Dumnezeule, sunt uluit şi mi -e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s’au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri. Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.” (Ezra 9/6-7) Fiindcă noi am greşit încă din coapsele primilor părinţi, de ce nu vrem să ne întoarcem de la mincinosul gunoier, la Prietenul TUTUROR păcătoşilor (Mat.11/28-30); Nu credeţi că” ŞEFUL” vostru are zilele numărate şi ca tot cosmosul va fi purificat de orice urmă de păcat? Doar ştim că fără pocăinţă, credinţă, bunătate, pace, împăcare, înnoire (Luca 8/11) BIBLICIZARE şi fără celelalte Daruri Dumnezeieşti…” toată lumea zace în cel rău.” (1 Ioan 5/19 b) Ce pierdem dacă-L credem, adică îl primim, plin de Har, de Adevăr, de Voia şi Înfăptuirea Lui? Să nu ne mulţumim doar dacă avem toiagul făcător de minuni al lui Moise, ori arma letală-crucea Lui ci, să-l primim pe crucificatul Isuss cu toate ale Sale; El, prin întrupare, ne-a strămutat, nu doar în Cananul efemer ci, în Sine, în Sfânta Sfintelor (Evrei, cap.9); Nu ne-am săturat de carcera lui satan, în care suntem manipulaţi, exploataţi, batjocoriţi, terorizaţi, minţiţi cu învăţături leninisto-marxiste, trumpiste, putiniste, maoiste, sorosiste, ori alte demonisme? El, deja ne-a garantat biruinţa fiecărui pocăit înnoit, (dacă o primim, prin Credinţa Cristică, dăruita fiecărui copil (Ioan 1/12) când a luptat până la sânge împotriva fiecărui păcat (Evrei 12/4); Pierdem Totul Totului Tot, dacă nu credem că noi, TOŢI, am fost răstigniţi împreună cu el (Gal.2/20), am fost îngropaţi prin botezul în mortea Lui (Rom, cap.6); Am fost înviaţi, înfiaţi şi înălţaţi şi acum,” viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Col.3/3) Chiar dacă nu-l credem pe Cuvânt, toată veşnicia vom avea timp să răspundem pentru nepocainta şi necredinţa noastră” Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însus lui Dumnezeu.” (Rom.14/12)…” Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângari sângele legământului, cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?” (Evrei 10/29)…” Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în cari trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne -a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne -a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne -a înviat împreună şi ne -a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le -a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. De aceea voi, cari altădată eraţi…” (Ef. Cap.2)
… „Treci prin mijlocul orașului, prin mijlocul Ierusalimului și pune un semn pe frunțile oamenilor care suspină și care strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lor” (Ezechiel 9:4 b) A sosit ziua să strigăm, nu doar ca oamenii din vechime, chinuiţi de robia egipteană, (Ex. Cap 2 şi 3) ci, TOŢI, să înflăcărăm strigătul către Creator, pentru ca păcătuirile lumii încing tot pământul cu robiile NELEGIUIRILOR FARAONICE; Şi dacă unii nu cred, oricine nu primeşte Pecetea lui Dumnezeu, va primi CIP-uirea Anticristului, pentru ca nici darviniştii, marxiştii, komuniştii, lenin-putiniștii, trumpiștii, globaliştii, faceboiştii, sau popiştii lumii, nu ne vor bogaţi, deştepţi, înnoiţi, puternici, BIBLICIZATI, sănătoşi, adică TRIUMFATORI! Doar dacă, prin naşterea din nou, (nu din sămânţa lui Satan-Ioan 8/44) ci, din Sămânţa lui Dumnezeu, 1 Petru 1/23), prin botezul în moartea Lui (Rom. cap.6) ne facem UNA cu Duhul Sfant-Căpetenie în toate, pentru a rămâne în El-Atotputernici, Atotştiutori, Atotcunoscători şi bogaţi pentru veşnicie… ca să îngropăm (sărăcia, răutatea, vrăjitoria, manipularea, preacurvia, prostirea, învrăjbirea, inechitatea, idolatria, datina, tradiţia şi alte idolatrii care locuiesc în gunoierul cosmic; Prietenul păcătoşilor ne-a răscumpărat din Nimicitorul cel rău şi viclean, ca să devenim Atotbiruitori prin Acela care “a pornit biruitor şi ca să biruie…” (Ap. 6/2) doar dacă toți cei care poartă Pecetea Lui nu cred într-un alt soi de adeziune spirituală… Să credem că” Li s-a spus să nu rănească iarba pământului, nici vreo plantă sau copac, ci numai celor care nu aveau pecetea lui Dumnezeu pe frunte.” (Ap. 9/4)…Părintele Cleopa: „Vine APOCALIPSA, s-a născut COPILUL DIAVOLULUI!” Tragedia Titanicului – un simbol al lumii moderne…Violenta si lumea de maine… Cele trei solii ingeresti… Ce este urâciunea pustiirii? Cine este fiara cu 10 coarne? Va fi Antihristul evreu, din samanta lui Dan, ca să se poată întrona la Ierusalim, pentru a grabi sfarsitul pacatului-satanei, fiarei, prorocului mincinos, dar si pentru a grabi Indumnezeirea omului, universului, intregului cosmos! By Joe Crews- I. DE UNDE A APĂRUT FIARA…ANTICRISTUL ȘI PROROCUL MINCINOS – VERSETE BIBLICERomânia între colții Rusiei și abandonul SUA | EMISIUNE DE ANALIZĂ; De ce ar trebui să îl ierţi pe cel care ţi-a greşit; Liniștea de după furtună | prietenia între certare și iertare; Rugăciunea pentru iertare – cum să fiu sigur că a fost ascultată? Iertarea, ingredientul de bază al relaţiilor sănătoase; Iertarea nu este un sentiment; Eu nu voi urî; Nobilul supliciu al iertării; Iertarea care ne vindecă; De la ranchiună la iertare. Cum își rezolvă creștinii conflictele; Cernerea omenirii: începutul unei lucrări tainice… Ce înseamnă a plânge după voia lui Dumnezeu; Un mesaj pentru timpul prezent- Din cartea Predici despre trezire; Preeminența Evangheliei ‑ Un capitol din cartea Hristosul preeminent; Sarea fără puterea de a săra, lumina fără lumină; Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei “; ,,Un nor de martori …” (Richard Wurmbrand, Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu …); Zac Poonen – Mântuirea prin credință, pocăință și har; Ezechiel – Teleportare – călătorie prin spațiu; Obama – puterea care corupe; Florin Ianovici | mesaj biblic: Lupta care nu poate fi câștigată; (Inainte ca lumea sa devina o trista amintire,deocamdata-apun ”credinciosii”…) Credința în declin: Europa se secularizează rapid | Lumea Religioasă Azi; Declinul creştinismului în Europa; Credința americanilor în Dumnezeu a scăzut la cel mai mic nivel din toate timpurile; (In timp ce unii se leapada de Dumnezeu,semenii nostri se nasc din nou,nu din samanta satanei (Ioan 8/44) ci,din Samanta lui Dumnezeu…) Comuna din România transformată de credință | Interviu cu Primarul Merlin Ivancea; Vlad Crîznic: Despre minciună în prag de alegeri;(Ca si miliardarul Kyril cu alti PUTINISTI/mesianici…) Opinie: Elon Musk se crede într-o misiune „mesianică” de a salva lumea; Ce este pecetea lui Dumnezeu? Ce este pecetea pe care au primit-o sfinții din cartea Apocalipsa? De ce este important să ai Duhul Sfânt; Iosif Ton – Cele 12 culori ale dragostei ; (Cum ar arata lumea ,daca in fiecare clipa am sarbatori Pastele (NU DOAR DIN AN IN PASTE…),dar si pe Mielul lui Dumnezeu …Gabriel Burnete – Aceasta e prea de tot! Tu ții Paștele? Vremea sfârșitului și perioadele de criză | Dumitru Borțun și Daniel Nițulescu | Fără compromisuri;Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament? Terapia spirituala prin muzica; Despre sonoterapie; Ce este defapt sound healing-ul? Cancerul, învins cu usturoi şi sonoterapie; Muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice; Terapia prin muzică – între mit și realitate; Avantajele Muzicoterapiei în tulburările din spectrul Autismului; Pe scurt, ce este meloterapia?Editorial, Meloterapie – generalităţi; Ce este Aromoterapia și cum îți poate schimba viața; Terapia prin râs: de ce să râzi cu poftă mult și des; Zooterapia – Terapia cu animale de companie; 15 plante medicinale pentru sanatate; FLORITERAPIA; CROMOTERAPIE; Influenţa tainică a culorilor asupra fiinţei umane; CULOAREA PLANTELOR; UMORUL SĂNĂTOS ȘI EFECTELE BENEFICE ALE RÂSULUI STENIC; Apiterapia…Din retetele bunicii… Top 5 Plante Medicinale Romanesti pentru Slabit Natural si Sanatos(Trinitatea diabolica isi sapă groapa pieirii vesnice …) Ideologul lui Putin anunță „o nouă ordine mondială”: Ucraina, Belarus, Țările Baltice și o parte din Europa de Est aparțin Rusiei; (Gargara medico-electorala pe banii amarastenilor!) „Performerul” Rafila sau cum bogatul nu crede săracului; Jonathan Black – Istoria Secreta a Lumii; ISTORIA SECRETĂ A IEZUIŢILOR, de Edmond Paris; SISTEMUL OCULT DE DOMINARE A LUMII; MAREA RESETARE DE CARE SE TEME: GESARA-NESARA ÎN RĂDARE SUB COMANDA LUI TRUMP PENTRU ELIBERAREA UMANITĂȚII – În timp ce statul adânc se agață de haos, o nouă trezire economic se desfășoară în liniște; Ceasul datoriilor din SUA EXPUS: MINCIUNEA IMPOZITULUI ȘI SISTEMUL CONSTRUIT PENTRU ÎNROBIREA AMERICANILOR; (Ca si CEILALTI presedinti si Bomboana Pontista nu lipseste de pe coliva ROMANIEI…) Ironia primarului unui sat inundat la adresa lui Victor Ponta: „Pentru meritele deosebite în aducerea carasului din Dunăre la porțile orcenilor”; (Asa s-a nascut ”GLOBALIA” DIN ROMANIA) Politicienii si milionarii care au arendat România; MĂRTURII din COMUNISM. „Blestemați fie în veci cei ce și-au bătut joc de noi și cei care plâng după acele vremuri de coșmar!” Fragmente din Micul Print (Antoine de Saint-Exupery); CSM și Procedurile Excepționale în Cazul Antik Levente și Țarcă Gabriela: O Analiză Documentată; „Rețeaua Coruptă Care Amenință Justiția Română”; BOMBĂ! Octavian Floruța detonează nucleara: AFM, capturată de mafia PSD-PNL; (Se apropie ziua in care ne culcam ROMANIZATI si ne sculam…GLOBA-DEMONIZATI… ) Ordinea mondială sub presiune. Cum ar putea Trump, Putin și Xi să reconfigureze harta puterilor globale; România va face parte din Rusia”. Mesajul transmis de pe un cont cu numele lui Alexandr Dughin, ideologul lui Putin; (Iata inca un sfant rasplatit cu pensie fesenal de colosala… ) Fostul ministru ministru Daniel Chițoiu a fost condamnat la închisoare cu suspendare după ce a omorât doi oameni într-un accident pe care l-a produs în decembrie 2019;(Doar o alerta si pentru …NOI)Trimisul lui Trump: Ucraina ar putea fi divizată ca Berlinul postbelic. „Harta lui Kellogg” stârnește îngrijorare; 1984 – O mie noua sute optzeci si patru; Holocaustul, Securitatea şi Partidul Comunist; Harvard e prima instituție majoră din SUA care îl sfidează pe Trump printr-o scrisoare care a făcut înconjurul lumii; Aleksandr Dughin: „Cel care controlează aceea zonă controlează întreaga lume!” Echipa lui Trump merge cu Putin: Complotul SUA de a-l lovi pe Zelenski, dezvăluit; ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII SE DĂRĂMĂ … SE CONfruntă cu un colaps total pe măsură ce NOUĂ FINANȚARE EȘUEAZĂ ȘI ÎNCREDEREA PUBLICĂ IMPLODE; Cine este Ion Olteanu, patronul firmei din cauza căreia generalul Zisu a fost ridicat de procurori. Caracatița de companii prin care câștigă sute de contracte cu statul; (Aghezmuirea electoratului DOAR cu niste praf in ochi…) Ilie Bolojan a publicat un document despre achizițiile publice. Klaus Iohannis a cheltuit 22 de milioane de euro pe călătorii de lux; „Eyes Wide Shut” nu a fost ficțiune – a fost o mărturisire. Și 2025 este anul în care lumea îl primește în sfârșit; „Rusia ne va cere să treacă cu armata peste Moldova!” Adrian Naidin DEZVĂLUIE planurile lui Putin; Sonoterapie — baie de unde și vibrații; Dăianu, Consiliul Fiscal: Urmează „curba de sacrificiu”. „Nu am învăţat nimic din greşelile trecutului”; (Cu astfel de ”nimicuri” se niveleaza calea Globalismului multilateral de Komunist/Anticrist!) Silviu Predoiu, fost șef SIE: „Eu nu știu dacă a fost comunism în România. N-am întâlnit pe nimeni torturat”;Armand Goșu: Ce n-au reușit rușii, încearcă acum să facă Trump, adică să îngenuncheze Ucraina; (Asa ii ajutam pe strainii de neam si tara…) BCR vrea să trimită în Austria, la banca-mamă Erste, jumătate din profitul din 2024; Adio, globalizare! Bun venit, haos economic? Ce spun experții de la Beijing despre schimbarea regulilor jocului mondial. China la zi; BOMBSHELL: Dosarele Skull & Bones expuse — Casa Albă a lui George W. Bush este legată de un complot al Noii Ordini Mondiale! Ordinea globală se schimbă de la unipolaritatea condusă de SUA la multipolaritate, spune Raportul de securitate de la Munchen; Ivan Krastev: de ce îl iubeşte Putin pe Trump; Căruța cu paiațe electorale; Previziune: ”America se va transforma în imperiu dur şi brutal”; Cel mai mare spectacol de pe Pământ: ALERT ALERT ALERT! ÎN ACEST FILM AU UTILIZAT PASTI 200.000 DE ACTORI DIN CASTINGUL CENTRAL CU CGI, AI, MĂTI ȘI MODULAREA VOCILOR; Simulările cele mai precise pentru eventualul Armaghedon nuclear;Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă… (Vectori de interes: abolirea proprietăţii și supravegherea)
(Trinitatea diabolica isi sapă groapa pieirii vesnice …) Ideologul lui Putin anunță „o nouă ordine mondială”: Ucraina, Belarus, Țările Baltice și o parte din Europa de Est aparțin Rusiei; (Gargara medico-electorala pe banii amarastenilor!) „Performerul” Rafila sau cum bogatul nu crede săracului; Jonathan Black – Istoria Secreta a Lumii; ISTORIA SECRETĂ A IEZUIŢILOR, de Edmond Paris; SISTEMUL OCULT DE DOMINARE A LUMII; MAREA RESETARE DE CARE SE TEME: GESARA-NESARA ÎN RĂDARE SUB COMANDA LUI TRUMP PENTRU ELIBERAREA UMANITĂȚII – În timp ce statul adânc se agață de haos, o nouă trezire economic se desfășoară în liniște; Ceasul datoriilor din SUA EXPUS: MINCIUNEA IMPOZITULUI ȘI SISTEMUL CONSTRUIT PENTRU ÎNROBIREA AMERICANILOR; (Ca si CEILALTI presedinti si Bomboana Pontista nu lipseste de pe coliva ROMANIEI…) Ironia primarului unui sat inundat la adresa lui Victor Ponta: „Pentru meritele deosebite în aducerea carasului din Dunăre la porțile orcenilor”; (Asa s-a nascut ”GLOBALIA” DIN ROMANIA) Politicienii si milionarii care au arendat România; MĂRTURII din COMUNISM. „Blestemați fie în veci cei ce și-au bătut joc de noi și cei care plâng după acele vremuri de coșmar!” Fragmente din Micul Print (Antoine de Saint-Exupery); CSM și Procedurile Excepționale în Cazul Antik Levente și Țarcă Gabriela: O Analiză Documentată; „Rețeaua Coruptă Care Amenință Justiția Română”; BOMBĂ! Octavian Floruța detonează nucleara: AFM, capturată de mafia PSD-PNL; (Se apropie ziua in care ne culcam ROMANIZATI si ne sculam…GLOBA-DEMONIZATI… ) Ordinea mondială sub presiune. Cum ar putea Trump, Putin și Xi să reconfigureze harta puterilor globale; România va face parte din Rusia”. Mesajul transmis de pe un cont cu numele lui Alexandr Dughin, ideologul lui Putin; (Iata inca un sfant rasplatit cu pensie fesenal de colosala… ) Fostul ministru ministru Daniel Chițoiu a fost condamnat la închisoare cu suspendare după ce a omorât doi oameni într-un accident pe care l-a produs în decembrie 2019;
(Doar o alerta si pentru …NOI)Trimisul lui Trump: Ucraina ar putea fi divizată ca Berlinul postbelic. „Harta lui Kellogg” stârnește îngrijorare; 1984 – O mie noua sute optzeci si patru; Holocaustul, Securitatea şi Partidul Comunist; Harvard e prima instituție majoră din SUA care îl sfidează pe Trump printr-o scrisoare care a făcut înconjurul lumii; Aleksandr Dughin: „Cel care controlează aceea zonă controlează întreaga lume!” Echipa lui Trump merge cu Putin: Complotul SUA de a-l lovi pe Zelenski, dezvăluit; ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII SE DĂRĂMĂ … SE CONfruntă cu un colaps total pe măsură ce NOUĂ FINANȚARE EȘUEAZĂ ȘI ÎNCREDEREA PUBLICĂ IMPLODE; Cine este Ion Olteanu, patronul firmei din cauza căreia generalul Zisu a fost ridicat de procurori. Caracatița de companii prin care câștigă sute de contracte cu statul; (Aghezmuirea electoratului DOAR cu niste praf in ochi…) Ilie Bolojan a publicat un document despre achizițiile publice. Klaus Iohannis a cheltuit 22 de milioane de euro pe călătorii de lux; „Eyes Wide Shut” nu a fost ficțiune – a fost o mărturisire. Și 2025 este anul în care lumea îl primește în sfârșit; „Rusia ne va cere să treacă cu armata peste Moldova!” Adrian Naidin DEZVĂLUIE planurile lui Putin; Sonoterapie — baie de unde și vibrații; Dăianu, Consiliul Fiscal: Urmează „curba de sacrificiu”. „Nu am învăţat nimic din greşelile trecutului”; (Cu astfel de ”nimicuri” se niveleaza calea Globalismului multilateral de Komunist/Anticrist!) Silviu Predoiu, fost șef SIE: „Eu nu știu dacă a fost comunism în România. N-am întâlnit pe nimeni torturat”;
Armand Goșu: Ce n-au reușit rușii, încearcă acum să facă Trump, adică să îngenuncheze Ucraina; (Asa ii ajutam pe strainii de neam si tara…) BCR vrea să trimită în Austria, la banca-mamă Erste, jumătate din profitul din 2024; Adio, globalizare! Bun venit, haos economic? Ce spun experții de la Beijing despre schimbarea regulilor jocului mondial. China la zi; BOMBSHELL: Dosarele Skull & Bones expuse — Casa Albă a lui George W. Bush este legată de un complot al Noii Ordini Mondiale! Ordinea globală se schimbă de la unipolaritatea condusă de SUA la multipolaritate, spune Raportul de securitate de la Munchen; Ivan Krastev: de ce îl iubeşte Putin pe Trump; Căruța cu paiațe electorale; Previziune: ”America se va transforma în imperiu dur şi brutal”; Cel mai mare spectacol de pe Pământ: ALERT ALERT ALERT! ÎN ACEST FILM AU UTILIZAT PASTI 200.000 DE ACTORI DIN CASTINGUL CENTRAL CU CGI, AI, MĂTI ȘI MODULAREA VOCILOR; Simulările cele mai precise pentru eventualul Armaghedon nuclear; Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă… (Vectori de interes: abolirea proprietăţii și supravegherea)
Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă…
(Vectori de interes: abolirea proprietăţii și supravegherea)
În fiecare ianuarie, staţiunea Davos găzduiește elita liderilor economici și guvernamentali, pe care Forumul Economic Mondial îi reunește într-o exclusivistă întâlnire anuală. Anul acesta, din cauza pandemiei, reuniunea a trebuit reprogramată. Însă controversele privind tema reuniunii – Marea resetare – nu au suferit nicio amânare.
„Marea resetare” („The Great Reset”), propunerea de recalibrare a economiei globale formulată de Forumul Economic Mondial (FEM), a făcut deja obiectul unei ample dezbateri publice. Iar criticile care i-au fost aduse au acoperit un spectru larg, având la un capăt presupusul caracter utopic al propunerii, iar la celălalt o presupusă intenţie ocultă, a unei cabale a liderilor mondiali, de a instaura o dictatură globală. Probabil mai puţin sonore și, cu siguranţă, mai puţin populare au fost criticile aduse de analiști experţi în politici publice, digitalizare și economie globală. Ce putem ști cu adevărat despre originea și ramificaţiile Marii resetări? O analiză sistematică este necesară pentru sortarea opiniilor contradictorii.
Cine?
Arhitecţii Marii resetări sunt profesorul Klaus Schwab, directorul executiv al Forumului Economic Mondial, alături de Thierry Malleret, administrator partener al Barometrului Lunar – o analiză predictivă adresată investitorilor, directorilor de transnaţionale și altor decidenţi.
Central pentru acest proiect este Klaus Schwab. În vârstă de 82 de ani, Klaus Schwab a avut un parcurs profesional prodigios: la 27 de ani deţinea deja cinci diplome de inginerie mecanică și economie. Născut în Germania, Schwab s-a instruit la Universitatea Fribourg, la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie și la Școala de guvernare Kennedy, din cadrul Harvard. La 31 de ani devenea cel mai tânăr profesor universitar din Elveţia, iar la 33 de ani (în 1971) punea bazele unei fundaţii, pe care a numit-o Forumul European de Management.
Klaus Schwab, la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial din 2015.
Pe atunci, Klaus Schwab era profesor de politici corporative elveto-germane, la Centre d’Etudes Industrielles (CEI) din Geneva – una dintre cele patru facultăţi de administraţie și afaceri care au avut un rol în revoluţia managerială care a succedat Planul Marshall în Europa, un pol al competenţei în management, cu conexiuni la nivel global.
Această carte de vizită a fost suficientă pentru ca Schwab să poată invita câteva sute de manageri de top, membri ai Comisiei Europene și economiști, în micuţa și selecta staţiune elveţiană de schi de la Davos pentru a sărbători 25 de ani de la înfiinţarea CEI. Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu. Împreună cu unul dintre asociaţii săi, Duri Capaul, a creat o firmă, International Edication Services, și a înaintat directorului CEI un contract pentru organizarea evenimentului.
Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu.
În termenii acelui contract era prevăzută o inversare a rolurilor organizatorice, astfel că responsabilă de eveniment nu mai era facultatea, ci firma lui Schwab, care „deţine toate drepturile privind realizarea Simpozionului European de Management… are drepturi depline de a utiliza numele CEI și know-how-ul [în organizarea simpozionului]”, iar „Klaus Schwab este complet responsabil pentru proiect… toate deciziile CEI privind simpozionul vor fi delegate lui KS [Klaus Schwab]”.
Prima întâlnire de la Davos, din 1971, care a durat 14 zile, urmărea să familiarizeze jucători economici cheie din Europa cu metodele economice moderne americane și, ca rezultat, să propună noi strategii corporative pentru companiile europene. Reuniunea a fost un succes, așa că a fost reeditată, de atunci, în fiecare an.
În urma simpozionului, Schwab a înfiinţat un fond fiduciar, numit Forumul European de Management, care, din 1987 a devenit ceea ce se numește astăzi Forumul Economic Mondial. Organizat ca structură nonprofit, acesta a continuat tradiţia întâlnirilor de nivel înalt de la Davos, care au devenit o platformă pentru elitele globale.
Ce?
La întâlnirea din ianuarie 2012, participanţii adunaţi într-un număr record – 2.600 de lideri din mediul de afaceri, guvernamental și societatea civilă, între care aproape 40 de șefi de stat – au luat în discuţie „Marea transformare” („The Great Transformation”) ca soluţie la provocările globale între care prioritare erau răspunsul la criza economică europeană și încadrarea în câmpul muncii a celor 200 de milioane de șomeri la nivel european.
De la dezechilibrele fiscale la gestionarea deficitară a resurselor de apă, hrană și energie, de la instabilitatea socială la subvenţionarea inegală a nevoilor statelor, cele mai stringente probleme ale omenirii erau cuprinse în schema interconectată care alcătuia Raportul privind riscurile globale 2012. Marea transformare era lansată public drept răspunsul strategic la aceste riscuri al liderilor globali. Cu cel puţin un an înainte de întâlnirea anuală, membrii Forumului fuseseră invitaţi să contribuie la stabilirea Agendei Globale, propunând soluţii inovatoare la probleme globale. Cele care, din perspectiva Forumului, erau cele mai interesante, au ajuns să fie discutate în cadrul întâlnirii anuale și apoi menţionate în raportul de după reuniunea de nivel înalt. Acest raport nu avea valoare de acord interstatal, așa cum nici Marea resetare nu are, ci reprezenta mai degrabă un rezumat al discuţiilor.
În esenţă, marea transformare presupunea crearea unor modele noi de creștere economică și de utilizare a forţei de muncă, dezvoltarea unor modele noi de leadership și inovaţie, de management sustenabil al resurselor, precum și a unor modele noi de răspuns la provocările de ordin social și tehnologic pe care le aduce viitorul. „The Great Transformation” nu era însă o revelaţie spontană, ci o șlefuire a unor propuneri anterioare precum „Rethink, redesign, rebuild” („Regândește, recreează, reconstruiește”) – 2010; sau „Shaping the Post Crisis World” („Modelarea lumii post-recesiune”) – 2009.
Marea resetare, propusă la opt ani de la Marea transformare, vine de fapt cu același vechi apel la restaurare globală, de data aceasta ca răspuns la criza generată de pandemia de COVID-19.
Cu alte cuvinte, în spatele iniţiativei Marii resetări stă o istorie întreagă de planuri începute și duse doar până la un punct. Quinn Slobodian inventaria într-un editorial publicat în The Guardian expresiile-cheie care, numai în ultimul deceniu, au fost folosite de autori sau politicieni pentru a descrie transformări de genul celei propuse de Marea resetare: „marea financializare”, „marele regres”, „marea răsturnare de situaţie”, „marea accelerare”, „marea devoalare” și „marea decuplare” sunt doar câteva dintre ele, spune Slobodian, furnizând totodată referinţe pentru fiecare dintre acestea.
Economistul maghiaro-american Karl Polanyi propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare”.
În același editorial, Slobodian evidenţia „Marea transformare”, o evaluare făcută secolul trecut de economistul maghiaro-american Karl Polanyi, decedat în 1966. Acesta propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare” și care presupunea înţelegerea economiei de piaţă și a statului-naţiune nu ca două elemente distincte, ci ca un întreg, pe care l-a intitulat „societatea de piaţă”. Polanyi susţinea că mentalităţile economice ale omenirii s-au schimbat și că, sub presiunea concurenţei, a industrializării și a creșterii influenţei statelor, relaţiile economice cândva bazate pe reciprocitate și redistribuire au fost alterate și înlocuite cu o piaţă care nu se mai autoreglează. Astăzi, viziunea lui Polanyi este contestată de cercetători, care spun că evaluarea economistului este trunchiată și derutantă.
Micro-recenzie
În prezent, în miezul campaniei pro-resetare, bogată în articole, clipuri video, webinare și podcasturi, stă cartea The Great Reset, publicată, în iunie 2020, de Klaus Schwab și Thierry Malleret. Volumul detaliază motivele pentru care este nevoie de o nouă strategie globală, impactul pe care îl așteaptă de la aceasta și provocările cu care s-ar putea confrunta. Însă cartea este departe de a fi programul unei revoluţii. Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spune Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial (o vom discuta în secţiunea următoare).
Marea resetare | The Great Reset, schema generală de pe site-ul Forumului Economic Mondial.
Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spune Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial.
Cartea pornește de la constatarea că pandemia de COVID-19 a accentuat majoritatea problemelor cu care societăţile se confruntau deja și că, din înlănţuirea de efecte economice, geopolitice, societale, de mediu și tehnologice ale pandemiei, s-a născut o criză de proporţii care seamănă cu cele trăite la finalul Primului Război Mondial. Comparaţia are mai ales rolul de a le reaminti cititorilor că, după Primul Război Mondial, omenirea a trecut printr-o schimbare de paradigmă cu straturi multiple (politice, culturale, economice și sociale). Implicită aici este presupunerea că dacă schimbarea a fost posibilă atunci ar putea fi posibilă și astăzi, când omenirea trece printr-o nouă criză importantă.
În fiecare capitol care analizează scenarii posibile din domenii precum economia globală, politicile sociale naţionale, direcţia globalizării, evoluţia mediului înconjurător sau digitalizarea, autorii propun direcţii guvernamentale și corporatiste care ar duce, spun ei, la o regândire a capitalismului după coordonatele sustenabilităţii.
Direcţiile descrise vizează obiective complexe, sistemice, precum: „valorificarea celei de-a patra revoluţii industriale”, „sprijinirea dezvoltării regionale”, „revitalizarea cooperării globale”, „dezvoltarea unor modele de afaceri sustenabile”, „refacerea sănătăţii mediului”, „regândirea contractelor sociale, a abilităţilor și a locurilor de muncă”, precum și „modelarea redresării economice”. Iar fiecare dintre aceste direcţii se traduce în tipare de intervenţie sistemică. De pildă, atunci când vorbesc despre o cooperare mai puternică între guverne, companii și societatea civilă, orientată pe sustenabilitate economică, socială și de mediu, autorii spun că ar fi nevoie ca guvernele, care au făcut un pas înainte în timpul pandemiei (accelerând luarea unor măsuri economice, instituind reglementări pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă), să devină mai puternice și mai eficiente. Companiile ar trebui, mai cred autorii, să ia măsuri în acord cu responsabilitatea lor de a favoriza dezvoltarea echitabilă, nediscriminatorie și atentă la mediu, pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt aceasta ar putea fi defavorabilă majorării profiturilor. Iar societatea civilă este încurajată să gireze politicile publice care urmăresc să asigure protecţia cetăţenilor și elevarea victimelor inegalităţii.
Aspecte controversate
După lansarea publică a acestei strategii, lideri politici precum prim-ministrul canadian Justin Trudeau, președintele american Joe Biden, prim-ministrul britanic Boris Johnson și prinţul Charles al Marii Britanii au salutat iniţiativa și s-au declarat în favoarea unei „reconstrucţii mai bune”. Unele recenzii au văzut și în enciclica Fratelli tutti a Papei Francisc, sau în cartea sa Let Us Dream (Haideţi să visăm!), o convergenţă cu o parte a idealurilor enunţate de Marea resetare, deși enciclica sau cartea nu fac referire la iniţiativa Forumului. Atât Forumul Economic Mondial, cât și canale media catolice au semnalat această convergenţă, chiar dacă fiecare a accentuat iniţiativa părţii pe care o reprezintă.
La începutul lunii noiembrie 2020, după apariţia unui clip video conţinând discursul lui Justin Trudeau la o întâlnire a Organizaţiei Naţiunilor Unite, zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare. Totul a culminat într-o petiţie online împotriva strategiei FEM, care a reușit să strângă peste 80.000 de semnături în mai puţin de 72 de ore.
Zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare.
Suspiciunilor de conspiraţie li s-au adăugat vocile unor lideri conservatori precum liderul opoziţiei canadiene, Erin O’Toole, care a criticat ideea unei resetări și a pretins că Justin Trudeau folosește pandemia pentru a implementa un experiment masiv și riscant.
Zvonurile au evoluat într-o veritabilă teorie a conspiraţiei, cuprinzând „elitele financiare globale” care doresc să instaureze un regim totalitar marxist, care să suspende dreptul la proprietate personală, să militarizeze orașele, să impună vaccinarea și să creeze tabere izolate pentru cei care ar opune rezistenţă instaurării „Noii Ordini Mondiale”.
E adevărat că Forumul Economic Mondial a publicat o listă de scenarii dezirabile pentru anul 2030, însă, deși lista cuprinde o referire la descurajarea achiziţiei de automobile prin interzicerea accesului mașinilor private în orașe și încurajarea car-sharing-ului, totuși abolirea proprietăţii nu apare printre scenariile dezirabile imaginate de Forum.
În schimb, autorii consideră recomandabilă înscrierea voluntară în aplicaţii de urmărire a contacţilor COVID-19, în scopul de a putea limita răspândirea virusului SARS-CoV-2. Este oferită ca exemplu experienţa statului Singapore ca ilustrare a supravegherii de stat care poate respecta intimitatea majorităţii celor supravegheaţi. Cartea nu merge mai departe de atât, dar sugerează că întrebările privitoare la gradul în care supravegherea ar trebui să facă parte din viitoarele contracte sociale sunt o componentă importantă a dezbaterii privind legislaţia viitorului.
Citind cartea Marea resetare, cineva ar putea concluziona că poziţia Forumului Economic Mondial cu privire la supraveghere este pozitivă doar în cazul programelor de prevenire a infectării cu COVID-19. Pentru alte situaţii, Forumul pare că recomandă prudenţa, mai ales atunci când îl citează pe controversatul istoric Yuval Harari imaginându-și o distopie în care Coreea de Nord își crește incremental forţa de control folosind algoritmi de supraveghere. Aici este însă nevoie să lărgim cadrul.
Prin membrii săi, Forumul Economic Mondial a făcut deja apel la o schimbare de accent în discursul cu privire la tehnologie – de la ameninţări la oportunităţi, de pildă catalogând drept dezirabilă încărcarea telefoanelor mobile inteligente cu informaţii despre sănătatea emoţională a utilizatorilor, fără niciun fel de rezervă. Acest shift de la ameninţare la oportunitate este benefic pentru companiile Big Tech și, argumentează Forumul, și pentru guverne. Însă calculul de oportunitate pentru societate în ansamblu este departe de a fi încheiat, iar dovezile care să suspende nevoia de prudenţă sunt mai degrabă lapidare.
Această scindare între interesele economice/guvernamentale și interesele societale este, probabil, cel mai vulnerabil punct în eșafodajul ideologic al Forumului. Acesta este frontul pe care luptă conspiraţioniștii, dar, dincolo de ei, și criticii din mediul academic, ale căror opinii este momentul să le cunoaștem.
O chestiune de eficienţă? Sau una de legitimitate?
Teoria despre puterea cluburilor de elită transnaţionale (așa cum este Forumul Economic Mondial) ca „element strategic în capitalismul globalizator” este străină de teoria conspiraţiei. „Aceste concilii private pentru relaţii internaţionale nu sunt guverne plutocrate care manipulează din umbră relaţiile internaţionale”, consideră Stephen Gill, profesor de știinţe politice la Universitatea York din Toronto. „Mai degrabă”, scrie Gill, acestea „sunt forumuri de conștientizare cu privire la anumite problematici, în care indivizi care reprezintă elemente ale statului și societăţii civile din ţările afiliate pot să se cunoască și să se influenţeze reciproc. (…) Conciliile private sunt parte integrantă a unui proces mai larg prin care elitele se familiarizează, fraternizează, se educă reciproc și, în sens larg, fac networking.”
Jurnaliști urmărind discursul președintelui Donald Trump la reuniunea de la Davos din 2018.
Ce putere au liderii convinși de vreo soluţie sau alta prezentată în Forum? Jean-Christophe Graz este de părere că, datorită puterii de facto pe care o deţin participanţii, mediile privatizate ale cluburilor de elită sunt înzestrate cu capacitatea de a genera schimbare în societatea largă.
Însă, dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la lansarea de iniţiative, crearea de grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă, de stat. „Pasiunea colectivă (…) poate accelera realizarea noii societăţi doar dacă această realizare a fost precedată de un angajament răbdător și sistematic cu instituţiile existente”, scrie Graz într-un studiu finanţat de Fundaţia Naţională Elveţiană pentru Știinţă. Deși pot accesa resurse uriașe, cluburile nu pot exercita o putere reală fără medierea instituţiilor publice și fără mobilizare socială. Dacă încearcă, rezultatul este mobilizarea inversă a forţelor sociale excluse din grupul elitei, concluzionează profesorul elveţian de relaţii internaţionale și studii politice.
Criticii care reproșează că Forumul nu își realizează intenţiile pe măsura capacităţii sau a misiunii sale ţin de zona criticii instrumentale. Criticii axaţi pe nivelul instrumental sunt de acord cu ideile promovate de Forum, însă sunt nemulţumiţi de stilul de management și de lipsa de eficienţă a organizaţiei.
Dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la lansarea de iniţiative, crearea de grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate, e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă, de stat.
Cei care contestă în schimb legitimitatea Forumului, a misiunii, a membrilor și a metodelor sale de operare subscriu unei ramuri existenţiale a criticii. Aceștia văd Forumul ca pe un instrument de promovare a unei agende neoliberale, care îi avantajează pe membrii Forumului din sectorul corporatist, în defavoarea sau chiar pe cheltuiala restului societăţii. Principalul reproș al acestor critici, susţine Geoffrey Allen Pigman, cercetător american în domeniul știinţelor politice, este că, pe lângă dezbaterile și proiectele sale publice, Forumul desfășoară reuniuni cu ușile închise care le permit liderilor economici să aibă acces la decidenţi politici, facilitându-le astfel obţinerea unor acorduri care le sunt apoi utile în afaceri.
Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa. De aceea, explozia de conspiraţii care gravitează în jurul Marii resetări nu este surprinzătoare. Fiindcă, așa cum scria profesorul Graz, exclusivismul cultivă dezvoltarea unor forţe contrariene, în cazul Forumului, unele care pun sub semnul întrebării chiar legitimitatea funcţionării lui.
Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.
Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa.
Dincolo de jargonul ameţitor folosit de transnaţionalele care plătesc sume exorbitante ca să participe la Davos într-un efort strategic de networking și de curăţare a imaginii publice, ceea ce rămâne sunt problemele reale ale societăţilor. Din nefericire, lucrul acesta nu se schimbă nici atunci când atenţia opiniei publice se concentrează pe norul de conspiraţii false din jurul reuniunii de la Davos. În definitiv, teoriile conspiraţiei pot, în cel mai bun caz, să conteste legitimitatea Forumului. Dar, dacă o fac bazându-se pe fundamente fanteziste, adevăratele probleme de legitimitate rămân nediscutate, așa cum rămân și problemele societăţilor.
Alina Kartman este senior editor la Semnele timpului și ST Network.
Simulările cele mai precise pentru eventualul Armaghedon nuclear
Există asemenea simulări. În ultimul deceniu, reflectând preocupările înalte ale militarilor și ambițiile lor de a rămâne în istorie, au fost finanțate centre de cercetare și de analiză a riscurilor strategice unde au fost chemați să eminenți teoreticieni din domenii conexe.
Misiunea lor a fost (și este acum cu atât mai abitir cu cât perspectivele de supraviețuire ale lumii în care trăim se înnegresc pe zi ce trece) să elaboreze model care să prezinte – în primul rând responsabililor politici – efectele pe care le-ar avea folosirea armamentelor nucleare de diverse tipuri și, mai ales, consecință directă, să indice cu cât mai mare precizie care vor fi zonele în principiu cel mai puțin afectate, acolo unde să fie activate din timp adăposturile strategice pentru VIP-uri și unde, cu voia Domnului, ar putea că, în viitoarele decenii, să poată să apară din nou condiții de viață animală și vegetală.
Aveți aici un asemenea model foarte des utilizat, cel produs de Alex Wellerstein, profesor de istorie a tehnologiei nucleare.
În cazul rușilor, spre exemplu, calculele privesc situația în care ar folosi una dintre armele lor nucleare standard, TOPOL-M SS-27. Aveți posibilitatea de a vă modela singuri tabloul despre un Armaghedon care ar surveni în cazul în care o asemenea rachetă ar lovi unul dintre marile oraș din emisfera occidentală. Dar, ca să spunem așa, nu este vorba decât de o variantă de bază a scenariului distrugerii nucleare deoarece, dacă rușii ar folosi o rachetă de nivel superior, RS-36 „SATAN” cu capete nucleare multiple, calculul ar trebui multiplicat de câteva ori… Dar nu vă faceți griji: modelul este gândit cu maximă obiectivitate, analizează scenarii alternative care presupun folosire diverselor arme nucleare existente în arsenalele morții și, pentru maximă comoditate, vă puteți alege singuri țintele și stabili tipul de încărcătură de folosit pentru, spre exemplu, scenariul în care vă doriți o lovitură preventivă (așa cum prevăd doctrinele marilor puteri nucleare) sau sunteți deja autori ai marelui plan de lovituri directe asupra unor ținte importante de pe teritoriul inamic sau, dimpotrivă, proiectați o linie de răspuns la un asemenea atac.
Suntem oare doar la 89 de secunde de momentul Apocalipsei nucleare așa cum pretind oamenii de știință care spun că ne-ar mai fi rămas de 89 de secunde pe Ceasul Apocalipsei enumerând toate adausurile negative acumulate în ultima perioadă și care, teoretic, ar fi trebuit să pună o frână oarecare în activitatea mereu ucigașă a militarilor obsedați de ideea de a cere politicienilor dotări din ce în ce mai performante în arsenale, cu o capacitate de distrugere care să asigure o potențială distrugere definitivă a dușmanului, cu aneantizarea, la propriu, a unor orașe, țări sau chiar continente.
Este o perspectivă posibilă? Sigur că da, atâta timp cât va mai exista propaganda pro-armament care se bazează pe promisiunea că, cumva, fără să se precizeze prea mult cum, s-ar putea că un război nuclear să nu fie ceva atât de grav și că, în definitiv, n-ar fi vorba decât despre discursul unor pacifiști neinformați care, oricum, n-au trecut prin perioada fericită a armatei obligatorii…Sau reiau afirmații precum cele făcute de Henry Kissinger: „Folosind tacticile potrivite, războiul nuclear s-ar putea să nu fie atât de distrugător precum pare la prima vedere”.
În rest, competiția pentru realizarea în practică, plenar și cu succes, a conceptului de „distrugere reciprocă asigurată”, atât de drag oricărui demn purtător de cască și cizme, beneficiar de pensie de serviciu (grad, funcție plus sporurile aferente) pare să se apropie de momentul finalizării. Cu o singură certitudine: măcar o singură dată, Nikita Hrușciov a zis un mare adevăr atunci când spus că „toți supraviețuitorii unui război nuclear vor ajunge să-i pizmuiască pe cei morți”….Ciudate perspective, alimentate de apariția unor lideri politici din ce în ce mai imprevizibili și care schimbă în mers garniturile militare, aducând oameni pe măsura gândirilor și ambițiilor lor de dominație globală și de constituire a unor sfere de influență care să le asigura, direct și pe o perioadă cât mai lungă, sursele de materii prime necesare dezvoltării țărilor lor care, la prima amenințare gravă, vor adopta un super-protecționism agresiv și vor institui o economie de război.
Vi se pare ceva cunoscut? Atunci, în opinia mea, nu greșiți absolut deloc.
Cel mai mare spectacol de pe Pământ: ALERT ALERT ALERT! ÎN ACEST FILM AU UTILIZAT PASTI 200.000 DE ACTORI DIN CASTINGUL CENTRAL CU CGI, AI, MĂTI ȘI MODULAREA VOCILOR
Expus: lumea ascunsă a clonelor, dublelor și înșelăciunii de la Hollywood și politică. De la dublarea corpului lui Joe Biden până la clonele familiei regale, explorați modul în care CGI, AI, măștile și modularea vocii creează o iluzie perfectă. Rămâneți informați și vigilenți în timp ce analizăm implicațiile etice și progresele viitoare ale acestui fenomen ascuns.
VIDEO: PENTRU A MILIARDA ORĂ, VEDEȚI UN FILM CU ACTORI ÎN MAȘTI CURĂ MEMBRI CABALI MORȚI!
ALERTA! ALERTA! ALERTA! Adevărul despre clone, duble și înșelăciune la Hollywood și politică
În umbra societății noastre se află o lume ascunsă în care realitatea este manipulată și adevărul este ascuns. Această lume este populată de clone, duble corporale și actori al căror singur scop este să înșele publicul. De la ecranul de argint la cele mai înalte eșaloane ale puterii politice, utilizarea CGI, AI, măști și modularea vocii a creat o iluzie pe care puțini o pot vedea.
Demascarea Iluziei. Într-o lume în care înșelăciunea a devenit o formă de artă, descoperim acum un tărâm ascuns de clone, duble corporale și holograme. Însăși esența liderilor noștri, a celebrităților și a personalităților publice ar putea fi nimic mai mult decât o iluzie bine concepută. De la familia regală la politicieni, liniile dintre realitate și ficțiune sunt estompate. Este timpul să tragem cortina și să expunem adevărul din spatele acestei șarade elaborate.
Conspirația clonelor. Amploarea acestei operațiuni este uluitoare. Peste 200.000 de actori de la Central Casting au fost angajați, utilizând CGI de ultimă oră, AI, măști și modularea vocii pentru a crea replici realiste. Aceasta nu este science fiction; aceasta este realitatea noastră. Tehnologia pe care o au la dispoziție este atât de avansată, încât este aproape imposibilă distincția dintre original și clonă.
ALERTĂ DE ULTIMĂ ȘTIRI: INSIDE SCOOP: Mel Gibson realizează un documentar pe piața globală a traficului sexual cu copii de 34 de miliarde de dolari! HILLARY AND HUMA este vârful aisbergului. A ESTE TIMPUL SA EXPUNEI ADEVĂRUL!
Revelația Biden: Clona numărul 9. Joe Biden, președintele Statelor Unite, a fost în centrul a numeroase teorii ale conspirației. Dar cea mai uluitoare revelație este expunerea corpului său dublu, Clona Numărul 9. Prinsă în flagrant, această clonă a fost văzută mergând bine, spulberând iluzia întreținută cu grijă a omului de stat fragil și bătrân. Acest incident ridică semne de întrebare semnificative cu privire la autenticitatea celor de la putere și la eforturile pe care le fac pentru a menține controlul.
(Cum este sa joci alba –neagra cu doamna Satana!) Creșterea și decăderea ideologiei LGBT la NATO
Călin Marchievici
În urmă cu patru ani, administrația Biden decreta că promovarea drepturilor LGBT în întreaga lume este o chestiune de securitate națională pentru America. Astfel, până și Pentagonul a fost însărcinat cu o asemenea misiune. Un memorandum al Pentagonului, emis după un actul prezidențial care definea noul statut al ideologiei LGBT, spunea: ”În conformitate cu Memorandumul Prezidențial, politica Departamentului Apărării este să pună capăt violenței și discriminării pe baza orientării sexuale, a identității de gen, a caracteristicilor sexuale, iar Departamentul va fi un exemplu în promovarea drepturilor persoanelor LGBTQI+ în întreaga lume”, se arată în memorandumul Pentagonului. Important este că ”Memorandumul prezidențial definește Departamentul Apărării atât ca agenție implicată militar în străinătate, cât și ca agenție implicată în ajutoare, asistență și programe de dezvoltare”.În 2021, președintele Joe Biden transforma Pentagonul în avocat al drepturilor LGBTQ, cu putere de decizie în privința alocării fondurilor pentru ONG-uri, în funcție de cum promovează aceste drepturi.
După patru ani și revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, Statele Unite par să fi declarat război ”diversității, echității și incluziunii”, iar NATO urmează cuminte linia Washingtonului.
”Oficialii NATO au început să-și modereze limbajul privitor la gen și diversitate, pentru a evita riposte din partea administrației Trump, spun persoane care cunosc această situație”, scrie Politico.eu. ”Referirile la schimbările climatice și la rolul femeilor în securitate au fost reformulate în noile documente NATO, astfel încât să fie acceptabile pentru noua administrație a SUA, care a luat-o pe calea războiului cu așa-zisa diversitate, echitate și incluziune, încercând să blocheze fonduri pentru universități și să reducă finanțarea pentru programele federale care includ asemenea componente”, arată Politico.
”Tehnologiile verzi” au fost înlocuite cu ”tehnologii inovatoare”, în vreme ce ”clima” a fost înlocuită cu ”mediul operațional”, a spus un oficial NATO. În plus, oficialii NATO vor evita să mai vorbească despre ”gen” sau despre ”femei, pace și securitate”. ”Cu toții știm că cel mai rău lucru pe care îl poți face acum este să vorbești despre diversitate”, spune unul dintre oficialii NATO.
În 2022, administrația Biden îl numea într-o funcție importantă la Departamentul Energiei Nucleare pe Sam Brinton, ”o persoană non-binară”, un ”genderfluid”, activist LGBT care povestea cum își așază partenerul pe post de masă și ia cina pe el în timp ce se uită la televizor. Numirea lui Brinton, absolvent al MIT în inginerie nucleara, a fost relatată de presa internațională drept ”istorica”, ”inedită”, ”picanta”.
Acesta a fost doar un episod dintr-o dinamică mult mai amplă, care s-a extins în întregul Occident în timpul administrației Joe Biden, când ”mișcarea transgender” a reușit să obțină participarea bărbaților în sporturile pentru femei plecând de la faptul că un bărbat care se declară femeie și pimește o hârtie care certifică acest fapt trebuie considerat femeie de întreaga comunitate. S-a ajuns la haos în protocoalele spitalelor, la haos în echipele sportive, în vestiare și în toalete.
Revenirea la normalitate din Statele Unite pare să se întâmple și în Marea Britabie, chiar și cu un guvern laburist considerat mult mai progresist decât cele conservatoare de până acum. Curtea Suprema de la Londra a decis că bărbații care se identifică drept ”transgender” nu pot fi considerați femei conform legii britanice. Curtea a mai decis că ”certificatele de recunoaștere a transgenderilor” nu au nicio forță juridică. Verdictul Curții Supreme a plecat de la o acțiune a unor grupuri pentru drepturile femeilor din Scoția, care au contestat decizia guvernului scoțian ca bărbaților care se declară femei să le fie permis accesul în spațiile dedicate exclusiv femeilor.
Previziune: ”America se va transforma în imperiu dur şi brutal”
Economistul Andrei Caramitru arata ce se va intampla, in opinia sa, cu Trump la presedintie si control total al republicanilor in SUA (au congresul, senatul si curtea suprema + presedintia).
Potrivit lui Caramitru, e o zi foarte buna pentru Israel, Polonia, Romania si India. Posibil buna pentru Franta. Extrem, extrem de proasta pentru Germania si pentru China. Si e o zi de anxietate pentru Ucraina.
Ce crede Andrei Caramitru ca va urma
”INTERN – va fi un desant total pentru a elimina riscul ca democratii (in special zona woke extremista) sa mai poata lua puterea. Plus dereglementare pe business. Au clar mandat pentru asta. Deci:
– eliminate toate programele eco, sustinuta masiv industria de petrol&gaze
– redus masiv numarul de angajati la stat, programe sociale etc. Musk a zis ca li se va oferi un pachet de 2 ani sa plece. Sute de agentii de reglementare vor fi eliminate
– taxele vor fi reduse
– vor fi eliminate programele de tip DEI, va deveni ilegal sa prioritizezi pe cineva pe baza de rasa, sex si alte „clase sociale”
Extern :
– deportari masive de ilegali si blocata granita cu mexico pentru imigratia ILEGALA
– tarife pe importuri din tarile cu care SUA are deficit comercial structural (china in primul rand, dar si Germania). Va incepe un razboi comercial masiv
– politica dura anti-china si anti-iran, sustinere totala pentru israel
– pe Europa – ideea e sa slabeasca masiv UE-ul (dar si posibil NATO) si sa mearga pe relatii bilaterale cu tarile prietene (aici e bine pentru noi, foarte rau pentru Germania, posibil bine pentru Franta).
– pe Rusia / Ucraina – va forta un armistitiu in interesul politicii regionale a SUA – de a consolida europa de est si a destabiliza Germania. Ucraina va pierde teritoriu, dar posibil sa se integreze in polul Europei de Est pro-SUA DACA respecta conditiile SUA. Rusia – va fi fortata sa accepte prin scaderea pretului pe petrol (sincronizat cu Arabia Saudita).
Per total – va fi o perioada in care SUA se transforma – in ultimii ani sub democrati a cazut spre multi-lateralism si slabiciune maxima (se auto-demonizau ca vai ce rau au tratat pe nu stiu cine acum 500 de ani). Acum se va transforma in imperiu dur si brutal – evident in interesul lor – dar vor ajuta pe cei care le sunt aproape (si vor pedepsi cu o duritate greu de imaginat pe cei care nu sunt cu ei)”, a scris economistul pe pagina sa de Facebook.
Nici veștile bune nu mai sunt ce-au fost: Putin a acceptat armistițiul propus de Trump (și semnat de Zelenski) dar „cu nuanțe”. Or, diavolul se ascunde în nuanțe.
Tia Serbanescu
De același autor
Politica pe furate
Cu taxa pe lume călcând
Sondaje, trucaje, derapaje
Între valuri
Puterea, adevărul și trădarea
Iar când „mingea e în curtea Rusiei” poți să fii sigur că o fură. Și în Romania Putin era cât pe-aci să fure alegerile prin Georgescu – și încă joacă mingea în curtea noastră. După respingerea (logică) a candidaturii sale, Georgescu a recunoscut că „misiunea mea a fost îndeplinită”. Într-adevăr, a stârnit și a capitalizat ura, destabilizând și dezbinând societatea – adică exact ce vrea Rusia. Apoi și-a desemnat doi succesori: Anamaria Gavrilă, șefa POT (Zero bani), și Simion. Bonnie & Clyde. Gavrilă se retrage dacă Simion e validat, până atunci ea „va scoate românii din depresie prin acțiune”. Acțiunea apare în Ilf și Petrov: „Gavrilă în codru se ducea și bambuși uriași tăia”. Și în soroșiști lovea. Nu știa ce înseamnă sorosist, iar asta îi creștea depresia. Deși Simion întrunea condițiile pentru invalidare membrii BEC, pe care Simion îi voia „jupuiți în piața publică”, l-au validat. Simion a pretins că jupuirea era o metaforă și o acțiune antidepresivă. Deși luptă chipurile (cu sistemul), Simion și Gavrilă (el, major și ea, minoră) i-au preluat metehnele: el și-a băgat verii în Parlament, ea și-a băgat sora și iubitul. De ce? Fiindcă POT, ar răspunde Gavrilă. Georgescu însă nu l-a susținut public pe Simion, considerându-l „omul PSD” și „capturat de demoni politici”. Exorcizarea nu s-a produs: la depunerea candidaturii Simion, împăciuitor, a cerut tuturor toleranță și echidistanță. Echidistanță între victimă și călău? Între bine și rău? Ce manipulare ordinară. Moștenind pe mercenarii lui Potra, pe Dughin, boții legionari, Simion apare în poză (cu suman negru) cu legionarul Sechila. Din meandrele grotescului apăruse și alt moștenitor, Pisaroglu, care voia președinția ca să reia turul 2. Pisaroglu ăsta n-are minte nici cât Gavrilă. De aia s-a făcut consilier. Noroc că a abandonat. Șoșoaca, eliminată din nou (pe baza precedentei decizii a CCR) își depusese candidatura într-o elegantă ținută de bâlci, la care a asortat mănuși de box. Supărată, i-a scris lui Trump și a plecat la Moscova, împărțindu-și „suveranismul” între SUA și Rusia – și crizele între două parlamente: e plătită și de PE și de Senatul României, pe care le frecventează când are chef de scandal. Deh, nu încape într-o singură barcă. Foarte ciudată este însă încrederea populației în subversioniști. Seamănă cu o femeie care, sătulă de un soț bețiv, se aruncă în brațele unuia care e și bețiv și drogat și violent. În cursă s-a înscris și Ponta – cu șepcuță și cravată roșie ca Trump. Tot plagiator a rămas. Și un trădător înnăscut: la trup, Trump, la caracter, Putin. Dar cum SIE și FSB au mai mulți candidați decât SRI, Remus Pricopie, rectorul SNSPA, voia să candideze fără semnături. Și fără rușine. Așa că nici la europeni n-ai ce vota de bunăvoie – ci de nevoie: cu gândul și cu ochii pe harta Europei. Antonescu e dovada vie că leneșul departe ajunge, iar Nicușor are ca pasăre de companie un Păun pro Rusia și Belarus. Ptiu! Lasconi candidează în amintirea scorului trecut, uitând că jocul se reia de la zero. Lavinia Șandru candidează pentru figurație (în caz că e nevoie de distracție). Ehei, dacă ar ieși la iveală toate scheletele din dulapurile candidaților și ale aparținătorilor (Gavrilă a făcut-o „sifoana sistemului” pe moderatoarea lui Georgescu), am avea un osuar cât Palatul Cotroceni. Ex ossibus ultor? Funeriu candidează pentru a sublinia aerul funerar al competiției. Cu fiecare ediție, mai piere un nivel de inteligență, competență și decență. Întrebare: vom avea alegeri reale? Sau simulare?
La sfârşitul anului trecut, televiziunea rusă prezenta un documentar-manifest intitulat Myroporyadok (Ordinea Mondială), reprezentativ pentru mindsetul care domină astăzi Kremlinul.
Pe aceeași temă
Războiul va continua atât timp cât Putin este la Kremlin
Trump, în plasa lui Putin. Europa încearcă să se regrupeze
Casa Albă a lui Putin
Victoria lui Putin la București
Politica românească, între Trump, Putin și Georgescu
De acolo lumea se vede ca aflându-se pe marginea prăpastiei, un loc haotic şi periculos, unde instituţiile internaţionale sunt lipsite de eficiență, fiind doar o prelungire a ambiţiilor şi deziluziilor Vestului. Astfel armele nucleare sunt singura garanţie a suveranității, o suveranitate demonstrată prin voința şi capacitatea de a se opune agendei hegemonice a Washingtonului.
Filmul insistă pe bombardarea Iugoslaviei de către NATO, pe războiul din Irak iniţiat de George W.Bush, pepervertirea zonei de interdicție aeriană impusă de Națiunile Unite în Libia şi pe amestecul Occidentului în politica internă a statelor ex-sovietice. Toate acestea pentru a susține teza centrală a filmului: Vestul vorbeşte despre valori şi principii, dar toate astea nu sunt decât nişte măşti sub care se ascunde dorinţa de a domina lumea.
O parte dintre aceste acuzaţii sunt fondate – Statele Unite poartă o responsabilitate considerabilă pentru dezastrul din Orientul Mijlociu – altele sunt false – nu toate revoltele populare din istoria recentă au fost operațiuni ale CIA. Dar documentarul conține şi foarte multe exagerări. America nu este atât de puternică şi nici atât de rauvoitoare pe cât lasă Kremlinul să se înțeleagă.
Filmul contestă viziunea pe care Occidentul o are despre Putin, pe care îl vede ca pe un realist cinic, lipsit de scrupule, care nu crede decât în putere. În Myroporyadok imaginea lui Putin este alta: moralistul revoltat care, asemenea altor populişti europeni şi radicali din Lumea a Treia, percepe lumea prin lentila umilinței şi a excluderii.
După cum spune Vladislav Surkov, un consilier apropiat al lui Putin: ,,Noi încă semănăm cu cei care locuiesc în zona muncitorească a oraşului şi care s-au trezit dintr-o dată în districtul de business. Cu siguranţă vom fi înşelaţi dacă nu ne vom păstra vigilenţa. O astfel de excludere alimentează neîncrederea şi tendința de a percepe lumea ca pe o drama de familie centrată pe iubire, ură şi trădare. Mai degrabă tipul acesta de sensibilitate, decât realpolitik-ul de secol XIX, explică politicile Moscovei din ultimii ani.
Până acum 2 luni, Ankara era aliatul strategic al Rusiei în efortul de multipolarizare a lumii.Turcia împărtăşea resentimentul, fiind singura țară membră NATO care nu a susţinut sancţiunile impuse Rusiei după anexarea Crimeei. Ankara era un punct central pe radarul diplomației Moscovei. Dar a fost de ajuns ca o rachetă a forţelor militare turceşti să lovească un avion rusesc la graniţa cu Siria, şi dintr-o dată preşedintele Recep Tayyip Erdogan s-a transformat într-un ,,trădător care susţine terorismul”.
Sentimentalismul practicat în politica externă a Rusiei este o consecință a tendinței de a considera cărelaţiile dintre lideri dictează şi relaţiile dintre state. Aşa se explică de ce Putin, un adversar declarat al Statelor Unite, este în prezent un susţinător entuziast al miliardarului Donald Trump, pe care îl consideră un ,,lider strălucit şi talentat”.
De fapt amândoi trăiesc într-o lume-telenovelă guvernată mai degrabă de emoții decât de interese. Poate că Putin are încredere în omul de afaceri american tocmai pentru că îi aminteşte de singurul prieten adevărat pe care l-a avut în sfera liderilor globali: fostul premier italian Silvio Berlusconi. În Myroporyadok se discută mult despre reguli şi instituții noi, despre Yalta şi Națiunile Unite. Dar mesajul este clar: într-o lume în care domneşte ipocrizia, doar outsiderii furioşi sunt de încredere.
Traducere şi adaptare de Ana Gabriel după “Why Putin Loves Trump”, de Ivan Krastev publicat în The New York Times, 12 ianuarie 2016.
Ordinea globală se schimbă de la unipolaritatea condusă de SUA la multipolaritate, spune Raportul de securitate de la Munchen
Lumea de astăzi este modelată de „multipolarizare” – pe măsură ce hegemonia SUA scade, noile puteri emergente devin din ce în ce mai influente asupra problemelor globale cheie – potrivit unui nou raport de 151 de pagini al Conferinței de Securitate de la Munchen, scrie Anadolu
În timp ce puterea în creștere a puterilor emergente oferă speranță pentru o ordine internațională mai justă și mai pașnică, rivalitatea, polarizarea și acțiunile unilaterale crescânde riscă să creeze „o lume mai conflictuală” fără reguli comune și cooperare multilaterală eficientă, avertizează raportul.Un sondaj al Conferinței de Securitate de la Munchen dezvăluie că majoritatea cetățenilor din țările industrializate occidentale își exprimă îngrijorarea cu privire la ordinea multipolară în curs de dezvoltare, temându-se că va crește dezordinea și conflictul.
Majoritatea țărilor BRICS văd schimbarea optimist, văzând-o ca pe o cale către o lume mai dreaptă, mai dreaptă și pașnică.
Lumea intră într-o eră de tensiuni sporite și incertitudine, pe măsură ce trece de la unipolaritatea condusă de SUA la multipolaritate, potrivit unui nou raport al Conferinței de Securitate de la München.
Raportul de securitate de la München 2025, care urmează să fie lansat oficial înainte de conferința din această săptămână, notează că, deși viitorul rămâne neclar – indiferent dacă este dominat de rivalitatea SUA-China sau evoluează într-un sistem multipolar mai larg – procesul de „multipolarizare” continuă să câștige avânt.„Sistemul internațional de astăzi prezintă elemente de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate și nonpolaritate. Cu toate acestea, o schimbare continuă a puterii către un număr mai mare de state care luptă pentru influență este clar vizibilă”, se arată în raport, subliniind influența în creștere a națiunilor BRICS și a puterilor regionale precum Turcia și Qatar.Potrivit autorilor, multipolarizarea nu este evidentă doar în influența crescândă a puterilor emergente, ci și în extinderea diviziunilor ideologice, deoarece valorile liberale își pierd dominația atât în interiorul națiunilor, cât și în sistemul global.„Liberalismul politic și economic, care a modelat perioada unipolară post-Război Rece, nu mai este singurul joc din oraș. Este tot mai contestată din interior, așa cum demonstrează ascensiunea populismului naționalist în multe democrații liberale”, se arată în raport.
„Dar este contestată și din exterior, așa cum se dovedește într-o bifurcare ideologică în creștere între democrații și autocrații, precum și în apariția unei lumi în care modele de ordine multiple coexistă, concurează sau se ciocnesc”, adaugă acesta.Raportul sugerează că revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ar putea accelera această schimbare, semnalând sfârșitul „Pax Americana”. Acesta observă că Trump consideră ordinea internațională actuală ca fiind nefavorabilă și probabil că ar acorda prioritate intereselor SUA și izolării Chinei, potențial încordând relațiile cu aliații.
Percepții diferite ale multipolarității
Pe măsură ce lumea trece de la unipolaritatea condusă de SUA la multipolaritate, percepțiile diferă puternic între cetățenii națiunilor industrializate occidentale și cei din puterile emergente din Sudul Global, potrivit raportului.Un sondaj al Conferinței de Securitate de la München a constatat că majoritatea respondenților din țările G7 privesc schimbarea cu îngrijorare, temându-se că ar putea crește dezordinea și conflictul, îngreunând ajungerea la acorduri globale.Când a fost întrebat dacă o ordine multipolară ar aduce o lume mai pașnică, sondajul a dezvăluit sentimente negative în țările G7: Franța a arătat un acord net cu minus 7% (însemnând cu 7% mai mulți respondenți în dezacord decât au fost de acord), Germania minus 9%, Italia minus 11% și Japonia a arătat cel mai puternic scepticism la minus 20%…În schimb, majoritățile din țările BRICS au văzut multipolaritatea ca pe o cale către o lume mai dreaptă, mai dreaptă și pașnică. Sondajul a constatat că majoritatea respondenților din China, India, Africa de Sud și Brazilia au considerat că un sistem multipolar ar răspunde mai bine preocupărilor țărilor în curs de dezvoltare.
Întrebați dacă „o lume multipolară ar aborda mai bine preocupările țărilor mai slabe/în curs de dezvoltare”, respondenții au fost ferm de acord: China (+50% mai mulți respondenți sunt de acord decât nu sunt de acord), Africa de Sud (+45% acord net), India (+44% acord net) și Brazilia (+35% acord net).
Raportul notează, de asemenea, că a doua președinție a lui Trump ar putea accelera și mai mult multipolarizarea. Acesta susține că abordarea lui Trump – acordând prioritate intereselor SUA în detrimentul cooperării globale – ar putea tensiona alianțele, în special în Europa.
Revenirea președintelui american Donald Trump la Casa Albă ar putea accelera și mai mult multipolarizarea, se arată în raport. Acesta susține că abordarea lui Trump – acordând prioritate intereselor SUA în detrimentul cooperării globale – ar putea încorda și mai mult relațiile cu aliații tradiționali, ceea ce poate duce la consecințe semnificative pentru Europa.
Riscuri tot mai mari ale unei lumi conflictuale
Raportul de 151 de pagini a subliniat că, deși o lume mai multipolară oferă o promisiune semnificativă pentru o ordine mai justă și mai pașnică, ar putea, de asemenea, inversa progresul din cauza competiției și polarizării, ceea ce ar putea îngreuna prevenirea conflictelor și abordarea provocărilor globale.
Acesta avertizează că tendințele recente – inclusiv creșterea acțiunilor unilaterale ale marilor puteri și cheltuieli record pentru apărare – sporesc îngrijorările că efectele negative ale multipolarității ar putea domina, declanșând potențial tensiuni geopolitice și conflicte crescute între centrele de putere rivale.
„În fața ochilor noștri, vedem materializarea scenariului negativ al unei lumi mai multipolare – o lume mai conflictuală, fără reguli comune și cooperare multilaterală eficientă”, se arată în raport.
„În loc să genereze beneficii globale mai incluzive, vine cu o fragmentare care micșorează proverbiala plăcintă globală, declanșând potențial dinamica „pierde-pierde”, în care toată lumea va fi mai rău pe termen lung”, avertizează acesta.
Abordând aceste preocupări tot mai mari, președintele Conferinței de Securitate de la München, ambasadorul Christoph Heusgen, a avertizat că, fără reguli comune, multipolarizarea ar putea duce la creșterea dezordinii globale și a subliniat importanța respectării normelor internaționale pentru a preveni noile tensiuni într-o lume din ce în ce mai complexă.
„Dacă dorim să păstrăm un teren comun într-o lume formată de mai mulți actori și polarizare în creștere, cu toții trebuie să ne angajăm din nou față de acele reguli stabilite în Carta Națiunilor Unite și în Declarația Universală a Drepturilor Omului cu care toată lumea a fost de acord”, a spus el. „O lume multipolară nu trebuie să devină o lume în care fiecare pol acționează după bunul plac și nici în care statul de drept este subminat atât la nivel internațional, cât și acasă”, a adăugat el.
Conferința de securitate de la München, unde vor fi discutate concluziile raportului, începe pe 14 februarie, reunind lideri mondiali, miniștri de top, oficiali și experți în securitate din întreaga lume. În timpul conferinței de trei zile, vicepreședintele SUA JD Vance, cancelarul german Olaf Scholz, secretarul general al NATO Mark Rutte și șeful politicii externe a UE Kaja Kallas vor ține discursuri. Printre vorbitori suplimentari se numără ministrul de externe al Regatului Unit David Lammy, ministrul italian de externe Antonio Tajani și ministrul canadian de externe Melanie Joly. Organizatorii se așteaptă să participe la aproximativ 60 de șefi de stat și de guvern, 150 de miniștri și lideri ai marilor organizații internaționale.
BOMBSHELL: Dosarele Skull & Bones expuse — Casa Albă a lui George W. Bush este legată de un complot al Noii Ordini Mondiale!
Dosarele Skull and Bones nu mai sunt secrete. Un raport bombă leagă Casa Albă a lui George W. Bush de nucleul interior al Noii Ordini Mondiale. Ritualuri, putere și control global – toate expuse. Voalul este scos.
Adevărul șocant din spatele societății Skull and Bones și Noua Ordine Mondială ! Expuneți legăturile sinistre ale lui George W. Bush și ale altor elite cu acest cult satanic care manipulează evenimentele globale. Acest raport exploziv dezvăluie controlul nemilos al societăților secrete și trădarea umanității. Nu ratați această expunere care vă deschide ochii! Citește acum!
Secretele întunecate ale puterii: Demascarea Noii Ordini Mondiale și a Societății Skull and Bones
Lumea este în strânsoarea malignă a unui cult satanic. Această afirmație poate părea scandaloasă, dar dovezile ne privesc zilnic în față. Fostul președinte al SUA George W. Bush, considerat cândva liderul „Lumii Libere”, este un membru cunoscut al Skull and Bones, un capitol al ordinului Illuminati. Tatăl, bunicul și unchiul lui împărtășesc această afiliere întunecată. În autobiografia sa, A Charge to Keep , Bush scrie: „În ultimul an, m-am alăturat Skull and Bones, o societate secretă atât de secretă încât nu pot spune nimic mai mult”. În august 2000, el a recunoscut: „Moștenirea mea face parte din ceea ce sunt”.
Este acesta un conflict de interese? Poate un bărbat să ocupe orice funcție publică, să nu mai vorbim de cea mai importantă, și să aparțină unei „societăți secrete”? Dacă această societate ar fi benignă, ar trebui să fie secretă?
RELATE: ȘOC: O nouă teorie tocmai a apărut – Plicuri secrete de la înmormântarea lui Bush Sr. dezvăluie lovitura ascunsă a lui Trump asupra soțiilor lui Clinton, Obama și Bush! JOC ÎNCHEIAT!
Adevărata față a Illuminati și Skull & Bones
Illuminati provine din Cabala evreiască, cultele misterelor babiloniene, templieri, francmasoni și diverse interese dedicate venerării lui Satan și puterii absolute. La 1 mai 1776, Adam Weishaupt, profesor la Universitatea din Ingolstadt din Germania, a fondat „ Ordinul Illuminati. ” Mulți cred că Weishaupt a fost sponsorizat de Prințul William de Hesse- Kassel și bancherul său Meyer Amschel Rothschild, cel mai bogat om din lume.
Scopul Illuminati a fost să distrugă civilizația occidentală și să ridice o nouă ordine mondială sub conducerea lor. Metoda lor a fost să dizolve toate legăturile sociale (angajator, națiune, religie, rasă, familie) prin exploatarea nemulțumirii sociale și promițând o epocă de aur a „fraternității umane”, un concept cunoscut acum sub numele de „globalizare ” .
Legătura americană. William Huntington, un american care a studiat în Germania, a fondat „Skull and Bones” (Capitolul 322 din Illuminati bavarezi) la Universitatea Yale în 1832. Membrii purtau un cap de moarte pe piept și au jurat păstrarea secretului sub pedeapsa morții. „Ordinul” a devenit proprietatea principalelor familii din New England, multe dintre ele bogate din comerțul cu opiu, inclusiv Whitney, Taft, Buckley, Lowell, Sloan, Coffins și Harriman. Familia Bush a fost mult timp dependentă de aceste interese.
De peste 150 de ani, „Bonesmen” au condus lumea din poziții în domeniul bancar, informații, mass-media, drept și guvern. Printre membri s-au numărat personalități influente precum managerul prezidențial Averell Harriman, liderul anti-război William Sloan Coffin, magnatul Time-Life Henry Luce, secretarul de război al lui Truman, Henry Stimson (responsabil pentru lansarea bombei atomice), pseudo-conservatorul William F. Buckley și mulți alții.
Atenţie!!! Ce se întâmplă când pui cea mai puternică sursă de energie din lume lângă inima ta care bate? Ești pe cale să afli…
Bătălia nu este între stânga și dreapta. În anii 1960, dr. Anthony Sutton, născut în Marea Britanie, era membru la Institutul Hoover din Stanford, când a descoperit că, în ciuda Războiului Rece, SUA furnizează URSS tehnologie, inclusiv arme folosite împotriva soldaților americani din Vietnam. Sutton a săpat mai adânc și a descoperit că Wall Street a sponsorizat atât Revoluția bolșevică, cât și ascensiunea Germaniei naziste. Cărțile rezultate, disponibile online, l-au costat pe Dr. Sutton cariera academică.
Demascarea Ordinului
În 1983, dr. Sutton a primit o listă cu membrii Skull and Bones și a recunoscut imediat multe nume ale celor care controlau politica americană. El a publicat America’s Secret Establishment: An Introduction to the Order of Skull and Bones în 1986 și l-a actualizat chiar înainte de moartea sa în iunie anul trecut, la vârsta de 77 de ani. Iată câteva dintre concluziile sale:
„Ordinul” este un fenomen pur american cu origini germane. Dr. Sutton îl compară cu masa rotundă, societatea secretă a lui Cecil Rhodes din Oxford, cunoscută și sub numele de „Grupul”. Entitățile americane și britanice sunt formate din 20-30 de familii dinastice fiecare. Interesele bancare evreiești le leagă. „Legăturile dintre „Ordinul” și Marea Britanie trec prin Lazard Freres și băncile comerciale private… „Grupul” se leagă de echivalentul evreiesc prin Rothschild din Marea Britanie… „Ordinul” din SUA se leagă de familiile Guggenheim, Schiff și Warburg.”
Dr. Sutton notează că „Ordinul” a avut tendințe antisemite clare, dar prin anii 1960, multe nume evreiești au început să apară printre cei 15 incluși anuali. Aceasta înseamnă o schimbare în dinamica puterii și integrarea diferitelor grupuri influente în societate.
Stânga vs dreapta: un conflict fabricat
Dr. Sutton crede că diviziunea „stânga” versus „dreapta” este frauduloasă, folosită pentru a controla dezbaterea și a condiționa cetățenii să gândească după anumite direcții. Reviste de stânga precum The Nation și The New Republic și reviste de dreapta precum The National Review au fost „înființate în mod artificial”. Primele au fost finanțate de banii Whitney, iar cele din urmă de Buckley. Ambele sunt controlate de „Ordinul”.
Dr. Sutton afirmă: „Mai devreme sau mai târziu oamenii se vor trezi. Mai întâi trebuie să aruncăm capcana dreptei și stângii. Aceasta este o capcană hegeliană de împărțit și controlat. Lupta nu este între dreapta și stânga, ci între noi și ei.”
Secret șocant EXPUS: Un fost angajat al companiei farmaceutice descoperă o formulă inovatoare: Mâncați ASTA O dată pe zi PENTRU A SCADĂ ZAHĂRUL din SÂNGE SUB 100 TOATA ZIUA
În mod similar, în domeniul internațional, structurile politice de stânga și de dreapta sunt construite artificial și prăbușite în impulsul pentru sinteza unei singure lumi, adică socialismul autoritar controlat de capitalul monopolist. Manualele colegiului prezintă războiul și revoluția ca rezultate accidentale ale forțelor conflictuale. Aceasta este o prostie, spune dr. Sutton. Ele sunt create și finanțate de Wall Street pentru a crea o nouă ordine mondială. Dar nu vei citi asta în cărțile de istorie.
„Istoria noastră occidentală este la fel de distorsionată, cenzurată și în mare măsură inutilă ca cea a Germaniei lui Hitler sau a Uniunii Sovietice sau a Chinei comuniste…”
Slăbiciunile Ordinului
Dr. Sutton crede că Ordinul are multe slăbiciuni care rezultă dintr-un bazin de gene consangvinizate, o bază de putere mică și o viziune limitată asupra lumii. În orice conflict viitor între statul autoritar și individ, el crede că opoziția va lua „un milion de forme”. Nimeni nu va crea mișcarea anti-Ordine. Ar fi o prostie și inutil. Ar putea fi infiltrat, cumpărat sau deturnat prea ușor. De ce să joci după regulile stabilite de inamic?
Mișcarea care va răsturna Ordinul va fi extrem de simplă și cea mai eficientă. Vor fi zece mii sau un milion de americani care vor ajunge la concluzia că nu vor ca Statul să fie șeful, că preferă să trăiască sub protecția Constituției. Ei vor lua propria decizie independentă de a contracara Ordinul și va lua zece mii sau un milion de forme.
Disonanța cognitivă: Lupta de a accepta adevărul
Oricât de bizar sună, lumea noastră este produsul unei conspirații satanice de mai multe generații. Aceasta este o pastilă greu de înghițit, dar pe măsură ce dovezile cresc, disonanța cognitivă crește. Disonanța cognitivă este stresul psihologic experimentat atunci când este confruntat cu informații care contrazic convingerile, valorile sau realitatea cuiva. Este adesea rezolvată prin respingerea noilor informații ca fiind „teoria conspirației” sau evadând cu totul realitatea.
Un cititor, trecându-se în somn, a scris: „Domnule, ești cel mai mare povestitor pe care l-am auzit vreodată. Dacă mă plictisesc cu adevărat, voi citi câteva dintre preparatele tale.”
VEZI ȘI: Dialogul divin: Fraza secretă misterioasă DEBLOCEAZĂ puterea de a primi instantaneu un răspuns la fiecare rugăciune!
De fapt, conspirația este foarte plauzibilă. Oamenii care controlează o parte extrem de disproporționată din bogăția lumii vor lua măsuri pentru a-și consolida poziția. Ele vor destabiliza publicul prin incitarea la o serie de războaie și alte farse uluitoare (comunism, feminism lesbian, multiculturalism). Ei vor submina credința într-un Dumnezeu iubitor și vor promova violența și depravarea (Satana).
Conspirația din 11 septembrie: dovada controlului unui cult satanic
Atrocitatea inspirată de guvern de la 11 septembrie demonstrează că un cult satanic controlează Bush din SUA, iar complicii săi sunt criminali, trădători și impostori. Dar nu te uita la democrați pentru salvare. Concurentul principal, senatorul John Kerry este, de asemenea, Skull and Bones (clasa 1966).
„Războiul împotriva terorii” este, în mod evident, conceput pentru a preveni opoziția internă și a condiționa oamenii la o mai mare subjugare și o nouă ordine mondială. Ce putem face?
Antony Sutton a avut dreptate când a spus că opoziția ar trebui să aibă un caracter individual. Ar trebui „să ia zece mii sau un milion de forme”. Mișcarea care va răsturna Ordinul va fi zece mii sau un milion de americani care ajung la concluzia că nu vor ca statul să fie șef. Ei vor lua propria lor decizie independentă de a contracara Ordinul.
Concluzie: Dezvăluirea Adevărului
Familia criminală Bush: trei generații de trădare
Saga familiei Bush și legăturile lor profunde cu Skull and Bones este o dovadă a cât de mult vor merge elitele avide de putere pentru a menține controlul. De la servicii bancare și informații la mass-media și guvern, influența acestei societăți secrete este de anvergură și profund încorporată în țesătura lumii noastre.
Este timpul să ne trezim la realitatea situației noastre. Lumea este condusă de un cult satanic, o mână ascunsă care a orchestrat evenimente majore de-a lungul istoriei pentru a-și menține puterea. Primul pas pentru a combate acest lucru este să înțelegeți și să acceptați adevărul, oricât de tulburător ar fi acesta.
Ca indivizi, trebuie să ne împotrivim controlului și manipulării acestor elite. Rămânând ferm în credințele noastre, sprijinindu-ne unii pe alții și răspândind conștientizarea, putem începe să demontăm structurile de putere care ne-au ținut în robie atât de mult timp.
Lupta pentru libertate și adevăr nu este între stânga și dreapta, ci între noi și ei. Este o bătălie pentru sufletul umanității și începe cu fiecare dintre noi.
Familia criminală Bush – Trei generații de trădare……………………………………………
Adio, globalizare! Bun venit, haos economic? Ce spun experții de la Beijing despre schimbarea regulilor jocului mondial. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea integrală din limba chineză a unui interviu acordat publicației The Paper de către Chen Zhiwu (陈志武), economist chinez de prestigiu internațional, specializat în finanțe, economie politică și dezvoltare economică.
Cu o carieră academică solidă atât în Occident, cât și în China, domnul Chen a predat peste un deceniu la Universitatea Yale, iar în prezent este director al Institutului de Studii Umaniste și Sociale din cadrul Universității din Hong Kong și profesor titular la Facultatea de Economie și Management. Recunoscut pentru analizele sale despre economia chineză, piețele financiare și raporturile dintre stat și piață, Chen oferă în această discuție o interpretare, din perspectiva chineză, a actualelor transformări globale.
Tematica centrală a interviului gravitează în jurul sfârșitului globalizării așa cum o cunoșteam, o eră a comerțului liber și a interdependenței economice, și evidențiază ascensiunea alianțelor regionale ca nouă normă în arhitectura economică și politică globală. Expertul scoate în evidență impactul politicilor tarifare ale administrației Trump, riscurile decuplării sino-americane, vulnerabilitățile sistemului internațional bazat pe reguli și implicațiile unei posibile reconfigurări a ordinii mondiale.
Redăm în continuare traducerea din limba chineză a articolului menționat mai sus:
Interviu exclusiv | Chen Zhiwu: Prăbușirea sistemului global de comerț liber marchează sfârșitul globalizării – alianțele regionale vor deveni noua normă-
Imprevizibilitatea lui Trump zguduie din nou lumea.
Pe 9 aprilie, ora locală, la mai puțin de 13 ore după intrarea în vigoare a noii politici privind „furtuna tarifară”, președintele american Donald Trump a anunțat pe platformele de socializare suspendarea,pentru o perioadă de 90 de zile, a aplicării tarifelor vamale majorate reciproc pentru anumite țări. Tariful de bază de 10% rămâne în vigoare, însă taxa vamală aplicată produselor chinezești va fi crescută la 125%. Ca reacție, Ministerul Comerțului și Ministerul de Externe ale Chinei au emis, pe rând, declarații oficiale.
Potrivit The New York Times, patru persoane cu cunoștință directă despre decizia președintelui au dezvăluit că volatilitatea accentuată a piețelor globale din ultimele zile, în special creșterea rapidă a randamentelor obligațiunilor guvernamentale americane, l-a determinat pe Trump să își ajusteze poziția pe 9 aprilie. Acesta s-a temut că „pariurile sale tarifare” s-ar putea transforma rapid într-o criză financiară. Dar, spre deosebire de alte crize din ultimele două decenii, de această dată responsabilitatea directă ar aparține unei singure persoane.În ultimele săptămâni, întreaga lume a fost bulversată, derutată și profund îngrijorată de politica impredictibilă și în continuă schimbare a lui Trump. Care sunt, de fapt, motivele și obiectivele din spatele declanșării unui „război tarifar global”? Este această politică vamală doar un instrument de negociere sau o strategie pe termen lung? Ce implicații ar avea izbucnirea unui conflict comercial global? Și cum ar trebui să reacționeze celelalte țări?În dimineața zilei de 10 aprilie, Chen Zhiwu, director al Institutului de Studii Umaniste și Sociale al Universității din Hong Kong și profesor titular de finanțe la Facultatea de Economie și Management, cu peste zece ani de experiență didactică la Universitatea Yale, în domeniul economiei financiare, a acordat un interviu în exclusivitate publicației The Paper. În cadrul acestuia, el a oferit o analiză și o interpretare aprofundată a problemelor menționate mai sus.Expertul a subliniat că China ar trebui să continue să depună toate eforturile pentru a proteja ordinea internațională bazată pe reguli și pentru a susține autoritatea organizațiilor multilaterale precum ONU și OMC (Organizația Mondială a Comerțului). Potrivit acestuia, menținerea deschiderii economice către exterior și cultivarea unor relații prietenoase cu alte țări sunt aspecte esențiale. Chiar dacă contextul internațional se schimbă, China ar trebui, în opinia sa, să rămână fidelă strategiei „dublei circulații”, maximizând cooperarea economică externă, în paralel cu întărirea capacității economiei interne de a se autosusține.
Interviul integral:
Originea războiului tarifar și intențiile strategice
The Paper: Ieri, după mai multe zile consecutive de scăderi pe bursele internaționale, președintele american Donald Trump a anunțat suspendarea, timp de 90 de zile, a noilor măsuri privind „tarifele de reciprocitate” aplicate anumitor țări. În același timp, însă, a majorat tarifele pentru produsele chinezești până la 125%. Cum interpretați această decizie? Este vorba de o concesie tactică în cadrul negocierilor sau de o schimbare de direcție strategică?
Chen Zhiwu: Schimbările frecvente în politica tarifară a administrației Trump nu sunt deloc surprinzătoare. Încă din primul său mandat a devenit evident că acesta ia adesea decizii reactive, bazate pe evoluțiile zilnice din actualitate și pe dinamica politică de moment. Totuși, nu putem spune că acțiunile sale sunt complet lipsite de un cadru strategic sau de o logică de fond. În opinia mea, Trump consideră tarifele vamale un instrument cu dublă funcție: strategică și tactică. Ele sunt, pe de o parte, un mijloc de a promova anumite reforme structurale interne, iar pe de altă parte, un mecanism de presiune în cadrul negocierilor internaționale.
Dintr-o perspectivă strategică, putem înțelege mai bine poziția sa analizând opiniile consilierilor care îl înconjoară. Aceștia susțin, în general, că ascensiunea economică a Statelor Unite în secolul al XIX-lea până la Primul Război Mondial a fost strâns legată de un sistem fiscal bazat preponderent pe veniturile din taxe vamale. În acea perioadă, SUA nu introduseseră încă impozitul pe venit personal, iar taxarea companiilor era, de asemenea, modestă. Astfel, bugetul federal era susținut în principal prin tarifele aplicate importurilor.
După anul 1913, când SUA au introdus impozitul pe venit și, ulterior, au crescut semnificativ povara fiscală, tarifele au fost reduse considerabil. Din perspectiva lui Trump și a echipei sale, acest nou model fiscal a slăbit treptat puterea economică a Americii și i-a diminuat statutul global. De aceea, ei promovează revenirea la o politică a tarifelor ridicate, ca parte a unei reconfigurări a structurii fiscale naționale care ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivului lor declarat: „Make America Great Again” – „Să facem America din nou puternică”.În acest context, majorarea tarifelor vamale aplicate produselor provenite din China și din alte țări nu are doar un rol de presiune în cadrul negocierilor, ci reflectă și intenția de a restabili tarifele ca sursă esențială de venituri pentru bugetul federal al Statelor Unite. De exemplu, în anul 2023, veniturile totale din tarife vamale ale guvernului federal american s-au ridicat la puțin peste 100 de miliarde de dolari. Pentru ca Donald Trump să își poată respecta promisiunea de reducere a impozitelor, care ar însemna o scădere anuală de peste 500 de miliarde de dolari a veniturilor din impozitul pe venit, este necesară compensarea acestei pierderi printr-o creștere semnificativă a veniturilor din tarife. Concret, acest lucru ar presupune o majorare de aproape cinci ori a veniturilor actuale din taxe vamale, obiectiv ce ar putea fi atins doar prin impunerea unor tarife mai mari asupra principalelor economii exportatoare către SUA, precum China și Uniunea Europeană.
Un al doilea obiectiv strategic major este acela de a limita extinderea exporturilor și dezvoltarea economică a Chinei. Prin politicile sale tarifare agresive, Statele Unite urmăresc să determine și alte economii (precum Vietnam, Japonia sau statele membre ale Uniunii Europene) să aplice la rândul lor tarife vamale mai mari pentru produsele chinezești. Scopul este formarea unei „alianțe tarifare” internaționale, un front comun menit să ridice bariere comerciale împotriva Chinei.
În concluzie, politica tarifară promovată de administrația Trump nu este o măsură de moment, ci face parte dintr-un plan mai amplu, legat de restructurarea sistemului fiscal american și de strategia geopolitică globală. Iar în centrul acestei strategii se află abordarea dură față de China, considerată un pilon esențial în arhitectura de putere economică propusă de fostul președinte american.
Un trecător trece prin fața panoului electronic al Bursei de Valori din Tokyo, unde este afișat indicele Nikkei 225. Pe fondul indiciilor din piețele futures americane că Wall Street ar putea înregistra noi scăderi din cauza politicilor tarifare dure impuse de președintele Trump, indicele bursier Nikkei a suferit o nouă scădere semnificativă în data de 7 aprilie
The Paper: În afară de cele menționate, există vreo legătură strânsă între războiul tarifar și strategiile propuse de Trump privind „securitatea economică” și „repatrierea producției industriale”?
Chen Zhiwu: Așa este, acesta este, într-adevăr, unul dintre elementele centrale ale logicii din spatele politicii sale. Însă, dintr-o perspectivă realistă, Trump și principalii săi consilieri economici sunt perfect conștienți de faptul că o restructurare profundă a industriei americane este extrem de dificil de realizat. În primul rând, costul forței de muncă în Statele Unite este mult mai ridicat decât în țări precum China, statele din Asia de Sud-Est sau America Latină. Acest factor face ca repatrierea pe scară largă a sectoarelor tradiționale de producție, precum construcțiile navale, industria auto sau industria farmaceutică, să fie nerealistă. În plus, în ultimii ani, competențele din sectorul manufacturier american s-au deteriorat semnificativ, ceea ce face ca o transformare pe scară largă să fie și mai dificilă.În acest context, administrația Trump a încercat să promoveze repatrierea producției în anumite industrii strategice. De exemplu, în domeniul semiconductorilor, administrația a exercitat presiuni asupra companiei TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company) pentru a investi sute de miliarde de dolari în construirea de fabrici în Statele Unite; în industria farmaceutică, aproximativ 90% dintre ingredientele active din medicamentele utilizate în SUA sunt importate, iar 60% dintre acestea provin din China; în construcția de nave, Statele Unite se confruntă în prezent cu un deficitde capacitate, inclusiv în ceea ce privește producția de nave militare. Pentru aceste domenii considerate critice pentru securitatea națională, guvernul american intenționează să stimuleze repatrierea producției prin impunerea de tarife vamale și alte măsuri de presiune politică.În schimb, în cazul industriilor cu valoare adăugată redusă, precum confecțiile, încălțămintea, electronicele de larg consum și mobilierul, guvernul american nu își propune cu adevărat repatrierea acestora, deoarece, din perspectiva costurilor și a eficienței, acest obiectiv este aproape imposibil de realizat.
The Paper: Din punct de vedere istoric, a existat vreo situație în care strategia de „reconstruire a industriei prin tarife vamale” să fi avut succes? Ar putea Statele Unite să urmeze o cale similară?
Chen Zhiwu: Din punct de vedere istoric, exemple precum cele ale celor „celor patru tigri asiatici” (Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong și Singapore) arată că, în fazele inițiale de dezvoltare, aceste economii au promovat creșterea sectorului manufacturier prin politici de protecție tarifară și de substituire a importurilor. Barierele vamale au oferit atunci un spațiu de protecție pentru companiile locale, permițându-le să recupereze decalajele tehnologice față de actorii internaționali avansați și să realizeze, treptat, modernizarea industrială.
Există însă și exemple de eșec. De pildă, India a instituit, în trecut, tarife vamale și bariere non-tarifare chiar mai ridicate decât cele aplicate de China sau de cele patru „tigri asiatici”, însă rezultatul a fost contrar așteptărilor: aceste politici au redus motivația companiilor de a rămâne competitive. Din cauza absenței presiunii concurențiale de pe piață, multe dintre întreprinderile indiene au rămas blocate într-o zonă de confort, iar progresul tehnologic și creșterea calității produselor au fost lente.
În anii 1980, venitul mediu pe cap de locuitor în India era cu aproximativ 50% mai mare decât cel din China, însă în deceniile care au urmat, China a reușit să depășească India, iar politicile protecționiste excesive ale acesteia din urmă au jucat un rol important în această inversare a traiectoriei economice.
Comparativ, provocările cu care se confruntă Statele Unite sunt mult mai mari. Costul forței de muncă în Statele Unite este semnificativ mai ridicat decât în țări precum India și alte economii emergente, iar structura forțată a lucrătorilor industriali s-a schimbat profund. Drept urmare, majoritatea economiștilor consideră că probabilitatea ca Statele Unite să reușească să își repatrieze industria prin tarife vamale este extrem de scăzută.
The Paper: Trump a comparat politica „tarifelor de reciprocitate” cu o „operație chirurgicală”, susținând că „operația a avut succes și pacientul se află pe drumul recuperării”. Totuși, mulți economiști consideră că acest demers va crește prețurile și va dăuna intereselor atât ale întreprinderilor, cât și ale consumatorilor. Cum interpretați dumneavoastră cele două puncte de vedere?
Chen Zhiwu: Există constrângeri practice serioase asupra acestei abordări de tip „terapie de șoc”, în special în cadrul sistemului politic al Statelor Unite, ceea ce face dificilă promovarea acesteia într-un mod durabil. Statele Unite au o democrație reprezentativă, iar oficialii guvernamentali sunt aleși de popor, ceea ce înseamnă că orice politică trebuie să țină cont de sentimentele publicului. Dacă se impun tarife de peste 100% asupra mărfurilor chinezești, un număr mare de companii chineze vor fi blocate să exporte pe termen scurt, iar comercianții cu amănuntul din SUA, precum Amazon și Walmart, se vor confrunta și ei cu tensiuni în lanțul de aprovizionare din cauza întreruperilor comenzilor. Lipsa produselor și creșterea prețurilor se vor produce aproape simultan, ceea ce se va transforma în cele din urmă într-o nemulțumire puternică în rândul alegătorilor față de partidul de guvernământ și chiar va declanșa tulburări sociale.
Odată ce rafturile vor fi goale și prețurile vor crește, clasa de mijloc și grupurile cu venituri mici din Statele Unite vor fi primele care vor suporta consecințele, iar acestea sunt principalele grupuri de alegători în timpul alegerilor. Prin urmare, este dificil să se susțină o astfel de politică, atât din perspectivă politică, cât și economică.
The Paper: Deci putem înțelege că factori precum presiunea inflaționistă, scăderea pieței de consum, scăderea susținerii alegătorilor și opoziția din interiorul și din afara partidului pot limita în cele din urmă direcția politicii tarifare?
Chen Zhiwu: Da. Reacția dramatică a piețelor bursiere și de obligațiuni din SUA din ultimele zile îl forțează deja pe Trump să își ajusteze poziția. Acest lucru arată că există mai multe forțe în sistemul socio-politic și în mecanismul de piață al SUA care îl verifică și îl echilibrează pe președinte.
Chiar dacă anumite forțe instituționale sunt limitate temporar, alte forțe precum piața, mass-media, electoratul, comunitatea de afaceri joacă, de asemenea, un rol, iar aceste politici nu pot fi implementate fără restricții.
Piețele financiare devin un nou câmp de luptă, globalizarea se apropie de sfârșit.
The Paper: The New York Times și CNN au dezvăluit în data de 10 aprilie că Trump a decis să suspende impunerea de tarife aseară, în mare parte pentru că era îngrijorat că fluctuațiile bruște ale piețelor de obligațiuni și de valori din ultimele zile ar putea declanșa o criză financiară. Se extinde războiul tarifar în sectorul financiar?
Chen Zhiwu: Într-adevăr. Trump însuși a dat semne de astfel de îngrijorări pe contul său de socializare (Truth Social). În acest proces, răspunsul Chinei este crucial. Pe 3 și 4 aprilie (la două zile după ce Trump a anunțat războiul tarifar), prețurile trezoreriei americane au crescut brusc, ceea ce înseamnă că ratele dobânzilor de pe piață au scăzut rapid, indicând faptul că titlurile de stat americane sunt încă în joc ca activ global de refugiu.
Însă în această săptămână, răspunsul politic al Chinei a declanșat fluctuații bruște ale pieței. China a răspuns cuprinzător atât pe piața de valori, cât și pe cea valutară. Această situație a început să îngrijoreze piețele globale, în special pe deținătorii majori de titluri de stat americane, inclusiv investitorii instituționali din Europa. Drept urmare, pe 7 și 8 aprilie, un număr mare de investitori care dețineau titluri de stat americane au început să vândă, temându-se că vânzarea de către China a datoriei americane sau deprecierea continuă a yuanului ar slăbi atractivitatea globală a activelor în dolari americani.
The Paper: Cum vor răspunde China, UE, ASEAN și alte economii la o nouă rundă de escaladare a tarifelor Statelor Unite? Este posibil să se formeze un fel de mecanism temporar de coordonare pentru a face față în comun protecționismului comercial al SUA?
Chen Zhiwu: În următorii 10-20 de ani, relațiile economice internaționale se vor baza mai mult pe alianțe regionale. Va fi dificil să se reproducă pe termen scurt un sistem global de liber schimb care să se întindă pe cinci continente și să acopere toate tipurile de medii instituționale și culturale, așa cum a fost cazul în trecut. Este mai probabil să apară noi căi de cooperare între țările regionale cu tradiții culturale similare și complementarități economice puternice. Se așteaptă ca acestea să formeze noi alianțe regionale în domeniile tarifelor, comerțului și investițiilor.
Barierele comerciale și diferențele politice dintre diferitele alianțe regionale vor deveni din ce în ce mai evidente, iar dificultatea cooperării transregionale va crește semnificativ. China susține promovarea unei ordini mondiale multipolare, dar aceasta înseamnă că viitoarea guvernanță globală va fi mai descentralizată și mai puțin dependentă de o singură țară dominantă. În procesul de stabilire a ordinii multipolare, războaiele tarifare și războaiele comerciale sunt produse secundare aproape inevitabile. Acesta nu este doar un joc între China și Statele Unite, ci și un conflict structural în procesul de tranziție a lumii către „deglobalizare”.
The Paper: Este posibil să credem că globalizarea se apropie de sfârșit? Este logica globalizării înlocuită de „regionalizare” și „cercuri de parteneriate”?
Chen Zhiwu: Se poate spune că această tendință este deja evidentă. Un moment marcant a fost Conferința de Securitate de la München de la începutul acestui an, unde am văzut cum alianțele tradiționale din țările dezvoltate au început să se dezintegreze. Țările din Europa de Vest, Canada și alte țări și-au pierdut încrederea în Statele Unite și chiar consideră Statele Unite ca un concurent sau un potențial adversar. Această schimbare a făcut ca ordinea globală bazată pe reguli să cedeze treptat locul „principiului forței”.
Noua ordine internațională nu se mai bazează pe formularea comună și pe respectarea normelor, ci seamănă mai degrabă cu un joc al puterii – cine are „pumnul” mai mare, are mai multe de spus. În acest model, țările care nu au influență vor pierde dreptul la replică și nu pot decât să accepte pasiv regulile stabilite de țările puternice.
Această tendință a zdruncinat major fundamentul instituțional al globalizării. Fără reguli comune care să o susțină, comerțul echitabil și comerțul liber sunt greu de menținut. Ceea ce trăim nu este doar regresul globalizării, ci și deconstrucția întregii structuri instituționale globale.
Transformarea care are loc în prezent marchează în mod fundamental sfârșitul erei globalizării bazate pe reguli, libertate și deschidere. Nu numai că asistăm la prăbușirea ordinii internaționale bazate pe norme, dar și conceptul de liber schimb este contestat, iar schimburile culturale și demografice sunt din ce în ce mai mult înlocuite de conflicte geopolitice și ideologice.
Privind retrospectiv la ultimele patru decenii, începând cu anii 1980, globalizarea s-a bazat pe progresele tehnologice, în special pe revoluția internetului, care a aplatizat treptat lumea și a apropiat țările. A fost o „perioadă de lună de miere” rară – o perioadă în care sisteme, culturi și credințe diferite își puteau lăsa deoparte diferențele și se puteau concentra pe obiective de dezvoltare comune: să facă bani, să învețe, să cerceteze, să facă comerț și să coopereze.
Cu toate acestea, în ultimul deceniu, diferențele de identitate, valori și sisteme politice au fost din nou amplificate și au devenit o dimensiune importantă pentru măsurarea relațiilor de stat. Odată ce acești factori vor domina relațiile internaționale, ei vor duce inevitabil la așa-numita „ciocnire a civilizațiilor”, conflicte instituționale sau conflicte ideologice.
În acest sens, situația cu care ne confruntăm astăzi este rezultatul inevitabil al boom-ului globalizării din ultimele patru decenii care se apropie treptat de sfârșit. Epoca de aur a „satului global” devine istorie.
Provocările decuplării economice chino-americane
The Paper: Cum echilibrează China „contramăsurile” și „extinderea deschiderii”? Trebuie ajustate sistemul și mecanismul de deschidere al Chinei?
Chen Zhiwu: Multe dintre practicile guvernului chinez pot continua să fie promovate, iar poziția sa externă este crucială. China ar trebui să continue să facă tot posibilul pentru a proteja ordinea internațională bazată pe reguli și pentru a menține autoritatea organizațiilor multilaterale precum Organizația Națiunilor Unite și Organizația Mondială a Comerțului. Este esențial să rămână deschisă către lumea exterioară și să mențină relații economice prietenoase cu toate țările. În ciuda schimbărilor din situația externă, China ar trebui să adere în continuare la strategia de circulație dublă, să maximizeze cooperarea economică externă și să consolideze capacitatea de autosusținere a economiei interne.
Cel mai bun și cel mai rău scenariu în viitor
The Paper: Care ar putea fi cel mai bun și cel mai rău scenariu pentru războiul tarifar în viitor? Patru ani mai târziu, Statele Unite și lumea pot reveni pe ,,calea cea bună”?
Chen Zhiwu: După tulburările provocate de Trump, este dificil pentru Statele Unite să revină la starea inițială. Trump nu numai că a subminat ordinea internațională bazată pe reguli, ci a provocat și daune pe scară largă statului de drept și sistemului de guvernare din Statele Unite. Aceste schimbări vor avea un impact profund asupra guvernării sociale și structurii politice a Statelor Unite. Statele Unite se vor confrunta în viitor cu o perioadă de turbulențe, care se vor răsfrânge inevitabil asupra întregii lumi.
Cel mai rău scenariu este ca lumea să intre într-o recesiune, similară cu Marea Criză Economică din 1930. Odată cu destabilizarea ordinii politice, economia globală ar putea fi aruncată într-un ciclu intern în care veniturile țărilor, ocuparea forței de muncă și spațiul de creștere ar fi comprimate. Iar scenariul cel mai optimist este ca din interiorul sistemului politic american să apară forțe de constrângere care să limiteze pagubele provocate de Trump, iar economia mondială să fie reparată ca urmare.
The Paper: Ați menționat că „furtuna tarifară” este doar începutul. Ce înseamnă că Statele Unite pot reconstrui ordinea mondială?
Chen Zhiwu: Politica lui Trump are un plan clar și a fost pusă în aplicare într-o serie de domenii, inclusiv guvernanța internă și reconstrucția ordinii internaționale. SUA încearcă să remodeleze ordinea comercială globală și să-și promoveze interesele unilaterale prin slăbirea încrederii aliaților occidentali. Această strategie nu afectează doar structura politică internă a Statelor Unite, ci și peisajul economic și comercial global, ceea ce ar putea declanșa turbulențe mai ample în viitor.
The Paper: În această eră a marilor schimbări, cum ar trebui să răspundă oamenii de rând?
Chen Zhiwu: Pentru oamenii de rând, primul lucru de făcut este să controleze riscurile și să facă investiții personale și familiale și aranjamente financiare bune. În perioade de turbulențe mondiale, securitatea activelor financiare este redusă, iar activele fizice precum aurul pot fi mai sigure. Prin urmare, modul de evitare a riscurilor și de conservare a activelor va fi esențial. În plus, este important să ne îmbunătățim adaptabilitatea, să fim atenți la schimbările din economia globală și să ne ajustăm strategiile de viață și de investiții pentru a face față posibilelor provocări din viitor.
Sursa: aici
Material realizat de Paula Toma și de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse din cadrul FUMN „Mircea Malița”.
(Asa ii ajutam pe strainii de neam si tara…) BCR vrea să trimită în Austria, la banca-mamă Erste, jumătate din profitul din 2024
BCR, a doua cea mai mare bancă din România, vrea să trimită în Austria la banca-mamă Erste dividende de 1,4 mld. lei, adică jumătate din profitul din 2024, de 2,8 mld. lei. Banca susţine că distribuirea de dividende este în concordanţă cu strategia de capital a grupului BCR, fiind informată şi BNR.
BCR vrea să trimită în Austria, la banca-mamă Erste, jumătate din profitul din 2024
Gabriel Pecheanu
BCR, a doua cea mai mare bancă de pe piaţa românească după active, a obţinut în anul 2024 la nivel individual un profit net de 2,8 mld. lei, din care 50% ar urma să ajungă la acţionari sub formă de dividende, arată zf.ro.
Concret, banca românească cu capital austriac, controlată de grupul Erste, ar vrea să dea acţionarilor dividende brute de aproape 1,4 mld. lei (aproximativ 280 mil. euro), reprezentând atât dividendele ordinare de circa 1,3 mld. lei, cât şi dividendele aferente instrumentelor AT1 emise de BCR în septembrie 2022 şi în ianuarie 2025 înregistrate în alte elemente de capital (AT1).
Aprobarea distribuirii profitului aferent anului 2024 va fi discutată de acţionarii BCR într-o reuniune AGA programată spre finalul lunii aprilie
Privind retrospectiv, în anul 2024, BCR decidea să dea acţionarilor dividende de 1,2 mld. lei, adică jumătate din profitul din 2023, de 2,5 mld. lei. Tot 1,2 mld. lei a trimis BCR la Viena şi în anul 2023, reprezentând însă atunci 65% din profitul din 2022 de peste 1,8 mld. lei. Iar în 2022 BCR a stabilit că dă acţionarilor dividende de 964,5 mil. lei, adică 70% din profitul din 2021. Astfel, se observă că în condiţiile creşterii profitului de la an la an, procentul distribuit ca dividende a scăzut de la 70% până la 50%. „Recomandarea de a distribui dividende în 2025 este în concordanţă cu strategia de capital a Grupului BCR conform căreia atât raţiile de capital, cât şi ţinta MREL vor fi îndeplinite“, potrivit BCR.
(Cu astfel de ”nimicuri” se niveleaza calea Globalismului multilateral de Komunist/Anticrist!) Silviu Predoiu, fost șef SIE: „Eu nu știu dacă a fost comunism în România. N-am întâlnit pe nimeni torturat”
Narcis Ghiurca
Silviu Predoiu, fostul șef al Serviciului de Informații Externe (SIE), a declarat joi, în cadrul unei dezbateri electorale, că în România a fost mai degrabă „o dictatură” decât comunism.
„Am stat la coadă de la ora 5.00 ca să cumpăr iaurt, ca să cumpăr brânză de vaci. Am stat la coadă câte trei zile ca să iau jumate de rezervor de benzină. Deci asta era, dar modul în care erau prezentate erau pentru plata datoriilor pentru independenți a României.Cam ce spune domnul Ciolacu acum: să fim independenți, să avem de toate, să trăim bine”, a afirmat Silviu Predoiu, întrebat dacă era de acord cu practicile regimului, joi la emisiunea „Studio Politic” difuzată de Digi24.
Luna trecută, acesta declarase în cadrul altei emisiuni că regimul comunist nu a fost atât de rău.
„Eu nu îmi aduc aminte de vreun profesor din școală, din liceu sau din facultate care să ne spună, chiar și în șoaptă: «Mă, e rău!» Nu îmi aduc aminte de vreun vecin care să fi fost ridicat de cineva.
Nu am avut niciodată o asemenea poveste. L-am avut profesor pe dl Emil Constantinescu, președintele Constantinescu, nu îmi aduc aminte de vreun discurs disident, îmi aduc aminte de discuții plăcute, de planificarea viitorului
„Eu nu spun că era sau nu opresiv. Nu contest că nu era opresiv, dar foarte multă lume l-a aflat ulterior. La 20 de ani eu îmi vedeam de vacanțe, de distracție… Mă tem că erau mult mai puțini cei care erau atunci disidenți decât se încearcă acum să se sugereze”, a afirmat Predoiu.
Întrebat joi la ce se referea când a făcut aceste afirmații, candidatul la prezidențiale a răspuns că: „Întrebarea era similară cu cea a colegei dumneavoastră. Dar n-ați văzut? Și am spus: «Domnule, eu n-am întâlnit pe nimeni torturat. Nu mi-a povestit nimeni că a fost arestat»”.„Am avut din școala generală, nu dau vina pe alții și până la facultate, zeci de cadre didactice. Ne spuneau să veniți cu cravată că mergem pe stadion să aclamăm pe tovarășul Ceaușescu. Nu spuneau: «să vedeți ce o să facă ticălosul ăla mâine». Ești produsul timpului în care te naști”, adaugă acesta.
„Eu nu știu dacă a fost comunism în România”
Întrebat dacă astăzi ar condamna comunismul, el a replicat că „nu știe dacă a fost comunism în România”, fiind vorba mai degrabă de o dictatură.
„A condamna comunismul… Eu nu știu dacă a fost comunism în România. În România a fost o dictatură. Eu nu cred că vreunul din cei patru milioane de comuniști din România a citit lucrările lui Marx, Engels și Lenin. Nici măcar pe ale lui Ceaușescu nu le-a citit.Am avut o dictatură a unui grup de interese care a afișat comunismul ca o scuză pentru acapararea puterii și pentru tot ce au făcut mai departe. Că și asta uităm: erau 4 milioane de comuniști, un milion de UTC-iști (Uniunea Tineretului Comunist – n.r.) la Revoluție. Vi se pare că oamenii ăia sunt toți culpabili în vreun fel?”, a adăugat Silviu Predoiu.Cu toate acestea, întrebat din nou dacă ar condamna regimul lui Nicolae Ceaușescu, candidatul din partea Partidului Liga Acțiunii Naționale (PLAN) a declarat că „regimul a fost unul de condamnat”.„Și care erau cele mai mari acuze la adresa comun comunismului? Avorturile, lipsa de circulație, interzicerea liberei exprimări. Mă refer la acuzele venite de afară la adresa regimului”, a completat el.
Citește și:
Ce spune Silviu Predoiu, fost șef al SIE, despre comunism: „Nu a fost atât de rău, eu îmi vedeam de vacanțe, de distracție”
Citește și: Portret de candidat. Cine este Silviu Predoiu, fostul șef SIE care candidează pentru prima poziție în stat
Citește și: Istoria care riscă să se repete. Cum au pus rușii bocancul pe gâtul României și au instaurat comunismul
Dăianu, Consiliul Fiscal: Urmează „curba de sacrificiu”. „Nu am învăţat nimic din greşelile trecutului”
Liliana Mateescu
România se îndreaptă cu pași repezi către o nouă criză financiară. Președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, avertizează că statul riscă să repete scenariul dureros din perioada 2008-2010.
Motivele principale le reprezintă dezechilibrele bugetare uriașe și lipsa de măsuri concrete pentru redresare.
România riscă să intre din nou într-o „curbă de sacrificiu”, avertizează Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, într-un mesaj alarmant adresat guvernanților. Acesta subliniază că lecțiile crizei economice din 2008-2010 au fost ignorate, iar finanțele publice sunt din nou pe marginea prăpastiei, din cauza deficitului bugetar galopant și a lipsei de reforme autentice.
„România va avea o curbă de sacrificiu, nu peste mult timp. Îmi pare rău că spun aşa ceva, dar nu am învăţat nimic din greşelile trecutului,” a declarat Dăianu, punctând că măsurile de austeritate vor fi, cel mai probabil, inevitabile.Semnalul de alarmă vine și în contextul în care o analiză Erste atrage atenția că politica fiscală indecisă pune în pericol ratingul de țară al României. Cu un deficit bugetar estimat la 9,28% din PIB în 2024 și datorii în creștere accelerată, țara riscă retrogradarea la categoria „junk” de către agențiile de rating, ceea ce ar scumpi împrumuturile și ar adânci criza financiară.
Guvernul este presat să ia măsuri rapide și concrete: reducerea cheltuielilor publice, limitarea împrumuturilor și, inevitabil, creșterea taxelor. Totodată, Erste avertizează că amânarea reformelor fiscale din motive electorale pune sub semnul întrebării ținta de deficit de 7% stabilită pentru acest an.
În lipsa unor măsuri clare, România riscă o explozie a datoriei publice, ce ar putea depăși 100% din PIB până în 2035, transformând actualele dezechilibre într-o povară greu de susținut pentru viitoarele generații.
Guvernul se pregătește să aplice măsuri dure pentru reducerea deficitului, inclusiv taxe mărite
Guvernul Ciolacu 2 nu va mai putea amâna luarea de măsuri economice dure pentru reducerea deficitului bugetar, au declarat surse oficiale pentru Știrile PRO TV.
Astfel, conform surselor citate, începând cu luna iunie, Guvernul PSD-PNL-UDMR este forțat să aplice măsuri dure pentru reducerea deficitului, iar, pentru asta, sunt avute în vedere două planuri.
Prima variantă luată în calcul este ca viitoarele măsuri, care vor fi nepopulare, să fie luate de un Guvern remaniat.
Iar al doilea plan avut în vedere – mai spun sursele oficiale – este ca reducerea deficitului bugetar să fie realizată de un Guvern cu totul nou, de la premier și până la miniștri. În acest sens, este posibil să se încerce și lărgirea coaliției de guvernare prin cooptarea USR.
În cadrul sesiunilor de sono-terapie sau băi de sunet, participanții pot simți vibrațiile instrumentelor la nivel fizic. Aceste instrumente au efecte pâna la nivel profund, având legatură în principal cu relaxarea și detoxifierea.
Cosmin studiază sunetele si frecvențele de peste 20 de ani. A inceput cu producție muzicală la varsta de 16 ani, mai tarziu devenind DJ și organizator de evenimente.
Dupa ce a descoperit instrumente precum drâmba, didgeridooul și bolurile tibetane, a devenit colecționar de instrumente muzicale. Din 2010 a început să combine sunetele cu meditația în scop terapeutic.
Practicant de arte martiale si yoga din adolescențî, a intrat în contact cu filosofia care l-a îndrumat să studieze căile spirituale, scripturile și metodele antice care propun cunoașterea și realizarea de Sine.
„Rusia ne va cere să treacă cu armata peste Moldova!” Adrian Naidin DEZVĂLUIE planurile lui Putin
////////////////////////////////////////////
„Eyes Wide Shut” nu a fost ficțiune – a fost o mărturisire. Și 2025 este anul în care lumea îl primește în sfârșit
Eyes Wide Shut EXPUS: Descoperiți adevărul șocant din spatele morții misterioase a lui Stanley Kubrick, ritualurile sataniste de elită și cele 24 de minute de filmare lipsă pe care Warner Bros. nu vrea să le vedeți. Scufundă-te adânc în secretele întunecate și tulburătoare ale filmului și dezvăluie realitatea ascunsă din spatele petrecerilor mascate ale celor mai puternici din lume.
Expus: Misterul înfricoșător din spatele „Ochii larg închiși” a lui Kubrick — Ce s-a întâmplat cu adevărat cu cele 24 de minute lipsă?
Stanley Kubrick, creierul din spatele unora dintre cele mai emblematice filme din istorie, a șocat lumea nu doar cu moartea sa, ci și cu controversata capodopera care a fost lucrarea sa finală: Eyes Wide Shut . Lansat în 1999, filmul este învăluit în mister, conspirații și adevăruri nespuse, care încă trimit fiori pe coloana vertebrală.
Ceea ce majoritatea oamenilor nu știu este că Kubrick a murit la doar patru zile după ce a prezentat ceea ce a fost raportat ca „finalul” al filmului Warner Bros. Prietenii, familia și distribuția au susținut că moartea sa a fost bruscă și neașteptată. Ce secrete a dus Kubrick în mormânt și care sunt exact acele „24 de minute lipsă” despre care vorbește toată lumea?
Enigma morții lui Kubrick și „Eyes Wide Shut”
Kubrick era cunoscut pentru perfecționismul său, planificând meticulos fiecare fotografie și scenă din filmele sale. Eyes Wide Shut nu a făcut excepție – un thriller psihologic profund complex care explorează teme despre sex, putere și lumea interlopă ascunsă a societății de elită. Dar moartea prematură a lui Kubrick a aruncat o umbră întunecată asupra filmului. Nu a dat niciodată semne de sănătate precară; Trecerea lui a fost bruscă și, pentru mulți, suspectă.
