și îngrijirea arbuștilor și pomilor ornamentali

 

Arbuștii și pomii reprezintă temelia grădinii. Cu frunzișul lor frumos și florile lor colorate, aceștia sunt prezențe indispensabile în grădină și furnizează structură tot timpul anului.

Cum se face plantarea arbuștilor și pomilor ornamentali

Cel mai bun moment pentru plantarea arbuștilor și pomilor este toamna sau primăvara, când sunt în stare latentă. Nu plantați niciodată pe vreme de îngheț, pentru că acest lucru poate dăuna plantei. Întâi așezați arbustul sau pomul într-o găleată cu apă și apoi în ce peți să săpați o groapă mare de plantare.

Afânarea solului ajută rădăcinile să crească mai ușor. Îmbogățiți pământul scos cu compost și îngrășământ și așezați rădăcina în groapă. Dacă planta a fost livrat ă  într-un recipient, îndepărtați-l cu atenție. Dacă rădăcina este împachetat în tifon sau pânză de sac, nu o îndepărtați până planta nu este în poziție. Aveți grijă să nu avariați rădăcina, astfel încât capilarele delicate să poată absorbi suficientă umezeală și substanțe nutritive.

Partea superioară a rădăcinii, care are de obicei o mică umflătură, trebuie să fie imediat sub nivelul solului. Umpleți jumătate din groapa de plantare, udați generos, apoi umpleți restul gropii și udați din nou. Pomul sau arbustul va necesita udare regulată imediat după plantare, pentru a se prinde.

Cum se îngrijesc arbuștii și pomii ornamentali

Pomii și tufișurile vă vor răsplăti cu o creștere bună dacă administrați primăvara devreme un strat de protecție care conține compost și îngrășământ. Încorporați îngrășământul în sol, sau împrăștiați-l peste sol. Atenție când lucrați aproape de rădăcini. Câteodată e mai bine să pliviți cu mâna. Arbuștii care înfloresc pot fi păstrați compact prin tăiere regulată.

Arbuștii care înfloresc primăvara (înainte de 21 iunie) ar trebui tăiați ușor direct după înflorire. Arbuștii care înfloresc după iunie pot fi tăiați mai devreme primăvara. Câteodată, rădăcini răzlețe pot apărea din tulpina plantelor standard, cum ar fi Hibiscusul standard, sau frunze verzi se pot dezvolta pe plantele multicolore. Această creștere anormală ar trebui îndepărtată complet.

Cum se îngrijesc plante cățărătoare

Pentru plante cățărătoare viguroase puteți folosi a treia dimensiune a grădinii dumneavoastră: înălțimea. Va trebui să săpați o groapă mare de plantare în sol fertil, în special când plantați în apropierea unui perete. Multe plante cățărătoare pot fi de asemenea plantate într-un ghiveci cu un element de cățărare.

Acest lucru creează o caracteristică decorativă pentru curte sau balcon. Plantele cățărătoare fără tulpini șerpuitoare trebuie legate de o pergolă, împletitură sau alt tip de cadru.

Mărul, salata verde, trandafirul – plantele preferate de păduchii de frunză

 

Mari cât mărimea bobului de orez, au diferite culori de la verde deschis la negru. Hrana lor este formată din seva lăstarilor fragezi, împiedicând dezvoltarea plantei. Plantele preferate  ale păduchilor de frunză sunt mărul, salata verde, vărzoasele, fasolea, trandafirii și gălbenelele.

Primele semne sunt date de frunzele deformate, îngălbenite, cenușii, iar pe partea dorsală se găsesc mulțimea de păduchi, care las pe frunză o excreție lipicioasă.

Cum combatem problema?

Este recomandat ca plantele să fie controlate cu regularitate, din primăvară până în toamnă, pe partea dorsală a frunzelor, locul în care se regăsesc păduchii și fără ca planta să aibe încă simptomele îmbolnăvirii.

Se poate încerca și spălarea cu un jet de apă, cât și cu implicarea în luptă a dușmanilor naturali și anume gărgărița și crisopele.

Puneți în vecinătatea plantelor un lighean galben (pentru că această culoare atrage păduchii) cu o soluție de săpun sau o placă galbenă.

Pentru a feri de acești dăunători straturile de trandafiri și de cimbru, precum și răzoarele de castraveți și roșii, este indicat să plantați levănțică care va ține departe păduchii.

