Alimente pe care le mananci la ore gresite; Ce probleme de sanatate se citesc in palme; Ceasul Chinezesc (care nu greseste niciodata) si plante medicinale romanesti, care vindeca impecabil: Mesteacanul, Molidul, Murul, Levantica, Mararul etc

aaaCeasul Chinezesc nu greseste  niciodata – Aflati ce organe din organismul dumneavoastra nu functioneaza optim

 

Ceasul biologic chinezesc este cunoscut si sub numele de ceas energetic al organismului. El arata incarcatura energetica din organism. Pe o perioada de 24 de ore, energia se misca intr-un interval de doua ore, in interiorul organelor corpului. Daca anumite organe nu functioneaza optim, simptomele incep sa apara.
Corpul uman este de fapt un sistem energetic, numit in medicina chinezeasca si sistem meridian. Sistemul arata deplasarea energiei in interiorul corpului, asemanator sangelui care strabate vasele. Acest sistem vizeaza intregul organism.
Sistemul meridian este divizat in 12 meridiane si fiecareia din ele ii este repartizat un organ precum stomacul, splina, intestinul subtire, intestinul gros, plamani, zona cardiaca, duodenul, ficatul si vezica. Aceste meridiane mai sunt numite si Meridianele Principale si sunt divizate in Yin si Yang. Meridianele Yin sunt: plamanii, splina, rinichii, ficatul si inima.
Aceste organe depoziteaza si proceseaza energia.
Meridianele de tip Yang sunt: stomacul, vezica, colonul, intestinul subtire, vezica biliara, duodenul si colonul. Aceste organe schimba si excreta substante.
Aceste meridiane functioneaza timp de 24 de ore si sunt divizate in intervale de 24 de ore. Fiecare meridian ajunge in varful de sus atunci cand celalalt il atinge pe cel din partea de jos.
Prima intrebare pe care v-o adreseaza un medic din China este „in ce perioada a zilei va simtiti rau?” stiind acest lucru, va sti si unde se afla problema, si unde era punctul energetic in acel moment.
Va puteti ajuta propriul organism luand notite in legatura cu ceasul biologic si cand se manifesta simptomele in perioada zilei. De asemenea, notati si cand va simtiti cu cea mai mare energie insa fiti atenti si la ce ora, in timpul noptii, va treziti, de obicei deoarece acest lucru poate indica faptul ca un anumit organ nu functioneaza cum trebuie.
Perioada functionarii maximese
1 – 3 – ficatul (detoxifiere, muschi si ochi)
3 – 5 – plamani (piele)
5 – 7 – colon (assimilare, eliminare, piele)
7 – 9 – stomac (limfa, digestie)
9 – 11 – splina, pancreas (limfa, digestie)
11 – 13 – inima (artere, circulatia sanguina)
13 – 15 – intestinul subtire (digestie, asimilare, artere)
15 – 17 – vezica (oase, dinti, eliminare, curatare)
17 – 19 – rinichi (oase, dinti, urechi, filtrare, eliminare)
19 – 21 – invelisul cardiac (comprimarea vaselor sanguine)
21 – 23 – duodenul (termoregularizarea)
23 – 01 – vezica biliara (digestie, muschi, ochi)
Perioada functionarii minimale sau odihna
1 – 3 – intestinul subtire (digestie, asimilarea arterelor)
3 – 5 – vezica (oase, dinti, curatare, eliminare)
5 – 7 – rinichi (oase, dinti, urechi, filtrare, eliminare )
7 – 9 – invelisul cardiac (comprimarea vaselor sanguine)
9 – 11 – duoden (termoregularizare)
11 – 13 – vezica biliara (digestie, muschi, ochi)
13 – 15 – ficat (detoxifiere, muschi si ochi)
15 – 17 – plamani (piele)
17 – 19 – colon (asimilare, eliminare, piele)
19 – 21 – stomac (limfa, mancare si digestie)
21 – 23 – splina, pancreas (limfa, digestie)
23 – 01 – inima (circulatia arteriala )
Am mentionat anterior faptul ca atunci cand un organ meridian are cel mai puternic nivel energetic, organul opus are cel mai scazut nivel energetic.
De exemplu, ficatul are cea mai mare energie intre orele 1 si 3 dimineata si in acelasi timp, organul opus- intestinul subtire, are cel mai scazut nivel energetic. De aceea, atunci cand mancam tarziu seara si mergem imediat la culcare, intestinul subtire nu poate absorbi cantitatea alimentara asa ca, trebuie sa evitati sa faceti anumite activitati atunci cand organele se afla intr-un nivel energetic redus.
In momentul in care organele au energia crescuta, si functionarea este sporita. In momentul in care suntem bolnavi, daca organele sunt active si functiile lor sunt mai puternice. In caz contrar, simptomele ne determina sa reducem energia in exces.