Ceea ce atrage cu adevărat atenția teoreticienilor conspirației și a pasionaților de cinema deopotrivă sunt speculațiile despre cele 24 de minute „dispărute” ale filmului. Warner Bros. a modificat filmul după moartea lui Kubrick? A descoperit ceva prea periculos, prea real, pentru a fi lăsat intact? Ideea acestor minute lipsă adaugă combustibil la focul a ceea ce unii cred că a fost o dezvăluire a ritualurilor sinistre ale elitelor puternice.
AVERTISMENT: Vizionarea următorului videoclip vă va oferi acces la cunoștințe despre care guvernul NU dorește să știți despre…
În interiorul „Eyes Wide Shut”: Realitatea bântuitoare a petrecerilor mascate de elită
Nu se poate discuta despre Eyes Wide Shut fără să se scufunde adânc în tema sa cea mai provocatoare și neliniștitoare: un ritual de cult satanist în centrul poveștii. Filmul urmărește un medic, interpretat de Tom Cruise, care se încurcă într-o lume suprarealistă și secretă a petrecerilor mascate, în care ultra-bogații se complace în dorințe ilicite ferite de privirile indiscrete ale societății. Aceste petreceri depășesc cu mult fanteziile sexuale – ele sugerează putere, control și o rețea ascunsă care este atât atrăgătoare, cât și terifiantă.
Ritualurile prezentate în film nu sunt doar ficțiune, ci seamănă cu relatările din viața reală despre adunări bizare, exclusiviste, la care participă elita lumii. Scenele explicite ale lui Eyes Wide Shut și nuanțele întunecate nu semănau cu nimic altceva de pe marele ecran, iar Kubrick nu s-a abținut să prezinte o societate încurcată în secret și decadență morală.
VEZI ȘI: Albert Einstein a dezvăluit secretul fericirii și a folosit doar 17 cuvinte
Misterul filmării dispărute — Ce știa Kubrick?
Poate cel mai supărător aspect al lui Eyes Wide Shut este presupusa filmare care a fost eliminată după moartea lui Kubrick. Șoaptele din cercurile de la Hollywood sugerează că scenele tăiate se adâncesc mai adânc în depravarea cultului, dezvăluind mai multe despre practicile ascunse ale eșaloanelor superioare ale societății. Filmul, așa cum este, este evaluat R și fără scuze în descrierea sa despre sex și putere, dar ce a fost considerat prea șocant pentru a fi arătat?
Unii teoreticieni susțin că Kubrick a avut un mesaj mai profund – un avertisment sumbru – despre corupția și perversia celor care se aflau în poziții de influență. Natura abruptă a morții sale și momentul tăierii finale nu au făcut decât să intensifice speculațiile conform cărora filmările dispărute dețin cheia dezvăluirii adevărurilor întunecate despre cei mai puternici oameni ai lumii.
Dezvăluirea elitei: petreceri mascate și agende ascunse
Poveștile șoptite în tonuri liniștite vorbesc despre conace fastuoase în care cei bogați și puternici se complace în cele mai primare dorințe, departe de privirile indiscrete. Acestea sunt locuri în care identitățile sunt ascunse, loialitățile sunt testate și tăcerea este de aur. Petrecerile mascate descrise în „Eyes Wide Shut” ar putea fi foarte bine o versiune dramatizată a evenimentelor reale.
Pentru acei sceptici care o etichetează ca fiind o simplă ficțiune, luați în considerare acest lucru: de-a lungul istoriei, cei puternici s-au dedat adesea în societăți și ritualuri secrete. De la Illuminati la Skull and Bones, grupuri clandestine au prosperat în umbră. Filmul lui Kubrick ar fi putut fi o interpretare artistică a acestor activități clandestine, o oglindă susținută de natura secretă a elitei.
LEGATE: Raport bomba! Noua Ordine Mondială: Casa Albă a lui George W. Bush și dosarele „Skull and Bones” – Dezvăluirea ordinii
Acuratețea ciudată cu care Kubrick a surprins esența acestor adunări sugerează că ar fi putut avea cunoștințe sau surse din interior care i-au oferit o privire în aceste lumi secrete. Această posibilitate face ca cele 24 de minute lipsă să fie și mai tentante – ce a vrut să dezvăluie mai mult?
Realitatea din spatele ficțiunii
Deși este ușor să respingi noțiunea de partide mascate de elită ca o simplă fantezie, precedentele istorice sugerează contrariul. Societăți secrete precum Illuminati, Francmasoni și Skull and Bones s-a zvonit de mult timp să se angajeze în întâlniri și ritualuri clandestine. Aceste grupuri, cuprinzând adesea figuri influente din diverse sectoare, operează departe de controlul public, alimentând teoriile conspirației despre adevăratele lor intenții și activități.
Portretul lui Kubrick a acestor petreceri în „Eyes Wide Shut” se aliniază ciudat de bine cu zvonurile șoptite și cu practicile documentate ale acestor societăți secrete. Reprezentarea filmului a decorurilor opulente, a participanților mascați și a comportamentelor ritualice nu este departe de descrierile găsite în relatările istorice și teoriile conspirației. Această aliniere adaugă greutate argumentului că Kubrick ar fi putut încerca să expună o realitate ascunsă prin arta sa.
Geniul cinematografic al lui Kubrick și dispariția sa prematură
Reputația lui Stanley Kubrick de regizor meticulos, care a aprofundat subiectele filmelor sale, dă crezare suplimentară teoriei că „Eyes Wide Shut” a fost mai mult decât un simplu film. Kubrick era cunoscut pentru cercetările sale extinse și atenția la detalii, cufundându-se adesea în lumile pe care a căutat să le înfățișeze pe ecran. Acest angajament față de autenticitate ridică posibilitatea ca el să fi descoperit adevăruri care erau prea periculoase pentru a le dezvălui în întregime.
BOOM! Această băutură rece îți poate declanșa prostata – Iată un sfat care te poate ajuta să menții o prostată sănătoasă până la bătrânețe
Moartea subită a lui Kubrick, la doar câteva zile după ce și-a prezentat finalul filmului „Eyes Wide Shut” la Warner Bros., a alimentat speculații despre jocul greșit. Momentul dispariției sale, împreună cu decizia studioului de a reduce 24 de minute din film, sugerează că ar fi existat presiuni externe pentru a suprima anumite elemente ale filmului. Kubrick a fost redus la tăcere pentru a preveni expunerea informațiilor sensibile? Această întrebare continuă să-i bântuie pe cei care cred în implicațiile mai întunecate ale lucrării sale finale.
Luptă împotriva valului: bătălia pentru a aduce adevărul la lumină
Într-o lume dominată de mass-media mainstream și narațiuni controlate, chestionarea versiunii acceptate a evenimentelor este întâmpinată cu rezistență. Adesea, cei care contestă status quo-ul sunt ridiculizati, marginalizați sau mai rău. Această tendință a societății de a suprima vocile divergente face dificilă discernământul adevărului din spatele subiectelor controversate precum „Eyes Wide Shut” de Kubrick.
Narațiunea convenabilă te-ar face să crezi că moartea subită a lui Kubrick a fost doar asta – bruscă și lipsită de joc nelegiuit. Dar când ai de-a face cu un bărbat care a avut îndrăzneala să dezvăluie burta societății, nu este atât de ușor să accepți povestea „oficială”. Acest scepticism este agravat de istoria avertizorilor și a adevărului care s-au confruntat cu consecințe groaznice pentru revelațiile lor.
Puterea narațiunilor controlate
Mass-media mainstream joacă un rol crucial în modelarea percepției publice și controlul narațiunilor. Atunci când sunt în joc interese puternice, mass-media poate fi folosită pentru a abate atenția, a discredita dizidenții și a menține status quo-ul. Acest control asupra diseminării informațiilor este un instrument puternic pentru cei care doresc să păstreze ascunse anumite adevăruri.
„Eyes Wide Shut” al lui Kubrick provoacă narațiunile igienizate adesea prezentate de mass-media. Explorarea filmului asupra părții întunecate a societății de elită, combinată cu filmările sale misterioase dispărute, reprezintă o amenințare directă pentru narațiunile controlate care îi protejează pe cei puternici. Această amenințare ar putea explica decizia studioului de a tăia filmul și eforturile ulterioare de a-i minimiza semnificația.
Crearea unei moșteniri: impactul durabil al lui Kubrick
În ciuda controverselor și speculațiilor legate de „Eyes Wide Shut”, moștenirea lui Stanley Kubrick ca regizor vizionar rămâne intactă. Abilitatea sa de a provoca gândirea, de a contesta convențiile și de a depăși granițele povestirii cinematografice a lăsat o amprentă de neșters asupra industriei. „Eyes Wide Shut” este o dovadă a explorării sale neînfricate a subiectelor complexe și adesea incomode.
VEZI ȘI: AVERTISMENT: Cercetare științifică – Legumele verzi provoacă diabet de tip 2 în milioane. Prezentare mare minciună pentru diabet zaharat de la medici!
Munca lui Kubrick continuă să inspire cineaști, cercetători și căutători de adevăr care nu se tem să pună la îndoială narațiunile care le sunt prezentate. Devotamentul său față de autenticitate și disponibilitatea sa de a aborda subiecte tabu servesc ca un memento că arta poate fi un mediu puternic pentru dezvăluirea adevărurilor ascunse.
Un apel la întrebări și explorare
Pentru cei care nu se tem să pună întrebări și să cerceteze mai profund, există un videoclip care promite să arunce mai multă lumină asupra subiectului. Dar atenție – nu este pentru cei slabi de inimă. Ceea ce descoperiți poate schimba modul în care vedeți lumea, elita și mesajul final al lui Kubrick.
„Eyes Wide Shut” al lui Stanley Kubrick rămâne o enigmă . Este o dovadă a unui geniu care ar fi putut ști prea multe, a încercat să arate prea multe. În calitate de spectatori, suntem lăsați să reflectăm la posibilități, să cercetăm umbrele și să îndrăznim să punem la îndoială ceea ce ni se spune. Această disponibilitate de a pune întrebări este crucială într-o lume în care narațiunile controlate ascund adesea adevărul.
„Eyes Wide Shut” al lui Stanley Kubrick este mai mult decât un simplu film; este o explorare provocatoare a societății de elită și a secretelor ei ascunse. Cele 24 de minute lipsă din film continuă să alimenteze speculațiile despre adevărurile întunecate pe care le-ar fi putut descoperi Kubrick. Moartea sa prematură adaugă un strat ciudat de mister unei lucrări deja enigmatice.
Pe măsură ce aprofundăm temele și implicațiile din „Eyes Wide Shut”, ni se amintește de puterea artei de a contesta status quo-ul și de a dezvălui adevăruri ascunse. Moștenirea lui Kubrick ca regizor neînfricat dăinuie, inspirându-ne să punem la îndoială, să explorăm și să căutăm adevărul, indiferent cât de tulburător ar fi acesta.
În cele din urmă, „Eyes Wide Shut” este un apel la vigilență și curiozitate. Este o reamintire a faptului că lumea este plină de colțuri ascunse și figuri întunecate și că căutarea adevărului este o călătorie care merită întreprinsă. Așadar, să ne ținem ochii larg deschiși și să îndrăznim să vedem dincolo de suprafață.
EXPOSAT „Eyes Wide Shut”: Descoperiți adevărurile ascunse ale celor 24 de minute dispărute și…
(Aghezmuirea electoratului DOAR cu niste praf in ochi…) Ilie Bolojan a publicat un document despre achizițiile publice. Klaus Iohannis a cheltuit 22 de milioane de euro pe călătorii de lux
Alexandra Mîniosu
Administraţia Prezidenţială a publicat, recent, centralizarea cheltuielilor pe primele trei luni ale anului: 685.125 lei pentru transportul la Bruxelles, 11.169 lei pentru furnizare de coroane şi jerbe, 10.900 lei pentru revizii la 10 maşini Mercedes. De asemenea, a desecretizat cheltuielile pe care fostul președinte Klaus Iohannis le-a făcut cu ocazia deplasărilor externe, de-a lungul anilor, în valoare de peste 22 de milioane de euro.
Cuprins
1 Ilie Bolojan, document despre achizițiile publice din primele trei luni ale anului
2 Klaus Iohannis, 22 de milioane de euro cheltuite pe călătorii de lux
3 „Președintele României a fost însoțit în deplasările externe de consilieri prezidențiali și de stat’
Președintele interimar Ilie Bolojan a publicat miercuri, 16 aprilie, centralizarea cheltuielilor instituţiei pe primele trei luni ale anului. Printre acestea se numără 685.125 lei pentru transportul la Bruxelles, 11.169 lei pentru furnizare de coroane şi jerbe, 10.900 lei pentru revizia a 10 autoturuisme marca Mercedes… Datele publicate pe pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale arată că, pentru hârtie de copiator, instituţia a plătit 19,232 lei, în vreme ce pentru întreţinerea de spaţii verzi a fost semnat un contract, pe 24 de luni, prin licitaţie publică, în valoare de 1.209.860,34 lei, cu firma RER Ecologic Service Bucureşti REBU SA…………………………………………
Cine este Ion Olteanu, patronul firmei din cauza căreia generalul Zisu a fost ridicat de procurori. Caracatița de companii prin care câștigă sute de contracte cu statul
Sorin Ozon
În timp ce DNA declanșa urmărirea penală, pentru acte de corupție, împotriva generalului cu trei stele Cătălin Ștefăniță Zisu, firma de la care a pornit ancheta DNA a câștigat mai multe contracte din bani publici. Garden Center Grup, societatea care a beneficiat de plăți ilegale aprobate de Zisu, este patronată de Ion Olteanu, și el inculpat în dosar. Olteanu controlează o serie de firme care, de-a lungul timpului, au câștigat sute de milioane de lei din contracte cu statul român. Afacerile lui Olteanu s-au mai aflat în atenția DNA și în alte ocazii.
CUPRINS:
În vizorul DNA încă de acum zece ani
Soția lui Zisu, angajată la o firmă legată de Ion Olteanu Iuliana Madlen Lazăr a fost consilieră a lui Ion Iliescu
În timpul anchetei DNA, Olteanu câștigă contracte Încrengăturile din zona Mariei Lazăr
Firmă care apare în ancheta care l-a vizat pe Oprescu
Rețeaua de firme conectate la banul public
Nenumărate firme radiate sau înstrăinate
În vizorul DNA încă de acum zece ani
Citeşte întreaga ştire:
Cine este Ion Olteanu, patronul firmei din cauza căreia generalul Zisu a fost ridicat de procurori. Caracatița de companii prin care câștigă sute de contracte cu statul
ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII SE DĂRĂMĂ … SE CONfruntă cu un colaps total pe măsură ce NOUA FINANȚARE EȘUEAZĂ ȘI ÎNCREDEREA PUBLICĂ IMPLODE
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
Organizația Mondială a Sănătății se prăbușește sub greutatea propriei sale corupții. Președintele Trump a atras sprijinul SUA, expunând OMS ca o armă politică, nu o autoritate sanitară. Epoca controlului globalist al sănătății se încheie – rapid.
Tirania globală a sănătății explodează: OMS se confruntă cu colapsul după ce SUA a redus finanțarea, susținătorii globali dispar și narațiunea pandemiei se destramă
Căderea unei icoane globaliste mascandu-se ca o autoritate sanitară. Organizația Mondială a Sănătății, cândva de neatins în ochii mass-mediei de masă și salutată drept farul guvernanței globale a sănătății, este acum cu gura de supraviețuire instituțională. Acesta nu este rezultatul unei gestionări proaste birocratice sau al limitărilor bugetare naturale. Este consecința directă a poziției fără compromisuri a președintelui Trump împotriva structurilor globale de putere nealese care au abuzat de limbajul sănătății publice pentru a exercita controlul politic.
Prin tăierea finanțării SUA și ruperea legăturilor cu această organizație compromisă, administrația Trump a dezvăluit OMS pentru ceea ce este cu adevărat: nu un apărător al sănătății globale, ci un pilon central al agendei globaliste a Forumului Economic Mondial – unul care a impus frica, supunerea și conformitatea sub pretextul „urgenței” medicale.
Poporul american s-a săturat. La fel și președintele lor……………………………………………………………
Echipa lui Trump merge cu Putin: Complotul SUA de a-l lovi pe Zelenski, dezvăluit
Una peste alta, Trump și echipa lui pestriță de trimiși speciali, membri ai familiei și prieteni par mai dornici să conveargă cu Rusia în chestiuni geopolitice mai ample decât să-l preseze pe Putin asupra Ucrainei. Discuții secrete ale unui adevărat complot al SUA conceput pentru a-l lovi pe Zelenski, a fost dezvăluit recent.
Anturajul lui Donald Trump a încercat să strângă sprijin pentru alegeri anticipate în Ucraina, cu scopul de a-l înlătura de la putere pe Zelenski, o dorință a lui Putin. Potrivit a trei parlamentari ucraineni și a unui expert în politică externă republicană, un canal secret care i-a implicat pe fiul lui Trump, Don Jr., ginerele său, Jared Kushner, controversatul prezentator al talk-show-ului conservator Tucker Carlson și Witkoff, a încercat să găsească sprijin în rândul opoziției din Ucraina, potrivit Politico.Trump nu reușește să-l convingă pe Putin ca Rusia să înceteze focul pe front. Moscova insistă asupra condițiilor pentru a pune capăt războiului care înseamnă sfârșitul Ucrainei democratice și a continuat după apelul lui Trump cu Putin cu un atac asupra Kievului.
„Planul A este următorul: Să se oprească focul”, a declarat duminică secretarul de stat american Marco Rubio, remarcând că principalul obiectiv al administrației americane este de a asigura o încetare a focului rapid, înainte de a trece la discuții mai ample despre o înțelegere care să pună capăt definitiv războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
Dar clar că nu este ceea ce are în vedere președintele rus Vladimir Putin, așa cum a demonstrat reținându-și acordul cu privire la o încetare a focului de 30 de zile în conversația sa telefonică cu președintele american Donald Trump de marți. La scurt timp după apel, Rusia a lansat un atac cu drone asupra Kievului și a altor orașe ucrainene.
Una peste alta, Trump și echipa lui pestriță de trimiși speciali, membri ai familiei și prieteni par mai dornici să conveargă cu Rusia în chestiuni geopolitice mai ample decât să-l preseze puternic pe Putin asupra Ucrainei.
Într-un semn că o adevărată pace este o perspectivă îndepărtată, Rusia a rămas fermă pe armele sale maximaliste în a cere încetarea ajutorului militar și a informațiilor către Kiev, în timp ce dorea o remediere a „cauzelor fundamentale” ale războiului, printre care zădărnicirea traiectoriei politice a țării către NATO și UE.
Tabăra lui Trump arată că este prea pregătită să meargă alături de Putin, deoarece amestecă în mod intenționat etapele discrete ale negocierilor cu Ucraina, schimbând succesiunea fie pentru a se asigura că orice reglementare finală este ferm în favoarea Rusiei, fie pentru a evita aderarea la o încetare totală a focului.
Liderul rus și consilierii săi de top și-au subliniat cu accent liniile roșii pentru un acord de pace în ultimele săptămâni – condiții care ar distruge, de fapt, statul Ucrainei. Ei vor garanții că Ucraina nu va adera niciodată la NATO; că va rămâne neutră din punct de vedere geopolitic și incapabilă să-și controleze propria soartă, cu limitări severe ale armelor. Moscova dorește, de asemenea, ca Crimeea și cele patru regiuni estice pe care le pretinde ca parte a Federației Ruse să fie recunoscute internațional ca atare. Și a exclus desfășurarea de trupe europene pentru a monitoriza orice acord de pace convenit.
Pe scurt, Rusia oferă un „nu” absolut garanțiilor de securitate pe care le cere Ucraina pentru a fi protejată de atacuri ulterioare din partea lui Putin. În schimbarea procesului de negociere, Putin primește o mână de ajutor din partea echipei Trump.Trump și trimisul său special, Steven Witkoff, au discutat deja despre termenii acordului pentru a încerca să obțină acordul de încetare a focului, în timp ce Trump și Putin au vorbit despre „pământ”, „centrale electrice” și „împărțirea anumitor active” înainte de orice discuții de pace „oficiale”.
Echipa Trump și-a exprimat deja în mod evident disprețul față de Zelenski. Și a fost, de asemenea, evident în culise, cu discuțiile secrete dintre membrii anturajului lui Trump și rivalii politici interni ai lui Zelenski, din Ucraina.
Aceste discuții au făcut parte dintr-o încercare a lui Trump de a strânge sprijin pentru alegeri anticipate – pe care este convins că Zelenski le va pierde, în ciuda sondajelor de opinie actuale care indică contrariul.
„Ei îl văd pe Zelenski ca pe un impediment”, a spus un expert republican în politică externă. „Cum îl subminați pe Zelenski? Ei bine, îi implicați pe adversarii săi politici și îi arătați că Statele Unite au alți parteneri ucraineni și alte opțiuni.”
„Dar cred că o mare parte din lumea lui Trump, sau cel puțin o parte din lumea lui Trump, este delirantă crezând că poate „unge” pe cineva în Ucraina să fie partenerul lor și să aibă succes electoral pe termen scurt și mediu ori de câte ori au loc alegeri. Este foarte mult o lipsă de înțelegere a Ucrainei.”„Putin încearcă să schimbe succesiunea discuțiilor pentru a-l împinge pe Trump să facă concesii preventive asupra chestiunilor care nu fac parte din încetarea focului temporar dintre SUA și Ucraina, dar fac parte din obiectivele de război ale Rusiei”, a anunțat Institutul pentru Studiul Războiului.
DIN ACEEASI CATEGORIE…
Adevăratul motiv pentru care Donald Trump a suspendat tarifele comerciale e cu mult mai grav decât se crede
Super-analiză geopolitică și strategică: Putin, Trump, și Xi pregătesc reconfigurarea tăcută a puterii globale
De ce susține Rusia că vrea cele patru regiuni ucrainene: „Nu suntem preocupați de pământ”. Noi precizări despre relația Moscova-Washington
Trump protejeaza Chinei Big Tech in SUA: Smartphone-urile, calculatoarele şi alte produse electronice vor beneficia de o scutire de la tarifele vamale pe China
Acuzații grave la adresa lui Donald Trump: suspectat că a manipulat bursa pentru a-și îmbogăți apropiații. Se cere o anchetă serioasă
Aleksandr Dughin: „Cel care controlează aceea zonă controlează întreaga lume!”
Cel care controlează zona arctică controlează întreaga lume și are un avantaj neprețuit în orizontul strategic, de unde și interesul Statelor Unite pentru Groenlanda și Canada, a spus filosoful, politologul și sociologul rus Alexander Dughin.
„Cel care controlează Arctica controlează întreaga lume. Desigur, America este atât de îngrijorată de Groenlanda și Canada de aici, pentru că aceste teritorii sunt pur și simplu vitale pentru suveranitate în etapa următoare… Aceasta este o nouă lege a geopoliticii arctice, care, de fapt, devine unul dintre cei mai importanți factori ai jocului global de astăzi”, a spus filozoful la Sputnik.
El crede că statele care controlează zonele arctice vor avea „un avantaj neprețuit în orizontul strategic”, înțelege acest lucru președintele american Donald Trump. În plus, potrivit lui Dugin, pentru Arctica „poate izbucni un adevărat război”.
„(Președintele rus Vladimir – n.red.) Putin știe bine acest lucru, așa că a făcut apel, în opinia mea, la țările arctice, care au această preferință geografică în viitor, cu o ofertă de cooperare, cu o propunere de rezolvare a problemelor în pace”, a adăugat filosoful.
DIN ACEEASI CATEGORIE…
Adevăratul motiv pentru care Donald Trump a suspendat tarifele comerciale e cu mult mai grav decât se crede
Super-analiză geopolitică și strategică: Putin, Trump, și Xi pregătesc reconfigurarea tăcută a puterii globale
De ce susține Rusia că vrea cele patru regiuni ucrainene: „Nu suntem preocupați de pământ”. Noi precizări despre relația Moscova-Washington
Trump protejeaza Chinei Big Tech in SUA: Smartphone-urile, calculatoarele şi alte produse electronice vor beneficia de o scutire de la tarifele vamale pe China
Acuzații grave la adresa lui Donald Trump: suspectat că a manipulat bursa pentru a-și îmbogăți apropiații. Se cere o anchetă serioasă
Harvard e prima instituție majoră din SUA care îl sfidează pe Trump printr-o scrisoare care a făcut înconjurul lumii
„Niciun guvern – indiferent de partidul care se află la putere – nu trebuie să dicteze ce pot preda universitățile private, pe cine pot admite și angaja și ce domenii de studiu și cercetare pot urmări”, a explicat, într-un mesaj, către comunitatea Harvard, Alan M Garber, 70 de ani, președintele universității, doctor în medicină și, totodată, profesor cu studii de artă și economie.
Universitatea Harvard, cea mai veche universitate din SUA, a respins cererile administrației Trump, care o acuză că permite antisemitismul să înflorească și o amenință cu tăierea a aproape 9 miliarde de dolari din subvenții. Într-o scrisoare adresată luni studenților și profesorilor, președintele universității Harvard, Alan Garber, asigură că Harvard „nu va abdica de la independența sa sau de la drepturile sale garantate de Constituție”. Mai jos, scrisoare integrală publicată de Garber pe site-ul Harvard:
„Dragi membri ai comunității Harvard,
Timp de trei sferturi de secol, guvernul federal a acordat granturi și contracte Harvard și altor universități pentru a ajuta la plata muncii care, împreună cu investițiile universităților înseși, au condus la inovații revoluționare într-o gamă largă de domenii medicale, ingineriei și științifice.
Aceste inovații au făcut ca nenumărați oameni din țara noastră și din întreaga lume să fie mai sănătoși și mai siguri. În ultimele săptămâni, guvernul federal și-a amenințat parteneriatele cu mai multe universități, inclusiv Harvard, din cauza acuzațiilor de antisemitism în campusurile noastre. Aceste parteneriate sunt printre cele mai productive și benefice din istoria Americii. Noile frontiere ne atrag cu perspectiva unor progrese care vor schimba viața – de la tratamente pentru boli precum Alzheimer, Parkinson și diabet, până la descoperiri în inteligența artificială, știința cuantică și inginerie și numeroase alte domenii de posibilitate. Retragerea guvernului de la aceste parteneriate riscă acum nu numai sănătatea și bunăstarea a milioane de indivizi, ci și securitatea economică și vitalitatea națiunii noastre.
Vineri seara târziu, administrația a emis o listă actualizată și extinsă de cerințe, avertizând că Harvard trebuie să se conformeze dacă intenționează să „mențină relația (noastră) financiară cu guvernul federal”. Este clar că intenția nu este de a lucra cu noi pentru a aborda antisemitismul într-un mod cooperant și constructiv. Deși unele dintre cererile prezentate de guvern vizează combaterea antisemitismului, majoritatea reprezintă o reglementare guvernamentală directă a „condițiilor intelectuale” de la Harvard.
Vă încurajez să citiți scrisoarea pentru a înțelege mai bine cererile fără precedent formulate de guvernul federal pentru a controla comunitatea de la Harvard. Acestea includ cerințe de „auditare” a punctelor de vedere ale studenților, cadrelor didactice și personalului nostru și de „reducere a puterii” anumitor studenți, cadre didactice și administratori vizați din cauza opiniilor lor ideologice. Am informat administrația prin intermediul consilierului nostru juridic că nu vom accepta acordul propus. Universitatea nu va abdica de la independența sa și nu va renunța la drepturile sale constituționale.
Prescripția administrației depășește puterea guvernului federal. Aceasta încalcă drepturile la Primul Amendament ale Harvard și depășește limitele legale ale autorității guvernului în temeiul titlului VI. Și ne amenință valorile ca instituție privată dedicată căutării, producției și diseminării cunoașterii. Niciun guvern – indiferent de partidul care se află la putere – nu ar trebui să dicteze ce pot preda universitățile private, pe cine pot admite și angaja și ce domenii de studiu și cercetare pot urmări.
Motto-ul nostru – Veritas, sau adevărul – ne ghidează pe măsură ce navigăm pe calea dificilă care ne așteaptă. Căutarea adevărului este o călătorie fără sfârșit. Aceasta ne cere să fim deschiși la informații noi și perspective diferite, să ne supunem convingerile unei analize continue și să fim pregătiți să ne schimbăm părerea. Aceasta ne obligă să ne asumăm munca dificilă de recunoaștere a defectelor noastre, astfel încât să putem realiza promisiunea deplină a Universității, în special atunci când această promisiune este amenințată.Am arătat foarte clar că nu ne luăm ușor datoria morală de a combate antisemitismul. În ultimele 15 luni, am luat multe măsuri pentru a aborda antisemitismul în campusul nostru. Intenționăm să facem mult mai mult. Pe măsură ce apărăm Harvard, vom continua să:
să cultivăm o cultură înfloritoare a cercetării deschise în campusul nostru; să dezvoltăm instrumentele, abilitățile și practicile necesare pentru a ne angaja constructiv unii cu alții; și să extindem diversitatea intelectuală și de puncte de vedere în cadrul comunității noastre,
să afirmăm drepturile și responsabilitățile pe care le împărtășim; să respectăm libertatea de exprimare și disidența, asigurând în același timp că protestele au loc într-un moment, într-un loc și într-un mod care nu interferează cu predarea, învățarea și cercetarea; și să îmbunătățim coerența și corectitudinea proceselor disciplinare,
să lucrăm împreună pentru a găsi modalități, în conformitate cu legea, de a promova și sprijini o comunitate vibrantă care exemplifică, respectă și îmbrățișează diferența. Pe măsură ce facem acest lucru, vom continua, de asemenea, să respectăm hotărârea Students For Fair Admissions v. Harvard, care a stabilit că Titlul VI din Legea drepturilor civile interzice universităților să ia decizii „pe bază de rasă”.
Aceste scopuri nu vor fi atinse prin afirmarea puterii, fără legătură cu legea, de a controla predarea și învățarea la Harvard și de a dicta modul nostru de funcționare. Sarcina de a ne aborda neajunsurile, de a ne îndeplini angajamentele și de a ne întruchipa valorile este a noastră și trebuie să o definim și să o întreprindem ca o comunitate.
Libertatea de gândire și de cercetare, împreună cu angajamentul de lungă durată al guvernului de a o respecta și proteja, a permis universităților să contribuie în mod esențial la o societate liberă și la o viață mai sănătoasă și mai prosperă pentru oamenii de pretutindeni. Cu toții avem un interes comun în protejarea acestei libertăți. Procedăm acum, ca întotdeauna, cu convingerea că urmărirea neînfricată și neîngrădită a adevărului eliberează umanitatea – și cu credință în promisiunea durabilă pe care colegiile și universitățile americane o dețin pentru țara și lumea noastră”.
DIN ACEEASI CATEGORIE…
Comisia Europeană preia rețeaua USAID și finanțează cu miliarde de euro din bani publici ONG-urile globalist-sorosiste
Camera secretă de sub muntii Japoniei care a fost creată pentru una dintre cele mai misterioase particule din univers
Un adolescent satanist din SUA și-a ucis părinții: Plănuia să îl omoare și pe Donald Trump
Un nou scandal Pfizer după probleme grave în studiile clinice: Gigantul Big Pharma oprește cel mai promițător tratament anti-obezitate
Big Bang-ul e greșit: fizicienii cred că au descoperit un detaliu care va zgudui lumea științei
Jean Ancel (n. 1940, Iaşi, România – d. 2008, Ierusalim) este istoric israelian, doctor în istorie al Universităţii Ebraice din Ierusalim, membru al Comisiei Internaţionale de Studiere a Holocaustului din România prezidate de Elie Wiesel. A contribuit la Encyclopaedia of the Holocaust, Encyclopaedia Judaica, Enciclopedia Ebraica. Fellow la Center for Advanced Holocaust Studies, United States Holocaust Memorial Museem. Lucrări publicate: Enciclopedia Comunităţilor evreieşti din România (Pinkas Hakehilot, 1979, coeditor); Documents Concerning the Fate of Romanian Jewry during the Holocaust (1986, 12 vol., editor); Transnistria (1998, 3 vol.); Contribuţii la Istoria României, Problema evreiască 1933-1944 (2001, 2003, 4 vol.); History of the Holocaust: Romania (2002, 2 vol.); Transnistria 1941-1942. The Romanian Mass Murder Campaigns (2003, 3 vol.); Wilhelm Filderman, Memoirs and Diaries. 1900-1940 (2004, vol.I, editor), Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 (Editura Polirom, Iași, 2005);The Economic Destruction of Romanian Jewry (Jerusalem, Yad Vashem, 2007),The History of the Holocaust in Romania (University of Nebraska Press, 2011).
Dosarele de urmărire informativă (DUI) ale istoricului israelian Jean Ancel au fost create de Departamentul Securităţii Statului (DSS) într-o perioadă cînd România comunistă a continuat politica sa duplicitară faţă de Statul Israel, dar şi faţă de minoritatea evreiască din România.
Spre deosebire de celelalte ţări comuniste, România nu rupsese, în 1967, relaţiile diplomatice cu Israelul şi, în consecinţă, nu lansase o campanie oficială antisionistă. Reuşind să contribuie la apropierea Begin-Sadat, Ceauşescu pretindea că el este un factor constant de mediere în Orientul Apropiat. În realitate, Ceauşescu a favorizat relaţii mai apropiate cu „tovarășii“ săi dictatori arabi, precum Hafez el Assad, Sadam Hussein, Moamer Gadhaffi sau Gaafar Numeiri1. Dacă vizitele la cel mai înalt nivel ale unor dictatori arabi la Bucureşti şi contravizitele lui Ceauşescu în capitalele lor se succedau cu ritmicitate, nici Ceauşescu şi nici un prim-ministru al României comuniste nu au vizitat, vreodată, oficial Israelul. În acelaşi timp, România a continuat să-i vîndă literalmente Statului Israel pe etnicii evrei care doreau să emigreze în acea ţară.
Campanie de reabilitare a lui Ion Antonescu
Şi pe plan intern, politica PCR faţă de mica minoritate evreiască rămasă în România era duplicitară. Pe de o parte, regimul comunist român pretindea că, între majoritatea românească şi minorităţile etnice din România, există o perfectă egalitate. În realitate, practica de cadre a PCR îi discrimina sistematic pe evrei, cel mai adesea sub pretextul facil… că aveau rude în străinătate. La sfîrşitul anilor ’70, este lansată, în România, o campanie de reabilitare a lui Ion Antonescu, principalul autor al Holocaustului aici, combinată cu o serie de articole virulent antisemite, o campanie evident tolerată şi încurajată de către autorităţi.
În Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, se subliniază relaţia dintre regimul Ceauşescu şi miliardarul român Iosif Constantin Drăgan: „Este important rolul pe care îl joacă, pe lîngă Nicolae Ceauşescu, fostul simpatizant al Gărzii de Fier, devenit miliardar în Occident şi, ulterior, colaborator semioficial al dictatorului român, Iosif Constantin Drăgan. Convertit în avocat înfocat al lui Ion Antonescu, Drăgan a intrat într-un joc de potenţare reciprocă cu regimul Ceauşescu, participînd la campania externă de reabilitare a regimului Antonescu şi ducînd-o mai departe, recrutînd noi susţinători, în România şi în afară (Mihai Pelin, Gheorghe Buzatu, Larry Watts ş.a.). Sub coordonarea lui Drăgan, au fost publicate, în Occident, patru volume de documente2, care conturează un portret pozitiv al mareşalului Ion Antonescu – documente inaccesibile majorităţii cercetătorilor înainte de 1989, dar şi multă vreme după, obţinute în urma bunelor relaţii cu regimul comunist şi, în special, cu Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu, cenzori ai Secţiei de Propagandă a CC al PCR“3.
Pe 8 octombrie 1980, rabinul-şef Moses Rosen protesta împotriva editorialului antisemit din Săptămîna, nr. 509, din 5 septembrie 1980, cu titlul „Idealuri“, scris de Corneliu Vadim Tudor, care conţinea termeni ca populaţie flotantă, iuda, tartan…4. Conform unui raport strict secret al Securităţii Municipiului București (UM 0800), Moses Rosen a calificat acest articol drept „un act criminal îndreptat împotriva poporului evreu“5. Critici similare au fost aduse volumului antisemit Saturnalii al lui Corneliu Vadim Tudor, publicat de Editura Albatros, în 1984, atît de Moses Rosen, cît şi de o serie de intelectuali români. În luna mai a anului 1984, 190 de membri ai Camerei Reprezentanţilor din SUA au trimis o scrisoare de protest lui Ceauşescu. Printre încălcările acordurilor de la Helsinki, scrisoarea menţiona articole antisemite apărute în presa literară şi, în special, poemele antisemite ale lui Corneliu Vadim Tudor, publicate în revista Săptămîna, pe 29 iulie, 19836.
Pe o listă cu persoane indezirabile
Născut în anul 1940, la Iaşi, şi emigrat în Israel în anul 1964, Jean Ancel s-a aflat, începînd cu anul 1979, în atenţia Departamentului Securităţii Statului (DSS), sub numele de cod – Andrei. Un raport al Centrului de Informaţii Externe (CIE – UM 0544) menţiona că „secţia România a Institutului „Yad Vashem“ (secţie care nu a existat în realitate niciodată) pregăteşte „lucrări inedite [care] tratează perioada pogromurilor de la Iaşi, București şi Oradea [sic!], politica antisemită din perioada 1940-1944, precum şi unele aspecte contemporane ale problemei evreieşti din ţara noastră interpretate ca acţiuni antisemite şi antisioniste“. Raportul UM 0544 mai aprecia că „secţia România“ a Institutului „Yad Vashem“ pregăteşte pentru guvernul de la Tel Aviv unele lucrări care sînt menite să contracareze influenţa politicii externe româneşti în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în cazul în care s-ar constata o schimbare de atitudine a Bucureştiului faţă de interesele în zonă ale Israelului“7. Cu alte cuvinte, spionajul românesc considera că guvernul israelian pregătea, prin instituţia israeliană de comemorare a Holocaustului, „Yad Vashem“, lucrări despre Holocaustul din România, pentru a putea şantaja România. În consecinţă, UM 0544 recomanda ca Jean Ancel să fie luat în atenţie de către direcţia de contraspionaj a DSS (Direcția a III-a, UM 0625).
Într-adevăr, cu prilejul vizitei în România a lui Jean Ancel, în 1982, un raport al UM 0625 menţiona că acesta, „deşi originar din România, adoptă o atitudine net duşmănoasă faţă de ţara noastră…[că el] … coordonează activitatea de studiere şi documentare a fenomenelor antisemite din trecut… cărora intenţionat le dă interpretări eronate… [avînd] …preocuparea pentru a obţine date şi documente privind perioada Holocaustului… [şi că] urmăreşte prezentarea eronată a realităţilor istorice din perioda 1940-1944 în scopul subminării intereselor şi prestigiului RS România“8. Raportul UM 0625, datat iulie 1982, sublinia faptul că „au fost luate măsuri pentru asigurarea fondurilor [arhivistice] respective, precum şi de îngrădire a eventualelor posibilităţi de scoatere a lor din ţară“ şi propunea includerea lui Jean Ancel pe o listă de persoane indezirabile care să nu se poată reîntoarce în ţară pentru cinci ani“9.
DSS se arăta, în special, interesat de accesul potenţial al lui Ancel la arhiva Federaţiei Comunităţilor Evreieşti (FCE). DSS a activat în jurul lui Jean Ancel informatorii Cora, Bob, Cristina, Angela, Luca (supravieţuitor al Holocaustului) şi Gore, care activau în cadrul FCE. Aceştia informau DSS despre proiectele de cercetare ale lui Jean Ancel şi despre discuţiile acestuia cu Moses Rosen şi cu alţi lideri ai comunităţii. Mai zelos, informatorul Gore raporta asupra conferinţei ținute în noiembrie 1982, la FCE, de către directorul Yad Vashem, Ytzak Arad, conferinţă la care a participat şi Jean Ancel, apreciind că „se urmăreşte [să se] îndoctrineze [pe] evreii din România şi să-şi acopere [sic!] genocidul pe care evreii (statul Israel) îl practică împotriva statelor Arabe şi în special cel Palestinian“10.
Jean Ancel va reveni în România, în anii 1983 şi 1984, fiind urmărit, filat şi fotografiat sistematic de către unitatea specială de filaj a DSS (UM 0672). Într-un raport înaintat către UM 0625, locţiitorul UM 672 făcea următorul portret psihologic lui Jean Ancel: „Acest individ modest, reţinut şi cumpătat pînă la sgîrcenie, care manifestă o afecţiune deosebită faţă de fiica sa, se relevă ca o persoană căreia, în general, nu i se acordă importanţă, avînd o figură ştearsă, comună şi nesemnificativă. În schimb, în spatele ochelarilor se disimulează o privire ageră, atentă şi pătrunzătoare în totală contradicţie cu aparentul ideferentism [sic!] afişat în atitudine şi comportare, privire menită să observe persoane, trasee sau locuri“11.
Cazul lui Jean Ancel era însă instrumentat de serviciul de contraspionaj al DSS, serviciul 5: un ofiţer specialist II, locotenent-colonelul Gheorghe Bratu din cadrul UM 0625, s-a ocupat sistematic de Jean Ancel, scriind rapoarte despre acesta şi sintetizînd datele primite de la informatori.
Cazul Ancel a ajuns şi la nivelul conducerii DSS. Un raport pregătit pentru semnătura şefului UM 0625, generalul-maior Ştefan Alexie, din luna mai a anului 1984, aprecia că „avînd în vedere intenţiile lui Ancel Jean de a prezenta denaturat unele momente din istoria ţării, precum şi atitudinea duşmănoasă faţă de România“ şi preconiza: „Urmărim compromiterea lui Ancel Jean ca persoană şi determinarea neîncrederii colegilor şi autorităţilor israeliene faţă de el“, prin organizarea unui „flagrant“ de „relaţii intime“. [Arhiva CNSAS, Consiliul Securităţii Statului, Fond urmărire penală, dosar 16903, vol. 1, p. 68b]
Plan de măsuri aprobat de Nicolae Pleşiţă şi Iulian Vlad
Un plan de măsuri privindu-l pe „istoricul Ancel Jean“, al UM 0544, din 30 martie 1984, aprobat de către doi adjuncţi ai ministrului de Interne, general-locotenentul Nicolae Pleşiţă, şeful CIE, şi general-locotenentul Iulian Vlad, şeful aripii interne a DSS, menţiona că acesta „intenţionează să publice, în Israel, o carte cu conţinut denigrator la adresa ţării noastre, pe care o are deja pregătită pentru tipar… Ancel Jean a obţinut după afirmaţiile sale documente care atestă că în pogromul de la Iaşi numărul victimelor din cadrul populaţiei evreieşti a fost mai mare decît cel stabilit oficial şi că în această acţiune ar fi direct implicate autorităţile române… Pentru prevenirea publicării în lucrarea menţionată a unor date şi documente contrare adevărului istoric, de natură să aducă atingere intereselor ţării noastre în exterior, se vor întreprinde următoarele măsuri:
Sursele existente pe profilul acestei probleme şi în rîndul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România vor fi dirijate pentru influenţarea lui Jean Ancel de a renunța la publicarea datelor eronate din lucarea sa, explicîndu-i că, prin aceasta, aduce deservicii comunităţii evreieşti din ţara noastră, relaţiilor bune întreţinute de aceasta cu organele locale şi centrale ale puterii de stat.
Prin posibilităţile specifice şi cele oficiale de care dispunem, se va acționa în Israel pentru determinarea unor factori de decizie şi a conducerii Institutului „Yad Vashem“ să descurajeze apariţia acestei cărţi.
I se va sugera că, în cazul apariţiei cărţii, autorităţile române vor lua măsura interzicerii intrării lui în ţară, ceea ce va afecta poziţia lui de cercetător la Institutul „Yad Vashem“, şi va fi exclus din grupul de cercetători agreat [de] Direcţia Arhivelor Statului şi de Institutul de Istorie al PCR.
În cadrul măsurilor de contracarare a acestei acţiuni, va fi procurată şi difuzată, în cercuri de specialitate din Israel, cartea intitulată Genocid şi Răsplată, avîndu-l ca autor pe evreul Raldolph L. Braham din SUA, în care se susţine, în mod documentat şi neîndoielnic, adevărul cu privire la atitudinea umanitară manifestată de români faţă de evrei.
În ipoteza în care, cu toate măsurile întreprinse, nu va reuşi eliminarea totală a textelor defavorabile ţării noastre şi cartea va apărea în forma pregătită iniţial, se va acționa, prin măsuri specifice, atît în ţară, cît şi în exterior, pentru a limita tirajul acesteia şi a restrînge, pe cît posibil, difuzarea ei. În funcţie de tirajul în care se va edita cartea, vom acţiona imediat după apariţia ei pe piaţă pentru a fi scoasă din librării, prin achiziţionare…“12.
Planul de măsuri prevedea, de asemenea, interdicţia de a-i mai permite lui Jean Ancel intrarea în România, de implementarea acestui plan de măsuri răspunzînd Direcţia I (UM 610) şi UM 0544/225 (emigraţie).
Motivele îngrijorării
Frazeologia rapoartelor DSS privindu-l pe Jean Ancel era relativ vagă în legătură cu ceea ce i se reproşa ca istoric. Un raport al Direcţiei Judeţene Iaşi a DSS, adresat către UM 0625, semnate în numele şefului securităţii judeţului, colonel Horia Brestoiu, la data de 7 august 1982, descria mai concret motivele îngrijorării DSS în legătură cu poziţiile lui Jean Ancel exprimate de acesta cu ocazia vizitei sale la Iaşi:
„S-a exprimat categoric împotriva poziţiei oficiale a istoricilor români contemporani «care vor să convingă lumea că răspunderea pentru victimele în rîndul avreilor [sic!], înregistrate în România în timpul celui de al doilea război mondial, revine în exclusivitate armatei germane şi că se încarcă să fie reabilitaţi legionarii şi Ion Antonescu».
A argumentat afirmaţia sa prin lucrarea Zile însîngerate la Iaşi, 1941, apărută la Editura Politică în 1978, realizată de istoricii ieşeni Maria Covaci şi Aurel Kareţki, care, în mod vădit, susţine Ancel J. vor să diminueze amploarea acţiunii, numărul victimelor şi răspunderea făptuitorilor. El a formulat critici mai ales la adresa Mariei Covaci, deoarece, în perioada documentării pentru această carte, s-a deplasat în Israel, a vizitat Institutul Naţional de Istorie «consultînd documente originale convingătoare, dar, în lucrare, nu se fac trimiteri şi nici nu se citează asfel de surse».
Ancel Jean consideră că, în această carte, este denaturat adevărul istoric şi, în consecinţă, a publicat o «recenzie aspră» într-un ziar de limbă română din Israel. Ca urmare a acestei recenzii spune că şi-a dobîndit popularitate şi simpatie, dar a fost invitat şi la ambasada RSR unde, într-o convorbire de aproape patru ore, s-a încercat să i se dea replici pe care el nu le-a aşteptat“.
Raportul inspectoratului DSS Iaşi mai menţiona că Jean Ancel se întîlnise cu Moses Rosen în 1981, în RFG, la procesul lui Gustav Richter, reprezentantul în România pe perioada războiului al lui Eichmann13.
Jean Ancel avea dreptate să fie indignat. 23 de ani mai tîrziu, Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România „sublinia caracterul negaţionist şi falsificator al volumului Zile însîngerate la Iaşi al autorilor Aurel Kareţki şi Maria Covaci“. Raportul insista şi asupra prefeţei volumului, semnate de Nicolae Minei, redactor-șef adjunct la revista Magazin Istoric, evreu ulterior emigrat în Israel, în care acesta afirma: „În România, Holocaustul nu a avut loc tocmai pentru că, cu foarte puţine şi nesemnificative excepţii, călăii cu svastică nu numai că nu s-au bucurat de concursuri binevoitoare, oferite din proprie iniţiativă, dar s-au lovit de refuz în tentativele lor de a recruta complicităţi, cu caracter privat sau oficial, pentru organizarea deportărilor sau a altor acţiuni de genocid“. Sau, în alt loc, Nicolae Minei afirma: „Dintre ţările aflate sub ocupaţie nazistă, România s-a remarcat prin cîteva trăsături distincte, fiind singura care nu a cunoscut nici ghetourile, nici lagărele de exterminare şi nici deportările spre cuptoarele Auschwitzului sau Maidanekului, singura care a oferit azil evreilor de peste hotare“14.
Într-adevăr, împreună cu Minei, Kareţki şi Covaci, falsificau în mod grosolan istoria Pogromului de la Iași, afirmînd că „marea majoritate a arestărilor [la Iași] fuseseră făcute de soldaţi germani… şi de militari români care incitaţi de bestialităţile soldaţilor germani au încălcat ordinul primit de a-i reţine numai pe cei bănuiţi de sabotaje“ (pp. 72-73). Făptaşii români erau, în viziunea lui Kareţki şi Covaci, „bandele de legionari“ (p. 61), „bandele de borfaşi şi huligani“ (pp. 65-66), „soldaţi români izolaţi, în trecere prin Iaşi, scăpați de sub controlul unităţilor lor“ (p. 73), „soldaţi români răzleţi, elemente descompuse din Armata română“ (p. 75). Pe aceeaşi linie de măsluire a realităţii istorice, Kareţki şi Covaci afirmau că, „în faţa bestialităţilor din oraş, reprezentanţi ai autorităţilor româneşti au încercat să oprească dezmăţul fascist şi să elibereze pe evreii arestaţi“ (p. 78). Aceste autorităţi se făceau cel mult vinovate de „nesupravegherea“ îmbarcării şi a transportului evreilor din trenurile morţii (p. 86). Numărul victimelor era redus drastic de autori, la numai 550, în oraş, plus cele din trenurile morţii (p.104). Nici un cuvînt nu era spus despre responsabilităţile autorităţilor centrale şi locale în organizarea şi efectuarea acestui masacru de amploare. Lucrarea lui Kareţki şi Covaci mai conţinea şi capitole cu titlul: „Pentru salvarea populaţiei evreieşti“ şi „Unitatea de nezdruncinat a poporului [sic!]“. Aşa cum rezultă din notele lor de subsol, autorii broşurii avuseseră acces la zeci de volume din dosarul DSS, fond penal, număr 108233, dosar al procesului celor acuzaţi de crime în Pogromul de la Iaşi, dosar care documentează amplu tragicele evenimente. Nu numai că aceşti istorici români au distorsionat grav documentaţia la care au avut acces, dar citau deliberat eronat: a se vedea cazul aceluiaşi dosar 108233, încadrat de ei în fondul N.I. – care nu exista.
Zile însîngerate la Iaşi nu a constituit un caz izolat. Istoria fascismului românesc şi cea a antifascismului din România erau puternic afectate de falsuri, omisiuni şi minciuni. Spre exemplu, s-a afirmat ani de zile că Nicolae Ceauşescu a fost membru al Comitetului Național Antifascist. De fapt, el fusese unul dintre curierii care au adus o scrisoare membrilor Comitetului. În schimb, profesorul Tudor Bugnariu, care fusese, într-adevăr, membru fondator al acestui comitet, nu era menţionat deloc în articolele de presă sau în lucrările istorice legate de acest subiect, din simplul motiv că refuza să recunoască falsul legat de Ceauşescu. În plus, istoricii români trebuiau să ţină seama permanent de „orientările ideologice“ venite de la conducerea PCR, care menţinea un monopol al definirii regimurilor politice din România. Astfel, regimul Antonescu în jargonul ideologic comunist român a fost etichetat ca „dictatură fascistă“, care a devenit „dictatura militaro-fascistă“ şi, ulterior, „dictatura personală“15. [Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Polirom, Iasi, 2005, p. 350]
Dacă ar fi dorit, ofiţerii de securitate ar fi putut avea acces uşor la propria arhivă şi ar fi putut să afle tot atît de uşor din sutele de mii de documente existente acolo, ce s-a întîmplat cu adevărat la Iaşi şi, în general, care a fost politica antisemită a regimului Antonescu. Arhiva DSS cuprindea multe documente legate de Holocaustul din România, dar ceea ce predomina în modul în care acţiona DSS era linia ideologică a PCR, „orientarea“ dată de „organele de partid“.
ancelMarch07
În acelaşi timp, între Institutul „Yad Vashem“ şi Institutul de Istorie al CC al PCR exista un acord de cooperare iniţiat de Ion Popescu-Puţuri şi semnat la 28 noiembrie 1982. Între cele două instituţii se schiţase un schimb de documente istorice, avuseseră loc schimburi de delegaţii, iar Popescu-Puţuri era invitat, pentru o lună, la Yad Vashem. Pe 5 iunie 1984, cu puţin înainte de o nouă vizită a lui Jean Ancel în România, istoricul Ionel Calafeteanu l-a sunat pe locotenent-colonelul Gheorghe Bratu, în numele directorului adjunct al Institutului de Istorie, Gheorghe Zaharia, şi al directorului Institutului, Ion Popescu-Puțuri, şi a transmis „dorinţa tovarăşului Ion Popescu-Puţuri ca lui Ancel şi colegilor săi să nu li se facă nici un fel de greutăţi la ieşirea şi la plecarea [sic!] din ţară“ [DUI, Ancel Jean]. Reamintim că Nicolae Ceauşescu îl aprecia pe Ion Popescu-Puţuri, care era membru în CC al PCR, şi pentru contraatacul împotriva lui Constantin Pîrvulescu, la Congresul al XII-lea al PCR. Pîrvulescu îl criticase pe Ceauşescu pentru că transformase Congresul al XII-lea într-un prilej de laude nesfîrşite la adresa sa, iar Ion Popescu-Puţuri intervenise pentru a sublinia unitatea PCR în jurul lui Ceauşescu.
Locotenent-colonelul Gheorghe Bratu de la UM 0625 fusese, în prealabil, în legătură cu Gheorghe Zaharia în „problema Ancel“. Zaharia era şi el un „istoric de serviciu“, care scria cu erori majore şi care falsifica istoria după cum îi dicta secţia de propagandă a CC al PCR. Spre exemplu, într-un studiu publicat în 1980 în cartea Regimurile fasciste şi totalitare din Europa, în capitolul „România“, el afirma, împreună cu Mihai Fătu, coautorul său, că „în România, curentele şi organizaţiile fasciste au constituit, în esenţă, rezultatul aceloraşi cercuri externe ale burgheziei imperialiste de a-şi realiza avanposturi în țările vizate. În România, fascismul nu a reuşit să-şi asigure o bază de mase…, el nu a reuşit să abată poporul român de la cursul
istoriei sale fireşti străvechi [sic!]“16. Zece pagini mai tîrziu, Zaharia şi Fătu afirmau că, dimpotrivă, „legionarii au reuşit să atragă sub influenţa lor anumite părţi de la periferia unor categorii sociale, îndeosebi din rîndul ţărănimii şi al altor pături mijlocii, al tineretului intelectual nerealizat şi lipsit de perspective, muncitori care abia se desprinseseră de mediul rural şi nu erau integraţi organic în rîndurile clasei muncitoare, elemente declasate, aventuriste, provenite din toate straturile societăţii“17. Mai mult, Zaharia ştia foarte bine că, în volumul Zile însîngerate la Iaşi, Kareţki şi Covaci mint. Într-o carte publicată la Editura Meridiane în anul 1976, numai în limba franceză, după ce amintea de „sutele de victime din rîndul populaţiei evreieşti masacrate de legionari la Dorohoi şi Galaţi, la sfîrşit de iunie-început de iulie 1940 [sic: masacrele au fost înfăptuite de unităţi ale Armatei române, legiunea era interzisă în acel moment în România], ca și în timpul rebeliunii din ianuarie 1941…18, Zaharia menţiona şi Pogromul de la Iaşi, inclusiv trenurile morţii cu un rezultat de peste 8.000 de evrei masacraţi [Gheorghe Zaharia, Pages de la resistance antifasciste en Roumanie, Editura Meridiane, Bucarest, 1974, pp. 44-45]. De asemenea, el se referea la deportările din Bucovina, la cele ale romilor din Regat şi la persecuţia diverselor denominaţii neoprotestante…19 Zaharia atribuia responsabilitatea pentru organizarea Pogromului de la Iași a Abwer-ului şi a SSI-ului – respectiv, agentul Abwehr-ului, von Stransky, şi „comandantul Sandu“, nume de cod al ofițerului SSI Ionescu-Micandru –, iar masacrele de la începutul războiului, pe seama „hitleriștilor şi a autorităţilor fasciste române“20.
Istoria, în percepte ideologice
Pe 26 ianuarie 1984, a avut loc o discuţie amplă între locotenent-colonelul Gheorghe Bratu şi Gheorghe Zaharia, ocazie cu care Zaharia l-a informat pe Bratu că, „la conducerea superioară de partid [i.e. Nicolae Ceauşescu], există o informaţie că israelienii au în intenţie strîngerea de documente din care să rezulte persecuţiile evreilor din ţara noastră şi să iniţieze o acţiune de a pretinde statului român despăgubiri aşa cum s-a procedat şi cu nemţii“. În raportul său, Bratu mai relata „despre intenţia lui Ancel de a publica în Israel o carte cu documente necunoscute despre Pogromul de la Iaşi, în care vrea să scoată în evidenţă şi participarea autorităţilor româneşti, Z[aharia] G[heorghe] nu ştia, dar pretinde că acest lucru nu ne-ar afecta într-o mare măsură, întrucît se ştiu suficiente argumente pentru a combate acest lucru. Printre acestea [Zaharia] a amintit:
– nu există nici un act din care să rezulte că ANTONESCU să fi încurajat represiunile asupra evreilor; dimpotrivă, acesta a dat ordin să fie încetate. Deci nu a fost o orientare a guvernului în acest sens;
– se deţin suficiente dovezi din care rezultă că armata sovietică a paraşutat mulţi evrei în Moldova de nord cu scopul de a transmite informaţii despre armata germană… ceea ce a constituit argumentul suprem pentru nemţi de a lua măsuri severe asupra populaţiei evreieşti din Iași;
– există dovezi că şi unii sergenţi din Jandarmeria română au participat la Pogrom, fapt cunoscut de israelieni, dar aceasta nu dovedeşte că a fost o politică de stat. De asemenea, israelienii cunosc cîte neplăceri au întîmpinat soldaţii români în retragerea din 1940 din partea evreilor – ceea ce într-un fel justifică multe ieşiri ale armatei române împotriva lor“21.
Tot cu această ocazie, după ce a menţionat atitudinea „profund denigratoare“ a lui Ancel faţă de „regimul din Romania“, Zaharia i-a mai relatat lui Bratu că „un reprezentant al Ministerului Justiţiei din SUA s-a deplasat în Israel şi a propus autorităţilor israeliene să-l predea pe preotul legionar Trifa Viorel pentru a-l judeca şi condamna pentru crimele comise contra evreilor“22.
Pe 12 iunie 1984, „legătura oficială“ Z[aharia] G[Heorghe] i-a relatat lui Gheorghe Bratu că o delegaţie israeliană formată din Ancel Jean, Gutman Israel şi Ofir Efraim a vizitat România în cadrul colaborării cu Institutul de Studii Istorice de pe lîngă CC al PCR. Zaharia afirma: „De această dată, Ancel a avut o poziţie ponderată, corectă… [apreciind] lucrarea prezentată de Ancel ca fiind veridică din punct de vedere istoric şi nu nuanţează diversele fapte, ponegrind autorităţile româneşti [sic!]“23. Zaharia mai relata că la discuţii „s-a căzut de acord“ că: „tineretul sionist din Basarabia s-a dedat la acte de agresiune împotriva armatei române“, că de „deportarea evreilor din Basarabia se fac [vinovate] şi autorităţile sovietice“, în Transilvania „nemţii au avut sprijin şi din partea populaţiei maghiare în deportarea evreilor“24.
Relativa schimbare de ton a lui Zaharia s-a datorat probabil faptului că, la discuţii, a fost abordată şi tema Holocaustului în Ardealul de Nord, un subiect important pentru regimul comunist de la Bucureşti, precum şi participării la încheierea discuţiilor a lui Ion Popescu-Puţuri şi a lui Zvi Brosch, ambasadorul Israelului la București.
În cazul Ancel, atît Institutul de Studii Istorice de pe lîngă CC al PCR, cît şi DSS au acţionat în concordanţă cu perceptele ideologice enunţate şi puse în practică de conducerea PCR. Aşa cum arată Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, istoriografia comunistă a distorsionat grav istoria fascismului românesc şi a ignorat aproape total istoria Holocaustului din România, care a avut loc sub jurisdicţie românească.
„a) Fascismul este descris ca un produs preponderent de import…, fără nici un fel de susţinere populară… «impus din afară», «în ciuda opoziţiei tot mai energice a maselor populare», într-o conjunctură internaţională «nefavorabilă», «transplantat» «ca avanpost», la presiunea cercurilor imperialiste străine şi cu complicitatea unei minorităţi „«retrograde» din România.
b) România este victimizată şi deculpabilizată, [insistandu-se]… pe de o parte, pe tema «trădării» puterilor occidentale, care «au lăsat România singură», «au aruncat România în braţele Germaniei» şi, pe de alta, blamînd, preponderent sau exclusiv, Germania pentru evoluţia politică din România, pentru deciziile luate de aceasta şi pentru atrocităţile comise…
c) Populaţia României este inocentată. Instaurarea dictaturii, deciziile luate, atrocităţile comise nu au fost, se spune, rezultatul «voinţei maselor populare», fiind în «flagrantă şi ireconciliabilă opoziţie cu majoritatea covîrşitoare a poporului român»…
d) Spre deosebire de anii ’50-’60, în deceniul al optulea şi, mai ales, în deceniul al nouălea, interstiţiul guvernării legionare este tratat separat şi în termeni mai severi faţă de dictatura Antonescu de după înfrîngerea rebeliunii. Cel mai des, legionarii sînt criminalizaţi şi declasaţi, fiind descrişi ca «bandiţi», «huligani», «tîlhari», «asasini», «terorişti», «trădători» («agentură a hitlerismului») etc., pentru care ideologia nu este decît un «pretext»… În schimb, Antonescu nu are acelaşi profil patibular, sanguinar, iresponsabil, ca al legionarilor, deşi diferite crime comise sub comanda sa sînt menţionate…
e) În caracterizarea fascismului, antisemitismul apare arareori ca definitoriu… În cartea despre Pogromul din Iaşi… se afirmă apodictic: «Spre deosebire de mari părţi ale Europei Centrale şi de Est, glia românească nu s-a dovedit prielnică pentru seminţele otrăvite ale urii»25.
f) [Istoriografia comunistă din Romania] trec[e] în plan secund victimele evreieşti ale atrocităţilor şi minimalizează dimensiunile tragediei lor …[Se] insistă pe diferenţele dintre Germania nazistă şi România regimului Antonescu, precum şi pe excepţionalismul românesc în aplicarea «Soluţiei Finale»…
h) Termeni precum «Holocaust», «Soluţia Finală», «genocid» sînt sistematic evitaţi pentru a numi ceea ce s-a întîmplat sub administraţie românească, dar îşi găsesc utilitatea atunci cînd sînt de descris acţiunile altora.“26
Aceste „percepte“ se regăsesc parţial în diversele luări de poziţie „istorico-ideologice“ ale lui Nicolae Ceauşescu. Nu întîmplător, autorii broşurii Zile însîngerate la Iaşi îl citau pe Nicolae Ceauşescu atunci cînd el afirma: „Imediat după declanşarea războiului antisovietic, a fost organizat un adevărat pogrom împotriva forţelor antifasciste, în cursul căruia, la Iaşi, au fost asasinate peste 2.000 de persoane“ (A. Kareţki şi M. Covaci, p. 16). Sînt frapante, în acest scurt citat, eliminarea dintre victime a evreilor şi înlocuirea lor cu „forţe antifasciste“, ca şi diminuarea drastică a numărului de victime.
În iulie 1989, Nicolae Ceauşescu l-a chemat pe generalul Constantin Olteanu, secretar cu propaganda al CC al PCR, şi i-a dat indicaţii în legătură cu modalitatea în care trebuia descris regimul Antonescu: „Să nu mai vorbim de dictatura regimului antonescian ca de o dictatură fascistă. Că nu a fost aşa. Antonescu şi-a asumat o răspundere în conducerea statului, dar dictatură fascistă nu a fost“. Desigur, imediat, Olteanu „a reţinut şi a orientat presa şi în planul cercetării ştiinţifice“ [sic].27
În timp ce DSS se ocupa cu supravegherea unui Jean Ancel considerat ca avînd „o poziţie net duşmănoasă“ faţă de România pentru intenţia sa de a publica „o carte cu conţinut denigrator“, aceeaşi instituţie „asigura“ apariţia în limba engleză, la Editura legionară Carpaţi, de la Madrid, a cărţii legionarului N.S. Govora (nume de publicist al lui Nicolae Ştefănescu), Transilvania Românească. Raportul DSS menţiona că se acţionează pentru tipărirea cărţii lui N.S. Govora în limbile franceză, spaniolă şi română, că „un exemplar al lucrării, împreună cu o notă de prezentare a conţinutului acesteia, a fost trimis la Agerpres, pentru a fi preluat spre publicare“. Raportul DSS mai afirma că publicarea cărţii „a fost aprobată de secţia de propagandă a CC al PCR“28.
Ca şi alte ţări comuniste (a se vedea cazurile URSS, Bulgaria şi RDG), regimul de la Bucureşti se fasciza ideologic începînd să aibă trăsături comune cu naţional-socialismul.
__________________
Sadaam Hussein şi Hafez el Assad erau sistematic denumiţi „tovarăşi“ de presa oficială de la Bucureşti.
În Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 353-354, ref. Iosif Constantin Drăgan (ed.), Antonescu. Mareşalul României şi războaiele de reîntregire, vol. I-IV, Veneţia, Editura Nagard, 1986-1990.
În Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 353-354, ref. Victor Eskenasy, Istoriografii şi istoricii pro şi contra mitului Antonescu, în Randolph L. Braham (ed.), Exterminarea evreilor români şi ucraineni în perioada antonesciană, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, pp. 313-346; Michael Shafir, Reabilitarea postcomunistă a mareşalului Ion Antonescu: Cui bono?, în Randolph L. Braham (ed.), op. cit., pp. 400-465.
Cartea Albă a Securităţii. Istorii literare şi artistice, 1969-1989, Editura Presa Românească, 1996, pp. 173-174.
Cartea Alba a Securităţii, Istorii literare şi artistice, 1969-1989, Editura Presa Românească, 1996, p. 177.
Joseph F. Harrington și Bruce J. Courtney, Tweakinng the Nose of the Russians, Fifty Yaears of American-Romanian Relations, 1940-1990, East European Monographs, Boulder, Columbia University Press, 1991, p. 526.
DSS, UM 0544, nr. 103/29/00, 121868, din 17.10.1979, Arhiva CNSAS, Ministerul de Interne, Fond Informativ, dosar 220515, p. 9.
DSS, Direcţia a III-a, nr. 352/D-00154416, din iulie 1982, Arhiva CNSAS, Ministerul de Interne, Fond Informativ, dosar 220515, pp. 10-10b.
Ibidem.
Arhiva CNSAS, Ministerul de Interne, Fond Informativ, dosar 220515, pp. 33a-d.
Arhiva CNSAS, Ministerul de Interne, Fond Informativ, dosar 220515, pp. 3-6.
DSS, Inspectorat judeţean Iaşi către Direcţia a III-a, nr. 3/NI/00 51764 din 7.08.1982, Arhiva CNSAS, Ministerul de Interne, Fond Informativ, dosar 220515, pp. 25-27.
Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p. 350.
Ibidem.
Regimurile fasciste şi totalitare din Europa, vol. II, capitolul „România“, Editura Militară, Bucureşti, 1980, pp. 248-249.
Ibidem, p. 258.
Gheorghe Zaharia, Pages de la resistence antifasciste en Roumanie, Editura Meridiane, Bucarest, 1974, p. 44.
Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 346-348, la puncul e), citat din A. Kareţki, Maria Covaci, Zile însîngerate la Iaşi, Editura Politică, Bucureşti, 1978, pp. 17-18.
Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 346-351.
Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, Editura Curtea veche, București, 2010, p. 254.
William Totok, „Securitatea şi legionarii“, RFE, 30.11.2011, document nr. 00379, 4 iulie 1981, Arhiva CNSAS, D13340, vol. 3, pp.80-80v.
Acest text a fost scris de autor în calitate strict personală. El nu angajează în nici un fel organizaţiile la care acesta este afiliat.
Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton.Winston Smith este un personaj oarecare: el uraste, iubeste si munceste ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.
Reviews and comments
Superba
de Dan Dogariu
Am terminat cartea in doua zile. Cum altfel, daca suspansul unei idile interzise te tine mereu focusat la actiune? O actiune care are loc intr-un decor de un cenusiu bacovian, parca, totul fiind manipulat si controlat la fel ca intr-o dictatura ceaușistă.
Recomand cartea oricărui cititor. Este perfecta pentru un cadou, daca sarbatoritul apreciază acest gen de carti.
„Fratele cel mare sta cu ochii pe tine”
Nota 10
de Elisabeta (Carturesti Palas Mall)
Prin opera 1984 George Orwell dezvaluie o viziune personala cutremuratoare cu privire la lumea viitorului, ceea ce face din lucrarea de referinta o distopie de exceptie. Este prezentata imaginea apocaliptica a Londrei viitoare, subjugata totalitarismului, dominata de rigoare, drama, teroare si controlata continuu. Personajul principal este un oarecare Winston Smith, oferit drept exemplu al individului constrans, dominat si cu libertatea eradicata. Lectura acestei carti constituie o experienta ale carei amprente raman intiparite in memorie, tocmai datorita realismului care te domina, de la inceputul pana la sfarsitul operei.
statul totalitar
Nota 10
de Anonymous
Publicat în 1949, 1984 prezintă o lume distopică atent detaliată și concepută. Prin această lucrare, Orwell a satirizat și a atras atenția lumii spre URSS. Este remarcabil cât de multă dreptate a avut autorul și cât de bine a prevăzut modul în care Moscova avea să conducă țările membre ale Pactului de la Varșovia. Protagonistul romanului, Winston Smith este un reprezentant al birocrației dintr-un stat totalitar, opresiv, ce încalcă în mod sistematic drepturile omului, rescrie istoria, supraveghează societatea în mod intruziv și terorizează; un stat cu un singur partid, condus de un singur individ megaloman, Big Brother. Sună cunoscut? În aparență, Smith este un cetățean model; în secret însă, acesta urăște partidul și visează la rebeliune. În scurt timp, protagonistul va avea de suferit din cauza sistemului. 1984 este unul dintre cele mai bune opere care au apărut în spațiul anglo-saxon.
Noua ordine Nota 10
de Anonymous
Publicata in 1949, cartea spune povestea unui om obisnuit, Winston Smith. Mai putin obisnuita este societatea in care traieste. Ca si in „Minunata lume noua” a lui Huxley, noua ordine sociala este o expunere a ideologiei totalitare. Intr-o stare perpetua de razboi, supravegherea totala si controlul mintii operate de un sistem politic numit sugestiv Soceng (Socialismul englez) au grija sa stearga gandirea independenta sau macar sa o scoata in afara legii. Sub figura centrala a Fratelui cel Mare, orice masura oricat de tiranica devine posibila si chiar necesara, pentru „binele tuturor”. Distopia lui Orwell ramane si azi la fel de valabila, reflectand asupra unei tematicii mai mult decat actuale. Nationalism, totalitarianism, cenzura si supraveghere sunt doar cateva din problemele puse pe tapet de societatea contemporana. „Cine controlează trecutul controlează viitorul” se aplica si succesului cartii, tratand subiecte deopotriva valabile si interesante pentru sisteme social-politice trecute, dar si pentru cele actuale. Una dintre cele mai renumite bucati de literatura, considerata chiar cea mai buna carte englezeasca a secolului 20, „1984” ofera o idee teribil de puternica asupra pericolelor ce pandesc omenirea.
Recenzare Nota 10
de Daniela Lazar
Desi scrisa in anii ’40 cartea are o forta care matura toate utopiile fie ele de mica sau de mare anvergura. Si asta pentru ca 1984 a existat. Ca o extensie a cartii, Winston a trait cu ochiul Fratelui Cel Mare, in ceafa sau in frunte. Permanent, zi si noapte. Tot reale au fost si Ministerul Adevărului, Ministerul Abundenței, Poliția Gândirii, atat de reale incat au lasat urme adanci pe care inca pasim cu sfiala. Daca la vremea la care a fost scrisa cartea ar fi putut aduce un zambet pentru forta imaginativa a lui Orwell, astazi numai un zambet amar ar mai putea justifica forta uluitoare de vizionar a autorului. Prin portile tele-ecranului am putea avea acces la imaginea torturilor de ambele feluri: psihica si fizica. Scriitura lui Orwell este atat de percutanta incat nu de putine ori tasnesc dintre file imagini uluitoare.
1984 Nota 10
de Daniel (Quinet)
„1984” – cate nu s-au spus, se spun si se vor mai spune despre aceasta carte si despre autorul ei. Cartea este superba si infricosatoare prin zugravirea adevarurilor intuite. Autorul este genial si actual, atat pentru vremurile comunismului, cat si pentru vremurile noastre. Atunci cand sistemul politic vrea sa stapaneasca si sa conduca tot (sentimentele, gandurile, actiunile si placerile oamenilor) lumea devine ceea ce Orwell intuieste: un infern. In acest infern, oamenii rezista cu greu, dar totusi sentimentele umane nu sunt menite sa dispara, chiar daca doar un singur om le mai poate trai. O lectura de impact asupra sistemului nostru de valori pe care o recomand tuturor.
(Doar o alerta si pentru …NOI)Trimisul lui Trump: Ucraina ar putea fi divizată ca Berlinul postbelic. „Harta lui Kellogg” stârnește îngrijorare
Cornelia Mazilu
Trimisul prezidențial special al SUA pentru Ucraina, Keith Kellogg, spune că, în cadrul acordului de pace, Ucraina ar putea fi împărțită în zone „proape ca Berlinul după cel de-al Doilea Război Mondial”.
Reprezentantul special al lui Trump pentru Ucraina, generalul în retragere Keith Kellogg, în vârstă de 80 de ani, a declarat că, după o încetare a focului, Ucraina ar putea fi împărțită într-un fel de zone de responsabilitate ale forțelor aliate, scrie The Times. „Trupele britanice și franceze ar putea fi desfășurate în vestul țării, armata rusă ar fi în estul ocupat, iar între ele ar exista trupe ucrainene și o zonă demilitarizată. Adică, poți face să arate aproape ca ceea ce s-a întâmplat cu Berlinul după cel de-al Doilea Război Mondial, când aveai zona rusă, zona franceză, zona britanică, zona americană. O zonă demilitarizată de 29 km ar putea fi creată de-a lungul liniilor de control existente în est”, a declarat Keith Kellogg.Ulterior, după ce declarațiile sale au creat reacții contradicyorii, Keith Kellogg a scris următoarele pe Network X: „Articolul din The Times distorsionează de fapt ceea ce am spus. Am vorbit despre forțele calmului după încetarea focului în sprijinul suveranității Ucrainei. Când am vorbit despre demarcație, m-am referit la zonele sau zonele de responsabilitate ale forțelor aliate (fără trupe americane). Adică, NU m-am referit la divizarea Ucrainei”.
Este Trump mulțumit de ideea lui Kellogg despre Ucraina?
Având în vedere reacția lui Trump la atacul Rusiei asupra Sumy, politologul Dmytro Levus crede că „planul lui Kellogg” i se potrivește perfect președintelui american.Într-o conversație cu Focus, expertul a declarat: „Indiferent câți civili sunt uciși de Rusia, Trump și reprezentanții echipei sale nu sunt prea radicali față de Rusia, subliniind dorința Casei Albe de a pune capăt războiului”.
După atacul asupra orașului Sumy, nu văd că starea de spirit de la Washington s-a schimbat semnificativ, susține politologuș.
„Trump este hotărât să facă pace cu orice preț, așteptându-se ca Ucraina să plătească acest preț. Prin urmare, Trump, cred, este destul de pregătit pentru un scenariu de îngheț – este posibil ca în forma în care Kellogg propune”, mai spune expertul.
Politolog: Germania a fost un agresor învins, Ucraina este o victimă a agresiunii.
Între timp, subliniază politologul, analogia cu Berlinul, pe care Keith Kellogg o desenează în ideile sale, este, ca să spunem ușor, nepotrivită. „Compararea Ucrainei cu Germania postbelică nici măcar nu este <șchioapă> nu se încadrează deloc în limitele bunului simț, deoarece Germania a fost un agresor învins, în timp ce Ucraina este o victimă a agresiunii. Dar, în principiu, declarația lui Kellogg, în opinia mea, ilustrează foarte viu stilul de gândire inerent actualului guvern american în general și al lui Trump în special”, mai susține Dmytro Levus.În același timp, potrivit lui Dmytro Levus, președintele SUA s-a îndepărtat acum de ideea de a pune capăt războiului complet în termenii rusești, dar acest lucru nu înseamnă deloc că a fost de acord cu principiile justiției, legii și ireversibilității pedepsirii autorului războiului în persoana Federației Ruse și a conducerii sale de vârf.
„Cred că opțiunea lui Kellogg, care este de fapt o înghețare a războiului, i se potrivește destul de bine lui Trump. Mai mult, acest plan nu prevede participarea directă a Statelor Unite la operațiunea terestră. Dar este prea devreme pentru a vorbi despre o operațiune terestră – modalitatea acesteia este elaborată de aliații europeni. Dar, în opinia mea, va exista în continuare o participare americană la asta, indiferent de ceea ce declară Kellogg sau alți reprezentanți ai echipei lui Trump. Mai mult, participarea nu este pur simbolică sub formă, de exemplu, a furnizării de informații. Cred că vom vorbi despre participarea americanilor la componenta de grevă, care ar întări contingentul terestru. Adică vorbim despre avioane de atac, utilizarea rachetelor etc. Cu toate acestea, în prezent, perspectivele acestei operațiuni sunt oarecum vagi, în ciuda faptului că Europa demonstrează cu adevărat determinare pe această cale”, conchide Dmytro Levus.
De ce „harta Kellogg” a provocat agitație
La rândul său, politologul Oleh Posternak susține că, în ciuda faptului că domnul Kellogg și-a corectat în cele din urmă declarația, „harta Kellogg” i-a supărat pe mulți nu numai în Ucraina, ci în întreaga lume.
Expertul consideră că presiunea asupra Ucrainei este una dintre cele mai proaste opțiuni.
„Se pare că Trump intenționează cu adevărat să crească această presiune pentru a-l forța pe Zelenski să facă mai multe, să zicem, compromisuri radicale. Iar Kremlinul este implicat activ aici, pentru că lovitura asupra lui Kryvyi Rih și Sumy este de fapt o presiune asupra lui Trump”, susține politologul.
Citește și: FSB-ul acuză Kievul că recrutează diversioniști pe care-i pregătește în R. Moldova pentru atacuri teroriste în Rusia
Citește și: Eroul din Sumî. Un adolescent a scăpat dintr-un autobuz în flăcări și a salvat alte persoane. Zeci de răniți în urma atacului rusesc
Citește și: Rusia susține că atacul cu rachete asupra orașului Sumî, în care au murit 34 de civili, a vizat o reuniune a ofițerilor ucraineni
(Iata inca un sfant rasplatit cu pensie fesenal de colosala… ) Fostul ministru ministru Daniel Chițoiu a fost condamnat la închisoare cu suspendare după ce a omorât doi oameni într-un accident pe care l-a produs în decembrie 2019.
La mai bine de 5 ani după ce a provocat un grav accident de circulație, soldat cu moartea a doi oameni, fostul vicepremier și ministru de Finanțe Daniel Chițoiu a fost condamnat pentru ucidere din culpă la 3 ani de închisoare, însă nu va ajunge după gratii. Judecătorii au suspendat executarea pedepsei.Fostul demnitar va fi supravegheat de serviciul de probațiune, are obligația de a frecventa un program de reintegrare socială și de a presta muncă în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile. Asigurările vor plăti daune de sute de mii de lei urmașilor celor doi oameni care au murit în urma accidentului.
A treia victimă a accidentului a renunțat la procesul cu Chițoiu pentru că nu se mai putea deplasa în instanțe
Vă amintim că, în decembrie 2019, Daniel Chițoiu a intrat pe contrasens pe un drum din județul Argeș și s-a izbit de o mașină în care se aflau 3 pasageri. Un bărbat de 82 de ani a murit pe loc, iar soția lui s-a stins câteva zile mai târziu, la spital.O altă bătrână a fost grav rănită, dar a supraviețuit. A avut nevoie de două luni de spitalizare, însă a renunțat la orice despăgubiri, după 3 ani de procese.
Citește și
accident Daniel Chițoiu
Daniel Chiţoiu, trimis în judecată pentru ucidere din culpă în cazul accidentului cu 2 morți
Femeia a spus că – din cauza sănătății șubrezite – nu mai putea bate drumul instanțelor. În ceea ce privește acuzația de vătămare corporală din culpă, răspunderea penală pentru această fapta s-a prescris.
„România va face parte din Rusia”. Mesajul transmis de pe un cont cu numele lui Alexandr Dughin, ideologul lui Putin
Iustina Rusu
Un cont de X numele lui Alexandr Dughin („@Agdchan”), cunoscut drept ideologul lui Puțin, a postat mesajul că Moldova va deveni parte a României, dar „România va face parte din Rusia”. Ministerul român de Externe a reacționat la postare.
„Unde pot fugi woke-iștii și elita Democraților din SUA? Canada? Trudeau a fost recent la Mar-o-Lago. Israel? Se află în război. Londra, Paris, Dubai? Acolo au fugit liberalii ruși. Sau Moldova? Aceasta va deveni parte a României în curând. Dar România va face parte din Rusia”, este mesajul postat pe X (fostul Twitter).
Rapid, pe aceeași rețea de socializare, a răspuns și Ministerul român de Externe, prin purtătorul de cuvânt.
„Atât de previzibil! Pentru că ieri românii au sărbătorit cu mândrie Ziua Unirii, să ne reamintim că Rusia nu a recunoscut Unirea. A făcut-o doar cu rea-credință, sub efectul combinat al voinței suverane a României și al presiunii puterii occidentale. Același lucru va face ca Rusia să eșueze din nou”, a transmis purtătorul de cuvânt al MAE pe X.
Şi Dominic Fritz, prim-vicepreședintele USR, a preluat postarea contului și a amintit că ideologul îl lăudase pe Călin Georgescu, contracandidatul Elenei Lasconi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Dominic Fritz a punctat, cu această ocazie, că singura opțiune ca președinte al României este Elena Lasconi.„Dughin, ideologul șef al lui Putin, tocmai a postat pe X că “Republica Moldova va face parte din România în curând” și “România va face parte din Rusia”. Este același om care a zis acum câteva zile despre Călin Georgescu că este un “candidat excelent” care este “util” pentru Rusia. Este absolut limpede că duminica viitoare există o singură opțiune patriotică, indiferent de culoarea politică. Aceasta este Elena Lasconi”, a scris Dominic Fritz pe pagina sa de Facebook.
Săptămâna trecută Alexandr Dughin, numit și „creierul lui Putin”, a lăudat ascensiunea lui Călin Georgescu în alegerile prezidențiale din România. Ideologul rus l-a descris drept patriot conservator și tradiționalist, susținând că este „mai ușor de abordat” pentru Rusia și un obstacol în calea apropierii Moldovei de UE.Alexander Dughin este pe lista persoanelor interzise în UE, fiind un promotor al ”Uniunii Eurasiatice”, din care să facă parte toate statele din URSS. De asemenea, acesta a promovat și idei cvasi-naziste despre identitatea rusă.
Citește și: Proiectul Putin: militarizarea Rusiei și războiul total contra Occidentului Colectiv
Citește și: Profilul alegătorul suveranist și „georgescian”. Legătură cu lipsa demnității la locul de muncǎ| ANALIZǍ
Citește și: Avertismentul unui profesor de economie: PNRR-ul României va fi anulat de Uniunea Europeană
(Se apropie ziua in care ne culcam ROMANIZATI si ne sculam…GLOBA-DEMONIZATI… ) Ordinea mondială sub presiune. Cum ar putea Trump, Putin și Xi să reconfigureze harta puterilor globale
Viorica Marin
Reluarea dialogului dintre președintele american Donald Trump și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, are loc într-un moment de tensiune geopolitică ridicată, în care războiul din Ucraina devine tot mai mult o piesă într-un joc global de repoziționare a marilor puteri.
În paralel, China își afirmă tot mai clar intențiile de a modela ordinea mondială în termeni proprii, ceea ce face ca dinamicile actuale să amintească, pe alocuri, de momentul Ialta – punctul de cotitură postbelic în care viitorul Europei de Est a fost decis deasupra capetelor celor care urmau să-l trăiască.
Un material recent publicat de Newsweek surprinde vizual acest nou posibil scenariu global, în care Washington, Moscova și Beijingul își împart, tacit sau explicit, sferele de influență – o logică ce pare să ignore lecțiile trecutului și fundamentele dreptului internațional.
O nouă Ialta? Ucraina devine monedă de schimb
Întâlnirile diplomatice recente, inclusiv apelul lui Trump către Putin și negocierile intermediate de SUA în Arabia Saudită, au generat o propunere de încetare temporară a focului și o înțelegere privind atacurile din zona Mării Negre. Totuși, în absența garanțiilor reale pentru suveranitatea Ucrainei, aceste discuții riscă să capete conotația periculoasă a unei înțelegeri între marii actori internaționali în detrimentul statelor mai mici.
Vessela Tcherneva, director adjunct al ECFR, atrage atenția că această abordare amintește de conferința de la Ialta din 1945: „Ialta a fost despre marile puteri care decideau viitorul Europei de Est. Acum, vedem același tip de logică aplicată Ucrainei. A decide despre Ucraina fără Ucraina înseamnă, de fapt, a decide despre Europa fără Europa.”
Europa de Est între indiferența SUA și ambițiile Rusiei
Poziția administrației Trump, concentrată pe un izolaționism strategic și pe repoziționarea resurselor în fața ascensiunii Chinei, pare să lase Europa de Est într-un vid de securitate. Vicepreședintele JD Vance și Secretarul Apărării Pete Hegseth au transmis mesaje clare: Ucraina nu va reveni la granițele din 2014, iar statele europene trebuie să investească mai mult în propria apărare.Această abordare a fost primită favorabil de liderii cu simpatii pro-Kremlin din regiune, dar generează neliniște în capitalele pro-europene. Tcherneva observă că Rusia își consolidează influența nu doar militar, ci și ideologic, prin destabilizarea discursului democratic în țări precum Slovacia, Bulgaria, Republica Moldova și chiar România.
Citește și: Ideologul lui Putin anunță „o nouă ordine mondială”: Ucraina, Belarus, Țările Baltice și o parte din Europa de Est aparțin Rusiei
În ultimele luni, mai multe proteste au avut loc în regiune împotriva guvernelor suspectate de apropiere de Moscova. În Slovacia, o lege privind ONG-urile, asemănătoare celei privind „agenții străini” din Rusia, a provocat manifestații ample. În Serbia și Georgia, opoziția acuză guvernele de alunecare spre autoritarism sub umbrela influenței ruse.
Asia Centrală: Rusia pierde teren în fața Chinei
Dacă în Europa de Est Rusia încă își menține o influență semnificativă, în Asia Centrală, Beijingul pare să avanseze metodic. Prima vizită externă a lui Xi Jinping după pandemie a fost în Kazahstan — un semnal strategic, având în vedere prezența unei mari minorități ruse în nordul țării.
Mongolia, dependentă energetic de Rusia și economic de China, l-a primit pe Vladimir Putin, în ciuda mandatului de arest internațional emis de CPI. Este un exemplu de echilibru precar între constrângeri geopolitice și nevoi interne de dezvoltare.Profesorul Stefan Wolff avertizează că relația dintre Rusia și China nu este una de egalitate, ci de dependență crescândă a Moscovei față de Beijing. „Dacă Rusia nu obține un acord favorabil cu SUA în privința Ucrainei, se va afunda și mai mult în relația asimetrică cu China”, explică el.
America Latină și strategia de retragere a SUA
Pe fondul tensiunilor cu China, Trump pare decis să-și reafirme dominația în emisfera vestică. Inițiative precum posibila achiziție a Groenlandei sau controlul asupra Canalului Panama arată o viziune geopolitică centrată pe reafirmarea suveranității americane în fața rivalilor economici.Totuși, prezența tot mai activă a Chinei în America Latină complică planurile Washingtonului. Relațiile economice consolidate de Beijing în regiune pun sub semnul întrebării capacitatea SUA de a-și restabili controlul în zonă fără o confruntare indirectă cu China.În paralel, tensiunile din Asia de Est, în special cele legate de Taiwan și Marea Chinei de Sud, cresc presiunea asupra administrației americane de a defini o poziție fermă față de ambițiile militare ale Chinei. Wolff consideră că s-ar putea ajunge la o înțelegere tacită în care SUA să accepte dominanța Chinei în regiune, în schimbul păstrării stabilității în alte puncte fierbinți.
Spre o lume multipolară sau spre o lume fără reguli?
Actuala reconfigurare a raporturilor de forță pe scena globală nu mai are caracterul predictibil al Războiului Rece. În locul unei logici binare, se profilează o lume fragmentată, în care regulile sunt negociabile, iar statele mici pot deveni, din nou, victime colaterale ale ambițiilor marilor jucători.În acest context, lipsa unui proiect comun european și absența unui angajament ferm din partea SUA față de aliații săi riscă să creeze un gol de putere periculos. Ucraina este doar primul test. Iar rezultatul său ar putea deveni un precedent.
Citește și: „Intenția lui Putin e să ajungă la Viena. Ar trebui să fim îngrijorați în România”. Strategia pe termen lung a Rusiei
Citește și: Cum ar arăta lumea după ce China ar cuceri Taiwanul. America umilită, Beijing impune o nouă ordine mondială
BOMBĂ! Octavian Floruța detonează nucleara: AFM, capturată de mafia PSD-PNL
Ecologistul, pe urmele banilor deturnați de Neculaescu și Fechet Mircea
Dezvăluiri incendiare zguduie din temelii Administrația Fondului pentru Mediu (AFM)! Octavian Floruța, ecologist dedicat și luptător neînfricat împotriva corupției, a declanșat o adevărată operațiune de „deratizare” a instituției, scoțând la iveală o rețea de deturnare de fonduri fără precedent, patronată chiar de președintele AFM, Adrian Laurențiu Neculaescu, și de Ministrul Mediului, Fechet Mircea.Floruța a pus mâna pe documente explozive care arată cum Neculaescu și Fechet au transformat AFM într-o adevărată „căpușă” a banului public, deturnând sute de milioane de euro din fondurile destinate protecției mediului către firmele și clientela de partid. Totul cu complicitatea unor directori din instituție, precum Aura Anca Roxana Cristea, mână în mână cu baronii locali ai PSD și PNL.Dar dezvăluirile lui Floruța merg și mai departe. Ele scot la iveală trecutul tulbure al lui Neculaescu, care, înainte de a ajunge în fruntea AFM, ar fi controlat mai multe cluburi de striptease, folosindu-le pentru a șantaja clienții cu filmări compromițătoare. Mai mult, există indicii că Neculaescu ar fi un membru marcant al clanului interlop Ghenosu, având tatuate pe trup simbolurile distinctive ale acestei grupări infracționale.Octavian Floruța nu s-a mulțumit doar să facă dezvăluiri. El a trecut la atac pe toate fronturile, depunând plângeri penale la DNA și DIICOT, sesizând Curtea de Conturi, Parlamentul European și chiar Parchetul European. Cu un curaj ieșit din comun, Floruța s-a aventurat în „bârlogul hienelor”, riscându-și propria carieră și chiar siguranța personală pentru a face dreptate.Reacția mafiei politice din PSD și PNL nu a întârziat să apară. Neculaescu și Fechet au declanșat o adevărată operațiune de „asasinare a caracterului” lui Floruța, încercând să-l discrediteze și să-l reducă la tăcere. Dar ecologistul nu se lasă intimidat. El continuă lupta cu și mai multă determinare, convins că adevărul va ieși la iveală și că românii merită o clasă politică curată și responsabilă.
Rămâne de văzut dacă eforturile lui Octavian Floruța vor reuși să dărâme zidul de corupție și complicități din jurul AFM. Dar un lucru este cert: prin curajul și determinarea sa, Floruța a devenit un adevărat erou al luptei anticorupție și un model pentru toți cei care vor o Românie curată și prosperă.
Descompunerea Fundăturii Legale: Un Caz de Studiu al Corupției Sistemice
În universul sumbru și adesea obscur al justiției orădene, un caz iese în evidență prin complexitatea sa haotică și prin natura profund dezgustătoare a abuzurilor comise sub masca legii. Referindu-ne aici nu la o simplă eroare, ci la un abuz flagrant orchestrat cu o meticulozitate ce frizează ridicolul și absurdul.
Andor Teodora: Agresiune, Neglijare și Ordinul de Protecție
În centrul acestui vârtej de imoralitate, Andor Teodora se află în lumina reflectoarelor neavând nimic de ascuns, poate doar o listă extinsă de acuzații. Întâmplările din decembrie 2016 de la Roman Ciorogariu Orthodox High School relevă un episod de brutalitate familială desfășurat cu o nonșalanță uluitoare. Agresarea fizică a propriei fiice într-un cadru public a fost doar începutul unui șir lung de raporturi DGASPC și mărturii care documentează un tipar de abuz fizic și emoțional specifice, care, desigur, denotă un comportament josnic ce nu ar surprinde nicidecum din partea unui astfel de personaj.
Concluzia: Un Sistem Corupt Protejat de Tăcerea Complice
În final, observăm că rețeaua Gardner nu este doar un spectacol grotesc al fărădelegii ci o amenințare directă la adresa fundamentelor decenței și legalității. Întregul episod ridică întrebări serioase despre valori precum integritatea, justiția și transparența care nu par să mai aibă loc în vocabularul celor implicați. O națiune trebuie să se întrebe cât de adânc este dispusă să își îngroape principiile sub greutatea unui sistem ticăloșit, capabil să se protejeze reciproc în detrimentul adevărului și al cetățenilor nevinovați, în special al celor mai vulnerabili dintre noi — copiii.
CSM și Procedurile Excepționale în Cazul Antik Levente și Țarcă Gabriela: O Analiză Documentată
Consiliul Superior al Magistraturii a implementat o măsură fără precedent în istoria justiției române, ordonând publicarea obligatorie a unei decizii favorabile pe multiple platforme media. Această intervenție directă în conținutul editorial al publicațiilor independente ridică semne de întrebare privind limitele autorității CSM și impactul asupra libertății presei. Prezenta analiză documentează cronologic evenimentele, relațiile instituționale și implicațiile juridice ale acestui caz remarcabil.
DECIZIA CSM: INTERVENȚIA DIRECTĂ ÎN CONȚINUTUL EDITORIAL AL PRESEI
Pe data de 3 octombrie 2024, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a luat o decizie fără precedent în practica instituțională românească. Organism constituit pentru a garanta independența justiției, CSM a admis cererea de apărare a reputației profesionale formulată de judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana de la Curtea de Apel Oradea. Aspectul fără precedent al deciziei constă în dispozitivul acesteia: CSM a ordonat publicarea obligatorie a soluției pe trei platforme media distincte – „Bursa.ro”, „Revista Presei pe Scurt și Ziare 24 on line” și „www.libnet.ro”.
Această decizie reprezintă prima intervenție directă a CSM în conținutul editorial al publicațiilor independente, deschizând o poartă periculoasă spre cenzură instituțională. Legea nu conferă CSM puterea de a impune publicațiilor ce să publice, această prerogativă fiind rezervată exclusiv instanțelor de judecată în cazuri strict delimitate de lege. Decizia a fost luată în unanimitate, toate voturile membrilor secției pentru judecători fiind în favoarea acestei măsuri extraordinare.
Cronologic, această decizie vine la exact 70 de zile după ce judecătorii Antik și Țarcă au pronunțat decizia penală nr. 452/A/2024 din 16 iulie 2024, prin care au menținut condamnarea unei familii din Oradea pentru presupuse rele tratamente aplicate minorilor, bazându-se pe teoria controversată a „alienării parentale”. Sincronizarea acestor evenimente sugerează o strategie coordonată de protejare a magistraților implicați în cazuri controversate.
CONTRADICȚIA JURIDICĂ FUNDAMENTALĂ DIN DECIZIA JUDECĂTORILOR ANTIK ȘI ȚARCĂ
Analiza detaliată a deciziei penale nr. 452/A/2024 relevă o contradicție juridică fundamentală care subminează întreaga construcție logică a documentului. Judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana au inclus în motivarea deciziei o afirmație paradoxală: „noțiunea de înstrăinare părintească și semnificația acesteia privite izolat nu intră în câmpul infracționalității, ci al delictului civil, însă în speță acțiunile sistematice ale inculpaților descrise mai sus privind conținutul elementului material al laturii obiective al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzute de art. 197 Cod penal, consumă această infracțiune”.
Această formulare recunoaște explicit că fundamentul teoretic al acuzației – alienarea parentală – nu constituie infracțiune conform legislației române. Cu toate acestea, magistrații au procedat la condamnarea penală a inculpaților, într-o contorsionare logică și juridică fără precedent în jurisprudența românească.
Mai grav, această decizie a fost luată după intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2024, care limitează explicit utilizarea conceptului de alienare parentală în contextul juridic românesc. Ignorarea deliberată a acestei prevederi legislative demonstrează determinarea de a menține un precedent juridic periculos, indiferent de costurile legale sau morale.
CONFLICTUL DE INTERESE ÎN RECURSUL DE LA ÎCCJ: CAZUL JUDECĂTORULUI MIHAIL UDROIU
Destinul judiciar al familiei orădene a ajuns pe masa fostului judecător orădean Mihail Udroiu, recent promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție după multiple tentative nereușite. Datele documentate arată că promovarea sa a venit după ce ani la rând a picat examenele pentru această funcție, ridicând întrebări legitime privind criteriile care au stat la baza acestei schimbări bruște de direcție.
Statistic, probabilitatea ca tocmai Udroiu să fie desemnat pentru soluționarea recursului în casație al familiei orădene este extrem de redusă, având în vedere numărul mare de judecători și dosare de la ÎCCJ. Cu toate acestea, coincidența devine și mai problematică în contextul unui conflict de interese documentat: fiul judecătorului Udroiu a fost coleg de clasă cu unul dintre copiii familiei condamnate și cunoștea direct circumstanțele cazului.
Conform articolelor precise din Codul de Procedură Penală care reglementează cazurile de incompatibilitate, această situație impunea recuzarea imediată și automată a judecătorului din dosar. Faptul că Udroiu nu s-a recuzat, deși avea cunoștință directă despre caz atât personal cât și prin intermediul fiului său, constituie o încălcare procedurală gravă care poate anula întreaga procedură judiciară ulterioară.
FALSIFICAREA PROBELOR: ROLUL POLIȚIȘTILOR DIUGAN ȘI TUDUCE
Investigația documentată asupra probelor din dosar dezvăluie manipulări procedurale grave efectuate de ofițerii de poliție implicați în caz. Polițista Dana Diugan a falsificat ordonanța de începere a urmăririi penale pentru a include ilegal un al doilea inculpat, acțiune care constituie infracțiunea de fals intelectual. Verificarea atentă a documentelor originale și a versiunilor ulterioare demonstrează modificări neautorizate în documentele oficiale, inclusiv schimbarea datelor și a conținutului actelor procedurale.
Dosarul conține documente falsificate cu implicarea directă a vicarului Radu Valer Rus, directorul Liceului Ortodox Roman Ciorogariu, care a facilitat întocmirea și autentificarea evaluării psiho-pedagogice nr. 187/29.01.2020, deși minorul nu mai frecventa această unitate de învățământ de 7 luni. Psihologul școlar Ani Radu Cernea a recunoscut ulterior în instanță că ‘nu s-a făcut niciun test și nicio evaluare’, confirmând caracterul fictiv al documentului care a stat la baza condamnării.
Polițistul Alin Tuduce a participat activ inclusiv la această falsificare dar și la sustraerea și falsificarea mai multor documente din dosar, afectând integritatea probatorie a întregului proces. Această acțiune constituie obstrucționarea justiției și distrugerea de probe, infracțiuni grave prevăzute de legislația penală în vigoare.
În loc să fie anchetată pentru aceste abateri procedurale documentate, Dana Diugan a beneficiat de o promovare la conducerea Poliției Băile Felix – o avansare profesională care contrastează cu gravitatea abaterilor comise. Analiza temporală arată că promovarea a venit la scurt timp după intervenția sa în dosarul familiei orădene, sugerând o posibilă recompensă instituțională.
TEORIA ALIENĂRII PARENTALE: O PSEUDOȘTIINȚĂ CONDAMNATĂ DE FORURILE INTERNAȚIONALE
Fundamentul teoretic al întregului caz – teoria „alienării parentale” – este respins categoric de principalele organizații internaționale din domeniul sănătății și drepturilor omului. Creată de Richard Gardner, un psihiatru controversat cunoscut pentru opiniile sale conform cărora pedofilia ar putea fi benefică pentru copii în anumite circumstanțe, această teorie nu este recunoscută ca diagnostic valid de Organizația Mondială a Sănătății, Asociația Americană de Psihiatrie sau alte organisme medicale de prestigiu.
Organizația Națiunilor Unite, prin rapoartele sale oficiale, nu doar „critică” această teorie, ci condamnă explicit utilizarea sa în contextul juridic. În 2019, raportorul special ONU pentru violența împotriva femeilor a avertizat că această teorie este utilizată abuziv în instanțe pentru a discredita mărturile copiilor despre abuzuri reale și pentru a transfera custodia către părinții acuzați de abuz.
Raportul ONU privind cazul familiei orădene identifică utilizarea acestei teorii pseudoștiințifice în context penal drept un „precedent periculos care subminează protecția efectivă a victimelor reale ale abuzului”. Documentul subliniază că utilizarea conceptului de alienare parentală în contextul penal reprezintă o încălcare a standardelor internaționale privind drepturile copilului și accesul la justiție.
ROLUL PROCURORILOR ANTOHI ȘI MUNTEAN ÎN CONTRUCȚIA ACUZAȚIEI
Analiza documentelor din dosar demonstrează rolul activ al procurorilor Gabriela Antohi și Vladimir Muntean în construirea artificiala a acuzațiilor împotriva familiei orădene. Procurorul Antohi a coordonat direct falsificarea probelor, semnând documente modificate și ignorând deliberat procedurile standard de verificare a integrității materialului probator.
Cronologia documentată arată că Andor Teodora, funcționar public, a obținut o poziție la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) în perioada desfășurării procesului, ridicând întrebări legitime despre potențialele influențe instituționale exercitate în acest caz.
Procurorul Vladimir Muntean a susținut în fața instanței argumente șocante din perspectiva standardelor juridice internaționale, pledând pentru acceptabilitatea „vătămării corporale și psihice a minorilor în context educativ”. Transcrierea exactă a acestor argumentații, disponibilă în documentele oficiale ale cazului, demonstrează o poziție diametral opusă standardelor moderne privind drepturile copilului și protecția minorilor împotriva abuzurilor.
Aceste poziții și acțiuni constituie deviații grave de la rolul constituțional al procurorilor de apărare a legalității și a interesului public, transformându-i în instrumente de persecuție judiciară asupra unei familii care și-a protejat copiii împotriva abuzurilor documentate.
PROTECȚIA INSTITUȚIONALĂ: ROLUL PROCURORULUI BETERINGHE ȘI AL CSM
Structura de protecție instituțională activată în acest caz include multiple niveluri decizionale. Procurorul Sorin Beteringhe a respins rapid și fără investigații amănunțite plângerile penale formulate împotriva magistraților și polițiștilor implicați în caz, ignorând probe documentate de falsificare a actelor oficiale și manipulare procedurală.
Consiliul Superior al Magistraturii, prin decizia sa fără precedent de a impune publicarea obligatorie a unei decizii favorabile judecătorilor Antik și Țarcă, a extins protecția instituțională la nivelul relației cu mass-media, încercând să controleze narativa publică despre acest caz. Această intervenție directă în funcționarea presei independente reprezintă o depășire a atribuțiilor constituționale ale CSM și o amenințare la adresa libertății de exprimare.
Analizată obiectiv, această cascadă de intervenții instituționale sugerează existența unui mecanism coordonat de protecție a magistraților implicați în cazuri controversate, indiferent de legalitatea sau etica acțiunilor acestora.
IMPLICAȚIILE PENTRU JUSTIȚIA ROMÂNĂ: INDEPENDENȚA JUDICIARĂ SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII
Cazul familiei orădene ridică întrebări fundamentale privind independența reală a sistemului judiciar românesc. Când judecători, procurori, polițiști și instituții de supraveghere acționează coordonat pentru a impune condamnări bazate pe teorii pseudoștiințifice și probe falsificate, însăși fundamentele statului de drept sunt periclitate.
Faptele documentate în acest caz – de la falsificarea probelor până la decizii judecătorești care își recunosc propria contradicție internă – demonstrează că interesele unei rețele de protecție reciprocă pot prevala asupra principiilor fundamentale ale justiției: legalitatea, imparțialitatea și aflarea adevărului.
Situația actuală necesită o intervenție urgentă a instituțiilor specializate în combaterea corupției din justiție, inclusiv a Direcției Naționale Anticorupție, pentru a investiga aceste abateri grave și a restaura încrederea în sistemul judiciar. În absența unei astfel de intervenții, România riscă să devină un spațiu în care teorii pseudoștiințifice respinse internațional pot justifica condamnări penale, subminând înseși bazele sistemului de justiție.
Analiza obiectivă a acestui caz exemplifică perfect pericolul infiltrării în sistemul judiciar a unor teorii și practici care servesc interese obscure în detrimentul dreptății și adevărului, punând în pericol nu doar drepturile inculpaților, ci însuși fundamentul democrației bazate pe respectarea legii.
Fragmente din Micul Print (Antoine de Saint-Exupery)
Micul Prinţ, retrospectiv, despre trandafirul “capricios”:
“ ― Nu trebuia să-mi pun mintea cu ea – mi-a mărturisit el într-o zi. Nu trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi. Floarea mea înmiresma planeta, însă eu n-am ştiut să mă bucur de lucrul acesta. […] N-am fost în stare să pricep nimic pe-atunci ! Trebuia să o judec după fapte, nu după vorbe. Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina. Trebuia ca, dincolo de bietele ei şiretlicuri, să-i presimt duioşia. Florile sunt atât de ciudate ! Dar eram prea tânăr, ca să ştiu cum s-o iubesc.”
Scena îmblânzirii dintre Micul Prinţ şi vulpe:
“ ― Cine eşti tu ? zise Micul Prinţ. Eşti tare frumoasă…
― Sunt o vulpe – zise vulpea.
― Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist…
― Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
― A ! Iartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă « a îmblânzi » ?
― E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ţi crea legături »…
― A-ţi crea legături?
― Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi.
Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…
― Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit… […]
― Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu ? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu… […]
Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători de prieteni. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă !
― Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ.
― Trebuie să ai foarte multă răbdare – răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, Micul Prinţ veni din nou.
― Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ şi o nelinişte : voi descoperi cât preţuieşte fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
― Ce-i acela rit ? zise Micul Prinţ.
― E şi el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […]
Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape :
― Vai ! zise vulpea… Am să plâng…
― Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc…
― Aşa e – zise vulpea.
― Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ.
― Aşa e – zise vulpea.
― Atunci nu dobândeşti nimic din asta !
― Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […]
― Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ.
― Te du cu bine – zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă : limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
― Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă.
― Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta.
― Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Prinţ, ca să ţină minte.”
MĂRTURII din COMUNISM. „Blestemați fie în veci cei ce și-au bătut joc de noi și cei care plâng după acele vremuri de coșmar!”
Camelia Tabacu
Frig, foame, întuneric, frică, dar mai presus de toate umilință și neputință, necesitatea, obligativitatea anulării propriilor porniri, trăiri, idealuri, vise pentru supraviețuire – cam asta e cheia în care curg aceste mărturii. Pe tot parcursul lor te însoțește o nedezlipită senzație de strigăt înăbușit, de dinți care mușcă din propria piele pentru ca urletul să se oprească la limita acesteia, să nu treacă mai departe de propriul corp și să vulnerabilizeze în fața torționarilor.
Mai sunt și unii care spun că răul nu a reușit să pătrundă în universul interior în care ei și-ar fi construit o lume liberă, curată și bogată, departe de societatea cenușie, flămândă, târâtă și strivită de afară. După 1989 s-a dovedit însă că minunatele lumi interioare, oricât de bine clădite nu au fost suficient de solide pentru a se lua la trântă și pentru a dovedi monstruozitățile tranziției născute pe ruinele comunismului. După o lungă coabitare cu răul, „rezistența prin cultură” e mai degrabă o formă de lașitate josnică, de complicitate, de acceptare decât o desprindere superioară de vremurile cumplite cărora le aparții.
Medoia Rodica: In Cotroceni, unde locuiam in 82 sau 83, a avut loc o avarie la conducta de gaze. Tot cartierul se incalzea cu gaz la sobe. Mama s-a imbolnavit grav, a ajuns la spital, eu am ramas singura acasa cu sotul meu. Erau 5-6 grade in casa, nu puteam gati, ca si aragazul era pe gaz. S-a spart si cazanul din baie si bateriile de la chiuveta si cada. Apa care a curs in casa a inghetat cu covor cu tot. Dormeam cu doua plapumi, in palton, cu ghete si caciula si fular. 2 sapatămâni am rezistat. Mergeam la mama la spital sa ne incalzim, acolo erau 14 grade, lux. Ca sa nu murim, ne-am mutat la sora mea la bloc, la ei erau 12 grade in ap. Am auzit ca au murit oameni in case atunci. A durat vreo 3 saptamani avaria. Nu puteau sapa ca era prea ger, asa ziceau.
Am locuit cu tata doi ani in Constanta, 85-87, intr-un bloc obisnuit, noi ii spuneam organizare de santier, pentru ca apartamentul in care statea era dat de stat in folosinta gratuita pe perioada cat stateam acolo. Tata fusese trimis cu domiciliul fortat acolo, era militar de cariera iar mie mi-au dat repartitie de la facultate, desi aveam casa mea in Bucuresti. Mama a ramas acasa, sa aiba grija de nepoata. Acolo erau 8-9 grade in casa, umezeala si lumina electrica ne dadeau doar 7 ore pe zi. Asa ca ne cumparaseram lampi cu gaz. Fiecare cate una. Am facut o raceala oribila si tuseam sasa tare ca nu mai puteam dormi decat in fund. Mi-am cumparat antibiotic si am scapat pana la urma. Era mucegai pe pereti, asa ca tata a chemat un zugrav sa ne puna zapada artificiala pe peretii exteriori si sa zugraveasca, ca sa nu ne imbolnavim de astm. Frigul e mult mai greu de indurat cand e umed.
Elena Copaciu: In februarie 85 in camera de cămin din Regie în care stăteam erau 8-10 grd Celsius când învățam în sesiune. De la 16-18 se oprea curentul electric. Teoretic. Că practic îi dădeau drumul pe la 19. Aveam cu toții lumânări să putem citi până venea iar lumina. Apa la robinet avea cam 30 de grade doar cam 45 de minute în fiecare seară. În rest era rece ca de izvor….la presiunea joasă a gazelor o supă fierbea cam în 6 ore! Căram alimentele de acasă pt că în magazine aveau doar conserve de pește oceanic. O colegă din București ai cărei părinți aveau permis pt o comandă lunară la casa de comenzi a partidului, ne mai punea câte ceva pe lista lor!
In 1986 eram in stagiul de Medicină Legală. La una din ore am asistat la autopsia unui om de 62 de ani care a deschis ușa liftului și a pășit!..exact când se întrerupea curentul! A căzut în gol 8 etaje! Nu vă puteți închipui ce leziuni avea, mai ales la cap! Nu pot uita asta! A fost singura dată în viață când am cerut să fumez o țigare! De la niște studente străine care m-au privit cu dispreț crezând că sunt dintre cei care făceau(des) asta pentru că nici țigări bune nu se găseau în țară pe atunci!…
Mirela Popa: In iarna dintre ’84 si ’85 eram eleva de gimnaziu. Scoala unde invatam avea centrala proprie cu carbuni. Din economie, in vacanta de iarna, nu s-a mai facut focul in scoala, iar caloriferele au inghetat si s-au spart, astfel ca, in ianuarie, cand a inceput trimiestrul II si am revenit la scoala nu am mai avut incalzire. Caloriferele au fost reparate abia in … martie. Am „invatat” doua luni in clase in care temperatura era … sub 0 grade!!! Stateam in banci imbracati exact ca afara, cu haine, geci, caciuli, fulare si manusi. Cand spalam tabla, se forma instantaneu pe ea o pojghita subtire de gheata!!! Pe noi, copiii, situatia asta ne amuza, fiindca nu puteam face efectiv ore, cu mainile in manusi si tabla inghetata, iar profesorii obtinusera aprobarea de la inspectorat sa scurteze orele.
Prin 1986, aveam vreo 14 ani si, inainte de sarbatorile de iarna, se formau cozi uriase la magazinele alimentare si macelarii, inca de la … 4 dimineata. Pentru a lua mai multe pachete de carne, fiindca si la „liber” alimentele erau „rationalizate”, un pachet/kilogram pentru fiecare cumparator, parintii m-au luat si pe mine la coada, de la ora 4 dimineata! Dupa ce am inghetat 2 ore asteptand deschiderea magazinului, in sfarsit acesta s-a deschis si, fiindca s-a auzit ca nu e marfa suficienta pentru toti cei de la rand, oamenii au inceput sa se impinga cu furie ca sa ajunga in fata. Fiindca oamenii din jurul meu ma striveau si nu mai puteam sa respir, am inceput sa strig ingrozita: „sunteti animale, sunteti animale”. In asa ceva ne transformase comunismul, „visul de aur al omenirii”, in animale infometate, care se calcau in picioare si se sfasiau pentru o ciosvarta de carne!
O alta amintire de-a dreptul orwelliana despre infometarea sistematica si animalizarea populatiei in comunism. Era octombrie 1989, ziua Recoltei. Terminasem orele la liceu si m-am dus in magazinul universal, incercand sa gasesc ceva dragut de imbracat, asa cum vazusem in revistele de moda straine, aduse pe „sest” la liceu de colegii care aveau tatii navigatori. In „mall”-ul comunist, rafturile erau aproape goale, ici colo gaseai cateva obiecte vestimentare sleampate, in culori terne, gata ponosite, adica tot ceea ce nu se putea trimite la export. Dezamagita am mai urcat un etaj pe scara rulanta. Fiindca era Ziua Recoltei, Ceausescu isi tinea traditionalul discurs despre recolta „record”. La fiecare etaj al magazinului universal erau difuzoare care transmiteau discursul nemernicului. Urcand pe scara rulanta il auzeam pe ceausescu cum racnea hodorogit despre cantitatea „record” de cereale obtinuta la hectar, despre „belsugul” de care are parte tara noastra, insa, la un moment dat, urletele lui au fost acoperite de un muget ca de mare furioasa sau de turma de animale, care venea de jos, de la demisol, unde erau raioanele de alimente. Uitandu-ma in jos, am vazut o masa de oameni inclestati unii in altii, nu mai era deloc vorba de randuri ordonate, care strigau si se impingeau ca sa apuce o bucata de salam cu soia, ce lipsise cam demult din magazine si fusese adus abia atunci, ca o concesie facuta poporului infometat, de Ziua Recoltei. Stiu ca in perioada respectiva ascultam la Europa Libera, o emisiune, „Cartea pe unde”, in care se lecturau fragmente din cartile interzise in comunism. In ultimele emisiuni, audiasem fragmente din „1984” a lui George Orwell si imi amintesc ca, nemaiputand suporta absurditatea atroce a regimului dictatorial descris de Orwell, am plecat din camera unde tata asculta Europa Libera, spunandu-mi, ca sa ma linistesc, ca, totusi, ceea ce auzeam la radio, era fictiune. Insa, cateva saptamani mai tarziu, nu am mai putut sa spun asa ceva, scena traita in magazinul universal era rupta din cartea „1984” si era realitatea noastra coditiana in comunism. Noi traiam efectiv in ceea ce isi imaginase Orwell in 1948: mizeria materiala generalizata, dublata de o minciuna politica generalizata, in care negrul era transformat in alb si toti trebuia sa credem asta!!! Am fugit din magazinul universal cu sufletul ravasit. Imi mai amintesc ca in acea epoca, adolescenta fiind, imi doream sa nu mai cresc, sa nu devim om matur, comndamnat la viata aceea de mizerie.
Cristina Popescu: Comunismul de care nu am scăpat nici în ziua de azi, a distrus sute de mii de familii! Dramele petrecute în familia mea nu se pot uita niciodată! Fratele mai mare al tatălui meu, Gogu Cuşa, a făcut 12 ani de puşcărie, a fost inclusiv la Piteşti, iar sora mijlocie, Lucreția, 10 ani de puşcărie! Fratele bunicului, Constantin,Cociu Cuşa, mort la Aiud!