Utilizarea insecticidelor este recomandată numai în caz de infestare puternică. Totuși înainte de a utiliza insecticide încercați totuși să combateți păduchi cu ceai de vetricea sau cu extract de urzici. Pentru soluția cu vetricea se pune 150 de grame din această plantă în 10 litrii de apă clocotită. După 30 de minute răciți ceaiul și diluați-l cu apă (1:5 proporția). Pentru varianta cu soluția din urzică, folosiți 1 kg de urzici proaspete în 10 litrii de apă rece. Lăsați-o la macerare timp de 24 de ore, apoi stropiți plantele fără a dilua soluția.

Oferta- sistem de irigare eficient

Jumătate din suprafaţa totală a terenurilor agricole din România are deficit de umiditate în sol, potrivit specialiştilor. După 1989, suprafaţa irigată din România s-a redus sub jumătate, infrastructurile de irigaţii fiind supuse unui proces de degradare continuu. Însă, experienţa secetei de anul trecut a făcut ca interesul fermierilor pentru investiţii în sisteme de irigaţii să crească, spun reprezentanţii companiilor producătoare şi distribuitoare de instalaţii de irigare.

Costurile ridicate cu energia electrică şi pentru alimentare cu apă erau principalele argumente ale agricultorilor care renunţau, an după an, în ultimele două decenii, la utilizarea infrastructurii de irigaţii. În ultimii ani însă tehnologia irigaţiilor a evoluat mult şi performanţele sunt din ce în ce mai ridicate. Sistemele de irigaţii sunt acum dotate cu senzori şi panouri de automatizare computerizate fapt care valorifică superior cantităţile de apă utilizate pentru culturi şi eficientizează consumul de energie.

Reducerea riscurilor şi producţie suplimentară

Irigarea culturilor este în primul rînd o metodă de a reduce riscurile în afacerile agricole. Este clar că prin irigare, mai ales în perioadele de secetă, calitatea şi randamentul culturilor cresc ceea ce înseamnă şi venituri suplimentare.

La ora actuală, în lume, din cele peste 1,5 miliarde de hectare de teren arabil, aproximativ 300 de milioane de hectare sunt irigate, acestea din urma furnizând în jur de o treime din producţia agricolă mondiala. Statele Unite ale Americii, India şi China deţin împreună jumătate din totalul suprafeţelor pe care se foloseşte irigarea sistematică.

1irrigation
Aportul terenurilor irigate la producţia totală de cereale, la nivel mondial, este de 40% ceea ce corespunde cu producţia medie de pe 18% din suprafaţa terenurilor arabile la nivel mondial. Totodată terenurile irigate contribuie la creşterea ocupării populaţiei, de circa 30%.

Rata de creştere a amenajărilor de irigaţii a scăzut de la 2 – 3% între anii 1970 – 1980, la 0,6% între anii 2000 – 2010.
Conform statisticilor realizate de specialişti, pentru producerea unui singur kilogram de grâu este nevoie, de la însămînţare, până la recoltare, de 400 – 2.000 de litri de apă (în funcţie de zonă, mai mult sau mai puţin aridă).

Electropompă sau motopompă

Dacă un agricultor se decide să irige o suprafaţă de teren, indiferent de mărime şi de cultură, primul lucru de care trebuie să ţină seama este sursa de apă. Apa pentru irigaţii poate proveni din diverse surse: râu, canal, rezervor, pânză freatică etc. În general, trebuiue să ţină seama că există o diferenţă de nivel între sursa apei şi locul unde se irigă. Apoi,trebuie avut în vedere dacă există o sursă de energie electrică.

„Dacă există o sursă de energie electrică, în cazul când se pompează apă dintr-un râu, canal sau rezervor se foloseşte o electropompă. Există şi soluţia utilizării unui generator electric de diferite puteri dacă nu există energie electrică în zona respoectivă. De asemenea, există şi varianta folosirii unei motopompe cu motor termic (de obicei diesel) dacă agricultorul nu dispune la fermă de o sursă de energie elecctrică”, spune Şerban David, directorul Departamentului de cercetare-dezvoltare de la societatea Novus, din Constanţa, producător de instalaţii de irigat înfiinţat în România, după 1990.

Dacă apa care urmează să fie folosită la irigare provine din pânza freatică, pentru pompare se foloseşte o pompă submersibilă, montată în interiorul puţului chiar şi la adâncimi care ajung la 50-150 metri.

rsz_1novus-2

Pentru forarea puţului trebuie consultat un specialist geolog

Pentru situaţia în care apa se extrage de la o adâncime de 100-120 metri, din pânza freatică, pentru un debit bun, puţul ar trebui să aibă un diametru de 30-40 centimetri. Operaţiunea de foraj se execută de o firmă specializată iar costul este de aproximativ 60 de euro pentru un metru liniar.