Daca organele nu functioneaza asa cum trebuie, au nevoie sa fie „reparate”. Medicina naturista are numeroase remedii care va pot intari nivelul energetic si aici putem include homeopatia, acupunctura si multe altele.

Musetelul

Musetelul, numit in unele locuri romanita, matricea sau moruna, este una dintre cele mai vechi si folosite plante medicinale. Creste pretutindeni, pe marginile drumurilor, ogoarelor, pe langa case. In unele regiuni ale tarii se gasesc campii intinse cu musetel. Florile – Flores Chamomille – contin ulei volatil, de culoare albastra, care datorita unui principiu numit azulen si a unui glicozid de natura flavonica (apigenina) au proprietati antispasmodice, anestetice, dezinfectante si antiinflamatorii.
Datorita acestor insusiri, infuzia de musetel calmeaza spasmele muschilor stomacului provocate de gastritele si colitele insotite de colici. Azulenul din uleiul de musetel prezinta un efect favorabil in unele stari alergice, astmul bronsic al copiilor. Proprietatile antiseptice si bactericide ale musetelului sunt mult apreciate in medicina stiintifica. Infuzia de musetel se recomanda contra diareei si, in general, in toate afectiunile stomacului si intestinelor, de cele mai multe ori in asociatie cu frunze de menta. O actiune binefacatoare aduce si in bolile de ficat. Ceaiul de musetel, impreuna cu anason sau fenicul, se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor. In raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratie, ceea ce face sa scada febra. Datorita proprietatilor antiseprice (calmeaza durerile si reduce inflamatiile), musetelulu se foloseste extern sub forma de cataplasme, clisme, gargara si bai in diferite afectiuni. Ranile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gat, diferitele ulceratii ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita etc. sunt influentate in bine de musetel.
Unele eczeme zemuinde sunt ameliorate daca se presara pe ele flori de musetel pulverizate.
Parul spalat cu musetel capata un aspect matasos si in acelasi timp isi intareste radacina. De asemenea, calmeaza tenurile inrosite si iritate.
Cercetari mai noi au dovedit ca florile de musetel sitate, din care se elimina coditele si receptaculul prin sitare, sunt mai active decat florile intregi. Aceasta se datoreste faptului ca celulele cu ulei volatil continand azulen sunt fixate numai pe aceste mici floricele, care se desprind de pe receptacul in timpul sitarii capitulului floral. De asemenea, continutul in flavone este mai ridicat in florile tubuloase decat in cele intregi.
Infuzia de musetel se prepara din una-doua lingurite de flori intregi sau sitate, peste care se toarna o ceasca de apa clocotita. O alta metoda de preparare este urmatoarea: se macereaza una-doua lingurite de flori intr-o jumatate de ceasca de apa rece, timp de 30 de minute. Se strecoara lichidul si se pune deoparte. Peste florile ramase se toarna jumatate de ceasca de apa clocotita si se lasa 15 minute. Se strecoara si se amesteca ambele lichide. Prin acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din flori.
Pentru bai, se pun intr-un saculet de panza un pumn-doi de flori pulverizate, peste care se toarna apa clocotita. Se lasa astfel pana ce baia ajunge la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit.
In arsuri, musetelul se poate folosi sub forma de ulei, care se prepara astfel: 10 g flori sitate (doua linguri) se umezesc cu o lingura de alcool. Dupa cateva ore, acestui continut i se adauga 100 g ulei de floarea-soarelui si se incalzeste pe baia de apa (un vas cu apa in care se pune vasul cu musetel) timp de 2-3 ore pana ce alcoolul s-a evaporat. In tot acest timp, uleiul se amesteca adeseori. Se strecoara si se stoarce. Uleiul obtinut se pastreaza in sticle colorate si la rece.
Unii autori recomanda contra durerilor de cap cate 1 g flori de musetel pulverizate, luate cateva ore dupa masa.
Pentru gargara sau bai pentru ochi se face o infuzie din 15 g (3 linguri) flori de musetel cu 200 g apa. Dupa 10-15 minute se strecoara lichidul la care se adauga 4 g acid boric. Pentru tenuri ridate, iritate congestionate, uscate, se aplica comprese. Baile de aburi facute cu musetel ajuta la curatarea radicala a tenului.
In cazul balonarilor de stomac, se recomanda un ceai preparat dupa urmatoarea formula: musetel si fenicul, cate doua linguri, radacina de nalba, de lemn-dulce si frunza de menta, cate 4 linguri din fiecare. Din acest ameste se iau doua linguri care se oparesc cu doua pahare de apa. Dupa 15 minute se strecoara lichidul si se indulceste. Se bea in cursul zilei cate un sfert de pahar de ceai.
In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante: musetel, coada-soricelului, pelin, menta si salvie. Se infuzeaza doua linguri din acest amestec cu un pahar de apa. Se lasa 15 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit, pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua reprize.
Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda un ceai din 40 g musetel, 30 g frunze de menta si 30 g radacina de valeriana. O lingura din acest ameste de plante se opareste cu o ceasca cu apa. Dupa racire se strecoara, se indulceste si se beau doua-trei ceaiuri pe zi.
Florile de musetel intra in compozitia ceaiurilor contra colicilor pentru adulti si copii, anticolitic, gastric, sudorific, gargara si a diferite produs cosmetice.