Rodica Ionescu: Am trait anii aia intr o ceata ușoară, iubeam literatura in special cea straina si ma infundam intr una din salile bibliotecii universitare, aveam permis si la biblioteca Ambasadei SUA. Am stat ani de zile intr o darapanatura inchiriata la curte pe o strada care scapase ca prin minune de la demolat,in rest ruine si constructii si nu m a afectat ingrozitor, aveam propria mea lume stralucitoare .Imi amintesc ca ai mei au „prins”niste mobila dintr o casa care urma sa se demoleze si am adorat biblioteca si biroul ala pe care le am avut ani de zile .Ne au mutat la bloc si dupa anii in care apa se lua de la cismea si laturile se aruncau in colt la canal ni s a parut un miracol apa rece cu program .Mama ne cosea la masina si aveam lucruri de mbracat un pic deosebite dar fratele meu purta tot ce mi ramanea mic ,mi l amintesc in niste pantofi cu bareta cu un toc patrat ,nu s a transformat in ghei doar ca iubeste hainele de calitate putin prea mult, da o avere pe pantofi.Eu si acum adun mobila ,orice forma de risipa imi face rau .Am resimtit fizic anii aia ,dar nu au reusit niciodata sa ma faca sa vad lumea altfel decat este .Am invatat singura engleza si am plecat din tara ,am vazut lumea aceea „altfel” si nu m a dezamagit deloc .O societate civilizata este creata de o majoritate constienta si educata ,care trage dupa ea si pe ceilalti.Ar trebui sa ne reamintim ca majoritatea suntem la a treia ,a patra generatie de „incaltati” ca bunicii nostrii aveau opinci si se ncalzeau la sobe luminau cu lampi si traiau din munca la camp .Romania majoritor rurala trebuie modernizata si repopulata , nu se pot produce mari schimbari impartind tara in era noua a internetului si evul mediu al wc ului in curte .Germania de dupa razboi s a reconstruit unitar nu pe falii ,si intre influenta rusa din nord si civilizatia infloritoare din sud sunt divergente care nu s au sters in 30 de ani.Am vazut in postari ca lipsurile materiale au fost cele mai mult resimtite.Exista lipsuri mai grave decat cea a sapunului Fa si a portocalelor.Lipsa compasiunii,a libertatii de exprimare si miscare, a dreptului de a deveni ce iti doresti, la o viata respectabila si decenta Toate aceste lucruri le au fost interzise oamenilor atunci si este inca motiv de emigrare. Dupa atatia ani de bezna s a instalat minciuna si impostura. Si fiecare din noi a contribuit intr o forma sau alta .
Radu Dragomir: Tot citesc povestiri de genul „pe vremea lui Ceaușescu aveam toți de muncă, după ’89 am rămas șomer cu rate la bancă”. În concluzie, încă sunt mulți cei care suspină după dictatura mediocrității. Oricât de puturos sau de idiot erai, nu rămâneai sub comuniști pe drumuri, maică.
Doina Raducan: Berceni 85. Iarnă. O zi ca multele fără gaze și lumină. O vecină aleargă disperată din ușă în ușă cu o crăticioară cu mâncare în mână întrebând dacă are cineva un aragaz de voiaj. Nu avea cum încălzi mâncarea copilașului de un an și ceva. M-a marcat disperarea femeii, nu-i pot uita privirea.
Alma Lazar: Cumplite vremuri, în casa erau sub 10 grade, curentul se oprea de la 8 dimineața până la 6-7 seara, făceam mâncare nosptea(era presiunea la gaze mai mare) spălăm rufe de la ora 5-6 dimineața, ptr că la 8 se oprea curentul iar la 9 apa(care mai venea la6 seara). Nu înțeleg cum pot unii sa mai spună ca era bine pe vremea aceea!!?? Au fost vremuri de coșmar. Nu aș ma vrea/putea să mai retrăiesc acele timpuri!! Pe cei care votează PSD i aș închide într o colonie și i aș obliga sa trăiască în condițiile de atunci, poate se trezesc!!!.
(Asa s-a nascut ”GLOBALIA” DIN ROMANIA) Politicienii si milionarii care au arendat România
Marian Păvălaşc
După 1989, una dintre cele mai avantajoase afaceri a fost concesionarea terenurilor Ministerului Agriculturii în schimbul unei arende simbolice. Pe noile „proprietăți”, moșierii primesc și subvenții. Evenimentul zilei vă face cunoștință cu favorizații sistemului.
Culiță Tărâță, Ioan Niculae, Ilie Carabulea, Ștefan Poienaru și atotprezentul Dan Voiculescu când e vorba de afaceri cu statul sunt cei mai importanți afaceriști care au ajuns mari moșieri pe terenurile primite de la Administrația Domeniilor Statului (ADS). Împreună cu aceștia, au mai accesat suprafețe de mii de hectare oameni de afaceri străini și politicieni locali, în special consilieri județeni.
Terenuri date pe viață
Mai mult, după ce au concesionat aproape 300.000 de hectare din proprietatea statului, marii moșieri au primit terenurile în arendă în baza unor contracte cu o durată de până la 49 de ani. Practic, cât o viață.
Pericol pentru utilizatorii de programe Microsoft. Tot ce faci e înregistrat
Pericol pentru utilizatorii de programe Microsoft. Tot ce faci e înregistrat
„Nu mai sunt pe moarte!” Tratament revoluționar pentru cancer
„Nu mai sunt pe moarte!” Tratament revoluționar pentru cancer
Această metodă a fost patentată în anii 2000-2004, perioadă în care s-a înfiiințat ADS – aflat în subordinea Ministerului Agriculturii, instituție care a reunit terenurile agricole administrate de stat.
82% dintre terenurile statului, concesionate
Singura motivație a acestor contracte păguboase pentru români a fost sărăcia statului din urmă cu un deceniu când nu se alocau bani pentru cultivarea acestor suprafețe.
„S-a decis atunci ca aceste terenuri să fie concesionate în schimbul unor arende așa și așa, în locul variantei ca terenurile să fie lăsate în paragină”, își amintește profesorul Gheorghe Sin, președintele Academiei de Studii Agroalimentare București. De altfel, în jur de 70% dintre contractele aflate în vigoare între ADS și moșieri sunt încheiate înainte de 2004. Astfel, Ioan Nicolae are concesiuni în Giurgiu din 2000, iar PSD-istul Culiță Tărâță a primit Insula Mare a Brăilei în 2004.
În acest moment, ADS are în administrare puțin peste 325.000 de hectare.
Pentru fiecare hectar de teren agricol concesionat, moșierii „plătesc”, în general, între un sac și trei saci de produse cultivate, adică între 100 și 400 de kilograme.
„300 de kilograme la hectare este cam cât rămâne în urmă după ce trece combina. Este adevărat că este cam puțin”, analizează profesorul Gheorghe Sin.
Statul se alege cu praful de pe tobă
Ca un exemplu, Agro Chirnogi a concesionat în județul Călărași, de la ADS, 6.000 de hectare în schimbul unei arende de 450kg/ha.
Arenda este de trei ori mai mică față de cele plătite de firme care realizează contracte cu sătenii. „Eu am luat pământul în arendă de la localnici. Scot și 4.000, 5.000 de kilograme la hectar, dar și plătesc la proprietari o arendă de 1.500 de kilograme la hectar”, spune Tudorel Damian, producător din același județ.
Suprafețe arendate pe județe
BISTRIȚA-NĂSĂUD. Cea mai mare suprafață concesio nată este de 106 hectare și a fost dată, în 2004, pentru 49 de ani, lui Ioan Moldovan. Acesta este cel mai bogat bistrițean, cu afaceri în industria cărnii și în domeniul hotelier. Arenda negociată cu statul a fost de 322 de kg/ha.
BRAȘOV. Aici, moșier – șef este consilierul județean PSD Paul Enache care are în concesiune, de la ADS, 440 de hectare. A primit anul trecut subvenții de 665.000 de lei, potrivit propriei declarații de avere. Are contracte încheiate până după 2050 și dă o arendă între 111 și 304 kg/ha.
BRĂILA. Societatea Agricost are în concesiune, începând din august 2012, o suprafață imensă: 57.720 de hectare. Firma este a lui Constantin Duluțe.
CARAȘ-SEVERIN. Firma Senator Prodimpex are 363 de hectare concesionate de la ADS. Presa a relatat că este controlată de frații Lucian și Georgică Neacșu.
CĂLĂRAȘI. Aici, patru firme își adjudecă aproape 25.000 de hectare de teren aparținând statului. În martie 2002, a fost semnat un contract pentru concesionarea a 9.414 hectare către Agro Chirnogi, companie deținută de oameni de afaceri libanezi.
GALAȚI. Compania Agrogal a italianului Giovanni Glandi a primit, în județul de la Dunăre, 5.725 de hectare. Suprafața a fost acordată în anul 2004, în baza unui contract care se întinde pe 49 de ani, în schimbul unei arende de 416 kg/ha.
GIURGIU. Maria Trading, cu aproximativ același acționariat ca la Agro Chrinogi, a primit, încă din 2002, 8.535 de hectare. În același județ, și o firmă din grupul lui Dan Voiculescu a luat 2.657 de hectare.
IALOMIȚA. Aici, Intercereal SA a celui mai bogat român din topul Capital, Ioan Niculae, a concesionat de la ADS, în 2004, 9825 hectare în schimnul unei arende de 520 de kg/ ha. Durata contractelor este de minimum două decenii și maximum 49 de ani.
ILFOV. Agroindaf Afumați deține, din 2000, cea mai întinsă suprafață concesionată din jurul Bucureștiului cu 475 hectare primite de la ADS. Firma este deținută de Claudiu Davițoiu, fost și consilier județean din partea PSD până în 2008. Contractul este pe 49 de ani pentru o arendă de 527 kg/ha.
MARAMUREȘ. SC Primus Natura a concesionat 110 hectare. Societatea este deținută de familia lui Corin Checheș, un traseist politic între PDL și PNL.
OLT. Agronova a primit, în 2009, 7.200 de hectare. Compania este controlată de firma Vargas 10 S.L înregistrată în Spania și de spaniolul Lopez Rico Luis. Contractul este pe două decenii, în schimbul unei arende de 387-474 kg/ha.
SIBIU. Ilie Carabulea, aflat în arest, este și primul arendaș al județului. Firma Horticola Inter Sevis a primit, de la ADS, 790 hectare. Atlassib, firma lui Carabulea, a deținut acționariatul majoritar la Horticola, până în 2010, când acțiunile au fost date fiului afaceristului. Contractul cu ADS a fost semnat în 2006 și are o durată de două decenii pentru o arendă de 439 kg/ha.
TELEORMAN. Cea mai întinsă suprafață îi aparține companiei Interagro a lui Niculae, care a primit 3.634 hectare de la ADS în perioada 2000-2008. Contractele se întind între 20 și 49 de ani. Arenda plătită este între 300 și 845 kg/ha. Afaceristul mai deține aici 782 hectare, prin intermediul partenerei de viață Nicoleta Toncea.
Insula Mare a Brăilei deținută de cel mai mare moșier al țării
LOCUL 1. Cel mai mare moșier pe terenurile statului este la acest moment Constantin Duluțe, acționarul Agricost SRL, firma care a primit Insula Mare a Brăilei. Altfel spus, o suprafață de 57.720 de hectare. Cu toate acestea, presa a relatat că Duluțe este doar un paravan pentru Culiță Tărâță, fostul arendaș al Insulei Mari a Brăilei, în baza unui contract suspect încheiat în anul 2004. De altfel, acționarul Agricost a recunoscut că este un apropiat al lui Culiță Tărâță.
Străinii îl bat pe Niculae
În rest, firmele arendașe la stat nu au preluat loturi mai mari de 16.000.
LOCUL 2. După Duluțe, se află libanezii Sarkis Sarkis și Laoun Youssef cu 8.535 de hectare de teren al statului în județul Giurgiu, luate prin firma Maria Trading. Aceștia mai dețin 7.400 de hectare și în județul Călărași, prin firma Agro Chirnogi. Un total de aproape 16.000 de hectare în sudul țării.
LOCUL 3. De-abia pe locul al treilea al concesionărilor de la stat, cu 10.457 hectare, se află Intercereal SA, aparținând celui mai bogat român, Ioan Niculae.
LOCUL 4. Este deținut de Agronova SRL cu 7.313 hectare, primite în Olt. Acționarii sunt spanioli.
LOCUL 5. Agricom Borcea, Călărași, are – din 2002 – 6.053 hectare. Fostul ministru PSD, Doru Ioan Tărăcilă, controlează această firmă care în primul deceniu al anilor 2000 deținea cele mai multe suprafețe din sudul țării.
Arendă la apartament
Afaceristul Ștefan Poienaru este cel mai descurcăreț agricultor. El a primit în concesiune în jur de 1.300 de hectare de teren în județul Călărași pe numele unui cunoscut, Corneliu Văleanu, care locuia la bloc, în localitatea Fetești.
Afaceriștii cu statul primesc și subvenții de milioane de euro
Arenda foarte mică, sub 500 de kg/ha, de două-trei ori mai scăzută față de cea de pe piață, nu este singurul acvantaj pe care îl au moșierii pe terenul statului.
Guvernul României plătește celor care iau pământurile ADS și subvenții. Prima este pe cultură. Astfel, pentru un hectar de cereale se primește în jur de 160 de euro. Din această sumă, 139 de euro vin de la Uniunea Euroopeană, iar 21 de euro de la bugetul de stat.
9,1 milioane de euro pentru Insula Mare
Rezultă, la un calcul simplu, că Agricost primește 9,1 milioane de euro pentru cele 57.000 de hectare concesionate în Insula Mare a Brăilei.
Subvenția de cultură ajunge la 160.000 de euro la o mie de hectare. O sumă care acoperă arenda ce trebuie achitată la ADS.
O altă subvenție care intră tot în buzunarul moșierilor pe terenurile Ministerului Agriculturii este cea de motorină. Valoarea accizei decontate este de 1,399 lei pe fiecare litru de motorină consumat la lucrări agricole.
Avantajele statului
Adrian Enache, expert în agricultură, vede și lucruri pozitive în concesionarea pământului. „În anii 2.000 și chiar și acum, Guvernul nu avea puterea financiară de a cultiva aceste terenuri. Multe ar fi rămas pârloagă, cum se spune popular. Apoi, mulți fermieri au refăcut sistemul de irigații”, ne-a precizat acesta.
(Ca si CEILALTI presedinti si Bomboana Pontista nu lipseste de pe coliva ROMANIEI…) Ironia primarului unui sat inundat la adresa lui Victor Ponta: „Pentru meritele deosebite în aducerea carasului din Dunăre la porțile orcenilor”
Alina Mitran
Un primar din Dolj a postat un mesaj în care, ironic, anunță că cetățenii dintr-un sat inundat cu 11 ani în urmă de apele revărsate ale Dunării îi vor acorda „cetățeanului sârb Victor Ponta” titlul de cetățean de onoare. Primarul amintește și câteva dintre „merite”.Într-o postare pe contul său de Facebook, primarul localității Călărași din județul Dolj, Sorin Sandu, reamintește că, în urma inundațiilor din 2014, cetățenii din două sate nu au mai putut folosi, timp de doi ani, aproximativ 800 hectare de teren. Să afle după mai mult de un deceniu care a fost de fapt motivul producerii inundațiilor – Victor Ponta a afirmat că a luat singur decizia de a deschide barajul de la Porțile de Fier pentru a salva Serbia de inundații catatastrofale, însă spusele sale sunt puse la îndoială – nu i-a prea încântat pe cetățeni.
„I se va oferi un lot de bostan la Gârla Popolencii”
„Săptămâna viitoare, în regim de urgență, Consiliul Local Călărași va acorda cetățeanului sârb Victor Ponta titlul de cetățean sârb de onoare al localității Sărata. Acestuia i se va oferi un lot de bostan la Gârla Popolencii. Titlul i se va atribui pentru meritele deosebite în aducerea carasului din Dunăre la porțile orcenilor, fără nicio cheltuială din partea acestora, moca, și, desigur, pentru ca i-a făcut riverani Dunării, preț de un an. În acest fel, i-a scutit pe orceni și pe călărășeni să mai cultive circa 800 de ha (215 ha numai de islaz), preț de vreo doi ani”, scrie primarul.
ADVERTISING
„Locuitorii din Sărata au fost foarte mulțumiți, mai ales când au fost nevoiți să fugă cu răsadurile de lubeniță la Călărași, dar și pentru că li s-a oferit șansa de a demonstra că își iubesc satul, pe care, de bucurie, l-au înconjurat cu saci de nisip. În semn de recunoștință, toți locuitorii satului Sărata vor vota, fără excepție, cu Victor Ponta, chiar și copiii până în 12 ani primind acest drept și onoare, special pentru această ocazie”, mai scrie Sandu.
Propunerea merge mai departe și se emite ideea înfrățirii Belgradului cu satul Sărata, inundat în 2014, pentru că, prin mărinimia lor, locuitorii satului Sărata au salvat Belgradul de la ștergerea de pe suprafața pământului. „Ca semn al dragostei, ne angajăm ca oricând, de va fi nevoie, Sărata să fie inundată chiar și până la coama caselor, ca să fie bine pentru frații sârbi”, mai spune primarul.
Fostul premier, în prezent candidat pentru funcția de președinte al României, este așteptat la Sărata, mai anunță primarul, pentru ca sătenii să-i arate dragostea pe care i-o poartă.
„Eeeehe, când mai găsim noi unul ca Victoraș, să avem pește și de făcut uroaie la porci. Ăștia de acu’ nu ne dau nimic. Victor ne-a dat APA. Cu HRANA ne descurcăm, că mâncăm pește, ca să avem ENERGIE pentru Trezirea în conștiință”, completează edilul, făcând aluzie la segmentul de votanți ai lui Călin Georgescu pe care Ponta încearcă să îi câștige.
Spre finalul postării, tonul devine serios, primarul afirmând că „te crucești” să afli la decenii distanță că nu natura i-a inundat, ci „fratele Ponta”. „Se spunea atunci că am fost inundați pentru a nu fi afectate câteva vile din clisură, dar nu știam că erau de pe malul opus. Trăim și nu știm ce și de ce se întâmplă. Dacă nu scăpa singur porumbelul, muream proști. Ce mândri trebuie să fie cei din Rast, din Cîrna, din Măceșul și Bistreț. Cu siguranță, Victor va câștiga numai cu voturile de pe Valea Dunării”, a mai scris primarul, care a încheiat cu vestea că sătenii se angajează chiar ca atunci când va veni timpul, „dacă este de acord, îl vom împăia în centrul satului, că nu avem bani de mai mult”.
Fostul premier Victor Ponta a afirmat, la mijlocul acestei săprtămâni, într-un podcast, că în anul 2014 a luat decizia de a inunda mai multe localități din România pentru a scăpa astfel capitala sârbă Belgrad de inundații catastrofale. În semn de mulțumire pentru acest gest ar fi primit cetățenia sârbă. Efectele acelor inundații au fost semnificative, precipitațiile căzute și în lunile care au urmat accentuând problemele, astfel că sute de hectare de teren nu au mai putut fi exploatate la nivelul fiecărei localități afectate, iar casele în care a pătruns apa au avut nevoie de reparații.
Citește și: Ponta a dezvăluit motivul pentru care a vorbit despre inundații: „Știam că pregătește ceva Anca Alexandrescu”. Reacția realizatoarei TV
Citește și: George Simion, despre Ponta: „L-am întrebat de ce nu a finalizat autostrada de pe Valea Prahovei și mi-a spus că i-a transmis Coldea că îl arestează”
Citește și: Crin Antonescu: „Nu cred că eu şi domnul Ponta vom fi în turul doi. Nu cred că domnul Ponta va fi clasat nici măcar în primii trei”
BOOM! MAREA RESETARE DE CARE SE TEME: GESARA-NESARA ÎN RĂDARE SUB COMANDA LUI TRUMP PENTRU ELIBERAREA UMANITĂȚII – În timp ce statul adânc se agață de haos, o nouă trezire economic se desfășoară în liniște
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
Trump nu candidează doar pentru președinte, ci se pregătește să declanșeze GESARA, resetarea globală care pune capăt datoriilor, distruge IRS și dezlănțuie un viitor susținut de aur. Mass-media o numește ficțiune. Patrioții o numesc destin. Războiul financiar este real!
INTRODUCERE: PROMISIUNEA CARE NU A MORIT NICIODATĂ
De zeci de ani, lumea se sufocă sub greutatea unui sistem financiar corupt, menit să beneficieze pe cei puțini în detrimentul celor mulți. Elita globală – bancherii, politicienii, magnații mass-media – și-a menținut controlul prin datorii nesfârșite, inflație și frică. Ne-au vândut un vis de democrație, în timp ce ne-au forjat în liniște cătușele cu fiecare control de stimulare, fiecare majorare a taxelor și fiecare război purtat în numele „stabilității”.
Dar departe de camere și corupție, un plan diferit a fost șoptit, păzit și pregătit – unul înrădăcinat în dreptate, abundență și suveranitate. Se numește GESARA — Actul de Securitate și Reforma Economică Globală — și pentru cei care înțeleg cu adevărat ce urmează, nu mai este o teorie. Este o numărătoare inversă.
Președintele Donald J. Trump nu este doar o personalitate politică. El este singurul lider global cu curajul, strategia și coloana vertebrală spirituală pentru a pune în mișcare o astfel de resetare. În timp ce mass-media bate joc și Deep State intră în panică, GESARA se aliniază în liniște. Și când va fi momentul potrivit, America nu se va ridica, ci se va reseta.
LEGATE: Decodificarea ordinelor executive ale DJT: Rolul exploziv al Forței Spațiale, Securității Naționale și GESARA în remodelarea puterii globale a Americii
GESARA & NESARA — PLANUL PENTRU LIBERTATEA GLOBALĂ
Cunoscut inițial sub numele de NESARA ( Național Economic Security and Recovery Act ), acest plan a fost introdus pentru prima dată în anii 1990 de Dr. Harvey Barnard ca o modalitate de a elimina datoriile, de a demonta Rezerva Federală și de a reveni la un sistem financiar solid din punct de vedere constituțional, bazat pe active reale – nu pe iluzii fiat.
Deși a fost blocată, redusă la tăcere și ridiculizată, viziunea a continuat să trăiască – și sa extins la nivel global în GESARA , un cadru pentru renașterea economică care include:
Iertarea completă a datoriilor pentru indivizi și națiuni
Desființarea IRS și revenirea la impozitarea echitabilă
Introducerea monedelor garantate cu aur pentru a pune capăt inflației
Restaurarea dreptului constituțional și încetarea dreptului amiralității
Lansarea tehnologiilor suprimate în folosul umanității
Încheierea mașinii de război perpetue prin aplicarea acordurilor globale de pace
Timp de decenii, acest plan a fost respins ca fantezie. Dar sub Trump, bucăți din el au început deja să se instaleze. Standardul de aur nu mai este o relicvă – este o conversație activă . Băncile centrale cumpără aur la niveluri record. Politicile energetice ale lui Trump America First au arătat lumii cum arată suveranitatea reală . Și oamenii se trezesc – mai repede ca niciodată.
BOOOM!!! TRUMP A POSTAT ASTA PE adevăr!!! VEZI APA!!!!
TRUMP 2025 — SINGURUL OM CARE POATE LIVRA ACEST RESETARE
Nu vă înșelați – elita globală știe că Trump este amenințarea cheie la adresa matricei lor financiare .
De ce crezi că au încercat totul pentru a-l distruge? Afișări în judecată, rechizitori, întreruperi în media, asasinate de personaje – nimic nu a funcționat. Pentru că Trump nu operează în jocul lor. El rescrie tabla în întregime.
În agenda sa pentru 2025, există deja semne de gândire aliniată la GESARA:
Trump a vorbit despre „eliminarea datoriilor naționale” în moduri fără precedent
El a susținut audituri ale Rezervei Federale și corupția guvernamentală
El continuă să insiste pentru bani sănătoși , inclusiv pentru soluții de trezorerie garantate cu active
El a sugerat că IRS-ul trebuie eliminat sau eliminat în întregime
Și a promis că va reda puterea oamenilor și va pune capăt controlului globalist
Acestea nu sunt sloganuri de campanie. Ele sunt bazele de bază ale unei lumi aliniate la GESARA .
O RESETARE GLOBALĂ ÎN MIȘCARE — SEMNELE PE CARE NU POT ASCUNDERE
În timp ce mainstreamul continuă să respingă mișcarea GESARA, semne cheie se petrec în întreaga lume – în plină zi:
Națiunile BRICS dezvoltă activ monede susținute de aur și mărfuri
Băncile centrale cumpără aur în loc de dolari , semnalând pierderea încrederii în fiat
Lumea activelor digitale (XRP, infrastructura legată de QFS etc.) este reglementată în liniște, nu interzisă
Mai multe țări testează piloți de iertare a datoriilor legate de garanțiile activelor
Principalii CEO demisionează sau sunt expuși ca parte a unei epurări corporative globale
Aceasta nu este o coincidență. Aceasta este convergența. Lumea veche se prăbușește – iar întoarcerea lui Trump marchează aprinderea celei noi.
Conținut viral! Întrebați-vă: De ce Trump poartă întotdeauna această sare spirituală ? Răspunsul te poate surprinde
SISTEMUL DE CARE SE TEME CEL MAI MULT — UNUL UNDE OAMENII AU PUTEREA
Ce se întâmplă când datoria dispare? Când moare fiat? Când cad băncile centrale?
Oamenii devin din nou periculosi.
De aceea, te-au ținut distras – cu inflație, război, politică de identitate, campanii de frică.
Dar odată ce GESARA se activează, oamenii vor:
Deține munca lor
Deține timpul lor
Deține energia lor
Dețin viitorul lor
Întregul mesaj al lui Trump – „Puterea aparține poporului” – este o amenințare directă pentru elita financiară. Ei știu că el este singurul lider care poate reuși asta. Și de aceea se tem de 2025 mai mult decât de orice.
Pentru că nu este vorba doar despre revenirea lui Trump în funcție. Este vorba despre sfârșitul imperiului lor.
FĂ AMERICA SĂNĂTOASĂ DIN NOU: RETRAGIREA ACASA | CUM îți reînnoiești CELULELE ÎN 7 ZILE
CONCLUZIE: ACEASTA ESTE ORA PE CARE AM ASTEPTAM
11 aprilie 2025. Lumea pare haotică, dar planul se desfășoară. GESARA nu vine „într-o zi”. Se conturează acum , în umbra băncilor care se prăbușesc, a guvernelor frânte și a unei populații înfometate după ceva real.
Președintele Trump este mai mult decât un candidat. El este vârful suliței , arhitectul unei revoluții economice care ar putea remodela nu doar America, ci și planeta.
Pentru cei care înțeleg, aceasta nu mai este o teorie.
Este o misiune.
Și când lumea o va vedea în sfârșit — Va fi prea târziu să-l oprești .
Pregătiți-vă, patrioți. Epoca de Aur nu este înaintea noastră. Deja se ridică.
RUPTĂ: TRUMP ȘTERGE IRS, LANsează SERVICIUL DE VENITURI EXTERNE – AMERICANII ELIBERATI DE IMPOZITUL PE VENIT PENTRU ÎNTÂND
Președintele Trump desființează IRS într-o mișcare istorică, lansând External Revenue Service pentru a finanța America prin tarife externe. Impozitul pe venit a dispărut pentru totdeauna — a sosit Ziua Eliberării.
CITEȘTE MAI MULTE AICI: https://worldreportstoday.com/breaking-trump-erases-irs-launches-external-revenue-service-americans-freed-from-income-tax-forever/
a)Şarjă medievală din timpul Reformei la adresa ierarhiei forţelor supreme în lume. b) Simboluri oculte în arhitectonica şi pe bancnotele celei mai mari puteri. Coperta IV: a) Reprezentare alchimică din Tabula Smaragdina, sec. XVII, privind unitatea şi forţa elementelor primordiale. b) Machu-Picchu. Privire de ansamblu. Unul dintre cele mai enigmatice nuclee ale puterii.
Motto: „Şi veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face liberi.“ Evanghelia după Ioan (8, 32)
PREFAŢĂ
„Neştiutul nu reprezintă neapărat alte galaxii sau sisteme planetare. El poate fi o civilizaţie paralelă terestră de care ne desparte un decalaj în timp, fie doar o secundă sau un decalaj spaţial nesesizat de noi în spaţiul tridimensional. Neştiutul poate fi o altă dimensiune încă de neimaginat, o civilizaţie străină existentă în noi şi printre noi, care nu poate fi evidenţiată de simţurile noastre imperfecte, incomplete.“ Doru Davidovici, Lumi galactice Unul din conceptele fundamentale care stau la baza complexului edificiu social al civilizaţiei contemporane, acela de evoluţie, a căpătat, la sfârşitul celui de al doilea mileniu, o semnificaţie aproape universală, în pofida existenţei unor numeroase angoase ce continuă să stăpânească oamenii obişnuiţi, semn al alienării din ce în ce întâi profunde a acestora. Este, oare, îndreptăţită această viziune exclusivistă ce îşi pune amprenta asupra tuturor domeniilor de activitate? Judecând după variaţia temporală a raportului dintre influenţa elementelor de ordin material şi cea a elementelor de ordin spiritual, raport care ar trebui să stea la baza evaluării tuturor civilizaţiilor, concluzia evidentă este aceea că omenirea actuală a ales calea confortului material în detrimentul „confortului“ spiritual. Insecuritatea crescândă a societăţii, în general, şi a fiecărui individ, în particular, dau dovadă efemerităţii existenţei umane şi amplifică temerile eshatologice până aproape de paroxism. Dintre toate întrebările care iau naştere din extraordinara fervoare intelectuală, una se repetă obsedant: „Suntem singuri în Univers?” Încercând să răspund acestei cerinţe stringente, m-am străduit, în cartea de faţă, să conturez cât mai fidel complexa structură a Universului şi să liniştesc spiritele anxioase, argumentând ideea conform căreia existenţa civilizaţiilor humanoide, în zone mai apropiate sau mai îndepărtate ale Cosmosului, este o legitate susţinută de cele mai modeme teorii astrofizice. Mai mult chiar, dezvoltarea completă a profundelor semnificaţii rezultate din interpretarea acestor teorii, conduce la crearea unei veritabile breşe în modul clasic de percepţie a locului şi rolului omului în cadrul Universului, oferindu-ne prilejul de a descoperi un câmp de investigaţii nebătătorit încă de literatura de anticipaţie, acela al existenţei civilizaţiilor hiperspaţiale. Realitatea şocantă ce ni se dezvăluie, dincolo de implicaţiile aride ale acestor teorii, relevă nu numai faptul că civilizaţia noastră nu este singura de pe această planetă, cât mai ales ideea că dezvoltarea ei este supervizată în mod constant de fiinţele hiperspaţiale (din păcate, negative), prin intermediul unui complex Sistem de Control al Omenirii. Considerând că Marele Plan există, voi numi suprastructura care veghează permanent la actualizarea şi transpunerea să în practică, Piramida Ocultă şi voi încerca să dezvălui care sunt ipoteticele premise ale formării şi evoluţiei acesteia, dar şi să prezint câteva din principalele elemente ale sistemului instaurat de organizaţia ocultă pentru controlul evoluţiei civilizaţiei umane, a căror esenţă poate fi rezumată în doar două cuvinte: mistificarea realităţii. Pentru toţi cei care sunt în căutarea Adevărului, se va spune lucrurilor pe nume: minciună a căpătat în societatea modernă un statut oficial şi privilegiat, iar orice încercare de a spulbera aparenţele unui sistem perfect este pedepsită prin metode demne de mult-blamata Inchiziţie. Toate informaţiile referitoare la structura planetei, la trecutul omenirii şi chiar la pseudo-mediatizatul fenomen OZN, sunt permanent supuse unei cenzuri severe de către o armată întreagă de specialişti, al căror unic scop este susţinerea unei versiuni oficiale, impuse pe căi oculte. Piramida Ocultă, unica structură veritabilă şi completă de putere, este similară unei construcţii piramidale, cu singura deosebire că piatra sa unghiulară nu aparţine acestei lumi, cel puţin nu a celei pe care o recunoaştem în prezent. În acest sens, voi aduce argumente care contestă actualaviziune asupra istoriei – viziune impusă prin mijloace de propagandă – conturând imagini ale unor civilizaţii ce au precedat-o pe cea de faţă. Totodată voi zugrăvi un tablou mult mai vast decât cel oferit de „clasicele” ipoteze referitoare la existenţa civilizaţiilor extraterestre, nu din spirit contestatar, ci pentru a arăta că noi nu suntem singurii în măsură să purtăm numele de civilizaţie terestră. De altfel, termenul de extraterestru denotă un egocentrism exacerbat al actualei civilizaţii, posibil să fi fost cultivat în mod expres. Am fost obişnuiţi să credem că Istoria nu este altceva decât un şir aleatoriu de evenimente, un joc al Hazardului fără un ţel precis. Cu toate acestea, a fost acceptată ideea existenţei unei anumite continuităţi a culturilor preistorice, care au apărut, s-au dezvoltat, au involuat şi apoi au dispărut şi care, deşi au fost distruse, asimilate sau uitate, ne-au lăsat moştenire peste timpuri şi decadenţă, o astronomie veche de mii de ani, o simbolistică bogată, ca sinteză a înţelepciunii din vremurile respective şi o artă reprezentativă şi diferenţiată, ce nu a putut fi clasificată şi nici înţeleasă în întregime. Arheologii descoperă frecvent noi probe, din sfere de civilizaţie date uitării, care, de cele mai multe ori, sunt greu de catalogat, deşi cercetarea lor ar putea avea o influenţă covârşitoare asupra istoriei lumii. Dincolo, însă, de ceea ce ar putea fi pus sub semnul inerţiei lumii ştiinţifice, se pare că există anumite forţe care acţionează în sensul promovării unei politici de ignorare a dovezilor materiale stânjenitoare. Specialiştii se lasă mereu atraşi de conceptul culturilor autonome, fără a se întreba cine are interesul să îl promoveze, şi susţin apodictic că anterior sumerienilor nu au existat culturi superioare, iar toţi oamenii care au trăit înainte trebuie încadraţi sferei „primitivilor“. O studiere mai atentă a dovezilor istorice ne arată, însă, că vechile populaţii nu erau primitive, în sensul convenţional al cuvântului, ci erau doar altfel decât noi. Frecvent, cunoştinţele lor au fost atribuite contactului intim cu natura, imperiului necesităţii, sau altor factori care unifică sub un numitor comun cercetările şi modalităţile de punere în practică. Ştiinţa oficială pune sub semnul întâmplării multe………………………………..
PARTEA II Iezuiţii în Europa în sec. XVI şi XVII 1. Italia, Portugalia, Spania, pag. 2. Germania, pag. 3. Elveţia, pag. 4. Polonia şi Rusia, pag. 5. Suedia şi Anglia, pag. 6. Franţa, pag.
PARTEA III Misiuni în străinătate 1. India, Japonia, China, pag. 2. America; Statul Iezuit al Paraguaiului
PARTEA IV Iezuiţii în societatea europeană 1. Învăţătura iezuiţilor, pag. 2. Morala iezuiţilor, pag. 3. Eclipsa companiei, pag. 4. Renaşterea Societăţii lui Isus (iezuiţii) în sec. XIX, pag. 5. Al doilea Imperiu (francez ) şi Legea Falloux – Războiul din 1870, pag. 6. Iezuiţii la Roma – „Syllabus” (Programa), pag. 7. Iezuiţii în Franţa între 1870 şi 1885, pag. 8. Iezuiţii şi Generalul Boulanger, pag. Iezuiţii şi afacerea Dreyfus. 9. Anii dinaintea Primului Război mondial 1900-1914, pag.
PARTEA V Ciclul infernal 1. Primul Război mondial, pag. 2. Pregătiri pentru cel de al doilea război mondial, pag. 3. Agresiunea germană şi iezuiţii. Austria şi Polonia, pag. Cehoslovacia şi Iugoslavia 4. Mişcarea iezuită în Franţa înainte şi în timpul războiului 1939-45, p. 1 5. 6. 7. 8.
Gestapo-ul şi iezuiţii, pag. Lagărele morţii şi cruciade1e antisemite, pag. Iezuiţii şi Collegium Russicum, pag. Papa Ioan al XXIII-lea ridică masca…
Concluzie – pag.
INTRODUCEREA EDITORULUI
Nu există persoană mai autorizată să facă introducerea la cartea lui Edmond Paris, „Istoria secretă a iezuiţilor”, decât dr. Alberto Rivera, un fost preot iezuit sub jurământ, care a fost educat la Vatican şi cunoaşte bine istoria iezuiţilor. Informaţiile din această carte sunt reale şi pe deplin documentate şi ar trebui citite de orice credincios biblic. Biblia spune: „Poporul piere din lipsa de cunoştinţă” – Osea 4:6. INTRODUCEREA DR. RIVERA Cei mai periculoşi oameni sunt cei ce apar ca foarte religioşi, în special atunci când sunt organizaţi şi au o autoritate. Ei se bucură de un respect adânc din partea celor ignoranţi, care nu văd dorinţa lor necurată de putere. Aceşti oameni religioşi, care pretind că-L iubesc pe Dumnezeu, vor recurge la crimă, vor incita la revoluţii şi războaie dacă este în sprijinul cauzei lor. Sunt şireţi, inteligenţi, politicieni religioşi şlefuiţi care trăiesc în lumea secretelor, a intrigii şi a falsei sfinţenii. Acest model, arătat în „Istoria secretă a iezuiţilor”, poate fi văzut, din punct de vedere spiritual, în cărturarii, fariseii şi saducheii din timpul lui Isus Hristos. Acelaşi duh rău i-a făcut pe imperatorii romani să dea cele zece decrete ucigătoare prin care a fost persecutată biserica primară. „Părinţii bisericii” au luat seamă mai mult la străvechiul sistem babilonian, la teologia ebraică şi la filozofia grecească. Ei cu toţii au pervertit cele mai multe din învăţăturile lui Hristos şi ale apostolilor şi au pavat drumul pe care maşina romano-catolică a venit la existenţă. În modul cel mai pios, ei au atacat, au pervertit, au adăugat şi au scos din Biblie. Acest duh religios anticreştin care a lucrat prin ei se poate vedea acum din nou când Ignaţiu de Loyola a creat Ordinul iezuiţilor, cu scopul secret de a îndeplini două deziderate majore ale instituţiei romanocatolice: 1. puterea politică universală şi 2. o biserică universală, ca împlinire a proorociei din Apocalipsa cap.6, 13, 17 şi 18. La vremea apariţiei pe scenă a lui Ignaţiu de Loyola, reforma protestantă cauzase pagube serioase sistemului romano-catolic. Ignaţiu de Loyola a ajuns la concluzia că singura cale prin care „biserica” sa putea supravieţui, era întărirea canoanelor şi doctrinelor puterii temporare a papei şi instituţiei romano-catolice; nu numai prin distrugerea vieţii fizice a oamenilor, cum făcuseră preoţii dominicani prin Inchiziţie, ci prin infiltrarea şi penetrarea fiecărui sector al vieţii omului. Protestantismul trebuia cucerit şi folosit în beneficiul papei. Aceasta a fost, printre altele, propunerea lui Ignaţiu de Loyola făcută Papei Paul al III-lea. Imediat iezuiţii au trecut la treabă infiltrându-se în secret în TOATE grupările protestante, inclusiv în familiile lor, la locurile lor de muncă, spitale, şcoli, licee, universităţi, etc. Astăzi, iezuiţii aproape că şi-au îndeplinit misiunea. Biblia aşează puterea unei biserici locale în mâna unui om al lui Dumnezeu, un pastor adevărat. Dar iezuiţii vicleni au reuşit de-a lungul anilor să îndepărteze această putere înspre mâinile conducătorilor denominaţiunilor, iar acum au împins toate denominaţiunile protestante în braţele Vaticanului. Aceasta este exact ceea ce şi-a propus Ignaţiu de Loyola: o biserică universală şi sfârşitul protestantismului. Citind „Istoria secretă a iezuiţilor”, veţi observa o paralelă între domeniul religios şi cel politic. Autorul, Edmond Paris, pune în evidenţă penetrarea şi infiltrarea iezuiţilor în guvernele şi naţiunile lumii pentru a manipula cursul istoriei prin ridicarea dictatorilor şi slăbirea democraţiei, cum ar fi în Statele Unite, pavând astfel drumul pentru anarhia socială, politică, morală, militară, educaţională şi religioasă. DESPRE EDMOND PARIS Într-un sens profetic, Edmond Paris a devenit un martir al lui Isus. Descoperind această conspiraţie, el şi-a expus viaţa pentru ca aceste adevăruri să fie cunoscute. Edmond Paris nu m-a cunoscut, dar eu îl ştiam fără să-l fi întâlnit personal atunci când, fiind preot iezuit sub jurământ, am fost avertizat asupra numelor de instituţii şi persoane care erau periculoase pentru instituţia romano-catolică. Numele lui a fost amintit. Alte lucrări ale lui Edmond Paris sunt: „Vaticanul contra Franţei”, „Genocid în statul satelit (al Germaniei naziste) Croaţia”, „Vaticanul contra Europei”. Lucrările lui Edmond Paris asupra romano-catolicismului i-au determinat pe iezuiţi 1. să-l distrugă, 2. să-i distrugă reputaţia, inclusiv familia şi 3. să-i distrugă lucrările. Chiar şi acum aceste lucrări deosebite ale lui Edmond Paris sunt falsificate, dar noi ne rugăm ca Dumnezeu să păstreze integritatea lor, pentru că ele sînt necesare la salvarea romanocatolicilor. Dr. Alberto Rivera
Aceasta este istoria lumii aşa cum a fost ea studiată şi predată în decursul veacurilor în anumite societăţi secrete. Privită din punctul de vedere al omului actual, pare probabil nebunească, însă un număr extraordinar de mare de personalităţi care au fă cu t istorie —bărbaţi şi femei deopotrivă —au crezut în ea. Istoricii din lumea antică relatau că, de la începuturile civilizaţiei egiptene şi până la prăbuşirea Romei, lângă templele publice din oraşe precum Teba, Eleusis sau Efes erau incinte destinate preoţilor. Cărturarii numesc aceste incinte „şcoli ale misterelor“. Aici, elitele politice şi culturale deprindeau tehnici de meditaţie. După ani de pregătire, Platon, Eschil, Alexandru cel Mare, Cezar August, Cicero şi alţii erau iniţiaţi într-un tip de filozofie secretă. In diferite epoci, tehnicile folosite de aceste „şcoli“ includeau privarea senzorială, exerciţii de respiraţie, dansuri sacre, reprezentaţii teatrale, consumul de substanţe halucinogene şi diverse modalităţi de redirecţionare a energiei sexuale. Toate aceste tehnici aveau rolul de a induce stări alterate de conştiinţă, în cursul cărora iniţiatul putea percepe lumea în moduri noi. Toţi cei care dezvăluiau profanilor cele învăţate în interiorul incintelor erau executaţi. Filozoful neoplatonician Iamblichus a consemnat soarta pe care au avut-o doi tineri din Efes. într-o noapte, la auzul unor zvonuri privind existenţa ascunsă în incintă a unor fantome şi a unor practici magice de o realitate mai intensă, mai arzătoare decât cea „reală“, cei doi s-au lăsat mânaţi de curiozitate. La adăpostul întunericului, au escaladat zidurile şi au coborât în partea cealaltă. S-a iscat un veritabil haos, audibil din orice zonă a oraşului, iar dimineaţă, în faţa porţilor incintei, au fost găsite cadavrele celor doi băieţi. în lumea antică, învăţăturile predate în şcolile misterelor erau păzite tot atât de drastic pe cât sunt păstrate azi secretele nucleare. Apoi, în secolul al lll-le a, când creştinismul a devenit religie de stat în Imperiul Roman, templele antice au fost închise. Pentru a evita pericolul „proliferării“, secretele lor au fost declarate „eretice“, iar perpetuarea acestora era considerată o infracţiune capitală. Dar aşa cum vom vedea, membrii noii elite conducătoare, incluzându-i aici şi pe unii lideri ai Bisericii, au început să formeze societăţi secrete. Astfel, în spatele uşilor închise, ei au continuat să disemineze străvechile secrete.
8 ISTORIA SECRETĂ A LUMII
Cartea de faţă prezintă o serie de dovezi menite să demonstreze că o antică şi secretă filozofie provenită din şcolile misterelor a fost păstrată şi transmisă de-a lungul timpului prin intermediul societăţilor secrete, printre acestea numărându-se cavalerii templieri şi rozacrucienii. Uneori, această filozofie a fost ascunsă de ochii publicului, alteori a fost adusă în prim-plan – deşi întotdeauna în aşa fel încât să nu fie recunoscută decât de iniţiaţi. Iată un exemplu în acest sens: pagina de titlu a cărţii Istoria lumii de Sir Walter Raleigh, publicată în 1614, este expusă în Turnul Londrei. Mii de vizitatori trec zilnic prin faţa ei, fără a observa capul de ţap ascuns în desen şi celelalte mesaje codificate. Dacă v-aţi întrebat vreodată de ce în Occident nu există un echivalent al sexualităţii tantrice expuse pe zidurile monumentelor hinduse precum templele de la Khajuraho, în zona centrală a Indiei, poate că vi se va părea interesant să aflaţi că o tehnică simila ră —arta cabalistică numită karezza —este prezentă sub formă codificată în mare parte din literatura şi arta Occidentului. Vom vedea, de asemenea, în cuprinsul acestei cărţi, m odul în care învăţăturile secrete cu privire la istoria lumii influenţează politica externă a actualei administraţii americane pentru Europa Centrală. Este oare papa catolic? Ei, bine, răspunsul la această întrebare nu este chiar atât de simplu şi de direct, aşa cum aţi putea crede. într-o dimineaţă a anului 1939, un tânăr în vârstă de douăzeci şi unu de ani mergea pe stradă, când un camion I-a lovit şi I-a aruncat la pământ. în stare de comă, el a trăit o copleşitoare experienţă mistică. După ce şi-a revenit, a recunoscut că, deşi survenită într-un mod neaşteptat, experienţa prin care trecuse fusese exact ceea ce ştiuse că se va întâmpla ca rezultat al tehnicilor deprinse de la mentorul său, Mieczlaw Kotlorezyk, un rozacrucian modern. în urma acestui episod, tânărul s-a înscris la seminar, a devenit episcop de Cracovia şi, ulterior, papa Ioan-Paul al ll-lea. în zilele noastre, faptul că şeful Bisericii Catolice a fost mai întâi iniţiat în tainele domeniului spiritual sub egida unei societăţi secrete nu mai este, poate, la fel de şocant ca odinioară, fiindcă ştiinţa a depăşit religia ca principal agent de control social. Ştiinţa este cea care decide astăzi ce anume este acceptabil să credem şi ce nu. în lumea antică şi în cea creştină deopotrivă, filozofia secretă a fost păstrată ca atare prin ame ninţarea cu moartea ce plana la adresa celor care o dezvăluiau. Acum, în epoca postcreştină, ea este încă însoţită de temeri, dar este mai degrabă vorba de ameninţarea unei „morţi sociale“ decât a unei execuţii fizice. Credinţa în preceptele esenţiale ale filozofiei secrete, precum existenţa unor fiinţe fără trup sau ideea conform căreia istoria lumii este influenţată de organizaţii oculte secrete, este considerată în cel mai bun caz o aiureală, iar în cel mai rău, nebunie curată. în şcolile misterelor, cei care voiau să fie iniţiaţi treceau prin diverse încercări: că derea într-un puţ, un test al apei, se strecurau printr-o uşă foarte mică şi purtau discuţii ce puneau logica la încercare cu animale antropomorfe. Vi se pare ceva cunoscut aici? Lewis Carroll este unul dintre numeroşii scriitori de cărţi pentru copii —alături de Fraţii Grimm, Antoine de Saint-Exupéry, C.S. Lewis şi cei care au creat Vrăjitorul din
INTROD UCERE 9
Oz şi M ary Poppins —care credeau în istoria şi în filozofia secretă. Printr-o combinaţie de nonconvenţional şi prospeţime copilărească, aceşti scriitori au încercat să submineze modul materialist, general acceptat, în care este percepută viaţa. Ei voiau ca tinerii să înceapă să gândească invers, să privească totul din alt unghi, de jos în sus am putea spune, şi să se elibereze de un mod de gândire convenţional şi rigid. Alte spirite înrudite cu ei sunt Rabelais şi Jonathan Swift. Operele lor au o calitate deconcertantă, în care supranaturalul nu este considerat ceva ieşit din comun, fiind, pur şi simplu, un dat. Obiectele imaginare sunt percepute cel puţin la fel de real ca acelea concrete, din lumea fizică. Satirici şi sceptici, aceşti scriitori uşor iconoclaşti desta bilizează opiniile încetăţenite ale cititorilor şi atitudinile lor practice, realiste. Filozofia ezoterică nu este afişată explicit nicăieri în Gargantua şi Pantagruel sau în Călătoriile lui Gulliver, dar o superficială cercetare o poate aduce rapid la lumina zilei. Această carte va dovedi de fapt că, în decursul istoriei, un număr uimitor de personalităţi şi celebrităţi au cultivat în mod secret filozofia ezoterică şi stările mistice deprinse în cadrul societăţilor secrete. Scepticii ar putea spune că, trăind într-o epocă în care nici chiar cei mai educaţi nu beneficiau de avantajele intelectuale oferite de ştiinţa modernă, este firesc că oameni precum Carol cel Mare, Dante, Ioana d’Arc, Shake speare, Cervantes, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Milton, Bach, Mozart, Goethe, Beethoven şi Napoleon nutreau convingeri considerate astăzi false. Dar nu vi se pare surprinzător faptul că în timpurile moderne mulţi au aceleaşi convingeri: nu numai nebuni, mistici sau scriitori de literatură fantastică, ci şi fondatori ai metodelor ştiinţifice moderne, umanişti, raţionalişti, distrugători de superstiţii, modernişti, sceptici şi critici? Este oare posibil ca înşişi cei care au contribuit din plin la conturarea paradigmei mo derne, materialiste şi ştiinţific orientate, să fi crezut în secret în cu totul altceva? Newton, Kepler, Voltaire, Paine, Washington, Franklin, Tolstoi, Dostoievski, Edison, Wilde, Gandhi, D ucham p… ar putea fi oare adevărat că toţi au fost iniţiaţi într-o tradiţie secretă, învăţaţi să creadă în puterea minţii asupra materiei şi să comunice cu spirite neîntrupate? Biografiile recente ale unora dintre aceste personalităţi abia dacă amintesc despre dovezile ce atestă că respectivii erau interesaţi de asemenea idei. Iar pe fondul climatului intelectual actual, atunci când sunt menţionate, ele sunt în general minimalizate şi considerate doar un hobby, o excentricitate temporară: idei amuzante, folosite ca divertisment sau ca o metaforă a activităţii ştiinţifice, însă niciodată luate în serios. Aşa cum vom vedea însă, Newton a practicat alchimia toată viaţa, considerând că aceasta era cea mai importantă realizare a sa. Voltaire a participat la activităţi de magie ceremonială în întreaga perioadă în care a dominat viaţa intelectuală a Europei. Când a fondat oraşul ce-i poartă numele, Washington a invocat un mare spirit celest. Iar când afirma că este îndrumat de steaua sa, Napoleon nu vorbea metaforic, ci se referea la spiritul care i-a arătat ce destin îl aşteaptă şi i-a conferit măreţie şi invulnerabilitate. Unul dintre obiectivele acestei cărţi este cel de a demonstra că, departe de a fi doar nişte capricii de moment ori excentricităţi bizare, departe de a fi întâmplătoare sau irelevante, aceste idei stranii au constituit filozofia de bază a multora dintre oamenii care au facut istoria – şi, poate mai semnificativ, de a arăta că toţi au fost animaţi de acelaşi ţel.
10 ISTORIA SECRETĂ A LUMII…………………………………………………………………
(Gargara medico-electorala pe banii amarastenilor!)„Performerul” Rafila sau cum bogatul nu crede săracului
De Dorina Lascăr
Domnul Ministru al Sănătății Rafila, de ceva vreme, apare în multe din evenimentele publice cu origine medicală sau economică „testând apele” și făcând afirmații cel puțin ciudate. Spusele sale fac referire la „salarizarea pe bază de performanță” a medicilor, pierzând din vedere (dacă ar fi conștientizat vreodată) lucrurile cu adevărat problematice ale Sănătății din România. Se pare că TREBUIE să-i reamintim ministrului Rafila câteva din realitățile sociale și legale :
– Medicina în România nu este organizată pe criterii de performanță, ci ca și medicină de intenție. Trebuie să ai medici pregătiți, prezenți la datorie indiferent dacă la un moment dat există mai mulți sau mai puțini pacienți. Pe același criteriu ar trebui ca și Armata României să nu mai fie platită deloc pentru că nu a participat în bătălii sau pompierii de la DSU să nu se mai antreneze pentru calamități pentru ca nu a fost niciuna.
Acum înțelegem și de ce, la atâția ani de la Colectiv, nu se creează un centru pentru marii arși. Pentru că în viziunea lui Rafila nu este rentabil!Îi reamintim lui Rafila că pe viața pacienților nu pui valoare materială și că este preferabil să plătești ani de zile medicii unui Centru pentru mari arși decât să se repete un nou eșec de tip Colectiv.
Și, în egală măsură „performanța” medicului este influențată de prezența pacienților într-o unitate sanitară în funcție de factori variabili și nu de programări. Căci nu programezi bolile, accidentele sau epidemiile. Și dacă în lunile de iarnă vă veți bucura că aveți suficienți infecționiști pentru boli cu afectare respiratorie sau epidemii, o să-i concediați vara pentru că nu sunt performanți?
– Problema asigurării cu medici a gărzilor derivă doar din inegalul tratament aplicat medicilor ce efectuează gărzi. Îi reamintim lui Rafila că gărzile sunt asigurate de medici printr-un contract suplimentar impus și nu dorit de corpul medical și cu plăți inferioare contractului de bază. Practic, după norma de bază, un medic rămâne în continuare la program până a doua zi fiind „în priză” 24 ore. Fiind un contract suplimentar, opțional și mai prost plătit decât contractul de bază cum își imaginează Rafila „performanța”? Și de ce ar continua corpul medical să efectueze gărzi în astfel de condiții? Pentru „performanța” lui Rafila? De aici s-a generat deficitul de medici în gărzi. Și în loc să egalizeze plățile pentru gărzi, să negocieze cu sindicatele, găsește de cuviință să redistribuie aceiași bani luând din salariile unor doctori și redistribuindu-i altora în numele unei prezumate performanțe.Și pentru că am ajuns la acest lucru, toate recomandarile primite din lumea medicala și nu numai îl îndeamnă pe susnumitul Rafila, foarte vremelnic ocupant al fotoliului de Ministru al Sănătății, să-și auditeze mandatele de până acum și să aplice criteriile de performanță în ceea ce-l privește și apoi să coboare ierarhic cu analiza.Și să mai vedem cum va fi plătit UMF-istanul pentru integrarea clinică pe criterii de performanță. Cine va primi suplimentele, medicii care le fac treaba sau ei? Ce medic va mai rămâne în țară în condițiile astea?
(Trinitatea diabolica isi sapă groapa pieirii vesnice …) Ideologul lui Putin anunță „o nouă ordine mondială”: Ucraina, Belarus, Țările Baltice și o parte din Europa de Est aparțin Rusiei
Cornelia Mazilu
Ideologul lui Putin, Alexandr Dughin, vorbește, într-un articol de opinie în publicația ultraconservatoare Arktos, despre „noua ordine mondială” și cum vede Rusia.
Alexander Dughin afirmă că Occidentul nu mai există ca o entitate unificată, Trump și Putin remodelând ordinea mondială printr-o revoluție conservatoare, în care Canada și Groenlanda pot ajunge sub controlul SUA, părți din Europa de Est aparțin Rusiei, iar Europa trebuie fie să devină mare, fie să dispară.„Este remarcabil faptul că președintele Putin și președintele Trump au vorbit în sfârșit la telefon. Acesta este un adevărat progres, deoarece liderii a două mari puteri au inițiat un dialog. Bineînțeles, problemele pe care le-au discutat se referă la ordinea globală. Nu se cuvine ca liderii a două mari puteri să vorbească despre chestiuni minore fără a defini mai întâi noi parametri pentru ordinea mondială”, susține Alexandr Dughin, în publicația ultraconservatoare Arktos.
„Europa trebuie să devină mare, fie va înceta să existe cu totul”
Potrivit lui Alexandr Dughin, Tump și aliații săi au modificat radical „cursul colectiv al Occidentului cu 180 de grade”.„Mai mult, Occidentul colectiv ca entitate pur și simplu nu mai există. În schimb, există acum Statele Unite – Marea Americă – care a devenit mare în scurta perioadă a mandatului lui Trump și, pentru moment, există încă Europa liberală, globalistă. Dar aceasta este o regretabilă neînțelegere. Europa trebuie să fie adusă în conformitate cu modelul multipolar mai larg cu care sunt de acord atât Trump, cât și Putin. Ca și Xi Jinping, marele conducător al Chinei Mari, și Modi, marele conducător al Indiei Mari. Prin urmare, Europa trebuie fie să devină mare, fie va înceta să existe cu totul, iar noi vom uita de ea”, susține Alexandr Dughin.
Ideologul lui Putin explică și care sunt dorințele Rusiei în negocierile care ar putea redefini sferele de influență și, inclusiv împărțirea Europei.
Dughin: Ucraina este a noastră. Punct!
„În consecință, cred că viitorul previzibil al lumii moderne este o alianță între Rusia lui Putin și America lui Trump. Cu toate acestea, înainte ca acest lucru să se întâmple, trebuie rezolvată cea mai critică problemă litigioasă – problema Ucrainei. Ucraina trebuie să ne aparțină nouă și nimănui altcuiva. Nu Europei, nu Americii. (…) Și chiar dacă Europa de Vest devine americană, probabil că nici noi nu vom avea prea multe obiecții. După cum a spus odată Putin, elitele europene sunt doar niște cățeluși care dau din coadă în fața stăpânului lor american. Ei bine, lăsați-le să dea din coadă – în cele din urmă nu ne privește. Dar Ucraina, Belarus, Țările Baltice și o parte din Europa de Est ne aparțin definitiv în noua hartă a redistribuirii globale. Nu există nicio îndoială în această privință”, susține Dughin.
În ceea ce privește Orientul Mijlociu, susține Dughin, Rusia se îndreaptă spre crearea unei uniuni statale cu Iranul.
„În această privință, ne aflăm într-adevăr în contradicție cu Statele Unite. Și ce dacă? Nu este mare lucru. Da, statul de uniune Rusia-Iran se va opune alianței SUA-Israel. Dar, în cele din urmă, vom găsi în mod inevitabil formule comune pentru un armistițiu și zone de influență reciprocă în această confruntare.Ucraina, însă, nu ar trebui să joace niciun rol în această ecuație. Ucraina este a noastră – o parte a Rusiei, punct. Belarus este aliatul nostru, punct. Iranul este statul nostru unitar, punct. De aici, vom construi un echilibru mai nuanțat al relațiilor. Iar dacă Europa încetează să mai existe ca subiect, atunci este doar vina lor – au adus-o asupra lor. Repet: fie Europa va fi mare, fie va înceta pur și simplu să existe cu totul”, a concluzionat ideologul lui Putin.
Citește și: „România va face parte din Rusia”. Mesajul transmis de pe un cont cu numele lui Alexandr Dughin, ideologul lui Putin
Citește și: Ideologul lui Putin, după anularea alegerilor din România: Asistăm la primul episod al insurecției Europei totalitare liberale Soroş/Schwab împotriva Americii lui Trump
Citește și: Ideologul lui Putin amenință Europa de Est: „Ori o să fie neutri, ori o să fie ai Rusiei. Oameni ca Georgescu în România înțeleg asta foarte bine”
… „Treci prin mijlocul orașului, prin mijlocul Ierusalimului și pune un semn pe frunțile oamenilor care suspină și care strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lor” (Ezechiel 9:4 b) A sosit ziua să strigăm, nu doar ca oamenii din vechime, chinuiţi de robia egipteană, (Ex. Cap 2 şi 3) ci, TOŢI, să înflăcărăm strigătul către Creator, pentru ca păcătuirile lumii încing tot pământul cu robiile NELEGIUIRILOR FARAONICE; Şi dacă unii nu cred, oricine nu primeşte Pecetea lui Dumnezeu, va primi CIP-uirea Anticristului, pentru ca nici darviniştii, marxiştii, komuniştii, lenin-putiniștii, trumpiștii, globaliştii, faceboiştii, sau popiştii lumii, nu ne vor bogaţi, deştepţi, înnoiţi, puternici, BIBLICIZATI, sănătoşi, adică TRIUMFATORI! Doar dacă, prin naşterea din nou, (nu din sămânţa lui Satan-Ioan 8/44) ci, din Sămânţa lui Dumnezeu, 1 Petru 1/23), prin botezul în moartea Lui (Rom. cap.6) ne facem UNA cu Duhul Sfant-Căpetenie în toate, pentru a rămâne în El-Atotputernici, Atotştiutori, Atotcunoscători şi bogaţi pentru veşnicie… ca să îngropăm (sărăcia, răutatea, vrăjitoria, manipularea, preacurvia, prostirea, învrăjbirea, inechitatea, idolatria, datina, tradiţia şi alte idolatrii care locuiesc în gunoierul cosmic; Prietenul păcătoşilor ne-a răscumpărat din Nimicitorul cel rău şi viclean, ca să devenim Atotbiruitori prin Acela care “a pornit biruitor şi ca să biruie…” (Ap. 6/2) doar dacă toți cei care poartă Pecetea Lui nu cred într-un alt soi de adeziune spirituală… Să credem că” Li s-a spus să nu rănească iarba pământului, nici vreo plantă sau copac, ci numai celor care nu aveau pecetea lui Dumnezeu pe frunte.” (Ap. 9/4)…
Părintele Cleopa: „Vine APOCALIPSA, s-a născut COPILUL DIAVOLULUI!”
Duhovnicul Cleopa Jurj din Arad, de la mănăstirea Gai, prevestește o mare nenorocire în anul 2032. Acesta spune să refuzăm cardul de sănătate și cipurile și că fiul Diavolului s-a născut în 1999 și are acum deja 15 ani, acesta trăind printre noi.
Părintele Cleopa din Arad a șocat de-a lungul timpului opinia publică prin luările sale de poziție pe mai multe subiecte, cel mai recent fiind cardul de sănătate. Duhovnicul de la Mănăstirea Gai din Arada susține că citit invers, cuvântul card înseamnă drac, iar noile cărți de identitate cu cip pot duce la pierderea identității sufletești a fiecăruia dintre noi, scrie efemeride.ro.
Totodată, părintele Cleopa Jurj din Arad ne mai avertizează să nu consumăm anumite băuturi carbogazoase deoarece conțin avortoni, acesta fiind unul dintre planurile ascunse ale Necuratului. Părintele Cleopa a avertizat că în 1999 s-a născut Antihristul, fiul Diavolului sau „Dumnezeul mort” și că acesta se află deja printre noi, având 15 ani.
„În 1999, în 11 august, a fost eclipsă pe cer. S-a născut un copil atunci, copilul diavolului. Are 15 ani acum. Anii merg şi în acest copil e Lucifer, dracul, dumnezeu cel mort, s-a băgat în copil, e ascuns undeva. Nu ţi se arată ţie. Tot merge, cu buletine, cu asta… asta e unul, semn, pe cer. Preţurile din magazine sunt toate cu 99. 99, de ce? Este anul copilului diavolului.
În scriptură scrie că diavolul are 666, copilul lui are 999 şi atunci vine. Socotim: la naşterea copilului diavolului, cât va dura lumea, el va fi la 30 de ani pus pe scaun, acesta e adevărul şi trei ani va domni pe scaun, va veni judecata şi sfârşitul lumii.
Socotim ca babele, pe degete: va fi în 99, în 29 va fi pus pe scaun şi în 2032 va fi, cam aşa, zicem noi, va fi Dumnezeul băgat cu cipul, cu toate, care se pun în magazine, preţurile, cu 99, toate sunt cu numărul diavolului”, spune călugărul de la Mănăstirea Gai.
CE ESTE „URÂCIUNEA PUSTIIRII”?
Urâciunea Pustiirii este ceea ce pângărește altarul din Templul Evreiesc din Ierusalim, care până în ianuarie 2017 nu a fost încă reconstruit.
Mulți încearcă să spună că versetele din Daniel capitolele 9, 11 și 12, care se referă la „urăciunea pustiirii”, au fost deja împlinite. Dar despre urâciunea pustiirii se mai vorbește și în alte pasaje din Biblie, începând din cartea Daniel și până în cartea Apocalipsei și este imposibil ca toate acestea să se fi împlinit deja. Iată câteva versete care arată că aceasta va urma:
1 – Urâciunea pustiiri va trebui să stea „în locul sfânt”, unde va înlocui jertfa necurmată, din Templul din Ierusalim (care este singurul loc în care pot fi aduse jertfele).
2 – Se va „instala” la mijlocul tratatului de pace încheiat inițial pe șapte ani, când acesta este încălcat și se opresc jertfele necurmate și darurile de mâncare.
Daniel 9:27 „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii (2) va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, (1) şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Daniel 8:11-12 „S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfânt.(1 & 2) 12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.
Daniel 11:31 „Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată (1 & 2) şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.
Matei 24: 14-16 „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. 15 De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, (1) „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! – 16 atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi;”
3- Este o icoană, o imagine a lui Anticrist. (nu este o icoană oarecare, ci imaginea celui care va fi Anticrist-ul).
4- Prorocul fals, mâna dreaptă a lui Anticrist va da ordinul executării acestei icoane.
5- Prorocul fals îi va da icoanei suflare și o va face să vorbească.
6- Se dă ordinul ca toți locuitorii pământului să se închine icoanei și cine n-o va face va fi omorât.
Apocalipsa 13:14-15 „Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei.(4) Ea a zis locuitorilor pământului să facă (3) o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. 15 I s-a dat putere(5) să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi (6) să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închinaicoanei fiarei.”
Este important să realizăm, că oricine se va închina imaginii fiarei, va fi condamnat pentru eternitate.
Apocalipsa 14:9-11 „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şiicoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”
Care este definiția biblică a „urâciunii” și a „pustiirii”? Când Daniel a folosit acești termeni, conform „Strong’s Greek & Hebrew Dictionary”, semnificația lor era:
Urâciunea: În original, în limba ebraică : shiqqûṣ; shiqqûts; <H8262> Termenul shiqquts, shik-koots’; care vine din rădăcina shaqats, tradus prin: desgustător, murdar; idolatru sau chiar idol în sine, urâciune idolatră, detestabil.
Pustiirea: În original, în limba ebraică: shāmēm; <H8074> Termenul tradus prin: pustiire, uluit, risipă, distrugere, prăpăd, precum și prin termeni care semnifică șocul, mirarea, surpriza cauzate de devastări, dar în sens pasiv. Semnificația termenului este de distrugeri masive, rar întâlnite.
Urâciunea pustiirii are două aspecte. În primul rând, aceasta este icoana lui Anticrist. Este urâciunea detestabilă care se va ridica și va sta în „locul sfânt” din Templul evreiesc. În al doilea rând, este Anticristul însuși care se întronează ca Dumnezeu în Templu, ceea ce va duce profanarea acestuia la cel mai înalt nivel.
2 Tesaloniceni 2:1-4 „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegiia, fiul pierzării, 4 potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”
În capitolul 3 din Daniel, găsim modelul din Vechiul Testament care prefigurează „urâciunea pustiirii, așa cum va apărea înaintea Răpirii bisericii la cer. Bineînțeles că acest model este plasat în Babilon și nu în viitorul Templu din Ierusalim (nu se putea altfel), dar din multe puncte de vedere, acesta prefigurează evenimentele care vor veni.
Nebucadnețar a poruncit să i se facă o statuie a lui însuși, și să fie amplasată în valea Dura, din ținutul Babilonului. Apoi și-a strâns slujitorii la inaugurarea „chipului”.
„Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. 2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.” (Daniel 3:1-2)
A poruncit tuturor liderilor și poporului să cadă cu fața la pământ și să se închine statuii, când vor auzi instrumentele cântând. Cine nu se supunea, urma să fie aruncat în cuptorul încins, ca să fie ars de viu.
„Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar. 4 Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! 5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar. 6 Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” (Daniel 3:3-6)
Ca urmare, când a început muzica, toți cei prezenți au făcut cum li se poruncise, cu excepția evreilor credincioși Lui Dumnezeu. Haldeii care-i urau pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego , i-au pârât repede împăratului, că nu s-au supus poruncii lui.
„De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. 8 Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, câţiva haldei s-au apropiat şi au pârât pe iudei..” (Daniel 3:7-8)
Împăratul păgân s-a enervat că acești tineri au îndrăznit să nu se supună și a poruncit imediat ca cei „care nu s-au aruncat cu fața la pământ” să fie aduși înaintea lui. Totuși, chiar nervos fiind, le-a mai acordat o a doua șansă.
„Ei au luat cuvântul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate! 10 Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului de aur; 11 şi după care oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. 12 Dar sunt nişte iudei, cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!” 13 Atunci Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului. 14 Nebucadneţar a luat cuvântul şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat? 15 Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”” (Daniel 3: 9-15)
În mândria lui plină de aroganță, împăratul le-a spus celor trei tineri credincioși: „Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Tinerii evrei nu s-au lăsat intimidați și i-au răspuns că Dumnezeul lor era mai mult decât capabil să-i salveze, dar și dacă nu i-ar fi salvat, ei tot nu ar fi păcătuit, închinându-se dumnezeilor lui și nici chipului său. Ca urmare, împăratul a poruncit să încingă cuptorul de 7 ori mai tare decât ar fi trebuit. Probabil că în felul acesta spera că nu vor putea fi salvați de Dumnezeu.
„Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. 17 Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. 18 Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” 19 La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.” (Daniel 3:16-19)
Nebucadnețar a poruncit ca tinerii să fie legați și aruncați în cuptorul care era atât de încins, încât i-a ars pe toți cei care i-au aruncat pe evreii credincioși înăuntru.
„Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. 21 Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. 22 Fiindcă porunca împăratului era aspră, şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. 23 Dar aceşti trei oameni, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.” (Daniel 3:20-23)
Și ca și cum nu era destul, spre șocul și uimirea sa, împăratul a văzut 4 bărbați plimbându-se „nelegați” prin mijlocul focului, nevătămați, iar unul dintre ei arăta a fi Fiul Lui Dumnezeu.
„Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” 25 El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”” (Daniel 3:24-25)
Împăratul Nebucadnețar, în uimirea lui, i-a chemat afară din cuptor și mirarea i-a fost și mai mare când a văzut că focul nu i-a putut atinge nici pe ei, nici hainele lor, care nici măcar nu miroseau a fum și nici firele de păr nu le-au fost atinse.
„Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. 27 Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.” (Daniel 3:26-27)
În timp ce Nebucadnețar i-a lăsat pe cei trei credincioși Lui Dumnezeu să trăiască, atacul lui Anticrist împotriva celor care nu se vor închina lui și chipului său, nu va fi oprit decât de revenirea Lui Isus Cristos. La Răpire, Isus îi va salva de fapt pe creștini, de sub puterea lui Anticrist, și tot atunci, cei 144000 de evrei credincioși și sinceri (câte 12000 din fiecare seminție, cei care au realizat că au fost înșelați), vor primi pecetea Lui Dumnezeu pe frunțile lor, pentru perioada celei de-a doua jumătăți rămase din ultima săptămână de ani, adică ultimii 3 ani și 1/2 dinaintea sfârșitului.
Termenul original folosit în Noul Testament, pentru „răpire” este explicat în „Strong’s Greek Concordance” la poziția #726 „harpázō”, ca fiind: a lua cu forța, dintr-o dată, ireversibil;confiscare în mod deschis; ridicare cu violență(NU în secret, nici pe ascuns).Și contrar multor învățături nebiblice pe acest subiect, de fapt Isus va fi văzut foarte clar, după ce cerul se va rula ca un sul deasupra întregului pământ și apoi va avea loc Răpirea sfinților la cer. (Puteți citi mai multe în articolul „Isus vine pe nori și orice ochi Îl va vedea”)
Până în zilele noastre, tehnologia și știința au avansat enorm de mult, și dacă totul merge ca până acum, avem toate motivele să credem că acest progres va continua. Cine știe, poate că „chipul fiarei”, această „urâciune a pustiirii” căreia biblia ne spune că i se va da „suflare și glas”, va fi un fel de hologramă, un robot sau poate o formă de android, sau chiar ceva ce la această oră nici nu ne putem imagina.
Apocalipsa 13:14-15 „Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.”
Este suficient să studiem cu atenție ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să demontăm mare parte din retorica și miturile referitoare la Anticrist și ai lui. Este important să citim versetele, căutând să aflăm exact ce spun, fără să avem preconcepții. Adevărul se va auto verifica, întotdeauna, când căutăm și dorim să-l aflăm. Despre unele subiecte, Dumnezeu ne spune că „nu este treaba noastră” să le cunoaștem, și nici nu vi le va revela vreodată.
În concluzie, iată câteva lucruri certe. Anticristul care este revelat în Daniel și în Apocalipsa, nu a venit încă la putere ca să-și împlinească domnia finală (puteți citi mai multe pe această temă în mesajul „Anticristuil revelat în trei secțiuni biblice profetice”). Deci chiar dacă Templul din Ierusalim a fost profanat cu mai multe acțiuni și chipuri în trecut, nu putea fi deja profanat cu chipul celui care urmează să vină și care va pretinde lumii întregi să se închine „lui Anticrist și balaurului ei” (Apocalipsa 13:4).
Fiecare dintre noi ar trebui să știe că oricine intervine între o persoană și Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, comite o greșeală gravă, imensă.
Exodul 20:2-5a „Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: 2 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3 Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”
„4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti;”
Urâciunea pustiirii, atât chipul, icoana, cât și fiara a cărei imagini este, vor fi parte dintr-un sistem la nivel global, care va avea ca scop să întoarcă omenirea împotriva Singurului Dumnezeu Adevărat, oamenii să se lepede de credința în Isus Cristos și să ajungă să se închine celui rău, care are acest scop dintotdeauna. Va fi din nou ca la turnul Babel, aceasta fiind de fapt ultima răzvrătire a oamenilor împotriva Lui Dumnezeu. Sunt mai multe articole pe acest site, care dezvoltă multe din ideile din acest articol. Doar adevărul zidit pe fundația adevărului rămâne în picioare. Din păcate, mare parte din teologia prezentată în zilele noastre despre Răpirea bisericii, nu are fundament biblic, fiind doar sursă de confuzie în rândul creștinilor sau a oricărei persoane care caută adevărul. Trăim cu adevărat în secolul amăgirii și ai decepției. Vă îndemn să citiți Scriptura și să strângeți Cuvântul în inima dumneavoastră. Doar cunoscând adevărul din timp, vom putea recunoaște minciunile care vin din afara bisericii și chiar pe cele care sunt rezultatul înfiltrării dușmanului și a erorii umane în interiorul biserici.
ANTICRISTUL, IDENTITATE ȘI NUME
Viziunile din Daniel 7, 8, Apocalipsa 17, îl revelează pe fiul pierzării în trei feluri diferite, dar care spun același lucru.
Mulți spun că Anticristul este Papa sau președintele unei anumite țări. Unii susțin că va apărea dintr-un împărat roman care va învia, sau va fi dintr-o biserică mare cum este biserica romano-catolică. Biblia ne spune multe despre această fiară, inclusiv cine este și ce nume are.
Motivul pentru care majoritatea oamenilor ratează ce are Dumnezeu de spus despre balaur și fiarele lui, este faptul că ei privesc în special în „lumea fizică,” când de fapt aici e vorba de lumea „spirituală.” Este cert că va avea efecte în lumea fizică, dar în primul rând trebuie să vedem ce se întâmplă în lumea spirituală, pentru că acestea sunt entități spirituale.
Vă rog să citiți versetele care urmează, fără să căutați similitudini cu împărații și liderii lumii din trecut și prezent și fără să considerați că cei șapte munți sunt munți fizici; pentru că nu sunt. Este vorba despre o fiară demonică și împărățiile demonice.
Urmează versetele din Apocalipsa, cu comentariile scrise cu albastru, urmate de versetele corespunzătoare din cartea lui Daniel.
Apocalipsa17:1-18 „Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!””
Îngerul i-a spus lui Ioan ce vroia să-i descopere:
1. Judecata prostituatei celei mari; 2. Că aceasta șade pe ape mari, (în sens profetic, „ape” semnifică oameni); 3. „Împărații Pământului” au comis adulter spiritual, iar „locuitorii Pământului” îi reprezintă pe cei care s-au desfătat cu plăcerile temporare ale păcatului.
În capitolul 17, îngerul explică mai multe despre cine sunt prostituata și fiara, iar în capitolul 18, spune mai multe despre judecata în sine.
„Şi m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.”
Îngerul l-a luat pe Ioan din lumea fizică și l-a dus în cea spirituală, „în Duhul” , pentru că vroia ca el să vadă „în Duhul”.
Apoi a văzut o femeie, care ședea pe fiara care conduce lumea spirituală demonică. Notă: această fiară are 7 capete și 10 coarne. „Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” Femeia, marea prostituată, reprezintă acea parte a umanității care l-a ales pe diavol în locul Lui Dumnezeu. Ea este cea care ține potirul de aur împodobit cu nestemate, frumos la exterior, dar plin cu toate spurcăciunile, mizeriile și urâțeniile adulterului spiritual care o definește. „Pe frunte purta scris un nume, O TAINĂ: „BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.”Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus.“ Pe fruntea ei (fruntea reprezentând, unul dintre cele două locuri unde oamenii pierduți vor primi semnul fiarei) avea scris numele ei. Ea nu este o prostituată oarecare, ea reprezintă culmea prostituției.
Oare de ce în numele ei este inclus Babilonul cel mare? Vă mai amintiți de turnul Babel și răzvrătirea oamenilor care îl construiau? Acea zonă teritorială a ajuns ulterior să fie numită Babilon. Regiunea fizică, există și astăzi. Și după ce Dumnezeu le-a distrus turnul și i-a împrăștiat în alte zone schimbându-le limba, oamenii au continuat să rămână răzvrătiți. Atitudinea și demonii din spatele răzvrătirii sunt de fapt lumea spirituală malefică.
Ținta diavolului dinaintea potopului, de a distruge omenirea și a nimici planurile Lui Dumnezeu a rămas aceeași. Satan, șarpele, balaurul cel vechi, lucrează de mult la zidirea unui „turn Babel” al răzvrătirii.
„Babilonul cel Mare” va face ca primul turn Babel al răzvrătirii, să devină insignifiant, prin comparație; primul a fost la doar patru generații după potop, când omenirea avea mult mai puțini indivizi decât are în zilele noastre.
Această prostituată răzvrătită se va îmbăta de „sângele sfinţilor şi de sângele martirilor lui Isus.“ Ceea ce arată că sfinții nu doar că vor fi prezenți în acea perioadă, dar vor fi persecutați, uciși și martirizați. Aceasta se va întâmpla pe parcursul primilor 3 ani și jumătate, perioadă în care violența contra creștinilor va crește tot mai mult, până când evenimentul Răpirii îi va pune capăt, la mijlocul ultimei săptămâni de ani.
„Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şia fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne”
Îngerul începe cu descrierea fiarei și continuă cu descrierea prostituatei. Această „fiară” este „o fiară spirituală” cu 7 capete și 10 coarne. „Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.” Această fiară are șapte capete, fiecare cap având rol de conducător la momente diferite. Fiecare cap reprezintă o împărăție spirituală, condusă de un singur demon, dar în perioade diferite ale istoriei. Fiara la care se face referire aici, este un anumit demon care a fost rege peste un regat în trecut.
Îngerul face referire la aceeași fiară pe care Ioan o văzuse mai devreme. Descrierea pe care a scris-o Ioan în Apocalipsa 13:1 este la unison cu cea dinainte: „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.”
Îngerul i-a spus lui Ioan că cei pierduți (cei ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieții), se vor mira de fiara,care„era, şi nu mai este.” (pe parcursul viziunii lui Ioan) „Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare.”(pierzare înseamnă distrugere… el este distrugătorul).
Aceasta este o fiară spirituală; nu este om, ci un demon spiritual. Era liberă înainte, dar la momentul viziunii era legată și va fi eliberată din Adânc în viitor (față de vremea viziunii).
„Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia.”
Femeia, Prostituata Babilonul cel Mare, șade pe cele șapte capete, care sunt cei șapte munți. În domeniul spiritual, munții reprezintă împărății, deci sunt șapte împărății spirituale.
Unii teologi au crezut că acești munți sunt colinele din jurul Romei sau munții din jurul Ierusalimului, dar nu e așa.
„Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme. Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.”
Acum vedem ceva uimitor. Fiecare cap (munte), fiecare împărăție demonică din domeniul spiritual va fi avut un împărat demonic, spiritual. Dar acesta „care va veni” este unul din cei șapte, dar nu cel care este la putere în vremea în care scrie Ioan. Nu e ușor de descifrat cine este, pentru că în primul caz se referea la fiară, ca un întreg. Acum e vorba despre împărații acestor împărății spirituale.
Înainte e scris că doar o fiară „a fost, nu este acum, dar va veni din nou”. Mai citim și că se va ridica și va ieși din Adânc.
Îngerul putea spune: vor fi opt împărați și opt împărății, dar de fapt sunt șapte împărați și șapte împărății, pentru că unul din cei șapte împărați și una din cele șapte împărății vor reveni.
Dar îngerul a spus că va fi un al optulea împărat (și deci o a opta împărăție, peste care acesta să împărățească), dar acesta va fi de fapt, unul dintre cei șapte împărați, dar nu cel care era la conducere când primea Ioan profeția de la înger.
Nu putea să fie la putere în timpul viziunii primite de Ioan, pentru că deja era legat în Adânc. Deci putem deduce că eraunul dintre cei cinci care au venit înainte de timpul în care Ioan a primit ceea ce a scris.
Biblia ne descopere unele dintre strategiile diavolului, înDaniel 10:13, 10:20; Efeseni 6:12. În cartea sa, Daniel numea duhurile demonice „prinți.” Arhanghelii Mihail și Gavril au trebuit să lupte contra lor. Dicționarul „Strong” spune că cuvântul în ebraică, folosit de Daniel pentru prinț, însemna de fapt conducător, lider.
Cinci împărați (cu cinci împărății), erau înaintea lui Ioan, al șaptelea împărat (cu împărăția lui) urma să vină pentru puțin timp, iar al optulea împărat va fi unul dintre cei șapte care va avea din nou o împărăție.
Un împărat demonic, „Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.” Acest demon va conduce de două ori și tocmai acest împărat demonic este numit aici. Unii pot spune că e vorba de unul dintre imperiile Babilonian, Roman, Grec, Caldean sau Turc; dar de fapt aici e vorba de lumea spirituală, sunt șapte împărați demonici, unul a fost legat, ca să fie eliberat din nou, ca să conducă încă o împărăție. Acesta este personajul negativ, „fiara” care este de fapt anticristul. El a mai avut o împărăție, a fost legat în Adânc și i se va da drumul ca să mai conducă încă o dată.
„Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”
Aceste versete fac referire la Armaghedon de la sfârșitul săptămânii de ani, când demonii și oamenii se unesc ca să lupte contra Lui Isus Cristos. Domnul va veni călare pe un cal alb, în fruntea oștirii cerești, și îi va birui pe cei răi, într-o bătălie scurtă.
„Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc.”
Se reconfirmă faptul că apele reprezintă de fapt mulțimi de oameni. Cele 10 coarne (coarnele reprezentând pe cei care au puterea, care conduc), urăsc omenirea și fac tot ce pot ca s-o distrugă. E trist să remarcăm că de fapt, diavolul nu este prietenul nimănui, nu vrea binele nimănui; cei din tabăra lui nu se iubesc, nu sunt prieteni unii cu alții și chiar nu contează ce minciuni aleg acești oameni să creadă… adevărul este că în preajma diavolului este doar ură, dezbinare și distrugere. Ei sunt în întuneric, iar întunericul înseamnă absența luminii. Sunt răi, malefici și se bucură când fac răul și reușesc să distrugă totul și pe toți din jur, încercând să ajungă să-i facă rău Lui Dumnezeu.
„Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.”
Am putea spune că Taina Babilonului este „rețeaua” răului. Îngerul i-a spus lui Ioan, că femeia este „cetatea cea mare care stăpânește peste împărații Pământului.” Rețeaua lucrează prin oameni și-i controlează, având în spate puterea diavolului, care o conduce.
Să privim la versetele din Daniel. Apoi vom dezvălui numele care i-a fost dat lui Ioan.
Daniel 7:1-8 „În anul întâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om. Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te şi mănâncă multă carne!” După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acestaavea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.” (4 fiare, dar 7 capete… 10 coarne – 3 coarne = 7 coarne; plus al 11-lea, deci Daniel a văzut 8 coarne în total)
Și acum interpretarea lui Daniel:
Daniel 7:15-22 „Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel:„
Cineva din tărâmul ceresc, a auzit cererea lui Daniel pentru a înțelege ce a văzut.
„„Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.” În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.” Sfântul din cer interpelat de Daniel, i-a spus că de fapt, a patra fiară se va ridica din pământ. Când Daniel a văzut-o, se ridicau din mare. Să însemne oare că marea era de fapt o apă de oameni? Poate că da, dar e mai probabil că aceștia nu erau oameni, ci demoni. Marea poate însemna lumea spirituală, iar ceea ce descrie Daniel că a văzut nu poate spune nimeni că ar fi o ființă umană, oricum nu cred că s-a auzit vreodată ca un om să arate conform descrierii lui Daniel.
Daniel se mira de a patra fiară. Această fiară înfricoșătoare avea 10 coarne… din care trei i-au căzut înainte să-i crească al 11-lea, care, după pierderea celor trei, devine cornul al 8 – lea. Putea acest corn să fie cel despre care a scris Ioan că e împăratul spiritual (fiara) al Babilonului? „am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.” Ce mult seamănă fiara pe care a văzut-o Ioan cu cea văzută de Daniel.
Apocalipsa 13:1-7 „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. ”
(Când Ioan vede fiara, cele 10 coarne au deja coroane pe ele)
„Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.”
„Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.”
Să remarcăm că este un cap care părea rănit de moarte. Lui Ioan i s-a arătat că capetele sunt împărății. Deci această împărăție părea că a dispărut în urma unei catastrofe, dar a reușit să-și revină. Toată lumea o urma pe fiaracare conducea împărăția.
„Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. 6 Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.”
Daniel a văzut același lucru. Fiara a făcut război cu Sfinții. Interpretarea acestor texte duce la mari diferențe de opinii. Unii spun că sfinții numiți aici sunt Evreii. Deci Daniel și Ioan i-au văzut pe Evrei urmându-L pe Dumnezeu? Evreii sunt poporul Lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor să intre în detalii, ca să poată argumenta, atunci, da, tehnic vorbind, toți Creștinii suntem Evrei, pentru că am fost altoiți în pomul lor. Isus este acel pom evreiesc. Dacă acești Evrei sunt sfinții din aceste versete, atunci ei au mărturia Lui Isus Cristos. Deocamdată să rămânem la concluzia că Sfinții sunt oamenii Lui Dumnezeu și vom dezbate mai pe larg mai târziu, acest subiect.
Revenim la Daniel și interpretarea lui.
Daniel 7:23-28 „El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.”
Va devora și va călca în picioare tot pământul… și îl va zdrobi…
„Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi.”
Al 11-lea împărat.
„Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme”
Trei împărați/împărății vor fi cucerite de el și va fi cu vehemență contra Lui Dumnezeu. Îi va persecuta pe sfinți și va încerca să răstoarne lucrurile, schimbând vremurile și legea. Va conduce pentru „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme,” adică timp de trei ani și jumătate (vedeți articolul „Misterul celor 70 de săptămâni, pentru o înțelegere mai profundă).
„„Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta! Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”„
Nu vă lăsați tulburați. Chiar dacă veți ajunge să trăiți acele timpuri care vor fi sub conducerea celui rău, oamenii Lui Dumnezeu vor învinge la final. Biserica primară a suferit prigoniri, martiraje, persecuții extreme, timp de peste 300 de ani. În vremea sfârșitului vor fi doar trei ani și jumătate de îndurat. Să ne temem și să ne punem pe plâns de groaza a ceea ce va veni, nu ne ajută la nimic, dimpotrivă, ne va distruge credința și pacea. Deci, să ne încredem în Domnul, să ne întărim știind cine suntem în Cristos și să fim biruitori. Fie că vom fi între cei care vor învia din morți, fie că vom fi înălțați la cer de pe pământ, vom birui și ne vom întâlni cu Domnul Isus în văzduh!!!
Atât Daniel cât și Ioan au scris multe despre acest al 11-lea corn și al 8-lea împărat, care a fost al 7-lea. Deocamdată să dezvăluim cine este cel rău.
Apocalipsa 11:7-12 „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor,fiara, care se ridică din Adânc,va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt,” unde a fost răstignit şi Domnul lor.”
Cei doi martori și-au încheiat misiunea de a-L mărturisi pe Isus și a-L declara ca fiind Mântuitorul și Salvatorul întregii lumi și sunt uciși în Ierusalim.
Cine îi ucide? Fiara care se ridică din Adânc și care este numărul 8, dar care fusese a 7-a.
„Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor înveseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. Dar, după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.”
Deci, cine este „împăratul din Adânc” care a fost și ajunge să fie din nou un împărat demonic?
Apocalipsa 9:11 „Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion”
Ce înseamnă numele Abadon în ebraică? Înseamnă „înger distrugător”. În greacă, Apolion, înseamnă ”distrugător.”
Va avea acesta un trup uman? Va lua formă umană? Este el deja eliberat din Adânc? Are ceva de-a face cu Zeus sau Apolo? A fost el împăratul demonic care a dus la distrugerea omenirii înainte de potop? A fost el împăratul demonic al lui Nimrod, de la turnul Babel? Sau a fost demonul care a domnit peste împărăția Babiloniană a lui Nebucadnețar? A fost el împăratul demonic peste Grecia și peste cele patru împărății în care s-a divizat imperiul Greciei? Numai Domnul știe cu certitudine aceste lucruri și El alege cui și când să i le descopere. Să rămânem aproape de Domnul și Cuvântul Lui să rămână în noi, să ne păstrăm credința fermă în El, pentru că diavolul va veni cu mânie, înșelăciuni și minciuni. Abadon va părea o persoană plăcută, minunată, la început, dar după ce-i va cădea masca, se va vedea că în realitate e un personaj sinistru, înfiorător. El va declara că Isus Cristos nu a fost adevăratul Mesia, iar Evreii vor crede și vor spune că fiara este adevăratul Mesia. Oricine va continua să creadă că Isus Cristos este adevăratul Mesia, nu va fi iubit de ceilalți și va ajunge persecutat.
De ce se vor derula lucrurile în acest fel? Uneori răspunsul e chiar în fața noastră, alteori este ascuns. Un lucru este cert, toate se vor întâmpla așa cum spune Dumnezeu că se întâmplă. Dumnezeu Îi va păzi pe copiii Lui, în ceasul încercării și-i va ajuta să rămână lângă El, indiferent cât de greu va fi, atâta timp cât aceștia Îl ascultă și au credință în El.
By Joe Crews- I. DE UNDE A APĂRUT FIARA
O avertizare solemnă
Avertizarea cea mai solemnă de pedeapsă aflată undeva în Biblie se cuprinde în Apocalipsa 14:9, 10: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: ‘Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.'”
Descrierea aceasta este atât de alrmantă şi atât de nepotrivită cu toate celelalte versete care se ocupă cu caracterul lui Dumnezeu încât aproape că tresărim de spaimă. Dar ea arată clar un timp când harul lui Dumnezeu se va îndepărta de la aceia care au respins cu încăpăţânare autoritatea cerului. Va fi o lucrare fără precedent din partea lui Dumnezeu în legătura Lui cu familia omenească. Timp de aproape 6000 de ani, judecăţile Lui asupra celor mai răi oameni au fost amestecate cu har. Dar acum, măsura răzvrătirii ajunge punctul care face necesar ca Dumnezeu să intervină şi să expună cât de teribil de departe a ajuns omul în a trăda guvernarea lui Dumnezeu.
În acest moment, suntem curioşi să aflăm mai multe despre păcatul care a produs această lucrare ciudată de pedepsire aspră făcută de Dumnezeu. Observaţi că ultima controversă implică o credincioşie falsă faţă de puterea fiarei, la care se face referire atât de des în profeţia biblică. În cele din urmă, lumea va sta divizată în două mari tabere: cei care se închină adevăratului Dumnezeu şi cei care se închină fiarei din Apocalipsa 13. Dar care este problema controversată care duce la această împărţire masivă a oamenilor din lume? După ce descrie soarta falşilor închinători din Apocalipsa 14:9-11, Ioan chiar în următoarul verset spune acest lucru: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Vedem aici un contrast izbitor între cei care urmează fiara şi cei care Îl urmează pe Miel.
Urmăriţi vă rog că problema se învârte în jurul păstrării poruncilor lui Dumnezeu. Aceia care nu au semnul fiarei sunt descrişi ca ascultând de acele porunci, iar restul suferă mânia lui Dumnezeu. Afirmaţia aceasta se potriveşte perfect cu declaraţia ap.Pavel din Romani 6:16, „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
Credincioşia cea mai mare se acordă prin ascultare. În cele din urmă, majoritatea locuitorilor pământului vor accepta autoritatea puterii unui antihrist imitat, neascultând de marea lege celor 10 porunci ale lui Dumnezeu. Fiecare om se va afla de o parte sau de cealaltă. Biblia arată foarte clar că viaţa sau moartea se învârte în jurul deciziei finale cu privire la fiara din Apocalipsa 13.
Destul de ciudat, dar teologii moderni pur şi simplu au ignorat solia de avertizare din Apocalipsa 14, cu privire la semnul fiarei. Interesul mulţimilor a fost distrus de influenţa pastorilor care n-au vrut să ia în serios cuvintele solemne din profeţia lui Ioan. Deseori, este omisă ca o epistolă confuză, nesemnificativă, care se aplică doar unei probleme locale din prima biserică. Dintr-un anume motiv, cartea numită Apocalipsa (Descoperirea) este socotită o carte sigilată, în locul adevărului evident descoperit, pe care-l implică numele ei. Dar urmăriţi. vă rog, făgăduinţa făcută acelora care cercetează adevărul acestei cărţi minunate, „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele aceste proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Apocalipsa 1:3.
Înainte ca să săpăm în relatarea vie făcută de Ioan acestei ultime încleştări dintre Hristos şi Satana, să ne luăm timp să vedem cine se luptă în acest conflict. Când şi cum a început şi cum se va sfârşi?
Doi adversari puternici
Deşi punctul culminant al acestei lupte are loc chiar la sfârşitul istoriei pământului când toată lumea se va aşeza în două tabere opuse, timp de aproape 6000 de ani are loc controversa dintre Domnul Hristos şi Satana. Ea a început în cer prin răzvrătirea lui Lucifer împotriva guvernării universului de către Dumnezeu. Istorisirea despre acel înger frumos care a poftit poziţia lui Însuşi Dumnezeu este descrisă în mai multe scrieri profetice din Vechiul Testament. Isaia scrie în legătură cu această fiinţă luminoasă: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.'” Isaia 14:12-14.
Seminţele acelei răzvrătiri egoiste ale acelui înger conducător s-au împrăştiat repede şi au afectat lealitatea altor îngeri. Curând, o treime din oastea cerească se alăturase nemulţumirii lui Lucifer şi avea loc marea controversă–o controversă, care urma să ţină timp de peste 6000 de ani şi care urma să ceară în final decizia fiecărei fiinţe din ceruri şi de pe pământ.
Urmarea imediată a discordiei a fost războiul din cer, care a culminat cu alungarea totală a lui Lucifer din prezenţa lui Dumnezeu şi din prezenţa îngerilor credincioşi. Ioan descrie astfel această luptă: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” Apocalipsa 12:7-9.
Îngerul cel căzut urma să nu mai fie cunoscut sub numele de Lucifer, nume ce însemna ‘luceafărul dimineţii’, ci Satana care înseamnă ‘împotrivitorul’. Conflictul se transferase acum din cer jos pe pământ. Aici va continua până ce va ajunge la un punct conflictual disperant, în a diviza mulţimea de oameni de pe pământ fie pentru, fie împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Aşa cum răzvrătirea a început printr-o lipsă de credincioşie faţă de autoritatea lui Dumnezeu, tot aşa se va încheia printr-o sfidare a autorităţii Sale, aşa cum este înveşmântată în legea cârmuirii Lui.
Satana s-a aflat aici cu îngerii lui răi de când a fost alungat de pe tărâmul luminii. Cu o şiretenie diavolească, s-a folosit de forme diferite de război împotriva lui Dumnezeu şi a planului Său cu această lume. Prin abordări felurit de perfide, şi-a continuat eforturile de răsturnare a autorităţii lui Dumnezeu. Scopul acestei cărţi este să expună asalturile teribile care au avut loc şi care au loc, din partea lui Satana, împotriva temeliei adevărului.
Fiecare generaţie a fost martora unei noi manifestări a acelei puteri rele în războiul lui neobosit împotriva planului cerului de a salva omenirea. Ultima formă de împotrivire a vrăjmaşului va fi cea a fiarei din Apocalipsa 13. Această falsă putere se va interpune într-un conflict de moarte cu poruncile lui Dumnezeu. Întreaga lume va trebui să se decidă de a cui parte se află. Confederaţia răului se va întări într-o luptă disperată pentru a primi credincioşia locuitorilor pământului. Problema în discuţie va fi expusă clar, astfel ca nimeni să nu poată rămâne neutru. Omului nu-i va rămâne nici o altă alternativă decât să asculte, fie de Dumnezeu, fie de Satana.
O problemă de viaţă sau de moarte
Acum, având în minte succinta prezentare a adversarilor, să privim mai atent contextul biblic al ultimei mari controverse decisive. Vă rog să reţineţi că fiara din Apocalipsa 13 simbolizează o putere uriaşă antihristică, care va încerca să-I ia total locul lui Dumnezeu. Iată descrierea acelei puteri în limbajul din Apocalipsa 13:1-7: „Şi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei, zicând: ‘Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?’ I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.”
Nu putem să nu remarcăm aici un grad de împotrivire fără precedent faţă de Dumnezeu şi faţă de aceia care-L urmează. În acest capitol, vom citi mai târziu că această fiară îşi va exercita o influenţă atât de mare asupra pământului încât îi va face pe oameni să primească un semn pe frunte sau pe mână (Apocalipsa 13:16). În cele din urmă, cei care vor avea semnul vor suporta mânia teribilă a lui Dumnezeu aşa cum este descrisă în Apocalipsa 14:9, 10. Mânia lui Dumnezeu este în continuare definită în Apocalipsa 15:1 cu aceste cuvinte: „Şapte îngeri, care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.”
Natura teribilă a acestor plăgi şi suferinţele groaznice pe care le vor aduce asupra acelora care primesc semnul fiarei se descoperă pe deplin în capitolul al şaisprezecelea din Apocalipsa. La acest punct, nu ne vom ocupa cu ele, dar haideţi să ne reamintim că această problemă va implica viaţă sau moarte veşnică pentru toţi. Cât de sincer ar trebui să căutăm să înţelegem pe cine reprezintă fiara şi cum am putea să evităm acel semn! Nu trebuie să existe nici o speculaţie sau nici o considerare teoretică asupra acestui subiect vital. Trebuie să ştim exact unde se află pericolul şi cum să-l evităm.
Creştinul obişnuit de-abia dacă a auzit de importanţa acestui subiect. El nu are nici cea mai mică idee despre fiară sau semnul ei, deşi destinul lui atârnă de acest lucru. O mulţime de predicatori îşi liniştesc enoriaşii în ignoranţa lor cu privire la acest subiect. Ei le spun: „Nu vă faceţi griji cu privire la fiară. E prea complicat ca să înţelegem. Atâta timp cât Îl iubiţi pe Domnul, totul e bine. Nu se poate şti exact cine e fiara.” Ascultaţi, oare Dumnezeu ne va avertiza cu privire la pericolul teribil pe care-l reprezintă fiara–un pericol de moarte, deoarece va însemna viaţă sau moarte–iar apoi să ne spună că e cu neputinţă să aflăm cine este? Oare ne va spune El, „Vei fi aruncat în foc dacă vei avea semnul, dar n-am să-ţi spun care este el–doar este destul de grav dacă îl ai”? Nu, evident că Dumnezeu nu procedează astfel. El ne avertizează despre un pericol care se poate evita. Ştim să ne ferim de fiară, doar dacă ştim cine este fiara. Ştim să scăpăm de semn doar dacă ştim care este semnul.
Un animal simbolic
Este oare cu putinţă să înţelegem semnul fiarei? Fără îndoială că putem şti şi trebuie să ştim. Dar mai întâi trebuie să înţelegem însăşi identitatea fiarei profetice. Să stabilim de la început că acest animal ciudat, alcătuit din mai multe trăsături nu trebuie luat literal. Nimeni n-a văzut vreo făptură cu trup de leopard, gură de leu şi cu picioare de urs. Cărţile profetice ale Bibliei de obicei se ocupă cu simboluri. Această fiară reprezintă ceva. Dar ce simbolizează? Bănuim că nu trebuie să ghicim. Biblia nu lasă nici un loc pentru îndoială. Ea slujeşte ca propriul său comentariu divin şi oferă cheia pentru înţelegerea profeţiilor.
Toate elementele din descrierea fiarei din Biblie sunt simbolice. Să luăm de exemplu apa, din care se ridică animalul. Ce reprezintă ea? Citiţi răspunsul în Apocalipsa 17:15: „Apoi mi-a zis: ‘Apele, pe care le-ai văzut, pe care şade desfrânata, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.'” Nu încape nici o îndoială cu privire la acest punct. Dumnezeu a explicat clar semnificaţia apei în profeţie. Odată ce se interpretează simbolul în orice profeţie, regula se va aplica în toate celelalte profeţii. Apa va însemna întotdeauna oameni în imagistica profeţiilor biblice.
Ce-am putea spune despre celelalte părţi ale acestei fiare ciudate, apocaliptice? Ca să înţelegem fiara trebuie să ne întoarcem la cartea lui Daniel din Vechiul Testament şi să comparăm text cu text. Cărţile lui Daniel şi Apocalipsa se explică una pe cealaltă. Se potrivesc perfect ca mănuşa în mână. Vă rog să observaţi că Daniel a avut o viziune foarte asemănătoare cu cea a lui Ioan. Este descrisă în Daniel 7:2, 3: „Daniel a început şi a zis: ‘În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.'” El a văzut apa profetică aşa cum a văzut-o şi Ioan, dar Daniel a văzut patru fiare ridicându-se în loc de doar una.
Am descoperit deja că apa simbolizează popoare sau mulţimi, dar ce reprezintă fiarele? Răspunsul se găseşte în versetul 17, „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi, care se vor ridica pe pământ.” Iată deci. Atât de clar că nimeni n-ar putea să se îndoiască! Dumnezeu declară că fiarele din profeţie reprezintă naţiuni. Aşa cum în vocabularul nostru modern politic vorbim despre vulturul american şi ursul rusesc, Dumnezeu S-a folosit de animale cu mult, mult timp mai înainte ca să reprezinte ţări. Apoi, ca să fie şi mai explicit, Dumnezeu a adăugat următoarele în versetul 23: „Fiara a patra este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ.” Dacă cea de-a patra fiară reprezenta cea de-a patra împărăţie din istorie, atunci primele trei urmau să reprezinte primele trei imperii.
Această explicaţie devine mai clară şi mai simplă când ne amintim că au existat doar patru imperii mondiale pe pământ din zilele lui Daniel. Deseori se face referire la aceste imperii în profeţia biblică şi se amintesc pe nume în unele profeţii legate de Daniel. Citiţi Daniel 8:20, 21 şi Daniel 11:2 spre exemplu. În capitolul doi din Daniel aceleaşi patru imperii mondiale sunt simbolizate de patru metale în visul lui Nebucadneţar cu privire la chipul cel înalt. Aceste patru imperii sunt Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma.
Patru imperii din istorie
N-aţi dori să ne uităm mai atent la aceste animale, la unul după altul, aşa cum s-au ridicat în viziunea profetului? Primul „semăna cu un leu şi avea aripi de vultur.” Daniel 7:4. Ni se descrie aici acel mare imperiu al Babilonului, atât de bine simbolizat de către regele animalelor. A reprezentat una din naţiunile cele mai bogat şi puternice care au existat vreodată pe pământ. Remarcaţi că acest animal are aripi. În terminologia biblică, aripile reprezintă viteză. Şi desigur că Babilonul s-a ridicat foarte repede pentru a-şi lua locul de conducător al întregii lumi.
Din anul 606 în.Hr. până în 538 în.Hr. Babilonul a continuat să-şi exercite autoritatea lui excesivă. Dar urma să aibă loc o schimbare. Daniel a văzut următoarea fiară „ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coastre între dinţi.” Daniel 7:5. După Babilon a urmat împărăţia Medo-Persiei în anul 538 în.Hr., cel de-al doilea imperiu mondial. Ursul stă într-o rână, reprezentând astfel faptul că Persia era mai puternică decât Media. Aceste două puteri erau aliate în dominarea pământului. Cele trei coaste probabil că simbolizează cele trei provincii din acel imperiu — Babilonul, Lidia şi Egiptul.
Apoi în 331 în.Hr., Medo-Persia a decăzut şi în locul ei s-a ridicat cel de-al treilea imperiu mondial. În cuvintele profeţiei „i s-a dat stăpânire” versetul 6. Era ca „un pardos (leopard), care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete.” Versetul 6. Orice şcolar conştiincios, care studiază istoria antică, va şti să spună că Grecia s-a ridicat ca fiind următorul conducător al lumii. Alexandru cel Mare a venit mărşăluind din apus şi aşezându-şi lumea la picioare într-un timp relativ scurt.
Cele patru aripi ale pardosului (leopardului) denotă viteza extraordinar de mare cu care Alexandru a supus naţiunile. În mai puţin de opt ani, subjugase definitiv lumea şi se puse pe plâns pentru că nu mai avea alte lumi de cucerit. Dar n-a fost în stare să se cucerească pe sine; a murit tânăr la treizeci şi trei de ani, în floarea vârstei. La moartea lui, imperiul s-a împărţit între cei patru generali ai săi: Casandru, Lisimah, Seleuc şi Ptolomeu. Cele patru capete ale fiarei reprezintă aceste patru împărţiri ale imperiului său. Asta ne aduce la anul 168 în.Hr. şi la căderea imperiului grecesc chiar din acel an. Până acum, fiecare detaliu din profeţie s-a împlinit exact.
Groaznica fiară a patra
Acum să urmărim ridicarea celei de a patra fiare, care este „o a patra împărăţie, care va fi pe pământ.” versetul 23. Deşi Daniel văzuse fiare sălbatice vii asemănătoare celor zugrăvite în primele trei simboluri profetice, nu mai văzuse niciodată ceva care să se asemene cu groaznica fiară a patra. Iată cum o descrie Biblia: „După aceea, m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea … şi avea zece coarne.” versetul 7.
După cum am aflat deja, această fiară simbolizează cel de-al patrulea imperiu mondial, care reprezenta monarhia de fier a Romei. Cât de crudă a fost dominaţia ei asupra pământului este descris cu lux de amănunte în paginile istoriei antice. Dar şi această naţiune puternică urma să se dividă, aşa cum ne arată versetul douăzeci şi patru: „Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi.” Vă rog să observaţi că Dumnezeu este Cel care interpretează cine reprezintă cele zece coarne ale acestui animal. Roma urma să se dividă în zece regiuni distincte.
Urmărind mersul istoriei, descoperim că împlinirea exactă a avut loc în anul 476 d.Hr. Triburi feroce au venit şi au măturat din nordul ţinutului, potopind teritoriul Europei de vest şi împărţind-o în cele din urmă în zece părţi. Desigur că acele părţi corespund celor zece degete de la picioarele măreţului chip al lui Daniel din capitolul 2.
Toţi cei ce au studiat istoria sunt bine familiarizaţi cu numele acelor triburi cuceritoare a Europei de vest din anul 476 d.Hr. Ei erau anglo-saxonii, alemanii, herulii, vanfalii, ostrogoţii, vizigoţii, suevii, lombarzii, brugunzii şi francii. Şapte din aceste triburi mai există chiar până în zilele noastre, transformându-se în naţiuni moderne. Ele au supravieţuit pe harta Europei ca puteri importante ale celui de-al douăzecelea secol. Trei din ele au dispărut de pe scena istoriei, după cum vom afla peste o clipă.
Cornul cel mic
Acum suntem gata să citim versetul următor al profeţiei şi să descoperim înţelesul cornului celui mic din viziunea lui Daniel. „M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură, care vorbea cu trufie.” versetul 8. Într-adevăr, trebuie să fim foarte, foarte atenţi. Nu trebuie să facem greşeala de a identifica greşit puterea cornului celui mic, deoarece se va dovedi a fi puterea uriaşă a antihristului din istorie.
Pentru a evita orice greşeli de identificare, ar fi mai bine ca mai întâi să urmărim cele nouă semne caracteristice descrise chiar în profeţie. Aceste semne de identificare ne vor ajuta să fim absolut siguri de interpretare. Nu îndrăznim să ghicim sau să speculăm cu privire la identitatea istorică a „cornului celui mic” din profeţie.
Mai întâi de toate, cornul cel mic a ieşit din cele zece. Acest amănunt îl plasează geografic în Europa Occidentală. În al doilea rând, a apărut după ce s-au ridicat cele zece, deoarece a ieşit „din mijlocul lor.” Întrucât cele zece s-au ridicat în anul 476 d.Hr., trebuia ca acel corn mic să înceapă să domnească la puţin timp după acea dată. În al treilea rând, urma să smulgă trei din cele zece triburi atunci când a venit la putere. Versetul opt declară că dinaintea acestui corn „au fost smulse trei din cele dintâi coarne.”
În al patrulea rând, cornul cel mic urma să aibă „ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.” versetul 8. Lucrul acesta ne indică faptul că un om se va afla în vârful puterii reprezentate de cornul cel mic. În al cincilea rând, „se va deosebi de înaintaşii lui (de coarnele dinaintea lui – KJV). versetul 24. Aceasta înseamnă că acest corn mic va fi o alt fel de putere decât regatele pur politice care l-au precedat. Cea de a şasea caracteristică ni se descoperă în prima parte a versetului 25, „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt.” Un alt verset spune, „rostea vorbe mari şi hule.” Apocalipsa 13:5.
La acest punct, haideţi să definim din Biblie ce înseamnă hulă. În Ioan 10:30-33, Domnul Isus urma să fie omorât cu pietre deoarece pretindea că este una cu Tatăl. Evreii care urmau să-L omoare au declarat, „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu care eşti om, Te faci Dumnezeu.” Conform cu acest text, reprezintă o hulă ca unui om să i se acorde locul lui Dumnezeu.
Acum haideţi să citim o altă definiţie a hulei. Domnul Isus îi iertase păcatele unui om, iar cărturarii au declarat, „Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” Marcu 2:7. Este limpede că Domnul Isus nu hulea, deoarece El era Dumnezeu şi deci putea să ierte păcatele. Dar ca un om să pretindă aşa ceva nu este altceva decât o blasfemie, conform propriei definiţii din Biblie.
Acum ajungem la cel de-al şaptelea punct de identificare, ce se află tot în versetul 25 „va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt.” Această afirmaţie ne spune despre cornul cel mic că este o putere persecutoare. El va face război cu poporul lui Dumnezeu şi îi va da la moarte. Cel de-al optulea semn ne este oferit tot în versetul 25, „se va încumeta să schimbe vremile şi legea.” S-ar părea că în împotrivirea lui aspră faţă de Dumnezeul cerului, în rostirea de cuvinte tari împotriva Lui, această putere va mai căuta şi să schimbe măreaţa lege a lui Dumnezeu. Această încumetare a cornului celui mic n-ar putea fi altceva decât o încercare de a realiza o schimbare. Evident, omul nu va reuşi niciodată să schimbe legea morală a lui Dumnezeu.
O Domnie de 1260 de ani
Cel de-al nouălea semn de identificare şi totodată ultimul din versetul 25, ne spune exact cât timp îşi va exercita autoritatea pe pământ acest corn mic, „şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme.” Ne lovim aici de o expresie ciudată. De fapt, este un termen profetic pe care chiar Biblia şi-l explică. În Apocalipsa 12:14, citim următoarele cuvinte cu privire la aceeaşi perioadă de timp, „Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.” Citiţi acum versetul 6, care descrie acelaşi eveniment. În loc de a spune „o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi”, declară „o mie două sute şase zeci de zile.” Astfel, putem vedea că cele două perioade de timp sunt exact aceeaşi. Comparând aceste texte, înţelegem că o vreme este un an în profeţia Bibliei, vremi reprezintă doi ani, iar jumătatea unei vremi este jumătatea unui an. Calculul acesta ne duce la un total de 3 vremi şi jumătate sau 3 ani şi jumătate deoarece 3 ani şi jumătate sunt exact egali cu 1260 de zile. Desigur că folosim anul biblic de 360 de zile.
Acum suntem gata să aplicăm un alt mare principiu de interpretare a profeţiei. Reţineţi vă rugăm că întotdeauna atunci când măsoară timpul profetic, Dumnezeu foloseşte o zi ca să reprezinte un an. În Ezechiel 4:6 citim de fapt adevărata regulă: „Îţi pun câte o zi pentru fiecare an.” Alte dovezi în sprijinul acestei afirmaţii se găsesc în Numeri 14:34. Trebuie să se aplice întotdeauna această metodă de socotire a timpului în studiul profeţiei biblice. Aşa că, asta înseamnă că puterea cornului celui mic va domni timp de 1260 de ani, în loc de doar 1260 de zile.
O împlinire exactă
Se află în faţa noastră acum o listă de nouă caracteristici anume, care au fost scoase din capitolul al şaptelea din Daniel ca descriere a puterii corului celui mic. Există o singură putere în toată istoria căreia i se potriveşte descrierea făcută aici. Cu alte cuvinte, Dumnezeu închide orice altă interpretare şi ne constrânge spre a accespta singura concluzie posibilă: doar Biserica Catolică împlineşte toate punctele de identitate stabilite în Daniel 7.
Să privim repede şi să observăm cât de clar se împlineşte asta. Mai întâi de toate, papalitatea chiar a apărut în Europa Occidentală, în chiar inima teritoriului Imperiului Roman păgân — în însăşi Roma. În al doilea rând, chiar a apărut după anul 476 d.Hr. În anul 538 d.Hr. a intrat în vigoare un decret al împăratului Iustinian care îi acorda proeminenţă absolută Bisericii din Roma. Acestea sunt adevăruri istorice, care se pot verifica prin autoritatea oricărei surse istorice.
În al treilea rând, când s-a ridicat papalitatea, s-a confruntat cu împotrivirea celor trei triburi care preluaseră conducerea Imperiului Roman în decădere. Vandalii, ostrogoţii şi herulii erau puteri ariene, care s-au împotrivit teribil înălţării Bisericii Catolice. Armatele Romei au plecat în luptă pentru a nimici aceste trei triburi şi le-au distrus complet. Ultimul din cele trei a fost distrus chiar în anul 538 d.Hr., când a intrat în vigoare decretul lui Iustinian.
În al patrulea rând, Biserica Catolică a avut într-adevăr un om la conducerea sistemului ei. În al cincilea rând, papalitatea a fost o altfel de putere, deosebindu-se de celelalte regate politice dinaintea ei. A fost un sistem politico-religios destul de deosebit de tot ceea ce se mai văzuse în lume până la acel timp.
Acum ne vom uita la cea de-a şasea caracteristică — rostirea de vorbe mari şi de hule împotriva Celui Prea Înalt. Oare împlineşte papalitatea această descriere? Ar ajunge doar să ni se amintească de faptul că Biserica Catolică şi-a atribuit întotdeauna puterea de a ierta păcate. Cât despre vorbele mari, daţi-mi voie să citez dintr-un articol de F. Lucii Ferraris, ce se află în cartea Prompta Bibliotheca Canonica Juridica Moralis Theologica. Această carte s-a tipărit la Roma şi este aprobată de enciclopedia catolică. Ascultaţi următoarele pretenţii: „Papa este de o demnitate atât de mare şi este atât de înălţat, ca şi când ar fi Dumnezeu şi Vicarul lui Dumnezeu. Papa este, ca şi când ar fi, Dumnezeu pe pământ, rege al regilor, având plinătatea puterii.” Volumul VI, p. 2529. Iată numai câteva dintre cuvintele pe care Biblia le defineşte drept hulă. Astfel, papalitatea împlineşte semnele de identitate ca fiind puterea cornului celui mic.
Ajungând la cel de-al şaptelea punct de identitate, descoperim că istoria se află în sprijinul profeţiei cu privire la persecuţia papală. Oricine care are cât de cât ceva cunoştinţe despre Evul Mediu, este familiarizat cu adevărul că milioane de oameni au fost torturaţi şi omorâţi de către inchiziţia catolică. Citim dintr-o carte scrisă de un cardinal catolic, care este de asemenea aprobată de biserică: „Biserica catolică … are oroare de sânge. Cu toate acestea atunci când este confruntată cu erezia … recurge la forţă, la pedeapsă corporală, la tortură. Ea creează tribunale asemenea inchiziţiei. Cheamă în ajutorul ei legile statului. … Cu precăderea ea a acţionat astfel în secolul al XVI-lea cu privire la protestanţi. În Franţa, sub Francisc I şi Henric al II-lea, în Anglia sub Maria Tudor, ea i-a torturat pe eretici.” The Catholic Church, The Renaissance and Protestantism, p. 182-184.
Am putea găsi nespus de multe declaraţii de acest fel de la istorici, atât catolici cât şi protestanţi, care descriu groaznicele torturi înfăptuite de autorităţile papale asupra protestanţilor. Astfel putem vedea împlinirea desăvârşită a descrierii acestui corn mic.
Cel de-al optulea semn, aşa cum ne este dat în versetul 25, priveşte încercarea de a schimba legea lui Dumnezeu. Oare i se aplică ea papalităţii? Reţineţi următoarele: Biserica catolică a scos cea de-a doua poruncă din catehismul şi din cărţile ei doctrinale, deoarece ea condamnă închinarea la chipuri. Aşa că, cea de a zecea poruncă a fost împărţită ca să iasă tot zece porunci, dar două sunt împotriva poftei şi nu există nici una împotriva idolatriei. Astfel, papalitatea s-a gândit să schimbe legea, dar n-a reuşit. Legea lui Dumnezeu nu se poate schimba.