Înaintea forării, agricultorul trebuie să se consulte cu un specialist geolog care să constate la ce adâncime există debitul necesar al pânzei freatice, ce fel de sol este etc.

Pompa submersibilă care se montează în interiorul puţului este dotată cu senzori de nivel. În cazul în care nivelul apei scade, pompa se opreşte automat pentru a nu se deteriora.

„După ce fermierul a săpat puţul cu ajutorul unei firme specializate, noi venim cu restul instalaţiei, cu pompa submersibilă, tubulatură, partea de automatizare (panou electric de conexiune, senzori şi altele), generator de curent”, a declarat Şerban David, de la Novus Constanţa.

Pentru a avea un sistem de irigare performant şi potrivit, trebuie ales sistemul adecvat pentru situaţia dată din teren, trebuie avute în vedere cheltuielile pentru achiziţionarea şi instalarea sistemului, precum şi costurile de pompare, funcţionare, activităţi de mentenanţă şi revizii periodice.

Metodele de irigare

Metodele de bază ale irigării sunt scurgerea la suprafaţă, scurgerea gravitaţională, aspersiunea, irigaţia subterană şi prin picurare. Există şi metode de irigare speciale, aplicabile lapăşunile cultivabile, la fâneţe şi sere.

Irigarea de suprafaţă poate fi de asemenea, de mai multe feluri: prin aspersiune, radiculară, prin picurare şi micro-aspersiune etc.
Sistemele de irigare se mai pot alege şi în funcţie de tipul de cultură vegetală. Metoda de irigare diferă şi în funcţie de tehnologiile de cultură (floricultură, pomicultură, legumicultură, amenajări peisagistice şi altele). Metodele diferă de exemplu Sistemele pot varia în funcţie de costuri şi pot avea cerinţe diferite de funcţionare. Un calendar de irigare corect şi cantitatea de apă utilizată, fac adesea diferenţa dintre profit şi pierderi într-o operaţiune de irigare. Cele mai comune sisteme de irigaţii, folosite de exemplu în legumicultură, furnizează în general, 12-30 litri de apă pe minut. Pentru culturile ecologice, sistemul de irigare recomandat este cel prin picurare.

În general, când se alege sistemul de irigaţie se ţine seama de: tipul de cultură, necesarul de apă, tipul solului, sursa de energie, localizarea sursei de apă şi disponibilităţile financiare (atât pentru achiziţionare, cât şi pentru funcţionare şi întreţinere)
Sistemele de irigaţii folosite în domeniul agricol sunt cele mai complexe datorită suprafeţelor mari pe care funcţioneaza si a faputului că trebuie administrat corect şi îngrăşământul odată cu apa.

ririgatii7

Investiţia într-un sistem de irigare

După seceta de anul trecut când pierderile din agricultura naţională au fost însemnate (numai la culturile de porumb recoltele au fost şi cu 60% mai mici decât în anii precedenţi) fermierii au înţeles cât de necesare sunt investiţiile în sistemele de irigaţii.
„Este prima dată în ultimii trei ani când avem întreaga capacitate de producţie acoperită. Am extins gama de produse, cu utilaje de capacitate mai mare, care să acopere o suprafaţă de până la 5 ha, dintr-o singură trecere. Inclusiv fermieri din Bulgaria au venit să contracteze şi urmează să rezolve problema finanţării.

Până acum, produceam pe stoc şi urma să vedem dacă vindem în vară. În iarnă, am chemat mai mulţi lucrători de la pensie. De la 42 de locuri de muncă, am crescut la 60. Sunt solicitate motopompele şi instalaţiile de irigat. Avem cereri şi pentru sistemele de irigaţii locale, întrucât foarte mulţi au o sursă de apă în zonă. Ne-am dezvoltat un compartiment de proiectare şi producţie a acestor sisteme, în care realizăm toate componentele necesare la irigaţii. Foarte mulţi s-au arătat interesaţi de soluţia propusă de noi, cu puţurile forate la medie adâncime”, declară reprezentanţii societăţii Novus din Constanţa.

Cea mai scumpă instalaţie de irigaţii de la Novus, cu tubul de 600 m lungime, costă aproximativ 14.000 euro. Una similară, produsă în Austria sau Germania, costă între 25.000 şi 27.000 euro. Cea mai ieftină, cu tubul de 220 m, costă 5.000 euro, declară directorul Departamentului de cercetare -dezvoltare.