 

Matricaria chamomilla Fam. Compositae.
Denumiri populare: mamorita, marariul cainelui, matricea, matricea, momorita, moruna, musatal, musatea, muscatel, musetel de camp, ochiul boului, poala Sfintei Marii, roman, romanita, romonita, romonita buna, romonita mica, rumanita, rumanite, rumonite.
In traditia populara: decoctul se folosea la spalaturi si oblojeli contra durerilor de cap. Contra durerilor de urechi se facea cu el abureli, ori spalaturi cu decoctul florilor. Se folosea si la rani, bube, bube dulci, hemoroizi. Ceaiul se lua contra tusei, raceli, reumatismului. Decoctul se tinea caldut in gura, contra durerilor de dinti; se mai facea cu el gargara, contra durerilor de gat. Peste tot era folosit la durerile de stomac. Sub forma de ceai sau plamadit in rachiu, de seara pana dimineata, se lua contra vatamaturii.
Foarte frecvent era intrebuintat pentru usurarea nasterilor, a complicatiilor sau a altor afectiuni feminine.
Compozitie chimica: oficinale sunt capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm, recoltate pe timp insorit dupa ce s-a ridicat roua si cand florile lor ligulate sunt dispuse orizontal, mai tarziu rasfrangandu-se. Contin: ulei volatil aproximativ 0,3%, colorat in albastru datorita prezentei azulenelor, chamazulenul se formeaza sub actiunea enzimatica.
Se mai gasesc: sesquiterpene monociclice numite A, B, C, alcooli sesquiterpenici intre care bisabolul, derivat de la sesquiterpena A, aspigenina, libera si sub forma glicozidica, quercimeritrina, umbeliferona si metilumbeliferona.
In afara de ulei volatil si flavone, florile contin rezine, un mucilagiu care este constituit din anhidrida acidului galactouronic, legat de galactoza, glucoza, arabinoza, xiloza, ramnoza, substante minerale diferite in functie de sol.
Actiune farmaceutica: au actiune antiflogistica a azulenelor si favorizeaza repararea tesuturilor datorita prezentei proazilenelor si a azulenelor, normalizeaza secretia acidului clorhidric in stomac. Prin actiunea lor se elibereaza histamina care stimuleaza aparatul reticuloendotelial. Au si o actiune spasmolitica datorata derivatilor cumarinici si flavonici, antihistaminice, antiseptice, precum si o actiune antinevralgica usor sedativa.
Substantele mucilaginoase actioneaza asupra intestinului intarziind absorbtia, sau prelungind actiunea asupra mucoasei intestinale a medicamentelor ingerate in acelasi timp.
Se pot administra ca amar-aromatic, stomahic, si antispasmodic, utile mai ales in inflamatiile gastrice, in stari dispeptice, etc. Actioneaza si asupra colitelor sau in inflamatii intestinale diverse.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese dentare, afectiuni bucale, afectiuni dentare, afectiuni gastro-intestinale si stomacale, amigdalite, arsuri, astm bronhic, Balanite, balonari, boli de ficat, bronsite, cataruri, cearcane, conjunctivite, colici, colorarea parului, colite, dermatoze diverse, diaree, dismenoree, dizenterie amebiana, dureri de urechi, eczeme zemuinde generalizate, enterocolite, faringite, furuncule, gripa, hemoroizi, hidrosadenite, infectii renale, infectiile pielii, inflamatiile cailor urinare, inflamatii acute sau cronice, leucoree, leziuni lichefinizate, menstre dureroase, nevralgii, panaritiu, prurit senil, raceli, rani purulente, stari alergice, stari febrile, stomatite, tenuri iritate, tulburari digestive, toxiinfectii alimentare, tulburari dispeptice, ulceratii cronice, ulcere de gamba, vaginite.
Preparare:
-Infuzie din 2 lingurite de planta, puse in 250 ml apa clocotita. Se acopere apoi 10 minute dupa care se strecoara si se pot consuma 2 cani pe zi.
-Infuzie din 100 g flori puse intr-un saculet de panza care se cufunda pentru 10 minute in apa clocotita dupa care se vor face bai generale in afectiunile pielii extinse.
-Infuzie din 20g plante care se pun la 1 litru de apa, pentru 10 minute dupa care se strecoara si se pun pe tenurile sau pielea iritata.
-Infuzie din 30 g flori la 500 ml apa clocotita. Se vor lasa apoi timp de 10 minute acoperite, dupa care se vor strecura si se poate folosi la spalaturi in afectiunile externe.
-Comprese cu flori care se vor pune in apa clocotita, apoi se strecoara dupa 10 minute si florile se vor pune in pansamente iar ceaiul se va putea consuma intern.
-Decoct din 2 lingurite de flori fierte pentru 5 minute apoi strecurate care se vor aplica pe piele in afectiunile de mai sus.
-50 g flori maruntite se vor pune in 250 ml ulei de floarea soarelui. Se vor tine apoi timp de 3 ore pe baia de apa. Se vor strecura. In cazul in care se doreste a se face o crema se va adauga la acest ulei si ceara de albine- aproximativ 50g. Se pun din nou pe baia de apa, dupa care se va lua de pe foc, se mesteca in permanenta pentru ca are tendinta de stratificare.
Uleiul se poate folosi si intern luat cate o lingurita dimineata pe nemancate in afectiunile gastrice.