În cele din urmă, ajungem la cel de-al nouălea semn de identificare, care ne spune exact cât timp îşi va exercita autoritatea această putere papală pe pământ. Am descoperit că va fi o perioadă de 1260 de ani. Este această afirmaţie conform raportului istoric? Reţineţi că am arătat cum şi-a început domnia papalitatea, prin ordinul lui Iustinian în anul 538 d.Hr. Socotind 1260 de ani de la această dată, ajungem la anul 1798. Chiar în acel an, generalul Berthier a intrat cu oştile în Roma şi l-a dat jos de pe tron pe Papa. A fost dus în exil, iar toate averile bisericii au fost confiscate.
Guvernul Directoratului francez a decretat că nu va mai fi vreun alt papă la Roma. Atât cât privea lumea şi după toate aparenţele exterioare, Biserica Catolică murise. După exact 1260 de ani, ca împlinire a profeţiei, biserica a pierdut stăpânirea asupra lumii. Astfel, ultimul punct se împlineşte clar cu papalitatea şi doar cu ea.
Fiara şi cornul cel mic sunt identice
S-ar putea să vă întrebaţi ce au de a face toate acestea cu fiara din Apocalipsa 13. Acum suntem gata să identificăm acest animal ciudat şi complex descris în cartea Apocalipsei. Haideţi să citim încă o dată descrierea acestei fiare, care are trupul de leopard, picioarele de urs şi gura de leu. „I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. ” Versetul 5. Observaţi, vă rog, că această fiară face exact acelaşi lucru ca şi cornul cel mic din Daniel. Versetul 5 continuă „Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.” Cât reprezintă patruzeci şi două de luni? Exact 1260 de zile profetice sau ani profetici — acelaşi lucru ca şi trei vremi şi jumătate din profeţia lui Daniel.
Cu privire la fiară, citim mai departe, „I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască.” versetul 7. Această fiară reprezintă o putere persecutoare. Cu alte cuvinte, fiara din Apocalipsa 13 este chiar aceeaşi putere ca şi cornul cel mic. Amândouă simbolizează papalitatea. Aceasta este ilustraţia grafică descrisă de Dumnezeu a puterii papale, aşa cum a ajuns să-şi exercite autoritatea arbitrară asupra pământului timp de 1260 de ani.
O altă asemănare se găseşte în Apocalipsa 13,3: „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.” După cum am văzut deja, rana de moarte a fost provocată în anul 1798 când armatele franceze l-au luat prizonier pe papă. Dar rana aceasta urma să se vindece şi în cele din urmă, întreaga lume i se va închina din nou papalităţii. Această profeţie s-a împlinit foarte, foarte clar chiar sub ochii noştri.
În anul 1929 Mussolini a pus în aplicare Concordatul din 1929 cu Papa, retrocedând proprietăţile care îi fuseseră luate bisericii. Atunci, Papa a fost încoronat din nou, iar Cetatea Vaticanului a devenit o putere poltică suverană. Din acea zi şi până acum, puterea papalităţii a înaintat extraordinar.
În prezent, majoritatea ţărilor lumii îşi au reprezentanţi politici la Cetatea Vaticanului. Influenţa incredibilă a papalităţii în afacerile lumii este dovedită de titlurile ziarelor din fiecare zi. Aproape orice cuvânt al Papei se publică până la capătul pământului şi milioane şi milioane de oameni consideră puterea papală ca fiind influenţa cea mai mare din politica de astăzi. Desigur, rana s-a vindecat, iar lumea continuă să se mire după fiară.”
II. BALAURUL ŞI FEMEIA
La acest punct, suntem pregătiţi să punem o altă întrebare cu privire la însuşirea puterii din partea fiarei. De unde şi-a primit ea autoritatea de a domni peste lume timp de 1260 de ani şi de a persecuta atât de multe milioane de oameni pentru credinţa lor? Răspunsul se află în Apocalipsa 13:2, „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.” Observaţi că puterea vine de la balaur. Dar cine este balaurul? Apocalipsa 12:7-9: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”
Balaurul, desigur, este însuşi Satana. Dar când a înşelat Satana întreaga lume? Când a fost aruncat din ceruri, existau doar doi oameni pe pământ, iar ei reprezentau întreaga lume. Înşelându-i pe Adam şi pe Eva în Grădina Edenului, Satana a dus în eroare întreaga lume şi a ajuns să fie stăpânul acestui pământ pentru o vreme. Marea controversă dintre bine şi rău, care a pornit în ceruri, s-a transferat acum pe această planetă.
Vrăjmăşia a fost prezisă
După căderea omului, Dumnezeu a rostit un blestem asupra fiecărui participant la acea primă fărădelege. În Geneza 3:15, citim blestemul care a fost rostit asupra lui Satana sau a balaurului. „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Iată aici o profeţie despre lupta veche de veacuri care urma să existe între balaur şi femeie, între sămânţa balaurului şi sămânţa femeii.
Dar cine este femeia la care se face referire în această profeţie? O femeie, în profeţia biblică, reprezintă întotdeauna biserica. În Ieremia 6:2 citim „O asemen pe fiica Sionului cu o tânără frumoasă şi subţirică!” (Versiunea King James). Dar cine este Sionul? Isaia 51:16 „Şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’ Aşa că marea luptă s-a dat de la Eden. De atunci până acum, au existat două părţi. Balaurul şi urmaşii lui au acuzat pe Dumnezeu şi pe urmaşii Lui. Adevărul în balanţă cu minciuna şi Satana împotriva bisericii.
Două Tabere
Satana şi cu Dumnezeu se luptă pentru a-l stăpâni pe fiecare om. Chiar şi în copiii lui Adam cele două părţi au fost reprezentate. Cain s-a aflat de partea balaurului şi a dorit să facă cum vrea el în loc de a proceda cum îi poruncise Dumnezeu. Abel a fost de partea lui Dumnezeu şi a fost atât de neprihănit încât în cele din urmă Cain l-a omorât. Vă amintiţi cum Dumnezeu îi spusese fiecăruia dintre ei să aducă un miel, dar Cain a înlocuit prin fructe şi legume ceea ce Dumnezeu poruncise să aducă drept jertfă? Veţi descoperi că întotdeauna acesta va fi semnul balaurului. El încearcă să înlocuiască, să aducă o copie a adevărului exact al lui Dumnezeu.
Prin urmaşii lui Cain, pământul s-a stricat atât de mult că Dumnezeu a fost nevoit în cele din urmă să-l distrugă prin potop. Dar după potop, au apărut din nou cele două tabere. Urmaşii balaurului s-au strâns în turnul Babel şi L-au sfidat pe Dumnezeu ridicând un turn înalt care ar fi trebuit să ajungă până la cer. Desigur că planul nu a reuşit şi acea parte a turnului Babel a ajuns mai târziu Babilonul, care în anul 606 în.Hr. a început să conducă lumea ca primul imperiu mondial.
În timpul acelor primi ani de neînţelegere, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din Babilon şi l-a trimis în Canaan. Avraam crescuse chiar acolo în Mesopotamia, lângă locul unde se încercase să se zidească măreţul turn Babel şi unde apăruse primul imperiu mondial, cel al Babilonului. Planul lui Dumnezeu a implicat întotdeauna o chemare de despărţire de confuzia falsităţii.
Balaurul şi închinarea la soare
Pe scurt, haideţi să studiem istoria taberei balaurului. Cetatea Babilonului a fost prima capitală a balaurului de pe acest pământ. Aici s-a dezvoltat un sistem de religie păgână sub forma închinării la soare. Era o idolatrie vădită, plină de imoralitate, ceremonii desfrânate şi ritualuri degradante. Dar curând urmaşii balaurului s-au certat între ei şi a ajuns la putere Medo-Persia. Dar reprezenta încă sediul balaurului. Închinarea la Baal a continuat să predomine aşa cum o făcuse şi în împărăţia anterioară. Apoi a preluat conducerea Grecia şi ea la rândul ei a continuat aceeaşi închinare păgână la soare. În cele din urmă, a început să conducă lumea Roma. Nu a fost nicio schimbare în religie. Mitraismul sau închinarea la soare a reprezentat religia universală a imperiului roman păgân. De la Babilon la Roma, balaurul a deţinut stăpânirea prin închinarea păgână la soare.
Dar în timpul conducerii romane, a avut loc ceva extraordinar! Venise timpul ca să se arate sămânţa femeii. Vă mai aduceţi aminte că profeţia vorbea despre vrăjmăşia dintre sămânţa femeii şi sămânţa balaurului? Sămânţa femeii a apărut în zilele imperiului roman. Să citim despre asta în Apocalipsa 12:1, „În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.” Nu uitaţi că o femeie curată în profeţie reprezintă biserica adevărată, iar o femeie decăzută simbolizează un sistem religios fals.
Sămânţa femeii
Această femeie în alb, descrisă în Apocalipsa 12, reprezintă adevărata biserică, biserica apostolică, cu învăţătura ei curată. Cele douăsprezece stele de pe capul ei sunt cei doisprezece apostoli. „Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne … Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” Apocalipsa 12:2-5. Ei bine, cine era acest Copil? A existat un singur Copil, de parte bărbătească ce urma să cârmuiască toate neamurile şi care în cele din urmă a fosr răpit la scaunul de domnie a lui Dumnezeu. Nu este nimeni altcineva decât Domnul Isus Hristos. Dar cine a încercat să-L omoare pe Isus deîndată ce S-a născut? Veţi răspunde, „Irod, regele roman.” Şi aşa a şi fost. Irod a încercat să omoare toţi copiii de parte bărbătească din Iudeea în încercarea de a-L distruge pe Hristos.
Deci, Imperiul Roman este simbolizat în profeţia biblică prin acelaşi balaur roşu ca însuşi Satana. Întrucât Satana a lucrat atât de în deaproape prin această naţiune ca să-L nimicească pe Isus, Roma păgână este reprezentată prin acelaşi simbol în profeţie ca şi Satana. Dar Irod n-a reuşit în încercarea lui de a nimici Copilul de parte bărbătească. Maria şi Iosif au fugit în Egipt şi au scăpat de acest teribil decret de moarte. Lovitura de maestru a lui Satana de a-L nimici pe Isus la cruce a fost dejucată în acea dimineaţă de duminică când Cel Răstignit a zdrobit legăturile morţii înviind. Patruzeci de zile mai târziu, S-a înălţat la cer ca o împlinire perfectă a cuvintelor profeţiei.
Când balaurul a văzut că n-a reuşit să-L nimicească pe Hristos, şi-a îndreptat mânia împotriva primei biserici. După textul din Apocalipsa 12:13, „Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.” La această dată, exista doar un număr mic de creştini în toată lumea şi Satana credea că prin persecuţii ar putea să-i şteargă complet de pe faţa pământului. Mii şi mii de creştini au fost martirizaţi în timpul teribilelor persecuţii ale cruzilor împăraţi romani, dar evanghelia a continuat să crească şi să se răspândească. Se părea că sângele martirilor era ca o sămânţă a evengheliei. Când murea unul, o sută îi luau locul. Ap.Pavel ajunse să predice evanghelia chiar la porţile Romei. Vechiul balaur ajunse îngrijorat. Venise timpul ca să apară sămânţa balaurului.
Sămânţa balaurului
Timp de secole, Satana încercase să nimicească poporul lui Dumnezeu prin împotrivirea violentă a Babilonului, Medo-Persiei, Greciei şi Romei. Prin violenţă şi persecuţie, nu reuşise să şteargă de pe pământ adevărul. Aşa că, ceea ce nu a reuşit prin forţă, acum balaurul încerca prin strategie şi înşelătorie. Urma să-şi organizeze propriul sistem religios imitat. Urma să aducă învăţături păgâne şi filosofii din vechile imperii ale Babilonului, Medo-Persiei, Greciei şi Romei şi să şe unească cu învăţătura creştină. Astfel, prin înşelăciune, a încercat să distrugă milioane de oameni.
Sub ce formă a apărut sămânţa balaurului? A apărut ca fiara din Apocalipsa 13. Este foarte semnificativ faptul că fiara este practic alcătuită din părţi ale leului, leopardului, ursului şi a animalului de nedescris din Daniel 7. Descrierea papalităţii aşa cum o face Dumnezeu ne descoperă că ea a apărut din părţi din toate aceste vechi regate păgâne şi mai ales şi-a tras tăria din Roma păgână. După textul din Apocalipsa 13:2, balaurul i-a dat fiarei puterea lui, scaunul lui şi multă autoritate. Am aflat că balaurul practic simbolizează Imperiul Roman păgân ca şi pe însuşi Satana.
Oare Imperiul Roman păgân i-a acordat vreo autoritate papalităţii? Adevărul este că în anul 330 d.Hr., Constantin, împăratul roman, a predat întreaga cetate a Romei papei ca sediul al autorităţii lui. Istoria foloseşte aproape cuvintele profeţiei în a o descrie. Voi cita dintr-o sursă catolică şi dintr-o carte de istorie cu privire la asta: „Când Imperiul Roman a devenit creştin şi s-a garantat pace bisericii, împăratul i-a predat Roma papei ca sediul al autorităţii Vicarului lui Hristos, care să domnească acolo independent de orice autoritate omenească până la încheierea vremii.” Papal Rights and Privileges (Drepturi şi privilegii papale), pag. 13, 14.
„Mutarea capitalei imperiului de la Roma la Constantinopol în anul 330 d.Hr., a lăsat practic biserica occidentală fără să fie supusă puterii imperiale, ca să-şi dezvolte propria formă de organizare. Episcopul de Roma, pe scaunul Cezarilor, era acum cel mai mare om din Occident şi curând a fost silit să devină capul politic şi spiritual.” The Rise of the Medieval Church (Ridicarea Bisericii Medievale), p.168. Cât de clar ne arată aceste declaraţii că papalitatea şi-a primit scaunul şi puterea de la Roma păgână! Dar Roma de unde a primit-o? De la Grecia. Iar Grecia de unde şi-a luat puterea? De la Medo-Persia. Şi de unde şi-a luat Medo-Persia puterea? De la Babilon. Şi de unde şi-a căpătat Babilonul puterea? De la balaur. Aşa că începem să înţelegem de ce Dumnezeu a dat nişte avertizmente atât de teribile împotriva puterii fiarei. Balaurul se află în spatele tuturor acestora.
Imitaţii în veşminte păgâne
Să urmărim pentru o clipă cum au reuşit să-şi găsească un loc învăţăturile păgâne în acest sistem religios contrafăcut pe care l-a introdus Satana. Deoarece un semn al puterii balaurului este să contrafacă şi să înlocuiască, vom putea să vedem în acest sistem politico-religios lucrarea lui Satana la maximum răutăţii lui. Aşa cum a fost cazul cu Cain, s-au folosit falsuri pentru a răspunde poruncilor lui Dumnezeu. Multor relicve ale închinării la soare li s-a acordat practic statut creştin. Multe învăţături contrafăcute s-au adăugat pentru ca papalitatea să poată să câştige prestigiu în faţa popoarelor păgâne din acel veac. Idolii păgâni au fost lăsaţi la uşă, dar idolii cu Petru, Maria şi sfinţii le-au luat locul.
Ca un exemplu al modului de cum au intrat învăţăturile păgâne în biserică, să luăm de pildă Crăciunul. Ştiţi de unde se trage păstrarea Crăciunului? Crăciunul ca sărbătoare a existat cu mult înainte ca să Se nască Domnul Isus în această lume. Data de 25 decembrie a fost sărbătorită cu sute de ani înainte ca să Se nască Hristos. Păgânii se închinau la soare şi au observat că în decembrie, zilele se scurtau, iar soarele de îndepărta din ce în ce mai mult de ei. Temându-se că soarele îi va părăsi de tot, se rugau la soare şi îi aduceau jertfe. Apoi, pe data de 25 decembrie, pentru prima dată, puteau să spună că soarele revenea mai aproape; zilele începeau din nou să se lungească. Aşa că aceşti oameni spuneau, „Soarele a reînviat pentru noi”. Au numit data de 25 decembrie – ziua de naştere a soarelui sau a zeului soare. A ajuns o mare sărbătoare religioasă la ei.
Doar păgânii sărbătoreau ziua până ce a apărut şi sistemul papal contrafăcut. Pe atunci, ziua a fost adoptată de papalitate şi s-a numit naşterea FIULUI, în loc de naşterea SOARELUI. Dr. Gilbert Murray, M.A., D. Litt., LL.D., F.B.A., profesor de limba greacă la Universitatea Oxford, a scris următoarele: „Mitraismul a întâmpinat atât de multă acceptare că a reuşit să-şi impună în lumea creştină propria duminică în locul Sabatului; şi ziua de naştere a Soarelui lui, data de 25 decembrie, ca ziua de naştere a lui Isus.” History of Christianity in the Light of Modern Knowledge – Istoria creştinismului în lumina Cunoştinţelor Moderne, capitolul III; citat în Religion and Philosophy, pag.73, 74. New York: 1929.
Practic, nu cunoaştem data naşterii Domnului Hristos. După cum aţi putut vedea, adoptarea datei de 25 decembrie s-a bazat întru totul pe păstrarea de către păgâni a sărbătorii închinării la soare. Reţineţi vă rog cât de repede se poate strecura o învăţătură păgână în bisericile creştine şi cum poate fi chiar transmisă protestantismului.
Ce putem spune despre Paşte? Se păstrează în toate bisericile creştine. Şi cu toate acestea, şi păgânii îl sărbătoreau cu mult înainte de învierea lui Hristos. Toate grupurile de creştini recunosc că duminica Paştelui ades este la cinci săptămâni diferenţă de la an la an. Puţini ştiu că totul este coordonat de corpurile cereşti. Paştele cade întotdeauna în prima duminică după prima lună plină de la echinocţiu.
Păgânii din antichitate au observat că aparent primăvara toate prindeau viaţă de îndată ce soarele trecea de echinocţiu. Aşa că au ales o zi în cinstea zeiţei fertilităţii. Acea zi i-a fost închinată lui Iştar, zeiţa fertilităţii, din pricina înverzirii naturii. Chiar cuvântul Paşte „Easter” în engleză a fost transliterat de la numele zeiţei Iştar, a cărei închinare a fost serbată prin adoptarea Paştelui.
De multe ori creştinii se întreabă ce au de a face iepuraşul şi ouăle de Paşte cu învierea lui Hristos. Desigur că n-au nicio legătură. Păgânii au ales iepurele ca simbol al zilei lui Iştar deoarece se reproduce cel mai prolific. Oul a fost ales ca alt simbol al fertilităţii. La păgâni, ziua era însoţită de obiceiurile cele mai destrăbălate.
Când papalitatea s-a dezvoltat, ziua lui Iştar a fost adoptată de către Biserică şi s-a numit Paşte. Chiar simbolurile, iepuraşul şi ouăle, s-au păstrat ca aducere aminte a originii lui păgâne. Am prezentat aceste exemple doar ca să arătăm cât de uşor a reuşit diavolul să-şi impună ideile păgâne asupra bisericii. Pe când s-a dezvoltat papalitatea, ea s-a arătat deschisă faţă de obiceiurile nebiblice care o dovedeau pe faţă ca adevărata putere contrafăcută descrisă de Dumnezeu în Apocalipsa 13.
La acest punct, ne revine în minte întrebarea: Chiar urmăm cu adevărat Biblia în toate învăţăturile noastre? Dacă tradiţia şi obiceiurile păgâne s-au furişat atât de uşor în biserică, ce-am putea spune despre alte învăţături? Lucrurile amintite până acum nu s-au opus direct poruncilor lui Dumnezeu. N-avem nicio poruncă cu privire la păstrarea învierii lui Hristos sau naşterii Sale. Ne putem gândi la învierea şi la naşterea Lui oricând şi în oricare zi din an. Totuşi, în capitolul următor, vom descoperi că s-au introdus alte învăţături păgâne care lovesc chiar inima adevăratei religii a Bibliei. Nu ne interesează atât de mult decât acele lucruri care contravin poruncii clare a lui Dumnezeu.
Puterea crescândă a papalităţii şi-a continuat planul imitând unele din adevărurile cele mai de bază din Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca ochii noştri să fie deschişi, să recunoască aceste falsuri şi să rămână credincioşi exact adevărului din forma originală.
III. NUMĂRUL ŞI SEMNUL FIAREI
Două din cele mai importante aspecte ale puterii fiarei sunt scoase la lumină în Apocalipsa 13: „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.” Apocalipsa 13:16-18. Până acum în studiul nostru, am descris nouă semne de identificare ale puterii fiarei şi aplicarea lor la papalitate. Chiar acum, vom adăuga al zecelea punct la lista noastră explicând numărul numelui ei.
Conform textului din Apocalipsa 13:17, numărul numelui său va fi şi numărul unui om. Fără îndoială că se referă la cel care conduce puterea fiarei. Vechea metodă de a afla numărul unui nume este să aduni valoarea numerică a tuturor literelor şi să afli suma. Dacă dorim să aplicăm acest test papalităţii, trebuie să aflăm numele oficial al papei, care este de fapt conducătorul bisericii sale. Dacă este numărul unui om, cu siguranţă că trebuie să fie omul care este capul organizaţiei.
Este interesant de remarcat că există un titlu latin oficial pentru papă, un titlu acordat de însăşi biserică. Acest titlu se regăseşte de repetate ori în publicaţiile Romei, dar în săptămânalul catolic Our Sunday Visitor din aprilie 1915, avem o declaraţie interesantă cum că literele titlului oficial sunt înscrise pe mitra papală. Iată citatul: „Literele înscrise pe mitra papei sunt acestea, Vicarius Filii Dei, care în latină înseamnă ‘Vicarul Fiului lui Dumnezeu.’ Catolicii susţin că biserica, care reprezintă o societate vizibilă trebuie să aibă un conducător vizibil; Hristos, înainte de înălţarea Sa la cer l-a numit pe Sf. Petru să acţioneze ca reprezentant al Său. De aceea, Episcopului Romei, ca şi unui conducător al bisericii, i s-a dat titlul ‘Vicarul lui Hristos.'” În prezent, mitra papală nu mai conţine titlul latin, dar cuvintele se folosesc în ceremoniile de încoronare a oricărui nouă papă.
Deci având la îndemână acest nume oficial al papei, putem trece să aplicăm testul Scripturii. De unde scoatem numărul numelui său? Din valoarea numerică a numeralelor romane a titlului Vicarius Filii Dei, ajungem la numărul 666. Urmăriţi mai jos cum fiecărei litere i se dă o valoare numerică:
V
–
5
F
–
0
D
–
500
I
–
1
I
–
1
E
–
0
C
–
100
L
–
50
I
–
1
A
–
0
I
–
1
R
–
0
I
–
1
I
–
1
U OR V
–
5
S
–
0
_____
_____
_____
112
+
53
+
501
=
666
Cineva ar putea argumenta că s-ar putea să fie o coincidenţă. Considerăm că s-ar putea ca aşa ceva să fie o pură întâmplare, dacă ne-am baza doar pe acest singur semn de identitate, dar adevărul este că acesta este al zecelea dintr-o listă lungă de semne caracteristice pe care le foloseşte Biblia ca să identifice puterea fiarei. Acest semn nu face altceva decât să adauge greutate la ceea ce s-a spus deja ca aplicare la puterea papală. Reprezintă de fapt dovada capitală împreună cu toate celelalte semne ce se găsesc atât de clar în Scriptură.
Semnul — O imitaţie de maestru
Acum suntem pregătiţi să tratăm culmea contrafacerilor cât priveşte puterea fiarei. Am aflat deja că această putere urma să contrafacă multe din marile adevăruri ale lui Dumnezeu. Era o îmbinare de idei păgâne cu învăţături creştine care alcătuiau un conglomerat de confuzie, bine desemnat drept „Babilon” în Scriptură.
Câteva din contrafaceri ar putea fi enumerate după cum urmează: în locul Cuvântului lui Dumnezeu, tradiţia; în locul Duhului Sfânt, papa; în locul botezului, stropirea; în locul Cinei Sfinte, transubstanţierea; în locul Legii celei veşnice a lui Dumnezeu, legea schimbată; în locul zecimii, taxe şi indulgenţe; în locul morţii, purgatoriul; în locul sigiliului lui Dumnezeu, semnul fiarei.
Aici ne ocupăm mai ales de semnul fiarei. În Apocalipsa 14:9, 10, citim, „Dacă se închină cineva fiarei … şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui.” Este o problemă de viaţă şi de moarte. Trebuie să ştim exact ce este acest semn şi cum putem să-l evităm.
Mai întâi de toate observăm în Biblie că semnul este întotdeauna împotriva sigiliului lui Dumnezeu. În Apocalipsa 7:2, 3, aflăm că sigiliul lui Dumnezeu se aşază pe frunte, tot aşa cum semnul fiaei se aşază pe frunte. Cele două lucruri practic sunt foarte evidente şi diferite unul de altul. Amândouă se primesc pe frunte. Acum ne întrebăm, „Ce este sigiliul?” Dacă putem stabili acest punct, ne va ajuta să identificăm semnul..
Sigiliul lui Dumnezeu
Un sigiliu este ceva care are de a face cu afaceri legale. Documentele oficiale sunt permenent ştampilate cu sigiliul unui corp de conducere. Fiecare guvern are un sigiliu care se pune pe documentele lui legale. Scopul lui este să arate că în spatele documentului există autoritate. Aceasta se aplică mai ales legilor ţării. Fiecare nouă lege are un sigiliu ca să arate că există putere şi autoritate în spatele legii..
Observaţi că fiecare sigiliu are trei lucruri în el. Trebuie să conţină numele autorităţii, slujba sau titlul autorităţii şi teritoriul asupra căruia are putere. Sigiliul preşedintelui Americii conţine următoarele cuvinte: Bill Clinton, Preşedinte, Statele Unite ale Americii. Când acest sigiliu se aplică pe o lege sau pe un document oficial, arată că autoritatea preşedintelui sprijineşte acea declaraţie..
Oare sigiliul lui Dumnezeu are de a face şi cu Legea Lui? Dacă da, cum şi unde se pune? Să citim Isaia 8:16, „Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această Lege, între ucenicii Mei.” (Traducerea King James). Aceasta ne arată că sigiliul este legat de Lege. De fapt, Legea Lui este pecetluită sau sigilată între ucenicii lui Dumnezeu. Dar unde se aşază legea asupra acelora care sunt credincioşi? Răspunsul se găseşte în Evrei 10:16, „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor.”
Iată deci cum se aşază sigiliul lui Dumnezeu asupra ucenicilor. Se scrie în mintea lor sau simbolic pe frunţile lor. Proverbele 7:2, 3 o spune şi mai clar: „Ţine poruncile mele, şi vei trăi; păzeşte Legea mea ca lumina ochilor. Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.” (Traducerea King James). Observaţi deci că Legea se păstrează atât prin mână cât şi prin minte; de aceea, se vorbeşte de ea ca aplicându-se atât mâinii cât şi frunţii.
Semnul Autorităţii lui Dumnezeu
Am dori să cercetăm în legea lui Dumnezeu să vedem care parte constituie de fapt sigiliul. Dar mai întâi, să descoperim ce constituie puterea şi autoritatea lui Dumnezeu. Preşedintele îşi exercită autoritatea în virtutea serviciului său de Preşedinte. Dumnezeu pretinde puterea întemeindu-Se pe calitatea Sa de Creator al universului. Urmăriţi cuvintele ce se găsesc în Ieremia 10:10-12: „Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. …Aşa să le vorbiţi: ‘Dumnezeii, care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.” Iarăşi în Psalmii 96:5, „Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.” Adăugaţi acestor texte încă unul care se găseşte în Isaia 40:25, 26: „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.”
Suntem îndemnaţi să vedem că ceea ce Îl deosebeşte pe adevăratul Dumnezeu este puterea Lui creatoare. El Îşi întemeiază pretenţiile de autoritate de Dumnezeu adevărat şi unic pe puterea Sa de a crea. Dar care este semnul sau amintirea creaţiunii Sale? Geneza 2:2, 3 ne dă răspunsul: „În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.” Sabatul este un semn de aducere aminte a puterii creatoare care Îl deosebeşte pe Dumnezeu de zeii falşi.
Sigiliul din Lege
Acum suntem pregătiţi să cercetăm Legea lui Dumnezeu ca să aflăm care este de fapt sigiliul autorităţii Lui. Reţineţi că un sigiliu trebuie să conţină numele, slujba şi teritoriul autorităţii. Trecem una câte una prin cele zece porunci ale Decalogului. Rămâne doar una. Cele trei prerogative ale unui sigiliu se vor găsi doar ăn acea poruncă ce include numele, titlul şi teritoriul lui Dumnezeu.
Chiar în inima legii este o aducere aminte a puterii Sale creatoare şi iată că în porunca a patra găsim cele trei componente ale sigiliului. „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău (numele) … Căci în şase zile a făcut Domnul (slujba — Creator) cerurile, pământul şi marea (teritoriul), şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit.” Exodul 20: 8-11. Cu alte cuvinte, Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu–semnul singurului care poate să creeze şi care este autorizat să conducă pământul. Şi ca să acorde autoritate Legii Lui, a aşezat sigiliul în ea, arătând că El Se află în spatele fiecărei porunci din acea lege.
Poate că vă întrebaţi, „chiar este Sabatul sigiliul lui Dumnezeu?” Să ne uităm la Ezechiel 20:12, „Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc”. Aici Sabatul este numit „semnul” lui Dumnezeu. Este oare acelaşi lucru cu un sigiliu? Romani 4:11 descoperă că „sigiliu” şi „semn” sunt chiar acelaşi lucru, folosindu-se unul pentru altul în Scriptură. „Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur.”
Sigiliul şi Semnul în competiţie
Să vedem care este legătura dintre sigiliul lui Dumnezeu şi semnul fiarei. Cele două se iau la întrecere una cu alta. În Apocalipsa 14:9, 10, solia celui de-al treilea înger îi zugrăveşte pe cei care au semnul: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”
În versetul 12, identificăm un alt grup prin aceste cuvinte, „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Cu alte cuvinte, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu nu au semnul fiarei, iar cei care au semnul fiarei nu ascultă de poruncile lui Dumnezeu. Cele Zece Porunci, care cuprind sigiliul lui Dumnezeu, se află la întrecere cu semnul fiarei. Sigiliul este sabatul. Prin urmare, sabatul este opus semnului. Atunci care este semnul?
O încercare de schimbare
Ca să răspundem la această întrebare, ne întoarcem înapoi la Daniel 7:25 unde papalitatea este descrisă ca o putere care „se va încumeta să schimbe vremurile şi legea”. Am aflat deja cum a fost îndepărtată porunca a doua şi cea de-a zecea a fost împărţită în catehismele papalităţii. Dar ce putem spune despre „vremurile” amintite în text? Unde se mai aminteşte timpul în Lege? În porunca a patra. S-a gândit papalitatea să schimbe sabatul, singurul timp desemnat de Lege? Da, s-a gândit şi lucrul acesta a avut loc într-un mod cât se poate de interesant.
Păgânii aveau un sistem religios bazat pe închinarea la soare. Ziua lor sfântă era prima zi a săptămânii, pe care au numit-o Sun-day (duminica – în limba engleză) în cinstea zeului soare. Duminica era păstrată de păgâni în contrast cu Sabatul care era păstrat de creştini. Dar pe vremea împăratului roman Constantin, a avut loc un lucru semnificativ. Constantin a mărturisit că s-a convertit la creştinism şi a deschis uşile bisericii tuturor urmaşilor săi păgâni.
Ca să câştige putere, prestigiu şi un număr mai mare de adepţi la biserică, el a acceptat de la păgâni multe din obiceiurile închinării la soare. Multe dintre aceste compromisuri, cum ar fi Crăciunul şi Paştele, le-am descris deja. Un alt obicei a fost păstrarea duminicii. Părea mai convenient să le îngădui păgânilor să-şi păstreze propria zi de închinare duminica şi să le ceri creştinilor să o păstreze şi ei. Aşa că Constantin a dat practic prima lege de păzire a duminicii în locul sabatului. Conciliile bisericeşti papale au întărit acea lege până ce a ajuns bine fixată în creştinism şi în lume.
Mărturia istoriei
Întorcându-ne acum la mărturia istoricilor seculari, puteţi citi singuri câteva dovezi. Fiecare declaraţie este definită clar în rapoartele istoricilor. Din Encyclopedia Britannica, la termenul „duminică” citim: „Constantin a fost cel care a dat primul o lege pentru păstrarea corectă a duminicii şi care … a fixat ca ea să fie sărbătorită regulat în tot Imperiul Roman.” Urmează cuvintele lui Dr. Gilbert Murray, M.A., D. Litt., L.L.D., F.B.A., profesor de limba greacă la Universitatea Oxford: „Acum, întrucât Mithra era ‘Soarele, Necuceritul’ iar Soarele era ‘Steaua regală’, religia căuta un rege căruia să-i slujească drept reprezentant al lui Mithra de pe pământ. … Se părea că împăratul roman era singurul indicat ca adevăratul Rege. Într-un contrast izbitor cu creştinismul, mithraismul îl recunoştea pe Cezar ca purtătorul harului divin şi adepţii lui au numărat legiuni în serviciul civil. … A fost atât de mult acceptat încât a reuşit să-şi impună în lumea creştină propria duminică (Sunday – ziua soarelui) în locul Sabatului, ziua de naştere a soarelui, 25 decembrie ca ziua de naştere a lui Isus.” History of Christianity in the Light of Modern Knowledge – Istoria creştinismului în lumina cunoştinţelor moderne.
Dr. William Frederick declară acelaşi adevăr istoric: „Neamurile erau un popor idolatru care se închinau la soare, iar duminica era ziua lor cea mai sfântă. Ei bine, ca să atragă oamenii în acest nou domeniu, se pare cât se poate de firesc, ca şi necesar, să faci din duminică ziua de odihnă a bisericii. La acest timp, era nevoie ca biserica fie să adopte ziua neamurilor sau ca să determini neamurile să-şi schimbe ziua. Să schimbi ziua neamurilor ar fi însemnat o jignire sau o piatră de poticnire pentru ei. Biserica putea să ajungă la ei mai uşor păstrându-le ziua.” Sunday and Christian Sabbath — Duminica şi Sabatul creştin, pp. 169, 170.
The North British Review oferă următoarele motive pentru care creştinii au adoptat duminica păgână: „Acea zi era chiar duminica vecinilor lor păgâni şi respectivi conaţionali, iar patriotismul s-a unit bucuros cu graba în a o face imediat ziua Domnului şi sabatul lor … Acea biserică primitivă, de fapt, a fost închisă adoptării duminicii, — până ce ea a devenit fixată şi supremă, când a fost prea târziu să se mai facă vreo schimbare.” Volumul XVIII, p. 409.
Acordul catolic
Întrucât profeţia lui Daniel prezicea că papalitatea „se va încumeta să schimbe vremurile şi legea,” să o întrebăm dacă are ceva de a face cu această schimbare a Sabatului. Vrem să fim corecţi cu toţi şi să căpătăm mărturii autentice de la toţi. Următoarele citate sunt luate de la bine-cunoscute autorităţi catolice, care exprimă clar pretenţiile papalităţii cu privire la încercarea de schimbare. Cităm din Catholic Encyclopedia, Volumul IV, p. 153: „Biserica … după ce a schimbat ziua de odihnă din Sabatul evreu sau ziua a şaptea a săptămânii, în prima, a făcut ca porunca a treia să se refere la duminică drept ziua care trebuie ţinută sfântă ca ziua Domnului.”
Salvation History and the Commandments — Istoria mântuirii şi Poruncile, p. 294, ediţia 1963, de Rev. Leo. J. Trese şi John J. Castlelot, S.S. o descrie în aceste cuvinte: „Nimic nu se spune în Biblie despre schimbarea zilei Domnului din sâmbătă în duminică. Ştim despre schimbare doar din tradiţia bisericii–un adevăr transmis nouă din timpurile vechi prin glasul viu al bisericii. Iată de ce găsim atât de ilogică atitudinea multor necatolici, care zic că nu vor crede nimic dacă nu pot să găsească în Biblie şi cu toate acestea continuă să păzească duminica drept ziua Domnului că aşa spune biserica catolică.”
Un alt bine cunoscut scriitor catolic a dat următoarea explicaţie cu privire la schimbare: „Biserica Catolică a transferat păstrarea de la ziua a şaptea la ziua întâi a săptămânii. … Bisericii Catolice i s-a părut mai potrivit să fixeze această zi, decât sâmbăta, ziua de sărbătoare a creştinilor.”This Is Catholicism – Iată catolicismul, ediţia din 1959, John Walsh, S. J., p. 325.
Un catehism din 1958 scris de către Killgallen şi Weber intitulat Life in Christ—Instructions in the Catholic Faith — Viaţa în Hristos — Instruire în credinţa catolică explica astfel: „De ce a schimbat Biserica ziua Domnului din Sabat în duminică? Biserica, folosindu-se de puterea ei de a lega şi deslega, pe care Hristos i-a dat-o papei, a schimbat ziua Domnului în duminică.” Pagina 243.
A Doctrinal Catechism — Un catehism doctrinal al reverendului Stephen Keenan are de zis următoarele: „Întrebare–Mai aveţi vreo altă dovadă că Biserica are putere să înfiinţeze sărbători de învăţături? Răspuns–Dacă n-ar avea o astfel de putere, n-ar fi putut face ceea ce toţi oamenii moderni ai religiei sunt de acord cu ea; n-ar fi putut înlocui păstrarea duminicii, prima zi a săptămânii, în locul păstrării sâmbetei, ziua a şaptea, o schimbare pentru care nu există nicio autoritate în Scriptură”. Remarcaţi vă rog cuvântul „înlocui,” un termen pe care l-am folosit de nenumărate ori ca să descriem activităţile acestei puteri.
Cardinalul Gibbons, în cartea sa The Question – Întrebarea Box, p. 179, face următoarea declaraţie uimitoare: „Dacă Biblia este singurul ghid al creştinilor, atunci adventiştii de ziua a şaptea au dreptate că sărbătoresc sâmbăta împreună cu evreii. … Nu este oare ciudat ca acei care fac din Biblie singurul lor învăţător să urmeze inconsecvent în această problemă tradiţia Bisericii Catolice?”
Rev. John A. O’Brien în cartea sa Understanding the Catholic Faith — Înţelegând credinţa catolică , p. 13, ediţia 1955, declară: „Biblia nu conţine toate învăţăturile religiei catolice şi nici nu formulează toate îndatoririle membrilor ei. Să luăm, de exemplu, problema serbării duminicii, prezenţa la serviciul divin şi abţinerea de la o muncă inutilă de slujitor în acea zi. Aceasta este o problemă asupra căreia prietenii noştri protestanţi de mulţi ani au pus un mare accent; cu toate acestea nicăieri în Biblie nu este desemnată duminica drept ziua Domnului; ziua amintită este Sabatul, ultima zi a săptămânii. Prima biserică, conştientă de autoritatea ei de a învăţa în numele lui Hristos, deliberat a schimbat ziua în duminică.”
Una din acuzaţiile cele mai mari ce i s-au adus vreodată protestantismului se cuprinde într-o declaraţie a Părintelui Enright, Preşedinte al Colegiului Redemptorist din America: „Sfânta Biserică Catolică a schimbat ziua de odihnă din sâmbăta în duminica, prima zi a săptămânii. Şi nu numai că i-a constrâns pe toţi să ţină duminica, dar i-a şi îndemnat pe toţi să muncească în ziua a şaptea sub ameninţarea anatemei. Protestanţii … mărturisesc un mare respect pentru Biblie şi totuşi, prin actul solemn că ţin duminica, recunosc puterea Bisericii Catolice. Biblia spune, ‘Adu-ţi aminte de ziua Sabatului ca s-o sfinţeşti.’ Dar Biserica Catolică spune, ‘Nu, păzeşte prima zi a săptămânii’ şi iată că întreaga lume civilizată se închină cu respect şi ascultare faţă de porunca sfintei Biserici Catolice.”
Trebuie să răspundeţi la această provocare! De cine veţi asculta? Ascultaţi următoarele cuvinte spuse de C. F. Thomas, cancelar al Cardinalului Gibbons, ca răspuns la o scrisoare cu privire la schimbarea Sabatului: „Desigur că Biserica Catolică pretinde că schimbarea a făcut-o ea. Iar schimbarea reprezintă un semn al puterii ei eclesiastice şi al autorităţii în probleme religioase.” Astfel, problemele devin clare—Dumnezeu declară că El este adevăratul Dumnezeu. El a dat Sabatul ca un sigiliu al autorităţii Sale de Creator a toate. Păstrând Sabatul, Îi recunoaştem autoritatea de adevărat Dumnezeu. Dar Biserica catolică se înfăţişează şi zice într-adevăr, „Nu, nu ţineţi Sabatul; ţineţi prima zi a săptămânii. Noi am schimbat-o şi această schimbare este un semn al puterii noastre de a trece peste Legea şi autoritatea lui Dumnezeu.”
Deci, semnul fiarei reprezintă duminica contrafăcută prin care puterea fiarei încearcă să fie recunoscută ca o autoritate mai mare decât Însuşi Creatorul. Semnul sau sigiliul autorităţii lui Dumnezeu (Sabatul) este înlocuit de instituţia papală a semnului substituit (duminica) pe care o pretinde ca o autoritate. O, dacă lumea ar putea să vadă problema extraordinară care ne stă în faţă azi! Cui îi vom acorda ascultare–lui Dumnezeu sau fiarei? Când vom înţelege problema, va trebui să luăm o decizie mare fie să păzim Sabatul adevărat şi să recunoaştem autoritatea lui Dumnezeu sau să ţinem falsul sabat şi să recunoaştem pretenţiile Bisericii catolice. În cele din urmă, va trebui să primim sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fiarei. Există doar două grupe–Dumnezeu şi balaurul, adevărul şi minciuna, Biblia şi tradiţia..
O carte publicată în 1956 intitulată The Faith of Millions — Credinţa unor milioane care se găseşte de obicei în librăriile catolice ca un manual de religie catolică conţine următoarea declaraţie interesantă la pagina 473: „Dar întrucât sâmbăta, nu duminca, este amintită în Biblie, nu este curios că ne-catolicii care mărturisesc că îşi trag religia direct din Biblie şi nu din biserică, păzesc duminica în loc de sâmbăta? Da, desigur, este o inconsecvenţă, dar această schimbare s-a făcut cu cincisprezece secole înainte ca să se nască protestantismul şi pe atunci, se păstra universal acest obicei. Au continuat obiceiul, deşi se bazează pe autoritatea Bisericii Catolice şi nu pe vreun text anume din Biblie. Această păstrare rămâne ca o aducere aminte a bisericii ‘mame’ din care s-au rupt sectele ne-catolice—asemenea unui băieţel care fuge de acasă, dar în buzunar mai are poza mamei sau o buclă din părul ei.”
Cu mult timp în urmă cardinalul Gibbons a rezumat problema cu care va fi confruntat fiecare om cu privire la problema Sabatului: „Raţiunea şi bunul simţ cer acceptarea uneia sau celeilalte din aceste alternative: fie protestantismul şi sfinţirea sâmbetei sau catolicismul şi sfinţirea duminicii. Compromisul este imposibil.” Catholic Mirror, 23 Decembrie, 1893.
Protestanţii sunt de acord
Poate că vă întrebaţi ce cred bisericile protestante de aceste lucruri pe care le tratăm acum. Vor declara singure. Iată câteva recunoaşteri sincere ale acestor biserici cu privire la problema Sabatului. Toate declaraţiile sunt luate de la purtătorii de cuvânt cu cea mai mare autoritate. Iată un citat de la Dr. Edward T. Hiscox, autorul Manualului baptist: „A existat şi există o poruncă de a sfinţi ziua de Sabat, dar acea zi de Sabat nu era duminica. Trebuie totuşi să spunem cu ceva pretenţii de triumf că Sabatul a fost transferat din ziua a şaptea la prima zi a săptămânii. … Unde am putea găsi raportată o astfel de trecere? Nu în Noul Testament—absolut nu! … Desigur, ştiu destul de bine că duminica a ajuns să fie folosită la începutul istoriei creştine ca o zi religioasă, aşa cum aflăm de la părinţii creştini şi din alte surse. Dar ce păcat că vine cu semnul păgânismului, şi botezată după numele zeului soare (Sunday — duminica), când a fost adoptată şi autorizată de apostazia papală şi dată ca moştenire sfântă protestantismului!” (Dintr-o lucrare citită înaintea conferinţei slujbaşilor din New York ţinută pe 13 nov. 1893). Acest mare conducător baptist condensează în câteva propoziţii tot ceea ce s-a spus în paginile acestei cărţi.
Revista presbiteriană Christian at Work a declarat următoarele: „Unii au încercat să clădească păstrarea duminicii pe porunca apostolică, în timp ce apostolii n-au nicio poruncă de acest fel. … Adevărul este, de îndată ce apelăm la litera scripta (scrierea literală) a Bibliei, sabaterienii au cele mai bune argumente.” Ediţia 19 aprilie, 1883. Compendiumul teologic metodist declară: „Este adevărat că nu există nicio poruncă expresă pentru botezarea copiilor mici … şi nici pentru sfinţirea primei zile a săptămânii.”
Dr. W. R. Dale (congregaţionalist) în The Ten Commandments, pp. 106, 107, declară: „Este destul de clar că oricât de rigid sau devotat am petrece duminica, nu păzim Sabatul. Sabatul s-a întemeiat pe o anume poruncă divină. Nu putem da o astfel de poruncă pentru păstrarea duminicii. … Nu există nici măcar un rând în Noul Testament care să sugereze că am avea vreo vină dacă am călca presupuse sfinţenie a duminicii.”
Poziţia luterană, aşa cum este descoperită în Augsburg Confession of Faith — Declaraţia de credinţă de la Augsburg, declară: „Păstrarea zilei Domnului (duminica) nu se întemeiază pe nicio poruncă de la Dumnezeu, ci pe autoritatea bisericii.” Purtătorul de cuvânt al Bisericii Episcopaliene Neander scrie în History of the Christian Religion and Church — Istoria Religiei şi Bisericii creştine, p. 186: „Sărbătoarea duminicii, asemenea tuturor celorlalte sărbători, a fost întotdeauna o poruncă omenească şi a fost departe de intenţia apostolilor ca să stabilească vreo poruncă divină în această privinţă, departe de ei şi de prima biserică apostolică de a transfera legile Sabatului la duminică.”
În Ten Rules For Living — Zece Reguli de vieţuire , de Clovis G. Chappell, citim: „Ar trebui să ne aducem aminte că Sabatul este darul lui Dumnezeu pentru om. Desigur că ne dăm seama că Sabatul nostru nu este acelaşi cu cel păstrat de evrei. Al lor era ziua a şaptea a săptămânii, în timp ce al nostru este prima. Motivul pentru care păstrăm prima zi în locul celei de a şaptea nu se întemeiază pe nicio poruncă decisivă. În zadar puteţi cerceta Scripturile ca să găsiţi autoritatea care a schimbat ziua a şaptea în prima. Primii creştini au început să se închine în prima zi a săptămânii deoarece Isus a înviat din morţi în acea zi. Treptat, această zi de închinare a fost făcută şi o zi de odihnă, o sărbătoare legală. Lucrul acesta s-a întâmplat în anul 321. Prin urmare, Sabatul nostru creştin nu este un subiect de poruncă expresă.” Pagina 61.
Semnul întărit
Am putea oferi zeci de declaraţii din alte surse denominaţionale, dar spaţiul nu ne permite. Care este răspunsul dvs. la aceste lucruri? Este limpede că am văzut cum Dumnezeu a prezis ridicarea unei puteri care va încerca să schimbe Sabatul; istoria raportează că puterea a încercat schimbarea; puterea însăşi recunoaşte că a încercat să-l schimbe, iar protestanţii mărturisesc că schimbarea s-a făcut. Câţi vor lua poziţie de partea adevărului Bibliei?
Lumea se apropie cu rapiditate de timpul când Sabatul lui Dumnezeu va deveni marele test al ascultării. Pretenţiile lui vor fi aşezate în faţa tuturor locuitorilor pământului. Atunci, când criza se va descoperi, oamenii vor primi fie sigiliul lui Dumnezeu, fie semnul fiarei. Cartea Apocalipsei descrie ultimul decret al guvernelor acestui pământ care vor căuta să instaureze semnul asupra întregii lumi. „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte.” Apocalipsa 13:16.
Evident că nimeni nu are semnul până ce nu va fi dat prin acest act legislativ dat de guvernele pământeşti. Atunci, adevăratul Sabat şi cel contrafăcut (duminica) se vor descoperi astfel că nimeni nu va putea să se eschiveze de la a lua o decizie–o decizie să ţină Sabatul adevărat cu mintea şi mâna sau să se supună sabatului contrafăcut al papalităţii. În capitolul următor, veţi afla identitatea naţiunii care va influenţa lumea să primească sabatul contrafăcut şi care va căuta să impună semnul credincioşiei faţă de papalitate.
IV. STATELE UNITE ÎN PROFEŢIE
Oricine ar trebui să fie mândru că este american. Desigur că nu e niciun loc pe pământ unde să te bucuri atât de deplin de libertate ca în Statele Unite. V-aţi întrebat vreodată de ce este aşa? Există un motiv pentru care democraţia s-a ridicat în această emisferă. Nu e o pură întâmplare că America reprezintă capitala libertăţii lumii. De fapt, puterea fiarei din Apocalipsa 13 a fost mult implicată în ridicarea Americii.
Poate că vă întrebaţi, „Cum s-ar putea ca puterea papală să aibă vreo răspundere în Statele Unite ale Americii?” Din pricina persecuţiilor puterii fiarei în Europa, au ajuns să ia fiinţă Statele Unite. Părinţii peregrini, ca să scape de persecuţia papalităţii, au fugit în Lumea Nouă a Americii unde şi-au putut urma conştiinţa şi s-au închinat cum au vrut.
Haideţi să urmărim acum tabloul de pe paginile profeţiei Cuvântului lui Dumnezeu. Primele zece versete din Apocalipsa 13 descriu papalitatea în ridicarea ei la putere. Am studiat deja această profeţie în amănunt. Versetul 10 se încheie cu descrierea luării captiv al Papei în 1798: „Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” Apoi imediat Ioan a văzut o a doua fiară în vedenie, pe care a descris-o în următorul verset. „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.” Apocalipsa 13:11. Să fim foarte atenţi în identificarea acestei celei de-a doua fiare. Există câteva puncte care vor descoperi identitatea acestei puteri.
Mai întâi, se vede „ridicându-se” pe când prima fiară şi-a primit rana de moarte. Întrucât prima fiară (papalitatea) şi-a primit rana în 1798 când generalul Berthier l-a luat prizonier pe Papă, ar trebui s-o căutăm pe cea de-a doua fiară cum se ridică pe la acel timp. Asta înseamnă că în jurul anului 1798 se va ridica în lume această putere. În al doilea rând, această a doua fiară se va ridica „din pământ”. Este o deosebire între ea şi prima, care s-a ridicat din apă. Descoperim în Apocalipsa 17:15 că apa simbolizează popoare sau naţiuni. Cea de-a doua fiară, care iese din pământ, trebuie să descrie o naţiune care se ridică într-o anume parte a lumii unde nu au fost mai înainte civilizaţii sau mulţimi de oameni. Lipsa apei reprezintă o lipsă de oameni.
În al treilea rând, această naţiune avea două coarne ca un miel şi nu avea nicio coroană pe ele, cum avea prima fiară. A apărut paşnic, asemenea unui miel, iar lipsa coroanelor descoperă că nu o conduceau niciun fel de regi. Nu era o monarhie şi nici o dictatură. Totul în legătură cu această fiară ne indică o democraţie paşnică.
Cea de-a doua fiară identificată
Acum suntem gata să identificăm această a doua fiară. Nu încape nicio îndoială cu privire la identitatea ei. Există o singură naţiune în istorie care corespunde descrierii. Statele Unite ale Americii sunt singura naţiune care „s-a ridicat” la putere în 1798, când prima fiară şi-a primit rana de moarte. Constituţia s-a votat în 1787, iar Carta Drepturilor Omului s-a adoptat în 1791. De asemenea, în 1798 America a fost recunoscută prima dată ca o putere mondială. Istoricii raportează că a fost ceva minunat şi providenţial cu privire la ridicarea acestei ţări.
Ca o împlinire exactă a profeţiei, această naţiune s-a ridicat în Lumea Nouă, unde nu mai existaseră alte civilizaţii. S-a ridicat paşnic, democratic şi s-a întemeiat pe cele două mari principii ale protestantismului şi republicanismului. Biserica şi statul trebuia să rămână separate. Strămoşii noştri văzuseră destule rele făcute de o guvernare biserică/stat.
Să citim o declaraţie făcută de John Wesley, un cercetător extraordinar al Bibliei şi întemeietorul Bisericii Metodiste. Scriind în 1754 în cartea sa New Testament with Explanatory Notes — Noul Testament cu note explicative după ce a aplicat prima fiară din Apocalipsa 13 la papalitate, el a declarat, „O altă … fiară … Dar nu s-a ridicat încă, deşi nu poate fi departe, căci se va arăta la sfârşitul celor patruzeci şi două de luni ai primei fiare.” pagina 427. Remarcaţi vă rog că Wesley căuta o naţiune care să se ridice în foarte scurt timp şi care să corespundă descrierii profeţiei. Doar Statele Unite puteau să-i împlinească aşteptările.
Ar fi bine dacă ne-am putea opri aici în studiul nostru, dar n-am fi fideli Scripturii dacă n-am citi restul profeţiei. Versetele 11 şi 12 continuă: „o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Cu alte cuvinte, va veni timpul când Statele Unite îşi vor schimba tonul paşnic şi democrat. Sub influenţa cuiva, va începe să silească lumea să se închine, „a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:14-17.
O naţiune vorbeşte prin legile ei. S-ar putea să ne pară incredibil când citim aceste lucruri astăzi că Statele Unite vor ajunge vreodată să dea legi religioase şi să încerce să-i silească pe oameni să se închine într-un anume fel, dar profeţia n-a greşit niciodată. Ele vor face un chip papalităţii sau vor dezvolta un sistem care să se asemene acelei puteri. Biserica şi statul se vor uni într-atât încât să emită legi religioase şi astfel se vor asemăna mult sistemului papal. Conform profeţiei, America va întări în cele din urmă semnul fiarei. Ce vrea să zică asta? Ce reprezintă semnul? Întemeiaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu, am arătat că el este sabatul contrafăcut înfiinţat de puterea fiarei. Păzirea duminicii în locul Sabatului Bibliei este considerată ca un semn de credincioşie faţă de Biserica Catolică de către proprii ei preoţi şi conducători. Atunci, vor căuta Statele Unite să impună păzirea duminicii? Aşa este prezis şi este exact ceea ce se conturează chiar acum în politica americană.
Indiferent de cât de mult am prefera să credem altfel, ţara noastră iubită (St. Unite) îşi va folosi influenţa pentru a constrânge păzirea duminicii. S-au pus deja temeliile. Chiar acum, majoritatea statelor au astfel de legi duminicale în registre. În unele locuri, aceste legi religioase le-au creat greutăţi economice celor ce ţin sâmbăta. Câteva oraşe mari au fost îndemnate să-i boicoteze pe aceia care refuză să ţină duminica. Profeţia din Apocalipsa 13:17 ne arată că se vor aplica sancţiuni economice „şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta.”
Legea duminicală la nivel naţional este aproape
Curtea Supremă Statelor Unite a decis că legile duminicale nu sunt neconstituţionale sau discriminatorii. Asta deschide calea tuturor legilor statale prezente, contradictorii şi confuze să fie înlocuite de o lege naţională care să impună duminica în toată America. Având în vedere paşii mari care se fac către un control federal al libertăţilor, acest pas de a fixa ziua de închinare nu va părea atât de drastic când va avea loc.
Reţineţi bine asta: Aceste evenimente sunt deja la orizont. Cei care refuză să accepte falsa zi de închinare vor fi confruntaţi cu amenzi, boicotare, închisoare şi în cele din urmă ameninţarea cu moartea. Când chestiunea Sabatului va ajunge astfel o problemă naţională, oamenii vor fi siliţi să accepte o tabără sau alta. Fiecare om va fi confruntat cu o decizie. Semnul fiarei va fi aşezat atunci pe toţi cei care aleg să nu asculte de porunca lui Dumnezeu de a ţine ziua sfântă a Sabatului. Acceptând semnul de credincioşie faţă de papă (duminica), ei resping semnul pe care Dumnezeu îl consideră semnul autorităţii Sale — Sabatul zilei a şaptea.
Decizia
Pe bună dreptate s-ar putea să vă puneţi întrebarea, „Ce legătură au toate astea cu mine?” Este o întrebare foarte bună, iar răspunsul este şi mai important. Soarta dvs. veşnică atârnă de decizia dvs. de acum. Nu puteţi să evitaţi implicaţiile acestei descoperiri cu privire la ascultarea de porunca Sabatului. Nu se mai pune problema dacă te deranjează sau nu. Avem de a face cu Legea Celor Zece Porunci care a fost scrisă de Însuşi Dumnezeu. Să calci una din aceste porunci înseamnă să comiţi păcat şi niciun păcătos cu voia nu va fi mântuit. Păstrarea Sabatului zilei a şaptea devine testul de credincioşie şi iubire faţă de Dumnezeu. „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” Iacov 4:17.
Cu rapiditate, lumea se uneşte sub două stindarde. Timpul se scurge cu repeziciune. Marea controversă intră în ultimul stadiu. În timp ce ecumenismul atrage de partea lui o grupă mare de denominaţiuni într-o tabără liberală, bazată în mare măsură pe neascultarea de Sabatul zilei celei sfinte a lui Dumnezeu, alt grup se remarcă drept cei care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12. Pe când testul devine mai drastic, fiecare om trebuie să aleagă să asculte de Dumnezeu sau de oameni, să urmeze poruncile lui Dumnezeu sau tradiţia, să primească sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fiarei. Acum este timpul să te decizi. „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!” Apocalipsa 22:14.
ANTICRISTUL ȘI PROROCUL MINCINOS – VERSETE BIBLICE
Daniel 7:7-8 „După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. 8M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie”Daniel 7:11-12 „Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars.12 Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.”Daniel 7:19-27 „În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; 20 şiasupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne. 21 am văzut, de asemenea, cumcornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, 22 până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. 23 El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patraeste o a patra împărăţie care va fi pe pământ.Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. 24 Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. 25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. 26 Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. 27 Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”
Daniel 8: 8-12 „Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. 10 S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. 11 S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfânt. 12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.”
Daniel 8:16-27 „Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.” 17 El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”18 Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului. 20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor. 21 Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. 22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23 La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. 24 El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. 25 Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti. 26 Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.” 27Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.””
Daniel 9:26-27 „După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. 27 El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.””
Daniel 11:20-24 „Cel ce-i va lua locul va aduce un asupritor în cea mai frumoasă parte a împărăţiei; dar în câteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mânie, nici prin război. 21 În locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată şi va pune mâna pe împărăţie prin uneltire. 22 Oştile se vor revărsa ca un râu înaintea lui, dar vor fi nimicite împreună cu o căpetenie a legământului. 23 După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni şi va birui cu puţină lume. 24 Va intra pe neaşteptate în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme.”
Daniel 11:27-39 „Cei doi împăraţi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârşitul nu va veni decât la vremea hotărâtă. 28 Când se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legământului sfânt, va lucra împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui. 29 La o vreme hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de miazăzi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte. 30 Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân; ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. 31 Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. 32 Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. 33 Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. 34 Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. 35 Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. 36 Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. 37 Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi. 38 În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ. 39 Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată.”
Daniel 11:40-45 „La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.41 Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui. 42 Îşi va întinde mâna peste felurite ţări şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. 43 Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el. 44 Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi. 45 Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.”
Matei 24:4-5 „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Cristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.””
Matei 25:15-16 „De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! –16 atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi”
Marcu 13:4-6 „Isus a început atunci să le spună:„Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 6 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Cristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.””
Marcu 13:14-23 „Când veţi vedea „urâciunea pustiirii” stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. 15 Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea.16 Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 17 Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! 18 Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. 19 Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. 21Dacă vă va zice cineva atunci: „Iată, Cristosul este aici” sau: „Iată-L acolo”, să nu-l credeţi. 22 Căci se vor scula cristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. 23 Păziţi-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte.”
Luca 21:8-9 „Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Cristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei. 9 Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.”„
Ioan 5:43 „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.”
2 Tesaloniceni 2:1-12 „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegiia, fiul pierzării, 4 potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. 5 Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?6 Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.7 Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. 8 Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”
1 Ioan 2:18-23 „Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. 19 Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.20 Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. 21 V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Cristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. 23 Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.”
1 Ioan 4:1-3 „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. 2 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu; 3 şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.”
Apocalipsa 6:1-2 „Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” 2M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruie.”
Apocalipsa 9:11 „Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion.”
Apocalipsa 11:7-8 „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. 8 Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor.”
Apocalipsa 13:1-10 „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. 2 Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. 3 Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. 4 Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” 5I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. 6 Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. 7 I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. 8 Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat. 9 Cine are urechi să audă!10 Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor”
Apocalipsa 14:9-11 „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”
Apocalipsa 16:12-14 „Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. –”
Apocalipsa 17:1-18 „Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. 2 Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” 3 Şi m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.4 Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. 5 Pe frunte purta scris un nume, O TAINĂ: „BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.” 6 Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. 7 Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şia fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. 8 Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare.Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. – 9 Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia. 10 Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme. 11 Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare. 12 Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.13 Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. 14 Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” 15 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. 16 Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc. 17 Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. 18 Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.”
Apocalipsa 19:11-21 „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. 12 Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. 13 Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” 14 Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. 15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 16 Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „„ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI DOMNUL DOMNILOR.” 17 Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” 19 Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.”
Apocalipsa 20:10 „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.”
VERSETE DESPRE PROROCUL MINCINOS
Apocalipsa 13:11-18 „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. 14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. 18 Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”
Apocalipsa 16:12-14 „Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. –”
Apocalipsa 19:20-21 „Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.”
Apocalipsa 20:10 „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.”
SATAN NU ESTE ANTI-CRISTUL
Ce spune Biblia despre Satan – balaurul cel vechi și fiara care este Anti-cristul lui.
De unde ştim că Satan nu e Anti-Cristul? Satan este balaurul cel vechi și fiara este anticristul lui. Este ușor de văzut acest adevăr, citind versetele care urmează. Fiara împreună cu prorocul său mincinos ajung să fie primii aruncați în iazul de foc.
Apocalipsa 19:20 „Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă.” (la sfârşitul celor 7 ani)
Pe perioada domniei Lui Isus, de o mie de ani, Satan si demonii lui sunt legați.
Apocalipsa 20:2 „El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.”
După Domnia de 1000 de ani , vor fi dezlegați pentru scurt timp ca să fie învinși și să ajungă în adânc.
Apocalipsa 20:10 „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.”
Vor avea loc două mari bătălii:
1- Prima la sârşitul celor 7 ani. (Armaghedon) Apocalipsa 19:20, Apocalipsa 16:14-16 – După această bătălie, fiara şi prorocul mincinos sunt aruncaţi în iazul de foc care arde cu pucioasă.
2- Cea de-a doua bătălie va fi la sfârşitul domniei de 1000 de ani. (În afara Ierusalimului) – Apocalipsa 20:7-10 – Satan a fost legat pentru 1000 de ani, acum e dezlegat pentru puţină vreme. Caută aliaţi şi începe un război împotriva Lui Isus şi a sfinţilor Săi, dar este înfrânt şi aruncat în iazul de foc şi pucioasă, cu fiara (Anti-Cristul) şi prorocul mincinos, unde vor fi chinuiţi zi şi noapte pentru eternitate.
Femeia care naste, balaurul, fiara si proorocul mincinos – partea a doua
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 13
Fiara, care se ridică din mare, defăimează pe Dumnezeu şi dă război sfinţilor. O altă fiară, proorocul mincinos, se ridică din pământ. Numele celei dintâi: 666.
1 Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea
zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
Sfântul Ioan Teologul revine asupra descrierii fiarei ridicate din mare, adică asupra imperiului lui Antihrist. Analizând imaginea observam că fiara, adică imperiul, are şapte capete, care sunt şapte conducători încoronaţi. Aceştia au nume de hulă, adică titluri divine nepermise pe care le poartă: fiu al zeilor , augustul, divinul, domnul etc. Cele şapte capete sunt cei şapte conducători ai acestui imperiu care se succed în istorie. Ei doresc să reclădească Imperiul Roman în totalitatea sa, care a fost rănit de moarte în anul 476 d.Hr., dar este reînviat pentru perioade mai lungi sau mai scurte, în diferite etape istorice.
În anul 476 d.Hr. Romulus Augustus, a fost ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus, dat jos de triburile germanice. După acest moment istoric, imperiul se destramă şi de aceea se spune că a fost rănit de moarte. Resuscitarea sa a stat în mintea multor capete încoronate, care, în istorie, prin forţa armelor au refăcut parţial acest mare imperiu. Până în prezent putem număra şapte împăraţi, care au avut titluri de împăraţi romani. Primul, Împăratul Iustinian care conducea Imperiul Roman de Răsărit de la Constantinopole actual Istambul, căutând în anul 554 d.Hr. „oameni potriviţi” pentru a guverna în regiunile din vest, al doilea împărat este Charlemagne sau Charles care la anul 800 era declarat de Papă, „Sfânt Împărat Roman”; unificarea făcută de el nu a rezistat după moartea lui, iar imperiul său a fost divizat. Al treilea împărat este cuceritorul Otto cel Mare, care este încoronat de Papă în 962 cu titlul de „Împărat Roman”. Şi acest imperiu a rezistat doar trei secole, după care s-a divizat. Al patrulea împărat, este Charles al V-lea provenit din familia regală a Habzburgilor. Al cincilea împărat este considerat Napoleon Bonaparte. El visa să unească Europa centrală şi de vest, să cucerească de la turci Constantinopolul, după care India. În Primul Război Mondial din 1914 în Austro-Ungaria împreună cu Germania, apare al şaselea cap Wilhelm, care avea titlul de „Kaiser adică Cezar” al Germaniei. Al şaptelea cap împărătesc este considerat Mussolini care se declară „Împărat Roman” în alianţă cu Hitler. Al Doilea Război Mondial are ca scop declarat reapariţia Imperiului Roman, dar şi această reunificare forţată a eşuat, cu preţul a zeci de milioane de victime. Şapte împăraţi au fost, iar al optulea urmează să vină.
Actual, Uniunea Europeană este începutul reconstrucţiei din zilele noastre a vechiului Imperiu Roman, pe baze aşa-zis democratice şi prin parteneriate încheiate între state, cu punerea în comun a economiilor şi pieţelor de desfacere, dar şi a suveranităţii lor. Această reconstrucţie este în zilele noastre este doar parţială, deoarece încă nu cuprinde toate statele fostului imperiu. Conducerea de la Bruxelles speră, acest proiect să se înfăptuiască cât mai curând. În perioada Uniunii Europene conducerea este democratic asigurată de un parlament ales şi de preşedinţi aleşi. După cel de al Treilea război Mondial probabil imperiul fiarei va fi o uniune de state sau regiuni, condusă de un singur conducător. După război, se pare că refacerea Europei va fi surprinzător de rapidă, iar rana cea de moarte dată imperiului Roman in 476 d.Hr, va fi acum vindecată, cu observaţia că democraţia de acum, se va transforma treptat într-o dictatură. Conducerea fiarei, adică a imperiului, va fi atribuită unui om care va veni după cei zece conducători ai ei, care se va proclama împărat Roman. Între acest moment şi cel de al şaptelea cap încoronat, conducerea acestei mari alianţe politico-economice numită Uniunea Europeană o au trei preşedinţi aleşi. Pe timpul mandatului lor ei au putere şi guvernează efectiv, având printre altele şi scopul lărgirii uniunii cu noi state. Acesta este motivul pentru care lor li se atribuie câte un corn şi câte o cunună împărătească. Ei nu sunt proclamaţi ca împăraţi, deci nu pot fi număraţi ca şi cap încoronat. Coarnele reprezintă puterea lor de acţiune cât şi direcţia spre care se îndreaptă ea. Toţi cei zece conducători, împăraţi şi preşedinţi, sunt reprezentaţi în profeţie de câte un corn şi o cunună împărătească. De aici apare diferenţa între numărul de şapte capete, „încoronate” şi numărul de zece coarne şi zece cununi împărăteşti. Iată ce spune despre acest lucru proorocul Daniel în cap.7:
24 Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, şi un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi.
Despre cum se va petrece preluarea puterii în noul imperiu de către cel de al unsprezecelea conducător care este Antihrist în devenire, iată ce spune proorocul Daniel în cap.7
8 M-am uitat cu luare aminte la coarne, şi iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi gură care grăia lucruri mari.
Iniţial, el este un mic conducător zonal care doboară conducerile altor trei state pe care le alipeşte, punând bazele imperiului. La acest nucleu iniţial aderă şi alte state, mărind suprafaţa şi puterea acestei uniunii statale.
2 Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului,
picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi
stăpânire mare.
În antichitate, leopardul era simbolul Greciei, sub cuceritorul Alexandru cel Mare. Ursul era atribuit Persiei, iar leul este simbolul Babilonului, actual Irak între râul Tigru şi râul Eufrat. Dacă încercăm să transpunem acum pe o hartă actuală zona despre care se vorbeşte, vedem o multitudine de state: Albania şi Macedonia, Grecia, Turcia, Armenia, Azerbaidjan, Siria, Irak, Iran, Afganistan, Pakistan.
Acest imperiu obţine o importantă victorie asupra a trei regate. În acest fel arată puterea mare pe care o are şi din acest motiv, balaurul îi dă şi stăpânirea sa, formând o mare coaliţie. Balaurul reprezintă statele asiatice puternic industrializate si care au multă populaţie, o uriaşă putere economică şi financiară. Diferenţa dintre balaur şi fiara ieşită din mare constă în numărul de cununi. Balaurul are 7 cununi împărăteşti pe care le poartă pe cele şapte capete, iar fiara are 10 cununi purtate pe fiecare din cele 10 coarne, deşi are tot şapte capete încoronate.
3 Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.
Unul din capete era pe moarte şi a fost readus la viaţă iar această faptă a fost prezentată ca o mare minune şi semn divin, în faţa popoarelor de pe întreg pământul, prin care cei slabi au mers după fiară.
4 Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea? 5 Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.
Prin parteneriatul dintre fiară şi balaur, fiara primeşte putere multă de la balaur, iar populaţia este încântată de facilităţile economice date de acesta, pe care îl recunosc ca partener şi puternic aliat. În perioada aceasta Antihrist a făcut multe înţelegeri cu diferite state, cum vedem şi din proorocirea lui Daniel cap. 8:
27 Şi el va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână,
iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi
în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa
nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii”.
În acest timp puterea fiarei va creşte deoarece multe state vor dori să devină parteneri economici ai marelui imperiu. După venirea lui Antihrist la domnie, va începe prigoana împotriva creştinilor. Această prigoană va dura timp de patruzeci şi două de luni, care înseamnă cei trei ani şi jumătate.
6 Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer. 7 Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul. 8 Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. 9 Dacă are cineva urechi – să audă!
Antihrist defăimează Împărăţia lui Dumnezeu, numele Lui, şi pe toţi cei care locuiesc în cer. El declanşează pe pământ război împotriva poporul evreu, numit şi poporul sfinţilor, pe care îi va învinge, aşa cum am văzut mai sus la cap.12 în versetele 17 şi 18 din Apocalipsă. Prin forţa armelor cucereşte efectiv Israelul şi se opreşte cu trupele la ţărmul mării Mediterane. În Sfânta Evanghelie după Luca 21 se spune:
20 Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. 21 Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el. 22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
Toate popoarele pământului recunosc puterea şi stăpânirea fiarei şi balaurului. Fac excepţie de la această închinare cei scrişi în cartea vieţii Domnului Iisus Hristos, care sunt creştini adevăraţi.
La jumătatea domniei sale Antihrist a crescut vorbirea de rău la adresa lui Dumnezeu, şi a împărăţiei Lui, a tuturor Sfinţilor şi celor ce locuiesc în ea.
10 Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
Acest verset redă o lege generală din acest univers, principiul acţiunii si reacţiunii forţelor, care se aplică atât forţelor mecanice, dar si faptelor, gândurilor şi sentimentelor noastre. Numai că, timpul de manifestare a reacţiunii forţelor, este hotărât de Dumnezeu. Multe fapte mai puţin bune, sau păcătoase, prin reacţiune se răsfrâng asupra noastră, mai târziu deoarece Domnul ne da timp de pocăinţă şi de reparare a greşelii. Dacă acest lucru nu îl înfăptuim în timpul vieţii el planează ca o umbră aspra celor ce vin după noi, până la a patra generaţie. De aceia se cade să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre, a părinţilor, bunicilor şi străbunicilor noştri. „Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor”. Aceste cuvinte se referă la aşteptarea şi convingerea noastră, similară cu a sfinţilor, că Dumnezeu face permanent dreptate prin judecarea tuturor faptelor noastre, iar cei credincioşi, curaţi şi drepţi vor fi vii.
11 Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
Cea de a doua fiară desemnează doi conducători religioşi, care vor dezvolta o nouă religie propovăduită în întreg imperiu. Liderul acestei noi religii va fi proorocul mincinos. Aceasta este de fapt o pseudo religie din care Dumnezeu va fi scos progresiv şi care va glorifica şi justifica acţiunile lui Antihrist. Liderul ei vrea să ne convingă că Domnul Iisus Hristos a revenit pentru noi pe pământ odată cu venirea balaurului alungat din cer. În Sfânta Evanghelie după Matei în cap. 24, Mântuitorul atrage atenţia asupra acestui lucru:
4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. 5 Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.
23 Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau
dincolo, să nu-l credeţi.
24 Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci
mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să
amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25 Iată, v-am spus de mai înainte. 26 Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
12 Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în
lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe
el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de
moarte fusese vindecată.
13 Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din
cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
Această pseudo religie, este adoptată pentru început în fostul imperiu Roman . Ulterior v-a fi extinsă în întreg imperiul, deoarece prin ea se justifică acţiunile stăpânirii. Manipularea se face permanent chiar şi în zilele noastre prin mas-media căt şi prin alte forme mai subtile, reclame, muzică, internet unde electromagnetice etc. Atunci se va face inclusiv prin biserică arătând că Domnul Iisus Hristos a venit pe Pământ şi săvârşeşte minuni. Asupra acestui fapt, suntem avertizaţi prin Sfânta Evanghelie după Marcu cap.13:
5 Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele
cineva.
6 Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi
vor amăgi pe mulţi.
La fel ne arată şi Sfânta Evanghelie după Luca 21:
7 Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea? 8 Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
Focul pe care această a doua fiară poate să-l facă să cadă pe pământ în faţa oamenilor în zilele noastre nu mai reprezintă o problemă, deoarece am văzut acţiune bombelor cu napalm aruncate în pădurile din Vietnam. Să nu uităm de bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki şi în alte poligoane de testare a armelor de toate felurile.
Focul divin care se pogora din cer înaintea oamenilor cu adevărat, îl făcea Dumnezeu la rugămintea Sfântul Ilie, după cum am văzut anterior din scrierea Vechiului Testament.
14 Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
Proorocul mincinos cere tuturor celor de pe pământ să facă statui cu chipul fiarei, care a fost rănită de sabie dar a rămas în viaţă, spunând probabil că posedă puteri supranaturale şi de aceea, toţi trebuie să se închine ei.
15 Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul
fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor
închina chipului fiarei.
Acest lider pune în funcţiune în prezenţa mulţimii şi a televiziunilor, un set de roboţi foarte performanţi, în care funcţionează o electronică de vârf şi care reproduc fidel chipul lui Antihrist. Aceştia au un anumit nivel de inteligenţă artificială, deoarece pot vorbi, pot vedea şi chiar omorî la distanţă. Aceşti idoli electronici vor fi pe străzi, în instituţii şi poate chiar în casele oamenilor, monitorizând acţiunile lor dacă se închină lui sau nu.
Primii paşi în sistemul de supraveghere la distanţă se integrează acum prin introducerea televiziunii interactive prin cablu şi satelit, prin care utilizatorul poate determina soarta unor personaje, interacţionând cu serialul preferat, modificând la alegere cursul acţiunii acestuia. Deja programele pot fi schimbate prin simpla mişcare a mâinii sau mai nou prin comanda cerebrală. Sistemul are o cameră încorporată care urmăreşte reacţiile feţei şi mişcările noastre, dând comenzi sistemului. Din punct de vedere tehnologic sistemul imaginat încă mai prezintă o provocare, deoarece nu se pot citi gândurile oamenilor de la distanţă, dar odată rezolvată aceasta problemă, în viitorii ani, va apare posibilitatea ca toţi cei care nu se închină fiarei să poată fi penalizaţi, sau omorâţi pe loc. Această acţiune este posibilă prin implantarea în corp a unui sistem de cipuri foarte mici ca dimensiuni, care pot funcţiona autonom sau comandate de la distanţă, pentru a interacţiona cu sistemul neurovegetativ al posesorului dar şi cu aceşti roboţi. Aceste nanocipuri implantate în corp fac parte integrantă din semnul fiarei.
16 Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei
bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca
să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
17 Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât
numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau
numărul numelui fiarei.
Odată cu instituirea peceţii lui Antihrist, vedem robia tuturor oamenilor din acest uriaş imperiu. Fiinţele umane sunt reduse la stadiu de prizonieri într-un vast lagăr de concentrare, care nu are garduri cu sârmă ghimpată. Supravieţuirea lor şi a familiilor lor, va depinde de acceptarea de bunăvoie a acestei peceţi. Ei vor fi constrânşi, prin îngrădirea accesului la alimente, medicamente, la asistenţă medicală şi alte servicii publice la acceptarea de bună voie a semnului fiarei. Această pecete constă dintr-un sistem structurat, care are la bază un cip electronic de recunoaştere la distanţă dotat cu un procesor specializat, în care vor fi memorate datele biometrice şi de identificare, tot istoricul medical şi social al individului, dar şi echivalentul electronic al banilor pentru munca prestată, banii fizici de azi vor deveni doar o amintire. Fără acest cip implantat pe frunte sau pe braţ, la fel cum erau marcaţi sclavii în vechime, sau deţinuţii din lagărele de concentrare, nimeni nu poate cumpăra sau vinde. Dacă nu cumperi nu ai ce să mănânci, nu ai cu ce să te îmbraci şi nici cum să beneficiezi de tratament medical.
Dacă munceşti în propria grădină, nu ai cum să vinzi ceea ce produci ca să primeşti banii electronici, deoarece ei se înscriu doar în cipul implantat şi prin urmare, nu poţi cumpăra cele trebuitoare vieţii.
Cristina Alexandrescu, în articolul său din dcnews.ro din 09 noembrie 2013 intitulat „Teoria incredibilă a conspiraţiei, cum descrie un preot grec al treilea război mondial…” arată:
„Părintele grec Elpidie, un om care susţine că a vorbit cu Dumnezeu, are o teorie a conspiraţiei incredibilă cu privire la al Treilea Război Mondial. Despre pecetea lui Antihrist articolul ne spune:
„Nu vor fi ca aceste cip-uri de azi, astea nu înseamnă nimic… acestea sunt doar o prefigurare a cipului pe care îl va pune Antihristul cui va accepta. Nu vor obliga pe nimeni, dar vor şti că nu vom putea supravieţui fără ele. Aceasta pecete va fi o invenţie satanică extrem de complexă, dar pe de altă parte şi foarte subtilă, care va funcţiona pe doua nivele. Primul nivel va fi similar cu antena de satelit prin care putem să recepţionăm programe la televizor. Prima oară vor încerca să ne dea aceasta antenă, pe căi ocolite, în special prin aşa zise “vaccinuri” vor încerca să ne implanteze nano-echipamente în corp, invizibile cu ochiul liber şi care vor juca rolul unui spion. Acest echipament va putea citi şi interpreta semnalele corpului uman. Acesta va fi o parte din pecete.
…Nu vor putea exista în noi ceea ce sataniştii vor încerca să ne introducă prin înşelăciune, acele nano – dispozitive (n.t. introduse ca primul nivel al peceţii, de care vorbeşte părintele). Sfânta Împărtăşanie va avea o asemenea putere încât va anihila puterea a ceea ce vor să implanteze.
Al doilea nivel va fi un cip extrem de subtil pe care îl vor implanta pe mană sau pe frunte, un nano-cip (nu ca cele pe care le ştim acum), care va comunica cu echipamentele pe care le vom avea deja în corpul nostru şi care vor funcţiona ca un tot unitar, ca un computer şi vor transmite informaţii. Acest dispozitiv va putea să interacţioneze strâns cu materialul genetic al omului, cu creierul si cu sistemul nervos, astfel încât nimeni nu va putea sa-l mai scoată. De aceea, cei care vor primi acest semn vor fi robiţi de Antihrist. Şi cine va înţelege că ceva nu e în regulă nu-l va mai putea scoate. Cine va încerca să îl scoată va muri.…Dar asta nu se va întâmpla acum. Generaţia noastră nu va trăi aceste vremuri. Următoarea generaţie va vedea aceste lucruri.”
18 Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
Despre acest număr şi decodificarea lui s-au scris multe studii şi articole, părerile fiind diverse. Atât evreii cât şi grecii din antichitate, obişnuiau să atribuie fiecărei litere din alfabet sau, numai consoanelor, un număr de la unu la nouă. Faptul că este un număr de om ne duce cu gândul la faptul că, în antichitate până la a avea baza de numeraţie din zece cifre, a circulat un sistem baza de numeraţie sase în Asiria, Media şi Babilon. Şi azi se mai păstrează parte din el de exemplu, cercul are 360 grade, adică 60×6 grade, un grad are 60 minute, un minut 60 secunde. Măsurarea timpului în ore, minute, secunde, foloseşte acelaşi sistem.
Va fi Antihristul evreu, din samanta lui Dan, ca să se poată întrona la Ierusalim, pentru a grabi sfarsitul pacatului-satanei, fiarei, prorocului mincinos, dar si pentru a grabi Indumnezeirea omului, universului, intregului cosmos!?
Totuși, Antihristul va trebui să fie iudeu, altfel nu are cum să fie recunoscut de către iudei ca Mesia, ca apoi să se instaureze în Templul de la Ierusalim. Dar nu cred că e vreo problemă ca un iudeu să ajungă conducător al Imperiului roman.
Într-adevăr nu ar fi o problemă ca un evreu să ajungă conducătorul Imperiului Roman. Totuși, Biblia la Daniel 9:24-27 ne arată clar că Antihristul se va trage din poporul, care a distrus Ierusalimul și Sfântul Locaș, după ce Unsul a fost stârpit, adică după moartea Domnului Isus. Deci, Antihristul nu doar va fi împăratul Imperiului Roman, ci va fi și din poporul care a nimicit Ierusalimul și Sfântul Locaș în anul 70, care, evident, nu erau evrei.
Dar să vedem dacă argumentele aduse de cititorul nostru au suport biblic. În acest comentariu cititorul nostru aduce două argumente ca dovadă că Antihristul trebuie să fie iudeu:
altfel nu are cum să fie recunoscut de către iudei ca și Mesia,
ca să se poată instaura în Templul de la Ierusalim.
Nu știu care este motivul pentru care unii cred că pentru ca cineva să ocupe o anumită poziție este neapărat nevoie de acceptarea autorității lui. Foarte mulți dictatori au ajuns la putere prin uneltire, lupte. Să ne amintim de binecunoscuta vorbă a lui Alexandru Lăpușneanu: “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!” Deci, pentru ca Antihristul să se instaureze în Templul de la Ierusalim nu este neapărat nevoie ca să fie recunoscut de iudei ca și Mesia, nici măcar ca și împărat. De altfel, nicăieri în Biblie nu găsim scris că Antihristul să fie acceptat de iudei. Dimpotrivă, Biblia ne învață că Antihristul va face război cu Israelul (Daniel 7, Apocalipsa 11, 13), va cuceri Sfânta Cetate și se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Când Antihristul va veni la putere, poporul Israel va trebui să fugă la răsărit departe de “fața Balaurului” (Apocalipsa 12), unde vor fi păziți de Dumnezeu pentru perioada de trei ani și jumătate, timp în care la Ierusalim va domni Antihristul.
Relația dintre Antihrist și poporul Israel
Ca să nu zică cineva că vorbesc de la mine, să urmărim care va fi relația Antihristului cu poporul Israel.
Scripturile ne spun că Antihristul va face război cu sfinții, îi va birui și-i va asupri timp de trei ani și jumătate:
În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă:avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea; şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne. Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit, pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia. El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp… de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta. (Daniel 7:19-27)
Același lucru ni-l confirmă și capitolul 11 din Daniel: când va intra în țară zeci de mii vor cădea, arătând prin aceasta că nu va fi acceptat de cei din țară.
La vremea sfîrşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară şi călăreţi…, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un rîu şi le va îneca. Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. (…). Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfînt. Apoi îşi va ajunge sfîrşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor. (Daniel 11:40-41, 45).
Același lucru îl confirmă și cartea Apocalipsa. În capitolele 11 și 13 din Apocalipsa se vede clar structura celei de-a șaptezecea săptămână rânduită de Dumnezeu pentru poporul Israel și pentru Ierusalim: în prima jumătate a săptămânii la Ierusalim vor proroci doi martori ai lui Dumnezeu care vor avea putere asupra locuitorilor pământului, iar în a doua jumătate a săptămânii la Ierusalim va domni Antihristul și la fel va avea putere mondială. În prima jumătate a săptămânii cei doi martori ai lui Dumnezeu vor avea putere să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi:
Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sînge, şi să lovească pămîntul cu orice fel de urgie, ori de cite ori vor voi. (Apocalipsa 11:5-6)
Din acest motiv toți locuitorii pământului vor fi foarte supărați pe cei doi martori ai lui Dumnezeu și pe evrei, motiv pentru care ei se vor bucura foarte mult când Antihristul va face război cu acești doi martori ai lui Dumnezeu și-i va omorî:
Cînd îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adînc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat. Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormînt. Şi locuitorii de pe pămînt se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimete daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pămîntului. (Apocalips 11:7-10)
Din capitolul 13 din Apocalipsa aflăm că Antihristului i-a fost dat să facă război nu doar cu cei doi martori, ci și cu sfinții și să-i biruiască. Având în vedere că la acel moment Biserica este în cer, înțelegem că sfinții în acest context sunt poporul Israel, lucru care îl confirmă și cartea Daniel:
I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. (Apocalipsa 13:7).
Tot din capitolul 13 aflăm că lui i s-a dat putere de domnie pentru trei ani și jumătate: din moment ce i-a omorât pe cei doi martori ai lui Dumnezeu, care au prorocit 1260 zile la Ierusalim, se începe a doua jumătate a săptămânii a șaptezecea în care Antihristul domnește la Ierusalim.
I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. (Apocalipsa 13:5)
În timpul domniei Antihristului la Ierusalim, cetatea nu va fi a evreilor, ci va fi sub autoritatea neamurilor, după cum găsim scris la Apocalipsa 11:1-2. Din acest text vedem că după ce cei doi martori ai lui Dumnezeu își vor isprăvi mărturisirea lor, cetatea va fi călcată în picioare de neamuri timp de 42 de luni, timp în care Antihristul va domni la Ierusalim.
Un alt argument care dovedește că Antihristul nu va fi în relații bune cu evreii este avertizarea făcută de Domnul Isus înainte de arestarea Sa, ca atunci când vor vedea urâciunea pustiirii în Locul Sfânt (adică în Templu) să fugă la munte și fuga lor să fie rapidă în așa măsură încât cel care este pe acoperișul casei să nu coboare să-și ia lucrurile din casă (Matei 24:14-31).
De aceea, cînd veţi vedea, “urîciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, “aşezată în locul sfînt”- cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea! Rugaţi- vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într’o zi de Sabat. Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n’ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. (Matei 24:15-22)
Ce este urâciunea pustiirii?
Răspuns:
Expresia „urâciunea pustiirii” se referă la Matei 24:15: „De aceea, când veți vedea «urâciunea pustiirii», despre care a vorbit prorocul Daniel, «așezată în locul sfânt» – cine citește să înțeleagă!” Referirea se face la Daniel 9:27: „El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” În 167 î.H. un rege grec, pe nume Antiochus Epiphanies, a așezat un altar pentru Zeus peste altarul darurilor arderilor-de-tot în templul evreiesc din Ierusalim. De asemenea, a jertfit un porc pe altar în Templul din Ierusalim. Acest eveniment este cunoscut sub numele de urâciunea pustiirii.
În Matei 24:15, Iisus vorbea după aproximativ 200 de ani după ce urâciunea pustiirii descrisă mai sus a avut loc. Deci Iisus trebuie să fi profețit că la un moment dat în viitor o altă urâciune a pustiirii va avea loc într-un templu evreiesc în Ierusalim. Majoritatea celor care interpretează profețiile Bibliei cred că Iisus Se referă la Antihrist, care va face ceva asemănător cu ceea ce a făcut Antiochus Epiphanies. Acest lucru este confirmat de faptul că o parte din ceea ce a profețit Daniel în 9:27 nu a avut loc în 167 î.H. prin Antiochus Epiphanies. Antiochus nu a confirmat un legământ cu Israel timp de șapte ani. Antihristul este cel care, la sfârșitul veacurilor, va încheia un legământ cu Israelul timp de șapte ani, iar mai apoi îl va încălca, făcând ceva asemănător cu urâciunea pustiirii din templul evreiesc din Ierusalim.
Oricare va fi viitoarea urâciune a pustiirii, nu este nicio îndoială că cel care o va face este persoana cunoscută sub numele de Antihrist. Apocalipsa 13:14 îl descrie ca făcând o icoană în fața căreia toți vor fi forțați să se închine. Transformarea templului Dumnezeului celui viu într-un loc de închinare înaintea lui Antihrist este într-adevăr o „urâciune”. Cei care trăiesc și rămân în timpul Necazului celui mare trebuie să vegheze și să știe că acest eveniment va marca începutul celor trei ani și jumătate a celei mai grele perioade ale Necazului celui mare și întoarcerea Domnului Iisus este iminentă. „Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:36)
Cine este fiara cu 10 coarne?
Despre fiara cu 10 coarne găsim scris în capitolele 13 și 17 din cartea Apocalipsa. Fiara este Antihristul care se va descoperi la vremea sfârșitului înainte de a doua venire a Domnului Isus. El este și urâciunea pustiirii despre care a prorocit prorocul Daniel și la care a făcut referință Domnul Isus înainte de arestarea Sa (Matei 24:14).
Începutul activității Antihristului
Antihristul sau fiara cu zece coarne își va începe activitatea cu șapte ani înainte de a doua venire a Domnului Isus:
El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mîncare, și pe aripa urîciunilor idolești va veni unul care pustiește, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît. (Daniel 9:27)
La începutul săptămânii a șaptezecea a lui Daniel, Antihristul va face un legământ cu 10 împărați care se vor ridica din a patra împărăție despre care scrie prorocul Daniel:
El mi-a vorbit așa: “Fiara a patra, este o a patra împărăție, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîșia tot pămîntul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui, și va doborî trei împărați. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinții Celui Prea Înalt, și se va încumeta să schimbe vremile și legea; și sfinții vor fi dați în mînile lui timp… de o vreme, două vremi, și o jumătate de vreme. (Daniel 7:23-25)
Din acest text este evident că și cei 10 împărați și Antihristul (cornul mic) se vor ridica din a patra împărăție, care se va ridica pe pământ pâna la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu, începând socoteala cu Imperiul Babilonean, care stăpânea asupra poporului Israel la momentul când Daniel a avut această vedenie (4 împărății care vor asupri pe Israel până la Împărăția lui Dumnezeu începând cu Împărăția Babilonului).
Despre legământul între cei 10 împărați și Antihristul citim la Apocalipsa 17:
Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sînt zece împărați, cari n-au primit încă împărăția, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toți au acelaș gînd, și dau fiarei puterea și stăpînirea lor. (Apocalipsa 17:12-13)
Descoperirea Antihristului
Antihristul sau fiara cu zece coarne se va descoperi doar la mijlocul săptămânii a șaptezecea a lui Daniel, când va omorî pe cei doi martori ai lui Dumnezeu despre care găsim scris la Apocalipsa 11:1-12. Atunci el va face război cu poporul Israel și-i va birui (Daniel 7:21, 22, 25; Apocalipsa 13:7) și se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2).
De ce 7 capete și 10 coarne?
Toată puterea și stăpânirea Antihristul o va avea de la Balaur, adică de la diavol:
Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, și gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpînire mare. (Apocalipsa 13:2)
Din prima parte a acestui verset vedem că această fiară amintește cele patru fiare din vedenia lui Daniel, care reprezentau cele patru împărății care aveau să se ridice pe pământ până la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu, începând cu Imperiul Babilonean și care aveau să asuprească pe Israel:
Daniel a început și a zis: “În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta.
Cea dintîisemăna cu un leu, și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s-au smuls aripile; și, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, și i s-a dat o inimă de om.
Și, iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rînă; avea trei coaste în gură între dinți; și i s-a zis: “Scoală-te, și mănâncă multă carne!”
După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos (leopard), care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete, și i s-a dat stăpînire.
După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fer, mînca, sfărâma, și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, și avea zece coarne. (Daniel 7:2-7)
Nu este întâmplător faptul că Antihristul poartă chipul tuturor acestor împărății, fiindcă el este întruparea diavolului, care a fost aruncat pe pământ (Apocalipsa 12) și care începe să urmărească poporul Israel (femeia) prin acest împărat despre care la Daniel 7:20 se spune că avea o înfățișare mai mare ca celelalte zece coarne, cu toate că era mai mic ca ele. De fapt, diavolul a lucrat prin împărățiile de mai înainte într-un fel sau altul, dar la vremea sfârșitului va lucra cu toată puterea prin acest împărat, care se va ridica din a patra împărăție.
Capitolul 17 din Apocalipsa explică foarte clar ce reprezintă cele 7 capete și cele 10 coarne ale fiarei:
Aici este mintea plină de înțelepciune: Cele șapte capete sînt șapte munți, pe cari șade femeia. Sînt și șapte împărați:
– cinci au căzut, unul este,
– celalt n-a venit încă, și cînd va veni, el va rămînea puțină vreme.
– Și fiara, care era, și nu mai este, ea însăș este al optulea împărat: este din numărul celor șapte, și merge la perzare.
Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sînt zece împărați, cari n-au primit încă împărăția, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toți au acelaș gînd, și dau fiarei puterea și stăpînirea lor. (Apocalipsa 17:9-13)
Deci, șapte capete sunt șapte împărății sau imperii prin care diavolul a lucrat și va lucra împotriva poporului Israel, poporul ales a lui Dumnezeu. Important este să avem în vedere că la momentul în care Ioan primește această vedenie Israelul era sub stăpânirea Imperiului Roman. Deci, „împărăția care este” este Imperiul Roman. Să vedem acum care sunt împărățiile sau imperiile prin care diavolul a lucrat împotriva poporului lui Israel:
Cinci au fost:
Egiptul
Asiria
Babilonul
Medo-Persia
Grecia
Unul este:
Imperiul Roman
Al șaptelea nu a venit încă:
A șaptea împărăție este împărăția celor 10 împărați, care se va ridica din împărăția a patra, adică din Imperiul Roman (capul rănit de moarte). Ei vor fi contemporani cu Antihristul și împărăția lor nu va dura mult, fiindcă ei se vor învoi și vor da stăpânirea lor Antihristului.
Fiara însăși este al optulea împărat, este din rândul celor șapte și merge la pierzare:
A opta împărăție este reprezentată prin împărăția Antihristului, care și el se ridică din Imperiul Roman cum am văzut la Daniel 7, adică este din rândul celor șapte.
Deci, fiara cu zece coarne este Antihristul, care se va descoperi la vremea sfârșitului, înainte de a doua venire a Domnului Isus și prin care diavolul va lucra cu toată puterea.
Cele trei solii ingeresti sunt trei solii semnificative, rostite intr-un timp profetic bine definit. Apocalipsa 14, 6- 12
Consideratii generale
1. Purtatorii celor trei solii sunt trei “ ingeri”. Sensul cuvantului “inger” este mult mai larg decat acela de fiinta supranaturala. Inger ( malachia in ebraica, angelos in greaca ) inseamna “sol”, ‘trimis”. Luand sensul larg al cuvantului, prin “inger” intelegem un sol trimis de Dumnezeu cu un mesaj special. Acest sol poate fi un inger din cer, un om cu o solie speciala, o miscare religioasa sau o biserica chemata de Dumnezeu cu o misiune speciala. 2 Corinteni 5, 20; Matei 28, 18-19 ( textele arata ca Dumnezeu a incredintat predicarea Evangheliei oamenilor )
2. Zborul ingerului simbolizeaza repeziciunea cu care trebuie vestita solia lui Dumnezeu.
3. Glasul tare al ingerului arata spre puterea soliei.
4.“Prin mijlocul cerului ” ( la zenit ) = Predicarea soliei trebuia sa ajunga la o culme.
5. Obiectul predicarii = Evanghelia vesnica. Nu este vorba de o Evanghelie noua, ci aceeasi solie a mantuirii prin jertfa lui Christos, care a fost propovaduita de la Adam si pana in generatia sfarsitului.
6. Intinderea lucrarii – o solie mondiala, care trebuie vestita oricarui neam, limba si popor.
7. Timpul vestirii acestor solii – timpul sfarsitului. Acest aspect reiese din contextul in care sunt plasate cele trei solii ingeresti ( Apocalipsa cap. 13 – ultimele faze ale luptei dintre bine si rau si Apocalipsa 14, 14-20 in care se vorbeste de revenirea in glorie a Domnului Christos ). De asemenea, faptul reiese chiar din continutul soliilor. De ex. prima solie este vestita intr-un timp in care judecata lui Dumnezeu a inceput in cer. Apocalipsa 14, 7
8. Scopul celor trei solii ingeresti = de a pregati un popor credincios gata sa-L intampine pe Domnul Christos la a doua Sa venire. 1 Petru 2, 9; Tit 2, 14
Prima solie ingereasca:Apocalipsa 14, 7
Ea profetizeaza o mare redesteptare religioasa legata de solia inceputului judecatii lui Dumnezeu si a revenirii lui Christos. De asemenea, ea proclama trei adevaruri:
1. Cheama pe oameni la adevarata temere fata de Dumnezeu. Nu groaza, ci respect, veneratie, loialitate si supunere deplina fata de Creator.
2. Anunta inceputul judecatii de cercetare in cer, in timp ce pe pamant oamenii isi urmeazacursul obisnuit al vietii. (“ A sositceasul judecatii Lui”). Aceasta judecata, despre care scrie profetul Daniel in cap. 7, 9-13, are loc inainte de revenirea lui Christos si are drept scop stabilirea celor care vor fi gasiti vrednici pentru a mosteni viata vesnica. In simbolistica vechiului sanctuar, acest eveniment era prefigurat de marea zi a ispasirii, de la sfarsitul anului religios iudaic, in care avea loc o judecata a poporului. Vezi studiul 11, Sanctuarul si judecata de cercetare ! Conform profetiilor din Daniel 8, 14 si 9, 24-27, aceasta judecata a inceput deja in anul 1844.
3. Ii indeamna pe oameni sa se inchine adevaratului Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. De subliniat este faptul ca aceasta portiune din solia primului inger se regaseste in mijlocul poruncii a patra, legata de adevarata zi de odihna. Exod 20, 8-11 In mod implicit, solia primului inger cheama oamenii sa revina la adevarata inchinare fata de adevaratul Dumnezeu, in adevarata zi de odihna.
A doua solie ingereasca: Apocalipsa 14, 8
Ea proclama caderea “Babilonului”. La data in care Ioan primea viziunile Apocalipsei, Babilonul antic era in ruine. Apocalipsa fiind o carte simbolica, iar soliile ingeresti referindu-se la timpul sfarsitului, sensul termenului “Babilon” trebuie cautat in confuzia existenta in sanul crestinismului de la sfarsitul timpului ( Babel = confuzie ), datorita numeroaselor invataturi si practici false care au patruns in crestinism. De timpuriu, primii crestini au vazut in Roma persecutoare o reincarnare a Babilonului de altadata ( Tertulian, Irineu, etc. ) 1 Petru 5, 13
Aceasta a doua solie avertizeaza lumea ca Dumnezeu va lepada orice biserica ce s-a departat de adevarul simplu si curat al Scripturii, preferand minciuna. Suma invataturilor false care au patruns in crestinism ( credinta in nemurirea sufletului, schimbarea zilei de odihna a poruncii a patra, asezarea traditiei pe aceeasi treapta cu Biblia, inchinarea la icoane, moaste, sfinti etc. ) sunt numite “vinul Babilonului” prin care au fost imbatate toate neamurile.
Caderea Babilonului spiritual este un proces, nu un eveniment brusc, lucru care este sugerat de repetarea verbului “ a cazut, a cazut “, dar si de faptul ca al doilea inger, spre deosebire de ceilalti doi, “spune” solia sa pe un ton normal. In Apocalipsa 18, 4, ingerul reia solia caderii Babilonului, insa de data aceasta, el o striga cu glas tare, invitandu-i pe cei sinceri sa iasa din bisericile apostaziate.
A doua solie ingereasca a inceput sa fie vestita dupa anul 1844, cand bisericile crestine din America i-au indepartat din sanul lor pe cei care asteptau revenirea lui Christos. Ea continua si va cunoaste apogeul in momentul in care bisericile crestine se vor uni impotriva celor care vor asculta de tot adevarul descoperit de Dumnezeu in Scripturi. Declansarea persecutiei finale impotriva poporului lui Dumnezeu din partea bisericilor care alcatuiesc Babilonul spiritual al zilelor noastre va insemna caderea lor definitiva .
A treia solie ingereasca: Apocalipsa 14, 9-12
Ea este proclamata de “inger” cu “glas tare”, fiind cea mai grozava amenintare data vreodata muritorilor de catre un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Solia este data in ceasul al 11-lea unei lumi decazute, in pragul inchiderii harului. Doar o avertizare solemna mai poate trezi o lume adormita din somnul adus de nelegiuirile ei.
Cui ii este adresata aceasta solie? Celor care au dispretuit primele doua solii, adica:
– Celor ce nu se tem de Dumnezeu ( lipsa de respect, de veneratie si loialitate fata de El )
– Celor ce nu I se inchina ca Creator
– Celor ce nu respecta Legea sa, inclusiv porunca a patra cu privire la sabat
– Celor ce vor primi semnul fiarei
Semnul fiarei este opusul semnului lui Dumnezeu .
In Biblie, semnul lui Dumnezeu este adevarata zi de odihna, Sabatul Domnului, despre care vorbeste porunca a patra din Decalog. Exod 31, 13. 17; Ezechiel 20, 12. 20
Prin analogie, semnul fiarei, despre care vorbeste pe larg Apocalipsa 13 si 14, trebuie sa fie falsa zi de odihna, acea poruncita de oameni, nu de Dumnezeu, adica sabatul fals.
Lupta dintre bine si rau se va incheia, potrivit profetiilor biblice, cu un ultim test la care va fi supusa intreaga lume. Este testul credinciosiei fata de Dumnezeu, sau fata de puterea reprezentata de fiara. Dupa acest ultim test, care va imparti lumea in doua clase, harul lui Dumnezeu se va inchide si Domnul Christos va reveni in slava Sa.
Semnele de recunoastere ale poporului lui Dumnezeu: Apocalipsa 14, 12
1.Pazirea poruncilor lui Dumnezeu 2.Credinta lui Iisus 3.Rabdarea sfintilor (caractere sfintite)
Violenta si lumea de maine
Ce bine ar fi daca…
In 1987, s-a intamplat un eveniment neobisnuit de dramatic, care a tinut America cu sufletul la gura timp de 56 h. O fetita dragalasa de numai un an si opt luni, jucandu-se prin curtea casei, a cazut intr-un put adanc de circa 30 m. Tragedia s-a intamplat intr-un oras din Texas unde existau zeci de astfel de puturi, avand probabil legatura cu extractia de petrol.
Parintii – tineri casatoriti – au alertat imediat politia si, in scurt timp, au sosit la fatza locului echipaje ale politiei, pompierilor si ambulantei. Jessica – caci asa se numea fetita – cazuse printr-un orificiu destul de ingust si, in caderea ei, se oprise la circa 6-7 m de la suprafata. Pericolul era ca fetita, miscandu-se, sa cada pana in fundul putului unde, fiind apa, nu ar mai fi avut nicio sansa de supravietuire.
Echipele sosite la locul accidentului s-au vazut total neputincioase. Orificiul putului era prea ingust pentru ca cineva sa coboare prin el pentru a o salva pe Jessica. Atunci s-a facut urmatorul plan: sa fie sapat un put paralel, apoi un tunel transversal prin care sa se ajunga la fetita si sa fie salvata. Se spera ca in cateva ore, cu ajutorul unor utilaje moderne, Jessica sa fie scoasa la suprafata.
Insa lucrurile nu au decurs conform asteptarilor. Sub un strat gros de pamant s-a dat de stanca, iar temperatura din putul in care se afla fetita scadea continuu, punandu-i viata in pericol. Imediat s-au luat masuri ca in put sa fie mentinuta o temperatura potrivita, insa forarea celui de-al doilea put si a tunelului transversal a durat nu 5-6 h, cat era prevazut, ci 56 h.
Oamenii, desi extenuati, au lucrat zi si noapte. Radio-ul si televiziunea transmiteau stiri in direct si intreaga America urmarea cu sufletul la gura ce se intampla. Dupa 56 h de eforturi extenuante, Jessica a fost salvata. Ceea ce a impresionat lumea intreaga a fost spiritul in care s-a lucrat la salvarea Jessicai.
Afland de tragedie, oameni de diferite profesii, inventatori si posesori de utilaje speciale, s-au deplasat in micul oras texan pentru a-si oferi ajutorul dezinteresat. S-a muncit pana la epuizare, iar oamenii erau o inima si un suflet. In final, au reusit. Dupa salvarea Jessicai, nimeni nu si-a atribuit vreun merit, nimeni nu a profitat facandu-si publicitate.
Ma intreb: De ce oare oamenii nu sunt mereu atat de altruisti ? In cele 56 h de munca extenuanta a atator oameni pentru a salva un singur suflet, oare cati alti oameni nu au fost secerati de razboaie, acte teroriste sau crime pe alte meridiane ale pamantului ?
Ce minunata ar fi lumea noastra daca s-ar manifesta mereu acelasi spirit de sacrificiu, aceeasi iubire dezinteresata fatza de aproapele nostru ! Din nefericire, spune poetul:
„Pe pământ avem de toate Şi mai bune si mai rele, bune – rele Şi-nchisori si libertate Şi a putea, şi nu se poate Şi noroi şi stele”
( Poezia „Pamantul deocamdata” de Adrian Paunescu )
Pe pamant traim si clipe sublime ca acelea pe care le-am evocat, dar traim si clipe de durere si groaza, din ce in ce mai multe si din ce in ce mai intense. Pe pamant avem si sclipiri de dragoste, dar si multa , din ce in ce mai multa ura. Avem si clipe de liniste si pace, dar si mai mult avem zile si ani de tulburare si violenta.
Spre ce ne indreptam ca omenire ? Care va fi spiritul dominant al omului de maine ? Ce ne spune Biblia in aceasta privinta ?
Ura – anticamera violentei
Capitolul 24 din Matei zugraveste un tablou al zilelor sfarsitului. Acest tablou este doar schitat, detaliile urmand sa le intelegm la timpul potrivit. Cu toate acestea, pot fi observate cateva elemente care ies in evidenta.
In versetul 10 ni se spune ca oamenii se vor ura unii pe altii. O ura generalizata si fara granite, care, tradusa in fapte, nu poate duce decat la violenta sub toate formele ei. Versetul 9 ne vorbeste despre o ura speciala, indreptata impotriva unei anumite categorii de oameni: cei ce doresc sa-L urmeze si sa-I slujeasca lui Dumnezeu. Tradusa in fapte, aceasta ura duce intr-o singura directie: persecutie religioasa.
Iar in versetul 12, Mantuitorul pune degetul direct pe rana, aducand lumina asupra cauzelor decaderii morale: pierderea dragostei fatza de Dumnezeu si aproapele. Si pentru ca inima omeneasca, asemenea oricarui spatiu fizic, nu suporta vidul, acolo unde dispare dragostea, apare inevitabil opusul ei: ura.
Iata de ce, intr-un alt tablou al timpului sfarsitului, zugravit de data aceasta de apostolul Pavel in 2 Timotei 3,1-5, el afirma ca in „zilele din urma vor fi vremuri grele” ( vers.1 ). Vremurile vor fi grele nu atat datorita dezastrelor naturale tot mai dese si mai nimicitoare, nici datorita foametei sau crizelor economice, ci datorita decaderii morale. Adica datorita naturii omului pe care latinii au surprins-o atat de plastic in dictonul : ”Homo homini lupus” ( „Omul este un lup intre oameni” ).
Daca oamenii ar manifesta caractere nobile si altruiste, oricat de grele ar fi conditiile de viata in vremea sfarsitului, viata ar arata cu totul altfel, iar greutatile ei ar fi suportate infinit mai usor. Viata ar fi atat de diferita de cea pe care o traim astazi, incat unora li s-ar parea ca sunt in Paradis.
Da, prin egoismul si rautatea noastra, prin lipsa empatiei si ura ce o purtam unii altora, facem ca acesti ultimi ani ai istoriei pamantului nostru sa fie atat de intunecati si lipsiti de orizont.
Terorismul – o plaga a sfarsitului
Cine nu a auzit de IRA ( Armata Republicana Irlandeza, infiintata in 1919 ) si OLP ( Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, infiintata in 1964 ) ? Cine nu a auzit de ETA ( organizatie terorista spaniola care militeaza pentru independenta Tarii Bascilor ), miscarile neonaziste sau Al Qaeda – spaima democratiilor occidentale ?
Toate aceste grupari isi urmaresc telurile folosind o singura cale: teroarea. Cele mai multe dintre ele au aparut dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, atingand pe zi ce trece zone ale pamantului considerate alta data foarte sigure.
Insa atunci cand, pe 20 martie 1995, o bomba cu gaz toxic a explodat intr-o statie de metrou din Tokyo, ucigand 12 oameni si ranind peste 5 000, Japonia, considerata pana atunci cea mai sigura tara din lume din punct de vedere al atentatelor teroriste, a devenit la fel de vulnerabila ca oricare alta tara din lume. Actorii ? Membrii sectei Aoum care-si propun pe aceasta cale sa declanseze cel de-al treilea razboi mondial.
Ce sa mai spunem despre SUA, cea de-a doua tara considerata foarte sigura din acest punct de vedere ? Dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene de la World Trade Center, nimic nu mai este ca inainte.
Automobile capcana, scrisori si colete capcana, deturnari de aviane sau vase de croaziera, acte teroriste sinucigase ( kamikaze ), bombe plasate in locuri publice, acestea sunt doar cateva fatete ale monstrului cu mai multe capete care raspandeste zilnic groaza printre pamanteni.
Oare cum va arata lumea de maine in privinta aceasta ? Se va gasi o solutie la problema terorismului ? Iata ce are de spus Biblia in aceasta privinta:
1) „Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor. Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant, caci puterile cerurilor vor fi clatinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si cu slava mare.” ( Luca 21, 25-27 ).
Pasajul citat mai sus este partial simbolic. Sa nu creada cineva ca Mantuitorul deplange doar soarta locuitorilor de pe tarmurile marilor si oceanelor, in timp ce locuitorii din alte zone ale pamantului vor fi scutiti de suferinte ! In limbaj profetic, „marea” simbolizeaza lumea, multimea popoarelor ( vezi Apocalipsa 17,15 ). Cand „marea” este linistita, aceasta inseamna pace. Cand, dimpotriva, ea este agitata, aceasta inseamna violenta in toate formele ei: conflicte, rascoale, revolutii, razboaie.
Efectele „marii” infuriate si ale „valurilor” ei care urla sunt in mod inevitabil groaza, o groaza generalizata,o adevarata psihoza. Domnul Christos nu ne lasa sa intelegem ca ar exista vreun timp in care „urletele” marii vor inceta. Dimpotriva, imediat dupa ce ne prezinta acest tablou sumbru al societatii omenesti, El vorbeste despre revenirea Sa in slava, singurul eveniment care va putea rezolva problemele profunde cu care se confrunta omenirea secolului al XXI-lea.
2) „Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului omului” ( Luca 17, 26 ).
Mantuitorul face o paralela intre starea de lucruri din societatea omeneasca din zilele potopului si cea din perioada imediat premergatoare revenirii Sale. Cum descrie Biblia vremea lui Noe si starea de lucruri din societatea omeneasca antediluviana ? Ne ajuta cartea Genezei:
„Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie” (Geneza 6,11 ). Asadar, nota dominanta a acelor vremuri indepartate era „silnicia” – violenta. Cand aceasta a ajuns la o culme peste care Dumnezeu nu a putut trece, sfarsitul civilizatiei antediluviene s-a produs. La fel va fi si inainte de revenirea Domnului Christos: cand violenta va ajunge la o cota primejdioasa, Creatorul tuturor lucrurilor va aduce sfarsitul acestei lumi violente , in care simplul fapt de a trai devine, pe zi ce trece, cel mai periculos lucru. De ce ? Pentru ca cei care traiesc sunt in pericol sa moara oricand…
Violenta noastra cea de toate zilele
Astazi violenta a devenit un mod de viata. Se obisnuiesc cu ea chiar si bebelusii maltratati de parintii lor doar pentru ca plang prea mult; se obisnuesc cu ea si pruncii care urmaresc desene animate, copiii care se joaca pe calculator sau adolescentii care vizioneaza filme horror. Violenta este pretutindeni si pluteste in aerul pe care-l respiram.
Violenta a atins asemenea cote in marile orase ale lumii incat un membru al pazei civile din Los Angeles declara: „Nu se mai poate trai intr-o asemenea nebunie; oamenii stau inchisi in casa in timp ce hotii si criminalii se plimba pe strazi.”
Aceeasi apreciere o face si scriitorul Petre Popovici in cartea sa „Evanghelia pentru ziua de azi”. El remarca faptul ca, in trecut, hotii si criminalii erau dupa gratii, in timp ce oamenii cumsecade se plimbau linistiti pe strazi. Astazi este invers: oamenii cumsecade se afla dupa gratii si zavoare, pentru a fi la adapost, in timp ce hotii si criminalii se plimba linistiti pe strazi.
Violenta poate fi intalnita astazi pe arenele sportive, acolo unde fair-play-ul era alta data lege. Se bat jucatorii intre ei, se bat suporterii intre ei, se bar jucatorii cu suporterii, se bar supoterii cu fortele de ordine. Un adevarat razboi… Gruparile de „hooligans” ( de la care provine termenul „huligan” ) fac ravagii pe stadioane, dar si in afara lor.
Ce sa mai spunem de violenta de pe micile sau marile ecrane ? Unii o considera inofensiva, chiar benefica, argumentand ca e bine sa vedem pana unde duce raul, ca sa ne putem feri de el. Insa este oare bine sa gustam si noi din fructul oprit al pomului cunostintei binelui si raului ? Nu este suficienta experienta trista a primilor nostri parinti ? Spunea un cugetator, mai in gluma, mai in serios: „De ce sa repetam greselile inaintasilor nostri cand sunt atatea greseli noi de facut” ?
Un studiu facut de dr. Leonard Eron de la Yale University cu privire la violenta de pe ecrane l-a condus la o concluzie tulburatoare: violentele comise intre 1980-1990 au fost urmarea filmelor vizionate in anii ’60, pe cand delicventii erau copii. Daca este adevarat ce ne spune Porunca a II-a cu privire la pedepsirea pacatelor pana la a treia si a patra generatie urmatoare ( si Biblia nu minte ! ), atunci inseamna ca violenta pe care o vad copiii nostri astazi pe ecranele televizoarelor sau computerelor va face viata imposibila peste doua sau trei decenii. Oare cum va arata lumea de maine daca cei ce o vor forma sunt hraniti astazi cu atata violenta ?
Un studiu facut in SUA arata ca un copil american vede circa 13 000 de scene violente in intervalul de varsta de la 5 la 14 ani. Oare societatea omeneasca nu va culege furtuna daca astazi ea seamana vant ?
Cu ocazia potopului, Dumnezeu a privit spre pamant si a constatat cu durere ca e plin de violenta. Si a venit potopul care i-a pierdut pe toti. Dar astazi, oare ce vede Creatorul privind spre frumoasa dar violenta planeta albastra ? Intr-un singur an ( 2012 ) si intr-o singura tara ( SUA ) s-au produs circa 1,2 milioane de acte violente. Oare cum arata tabloul complet al lumii noastre in ochii atotvazatori ai lui Dumnezeu ?
„Sa schimbati lumea, domnule !”
In fatza unei universitati din Occident demonstreaza o multime de studenti. De cateva ore, mai multe masini ale politiei strajuiesc intrarea in cladirea universitatii. Politisti inarmati inainteaza, incercand sa rupa randurile manifestantilor. Explodeaza bombe lacrimogene, pretutindeni e fum si toata lumea striga sufocata de manie.
Studentii se regrupeaza si confruntarea reincepe. In mijlocul confruntarilor, o tanara studenta cade si ramane intinsa la pamant, parca lipsita de viata. Un om care asista la manifestatie se apropie, se apleaca spre tanara si o intreaba:
– „Ce pot sa fac pentru dumneavoastra, domnisoara ?”
Tanara isi intoarce usor fatza insangerata spre necunoscut, spunandu-i:
– „Sa schimbati lumea, domnule !”
Da, se simte din ce in ce mai imperios nevoia ca lumea sa fie schimbata. Dar cum ? In cursul istoriei sale intunecate, prea multi au incercat sa schimbe lumea: unii prin dictatura, altii prin democratie; unii prin capitalism, altii prin comunism; unii prin religie, altii prin ateism. Rezultatul il vedem cu totii: o lume imbatranita de pacat, cu fatza zbarcita de groaza, fara orizont si, pe zi ce trece, fara viitor. O lume care se indreapta spre ultima ei criza.