Investiţia pentru o suprafaţă de cultură de 40 hectare, cu un puţ de 120 m, se ridică la circa 24.000 – 25.000 euro. Anul trecut, cei ce au irigat prin această metodă şi-au recuperat banii investiţi, întrucât preţul grâului şi porumbului s-a dublat.

Sisteme mobile pe şasiu

„Motopompele produse la Novus Constanţa sunt fabricate sub licenţă germană, iar de-a lungul timpului performaneţe lor au fost îmbunătăţite şi adaptate de specialiştii noştri. În funcţie de suprafaţa agricutorului şi de tipul de cultură se alege şi instalaţia de irigare. Fiecare agricultor în parte este consiliat de noi, îi prezentăm un proiect adaptat necesităţilor sale. Fiecare tip de instalaţie este adaptată pentru utilizarea la o anumită suprafaţă de teren agricol. În funcţie de distanţa faţă de sursa de apă se alege şi tipul de motopompă necesar care poate costa de la 5.000 de euro, până la 32.500 de euro”, afirmă Şerban David, directorul Departamentului de cercetare-dezvoltare.

Iirigatie6
Instalaţiile de irigat fabricate la Constanţa pot fi utilizate pe suprafeţe care pornesc de la câteva sute de metri pătraţi şiajung şi la 500 de hectare. Avantajul acestor instalaţii produse în România este preţul cu până la 65% mai redus decât al utilajelor provenite din import.

Instalaţiile cu tambur (cu cărucior şi aspersor la capăt) şi furtun produse la Novus sunt instalaţii mobile, pe şasiu, ele pot fi deplasate de-a lungul culturilor, în funcţie de necesitate. Funcţionarea, deplasarea acestora este asigurată chiar de presiunea sursei de apă. Se agaţă capătul furtunului cu un tractor şi se defăşoară de pe tambur la lungiumea maximă. Apoi, apa intră cu presiune prin turbină (montată în şasiu), transmite mişcarea la un reductor şi astfel instalaţia se pune în mişcare iar tunul aspersor irigă o anumită suprafaţă de teren.

Sisteme economice pentru legumicultură şi horticultură

Temperaturile în creştere şi procesul de deşertificare îi obligă pe agricultori să irige mult mai des decât în anii precedenţi. Soluţia aleasă pentru mai multă eficienţă şi economisirea energiei electrice: sistemele de irigaţii prin picurare, mai economice potrivite mai ales pentru legumicultură şi horticultură. O astfel de variantă înlocuieşte clasicele sisteme cu aspersoare.

„Dacă în 1990 irigam o dată la 14 zile, acum irigăm o dată la 3-4 zile, perioada de revenire s-a redus drastic. Anul trecut a fost atât de cald că a trebuit să renunţăm la sistemul cu aspersoare pentru că pierderile erau foarte mari. Secase apa în puţ. După 12 ore trebuia să revenim cu irigaţiile. Asta înseamnă că, pentru un hectar ai nevoie de 32 Kw/h, adică vreo 1,5 milioane de lei vechi pe oră numai energia electrică asta ca să nu mai vorbim de costul apei care costă 270-370 de lei mia de metri cubi dacă o iei din sistemul naţional. În total este nevoie de vreo trei milioane pe zi pentru un hectar. Dacă ne gândim că începem irigarea în mai şi terminăm în septembrie, asta înseamnă cam 500 de milioane de lei vechi numai irigaţiile pentru un hectar de legume. În final, abia dacă ne scoatem costurile”, a declarat George Lazăr, vicepreşedinte al Cooperativei Micilor Fermieri Argeşeni.

Legumicultorii susţin că România ar trebui să renunţe la sistemele de irigaţii mamut şi să se concentreze pe sisteme individuale flexibile, de irigare prin picurare.

„La sistemul de irigare prin aspersoare costurile sunt de două ori mai mari decât la cel prin picurare. Prin picurare, la un hectar de teren este nevoie de 15 kilometri de bandă de irigat şi de 150.000 de picurătoare, amplasate din zece în zece centimetri. Dacă un picurător consumă 1,7-2 litri pe oră, asta înseamnă că, pentru 150.000 de picurătoare este nevoie de 300.000 de litri pe oră, în orice caz, la jumătate decât ai folosi prin sistemul de aspersoare”, a explicat George Lazăr.

Staţiile individuale, mai economice pentru agricultori

Micile staţii de irigare sunt mai eficiente din punct de vedere al consumului pentru că sunt adaptate nevoilor fiecărui fermier, principalele avantaje fiind economiile de curent şi de apă.