Marar


Denumire stiintifica: Anthum gruveoles Fam. Umbelifere.
Denumirea populara: crop, chimen, marar, marariu, marar de gradina, marar tare, marariu, mararas, marariu, morar, morariu.


In traditia populara: decoctul semintelor se dadea copiilor contra durerilor de stomac. In tinutul Argesului, se credea ca ar fi bun pentru vindecarea umflaturilor la stomac. Ceaiul din tulpinile florifere se folosea in bolile aparatului urinar. Ceaiul de marar amestecat cu sulfina se bea la guturai cu tuse. Decoctul frunzelor se intrebuinta contra durerilor la urechi, iar ceaiul se lua contra durerilor de cap.

Radacina de molotru si marar se punea la capatai, ori se bea decoctul contra insomniilor. Ceaiul din seminte se lua contra astmului cardiac, iar ceaiul sau decoctul partilor aeriene, in bolile de inima si contra arteriosclerozei. Samanta pisata se dadea copiilor pentru limbrici. Femeile care nu aveau lapte fierbeau pasat cu samanta de marar si beau zeama.
Compozitie chimica: ulei volatil 2,5-4% mai ales in ramuri si frunze tinere si 3-6% in fructe, potasiu, sulf, sodiu. Ulei volatil intre 40-60% carvona, alfa- felandrone, terpine, limonen, miristicina si izomiristicina, eter benzilic, acid ascorbic, caroteni, B1, B2, acid folic, maltoza, xiloza, zaharoza, pectine, acid clorogenic, anetol, substante minerale. Contine fitohormoni in special samanta.

Actiune farmaceutica:
antiseptice, emoliente, rezolutive, stomahic, carminativ, antispastic, ajuta la eliminarea gazelor din intestine, mareste cantitatea de urina fiind deci un bun diuretic, mareste de asemenea cantitatea de lapte fiind un galactogog, calmeaza nervii, excita sucurile gastrice fiind indicat in lipsa poftei de mancare, previne infectiile microbiene, ajuta in afectiunile inimii prin efectele care le are asupra organismului.