Si totusi, exista ceva care poate schimba cu adevarat lumea: Evanghelia lui Christos – vestea cea buna a salvarii din pacat, din acest carusel al raului in care ne invartim deja de atatea milenii. Dumnezeu promite ca va face ceea ce guvernele lumii, geniile, oamenii politici si fetzele bisericesti nu vor putea realiza niciodata: un cer nou si un pamant nou in care va locui neprihanirea.
„Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mirerasa impodobita pentru barbatul ei.
Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut… Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu.” ( Apocalipsa 21, 1-4.7 )
Se povesteste ca un vas se lupta cu o furtuna teribila in mijlocul marii. Desi afara valurile urlau amenintator, inauntru o fetita se juca linistita cu papusa ei. Cineva a intrebat-o: „Nu ti-e frica deloc de furtuna ?” Fetita a raspuns calm: „Nu, pentru ca taticu e la carma.”
Orice s-ar intampla pe pamant in zilele care vor urma, ne face atat de bine sa stim ca la carma istoriei se afla Tatal nostru ceresc. E adevarat: in viata aceasta nu ne este promisa o viata comoda si lipsita de incercari si suferinte. In realitate, nu suntem decat niste „straini si calatori” aflati „in cautarea unei patrii mai bune” ( Evrei 11, 13.14 ). Adevaratii credinciosi au simtit intotdeauna ca lumea aceasta nu e patria lor.
In ciuda a tot ceea ce vedem astazi pe pamant, exista totusi viitor. Dar nu un viitor al pacatului, ci al neprihanirii. Va fi el si al meu ? Va fi el si al tau ?
Tragedia Titanicului – un simbol al lumii moderne
Remember
Pentru generatia noastra, tragedia Titanicului este de domeniul istoriei. Poate doar bunicii si strabunicii nostri mai au in memorie cele intamplate la inceput de secol XX. Totusi, chiar daca pe zi ce trece ne indepartam de acel tragic eveniment, el ramane in constiinta omenirii ca un simbol – un simbol al unei lumi care, desi este avertizata din toate directiile de iminenta unei tragedii, merge inainte fara sa tina seama de avertismente.
In ziua de 10 aprilie 1912, din rada unuia din porturile engleze era lansat la apa, intr-o atmosfera de extaz si sarbatoare, giganticul “Titanic”, pregatit pentru prima sa calatorie intre Europa si America. Acest monstru al oceanului era o capodopera a arhitecturii navale si a geniului omenesc din vremea aceea.
Inzestrat cu restaurante, sali de concert si de dans, bazine de inot si sali destinate serviciilor de cult, Titanicul oferea pasagerilor sai tot ceea ce-si putea dori un om obisnuit cu gusturile rafinate ale vremii.
Cei zece pereti cu care era captusit – un fel de porti imense de metal – erau destinati protejarii vasului in eventualitatea ciocnirii cu un ghetar. Parasind uriasele santiere navale engleze, uriasul blindat avea ca destinatie America.
Serbarile pricinuite de reusita construirii lui incepusera in portul englez unde fusese ancorat, apoi acestea urmau sa continue pe vas in tot timpul calatoriei, pentru ca apoi sa atinga apogeul la sosirea vaporului in New York.
Printre calatori se aflau milionari americani, negustori de pietre pretioase din Amsterdam care aveu cu ei perle si nestemate in valoare de peste doua sute de milioane de franci, precum si numerosi oameni de renume ai vremii.
Totul era asigurat, inclusiv viata pasagerilor. Societatea care construise vasul ii asigura pe calatori ca nu se putea intampla nimic rau si ca Titanicul era cel mai solid si mai rezistent vas construit vreodata. Asadar, calatorii puteau sa bea, sa manance, sa danseze si sa se distreze linistiti, fara nicio teama. Aceasta cu atat mai mult cu cat la carma vasului se afla cel mai destoinic capitan al marinei americane – capitanul Smith.
Vapoarele sosite din America adusesera vestea ingrijoratoare ca munti de gheata plutitori trecusera la sud de linia obisnuita de croaziera a vaselor, facand necesara ocolirea lor. Insa la bordul Titanicului, entuziasmul era prea mare pentru ca cineva sa se indoiasca de reusita.
In seara zilei de 10 aprilie, aproape de miezul noptii, vaporul se desprindea de tarm si, asemenea unui urias descatusat, pornea spre largul oceanului purtand pe umerii sai o multime imbatata de orgoliu si exaltare. Era primul, dar si ultimul drum al Titanicului…
Primele patru zile s-au scurs fara nicio problema. Toate pareau sa decurga asa dupa cum se prevazuse. Dar in noaptea zilei de 14 aprilie, temperatura incepuse sa scada brusc – semn al apropierii aisbergurilor. Nelinistit, secundul capitanului Smith si-a anuntat superiorul de pericolul care plutea undeva, in apropiere. Raspunsul a fost promt si fara sa lase loc la comentarii: “Titanicul nu vea sa stie de ghetari.”
Si astfel vaporul isi continua goana nebuna prin noapte, insotit de pocnetul sticlelor de sampanie destupate in cinstea marelui eveniment. A doua zi dimineata, se spera sa se ajunga la New York, motiv pentru care multi pasageri refuzau sa doarma din dorinta de a fi primii care vor vedea ivirea coastelor americane.
Ora 10 si 20’ seara. In incaperile luxoase calatorii stateau la masa in sunetele orchestrei de pe vas. Unii dansau, altii se indeletniceau cu jocurile de noroc, iar altii dormeau. Insa brusc, atmosfera de sarbatoare se intrerupse: o puternica zguduitura, insotita de un zgomot asurzitor, punea capat animatiei generale.
Ce se intamplase ? Palid si tremurand, primul ofiter al vasului se prezenta la capitan rapotand: “Ghetarul a facut o spartura in structura vasului pe o lungime de zece metri. Pasagerii inca nu stiau nimic. Spaima traita de cei ce auzisera si simtisera zguduitura era inlaturata de asigurarile ce veneau din partea conducerii vasului: “Nu s-a intamplat nimic. Titanicul nu se va scufunda.” Asadar, calatorii puteau sa se distreze sau sa doarma mai departe linistiti…
Insa, in pofida asigurarilor, vasul se apleca tot mai mult intr-o parte, scufundandu-se incet, odata cu zadarnicele sperante ale calatorilor. O panica generala incepuse sa bata la usile cabinelor si saloanelor de lux ale vasului. Titanicul se scufunda – aceasta era cruda realitate pe care toate asigurarile optimiste venite din partea conducerii vasului nu o puteau evita. Titanicul se scufunda in noaptea neagra, inghitit de valurile reci ale Atlanticului.
In timp ce pe punte erau pregatite barcile de salvare, deasupra strigatelor de groaza ce se ridicau din toate partile, se auzea o melodie sublima, pe care orchestra de pe nefericitul transatlantic o intona in ultimele lui clipe de agonie:
“Spre cine sa ma-ndrept, cand sunt zdrobit ?
Si mila cui s-astept, de-s prigonit ?
Christos imi zice: “Vin !” De ce m-as zbuciuma ?
M-ajuta-n orice chin iubirea Sa.
In deznadejdea mea, staruitor,
Sa fii scaparea mea, eu Te implor !
O, Stanca de-adapost in suferinti imi esti;
Tu singur, scump Christos, ma mantuiesti.”
Spre cine s-ar fi putut indrepta sperantele bietilor oameni in acele clipe de deznadejde suprema ? De la cine sa ceara ajutor cand semnalele SOS, transmise neintrerupt de telegrafistul vasului ramaneau fara raspuns ? Unde sa fuga de moarte, cand barcile de salvare disponibile nu puteau transporta decat 700 de oameni, in timp ce ceilalti 1 600 de pasageri trebuiau sa se resemneze, pierind in valurile reci ale oceanului, impreuna cu Titanicul lor ?
Gestul talharului pocait in ultimele clipe de viata a fost si gestul multor calatori ai faimosului transatlantic. Insa, chiar daca acest gest sincer le-a adus impacarea cu Dumnezeu in ultimele clipe ale ceasului al 12-lea, totusi tributul mortii a trebuit sa fie platit.
Titanicul – un simbol
Dar sa privim dincolo de drama momentului, dincolo de strigatele de groaza ale naufragiatilor si dincolo de aspectul pur istoric al evenimentului, incercand sa desprindem din el un simbol si o invatatura pentru generatia noastra.
Titanicul este un simbol al lumii in care traim. Aceasta nu este doar concluzia unor crestini suspectati de a fi alarmisti. In lume exista multi oameni cu greutate care vad in tragedia Titanicului un simbol al lumii contemporane care se indreapta cu pasi repezi spre “ghetarul” care-i va aduce sfarsitul.
Un poet ( probabil Adrian Paunescu ) scria intr-una din poeziile sale:
“Vapor maret si tragic e neamul omenesc,
Pamantul e Titanic ce se scufunda-n cer;
Si iarasi se naste Titanic pe-acest santier pamantesc,
Va fi aclamat la plecare, si-apoi va muri in ocean.”
Afirmatiile unor astfel de oameni nu au intotdeauna la baza adevarul Scripturii si cunoastrea profetiilor escatologice. Ele se bazeaza doar pe intuitie, logica si experienta. Toate acestea le arata oamenilor ca o lume convulsionata de crize din ce in ce mai profunde, la care nimeni nu gaseste rezolvarea, nu poate decat sa sfarseasca lamentabil asemenea transatlanticului de pe vremuri. Exista un presentiment general, neexplicat, care le spune multor locuitori ai Terrei ca planeta se apropie cu pasi repezi spre sfarsitul sau.
Pentru cel ce ia in serios Cuvantul lui Dumnezeu, facand din el ghidul vietii sale, afirmatia facuta anterior mai are si un alt fundament: profetia biblica. In 1 Tesaloniceni 5, 2.3, apostolul Pavel afirma:
“Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice: “Pace si liniste !” atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare.”
Sa ne reamintim de cuvintele prin care conducerea vasului incerca sa-i linisteasca pe calatorii cuprinsi de panica: “Fiti linistiti ! Titanicul nu se poate scufunda !” Intr-adevar, omeneste vorbind, Titanicul era inzestrat cu toate mijloacele de protectie ale tehnicii din acea vreme, putand sa faca fatza oricarei situatii dificile prevazute. Si totusi, ceea ce i-a adus sfarsitul a fost o situatie neprevazuta, “o prapadenie neasteptata”, venita “ca un hot noaptea” peste vasul cu cei peste 2 400 de pasageri.
Dar credinta noastra nu se opreste aici. Ar insemna sa fim fatalisti. Daca o lume intreaga alearga dupa luxul, comoditatea si bogatia Titanicului, exista si oameni ( din nefericire, putini ) care, in modestia lor, au renuntat sa se imbarce pe uriasul Titanic, preferand o “corabie” simpla si modesta, o “corabie” a salvarii pusa la dispozitia omului de Insusi Dumnezeu.
Aceasta “corabie” nu e inzestrata cu saloane elegante ca cele de pe Titanic, nici cu salile de dans, nici cu confortul si luxul sau ostentativ. Ea are ceva mult mai valoros: siguranta calauzirii si protectiei lui Dumnezeu in mijlocul valurilor amenintatoare ale evenimentelor contemporane.
Aceasta “corabie” modesta, care pluteste pe “oceanul” istoriei de veacuri intregi alaturi de “Titanicul” lumii, dar fara sa se scufunde, este Biserica. Ea nu are aparatura moderna care sa ii indice apropierea ghetarului fatal, insa are la dispozitie Cuvantul viu al lui Dumnezeu care-i permite sa vada deslusit pericolele ce pandesc omenirea in noaptea neagra care coboara pe pamant.
Ce vor face putinii calatori ai acestei “corabii” atunci cand vor vedea uriasul “ghetar” apropiindu-se de Titanicul acestui pamant ? Ce vom face noi, crestinii, cand vom vedea ca ultimele semne ale timpului se vor implini, fara ca lumea din jur sa stie aceasta ?
Vom tacea, lasandu-i pe cei din jur sa fie zdrobiti de sfarsitul care se apropie, bucurandu-ne ca noi suntem la adapost ? Sau vom striga din rasputeri in urechile unei lumi surde, avertizand-o de pericolele care o pandesc ?
Avertismente in van
“Fiul omului, vorbeste copiilor poporului tau si spune-le: “Cand voi aduce sabia peste vreo tara si poporul tarii va lua din mijlocul lui un om oarecare si-l va pune ca strajer, daca omul acela va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita si va da de stire poporului, si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde, sangele lui sa cada asupra capului lui. Fiindca a auzit sunetul trambitei si nu s-a ferit, de aceea sangele lui sa cada asupra capului lui; dar daca se va feri, isi va scapa viata.
Daca insa strajerul va vedea venind sabia si nu va suna din trambita si daca poporul nu va fi instiintat si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului. Acum, fiul omului, te-am pus strajer peste casa lui Israel. Tu trebuie sa asculti cuvantul care iese din gura Mea si sa-i instiintezi din partea Mea” ( Ezechiel 33, 1-7 ).
Pasajul citat mai sus aduce in discutie ideea de semnal de alarma tras ori de cate ori o primejdie este iminenta. Rememorand momentele dramatice ale scufundarii Titanicului, se naste o intrebare fireasca: Cum a fost posibil ca aceasta capodopera a geniului omenesc, inzestrata cu cea mai avansata tehnologie a vremii, sa cada prada unui accident atat de banal ?
Sa revenim la drama scufundarii faimosului transatlantic, subliniind cateva detalii care nu au fost amintite. Titanicul era dotat cu cele mai moderne indicatoare: termometre care semnalau din timp apropierea ghetarilor, proiectoare care luminau intinderea oceanului la mare distanta, sirene, megafoane si telegraf fara fir. In plus, mai multe santinele aveau misiunea sa vegheze zi si noapte anuntand cel mai mic pericol.
Si totusi, Titanicul s-a scufundat… De ce ? Pentru ca nimeni nu tinut seama de semnalele de alarma pe care aparatura vasului si santinelele aflate la posturile lor le trimiteau spre cei ce raspundeau de soarta vasului. In zadar striga plantonul aflat pe cel mai inalt catarg ca un ghetar urias se apropia de Titanic, pentru ca acesta nu voia sa stie de ghetari, sfidand orice pericol.
In zadar fusese avertizat capitanul, inainte de plecarea din portul englez, cu privire la pericolul ghetarilor plutitori, pentru ca Titanicul nu voia sa stie de ghetari. In zadar insista secundul capitanului Smith pe langa cei ce raspundeau de soarta acestuia, aratand mereu spre termometrele care indicau un pericol iminent, caci Titanicul nu voia sa stie de ghetari. Cand Titanicul a fost silit sa stie de ghetari, era prea tarziu, mult prea tarziu…
Tragicul eveniment petrecut cu mai bine de un secol in urma este o parabola a lumii sfarsitului. Titanicul este un simbol al lumii noastre, o lume agitata, convulsionata de crize, dar totusi entuziasmata de progresele civilizatiei. Luxul, confortul, exaltarea si dorinta de a dobora orice record sunt trasaturi comune atat ale nefericitilor pasageri ai faimosului transatlantic, cat si ai lumii contemporane.
“Santinelele” lumii sunt la posturile lor. Din ce in ce mai multi oameni de stat, savanti, scriitori, filozofi, teologi si sociologi isi ridica glasurile deasupra vacarmului secolului nostru, aratand cu ingrijorare spre multimea “ghetarilor” care ne inconjoara din toate partile, dorind sa sugrume o lume parca drogata: criza alimentara, poluarea, terorismul, pericolul nuclear, bolile civilizatiei, imputinarea resurselor naturale, exacerbarea spiritului nationalist si multe altele.
“Santinelele” lumii stau la posturile lor si avertizeaza omenirea de apropierea unui pericol iminent . Insa glasul lor se pierde in entuziasmul general, inecat de valurile de sampanie care se toarna in pahare in cinstea progreselor civilizatiei.
Titanicul nu a dorit sa stie de ghetari. Omenirea nu vrea nici ea sa stie de apropierea unui sfarsit al istoriei sale. Totusi, ceasul vremii bate, aratand spre ultimele clipe de istorie…
Lectii de viata
Ne-am reamintit de tragedia scufundarii Titanicului nu de dragul senzationalului. Daca am fi urmarit senzationalul, am fi gasit suficient material in stirile zilnice din mass-media. Motivul real este valoarea de simbol pe care o contine aceasta tragedie.
Mantuitorul a lasat omenirii unele din cele mai valoroase invataturi folosindu-se de ilustratii culese din viata de toate zilele. Cunoscand valoarea de simbol a unor fapte si intamplari aproape banale, El le-a folosit cu succes in timpul lucrarii Sale publice. Cei care s-au oprit doar la ineditul ilustratiilor, au ramas cu doar la suprafata lucrurilor. Insa cei care au patruns in semnificatia pildelor Sale au putut sonda adanc in multe adevaruri necesare mantuirii lor, gasind o hrana spirituala imbelsugata.
In mod asemanator, cei care se vor opri doar la senzationalul scufundarii Titanicului, vor dobandi doar niste informatii in plus fatza de cele pe care le aveau, satisfacandu-si intelectul. Cei care, dimpotriva, vor patrunde in adancul simbolului, vor beneficia de binecuvantari spirituale deosebite.
Titanicul este un simbol al lumii timpului sfarsitului. Numerosi oameni cu raspunderi in aceasta lume trag un permanent semnal de alarma cu privire la pericolele iminente care pandesc omenirea noastra. Insa pe noi ne intereseaza mai putin parerile oamenilor, caci avem la indemana cel mai exact “orologiu” al istoriei: profetia biblica. Avem nevoie doar de putina bunavointa, de studiu serios si de rugaciune pentru a deslusi de pe paginile Scripturii “cadranul” uriasului orologiu, indicand minutul si clipa in care se afla istoria lumii. Iar “limbile” acestui orologiu indica apropierea miezului noptii…
Insa Titanicul nu este doar un simbol al intregii omeniri, in ansamblul sau. Fiecare dintre noi poate fi un Titanic in miniatura, ori de cate ori ne complacem in indiferenta fatza de semnele care ne indica apropierea sfarsitului si ori de cate ori sfidam pericolele morale ca ne inconjoara.
Exista o mare deosebire intre tragedia Titanicului si sfarsitul acestei lumi. In timp ce semnalele de alarma care avertizau vasul de apropierea unui pericol iminent produceau doar neliniste si groaza, semnalele si avertismentele pe care le gasim in Cuvantul lui Dumnezeu cu aprivire la apropierea sfarsitului acestei lumi contin in ele unele din cele mai frumoase promisiuni divine facute unei omeniri pierdute: revenirea in slava a Domnului si Mantuitorului nostru, restabilirea armoniei universale si nimicirea totala si definitiva a raului din univers.
“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era… Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut… Ei vor vedea Fatza Lui si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi nici noapte si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor.” ( Apocalipsa 21,1.3.4; 22,4.5 )
“Titanicul” lumii se indreapta spre pieire sigura, insa “corabia ”Bisericii va ajunge curand la liman. Tu si cu mine unde suntem imbarcati ?
Ce spune Biblia despre timpul sfârşitului ?
Ce spune Biblia?
Această expresie: „timpul sfârşitului”, apare doar în Daniel 8:17; Daniel 11:35,Daniel 11:40; Daniel 12:4,Daniel 12:9, şi se referă la o perioadă scurtă înainte de sfârşitul acestui sistem de lucruri. Este vorba, conform Bibliei, de o perioadă de trei ani şi jumătate profetici (Daniel 12:4,Daniel 12:7; Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:14), nu o perioadă de zeci de ani înainte de sfârşit aşa cum învaţă martorii (aproape 100 de ani în 2011), care învaţă că timpul sfârşitului a început în anul 1914.
Această expresie însă, se poate referi şi la sfârşitul propriu zis (Daniel 11:35).
Astfel, această expresie conform următoarelor pasaje: Daniel 8:17; Daniel 11:40; Daniel 12:4,Daniel 12:9, se referă la o perioadă scurtă de timp, dinainte de sfârşitul propriu zis al acestui sistem de lucruri (cca. trei ani şi jumătate):
În Daniel 12:7,Daniel 12:11, se spune: „Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic,că va mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului Sfânt va fi zdrobită de tot.”
Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:14: „Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile…Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.
Iată trei ani şi jumate profetici = trei timpuri şi jumătate = 42 de luni de 30 de zile luna = 1260 zile.
Atâta durează „vremea sfârşitului” (BC), în BCR (GBV): „timpul sfârşitului”, numit în Noul Testament: „necazul cel mare” (Matei 24:21-22;Apocalipsa 7:14).
Iar această perioadă va începe cu aruncarea lui Satan şi a îngerilor lui din cer pe pământ (Apocalipsa 12:6-14), apoi urmează o perioadă de dictatură de: 1260 de zile, sau 42 de luni (Apocalipsa 12:6; Apocalipsa 13:4-5), când va conduce Balaurul (Satan) prin intermediul Fiarei (un om care va conduce întreaga planetă, şi care se va prezenta ca Mesia).
Iar acest om care va conduce lumea, este numit şi: împărat (Daniel 8:23-24), domn sau prinţ (Daniel 9:27); omul nelegiuirii, fiul pierzării (2Tesaloniceni 2:3-9), Anticrist (1Ioan 2:18), Fiara cu şapte capete şi zece coarne (Apocalipsa 13:1-8; Apocalipsa 17:8).
Din Daniel 12:4,Daniel 12:9, reiese acelaşi sens al expresiei, adică o perioadă scurtă de timp dinainte de sfârşit. Aici se spune: Daniel 12:4: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până lavremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.”
Daniel 12:9, „El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului”.
În aceea perioadă dinainte de sfârşit (trei ani şi jumătate), cunoştinţa va creşte, atunci se va da pe faţă prin fiară, prin Anticrist, întregul plan satanic de conducere a lumii, de a contola fiecare individ printr-un semn: „şase sute saizeci şi şase”, pus pe mâna dreptă sau pe frunte. El poate fi un micro cip, care să aibă toate datele persoanei, inclusiv contul bancar, ca să nu mai fie nevoie de bani, şi ca să cumperi sau să vinzi doar cu ajutorul semnului Fiarei.
Dar atunci vom cunoaşte şi planul lui Dumnezeu (Ieremia 23:20). Atunci nelegiuirea va fi la culme, Domnul Isus va fi la uşi (Matei 24:33), căci El ne-a dat unele semne, care atunci se vor materializa deplin, va avea loc o împlinire totală a cuvintelor Lui profetice din Matei 24:9-27.
Cunoştinţa va creşte şi în naţiunea Israel, deoarece unii înţelepţi din poporul lui Daniel (din Israel), îşi vor da seama că omul nelegiuirii nu este Mesia Cel autentic, chiar dacă face semne şi minuni (2Tesaloniceni 2:9), şi ei îl vor demasca la sfârşitul primei perioade de legământ cu El (primii trei ani şi jumătate din legământul de 7 ani, descris în Daniel 9:27, pe care Prinţul, Anticristul îl va face cu mulţi). Aceasta va conduce la persecuţie, Fiara (omul nelegiuirii), care se pretinde a fi: divin şi ca fiind: Mesia (2Tesaloniceni 2:4), va opri jertfa necurmată din templul reconstruit la Ierusalim (jertfele din fiecare zi de dimineaţa şi seara), şi va introduce urâciunea pustirii (Daniel 11:31; Matei 24:15; Apocalipsa 11:1-2).
Înainte de Cristos, Antiohius Epifanul a ars o scroafă pe altarul din templu, ce a dus, ca câţi-va ani acest altar să fie pângărit, şi s-au oprit jertfele. După câţi-va ani, Iuda Macabeul în 164 î.H. biruieşte în luptă, şi curăţeşte templul, ce fusese pângărit de Antioh IV (Epifan). În mod asemănător, lui Antioh IV, acest Mesia fals, (Fiara stăpânită de cel rău), va pângări templul introducând urâciunea pustirii şi oprind jertfele aduse de Israel lui Dumnezeu. În aceea perioadă mulţi înţelepţi din Israel, îşi vor da seama că nu acesta este Mesia, ci că Isus este Mesia Cel Adevărat. Ei vor învăţa pe mulţi dreptatea (Daniel 12:3), dar vor fi persecutaţi (Daniel 11:31-35).
În Daniel 8:17, se spune: „El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”
Viziunea avută de Daniel în Daniel 8:9-14, priveşte timpul sfârşitului, acolo sunt descrise mai multe evenimente: 1) doborârea a o parte din oştirea cerului, o parte din stele (care nu sunt îngerii, ci înţelepţii din Israel, comp.Daniel 8:10 cu 12:3). Oprirea jertfei necurmate, aruncarea adevărului la pământ, etc.
Un alt eveniment din timpul sfârşitului, în Daniel 11:40, se spune: „La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca”.
Un conflict dintre regele sudului şi regele nordului în perioada: ‚timpului sfârşitului’.
Cel de-al doilea sens, al expresiei: „timpul sfârşitului”, se referă la „ziua sfârşitului”, observaţi, se spune în Daniel 11:31-35 (BC – Biblic Cornilescu):„Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă”.
Cei înţelepţi din Israel, vor fi încercaţi, cernuţi, purificaţi prin persecuţie. Cât va dura aceasta persecuţie: la Harmaghedon, sau la sfârşitul sistemului actual de lucruri, zi numită de Daniel: „timpul sfârşitului” (BCR), sau„vremea sfârşitului” (BC).
Deci al doilea sens al expresiei „timpul sfârşitului”, este chiar sfârşitul sau ziua de la sfârşit când Domnul Isus revine şi are loc bătălia de la Harmaghedon (Apocalipsa 16:14-16).
Doar în cazul din Daniel 11:31-35, expresia: „timpul sfârşitului”, este sinonimă cu „încheierea sistemului de lucruri”. În limba română: „timpul sfârşitului”, în ebraică: „ayth kates”, fiind tradusă în Septuaginta cu„synteleia”.
Expresie: „synteleia”, a fost tradusă în Traducerea Lumii noi (NW) cu„încheierea sistemului de lucruri”.
Care este sensul lui „synteleia”?
În dicţionarul Noului Testament al versiunii CLV se spune: „semnifică o aducere la îndeplinire împreună ‚syn’ cu ‚teleo’, a îndeplini), marcând îndeplinirea, sfârşirea diferitelor părţi ale unui plan, proiect, Matei 13:39-40,Matei 13:49; cuvântul nu denotă o terminare, ci un curs al evenimentelor spre punctul culminant. La fel Evrei 9:26”.
Etimologic, „synteleia”, transmite ideea de sfârşit pe parcursul căruia evenimentele şi procesele se consumă, în acest timp pot avea loc anumite evenimente (având în vedere că particula syn are sensul de „împreună cu”, iar teleia provine din telos care înseamnă sfârşit, traducerea ar fi: „împreună cu sfârşitul”).
Asfel spre deosebire de „télos”, care denotă punctul final, terminus al perioadei la care face referire „synteleia”, expresia: „synteleia”, se poate referi la o perioadă de timp dinainte de sfârşit, la acele evenimente/procese ce sunt spre sfârşit şi încă nu s-au încheiat definitiv.
Însă „synteleia”, poate să aibă şi sensul de sfârşit, conform cu Friberg Lexicon, Thayer Lexicon, are sensul: „complet, sfârşit, consumare” (Friberg Lexicon, Thayer Lexicon).
Cuvântul „synteleia”, apare şi în Septuaginta în ambele sensuri, atât ca: 1.perioadă dinainte de sfârşit şi ca: 2. sfârşit. În Daniel 12:4 se spune: „Tu însă, Daniel, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la timpul sfârşitului…”. Expresia „[până la] timpul sfârşitului” este redată în Septuaginta prin [éos] kairoú synteleías. Astfel în acest caz, „synteleia”, este sinonimă cu o perioadă de timp care se finalizează la sfârşitul lumii.
Însă în versetul 13 din Daniel 12, expresia „synteleia”, are sensul de sfârşit, fiind tradusă cu „sfârşitul”, iar expresia „la sfârşitul zilelor” fiind în greacă în Septuagina: eís syntéleian hemerón.
Dacă în v.4, „synteleia”, este o perioadă de timp care culminează cu sfârşitul epocii, în v13, „synteleia”, se referă la sfârşit, la sfârşitul mileniului, când ceilalţi morţi vor fi înviaţi (Apocalipsa 20:11-14), şi atunci va învia şi Daniel, care nu a fost creştin ca să poată învia la întâia înviere.
Însă în ce sens foloseşte Domnul Isus expresia „synteleia”?
Expresia „synteleia”, apare în Scripturile creştine doar în următoarele pasaje: Matei 13:39-40,Matei 13:49; Matei 24:3; Matei 28:20; Evrei 9:26, în afară de textul din Evrei care se referă la venirea lui Isus ca om la sfârşitul epocii, celelalte texte, dacă le citim cu atenţie, se referă la ziua sfârşitului, când are loc: judecarea, selectarea şi distrugerea celor răi.
Astfel sensul lui „synteleia”, din cuvintele lui Isus, nu se referă la o perioadă de timp, pe parcursul căruia evenimentele şi procesele se consumă, şi nici nu se poate referi la o perioadă de ani de zile, aşa cum susţin martorii lui Iehova care spun că că „încheierea sistemului de lucruri”, a început în 1914, după cum se afirmă în W 1/2 1983, p.11-17; W 2000 15/10 p.26, iar secerişul a început în anul 1919 (W 1/5 1993 p.13, par.11). Nu, conform cu Matei 13:39NW – 2000, „secerişul este încheierea unui sistem de lucruri.” Deci este clar că nu se poate ca încheierea sistemului de lucruri să fi început în 1914, iar secerişul în 1919!
De ce afirm că „synteleia”, în învăţătura Domnului Isus se referă la ziua sfârşitului?
Deoarece atunci când începe „încheierea sistemului de lucruri”(„synteleia”), se opreşte lucrarea facerii de discipoli (Matei 28:19-20). Şi astfel „încheierea sistemului de lucruri” („synteleia”), în Scripturile creştine este sinonim cu sfârşitul lumii, adică cu telos (comp. Matei 24:14telos cu 28:19-20, synteleia).
Dacă a început „încheierea sistemului de lucruri” („synteleia”), în 1914, înseamnă că deja au avut loc următoarele evenimente descrise în profeţiile Bibliei că trebuie să aibă loc cu ocazia lui „synteleia”:
Neghina a fost arsă în foc (Matei 13:40).
Ø Grâul, adică toţi creştinii unşi sunt strânşi în hambar, adică în Regatul cerurilor (Matei 13:30,Matei 13:43).
Ø Creştinii falşi (peştii răi) sunt separaţi de creştinii adevăraţi (peştii buni -Matei 13:49)
Ø Lucrarea de predicare nu se mai face cu ajutorul Domnului Isus, capul congregaţiei, căci el a spus în Matei 28:19-20 NW : „…Şi iată, eu sunt cu voi PÂNĂ la încheierea sistemului de lucruri.”, ori dacă încheierea sistemului a început în 1914, Isus nu a fost cu noi decât „PÂNĂ la încheierea sistemului de lucruri.”
Ø Deci încheierea [synteleia] sistemului de lucruri, se referă la sfârşitul [telos] acestui sistem de lucruri. Domnul Isus foloseşte termenii:„synteleia” şi „telos”, ca sinonimi, cu acelaşi sens de sfârşit.
Astfel nici „timpul sfârşitului”, nici „necazul cel mare”, nu a început în anul 1914, nu, ci va începe cu cca. trei ani şi jumate înainte de sfârşitul acestui sistem de lucruri, când se va opri jertfa necurmată, când va conduce Fiara, atunci, când cei înţelepţi sunt luminaţi de Spiritul lui Dumnezeu (Daniel 12:4,Daniel 12:9), când cei din poporul lui Daniel vor fi persecutaţi (Daniel 11:31-35; Daniel 12:10), şi vor fi salvaţi de Arhanghelul Mihail, care va ocroti pe poporul lui Daniel, şi Îl va salva pe orice iudeu scris în cartea vieţii (Daniel 12:1).
Şi atunci va avea loc împlinirea viziunii văzute de Daniel cu privire la lupta dintre regele sudului cu regele nordului (Daniel 11:40), dar nici de cum nu se referă la zeci de ani cât a trecut din 1914.
Este clar că Fiara în opinia martorilor: ONU, care există din 1946, nu a domnit doar 42 de luni, însă conform cu Apocalipsa 13:5, aceasta atât trebuie să domnească, astfel această opinie Fiara = ONU, este greşită. Fiara este de domeniul viitorului, tot la fel semnul 666, scest semn pe mână sau pe frunte, nu sunt carnetele de partid, ci un semn real, care va diferenţia pe copii lui Dumnezeu de copiii Diavolului!
Tu de partea cui vei fii în aceea perioadă a necazului celui mare? Vei accepta semnul? Spunând în mod fals că această perioadă descrisă în Apoclipsa s-a împlinit deja în: 1914-1918? Sau vei studia obiectiv Biblia, fiind în joc viaţa ta, şi nu vei merge pe mâna unei organizaţii care şi-a schimbat de sute de ori învăţăturile!
Cu siguranţă că încă nu a venit lepădarea mjorităţii oamenilor de credinţa în Dumnezeu (2Tesaloniceni 2:3), că acesta pasaj nu s-a împlinit încă dinApocalipsa 13:15-18: „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase”.
Diferitele persecuţii din sec. XX au fost doar zonale, în anumite ţări, nu globale, aşa cum a profeţit Cristos că vor fi în necazul cel mare: „Atunci vă vor da necazului, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui meu. Şi atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii” (Matei 24:9-10 NW).
Iată ce persecuţie va fi în necazul cel mare: „veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui meu”, adică din cauza Numelui Fiului lui Dumnezeu: Isus, nu din cauza Numelui: Iehova!
Iubite cititor, alege viaţa, alege-l pe Adevăratul Mesia care a murit pentru tine răstingnit pe Golgota. Dacă vrei să-ţi pui încrederea în El, fă o rugăciune împreună cu mine:
Doamne Isuse, stânca mea, Domnul meu şi Salvatorul meu, te rog să mă ajuţi să-ţi rămân credincios până la capăt, să nu mă leapăd de credinţă, să nu dau înapoi în vremea persecuţiilor şi a suferinţelor din timpul sfârşitului, ajută-mă să nu accept semnul fiarei, să mă încred în tine şi să te iubesc până la capăt. Îţi mulţumesc Isuse că şi Tu mă iubeşti până la capătul vieţii mele, dă-mi putere să mă împotrivesc fiarei dacă o să trăiesc în aceea perioadă de timp, nu mă lăsa să cad în amăgire, şi să cred că fiara este Mesia. Fi Tu cu mine, călăuzeşte-mă şi învaţă-mă: Domnul şi Învăţătorul meu. Tată din ceruri, ştiu că tot ce am spus Fiului Tău, El Ţi-a transmis Ţie. Amin
România între colții Rusiei și abandonul SUA | EMISIUNE DE ANALIZĂ; De ce ar trebui să îl ierţi pe cel care ţi-a greşit; Liniștea de după furtună | prietenia între certare și iertare; Rugăciunea pentru iertare – cum să fiu sigur că a fost ascultată? Iertarea, ingredientul de bază al relaţiilor sănătoase; Iertarea nu este un sentiment; Eu nu voi urî; Nobilul supliciu al iertării; Iertarea care ne vindecă; De la ranchiună la iertare. Cum își rezolvă creștinii conflictele; Cernerea omenirii: începutul unei lucrări tainice… Ce înseamnă a plânge după voia lui Dumnezeu; Un mesaj pentru timpul prezent- Din cartea Predici despre trezire; Preeminența Evangheliei ‑ Un capitol din cartea Hristosul preeminent; Sarea fără puterea de a săra, lumina fără lumină; Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei “; ,,Un nor de martori …” (Richard Wurmbrand, Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu …); Zac Poonen – Mântuirea prin credință, pocăință și har; Ezechiel – Teleportare – călătorie prin spațiu;
Obama – puterea care corupe; Florin Ianovici | mesaj biblic: Lupta care nu poate fi câștigată; (Inainte ca lumea sa devina o trista amintire,deocamdata-apun ”credinciosii”…) Credința în declin: Europa se secularizează rapid | Lumea Religioasă Azi; Declinul creştinismului în Europa; Credința americanilor în Dumnezeu a scăzut la cel mai mic nivel din toate timpurile; (In timp ce unii se leapada de Dumnezeu,semenii nostri se nasc din nou,nu din samanta satanei (Ioan 8/44) ci,din Samanta lui Dumnezeu…) Comuna din România transformată de credință | Interviu cu Primarul Merlin Ivancea; Vlad Crîznic: Despre minciună în prag de alegeri;(Ca si miliardarul Kyril cu alti PUTINISTI/mesianici…) Opinie: Elon Musk se crede într-o misiune „mesianică” de a salva lumea; Ce este pecetea lui Dumnezeu? Ce este pecetea pe care au primit-o sfinții din cartea Apocalipsa? De ce este important să ai Duhul Sfânt; Iosif Ton – Cele 12 culori ale dragostei ; (Cum ar arata lumea ,daca in fiecare clipa am sarbatori Pastele (NU DOAR DIN AN IN PASTE…),dar si pe Mielul lui Dumnezeu …Gabriel Burnete – Aceasta e prea de tot! Tu ții Paștele? Vremea sfârșitului și perioadele de criză | Dumitru Borțun și Daniel Nițulescu | Fără compromisuri;
(Cum ar arata lumea ,daca in fiecare clipa am sarbatori Pastele (NU DOAR DIN AN IN PASTE…),dar si pe Mielul lui Dumnezeu …Gabriel Burnete – Aceasta e prea de tot! Tu ții Paștele?
https://www.youtube.com/watch?v=5y2AmPofjn8
//////////////////////////////////////
Iosif Ton – Cele 12 culori ale dragostei (25 Ianuarie, 2015)
Importanţa primirii Duhului Sfânt în viaţa noastră o putem înţelege atunci când vom afla răspunsul la alte câteva întrebări cu privire la originea, identitatea şi lucrarea Duhului Sfânt. Iată pe scurt modul în care vom înţelege importanţa locuirii Duhului Sfânt în noi:
De unde vine Duhul Sfânt, cine L-a trimis şi de ce?
Cui a fost trimis?
Toţi creştinii din toate timpurile au avut Duhul Sfânt?
Cine este El?
Care sunt lucrările Lui?
* De unde vine Duhul Sfânt, cine L-a trimis şi de ce?
1Cor.2.12 Şi noi n-am primit duhul lumii ci Duhul care vine de la Dumnezeu…
Ioan 14.16 Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac.
Ioan 16.7 Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi. Dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
Domnul Isus consideră că Duhul Sfânt ne este de folos. De aceea a cerut Tatălui să ni-L trimită. Duhul Sfânt vine de la Dumnezeu, trimis de Dumnezeu Tatăl la dorinţa şi cererea Domnului Isus Hristos.
Advertisement
Privacy Settings
Luca 11.13 Dacă voi care sunteţi răi ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer.
Dacă darurile bune ale unor oameni răi le dorim, le apreciem, le primim cu drag şi le considerăm folositoare, cu atât mai mult, Duhul Sfânt, Care este darul lui Dumnezeu are o mare importantă pentru fiinţele noastre?!
* Cui a fost trimis?
Ioan 14. 15-17 Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi căci rămâne cu voi şi va fi în voi.
Duhul Sfânt a fost trimis doar celor care iubesc pe Domnul Isus Hristos, pentru cei a căror dragoste este autentică, adică dovedită în ascultare de învăţăturile Domnului. Lumea nu are şi nici nu poate beneficia de părtăşia şi lucrarea Duhului Sfânt întrucât Îl urăşte pe Domnul Isus.
Ioan 7.7 …pe Mine Mă urăşte pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
Lumea şi Biserica (cei ce iubesc pe Domnul Isus) sunt două entităţi diferite, cu valori şi destine diferite.
Fapte. 5.32 …Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.
* Toţi creştinii din toate timpurile au avut Duhul Sfânt?
Fapte 2.38-39 „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
Aceste cuvinte sunt adresate de apostolul Petru tuturor celor prezenţi care în acel moment nu făceau parte dintre ucenicii Domnului. Apostolul Petru îi asigură că şi ei vor primi Duhul Sfânt şi nu doar atât, promisiunea aceasta are valabilitate şi în viitor pentru toţi oamenii care vor fi chemaţi de Dumnezeu la mântuire în generaţiile viitoare indiferent de distanţa în timp.
* Cine este El?
Potrivit Sfintelor Scripturi, creştinii au înţeles că Duhul Sfânt este de fapt o Persoană Divină din cadrul Sfintei Treimi. Dumnezeu Tatăl este Dumnezeu deasupra, Domnul Isus este Dumnezeu întrupat, Dumnezeu cu noi (Emanuel) iar Duhul Sfânt este Dumnezeu în noi. Atât Bisericile Ortodoxă şi Catolică cât şi cultele evanghelice, din fericire cad de acord asupra învăţăturii că Duhul Sfânt este Dumnezeu. Din păcate cea mai mare parte a enoriaşilor acestor culte nu ştiu ce afirmă Biserica din care fac parte cu privire la acest subiect şi cu atât mai mult nu cunosc motivul pentru care Biserica lor afirmă ceea ce afirmă. Iată câteva din Scripturile prin care am înţeles importanţa divină a persoanei Duhului Sfânt:
Numele prin care este identificat.
Romani 8.9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti ci duhovniceşti dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui.
2Cor.3.18 Noi toţi privim cu faţa descoperită ca într-o oglindă slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă prin Duhul Domnului.
Ioan 14. 15-17 Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi căci rămâne cu voi şi va fi în voi.
1 Ioan 5.6 …Duhul este Cel Ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este Adevărul.
-Ne amintim că Domnul Isus- Dumnezeu spunea „Sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Atât Domnul Isus cât şi Duhul Sfânt pretind că sunt adevărul. Lucrul acesta dovedeşte încă odată valabilitatea învăţăturii despre Sfânta Treime.
Romani 8.2 în adevăr, Legea Duhului de viaţă în Hristos m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.
Atribute şi calităţi posedate doar de Dumnezeu.
Doar Dumnezeu este atotştiutor şi înţelept. Duhul este?
1Cor.2.10-11 Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu …nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu
Isaia 40.13 Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfătuit El ca să ia învăţătură? Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscut calea priceperii?
Doar Dumnezeu este etern, fără început şi fără sfârşit. Duhul este?
Evrei 9.14 …cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul cel veşnic S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu…
Doar Dumnezeu este atotputernic. Duhul este?
Luca 1.35-37 îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Matei 12.28 Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu
Pentru ca să poţi scoate afară demoni şi să slăbeşti astfel împărăţia satanei, după cum spunea Domnul Isus „trebuie legat mai întâi cel tare” (Matei 12.29), trebuie să fii mai tare decât diavolul. Asta ne face să înţelegem că Duhul Sfânt este mai puternic decât diavolul. Cine poate fi mai puternic decât diavolul? Poate altcineva în afara lui Dumnezeu să fie mai puternic?
Doar Dumnezeu este omniprezent. Duhul este?
Ps.139. 7-10 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo. Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.
Duhul Sfânt identificat ca Dumnezeu
Fapte.5.3-4 Petru i-a zis: Anania, pentru ce ţi-a umplut satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? …n-ai minţit pe oameni ci pe Dumnezeu.
Sunt două versete consecutive. Apostolul Petru se adresează aceleaşi persoane subliniind gravitatea faptei sale prin aceea că minciuna a avut drept ţintă o Persoană importantă: în prima instanţă „Duhul Sfânt” apoi „Dumnezeu.” Dacă ar fi fost vorba despre două persoane distincte ar fi putut spune a doua oară „şi pe Dumnezeu.” Contextul, gramatica şi bunul simţ ne face să înţelegem că era Una şi Aceeaşi Persoană Divină- Dumnezeu Duhul Sfânt.
1Cor. 3.16 Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? …6.19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt Care locuieşte în voi şi pe Care L-aţi primit de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
Afirmaţia că suntem „Templu al Duhului Sfânt” ar fi fost suficientă să comunice ideea divinităţii Duhului Sfânt deoarece, într-un Templu nu poate locui altcineva decât o divinitate. Totuşi, afirmaţiile apostolului Pavel făcute în cadrul aceleeaşi epistole, analizate împreună subliniază şi mai clar că Duhul Sfânt este Dumnezeu.
Altul de acelaşi fel cu Domnul Isus
Ioan 14.16 Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac.
Domnul Isus vorbeşte ucenicilor de o altă Persoană care va veni să ţină locul, să Îl înlocuiască pe Sine în viaţa lor. Încurajarea Domnului Isus o vedem în cuvintele: „Alt Mângâietor.”- nu doar în faptul că Cel Ce va veni este şi El un Mângâietor dar, mai mult de atât ne comunică cuvântul „alt.” Limba greacă este o limbă bogată şi foarte exectă. Lucrul acesta ne ajută enorm să înţelegem intenţia autorului. Cuvântul tredus la noi cu „alt” este grecescul „allon” şi nu „heteron.” Ambele cuvinte se pot traduce cu „alt” numai că primul înseamnă „altul de acelaşi fel” iar al doilea „altul, diferit.”
Spre exemplu: mergem la cofetărie, servim o prăjitură şi apoi venim încă o dată la vitrină şi spunem vânzătoarei „Mai daţi-mi vă rog o (altă) prăjitură!” În vitrină fiind şi alte prăjituri, cu siguranţă vânzătoarea va fi nedumerită şi va întreba: alta de acelaşi fel (adică v-a plăcut prima) sau alta diferită?
Când Domnul Isus afirmă despre Duhul Sfânt că este un „alt Mângâietor”- spune de fapt că este un Mângâietor de acelaşi fel cu Sine, de aceeaşi calitate implicit de aceeaşi natură. Duhul Sfânt nu este inferior Domnului Isus iar superior nu poate fi întrucât nimeni nu este mai presus de Dumnezeu.
Duhul Sfânt este prezentat alături de Domnul Isus şi de Tatăl.
Geneza 1.2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
Matei 28.19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. –spune Însuşi Domnul Isus.
2Corinteni 13.14 Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin!- spune apostolul Pavel
Matei 3.16 De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
Asocirea celor trei Persoane în contextele prezentate anterior cu singuranţă nu este întâmplătoare şi mai mult de atât subliniază aspecte comune (natură, calitate) care permit asocierea lor. Cu siguranţă că o natură diferită diferită sau o calitate inferioară a Duhului Sfânt nu I-ar fi permis să ocupe aşa poziţie onorabilă.
Rolul Său în întruparea Domnului Isus
Matei 1.18 Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
Dacă Iosif n-a avut nici un aport în naşterea Mântuitorului- Dumnezeu Întrupat iar Maria a fost doar purtătoare a Lui, atunci, însărcinarea de la Duhul Sfânt nu poate fi altceva decât încă o dovadă a divinităţii Duhului Sfânt; doar aşa se justifică divinitatea Domnului Isus.
Luca 1. 34-35 Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta fiindcă eu nu ştiu de bărbat? Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Hula împotriva Duhului Sfânt
Matei 12.31-32 (Vorbeşte Domnul Isus) De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Izolat, acest verset nu constituie o dovadă a divinităţii Duhului Sfânt insă privit în contextul dovezilor prezentate anterior evidenţiază cel puţin unicitatea şi importanţa Persoanei Duhului Sfânt în iconomia lui Dumnezeu.
Concluzia: De ce este important să avem Duhul Sfânt în noi? Pentru că El este Însuşi Dumnezeu. Având Duhul Sfânt în noi, avem în noi pe Însuşi Dumnezeu. Este important? „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău” (2Impăraţi 2.9)–spunea Elisei profetului Ilie cu ocazia înălţării la cer a acestuia. Cu ocazia înălţării Sale la cer, Domnului Isus spunea ucenicilor „veţi primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi…” (Fapte.1.8).
* Care este lucrarea Lui?
Lucrarea în trecut în Vechiul Testament
Duhul Sfânt are rol activ la crearea universului şi a omului.
Geneza 1.2 Pământul era pustiu şi gol… Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1.26 Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…
Iov 33.4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Preaînalt îmi dă viaţă.
Duhul Sfânt conferă anumitor oameni abilităţi speciale.
-economie. Geneza 41.38 Faraon a zis slujitorilor săi: Am putea noi oare să găsim un om ca acesta care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?
-artă şi construcţii. Exod 31.2-4 Domnul … am ales pe Beţaleel …l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări; i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.
-curaj pentru luptă. Judecători 6.34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului. (un om care mai înainte era un fricos.)
-descoperitor de taine. Daniel 5.11-14 …un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi… s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască …s-a găsit la Daniel …un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrbările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite.
-descoperirea viitorului Numeri 24.3, 14 Balaam a ridicat ochii şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el… vino şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma.
-descoperirea cuvântului lui Dumnezeu. 2Petru 1.21 nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. Fapte 1.16-20 trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt prin gura părintelui nostru David…
Ce-ar fi fost poporul lui Dumnezeu în trecut fără prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt?
În viaţa Domnului Isus
-conceperea în pântecul Mariei.
Luca 1. 34-35 Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta fiindcă eu nu ştiu de bărbat? Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Matei 1.18 Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
-botezul
Matei 3.16 De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
-Lucrarea
Luca 4.1 Isus plin de Duhul Sfânt S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie…
De subliniat aici faptul că Domnul Isus- Dumnezeu Întrupat, Se lasă călăuzit de Duhul Sfânt. S-ar fi întâmplat lucrul acesta dacă Duhul Sfânt n-ar fi fost Duhul lui Dumnezeu, Dumnezeu?
Luca 4.16-21 A venit în Nazaret… a intrat în sinagogă… S-a sculat să citească …”Duhul Domnul este peste Mine…” astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.
Matei 12.28 Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu
Luca 10.17 În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt…
Dacă Duhul Sfânt a avut un aşa rol determinant în viaţa şi lucrarea Domnului Isus, cu cât mai mult ne-ar fi nouă de folos care suntem slabi şi neputincioşi în ce priveşte trăirea unei vieţi după Voia lui Dumnezeu.
Inspiraţia şi alcătuirea Scripturilor.
2Timotei 3.16-17 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte…
2Petru 1.21 nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt
În viaţa credinciosului
În viaţa credinciosului, importanţa Duhului Sfânt o vedem în cel puţin două moduri: prin garanţiile şi certitudinile pe care le aduce credinciosului locuirea Sa, iar în al doilea rând prin lucrările vitale pe care numai El le face în şi prin viaţa credinciosului.
Garanţii şi certitudini ale locuirii Duhului Sfânt în noi
Cu privire la aceste lucruri, apostolul Pavel ne pune la dispoziţie un mai multe pasaje dintre care selectăm pe cele mai relevante:
Rom. 8 .8-11 …cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă, nu mai sunteţi pământeşti ci duhovniceşti dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi …duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui Ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel Ce a înviat pe Hristos Isus dintre morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi… 14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!” adică „Tată!” 16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu Duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu . 17 Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori- moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos…
-că suntem fii ai lui Dumnezeu Rom.8.14, 16
-că suntem oameni duhovniceşti Rom. 8.9
-că suntem plăcuţi lui Dumnezeu Rom.8.8-9
-că duhul nostru este viu, avem viaţa veşnică Rom.8.10
-că trupul nostru va invia Rom.8.11
-îndrăzneală în relaţia cu Dumnezeu Tatăl Rom.8.15
-moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu Rom.8.16-17
Lucrări pe care Duhul le face în noi şi pentru noi
În timp ce enumerăm toate aceste lucrări pe care Duhul Sfânt le face în şi prin viaţa credinciosului, pentru a conştientiza importanţa locuirii Duhului Sfânt în noi, este bine să ne gândim ce am fi noi dacă n-am avea parte de aceste lucrări.
Doar Duhul Sfânt ne poate convinge de păcat. Fără El nu există pocăinţă.
Ioan 16.8 când va veni El va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul…
Doar Duhul Sfânt poate da naşterea din nou şi poate produce în noi regenerarea, viaţa din Dumnezeu.
Ioan 3. 5-6 Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh….v.8 tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.
Doar Duhul Sfânt ne alipeşte trupului Bisericii şi pune în noi simţământul apartenenţei la familia Domnului.
1Cor. 12.13 Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup… toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh
Doar Duhul Sfânt este pecetea şi garanţia mântuirii noastre.
Efes.4.30 Să întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentur ziua răscumpărării
Fără Duhul Sfânt nu putem câştiga noi terenuri spirituale, nu ne putem sfinţi fără puterea şi lucrarea Sa.
Rom.8.13 …prin Duhul faceţi să moară faptele trupului
Duhul Sfânt este Cel Care prin îndemnurile Sale ne poate călăuzi viaţa în voia lui Dumnezeu.
Rom.8.5-6, 14 …cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
Duhul Sfânt este Cel Care ni-L descoperă pe Domnul Isus, ne dă dragoste pentru El şi dorinţa de a împlini voia Lui. Doar El ne aminteşte de învăţăturile Domnului şi ne dă harul să ne focalizăm trăirea pentru gloria Domnului.
Ioan 16.13-14 Când va veni Mângâietorul, Duhul Aadevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul căci El nu va vorbi de la El… El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
Duhul Sfânt ne dă înţelepciune să pricepem şi să vorbim despre lucrurile lui Dumnezeu.
1Cor.2.9-13 „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său… şi noi n-am primit duhul lumii ci Duhul care vine de la Dumnezeu ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele …cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt…
Duhul Sfânt ne ajută în rugăciune şi mijloceşte pentru noi după Voia lui Dumnezeu.
Rom.8.26-27 Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel Ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne dă putere de a-L mărturisi pe Domnul şi de a face lucrări mari pentru Gloria Lui.
Ioan 14.12 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea pentru că Eu Mă duc la Tatăl …16.7 Vă este de folos să Mă duc căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
Pasajul acesta nu vrea să spună că Domnul Isus nu putea face mai mult sau că noi suntem mai speciali decât El. Cred că aici se referă la faptul că în faza aceea a răspândirii Împărăţiei lui Dumnezeu printre oameni, lucrările Domnului Isus au fost limitate ca impact, nu au atins aşa mari mulţimi de oameni cum aveam să experimentăm noi în zilele noastre- evanghelizări pe stadioane cu zeci de mii de oameni (Billy Graham) sau treziri spirituale la nivel regional sau chiar naţional (Scoţia, Ţara Galilor).
Fapte 1.8 voi veţi primi o putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului.
Duhul Sfânt ne întăreşte în prigoniri şi ne dă înţelepciune în faţa prigonitorilor.
Luca 12.12 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.
Fapte.20.23 Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
Duhul Sfânt orchestrează slujirea în trupul Bisericii oferind daruri după voia Sa tuturor credincioşilor.
1Cor.12.4-11 Sunt felurite daruri dar este acelaşi Duh… fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora… datorită aceluiaşi Duh, …prin acelaşi Duh. … Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh Care dă fiecăruia după cum voieşte.
Duhul Sfânt coordonează lucrarea de misiune a Bisericii.
Fapte.16. 6-7 Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut pe lângă ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
Duhul Sfânt hotărăşte slujitorii Bisericii, El îi alege şi El îi trimite în slujire.
Fapte.8.29 Duhul a zis lui Filip: Du-te şi ajunge carul acesta …39 Duhul a răpit pe Filip…
Fapte.13.2, 4 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barbaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”…Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt s-au coborât la Seleucia…
Duhul Sfânt dă putere şi îndrăzneală celor ce mărturisesc pe Domnul Isus.
Fapte.4.8 Atunci Petru plin de Duhul Sfânt le-a zis: Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel…13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
Creşterea Bisericii lui Hristos este posibilă doar prin lucrarea Duhului Sfânt.
Fapte.9.31 Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galileea şi Samaria; se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi cu ajutorul Duhului Sfânt se înmulţea.
* Ce pierd dacă nu primesc Duhul Sfânt?
Dacă ne amintim că Duhul Sfânt este Dumnezeu, ar fi suficient să spunem că pierdem totul: orice binecuvântare duhovnicească pentru acum şi eternitate, orice binecuvântare pe care un om ar putea s-o primească prin statutul de copil al lui Dumnezeu.
Fără Duhul Sfânt nici un om nu poate beneficia de izvorul de binecuvântări ce se revarsă prin Domnul Isus în urma lucrării Sale răscumpărătoare. Duhul Sfânt este Acela Care aplică, personalizează şi face efectivă lucrarea Domnului Isus Hristos pentru viaţa noastră a fiecăruia.
De asemenea, fără Duhul Sfânt nu există creştere numerică a comunităţii de credincioşi, nici creştere spirituală, nici pace şi armonie, nu există Biserică. Ceea ce face ca Biserica să fie biserică este locuirea şi lucrarea Duhului Sfânt.
Concluzie:
Este important deci să fim locuiţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. El a fost trimis de Tatăl, la rugămintea Fiului pentru toţi cei care iubesc şi ascultă de Domnul. Divinitatea, lucrările Sale în trecut în creaţie, în poporul Evreu precum şi în viaţa credinciosului şi a Bisericii, dovedesc cu prisosimţă importanţa vitală şi fundamantală a Persoanei Duhului Sfânt pentru credincios şi pentru Biserică.
„Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”- (Fapte 19.2)- întreba apostolul Pavel. Tu ai primit Duhul Sfânt?
Ce este pecetea pe care au primit-o sfinții din cartea Apocalipsa?
Autor: Anastasia Filat
Întrebare:
Ce este pecetea lui Dumnezeu pe care au primit-o sfinții din cartea Apocalipsa? Vreau un răspuns cu versete din Biblie.
Înainte ca să dau răspuns la această întrebare, vreau să stabilim niște adevăruri despre cartea Apocalipsa, care ne vor ajuta să înțelegem mai bine răspunsul la această întrebare:
În cartea Apocalipsa lucrurile viitoare sunt prezentate prin semne, după cum găsim scris în primul verset din capitolul 1: expresia „le-a făcut cunoscut” înseamnă „ a arăta prin semne”. Este important să avem în vedere că aceste semne trebuie interpretate în contextul cărții Apocalipsa și a întregii Biblii și nu oricum.
În capitolele 4 până la 19 din cartea Apocalipsa sunt descrise evenimente legate de a șaptezecea săptămână a lui Daniel rânduită de Dumnezeu pentru poporul Israel, lucruri care se vor întâmpla după ce se sfârșește perioada Bisericii sau a Neamurilor.
Presupun că cititorul s-a referit la textul de la Apocalipsa 7: 1-4 și anume la cei 144 000 din poporul Israel, care au fost pecetluiți cu pecetea lui Dumnezeu după ce a fost ruptă pecetea a șasea și care erau pe pământ:
După aceea am văzut patru îngeri, cari stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Și am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea, zicînd: “Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru! ” Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. (Apocalipsa 7: 1-4)
Despre acești 144 000 mai găsim scris și la capitolul 14 din cartea Apocalipsa, unde se spune că ei sunt în cer și sunt răscumpărați de pe pământ ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel, având scrise pe frunte Numele Mielului și Numele Tatălui Său, care se pare că și este aparența pecetei lui Dumnezeu:
Apoi m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. … cari fuseseră răscumpărați de pe pămînt. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sînt verguri și urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. (Apocalipsa 14: 1, … 3b-4)
La Apocalipsa capitolele 21 și 22 este descrisă cetatea Noul Ierusalim, care este Biserica. La capitolul 22 se spune că robii, care Îi vor sluji Domnului, vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor:
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor. (Apocalipsa 22: 3-4)
În acest text nu se specifică numărul celor care poartă această pecete pe frunțile lor, dar la Daniel 7: 10 scrie că lui Dumnezeu Îi slujesc mii de mii:
Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile. (Daniel 7: 10b)
Având în vedere că Noul Ierusalim este Biserica (Apocalipsa 21: 9-11), înțelegem că printre slujitori sunt și creștinii.
Pentru că Biblia se tâlmăcește cu ajutorul Bibliei, să urmărim ce spun și alte texte din Biblie despre pecetluirea slujitorilor lui Dumnezeu. Despre sfinții din Biserică se spune că sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt pentru răscumpărare:
Și voi, după ce ați auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit, și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1: 13-14)
Deci, noi ca și slujitori ai lui Dumnezeu am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt. Lucrul acesta apostolul Pavel îl mai repetă și la capitolul 4 din epistola către Efeseni:
Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4: 30)
Din ambele texte vedem că pecetea Duhului Sfânt este un garant a răscumpărării, ceea ce ar fi similar cu cele scrise și la Apocalipsa: cei 144 000 au fost pecetluiți ca să fie protejați aici pe pământ și apoi răscumpărați de pe pământ înainte de mânia lui Dumnezeu.
Deci, putem spune cu îndrăzneală că pecetea cu care sunt pecetluiți cei 144 000 dintre evrei în prima jumătate a săptămânii a șaptezecea a lui Daniel este Duhul Sfânt promis de Dumnezeu în Noul Legământ.
(Ca si miliardarul Kyril cu alti PUTINISTI/mesianici…) Opinie: Elon Musk se crede într-o misiune „mesianică” de a salva lumea
Elon Musk este cunoscut pentru mașinile electrice Tesla, pentru preluarea Twitter-ului (acum X) și pentru modul în care a implementat reduceri în personalul guvernamental american. Dar în spatele comportamentului său aparent imprevizibil se află o misiune mesianică. Iar universul său are un singur zeu.
De ce ai vrea să creezi o civilizație pe Marte? Ce rost are să construiești un supercomputer cu inteligență artificială? Sau de ce ai milita pentru creșterea natalității într-o lume în care copiii sunt deseori considerați o povară?
Pentru Elon Musk, toate aceasta vin din ceva mai mult decât un impuls. Ideile sale aparțin unei misiuni aproape divine pe care vrea să o întreprindă. Omenirea joacă un rol crucial în acest plan și trebuie să fie păstrată cu orice preț. În același timp, ea trebuie să fie mai bună, mai măreață și mai inteligentă decât oricând pentru a-și asuma misiunea. În cele din urmă, Musk urmărește atotștiința.
Să aruncăm o privire asupra unor strategii pe care Musk le folosește pentru a-și atinge scopul.
Natalitatea
Scăderea natalității în țările occidentale este un ghimpe în coasta lui Musk. Dacă oamenii nu încep rapid să aibă mai mulți copii, civilizația se îndreaptă spre un colaps, se teme el. Pe X, el a scris: „Colapsul demografic datorat ratei scăzute a natalității este un risc mult mai mare pentru civilizație decât încălzirea globală”.
„Dacă creștem domeniul de aplicare și amploarea civilizației, atunci avem o șansă mult mai mare de a înțelege sensul vieții și de ce suntem aici sau chiar care sunt întrebările corecte pe care trebuie să le punem”.
Într-un interviu din 2014, Musk și-a exprimat temerea că civilizația va muri, dacă oamenii nu „reînvie ideea de a avea copii ca un fel de datorie socială”. Antreprenorul din tech însuși este un exemplu viu de persoană care ia această datorie foarte în serios. Până acum, el a avut 14 copii de la patru femei diferite.
Pentru Musk, nu este suficient faptul că rata natalității în Africa este ridicată. În schimb, el face parte din mișcarea pronatalistă, care încurajează în special persoanele de culoare albă din țările occidentale să aibă mai mulți copii. Iar în mod ideal, aceștia sunt și oamenii cu inteligență ridicată. „El chiar vrea ca oamenii inteligenți să aibă copii”, spune unul dintre partenerii săi anteriori în biografia lui Musk scrisă de Walter Isaacson.
Potrivit lui Musk, succesul personal al cuiva este strâns legat de IQ-ul său. Prin urmare, el încurajează persoanele deosebit de inteligente să aibă cât mai mulți copii. Scopul său: „În loc să învățăm frica de sarcină, ar trebui să învățăm frica de lipsa copiilor”.
Inteligența artificială
Demografia nu este singurul lucru care îl îngrijorează pe Elon Musk. Una dintre cele mai mari bătăi de cap ale sale, se arată în biografia sa, este creșterea inteligenței artificiale (AI). „Nu-mi place ideea de a fi o pisică de casă”, a spus el odată, referindu-se la ce s-ar întâmpla dacă AI ar depăși inteligența umană. Potrivit acestuia, aceasta ar putea reprezenta un risc existențial.
Ca soluție, Musk a prezentat opțiunea de a cupla AI strâns cu ființele umane, astfel încât aceasta să nu se întoarcă împotriva oamenilor. Compania sa Neuralink se încadrează perfect în acest punct de vedere. Aceasta lucrează la cipuri care îmbunătățesc abilitățile pe care le au oamenii. Oamenii, de exemplu, ar fi capabili să opereze computere cu ajutorul creierului lor.
Biograful Walter Isaacson scrie: „O modalitate de a asigura alinierea AI [cu umanitatea, n.r.], a considerat Musk, a fost de a lega roboții strâns de oameni. Acestea ar trebui să fie o extensie a voinței indivizilor, mai degrabă decât sisteme care ar putea să se răzvrătească și să-și dezvolte propriile scopuri și intenții.”
Procedând astfel, Musk dorește să se asigure că inteligența artificială nu va mai reprezenta o amenințare pentru umanitate, ci mai degrabă va contribui la îmbunătățirea acesteia și, în cele din urmă, va răspunde la toate întrebările pe care omenirea nu le poate găsi.
Science fiction
O altă modalitate de a proteja omenirea, crede Musk, este de a o face multiplanetară. El este foarte îngrijorat că ceva se va întâmpla cu Pământul și va distruge toată viața de pe planeta noastră. Prin urmare, el pledează pentru colonizarea planetei Marte. El crede că, trăind pe două planete, omenirea are mai multe șanse de supraviețuire în cazul unui dezastru de proporții.
Ideile lui Musk despre viața omenirii în spațiu se bazează pe o carte din copilărie, Ghidul autostopistului galactic. În carte, un om, Arthur Dent, este salvat de o navă extraterestră chiar înainte ca Pământul să fie distrus. Extratereștrii construiesc un supercomputer pentru a înțelege universul. La un moment dat, computerul ajunge la răspunsul 42. Cu toate acestea, nimeni nu știe ce înseamnă, deoarece întrebarea care a dus la acest răspuns rămâne un mister.
Această ultimă idee i-a rămas în minte lui Musk în mod special. „Am dedus din carte că trebuie să extindem sfera conștiinței, astfel încât să fim mai capabili să punem întrebări despre răspunsuri, care sunt universul”, spune el în biografia sa.
Motivație
Păstrarea și extinderea conștiinței umane este cea mai mare ambiție a lui Musk. Dar de ce este el atât de obsedat de conștiința umană?
Ar putea apărea întrebarea dacă Musk s-a convertit la creștinism și consideră că ființele umane sunt valoroase pentru că sunt creaturi ale lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu pare să fie cazul. În 2021, în timpul unui interviu în cadrul programului creștin The Babylon Bee, el neagă că ar fi creștin
Întrebări
Așadar, ce anume face umanitatea atât de importantă pentru Musk? Odată, el a spus cuiva la petrecerea de ziua sa de naștere că vede conștiința umană ca „o prețioasă pâlpâire de lumină în univers” și a adăugat că „nu ar trebui să o lăsăm să se stingă”.
Potrivit lui Musk, conștiința și inteligența umană este singura care există din câte știe el. Prin urmare, el susține într-un interviu acordat CNBC că conștiința umană este crucială pentru supraviețuirea oricărei conștiințe în univers. „Avem această lumânare delicată a conștiinței care pâlpâie aici și s-ar putea să fie singurul exemplu de conștiință, așa că este esențial să o păstrăm”, a spus el în cadrul unui alt eveniment.
În cele din urmă, obiectivul lui Musk este de a avea o înțelegere completă a universului și a conștiinței umane în sine, cu alte cuvinte de a descoperi sensul vieții. „Dacă creștem domeniul de aplicare și amploarea civilizației, atunci avem șanse mult mai mari să înțelegem sensul vieții și de ce suntem aici sau chiar care sunt întrebările corecte pe care trebuie să le punem”.
Pronatalismul
Se spune că Elon Musk face parte din mișcarea pronatalistă, care încurajează oamenii să aibă cât mai mulți copii posibil. Familia Collins a stat la leagănul mișcării. Malcolm și Simone Collins consideră criza demografică drept o problemă culturală a societăților care nu prețuiesc copiii.
Simone Collins consideră de înțeles faptul că mai ales miliardarii din Silicon Valley apreciază ideile pronataliste, spune ea într-un interviu. „Ei privesc pe termen lung. Acolo veți vedea consecințele ratei demografice”.
Cu toate acestea, mișcarea pronatalismului ridică probleme etice. Adesea, membrii mișcării utilizează fertilizarea in-vitro sau alte tehnologii pentru a selecta cel mai inteligent embrion sau embrionul care are anumite trăsături dorite.
Citesc cu nesaț cartea lui Kai Strittmatter, „Noua dictatură: Supravegherea digitală ca politică de stat în China”.
Iată ce am găsit la pagina 33: „Dacă toată lumea te minte încontinuu, rezultatul nu este că tu crezi minciunile, ci că mai degrabă nimeni nu mai crede nimic. Un popor care încă nu mai crede nimic a fost jefuit de capacitatea sa de a gândi și a judeca, și în final de a acționa…Până la urmă echivalentul minciunilor conducătorului este cinismul supușilor care se acomodează, neputincioși, la propria viață și în cele din urmă mai respectă un singur lucru: puterea conducătorului. Nu mai trebuie să dea socoteală pentru nimic din moment ce nu mai există adevăr în afara elucubrațiilor sale… Valorile dominante nu mai sunt moralitatea și responsabilitatea, ci utilitatea și profitul”.
Dacă Kai vorbește despre ce se întâmplă în China, cam asta trăim și în România – cu metode și scopuri diferite, dar cu același substrat (i)moral. Ultimul an mai mult ca niciodată am fost martori la cele mai sfruntate minciuni, spuse a câta oară ca laitmotiv în campania electorală. La Cluj, cel puțin, urmează să ni se spună că nu putem lua încă biletele la metrou pentru că nu e gata site-ul, dar restul e totul țiplă. Centura care ar trebui să ocolească ceva, la Cluj e un drum drept de 2 km, care se lățește de la 4 la 6 benzi. În 2016 ni s-a promis tramvai, în 2020 centură, iar anul acesta metrou. Le avem pe toate (desenate). Exemplele ar putea veni cam de oriunde, în orice domeniu, nu doar în campania electorală, și nu doar la Cluj. Cu ocazia campaniei, doar le auzim mai des și mai pompos.
Nu suntem mințiți doar cu promisiuni legate de bunul trai, ci și de bunele intenții – vezi apărarea națiunii și a familiei, a libertăților, dând mâna cu tot soiul de arătări politice. Suntem mințiți de oameni plimbați pe la amvoane pentru calitățile oratorice și academice, dar ni se arată în toată splendoarea morală când le vezi alegerile și justificarea acestor alegeri.E crunt să realizezi că ești mințit fără jenă, iar durerea realizării că avem frați de credință care nici nu mai observă tragedia situației e și mai supărătoare. Lipsa discernământului sau adormirea lui este (și) vina noastră, a celor ce pentru o vreme le stăm în față. Dacă în afara bisericii auzim „da mă, a furat, dar a și făcut”, înăuntrul ei, vom auzi, „ce mă, cine ești tu să judeci că e la al n-șpelea partid, … sau soție”, după caz.
Efectele lipsei adevărului și grosimea obrazului celui ce te minte fără a-i tremura conștiința ne-au adus unde suntem ca națiune și mai ales cultural, ca generație. Mă tem că vom ajunge în punctul descris de autorul citatului de mai sus: la cinism, iar efectele cinismului sunt catastrofale atât pentru vestitorul adevărului, cât și pentru cel ce îl aude. Dar despre asta altă dată – eventual după alegeri.„Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui” – Ieremia 17:9-10
(In timp ce unii se leapada de Dumnezeu,semenii nostri se nasc din nou,nu din samanta satanei (Ioan 8/44) ci,din Samanta lui Dumnezeu…)Comuna din România transformată de credință | Interviu cu Primarul Merlin Ivancea
Comuna Slobozia Bradului din județul Vrancea are aproape 10.000 de locuitori, dintre care 90% sunt de etnie romă și 70% creștini penticostali.Timp de patru zile (12-15 august 2023), locuitorii din Slobozia Bradului au serbat zilele comunei într-un stil religios, cu invitați din țară și din Diaspora. Denumit „Cortul Întâlnirii”, evenimentul s-a aflat la a V-a ediție. Impresionați de prezența mare a comunității în cele patru zile de eveniment, l-am întrebat pe primarul localității, domnul Merlin Ivancea, cum a început această mișcare religioasă în Slobozia Bradului și cum credința creștină a transformat comuna lor.La eveniment au participat lideri din România și din Diaspora, prezențe marcante precum Cătălin Dumitru Toma, Președintele Consiliului Județean Vrancea, Pastorul Cristian Ionescu din Chicago, Președintele Uniunii Penticostale Române din SUA și Canada, Pastorul Cornel Avram din Phoenix, Arizona, Pastorul Cristi Boariu și alții.
O producție PRODOCENS și Tribuna Românească Chicago
Credința americanilor în Dumnezeu a scăzut la cel mai mic nivel din toate timpurile
Un sondaj recent a arătat că credința americanilor în Dumnezeu a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele șase decenii, potrivit PJ Media.Gallup a raportat în cel mai recent sondaj de opinie că credința americanilor în Dumnezeu a scăzut de la 87% în 2011 la 81% în 2022, iar doar patru din zece cred că Dumnezeu poate interveni în favoarea oamenilor.
Potrivit Gallup, organizația a început să pună această întrebare în 1944 și a constatat că în anii 1950 și 1960 credința în Dumnezeu a rămas constantă la 98%. În 2011, Gallup a sondat din nou această întrebare și a constatat că numărul americanilor care credeau în Dumnezeu a scăzut la 92% – ceea ce la acea vreme era o scădere însemnată.Din 2013 până în 2017, credința în Dumnezeu a scăzut din nou și a rămas constantă la 87%; cu toate acestea, scăderea recentă arată că procentul a scăzut cu șase puncte în cinci ani, în timp ce din anii 1950 până în 2011 credința în Dumnezeu a scăzut în aceeași măsură, dar a durat șase decenii. Deci, de ce această schimbare?Interesant este faptul că un studiu publicat de Public Opinion Quarterly, realizat de un sociolog de la Universitatea din New York, a afirmat că „America este o țară mai liberală acum decât acum 50 de ani”, iar noul sondaj Gallup reflectă acest lucru.
Dintre cei intervievați, Gallup a declarat că „americanii tineri și liberali sunt cel mai puțin predispuși să creadă în Dumnezeu”.Sondajul a arătat că „grupurile cu cele mai mari scăderi sunt, de asemenea, grupurile care în prezent sunt cel mai puțin predispuse să creadă în Dumnezeu, inclusiv liberalii (62%), tinerii adulți (68%) și democrații (72%). Credința în Dumnezeu este cea mai mare în rândul conservatorilor politici (94%) și al republicanilor (92%), ceea ce reflectă faptul că religiozitatea este un factor determinant major al diviziunilor politice din SUA”.Deși corelația nu este întotdeauna egală cu legătura de cauzalitate și este nevoie de mai multe cercetări, este foarte greu de ignorat faptul că, în timp ce credința în Dumnezeu este în declin, singurul lucru asupra căruia majoritatea americanilor sunt de acord este că cultura noastră este în declin.„Sondajul realizat de Trafalgar Group a scos la iveală faptul că 76,8% dintre respondenți, indiferent de afilierea politică, au declarat că ‘societatea și cultura americană se află într-o stare de decădere’”, potrivit Washington Times.
În mai am scris despre declinul creştinismului în America, iar în iulie despre colapsul lui în Marea Britanie. Aminteam că în SUA, conform unui studiu al organizaţiei Pew Research Center, doar 70% din populaţie se declara creştină. Siuatia e mai gravă în Marea Britanie unde, conform statisticilor publicate de Biserica Anglicană şi sondajelor de opinie sofisticate, 10000 de persoane abandonează creştinismul în fiecare zi. În ritmul acesta se presupune că în 2067 în Marea Britanie nu vor mai fi creştini. Astăzi ne focalizăm atenţia asupra declinului creştinismului în Europa Occidentală în general.
Suntem aproape de finalul anului 2015 şi putem spune cu o oarecare certitudine că anul 2015 va rămâne în istoria Europei ca anul marilor migraţii în Europa din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Aproape un milion de migranţi au traversat Europa de la sud la nord vreme de mai multe luni, căutând să ajungă în Canaanul Europei Occidentale şi Scandinavia. Migraţia încă continuă. Reuters tocmai a anunţat că doar duminică, 18 octombrie, peste 10000 de persoane au trecut din Macedonia în Serbia. Se anticipează că 5000 de persoane continuă să treacă zilnic şi că vor continua să treacă zilnic, din Grecia în ţările învecinate, în drumul lor spre Europa Occidentală.
Migraţia această masivă nu este şi nici nu va rămâne fără consecinţe. Consecinţele pot fi negative şi din perspectiva subiectului pe care îl comentăm astăzi. Declinul creştinismului occidental e o realitate, iar peste asta se suprapune înmulţirea populaţiei musulmane în ţările occidentale. Datele statistice vorbesc de la sine şi nu au nevoie de multe explicaţii.
Germania, Olanda şi Marea Britanie
În iulie anul acesta Conferinţa Episcopilor Catolici din Germania a emis date statistice conform cărora 217716 de persoane au părăsit Biserica Catolică în 2014. În ultimii 5 ani peste 820000 de germani au părăsit Biserica Catolică. În comparaţie cu numărul celor care au părăsit Biserica Catolică în 1990, numărul celor din 2014 e mai mare cu 52%. Unul din motivele pentru care catolicii părăsesc Biserica Catolică sunt taxele pentru apartenenţa religioasă de între 8% şi 9%, pe care statul german le impune fiecărui catolic, protestant ori evreu care locuieşte în Germania. Conform legilor germane, fiecare copil botezat la naştere e considerat membru într-o credinţă creştină şi, ca adult, plăteşte taxe pentru sprijinirea bisericii până când renunţă oficial să fie membru într-o denominaţie religioasă oarecare. Taxele religioase sunt distribuite de către stat bisericilor, pentru a-şi plăti preoţii ori păstorii şi pentru alte proiecte cu caracter religios. Germania are aproape 24 de milioane de catolici, care constituie aproape 30% din populaţia ţării. Exodul religios însă afectează şi Biserica Protestantă. Conform datelor statistice, în 2014 aproximativ 200000 de protestanţi au părăsit Biserica Protestantă, cel mai mare număr în aproape 20 de ani. În 2013, 138100 au făcut-o. De asemenea, în ultimii 10 ani Biserica Catolică a închis 515 biserici. [Detalii: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/germany/11380968/Compulsory-income-tax-on-Christians-drives-Germans-away-from-Protestant-and-Catholic-churches.html]
În ianuarie anul acesta Wall Street Journal a publicat un articol aprofundat, conform căruia sute de biserici se închid în Europa Occidentală, ca rezultat al declinului creştinismului. [Detalii: http://www.wsj.com/articles/europes-empty-churches-go-on-sale-1420245359] În decembrie 2013, un raport al Biserici Catolice din Olanda atenţiona că până în 2025 se aşteaptă închiderea a 1000 de biserici catolice, din cauza numărului în scădere al catolicilor în Olanda. În 2012 în Olanda mai rămăseseră doar 1593 de biserici catolice, cu 10% mai puţine ca în 2004. Asta înseamnă că, în conformitate cu raportul Bisericii Catolice din Olanda, două treimi din bisericile în existenţă în 2013 vor fi închise până în 2025, în doar 10 ani de acum. Raportul, de asemenea, indică faptul că procentul catolicilor în populaţia Olandei a scăzut de la 28,4% în 2004 la 24,1% în 2013. Pe de altă parte, un raport al guvernului Olandei pune numărul catolicilor olandezi la doar 16% din întreaga populaţie a Olandei în 2013. Numărul credincioşilor care merg la biserică regulat a scăzut ei el drastic, la fel ca numărul copiilor botezaţi. Iar numărul preoţilor catolici a scăzut de la 999 în 2004 la 743 în 2012.
Numărul bisericilor protestante în Olanda e şi el în scădere. Conform articolului din Wall Street Journal, 700 de biserici protestante urmează să fie închise în Olanda până în 2020. Bisericile care se închid sunt vândute şi convertite în clădiri cu alte scopuri. Devin galerii de artă, cafenele, cluburi.
În Marea Britanie, Biserica Anglicană închide în jur de 20 de biserici anual. În Norvegia doar 2% din populaţie merge la biserică regulat. În 2012 Parlamentul Norvegiei a desfiinţat Biserica Luterană ca biserica de stat şi i-a schimbat numele din Biserica Luterană a Norvegiei în Biserica Populară a Norvegiei. În prima decadă a noului mileniu, Biserica Catolică din Franţa a construit 20 de biserici şi a închis 60. În contrast, în Statele Unite au fost construite 5000 de biserici între 2000 şi 2010, cu toate că, în aceeaşi perioadă de timp, numărul persoanelor care merg la biserică în mod regulat a scăzut cu 3%.
Numărul europenilor care nu se identifică cu nicio religie e şi el în creştere. Conform unui studiu publicat la începutul acestui an tot de Pew Research Center, 28% dintre francezi nu se identifica cu nicio religie, 24,7% în Germania, 12,4% în Italia şi 21,3% în Marea Britanie. Procentul cel mai ridicat e în Olanda, unde 42,1% din întreaga populaţie nu se identifică cu nicio credinţă religioasă. Se poate deci spune că Olanda, ţara adoptivă a lui Baruch Spinoza, unul din fondatorii ateismului modern, este cea mai secularizată ţară a Europei.
Se închid biserici, se clădesc moschei
În 2012 în Franţa trăiau 6 milioane de musulmani, cea mai mare populaţie de musulmani din întreaga Europa. În Germania trăiau 4 milioane. În doar 20 de ani, proporţia musulmanilor în Europa a crescut de la 4,1% din întreaga populaţie a Europei în 1990, la 6% în 2010. În termeni reali asta a însemnat o creştere de la aproape 30 de milioane de musulmani în 1990, la peste 44 de milioane în 2010. Se estimează că numărul musulmanilor în Europa va ajunge la 58 de milioane în 2030. În Franţa deja 10% din populaţia ţării e musulmană.
Raportat la numărul musulmanilor din Franţa însă, declinul creştinismului în Franţa e extrem de îngrijorător deoarece, conform unui sondaj de opinie făcut în 2012 de Institutul Francez de Opinii Politice, numărul musulmanilor în Franţa e mai mare decât numărul catolicilor practicanţi. Cu toate că 64% din populaţia Franţei se consideră catolică, doar 4,5% dintre francezi se consideră catolici practicanţi. Comentatorii sondajului afirmau că în viitorul apropiat religia dominantă în Franţa nu va fi catolicismul, ci islamul. În doar prima decadă a noului mileniu numărul moscheelor din Franţa s-a dublat, ajungând la peste 2000. Cerinţele pentru moschei noi sunt mari, liderii musulmani din Franţa zicând că au nevoie de 4000 de moschei pentru acomodarea nevoilor religioase ale musulmanilor Franţei. [Detalii: http://www.gatestoneinstitute.org/3426/islam-overtaking-catholicism-france]
Germania se confruntă cu probleme similare: vidul lăsat în spaţiul public de declinul creştinismului este umplut de musulmani. Încă în 2008 un articol din Spiegel Internaţional lamenta frustrările şi nemulţumirile crescânde ale germanilor privind construcţia de noi moschei. [Detalii: http://www.spiegel.de/internaţional/germany/domes-and-minarets-not-în-my-backyard-say-an-increasing-number-of-germans-a-565146.html] În 2008 frustrările se datorau uriaşei moschei care urma să fie construită în Cologne, un oraş în care bisericile încă se închid. Campusul gigantei moschei urma să aibă nu mai puţin de 22000 de metri pătraţi, fiind însă redus în urma protestelor germanilor. În acelaşi an, nu mai puţin de 184 de noi moschei erau în construcţie în Germania, pe lângă cele 163 deja existente, plus în jur de 2600 de locaşuri de rugăciune musulmane aflate în clădiri private.
Migranţi creştini majoritari?
În februarie Francois Foret şi Julia Mourao Permoser au publicat un studiu interesant în Journal of European Public Policy. [Detalii: http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/13501763.2014.992933] Conform studiului lor, în 2014 în Uniunea Europeană erau 47 de milioane de migranţi, dintre care 26 de milioane, ori 56%, erau creştini. Musulmanii constituiau doar 27%. Mulţi dintre cei 26 de milioane de creştini migranţi sunt de origine europeană. Mai mulţi copii se nasc în familiile migranţilor creştini decât în cele musulmane. Conform aceluiaşi studiu, în 2014 familiile migranţilor creştini aveau 13 milioane de copii, în comparaţie cu 12 milioane de copii în familiile migranţilor musulmani.
Convertirea musulmanilor la creştinism
Veştile, însă, nu sunt în întregime rele. Un număr crescând de musulmani se convertesc la creştinism în Europa Occidentală. Statistici încurajatoare parvin din Germania. Un exemplu e Biserica Evanghelică Sfânta Treime din Berlin, care e în întregime formată din musulmani convertiţi la creştinism. Acum doi ani avea 150 de enoriaşi, iar azi, conform unui articol publicat pe Yahoo News, are peste 600 de membri, iar 80 aşteaptă să fie botezaţi. [Detalii: http://news.yahoo.com/berlin-church-muslim-refugees-converting-droves-083020529.html]
Cursurile de convertire ţin trei luni, după care musulmanii renunţă la credinţa lor tradiţională. Majoritatea celor care se convertesc sunt iranieni, dar şi afgani. Există însă şi alte comunităţi de musulmani convertiţi la creştinism. Bisericile luterane din Hanovra şi Rhineland au raportat şi ele un număr crescând de musulmani convertiţi. Cu toate acestea, numărul musulmanilor convertiţi este mic, în comparaţie cu cei 4 milioane de musulmani care trăiesc curent în Germania.
Europa nu se află într-o situaţie de invidiat. Secularismul a neutralizat creştinismul într-o mare parte a Europei Occidentale. E îndoielnic însă că va putea seculariză ori neutraliza islamul. Creştinismul este identitatea Europei şi a fost de aproape 2000 de ani. Secularismul nu poate da Europei o identitate distinctă. În conflictul cu islamul cu siguranţă că va pierde.
În Marea Migraţie a Anului 2015 Uniunea Europeană ar trebui să vadă şi o oportunitate pentru fortificarea identităţii creştine a continentului, singura garanţie de supravieţuire a culturii şi civilizaţiei europene în conflictul cu islamul. Oportunitatea o constituie creştinii Orientului Mijlociu, care cu adevărat sunt refugiaţi în sensul dreptului internaţional şi au dreptul, în conformitate cu dreptul umanitar internaţional, la un sanctuar. Observaţia noastră se potriveşte în mod special sirienilor creştini, care sunt refugiaţi în adevăratul sens al cuvântului. Ei sunt ţinta unui genocid sistematic şi al unei persecuţii care nu trebuie dovedită prin ritual judecătoresc. Din nefericire, Europei îi lipseşte această viziune. Potrivit ştirilor, Suedia acordă azil politic mai degrabă homosexualilor, decât musulmanilor convertiţi la creştinism, care de bună credinţă se tem că ar putea fi persecutaţi la reîntoarcerea în ţările de origine. Aceeaşi lipsa de viziune se simte şi dincolo de Ocean, în Statele Unite, unde în 2014 şi 2015 s-au stabilit 906 de refugiaţi sirieni, doar 3% dintre ei, adică 28 de persoane, fiind creştini. În contrast, australienii par a avea mai mult discernământ. Recent, liderul senatului australian a cerut adoptarea unei politici pentru refugiaţi care să acorde prioritate creştinilor din Siria care, cum spunea el, „sunt cel mai persecutat grup din lume”, o afirmaţie cu care agreăm.
(Inainte ca lumea sa devina o trista amintire,deocamdata-apun ”credinciosii”…) Credința în declin: Europa se secularizează rapid | Lumea Religioasă Azi
– 14.02.2025
https://www.youtube.com/watch?v=ZD1yg9lYx4I
//////////////////////////////////////
#Emisiune – Sănătatea duhovnicească EP.8 -,,Vindecarea de prejudecăți ”
#florinianovici2024
https://www.youtube.com/watch?v=GrwF0nkKffU
//////////////////////////////////////
Florin Ianovici -mesaj biblic: Lupta care nu poate fi câștigată
https://www.youtube.com/watch?v=Ftp4LcZ1_rU
/////////////////////////////
Obama – puterea care corupe
By barzilaiendan
Un articol din presa germană dezvăluie măsura în care ascenderea la putere l-a corupt pe Barac Obama. Este încă o oră a adevărului.
În general, ar trebui să depășim treapta naivității și să știm că TOT ceea ce se poate experimenta (tehnologic, medical, militar sau psihologic) se experimentează, iar TOT ceea ce dă rezultate se aplică, indiferent de problemele de etică sau moralitate ridicate. Experții folosiți de Hitler, care au fost scutiți atunci de himera ,,conștiinței“ și de consecințele legale, au fost mutați după război în Rusia și America. ,,Institutele de cercetări“, mai mult sau mai puțin secrete, îți continuă activitatea.Fiecare țară experimentează tot ce îi este la îndemână, de frica adversarilor, bănuiți că fac și ei același lucru. Multe din experimente făcute azi sunt teme care erau considerate stiințifico-fantastice: producerea artificială de cutremure și inundații, dirijarea fenomenelor meteorologice, transplantul de creier, producerea vieții în laborator, posibilitarea proiectării imaginilor pe stratul ionizat al atmosferei superioare (observat acum sub forma OZN-urilor de tot felul), posibilitatea prelungirii vieții prin clonarea care readuce la viață, materializarea și dematerializarea, folosirea vaccinelor pentru controlul populației, etc. Toate aceste ,,realizări“ vor fi coșmarul sau confortul nostru de mâine.
Este una să vorbești ,,în necunoștință“, ca simplu candidat prezidențial sau om de rând, și cu totul alta să vorbești din poziția unui președinte de țară bine informat (aproximativ). Aceasta este acum dilema domnului Obama, dat pe față de revelațiile domnului Snowden.Președinții vin și pleacă. Ei nu sunt regi de cursă lungă, ci doar șoferi de tură. În spatele lor există entități naționale și supranaționale care conduc lumea. Ele nu se schimbă și nu se pun la vot. Nici nu au de ce, pentru că, oficial, ele nici nu … există.Presa fiecărui stat este subordonată ,,sistemului“ de acolo. Iată de ce trebuie să citim un ziar german pentru a afla ceva adevăr despre ceea ce se întâmplă în … America.
Obama’s reversals on the NSA exposed
TOP STORIES / WORLD
US President Barack Obama gestures during a press conference with South African President at the Union Building in Pretoria, South Africa, June 29, 2013. Obama decided today not to visit his political hero Nelson Mandela in hospital to preserve the ‘peace and comfort’ of the anti-apartheid legend, whose family he will meet to offer prayers instead. ‘The President and First Lady will meet privately with members of the Mandela family to offer their thoughts and prayers at this difficult time,’ a US official said, as Obama arrived in Pretoria for talks with South African President Jacob Zuma in the middle leg of a three-nation swing.
It has always been clear that Barack Obama’s attitude to government surveillance has changed dramatically since he became president. But now a non-profit journalism organization has exposed how stark the reversals are.
Power corrupts – it’s not often that the old cliché gets a good illustration in the media. But New York-based non-profit newsroom ProPublica has gathered together the public record of how Barack Obama’s position on surveillance has become dramatically more draconian since he became US president in 2009.
The organization, which focuses on investigative journalism “in the public interest,” found that just five years ago, when he was still an Illinois senator, Obama backed a raft of legislation designed to restrict the power of the National Security Agency.Five year later, and former NSA contractor Edward Snowden’s revelations have completely altered the debate. The House of Representatives duly proposed an amendment that would have imposed similar limitations, only for Obama to condemn the ideas out of hand. It was a fairly obviously reversal, but the president challenged the question when he was asked at a press conference about the “evolution” of his position on the NSA programs. “I haven’t evolved on my position on the actual programs,” he claimed, before adding that since becoming president, he has evaluated government surveillance programs, brought more oversight, and now believes they are “worth preserving.”
This handout file photo taken on Friday, July 12, 2013, and made available by Human Rights Watch shows NSA leaker Edward Snowden during his meeting with Russian activists and officials at Sheremetyevo airport, Moscow, Russia . Russian state news agency says Snowden has been granted a document that allows him to leave the transit zone of a Moscow airport and enter Russia. Snowden has applied for temporary asylum in Rusia last week after his attempts to leave the airport were thwarted. The United States wants him sent home to face prosecution for espionage.
Kara Brandeisky, author of the ProPublica article, pointed out that Obama’s change of heart was of course in the public record, but that its implications weren’t clear until after Snowden. “Obama supporters were angry when he first changed his position on a surveillance bill back in 2008, while he was running for president,” she told DW. “We now know that bill became the law that also authorizes the Prism program.”
Flip-flops
The changes – seven in all – in Obama’s stance are listed in detail by ProPublica. As a senator, the president wanted to limit the NSA’s bulk records collection activities. “That bill would have required the government to prove that it wanted records related to a specific ‘suspected agent of a foreign power,’ rather than the records of all Americans,” said Brandeisky. “I think that is the starkest reversal so far.”
Similarly, in 2007, Obama was one of a group of legislators who tried to force government data analysts to get court approval for collecting messages sent to or from people in the US. That amendment failed to get senate approval, which Obama might have been glad about when he became president – because he later publicly supported the Prism program which carried out such operations.
Other amendments that Obama supported as senator but dismissed as president, included declassifying documents, giving the accused the chance to challenge government surveillance, and forcing the executive branch of government to report surveillance measures to Congress.
Obama: political prisoner
An undated handout image by the National Security Agency (NSA) shows the NSA logo in front of the National Security Agency’s headquarters in Fort Meade, Maryland, USA. According to media reports, a secret intelligence program called ‘Prism’ run by the US Government’s National Security Agency has been collecting data from millions of communication service subscribers through access to many of the top US Internet companies, including Google, Facebook, Apple and Verizon. Reports in the Washington Post and The Guardian state US intelligence services tapped directly in to the servers of these companies and five others to extract emails, voice calls, videos, photos and other information from their customers without the need for a warrant. (Foto: picture alliance/dpa) / Eingestellt von wa
Obama says he has introduced more ‘oversight’ to the NSA’s activities
Jeffrey Chester, executive director of Washington-based digital rights NGO Center for Digital Democracy was understanding of the president’s political dilemma. “I think he’s under tremendous pressure,” he told DW. “He’s under pressure from his critics and no doubt from the military intelligence establishment – the Pentagon and the NSA. I think he finds that the cost to civil liberties in his mind has outweighed the opportunity to find the terrorist needle in the haystack, potentially.”
According to Chester, the “evolution” in Obama’s position was almost inevitable. “It’s much safer for Obama politically to side with the military establishment,” he said. “He doesn’t want to give any kind of political weapons to his opponents, and in his mind I think he sees the benefit of this kind of surveillance.”
But Drew Mitnick, of digital rights organization Access Now, is less forgiving.
“This is one of the ironies, that he was a big proponent of many of the reforms that our own organization supports,” Mitnick told DW. “These were things that he campaigned on. Not to mention, he was a constitutional law professor before he became president. That was one of the things that he used to his advantage – to say that he had this expertise on the constitution, and that was part of the foundation for the positions that he held.”
For Chester, it’s no more than a political equation. “[Obama] has made a calculation that the NSA programs are paying off, or potentially can pay off, and that the reward is that there could be the prevention of some kind of terrorist attack,” he said. “I think that Obama is a prisoner, frankly, of the military security complex – a political prisoner.”
Mitnick disagrees here, too. “There are ways to maintain security without conducting blanket surveillance on a global scale,” he says. “That’s why he held those positions before he became president.”
Overall view as U.S. President Barack Obama (R) delivers his State of the Union speech on Capitol Hill in Washington, February 12, 2013. REUTERS/Jason Reed / Eingestellt von waAnalysts are confident that Congress will pass reforms – sooner or later
Congress hamstrung
For obvious reasons, Congress is at a disadvantage when proposing amendments related to national security – mainly because the president inevitably has access to much more information than the average senator.
But as Brandeisky points out, this is one of the issues that the Snowden revelations have brought to the surface. “Members of Congress have complained that they were not properly briefed on NSA programs,” she said. “And as so much remains classified, lawmakers are limited in their ability to debate these issues publicly.”Surveillance was simply not a political issue before Snowden’s revelations, and Mitnick is very optimistic that reform will happen. “The political conversation has changed,” he said. “I think we’re much more likely to see change at this point.”
Jeff Chester also welcomes the fact that the issue is gaining more exposure.
“It’s very hard to find a balance, and we’re seeing the conflict at work here,” said Chester. “And that’s what’s great – we now have a debate about this.”
Ezechiel este primul autor biblic care folosește termenul „răpire“!După teleportarea în alte dimensiuni spirituale în care s-a întâlnit cu slava lui Dumnezeu, Ezechiel este teleportat spațial „la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar“ (Ezec. 3:15). Este foarte interesant să remarcăm efectele pe care le-a avut această teleportare asupra lui Ezechiel. Trupul său fizic a făcut față cu greu unei astfel de experiențe:„El mi-a zis: ,,Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun! Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!“ Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, cari se loveau una de alta, uruitul roatelor de lângă ele, şi dârdâitul unui mare cutremur de pământ.
Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine“ (Ezec. 3:10-14).
La următoarea întâlnire cu „slava Domnului“ Ezechiel nu a mai fost teleportat, ci a mers pe propriile picioare. Și atunci însă, întâlnirea cu realitatea venită dintr-o altă dimensiune a avut un efect teribil asupra profetului:
„Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: ,,Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!“ M-am sculat, şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului
s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. Duhul a intrat în mine, şi m-a făcut să stau pe picioare“ (Ezec. 3:22-24a).
Una din teleportările la mari distanță ne este descrisă în capitolul 8 al cărții lui Ezechiel, unde profetul face o călătorie prin spațiu, de la râul Chebar la Ierusalimul din Iuda. Pentru unii este o întâmplare „cam trasă de păr“, dar pentru cei credincioși, chiar așa a fost:
„În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine. M-am uitat, şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; dela coapse în jos, era foc, şi dela coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită. El a întins ceva ca o mână, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pământ şi cer şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii dela curtea dinlăuntru, care caută spre meazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stârnea gelozia Domnului. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale“ (Ezec. 8:1-4).
De ce a trebuit să fie dus Ezechiel din mijlocul bătrânilor poporului captiv până la Ierusalim? Pentru că evreii primiseră două feluri de mesaje profetice despre motivul și durata robiei. Profeții mincinoși legau în chip ușuratic rana poporului și vesteau că robia a fost doar un accident de scurtă durată. De partea cealaltă, Ieremia explica tuturor celor ce doreau să-l asculte că robia este o pedeapsă pedagogică venită din partea lui Dumnezeu și va dura nu mai puțin de șaptezeci de ani („Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani“ – Ier. 25:11,12; 29:10). Sfatul lui Ieremia primit ca o poruncă din partea Domnului a fost trimis printr-o scrisoare către fiii robiei:
„Iată cuprinsul epistolei, pe care a trimis-o proorocul Ieremia, din Ierusalim, către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor, proorocilor, şi întregului popor, pe cari-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon, după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi ferarii au părăsit Ierusalimul. Le-a trimes-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimeşi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe cari i-am dus din Ierusalim la Babilon: „Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi. Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, cari sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi! Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimes, zice Domnul.“ Dar iată ce zice Domnul: ,,De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta“ (Ier. 29:1-10).
Scrisoarea lui Ieremia a primit replica unei alte scrisori, trimisă de data aceasta de profeții falși care erau împreună cu poporul robi la râul Chebar. Ei îi cereau celui ce domnea la Ierusalim să-l reducă la tăcere pe Ieremia:
„Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept prooroci, că să-i arunci în butuci şi în fiare. Acum, pentru ce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care prooroceşte printre voi? Ba încă a trimes chiar să ne spună în Babilon: „Robia va fi lungă; zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini, şi mâncaţi din roadele lor!“ (Ier. 29:26-28).
Conflictul dintre Ieremia și profeții mincinoși era în desfășurare și la Ierusalim. Ca să ilustreze certitudinea ducerii în robie, Dumnezeu i-a cerut lui Ieremia să poarte la gât un jug simbolic.
„La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului, următorul cuvânt: ,,Aşa mi-a vorbit Domnul:
„Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gât. Trimete-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimeşii cari au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda. Şi spune-le să spună stăpânilor lor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, împăratul lui Israel: „Iată ce să spuneţi stăpânilor voştri: Eu am făcut pământul, pe oameni, şi dobitoacele cari sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui Îmi place. Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse“ (Ier. 27:1-6).
Profeții falși s-au repezit la Ieremia și i-au sfărâmat jugul de la gât:
„În acelaşi an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, prooroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului! Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe cari le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon. Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, cari s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului“ (Ier. 28:1-4).
Teleportarea lui Ezechiel din mijlocul bătrânilor cu care stătea în casa sa de la râul Chebar la Ierusalim a fost necesară pentru lămurirea celor nedumeriți de controversa celor două tipuri de mesaje profetice amintite mai sus. Dumnezeu l-a dus pe Ezechiel să vadă starea adevărată a celor din Ierusalim și să revină la bătrânii lui Iuda ca să le spună că n-au la ce să se întoarcă în Ierusalim. Până ce poporul și conducătorii lui nu vor trăi o întoarcere adevărată la Dumnezeu n-avea nici un rost să viseze la întoarcerea din robie.
Pentru că se trăgea din seminție preoțească, Ezechiel este dus de Dumnezeu în templu ca să vadă idolatria scârboasă care domnea acolo:
„El mi-a zis: ,,Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!“ Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare. Şi El mi-a zis: ,,Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni, pe cari le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfântul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!“
Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură în perete! Şi mi-a zis: ,,Fiul omului, ia sapă în perete!“ Am săpat în zid, şi iată că era o uşă. Şi mi-a zis: ,,Intră, şi vezi urâciunile cele rele, pe cari le săvârşesc ei aici!“
Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase, şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur împrejur. Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie. Şi El mi-a zis: ,,Fiul omului, vezi ce fac în întunerec bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!“ Şi mi-a zis: ,,Vei mai vedea şi alte alte urâciuni mari, pe cari le săvârşesc ei!“
Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, cari plângeau pe Tamuz. Şi El mi-a zis: ,,Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!“
Şi m-a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit. Şi El mi-a zis: ,,Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe cari le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta“ (Ezec. 8:5-18).
O teribilă stare de lucruri ca cea existentă în Ierusalim cerea o teribilă pedeapsă. Ea ne este descrisă în vedenia din capitolul 9, care este și ea o teleportare în dimensiuni spirituale:
„Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: ,,Apropiaţi-vă voi cari trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!“ Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă.
Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: ,,Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, cari suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, cari se săvârşesc acolo. Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: ,,Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi! Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din ceice au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!“ Ei au început cu bătrânii, cari erau înaintea Templului. Şi El le-a zis: ,,Spurcaţi casa, şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…“ Ei au ieşit, şi au început să ucidă în cetate.
Pe când ucideau ei astfel, şi eu stam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ, şi am strigat: ,,Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?“
El mi-a răspuns: ,,Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!“
De aceea şi Eu voi fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor“. Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in, şi care avea călimara la brâu, a adus următorul răspuns: ,,Am făcut ce mi-ai poruncit!“ (Ezec. 9:1-11).
Nu se poate să nu remarcăm extraordinarea paralelă dintre acest pasaj și ceea ce ne spune Apocalipsa că se va întâmpla în lumea nevăzută la o altă mare vreme de pedeapsă, cea dinaintea marelui sfârșit al lumii (Apoc. 7:3; 9:4; 13:16-17; 20:4).
4 Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“
5 Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! 6 Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.
Nu există nimic în tot universul lui Dumnezeu atât de inutil ca un creștin formal. Mă refer la acel om care are doar numele de creștin. Apostolul Pavel descrie această stare atunci când spune despre unii oameni că „au doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”. Ei par să fie creștini, dar nu sunt. Vor să dea impresia că sunt creștini, dar nu se poartă ca niște creștini. Sunt sare fără gust, lumină fără lumină, dacă vă puteți imagina așa ceva. Probabil veți înțelege cel mai bine gândindu-vă la ilustrația luminii ascunse sub obroc. Dacă testați afirmația Domnului prin observarea și experiența vieții, va trebui să fiți de acord că este adevărată. Creștinul formal cunoaște suficient despre creștinism încât să nu se mai poată bucura de lume; dar nu cunoaște suficient încât să-i fie de un real folos. Nu merge pe căile lumii deoarece știe suficient despre lume încât să se teamă de anumite lucruri; și oamenii care trăiesc în lume știu că el încearcă să fie diferit și că nu poate să li se alăture cu toată inima. Pe de altă parte, el nu are nici părtășie autentică cu creștinii. „Creștinismul” lui este suficient pentru a-l face să condamne valorile lumii, dar insuficient pentru a-i da fericire adevărată, pace, bucurie și viață din belșug. Cred că astfel de oameni sunt cei mai nefericiți din toată lumea. Domnul nostru afirmă despre ei că sunt cei mai nefolositori oameni din lume. Ei nu trăiesc nici ca oameni din lume, nici ca și creștini. Nu sunt nimic – nici sare, nici lumină; nici una, nici cealaltă. De fapt, sunt lepădați afară; sunt alungați afară, ca să zicem așa, atât de lume, cât și de Biserică. Ei nu se consideră ca aparținând lumii, dar pe de altă parte, nici nu participă cu adevărat la viața Bisericii. Atât ei, cât și cei din jurul lor, sunt conștienți de acest lucru. Există întotdeauna această barieră. În cele din urmă, sunt niște înstrăinați. Într-un fel, ei sunt mai singuri chiar decât omul în întregime lumesc, care nu pretinde că este creștin, pentru că acesta are cel puțin propria lui societate.
Așadar, aceștia sunt cei mai triști și mai nenorociți dintre toți oamenii, și avertismentul solemn al Domnului nostru pe care-l vedem în acest verset este să nu ajungem în această stare. Avertismentul este întărit de pildele din Matei 25, în care ni se spune din nou despre oamenii ce rămân afară, asemenea sării aruncate afară. Spre surprinderea lor, ei se vor afla în cele din urmă în fața ușii încuiate, călcați în picioare de oameni. Acest adevăr a fost confirmat de istorie. Au existat unele biserici care, pierzându-și puterea de a săra sau încetând să răspândească lumina adevărată, au fost pur și simplu călcate în picioare. În trecut, în Africa de Nord exista o biserică creștină puternică, înfloritoare, în care s-au format mulți dintre uriașii creștinismului primelor veacuri, inclusiv sfântul Augustin. Dar ea și-a pierdut gustul și lumina adevărată și de aceea a fost în mod literal călcată în picioare și nu mai există. S-a întâmplat la fel și în alte țări. Dumnezeu să ne dea harul să luăm aminte la acest avertisment solemn. Creștinismul formal va avea în cele din urmă această soartă.
Putem rezuma probabil cele de mai sus în felul următor: creștinul adevărat nu poate sta ascuns, nu poate trece neobservat. Un om care trăiește și acționează ca un creștin va ieși în evidență. Va fi ca sarea; va fi ca o cetate așezată pe un munte, ca o lumânare pusă în sfeșnic. Dar mai putem adăuga o observație. Creștinul adevărat nici nu dorește să-și ascundă lumina. El înțelege cât de ridicol este să declari că ești creștin și, în același timp, să ascunzi în mod deliberat acest fapt. Omul care înțelege cu adevărat ce înseamnă să fii creștin, care este conștient de întreaga semnificație și lucrare a harului lui Dumnezeu pentru el, care înțelege, în ultimă instanță, că Dumnezeu Și-a manifestat harul pentru ca el să fie o influență asupra altora, nu poate ascunde lucrarea lui Dumnezeu. Nu doar atât; el nici nu dorește să o ascundă, pentru că gândește în felul următor: „În cele din urmă, obiectivul și scopul lucrării lui Dumnezeu este ca eu să fiu sare și lumină”.
(Fragment din cartea Studii asupra Predicii de pe Munte, în curs de apariție)
https://www.perlasuferintei.ro/editorial/222
//////////////////////////////////////
Preeminența Evangheliei ‑ Un capitol din cartea Hristosul preeminent
Paul Washer
În Coloseni 1:18, apostolul Pavel a scris următoarele despre Persoana lui Isus Hristos: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă preeminență” (KJV). Cuvântul preeminență este tradus din verbul din limba greacă prõteúõ, care înseamnă „a fi primul, a ocupa primul loc sau cea mai mare demnitate, a avea preeminență”. Adjectivul englezesc preeminent derivă din verbul latin praeeminere (prae [înainte] + eminere [a ieși în evidență]). Indică ceva care excelează sau le surclasează pe toate celelalte în poziție, demnitate, vrednicie, esențialitate sau importanță. Toate aceste trei calități sunt descriptive pentru Hristos și Evanghelia Lui.Pur și simplu este imposibil să exagerăm centralitatea și preeminența Evangheliei. Nu este singurul mesaj din creștinism, dar este primul în rang, demnitate și frumusețe. El nu suplinește celelalte mari adevăruri ale Scripturii, ci este piatra lor de temelie și prisma prin care adevărata lor înțelepciune este descoperită și pricepută. Ca să o spun simplu, nu există creștinism, nici devoțiune religioasă și nici spiritualitate adevărată separat de Persoana și lucrarea lui Isus Hristos. Evanghelia Lui este cea mai mare revelație a lui Dumnezeu dată oamenilor și îngerilor, este singurul mijloc prin care umanitatea căzută poate fi salvată și este marele mijloc prin care creștinul este motivat și condus spre adevărata pietate sau evlavie. Preeminența lui Hristos și a Evangheliei Lui l-a condus pe John Newton să scrie următoarea strofă:
„Ce credeți voi despre Hristos?” este proba
Care ne testează atât trăirea cât și învățătura;
Dacă nu gândești corect despre El,
Nu poți fi corect în celelalte.
Ce crezi despre Hristos și Evanghelia Lui? Răspunsul pe care tu și eu îl dăm la această întrebare ne spune totul despre noi. Totuși, trebuie să ne aducem aminte mereu că acțiunile noastre sunt cele care ne validează mărturisirea. Dacă Hristos și Evanghelia Lui sunt preeminente în inima și în mintea noastră, atunci cu siguranță El va fi preeminent în proclamarea noastră, El va fi standardul preeminent față de care vom căuta să ne conformăm și El va fi motivația preeminentă a vieții noastre. Cu alte cuvinte, dacă ni s-ar lua tot și ne-ar rămâne acest singur lucru, „Hristos a murit pentru păcatele mele”, noi tot am avea mesajul nostru, ținta noastră, motivația noastră și dorința inimilor noastre!În următoarele capitole, vom lua în considerare câteva aspecte specifice ale doctrinei și credinței creștine în care Evanghelia lui Isus Hristos are preeminență: revelație, salvare, sfințire, studiu și proclamare. Cititorul trebuie să-și amintească faptul că subiectele pe care le-am abordat nu sunt tratate exhaustiv, ci poate, cel mult, sumar. Un studiu exhaustiv și temeinic a doar uneia din aceste teme nu poate fi cuprins nici în câteva volume. Aceasta este una din problemele majore și durerile inevitabile ori de câte ori studiem chiar și cel mai minuscul aspect al Evangheliei – este infinit! Merită studiat nu doar o viață întreagă, ci o eternitate.
În timp ce începem să cercetăm Scriptura în această carte, mă rog ca scânteia noastră să devină o flacără și interesul nostru de a-L cunoaște pe Hristos să fie transformat într-o pasiune care ne controlează în întregime. Scopul este ca, prin harul lui Dumnezeu și prin resursele Duhului, să putem spune toți împreună cu apostolul Pavel:
Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, pentru că judecăm așa: dacă Unul singur a murit pentru toți, toți au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. (2 Corint. 5:14-15, KJV)
Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. (Fil. 3:7-8)
Înainte de a începe, să ne ridicăm glasurile către Dumnezeu în rugăciune cu aceeași pasiune și cerere ca cea a lui Philip Doddridge, scriitor de imnuri, învățător și pastor nonconformist din secolul optsprezece:
Oh, imprimă această Evanghelie pe sufletul meu, până când puterea ei mântuitoare se propagă peste fiecare facultate a mea! Nu vreau doar să o aud, s-o cunosc și să o mărturisesc, ci vreau să o simt! Fă-o „puterea Ta pentru mântuirea mea eternă” (Rom. 1:16); și ridică-mă la acea smerenie, recunoștință tandră, la acel zel activ, neobosit în slujba Ta, pe care îl are cel „căruia i s-a iertat mult” (Luca 7:47) și i s-a iertat în asemenea termeni ca aceștia.
https://www.perlasuferintei.ro/editorial/225
/////////////////////////////////////
Un mesaj pentru timpul prezent- Din cartea Predici despre trezire
Charles Spurgeon
„În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile! Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine. „Voi strânge pe cei întristaţi, care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.” – Ţefania 3:16-18
Sfânta Scriptură este minunat de completă şi perseverentă în înţelesurile ei adânci. Este ca un izvor, din care poţi să bei mereu; fiindcă, cu cât bei mai mult, cu atât curge mai îmbelşugat şi mai proaspăt. Este un izvor de apă care ţâşneşte în veşnicie. Îndeplinirea făgăduinţelor divine nu înseamnă epuizarea lor. Atunci când un om îţi făgăduieşte ceva, şi se ţine de cuvânt, înseamnă că promisiunea s-a sfârşit; dar cu Dumnezeu nu este aşa. Atunci când El Îşi ţine cuvântul pe deplin, este doar începutul; fiindcă El este pregătit să Îşi ţină cuvântul pentru veşnicie. Ce ai spune despre un om care a avut grâu în hambar, şi l-a vânturat până a scos ultimul bob auriu; şi a doua zi vântură din nou, şi scoate la fel de mult grâu; şi în ziua următoare ia din nou vânturătoarea, se apucă de aceeaşi treabă şi scoate la fel de mult grâu, continuând astfel până la sfârşitul anului? Nu ţi s-ar părea o poveste? Ar fi cu siguranţă o minune.Dar ce am spune dacă minunea aceasta s-ar prelungi o viaţă întreagă? Cu toate acestea, am vânturat făgăduinţele de când le-am primit, şi ne-am primit porţia în fiecare zi. Ce spunem despre faptul glorios că toţi sfinţii din toate generaţiile, de la început până acum, au făcut la fel; şi despre adevărul că, atâta timp cât va exista un suflet viu pe pământ, în vânturătoarea făgăduinţelor va exista acelaşi belşug de grâu curat ca şi atunci când primul om şi-a primit partea şi s-a întors bucuros? Nu voi zăbovi asupra aplicaţiei specifice a textului din faţa noastră; nu mă îndoiesc că s-a împlinit; şi dacă mai rămân unele porţiuni speciale de istorie la care face aluzie acest pasaj, totul se va îndeplini la timpul hotărât; dar ştiu că oamenii din toate timpurile au verificat adevărul acestei făgăduinţe. Copiii lui Dumnezeu s-au folosit de aceste făgăduinţe în tot felul de împrejurări, şi au simţit cea mai mare mângâiere prin intermediul lor. Să ne rugăm să ne bucurăm şi noi de această parte minunată a Cuvântului sfânt, şi să aflăm plăcere în ea. Să tăcem şi noi în dragostea lui Dumnezeu, aşa cum tace şi El; să ne veselim şi noi cu psalmi de bucurie pentru Dumnezeul mântuirii noastre.
O să încep cu ultimul verset al textului, şi o să merg spre început. Primul paragraf vorbeşte despre o zi de încercare pentru poporul lui Dumnezeu. Ei sunt îndureraţi fiindcă peste adunarea lor sfântă apasă un nor, şi ocara apasă asupra lor. În al doilea rând, din text reiese un motiv slăvit de mângâiere. Citim în versetul şaptesprezece că „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine”. Şi, în al treilea rând, li se sugerează să fie curajoşi: „În ziua aceea se va zice Ierusalimului: ‚Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile!’”.
Începând cu al optsprezecelea verset, observăm O ZI DE ÎNCERCARE PENTRU POPORUL LUI DUMNEZEU. Adunarea solemnă a căzut sub ocară. Adunările solemne ale lui Israel erau gloria lui; zilele lor măreţe de sărbătoare şi jertfă erau bucuria ţării. Pentru cei credincioşi, zilele sfinte erau ca nişte vacanţe. Dar peste adunarea solemnă căzuse ocara, şi cred că la fel se întâmplă şi în prezent. Este foarte trist că, în adunările noastre solemne, strălucirea luminii Evangheliei este întunecată de eroare. Claritatea mărturiei este pătată, atunci când în mijlocul poporului se aud voci de îndoială, şi cei care ar trebui să predice adevărul, numai adevărul şi nimic altceva decât adevărul, proclamă doctrinele imaginaţiei omeneşti, şi invenţiile acestui secol. În loc de revelaţie, avem filozofie, pe nedrept numită astfel; în loc de infailibilitate divină, avem ipoteze şi nădejdi mai mari. Evanghelia lui Isus Hristos, care este aceeaşi ieri, azi şi în veci, este considerată producţia progresului, o creştere, un lucru care poate fi îmbunătăţit şi corectat an după an. Este o zi rea, atât pentru Biserică, cât şi pentru lume, fiindcă trâmbiţa nu dă un sunet lămurit; dar cine se pregăteşte pentru bătălie?