Agricultorii sustin ca Ministerul Agriculturii ar trebui să-i sprijine pe fermieri pentru a-şi realiza sisteme de irigaţii individuale, mai economice, adaptate propriilor nevoi decât să arunce miliarde de euro pe sisteme de irigaţii mamut.

„Ar fi extraordinar să se dea bani fermierilor pentru sisteme proprii, eficiente, de irigaţii în loc să fie aruncaţi pe sisteme mari. În orice caz, sistemul de irigaţii la comun nu este eficient, şi am aflat asta din proprie experienţă”, este de părere Vlaicu Cristian, un fermier care lucrează 350 de hectare de teren în Dârvari, judeţul Mehedinţi.

Potrivit fermierilor din Argeş, care au depus un proiect la Ministerul Agriculturii, pentru realizarea de sisteme individuale de irigaţii, un astfel de sistem primar, plus foraj până la 80 de metri şi bazin n-ar tebui să coste mai mult de 20.000 de euro. Dacă nu ar fi nevoie de puţ, pentru că bazinele legumicole sunt amplasate de regulă pe malurile râurilor, un sistem de irigaţii pentru o exploataţie de până la cinci hectare n-ar trebui să treacă de 7.000 de euro cu tot cu pompe şi filtre.

irigatie8
În cazul culturilor de câmp, e şi mai complicat. Taşcu Caraman, un fermier din Tulcea, are un sistem de irigaţii cumpărat cu un milion de dolari şi care de 7 ani stă ne folosit, pentru că electricitatea e prea scumpă de când a fost eliminată subvenţia.

Infrastructură depăşită şi costuri ridicate cu energia

„La legume mai merge, dar nu poţi să bagi curent ca să scoţi boabe”, spune Taşcu Caraman.
Agricultorii sunt dezamăgiţi de măsurile luate de Ministerul Agriculturii în ceea ce priveşte politicile agricole, şi, în subsidiar, de politica în materie de irigaţii, acuzându-i pe oficiali de ”lipsă de viziune”.
Ministrul Agriculturii a declarat recent că autorităţile române discută cu Comisia Europeană pentru accesarea de fonduri de un miliard de euro pentru refacerea infrastructurii de irigaţii existente în urmă cu 23 de ani. Suma de un miliard de euro a fost calculată de experţii Băncii Mondiale într-un studiu privind refacerea şi modernizarea sistemului de irigaţii din România. Studiul Băncii Mondiale arată că România poate reface infrastructura de irigaţii pentru circa 800.000 de hectare.

În prezent, Romania are o infrastructură de irigaţii pentru 700.000 de hectare, dar nici măcar jumătate nu sunt irigate, deoarece fermierii consideră costurile prea ridicate. Autorităţile susţin că aceste costuri sunt mari din cauza consumului mare de energie al instalaţiilor vechi de peste 40 de ani.

Singura şansă ca lucrurile să poată funcţiona ca înainte de 1990 este subvenţia masivă de la stat.
Cooperativa Micilor Fermieri Argeşeni cere guvernului finalizarea reactorului 3 de la Cernavodă care să furnizeze apoi energie gratuită fermierilor pe timpul verii. Un proiect în acest sens a fost depus la Ministerul Agriculturii. În acest fel, susţin reprezentanţii asociaţiei, fermierii români ar fi puşi pe picior de egalitate cu cei din occident, unde energia electrică pentru agricultură este subvenţionată de stat.

Interes sporit pentru echipamente performate

Interesul legumicultorilor locali pentru investiţiile în sistemele de irigaţii este în creştere de la an la an, potrivit directorului general al NaanDanJain România, Ileana Stanciu.

„Interesul pentru sisteme de irigaţii este în creştere de la an la an, iar din 2013 în mod special pentru soluţii cât mai eficiente dată fiind experienţa cu seceta anului trecut şi prognoza pe acest an. Totodată creşte şi solicitarea pentru un standard de echipamente mai performante (filtrare automată sau semiautomată, fertigare automată, control computerizat al cantităţii de apă şi îngrăşăminte). Fermierii români ştiu că dacă vor performanţă, recolta mare şi costuri mici, trebuie să folosească mai eficient resursele, respectiv forţa de muncă, apa şi energia”, explică directorul general al NaanDanJain România, principalul furnizor mondial de soluţii personalizate de irigare.

rsz_irigatii_1
Potrivit reprezentanţilor companiei, investiţia medie pentru un sistem de irigaţie simplu, livrat la cheie, prin picurare este de 4.500 lei/ hectar. Investiţia însă poate varia în funcţie de complexitatea sistemului (conducte, filtre, robineţi, fertilizare etc.), tipul de linie de picurare, distanţa la sursa de apă, necesităţile culturii etc. Cea mai mare investiţie realizată în România cu echipamente achiziţionate de la firma NaanDanJain s-a ridicat la 300.000 euro, pentru un proiect de aspersie în legumicultură.