Extern de asemenea este foarte indicat pentru actiune de cicatrizare pe care o are asupra pielii si pentru ca ajuta in cazul petelor ajutand la disparitia lor.
Semintele in special sunt cele care au mai mult fitohormon si ajuta la refacerea secretiilor vaginale mai ales in cazurile menopauzei. Este un medicament natural care se poate da la toate femeile in timpul menopauzei.
In cazul parului care creste uneori in exces de la o anumita varsta tot aceste seminte de marar pot sa remedieze situatia si tratamentul este foarte simplu si eficient ne producand efectele secundare ale hormonilor sintetici.
Totusi sunt contraindicate semintele de marar in toate cazurile in care avem un fibrom uterin, cancer genital feminin sau chiar sindrom premenstrual
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, afectiuni gastro-intestinale, afectiuni sexuale si ginecologice, afectiuni ale ovarelor, ateroscleroza, astenie, bataturi, bolile ficatului si ale veziculei biliare, cancer, ciclul menstrual perturbat, dureri de cap, gastrite hipoacide, hemoroizi, hiperkeratoze, hipertensiune, hirsutism, inflamatiile ochilor, inflamatiile cailor respiratorii, iritatiile pielii, insomnii, insuficienta cardiaca, lactatie insuficienta, menopauza, nefroze, nevroze, osteoporoza, pieli-nefrite, prurigo, reumatism, secretii vaginale insuficiente, sughit, tumori benigne sau maligne.

Preparare:
-Seminte de marar se vor macina cu rasnita de cafea. Se va lua de 3 ori pe zi cate o lingurita din acest praf cu 10 minute inainte de mese. Se va tine putin sub limba dupa care se va inghiti cu putina apa. Este unul din cele mai eficiente tratamente in foarte multe din afectiunile de mai sus. Util chiar si in sughitul persistent care va trece imediat.
-Infuzie dintr-o lingurita de seminte de marar care se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se lasa acoperit pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi preferabil sa se consume inainte de mese. Se poate face un tratament de lunga durata.
-Decoct din 2-3 lingurite de planta care se vor pune la 250 ml apa. Se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se poate folosi 3 cani pe zi perioade lungi.

Extern:
-Se poate face decoct din planta sau seminte in functie de gravitatea afectiunii putandu-se pune 2-3 lingurite la o cana de apa. Se vor fierbe timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se poate aplica extern.
-Planta 50 g se va pune la 250 ml otet si se lasa timp de 8 zile agitand de mai multe ori pe zi. Se aplica la pete, pistrui sau in diferite afectiuni ca bataturi sau mancarimi de piele.
Se poate folosi cu multe alte plante in combinatie lucru care face ca aceste tratamente sa fie foarte eficiente.
-Tinctura- este preferabil sa se faca din seminte pentru ca este mai eficienta. Se va lua pentru aceasta 50 g de seminte macinate fin cu rasnita de cafea. Se va pune peste acestea o cantitate de 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitand zilnic de mai multe ori pe zi. Se va strecura dupa aceasta perioada si se va pune in sticlute de capacitate mai mica, care se pot inchide ermetic.

Se poate lua o lingurita din aceasta tinctura in dilutie cu putina apa de 3 ori pe zi.
-Vin – se va lua un litru de vin alb de buna calitate in care se va pune 20g de seminte de marar macinate. Se va lasa timp de 8 zile dupa care se va strecura. Se va putea administra cate 50ml de trei ori pe zi, chiar in cure de lunga durata.

Levantica

Denumire stiintifica: Lavandula angustfolia Fam. Lamiaceae.
Denumiri populare: aspic, lavand, levantica de gradina, levantica de padure, livant, livantica, livan, spichinel, spichinat.

In traditia populara: uleiul este intrebuintat in industria parfumurilor si sapunurilor de toaleta.
Tulpinile florifere se puneau intre haine contra moliilor si ca sa miroase frumos.
Se mai intrebuinta ca stimulent, antispasmodic, tonic si la combaterea bolilor aparatului respirator.
Plamadeala cu un pumn de flori intr-un litru de rachiu de drojdie tare, tinuta doua saptamani si apoi strecurata, se punea in comprese, ca sa aline durerile din cazaturi si vanataile, sa vindece ranile si arsurile, precum si contra caderii parului.
Cateva picaturi de ulei de levantica se puneau in vasele in care se adapau animalele, pentru pofta de mancare.