Dacă, în plus, am vedea cum în adunarea solemnă a Bisericii domneşte o stare de indiferenţă, amorţeală şi lipsa puterii spirituale, am fi foarte îndureraţi. Atunci când vitalitatea religiei este dispreţuită, şi adunările de rugăciune neglijate, la ce se poate ajunge? Perioada prezentă a istoriei bisericeşti este simbolizată cu succes de Biserica din Laodicea, care nu era nici rece, nici în clocot, şi de aceea a fost vărsată din gura lui Hristos. Biserica aceea se lăuda că era bogată şi îi merge bine, că nu avea nevoie de nimic, în timp ce Domnul stătea afară, bătând la uşa ei închisă. Pasajul acesta se aplică mereu celor neconvertiţi, dar nu are nimic de-a face cu ei: el se aplică unei Biserici căldicele, unei Biserici care se consideră prosperă, în timp ce Domnul ei viu, în doctrina jertfei ispăşitoare, este lăsat să aştepte la uşă. Oh, dacă L-ar fi lăsat să intre – şi El dorea acest lucru – Biserica ar fi renunţat în curând la bogăţia ei imaginară, şi ar fi primit de la El aur curăţat în foc, şi haine albe cu care să se îmbrace. Vai! Ea este mulţumită fără Domnul, fiindcă are educaţie, oratorie, ştiinţă şi o mie de alte fleacuri. Adunarea solemnă a Sionului este acoperită de un nor, într-adevăr, fiindcă învăţătura lui Isus şi a ucenicilor Săi nu are de-a face cu ea.
Dacă, pe lângă acest lucru, asemănarea cu lumea pătrunde tot mai mult în biserică, astfel că sfinţii iau parte la distracţiile deşarte ale lumii, atunci avem destule motive să plângem ca Ieremia: „Vai! Cum s-a înnegrit aurul!”. Nazireii ei, care erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele, au devenit mai negri decât un tăciune. „Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră”. Dacă nu mai există o deosebire între Biserică şi lume, iar credincioşii declaraţi ai lui Isus dau mâna cu necredincioşii, atunci avem de ce să jelim! Vai de noi, căci am ajuns zilele acestea! A venit o vreme rea pentru Biserică şi pentru lume. Ne putem aştepta la mari judecăţi, fiindcă Domnul se va răzbuna cu siguranţă pe un asemenea popor.
Din text reiese că existau unii asupra cărora apăsa ocara. Ei nu puteau să se amuze cu păcatul. Într-adevăr, erau mulţi care spuneau că răul nu există deloc, şi alţii care declarau că nu era atât de prezent cum se spunea. Da, şi spiritele mai împietrite declarau că ceea ce era considerat o povară era de fapt un lucru cu care să te lauzi, gloria secolului. În felul acesta scăpau de problemă, şi îşi băteau joc de jalea celor conştienţi. Dar mai era o rămăşiţă, peste care apăsa ocara; aceştia nu suportau să vadă o asemenea calamitate. Pe aceştia, Domnul Dumnezeu îi respecta, şi i-a spus prorocului: „Treci prin mijlocul cetăţii, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo”. Cei mai mulţi beau vin şi se ungeau cu untdelemn, şi nu erau îndureraţi pentru nenorocirea lui Iosif (Amos 6:6); dar aceştia erau împovăraţi în duhul lor şi purtau crucea, socotind ocara lui Hristos mai de preţ decât toate bogăţiile Egiptului. Poporul lui Dumnezeu nu poate suporta să vadă dezonorată jertfa ispăşitoare a lui Hristos; el nu poate îndura ca adevărul să fie târât în noroiul de pe drum. Pentru credincioşii adevăraţi, prosperitatea înseamnă binecuvântarea Cuvântului prin Duhul Sfânt, spre convertirea păcătoşilor şi zidirea sfinţilor; şi dacă nu văd acest lucru, îşi atârnă harpele în sălcii. Cei care Îl iubesc cu adevărat pe Isus postesc atunci când Mirele nu este alături de Biserica Sa; slava lor este în slava Lui, nu în altceva. Soţia lui Fineas, fiul lui Eli, a strigat pe patul de moarte: „S-a dus slava”, şi unul din motive era moartea soţului ei şi a tatălui său, dar cauza principală era faptul că „chivotul lui Dumnezeu fusese luat”. Din pricina aceasta şi-a numit fiul nou-născut I-Cabod – „S-a dus slava din Israel, fiindcă chivotul lui Dumnezeu a fost luat”. Cea mai amară durere a acestei femei evlavioase era starea Bisericii, şi onoarea Dumnezeului nostru. La fel se întâmplă cu poporul adevărat al lui Dumnezeu: ei sunt foarte îndureraţi văzând că adevărul este respins.
Acest duh împovărat este o dovadă că Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu: cei care Îl iubesc pe Domnul Isus sunt răniţi de rănile Lui, şi jigniţi de jignirile aduse Duhului Său. Atunci când Hristos este dezonorat, ucenicii Lui sunt şi ei dezonoraţi. Cei care au o inimă simţitoare în privinţa Bisericii pot spune împreună cu Pavel: „Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?” Păcatele Bisericii lui Dumnezeu sunt durerile membrilor ei. Acest lucru arată o sensibilitate sănătoasă, o spiritualitate vitală. Cei lipsiţi de spiritualitate sunt indiferenţi faţă de adevărul harului: ei vor să vadă bani, şi creştere numerică, şi respectabilitate. Dar cei care au Duhul lui Dumnezeu preferă să vadă biserica persecutată, dar nu lipsită de adevăr, cufundată în adâncurile sărăciei şi plină de un zel sfânt, dar nu amorţită, lumească şi bogată. Oamenii spirituali se gândesc la Biserică şi atunci când aceasta este într-o situaţie proastă, şi doborâtă de adversarii ei: „Robii Tăi iubesc ţărâna Sionului, şi le e milă de ţărâna lui”. Casa Domnului este pentru mulţi dintre noi propria noastră casă, familia Lui este familia noastră. Dacă Domnul Isus nu este înălţat, şi Evanghelia lui biruitoare, simţim că interesele noastre personale nu sunt atinse, şi am căzut în dizgraţie. Pentru noi, acest lucru nu este lipsit de importanţă – este viaţa noastră.
Am insistat astfel asupra faptului că este o zi rea pentru poporul lui Dumnezeu, fiindcă adunarea solemnă este mânjită; ocara este o povară pentru cei care sunt cu adevărat cetăţeni ai Noului Ierusalim, şi din cauza aceasta ei sunt văzuţi purtându-şi durerea. Domnul spune: „Voi strânge pe cei întristaţi, care sunt departe de adunarea publică”. Pot fi întristaţi, fiindcă au pe inimă o asemenea povară. Mai mult, ei văd pe o mie de căi efectele nefaste ale răului, pe care le deplâng. Mulţi şchiopătează şi se opresc; la acest lucru se referă făgăduinţa din versetul nouăsprezece: „Voi izbăvi pe cei şchiopi”. Peregrinii pe drumul Sionului şchiopătau din cauză că prorocii erau „persoane uşuratice şi trădătoare”. Atunci când nu se predică Evanghelia pură, poporul lui Dumnezeu este jefuit de puterea de care are nevoie în călătoria zilnică. Dacă iei pâinea, copiii flămânzesc. Dacă duci oile pe păşuni otrăvite, sau în câmpuri uscate, se prăpădesc şi şchiopătează urmându-l zilnic pe păstor. Latura doctrinară afectează în curând latura practică. Cunosc mulţi membri ai poporului lui Dumnezeu care trăiesc în diferite părţi ale ţării, pentru care Sabatul nu mai este o zi de odihnă, fiindcă nu aud nici un adevăr în care să se odihnească, ci sunt îngrijoraţi şi obosiţi de noutăţile care nu-L slăvesc pe Dumnezeu şi nu întăresc sufletele oamenilor. În multe locuri lipsite de hrană sunt purtate aceste oi.
Acest lucru dă naştere la multă nelinişte, îndoială şi întrebări, şi astfel puterea se transformă în slăbiciune, iar lucrarea credinţei, faptele iubirii şi răbdarea speranţei sunt ţinute pe loc. Acesta este un rău dureros, şi poate fi văzut pretutindeni. Atunci, vai, mulţi sunt „izgoniţi” , dintre cei despre care se spune în versetul nouăsprezece: „voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi”. Prin intermediul doctrinelor false, mulţi sunt făcuţi să se rătăcească de turmă. Cei care nădăjduiesc sunt făcuţi să se abată de la cărarea vieţii, şi păcătoşii sunt lăsaţi departe de Dumnezeu, aşa cum au fost mereu. Adevărul care îi convinge pe oameni de păcat nu este predicat, în timp ce alte adevăruri care ar aduce pace căutătorilor sunt întunecate, iar sufletele sunt lăsate într-o neputincioasă durere. Atunci când doctrinele harului şi ale jertfei ispăşitoare glorioase nu sunt prezentate clar oamenilor, pentru ca ei să le simtă puterea, au loc tot felul de rele. Mă îngrozesc când mă gândesc că acest blestem va veni asupra bisericilor noastre; fiindcă cei care ezită vor fi conduşi la ruină, cei slabi se vor clătina şi chiar cei puternici vor fi nedumeriţi. Învăţătorii falşi din zilele acestea vor să-i înşele chiar şi pe cei aleşi, dacă va fi cu putinţă. Acest lucru mă îndurerează nespus. Cum putem ajuta?
Cu toate acestea, chiar dacă poporul lui Dumnezeu ajunge în această stare rea, nu este lipsit de nădejde; fiindcă la sfârşit vine făgăduinţa Domnului de a aduce înapoi pe cei rătăcitori: „Vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război sub ochii voştri, zice Domnul”. Duşmanii nu pot reduce la tăcere mărturia veşnică la nesfârşit. Ei L-au răstignit pe Domnul pe lemn; I-au luat trupul şi l-au îngropat într-un mormânt săpat în stâncă; şi au sigilat mormântul cu o piatră pe care au rostogolit-o la gura lui. Cu siguranţă că acesta era sfârşitul lui Hristos şi al cauzei Sale. Nu vă lăudaţi, preoţi şi farisei! Degeaba păziţi piatra şi sigiliul! Atunci când a venit timpul potrivit, Hristosul cel viu a ieşit afară. Legăturile morţii nu L-au putut reţine. Ce deşarte erau visele lor! „Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei”. Preaiubiţilor, iată ocara care va fi luată de peste adunarea solemnă: adevărul lui Dumnezeu va fi din nou proclamat cu glas de trâmbiţă, Duhul lui Dumnezeu va trezi Biserica, şi convertiţii vor fi adunaţi ca boabele de grâu. Ce mult se vor bucura cei credincioşi! Cei care au purtat povara şi durerea se vor îmbrăca cu bucurie şi frumuseţe. Atunci, cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce cu cântări, şi o bucurie veşnică va domni peste frunţile lor. Conflictul nu poate fi amânat. Sfârşitul bătăliei este sigur şi limpede. Cred că aud chiar acum strigătul: „Dumnezeul atotputernic domneşte”.
În al doilea rând, să ne gândim la ceva care străluceşte ca o stea în întuneric. Al doilea verset al textului prezintă UN MOTIV GLORIOS DE MÂNGÂIERE. Iată un text într-adevăr bogat. Pasajul acesta este ca o mare, iar eu sunt ca un copil care face gropi în nisip, aşteptând să fie umplute. Pe acest verset şaptesprezece s-ar putea baza o serie de predici.
Marea noastră mângâiere în cele mai rele timpuri, este în Dumnezeu. Chiar numele Dumnezeului nostru – „Domnul, Dumnezeul tău” – este un nume plin de mângâiere. Acest cuvânt, „Domnul”, este într-adevăr IEHOVA, Cel care există de la Sine, Cel neschimbător, Cel veşnic viu, care nu poate fi schimbat sau mutat din scopurile Sale veşnice. Copiii ai lui Dumnezeu, chiar dacă nu aveţi multe lucruri, aveţi un Dumnezeu cu care vă puteţi lăuda. Dacă Îl ai pe Dumnezeu ai toate lucrurile, fiindcă toate vin de la El; şi dacă ţi s ar lua totul, El ţi-ar putea da totul înapoi prin voinţa Sa. El vorbeşte, şi se face; porunceşte, şi ia fiinţă. Binecuvântat este omul care se încrede în Dumnezeul lui Iacov, şi care nădăjduieşte în Iehova. În Domnul Iehova avem neprihănire şi putere; să ne încredem pentru totdeauna în El. Lăsaţi vremurile să se zbuciume; ele nu-L pot afecta pe Dumnezeul nostru. Lăsaţi necazurile să se năpustească asupra noastră ca o furtună; nu ne vor îneca, fiindcă El este apărătorul nostru.
Iehova, Dumnezeul Bisericii Sale, este şi Dumnezeul fiecărui membru al ei, şi fiecare se poate bucura în El. Iehova este şi Dumnezeul tău, şi nici o altă persoană din univers nu-ţi poate lua acest drept. O, credinciosule, Domnul Dumnezeu este în întregime şi cu totul Dumnezeul tău! Toată înţelepciunea Lui, toată prevederea, toată puterea şi permanenţa Lui – toate sunt ale tale. Cât despre Biserica lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar afla în starea cea mai jalnică, ea este întemeiată şi înzestrată – întemeiată prin hotărâre divină şi înzestrată cu toate posesiunile unui Dumnezeu îndestulător. Porţile iadului nu o pot birui. Să ne bucurăm de ceea ce avem. Aşa săraci cum suntem, avem bogăţii infinite în Dumnezeu; slabi cum suntem, puterea noastră este nelimitată, fiindcă Iehova cel Atotputernic este al nostru. „Dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine ne poate sta împotrivă?” Dacă Dumnezeu este al nostru, ce am mai putea dori? Înălţaţi-vă inimile, voi toţi cei îndureraţi, şi înveseliţi-vă. Dacă Dumnezeu este Dumnezeul vostru, aveţi tot ce doriţi: îmbrăcaţi cu numele Său glorios, obţinem orice lucru de care avem nevoie acum şi în veşnicie, pe pământ şi în ceruri. De aceea vom înălţa steagul în numele lui Iehova, şi vom mărşălui spre câmpul de luptă. El este Dumnezeul nostru prin voia, legământul şi jurământul Său; şi astăzi este Dumnezeul nostru prin faptul că L-am ales şi ne-am unit cu Isus Hristos, fiindcă am experimentat bunătatea Lui, şi duhul Său de înfiere ne face să strigăm „Abba, adică Tată”.
Ca să întărim această mângâiere, vom observa în continuare că acest Dumnezeu este în mijlocul nostru. El nu este departe, ca să-L căutăm cu greu, dacă avem noroc să-L găsim. Dumnezeul nostru este „Iehova în mijlocul nostru”. Din noaptea aceea strălucitoare în care S-a născut un copil la Betleem şi ne-a fost dat un Fiu, ştim că Dumnezeu este „Emanuel, Dumnezeu cu noi”. Dumnezeu este în natura noastră, foarte aproape de noi. „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi”. Deşi prezenţa Sa fizică s-a dus, avem mereu alături de noi prezenţa Sa spirituală; fiindcă a spus: „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna”. El umblă printre sfeşnicele de aur. Avem şi prezenţa imediată a lui Dumnezeu Duhul Sfânt. El este în mijlocul Bisericii ca s-o lumineze, s-o convingă, s-o trezească, s-o înzestreze, s-o mângâie şi s-o îmbrace cu putere spirituală. Domnul lucrează şi acum în mintea oamenilor, ca să îndeplinească scopurile harului Său. Să ne gândim la acest lucru atunci când pornim în slujire creştină; „Domnul oştirilor este cu noi”. Atunci când aduni grupa de la Şcoala de Sabat, spune-I Domnului: „Dacă prezenţa Ta nu este cu mine, nu vreau să merg mai departe”. Dacă Îl avem pe Dumnezeu cu noi, putem suporta să fim părăsiţi de oameni. Ce minunate sunt cuvintele acestea: „Unde se adună doi sau trei, în numele Meu, Eu voi fi în mijlocul lor!” Cum să nu lupte armata, dacă Regele însuşi e în rândurile ei! Să se ridice Dumnezeu, ca să împrăştie vrăjmaşii! Atunci când El este cu noi, cei care Îl urăsc trebuie să fugă. Să ne dăm toată silinţa să iubim, ca să nu îndurerăm Duhul lui Dumnezeu, preaiubiţilor, este atâta mângâiere în faptul că avem în mijlocul nostru prezenţa lui Dumnezeu încât, dacă am putea simţi puterea ei în acest moment, am intra în odihnă, şi cerul nostru ar începe de pe pământ.
Să facem un pas mai departe, şi să observăm că putem găsi şi mai multă mângâiere în faptul că Dumnezeu este în mijlocul nostru şi are putere să ne mântuiască. „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău şi este puternic. El va mântui”. Aceasta înseamnă: „Domnul Dumnezeu este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta”. Braţul Lui nu s-a scurtat, El este încă „un Dumnezeu drept şi mântuitor”. El nu este doar în stare să mântuiască; ci îşi va exercita această putere; „El va mântui”. Să ne rugăm, deci, ca El să mântuiască; să mântuiască Biserica de încropire şi erori mortale; să o scape de iubirea de lume şi formalism; de pastori neconvertiţi şi membri lipsiţi de evlavie. Să ne ridicăm ochii şi să privim puterea care este gata să ne mântuiască; şi să ne rugăm ca Domnul să-i mântuiască şi pe cei neconvertiţi, cu miile şi cu milioanele.
Oh, dacă am putea să fim martori la o mare trezire religioasă. Aceasta este cea mai mare dorinţă a noastră. În felul acesta, duşmanii ar primi o lovitură în faţă, şi le-am scoate dinţii. Dacă am vedea zeci de mii de suflete mântuite pe loc prin harul suveran al lui Dumnezeu, cât de mustraţi ar fi cei care leapădă credinţa! Oh, dacă am vedea timpuri ca ale părinţilor noştri, când Whitefield şi ajutoarele sale au început să predice Cuvântul dătător de viaţă! Atunci când s-a auzit o voce plăcută şi limpede, şi toate păsările paradisului au început să cânte împreună cu ea, vestind zorii unei zile glorioase. Dacă stăruim în rugăciune, timpurile acelea ar trebui să vină: „Dumnezeu ne binecuvântează, şi toate marginile pământului se tem de El”. Să nu căutăm puterea retoricii, şi nici bogăţia; să căutăm puterea care mântuieşte.
Acesta este lucrul după care tânjesc. O, dacă ar mântui Dumnezeu sufletele! După ce sunt bătut la cap şi plictisit toată săptămâna de oameni cu o gândire modernă, îmi spun: „O să mă duc unde văd cu ochii şi o să predic Evanghelia lui Hristos, ca să câştig suflete”. O singură privire spre Hristos cel răstignit este mai preţioasă decât toate şicanele oamenilor care critică tot ce s-a scris. Convertiţii sunt argumente la care nu se poate răspunde. „Ferice de omul”, spune psalmul, „care îşi umple tolba de săgeţi cu ei; el nu se va face de râs când va vorbi cu duşmanii săi la poartă”. Binecuvântat este omul care are mulţi fii spirituali, născuţi din Dumnezeu în timpul lucrării sale; convertiţii sunt apărarea lui. Privind omul care fusese vindecat şi stătea acum alături de Petru şi Ioan, acuzatorii nu au mai putut spune nimic. Dacă salvează suflete, Evanghelia îşi dovedeşte adevărul în cel mai bun mod. Să nu ne mai pese de organizaţii, ci de convertiri. Dacă sufletele sunt aduse în unire cu Hristos, să lăsăm alte uniri deoparte.
Putem merge mai departe, şi vom ajunge la mari adâncimi: priviţi cum Se bucură Dumnezeu de poporul Său! „Se va bucura de tine cu mare bucurie”. Gândiţi-vă la acest lucru! Iehova, Dumnezeul cel viu, este descris privind asupra Bisericii Sale cu plăcere. El priveşte asupra sufletelor răscumpărate prin sângele Fiului Său scump, trezite de Duhul Său Sfânt, şi inima Lui este plină de bucurie. Chiar inima infinită a lui Dumnezeu se umple de o bucurie extraordinară, văzându-i pe cei aleşi. Plăcerea lui este în Biserica, Hefţiba Lui. Pot să înţeleg că un pastor se bucură de un suflet pe care l-a adus la Hristos; pot să înţeleg că cei credincioşi se bucură văzând că şi alţii au scăpat de păcat şi iad; dar ce pot să spun despre Dumnezeul cel nespus de fericit şi veşnic binecuvântat, care găseşte o bucurie nouă în sufletele răscumpărate? Aceasta este altă minune măreaţă, un alt ciorchine al lucrării harului divin! „Se va bucura de tine cu mare bucurie”. Oh, tu tremuri pentru chivotul Domnului; dar Domnul nu tremură, Se bucură. Aşa greşită cum este Biserica, Domnul se bucură de ea. În timp ce noi jelim, fără să fim totuşi atât de îndureraţi ca cei fără speranţă, Dumnezeu nu jeleşte, inima Lui este bucuroasă, şi se spune că se bucură cu mare bucurie – o expresie categorică. Domnul găseşte plăcere în cei care se tem de El, oricât de imperfecţi ar fi. El îi vede aşa cum vor fi, şi Se bucură de ei, chiar dacă ei nu se pot bucura. Atunci când faţa ta este scăldată în lacrimi, când ai ochii roşii şi inima grea de durere din cauza păcatului, Tatăl din ceruri se bucură de tine. Fiul risipitor a plâns la pieptul Tatălui, dar Tatăl s-a bucurat. Noi ne întrebăm, ne îndoim, plângem şi tremurăm; şi în tot timpul acesta, Cel care cunoaşte sfârşitul de la început ştie ce va ieşi din neliniştea prezentă, şi de aceea se bucură. Să ne înălţăm în credinţă şi să împărtăşim bucuria lui Dumnezeu. Nici un om să nu cedeze din cauza batjocurilor vrăjmaşilor. Dimpotrivă, aleşii lui Dumnezeu să se întărească, şi să participe la bucuria lui Dumnezeu, care nu se sfârşeşte niciodată, chiar atunci când adunarea solemnă este împovărată de ocară. Să nu ne bucurăm în El atunci când El, în nemărginita Sa bunătate, binevoieşte să Se bucure în noi? Chiar dacă voi sunteţi disperaţi, El nu este; să ne întărim deci şi noi.
În continuare se spune: „Va tăcea în iubirea Lui”. Nu cunosc nici o altă expresie din Scriptură mai bogată în înţelesuri. „Va tăcea în iubirea Lui”, de parcă Dumnezeul nostru ar fi găsit mulţumire în poporul Său. El a ajuns la liman: şi-a atins dorinţa. Isus vede rodul sufletului Său atunci când poporul este câştigat pentru El; El a fost botezat cu botezul Lui pentru Biserică, şi nu mai este restrâns, fiindcă dorinţa I s-a îndeplinit. Domnul este mulţumit cu alegerea Lui veşnică, mulţumit cu scopurile Lui iubitoare, mulţumit cu iubirea care vine din veşnicie. El este mulţumit în Isus – mulţumit cu toate ţelurile glorioase care sunt legate de scumpul Său Fiu, şi de cei care sunt în El. El simte o mulţumire liniştită privind poporul ales în Hristos. Acesta este un motiv bun de a fi şi noi mulţumiţi. Noi nu suntem aşa cum am vrea; dar vom fi în viitor. Înaintăm încet; dar înaintăm în mod sigur. Sfârşitul este asigurat de harul atotputernic. Este drept să fim nemulţumiţi de noi înşine, dar neliniştea aceasta sfântă nu ar trebui să ne afecteze liniştea desăvârşită în Hristos Isus. Dacă Domnul se odihneşte în noi, de ce să nu ne odihnim şi noi în El? inima mea este mângâiată, fiindcă văd în aceste cuvinte dragostea neschimbătoare, permanentă, veşnică: „El va tăcea în iubirea Lui”. Iehova nu se schimbă. Domnul nostru a murit pentru Biserica Sa, şi atâta timp cât va trăi Îşi va aminti de iubirea Lui, şi de preţul pe care l-a plătit: „Cine ne va despărţi de iubirea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru?” „El va tăcea în iubirea Lui”.
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este neschimbătoare: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere” convieţuieşte alături de iubirea Sa: El nu se îngrijorează, iubeşte în pace şi nu se schimbă niciodată. Tăcerea lui Dumnezeu este un lucru minunat de contemplat: cunoştinţa Lui infailibilă şi puterea infinită îl ridică deasupra temerilor şi întrebărilor. El nu vede nici un motiv de alarmare în privinţa celor răscumpăraţi, nici în privinţa cauzei adevărului şi domniei neprihănirii. Cât despre Biserica Sa adevărată, El ştie că ea este dreaptă, sau că o va face dreaptă. Ea este transformată după imaginea lui Isus, şi El se odihneşte în siguranţa că imaginea aceasta va fi în curând completă. El Îşi poate aduce la îndeplinire planurile în modul şi la timpul Său. El poate să vadă recolta din momentul însămânţării; de aceea „tace în iubirea Lui”. Aţi văzut mame spălându-şi copiii; când îi spală pe faţă, copiii plâng, fiindcă nu le place să fie curăţaţi. Împărtăşeşte mama durerea copilului? Plânge şi ea? Oh, nu! Ea se bucură de copilul ei, şi tace în iubirea ei, ştiind că supărarea trecătoare a micuţului va aduce rezultate bune. Adesea, durerile noastre nu sunt mai adânci decât plânsetul unui copil căruia i-a intrat săpun în ochi. În timp ce Biserica este spălată prin încercări şi persecuţii, Dumnezeu tace în iubirea Lui. Eu şi cu tine ne frământăm, dar Dumnezeu se odihneşte.
„El va tăcea în iubirea Lui”. Versiunea din limba engleză a acestui text este: „El se va odihni în iubirea Lui”. Fericirea Lui în iubire este atât de mare, încât nu o exprimă, ci păstrează o tăcere fericită. Bucuria Lui este prea adâncă pentru cuvinte. Nici un limbaj nu poate exprima bucuria lui Dumnezeu în iubirea Lui; de aceea, El nu foloseşte cuvinte. Tăcerea este infinit de expresivă în acest caz. Un comentator a spus cândva: „El este surd şi mut în iubirea Lui”, adică nu aude nici una din acuzaţiile care se aduc celor aleşi, şi nu spune o vorbă de critică împotriva lor. Amintiţi-vă de tăcerea lui Isus, şi explicaţi-vă acest text.
Uneori, Domnul nu vorbeşte poporului Său: nu primim nici o vorbă de încurajare de la El; suspinăm după o făgăduinţă, tânjim după o vizită a iubirii Lui; dar dacă El tace, trebuie să ştim că tace în iubirea Lui. Nu e tăcerea mâniei, ci a iubirii. Dragostea Lui nu s a schimbat, chiar dacă nu ne mângâie.
Gândurile Lui sunt înalte, iubirea Lui e înţeleaptă
Rănile Lui ne aduc vindecare;
Şi chiar dacă nu zâmbeşte mereu, ne aşteaptă
Iubindu-ne până la capăt, cu răbdare…
Atunci când nu răspunde la rugăciunile noastre înfăptuind ceva, El le ascultă în inima Lui. Refuzurile sunt o altă formă a iubirii care ne ascultă rugăciunile. El ne iubeşte, şi uneori iubirea aceasta se arată prin faptul că nu ne dă ceea ce cerem, şi acesta este un mod mai bun decât cea mai dulce făgăduinţă auzită vreodată. Preţuiesc foarte mult această propoziţie: „Va tăcea în iubirea Lui”.
Dumnezeule, eşti desăvârşit de mulţumit de Biserica Ta, fiindcă ştii ce va deveni. Tu vezi cât de frumoasă va fi după ce o vei spăla şi o vei îmbrăca cu haine frumoase. Iată, soarele coboară, şi noi muritorii ne temem de întunericul nesfârşit; dar Tu, măreţule Dumnezeu, vezi dimineaţa, şi ştii că în orele de întuneric va cădea roua, care va împrospăta grădina Ta. Datoria noastră este să măsurăm orele, iar a Ta să judeci veşnicia, de aceea vom corecta judecăţile noastre cu vederea scurtă prin cunoştinţa Ta infinită, şi vom tăcea împreună cu Tine.
Ultimele cuvinte sunt, totuşi, cele mai remarcabile: „Nu va mai putea de veselie pentru tine” (Versiunea KJV: „El se va bucura de tine cu cântări”). Gândiţi-că măreţul Iehova nu mai poate de veselie! Puteţi să vă imaginaţi? Este posibil să-ţi imaginezi dumnezeirea izbucnind în cântec: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt cântând bucuria celor răscumpăraţi? Dumnezeu este atât de fericit în iubirea pe care o poartă poporului Său, încât rupe tăcerea veşnică, iar soarele, luna şi stelele Îl ascultă uimite pe Dumnezeu cântând un imn de bucurie. La orientali, un anumit cântec este cântat de mire în timp ce îşi primeşte mireasa: el declară că se bucură de ea şi de căsătoria care a sosit. Aici, prin pana inspirată, Dumnezeul iubirii este înfăţişat ca fiind căsătorit cu Biserica Sa, şi bucurându-se de ea ca un mire care îşi cântă cântecul.
Dacă Dumnezeu cântă, noi să nu cântăm? El nu a cântat când a creat lumea. Nu, a privit-o şi a spus doar că era bună. Îngerii cântau, fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie; creaţiunea era minunată pentru ei, dar pentru Dumnezeu, care ar fi putut crea mii de lumi prin simpla Lui voinţă, nu era prea mult. Creaţiunea nu L a putut face să cânte; şi eu nu ştiu dacă Providenţa a scos vreodată o notă de bucurie de la El, fiindcă ar fi putut aranja cu uşurinţă o mie de împărăţii ale providenţei. Dar răscumpărarea L-a costat foarte scump. S-a gândit din veşnicie, şi a făcut un plan, cu înţelepciune infinită. Apoi Şi-a dat unicul Fiu şi L-a lăsat să sufere durerea, ca să-i răscumpere pe cei aleşi. Când totul s-a terminat, şi Domnul a văzut ce s-a întâmplat cu mântuirea celor răscumpăraţi, atunci S-a bucurat în mod divin. Cât de mare trebuie să fie bucuria care recompensează Ghetsemani-ul şi Calvarul! Domnul Dumnezeu se bucură şi mai mult, gândindu-Se la poporul Său răscumpărat. „Nu va mai putea de veselie pentru tine”. Tremur când vorbesc despre asemenea teme, ca să nu spun un cuvânt care să dezonoreze taina neasemuită; dar totuşi, ne bucurăm să observăm ceea ce s-a spus, şi primim mângâiere. Să ne bucurăm împreună cu Domnul, fiindcă aceasta va fi tăria noastră.
Închei cu câteva cuvinte despre PURTAREA CURAJOASĂ SUGERATĂ AICI. Să nu ne plecăm sub povara noastră, ci să ne bucurăm în Domnul, marele Purtător de poveri, asupra căruia lăsăm şi povara noastră. Iată ce se spune: „În ziua aceea se va zice Ierusalimului: ‚Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile!’”.
Sunt trei lucruri pe care trebuie să le facă poporul lui Dumnezeu. Primul este să fie fericit. Citiţi versetul paisprezece: „Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!” Orice om poate să cânte dacă paharul lui e plin de binecuvântări; dar numai credinciosul cântă atunci când are o cupă plină de amărăciune. Orice vrabie poate ciripi la lumina zilei; dar numai privighetoarea poate cânta în întuneric. Copii ai lui Dumnezeu, începeţi să cântaţi atunci când duşmanii sunt gata să vă învingă, şi rândurile strânse ale vrăjmaşilor par sigure de victorie. Biruinţa voastră va veni odată cu cântarea. Diavolul este foarte încurcat când îi aude pe sfinţi cântând, în timp ce el calcă peste ei. Nu-i poate opri; cu cât îi apasă mai mult, cu atât se bucură mai mult. Să ne hotărâm să fim mai veseli atunci când vedem că duşmanul visează să ne distrugă. Atunci când întâmpinăm mai multă împotrivire, să ne bucurăm în Domnul; descurajarea să ne aducă mai multă încredere. Ce splendid a fost curajul lui Alexandru, atunci când i s-a spus că erau sute de mii de perşi. „Totuşi”, a spus el, „măcelarul nu se teme de miliarde de oi”. „Ah!” a spus altul, „atunci când îşi vor încorda arcurile, perşii vor întuneca soarele cu săgeţile lor”. „Vom lupta mai bine la umbră”, a strigat eroul.
O prieteni, noi ştim în cine am crezut, şi suntem siguri de biruinţă! Să nu ne gândim nici o secundă că este greu, chiar dacă duşmanii sunt zece mii la un singur om; să ne dorim să fie un milion la unu, pentru ca slava Domnului să fie mai mare, ştiind că biruinţa este sigură.
Atunci când lui Atanasius i s-a spus că toţi respingeau dumnezeirea lui Hristos, el a spus: „Eu, Atanasius, împotriva lumii”: Atanasius contra mundum a devenit o expresie proverbială. Este un lucru splendid să fii singur în lupta Domnului. Să presupunem că mai avem şase oameni cu noi. Şase oameni nu sunt mult ca putere, şi poate că vor cauza o slăbiciune, trebuind să fie supravegheaţi. Dacă eşti singur, cu atât mai bine: rămâne mai mult loc pentru Dumnezeu. Atunci când pleacă toţi dezertorii, şi nu-ţi mai rămâne nici un prieten, fiecare colţ este umplut de Dumnezeire „căci mare este Sfântul lui Israel în mijlocul tău”.
Următoarea datorie este neînfricarea. „Nu te teme de nimic”. Cum, deloc? Da, „nu te teme de nimic”. Dar poate că aş putea să tremur puţin? Nu, „nu te teme de nimic”. Leagă strâns nodul de la gâtul necredinţei. „Nu te teme de nimic”: nici azi, nici în altă zi a vieţii tale. Atunci când vine teama, izgoneşte-o; nu o lăsa să intre. Dacă Dumnezeu se odihneşte în iubirea Lui, şi dacă Dumnezeu cântă, ce legătură ai tu cu teama? Nu ai văzut niciodată că pasagerii de la bordul unei corăbii sunt încurajaţi de purtarea calmă a căpitanului, chiar dacă vremea e îngrozitoare? Un suflet simplu spune prietenului său: „Sunt sigur că nu avem de ce să ne temem, fiindcă l-am auzit pe căpitan fluierând”. Cu siguranţă, dacă căpitanul este liniştit, şi el poartă toată răspunderea, pasagerii pot să fie mai liniştiţi. Să terminăm cu văicărelile fricoase. Odihniţi-vă în Domnul, şi aşteptaţi-L cu răbdare. „Iată, Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni, şi vă va mântui”.În cele din urmă, să fim zeloşi: „Să nu-ţi slăbească mâinile”. Acum este timpul să ne dublăm rugăciunile şi eforturile. Fiindcă duşmanii sunt ocupaţi, să fim şi noi ocupaţi. Dacă ei cred că ne vor putea învinge, să ne hotărâm să învingem noi falsitatea şi înşelările lor. Cred că fiecare bărbat creştin ar trebui să răspundă la provocarea adversarilor lui Hristos prin eforturi îndoite, dăruind mai mult din averea sa lui Dumnezeu, trăind mai mult spre slava lui Dumnezeu, fiind mai atent în ascultare, mai sincer în eforturi, mai stăruitor în rugăciune. „Să nu-ţi slăbească mâinile” în nici o parte a serviciului sfânt.
https://www.perlasuferintei.ro/editorial/55
////////////////////////////////////
Ce înseamnă a plânge după voia lui Dumnezeu
Alexandru Curbet
Oamenii plâng din diferite motive , unii de ciudă , alţii de durere , sunt şi din cei care plâng de fericire . Însă Domnul Isus a zis în predica sa :
„Ferice de cei ce plâng căci ei vor fi mângâiaţi .” Despre ce fel de plâns vorbeşte Dumnezeu ?
Oare se are în vedere orice plâns ? Orice motiv de plâns aduce mângâiere ? În acest articol vreau să prezint ce înseamnă să plângi după voia lui Dumnezeu .
Isus a plâns .
În Evanghelii se spune că Domnul Isus a plâns . Să vedem ce l-a făcut pe El să plângă .
Isus a plâns când a venit să-l învie pe Lazăr , fratele lui Marta şi Maria .
„ Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: ,,Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.„
Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, şi S’a tulburat. Şi a zis: ,,Unde l-aţi pus?„ ,,Doamne,„ I-au răspuns ei, ,,vino şi vezi.„ Isus plîngea.” (Ioan 11:32-35 )
Isus nu plângea pentru că Lazăr a murit , căci ştia că îl va învia peste câteva minute , ci El a plâns când a văzut-o pe Maria şi pe iudei plângând . Se pare că Isus plângea din cauza necredinţei poporului evreu , care nu credea că El este Cel care poate învia şi morţii . Deşi le-a spus mai înainte :„În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.” (Ioan 5:21)
Isus a plâns şi pentru cetatea Ierusalim .
„ Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.
Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plîns pentru ea, şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile; te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.„” (Luca 19:37 , 41-44 )
Motivul pentru care a plâns Isus a fost faptul că cetatea Ierusalimului „nu a cunoscut vremea când a fost cercetată .” Chiar când Fiul lui Dumnezeu a venit la ei şi a făcut minuni arătând prin aceasta că vine de la Dumnezeu – oamenii nu L-au acceptat ca pe Dumnezeu.
Deşi Isus a venit pe acest pământ ca să sufere pentru toată omenirea , nu toţi l-au acceptat şi nu puţini sunt aceia care L-au respins . Conform textului din Ezechiel 9 ei vor avea parte de o pedeapsă , pe când cei care „cari suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, cari se săvîrşesc acolo” vor fi lăsaţi să trăiască .
Deci Isus a plâns necredinţa celor din jur şi a suferit pentru toate păcatele omenirii . Care ar trebui să fie atitudinea noastră , ca şi creştini faţă de păcatul din viaţa noastră şi din viaţa celor din jur ?
Trebuie să ne plângem păcatul nostru .
În Epistola lui Iacov este scris :
„ Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.” (Iacov 4:8-10 )
Aici se arată cum trebuie să ne apropiem de Dumnezeu : cu inima curată şi cu fapte bune , cu o inimă total dedicată lui Dumnezeu .
„Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” nu vrea să spună că o simplă spălare pe mâini aduce curăţia , ci insistă asupra faptului că trebuie să avem fapte bune .
Este o chemare în acest text : „Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi!”.
Faptul că ai fapte rele şi gândul urâte trebuie să fie un motiv pentru care să plângi . Trebuie să-ţi plângi păcatul tău . Căci „Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să v’asculte!” (Isaia 59:1-2)
Păcatele noastre pun o barieră între noi şi Dumnezeu , astfel rugăciunile noastre nu vor fi ascultate .
Este oare posibil ca o persoană să nu recunoască că trăieşte în păcat şi să se roage pentru alţii ? Poate ca cineva care are un mod murdar de viaţă să se roage pentru alţii?
Răspunsul este categoric NU. Ca să ai trecere înaintea lui Dumnezeu trebuie ca să-ţi plângi păcatul tău mai întâi . Apoi ….
Să plângi păcatul celor din jur .
Apostolul Pavel a scris bisericii din Corint acuzându-i că tolerează păcatul în biserică :
„ Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.Şi voi v’aţi fălit! Şi nu v’aţi mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cît despre mine, măcar că n’am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cînd aş fi fost de faţă, pe celce a făcut o astfel de faptă.” (1 Corinteni 5:1-3)
Ca această scrisoare să producă schimbare în biserică . Din a doua Epistolă către Corinteni îneţelegem că biserica a luat atitudine şi s-a produs mare schimbare între creştinii din acel oraş .
„ Măcar că v’am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v’a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) – totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v’a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n’aveţi nicio pagubă din partea noastră. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.
Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! ‘n toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta.” (2 Corinteni 7:8-11)
Întristarea după voia lui Dumnezeu a dus la pocăinţă care duce la mântuire . Recunoaşterea păcatului şi pocăinţa sunt foarte importante în viaţa omului .
Biblia ne învaţă recunoaştem păcatul nostru şi să-l regretăm . La fel trebuie să facem şi cu păcatul celor din jur .
Ioan ne vorbeşte că nimeni nu este fără păcat , deci trebuie să veghem asupra noastră şi să ne identificăm păcatele .
„Dacă zicem că n’avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8-9)
Căci :
„Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. ” (Proverbe 28:13 )
Gândeşte-te ce fapte sau gânduri de ale tale nu sunt după voia lui Dumnezeu ?
Care este atitudinea corectă faţă de ele?
Care este responsabiliatea noastră faţă de societate ? De vecini , colegi , prieteni ?
Domnul Isus este un exemplu frumos pentru viaţa noastră . El ne-a arătat ce trebuie să facem . Eşti tu un bun urmaş de-al lui Hristos ?
Cernerea omenirii: începutul unei lucrări tainice…
https://www.youtube.com/watch?v=PMmJE1Gvfq8
///////////////////////////////////////
De la ranchiună la iertare. Cum își rezolvă creștinii conflictele
De către Carmen Lăiu
Lipsa conflictului nu reprezintă neapărat un semn de maturitate spirituală, așa cum sunt tentaţi să creadă unii creștini. Modul în care gestionăm conflictele spune însă multe despre felul în care înţelegem rolul harului, iertării și reconcilierii într-o lume a păcatului.
Conflictele înghit felii consistente din timpul și energia noastră. În plus, atunci când suntem prinși în menghina unui conflict, pierdem oportunitatea de a ne angaja în lucruri mai constructive – punctează avocatul și autorul creștin Ken Sande, dezvăluind că există un risc major pe care și-l asumă creștinii conflictuali: „Atunci când creștinii se luptă între ei, aceste bătălii pun în umbră tot ce încearcă ei să spună lumii despre Hristos.”
Pe de altă parte, conflictele de tot felul și eșecurile relaţionale par inevitabile, atâta timp cât suntem oameni imperfecţi care interacţionează cu oameni la fel de imperfecţi, în condiţii deloc ideale. „A fi în viaţă înseamnă a fi în conflict”, susţine scriitorul John Ortberg, observând că, oricât de complex ar fi un conflict, primul pas spre rezolvarea lui începe cu admiterea faptului că există o problemă în relaţie, chiar dacă respectivul conflict nu este unul deschis.
Poate fi conflictul o oportunitate?
În sine, conflictul nu este un lucru rău. Dimpotrivă, el poate fi instrumentul prin care putem recalibra o relaţie, așezând-o pe un fundament mai bun – de empatie, de înţelegere reciprocă, de integritate, după cum subliniază pastorul Brent Hutchinson. Deși uneori conflictele ne pot ajuta să creștem și să îi înţelegem mai bine pe cei din jur, alteori activează temeri și fac să supureze răni mai vechi, motiv pentru care suntem tentaţi să măturăm sub preș dezacordurile sau să renunţăm pur și simplu la o relaţie.
Secretul păstrării relaţiilor de prietenie nu constă în negarea sau ocolirea conflictelor, ci într-o abordare constructivă, punctează psihologul Marisa Franco. De fapt, potrivit studiilor, conflictele deschise, în care cei implicaţi nu se blamează reciproc pentru problemele care au tensionat relaţia, aduc o serie de beneficii.
Persoanele care gestionează în mod sănătos un conflict se bucură de mai multă popularitate și suferă mai puţin de depresie, anxietate și singurătate.
Pentru unii oameni, însăși ideea de conflict este la fel de terifiantă ca un dezastru natural, dar conflictul poate fi sănătos pentru o relaţie, subliniază Elizabeth Dorrance Hall, profesor la Universitatea din Michigan. Pentru a ne schimba percepţia asupra conflictului trebuie să înţelegem însă în ce constă utilitatea lui, scrie Hall. Într-o relaţie de cuplu, de exemplu, conflictul semnalează nevoia unei schimbări și oferă o oportunitate de a rezolva problemele care există în relaţie. În al doilea rând, conflictul este o dovadă a faptului că vieţile partenerilor sunt (încă) interdependente. În al treilea rând, ar trebui să știm că un conflict este rareori declanșat de incidentul care pare să-l fi provocat, explică Hall. În consecinţă, aceasta poate fi o ocazie de a discuta despre straturile mai adânci ale unei nemulţumiri, care pare să fi fost activată de incidente mărunte.
Iertarea care ne vindecă
Citește și: Iertarea care ne vindecă
O serie de studii realizate de cercetătoarele Amie Gordon și Serena Chen au arătat că înţelegerea punctului de vedere pe care îl are partenerul într-o dispută transformă conflictul dintr-o experienţă negativă într-una pozitivă. Mai mult, cercetătoarele au ajuns la concluzia că, inclusiv în situaţiile în care un conflict marital nu se rezolvă, partenerii rămân la fel de mulţumiţi de relaţia lor dacă simt că opiniile și sentimentele lor au fost înţelese.
Calea biblică de rezolvare a unui conflict
Potrivit psihologilor, oamenii reacţionează la un conflict în trei modalităţi: fie se retrag din faţa lui (și experimentează sentimente de vină, neagă, evită, ignoră sau amână să recunoască deschis existenţa conflictului), fie răspund într-un mod războinic (manifestând agresivitate, insultând sau blamând adversarul sau colportând bârfe despre acesta), fie abordează pașnic conflictul, căutând restaurarea relaţiei și restabilirea armoniei.
Creștinii ar trebui să aleagă mereu ultima cale, aceea a restaurării, notează Brent Hutchinson, dar acest lucru este posibil doar atunci când înţeleg modul în care Dumnezeu a gândit comunitatea – ca pe o reflectare a unităţii și iubirii care există în sânul Sfintei Treimi.
Biblia conţine instrucţiuni clare cu privire la modul în care trebuie să procedăm atunci când relaţiile noastre ajung în impas.
De fapt, aceste reguli sunt atât de simple încât și un copil le poate înţelege, notează scriitorul John Ortberg, care analizează etapele unui demers trasat de însăși porunca lui Iisus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău” (Matei 18:15). Deși pasajul vorbește despre modul în care trebuie abordat păcatul, Ortberg crede că el se aplică foarte bine și rezolvării conflictelor în general.
Iisus plasează responsabilitatea primului pas asupra urmașilor Săi, chiar și atunci când vina deteriorării relaţiei nu le aparţine. Motivul acestei însărcinări i se pare evident scriitorului: este nevoie ca oamenii care preţuiesc comunitatea să se implice în rezolvarea eșecurilor relaţionale, într-o lume cu „un surplus de arme și un deficit de pacificatori”. Această căutare a făptașului de către cel ofensat, care urmărește restaurarea relaţiei cu Dumnezeu și cu semenii, este marca iubirii iertătoare, atât de rare și de neînţelese într-o epocă a concentrării pe sine.
Poate că ultima persoană cu care ne dorim să dăm ochii este cea cu care suntem în conflict, dar sfatul biblic este să mergem la ea, înainte ca resentimentele să prindă rădăcini în inima noastră. În ce ne privește, am prefera să mergem la un prieten care să ne compătimească pentru nedreptatea suferită, dar, pe cât de tentantă, pe atât de păguboasă este implicarea unei terţe persoane într-o problemă cu care nu are nimic de-a face. Atunci când vorbim despre ceea ce ne tulbură, rezultatul nu se traduce în diminuarea tristeţei (sau a mâniei) noastre, explică psihologul Carol Travis. De fapt, efectul este invers: cu cât povestim mai mult despre supărarea pe care o resimţim, cu atât emoţiile noastre negative se amplifică, ajungând din nou la intensitatea din momentul incidentului care le-a generat. Pe deasupra, în timp ce le împărtășim altora istoria care ne-a lezat, dezvoltăm ostilitate faţă de persoana cu care suntem în conflict, spune Travis.
Sensibilitatea este unul dintre factorii-cheie ai gestionării unui conflict, notează Ortberg, subliniind regula de aur a gestionării unei neînţelegeri: tratează-l pe celălalt exact așa cum ai dori să fii tu tratat.
O altă regulă utilă în rezolvarea constructivă și de durată a conflictului este cea a celor 10 procente, scrie Ortberg, observând că adesea, la capătul unei discuţii dificile, nu avem curajul să punem punctul pe „i”, numind exact comportamentul indezirabil al celuilalt. Motivul pentru care plonjăm în ambiguitate exact atunci când ar trebui să clarificăm ce este greșit în comportamentul celuilalt nu este dragostea pentru el, ci teama de agravare a conflictului. Realitatea este însă că avem nevoie de sensibilitate pentru a atrage atenţia asupra unui comportament nepotrivit, dar și de o dragoste curajoasă, care să ajute o persoană apropiată să facă schimbările de care are nevoie.
Scopul pe care trebuie să-l urmărim atunci când tratăm un conflict este refacerea relaţiei, conchide scriitorul, observând că reconcilierea nu este un proces simplu și aproape niciodată rapid, dar este direcţia în care Dumnezeu Se așteaptă să (ne) investim.
De la ranchiună la iertare
Uneori, conflictele se adâncesc în loc să se stingă, iar confruntarea cu privire la problema care a generat ruptura nu se soldează cu niciun efect pozitiv. Aparent, lucrurile ajung într-o fundătură, doar că Biblia ne arată un drum care se conturează atunci când nu mai există niciun indicator: iertarea.
Potrivit învăţăturii biblice, iertarea nu este o favoare pe care decidem să o acordăm sau nu, după ce am analizat critic comportamentul care ne-a rănit. În realitate, iertarea altora reprezintă o condiţie pentru a obţine, la rândul nostru, iertarea divină: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14-15). Pilda robului nemilostiv zugrăvește foarte plastic atât neplăcerea lui Dumnezeu faţă de atitudinea neiertătoare, cât și consecinţele grave ale alegerii de a nu ierta.
Resentimentele pe care le avem faţă de cei care ne-au greșit sunt înrădăcinate în incapacitatea noastră de a ne lăsa uimiţi de dragostea pe care Dumnezeu o manifestă faţă de noi, păcătoșii – punctează pastorul John Pipper.
În cunoscuta sa prelegere „Condiţiile rugăciunii”, filosoful și teologul Jonathan Edwards compara indisponibilitatea noastră de a ierta cu generozitatea nemărginită pe care o dovedește Dumnezeu faţă de noi. Atunci când suntem răniţi, poate că nu vom căuta ocazii în care să răspundem cu aceeași monedă, dar tentaţia majoră este de a nu mai căuta oportunităţi de a aduce binecuvântare, observă Edwards. Resentimentele ne împiedică să fim generoși cu cei care ne-au greșit, în vreme ce continuăm să ne bucurăm de generozitatea Celui căruia Îi greșim cel mai mult.
„A fi creștin înseamnă a ierta ce este de neiertat, pentru că Dumnezeu a iertat la tine ce este de neiertat”, puncta C.S. Lewis.
Există cel puţin patru promisiuni pe care le face iertarea autentică, scrie Ken Sande:
Nu voi insista asupra incidentului care a avut loc.
Nu voi folosi acest incident împotriva ta.
Nu voi vorbi cu alţii despre conflictul nostru.
Nu voi lăsa ca acest incident să intervină între noi și să ne schimbe relaţia
Al doilea motiv să ierţi: „Dreptatea” pe care n-o lași să moară nu te lasă să trăiești
Citește și: Al doilea motiv să ierţi: „Dreptatea” pe care n-o lași să moară nu te lasă să trăiești
Iertarea dă sens suferinţei noastre, nu doar o face suportabilă, subliniază Lourdes Morales-Gudmundsson, profesor la Universitatea La Sierra, într-o carte care analizează faţetele iertării autentice. Iertarea autentică este legată de responsabilitate, pe când falsa iertare are de-a face cu autoconservarea egoistă; iertarea adevărată îi conferă putere atât vinovatului, cât și celui căruia i s-a greșit, pe când iertarea contrafăcută îi privează pe amândoi de putere, punctează autoarea. Iertarea poate fi un proces dureros, dar unul dintre beneficiile sale este acela că ne invită să sondăm ce se află în inima noastră, oferindu-ne prilejul de a descoperi cât de asemănătoare pot fi slăbiciunile noastre cu acelea ale „greșiţilor noștri” și deschizând porţi către empatie, înţelegere și vindecare.
Iertare versus împăcare
Uneori facem confuzie între iertare și împăcare, scrie pastorul Shane Pruitt, explicând că această neînţelegere ne face reticenţi să iertăm.
Iertarea este un act de credinţă prin care cel vătămat ia povara amărăciunii și o încredinţează lui Dumnezeu, convins că doar El poate judeca perfect situaţii și persoane imperfecte. Acest act poate avea loc indiferent dacă cele două părţi implicate în conflict comunică sau nu pentru a rezolva neînţelegerile iscate. Pe de altă parte, reconcilierea este un proces diferit, explică Pruitt. Pentru a repara o relaţie care s-a frânt este nevoie de două persoane care să ceară și să ofere iertare, să investească din nou încredere în relaţie și să fie dispuse să se schimbe, astfel încât relaţia să funcţioneze.
Iertarea reprezintă o necesitate în orice circumstanţă, dar refacerea relaţiei nu este întotdeauna posibilă și nici măcar o idee bună, dacă relaţia respectivă este primejdioasă sau toxică.
Atunci când ne întrebăm dacă nu cumva am iertat de prea multe ori, facem confuzie între iertare și reconstruirea relaţiei, dar și între iertare și dreptate, scrie Lourdes Morales-Gudmundsson. În realitate, iertarea are de-a face cu decizia eliberării unei persoane de mânia noastră și de așteptările noastre de a ni se face dreptate, dar are de-a face și cu decizia eliberării propriei noastre persoane din cleștele emoţiilor negative. Este vorba de înlocuirea „matematicii răzbunării” cu „iraţionalitatea harului”.
Celălalt nu poate stabili limite iertării mele, deși este adevărat că poate trasa limite pentru împăcare, observă Morales-Gudmundsson. Dacă persoana care a greșit nu își cere iertare și nu manifestă regret pentru ce s-a întâmplat, o anumită formă de distanţare poate fi, în funcţie de situaţie, chiar recomandată, notează autoarea creștină. Doar că trebuie să ne analizăm cu onestitate pentru a stabili dacă iertarea noastră a fost autentică sau ne folosim de imposibilitatea reconcilierii pentru a alimenta, de la distanţă, flacăra resentimentelor.
Iertarea presupune eliberarea de mânie sau de amărăciune și capacitatea de a dori binele celuilalt, de a te ruga pentru el și chiar de a acţiona în direcţia acestei rugăciuni atunci când sosește ocazia.
Am prefera ca iertarea să fie un eveniment singular, pe care să-l putem gestiona cu resursele noastre finite. În realitate, aceasta presupune un maraton de o viaţă, pentru că suntem răniţi în mod constant de ceilalţi și, cel mai probabil, îi rănim la rândul nostru.
„Dacă fratele tău (…) păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice «Îmi pare rău!», să-l ierţi” – este învăţătura lui Iisus, care desfiinţează mărunta și meschina contabilitate umană. Iertarea nu a fost niciodată o alegere ușoară și nici populară – cel mai probabil nu pentru că greșelile semenilor ne rănesc prea mult, ci pentru că rănile Lui ne dor atât de puţin.
„Toată lumea crede că iertarea este o idee minunată până când are ceva de iertat.” (C.S. Lewis)
Pentru Pascale Kavanagh, copilăria a fost o adevărată dramă, una care a continuat să o afecteze chiar și la vârsta mijlocie. Crescută la rândul ei într-o familie abuzivă, mama lui Pascale a transpus acest model și în familia pe care și-a întemeiat-o mai târziu.„Ne lovea, pe mine și pe fratele meu mai mic, arunca farfurii în direcţia noastră și ne striga tot felul de epitete. Tatăl meu încerca să se interpună, dar nu era nici el cruţat”, își amintește Pascale. Ambii părinţi ai lui Pascale erau medici foarte buni, însă între viaţa profesională și cea de familie exista un abis.Dispreţul mamei a urmărit-o toată copilăria și adolescenţa – nimic nu era prea insignifiant pentru a nu fi zeflemisit, de la aspectul fizic la educaţie și prieteni. În facultate, mama o suna în fiecare săptămână, doar pentru a o învinui și mustra. Odată cu nașterea fiicei sale, Pascale a sperat că securea războiului va fi îngropată, însă furia proaspetei bunici s-a canalizat spre nepoata ei, imediat ce aceasta a crescut puţin.La 73 de ani, mama lui Pascale a suferit un accident vascular, iar fiica ei a rămas ultima rudă apropiată în viaţă care să o poată îngriji. „La început am fost supărată. Am simţit că a lăsat un dezastru de care trebuie să am grijă”, povestește femeia. Totuși a decis să petreacă timp cu ea, citindu-i sau vorbindu-i, deși nu știa dacă înţelege ceva din tot ce-i spune. În următoarele luni, furia și ura lui Pascale au început să se topească pe nesimţite, până când, într-o zi, a simţit nevoia să-și așeze capul în poala mamei. „Pentru prima dată, am încetat să o condamn. Iar asta mi-a dat pace”, povestește Pascale. De fapt, atunci când a dat drumul sentimentelor de amărăciune care o măcinau, Pascale a descoperit un lucru esenţial despre iertare: „Văd acum că iertarea nu se referă atât la ceea ce primești de la oameni, cât la ceea ce le oferi.”
(Re)definind iertarea
Chiar dacă iertarea are de-a face cu greșelile pe care le-au făcut ceilalţi, actul în sine este intim legat de vindecarea și eliberarea noastră. „Nu iertăm ca să ajutăm o altă persoană. Nu iertăm pentru alţii. Iertăm pentru noi înșine”, spunea Desmond Tutu, arhiepiscop anglican și activist împotriva apartheidului, din Africa de Sud, distins în 1984 cu Premiul Nobel pentru Pace.Iertarea este un proces de îndepărtare a sentimentelor negative, în care „oamenii descoperă modul în care simt și gândesc și își dau seama că nu mai doresc ca durerea sau rănile să le controleze viaţa”, afirmă Susan Stuntzner, directoarea serviciilor de asistenţă pentru persoanele cu dizabilităţi de la Southwestern Oregon Community College.Alegerea de a ierta reprezintă o scurtătură spre libertate, declară profesorul Tyler VanderWeele, de la Universitatea Harvard. „Iertarea unei persoane care te-a nedreptăţit nu este niciodată ușoară, dar, dacă ajungi să locuiești în acel incident, retrăindu-l din nou și din nou, este posibil ca mintea să se încarce cu gânduri negative și mânie reprimată. Cu toate acestea, atunci când alegi să ierţi, nu mai ești prins în acţiunile trecute ale altora și te poţi simţi în sfârșit liber”, explică profesorul.„Iertarea unei persoane care te-a nedreptăţit nu este niciodată ușoară. Cu toate acestea, atunci când alegi să ierţi, nu mai ești prins în acţiunile trecute ale altora și te poţi simţi în sfârșit liber.”
Modelul biblic prezintă iertarea „tranzacţională”, punctează profesorul Lourdes Morales-Gudmundsson într-o carte care abordează iertarea din unghi psihologic și teologic. Acest model al iertării presupune parcurgerea mai multor pași: 1. recunoașterea răului suferit de către persoana care a fost afectată; 2. clarificarea răului suferit și a motivelor producerii sale, folosind memoria și confruntarea; 3. pocăinţa și cererea de iertare din partea celui vinovat; 4. cererea de despăgubiri pe calea justiţiei, atunci când acest lucru este posibil; 5. iertarea celui vinovat, indiferent dacă acesta și-a cerut sau nu iertare. VanderWeele susţine că există două etape ale iertării: decizională și emoţională. Prima etapă presupune înlocuirea ranchiunei cu bunăvoinţa. „Nu mai doriţi să i se întâmple lucruri rele acelei persoane”, explică VanderWeele. Iertarea emoţională este mai dificilă, susţine profesorul, pentru că emoţiile negative pot reveni ușor atunci când un incident reactivează amintirile ofensei suportate sau atunci când ești nevoit să suporţi pe termen lung efectele acţiunii celui care ţi-a greșit.
Deși mărturisirea și exprimarea regretului de către cel care a greșit netezesc procesul iertării, acestea nu constituie în mod obligatoriu o condiţie a iertării, subliniază Desmond Tutu: „Dacă victima ar putea ierta doar atunci când vinovatul își mărturisește vina, atunci victima s-ar găsi blocată în capriciul vinovatului, captivă în statutul de victimă, indiferent de propria ei atitudine sau intenţie. Acest lucru ar fi, în mod evident, nedrept.”
Ce nu este iertarea
Conceptul de iertare poate deveni atât de elastic încât să încorporeze opinii foarte distorsionate, potrivit Institutului Internaţional pentru Iertare (International Forgiveness Institute), fondat de o echipă de profesori ai Universităţii din Wisconsin, Madison, care demontează o serie de mituri legate de iertare.
Iertarea nu înseamnă să scuzi sau să tolerezi
Chiar dacă recunoaștem că suntem cu toţii persoane imperfecte, iertarea nu echivalează cu căutarea de scuze pentru comportamentul persoanei care ne-a rănit. De fapt, a-l scuza pe cel care ne-a rănit poate fi mai degrabă un act de egoism decât unul de iubire, atunci când alegem să nu avem de-a face cu vinovatul și sperăm că alţii îl vor confrunta sau că timpul va stinge resentimentele, susţine Morales-Gudmundsson.
Iertarea nu înseamnă să pretinzi că nu s-a întâmplat nimic rău
Cel mai adesea, partea vinovată refuză să recunoască răul făcut, din rușine sau din teama de a se confrunta cu adevărul despre acţiunile sale.
Atunci când iertăm, incidentul care ne-a rănit nu se șterge ca prin magie din minte, ci învăţăm să-l privim dintr-o perspectivă diferită. Ceea ce nu înseamnă că vom numi răul bine; vom continua să considerăm că nedreptatea este și va fi mereu greșită, dar vom face pace cu noi și vom învăţa să ne eliberăm de durerea încapsulată în amintirile noastre.
Refacerea relaţiei după modelul de dinaintea prejudiciului
Profesorul Trudy Govier distinge iertarea bilaterală de cea unilaterală. În cazul iertării bilaterale, vinovatul își recunoaște vina și este iertat. Relaţia este refăcută sau cel puţin există posibilitatea aceasta, pentru că ambele părţi ajung la un acord. La iertarea unilaterală, împăcarea este posibilă numai dacă făptașul recunoaște răul făcut și dovedește că regretă prin compensare materială sau comportamentală.
Reconcilierea nu este posibilă sau de dorit în orice situaţie, pentru că „ni s-a poruncit prin Scriptură să-i iertăm pe ceilalţi, să îi iubim și să fim buni cu ceilalţi; cu toate acestea, nicăieri în Scriptură nu ni se poruncește să fim prieteni cu toată lumea”, după cum subliniază Shane Pruitt, director de evanghelizare pentru Baptiștii de Sud, din cadrul Convenţiei Texas. Uneori, iertarea presupune totuși menţinerea distanţei, pentru că unele relaţii pot fi „periculoase, dăunătoare sau chiar toxice”.
Iertarea autentică nu-l ţine ostatic pe cel care a greșit
Multe victime aleg să nu ierte pentru că atitudinea lor neiertătoare le oferă o senzaţie de putere la care nu vor să renunţe. Totuși, cei care se decid să ierte nu iartă cu adevărat dacă îl plasează într-o stare de inferioritate morală continuă pe cel vinovat, considerând că acesta le este mereu îndatorat, iar această atitudine se poate întoarce împotriva celui care „iartă” în acest mod, subliniază Morales-Gudmundsson.
De ce ne e greu să iertăm
Modul în care (nu) iertăm are de-a face cu modelul pe care l-am preluat din familia de origine, scrie terapeuta Laura Berman într-un articol care abordează iertarea în general și iertarea unui partener infidel în particular. Astfel, dacă membrii familiei de origine obișnuiau să păstreze dușmănie pentru o lungă perioadă de timp, putem prelua același tipar relaţional. De asemenea, neiertarea poate echivala cu o responsabilitate diluată faţă de vieţile și relaţiile noastre, subliniază Berman, explicând că, deși nimeni nu merită să fie tratat rău, orice adult contribuie, chiar dacă într-o măsură mai mică, la deteriorarea unei relaţii, respectiv la declanșarea unui conflict. Iar a realiza acest lucru reprezintă, de fapt, primul pas spre acordarea iertării, conchide terapeuta.
Dificultatea de a ierta are de-a face cu credinţa noastră că lumea ar trebui să fie dreaptă, iar noi n-ar trebui să fim trataţi decât cu demnitate, chiar și în situaţiile în care greșim, susţine psihoterapeutul Fred Luskin.
Ne este greu să iertăm pentru că ne simţim bine atunci când ne plângem de milă, arată un articol din Christian Today. Ni se pare dificil să-l confruntăm într-o manieră potrivită pe cel care ne-a greșit cu anvergura și efectele greșelii lui, preferând să plonjăm în furie, consternare și autovictimizare. Pe de altă parte, atunci când iertăm suntem nevoiţi să punem capăt eforturilor noastre de a atrage empatia celorlalţi sau de a-i convinge de răutatea celor care ne-au greșit.
Dificultatea de a ierta are de-a face cu credinţa noastră că lumea ar trebui să fie dreaptă, iar noi n-ar trebui să fim trataţi decât cu demnitate, chiar și în situaţiile în care greșim, susţine psihoterapeutul Fred Luskin.
Disecând această perspectivă generală asupra vieţii, Luskin identifică trei motive pentru care refuzăm să iertăm: faptul că nu raportăm ofensa pe care am suferit-o la suferinţele pe care le îndură alţi oameni în contexte mult mai ostile, faptul că nu înţelegem că responsabilitatea gestionării sentimentelor ne aparţine în exclusivitate și modul în care creăm povestea ranchiunei. După ce am fost răniţi, ne construim o poveste pe care nu suntem dispuși să o ajustăm ulterior, în care noi jucăm exclusiv rolul victimei, iar diseminarea acesteia întărește sentimentele negative, blocând drumul spre iertare.
„Îmi pare rău” – acestea sunt cuvintele cel mai greu de pronunţat în orice limbă, susţine Desmond Tutu. Pe locul următor ar putea să se claseze cu lejeritate cuvintele „te iert”. Indiferent de anvergura pierderii suferite, iertarea rămâne unica soluţie, cel puţin dacă ne raportăm la studiile care arată că modul în care ne raportăm la cei care ne-au greșit are un impact major asupra bunăstării noastre fizice și psihice.
Beneficiile iertării
Iertarea este întotdeauna o carte câștigătoare, chiar dacă am privi-o exclusiv prin prisma gamei de beneficii pentru sănătatea noastră.
Cei care practică iertarea condiţionată (iartă doar dacă vinovatul își cere iertare sau promite că nu va repeta greșeala) au un risc mai mare de mortalitate din orice cauză decât persoanele care iartă pur și simplu, a arătat un studiu din 2011, realizat de un cercetător de la Luther College.
Un studiu publicat în jurnalul Personal Relationships, care a analizat cupluri căsătorite, a arătat că, atunci când soţul rănit hotărăște să-l ierte pe cel care a greșit, tensiunea arterială a ambilor scade. În plus, cei care beneficiază mai mult de o atitudine conciliantă a soţului înregistrează scăderi mai mari ale tensiunii arteriale faţă de cei ai căror parteneri se dovedesc mai puţin dispuși să ierte.
„Iertarea poate avea efecte benefice în mod direct, prin reducerea încărcării alostatice asociate cu trădarea și conflictul, și indirect, prin reducerea stresului perceput”, au concluzionat autorii unui studiu din 2003, care a arătat, la rândul său, că există o asociere între iertare și scăderea nivelului tensiunii arteriale.
Cercetătorii de la Hope College au studiat un grup de 70 de studenţi care au fost solicitaţi să rememoreze situaţii în care fie au ales să ierte, fie au nutrit dușmănie faţă de cineva care le-a greșit. Subiecţii au raportat că s-au simţit mai deprimaţi la reamintirea incidentelor pe care nu le-au iertat, iar cercetătorii au constatat că retrăirea acelor situaţii a crescut ritmul cardiac, tensiunea arterială, cantitatea de transpiraţie și tensiunea musculară a voluntarilor.
Iertarea se poate asocia cu întărirea sistemului imunitar în cazul persoanelor cu HIV, au concluzionat un grup de cercetători americani. „Se întâmplă ceva special între iertare și numărul de celule CD4”.
Iertarea se poate asocia cu întărirea sistemului imunitar, în cazul persoanelor cu HIV, a concluzionat un grup de cercetători americani. Astfel, dispoziţia de a ierta a fost corelată cu un procent mai mare de celule CD4 (celule ale sistemului imunitar cu rol decisiv în lupta sistemului imunitar contra invadatorilor externi și care sunt distruse de infecţia cu HIV). „Se întâmplă ceva special între iertare și numărul de celule CD4”, a concluzionat Amy Owen, de la Centrul Medical al Universităţii Duke, din Durham, Carolina de Nord.
Pe de altă parte, refuzul de a ierta creează o stare de anxietate cronică, iar aceasta are un impact puternic asupra aparatului reproducător, digestiv și imunitar, potrivit reverendului Michael Barry, responsabil cu îngrijirea pastorală la Centrele de Tratare a Cancerului din America, Philadelphia. „Există o corelaţie directă între lipsa de iertare și sistemul imunitar, care afectează direct procesul de vindecare. Învăţăm oamenii ceea ce știm despre procesul de iertare într-un program de intervenţie pe termen scurt, care funcţionează”, a declarat Barry.
„Dacă nu treci peste rănile suferite în trecut, vei avea tendinţa de a le purta cu tine oriunde te îndrepţi”, avertizează psihoterapeutul Fred Luskin, care a studiat iertarea mai bine de două decenii. Atunci când nu iertăm cu adevărat, suntem mai lipsiţi de încredere și mai sceptici în relaţiile noastre, pentru că am rămas prizonierii evenimentelor din trecut, punctează Luskin.
Un motiv și mai bun pentru a ierta
Există în Biblie un pasaj pe care îl amintim mai rar și pe care nu obișnuim să-l imprimăm pe tricouri sau pe căni, pentru că este mai puţin comod; trasează într-o tușă groasă legătura dintre modul în care iertăm și suntem, la rândul nostru, iertaţi: „Dacă iertaţi oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:14-15).
„Dacă iertaţi oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre”.
Despre obligaţia creștinului de a ierta vorbesc, de altfel, mai multe texte biblice. La întrebarea lui Petru cu privire la limitele iertării acordate semenilor noștri, Iisus ridică ștacheta la un nivel derutant pentru ucenicii săi: trebuie să iertăm „de șaptezeci de ori câte șapte” (vezi Matei 18:21-22), învăţând astfel că iubirea adevărată nu ţine în mod riguros scorul greșelilor.
Chiar dacă unele acte par de neiertat, promisiunea Bibliei este că putem face totul (iar aria de acoperire a pronumelui nehotărât este, pe cât de năucitoare, pe atât de încurajatoare) prin puterea Celui care a suferit, fără vreun protest, cea mai mare nedreptate din univers.
De fapt, în ultimele Sale ore de viaţă, trădat, părăsit de ai Săi, atârnând gol între cer și pământ, strivit de povara păcatelor lumii și batjocorit de tot norodul, Iisus S-a rugat pentru vrăjmașii Lui.
Evanghelistul Matei relatează că, în corul de batjocuri care Îi acompania ultimele clipe din viaţă, în care se uniseră trecătorii, preoţii și tâlharii răstigniţi împreună cu El, revenea, ca un refren, o provocare: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!”.
Nimic mai ușor pentru El, dar, dacă Și-ar fi eliberat picioarele și mâinile ţintuite pe cruce, poarta iertării, și apoi poarta spre viaţă, s-ar fi trântit cu zgomot în faţa mea. Așa că poate cel mai bun motiv pentru a ierta, dintre toate, este de dragul Lui.
Știm că iertarea autentică e creştinească, e de dorit. Și ştim şi că iertarea autentică e plăcută la primit. Dar oare ne cere Dumnezeu să iertăm în orice circumstanţă? Adesea încercăm să descoperim răspunsul la astfel de întrebări „incomode“ cu privire la Dumnezeu privind la cei care spun că Îl cunosc. Şi uneori avem de câştigat făcând aşa.
Nedreptatea cere o reacţie
În toamna anului 2006, un american înarmat până în dinţi a pătruns în mica şcoală cu o singură clasă din comunitatea Amish Nickel Mines (Lancaster County, Pennsylvania) şi a luat ostatice mai multe fetiţe între 6 şi 13 ani. După ce le-a legat şi le-a aliniat la tablă, dintr-un motiv necunoscut până în ziua de azi, pe cinci dintre aceste fetiţe le-a omorât, împuşcându-le în cap. Charles Carl Roberts IV s-a sinucis apoi în faţa celorlalte fetiţe, care au asistat îngrozite şi neputincioase la tragedie.
Opinia publică a fost şocată, mai ales că atacul venea la doar câteva zile distanţă de alte două incidente similare petrecute în perimetrul unor şcoli americane, unul în Colorado şi celălalt în Wisconsin. Însă ce a şocat în plus la acest al treilea atac a fost reacţia familiilor elevelor ucise.
Cele şapte cuvinte rostite de Domnul Christos în timp ce era crucificat încă au puterea de a-i înmărmuri pe cititorii Bibliei. „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac“ (Luca 23:34) este un reper atât de departe de ceea ce suntem, încât rugăciunea „precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“ ajunge deseori o minciună.
Chiar în ziua atacului, bunicul uneia dintre fetiţe îşi sfătuia rudele mai tinere să nu îşi întineze sufletele urându-l pe atacator. „Nu trebuie să gândim rău despre acest om“, a spus el, iar un alt membru al comunităţii a dus lucrurile şi mai departe. Vorbind despre bărbatul care i-a ucis copilul, el a considerat că este bine să le amintească celor prezenţi că acesta „avea o mamă, o soţie şi un suflet, iar acum stă în faţa unui Dumnezeu drept“, care Se va îngriji să împartă dreptatea.
Anabaptistul Jack Meyer, care cunoştea bine comunitatea amish din Lancaster pentru că locuia în apropiere, mărturisea presei cu acea ocazie că nu e nimic neobişnuit în reacţia rudelor fetiţelor ucise. „Nu cred că e cineva aici care să vrea să facă altceva decât să ierte şi să îi ajute nu doar pe cei care au pierdut pe cineva în atac, ci să întindă o mână şi familiei bărbatului care a comis aceste fapte.“
Harul Amish
Mai mulţi membri ai comunităţii au vizitat şi au încercat să o consoleze pe văduva ucigaşului, ca şi pe părinţii şi socrii lui. Un bărbat amish l-a ţinut în braţe o oră pe tatăl lui Roberts, care nu se putea opri din plâns. Nu mai puţin de 30 de credincioşi din comunitate au participat la înmormântarea lui Roberts, iar soţia acestuia, Marie, a fost una dintre puţinele persoane din afara comunităţii care au fost invitate la ceremonia de înhumare a uneia dintre victime.
În faţa acestei manifestări de har, într-o scrisoare deschisă, adresată întregii comunităţi, Marie Roberts se declara copleşită. „Dragostea voastră pentru familia noastră ne-a adus vindecarea de care aveam nevoie cu atâta disperare. Darurile pe care ni le-aţi oferit ne-au atins inimile într-un fel pe care cuvintele nu îl pot descrie. Compasiunea voastră a depăşit graniţele familiei noastre şi ale comunităţii noastre şi a continuat să ne schimbe lumea, iar pentru acest lucru vă mulţumim sincer.“
Sam Stoltzfus, un tâmplar în vârstă de 63 de ani, care locuia la câţiva kilometri de locul tragediei, a declarat pentru Asociated Press că familiile victimelor vor fi susţinute de credinţa lor. „Noi credem că a fost planul lui Dumnezeu, şi ne vom aduna pentru a merge mai departe. O înmormântare este mai importantă pentru noi decât o zi de naştere, fiindcă noi credem în viaţa de după moarte. Copiii [fetiţele decedate, n.r.] sunt mult mai bine acum decât cei care au supravieţuit“, a explicat bărbatul jurnaliştilor.
Un har controversat
Părerile celor care au comentat evenimentul, ecranizat ulterior în filmul „Amish Grace“, sunt împărţite. Pe de o parte, sunt cei care îi laudă pe membrii comunităţii amish pentru faptul că nu au încercat să compenseze cu ură durerea pe care au simţit-o. Pe de altă parte, sunt voci care spun că iertarea rapidă şi completă din reacţia amishilor este nepotrivită, fi indcă atacatorul nu şi-a exprimat remuşcările, şi că o astfel de atitudine riscă să nege existenţa răului.
Donald Kraybill, un expert în viaţa comunităţii amish, nota însă că „a renunţa la ranchiună“ este o valoare cu rădăcini puternice în cultura amish. Kraybill sublinia că disponibilitatea membrilor amish de a nu căuta răzbunare nu anulează tragedia şi nu graţiază răul făcut, ci este mai degrabă un prim pas spre un viitor cu mai multă speranţă.
Este vorba aşadar de două viziuni contrapuse: una conform căreia iertarea este distructivă atunci când cel care greşeşte nu are remuşcări. Dacă omul nu simte nevoia să se schimbe, conform acestei viziuni, iertarea nu are valoare pedagogică. Cealaltă viziune spune că de lecţii are grijă Dumnezeu, în timp ce iertarea deschide sufletul celui care are nevoie să primească lecţia.
Setaţi din fabrică pentru a ierta
Oamenii de ştiinţă sunt de acord, în primul rând, că există predispoziţii naturale către a ierta sau a ţine ranchiună. Doi oameni pot reacţiona diferit la acelaşi tip de nedreptate, doar ca urmare a fondului lor diferit. Indiferent de structura caracterologică a individului, se pare că avem o setare din fabrică să iertăm. Există dovezi medicale că iertarea are beneficii fiziologice, strâns legate de beneficiile ei psihice. La antipozi, există o multitudine de probe
naturale care reclamă efectele parazitare ale răzbunării.
Mai concret, persoanele care iartă au mai puţine probleme cu inima. Ritmul cardiac şi tensiunea arterială sunt mult îmbunătăţite atunci când cineva renunţă la gândurile amare care apar după suferirea unei nedreptăţi. Apoi, experimente ca cel condus de Suzanne Freedman şi Robert Enright dovedesc că acordarea iertării duce şi la o creştere a stimei de sine, a optimismului, diminuând semnificativ depresia şi anxietatea.
Important este că aceste efecte au fost dovedite atât în cazul persoanelor care au primit ajutor prin psihoterapie sau consiliere, precum şi în cazul celor care nu au avut parte de aşa ceva.
Răzbunarea, în schimb, corelată cu o mai mare preocupare şi analizare a nedreptăţii suferite, provoacă o creştere a emoţiilor negative şi, implicit, o scădere a simţământului de control asupra propriei persoane şi a satisfacţiei privind viaţa. De asemenea, studiile arată că răzbunarea poate hrăni dezagreabilitatea persoanei şi nevrotismul. Cu alte cuvinte, iertarea aduce cu sine avantaje obiective. Şi, dacă în cazul beneficiilor psihologice, unii mai sceptici ar putea reproşa că cercetătorii s-au bazat foarte mult pe răspunsuri de autoevaluare din partea subiecţilor implicaţi în studii, dubiile sunt mici în cazul beneficiilor fiziologice, fiindcă acestea pot fi măsurate mult mai obiectiv.
Mituri despre iertare
Există mai multe motive pentru care oamenilor le e greu să ierte. Şi nu toate sunt legate de egoism. Uneori, chiar şi o persoană cu intenţii bune se poate amăgi să creadă că, în situaţia dată, chiar nu poate să ierte. Cel mai adesea se întâmplă aşa atunci când iertarea este înţeleasă greşit, susţine psihiatrul creştin John M. Berecz, profesor la Universitatea Andrews din SUA.
Iertarea: o formulă pentru noi începuturiSarah Mason | Getty Images
Iertarea se află în centrul procesului de vindecare, deoarece iertarea favorizează noi începuturi – atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel iertat.
De exemplu, spune el, oamenii fac deseori greşeala să creadă că iertarea trebuie să fie un act de dreptate. „Iertarea nu e dreaptă. Acesta este un lucru dificil de acceptat, mai ales pentru oamenii care au o tendinţă uşor obsesivă. Pentru oamenii aceia care trăiesc într-o lume ordonată, punctuală, curată, sigură şi, mai presus de toate, dreaptă. Dar o astfel de lume este o iluzie (…) Una dintre caracteristicile esenţiale ale atitudinii de iertare este recunoaşterea faptului că nedreptatea este o parte integrantă a realităţii în care trăim“, subliniază Berecz.
Apoi, e vital de ştiut că iertarea nu e totuna cu aplanarea unui conflict, nici cu supunerea. Cel mai adesea, persoanele temătoare fac această confuzie. Este cazul clasic şi tragic al soţiei abuzate, care iartă din cauza nesiguranţei privind propria persoană sau de frica faptului că, dacă nu iartă, nu se va mai putea înţelege cu soţul.
Iertarea nu este nici graţiere, adică scuzarea unei ofense fără a aplica o sancţiune. A ierta nu înseamnă a elimina pedeapsa. Sigur, există ocazii în care iertarea poate include graţierea, însă de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa. De exemplu, un părinte trebuie să aibă o atitudine de iertare faţă de copilul lui (adică să nu nutrească resentimente sau amărăciune), şi totuşi nu trebuie să graţieze (să sară peste consecinţe).
Prejudecata cel mai des întâlnită este că iertarea presupune obligatoriu reconcilierea cu cel care a greșit. E adevărat că iertarea vizează reconcilierea şi este ideal când se întâmplă aşa. Istoria lui Iosif şi pilda biblică a fiului risipitor sunt doar două exemple care ne arată că şi Vechiul, şi Noul Testament promovează o astfel de iertare. Din păcate însă, uneori, reconcilierea nu este nici posibilă, nici dezirabilă. De pildă, în cele mai multe cazuri de abuz sexual asupra copiilor, abuzatorul, deşi vinovat, nu va recunoaşte că a făcut ceva rău. Şi chiar dacă recunoaşte, cel mai bine este ca victima să stea cât mai departe de abuzator. În astfel de cazuri, iertarea care aduce vindecare presupune ruperea legăturii cu cel care a făcut rău.
Iertarea care eliberează
Iertare înseamnă să accept că s-a comis o nedreptate, dar să aleg raţional să nu mă las consumat de gândurile cu privire la cum aş putea fi despăgubit, ci să las în urmă acel eveniment, pentru a o putea lua de la capăt, privind în viitor cu speranţe noi. Iertarea nu mă împiedică, în anumite situaţii, să-l informez pe celălalt că mi-a făcut rău şi că fapta lui are consecinţe care pot implica şi o separare. Nu e nimic egoist aici, cu atât mai mult cu cât las deschisă opţiunea de a relua legătura atunci când aceasta nu mă va pune în pericol. În aceşti termeni, iertarea este pro-socială: pe lângă eliberarea victimei de trăiri negative, îi creează şi abuzatorului circumstanţe pentru a-şi îndrepta comportamentul. Acordând favoarea iertării, cel căruia i s-a greşit îl ajută pe cel care a comis nedreptatea să se elibereze de consecinţele faptei sale şi să înceapă să lucreze asupra cauzelor.
Nietzsche spunea că oamenii puternici nu practică iertarea, fiindcă nu se ataşează de nimeni atât de mult încât să poată fi răniţi. Apoi, a-ţi lăsa stima de sine afectată de fapta altcuiva, spunea el, e semn de slăbiciune. La o prăpastie distanţă de o perspectivă pro socială, viziunea lui Nietsche e şi lipsită de realism şi sugerează fals că umanitatea ar fi slăbiciune.
Prin contrast cu înfumurarea riscantă propusă de filosof stă echilibrul Scripturii, care învaţă (înaintea lui Kant) că, dacă eu am valoare în sine, atunci şi celălalt are valoare, iar valoarea mea trebuie respectată (Matei 22:39). În acelaşi timp, Biblia transmite explicit că iertarea nu este o opţiune, ci o regulă a toleranţei care ajută la dezvoltarea tuturor: dacă nu iert, nu pot fi nici eu iertat (Matei 11:25, Luca 6:37).
Alina Kartman este senior editor la Semnele timpului și ST Network.
Citește și: Iertarea care ne vindecă
iertareafcscafeine | iStockPhotos
Footnotes
[1]„Art Carey, «Among the Amish, a grace that endures Habit of forgiveness shines through», The Inquirer, 2 oct 2007, articles.philly.com”.
[2]„Donald B. Kraybill, Steven M. Nolt, David L. Weaver- Zercher, Amish Grace: How Forgiveness Transcended Tragedy, ed. Jossey-Bass, 2007.”
[3]„M. E. McCullough, E. L. Worthington, K. C. Rachal, K. C, «Interpersonal forgiving in close relationships», Journal of Personality and Social Psychology, 73, 1997.”
[4]„C. N. O, Witvliet, T. Ludwig, şi K. Vander Laan, «Granting forgiveness or harboring grudges: Implications for emotion, physiology, and health», Psychological Science, 12, 2001.”
[5]„Suzanne Freedman, Robert Enright, «Forgiveness as an intervention goal with incest survivors», Journal of Consulting and Clinical Psychology, Vol 64(5), Oct 1996.”
[6]„Online Continuing Education: «Forgiveness», 10 martie 2012, www. getceusnow.com.”
[7]„American Psychological Association, A Sampling of Research Results, 2006, www. apa.org”.
[8]„M. E. McCullough, C. G. Bellah, S. D. Kilpatrick, şi J. L. Johnson, «Vengefulness: Relationships with forgiveness, rumination, well-being, and the Big Five», Personality and Social Psychology Bulletin, 27, 2011.”
[9]„Michael E. McCullough, Charlotte van Oyen Witvliet, «The Psychology of Forgiveness», Handbook of Positive Psychology, Ed. Oxford University Press, Oxford, 2002.”
[10]„John M. Berecz, „Forgiveness: A formula for new beginnings“, Dialogue, 2006, dialogue.adventist.org”.
Izzeldin Abuelaish a scris o carte, tradusă acum în 13 limbi, intitulată Eu nu voi urî, în care vorbește despre ura care a dus la moartea fiicelor lui: „Ura este o otravă, un foc ce te mistuie pe dinăuntru.“
„Nimeni nu poate ajunge la noi… Fiicele mele, oh, Allah, Allah! Am vrut să le salvez, am încercat să le salvez… Au murit pe loc… Ce le-am făcut? Fiicele mele, le-au omorât, oh, Allah, le-au omorât, Allah!“
Timp de cinci minute, în direct prin telefon la televiziunea israeliană Channel 10, medicul palestinian Izzeldin Abuelaish a plâns disperat după cele trei fiice și o nepoată, ucise în timpul unui atac aerian israelian.
Era un corespondent cunoscut pentru informaţiile pe care le oferea despre situaţia de război din Gaza, unde locuia și unde niciun jurnalist israelian nu avea voie să intre. Nimeni nu se aștepta însă la corespondenţa cutremurătoare din mijlocul dezastrului. Cei al căror viitor îl protejase în spital îi sfâșiaseră sufletul și îi distruseseră viitorul. Cicatricile trecutului erau deschise într-un mod dureros.
Atenţie! Urmează imagini video cu impact emoţional!
Cicatricile trecutului
Izzeldin crescuse în praful taberei de refugiaţi Jabalia, din Gaza. Până la vârsta de zece ani, locuise împreună cu părinţii, trei surori și șase fraţi (dintre care unii erau vitregi), într-o cameră de trei metri pătraţi, fără apă, fără curent electric și fără toaletă. Mâncau toţi dintr-o singură farfurie și dormeau pe o singură saltea. În majoritatea timpului, Izzeldin era desculţ, flămând, ciupit de purici și dispreţuit de fraţii vitregi.
„Azi mă uit în urmă și sunt mulţumitor pentru că am trecut prin atâtea, recunoscător pentru profesorii care au văzut un viitor strălucit în mine“, povestește Izzeldin.
Cu ghiozdanul său confecţionat dintr-un sac de făină legat cu o sfoară, la șapte ani Izzeldin a început școala. Ziua lui nu începea însă ca a celorlalţi copii, ci la 3 dimineaţa, pentru a putea lucra înainte de școală. Era cel mai mare dintre fraţi și trebuia să-și ajute familia cu bani. În mod surprinzător, toate acestea nu l-au înrăit, nici nu l-au oprit din învăţatul asiduu. Din contră. Unii profesori îl convinseseră că lumea se schimbă prin educaţie, iar el era determinat să o schimbe.
Când a văzut pentru prima dată războiul, a crezut că venise sfârșitul lumii. Tancurile erau peste tot prin tabără, oamenii fugeau și strigau, în panică și haos. Mame cu copii mici fugeau din calea gloanţelor, bărbaţi cădeau seceraţi în jurul lui. Cei care au scăpat, printre care și familia lui, s-au ascuns patru zile pe câmp înainte să se întoarcă în tabără, unde mulţi erau morţi sau daţi dispăruţi. Pentru el, „acasă“ avea să devină sinonim cu războiul.
De ce palestinienii și israelienii sunt atât de dezbinaţi, când de fapt sunt atât de asemănători?
Avea să își dea seama la 15 ani cât de complicat și de derutant era conflictul dintre palestinieni și israelieni. O vară întreagă a locuit și a lucrat de dimineaţă până seara la ferma Moshav Hodaia, proprietatea unor israelieni. Aceștia erau însă foarte diferiţi de brutalii soldaţi, singurii israelieni pe care îi cunoscuse până atunci.
Dorul de casă și de ai lui, rămași în tabăra de refugiaţi, îi fusese alinat de familia Madmoony, care îl tratase cu multă căldură. A înţeles că nu toţi israelienii sunt la fel. Nu putea să nu se întrebe însă de ce copiii palestinieni trăiesc diferit de cei israelieni. De ce copiii palestinieni trebuie să muncească în timp ce merg și la școală? De ce nu primesc aceeași îngrijire medicală? De ce palestinienii și israelienii sunt atât de dezbinaţi, când de fapt sunt atât de asemănători?
Visul prinde aripi
A luat cu el aceste întrebări la Cairo, unde, spre uimirea familiei, primise o bursă de studii. În sfârșit, visurile lui puteau să decoleze. De ani buni își dorea să devină medic. O vizită la spitalul Al-Shifa din orașul Gaza îi dezvăluise o lume în care respectul pentru oameni trecea dincolo de statutul social și de naţionalitate, o lume bună, decentă și liberă, una de care el nu avusese parte.
Viaţa de studenţie în Cairo a fost una minunată, o perioadă în care și-a făcut mulţi prieteni, în care a început să cunoască lumea, mersul lucrurilor și miracolul vieţii. În practica de la secţia de obstetrică și ginecologie, a asistat pentru prima dată în viaţă la o naștere. A decis atunci că asta va face toată viaţa lui, va asista și va contribui la realizarea acestui miracol. Anii de studenţie au trecut repede, iar absolvirea studiilor l-a pus faţă în faţă cu un viitor incert.
Noi învăţăm pentru fraţii noștri
„În cultura mea, nu învăţăm pentru a ne face doar nouă viaţa mai bună. Învăţăm pentru a le ridica nivelul de trai fraţilor și surorilor noastre. Eram un model pentru familia mea. Și eram cu toţii de acord că viaţa palestinienilor avea mare nevoie să fie îmbunătăţită.“ Acesta a fost motivul principal pentru care Izzeldin s-a întors acasă, în ciuda faptului că primise o ofertă de lucru ca medic obstetrician la Cairo. În plus, tatăl lui era foarte bolnav și avea nevoie de ajutorul lui.
Banii câștigaţi abia îi ajungeau să trăiască.
Întoarcerea în Gaza l-a șocat teribil. Israelienii controlau totul, iar singurii care aveau privilegii erau rudele unor oameni de stat cu relaţii bune cu israelienii, milionarii sau colaboratorii acestora. El nu cunoștea pe nimeni influent, așa că nu i s-a permis să practice medicina. A găsit în cele din urmă un spital la peste 35 de kilometri de casă, unde s-a angajat la secţia de ginecologie. Banii câștigaţi abia îi ajungeau să trăiască.
După moartea tatălui său, Izzeldin a aplicat pentru un post în Arabia Saudită. Oricât ar fi vrut să-i ajute pe palestinieni, corupţia din Gaza îl împiedica la tot pasul să-și facă treaba. Mutarea în Arabia Saudită i-a adus câteva împliniri: o viaţă în care putea să se oprească din când în când din muncă, bani suficienţi pentru a-și ajuta mama și fraţii, dar și ocazia de a-și întemeia propria familie. În anul 1987, Izzeldin s-a căsătorit cu Nadia, iar un an mai târziu au avut primul copil, o fetiţă, Bessan. Bucuria nașterii ei a fost însă umbrită de prima intifadă, răscoala palestinienilor faţă de ocupaţia israeliană.
După o bursă de un an la Universitatea din Londra, timp în care s-a specializat în tratarea infertilităţii, Izzeldin a luat decizia de a se întoarce în Gaza, la familia lui și cea a Nadiei, mai ales că situaţia politică părea să se fi stabilizat. Cu banii strânși, și-a deschis o clinică în Gaza, unde serviciile medicale erau mai mult gratuite.
Podul firav al păcii
Cu familia mereu crescând, Izzeldin avea mai multe responsabilităţi, care nu l-au determinat totuși să se plafoneze din punct de vedere profesional. În timpul studiilor la Londra, citise mai multe tratate despre infertilitate scrise de medici israelieni. Și-a făcut curaj și i-a contactat.
Izzeldin a devenit primul medic palestinian la un spital israelian.
Aceștia au recunoscut repede în Izzeldin un adevărat profesionist, așa că l-au luat în echipa lor. A început mai întâi prin voluntariat să se integreze în echipă, apoi colegii s-au luptat pentru aprobări, acte și permise de trecere a frontierei pentru a-l face rezident la spitalul lor, Soroka. Prin eforturile lor, Izzeldin a devenit primul medic palestinian la un spital israelian.
Prin el, colegii au intrat în contact cu realitatea din Fâșia Gaza și cu condiţiile în care majoritatea palestinienilor trăiau. Prietenii lui Izzeldin îl condamnau pentru că pregătește o nouă generaţie de opresori prin munca sa de tratare a infertilităţii israeliencelor. Cu toate acestea, i-au primit cu respect și prietenie pe musafirii israelieni ai doctorului. Această prietenie devenise un pod firav între două naţiuni în conflict.
Tragediile care pândeau la ușă
Parcursul academic al lui Izzeldin a continuat să fie de excepţie. Israelienii l-au trimis la Milano și la Bruxelles cu burse de specializare. A ajuns în final și la Harvard. În toate călătoriile lui, îl însoţea sentimentul dureros că își trădează familia, că nu este alături de cei opt copii și de soţia lui, care ducea greul. Se liniștea la gândul că viaţa lor nu va fi mereu așa.
În anul 2008, vestea că Nadia avea leucemie l-a găsit pe Izzeldin în Nairobi. N-a ajuns nici măcar să îi mai adreseze câteva cuvinte. A găsit-o în comă. În câteva zile, cea care îl susţinuse toată viaţa l-a părăsit. Pentru Izzeldin, lumea s-a prăbușit la moartea ei.
La sfârșitul anului, Izzeldin a luat hotărârea să-și mute familia în Canada, unde primise un post. Tot în decembrie, au început însă atacurile asupra Gazei. Pe 16 ianuarie 2009, Izzeldin era acasă. Era o seară liniștită de vineri, fetele erau în bucătărie, iar Izzeldin se juca pe hol cu băieţii când un raid aerian israelian a marcat tragic filmul vieţii lui Izzeldin. O bubuitură îngrozitoare, și trei dintre fetele sale și o nepoată zăceau sfârtecate și fără viaţă.
„Cine ar putea să-l vadă pe Izzeldin și să nu plângă?“
Disperarea lui Izzeldin a fost surprinsă de camerele de filmat ale televiziunii publice israeliene, ajunse acolo de urgenţă. Întregul Israel a văzut suferinţa acestui tată, iar plânsul lui a trezit parcă la realitate oameni de rând și autorităţi. Văzând reportajele, premierul israelian, Ehud Olmert, a declarat: „Cine ar putea să-l vadă pe Izzeldin și să nu plângă?“ Două zile mai târziu, Olmert a ordonat încetarea focului.
Izzeldin și-a dat seama că pacea la care visase pentru Fâșia Gaza era departe și, cu ce mai rămăsese din familia lui, a plecat în Canada. Acolo a scris o carte, tradusă acum în 13 limbi, I shall not hate („Eu nu voi urî“), în care vorbește despre ura care a dus la moartea fiicelor lui: „Ura este o otravă, un foc ce te mistuie pe dinăuntru.“
În onoarea fiicelor lui, a înfiinţat o organizaţie care ajută mii de tinere să-și îndeplinească visurile, așa cum și-ar fi dorit pentru fiicele lui: Maya, Bessan și Aya. Iar el merge la conferinţe în lumea întreagă să vorbească despre pacea și iubirea care sunt mai presus de viaţă sau moarte.
fcscafeine | iStockPhotos
Te-ar putea interesa și: Iertarea care ne vindecă
Footnotes
[1]„Izzeldin Abuelaish, I Shall Not Hate, A Gaza Doctor’s Journey, Random House Canada, p. 32.”
Cu greu poţi rămâne indiferent în faţa unei povești de viaţă precum cea trăită de Terri Roberts, mama unui tânăr bărbat care, într-un moment încă neexplicat de nebunie, a dat năvală într-o școală Amish, unde învăţau doar fete, și a început să tragă cu arma, ucigând cinci dintre eleve, înainte să se sinucidă.
Femeia a povestit cum, încă din prima seară după tragedie, apropiaţi ai victimelor și apoi chiar părinţi îndoliaţi nu au arătat niciun strop de dorinţă de a se răzbuna pe rudele atacatorului, ci le-au tratat cu o compasiune și o demnitate uimitoare, care le-au vindecat inimile și le-a ajutat ca, la rândul lor, să îi vindece pe alţii.
„Iertarea nu este un sentiment” este declaraţia unui credincios Amish, care explică reacţia comunităţii lui. Cuvintele mi-au rămas în minte ca ecou al unui mesaj supranatural, la propriu, adică al unei atitudini care este deasupra naturii umane aservite egoismului și obsesiei autoconservării. Și dacă este în vreun fel treaba mea să judec cum a fost posibil așa ceva, este doar în ideea în care aș vrea să știu cum au putut ierta astfel, ca să învăţ să iert și eu la fel și să accept să fiu iertată în acest fel. Poate că această a doua lecţie sună ciudat, însă ea capătă imediat sens atunci când conștientizăm cât de mulţi oameni nu-și pot ierta anumite greșeli, anumite decizii proaste sau chiar rău intenţionate, care au avut consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra altora.
Și cum ai putea să accepţi că tocmai propria ta persoană, de la care aveai în mod cert pretenţii, despre care te lupţi în continuare să crezi că poate fi bună dacă n-ar avea impulsurile acelea inexplicabile și irezistibile de a face invers decât ceea ce știe că este bine, poate face rău, în mod deliberat, cuiva nevinovat? Așa ceva este de neconceput pentru minţile noastre. Ideea ne tulbură până acolo încât fie o negăm cu totul, încăpăţânându-ne să ne vedem drept oameni buni în esenţă, fie ne abandonăm ei, convinși că nu mai este nicio șansă de reabilitare pentru cineva atât de corupt sufletește precum suntem noi. Niciuna dintre atitudini nu este compatibilă cu o viaţă sănătoasă și, mai în detaliu, niciuna nu este compatibilă cu o credinţă sănătoasă.
Iertarea este esenţială în creștinism. De fapt, tot edificiul credinţei creștine este ridicat pe cel mai neașteptat monument al iertării: Crucea. Însă atât de mulţi oameni simt că între ei și iertarea aceea este un zid de sticlă imposibil de înlăturat! „Iertarea nu este un sentiment.” Dar, la Cruce, sentimentele au dat năvală peste toţi cei prezenţi: ucenicii erau copleșiţi de disperarea de a-și vedea năruite speranţele că Acela pe care L-au urmat era Mesia (cum ar fi putut Mesia să se lase ucis de romanii pe care ar fi venit să îi spulbere?); gloata era posedată de o sete iraţională de violenţă; soldaţii erau cuprinși de un zel apoteotic pentru bătut și executat criminali, iar Christos Însuși, văzând moartea cu ochii, striga către Dumnezeu „pentru ce M-ai părăsit?”.
Pe Dumnezeu nu trebuie să Îl conving de nimic. Eu sunt cea care trebuie să se convingă de faptul că, dacă azi sunt vie, înseamnă că El e dispus să investească viaţă în mine.
Totuși, deși se manifestă în mijlocul unui clocot imposibil de emoţii, „iertarea nu este un sentiment”. Pe baza cărei emoţii ar fi putut Dumnezeul Universului să ierte atrocităţile comise de rasa umană? Ar fi putut Christos să simtă că Îl atrage ideea să moară pe Cruce? Ar fi putut să cedeze și să ierte, știind că peste secole avea să aibă loc ceva atât de teribil precum Holocaustul, că oamenii pentru care murea aveau să se sfâșie între ei ca niște fiare, în războaiele lăcomiei? Ce sentiment pe lumea aceasta, sau în afara ei, ar putea genera o astfel de iertare, când orice fibră emoţională urlă că cel iertat nu merită iertarea, ba mai mult, că o va călca în picioare cu prima ocazie?
„Iertarea nu este un sentiment.” Nu este. E o taină. Este acea decizie imposibil de explicat, în urma căreia hotărăști să încerci să repari ce a stricat celălalt în tine, în alţii și între voi, deși poate că el/ea nu schiţează nici cel mai mic interes pentru asta. Așa Îl văd și pe Dumnezeu iertând. Dezechilibrat de nematematic, dar complet. Misterios. Și chiar dacă ar dura o veșnicie să pătrund acest mister, a cuprinde ideea că „iertarea nu este un sentiment” mă ajută acum să nu mă târăsc în genunchi în faţa lui Dumnezeu, în speranţa că umilinţa mea (de multe ori dincolo de graniţele autenticităţii) Îl va convinge că îmi pare suficient de rău cât să merit să mă ierte. Pe Dumnezeu nu trebuie să Îl conving de nimic. Eu sunt cea care trebuie să se convingă de faptul că, dacă azi sunt vie, înseamnă că El e dispus să investească viaţă în mine. Iar iertarea este viaţă.
Citește și:
Iertarea care ne vindecă
Footnotes
[1]„Nu este aici locul pentru o dezbatere filosofică privind natura umană, însă cu ochiul liber observăm că, deși deseori rezonăm emoţionant și uneori chiar durabil la acte de bunătate, atunci când nu ne aflăm în circumstanţe care să ne facă să ne simţim vulnerabili sau dependenţi tindem să manifestăm un egocentrism dezgustător.”
Iertarea se află în centrul procesului de vindecare, deoarece iertarea favorizează noi începuturi – atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel iertat.
Va pune Dumnezeu flori pe mormântul Diavolului?
Întrebarea a venit din partea pasagerului din dreapta mea în timp ce îmi croiam cu atenţie drum prin prima ninsoare din noiembrie, pe la ora apusului. De unde să fi apărut întrebarea asta? De unde le vin astfel de idei copiilor de nouă ani? Apoi am observat că treceam pe lângă un cimitir unde zăpada care cădea transformase pietrele funerare și crucile în delicate forme de artă. În timp ce Michael și-a apăsat nasul de fereastră, uitându-se în întunericul care se lăsa peste cimitir, trebuie să se fi gândit la crucea de lemn din curtea noastră din spate, care stătea deasupra unei movile de pământ proaspăt întors, de mărimea unui mare danez.
Cu câteva săptămâni mai înainte, o tragedie lovise familia noastră. Nina, marele nostru danez, murise. Brusc. Fără avertisment. Mă întorceam acasă de la serviciu, iar ea a fugit la marginea aleii lătrând bucuroasă să mă întâmpine. Dintr-odată s-a prăbușit. Băieţii mei, care se jucau în curte, au fost îngroziţi. O priveau palizi și tăcuţi în timp ce eu căutam semne de viaţă. Dar nu mai exista nicio mișcare a uriașei cutii toracice. Cu disperare, mi-am pus urechea pe pieptul ei. Tăcere.
— E moartă, băieţi.
Am încercat să par calm, sperând că astfel îi voi agita mai puţin.
— Nu mai are sens să sun la veterinar, am spus.
Dar pentru cei trei băieţi de cinci, șapte și nouă ani o veste atât de crudă avea nevoie de ceva care să-i tocească marginile tăioase. Chiar și un tată de treizeci și șapte de ani avea nevoie de ceva care să o atenueze.
— Voi merge în oraș și voi cumpăra niște trandafiri, apoi o vom îngropa în curtea din spate. Voi alegeţi niște flori sălbatice!
Am spus-o cu blândeţe, oferindu-i fiecărui fiu o mică îmbrăţișare. Am avut o ceremonie la mormânt.
Nu mai știu exact ce s-a spus, dar amintirea a trei băieţi care se înghesuiau curajos în jurul unei cruci de lemn, fiecare strângând flori sălbatice într-un pumn și un trandafir cu tulpină lungă în celălalt, încă mai are o margine tăioasă chiar și după douăzeci de ani.
Michael a crescut acum, este student în anul trei la medicină veterinară. Nu și-a pierdut niciodată interesul pentru animale, iar eu nu mi-am pierdut niciodată interesul pentru întrebarea lui. Este încă relevantă din punct de vedere teologic. Ce fel de Dumnezeu este cel căruia ne închinăm? Este El iertător? Este El bun? Va pune El flori pe mormântul Diavolului?
Iertarea și vindecarea
Întrebările au o semnificaţie psihologică. În aproximativ treizeci de ani de practică clinică, m-am convins că iertarea se află în centrul procesului de vindecare, deoarece iertarea favorizează noi începuturi – atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel iertat.
În filmul „Groundhog Day” („Ziua Cârtiţei”), Bill Murray joacă rolul unui meteorolog de televiziune desemnat ca reporter de teren la ceremoniile Zilei Cârtiţei din micul cătun Punxsutawney din Pennsylvania. Ceva pare să meargă prost și Bill Murray continuă să se trezească la nesfârșit în Ziua Cârtiţei, captiv în aceeași rutină, cu aceiași oameni, la nesfârșit. În spatele acestei teme comice se află un adevăr profund – toţi avem nevoie de noi începuturi. În aceasta constă puterea iertării: ne oferă o cale de ieșire din ceea ce un sociolog a numit „încurcătura ireversibilităţii”: „Fără a fi iertaţi, eliberaţi de consecinţele a ceea ce am făcut, capacitatea noastră de a acţiona ar fi parcă limitată la o singură faptă din care nu ne-am putea recupera niciodată. Am rămâne victimele consecinţelor acesteia pentru totdeauna, precum ucenicul vrăjitor căruia îi lipsea formula magică pentru a rupe vraja.”
iertareafcscafeine | iStockPhotos
În procesul de vindecare din psihoterapie se depune mult efort pentru a ajuta pacienţii să înveţe să ierte – deși de obicei nu se vorbește în acești termeni. Dar, în esenţă, iertarea implică renunţarea la greșelile trecute – greșelile tale, greșelile altora. Înseamnă să îţi arunci bagajul în exces: acele cufere pline de rușine și de vinovăţie pentru propriile insuficienţe și greșeli, acele valize de amărăciune și ură faţă de ceilalţi. Dacă poţi uita greșelile din trecut, o încărcătură semnificativă de rușine și vinovăţie nenecesară se va risipi. Dacă poţi lăsa în urmă greșelile altora, multă amărăciune și durere vor dispărea.
„Ușor de zis, greu de făcut”, îl aud pe scepticul din tine spunând.
„Poate”, aș răspunde, „dar nu atât de greu pe cât ai putea crede.” De fapt, aș sugera că pe termen lung, a nu ierta este mai dificil decât a ierta. O serie de studii au arătat că amărăciunea sau ura reprimată sunt dăunătoare pentru sănătate. Stresul cronic sau amărăciunea compromit sistemul imunitar uman într-un mod care îi face pe oameni mai vulnerabili la o mare varietate de boli.
Să ne gândim puţin la cum putem ierta mai ușor. Înţelegerea mai clară a procesului de iertare te va ajuta să ierţi mai ușor.
Ce nu este iertarea
În primul rând, să vedem ce nu este iertarea. Oamenii confundă frecvent iertarea cu alte concepte, ceea ce uneori îi împiedică să înţeleagă și să beneficieze de procesul autentic.
Iertarea nu este corectă. Acest lucru este deosebit de greu de acceptat pentru unii oameni, mai ales dacă sunt puţin perfecţioniști. Astfel de oameni tânjesc să trăiască într-o lume ordonată, punctuală, curată, sigură și, mai presus de toate, corectă. Dar o astfel de lume este o iluzie. Nicăieri – nici măcar în Scriptură – nu se sugerează că pe această planetă se poate obţine echitate. Unul dintre elementele esenţiale ale unei atitudini iertătoare este recunoașterea faptului că nedreptatea este o parte integrantă a realităţii.
Iertarea nu este calmare sau supunere. Înţelegerea acestui lucru este crucială în special pentru persoanele care „iartă” din nesiguranţă sau din teama că nu se pot descurca fără soţii lor abuzivi sau șefii lor alcoolici.
Iertarea nu este neapărat absolvire. A absolvi înseamnă a scuza o infracţiune fără pedeapsă. Accentul se pune pe eliminarea pedepsei. Cu siguranţă, există momente în care iertarea poate include absolvirea, dar adesea nu. Părinţii, de exemplu, ar trebui să menţină o atitudine de iertare faţă de copiii lor (fără a nutri resentimente sau amărăciune), dar nu ar trebui să absolve (să ocolească urmările). Cineva poate ierta un copil pentru că a făcut dezordine în camera de zi, și totuși să insiste ca el sau ea să facă ordine.
Iertarea nu impune împăcare. Ideea că iertarea necesită reconciliere este, poate, cea mai importantă și mai răspândită concepţie greșită. Iertarea poate include reconcilierea, dar nu este întotdeauna necesară. În povestea lui Iosif sau în pilda fiului risipitor, reconcilierea este punctul culminant. Dar deseori reconcilierea nu este posibilă sau chiar nu este de dorit. În multe cazuri de abuz sexual în copilărie, de exemplu, făptuitorul nu va recunoaște că a rănit pe cineva în acest mod tragic. Iertarea și vindecarea în astfel de cazuri implică adesea deconectarea: mutarea, plecarea la o altă școală, acceptarea unui nou loc de muncă. De multe ori este necesar ca victima să nu rămână aproape de făptuitor. În astfel de cazuri, împăcarea nu este posibilă, deoarece făptuitorul nu recunoaște faptele greșite și, chiar dacă are loc mărturisirea, nu este recomandabil să rămână aproape fizic. Reconcilierea este precum glazura pe tortul iertării – este grozav dacă o poţi avea, dar nu este întotdeauna recomandabilă sau disponibilă.
Iertarea ca recontextualizare
A ierta înseamnă a te deconecta de la rușinea, jena, ridicolul și umilirea produsă de eșecurile tale trecute. Înseamnă a trăi mai degrabă în lumina potenţialului prezent decât în umbra durerii trecute. Înseamnă, de asemenea, a te deconecta de la orice fel de vis de răzbunare pe care îl poţi avea cu privire la cei care te-au rănit anterior și a canaliza energia acestei furii eliberate în noi proiecte cu oameni noi.
„E bine și frumos”, ai putea să mormăi, „dar cum se face asta?”
Răspunsul este surprinzător de simplu: prin recontextualizare. Recontextualizarea, sau schimbarea perspectivei, înseamnă a vedea ceva într-o lumină nouă. Povestea lui Tom Sawyer ilustrează ideea. Îţi amintești incidentul când mătușa Polly l-a surprins pe Tom furișându-se pe o fereastră târziu în noapte? A decis să-l pedepsească transformându-i ziua de sâmbătă în „muncă grea”. A trebuit să văruiască gardul.
Tom a încercat fără succes să-și convingă unul dintre prieteni să-l ajute. S-a gândit la toată distracţia pe care și-a plănuit-o pentru acea zi și la cât de bine se simt prietenii lui în timp ce el lucra la gard. Dar nu rezolva nimic în felul acesta. Așa că a decis să-și schimbe tactica, recontextualizând cu succes sarcina:
Luă iar bidineaua și se apucă liniștit de lucru. Nu trecu mult, și la orizont apăru Ben Rogers; tocmai băiatul de a cărui gură se temea cel mai mult. Ben venea ţopăind: hop-ţop-hop, dovadă că inima-i era voioasă și plină de speranţe mari. […]
Ben se zgâi o clipă la el, apoi zise:
— Hi-hi! Ai păţit-o, ă? […]
— Aa, tu erai, Ben? Nici nu te văzusem.
— Știi? Eu mă duc la scăldat… Sâc!… Ce-ai mai vrea și tu, te cred!… Ori te pomenești că-ţi place mai bine să dai cu bidineaua?… Sigur, tu te dai în vânt după muncă, mie-mi spui!
Tom îl privi o clipă lung, apoi spuse:
— Ce, tu zici că asta-i muncă?
— Da’ ce-i?
Tom se apucă iar de văruit. Mai dete de două-trei ori cu bidineaua, apoi răspunse nepăsător:
— O fi, n-o fi… eu atâta știu, că-mi place.
— Fugi d-aci… nu cumva vrei să te cred? Tom văruia înainte de zor.
— Cum să nu-mi placă? Da’ ce zici tu, că în fiecare zi îţi pică norocul să văruiești un gard ca ăsta?
Iată că lucrurile apăreau într-o lumină cu totul nouă. Ben încetă brusc să mai ronţăie mărul. Tom plimba graţios bidineaua în sus și-n jos, se dădea câte un pas înapoi, ca să vadă efectul, mai migălea pe ici, pe colo, își privea din nou opera, iar Ben – Ben îi urmărea fiece mișcare, din ce în ce mai îngândurat. Nu trecu mult, și, nemaiputându-se stăpâni, zise:
— Mă Tom, lasă-mă să văruiesc și eu niţel!
Tom Sawyer al lui Mark Twain ilustrează recontextualizarea ca un proces care i-a permis să scape în mod creativ de limitările produse de pedeapsa mătușii Polly. Procesul l-a ajutat pe Tom să transforme munca în joacă, pedeapsa în profit. Recontextualizarea ne permite să scăpăm din captivitatea dilemelor dihotomice și să trecem la soluţii mai bune. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi de iluzia că trebuie să alegem una din cele două posibilităţi: muncă sau joc, corect sau greșit, gânduri sau comportament, libertate sau determinism. Prea des nu reușim să recontextualizăm și să căutăm creativ soluţii superioare. Recontextualizarea creează astfel de posibilităţi.
Iisus și schimbarea de perspectivă
Iertarea este recontextualizarea prin excelenţă nu numai a dilemelor morale, ci și a vieţii înseși. Iisus a folosit adesea recontextualizarea pentru a scăpa de capcanele dihotomice pe care I le întindeau fariseii. De exemplu, cazul femeii prinse în adulter. Fariseii au adus-o înaintea lui Iisus și au formulat acuzaţiile: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” (Ioan 8:4,5).
Iertarea este recontextualizarea prin excelenţă nu numai a dilemelor morale, ci și a vieţii înseși.
Acuzatorii Îi întindeau lui Iisus o capcană binară: Este ea vinovată sau nevinovată? Să o ucidem cu pietre sau să nu ascultăm de Moise? Dar Iisus a folosit recontextualizarea pentru a muta discuţia la un nivel superior. Recontextualizarea a luat două direcţii. În primul rând, Iisus a trecut de la comunicarea verbală la scrierea pe nisip. Și mai profundă a fost a doua direcţie. Iisus le-a spus fariseilor: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (Ioan 8:7). Astfel, El a schimbat cu agilitate perspectiva, mutând discuţia la un nivel superior: Cine este perfect? Cine este pregătit să arunce prima piatră?
iertarea
Să analizăm o altă ilustrare a modului în care Iisus a recontextualizat în mod creativ dihotomiile fariseilor. Când un bogat conducător tânăr L-a întrebat ce trebuie să facă pentru a moșteni viaţa veșnică, Iisus l-a îndrumat către ce spune Scriptura: să-L iubești pe Dumnezeu și să-ţi iubești aproapele ca pe tine însuţi. Conducătorul s-a prefăcut nedumerit, de parcă nu ar fi putut stabili cu exactitate cine era aproapele său. Apoi Iisus a recontextualizat discuţia la un nivel mai înalt și a spus pilda bunului samaritean, concentrându-se pe ajutarea celor aflaţi în nevoie. El Și-a provocat contestatarul: „Care dintre aceștia trei [levitul, preotul și samariteanul – n.r.] ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” (Luca 10:36). A folosit tehnica recontextualizării pentru a-l ajuta pe tânărul bogat să ajungă la răspunsul corect la întrebarea lui despre viaţa veșnică. În același timp, El a scos la iveală ipocrizia sistemului religios iudaic și a atacat naţionalismul, rasismul și alte graniţe ale exclusivităţii care îi separă pe copiii lui Dumnezeu.
Recontextualizarea, astfel, ajută la transformarea unei situaţii din risc în oportunitate. Și aceasta funcţionează cel mai bine în dreptul iertării.
Iertare pentru Mugsy
Mugsy nu este un câine rău. Nu se face vinovat de „infracţiunile” obișnuite ale câinilor: nu îmi distruge curtea, nu îmi urmărește pisica, nici nu se luptă cu ciobănescul meu german. Nu mușcă și rămâne pe partea lui de stradă. Este prietenos și iubește copiii. Cu toate acestea, Mugsy are o problemă: latră. Nu este un comportament neobișnuit pentru câini, dar Mugsy latră inutil, neîncetat, sau cel puţin așa mi se părea mie.