„Am derulat şi derulam proiecte cu finanţare europeană, de la suprafete mici de 5-10 ha la peste 250 ha per proiect, nu numai pentru cultura în câmp ci şi în sere şi solarii. Compania noastră oferă soluţii complete legumicultorilor. Oferim şi soluţii particularizate de la proiectarea sistemului, livrare echipamente şi până la punerea în funcţiune, cu recomandare de soluţie optimă tehnică şi de buget, în funcţie de cultura, tip se sol şi cantitatea/calitatea sursei de apă.

Cea mai cunoscuta soluţie este cea cu linie de picurare pentru roşii, castraveţi, ardei, ceapă, vinete dar avem cerinţe în creştere importantă şi pe soluţia cu aspersie la rădăcinoase – respectiv cartofi, sfeclă, morcov, pătrunjel, ţelina, etc., dar şi pentru ceapă, usturoi, varză. Deşi investiţia în sistemul de aspersie e mai mare, are avantajul unei utilizări mai îndelungate şi eficienţă foarte bună, mai ales pe suprafeţe mari. Avem de asemenea cea mai variată şi performantă ofertă pentru sisteme de microaspesie şi ceaţă în solarii şi sere, dar din păcate acest segment nu se dezvolta prea rapid, investiţiile pentru culturi protejate fiind în general mari”, a mai precizat Ileana stanciu, director general NaanDanJain România.

Suprafaţa contractată pentru irigaţii s-a dublat

„Nu ştiu cât de mult a influenţat decizia MADR de a aduce apa pe canalele de irigaţii în ceea ce priveşte contractarea suprafeţelor de irigat, dar cert este că pentru anii următori în momentul în care o entitate a statului tratează cu seriozitate producătorii vor avea şi ei încredere. Au fost situaţii în care au contractat cu ANIF anumite suprafeţe, iar administraţia nu a reuşit să aducă apa pe canalul magistral, iar ei nu au mai udat şi şi-au pierdut încrederea. Sper că începând cu anul acesta să capete încredere din ce în ce mai mulţi producători şi să realizeze contracte, numai aşa putem creşte competitivitatea sectorului românesc”, a mai adăugat secretarul de stat MADR.

Banca Mondială: 1,8 milioane de hectare cu sisteme de irigare neviabile economic

Din 9,3 milioane de hectare cultivabile, sistemele de irigaţii acoperă puţin peste un milion de hectare, cu toate că jumătate din suprafaţa ţării are deficit de umiditate naturală la sol.

„Din cele 14,8 milioane de hectare de teren agricol din România, 9,3 milioane ha reprezintă terenurile arabile. Pe 0,5 milioane de hectare, din cele 2,9 milioane de hectare de teren arabil amenajat pentru irigaţii în perioada 1970-1989, există încă sisteme de irigaţii viabile economic. Pe alte aproximativ 0,6 milioane de hectare sistemele de irigaţii sunt marginal viabile, iar pe 1,8 milioane de hectare sistemele sunt neviabile economic“, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale.

rz_novus-3

Altfel, din 9,3 milioane de hectare doar aproximativ un milion mai beneficiază de udarea tehnologizată, faţă de aproape trei milioane irigate înainte de 1989. Puţin peste 10% din terenuri se mai irigă în prezent, faţă de peste 30% în 1990.

La sfârşitul lunii iunie, a fost aprobată în şedinţă de Guvern o Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004. actul normativ vizează protejarea infrastructurii de îmbunătăţiri funciare prin transmiterea acesteia către organizaţiile şi federaţiile de udători sub formă de comodat şi nu în proprietate ca până acum, urmând ca, după o perioadă de 5 ani, la cerere, acestea să poată primi în proprietate respectiva infrastructură, numai dacă fac dovada exploatării şi întreţinerii corecte a acestora. Aceste reglementări urmăresc responsabilizarea organizaţiilor şi federaţiilor, ştiut fiind că în cazurile in care infrastructurile de irigaţii au fost acordate cu titlu gratuit acestea au fost supuse unui proces de degradare continuu, proprietarii neasigurând întreţinerea lor în condiţii optime. De asemenea, ordonanţa de urgenţă prevede, ca o altă măsură de protecţie, constituirea de către federaţii a unei garanţii în contul Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare de 10% din valoarea de inventar a infrastructurii transmise, ANIF având dreptul de a reţine garanţia dacă acestea nu respectă obligaţiile stabilite prin protocolul de predare-primire. Ordonanţa prevede, de asemenea, exceptarea de la transfer către organizaţiile şi federaţiile de îmbunătăţiri funciare a infrastructurii principale de aducţiune.