Compozitie chimica:
ulei volatil cu miros placut, constituit din acetat de linalol, geraniol, linolol in stare libera, valerianat de linalol, boreol, cumarina, substante amare, hernianrina, cineol, nerol, furfurol, alfa pimen, criofilen.
Cel mai important component al uleiului volatil este un alcool olifalic linaloolul (pana la 60%) si acidul acetic. Substante amare, tanin, cineol, principii amare, substante minerale

Actiune farmacologica:
antiseptic, dezinfectant, antiseptic, cicatrizant, calmant, insecticid, aromatizat puternic, spastic, diuretic, carminativ, calmant al sistemului nervos, neurastenic, colagog, stimulent, analgetic, cicatrizant, combate tensiunea cerebrala, stimuleaza pofta de mancare, mareste secretia biliara, calmeaza durerile abdominale, antispastic, reduce sensibilitatea psihica, estompeaza frica, combate caderea parului, alunga insectele.

Intra in componenta tigarilor antiasmatice.

Se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: acnee, afte, afectiuni cutanate, alopecie difuza, ameteli, angoasa, aritmie cardiaca, arsuri, astm, balonari abdominale, boli de inima cu substrat nervos, boli de rinichi si ficat, boli ale aparatului respirator, bronsite, candidoze, cefalee, celulita, cistita, cuperoza, dureri reumatice, eczeme, excitatii excesive, gripe, infectii, intepaturi de insecte sau chiar vipere, iritare nervoasa, insomnie, leucoree, migrena, nervozitate, nevroze, oboseala, patologie nevrotica, prurit, raceala, rani, reumatism, stimulent general, stres, surmenaj, tensiune cerebrala, tulburari digestive, tuse, ulceratii atone, viermi intestinali.

Preparare:
pulbere de lavanda-se va macina planta uscata cu rasnita de cafea apoi se va pune ce s-a macinat la intuneric pentru ca lumina influenteaza negativ si se inchide ermetic pentru a nu-si pierde aroma. Se va putea lua de 3-4 ori pe zi o cantitate egala cu un varf de cutit sau chiar o lingurita. Se va lua inainte de mese cu 15 minute. Este bine ca acesta sa fie tinut putin sub limba dupa care se va inghiti cu putina apa.
-Din 2 lingurite de praf de planta macinat proaspat cu rasnita de cafea se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se lasa pentru 10 minute acoperit dupa care se vor putea consuma. Se poate indulci cu miere daca nu aveti diabet. Se pot consuma trei astfel de ceaiuri pe zi.
-50 g de praf de planta macinata fin cu rasnita de cafea se vor pune in 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine ermetic inchis si se agita timp de 15 zile foarte des pentru a extrage principiile din plante. Dupa 15 zile se strecoara si se va pune in sticle de culoare inchisa care se pot inchide ermetic.
Administrare- in functie de natura si gravitatea afectiunii se poate administra intre 10 picaturi sau o lingurita de 3-4 ori pe zi, sau doar la nevoie. Se poate face totusi o cura cu acest preparat de 30 de zile cate o lingurita de 3 ori pe zi luata inainte de mese in afectiunile neurologice, fiind foarte utila.
-20 g de praf se va pune intr-o sticla de un litru de vin de buna calitate, care nu a fost stropit cu substante chimice. Se va lasa timp de 8 zile la macerat agitand des pentru a se putea extrage principiile active din planta. Se va strecura apoi prin tifon si se va pune in sticle mai mici ermetic inchise la rece. Se va putea lua cate o lingura sau chiar 50 ml de trei ori pe zi in afectiuni mai grave ca tratament sau se poate lua doar inainte de culcare cu 2 ore pentru a induce un somn linistit.
-50 g de praf se va putea pune cu un litru de otet de miere si mere si se va lasa timp de 8 zile la macerat agitand des. Dupa acest interval se strecoara si se va obtine otetul aromat care este foarte util la diferite frectii sau doar pentru a calma mancarimile de piele.
-Ulei de floarea soarelui un litru- in acesta se va pune 50g de pulbere de lavanda obtinuta cu rasnita electrica. Se va astupa si se lasa la soare sau in locuri calduroase timp de 21 de zile, dupa care se va filtra. Se va obtine un ulei cu un miros puternic de lavanda care se poate folosi in dischineziile biliare sau la alte afectiuni. Se poate lua cate o lingura dimineata pe stomacul gol, sau se poate folosi extern in diferite afectiuni. Prin adaugarea cerii de albine se poate obtine o crema care este utila la cuperoze sau la alte afectiuni cutanate.
-Uleiul aromat din comert (in gospodarie nu se poate obtine) se poate folosi la aromatizarea bailor sau cel care se poate lua intern este foarte eficient la afectiunile care sunt mai sus. Trebuie insa sa fiti foarte atenti pentru ca exista doua tipuri de ulei. Unul care se foloseste intern si unul extern. Cel extern nu se va lua intern niciodata.
-Pentru a alunga insectele si moliile este indicat sa se foloseasca impreuna cu sulfina cand este foarte eficient nu numai pentru molii ci si pentru paduchi sau alti paraziti ca pureci, etc.
-Baile cu lavanda sunt foarte indicate in multe afectiuni si acestea se vor face turnand ulei in cada de baie cateva picaturi care vor face ca baia sa fie aromata si sa-si faca efectul dorit. Se poate insa face si un infiltrat care se adauga dupa strecurare in cada cu acelasi efect pentru organism.
-In cosmetica este foarte indicata nu numai pentru efectul deosebit de puternic al uleiului ci si pentru efectele care le are asupra organismului