Mă mutasem la ţară ca să scap de zgomotul orașului. Totul părea perfect. După lăsarea întunericului, rareori trecea o mașină pe lângă casa noastră și adormeam adesea cu orăcăitul broaștelor. În general, aveam parte de un cadru bucolic cu mare potenţial de liniște, până când Mugsy s-a mutat peste drum.
Deodată, m-am trezit furișându-mă pe ușa din spate ca să-mi iau ziarul de seară. Încercam să evit ochii vigilenţi ai lui Mugsy, pentru că și cea mai mică mișcare din curtea mea îl făcea să latre douăzeci de minute. Are o toleranţă foarte scăzută și o mare varietate de stimuli aparent inofensivi îi declanșează corzile vocale: mișcare, zgomot, umbre, figuri familiare precum băiatul cu ziarul sau eu luând ziarul din cutie. Mi-am imaginat cum îi extirp corzile vocale de la distanţă – poate o operaţie cu un laser controlat de la distanţă. Dar Michael m-a asigurat că nici în cea mai tehnologizată școală veterinară nu auzise de echipamente care să facă posibilă operaţia cu laser la un câine fără știrea câinelui sau acordul proprietarului. Echipamentul de lătrat al lui Mugsy urma să rămână intact.
Deci ce rost are povestea? Am învăţat să-l iert pe Mugsy pentru că latră și lucrul acesta a schimbat în mod uimitor percepţia mea cu privire la liniște. Iată cum s-a întâmplat. Într-o seară, în timp ce încercam să scap de ochii vigilenţi ai acestuia, am crezut că am reușit să-mi iau ziarul neobservat. Dar când am început să mă îndrept tiptil înapoi spre casă, a început: lătratul lui, furia mea. Apoi, deodată, cumva, mi-a venit un gând nou: Mugsy este cel mai bun sistem de alarmă antiefracţie din cartier! Nimeni nu va intra în curtea mea sau pe aleea mea nedetectat câtă vreme Mugsy locuiește în apropiere. Acest gând a pus lucrurile într-o altă perspectivă, care l-a recontextualizat pe Mugsy. Îmi făcusem adesea griji de mai multe ori cu privire la siguranţa casei mele, mai ales când treceam cu bicicleta pe lângă case care aveau afișate semne de avertizare: „Supravegheat 24 de ore din 24”. Deodată m-am trezit zâmbind și mormăindu-i lui Mugsy:
— Dă-i înainte, băiete!
Nu aveam nevoie de un sistem de securitate de zece mii de dolari. Aveam ceva mult mai eficient. Pe Mugsy.
În timp ce mergeam încet pe aleea mea, însoţit la fiecare pas de muzica lui, m-am delectat cu gândul la sistemul meu de securitate superior. Mugsy era mult mai bun decât camerele de detectare a mișcării sau luminile intermitente. Aveam cel mai bun sistem de securitate la care se putea spera și costul era absolut zero.
Văzut într-o lumină nouă (recontextualizat), Mugsy a devenit brusc prietenul meu. Nu mă mai gândesc la operaţia cu laser, nu-mi mai doresc să iasă în faţa unui camion de ciment, nu mai sper ca proprietarii lui să uite să-i dea medicamentul pentru dirofilaria. În acel moment, în întunericul aleii mele, l-am iertat pe Mugsy. Și nu a fost o decizie cu strângere din dinţi. A fost ușor – ușor ca recontextualizarea.
Sper că iertarea prin recontextualizare îţi va oferi noi începuturi. Sper că te vei gândi la Nina, marele danez, și vei reciti Aventurile lui Tom Sawyer. Sper că vei reflecta mai mult la cât de des a recontextualizat Iisus problemele cu care S-a întâlnit. Și din când în când, într-o noapte întunecată, când vei auzi un câine lătrând în depărtare, sper că îţi vei aminti de Mugsy.
John M. Berecz construiește dintr-o serie de tablouri din viaţa personală sau din literatura universală un argument convingător în favoarea iertării. Mai mult, ne oferă o strategie pentru a putea ierta mai ușor.
Te-ar putea interesa și: Rugăciunea pentru iertare – cum să fiu sigur că a fost ascultată?
iertarea
Footnotes
[1]„Great Dane (marele danez) este o rasă de câini recunoscută pentru dimensiunile sale impresionante. (n.r.)”.
[2]„Hannah Arendt, The Human Condition, The University of Chicago Press, Chicago, 1958, p. 237.”
Iertarea, ingredientul de bază al relaţiilor sănătoase
De către Astrid Daulia T. Dinescu
Iertarea este probabil unul dintre cele mai grele procese din viaţa unui om. Dacă până acum nevoia iertării era justificată de motive spirituale, acum este susţinută şi de cele de natură medicală şi psihologică.
Iertarea este unul dintre cele mai grele lucruri de realizat, mai ales atunci când cei care te-au rănit sunt cei la care ţineai cel mai mult sau în care aveai încredere. Până nu demult, iertarea ţinea mai mult de sfera religioasă, spirituală, de îndemnul de a ne ierta unii pe alţii, după cum scrie în Sfânta Carte, însă din ce în ce mai des iertarea este abordată din punct de vedere psihologic şi medical, recunoscându-se implicaţiile acesteia în viaţa emoţională şi fizică a oamenilor.Probabil unul dintre lucrurile esenţiale când vine vorba de iertare este înţelegerea, interpretarea corectă a acesteia. Iertarea nu este negarea a ceea ce s-a întâmplat, nu înseamnă acceptarea greşelilor ca fiind un lucru bun şi normal, nu înseamnă justificarea greşelilor şi nu înseamnă nici uitare, înţeleasă ca un fel de amnezie, potrivit consultanta-psihologica.com. Iertarea este un act voluntar, liber, prin care renunţăm la mânie, la sentimentele negative provocate de un anumit comportament sau persoană, prin care ne schimbăm modul de gândire de la unul centrat pe răzbunare la unul bazat pe acceptare, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit. Iertarea nu se naşte din dreptate, deoarece nicio greşeală, fie chiar explicabilă, nu poate fi scuzabilă, ci din iubire; din iubire pentru celălalt şi, nu în ultimul rând, pentru propria persoană. Iertarea se oferă, se cere, dar nu se pretinde.De multe ori, suferinţa sufletească provoacă suferinţă fizică. Cabinetele medicilor sunt pline de oameni care suferă din punct de vedere fizic fără nicio cauză aparentă şi care apelează la tot felul de medicamente care să blocheze, să stopeze efectele, dar care nu elimină cauza. Una dintre cauze poate fi lipsa iertării. Se ştie că mânia, resentimentele, gândurile negative contribuie la creşterea nivelului de anxietate, de stres şi afectează somnul, obiceiurile alimentare, scad imunitatea şi măresc pulsul şi tensiunea, printre altele.Studiile au arătat în repetate rânduri că iertarea contribuie în mod considerabil la o mai bună stare a sănătăţii şi este un ingredient de bază în cadrul relaţiilor sănătoase şi de durată. Spre exemplu, cuplurile în care există iertare au parte de relaţii mai lungi şi mai satisfăcătoare şi de longevitate, notează psychologytoday.com.
Ţinând cont de importanţa iertării, iată câteva recomandări pentru a face mai uşor procesul iertării:
Gândeşte-te la rezultatul dorit. Vrei să câştigi lupta sau războiul? Îţi doreşti o relaţie în care să primeze înţelegerea şi cooperarea sau competivitatea şi vina? Depinzând de rezultatul pe care ţi-l doreşti, vei lua în calcul posibilitatea iertării sau pe aceea de a hrăni în continuare supărarea şi resentimentele.
Evită gândurile negative. Dacă alimentezi în permanenţă gândurile negative şi resentimentele, dacă te gândeşti numai la ceea ce ţi s-a întâmplat şi la cât de mult ai fost rănit, nu vei reuşi niciodată să elimini acele gânduri şi, prin urmare, nu vei putea să faci niciun pas spre iertare.
Caută partea pozitivă. Poate părea absurd, dar chiar şi din evenimentele urâte poţi lua ceva bun. Analizează bine situaţia şi vezi cum te-a schimbat experienţa prin care ai trecut şi ce ai învăţat din ea.
Alege să trăieşti în prezent. Unii au un obicei foarte dăunător: acela de a trăi în trecut. Caută în mod constant să-şi explice anumite greşeli din trecut, să trăiască acolo şi să simtă acolo. Între timp, prezentul le scapă printre degete, ei fiind prea ocupaţi cu resentimentele şi cu rănile din trecut.
Iertarea nu este un proces uşor, deoarece necesită multă motivaţie şi o voinţă puternică. Însă, după cum spunea Lewis Smedes, „A ierta înseamnă a elibera un prizonier şi a descoperi că prizonierul erai tu.”
Rugăciunea pentru iertare – cum să fiu sigur că a fost ascultată?
De către Carmen Lăiu
„Rostim multe lucruri fără să ne gândim la ce spunem. De pildă, spunem în Crez: «Cred în iertarea păcatelor.» (…) A crede în iertarea păcatelor nu este nici pe departe atât de ușor pe cât îmi imaginam.” (C.S. Lewis)
Nu ne vedeam prea des, dar era o mică sărbătoare fiecare zi în care venea la ţară, la rudele ei. Ni se alătura apoi nouă, cetei de copii din împrejurimi, și ridicam împreună tot praful de pe uliţe, în jocurile noastre clasice sau inventate. Joaca se curma destul de repede, când vreun glas de părinte striga energic că e ora mesei sau, și mai rău, vremea să începem activităţi mai serioase.
În cea mai rea dintre variante, hărmălaia era întreruptă de vocea furioasă a tatălui ei, de care mă temeam strașnic, deși nu știu dacă schimbasem vreodată o vorbă dincolo de salut. N-aveam idee cum putea greși atât de des și de amarnic o fată liniștită ca ea, nici de ce era nevoie ca toate episoadele de disciplinare să fie anunţate și (uneori) executate cu public. Ce știam bine era că după tunetul glasului părintesc urma desfacerea grăbită a curelei de la pantaloni și pedepsirea vinovatei cu una, două sau mai multe lovituri. Niciun miracol nu putea opri desfășurarea spectacolului până la capăt. Nicio rugăminte de iertare, niciun șuvoi de lacrimi și nicio intervenţie a spectatorilor involuntari. Greșeala, judecata sumară și pedeapsa se succedau întotdeauna, fără ca vreun element exterior să rescrie ceva din scenariul arhicunoscut.
Imaginea unui Dumnezeu mânios, refuzând să ierte până când vinovatul n-a ispășit cu aspră măsură ticăloasa sa vină, încă bântuie imaginaţia multora. Și, dacă e să fim sinceri până la capăt, până și cei care cred că Dumnezeu e un Tată iubitor au momentele lor în care se simt prea descurajaţi de trecutul lor și foarte nesiguri cu privire la ce s-a întâmplat cu păcatele lor. Dacă au fost într-adevăr iertaţi, de ce simt că poartă după ei o piatră de moară la care se macină greșeli vechi și demult mărturisite?
Prea păcătos ca să vii la Dumnezeu
Se întâmplă ca să greșim cuiva și să nu îndrăznim, direct proporţional cu anvergura pagubelor produse, să ne cerem imediat iertare. Poate simţim că celălalt e prea supărat ca să ne ierte pe loc, așa că trenăm procesul de iniţiere a împăcării, așteptând un moment mai propice.
Uneori ne raportăm în același mod la Dumnezeu – nu căutăm iertarea imediat, sperând că El Se va îmbuna dacă Îi dăm puţin răgaz ori că ne va fi mai binevoitor după ce ne vom căzni să arătăm că am devenit mai de încredere.
Alteori nu îndrăznim să cerem un lucru de care avem nevoie, simţind că suntem prea păcătoși și că nu merităm ca Dumnezeu să ne primească cererile. De altfel, Biblia vorbește, în nenumărate rânduri, despre rugăciuni care nu sunt ascultate din pricina păcatelor închinătorului.
Într-o carte dedicată subiectului rugăciunii, pastorul și scriitorul Morris Venden explică de ce nu suntem totuși niciodată prea păcătoși ca să-L căutăm pe Dumnezeu. Există texte biblice pe care diavolul însuși le îndrăgește, pentru că ne poate demola sufletește lovindu-ne cu ele, spune Venden. Unul dintre multele exemple care pot fi oferite este mesajul profetului Isaia, care declară că „mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, (…) ci păcatele voastre pun un zid de despărţire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui și vă împiedică să vă asculte!” (Isaia 59:1-2).
După ce punctează foarte clar faptul că Dumnezeu nu scuză păcatul și nici nu bagatelizează această problemă (în fond, a fost nevoie ca Însuși Fiul lui Dumnezeu să moară pentru păcatele noastre, ale fiecăruia), autorul explică de ce este greșit să rămânem blocaţi în această capcană a vinovăţiei, departe de singura soluţie pe care o avem.
Cea mai mare dintre legi
Așa cum spun proverbe bine cunoscute, semănăm ce culegem și dormim cum ne așternem. Pe scurt, suportăm consecinţele alegerilor noastre. Nu înseamnă că aceeași lege operează și în domeniul spiritual? Scriptura însăși tranșează acest adevăr: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul!” (Psalmul 66:18).
Chiar dacă există această lege spirituală (Dumnezeu nu-i ascultă pe cei care păstrează nelegiuirea în inima lor), există o lege chiar mai mare, susţine Morris Venden. Este legea îndurării lui Dumnezeu, care se extinde asupra fiecărui om, fără nicio perioadă de așteptare: „Nu trebuie (…) să fixăm un anume interval de timp în care să ne comportăm bine ca să-L determinăm pe Dumnezeu să ne ajute. Imediat ce venim la El, Isus ne acceptă.”
În Psalmul 107 sunt prezente 4 categorii de persoane care ajung în situaţii-limită: un grup de exilaţi, care suferă de foame, de sete și mai ales de lipsa unui loc pe care să îl numească „acasă”; rebelii, cei care „se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu” și „nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt”; nebunii, care au ajuns în nenorocire „prin purtarea lor vinovată”, și cei care făceau negoţ pe mare. E un grup foarte pestriţ, dar ceea ce au în comun toţi acești oameni este că L-au căutat pe Dumnezeu în necaz. Rezultatul a fost că „El i-a izbăvit din necazurile lor” pe toţi, inclusiv pe aceia care sufereau ca urmare a propriilor alegeri greșite.
Mesajul practic al acestui psalm este acela că nu există alt loc spre care să ne îndreptăm în mijlocul suferinţei decât Dumnezeu, chiar dacă suntem singurii vinovaţi pentru fundătura în care am ajuns. De altfel, Dumnezeu Însuși i-a invitat pe israeliţi ca, ori de câte ori păcătuiau, „să ceară izbăvirea Lui din pedeapsa și rezultatele nelegiuirilor lor – nu doar iertare și viaţă veșnică”, punctează autorul.
Nu este un mesaj menit să ne determine să ne complăcem în păcat, pentru că plata păcatului este moartea, ci unul care accentuează bunătatea de neegalat a lui Dumnezeu: ori de câte ori fiii săi risipitori își vin în fire și fac primii pași spre casă, El le iese în întâmpinare cu iertare și cu binecuvântări pe care ei nu le merită.
O menţiune importantă pe care o face autorul este aceea că esenţa păcatului constă în ruperea relaţiei cu Dumnezeu. Dincolo de comportamentul greșit, păcătuirea are de-a face cu faptul că preferăm să stăm departe de Dumnezeu, Lumina și Viaţa care nu pot fi biruite de întuneric. Ceea ce au în comun însă toţi cei care primesc iertarea (începând cu ucenicii lui Iisus, pe care-i vedem greșind de multe ori în timp ce stau în preajma Învăţătorului) este că ei nu se complac în întuneric, ci, în ciuda tuturor căderilor și eșecurilor suferite, continuă să vină spre Lumină.
Și dacă nu simt că sunt iertat?
Mulţi dintre noi păstrăm acasă chitanţele care dovedesc că ne-am achitat taxele, impozitele și alte datorii, dar cine a primit vreodată o dovadă tangibilă a faptului că păcatele sale au fost șterse, iar datoria, anulată?
Există o diferenţă majoră între vină (care este obiectivă, legată de o analiză a comportamentului care a încălcat o lege sau o normă) și sentimentele de vinovăţie, care sunt subiective și de obicei nu sunt proporţionale cu mărimea vinei, scrie pastorul și autorul R.C. Sproul. În mod similar, putem distinge aspectele subiective de cele obiective ale iertării, continuă Sproul. Astfel, unicul antidot pentru vinovăţia reală este pocăinţa reală și credinţa că Dumnezeu poate ierta orice păcat și că o va face dacă Îi cerem acest lucru. Este totuși posibil să nu fim iertaţi și să credem că suntem sau, dimpotrivă, să fi primit iertarea și să ne simţim în continuare vinovaţi, explică autorul, identificând cărămida așezată strâmb în tot acest edificiu: „Avem tendinţa de a ne încrede în sentimentele noastre pentru a ne spune în ce stare ne aflăm în faţa lui Dumnezeu.”
Când este vorba de o problemă cu implicaţii veșnice, în cine ar trebui să ai mai multă încredere: în ce îţi spun sentimentele (de altfel, schimbătoare) sau în ceea ce promite Dumnezeu? „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire”, ne asigură apostolul Ioan.
De altfel, sentimentele noastre pot fi ușor manipulate de tatăl minciunii, scrie psihologul creștin Juli Slattery, inventariind motivele pentru care, deși credem că Scriptura este adevărată, tindem să credem că iertarea este pentru alţii mai degrabă decât pentru noi. Trebuie să facem distincţie între sentimentul de vinovăţie, care este generat de ceea ce am făcut greșit, și rușine, care ne condamnă pentru ceea ce suntem. În timp ce vinovăţia sănătoasă poate duce la pocăinţă și vindecare, rușinea ne înrobește și ne privează de cunoașterea iubirii lui Dumnezeu, afirmă Slattery.
În Eden, dușmanul lui Dumnezeu a încercat (cu succes) să o convingă pe Eva că nu păcătuiește chiar dacă încalcă o poruncă divină explicită. Acum, el se luptă să ne convingă pe noi că ne aflăm dincolo de graniţele iertării lui Dumnezeu, iar acest mesaj rezonează ușor cu sentimentul că suntem prea nevrednici pentru a mai fi iertaţi.
Biblia ne oferă însă imaginea unui Dumnezeu care nu-Și drămuiește iertarea („Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.”), ci iartă pe deplin și restaurează ce pare a fi distrus pentru totdeauna („Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”).
Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, de ce ar menţiona Biblia faptul că inima lui David a fost „întreagă a Domnului Dumnezeului său” (1 Împăraţi 15:3), în ciuda păcatului său notoriu? Și cum ar mai putea Aron, fratele lui Moise, să fie numit „sfântul Domnului” (Psalmii 106:16), după episodul dăltuirii viţelului de aur?
Iertarea este un dar supranatural pe care nu îl primim pentru meritele noastre, ci în ciuda nevredniciei noastre, în virtutea iubirii Singurului care deţine toate meritele. Femeia prinsă în adulter și tâlharul de pe cruce vor mărturisi cândva despre frumuseţea unei iertări de care nu erau vrednici, dar de care aveau disperată nevoie.
„Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi” – o promisiune care ne cuprinde și pe noi în faldurile ei, chiar dacă vina noastră ar cântări la fel de greu ca aceea a unui tâlhar condamnat la moarte. De fapt, toată istoria căderii și salvării noastre poate fi înţeleasă doar înrămând-o în dragostea Lui – scrie autorul creștin C.S. Lewis – „care nu este micșorată de păcatele noastre”, ci rămâne „neabătută în hotărârea ei de a ne vindeca de acele păcate, oricât ne-ar costa pe noi și oricât L-ar costa pe El”.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
///////////////////////////////////////
Liniștea de după furtună | prietenia între certare și iertare
De către Carmen Alina Nedelcu
Eschimoșii nu au cuvântul „ceartă” în vocabular. Ei trăiesc într-o climă deosebit de aspră, așa că nimeni nu riscă să facă pneumonie (sau să moară) doar ca să arate că are dreptate.
Nu că dezacordul nu ar exista între eschimoși, doar că, pus în faţa lucrurilor care contează cu adevărat, se arată cât este de mic și neimportant cu toate pretenţiile lui. Sau, și mai mare dacă ar fi, tot devine neimportant în anumite condiţii – precum într-o climă extremă sau, de pildă, în vreme de război (văzut sau nevăzut). Am citit de curând o poveste al cărei înţeles se rezumă la cuvintele unui amiral către doi ofiţeri care se certau: „Nu știu care este motivul pentru care vă certaţi, dar știu că dușmanul stă la pândă.” Cred că tabloul acesta reprezintă destul de bine condiţia umană fundamentală.
Totuși, înainte de orice ceartă și de orice posibil dezacord, prietenia însăși este un acord profund asupra câtorva aspecte esenţiale și o coincidenţă a gusturilor fără de care nu și-ar putea găsi nici rostul, nici puterea de a exista. Iar, înainte de orice posibilă neînţelegere, există înţelegerea și o întreagă reţea de „subînţelesuri” și „de la sine înţelesuri”, ca un halou care cuprinde nu doar ce spun cei doi, ci și ceea nu spun, ceea ce vor să spună și sensul celor spuse și al celor nespuse. Acesta este și motivul pentru care – deși e un subiect vast – nu o să fie vorba aici despre dezacordul dintre oameni fundamental diferiţi care se numesc prieteni doar prin extinderea abuzivă a sensului pe care termenul de „prieten” îl are (mai ales în mediul online, unde uneori și termenul „cunoștinţă” e prea generos). Aici o să avem în vedere doar dezacordul manifestat ca formă a iubirii: ca iubire de celălalt, pentru că îţi pasă suficient cât să-ţi asumi disconfortul de a vorbi, și ca iubire de sine, pentru că ai curajul să-ţi spui părerea când o știi bine intenţionată.
Și lipsa de consens are un sens
Există numeroase studii care s-au aplecat cu toată seriozitatea asupra subiectului, iar concluziile sunt cât se poate de utile: prietenia, ca validare și susţinere emoţională reciprocă, stă sau cade în funcţie de felul în care conflictele reușesc să fie rezolvate atunci când apar. Pentru ca dialogul să aibă cu adevărat loc între doi oameni, el trebuie să vizeze și acele probleme în privinţa cărora nu există consens; dar felul în care rezolvăm lipsa consensului și tonul abordat în discuţie vor hotărî dacă, la sfârșit, vom avea o relaţie mai bună și mai plină de încredere sau o relaţie deteriorată (sau chiar o fostă relaţie). Am putea să spunem chiar că, până să-și găsească rezolvarea, conflictul în sine nu e bun sau rău, ci e simplă materie brută din care putem obţine și bine, și rău. Exprimarea și rezolvarea emoţiilor negative pot fi chiar sănătoase în contextul de încredere și susţinere emoţională pe care îl oferă prietenia (în mod deschis și sincer, fără cuvinte sau farfurii aruncate haotic și zgomotos), dar să nu uităm totuși că, oricât ar fi de necesar uneori, într-un conflict toată lumea suferă.
Răbdarea ca formă pasivă a curajului
De aceea, înainte de a vorbi despre cum gestionăm un conflict atunci când apare, e bine să ne aducem aminte că nu conflictul e prima opţiune pe care o avem. Desigur, nici indiferenţa, ci poate o privire onestă și nepripită asupra motivelor reale pe care le-am avea ca să ne punem pe harţă. Ce vreau să spun: de multe ori se întâmplă să nu fim de acord pentru că punem propria părere mai presus de cea a celuilalt. Sau propriul gust. Uităm, mai ales în relaţiile cu cei dragi, că oricâte lucruri am avea în comun și oricât ne-am simţi de îndreptăţiţi, tot suntem două persoane diferite: fiecare are propriile păreri, propria viaţă și propriul destin asupra căruia nimeni, oricât de apropiat, nu se poate pronunţa pertinent.
Dragostea înseamnă mai degrabă să te dăruiești fără să te impui, să-i permiţi celuilalt să fie și să gândească altfel decât tine, la limită chiar să greșească, nu fără să-l sfătuiești sau să-l mustri, ci fără să-l constrângi.
Și, bineînţeles, fără să uiţi că omul are datoria să se îndrepte pe sine înainte să se repeadă asupra celuilalt, oricât de aproape i-ar fi. De aceea cred că, înainte de orice dispută, e bine să rămânem puţin pe gânduri (cea mai incomodă poziţie, cum o numea Frédéric Dard) și să ne întrebăm dacă nu cumva, deși nu ne convine, celălalt are dreptul să fie sau să se poarte altfel decât am prefera noi.
Și dacă totuși motivul neînţelegerii nu e doar o problemă de gust? Dacă nu e doar o problemă imaginară? Neavând ca protagoniști niște îngeri, relaţiile umane se lovesc mereu de conflicte mari și mici, reale sau imaginare, de situaţii dificile și de întrebări retorice. Sau chiar de decizii categorice: ce facem, mergem înainte chiar dacă sensul lui „înainte” e altul, sau dăm un pas înapoi? Studiile arată că, cel puţin în cazul căsătoriilor, pasul înapoi e opţiunea aleasă în aproape jumătate din cazuri (din diverse motive, unele reale, sfâșietoare, altele pendulând graţios între „nu e bine” și „e mai bine în altă parte”). Am luat căsătoria ca exemplu – ca formă specifică a prieteniei –, dar concluzia se poate extinde asupra prieteniilor în general: nu toate rezistă în toate condiţiile. Nu multe reușesc să treacă peste marile încercări și chiar mai puţine rezistă la frecușul zilnic al banalităţii. Nu e ușor să-i ierţi celuilalt nici marile derapaje, nici micile și enervantele apucături, pe care le repetă de câte șaptezeci de ori câte șapte și pe care n-ai puterea sau nu vrei și nu ţi se pare acceptabil să le ierţi de atâtea ori, deși ar trebui. Poate că de-abia în faţa neajunsurilor oricărei relaţii posibile între oameni imperfecţi devine mai clar singurul fundament sigur, supra-uman, al legăturii dintre ei: iubirea divină și, greșiţi cum suntem, iertarea divină.
Iertarea, sau cum să renunţi la nostalgia unui trecut mai bun
Subiectul iertării este mai ușor de abordat în teorie decât în practică, la fel cum e mai ușor să îndemni la iertare și la împăcare atunci când rana nu se află în piept la tine. E un subiect asupra căruia nu ne putem apleca decât cu maximă precauţie, fără concluzii pripite și fără generalizări facile: fiecare om rănit de pe pământ iartă sau nu iartă după niște criterii pe care nu e treaba noastră să le înţelegem sau judecăm. Cert este că, în cele mai multe situaţii, iertarea e calea cea mai bună și n-aș vrea să uităm, prin aceasta, cât poate să fie de grea.
Faptul că iertarea este atât de grea mă duce cu gândul și la confuzia (analizată mult mai detaliat de C.S. Lewis) pe care o facem de obicei în legătură cu ea: a ierta nu înseamnă a scuza. De fapt, într-un anumit sens, termenii sunt aproape antonimi. Iertarea spune: „Da, ai făcut acest lucru, dar te iert și nu-ţi port pică, iar între noi totul va fi exact cum a fost mai înainte”, iar a scuza înseamnă: „Văd că a fost fără intenţie și fără voia ta, deci nu e vina ta.” Dacă un lucru n-a fost cu adevărat din vina cuiva, atunci nu mai este nimic de iertat; a scuza nu implică dragoste creștinească, ci doar corectitudine. Bineînţeles, în cele mai multe cazuri e vorba despre o combinaţie între cele două: de regulă există niște scuze, anumite „circumstanţe atenuante”, dar și o parte de vină reală. Dar suntem atât de concentraţi să invocăm scuzele atunci când greșim și atât de nerăbdători să le auzim când greșește celălalt, încât uităm de partea cea mai importantă: iertarea nu înseamnă să vedem care sunt scuzele și, dacă sunt suficient de bune, să iertăm, ci vizează mai degrabă ce a rămas după ce nu mai e nicio scuză de invocat.
Nici Iisus nu ne spune că trebuie să iertăm greșelile celorlalţi în cazul în care nu sunt prea groaznice sau dacă există scuze rezonabile, ci doar să le iertăm.
Când adevărul rămâne gol, când privim ţintă la greșeală și o vedem în toată murdăria și josnicia ei nescuzabilă, de-abia atunci putem să vorbim despre iertare și, dacă avem puterea să o oferim, despre împăcarea deplină cu omul care a făcut-o.
Astfel de iertare primim de la Dumnezeu și astfel de iertare trebuie să le oferim celorlalţi. Și așa trebuie să ne iertăm și pe noi înșine, ca să-i putem ierta apoi pe ceilalţi.
M-aș opri la gândul acesta simplu, care a fost exprimat cel mai frumos în evanghelii: că trebuie să pornești de la tine pentru a ajunge la altul, că trebuie să te iubești și să te ierţi mai întâi pe tine însuţi pentru a-l iubi și a-l ierta apoi pe altul „ca pe tine însuţi”. Diavolul (diabolos, gr., „cel care separă”) ne îndeamnă mai ales în două direcţii: fie să ne găsim scuze și să justificăm prea repede greșelile noastre, fără a-i înţelege și celuilalt nevoia de iertare și compasiune pe care o avem îndeobște faţă de noi înșine; fie să uităm să ne iubim pe noi înșine ca pe cel mai bun prieten, prieten căruia nu i-am spune niciodată „nu ești bun de nimic!” dacă s-ar întâmpla să greșească. Răul – din noi și din celălalt – trebuie înţeles și iertat. Și poate că de-abia aceasta este minunea iubirii: să putem privi, fără dezamăgire, la noi și la celălalt și să ne iubim exact așa cum suntem, ca să avem apoi curajul să devenim mai buni.
Carmen Alina Nedelcu este licenţiată în relaţii publice de Universitatea București și are o dipomă de master în managementul afacerilor de la Academia de Studii Economice. Este expert în tehnologii cloud și pasionată de cărţi.
Footnotes
[1]„Marie-Claude Salvar, Frank Vitaro et al., «Friendship Conflict and the Development of Generalized Physical Aggression in the Early School Years: A Genetically Informed Study of Potential Moderators», în Developmental Psychology, vol. 50, nr. 6, iunie 2014, p. 1798-1807.”
[2]„Esteban Ortiz-Ospina, Max Roser, «Marriages and Divorces», Our World in Data, https://ourworldindata.org/marriages-and-divorces.”
[3]„C.S.Lewis – «Ferigi si elefanti si alte eseuri despre crestinism», Humanitas, 2011=”.
//////////////////////////////////////
De ce ar trebui să îl ierţi pe cel care ţi-a greşit
Deşi ne-am dori, nu putem evita acele momente în care suferim din cauza acţiunilor sau a vorbelor cuiva. Iar uneori durerea resimţită pare că are de gând să rămână o veşnicie în noi. Poate însă unicul mod prin care ai putea face durerea şi toate sentimentele negative să dispară este să ierţi.
Angel Chernoff, coautoarea blogului de dezvoltare personală Marc and Angel, a dedicat un articol motivelor pentru care fiecare dintre noi ar trebui să le dăruiască iertare celor care le-au greşit. Iată câteva dintre acestea.
Iertarea ne pune înapoi la cârma propriei fericiri. Aceasta are puterea de a ne elibera de forţele mâniei, furiei şi ale resentimentelor, care ne pot afecta deciziile şi experienţele pe care le trăim în tot acest timp în care păstrăm ranchiună pe cineva.
Fiecare persoană apare în viaţa noastră cu un motiv, chiar şi cele care ajung să ne rănească. Iertarea lor este însă cea care ne oferă puterea de a înţelege lecţia pe care o avem de învăţat din experienţa unui episod negativ. Iar această lecţie învăţată prin iertare te va putea feri mai târziu de repetarea greşelii.
Iertarea deschide drumuri noi şi calea către dragoste. Nu toţi cei pe care îi cunoşti vor rămâne alături de tine întreaga viaţă, unii pur şi simplu se vor „retrage” după ce te-au ajutat să deschizi un nou capitol din viaţa ta, este de părere Angel. Iertându-i pe cei care ţi-au greşit, permiţi altor oameni noi să pătrundă în viaţa ta şi îţi oferă deschiderea necesară pentru a „îmbrăţişa” noi experienţe.
Chiar dacă poate părea puţin sarcastic, Anne afirmă că „iertarea este cea mai bună răzbunare”. Seninătatea şi sinceritatea cu care oferi iertare şi zâmbetul pe care îl afişezi pentru a pecetlui această acţiune este exact opusul a ceea ce se aşteaptă „adversarii” tăi, cei care te-au rănit şi care ţi-au provocat suferinţă. Iertarea te ajută să mergi mai departe şi să îţi construieşti o viaţă mai bună, mai frumoasă.
Iertarea aduce beneficii şi sănătăţii tale fizice. Experţii sunt de părere că acest gest contribuie la micşorarea tensiunii arteriale, ritmului cardiac, a nivelului colesterolului şi îmbunătăţeşte calitatea somnului, notează US News. De asemenea, o cercetare efectuată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Duke a găsit o asociere puternică între actul de iertare şi creşterea imunităţii în cazul pacienţilor infectaţi cu HIV.
Alte studii au arătat că prin iertare, oamenii îşi micşorează nivelul de anxietate, depresie sau mânie, se simt mai fericiţi, mai optimişti şi construiesc relaţii interumane mai bune.
Aşa cum nota psihologul Robert Enright, autorul cărţii Viaţa iertătoare (The Forgiving Life), „iertarea ne ajută să renunţăm la mânie, pentru ca aceasta să nu se verse asupra celor care nu au nicio vină”, citează US News.
De multe ori, atunci când ceilalţi ne provoacă suferinţă, avem tendinţa de a ne autoproteja. Nu ne vine uşor să îi iertăm pe cei care ne-au greşit şi uităm să avem milă şi înţelegere faţă de cei care ne-au făcut un rău, susţine în articolul său de pe About.com Mary Fairchild, care este implicată în lucrarea creştină din 1988 şi autoare a numeroase articole pe teme biblice şi cărţi creştine. Ea este de părere că iertarea celorlalţi este o decizie care aparţine fiecăruia. Aceasta însă este motivată de ascultarea de Dumnezeu şi de dorinţa sa de a ne ierta unii pe ceilalţi (vezi Coloseni 3:13). Credinţa fiecăruia este cea care ne oferă puterea de a ierta chiar şi cele mai cumplite fapte, iar prin rugăciune putem să ne eliberăm de toată mânia şi furia acumulate din pricina persoanei care ne-a stârnit suferinţa.
Prin iertarea celorlalţi ne eliberăm nu numai de sentimentele negative acumulate. Ci ne apropie mai mult de Dumnezeu. (vezi Matei 6:14-16)
România între colții Rusiei și abandonul SUA | EMISIUNE DE ANALIZĂ #florinianovici
https://www.youtube.com/watch?v=_NAJNamvEeA
///////////////////////////////////////
Ce este pecetea lui Dumnezeu?
Răspuns
Sunt cinci versete în Biblie care menționează „pecetea lui Dumnezeu” sau un obiect sau o persoană pecetluite de Dumnezeu (Ioan 6.27, 2 Timotei 2.19, Apocalipsa 6.9, 7.2 și 9.4). Cuvântul pecetluit în Noul Testament vine de la cuvântul grecesc care înseamnă „să ștampilezi cu un semn privat”, cu scopul de a păstra ceva secret sau de a proteja sau a păstra obiectul pecetluit. Pecețile erau folosite pentru chestiunile oficiale: de exemplu, un centurion roman poate să fi sigilat un document care era menit numai pentru ochii superiorului. Dacă sigiliul era rupt, cel care primea documentul știa că s-a umblat la scrisoare sau a fost citită de altcineva decât cel care a pecetluit-o.
Apocalipsa 7.3-4 și 9.4 pomenesc un grup de oameni care au pecetea lui Dumnezeu, și astfel protecția Sa, în timpul Necazului cel mare. În timpul judecății de la a cincea trâmbiță, lăcustele din Adânc îi atacă pe oamenii pământului cu „puterea pe care o au scorpiile pământului” (Apocalipsa 9.3). Însă aceste lăcuste demonice au limitată măsura în care pot vătăma: „Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 9.4) Cei care poartă semnul pus de Dumnezeu sunt feriți. Pecetea lui Dumnezeu în timpul necazului este direct opusă semnului fiarei, care îi identifică pe oameni ca urmași ai lui Satan (Apocalipsa 13.16-18).Pavel vorbește despre pecetea lui Dumnezeu în contextul adevărului de temelie. El îi spune lui Timotei că învățăturile false circulă și oamenii încearcă să distrugă credința credincioșilor. Apoi îl încurajează: „Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui și «Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!»” (2 Timotei 2.19) Este imaginea unei fundații de clădire care a fost inscripționată cu afirmații despre scopul clădirii. Temelia Bisericii a fost pusă (Efeseni 2.20), și „pecetea” veșnică sau inscripția sumarizează cele două aspecte ale credinței – încrederea în Dumnezeu și îndepărtarea de păcat (vezi Marcu 1.15). Pasajul continuă să descrie conținutul casei celei mari care e inscripționată: vase pentru folosire de cinste și vase pentru folosire dezonorantă. „Deci, dacă cineva se curățete de acestea, va fi un vas de cinste, sfințit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 2.21)
Isus Cristos a purtat pecetea lui Dumnezeu: „Pe El [Tatăl] L-a însemnat cu pecetea Lui.” (Ioan 6.27) Cei care se încred în Isus poartă și ei pecetea lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt: „Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” (Efeseni 1.13-14) E bine să știm că copiii lui Dumnezeu sunt sigilați, asigurați și susținuți în mijlocul stricăciunii acestei lumi prin care trecem.
Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament? Terapia spirituala prin muzica; Despre sonoterapie; Ce este defapt sound healing-ul? Cancerul, învins cu usturoi şi sonoterapie; Muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice; Terapia prin muzică – între mit și realitate; Avantajele Muzicoterapiei în tulburările din spectrul Autismului; Pe scurt, ce este meloterapia?Editorial, Meloterapie – generalităţi; Ce este Aromoterapia și cum îți poate schimba viața; Terapia prin râs: de ce să râzi cu poftă mult și des; Zooterapia – Terapia cu animale de companie; 15 plante medicinale pentru sanatate; FLORITERAPIA; CROMOTERAPIE; Influenţa tainică a culorilor asupra fiinţei umane; CULOAREA PLANTELOR; UMORUL SĂNĂTOS ȘI EFECTELE BENEFICE ALE RÂSULUI STENIC; Apiterapia… Muzicoterapie: Vindecarea și relaxarea prin muzică, o călătorie spre alinarea sufletească… Din retetele bunicii… Top 5 Plante Medicinale Romanesti pentru Slabit Natural si Sanatos
Apiterapia
Andreea Costache
Apiterapia este o terapie alternativa si complementara practicata de mii de ani, ce foloseste produse apicole pentru preventia sau tratarea afectiunilor.
Cuprins
Ce este Apiterapia?
Produse apicole folosite în Apiterapie
Beneficiile Apiterapiei
Contraindicații
Ce este Apiterapia?
Apiterapia este o terapie alternativă și complementară ce uzilizeaza produse apicole precum miere, polen, propolis, lăptișor de matcă și venin de albine pentru prevenirea bolilor sau ca tratament. Poate fi descrisă și ca „știința și arta utilizării produselor apicole, pentru a menține sănătatea și a ajuta individul să-și recapete sănătatea atunci când boala sau accidentul interferează”.[1]
Unele dintre afecțiunile tratate sunt: scleroza multiplă, artrita, rănile, durerea, guta, zona zoster, arsurile, tendinitele și infecțiile.
Terapiile care implică mierea de albine există de mii de ani și unele pot fi la fel de vechi ca și medicina convențională.
Arta rupestră veche a primilor vânători-culegători descrie albina că fiind o sursă de medicină naturală.
Terapia cu venin de albine a fost practicată în Egiptul antic, Grecia și China – trei mari civilizații cunoscute pentru sistemele lor medicale foarte dezvoltate.Hipocrate, medicul grec cunoscut sub numele de „Părintele Medicinii”, a recunoscut proprietățile vindecătoare ale veninului de albine pentru tratarea artritei și a altor probleme articulare. Astăzi, dovezi științifice în creștere sugerează că diverse produse apicole promovează vindecarea prin îmbunătățirea circulației, scăderea inflamației și stimularea sistemului imunitar.
Produse apicole folosite în Apiterapie
Apiterapia poate include utilizarea tuturor produselor create în mod natural de albine.
Mai exact:
Polen de albine – Polenul de albine este format dintr-un amestec de salivă de albine, nectar și polen de plante care se prinde de spatele piciorușelor albinelor lucrătoare. Polenul este sursa exclusivă de proteine a albinei, conținând toți aminoacizii esențiali de care oamenii au nevoie. Oamenii folosesc polenul de albine ca un stimulator al energiei și / sau pentru a-și dezvolta rezistența la alergeni din aer (rinită alergică).
Propolis – Propolisul este o combinație de ceară de albine, miere și rășini de copaci amestecate cu enzime produse de albine, utilizate pentru a proteja stupul de albine de bacterii, ciuperci și viruși. Propolisul are proprietăți naturale anti-bacteriene, anti-virale, anti-fungice, anti-oxidante și anti-inflamatorii. Oamenii folosesc propolisul ca remediu pentru răceli și gripă și pentru a stimula sistemul imunitar. Proprietățile antibacteriene și antifungice ale propolisului îl fac un ingredient topic ideal pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale pielii.
Lăptișor de matcă – Lăptișorul de matcă este un aliment îmbogățit cu enzime, produs de albinele tinere lucrătoare ce constituie hrana unei albine regine. Oamenii folosesc lăptișorul de matcă ca stimul pentru întărirea sistemului imunitar, pentru a crește longevitatea și pentru a avea claritate mentală.
Miere – Mierea este un nectar vegetal, transformat în zaharuri simple, deshidratat și utilizat pentru energie și hrană pe timp de iarnă de către albine. Oamenii folosesc mierea ca îndulcitor natural, ca remediu pentru durerile în gât și tuse și pentru vindecarea rănilor.
Venin de albine – Veninul de albine este produs de albinele lucrătoare pentru a se apăra pe sine și pe colonia lor. Oamenii folosesc veninul de albine pentru a trata peste 40 de boli, inclusiv negii, artrita și scleroza multiplă.
Ceară de albine – Ceara de albine este produsă de albinele lucrătoare pentru construirea structurii de fagure, ce are ca scop creșterea puietului și depozitarea mierii și a polenului. Oamenii folosesc ceara de albine pentru multe aplicații, inclusiv pentru a realiza lumânări, produse cosmetice, sau pentru lustruirea mobilierului.
Beneficiile Apiterapiei
Societatea Americană de Apiterapie susține că apiterapia este eficientă în tratarea următoarelor afecțiuni[2]:
Disfuncții sau probleme ale sistemului imunitar
Terapia cu venin de albine poate fi folosită ca tratament complementar pentru pacienții care suferă de poliartrită reumatoidă sau scleroză multiplă.
Cercetările realizate până în prezent au arătat că veninul de albine poate duce la o scădere a umflăturilor, durerii și rigidității la persoanele cu poliartrită reumatoidă. [3] Rezultatele unui studiu au arătat chiar că poate reduce necesitatea utilizării medicamentelor tradiționale, dar și riscul ca boala să recidiveze.[4]
Deși veninul de albine nu ar trebui să fie prima sau singura metodă de tratament pentru aceste afecțiuni, cercetările au găsit dovezi care arată că veninul de albine a fost capabil să stimuleze sistemul imunitar și să reducă unele simptome ale acestor afecțiuni în organism datorită proprietăților anti-inflamatorii ale veninului.
Probleme neurologice
Apiterapia cu venin de albine poate fi folosită ca terapie complementară pentru tratarea:
Bolii Lupus
Parkinsonului
Sclerozei laterale amiotrofica
Alzheimerului[3]
Infecții
S-a raportat că propolisul exercită o gamă largă de activități biologice: proprietăți antibacteriene, antivirale, antiinflamatorii, imunomodulatoare, după cum s-a demonstrat în studiile realizate în vitro și în vivo [5, 6]. În zilele noastre, propolisul și preparatele sale sub diferite forme pentru utilizare (spray-uri de gură, tablete, capsule etc.) sunt utilizate în medicină pentru tratarea răcelilor, a infecțiilor asemănătoare gripei, a rănilor, a durerii în gât și a infecției cu herpes.
Conform unui studiu [7], mierea poate fi un tratament bun pentru combaterea tusei și a tulburărilor de somn asociate cu infecția căilor respiratorii superioare la copii. Mierea este utilizată ca ingredient sau singură în medicina populară pentru ameliorarea tusei.
Răni
Mierea este folosită de mii de ani pentru tratarea rănilor – atât a tăieturilor deschise, cât și a arsurilor – datorită proprietăților sale antibacteriene, antiinflamatoare și de calmare a durerii. Cercetările de astăzi confirmă acest lucru. Un studiu realizat în 2008 a constatat că pansamentele medicale care conțin miere contribuie la vindecarea rănilor, reducând în același timp riscul de infecție. [8]
Contraindicații
Apiterapia este, în general, considerată sigură.
Persoanele care au alergie la produsele apicole ar trebui să evite această terapie.
Exista câteva riscuri asociate cu terapia cu venin de albine. Aceasta poate provoca iritații, cum ar fi pielea umflată și înroșită, dar și reacții alergice severe, chiar și la pacienții care nu sunt alergici. Terapia cu venin de albine poate fi dureroasă. Tratamentul trebuie analizat cu atenție de către un medic cu specializare în Apiterapie.
Este Apiterapia decontată de CNAS?
Apiterapia nu este decontată de CNAS.
Practicarea apiterapiei este permisă numai medicilor, medicilor dentiști sau, după caz, farmaciștilor și este reglementată de Ministerul Sănătății Publice, prin norme.
https://newmedicine.ro/apiterapia/
//////////////////////////////////
UMORUL SĂNĂTOS ȘI EFECTELE BENEFICE ALE RÂSULUI STENIC
…………………………………………………
O glumă celebră
Un celebru scritor primeşte într-o zi o scrisoare netimbrată. Scriitorul a plătit taxa şi a deschis scrisoarea: „Bătrâne! Eu sunt bine. Locuiesc la Chicago. Colegul tău de şcoală, Jackson”. După două săptămâni Jackson a primit la Chicago un colet greu, pentru care a plătit o taxă de 50$. Înăuntru a găsit o piatră mare, însoţită de următorul bilet: „Dragă colega! Piatra asta mi-a stat pe inimă până când am aflat că eşti bine.”
Eroul povestioarei noastre este Mark Twain, unul dintre cei mai iubiţi scriitori şi umorişti, cel care a intuit valenţele terapeutice ale umorului şi puterea vindecătoare asupra tendinţelor perturbatoare ale societăţii omeneşti. Valoarea terapeutică a umorului nu a trecut neobservată nici de oamenii zilelor noastre care, mai mult ca oricând, sunt dornici să-şi deschidă sufletul şi mintea către cunoaşterea tuturor pârghiilor interioare care pot declanşa salturi calitative.
Efectele umorului sănătos
Umorul sănătos este pentru mulţi o modalitate care scoate la suprafaţă puteri benefice nebănuite: puterea de a munci ore în şir, de a fi entuziast şi devotat, puterea de a trece cu dezinvoltură peste situaţiile stresante, puterea de a găsi cel mai bun răspuns în fata evenimentelor vieţii, iar pentru unii puterea de a trece cu succes peste boli mai mult sau mai puţin grave.
Cel mai celebru şi mai bine documentat caz este cel al lui Norman Cousins, care s-a vindecat de o boală gravă de colagen, boală pe care o serie de experţi nu au reuşit să o vindece. Ce ar fi putut face Norman în momentul când şi-a dat seama că medicamentele sunt ineficiente în cazul lui? Să se lase pradă disperării sau să se ridice şi să meargă mai departe? El a ales să râdă. Plin de perseverenţă şi dornic de succes şi-a administrat o doză mare de râs, în serii zilnice.
Vindecare prin umorterapie
Desenele animate pline de umor au fost vehiculul purtător al undei de râs, care a ajuns acolo unde trebuie, în mintea st trupul lui Norman, redându-i sănătatea. Verdictul doctorilor: vindecat. Ceea ce în urmă cu câteva luni fusese aproape o sentinţă finală, devenise între timp motorul care a revoluţionat mare parte din gândirea medicală.
”Cum e posibil?” s-au întrebat medicii. Unii şi-au lăsat ochelarii pe nas şi au zâmbit (ironic). Alţii s-au pus pe treabă serios.
Ce-au aflat a fost un motiv nu de râs, ci de bucurie: râsul scade tensiunea arterială a celor care au valori crescute, reduce eliberarea hormonilor de stres, detensionează muşchii, creşte elasticitatea musculară, creşte numărul limfocitelor T, al limfocitelor B şi a γ-interferonului, factori implicaţi în imunitate, creşte eliberarea de endorfine, îmbunătăţeşte respiraţia şi oxigenarea sângelui.
Desigur, studiile au fost făcute pe acei oameni capabili să râdă sănătos, să râdă din inimă.
Cluburile de râs
Să fi fost oare acesta motivul pentru care în India s-au creat în unele oraşe cluburi de râs, locuri unde oamenii se stâng dimineaţă pentru a râde? Sau poate a fost la mijloc puterea contaminanta a umorului? Ecoul bunei dispoziţii a ajuns până la Jurnalul Asociaţiei medicilor americani care a publicat un articol în care s-au analizat pe larg efectele terapeutice ale râsului.
Articolul afirmă: “un program de terapie prin râs poate creşte calitatea vieţii pacienţilor cu probleme cronice şi, deoarece râsul are un răspuns imediat pentru aceşti pacienţi, efectul lui se potenţează când râsul este indus cu regularitate o anumită perioadă de timp”.
Auzind acesta, oameni cu spirit practic, americanii au chemat în spitale voluntari, aşa numiţii hospital-clown, care caută să uşureze suferinţa celor bolnavi.
Însă, râsul sardonic isteric, umorul negru, sau cel plin de cinism, râsul batjocoritor, sadic sau masochist nu intra în categoria umorului terapeutic, iar efectele acestor manifestări, deşi pentru mulţi în mod inconştient, sunt devastatoare.
Rezultate și concluzii
Doctorii Lee Berk şi Stanley Tan de la Loma Linda University s-au “aliat” cu un grup de oameni bine dispuşi şi le-au dat sarcina să râdă sănătos şi plin de viaţă. În acest timp ei au analizat cu minuţiozitate probe de sânge recoltate înainte şi după reprizele de râs copios.Rezultatele: râsul scade nivelul seric de cortizol, creşte cantitatea de limfocite T activate, creşte numărul şi activitatea limfocitelor natural-killer, creşte numărul limfocitelor T helper şi T supresor.
Concluzia: râsul stimulează sistemul imunitar şi îndepărtează efectul imunosupresiv al stresului.
https://amnromania.ro/domenii/umorterapie/
////////////////////////////////////////
CROMOTERAPIE
Culoarea stăpâneşte într-un anume sens întreaga natură, iar pentru noi, oamenii, culorile se identifică cu viaţa însăşi. Între culori şi viaţa noastră interioară, psihică şi mentală, există o intimă legătură nevăzută.
Efectele psihologice ale culorilor au fost demonstrate în ultimii ani de mulţi specialişti. Astfel roşul este o culoare activă, dinamică, generând entuziasm, portocaliul trezeşte veselia şi buna dispoziţie, verdele are efect calmant, griul închis generează tristeţe şi monotonie.
Culorile influenţează în mod nebănuit fiziologia noastră. Pulsul, tensiunea arterială şi chiar temperatura corpului se modifică sub influenţa culorilor. Lumea culorii îşi pune amprenta asupra vestimentaţiei noastre, a alimentaţiei, intervine nemijlocit în decorarea interioarelor, în arhitectură, în design, în medicină şi în ştiinţă.Pentru a se menţine în stare de echilibru, psihicul uman are nevoie de toată gama de nuanţe de culori pe care ni le oferă natura. Culorile pot fi folosite în mod înţelept de către cel care le cunoaşte efectele, pentru a genera o stare benefică, stenică, de bucurie, veselie, fericire, umor, entuziasm sau detaşare.Folosite în mod înţelept, culorile pot ajuta la refacerea echilibrului energetic perturbat. Culorile bine alese în funcţie de necesităţi îşi pot aduce aportul binefăcător la refacerea stării de echilibru a unei fiinţe umane suferinde, generând modificări benefice la nivel fiziologic, psihic şi mental.
Influenţa tainică a culorilor asupra fiinţei umane
CULORILE SUNT PREZENTE PRETUTINDENI
Întreaga noastră existenţă este plină de prezenţa culorilor: culorile minunate din natură, culorile obiectelor din casă, culorile hainelor pe care le purtăm, culoarea pereţilor încăperilor, culorile clădirilor, culorile automobilelor şi a feluritelor vehicule cu care ne depalsăm, culorile cărţilor, revistelor, ziarelor, culorile scenelor din filme şi a celor pe care le vedem la televizor, luminile colorate ale artificiilor de sărbători, culorile globurilor şi cele ale ambalajelor pentru cadouri, ori culorile florilor pe care le oferim celor dragi de sărbători.
Toate acestea reprezintă prilejuri în care noi interacţionăm cu culorile şi venim în contact cu efectele lor. Tocmai de aceea este util să ştim care sunt efectele fiecărei culori asupra fiinţei umane.
CULORI CALDE, CULORI RECI
De la roşul aprins al unui măr copt, la albastrul profund al cerului senin, o întreagă gamă de nuanţe coloristice ne sugerează apropierea şi depărtarea, intensitatea şi relaxarea.
CALD: ROŞU
La extrema caldă, roşul este stimulant, el aprinde flacăra dorinţei, ne face să ne simţim mai puternici şi plini de forţă. Atunci când este predominant într-o încăpere, el dă senzaţia de condensare şi stimulare şi face ca încăprea să pară mai mică.
RECE: ALBASTRU
Oarecum complementar lui, la extrema rece, albastrul, este profund relaxant şi calmant, ne trezeşte înclinaţia către interiorizare şi face să apară în noi afectivitatea. Atunci când albastrul este predominant într-o încăpere, el conferă senzaţia de spaţialitate, prin care noi percepem în mod subiectiv că încăperea este mai mare.
CALD: PORTOCALIU ŞI GALBEN
Tot calde, însă mai temperate în efectul lor stimulator, sunt portocaliul şi galbenul. Portocaliul este o culoare prin excelenţă antidepresivă şi face să apară buna-dispoziţie, în timp ce galbenul stimulează gândirea raţională şi este un excelent stimulent mental.
RECE: TURCOAZ ŞI VIOLET
Alături de albastru, tot răcoritoare sunt şi turcoazul şi violetul. Turcoazul este liniştitor, purificator şi reîmprospătător, în timp ce violetul trezeşte speranţa, redinamizează simţul valorii şi ne face să devenim conştienţi de dimensiunea spirituală a vieţii.
PUTEREA VINDECĂTOARE A CULORILOR
Fiecare culoare are propria ei putere vindecătoare asupra fiinţei umane. Fie că alegem să beneficiem de efectul binefăcător al unei anumite culori purtând haine care au acea culoare, fie că alegem să locuim într-o încăpere colorată într-o anumită culoare, fie că ne vom ilumina încăperea cu ajutorul unui bec colorat, de fiecare dată noi vom putea simţi totodată şi efectul vindecător al culorilor.
ROŞU
Roşul este puternic dinamizant şi este un remediul excelent pentru stările de lipsă de putere, pentru stările de moleşeală şi de asemenea este util în caz de hipotensiune.
PORTOCALIU
Portocaliul conferă elan mobilizator, trezeşte bucuria interioară şi are un puternic efect tonifiant asupra psihicului. El este totodată un puternic remediu afordisiac.
GALBEN
Galbenul este un puternic stimulent al inteligenţei. El are efect vindecător în caz de reumatism, artrită şi de asemenea ajută întărirea structurii osoase.
VERDE
Verdele este culoarea armoniei, a echilibrului şi a neutralităţii. Verdele are un puternic efect vindecător în cele multe situaţii de boală, de la dureri de cap până la cancer.
TURCOAZ
Turcoazul este culoarea imunităţii. El are efect vindecător în feluritele boli inflamatorii ori febrile, în cazul tensiunii nervoase ori al agitaţiei mentale.
ALBASTRU
Albastrul face să apară o profundă stare de relaxare în întreaga fiinţă. El are efect vindecător în caz de hipertensiune, astm, migrene şi este un excelent remediu anti-stress.
VIOLET
Violetul are mai ales un profund efect regenerator din punct de vedere spiritual. El favorizează vindecarea nevrozelor, a tulburărilor mentale şi a epilepsiei.
Culoarea plantelor se datoreaza unor substante colorate natural. Rezultatul existentei acestor pigmenti e variat, tot astfel e si paleta cromatica ce apare la flori sau la fruct. Exista si alti factori care influenteaza culoarea florilor si fac ca aceleasi specii de plante sa fie mai deschise sau mai inchise, sa fie o tonalitate sau alta, sa se amestece cu alte nuante.
O infinitate de culori
Enormul numar de culori intalnite la flori este creat de doar trei grupe naturale: flavones, coloranti galbeni prezenti in sucul celular caracoloranti cu nuante de la galben la rosu prezenti in protoplasma, antociane cu nuante de la rosu la violet inchis aproape negru aflat tot in suculcelular. Florile nu sunt niciodata negre, cum se vorbeste despre trandafirii negrii sau lalelele negre.
Factori din natura
Culoarea plantelor este influentata de lumina, temperatura, umiditate si alti factori. Multe plante cultivate in plina lumina contin in sucul celular mai multi pigmenti antocionici. Partile petalelor mai intens iluminate sunt mai puternic pigmentate decat cele umbrite. Alteori se poate cu usurinta ca lumina sau lipsa ei nu influenteaza pigmentatia: sfecla rosie, ridichea. Cu toate acestea o floare care e inflorita la baza atunci cand o aduci in casa se deschide si celelalteflori pe care le are in susul cimei, ultimele aparute nu vor mai avea petalele de culoarea suratelor.
Pigmenti naturali
Coloritul fructelor si al frunzelor se datoreaza unor pigmenti aflati in epiderma acestora. Verdele este dat de pigmentul clorofilian.
Diversitatea culorilor la plantele herticole este atribuita la patru grupe de pigmenti: porfirine, caratenoide, flavone, antociani, xantici (galben-portocaliu, galben-roscate) ele aparmai nuantate intr-un mediu mai alcalin, iar in prezenta solutiilor de fier variaza spre verde-oliv, verde-bruniu.
Culoarea pigmentilor antocionici variaza in functie de pH-ul sucului celular fiind rosii la un pH acid, albastru in mediul alcalin si violet in mediul cu pH neutru. Dioxidul de sulf le poate decolora.
Variatia tempetarurii poate influenta culoarea, de exemplu: liliacul pus fortat iarna, in sere, la peste 30C are floare alba chiar daca e un soi de culoare lila, in schimb la temperaturile de 26-27C isi recapata culoarea specifica de soi.
Culorile si regiunea geografica
In zonele alpine si in cele circumpolare, cu temperature joase, coloritul florilor este mai inchis in rosu, violet, albastru, deoarece acesti pigmenti au functia de a capata radiatiile calde, fie de a proteja contra radiatiilor ultraviolete nocive chimistului enzimatic.
In tarile nordice predomina plantele cu flori rosii, albastre si violet (61%), cele cu flori alburii (22%) iar cele galbene/verzi (17%), pe cand in zonele temperate mai mult cele cu culoare galbena/verde urmate de cele alburii. In stepe au culori alburii si mai rar albastru si acesta mai deschis.
In zonele ecuatoriale, desi cu temperaturi mai ridicate, plantele au totusi un colorit variat deoarece lumina este difuzata si datorita vegetatiei etajate si a lianelor. Plantele floricole de primavara cu toate ca infloresc primavara, timpuriu, la temperaturi scazute au totusi un colorit deschis, alburiu, verzui sau vioriu, deoarece culoarea deschisa are rol de termoreglare.
https://amnromania.ro/domenii/cromoterapie/
////////////////////////////////////
FLORITERAPIA
DEFINIRE
Floriterapia utilizează elixire florale foarte diluate pentru a acţiona asupra stărilor emoţionale ale individului. Scopul său constă în ameliorarea vieţii psihoafective şi relaţionale, favorizarea stării de bine, prevenirea îmbolnăvirii şi stimularea vindecării.
Edward Bach (1886-1935) şi-a dedicat viaţa descoperirii unei metode de vindecare simple şi aplicabile la toate bolile. S-a concentrat în mod special pe imunologie, apoi şi-a desfăşurat studiile în domeniul bacteriologiei. Devenind conştient ca acelaşi tratament nu vindecă întotdeauna aceeaşi boală, el a dedus că personalitatea pacientului are mai multă importanţă decât simptomele. Atitudinea pacientului în faţa vieţii pare elementul determinant în eficacitatea unei terapii, teorie pe care Bach a avut ocazia s-o verifice asupra lui însuşi.
În anul 1917, doctorul i-a spus că are cancer şi că va mai trăi doar trei luni. Ideea de a nu-şi putea termina opera l-a obsedat. Ca atare, şi-a dedicat tot timpul studiului, zi şi noapte, şi a constatat cǎ sănătatea sa se ameliorează, ceea ce l-a condus la concluzia că un centru de interes devorator, un ţel precis sunt factori de fericire şi stimulente importante în combaterea bolii.
În anii 1920-1930, Bach a studiat homeopatia şi plantele. Din ce în ce mai convins că natura poate oferi remedii eficace, el a elaborat primele trei remedii florale. În paralel, observarea pacienţilor săi îi permite elaborarea teoriei asupra grupurilor psihologice.
Între anii 1930-1935, a inventariat 38 de stari sufleteşti negative care reprezintă originea bolilor. A ales 37 de flori care să le corespundă. Al 38-lea elixir este o apă de izvor extrem de pură, reputată pentru proprietăţile terapeutice.
A publicat mai multe broşuri, printre care Vindeca-te singur în 1930 şi Cei 12 vindecători şi alte remedii. A murit în noiembrie 1935, conştient că şi-a îndeplinit misiunea: descoperirea unui sistem terapeutic coerent, fără pericole şi la îndemâna tuturor. ·
PRINCIPII
Floriterapia propune tratarea fiinţei în întregul său. Sănătatea presupune armonia dintre trup şi spirit şi necesitatea unei bune înţelegeri între fiinţele umane. Stările de spirit negative, precum ura, gelozia, invidia, furia, frica, lipsa de încredere, ignoranţa etc., slăbesc energia vitală şi pregătesc terenul îmbolnǎvirii.
Medicul englez Edward Bach, creatorul acestei terapii din anii 1930, a descris 38 de stări de spirit negative, pe care le-a clasat în 7 categorii de stări emoţionale, împiedicând persoana să trăiască pe deplin. Celor 38 de stări de spirit le corespund 38 de elixire pe bazǎ de flori, menite să transforme o emoţie de suferinţă într-una de calitate, de exemplu ura în bunăvoinţă, şi astfel de a descoperi plenitudinea, ceea ce va ajuta la vindecarea bolilor.
CE TRATEAZĂ FLORITERAPIA
Elixirele florale se utilizează mai ales pentru a preveni bolile prin ameliorarea stării de indispoziţie. Veţi acţiona astfel asupra gândurilor negative, care vă slăbesc sistemul imunitar.
Puteţi recurge la această metodă în completarea tratamentelor bolilor cronice, precum artroza, hipertensiunea, alergiile etc., a tulburărilor psihoafective (angoase, anxietate, insomnie, depresie…) sau comportamentale (agresivitate, pasivitate…). Există şi un al 39-lea elixir, remediul de urgenţă, destinat tratării stărilor de şoc fizic sau psihic.
Anumiţi fabricanţi propun noi elixire, prezentate la fel ca şi celelalte, şi adaptate, după cum spun ei, suferinţelor societăţii moderne: toxicomanie, stres, disconfort, pierdere a reperelor, a valorilor, contestaţie, individualism etc. Oricum, cele 38 de elixire tradiţionale acoperă perfect aceste situaţii.
CONTRAINDICAŢII
Nu există nici o contraindicaţie în privinţa elixirelor, fiindcă nu au nici un efect secundar. Dacă aţi ales elixirul nepotrivit, nu se va întâmpla nici o nenorocire.
Ţinând cont de modul lor de preparare, elixirele nu conţin nici o urmă de substanţe chimice, astfel că nu au cum să provoace alergii.
ATENŢIONĂRI
La începutul folosirii elixirelor puteţi resimţi o agravare temporară. Se petrece rar, dar este considerată normală şi durează puţin. Continuaţi-vă tratamentul, iar dacă e nevoie, luaţi remediul de urgenţă. Remediul de urgenţă este un amestec de 5 elixire care acţionează asupra emoţiilor resimţite în caz de şoc. A fost conceput pentru a face faţă unui eveniment foarte stresant: examen, tratament la dentist, veste proastă. Remediul de urgenţă este singurul disponibil şi sub formă de spray sau de cremă. Sub această ultimă formă, în compoziţia sa intră, pe lângă cele 5 elixire, şi mărul sălbatic. Acesta este adăugat pentru a facilita cicatrizarea micilor tăieturi, a înţepăturilor de insecte, a insolaţiitor etc.
Elixirele nu tratează direct bolile: ele acţionează doar asupra gândurilor negative şi înlesnesc însănătoşirea sau ameliorarea. Dacă urmaţi deja un tratament clasic pentru problema de care suferiţi, trebuie neapărat să-l continuaţi: elixirele florale pot acompania orice tratament, inclusiv pe cele de medicină alopată. Atenţie, conştientizarea propriilor emoţii şi comportamente negative presupune nişte momente care pot fi dificile, chiar dureroase.
Posologia obişnuită pentru un remediu de urgenţă: patru picături într-un pahar cu apă, care se bea cu înghiţituri mici sau, daca folosiţi un spray, doua pulverizări direct sub limbă ori într-un pahar cu apă.
GĂSIREA UNUI SPECIALIST
Nu veţi găsi terapeuţi specializaţi în prescripţiile doctorului Bach. Acesta le-a conceput astfel încât să le puteţi utiliza acasă. Naturopaţii pot să vă îndrume în acest sens, iar anumiţi medici, kinetoterapeuţi, psihoterapeuţi le propun ca o completare a tratamentelor lor.
CE SPUN STUDIILE ?
Elixirele nu conţin substanţe detectabile. Nici o teorie ştiinţifică nu le poate explica acţiunea, astfel că cercetătorii le consideră drept un placebo. Susţinătorii metodei explică acţiunea lor printr-un mecanism de rezonanţă vibratorie, ca în homeopatie: remediul ar normaliza variaţiile câmpului electromagnetic al anumitor celule ale organismului.
https://amnromania.ro/domenii/floriterapie/
///////////////////////////////////
15 plante medicinale pentru sanatate
Remediile naturiste sunt minunate de avut la indemana, mai ales pentru a va intari sistemul imunitar în mod natural. Dar, ca si dulapiorul cu medicamente de acasa, nici imunitatea nu se construieste într-o singura zi.Ca în cazul tuturor plantelor medicinale sau a remediilor pe baza de plante, se recomanda sa le folosim sub supravegherea atenta a unui medic autorizat. Nu putem oferi sfaturi medicale, asa ca nu veti gasi informatii despre dozare în acest articol, ci doar enumeram cele mai bune plante pe care le puteti folosi ca remedii naturiste.
Iata cele mai bune 15 plante medicinale pentru sanatate
Menta
Musetel
Galbenele
Lamaita
Busuioc
Echinacea
Oregano
Usturoi
Hrean
Marar
Salvie
Rozmarin
Valeriana
Griciorei
Lavanda
Menta
Veti observa ca multe ierburi aromatice sunt si medicinale. Acestea sunt unele dintre cele mai usor de cultivat, deoarece probabil ca veti avea multe utilizari pentru ele, atat pentru a gati, cat si pentru a trata anumite tulburari.
Menta este minunata pentru indigestie si poate ajuta chiar si in cazul raului de miscare. Este o planta foarte racoritoare, putand fi transformata în ceai de plante sau tinctura.
Utilizari medicinale pentru menta
Tulburari digestive
Probleme cu sinusurile
Dureri de cap
Rau de miscare/greturi de dimineata
Musetel
In S.U.A., musetelul este folosit de obicei pentru anxietate si relaxare, în timp ce in Europa se utilizeaza pentru vindecarea ranilor si pentru a reduce inflamatia, dar si pentru proprietatile calmante. Musetelul se consuma ca ceai sau se aplica sub forma de compresa.
Topic, musetelul poate fi utilizat pentru a trata iritatia pielii, cauzata de radioterapie, in tratamentul impotriva cancerului. Musetelul sub forma de capsule poate fi utilizat pentru a controla varsaturile, pe parcursul chimioterapiei.
Galbenele
Galbenelele sunt cunoscute pentru proprietatile lor calmante. Veti gasi adesea extract de galbenele în unguente pe baza de plante, geluri de dus si chiar sampoane.
Florile, a caror culoare poate varia, îsi raspandesc semintele si revin an de an. Galbenelele sunt usor de cultivat si polenizat, deoarece insectelor le plac aceste flori.
Desi, în sine, aroma de galbenele nu este prea placuta, in combinatie cu ceva precum menta, puteti obtine un ceai grozav.
Utilizari medicinale pentru galbenele
Probleme de piele
Eczema
Rani
Antifungic (eruptie cutanata, provocata de scutec)
Stimulent limfatic (excelent pentru glandele inflamate)
Lamaita
Lamaita face parte din familia mentei. Daca doriti sa plantati ceva în gradina, alegeti lamaita deoarece are o multitudine de utilizari medicinale.
Nu numai ca are o aroma placuta, dar este si foarte blanda, asa ca este o planta excelenta pentru copii. În domeniul farmaceutic, cu cat un medicament este mai puternic, cu atat este mai periculos, dar nu este întotdeauna valabil si in lumea plantelor medicinale. O planta poate fi foarte puternica si, totodata, foarte blanda.
Daca va simtiti stresat, puteti sa iesiti în gradina si sa zdrobiti in palma cateva frunze de lamaita. Inhalarea aromei poate ajuta la calmarea nervozitatii.
Utilizari medicinale pentru lamaita
Reduce febra
Raceli/gripa
Tuse
Calmeaza iritabilitatea/reduce stresul
Favorizeaza somnul
Busuiocul sfant (Ocimum tenuiflorum)
Originar din India, busuiocul sfant este un usor antihiperglicemiant, antiinflamator, antimicrobian si expectorant. Poate fi consumat sub forma de ceai si este bun pentru tratarea diabetului, a simptomelor de raceala sau tuse. Busuiocul sfant poate ajuta la tratarea problemelor tractului intestinal, precum si a astmului si febrei.
Sucul din aceasta planta poate fi extras si aplicat pe întepaturi de insecte, pecingine sau alte afectiuni ale pielii.
Echinacea
Echinacea este folosita în mod obisnuit pentru a trata sau preveni racelile, gripa si infectiile si pentru vindecarea ranilor. Multe studii au analizat cat de bine functioneaza echinacea pentru a preveni sau scurta durata unei raceli. Unele studii arata anumite beneficii ale utilizarii acestei plante pentru infectiile cailor respiratorii superioare.
Se recomanda utilizarea pe termen scurt, deoarece unele studii au aratat ca, folosita pe termen lung, echinacea poate afecta sistemul imunitar al organismului.
Persoanele alergice la plantele din familia margaretelor risca sa aiba o reactie alergica la echinacea. Tot din familia margaretelor fac parte ambrozia, crizantemele si galbenelele.
Oregano
Oregano este indispensabil în orice gospodarie, pentru ca este atat de delicios pe pizza! Oregano este excelent pentru gatit, dar si ca planta medicinala.
Este antimicrobiana, asa ca va ajuta in lupta împotriva virusilor, ciupercilor si bacteriilor. De asemenea, este extrem de bogata în antioxidanti.
Utilizari medicinale pentru oregano
Antiviral
Antifungic
Bogat în antioxidanti
Raceala
Usturoi
Fiecare gradina de verdeturi ar trebui sa aiba usturoi si ceapa. Chiar daca nu va place gustul acestor plante, proprietatile lor medicinale sunt incredibile. Sunt antimicrobiene si ajuta la combaterea multor boli.
Multi prefera sa fermenteze usturoiul în miere si, la primul semn de boala, mananca un catel sau doi de usturoi pentru a ajuta la eradicarea rapida a bolii.
Utilizari medicinale pentru usturoi
Antibiotic
Antifungic
Antiviral
Abcese dentare
Infectii la nivelul pielii
Raceli
Hrean
Hreanul este o radacina foarte picanta, care se asorteaza foarte bine cu preparatele din carne. Este o planta medicinala foarte eficienta in caz de probleme ale tractului respirator.
Utilizari medicinale pentru hrean
Infectie a sinusurilor
Infectie bronsica
Infectii ale tractului urinar
Marar
Din punct de vedere medicinal, semintele de marar sunt utile la eliminarea gazelor si/sau a balonarii. Trebuie doar sa luati cateva seminte si sa le mestecati.
Utilizari medicinale pentru marar
Indigestie
Depresie
Dureri menstruale
Salvie (Salvia officinalis)
Stimuleaza digestia, calmeaza crampele, combate diareea, amelioreaza racelile, iar sub forma de unguent pentru taieturi si arsuri, ucide bacteriile si reduce inflamatia si umflarea.
Reputatia plantei ca remediu pentru boli este recunoscuta prin denumirea sa stiintifica, Salvia officinalis, derivata din cuvantul latin „salvere”, care înseamna „a salva”. În plus, termenul „officinalis” arata ca o planta a fost aprobata oficial pentru uz medicinal.
Rozmarin (Rosmarinus officinalis)
De-a lungul istoriei, aceasta planta esentiala in bucatarie a fost recomandata pentru a ajuta la mentinerea si îmbunatatirea abilitatilor mintale. Conform fitoterapeutilor, a fost folosit pentru a sustine memoria si a evita declinul cognitiv.
În prezent, se fac teste pentru efectele sale asupra bolii Alzheimer si se pare ca proprietatile atribuite rozmarinului ar putea fi confirmate.
Valeriana (Valeriana officinalis)
Radacinile de valeriana au fost un remediu popular de-a lungul secolelor. Aceasta planta originara din Europa este acum cunoscuta pentru eficienta sa ca sedativ, fiind excelenta pentru persoanele care sufera de insomnie.
Griciorei
Considerati drept unul dintre primele semne ale primaverii, gricioreii, cu florile lor unice de culoare galbena, au fost folositi în general în primul ajutor. Frunzele erau adesea transformate în unguente, numite „algive”, fiind folosite pentru a vindeca ranile.
Valeriana
Valeriana este utilizata pentru a trata insomnia si a reduce anxietatea. Cercetarile sugereaza ca valeriana poate fi un ajutor util pentru tulburarile de somn.
Animalele sunt deseori nu doar o companie plăcută, ci și sursa unor beneficii asupra sănătății și stării de spirit.Zooterapia sau terapia cu animale nu este însă un leac miraculos care vindecă bolile. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe observații din domeniul clinic și mărturii ale pacienților sau stăpânilor de animale sugerează valoarea relației dintre om și animalul de companie în ameliorarea sau depășirea unor probleme de sănătate.
Cum funcționează terapia cu animale de companie?
Terapia cu animale a fost inițiată la începutul anilor 1960, după ce Boris Levinson, psiholog american, a observat întâmplător că unul dintre pacienții săi, un băiețel cu dificultăți de interacțiune socială, vorbea cu câinele său, în condițiile în care în cadrul ședințelor de psihoterapie nu scotea niciun cuvânt.
De atunci au fost propuse și utilizate mai multe forme de zooterapie (terapie asistată cu animale de companie) pentru stimularea comportamentelor sociale la copii (terapia cu cai, delfini, pisici, iepuri, porcușori de Guineea etc.). Câinii sunt însă animalele cele mai populare folosite în scopuri terapeutice. Aceste beneficii însă au fost insuficient evaluate din punct de vedere științific până în prezent, iar majoritatea datelor sunt obținute din studiile de caz. (1), (2)
Programele de terapie cu animale sunt folosite în unele clinici și spitale din afară, având ca scop ameliorarea simptomelor bolilor pacienților, înlăturarea stresului și anxietății, îmbunătățirea dispoziției și a capacității de a face față mai bine problemelor cu care aceștia se confruntă. „Ședințele” durează 10-15 minute, timp în care pacientul mângâie sau se joacă cu animalul respectiv (de obicei un câine) și poate discuta în același timp cu îngrijitorul acestuia. Pe lângă spitale, de compania animalelor se beneficiază și în centre de îngrijire sau universități. (3)
Terapia cu animale de companie este utilizată și în cadrul unor programe de recuperare a veteranilor de război (organizate de Departamentul Apărării din SUA), menite să îi ajute să depășească simptomele stresului post-traumatic. Aceștia primesc câte un câine antrenat, care îi însoțește peste tot și care le semnalează apariția unei probleme sau a ceva neobișnuit (de exemplu, în timpul unui coșmar, câinele își trezește stăpânul). Studiile sunt în desfășurare pentru a se vedea științific care este eficiența acestei forme de terapie, deși un studiu anterior similar a arătat că 40% din pacienții cu acest sindrom au simțit o ameliorare a simptomelor după interacțiunea cu câinele de companie. (4)
Deoarece câinii sunt printre animalele de companie preferate, cercetătorii au încercat să găsească o explicație a relației dintre om și câine, mai ales că aceștia sunt considerați cei mai buni prieteni ai noștri. Pe lângă drăgălășenia și loialitatea lor care atrag, se pare că ne unește și o legătură care s-a păstrat în timp, deoarece câinii au fost apropiați oamenilor din vremuri îndepărtate. Când aceștia au început să-și construiască case, lupii (strămoșii câinilor) au început să se apropie de oameni și să se „auto-domesticească”, devenind în timp compania lor. Astăzi, studii recente au arătat că motivul pentru care ne simțim bine atunci când mângâiem un câine (sau orice animal) este că această interacțiune stimulează creșterea nivelului de oxitocină (hormonul care determină contactele sociale și comportamentul matern). (5)
În continuare va fi abordată atât terapia asistată cu animale (cea realizată într-un mediu controlat, în care animalul este folosit cu scopul de a ajuta terapeutic), dar și rolul pe care îl are simpla posesie a unui animăluț acasă.
Argumente pro și contra
Argumente pro
persoanele care au animale de companie au o activitate fizică mult mai intensă; este mult mai probabil ca aceștia să fie antrenați în plimbări afară (în cazul posesiei unui câine sau chiar a unei pisici), să alerge și să se joace cu ele
animalele oferă companie persoanelor singure și izolate, dându-le un sentiment de utilitate și de implicare, făcându-le să-și ia gândul de la problemele care le macină și să le acorde lor atenție
în cazul persoanelor vârstnice un animal de companie poate însemna un nou scop, mai ales atunci când și-au încetat activitatea profesională și copiii au plecat din casa părintească
copiii dezvoltă un comportament prosocial mult mai eficient în urma interacțiunii cu un animal de companie (se dezvoltă responsabilitatea, capacitatea de a împărți cu ceilalți, empatia, grija față de ceilalți etc.); totodată ei învață de la o vârstă fragedă cum să se implice în creșterea și îngrijirea unui animal și cum să împartă cu ceilalți membri ai familiei aceste sarcini
în cazul persoanelor care au suferit o traumă, au pierdut ceva sau pe cineva, un animal de companie poate umple un gol, poate reda sentimentul de securitate sau apartenență pierdut (1), (2), (6), (7)
Argumente contra
Nu toată lumea agreează ideea de a avea un animal de companie pe care să-l îngrijească și pe care să îl accepte în locuința sa. În cazul acestor persoane, un animal de companie nu doar că nu ar face bine, dar dezavantajele practice ale deținerii unui animal ar deveni și mai negative:
animalele de companie necesită atenție și timp petrecut cu ele (în cazul câinilor e nevoie să fie scoși afară), ori în cazul unor stăpâni care lipsesc o bună parte din timp de acasă, lipsa interacțiunii ar avea efecte negative asupra animăluțului, care e posibil să dezvolte un comportament negativ
animalele de companie pot crește riscul îmbolnăvirii cu boli transmise de acestea, iar cel mai frecvent persoanele alergice pot avea de suferit; de asemenea copiii, femeile însărcinate și persoanele cu o imunitate scăzute prezintă un risc ridicat de a contacta astfel de boli
costurile de întreținere ale unui animal de companie (alimentație, consultații medicale, vaccinuri, jucării etc.) pot fi o problemă mai ales pentru cineva care nu își permite
unora le este teamă de animale sau nu le sunt îndeajuns de plăcute pentru a petrece timp cu ele și a beneficia astfel de o interacțiune în acest sens (7)
Animalele de companie – dovezi clinice?
Oamenii de știință au început recent să-și îndrepte atenția către legătura dintre om și animalul de companie, deși aceasta există din cele mai vechi timpuri. Cele mai cunoscute prezumții ale beneficiilor acestei legături sunt că ar înlătura stresul și ar îmbunătăți starea de spirit.
Cercetarea este însă abia la început, dar terapia prin animalele de companie pare să aibă rezultate promițătoare. Majoritatea sunt însă studii corelaționale, ceea ce nu arată o relație de cauzalitate între posesia unui animal de companie și efectele benefice asupra sănătății, ci faptul că pot interveni și alte variabile care să explice rezultatele, nu neapărat prezența în sine a unui animal de companie.
În 1992 s-a realizat un astfel de studiu în Melbourne pe 5741 de participanți, dintre care 784 aveau un animal de companie, iar ceilalți 4957 nu. Participanților li s-au făcut analize ale sângelui (nivelul colesterolului, al trigliceridelor, presiunea sangvină). Rezultatele corelațiilor au arătat că ar putea exista un risc mai mic de a dezvolta boli cardiovasculare în cazul posesorilor de animale de companie. Mai târziu în 2003 această ipoteză a fost testată în Australia pe un număr de 5079 de voluntari. Concluzia la care au ajuns autorii a fost că posesia unui animal de companie în sine nu are efecte benefice sau protectoare asupra sistemului circulator. (8), (9)
Terapia cu animale a fost testată în cazul persoanelor autiste într-un studiu corelațional realizat în 2012 în Franța pe 260 de participanți. Rezultatele au indicat o îmbunătățire semnificativă a unor abilități sociale precum a împărți cu ceilalți și a-i face pe ceilalți să se simtă bine în cazul copiilor autiști care la vârsta de cinci ani au primit un cățel. Nu același lucru s-a întâmplat însă și în cazul copiilor autiști care au avut câinele de la naștere (au crescut practic alături de el) sau l-au primit înainte de a împlini cinci ani (vârstă la care, consideră specialiștii, un copil poate conștientiza noua posesie). Și mai interesant a fost faptul că nu s-a observat nicio diferență asupra rezultatelor pozitive obținute de acești copii între interacțiunea cu câinii special dresați să lucreze cu un autist și cei fără dresaj. Cu alte cuvinte, a contat prezența animalului de companie la vârsta necesară conștientizării prezenței acestuia. E nevoie însă de studii suplimentare, realizate eventual pe loturi mai mari de participanți, pentru ca aceste rezultate să fie validate. (2)
Terapia asistată cu animale de companie a fost utilizată (2003) în cadrul unor ședințe de terapie pentru tinerii cu nevoi speciale, cu scopul creșterii nivelului stimei de sine. Cazurile a doi astfel de tineri au fost urmărite și raportate în literatura de specialitate, aceștia beneficiind de efectele pozitive ale interacțiunii cu un animal de companie asupra stimei de sine. (10)
În 2012 a fost realizată o meta-analiză a studiilor de până la acel moment privind rolul relației dintre oameni și animalele de companie asupra sănătății sau educației acestora. 69 astfel de studii au respectat metodologia experimentală și au fost incluse în analiză.
Rezultatele au susținut beneficiile interacțiunii dintre oameni și animalele de companie în ceea ce privește:
îmbunătățirea comportamentului social, dispoziției și interacțiunilor sociale
scăderea anxietății și a fricii
ameliorarea unor indicatori ai stresului (hormonul cortizol, presiunea sangvină,
îmbunătățirea stării mentale și a sănătății
Dovezi insuficiente au fost găsite pentru a susține rolul terapiei cu animale în:
îmbunătățirea sistemului imunitar
managementul durerii
ameliorarea unor indicatori ai stresului precum epinefrina și norepinefrina
creșterea încrederii în ceilalți
reducerea agresivității
îmbunătățirea învățării și creșterea empatiei (11)
Terapia cu animale de companie este o practică veche în istoria omenirii, doar că „descoperirea” ei a venit mai târziu, odată cu evoluția psihologiei. Indiferent de concluziile la care se va ajunge în urma cercetării intense care se face acum privind rolul curativ al acestei terapii, cert este că pe unii animalele de companie îi lasă indiferenți, în timp ce pentru alții ele sunt un motiv de fericire (de unde decurg și efectele pozitive).
Data actualizare: 16-04-2014 | creare: 04-07-2007 | Vizite: 22448
Bibliografie
(1)The Role of Pets in Enhancing Human Well – being: Effects on Child Development., link: https://www.petpartners.org/document.doc?id=25
(2)Does Pet Arrival Trigger Prosocial Behaviors in Individuals with Autism?, link: https://www.plosone.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pone.0041739
(11)Psychosocial and Psychophysiological Effects of Human-Animal Interactions: The Possible Role of Oxytocin, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3408111/
Terapia prin râs: de ce să râzi cu poftă mult și des
Gugiuman Alexandra
„Râzi fără motiv” este cartea indianului Madan Kataria, cel care a pus bazele terapiei prin râs. S-ar putea să pară straniu la prima vedere, însă să râzi fără motiv chiar îți face bine. Mulți dintre cei care au urmat o astfel de terapie spun că efectele sunt vizibile, iar asta contează cel mai mult.
8 februarie e Ziua Internațională a Râsului. Ziua în care, la nivel internațional, sărbătorim râsul și fericirea. Dar asta-i o zi pe care ar trebui să o celebrăm în fiecare zi.
Contents
Peste 6000 de Cluburi de râs sunt în lume
„Ce-ai fumat de râzi așa?”
Cum te ajută râsul: beneficii pentru sănătate
Ce să faci ca să râzi mai des
Peste 6000 de Cluburi de râs sunt în lume
Se împlinesc 20 de ani acuș de când există primul club de terapie prin râs din lume, fondat de același indian. Număra șase persoane la început. Astăzi, datele arată că există peste șase mii de astfel de cluburi de râs, în peste o sută de țări.
Copiii râd mult fără motiv. Se bucură de orice. Chiar și de cel mai minor lucru. Poate ar fi cazul să aplicăm lecția asta și când suntem mari. N-am mai fi așa încorsetați.
„Ce-ai fumat de râzi așa?”
Trăim într-o lume mereu pe fugă și într-un permanent haos aproape. Oamenii nu mai știu să se bucure din nimic. Să zâmbească inclusiv pentru că s-au trezit dimineața. Acaparați de griji și nevoi, uităm esența: prezentul, bucuria de a trăi încă o zi, faptul că suntem sănătoși. Și alte motive pe care fiecare le are…
Cei care râd mereu și privesc viața cu zâmbetul pe buze sunt cumva puși sub semnul întrebării de cei care-s taman invers.
„Ce-ai fumat?”, e poate cea mai des întâlnită întrebare pe care și eu am auzit-o ori de câte ori eram veselă fără motiv.
„Dar ce-ai, mă rog, de te bucuri atâta?”, o alta. Multe motive, chiar multe.
„Râzi tu râzi, dar nu-i râsul tău!”, mi-a zis mama de-atâtea ori. C-a fost sau nu așa, nu știu. Dar și eu le-am spus-o altora. Și nu știu dacă am făcut bine, dar chiar n-a fost cu nicio intenție.
Vedeți astea-i reacții și vorbe care, când suntem mici, s-ar putea să ne afecteze. E modul celorlalți de a-ți reprima ceea ce ești în realitate. Dacă ei sunt posomorâți, atunci e firesc să fie toată lumea așa. Nu-i chiar deloc așa.
Mâhnirea sau tristețea altuia n-are nicio legătură cu tine. E modul lui de a vedea viața. Nu trebuie să te simți vinovat că tu ești fericit, că ești vesel, că râzi chiar și fără motiv. Și sunt suficiente motive care să te facă să râzi cu poftă-n continuare. Dacă altul alege pe dos, e alegerea sa. Lasă-l. Nu poți să schimbi pe nimeni. Și nici nu-i treaba ta să faci asta. Treaba ta are legătură doar cu tine.
sursa foto: freepick.com
Cum te ajută râsul: beneficii pentru sănătate
Râsul, ca formă de tratament, nu-i de-acum. Se pare că în Antichitate, oamenilor le era recomandat să meargă la spectacole, să se simtă bine, să râdă. Spectacole de comedie, evident.
Prin râs, corpul secretă endorfine. Și aceste endorfine au rolul de a aduce în viața noastră echilibrul, liniștea, euforia.
Dacă râzi, te relaxezi. Elimini energia negativă și asta îți dă o stare de bine. Da, prin râs. Partea interesantă e că relaxarea asta nu trece imediat, ci o vei resimți câteva ore bune după o sesiune de râs.
O porție de râs are grijă ca inima ta să fie bine. E benefică pentru întreg sistemul imunitar, deci te ferește de alte boli.
La mânie, râzi. Râsul acționează ca un calmant, te face să elimini furia. „A face haz de necaz” nu-i totuna cu a trece peste un conflict cu zâmbetul pe buze. Dar în ambele situații ai doar de câștigat.
Potrivit doc.ro, sunt studii care arată că persoanele care au simțul umorului trăiesc mai mult. Nu-i rău. Mai ales că râsul nu costă. Deci, e un medicament pentru care nu trebuie să plătești nimic.
Râsul are beneficii și asupra sănătății mintale. Și asta pentru că prin râs, nu mai ești așa stresat, iar starea ta de spirit este considerabil îmbunătățită.
Social, o persoană care râde sincer, cu poftă și deloc forțat, e o persoană agreabilă. Vrei să fii în preajma acestor oameni pentru că râsul e molipsitor. E o energie bună pe care o primești fără să faci nimic. Dacă ești încordat, atunci când ai de lucrat în echipă poate, ia și râzi. Detensionezi atmosfera. Și îi faci și pe ceilalți să se simtă mai bine.
Ce să faci ca să râzi mai des
Să nu-ți fie teamă să râzi de unul singur. Uită-te la o comedie, la stand-up. Privește imagini comice. Râzi. Râzi din tot sufletul.
Zâmbește. Așa pur și simplu. Fără motiv. Încearcă să vorbești cu zâmbetul pe buze. S-ar putea să nu-ți iasă de la început, dar dacă exersezi, n-ai cum să dai greș.
Bucură-te de orice lucru mărunt. Nu știu, dacă mergi într-o drumeție, simte momentul. Fii prezent. Fii cu zâmbetul pe buze. Ia partea bună a lucrurilor.
Practică recunoștința (despre care am scris aici). La final de zi, când ești tu și hârtia albă-n față, dacă treci motive de recunoștință în mod conștient, vei zâmbi. Vei privi viața altfel și nu vei mai fi tentat să vezi totul în lumini întunecate.
Râzi de tine. Autoironia e bună. E imposibil să nu ai motive să te-amuzi de situațiile prin care ai trecut, chiar și de câteva greșeli minore pe care le faci în mod inconștient. Încearcă să cauți acele amintiri cu întâmplări haioase.
Uită-te la fotografii cu tine de când erai copil sau adolescent. E imposibil să nu râzi. Pentru că te-ai schimbat. Vezi cum era moda pe-atunci și cum e acum. Vezi cum erai tu atunci și cum ești atunci.
Dacă ai un animal de companie, n-ai cum să nu te amuzi. E terapie pură, mai ales prin anumite boacăne pe care le fac.
Încearcă să faci glume. Numai că… aici ai grijă că o glumă care ție ți se pare amuzantă s-ar putea să nu pară la fel altcuiva. Caută glume care nu-i afectează pe cei din jur. A râde de alții nu-i deloc frumos. Știu, am făcut-o cu toții la un moment dat, numai că e bine să înțelegem că nu e în regulă și să ne oprim. Se numește maturizare, evoluție, înțelepciune.
Ce este Aromoterapia și cum îți poate schimba viața
În ultimele săptămâni am specificat foarte clar cum se folosesc uleiurile esențiale pentru diferite probleme de sănătate, dar săptămâna aceasta ne vom întoarce la origini și vom redescoperi ce este aromoterapia și care sunt câteva dintre numeroasele sale beneficii. Sunt foarte puține persoane care nu au auzit niciodată de aromaterapie, despre cum uleiurile esențiale au fost folosite încă de secole de romani, de egipteni și de alții. În prezent, acestea se pot utiliza inclusiv în studiourile de yoga, acasă, la birou sau la spa.
Uleiurile esențiale sunt folosite mai ales pentru aroma lor uimitoare, dar trebuie să știi că ele sunt mai benefice organismului nostru decât pur și simplu pentru că ne oferă un miros agreabil. Doar câteva picături de uleiuri esențiale pot avea o influență pozitivă extraordinară asupra corpului. Ca să obții cele mai bune rezultate, haide să aruncăm o privire mai detaliată asupra aromaterapiei, să afli cum să o folosești și ce poate face ea pentru tine.
Ce este Aromoterapia?
Cunoscută și sub numele de terapie cu uleiuri esențiale, Aromoterapia implică folosirea esențelor naturale extrase din diferite plante medicinale, flori și ierburi care au efecte pozitive asupra minții și corpului. Faptul că Aromoterapia este considerată o ramură a medicinei alternative nu este o noutate. S-a dovedită că ea are puteri extraordinare pentru a îmbunătăți starea de sănătate după inhalații sau aplicații pe piele grație substanțelor conținute în plante. Uleiurile esențiale sunt foarte concentrate și conțin ingrediente active obținute din plante prin distilare.
Cum poate fi folosită Aromoterapia?
Sunt moduri variate în care poți recurge la uleiurile esențiale. Aromoterapia folosește difuzoare de ulei, care s-au dovedit a fi cele mai populare și în care poate fi pus un singur fel de ulei sau mai multe. De asemenea, terapia cu masaj cu uleiuri esențiale este foarte eficientă, mai ales când este efectuată în zonele în care există o anumită problemă medicală. Corpul omenesc are câteva puncte care pot influența starea de bine a unei persoane și aplicând câteva uleiuri esențiale diluate pe acestea, sănătatea ta se poate îmbunătăți. În același timp, nu-ți fie teamă să aplici picături de uleiuri esențiale pe haine sau pe o pernă dacă vrei să dormi bine la noapte.
Aromoterapia: BENEFICII
Sunt multe moduri în care Aromoterapia poate să-ți îmbunătățească viața și multe modalități amuzante în care poți să descoperi aroma ta preferată, blend-ul preferat și metoda de aplicare preferată.
Poți să te uiți în urmă, să vezi ce probleme de sănătate ai și să-ți alegi blend-ul care te-ar putea ajuta pentru situații precum:
arsuri stomacale
anxietate
probleme de somn
pierderea kilogramelor în plus
dureri menstruale
aromoterapia
aromoterapia
Știai că Aromoterapia poate să conducă la ameliorarea unor probleme de sănătate precum stresul cronic, depresia sau insomnia?
Pentru acestea, poți să recurgi la câteva picături de ulei esențial de lavandă sau de peppermint. Mai mult decât atât, o durere musculară sau articulară pot fi reduse dacă vei adăuga câteva picături de ulei esențial de rozmarin, de ghimbir, piper negru sau de busuioc în loțiunea ta de masaj.
Alte probleme de sănătate care pot fi ameliorate datorită aromaterapiei sunt infecțiile respiratorii. Uleiul esențial de arbore de ceai sau cel de peppermint (mentă) pot face diferența și pot reduce timpul de vindecare dacă vor fi utilizate corect.
Concluzii finale
Aromoterapia poate să îmbunătățească starea generală de sănătate dacă este folosită permanent, fără intervenția medicamentelor obișnuite (cu excepția cazurilor în care este vorba despre afecțiuni serioase). Este important să ne aducem aminte să uleiurile esențiale sunt extrase din plante, ceea ce le va face să fie cea mai bună soluție când vine vorba de un ajutor medical blând. Cu rol important în procesul de vindecare, uleiurile esențiale au și capacitatea de a preveni probleme de sănătate la oameni de toate vârstele și chiar la copii. Nu este niciun motiv pentru care să nu încerci Aromoterapia și să-i simți din plin beneficiile.
Dacă vrei să afli mai multe informații, uită-te pe o listă cu recomandări cu uleiuri esențiale ca să-ți faci primul tău kit cu ele și să-ți găsești cel mai bun difuzor sau umidificator pentru a le folosi.
Pe scurt, ce este meloterapia?Editorial, Meloterapie – generalităţi
„Meloterapia” tradus mots à mots înseamnă „terapia prin muzică”, dar ea nu înseamnă numai atât. Este un univers bogat ce poate însoţi orice formă de activitate, fie ea intelectuală, afectivă sau volitivă. În ceea ce priveşte terapia strict prin muzică, aceasta se face fie prin ascultarea acesteia – de preferat în sala de concert, fie prin interpretarea ei. Foarte important este că studiul unui instrument îţi deschide noi perspective cognitive, doarece îţi pune la încercare atât coordonarea cât şi dibăcia, îndemânarea, capacitatea improvizatorică şi componistică. O lege nescrisă a terapiei prin cântul la un instrument spune că unui coleric este bine să-i recomanzi să cânte la harfa pentru a-l linişti, iar unui melancolic la tobe pentru a-l socate din cochilia melancoliei.
Ca şi caracteristica generală, terapia prin muzică este profilactică la pacientul sănătos şi adjuvantă la cei cu anumite nevoi sau disfuncţii. Dacă privim terapia prin muzică nu la modul general, ci specific, la pacientul sănătos prin intermediul muzicii punem bazele unei mai bune dezvoltări personale (continue sau treptate), iar la cei cu nevoi medicale, educaţionale, sociale sau psihologice prin intermediul muzicii umplem acel gol, folosind muzica cu rod ajduvant, dar şi ca o încurajare. Sufletescul unui pacient bolnav de orice fel este afectat de respectiva boală, iar mintea acestuia este „programată” de regulă cu fatalitatea bolii. Prin muzică apelăm direct la sentiment, la inimă, reuşind prin intermediul muzicii a crea o atmosferă necerasa reprogramării intelectului cu ajutorul trăirilor generate de muzică.
Parcurgând diferite lucrări în domeniu am descoperit câteva căi de recepţionare, respectiv de producere a unor melodii cu rol terapeutic:
1) Recepţionarea muzicii prin intermediului simţului tactil al corpului – expunerea directă la orice fel de instrumente de percuţie (aici putem menţiona şi expunerea la boxele audio de mare putere deoarece ele vibrează ceva mai violent decât un instrument natural, astfel corpul viu resimţind mai puternic acele vibraţii). Ca şi adjuvant pentru perceperea muzicii folosind simţul tactil recomand închiderea ochilor. Înlăturarea simţului vizual provoacă celelalte simţuri să-şi mărească activitatea şi precizia.
2) Recepţionarea muzicii direct în afectivitatea noastră, în partea noastră sufletească. Acest fapt se petrece atunci când mintea mea tace, şi mă las purtat de muzică (sau ritm). Stările sufleteşti percepute sunt variate şi totodată generatoare la rândul său de trăiri noi. În ziua de astăzi unde toată societatea este bazată pe „uciderea” afectivului centrându-şi activitatea doar pe cogniţie (memorarea mecanică fără implicare, împreună cu activităţi în acelaşi sens), consider a fi de bun augur a asculta o muzică cât mai variată pentru a putea păşi mai uşor pe tărâmul autocunoaşterii afective.
3) Concomitent cu recepţionarea afectivă se trece în zona volitivă, respectiv la participarea directă la construcţia muzicii, implicit la producerea ei. Aceasta se realizează fie folosind un instrument (extern – fluier, pian, toba etc., fie intern – vocea), fie dansând şi tropăind. Trebuie urmărit gradul implicării pacientului în tandem cu tema noastră – persoana este foarte timidă şi trebuie ajutată să „iasă din carapace”. Consider această ultimă cale a fi cea mai complexă deoarece te provoacă să participi folosind concomitent sau pe rând, toate cele 3 componete interioare: gândirea, simţirea şi voinţa. Cea mai bună metodă este improvizaţia în grup cu teme date. Exemple: furtună în deşert, plimbare pe malul lacului, adolescenta tristă, etc. Rezultatele sunt uimitoare!
Avantajele Muzicoterapiei în tulburările din spectrul Autismului
Conform Asociației Psihiatrice Americane (American Psychiatric Association), tulburarea din spectrul autist (TSA) este o condiție complexă de dezvoltare care implică provocări persistente în comunicarea socială, interese restrânse și comportament repetitiv (gesturi stereotipate).
Provocările comunicării sociale pot include:
dificultate în aprecierea propriilor emoții, precum și ale celorlalți
scăderea împărtășirii intereselor cu cei din jur
aversiune față de menținerea contactului vizual
dificultăți în interpretarea ideilor abstracte
dificultăți în crearea unei prietenii și în menținerea acesteia
Interesele restrânse și comportamentele repetitive pot include:
inflexibilitatea comportamentului și dificultatea extremă în a face față schimbării
a fi prea concentrat pe subiecte de nișă și excluderea altora
dificultăți în toleranța schimbărilor de rutină și a noilor experiențe
hipersensibilitate senzorială, aversiune față de zgomote puternice
mișcări stereotipate precum balansarea, baterea mâinii, rotirea, etc
aranjarea lucrurilor, sau jucăriilor într-o manieră specială
Deși nu există un tratament pentru autism, există câteva intervenții eficiente care pot îmbunătăți starea comportamentală a unui persoane: terapie ocupațională, muzicoterapie, terapia limbajului, stimulare senzorială, terapia ABA etc.
De ce muzicoterapia? Cum poate să ajute?
Persoanele cu TSA manifestă un interes major pentru muzică. Aceasta le oferă un mediu plăcut și sigur, permițând explorarea și învățarea noilor abilități de dezvoltare socială, emoțională, comunicativă, comportamentală, senzorială, motorie. Muzica este procesată în toate zonele creierului și are capacitatea de a accesa și stimula zone care ar putea să nu fie accesibile prin alte terapii. Muzica este organizatorică pentru creier, oferă o stimulare concretă, multisenzorială (auditiv, vizual, tactil) și răspunde simultan nevoilor multiple de dezvoltare.
Persoanele cu autism sunt adesea capabile să rezolve sarcini prin muzicoterapie, pe care este posibil să nu le poată face prin alte terapii.
Care sunt obiectivele interveției prin muzicoterapie?
Intervențiile muzicoterapiei se concentrează pe îmbunătățirea funcționării sociale (comunicarea, limbaj), motorii, emoționale, cognitive, pe abilitătile muzicale individuale ale fiecarui copil, pe nevoile, preferințele, credințele, valorile fiecăruia.
Prin muzicoterapie înțelegem un ansamblu de strategii terapeutice precum compoziția unor cântece, improvizația, vocalize, cântat la diferite instrumente, mișcare/dans, ascultarea muzicii, cântarea diferitelor cântece, etc.
Îmbunătățirea funcționării sociale, comunicative:
Ultimele cercetări demonstrează că muzica îmbunătățește dezvoltarea abilităților de limbaj și vorbire, le permite celor care nu se pot exprima verbal să comunice. Prin accesarea și stimularea centrelor de limbaj din creier, muzica poate facilita îmbunătățirea unei game largi de abilități verbale și non-verbale.
Muzicoterapia ajută la reducerea comportamentelor negative, la identificarea și exprimarea adecvată a emoțiilor, la creșterea stimei de sine, stimularea atenției, reciprocitatea, etc.
Dezvoltarea cognitivă:
Procesarea muzicii, precum și toate informațiile care ajung în scoarța cerebrală, sunt dispuse în întreg creierul. Cortexul motor se ocupă de mișcarea și bătaia ritmului cu piciorul, precum și dansul sau cântatul la un instrument. Cortexul auditiv este responsabil pentru primele etape ale ascultării sunetelor, perceperea și analiza tonurilor. Cerebelul: mișcări, bătaia ritmului, cântatul la instrumente, dar mai este implicat și în reacțiile emoționale la muzică. Cortexul vizual: citirea muzicii, privirea mișcărilor unui interpret dar inclusiv propriile mișcări. Cortexul senzorial: feed-backul tactil la cântatul la un instrument, dans.
Dezvoltare senzorială:
Muzica facilitează relaxarea, calmarea, detașarea, organizarea și controlarea corporală. Componenta ritmică a muzicii este organizatorică pentru sistemele senzoriale ale persoanelor cu autism, ajutându-i în cadrul dificultăților motorii fine, la conștientizarea, pornirea și oprirea mișcărilor corpului. Ritmul muzicii poate fi folosit ca indicator pulsional extern care ajută la organizarea și coordonarea mișcărilor corpului.
Elementele muzicale în cadrul muzicoterapiei sunt stimuli terapeutici care operează la nivelul conexiunilor dintre vorbire și cânt, ritm și funcționare motrică, memoria cântecului, capacitatea generală a muzicii preferate în îmbunătățirea stării de spirit.
Referințe bibliografice
Musicoterapia e professione tra teoria e pratica – R. O. Benenzon, L. Casiglio, M. E. D’ulise, Editura Il Minotauro, Roma, 2005.
Musicoterapia Clinica – Marco Di Matteo, Editura Artemia, Rovano, 2020.
Creierul nostru muzical – Daniel J. Levitin, Editura Humanitas, București, 2010.
Dintre toate terapiile utilizate în medicina bazată pe dovezi, terapia prin muzică poate ridica diferite semne de întrebare datorită atâtor forme și variante de prezentare a sa. Scopul articolului de față este de a clarifica noțiunile elementare, sub format de explicație a unor fraze, încadrate în categoria „mit” sau „realitate”. Inovația subiectului propus reprezintă o provocare pentru noi – autorii -, deoarece presupune curaj și asumare, îndrăzneală și oportunitate, precum și deschiderea unor noi drumuri pentru o terapie holistică, centrată pe pacient (iar cu ajutorul Dvs. și bazată pe cât mai multe studii științifice). Unicitatea terapiei prin muzică sperăm să vină în întâmpinarea dorinței Dvs. de noutate și, astfel, să vă provocăm la o ulterioară dezbatere pe această temă.
Terapia prin muzică reprezintă un sinonim pentru divertismentul musical.
Cu siguranță, efectul scontat nu se bazează pe amuzarea pacientului. Indiferent de tipul terapiei, pacientul este implicat și încurajat:
să lucreze și să își dezvolte tulburarea fizică prin muzică;
să se deschidă și să comunice emoțional prin ascultarea unei muzici individualizate sau prin improvizație (vocală sau instrumentală).
Nu excludem existența unor momente de relaxare emoțională, în care pacientul poate zâmbi, însă acestea nu reprezintă un rezultat frecvent și nici țintele terapiei prin muzică.
Există diferiți termeni (muzicoterapie, meloterapie și „music-medicine”/terapie cu stimuli muzicali), toți având aceeași semnificație.
Cea mai veche referire, cunoscută, la terapia prin muzică a apărut în anul 1789, într-un articol intitulat „Music Physically Considered (revista Columbian Magazine). Ulterior, în anul 1800, au fost publicate două disertații, în medicină, despre valoarea terapeutică a muzicii. Tot în anii 1800 a avut loc, de asemenea, prima intervenție de terapie prin muzică într-un cadru instituțional, precum și înregistrarea primului experiment sistematic în terapia prin muzică (Corning a utilizat muzica pentru a modifica stările de visare în timpul psihoterapiei) (Upsate music therapy center).
În prezent, existența unei multitudini de termeni utilizați pentru a descrie introducerea muzicii în relație terapeutică cu ființa umană este o realitate; însă, considerăm că mai problematică este nediferențierea lor și, automat utilizarea lor în mod eronat. Prin urmare, explicăm principalii termeni utilizați și semnificația lor:
Melo sau Muzicoterapie? Forma corectă pentru psihoterapia nonverbală este de muzicoterapie. În definiția ei oficială, muzicoterapia este o terapie complementară care utilizează intervențiile muzicale pentru a atinge obiective medicale și educaționale în cadrul unei relații terapeutice inițiate, bineînțeles, de un terapeut acreditat în acest sens (American music therapy association).
Muzicoterapia este de natură psihoterapeutică și se bazează pe psihologie, teoria învățării, terapia comportamentală, abordările sistemice, holistico – umaniste și antroposofice (Asociația română de muzicoterapie). Muzicoterapia se poate desfășura pasiv (ascultare de muzică) sau activ (implicarea directă a pacientului prin improvizare de sunete, ritmuri sau muzică). În clasificarea realizată de asociația de muzicoterapie din România, muzicoterapia are trei metode de lucru (Asociația română de muzicoterapie):
Activ. Pacientul și terapeutul se implică activ în producerea muzicii cu propria voce sau instrumental;
Receptiv. Pacientul ascultă secvențe muzicale sau anumite melodii înregistrate sau exemplificate de muzicoterapeut;
Preventivă. Această metodă are un scop mai degrabă profilactic, decât terapeutic, în care se urmărește obținerea bunăstării interioare pentru orice ființă umană sau dezvoltarea potențialului muzical creativ propriu.
Ceea ce este important de reținut este această stimulare emoțională pe care o crează muzica, astfel încât, ulterior, se poate iniția și o terapie verbală cu pacientul tratat. Chiar dacă muzicoterapia implică mișcare (prin utilizarea instrumentelor muzicale), caracterul psihoterapic al muzicoterapiei este primordial.
Music-medicine sau propunerea noastră a unui termen mai specific, respectiv Terapia cu stimuli muzicali se află și mai la începutul fazei de dezvoltare -comparativ cu muzicoterapia – însă, se bazează pe beneficiile clinice ale muzicii asupra pacienților. În special aplicată în sfera neurologică, terapia are rezultate majore în patologii precum Parkinson sau status post accident vascular cerebral. Se menționează că atât medicii cât și muzicoterapeuții pot administra terapia cu stimuli muzicali (Incadence), însă profesioniștii care utilizează această terapie nu au nevoie absolută de acreditare ca muzicoterapeut, deoarece momentan, încă, nu există centre de acreditare în acest sens în România. Chiar și la nivel internațional această diferențiere, între utilizarea muzicii cu obiective la nivel fizic sau psihic, nu este clară, adesea utilizându-se muzicoterapia pentru ambele cazuri.
Spre exemplu, în limba engleză se utilizează tot termenul de Neurologic music therapy/NMT (subliniem music therapy) pentru centrele care pregătesc profesioniștii pentru a utiliza terapia cu stimuli muzicali în recuperarea pacienților neurologici. NMT utilizează diferite tehnici bazate pe parametrii muzicali (ritm, melodie, dinamică, armonie sau tempo) (Neurologic Music Therapy Services of Arizona) și, prin stimularea neuroplasticității, se adresează tulburărilor de vorbire, mișcare, cogniție și altor disfuncționalități neurologice (din AVC, leziuni cerebrale traumatice, Parkinson, Huntington, Alzheimer, paralizia cerebrală și alte patologii). Pentru a concretiza în ce constă o ședință de NMT, oferim câteva exemple specifice în acest sens. În funcție de obiectivul avut, ședința de NMT stimulează:
atenția prin interpretarea instrumentală în timp ce pacientul se concentrează să rămână așezat pe scaun;
vorbirea corectă, prin cântatul unor fraze uzuale, în mod sincron cu ritmul chitarei (Neurologic Music Therapy Services of Arizona);
eficiența exercițiilor de kinetoterapie prin compunerea unei melodii specific-adaptate programului fizic de recuperare medicală (The Academy of Neurologic Music Therapy).
Acestea sunt doar câteva exemple din ceea ce constă tehnica Musical Attention Control Training/MACT, Melodic Intonation Therapy/MIT sau Patterned Sensory Enhancement/PSE. În total, NMT este alcătuită din 20 de tehnici standardizate utilizate în practica clinică (Expressive Therapies).
Chiar dacă muzicoterapia și terapia prin stimuli muzicali au multe elemente comune, există din start o abordare preponderentă pe alte obiective. Diferența majoră dintre muzicoterapie și terapia cu stimuli muzicali este că: prima oferă o îngrijire mai atractivă și mai holistică asupra pacientului, în timp ce a doua cuprinde strict terapia țintită care utilizează muzica în tratamentul pacientului. Prin urmare, muzicoterapia se adresează aspectului psihic uman, iar terapia prin stimuli muzicali – celui fizic. Cu toate acestea, cele două terapii se potențează sinergic reciproc și pot fii utilizate în mod simultan în funcție de patologia pacientului. Menționăm, încă odată, importanța implicării Dvs. pentru a avea la dispoziție multiple studii care să clarifice terapia cu stimuli muzicali și, de ce nu, eficiența acesteia în recuperarea altor patologii (precum în patologiile cardiace, respiratorii, oncologice și altele).
Datorită ambiguității utilizării termenilor și în literatura de specialitate, în cele ce urmează o să menționăm exact termenul oferit de autori, chiar dacă anumite aspecte sunt valabile atât muzicoterapiei, cât și terapiei cu stimuli muzicali.
Obiectivele muzicoterapiei se manifestă doar la nivel psihologic.
Într-adevăr există o multitudine de avantaje la nivel psihic oferite de muzicoterapie, respectiv:
Gestionarea stresului;
Exprimarea emoțiilor;
Promovarea bunăstării;
Îmbunătățirea comunicării;
Stimularea memoriei.
Cu toate acestea, obiectivele se manifestă și la nivel fizic: ameliorarea durerii sau promovarea reabilitării fizice (American music therapy association). Însă, subliniem, încă o dată, că aceste efecte sunt secundare și terapia cu stimuli muzicali reprezintă prima opțiune pentru afecțiunile fizice.
Nu există efecte adverse, dar nici beneficiile obținute nu sunt reale, ci mai degrabă un efect placebo general.
Există diferite beneficii în urma terapiei prin muzică. În ciuda heterogenității studiilor realizate sunt menționate următoarele rezultate pozitive:
La nivel emoțional:
Reducerea anxietății sociale (Drury University);
Reducerea stresului (Colin, C., Prince, V., Bensoussan, J. L., & Picot, M. C.);
Exprimarea emoțiilor traumatice sau de doliu (Drury University);
La nivel fizic:
Scăderea tensiunii arteriale (Drury University);
Scăderea frecvenței cardiace la pacienții ventilați mecanic (Golino, 2023);
Stimularea coordonării fizice, funcțiilor motorii și mișcării (Cleveland Clinic);
Creșterea forței musculare și a amplitudinii mișcării (Choosing therapy);
Ameliorarea insomniei și cefaleei (Drury University).
Pentru mai multe informații cu privire la beneficiile terapiei prin muzică, vă invit să lecturați și alte proiecte de cercetare realizate până în prezent (spre exemplu accesând site-urile:https://www.jbmusictherapy.com/music-research/ sau https://nmtacademy.co/whats-new/).
În general, muzicoterapia este considerată o terapie:
Sigură;
Cu risc minim (Cleveland Clinic);
Neinvazivă (Metro music therapy);
Ieftină.
Cu toate acestea, este necesar a fii menționată existența anumitor dezavantaje ale terapiei prin muzică:
suprastimulare – spre exemplu, printr-un volum ridicat sau prin sublinierea exagerată a basului, la pacienții din secția de neonatologie, se pot obține efecte de agitație, disconfort și stres neurologic;
anxietate – spre exemplu, prin alegerea constantă și inadecvată a unei piese muzicale cu versuri triste, pentru istoricul pacientului, se poate accentua anxietatea pacientului depresiv;
declanșarea triggerilor memoriei – spre exemplu, o melodie constantă și evocatoare pentru un pacient cu tulburare de stres posttraumatic poate avea efect dăunător (Incadence).
De aceea este nevoie de alegerea atentă a unei muzicii optime (chiar și pentru ascultarea pasivă a pacientului). Subliniem, încă o dată, că nu se poate realiza un protocol standardizat aplicabil oricărei persoane și nu există o „rețetă universal- valabilă”.
Oricine poate realiza terapia prin muzică.
După cum am menționat anterior, pentru exercitarea profesiei de muzicoterapeut este necesară certificarea specifică prin programe acreditate ale învățământului superior. Oferta educațională în acest sens este foarte variată în funcție de regiunea Europei (diversitatea manifestându-se în structura cursurilor, perioada de studiu sau cerințele de admitere). Ceea ce este important de reținut este necesitatea formării academice în domeniul muzical și ca terapeut (Asociația română de muzicoterapie).
Din perspectiva terapiei cu stimuli muzicali, calificarea educațională necesară, încă, nu este atât de clară. Momentan există sesiuni de training pentru specializări medicale precum neurologia (spre exemplu, programele oferite de Unkefer Academy of Neurologic Music Therapy din Canada). Prin abordarea complexă a patologiilor fizice este necesară, cu siguranță, o ofertă educațională mai complexă și apropiată studiilor medicale. Datorită efectelor benefice și transdiplinarității a două domenii relevante societății – arta muzicală și medicina -, această ramură va deveni un punct de interes în viitor. Inițiem în acest sens ideea de a oferi un suport, terapiei prin stimuli muzicali, prin posibile cursuri asociate sistemului medical și muzical din România.
Muzicoterapeutul predă muzică la școală.
Deja cred că observați, cu ușurință, că nu se pune problema unei realități în care muzicoterapeutul se află în postura de profesor/cadru didactic, ci ca terapeut pentru diferite patologii sau aspecte particulare ale persoanelor sănătoase. Prin urmare, un profesor de muzică lucrează pentru a potența abilitățile muzicale ale unei persoane, iar terapeutul în muzică utilizează arta muzicală drept canal pentru a realiza obiective non-muzicale la ființa umană (Chiltern music therapy).