 
Exploraţi
 

Drumul sigur spre un gazon perfect

Sistemul de sprinklere GARDENA este o gama completa de aspersoare telescopice, componente si seturi pentru gradinari incepatori. Sunt pefecte pentru dumneavoastra, daca ati obosit sa udati gradina cu mana, sau pur si simplu vreti sa aveti mai mult timp liber.

Comode, fiabile si invizibile atunci cand nu sunt folosite, aspersoarele telescopice GARDENA sunt ideale pentru gradini private. Dar ele sunt preferate si de gradinarii profesionisti, pe suprafeltele mari.

Cum sa incepeti? Incercati sa folositi ghidul de proiectare My Garden pentru un sistem potrivit pentru gradina dumneavoastra, sau cautati printre seturile convenabile prezentate mai jos.

 

Proiectati-va singuri gradina de vis! Cu sprinklere.

My Garden este o aplicatie online simpla si creativa, unde puteti desena si proiecta gradina proprie. My Garden va sta la dispozitie pentru a gasi inspiratia necesara crearii gradinii dumneavoastra de vis.

Cu My Garden puteti sa obtineti plasarea automata a aspersoarelor si conductelor GARDENA perfecte pentru gradina dumneavoastra. Incepeti prin a desena gradina , apoi cu doar doua click-uri adaugati si planul pentru aspersoare. Atat este de usor!

 

Irigare cu aspersoare Turbo, pentru gazoane medii si mari.

Aspersoarele telescopice Turbo T 100,T 200 si T 380 sunt ideale pentru udarea peluzelor de marime medie sau mare. Puteti combina toate aspersoarele telescopice si cele telescopice oscilante, OS 140, intr-o singura linie.

 

Ideal pentru zone rectangulare

Aspersorul telescopic GARDENA OS 140 este perfect pentru udarea zonelor patrate si dreptunghiulare, cu aria cuprinsa in intervalul 2 – 140 m².

 

Pentru zone sau plante mai mici

Aspersorul telescopic S 80 poate fi utilizat pentru udarea zonelor mici, pana la 80 m², in timp ce S80 / 300 este ideal pentru udarea varfurilor plantelor inalte. In cazul ambelor modele, sectorul de actionare al aspersorului poate fi setat intre 5 si 360 grade, cu raza de pana la 5 metri.

 

Urmati forma gazonului dumneavoastra

Aspersorul GARDENA AquaContourAutomatic a produs o revolutie in domeniul aspersoarelor telescopice, permitand irigarea individualizata a unor zone separate sau a unor suprafete cu forme mai deosebite, cu dimensiuni de pana la 350 m². Zona de udare poate fi programata cu pana la 50 puncte de contur, pentru a urma cu fidelitate forma gazonului dumneavoastra.

 

Punct de conectare simplu

Punctul de conectare este legatura subterana la sistemul de conducte instalat. El este conectat la robinetul de apa printr-un furtun obisnuit( diam. 19mm ,3/4”). Atunci cand apa este luata din surse alternative, precum fantani arteziene sau izvoare naturale, veti folosi pompe de apa GARDENA.

 

Conducte usor de asamblat

Conductele de legatura se instaleaza sub pamant. Conectori diferiti in forma de T, L sau unghiulari pot fi folositi pentru a schimba directia apei sau a adauga o bucata de conducta noua. Asamblarea sistemului de conducte este foarte usoara, fara sa necesite utilizarea uneltelor, datorita technologiei de conectare unice “Quick&Easy”GARDENA. Deoarece valvele de drenaj sunt instalate la punctul cel mai de jos al sistemului, intregul sistem este protejat contra inghetului.

Mai usor nici ca se poate. De fapt, ….

 

Chiar si atunci cand sunteti plecati pentru mai mult timp

Va doriti ca gradina dumneavoastra sa se ude singura, chiar daca sunteti plecat in vacanta? Oriunde va veti afla , daca aveti programatoare, sistemele de control, timere si senzori, irigarea gradinii dumneavoastra este permanent controlata.

 

Proiectati propriul sistem de sprinklere

Pasul urmator este sa proiectati sistemul de aspersoare care sa se potriveasca perfect cu gradina dumneavoastra.

 

Seturi starter

Un mod convenabil pentru a începe irigarea automată.

Lista de produse

Întreaga gamă de produse pentru reţeaua de aspersoare.

Aspersoare pop-up Comparaţi
AquaContour automat AquaContour automat (1559)Irigare particularizată a grădinii dvs.
GARDENA Aspersor telescopic rectangular R 140 GARDENA Aspersor telescopic rectangular R 140 (1537)Pentru gazoane pătrate şi dreptunghiulare
Aspersor telescopic T 100 Aspersor telescopic T 100 (8201)Pentru gazoane mici, de până la 100 mp
Aspersor telescopic T 200 Aspersor telescopic T 200 (8203)Pentru gazoane de dimensiuni medii, până la 200 mp.
Aspersor telescopic T 380 Aspersor telescopic T 380 (8205)Pentru gazoane mari, de până la 380 mp
Aspersor telescopic S 80 Aspersor telescopic S 80 (1569)Pentru gazoane mici, de până la 80 mp
Aspersor telescopic S 80/300 Aspersor telescopic S 80/300 (1566)Pentru udarea pe sus a plantelor înalte
Aspersor R 140 Aspersor R 140 (2707)Set complet pentru irigarea suprafeţelor dreptunghiulare
Conectori  
Conector 25 mm x filet interior 3/4 Conector 25 mm x filet interior 3/4″ (2761)Conectare sigură
Conector 25 mm x filet interior 1 Conector 25 mm x filet interior 1″ (2762)Conectare sigură
Conector 25 mm x filet exterior 1 Conector 25 mm x filet exterior 1″ (2763)Conectare sigură
Cot de conectare 1 Cot de conectare 1″ – 25 mm cu filet exterior 1/2″ (2780)Conectare sigură
Cot de conectare 25 mm x filet exterior 3/4 Cot de conectare 25 mm x filet exterior 3/4″ (2781)Conectare sigură
Conexiune unghiulară 25 mm x filet exterior 1/2 Conexiune unghiulară 25 mm x filet exterior 1/2″ (2782)Conectare sigură
Conexiune unghiulară 25 mm x filet exterior 3/4 Conexiune unghiulară 25 mm x filet exterior 3/4″ (2783)Conectare sigură
T 25 mm x filet exterior 1/2 T 25 mm x filet exterior 1/2″ (2786)Conectare sigură
T 25 mm x filet exterior 3/4 T 25 mm x filet exterior 3/4″ (2787)Conectare sigură
T 25 mm x filet interior 3/4 T 25 mm x filet interior 3/4″ (2790)Conectare sigură
Pipes and Connectors  
Conductă de legătură 25 mm Conductă de legătură 25 mm (2718)Conducta centrală a sistemului de aspersoare
Conducta de conectare 1 Conducta de conectare 1″ 25 m (2700)Conducta centrală a sistemului de aspersoare
Conducta de conectare 1 Conducta de conectare 1″ 50 m (2701)Conducta centrală a sistemului de aspersoare
T de 25 mm T de 25 mm (2771)Branşarea uşoară a conductelor
Cot de conectare 25 mm Cot de conectare 25 mm (2773)Schimbarea uşoară a direcţiei
Conector de 25 mm Conector de 25 mm (2775)Extindere facilă şi sigură
Element de închidere de 25 mm Element de închidere de 25 mm (2778)Închidere sigură a conductei de conectare.
Accesorii  
Set conectori Set conectori „Profi” debit maxim (1505)Conectare uşoară a sistemului de aspersoare şi a sistemului „Profi”
Set conexiuni Set conexiuni „Profi” debit maxim (2713)Set pentru racordul de apă al sistemului de aspersoare şi al conductei
Element adaptor Element adaptor (1513)Pentru o conexiune de furtun rezistentă la presiune permanentă
Filtru central Filtru central (1510)Apă filtrată pentru funcţionarea în siguranţă
Punct de conectare Punct de conectare (2722)Sistem de pornire practic pentru sistemul de aspersoare şi conducte
Valvă de reglare şi de închidere Valvă de reglare şi de închidere (2724)Reglarea sau oprirea unor aspersoare
Valvă de golire Valvă de golire (2760)Protecţie împotriva îngheţului

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.