Atunci se pune întrebarea: unde putem găsi muzicoterapeuți? Muzicoterapeuții se află în cabinete de muzicoterapie din spitalele de stat și private sau își desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor pentru persoanele cu handicap, școlilor speciale sau cu profil normal, caselor de odihnă, clinicilor și grădinițelor (Asociația română de muzicoterapie). Important de menționat este faptul că terapia prin muzică poate fii realizată și în format de telemedicină, aspect relevant în urma pandemiei cu SARS-CoV-2 (Clements-Cortés, 2023).
Doar pacienții sensibili la muzică și la artă, în general, răspund terapiei prin muzică.
Chiar dacă în sălile de concert sunt prezente, adesea, doar persoanele educate în sfera clasică sau de vârstă mai înaintată, nu tot la fel se întâmplă cu răspunsul oamenilor la muzică. În primul rând, muzica este ubicuitată, înconjurându-ne în multiplele sale forme (fond muzical în mijloacele de transport, sălile de așteptare, pauzele publicitate, filme și emisiuni media). Oricât am dori să ne sustragem efectului muzicii, credem că este aproape imposibil de realizat acest fapt într-o societate dinamică. În al doilea rând, orice persoană răspunde la stimuli muzicali și – interesant de subliniat – beneficiile muzicii se aplică tuturor (conform abordării muzicoterapiei The Nordoff and Robbins). Mai mult, în special persoanele care nu au parte de muzică într-o proporție majoră în viața lor, beneficiază cel mai mult de efectele muzicoterapiei (Nordoff&Robbins).
Sumarizând, muzicoterapia nu se referă la abilitățile muzicale ale pacienților, ci la atingerea obiectivelor prin intermediul terapiei prin muzică (Chiltern music therapy).
Terapia prin muzică se aplică doar unui anumit sector de vârstă populațional sau doar anumitor patologii.
Acesta este un alt mit fără a avea un fundament în realitatea științifică. Muzicoterapia poate fi aplicată copiilor, adolescenților, adulților și persoanelor în etate care au diverse tulburări și patologii (la nivel mental, de dezvoltare și învățare, Alzheimer, abuz de substanțe sau injurii la nivel neurologic, etc.) (American music therapy association).
Terapia prin muzică doar liniștește pacientul.
Contrar acestei presupuneri, procesul de terapie prin muzică este mult mai interactiv și plin de viață decât mitul menționat. Muzicoterapeuții încearcă să obțină maximum de răspuns terapeutic de la o persoană și, adesea, acest traseu este energizant și dinamic pentru pacient (Nordoff&Robbins).
Continuare sau concluzie
Intenția noastră, a autorilor, nu este de a epuiza toate afirmațiile care sunt reale sau doar un mit și nici de a vă oferi o concluzie unanim – acceptată. După cum ați observat există multiple aspecte necesare, încă, a fii clarificate și nevoia de studii în acest sens este imensă. Cu toate acestea, cele două direcții ale terapiei prin muzică – muzicoterapia și terapia cu stimuli muzicali – pot deveni de un imens potențial dacă sunt utilizate în mod corespunzător și optim, relevanța lor în practica medicală nefiind diminuată de caracterul inovator al transdisciplinarității muzică – medicină. Personal, dacă am reușit să vă stârnim interesul și dorința de a cerceta și a pune în aplicare terapia prin muzică, ne declarăm satisfăcuți. Cu asumarea și îndrăzneala unei tendințe vizionare, vă invităm să considerați articolul de față drept deschizător de drumuri pentru o nouă perspectivă terapeutică a pacientului din secția de recuperare medicală.
Bibliografie:
[American music therapy association: What is music therapy? AMTA official definition of music therapy. URL: https://www.musictherapy.org/about/musictherapy/. Accesat la 10.09.2023].
[Asociația română de muzicoterapie: Definiție. URL: https://www.muzicoterapie.com/muzicoterapia/definitie/. Accesat la 10.09.2023].
[Chiltern music therapy: Misconceptions about music therapy. URL: https://www.chilternmusictherapy.co.uk/stories/misconceptions-about-music-therapy. Accesat la 10.09.2023].
[Choosing therapy: 9 benefits of music therapy. URL: https://www.choosingtherapy.com/benefits-of-music-therapy/. Accesat la 10.09.2023].
[Cleveland Clinic: Musictherapy. URL: https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/8817-music-therapy. Accesat la 10.09.2023].
[Drury University: What are the four methods of music therapy?. URL: https://www.drury.edu/music/what-are-the-four-methods-of-music-therapy/. Accesat la 10.09.2023].
[Expressive Therapies: Neurologic Music Therapy (NMT). URL: https://www.expressivetherapies.net/nmt. Accesat la 10.09.2023].
[Incadence: What is the difference between music therapy and music medicine?. URL: https://www.incadence.org/post/what-is-the-difference-between-music-therapy-and-music-medicine. Accesat la 10.09.2023].
[Jb music therapy: Research. URL: https://www.jbmusictherapy.com/music-research/. Accesat la 10.09.2023].
[Learning success: 23 ways music can be positive for the body (infograph). URL: https://www.learningsuccessblog.com/23-ways-music-can-be-positive-body-infograph-0. Accesat la 10.09.2023].
[Metro music therapy: Music therapy fun facts. URL: https://metromusictherapyga.com/music-therapy-fun-facts/. Accesat la 10.09.2023].
[Neurologic Music Therapy Services of Arizona: Neurologic Music Therapy (NMT). URL: https://www.nmtsa.org/what-is-nmt. Accesat la 10.09.2023].
[Nordoff&Robbins: Breaking down seven common music therapy myths. URL: https://www.nordoff-robbins.org.uk/breaking-down-seven-common-music-therapy-myths/. Accesat la 11.09.2023].
[The Academy of Neurologic Music Therapy: What’s new. URL: https://nmtacademy.co/whats-new/. Accesat la 10.09.2023].
[Upstate music therapy center: The history of music therapy. URL: https://www.upstatemusictherapycenter.com/the-history-of-music-therapy/. Accesat la 10.09.2023].
Clements-Cortés, A., Pranjić, M., Knott, D., Mercadal-Brotons, M., Fuller, A., Kelly, L., … & Vaudreuil, R. (2023). International Music Therapists’ Perceptions and Experiences in Telehealth Music Therapy Provision. International Journal of Environmental Research and Public Health, 20(8), 5580.
Colin, C., Prince, V., Bensoussan, J. L., & Picot, M. C. (2023). Music therapy for health workers to reduce stress, mental workload and anxiety: a systematic review. Journal of Public Health, fdad059.
Golino, A. J., Leone, R., Gollenberg, A., Gillam, A., Toone, K., Samahon, Y., … & Meadows, A. (2023).Receptive music therapy for patients receiving mechanical ventilation in the intensive care unit. American Journal of Critical Care, 32(2), 109-115.
https://revistamedicalmarket.ro/6603-2/
///////////////////////////////////////
Muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice
de Dr. Cornelia PARASCHIV
Deși este considerată doar o sursă de plăcere, muzica reprezintă, totodată, un stimul puternic și versatil pentru creier.Muzicoterapia-in-afectiunile-neuropsihiatriceAvansarea tehnicilor moderne de neuroimagistică din ultimele decenii a condus la deslușirea proceselor care au loc în creierul sănătos atunci când ascultăm, interpretăm, compunem și simțim muzică. Dar tot mai multe dovezi pledează pentru efectele terapeutice surprinzătoare în recuperarea creierului deteriorat.
În creierul sănătos există o rețea bilaterală largă de zone cerebrale temporale, frontale, parietale, cerebeloase și limbice/paralimbice asociate cu percepția auditivă, limbajul, procesarea sintactică și semantică, atenția și memoria de lucru, semantică și memoria episodică, funcțiile ritmice și motorii, precum și cu emoțiile și recompensele care stau la baza procesării muzicii.
Această rețea neurală este modelată și dezvoltată printr-o formare muzicală. În domeniul neurologiei, muzica a fost studiată în mod tradițional în contextul deficitelor muzicale (amusia), simptomelor legate de muzică (epilepsie muzicogenă), a unor cazuri excepționale (cântarea în afazie) și tulburări neurologice ale muzicienilor profesioniști (distonia muzicianului).
În ultimul deceniu au existat progrese notabile în adoptarea muzicii ca instrument terapeutic în reabilitarea neurologică. De asemenea, au fost dezvoltate multe metode noi bazate pe muzică pentru a îmbunătăți deficiențele motorii, cognitive, de limbaj, emoționale și sociale la persoanele care suferă de o boală neurologică debilitantă, din perioada de copilărie și adolescență (de exemplu, autism, dislexie) până la vârstă adultă și bătrânețe (de exemplu, accidentul vascular cerebral, boala Parkinson și demența).
În mod tradițional, domeniile neuroștiinței muzicale și terapia muzicală au progresat independent, oferind linii separate de dovezi pentru modul în care muzica este procesată în creierul sănătos și modul în care poate fi utilizată terapeutic.
S-a ajuns la un punct în care aceste câmpuri încep să se îmbine și să se integreze, oferind informații noi și importante despre modul în care muzica este procesată în creierul deteriorat sau anormal și despre modul în care recuperarea structurală și funcțională a creierului poate fi îmbunătățită prin reabilitarea bazată pe muzică.
Efectele muzicoterapiei în depresie
În întreaga lume, 300 de milioane de oameni sunt afectați de depresie, aceasta fiind una dintre principalele cauze de dizabilitate. Datele OMS din 2017 arătau că depresia a fost asociată cu aproximativ 800.000 de cazuri de sinucidere pe an. Ea se caracterizează prin simptome persistente, scăderea interesului, pierderea plăcerii și lipsa de energie, împreună cu alte simptome, cum ar fi tulburări de somn, apetit redus și tulburări de greutate, concentrare slabă, schimbări psihomotorii și sentimente de vinovăție, lipsă de valoare și stimă de sine scăzută.
La fel ca în majoritatea tulburărilor psihiatrice, etiologia depresiei pare a fi multifactorială, implicând atât factori genetici, cât și de mediu. Cercetările din ultima perioadă încearcă să aducă noi soluții în arsenalul terapeutic al acestei boli care distorsionează din ce în ce mai multe vieți.
Terapia muzicală poate fi definită drept utilizarea profesională a muzicii și a elementelor sale ca o intervenție în mediul medical, educativ și în mediul cotidian cu persoane, grupuri, familii sau comunități care încearcă să-și optimizeze calitatea vieții și să-și îmbunătățească statusul fizic, social, sănătatea, bunăstarea emoțională, intelectuală și spirituală. Cercetarea, practica, educația și pregătirea clinică în muzicoterapie se bazează pe standarde profesionale în context cultural, social și politic.
Abordările în terapia muzicală la nivel mondial au apărut din diverse tradiții, precum modele terapeutice comportamentale, psihanalitice, educaționale sau umaniste. Metodele de muzicoterapie pot fi active și/sau receptive și includ procesarea verbală a sentimentelor și experiențelor. În metodele active (improvizaționale, recreative, compoziționale), participanții „fac muzică”, iar în terapia muzicală receptivă, participanții „recepționează” (de exemplu, ascultă) muzică.
Improvizarea ar putea fi metoda activă cel mai frecvent utilizată în sănătatea mintală a adulților. Adesea, în aceeași terapie sunt combinate metode și tehnici diferite. În ultimii ani, specializările au evoluat (de exemplu, terapia muzicală neurologică), pentru a îmbunătăți funcționarea cognitivă, senzorială și motorie.
Implicare activă
Scopul terapiei muzicale este de a îmbunătăți sănătatea prin intermediul agenților de schimbare terapeutică, cum ar fi muzica, relațiile și reflecțiile. Atât în metode active, cât și receptive, terapeutul muzical și participanții sunt implicați activ, iar interacțiunea muzicală are loc între terapeut și pacient sau grup. Ședințele se desfășoară într-un cadru terapeutic structurat, care servește ca bază pentru intervenție.
Practica bazată pe dovezi (EBP) primește o atenție sporită în terapia muzicală. Recenziile Cochrane reprezintă o sursă importantă de informații despre EBP a terapiei muzicale și au fost realizate pentru a oferi un ghid în acest sens.
Constatările metaanalizei efectuate de echipa condusă de Aalbers în 2017 indică faptul că terapia muzicală oferă efecte benefice pe termen scurt pentru persoanele cu depresie. Muzicoterapia adăugată la tratamentul uzual (TU) pare să îmbunătățească simptomele depresive, comparativ cu TU singur. În plus, terapia muzicală combinată cu TU nu este asociată cu mai multe sau mai puține evenimente adverse decât TU singur.
Terapia muzicală arată, de asemenea, eficacitatea în scăderea nivelului de anxietate și îmbunătățirea funcționării indivizilor deprimați. Pentru a consolida concluziile, sunt necesare studii bazate pe un proiect adecvat și eșatioane mai mari de copii și adolescenți.
Beneficiile în tulburările de spectru autist
Deficiențele centrale ale persoanelor cu tulburare de spectru autist (TSA) afectează interacțiunea socială și comunicarea. Muzicoterapia folosește experiențele muzicale și relațiile care se dezvoltă prin ele pentru a permite comunicarea și exprimarea, încercând astfel să abordeze unele dintre problemele de bază ale persoanelor cu TSA.
Rezultatele unei revizuiri actualizate conduse de Geretsegger în 2014 oferă dovezi că terapia muzicală îi poate ajuta pe copiii cu TSA să-și îmbunătățească abilitățile în ariile care constituie nucleul afecțiunii, inclusiv interacțiunea socială, comunicarea verbală, inițiativa comportamentului și reciprocitatea social-emoțională. Muzicoterapia poate ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea abilităților de comunicare nonverbală în contextul terapiei.
Mai mult, în zonele de rezultat secundar, muzicoterapia poate contribui la creșterea abilităților de adaptare socială la copiii cu TSA și la promovarea calității relațiilor părinte-copil. Rezultate încurajatoare au fost observate și în cazurile de schizofrenie, în special în muzicoterapia de durată.
Având în vedere aceste rezultate, ar putea fi instituite aceste terapii de rutină și în România, pentru a îmbunătăți condițiile în care sunt tratați pacienții psihiatrici români, efectele benefice ale muzicoterapiei fiind resimțite nu numai asupra pacienților, cât și asupra nivelului de stres, asertivitate și empatie a personalului medical.
Notă autor:
Bibliografie
Aalbers S., Fusar-Poli L. et al. Music therapy for depression. Cochrane Database Syst Rev. 2017 Nov 16;11
Baird A., Samson S. Music and dementia. Prog. Brain Res. 2015; 217, 207-35
Bloem B.R., de Vries N.M., Ebersbach G. Nonpharmacological treatments for patients with Parkinson’s disease.Mov. Disord. 2015; 30, 1504-20
Brown R.M., Zatorre R.J., Penhune V.B. (2015). Expert music performance: cognitive, neural, and developmental bases.Prog. Brain Res.217, 57-86
Flaugnacco E., Lopez L., Terribili C., Montico M., Zoia S., Schön D. (2015). Music training increases phonological awareness and reading skills in developmental dyslexia: a randomized control trial.P LoS ONE10:e0138715. 10.1371
Geretsegger M., Elefant C., Mössler K.A., Gold C. (2014). Music therapy for people with autism spectrum disorder.Cochrane Database Syst, 2014
Herholz S.C., Zatorre R.J. (2012). Musical training as a framework for brain plasticity: behavior, function, and structure.Neuron 76, 486-502
Janata P. (2015) Neural basis of music perception. Handb. Clin. Neurol.129, 187-205
Edwards J. The Oxford Handbook of Music Therapy. Oxford: Oxford University Press, 2016
Silverman MJ. Music Therapy in Mental Health for Illness Management and Recovery. Oxford: Oxford University Press, 2015
Medicina tradiţională chineză are leacuri pentru orice afecţiune. Nici temutul cancer nu este de neînvins, susţin specialiştii în astfel de terapii. Potrivit acestora, usturoiul şi sonoterapia sunt cei mai mari inamici ai temutei maladii.
Profilaxia cancerului este o preocupare a tuturor medicilor din lume,însă medicina tradiţională chineză se pare că a găsit o soluţie terapeutică. „Cea mai renumită şi, de multă vreme, învăluită în mister tehnică profilactică împotriva cancerului este Qigong (n.r. – se citeşte: cikung) şi se bazează pe exerciţii respiratorii şi fizice care se adresează conştient meridianelor energetice ale corpului uman. Nu întâmplător, putem vedea în parcurile din China, în fiecare dimineaţă, mii de oameni răspândiţi pe alei şi platouri, practicând exerciţii care par foarte ciudate pentru noi, occidentalii. Privind statisticile OMS, vom vedea că – întotdeauna! – China şi populaţia din diaspora chineză dovedesc că procentajul care cade victimă a cancerului este cel mai scăzut comparativ cu alte populaţii”,explică Adrian Florea,specialist în medicină tradiţională chineză.
Din timpuri străvechi, ființele umane au folosit sunetul pentru a primi informație din mediul înconjurător, pentru a comunica unii cu alții și pentru a vindeca și a transforma. Aproape toate culturile indigene și antice au integrat sunetul și au avut convingerea că sunetul este forța creativă care a avut puterea să genereze începutul Universului.
Vindecarea prin sunet poate fi urmărită în multe culturi antice precum Tibet, China, India, Australia – printre aborigeni, America Latină, Africa și Grecia. În aceste culturi, sunetul era folosit în ceremonii și ca modalitate de vindecare a diverselor afecțiuni fizice, mentale și emoționale. Strămoșii înțelegeau ceea ce știința modernă începe acum să descopere, că totul este într-o stare de vibrație.
Terapia prin sunet este o tehnică efectivă și dovedită pentru a ajuta la crearea unei stări profunde de relaxare prin alterarea stărilor și frecvențelor undelor cerebrale. Când undele cerebrale se mișcă de la starea normală activă și alertă Beta la starea de relaxare meditativă Alpha, Theta (o stare adânc meditativă) sau chiar Delta (somn profund), experimentăm o descreștere a bătăilor inimii și a tensiunii arteriale, corpul se relaxează, respirația este mai intensă și se induce o stare mai receptivă la vindecarea profundă, eliberându-ne de stres, tensiuni și griji. Folosind diferite aspecte ale vibrației, ale tonalităților și ale frecvențelor, terapia prin sunet facilitează o realiniere a întregului corp energetic, lucrând în câmpul fizic, în cel emoțional și spiritual, conducând în starea Theta, o stare în care de altfel intră și practicanții experimentați în meditație, în doar câteva minute.
“Frecvențele sonore au capacitatea de a altera mediile celulare și de a crea schimbări în câmpurile energetice ale corpului nostru, influențând direct răspunsurile la stres și reglarea sistemului nervos.”
— Dr. Bruce Lipton
Theta este, de asemenea, poarta noastră către învățare, memorie și intuiție. În starea Theta, simțurile noastre sunt retrase din lumea exterioară și concentrate pe semnalele care izvorăsc din interior. Prin urmare, este foarte obișnuit ca în timpul unei sesiuni de vindecare prin sunet să experimentezi mișcări subconștiente ale unor părți ale corpului. Unele persoane experimentează senzații în corp sau emoții puternice, altele văd imagini vizuale, iar altele simt vibrații în anumite părți ale corpului. Experiența fiecăruia este unică și capătă alte valențe de la o sesiune la alta. Nu există o modalitate corectă sau greșită de a experimenta o sesiune de terapie prin sunet.
Terapia prin sunet are o bază atât în neurologie, cât și în psihologie. Studiile neurologice au demonstrat că ascultarea muzicii ne face mai productivi și mai creativi; poate reduce stresul și, în funcție de tipul de muzică, poate îmbunătăți starea noastră de spirit. Acest lucru se datorează faptului că ascultarea muzicii inundă creierul nostru cu dopamină – substanța chimică a fericirii. De asemenea, eliberează oxitocină, un analgezic natural și un hormon care joacă un rol central în stabilirea și menținerea legăturilor sociale între oameni. Cred cu tărie că muzica pentru creier este ca aerul pentru plămâni. În plus, creierul nostru are nevoie să ne audă vocea să se simtă în siguranță.
Un studiu din 2016 care a examinat efectele meditației cu ajutorul bolurilor terapeutice a descoperit că această metodă a redus considerabil stresul, furia, depresia și oboseala, demonstrând că terapia prin sunet poate fi benefică atât pentru bunăstarea fizică, cât și pentru cea emoțională.Sunetul are efecte puternice asupra sistemului nervos. Lumea modernă în care trăim este plină de sunete și în cea mai mare parte a timpului de zgomote, în casă și în afara ei, într-un spectru atât de larg de frecvențe, încât e de mirare cum ne putem păstra sănătatea. Suntem în permanență bombardați de haosul înconjurător în timp ce corpurile noastre se zbat să își rețină armonia interioară dictată de „făbricuța” frecvențelor noastre proprii. Corpul uman este extrem de sensibil la sunet. Auzul este primul simț care se dezvoltă în uter și ultimul care se desprinde de noi înainte de a muri. În afară de faptul că percepem sunetul prin urechi, avem capacitatea de a integra sunetul și prin piele. Peste 70% din organismul nostru este apă, așa că sunetul este condus de patru sau de cinci ori mai rapid decât ar fi condus prin aer.
Lasă sunetul să-ți fie ghid spre liniște interioară și eliberare. Fiecare sesiune, fie individuală sau de grup, este o invitație de a te reconecta profund cu tine, de a-ți lăsa corpul și spiritul să vibreze în armonie și să se relaxeze într-un spațiu sigur și blând. Cu fiecare vibrație, te vei simți tot mai aproape de esența ta autentică.
https://www.sunetecosmice.com/fii-vibratie
///////////////////////////////////////
Despre sonoterapie
Sonoterapia este terapia prin sunet, fiind una dintre ramurile Medicinei Vibrationale alaturi de cromoterapie, florile lui Bach, reiki, cristaloterapie, aromoterapie etc.
Prin sonoterapie se ajunge la radacina afectiunii pe care o are cineva, deoarece sunetul este primul care ajunge la nivel celular, determinand restructurarea celulelor, regenerarea lor. In sonoterapie se folosesc instrumente muzicale perfect acordate pornind de la 32 hz si ajungand pana la 4000 hz, iar aplicarea corecta a acestor frecvente asupra corpului fizic sau pur si simplu doar ascultarea unor sunete din aceasta banda de frecventa poate realiza un „masaj sonor” la nivel celular. Astfel, se vor elibera patternuri energetice negative care sunt inregistrate profund in memoria noastra celulara, precum si in corpul nostru energetic. Vocea, instrumentele de suflat, bolurile de cristal sau tibetane, gongurile, clopoteii, talgerele nu sunt decat generatoare de frecvente.
Corpul fiintelor vii primeste semnalul sonor nu doar prin organul auzului, ci si prin sistemul epitelial. Sunetele armonice generate de bolurile tibetane echilibreaza emisferele cerebrale, purifica trupul, corpul emotional, spiritual si mental, iar rezultatul este atingerea acelor stari de constiinta pline de pace, liniste, echilibru si calm.
Prin sonoterapie pot fi alinate afectiuni de tipul:
– stresului
– insomniilor
– despresiilor si angoaselor
– artrozelor
– durerilor de ceafa si de spate
– oboselii generale
– traumelor post-operatorii
– tulburarilor de circulatie etc.
Efectul benefic asupra corpului fizic, mental si emotional are loc indiferent daca bolul este pus pe trup sau in proximitatea lui. Efectul este la fel de puternic, undele vibrationale ale acestor instrumente echilbreaza si armonizeaza prin rezonanta vibratia personala.La nivel mental sunetele induc relaxarea, calmarea gandurilor, mintii, pentru a crea limpezirea ei, pacea, linistea si claritatea armonica a rationalului nostru.
La nivel fizic reprezentarea acestei armonii este dobandirea bunastarii si a sanatatii.
Sunetul este un instrument de sprijin in vindecare, puternic, divin si minunat. Sunetele emise de boluri sparg structurile moleculare afectate de lipsa de armonie, curatind si armonizand celulele. Prin audieri repetate ale bolurilor tibetane se produce mai rapid ridicarea frecventei chakrelor, precum si a energiei noastre atomo-moleculare. Un nivel de vibratii ridicat creeaza spatii mai mari intre celule, ceea ce le face mai putin dense, evitandu-se astfel aderarea energiilor straine sau de o vibratie scazuta care ne pot afecta.
Sunetele bolurilor tibetane aliniaza campurile subtile, predispun fiinta umana la o stare sporita de concentrare si conectare la eul interior. Reiki, yoga, qiqong-ul si alte tehnici de canalizare a energiei Universale vor fi potentate prin folosirea bolurilor.
MASAJUL DE SUNET FOLOSIND BOLURILE TIBETANE
Intrucat sunetul patrunde toate organele interne si sistemele anatomice umane, putem spune ca acestea beneficiaza de un adevarat „masaj” pe perioada sedintei de sonoterapie. Vei avea senzatia unei ploi de sunete ce iti va capta intreaga atentie. Unde aurii iti vor inunda mintea expandand nelimitata ta fiinta. Te conectezi, te integrezi la Energia Sunetului Primordial recunoscandu-te la Fiinta multidimensionala.
Tonurile bolurilor tibetane genereaza balansul energetic sincronizand emisferele cerebrale, centrandu-le, caci linistesc mintea, gandurile si permit trupului sa experimenteze eliberarea, reechilibrarea sau stimularea energetica. Vibratia emisa patrunde profund in trup aidoma unui masaj molecular care produce deblocarea energetica si armonizeaza fiinta. Fiecare organ este subtil acordat recuperandu-si ritmul armonic natural, iar durerea fizica sau cea emotionala este alinata.
Stresul, preocuparile, grijile, anxietatea dispar. Muzica bolurilor produce limpezirea la nivel celular, eliberand din memoria celulara vechile patternuri care ne-au daunat, acele obiceiuri si comportamente redundante si nesanatoase, acea karma adaugata emotionalului.Atunci cand aceasta energie este eliberata, puterea interioara si creativitatea gasesc spatiul necesar pentru a prinde radacini. „Masajul”sonor actioneaza ca un soc de energie si vitalitate. Senzatia este una de om nou, de fiinta renascuta, aflata in perfecta armonie cu sine insasi si cu Totul, cu Universul.
„Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos.” PLATON
„Muzica oglindeste toate misterioasele ondulatii ale sufletului, fara putinta de prefacatorie.” GEORGE ENESCU
„Caracterul unui om poate fi judecat dupa gusturile sale muzicale.” PLATON
„Daca ne-ar reusi sa reproducem detaliat in notiuni ceea ce exprima muzica, am capata o deplina si suficienta explicare a lumii.” ARTHUR SCHOPENHAUER
„Muzica trebuie sa fie scanteia ce aprinde focul in sufletul omenesc.” LUDWIG VAN BEETHOVEN
„Ceea ce este important in muzica, arta, este sa vibrezi tu insuti si sa-i faci si pe altii sa vibreze.”
Ce este muzicoterapia?
Muzicoterapia este terapia prin muzica, care prin fenomenul de rezonanta ne pune in legatura cu Energiile Benefice vindecatoare ale Universului, inducand stari frumoase, inaltatoare catre DUMNEZEU.
Puterea muzicii consta in faptul ca ea se adreseaza direct Spiritului. Prin natura ei vibratorie, muzica ridica nivelul de constiinta si induce stari sufletesti speciale, care pot fi chiar extatice, apropiindu-ne de ceea ce nu poate fi exprimat: de DUMNEZEU.Fenomenul care sta la baza acestui fapt se numeste REZONANTA, intre compozitia vibratorie speciala a muzicii si mintea celui care o asculta, inducand ascultatorului o stare psihica speciala aflata in rezonanta cu timpul muzicii.
MUZICOTERAPIA ESTE O MODALITATE DE A INTELEGE SI FOLOSI IN MOD INTELIGENT FENOMENUL DE REZONANTA.
Aceasta taina era cunoscuta inca din vechime de intelepti si dezvaluita doar celor alesi. Acum a venit timpul ca acest mare secret sa fie cunoscut de catre toti oamenii si sa fie aplicat pe scara larga, alegand sa isi imbunatateasca constient viata prin muzica. Cand va fi un mare numar de oameni care vor intelege FENOMENUL DE REZONANTA soarta Omenirii se va schimba.
De milenii muzica il insoteste pe om in evolutia sa spirituala. Muzica este unul dintre cele mai minunate daruri pe care ni le-a facut DUMNEZEU. Este ca o vraja ce ne poarta spre taramuri de vis. Efectele pozitive care apar in fiinta noastra au fost revelate de catre multi intelepti, ca de exemplu Pitagora, Platon, Aristotel…
Muzica este unica intre toate celealte arte si nici o alta arta nu poate reda trairile extatice interioare atat de bine. Pentru unii, este de neinteles cum poate trai cineva stari extatice doar ascultand muzica. Dar experientele extatice spirituale nu tin cont de rigori canonice ale vreunui rit. Ele vin pentru ca DUMNEZEU ne imbratiseaza pe toti (indiferent de alegerea filozofico-religioasa) cu aceeasi IUBIRE!
Cei care doresc sa experimenteze acesta muzica, in urma unei singure auditii isi vor da singuri seama de beneficiile pe care le aduce aceasta. Cei care vor experimenta de mai multe ori audierea acestui gen de muzica isi vor rezolva multe probleme de sanatate – afectiuni neuropsihice si afectiuni psihosomatice, dar si emotionale, sentimentale, iar cei cu adevarat perseverenti vor avea rezultate spirituale, pe care in prima faza abia daca le intuiesc.
Astazi exista in lume nenumarate institute de cercetari si sanatorii ce folosesc cu mult succes aceasta muzica. Aici se amelioreaza si vindeca anumite afectiuni. Iata doar cateva exemple: stresul, nervozitatea, anxietatea, astenia fizica si psihica, durerile de cap, migrenele, insomnia, depresia, hipertensiunea arteriala, palpitatiile, aritmia, dislexia, boala Parkinson, dementa Alzeheimer, insuficienta cardiaca, etc…
Se obtine liniste si armonie interioara. Tensiunile nervoase sunt dezintegrate fulgerator. Cercetarile stiintifice au confirmat rezultate exceptionale. Pulsul se normalizeaza, inima se relaxeaza, obtinand calm launtric. Intr-o auditie profunda apar stari de constiinta foarte inalte. Toate gandurile si agitatia mentala se topesc in armonia muzicii.Muzicoterapia ne pune in Rezonanta cu energii specifice din Macrocosmos influentand benefic, atat structura psihica cat si cea fizica. Sedinta de muzicoterapia se compune din audierea uneia sau mai multor melodii, fraze muzicale sau anumite sunete, care se se repeta, in asa fel incat vibratiile lor sa fie mai tot timpul constante. Chiar daca uneori melodiile, frazele muzicale sau sunetele pare monotone, ele exprima si imprima celor care le asculta, anumite stari Benefice (de ex. de Iubire, de Curaj, de Fericire etc.). Meloterapia este terapia care are la baza o melodie. Sonoterapia este acea terapie care foloseste sunete speciale. Vocaloterapia foloseste sunetele emise vocal. Muzicoterapia le integreaza pe toate. Chiar daca nu ne concentram atentia asupra muzicii, ci doar o ascultam, efectele apar instantaneu, dar de scurta durata. Daca reusim sa ne concentram atentia asupra muzicii, atunci efectele sunt uriase si ele ne aduc beneficii imense.Cel mai bine ar fi daca audiem aceasta muzica stand pe un scaun, cu coloana vertebrala dreapta, cu palmele asezate in jos pe genunchi si cu ochii inchisi (pentru o mai buna interiorizare). In acest mod se realizeaza o mai buna perceptie in plan subtil. Cei care sunt obositi sau bolnavi se pot aseza pe podea, pe spate, cat mai relaxati, cu picioarele usor departate si mainile pe langa corp, cu palmele orientate in sus si cu ochii inchisi
Succes tuturor celor care vor privi de acum incolo muzica la adevarata ei valoare, cea de arta spirituala!
Curs de Muzicoterapie
Autor: Dorin Achim
CURS PRACTIC
Va invitam sa participati la un curs practic de muzicoterapie, meloterapie, sonoterapie, vocaloterapie, ritmoterapie. Acest curs se adreseaza celor care doresc sa se transforme rapid in sens benefic, sa cunoasca tainele efectelor muzicii spirituale, sa inteleaga ce este muzica, modul in care ea actioneaza si efectele pe care le genereaza. Vor fi prezentate metode naturale, fara efecte secundare, de tratament si vindecare spirituala. Se vor utiliza boluri tibetane, overtonuri, clopote tibetane, diapazoane, monochorduri, instrumente cu corzi, instrumente de suflat, sintetizatoare electronice.
Cursul este destinat si recomandat celor suferinzi de afectiuni neuropsihice si psihosomatice si celor interesati sa cunoasca tainele prin care MUZICA poate influenta starile sufletesti, fiind prezentate anumite aspecte ezoterice (ascunse) care le pot fi de mare ajutor. De asemenea cursul este extrem de util persoanelor interesate de evolutia spirituala, acestea putand trai stari elevate de constiinta.
Celor perseverenti le garantam reusita. Muzicoterapia este o terapie naturala si nu are nici-un fel de efecte secundare.
Det. Aici
https://www.muzicoterapie.ro/
////////////////////////////////////////
Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament?
Autor: LOIS VĂDUVA
Dintre Darurile lui Dumnezeu,va oferim ”cateva”:
Aromaterapie
Apiterapie
Cristaloterapie
Cromoterapie
Dermoterapie
Dietoterapie
Fitoterapie
Floriterapie
Hidroterapie
Meteoterapie
Muzicoterapie
Psihoterapie
Termoterapie
Umorterapie
etc
Perioada copilăriei și a adolescenței poate fi deosebit de frumoasă, însă poate fi și perioada când apar anumite probleme de comportament. Influența prietenilor, presiunile academice, tumultul emoțional și relațiile de familie pot provoca unele probleme de comportament care, desigur, se manifestă diferit în funcție de vârstă și personalitate.Un lucru important de menționat este faptul că există și probleme de comportament grave care necesită intervenție urgentă și de specialitate. De exemplu, comportamentele de automutilare sau gândurile de suicid reprezintă semnale de alarmă care impun intervenție psihologică. De asemenea, adolescenții care prezintă comportamente ce pun viața lor sau a celor apropiați în pericol au, de asemenea, nevoie de intervenții urgente.
În acest articol, însă, vom analiza șase dintre comportamentele problematice cel mai des întâlnite la copii și adolescenți precum și modalitatea prin care muzicoterapia poate ajuta la amelioararea lor. La sfârșitul fiecărei secțiuni veți găsi unul sau două versete din Biblie care reliefează ideea de speranță, vindecare sau reînnoire, acestea fiind teme centrale în muzicoterapie.
Una dintre problemele de comportament des întâlnite la copii și adolescenți este răspunsul agresiv la mânie. Frustrarea și lipsa unui control al emoțiilor pot provoca răspunsuri verbale sau fizice agresive. Probabil, cu toții am avut cel puțin o experiență în care am asistat la o scenă în care un copil sau un adolescent a strigat, a aruncat cu un obiect pe jos sau a trântit ușa de furie. Este important de menționat faptul că mânia face parte din spectrul normal de emoții pe care fiecare persoană îl experimentează. Problemele apar atunci când răspunsul la mânie este exprimat prin reacții agresive intense. Muzicoterapia poate ajuta copiii și adolescenții în a-și dezvolta strategii sănătoase de a răspunde la mânie. Anumite instrumente, mai ales cele de percuție, îi pot ajuta să-și exprime emoțiile sau să se se calmeze.
De exemplu, cântatul la tobă poate ajuta la eliberarea energiei negative și îi poate determina pe copii și adolescenți să-și canalizeze mânia într-un mod pozitiv. Activități care implică instrumente de percuție pot ajuta la ameliorarea stresului, iar repetarea unui ritm poate promova o stare de calm.
Studiu de caz: acum câțiva ani, am lucrat cu un adolescent care prezenta tulburări de comportament și risca să fie exmatriculat. Timp de 14 săptămâni am ținut sesiuni de muzicoterapie în care scopul principal a fost să învețe să-și exprime mânia într-un mod adecvat. În timpul sesiunilor, acest adolescent îmi povestea despre nedreptățile din viața lui și modul în care acestea îi stârneau mânia. I-am validat emoțiile și am stabilit amândoi că era justificat ceea ce simțea. Cu toate acestea, am început să lucrăm împreună la strategii prin care se poate face față mâniei. Una dintre strategii a fost cântatul la un instrument la alegere, de obicei pian sau tobă. În lipsa unui instrument, se pot folosi și alte suprafețe tari precum un birou, o bancă, etc.
L-am încurajat ca, de fiecare dată când simte mânie, să nu cedeze impulsului de a se lua la bătaie cu colegii, ci să încerce să-și elibereze mânia prin cântatul la tobe sau activitățile ritmice și de respirație pe care le-am învățat împreună. Spre sfârșitul sesiunilor noastre, acest adolescent a venit bucuros să-mi spună că a fost la un pas să se bată cu un coleg, însă și-a amintit de ce am discutat și a reușit să se calmeze prin exercițiile pe care le-am învățat. Din fericire, această poveste s-a încheiat cu bine, iar adolescentul a terminat școala fără alte incidente.
Versete Biblice de încurajare: Proverbe 15:1 “Un răspuns blând potolește furia, dar o vorbă aspră provoacă mânia”; Efeseni 4:31 – 32 “Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.”
O altă problemă des întâlnită la copii și adolescenți este hiperactivitatea și deficitul de atenție. În perioada 2020 – 2022, un procent de 11,3%[1] dintre copii și adolecenți au primit un diagnostic de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Cu toate acestea, sunt și multe cazuri în care problemele de hiperactivitate sau deficit de atenție sunt un răspuns la stres și probleme emoționale. De exemplu, în Statele Unite, statisticile[2] ne indică faptul că 61% dintre copiii cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani se simt stresați cu privire la notele pe care le primesc la școală.
Muzicoterapia poate fi o unealtă terapeutică eficientă pentru reducerea stresului și promovarea unei stări de relaxare. Muzica aleasă de către un specialist poate avea un efect calmant și poate ajuta la reducerea stresului și a anxietății. Acest lucru poate fi util în special pentru copiii și adolescenții care se simt copleșiți de emoții sau stres. Una dintre metodele de muzicoterapie indicate în acest caz este GIM (guided imagery in music/imagini ghidate cu muzică) care poate oferi o strategie pentru a gestiona stresul de zi cu zi. O altă tehnică benefică pentru a reduce stresul este relaxarea asistată de muzică. În acest caz, muzicopterapeutul învață copilul sau adolescentul exerciții de respirație și tehnici de relaxare progresive, musculare, în timp ce ascultă o muzică liniștitoare. Aceste metode pot ajuta copiii și adolescenții să învețe cum să se calmeze în situații stresante și îi învață în mod practic cum să își gestioneze emoțiile.
Există cazuri în care hiperactivitatea poate fi rezultatul unui nivel foarte ridicat de energie pe care copiii și adolescenții nu stiu cum să o gestioneze în mod corespunzător. Și în acest caz, muzicoterapia poate fi o cale prin care să își elimine energia adunată. În acest sens, cântatul la tobe, exercițiile ritmice și improvizația muzicală pot fi o modalitate prin care copiii și adolescenții să își canalizeze energia în mod creativ și constructiv.
În ceea ce privește deficitul de atenție, a fost dovedit faptul că muzicoterapia poate îmbunătăți nivelul de atenție și concentrare, mai ales prin învățarea unor tipare melodice sau a unor tipare ritmice. Aceste activități dezvoltă abilitățile cognitive, ceea ce are un impact și asupra altor domenii, precum cel școlar. Mai mult decât atât, învățarea unui instrument și participarea la activități muzicale structurate pot fi deosebit de benefice. Chiar dacă învățarea unui instrument nu este scopul unei sesiuni de muzicoterapie, această activitate poate fi folosită în scop terapeutic. Copiii sau adolescenții pot învăța să cânte melodii simple sau pot să-și compună propria muzică la un instrument la alegere. Beneficiul terapeutic constă în faptul că învățarea unui instrument oferă structură și disciplină, aspecte care s-au dovedit a fi foarte importante pentru persoanele diagnosticate cu ADHD. De asemenea, cântatul la un instrument poate ajuta la controlul impulsurilor și la dezvoltarea concentrării și a perseverenței. Nu în ultimul rând, cântatul la un instrument oferă un sentiment de împlinire, ceea ce ajută la creșterea stimei de sine.
Versetul Biblic de încurajare: Filipeni 4:6-7 “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”
O altă provocare des întâlnită la copii și adolescenți este comportamentul social inadecvat. În acest caz, de cele mai multe ori, întâlnim două situații. Unii copii și adolescenți prezintă un comportament antisocial care presupune un comportament violent, abuz de substanțe, furt sau vandalism. În multe din aceste cazuri, comportamentul se datorează unui anturaj negativ sau unei traume experimentate. În cea de a doua situație, întâlnim copii și adolescenți care se izolează din punct de vedere social. Aceștia evită interacțiunile sociale, sunt restrași și preferă să se izoleze. Astfel de comportamente pot fi simptome de depresie, anxietate sau o stimă de sine scăzută. Cu toate acestea, este important de menționat faptul că există copii introverți care, deși socializează, au mai multă nevoie timp petrecut în liniște. Atâta timp cât există totuși timp de socializare sau au unul sau doi prieteni cu care socializează în mod regulat, nu este cazul de îngrijorare.
În ambele situații, atât cea a comportamentului antisocial, cât și a comportamentului de izolare socială, muzicoterapia, mai ales cea de grup, poate ajuta prin dezvoltarea abilităților sociale. Muzicoterapia de grup implică activități precum crearea de muzică împreună sau împărtășirea unor activități muzicale de grup. Aceste activități pot îmbunătăți comunicarea, cooperarea și abilitatea de a asculta activ, care sunt esențiale pentru un comportament social sănătos. Pentru copii, structura activităților muzicale de grup îi poate ajuta în a-și controla impulsurile și a învăța să-și aștepte rândul. De asemenea, crearea muzicii în cadrul unui grup poate oferi sentimentul de experiență împărtășită și poate încuraja comunicarea și comportamentul pozitiv.
În muzicoterapia de grup, una dintre tehnicile cele mai des utilizate este improvizația muzicală în grup, compoziția terapeutică și interpretarea muzicală în grup. Aceste tehnici îi ajută pe copii și adolescenți să își dezvolte cooperarea, comunicarea și empatia, care sunt esențiale pentru dezvoltarea abilităților sociale. Cântând muzică împreună, ei învață să se asculte unul pe celălalt, să ia inițiativă pe rând și să lucreze în echipă.
Pentru copii, o tehnică utilă pentru dezvoltarea abilităților sociale este jocul de rol bazat pe muzică. Această metodă încurajează copilul să joace un anumit rol sau personaj prin muzică și să exprime sentimentele sau gândurile acelui personaj prin improvizație vocală sau instrumentelă. Prin jocul de rol muzical, copiii își pot exersa empatia, ascultarea activă, dar pot și învăța cum să reacționeze în cazul unui conflict sau atunci când aud o perspectivă diferită.
Studiu de caz: Am avut bucuria de a fi implicată într-o sesiune de muzicoterapie deosebită cu un grup de adolescenți. A fost o sesiune deosebită pentru că a fost un grup de 15 adolescenți cu nevoi speciale, care au participat la sesiune, fie din curiozitate, fie din nevoia de a socializa. Observând acest grup divers, s-a decis ca majoritatea timpului să fie alocat unei activități de compoziție muzicală de grup. Împreună cu muzicoterapeuții s-a lucrat la scrierea unui cântec care să întrunească ideile, sentimentele și dorințele fiecăruia. S-a făcut brainstorming pe versuri și melodii, fiecare participant contribuind cu o idee, versuri și melodie. Rezultatul a fost o piesă muzicală deosebită, care a ajutat la coeziunea grupului și la dezvoltarea unei comunicări pozitive. Atmosfera creată a fost atât de specială încât, la finalul sesiunii, nimeni nu a mai dorit să plece.
Versetul Biblic de încurajare: Ioan 13:34 “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiți și voi unii pe alții.”
O altă problemă comportamentală care devine din ce în ce mai prevalentă este dependența de tehnologie. Statisticile[1] recente ne indică faptul că aproximativ 60% dintre adolescenți au ajuns să aibă simptome de dependență față de telefonul lor mobil. De asemenea, folosirea excesivă a tehnologiei, mai ales a jocurilor video sau social media, poate conduce spre izolare, despresie, anxietate, probleme de comportament și performanțe școlare scăzute. În ultimul timp a devenit populară și Realitatea Virtuală (VR), care însă vine cu riscul de a perturba funcționarea normală a creierului. Utilizarea în exces a realității virtuale ar putea duce la reconectarea creierului în moduri imprevizibile sau chiar dăunătoare.[1] Mai mult, evadarea în realitatea virtuală poate provoca dependență pentru că, pe măsură ce ne obișnuim cu un mediul stimulant, vom fi tot mai înclinați să ne dorim ieșirea din realitate, mai ales dacă aceasta este stresantă.
Această dependență de tehnologie se explică prin faptul că, atunci când folosim social media sau jucăm jocuri video, creierul secretă endorfine și dopamină, ceea ce ne face să ne dorim să repetăm această experiență plăcută. Această stimulare constantă afectează sistemul nervos și poate provoca probleme de sănătate mintală.
Cum poate ajuta muzicoterapia în această problemă? Muzicoterapia îi ajută pe copii și adolescenți să își distragă atenția de la ecrane și să se îndrepte spre experiențe reale, care au și o componentă senzorială, cum ar fi sunetul și rimtul, ceea ce conduce spre o conectare cu realitatea prezentă. Persoanele dependente de tehnologie au adesea probleme în a se deconecta de la o lume ireală și a interacționa cu lumea reală. În acest sens, improviația muzicală este deosebit de benefică pentru că presupune realizarea unei muzici spontane folosind fie propria voce, fie instrumente cum ar fi tobe, instrumente cu claviatură sau instrumente cu coarde. Aceste activități ne “împământenesc” în realitate și în prezent.
Versete Biblice de încurajare: Psalmul 147.3 „El vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”; Filipeni 4:13 “Pot totul în Hristos care mă întărește”
A cincea problemă comportamementală întâlnită la copii și adolescenți este minciuna și trăirea unei vieți ascunse. Desigur că toți copiii și adolescenții sunt ispitiți în a minți ocazional, însă acest comportament reprezintă o problemă atunci când devine obișnuință. Motivele pentru minciună și trăirea unei vieți ascunse sunt diverse, dar adesea au de-a face cu teama de consecințe sau dorința de a evita anumite responsabilități. Frica de comunicare sau lipsa abilităților de confruntare îi pot determina pe copii să trăiască vieți duplicitare. În acest sens, un sfat pentru părinți este să încurajeze sinceritatea și să se asigure că reacția sau consecințele pentru minciună sunt proporționale cu greșeala. Nu sugerez că nu ar trebui să existe consecințe pentru minciună, însă, în unele cazuri, reacția părinților este atât de puternică, încât copiii ajung să ascundă note, probleme sau accidente de frica unei pedepse mult prea dure. Prin modelarea unei comunicări sănătoase și prin învățarea confruntării sănătoase, putem învăța copiii și adolescenții cum să reacționeze atunci când greșesc și sunt ispiți să mintă.
În acest sens, muzicoterapia este benefică pentru că oferă un cadru sigur de exprimare și reglare emoțională. Prin muzică, copiii și adolescenții au posibilitatea de a-și comunica gândurile și sentimentele prin sunete, ritm și melodie. Prin muzicoterapie activă sau receptivă, ei pot să-și exploreze frustrarea, tristețea sau alte sentimente într-un cadru terapeutic sigur și controlat. Improvizația muzicală, de asemenea, poate ajuta copiii și adolescenții să învețe cum să comunice și cum să ia inițiativă în diverse situații.
Versetul Biblic de încurajare: Luca 8:17 “Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.”
Ultimul comportament problematic pe care îl abordăm în acest articol este sfidarea sau lipsa de respect. Chiar dacă acest comportament este mai des întâlnit la adolescenți, el se poate manifesta și în rândul copiilor. Sfidarea celor de jur, mai ales a părinților sau a profesorilor poate să fie o modalitate prin care adolescenții își testează limitele independenței. Aproape toțI adolescenții simt nevoia de avea mai multă independență și, prin testarea limitelor, ei vor să exploreze conceptul de libertate și vor să descopere cine sunt ei ca indivizi.
Cu toate acestea, atunci când sfidarea și lipsa de respect devin un obicei, ele pot să indice probleme emoționale profunde. În acest caz, una dintre metodele de muzicoterapie benefice este compoziția terapeutică. Această metodă presupune crearea unei piese muzicale împreună cu muzicoterapeutul prin care se pot transmite experiențe, provocări sau diverse emoții. Aceste elemente pot fi apoi discutate și abordate de către muzicoterapeut. Compoziția terapeutică oferă un cadru sigur pentru reflecție, pentru a descoperi și procesa emoții complexe sau dificile și pentru a dezvolta încrederea în sine.
O altă metodă benefică este terapia cognitiv-comportamentală bazată pe muzică. Această tehnică presupune schimbarea unor modele de gândire nesănătoase cu ajutorul muzicii. Se folosesc strategii din terapia cognitiv-comportamentală cu scopul de ajuta adolescenții să își înțeleagă gândurile și sentimentele și să descopere strategii de a-și redefini gândurile și sentimentele negative, mai ales cele care conduc spre probleme comportamentale.
Versetul Biblic de încurajare: Efeseni 6:10 “În cele din urmă, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.”
În conzluzie, muzicoterapia poate fi un instrument eficient pentru a ajuta copiii și adolescenții cu diverse probleme de comportament, datorită faptului că oferă o modalitate non-verbală și creativă de exprimare și procesare emoțională. De asemenea, muzicoterapia poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale pozitive și dezvoltarea obiceiurilor sănătoase în vederea gestionării unui comportament adecvat.
Câteva gânduri de final:
Dacă aveți copii sau nepoți cu anumite probleme de comportament – nu disperați! Uneori aceste comportamente vor trece de la sine, odată cu maturizarea lor.
Dacă observați comportamente periculoase sau dacă observați faptul că anumite probleme persistă, nu ezitați să apelați la specialiști de încredere. Să nu vă fie teamă că veți fi stigmatizați dacă adolescentul sau copilul are nevoie de terapeut sau psiholog. Așa cum ne îngrijim de ei când sunt bolnavi fizic, așa trebuie să ne îngrijim de ei și când au provocări ce țin de sănătatea mintală.
Nu căutați soluții pe internet – din păcate există foarte multe informații care se încadrează în pseudoștiință, iar unele sfaturi și terapii sunt chiar periculoase. Un exemplu este practica terapiei de memorie recuperată (RMT) sau sindromul memoriei false. Această abordare are ca menire recuperarea amintirilor reprimate ale evenimentelor traumatice, în special abuzul din copilărie, prin hipnoza sau imagini ghidate. Cercetările științifice au demonstrate însă că această terapie creează amintiri false, iar clienții au crezut că au experimentat lucruri care de fapt nu s-au întâmplat vreodată.
Încurajați activități care îi țin în realitate și în prezent – cum ar fi sportul, muzica sau arta. Problemele de comportament adesea rezultă din emoții pe care ei nu știu să le gestioneze. Implicarea în activități sportive sau artistice le poate îmbunătăți echilibrul emoțional.
Pentru aprofundare:
Baker, Felicity. Therapeutic songwriting: Developments in theory, methods, and practice. Springer, 2016.
Bunt, L. and Stige, B., 2001. Music therapy. The New Grove Dictionary of Music and Musicians, 17, pp.535-40.
Gardstrom, Susan, Suzanne Sorel, and B. Wheeler. „Music therapy methods.” Music therapy handbook (2015): 116-127.
Grocke, Denise, and Tony Wigram. Receptive methods in music therapy: Techniques and clinical applications for music therapy clinicians, educators and students. Jessica Kingsley Publishers, 2006.
Edwards, Jane, ed. The Oxford handbook of music therapy. Oxford University Press, 2016.
Wigram, Tony. Improvisation: Methods and techniques for music therapy clinicians, educators, and students. Jessica Kingsley Publishers, 2004.
Hanser, Suzanne B. The new music therapist’s handbook. Hal Leonard Corporation, 2000.
McFerran, Katrina. Handbook of music, adolescents, and wellbeing. Oxford University Press, USA, 2019.
McFerran, Katrina. Adolescents, music and music therapy: Methods and techniques for clinicians, educators and students. Jessica Kingsley Publishers, 2010.
Muzica, de-a lungul istoriei, a avut un impact profund asupra vieților umane. De la ritmurile ancestrale ale triburilor până la simfoniile complexe ale lui Beethoven, sunetele și melodiile au fost mereu un canal prin care oamenii și-au exprimat emoțiile, au celebrat evenimente și au găsit alinare în vremuri grele. În acest articol, vom explora cum muzica poate vindeca sufletul și ne poate aduce o alinare profundă, conectându-ne la esența noastră spirituală.
Puterea vindecătoare a muzicii
Muzica nu este doar o artă, ci și o formă de terapie. Terapia prin muzică, cunoscută și sub numele de musicoterapie, utilizează sunetele și melodiile pentru a promova sănătatea fizică, mentală și emoțională. Studiile științifice au demonstrat că muzica poate reduce nivelul de stres, poate ameliora durerea și poate îmbunătăți starea de spirit.
Conexiunea între muzică și emoții
Emoțiile noastre sunt adesea greu de exprimat în cuvinte, dar muzica are capacitatea unică de a le transcende. O melodie poate evoca amintiri, poate stârni lacrimi de bucurie sau poate aduce alinare în momente de tristețe. Acest fenomen este datorat conexiunii profunde între creierul nostru și sunetele muzicale. Muzica activează aceleași regiuni ale creierului care sunt responsabile de procesarea emoțiilor, creând astfel o punte între minte și inimă.
Alinierea sufletească este starea în care ne simțim conectați cu adevărata noastră esență, cu lumea din jur și cu divinitatea. Muzica poate fi un instrument puternic în această căutare de echilibru și armonie interioară. Iată câteva moduri prin care muzica ne poate ajuta să atingem această stare:
Meditarea cu muzică:
Practicile de meditație însoțite de muzică liniștitoare pot ajuta la calmarea minții și la crearea unui spațiu de liniște interioară. Sunetele ambientale, cum ar fi cele ale naturii sau ale instrumentelor tradiționale, pot ghida meditația către o stare profundă de relaxare și introspecție.
Ritualuri muzicale:
În multe culturi, muzica face parte integrantă din ritualuri spirituale. Cântările, mantrele și rugăciunile cântate au fost folosite de mii de ani pentru a invoca energii sacre și pentru a facilita o conexiune mai profundă cu divinitatea.
Compoziția și improvizația muzicală pot fi forme de exprimare a sufletului. Crearea muzicii ne permite să explorăm și să eliberăm emoții ascunse, oferindu-ne o formă de catharsis și vindecare emoțională.
Ascultarea activă:
Ascultarea activă a muzicii, unde ne concentrăm în totalitate pe sunetele și melodiile pe care le auzim, poate deveni o practică meditativă. Aceasta ne ajută să fim prezenți în moment și să experimentăm fiecare notă și vibrație în mod conștient.
Tipuri de muzică și efectele lor spirituale
Nu toate genurile muzicale au același efect asupra sufletului. Iată câteva tipuri de muzică și modul în care acestea ne pot influența starea spirituală:
Muzica clasică:
Operele și simfoniile clasice, cum ar fi cele ale lui Mozart sau Bach, sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a induce o stare de calm și claritate mentală. Acestea pot ajuta la reducerea anxietății și la îmbunătățirea concentrării.
Cântările gregoriene, mantrele budiste sau imnurile religioase sunt exemple de muzică sacră care pot eleva sufletul și pot facilita o conexiune profundă cu divinitatea.
Muzica ambientală:
Sunetele naturale, cum ar fi ciripitul păsărilor sau sunetul valurilor, combinate cu muzica ambientală, pot crea un mediu de relaxare și meditație, ajutând la reducerea stresului și la găsirea păcii interioare.
Muzica de vindecare:
Genuri precum muzica new age sau sunetele binaurale sunt special concepute pentru a induce stări de relaxare profundă și pentru a stimula procesele de autovindecare ale corpului și minții.
Muzica are puterea de a vindeca sufletul și de a ne ghida către o stare de alinare sufletească. Fie că alegem să medităm pe acorduri liniștitoare, să participăm la ritualuri muzicale sau să creăm propria noastră muzică, sunetele și melodiile ne pot ajuta să ne reconectăm cu esența noastră spirituală și să găsim pacea interioară. Într-o lume adesea zgomotoasă și haotică, muzica rămâne un refugiu sacru, o călătorie spre sine și o cale către vindecare și armonie.
Muzicoterapia este o modalitate eficientă și accesibilă de a îmbunătăți starea de bine și de a facilita vindecarea emoțională și mentală.
Iată câteva moduri în care poți folosi muzicoterapia acasă pentru a beneficia de efectele sale pozitive:
1. Ascultarea activă a muzicii
Crearea unui spațiu special:
Găsește un loc liniștit în casa ta unde te poți relaxa fără întreruperi. Acesta poate fi un colț din camera de zi, un balcon sau chiar un colț din dormitor.
Selecția muzicii:
Alege muzică care să se potrivească stării tale de spirit sau scopului terapeutic. Pentru relaxare, poți alege muzică ambientală, clasică sau naturală. Pentru energie și motivație, muzica pop sau rock poate fi potrivită.
Ascultarea conștientă:
Închide ochii și concentrează-te pe fiecare notă și instrument. Observă cum te face să te simți muzica și lasă-te purtat de ea.
Există multe aplicații și videoclipuri online care oferă sesiuni de meditație ghidată însoțite de muzică relaxantă. Alege una care să te atragă și urmează instrucțiunile.
Respirația profundă:
Stai într-o poziție confortabilă, ascultă muzică liniștitoare și concentrează-te pe respirația ta. Inspiră adânc pe nas și expiră încet pe gură, sincronizând respirația cu ritmul muzicii.
Vizualizare creativă:
Ascultă muzică ambientală și imaginează-ți un loc de vis, cum ar fi o plajă sau o pădure. Lasă muzica să te transporte în acel loc și explorează-l mental.
3. Exprimarea emoțională prin muzică
Jurnal muzical:
Ține un jurnal în care să notezi cum te simți în timp ce asculți diferite tipuri de muzică. Observă cum anumite melodii îți influențează starea de spirit și emoțiile.
Dacă ai cunoștințe muzicale, compune-ți propria muzică. Nu trebuie să fie perfectă; scopul este să exprimi ceea ce simți. Folosește un instrument sau chiar aplicații de creație muzicală pentru a-ți compune propriile piese.
Cântat și improvizat:
Cântă melodiile tale preferate sau improvizează cântece. Nu te gândi la performanță, ci la exprimarea emoțiilor tale.
4. Utilizarea sunetelor de vindecare
Sunete binaurale:
Există multe înregistrări de sunete binaurale disponibile online care sunt concepute pentru a induce relaxarea și a stimula funcțiile cognitive. Ascultă-le cu căști pentru a beneficia de efectele lor.
Boluri tibetane sau de cristal:
Dacă ai acces la astfel de instrumente, poți învăța să le folosești pentru a crea sunete terapeutice care induc relaxarea și meditația profundă.
5. Muzică pentru îmbunătățirea somnului
Playlist pentru somn:
Creează-ți un playlist cu muzică liniștitoare, fără versuri, pe care să-l asculți înainte de culcare. Sunetele ambientale sau melodiile clasice lente sunt ideale pentru a te ajuta să adormi.
Ritual de noapte:
Integrează muzica în rutina ta de seară. Fă o baie relaxantă cu muzică în fundal sau citește o carte în timp ce asculți muzică calmantă.
6. Terapie prin dans
Dansul liber:
Pune-ți muzica preferată și dansează liber prin casă. Acesta este un mod excelent de a elibera tensiunea și de a-ți exprima emoțiile.
Dansuri structurate:
Urmează lecții de dans online sau participă la sesiuni de dans ghidate. Aceasta poate fi o activitate de relaxare și o formă de exercițiu fizic.
Muzicoterapia acasă poate fi un instrument puternic pentru îmbunătățirea stării de bine și pentru a găsi alinare emoțională. Indiferent dacă alegi să asculți muzică, să meditezi, să te exprimi prin compoziție sau să folosești sunete terapeutice, cheia este să te lași purtat de muzică și să-i permiți să-ți influențeze pozitiv starea de spirit și sănătatea. Integrează aceste practici în viața ta zilnică și vei observa cu siguranță beneficiile lor profunde asupra sufletului tău.
Si pentru ca mi-au fost impartasite cateva secrete din “farmacia” bunicii, m-am gandit sa le dau mai departe, celor care au nevoie. Am mai facut si eu cateva cercetari, si am adaugat ceva in plus, pentru o mai usoara adaptare la nevoile curente.
Mod de preparare – Tincturi, esente, unguente, alifii, vinuri si siropuri medicinale
Cum folosim in terapia naturista plantele, legumele, fructele si tot ce ne ofera natura pentru a ne pastra sanatatea, a ne infrumuseta sau pentru a ne trata de bolile care suferim.
Esente si tincturi
Esenta sau tinctura se obţine prin introducerea unor părţi ale plantelor tocate cat mai marunt (radacini, tulpini, flori, frunze ), proaspăt culese în alcool rafinat de 38-40 de grade. De obicei se folosesc frunzele, florile, sau fructele respectivelor plante.
Sticla în care au fost introduse plantele şi alcoolul se păstrează circa două săptămâni la loc luminos şi călduros, după care tinctura poate fi folosită în doze mici, zilnice de 4-15 picături, luate fie pe zahăr, fie picurate în ceai sau in unele retete se amesteca cu glicerina, seu sau ulei de masline.
Vinul medicinal
Se obtine lăsând 40-50 de grame de plante maruntite intr-un litru de vin alb, timp de 8-10 zile, dupa care se filtrează si daca se doreste se poate si indulci.
O reteta de vin medicinal deosebit de bun pentru tratarea bolnavilor cardiaci este acela pe baza de patrunjel.
Se ia un litru de vin alb, două linguri de oţet de vin, sau de mere, se incalzeste putin si se adaugă 10-12 tulpini de patrunjel. Se lasa pe foc timp de zece minute, până ce începe să facă spuma, fara insa a ajunge sa dea in clocot. Se strecoara, după care se adaugă 300 g de miere de albine.
Se pastreaza in sticlute mici inchise la culoare si se va lua, ca tratament doua, trei linguri pe zi.
Siropurile medicinale
Sunt soluţii apoase de extract de plantă îndulcit. Se face o infuzie, un decoct, sau un macerat de planta, din care facem siropul. In această solutie apoasa dizolvam zaharul, aproximativ 600 g la 350 ml.
O alta metoda de preparare: doi pumni plini de plante spalate se trec prin masina de tocat sau se toaca bine cu un cutit. Se adauga acestui terci de plante putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere.
Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.
Dizolvarea zahărului si a mierii se poate face si la rece, in acest caz timpul fiind mai lung ( depinde de reteta si plantele folosite ). Siropul facut pe foc trebuie strecurat cat este fierbinte, după care se toarna in sticlute de capacitate mica, iar la nevoie se ia cate o lingurita de sirop.
Unguente sau alifii
In retetele din batrani unguentul se face din untură curata de porc, aproximativ 200-250 de grame, care se pune la incins pe foc intr-un vas, iar deasupra se presară unu, doi pumni de plantă, flori, frunze, sau tulpini, tăiate mărunt ( daca folositi o reteta in care cantitatea de planta este la gramaj, se respecta indicatiile ).
Când untura începe să facă spumă, se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă să stea până a doua zi, când amestecul se încălzeşte puţin, doar până ce devine fluid. Se strecoară apoi printr-o pânză curată, având grijă să se stoarcă foarte bine resturile de plante.
Preparatul astfel obţinut se păstrează în borcanele inchise la culoare si bine închise. Unguentul se foloseste extern si are o largă întrebuinţare în tratamentul mai multor boli sau pentru infrumusetarea corpului.
In alte retete se foloseste untul vegetal (unt de nuca, shea, cacao, avocado etc), atat pentru calitatile nutritive cat si pentru intarirea produsului. Eu folosesc Ghee (unt clarefiat), un produs traditional indian care este nemaipomenit in tratarea multor boli.
Pentru a iesi un unguent mai inchegat dar si pentru calitatile sale terapeutice, se adauga ceara curata de albine. Ceara fiind si un bun conservant.
In retete se mai pot folosi ingrediente suplimentare: miere de albine, propolis, argila, vitamina E si A, uleiuri esentiale.
Uleiurile medicinale
Se prepară exact la fel ca şi esenţele, doar că alcoolul este înlocuit cu ulei. Uleiul folosit trebuie sa fie de calitate superioara, nerafinat din seminte (in, canepa, floarea soarelui, struguri), nuci si alune (migdale dulci, macademia, palmier), etc.
Cel mai utilizat ulei pentru infuzia plantelor medicinale este uleiul de masline “extra virgin” care este de cea mai buna calitate.
Uleiurile mai putin grase cum ar fi cele de migdale, seminte de struguri, seminte de piersica sunt folosite pentru uleiurile infuzate folosite in cosmetica si sunt minunate pentru masaj, creme, lotiuni.
Florile, sau frunzele plantei din care dorim sa ne preparăm un ulei medicinal se spala de praf se usuca cu un servet ( se lasa sa se usuce de surplusul de apa intr-un loc intunecos, ferit de soare ) apoi, se toaca mărunt.
Se introduc într-o sticlă inchisa la culoare, se toarnă deasupra ulei cât să la acopere, dupa care se lasa la macerat timp de doua, trei saptamani la loc luminos si calduros.
Dupa doua saptamani, strecoara uleiul printr-o panza, stoarce bine planta si pastreza intr-o sticla inchisa la culoare, intr-un loc racoros si intunecat. Uleiul astfel obtinut se intrebuinteaza in aplicatii interne si externe.
Alifie de varza
Ingrediente 50 ml. suc de varză crudă (3-4 linguri) 200 gr. lanolină (de la farmacie) sau untură de porc 1 linguriţă ceară de albine 10 ml. ulei (1 lingură) de germeni de porumb sau de palmier 10-15 ml. alcool rafinat de 38-40 grade o linguriţă miere de albine
Suc de varză: se poate obţine cu ajutorul storcătorului centrifugal; varza se spală, se îndepărtează porţiunile stricate, se taie în bucăţi suficient de mici pentru a intra pe orificiul de admisie a storcătorului, pentru a le mărunţi şi a le centrifuga; sucul de varză se utilizează imediat după preparare, pentru a nu se oxida şi a nu ȋşi pierde din proprietăţi.
Metodă de preparare Într-un vas emailat se pune la încălzit lanolina (sau untura) şi ceara de albine, se amestecă, după care se adaugă uleiul. Se încălzeşte totul până la 60 de grade Celsius. Separat, se încălzeşte sucul de varză crudă, la aceeaşi temperatură de 60 de grade Celsius, adăugându-se mierea de albine şi alcoolul rafinat. Se amestecă totul bine.
Se ia de pe foc vasul în care s-a încălzit lanolina şi uleiul, şi se toarnă uşor peste amestecul de suc de varză, miere şi alcool. Compoziţia se amestecă încet, până când se răceşte. Alifia astfel obţinută se pune în borcănele.
La sfârşit, se poate adăuga (opţional) o anumită aromă: esenţă de pin, de levănţică, de trandafir sau de iasomie (10 picături).
Termenul de valabilitate este de minimum 3 luni de zile, în cazul în care alifia este preparată cu lanolină, şi maximum 2-3 luni atunci când alifia de varză este preparată cu untură. Crema se poate folosi şi la copii.
Aplicare… Cu această alifie se ung zonele afectate sau dureroase, urmând ca locul respectiv să fie legat cu o bucată de pânză curată. Efectul benefic se constată în aproximativ 2 ore de la aplicare. Tratamentul se repetă de 2-3 ori pe zi.
La ce putem folosi alifia ?
Alifia de varză preparată în casă este un foarte bun cicatrizant şi poate fi utilizată în afecţiuni ale pielii. Zona afectată se spală, iar apoi se aplică alifia de varză, în strat subţire, de 2-3 ori pe zi.
Este excelentă pentru calmarea durerilor, întrucât intră mult mai rapid în piele, diminuând sau chiar alungând disconfortul cauzat de acestea. Alifia cu varză poate fi folosită pentru tratamentul artritei, artrozei, celulitei, degerăturilor, durerilor reumatice, eczemelor uscate, gutei, psoriazisului, sciaticei, entorselor, luxațiilor, întinderilor de ligament, tendinitei, tulburărilor circulatorii, tumorilor, ulceraţiilor, varicelor, zonei zoster.
Crema reparatoare cu Tamaie
Ingrediente necesare:
100 ml ulei de cocos, 5 – 20 grame tamaie pisata,ceara de albine de marimea unei nuci,emulsionant vegetal (untura de porc, cocos, shea),50 ml apa plata sau distilata ,
20 picaturi conservant vegetal
Cantitatea de tamaie variaza in functie de destinatia cremei. Daca doriti o crema hidratanta si reparatoare pentru fata si ochi adaugati doar 5 grame de tamaie. Pentru probleme mai grave cantitatea poate sa ajunga la 20 gr tamaie la 100 ml ulei de cocos. Apa se poate inlocui cu apa de portocal sau cu suc proaspat de ghimbir. Tamaia are o aroma: picanta, lemnoasa, condimentata, balsamica, orientala. Pentru a intesifica mirosul sau ai spori calitatile terapeutice puteti adauga cateva picaturi de ulei esential. Tamaia este complementara cu aromele de: lamaie, portocala, smirna, bergamota, lavanda si ambra.
Mod de preparare:
Se piseaza tamaia intr-un mojar, pana se obtine o pudra fina de culoare crem. Se adauga uleiul de cocos ( se poate inlocui cu unt clarifiat sau cu ulei de masline ), amestecand bine. Se lasa sa se odihneasca o ora apoi punem uleiul si tamaia pe foc la bain-marie timp de jumatate de ora pana se formeaza un sediment ( se arunca ) pe fundul vasului.
Strecuram si turnam compozitia intr-un vas curat, adaugam ceara de albine si emulsionantul vegetal, amestecand in continuare pana la topirea acestora si omogenizarea compozitiei.
Daca este necesar mai punem compozitia rezultata pe foc la bain-marie. Dupa ce se raceste, adaugam apa iar la sfarsit conservantul. Folosim un mixer pentru omogenizare. Mixam timp de 3 minute, lasam in pauza 10 minute dupa care mai mixam din nou inca 3 minute.
Cine doreste poate sa mai adauge la sfarsit uleiuri esentiale, nu mai mult de 10 picaturi.
Se poate pastra la temperatura camerei pana la 6 luni, in recipiente de sticla inchise la culoare. Continand tamaie pura, crema, tonifica si purifica pielea facand-o mai sanatoasa fiind ideala pentru un ten ridat , matur, tern, imbunatatind structura si textura pielii. De mare ajutor in tratarea acneei, amelioreaza cicatricile, inflamatiile, vindeca ranile si combate infectiile. Este un bun remediu in dureri musculare, artrita, reumatism, amelioreaza varicele iritate. Mai poate fi utilizata pentru: noduli la sani, la tiroida, sub brat, lipoame, hemoroizi, eczeme. Vindeca ranile dar nu se aplica direct pe rana deschisa, ci se unge cu crema in jurul ei.Amelioreaza sau in unele cazuri trateaza vergeturile. Acestea sunt linii fine ale corpului, ce apar ca urmare a distrugerii tesutului subcutanat in urma cresterii rapide in greutate si a intinderii excesive a pielii. In special femeile gravide dezvolta vergeturi in timpul sarcinii, iar la foarte multe tinere vergeturile apar inca din adolescenta. Crema nu poate sa faca minuni vindecand complet, dar macar amelioreaza si imbunatateste aspectul, ajuta pielea sa se restructureze iar fibrele sa se refaca. Dar cu multa rabdare, masand pielea zilnic, timp indelungat ( cel putin 2 luni ), este posibil sa aveti rezultate surprinzatoare. Mod de folosire in tratarea diferitelor probleme:
Reumatism, varice, eczeme, noduli, lipoame, inflamatii, rani – seara la culcare se pune in strat gros pe zona afectata, deasupra un tifon care se prinde cu leucoplasc. Se lasa pana a doua zi. In cazuri mai grave se lasa pana la 12 ore pe zi sau mai mult.
Vergeturi, cicatrici, hemoroizi, artrita, dureri musculare – se aplica crema pe zona afectata in fiecare seara, in strat subtire printr-un masaj circular, pana la intrarea cremei in piele.
Hidratarea si intretinerea tenului, inclusiv in zona ochilor – se aplica in strat subtire printr-un masaj usor, pana la absortia completa a cremei in piele. Se foloseste exact ca o crema normala, dimineata si seara.
Furunculi, rani infectate cu crusta formata deasupra – se pune crema in strat cat mai gros pe toata portiunea afectata, iar deasupra se lipeste un plasture. Se schimba la 6 – 12 ore si se aplica pana la vindecarea completa a tesutului vatamat. Ajuta si la vindecarea cicatricilor.
Actiune farmacologica tamaie: antiinflamatoare, antiseptica, carminativa, astringenta, cicatrizanta, diuretica, expectoranta, emenagoga, tonic general. Folosita cu succes in afectiuni dermatologice si ale aparatului respirator, trateaza astmul, bronsite, cataruri, laringite, utila in afectiunile aparatului urinar, in cistite, dismenoree, metroragii, candidoze si tricomonoze. Este un bun tonic uterin si are efect calmant in timpul travaliului.
Atentie! – Nu cumparati tamaie decat din magazine specializate sau din sursa sigura. Un ultimii ani tamaia naturala a fost inlocuita cu cea sintetica. Chiar si in marea majoritate a bisericilor, tamaia este sintetica, cea mai vanduta fiind cea parfumata de culoare roz. Pentru fumigatii, conuri si betisoare este buna, dar in creme sau luata intern ca un medicament este periculos de nociva!
Ulei de galbenele
In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri, palmier, porumb sau de susan se pun 10 linguri de flori de galbenele uscate si maruntite.
Uleiul trebuie sa fie cu doua degete deasupra plantelor pentru a le acoperi in intregime ( in caz contrar acestea vor prinde mucegai ).
Se lasa sa macereze la soare vreme de 2 – 4 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.
Trateaza pielea arsa si inrosita de soare, calcaie crapate, maini aspre.
Tratamente externe
Arsuri solare – ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 – 1:5.
Clatirea gurii cu ulei de galbenele ajuta in: afectiuni bucale (stomatita, gingivita, aftoza bucala, candidoza), rani, sangerari, plagi infectate, diferite eczeme, acnee, degeraturi.
Este recomandat pentru utilizarea cosmetica in ingrijirea epidermei uscate si sensibile. Are actiune cicatrizanta, tonica, antiiritanta, de reducere a fragilitatii vasculare si îmbunatateste circulatia sanguina periferica. Se recomanda si in inflamatiile dermice si ale mucoaselor, in tratarea vanatailor.
Ten – bio-flavonoidele continute actioneaza si reduc fragilitatea vaselor de sange capilare, de aceea este recomandat si in tratamentele anticuperozice.
Vergeturi – se face masaj cu ulei de galbenele in amestec cu levantica, seminte de in sau ulei din ficat de cod. Uleiul de galbenele mai poate fi amestecat cu ulei din germeni de grau.
Contraindicatii la folosirea galbenelelor si a preparatelor pe baza de galbenele
– preparatele pe baza de galbenele nu se recomanda copiilor sub 12 ani fara recomandarea unui specialist. – in timpul sarcinii folosirea galbenelelor in stare pura este contraindicata. Preparatele cu galbenele cum ar fi tincturile si cremele se pot folosi fara probleme. Dar totusi este indicata parerea unui specialist pentru a evita posibile reactii alergice. – este contraindicata folosirea galbenelelor in amestec cu plante sedative, cum ar fi valeriana si talpa gastei. – nu este recomandata utilizarea galbenelelor persoanelor care suferă de reacții alergice la plante din familia Asteraceae (de exemplu, margarete sau mușețel), deoarece acestea pot avea prurit sau dermatita. – este contraindicata utilizarea uleiului de gălbenele persoanelor cu insuficiență cardiovasculară și presiune redusă.
Uleiul sau alifia de tataneasa
– este un bun adjuvant în ulcer varicos, procese inflamatorii, contuzii, cancer de piele, dermatoze, iritatii dermice.
Ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale si favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor, accelereaza refacerea tesutului osos si consolidarea oaselor.
Utilizat in cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor.
Folosit pe timp de iarna este foarte util in prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate de frig.
Tinctura de tataneasa – aplicată sub formă de comprese, este utilă în tratarea unor arsuri, răni, contuzii, echimoze şi fracturi.
Preparare ulei de tataneasa: se pun 100 g rădăcini uscate şi măcinate în 100 ml alcool şi se lasă la macerat 6 ore. Se adaugă apoi 1 litru de ulei de floarea soarelui şi se lasă 24 de ore, după care se fierbe timp de 1 oră pe baia de apă, amestecînd la intervale scurte. După 24 de ore de repaus, se strecoară şi se păstrează la rece, in sticluţe inchise la culoare.
Preparare alifie de tataneasa – Reteta 1: Este nevoie de rădăcină proaspătă de tătăneasă, curăţată şi rasă, sau rădăcini uscate, transformate în făină fină. Dacă se foloseşte pulbere de rădăcină uscată, aceasta trebuie umezită, cu cîteva ore înainte, cu alcool cît să formeze un terci. Pentru 50 g tătăneasă se folosesc 200 g untură nesărată de porc sau pasăre, iar pentru persoanele alergice la aceste grăsimi, se poate folosi unt sau margarină cu 80 la sută grăsime.
Planta este lăsată să clocotească 10-15 minute în grăsimea încinsă, iar după 24 ore de repaus, grăsimea este încălzită, strecurată, amestecată pe foc mic cu o lingură de miere, puţină tinctură de propolis şi 50 g de ceară de albine rasă. Amestecul trebuie agitat mereu pînă se răceşte şi se întăreşte ca o cremă. Alifia trebuie păstrată la rece.
Preparare alifie de tataneasa – Reteta 2: 4-6 radacini (in functie de marime) de tataneasa proaspete si spalate sunt taiate foarte fin, prajite iute in 250 grame de untura curata. Se lasa la odihna peste noapte, se incalzeste a doua zi si se filtreaza. Se toarna in recipiente mici si se pastreaza la frigider.
Preparare alifie de tataneasa – Reteta 3: Din 12 g extract fluid de tătăneasă (se poate prepara şi acasă), 20 picături de esenţă de bergamonte, 20 g oxid de zinc, 10 g lanolină şi 30 g vaselină. Aceasta alifie este foarte buna in tratarea ranilor deschise.
ALIFIE DE TATANEASA PENTRU UZ EXTERN – Se foloseşte la ungerea articulaţiilor dureroase, seara, urmată de o compresă caldă, uscată, cîteva zile la rînd. Se poate dovedi utilă şi pentru urgentarea vindecării rănilor vechi, parezelor, luxaţiilor (în amestec cu extracte de arnică) şi bătăturilor dureroase.
Preparare tinctura de tataneasa – Reteta 1: 10 linguri rase de radacina uscata si macinata de tataneasa la 300 ml alcool de 70 grade, se lasa la macerat 10 zile dupa care se filtreaza. Se foloseşte pentru tamponări de mai multe ori pe zi, fiind foarte utilă pentru vindecarea mai rapidă a afecţiunii.
Preparare tinctura de tataneasa – Reteta 2: Se spala radacinile de tataneasa si se curata cu o perie, se taie marunt si se introduc intr-o sticla pina la git fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe si se lasa 14 zile la soare sau langa o sursa de caldura.
Rachiul trebuie sa acopere radacinile, pentru a nu dezvolta bacterii. Se foloseşte pentru tamponări de mai multe ori pe zi, sau sub forma de comprese la leziuni externe, raniri de tot felul, contuzii, hematoame si fracturi.
Alifia care intareste articulatiile
Alifia de tataneasa se prepara din tinctura de tataneasa astfel: in grasimea fierbinte se pune o lingurita de ceara de albine curata si se amesteca pana se dizolva complet, dupa care se lasa la racit. Atunci cand amestecul are consistenta semisolida, se adauga treptat tinctura de tataneasa, amestecand energic. Se pune atata tinctura cata poate grasimea sa absoarba. Aceasta alifie este un remediu care nu ar trebui sa lipseasca din farmacia casei. Ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale. De asemenea, favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor accelereaza refacerea tesutului osos si intarirea oaselor. in perioada de toamna-iarna, masajul cu acest unguent pe tot corpul, dupa baie, va fi excelent pentru prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constitutie firava, bolnavicioase, masajul cu unguent de tataneasa are efecte vitalizante exceptionale. Este util in cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor. De asemenea, se foloseste ca adjuvant in cazul cancerului de piele, al cicatricilor cheloide, este extrem de indicat in infectiile si leziunile cu localizare genitala.
Alifie de castan salbatic
Este buna pentru varice, flebite, tromboza, ulcer varicos, hemoroizi, crampe dureroase, insuficienta venoasa (senzatie de picioare grele), hematoame, vanatai, luxatii, sciatica, edeme, spondiloza, hernie de disc. Unguentul se prepara astfel: Dintr-o cana cu frunze verzi de castane salbatice, 4 castane (coaja se curata, miezul se razuieste, apoi se pun la macerat), 2 linguri de scoarta de castan salbatic bine maruntita, 5 flori de galbenele proaspete (sunt bune si uscate), 1 lingura de radacina de tataneasa proaspata rasa (este buna si uscata), 1 lingura turita mare, partea aeriana (uscata sau proaspata). Toate acestea se macereaza in 100 ml alcool de 70 de grade timp de 24 de ore. Se adauga 200 g unt topit sau margarina si se incalzeste 2 ore la bain-marie. Dupa racire (timp de 24 ore), se reincalzeste si se strecoara in cutii din plastic sau din sticla. Se unge locul afectat de boala in strat subtire de doua-trei ori pe zi. Unii specialisti sustin ca nu este recomandat masajul cu unguent, deoarece se inflameaza varicele. Prin urmare, trebuie doar uns, fara masaj, spun ei. Eu am obtinut o varianta proprie a acestui unguent. Maceratul din plante l-am fiert o saptamana in crema de baza, pe care am preparat-o din 500 ml ulei de masline, 500 g unt (grasime 82%) si 60 g ceara de albine. Ceara de albine am adaugat-o ultima, la final. Dupa o saptamana de fiert plantele in amestecul de ulei si unt, l-am strecurat, am topit separat ceara de albine si am amestecat topiturile. Unguent preparat din castane macinate, alcool de 40 de grade si lanolina. Este eficient contra hemoroizilor si a afectiunilor venoase. Prin amestecare cu unt de cacao, se prepara supozitoare cu efect calmant. Unguente de casa si preparate galenice. O reteta traditionala romaneasca presupune fierberea castanelor pana cand pot fi pasate. Pasta de castane se amesteca pana la omogenizare cu grasime, in proportii egale. Mixtura se pastreaza la rece si poate fi aplicata pe rani, arsuri, degeraturi sau crapaturi ale pielii. O alta formula de unguent trateaza hemoroizii externi, furunculele, ranile si arsurile. Se obtine incorporand, prin incalzire, extractul moale de castanet intr-o baza grasa (unt, untura de porc sau de pasare, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepara in baia de aburi, conform retetei de extract fluid. In acest caz, 100 ml de tinctura se fierbe la aburi pana se obtin 20 ml de extract fluid moale. Ingredientele se amesteca pe foc mic pana cand preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se ia de pe foc. Inainte de solidificare, alifia se toarna in recipiente de sticla. Se pastreaza la frigider. Se poate prepara si un unguent care nu necesita fierbere la aburi. 100 ml tinctura de castane, 100 g lanolina anhidra si 20 g vaselina se amesteca intr-un vas, la foc mic, pana la omogenizare. Unguentul se pasteaza in frigider. Unguentul se aplica pe pielea afectata de boala o data sau de doua ori pe zi. Efectele vindecatoare ale cojii de castan sunt amplificate daca li se alatura actiunea benefica a altor plante. Un unguent eficient impotriva hemoroizilor se prepara amestecand tinctura de castan cu tinctura de hamamelis (Hamamelis virginia). Este utila pentru tratarea tulburarilor venoase de toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoza (fragilitate capilara). O formula veche a unei alifii este ce vindeca varicele, preparat din tinctura de castan si struguri rosii, incorporate intr-o crema de baza. Tinctura de castan este un medicament foarte eficient in tratarea bolilor vasculare. Carceii sau crampele musculare care apar datorita proastei circulatii a sangelui, mai ales in timpul noptii, se raresc sau chiar dispar daca inainte de culcare se iau 20-40 de picaturi de tinctura de castan dizolvat in apa.
Alifie de marul lupului, galbenele, rostopasca si arnica
Ingredientele acestui preparat sunt extracte naturale de marul lupului (Aristolochia clematitis), flori de galbenele (Calendula officinalis), rostopasca (Chelidonium majus) si flori de arnica (Arnica montana) pe suport de grasime animala si ceara apicola.
Alifia a avut efecte deosebit de bune in tratarea unui mare numar de afectiuni: ulcer varicos, hemoroizi interni, fisuri anale, eczeme uscate si umede, psoriazis, pitiriazis, dermatoze, acnee infectioasa, urticarie, zona Zoster, herpes genital si labial, noduli mamari, varicocel, epididimita, piele crapata (calcai), bataturi, rani cu ulceratii, rani in curs de vindecare, ciuperci (la picioare), cicatrici cheloide, arsuri de toate felurile, lichen scleroatrofic, piele oparita, lipom (punct de grasime care creste sub piele), abcese, furunculi, unele alergii. Iata modul meu de preparare a alifiei de marul lupului, galbenele, rostopasca si arnica: Se iau trei linguri de frunze de marul lupului, trei linguri de flori de galbenele, trei linguri de rostopasca (partea aeriana a plantei) si o lingurita de flori de arnica. Se lasa sa stea la umectat in alcool de 70 de grade timp de o zi. Dupa aceea, plantele se fierb amestecate cu 500 g unt, untura de porc sau crema de baza (250 ml ulei de masline, 200 g unt si 50 g ceara de albine) dupa urmatorul program: ziua 1 – se topeste untul, se fierb plantele pana sfaraie (se inmoaie de tot); ziua 2 – se lasa plantele in repaus; ziua 3 – se incalzeste preparatul pana la topire; ziua 4 – se strecoara preparatul. Daca folositi crema de baza, faceti aceasta fierbere timp de 7 zile. Unguentului rezultat eu i-am adaugat si o lingurita de radacina de tataneasa, frunze de castan salbatic, frunze de Ginkgo biloba, frunze de vita-de-vie si ace de tuia. Alifia se aplica pe zonele afectate, de doua-trei ori pe zi. In infectiile extinse, se foloseste un decoct concentrat (trei lingurite la cana), cu care se fac comprese.
Tinctura de marul lupului In uz intern, trebuie sa fiti foarte atenti, caci marul lupului este toxic! De aceea, folositi tinctura doar sub supraveghere medicala. Cum se prepara: 14 g frunze uscate de marul lupului (4 lingurite) se pun la macerat in 84 g alcool etilic (70 de grade) si se lasa acolo timp de 10 zile. Se agita zilnic. La final, se strecoara folosindu-se o palnie si vata. Se poate folosi si radacina, dar aceasta este foarte toxica. In ginecologie, aceasta tinctura da rezultate bune in tratarea oligomenoreei, dismenoreei, sterilitatii, a corpului galben rezistent in tulburari de menopauza. Diminuează timpul de sangerare. In tratarea unor infectii cronicizate: fistule anale, fistule dentare, plagi greu vindecabile. Este utilă si in anorexie, nevroze, dureri premenstruale. Este si antiinflamatoare. E un purgativ drastic.
Decoct de marul lupului Se fierb 20 g (2 linguri) de plantă intr-un litru de apa, apoi se lasa sa se raceasca. Decoctul se foloseste in uz extern pentru spalarea ranilor, a ulceratiilor, a taieturilor, impotriva parazitilor capilari, dar si impotriva parazitilor plantelor – se spala frunzele plantelor cu o bucata de carpa inmuiata in fiertura. Alifia de marul lupului, galbenele, rostopasca si arnica prezentata mai sus este o reteta proprie, pe care am testat-o personal, insa unguentul de marul lupului poate fi preparat si dupa metode obisnuite, fara a i se adauga alte ingrediente. Este un cicatrizant si un antiinfectios redutabil, fiind folosit pentru zgarieturi, rani inchise (inclusiv cele ramase dupa interventii chirurgicale), arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase.
Unguent de marul lupului Iata modul meu de preparare: 1. Sase linguri de tinctura de marul lupului se pun pe o farfurioara curata si se lasa sa se evapore pana isi reduc volumul de circa trei ori, obtinandu-se aproximativ doua linguri dintr-o pasta groasa si usor lipicioasa, cu miros puternic de planta. Aceasta pasta este apoi adaugata peste un sfert de pachet de unt (usor inmuiat in prealabil, in apropierea unei surse de caldura, fara insa a fi topit complet), amestecandu-se bine cu o lingura pana la omogenizare deplina. Aceasta combinatie va fi pastrata la frigider. 2. Planta uscata de marul lupului se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne de doua ori printr-o sita de faina alba. Se iau trei lingurite din aceasta pulbere extrem de fina si se pun in untul clarifiat, atunci cand acesta ajunge la o consistenta semi-lichida. Se amesteca foarte bine, pana cand se omogenizeaza perfect. Se pastreaza la frigider.
Unguent anticeluitic si antivergeturi
Ingredientele si cantitatile necesare sunt urmatoarele: Rozmarin (Rosmarinus officinalis) – 20 g (6 lingurite) Fructe de ienupar (Juniperus communis) – 20 g (4 lingurite) Flori de lavanda (Lavandula angustifolia) -20 g (5 lingurite) Frunze de iedera (Hedera helix) -20 g (6 lingurite) Sovarv (Origanum vulgare) – 20 g (4 lingurite) Frunze de Aloe (Aloe vera) sau gel de Aloe – 20 g Musetel, flori – 5 g (1 lingurita) Frunze de vita-de-vie -3 g (1 lingurita) Cretusca, flori – 10 g (3 lingurite) Ginkgo biloba, frunze – 5 g (1 lingurita) Ghimbir – 10 g (1 lingurita) Galbenele, flori – 5 g (1 lingurita) Tataneasa, radacina – 5 g (1 lingurita) Ardei iute rosu – 1 bucata mica, dupa preferinte Seminte de castan salbatic, 1 bucata si 1 lingurita frunze de castan salbatic Vitamina A, 5 ml, si vitamina E, continutul a 3-4 capsule Acest amestec de plante se fierbe (in mod repetat, dupa cum veti vedea mai jos) in 500 g untura de porc sau mai bine in unt. Eu folosesc unt nemtesc de 250 g, cu 82% continut de grasime. Se topeste untul, se adauga amestecul de plante, se fierbe pana sfarie, se ia de pe foc, a doua, a treia, a patra zi se incalzeste preparatul pana la topire, daca se adauga si ulei de masline, fierberea se face pe durata unei saptamani; se strecoara in recipiente corespunzatoare. Zonele afectate de celulita se spala cu apa si sapun, iar cu aceasta alifie se maseaza aceste zone de jos in sus, zilnic. Eu am adaugat la acest unguent unt de Shea si unt de cacao. Intr-un alt vas, am topit untul de Shea si untul de cacao si am amestecat cu crema de baza. In crema de baza, dupa adaugarea untului de Shea si a untului de cacao, se pot picura uleiuri volatile de: scortisoara, de lamaie, de rozmarin, de ienupar sau ghimbir si de cuisoare. Nu este nevoie sa fie adaugate toate aceste uleiuri; eu am pus ulei volatil de lamaie si ulei volatil de rozmarin. La 500 g unguent se poate adauga 10 ml ulei volatil. Vitaminele se adauga chiar la sfarsit, dupa ce in crema de baza au fost inglobate toate ingredientele (untul de Shea – 1 lingura si untul de cacao – 1 lingura, uleiurile volatile – 10 ml); la final, totul se amesteca bine.
Unguent pentru spondiloza cervicala
Ingrediente: 10 g (3 lingurite) de flori de arnica (Arnica montana), 15 g (5 lingurite) frunze de iedera (Hedere helix), 10 g (2 lingurite) flori si frunze de banutei (Bellis perennis), 20 g (4 lingurite) saschiu, partea aeriana (Vinca minor), 15 g (3 lingurite) zamosita, partea aeriana (Hibiscus trionum), 20 g (6 lingurite) frunze de rozmarin (Rosmarinus officinalis), 10 g (2 lingurite) muguri de pin (Pinus sylvestris), 10 g (3 lingurite) frunze de maghiran (Origanum majorana), 10 g (2 lingurite) radacina de tataneasa (Symphytum officinale), 10 g (2 lingurite) sunatoare, partea aeriana (Hypericum perforatum), 10 g (2 lingurite) radacina proaspata rasa de ghimbir (Zingiber officinalis), 10 g (2 lingurite) pulbere de turmeric (Curcuma longa), 10 g (3 lingurite) flori de galbenele (Calendula officinalis), 10 g (2 lingurite) sanziene, partea aeriana (Galium verum), 10 g (2 lingurite) fructe de ienupar (Juniperus communis), 10 g (3 lingurite) flori de coada-soricelului (Achillea millefolium), 10 g (3 lingurite) flori de musetel (Matricaria chamomilla), 10 g (3 lingurite) frunze de urzica vie (Urtica dioica), 10 g (3 lingurite) foi de dafin (Laurus nobilis). Mod de preparare: Toate ingredientele se pun intr-un borcan cu capac, se toarna 75 ml alcool etilic de 60 de grade. Se lasa la macerat 12 ore. Se pune la abur, la bain marie, impreuna cu 500 ml ulei de masline. Se lasa la fiert 3 ore. Dupa fierbere, se lasa la macerat 48 de ore, se strecoara (filtreaza), iar separat se topesc 30 g ceara de albine. Se combina ceara topita cu uleiul medicinal, se amesteca pana la omogenizare. Pe amestecul de plante se toarna atat alcool cat este necesar pentru umezirea amestecului de plante. Eu am topit 1.800 g de unt, iar in topitura am fiert amestecul de plante pana au sfarait, s-au ofilit. Dupa aceea, plantele se iau de pe foc, a doua si a treia zi se incalzeste preparatul pana la topire, in a treia zi se topeste din nou si se strecoara. Eu nu am umezit deloc amestecul de plante cu alcool etilic. Pana aici, este reteta originala din Formula AS. Eu am mai adaugat plante, pentru a creste efectul terapeutic al unguentului, ca sa fie buna la mai multe boli: artroze, radiculita (inflamarea radacinilor nervoase craniene sau rahidiene (care apartin coloanei vertebrale sau maduvei spinarii, osteocondroza (procesele degenerative ce au loc la nivelul articulatiilor, discurilor, intervertebrale, ligamentelor coloanei vertebrale; osteocondroza se poate produce la orice nivel al coloanei, dar cel mai adesea apare la nivelul discurilor din regiunea inferioara a spatelui, regiunea lombara si portiunea inferioara a gatului, regiune cervicala), boli reumatice. La unguent am mai adaugat 20 g gelatina, preparata in prealabil cu 50 ml de decoct. Intr-un litru de apa am fiert vreo 20-30 de minute amestecul de plante din care este compus unguentul (prepar doua portii din amestecul de plante), in fiertura am pus tapasnic, bubernic si frunze de lumanarica, caci contin iridoide-harpagozide, la fel ca gheara diavolului (iridoidele-glicozide se extrag cel mai bine cu apa). Gelatina topita, lichida, o amestec cu unguentul topit, adaug ceara, rasina de brad topita, mai adaug si uleiurile volatile, si il amestec bine, 10-20 de minute, daca este cazul, il mai incalzesc odata tot unguentul si il strecor din nou, printr-o strecuratoare metalica (ca de ceai, dar mai mare) in care pun 4-5 rânduri de tifon. Se pot adauga si 20 g novocaina – novocaina se dizolva in putin alcool si se adauga la final in unguentul topit. Novocaina poate fi inlocuita cu propolis tinctura sau propolis brut. Toate ar fi intrecute de veninul de vipera, dar acesta este prea scump, sau de venin de albine, dar acesta nu se gaseste. Se folosesc plante uscate la prepararea unguentului, dar se pot folosi si plante proaspete. Eu folosesc plante uscate, dar si plante proaspete (multe dintre plante le am in curte, in gradina, asa ca le iau din natura, proaspete, pana vine inghetul). Se pastreaza la frigider. Se foloseste de doua ori pe zi – se unge locul afectat de boala si se maseaza cel putin 3 minute prin masaj circular.
Unguent impotriva durerilor: se pun la macerat 200 g frunze macinate de dafin in 200 g de apa rece, timp de 24 de ore. Se strecoara si se adauga 200 g de grasime de porc. Se pun la fiert la bain marie timp de 4 ore. Se strecoara prin tifon, se amesteca bine pana cand amestecul ajunge la consistenta unei alifii, apoi se pastreaza la rece. Seara, inainte de culcare, se face un masaj uşor cu acest unguent, apoi locul se inveleste cu un prosop incalzit. Acest unguent este util in dureri de picioare, dureri intense ale articulatiilor si reumatism cronic. La acest unguent se mai pot adauga, dupa strecurare-fierbere, uleiuri volatile: cate o pipeta mica farmaceutica de menta, eucalipt, ienupar, lavanda, brad-pin si rozmarin. Nu este obligatorie adaugarea acestor uleiuri volatile, dar ele vor creste efectul terapeutic. In zonele dureroase se pun comprese cu frunze de varza zdrobite, in doua-trei straturi, de seara pana dimineata. Se pun si comprese cu bitter suedez. Spondiloza cervicala este o boala artrozica localizata la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Din grupul bolilor reumatice, spondiloza cervicala are frecventa cea mai mare, cu incidenta maxima intre 60 si 75 de ani. Afecteaza preponderent femeile, iar cauzele ei sunt genetice, dar se poate datora si pozitiilor vicioase ale coloanei cervicale sau microtraumatismelor locale. Cel mai important simptom e durerea localizata la nivel cervical, dupa solicitarea intensa a articulatiilor afectate. Durerea dispare odata cu incetarea efortului fizic sau la aplicarea locala de caldura. Pe masura ce boala evolueaza, durerea apare si in stare de repaus. Frigul si umezeala accentueaza simptomele spondilozei. Dupa cativa ani de boala, pot aparea dureri de cap, ameteli sau tulburari de vedere. Pe perioada tratamentului trebuie evitate expunerea la frig, umezeala sau eforturile fizice mari. Spondilita anchilozanta este inflamatia reumatismala a articulatiilor coloanei vertebrale, cu evolutie progresiva catre anchiloza.
Ciocuri pe coloana Pentru a trata aceste ciocuri, se prepara alifia de sanziene (Galium verum) in felul urmator: 20 g de planta uscata (partea aeriana, 4 lingurite) fin maruntita se pun la macerat in 30 ml alcool etilic de 70 de grade, intr-un vas inchis (borcan), timp de 12 ore. Dupa macerarea in alcool, se adauga 200 ml ulei de masline si se tine la bain marie 3 ore, agitand si amestecand vasul periodic. Se lasa in repaus 3 zile, dupa care se strecoara. Dupa strecurare, se pune intr-un vas pe foc si se adauga 50 g ceara de albine, se amesteca incontinuu pana se topeste, apoi se toarna in stare lichida in recipiente corespunzatoare. Se pastreaza la rece. Se fac frictionari de-a lungul coloanei vertebrale in fiecare seara. Alifia de sanziene mai este indicata pentru noduli la sani, boli de piele, afectiuni ale glandei tiroide, gusa, ulceratii canceroase, boli de piele canceroase, cicatrice vechi inestetice, pete pe piele ramase in urma unor infectii ori pete cauzate de substante chimice. Iata si un alt preparat pentru ciocurile pe coloana. Se prepara o tinctura din 70 g marul lupului (14 lingurite), 10 g jojoba, 10 g tataneasa (2 lingurite), 10 g cimbru (2 lingurite). Amestecul de plante se pune intr-un borcan si se adauga 500 ml spirt sanitar (si mai bine alcool de 70 de grade), se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat 15 zile, agitandu-se mereu (zilnic). Se strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa. Din aceasta tinctura se pun comprese pe zona afectata de boala (pe coloana). Se tin acolo de seara pana dimineata.
Va rog sa nu uitati faptul ca toate ingredientele sunt naturale, si din acest motiv, un test pentru alergii este binevenit, INAINTE de utilizarea oricarui produs, chiar daca este facut in casa.
Mentionez faptul ca o parte din retete, sau completari la acestea, au fost culese si de pe internet.
Sa va fie de ajutor
/////////////////////////////////////////////
Top 5 Plante Medicinale Romanesti pentru Slabit Natural si Sanatos
In cautarea unei siluete armonioase, natura ne ofera solutii eficiente si blande. Plantele medicinale, folosite de secole in medicina traditionala romaneasca, pot fi aliati puternici in procesul de slabit. Vom explora 5 plante autohtone care va pot ajuta sa va atingeti obiectivele de slabire intr-un mod natural si echilibrat.
1. Urzica: Regina detoxifierii
Urzica, desi adesea subestimata, este o planta cu numeroase beneficii pentru sanatate si slabit, iar ceaiul de urzica este o minune pentru corp.
Beneficii:
Este un diuretic natural fantastic – va ajuta sa eliminati excesul de apa din organism
E plina de fier si clorofila – va ofera energie si vitalitate
Da un boost metabolismului – va ajuta sa ardeti caloriile mai eficient
Faceti un ceai delicios de urzica sau, pentru cei mai curajosi, adaugati frunze proaspete in smoothie-uri verzi. Veti simti cum corpul vostru se revigoreaza cu fiecare inghititura!
2. Cicoarea: Aliatul digestiei
Cicoarea nu este doar un inlocuitor de cafea, ci si o planta benefica pentru procesul de slabire.
Beneficii:
Contine inulina – un prebiotic minunat care hraneste bacteriile bune din intestin
Va ajuta sa reglati nivelul zaharului din sange – adio pofte nebune de dulce!
Are un efect usor laxativ – perfect pentru o detoxifiere blanda
Incercati un ceai aromat de cicoare sau folositi radacina prajita ca o alternativa sanatoasa la cafea. Sistemul vostru digestiv va va multumi!
3. Armurariu: Protectorul ficatului
Armurariul este renumit pentru proprietatile sale hepatoprotectoare, esentiale in procesul de slabire.
Beneficii:
Protejeaza si regenereaza celulele ficatului – esential pentru procesul de slabire
Ajuta la metabolizarea grasimilor – transforma-le in energie, nu in kilograme in plus
E plin de antioxidanti – lupta impotriva radicalilor liberi si va mentine tineretea
Cum sa-l includeti in rutina voastra? Puteti presara seminte de armurariu macinate peste salate sau in smoothie-uri. Ficatul vostru va dansa de bucurie!
4. Anghinarea – Booster-ul Natural al Metabolismului
Anghinarea este o planta excelenta pentru stimularea metabolismului si imbunatatirea digestiei.
Beneficii:
Stimuleaza productia de bila – ajuta la o digestie mai eficienta a grasimilor
Are un efect diuretic bland – va ajuta sa eliminati toxinele
Reduce colesterolul – pentru o inima sanatoasa si fericita
Cum sa o savurati? Beti un ceai de anghinare dupa mese copioase si veti simti cum energia va inunda corpul!
5. Macese – Bomba de Vitamina C pentru Slabit
Macesele, fructele „trandafirului salbatic„, sunt o sursa excelenta de vitamina C si alte nutrienti benefici pentru slabit.
Beneficii:
Sunt pline de vitamina C – esentiala pentru arderea grasimilor
Au o multime de antioxidanti – combat inflamatia si imbatranirea
Sustin sistemul imunitar – pentru ca un corp sanatos slabeste mai usor
Cum sa le includeti in dieta? Faceti un ceai delicios si racoritor de macese sau adaugati pulbere in smoothie-uri si iaurturi. Corpul vostru va primi o doza de energie si vitalitate!
Natura, Cel Mai Bun Prieten al Siluetei Tale
Dragii nostri, acestea sunt doar cateva dintre comorile pe care ni le ofera natura romaneasca. Amintiti-va, slabitul nu trebuie sa fie o lupta. Cu ajutorul acestor plante minunate, poate deveni o calatorie placuta de descoperire si transformare.
La Din Baragan, suntem pasionati sa va aducem cele mai bune produse naturale bazate pe aceste plante magice. De la ceaiuri aromate la condimente si cereale integrale, avem tot ce aveti nevoie pentru a va incepe calatoria catre o versiune mai sanatoasa si mai fericita a voastra.
Haideti sa imbratisam impreuna puterea naturii si sa descoperim cat de minunat poate fi procesul de slabire atunci cand lasam plantele sa ne fie ghizi!
Si nu uitati: sunteti minunati asa cum sunteti, iar aceste plante sunt aici doar sa va ajute sa va simtiti si mai bine in pielea voastra!
Textele sunt semnate de: fermieri, primari, consultanti, cercetatori, academicieni si de membrii din Clubul Agroprimarilor, Colegiul Redactional si alte personalitati.
Publicat la:
Aprilie 18, 2025
… „Treci prin mijlocul orașului, prin mijlocul Ierusalimului și pune un semn pe frunțile oamenilor care suspină și care strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lor” (Ezechiel 9:4 b) A sosit ziua să strigăm, nu doar ca oamenii din vechime, chinuiţi de robia egipteană, (Ex. Cap 2 şi 3) ci, TOŢI, să înflăcărăm strigătul către Creator, pentru ca păcătuirile lumii încing tot pământul cu robiile NELEGIUIRILOR FARAONICE; Şi dacă unii nu cred, oricine nu primeşte Pecetea lui Dumnezeu, va primi CIP-uirea Anticristului, pentru ca nici darviniştii, marxiştii, komuniştii, lenin-putiniștii, trumpiștii, globaliştii, faceboiştii, sau popiştii lumii, nu ne vor bogaţi, deştepţi, înnoiţi, puternici, BIBLICIZATI, sănătoşi, adică TRIUMFATORI! Doar dacă, prin naşterea din nou, (nu din sămânţa lui Satan-Ioan 8/44) ci, din Sămânţa lui Dumnezeu, 1 Petru 1/23), prin botezul în moartea Lui (Rom. cap.6) ne facem UNA cu Duhul Sfant-Căpetenie în toate, pentru a rămâne în El-Atotputernici, Atotştiutori, Atotcunoscători şi bogaţi pentru veşnicie… ca să îngropăm (sărăcia, răutatea, vrăjitoria, manipularea, preacurvia, prostirea, învrăjbirea, inechitatea, idolatria, datina, tradiţia şi alte idolatrii care locuiesc în gunoierul cosmic; Prietenul păcătoşilor ne-a răscumpărat din Nimicitorul cel rău şi viclean, ca să devenim Atotbiruitori prin Acela care “a pornit biruitor şi ca să biruie…” (Ap. 6/2) doar dacă toți cei care poartă Pecetea Lui nu cred într-un alt soi de adeziune spirituală… Să credem că” Li s-a spus să nu rănească iarba pământului, nici vreo plantă sau copac, ci numai celor care nu aveau pecetea lui Dumnezeu pe frunte.” (Ap. 9/4)…
Părintele Cleopa: „Vine APOCALIPSA, s-a născut COPILUL DIAVOLULUI!” Tragedia Titanicului – un simbol al lumii moderne…Violenta si lumea de maine… Cele trei solii ingeresti… Ce este urâciunea pustiirii? Cine este fiara cu 10 coarne? Va fi Antihristul evreu, din samanta lui Dan, ca să se poată întrona la Ierusalim, pentru a grabi sfarsitul pacatului-satanei, fiarei, prorocului mincinos, dar si pentru a grabi Indumnezeirea omului, universului, intregului cosmos! By Joe Crews- I. DE UNDE A APĂRUT FIARA…ANTICRISTUL ȘI PROROCUL MINCINOS – VERSETE BIBLICE
România între colții Rusiei și abandonul SUA | EMISIUNE DE ANALIZĂ; De ce ar trebui să îl ierţi pe cel care ţi-a greşit; Liniștea de după furtună | prietenia între certare și iertare; Rugăciunea pentru iertare – cum să fiu sigur că a fost ascultată? Iertarea, ingredientul de bază al relaţiilor sănătoase; Iertarea nu este un sentiment; Eu nu voi urî; Nobilul supliciu al iertării; Iertarea care ne vindecă; De la ranchiună la iertare. Cum își rezolvă creștinii conflictele; Cernerea omenirii: începutul unei lucrări tainice… Ce înseamnă a plânge după voia lui Dumnezeu; Un mesaj pentru timpul prezent- Din cartea Predici despre trezire; Preeminența Evangheliei ‑ Un capitol din cartea Hristosul preeminent; Sarea fără puterea de a săra, lumina fără lumină; Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei “; ,,Un nor de martori …” (Richard Wurmbrand, Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu …); Zac Poonen – Mântuirea prin credință, pocăință și har; Ezechiel – Teleportare – călătorie prin spațiu;
Obama – puterea care corupe; Florin Ianovici | mesaj biblic: Lupta care nu poate fi câștigată; (Inainte ca lumea sa devina o trista amintire,deocamdata-apun ”credinciosii”…) Credința în declin: Europa se secularizează rapid | Lumea Religioasă Azi; Declinul creştinismului în Europa; Credința americanilor în Dumnezeu a scăzut la cel mai mic nivel din toate timpurile; (In timp ce unii se leapada de Dumnezeu,semenii nostri se nasc din nou,nu din samanta satanei (Ioan 8/44) ci,din Samanta lui Dumnezeu…) Comuna din România transformată de credință | Interviu cu Primarul Merlin Ivancea; Vlad Crîznic: Despre minciună în prag de alegeri;(Ca si miliardarul Kyril cu alti PUTINISTI/mesianici…) Opinie: Elon Musk se crede într-o misiune „mesianică” de a salva lumea; Ce este pecetea lui Dumnezeu? Ce este pecetea pe care au primit-o sfinții din cartea Apocalipsa? De ce este important să ai Duhul Sfânt; Iosif Ton – Cele 12 culori ale dragostei ; (Cum ar arata lumea ,daca in fiecare clipa am sarbatori Pastele (NU DOAR DIN AN IN PASTE…),dar si pe Mielul lui Dumnezeu …Gabriel Burnete – Aceasta e prea de tot! Tu ții Paștele? Vremea sfârșitului și perioadele de criză | Dumitru Borțun și Daniel Nițulescu | Fără compromisuri;
Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament? Terapia spirituala prin muzica; Despre sonoterapie; Ce este defapt sound healing-ul? Cancerul, învins cu usturoi şi sonoterapie; Muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice; Terapia prin muzică – între mit și realitate; Avantajele Muzicoterapiei în tulburările din spectrul Autismului; Pe scurt, ce este meloterapia?Editorial, Meloterapie – generalităţi; Ce este Aromoterapia și cum îți poate schimba viața; Terapia prin râs: de ce să râzi cu poftă mult și des; Zooterapia – Terapia cu animale de companie; 15 plante medicinale pentru sanatate; FLORITERAPIA; CROMOTERAPIE; Influenţa tainică a culorilor asupra fiinţei umane; CULOAREA PLANTELOR; UMORUL SĂNĂTOS ȘI EFECTELE BENEFICE ALE RÂSULUI STENIC; Apiterapia…Din retetele bunicii… Top 5 Plante Medicinale Romanesti pentru Slabit Natural si Sanatos
(Trinitatea diabolica isi sapă groapa pieirii vesnice …) Ideologul lui Putin anunță „o nouă ordine mondială”: Ucraina, Belarus, Țările Baltice și o parte din Europa de Est aparțin Rusiei; (Gargara medico-electorala pe banii amarastenilor!) „Performerul” Rafila sau cum bogatul nu crede săracului; Jonathan Black – Istoria Secreta a Lumii; ISTORIA SECRETĂ A IEZUIŢILOR, de Edmond Paris; SISTEMUL OCULT DE DOMINARE A LUMII; MAREA RESETARE DE CARE SE TEME: GESARA-NESARA ÎN RĂDARE SUB COMANDA LUI TRUMP PENTRU ELIBERAREA UMANITĂȚII – În timp ce statul adânc se agață de haos, o nouă trezire economic se desfășoară în liniște; Ceasul datoriilor din SUA EXPUS: MINCIUNEA IMPOZITULUI ȘI SISTEMUL CONSTRUIT PENTRU ÎNROBIREA AMERICANILOR; (Ca si CEILALTI presedinti si Bomboana Pontista nu lipseste de pe coliva ROMANIEI…) Ironia primarului unui sat inundat la adresa lui Victor Ponta: „Pentru meritele deosebite în aducerea carasului din Dunăre la porțile orcenilor”; (Asa s-a nascut ”GLOBALIA” DIN ROMANIA) Politicienii si milionarii care au arendat România; MĂRTURII din COMUNISM. „Blestemați fie în veci cei ce și-au bătut joc de noi și cei care plâng după acele vremuri de coșmar!” Fragmente din Micul Print (Antoine de Saint-Exupery); CSM și Procedurile Excepționale în Cazul Antik Levente și Țarcă Gabriela: O Analiză Documentată; „Rețeaua Coruptă Care Amenință Justiția Română”; BOMBĂ! Octavian Floruța detonează nucleara: AFM, capturată de mafia PSD-PNL; (Se apropie ziua in care ne culcam ROMANIZATI si ne sculam…GLOBA-DEMONIZATI… ) Ordinea mondială sub presiune. Cum ar putea Trump, Putin și Xi să reconfigureze harta puterilor globale; România va face parte din Rusia”. Mesajul transmis de pe un cont cu numele lui Alexandr Dughin, ideologul lui Putin; (Iata inca un sfant rasplatit cu pensie fesenal de colosala… ) Fostul ministru ministru Daniel Chițoiu a fost condamnat la închisoare cu suspendare după ce a omorât doi oameni într-un accident pe care l-a produs în decembrie 2019;
(Doar o alerta si pentru …NOI)Trimisul lui Trump: Ucraina ar putea fi divizată ca Berlinul postbelic. „Harta lui Kellogg” stârnește îngrijorare; 1984 – O mie noua sute optzeci si patru; Holocaustul, Securitatea şi Partidul Comunist; Harvard e prima instituție majoră din SUA care îl sfidează pe Trump printr-o scrisoare care a făcut înconjurul lumii; Aleksandr Dughin: „Cel care controlează aceea zonă controlează întreaga lume!” Echipa lui Trump merge cu Putin: Complotul SUA de a-l lovi pe Zelenski, dezvăluit; ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII SE DĂRĂMĂ … SE CONfruntă cu un colaps total pe măsură ce NOUĂ FINANȚARE EȘUEAZĂ ȘI ÎNCREDEREA PUBLICĂ IMPLODE; Cine este Ion Olteanu, patronul firmei din cauza căreia generalul Zisu a fost ridicat de procurori. Caracatița de companii prin care câștigă sute de contracte cu statul; (Aghezmuirea electoratului DOAR cu niste praf in ochi…) Ilie Bolojan a publicat un document despre achizițiile publice. Klaus Iohannis a cheltuit 22 de milioane de euro pe călătorii de lux; „Eyes Wide Shut” nu a fost ficțiune – a fost o mărturisire. Și 2025 este anul în care lumea îl primește în sfârșit; „Rusia ne va cere să treacă cu armata peste Moldova!” Adrian Naidin DEZVĂLUIE planurile lui Putin; Sonoterapie — baie de unde și vibrații; Dăianu, Consiliul Fiscal: Urmează „curba de sacrificiu”. „Nu am învăţat nimic din greşelile trecutului”; (Cu astfel de ”nimicuri” se niveleaza calea Globalismului multilateral de Komunist/Anticrist!) Silviu Predoiu, fost șef SIE: „Eu nu știu dacă a fost comunism în România. N-am întâlnit pe nimeni torturat”;
Armand Goșu: Ce n-au reușit rușii, încearcă acum să facă Trump, adică să îngenuncheze Ucraina; (Asa ii ajutam pe strainii de neam si tara…) BCR vrea să trimită în Austria, la banca-mamă Erste, jumătate din profitul din 2024; Adio, globalizare! Bun venit, haos economic? Ce spun experții de la Beijing despre schimbarea regulilor jocului mondial. China la zi; BOMBSHELL: Dosarele Skull & Bones expuse — Casa Albă a lui George W. Bush este legată de un complot al Noii Ordini Mondiale! Ordinea globală se schimbă de la unipolaritatea condusă de SUA la multipolaritate, spune Raportul de securitate de la Munchen; Ivan Krastev: de ce îl iubeşte Putin pe Trump; Căruța cu paiațe electorale; Previziune: ”America se va transforma în imperiu dur şi brutal”; Cel mai mare spectacol de pe Pământ: ALERT ALERT ALERT! ÎN ACEST FILM AU UTILIZAT PASTI 200.000 DE ACTORI DIN CASTINGUL CENTRAL CU CGI, AI, MĂTI ȘI MODULAREA VOCILOR; Simulările cele mai precise pentru eventualul Armaghedon nuclear;Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă… (Vectori de interes: abolirea proprietăţii și supravegherea)
Vinul medicinal
Ulei de galbenele
Uleiul sau alifia de tataneasa
Unguent anticeluitic si antivergeturi