Murul

Denumire stiintifica:Rubus fruticosus. Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: mur de padure, mur negru, mur paduret salbatec, mura, mur tufos, rug, rug de mure.
In traditia populara: ceaiul din frunze si vlastari tineri sau decoctul radacinii se lua contra tusei, diareei si dizenteriei. Fiertura din frunze, flori si ramuri tinere, se folosea la bronsite. La Rasinari, murele se fierbeau cu untura si se luau contra tuberculozei pulmonare. Vinul din mure se lua la catare. Ceaiul si decoctul din rug sfaramat si amestecat cu unsoare de porc, se facea o alifie contra bubelor la copii. Ceaiul din decoct de mure se lua contra leucoreei. Cu frunze arse sfaramate se facea o alifie pentru bube la copii. Se folosea de asemenea in multe leacuri mai ales in ceaiuri impotriva raguselii si a junghiului provenit din raceala.
Compozitie chimica:fructele-84% apa, acid izocitric, succinic, oxalic si malic, monoglucida cianidica, zahar, materii grase, proteine, tanin, flavone, un principiu colorant, saruri minerale, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, dar difera de solul in care au fost crescute. Vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E.
Frunzele, mugurii ramurile tinere: tanin, flavone, acizi organici: malic, succinic, lactoizocianic, oxalic, vitamina C, inozitol, celuloza si multe alte substante minerale.
Actiune farmaceutica: frunzele-astringente, antiseptica, dezinfectante, fac imposibila inmultirea microbilor, modereaza secretiile, provoaca strangerea tesuturilor, antidiareice dezinfectante, stomahic, spasmolitice.
Fructele: tonic, astringente, laxative, depurative, nutritive, Regleaza actiunea melaninei fiind utila celor cu dereglari ale acestei substante (vitiligo, etc), reda acuitatea vizuala, reface celulele lezate ale tubului digestiv. Este util in diabet.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni dermatologice, afectiuni oculare, afectiuni pulmonare, afte, amigdalita, anemie, angine, boli de colagen, boli renale, bronsite, cancer, ciclu menstrual neregulat, constipatie cronica, colita de putrefactie, ciclu menstrual neregulat cu hemoragii mari, dezinfectant intestinal, diabet, diaree, dismenoree, enterocolite, fisuri anale, gastrita hipoacida, gingivite, hemoragii, hemoroizi, inflamatii laringo-esofagiene, infectii intestinale sau urinare, leucoree, psoriazis, refacerea celulara mai ales a tubului digestiv, chiar si la cei recent operati, stomatite, ulcer gastric, varice.
Preparare:
-2 lingurite de frunze maruntite, se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi. Cu o cantitate dubla de planta se va putea face gargara sau spalaturi vaginale sau alte aplicatii pe piele. In toate afectiunile descrise.
-Suc din fructe in orice cantitate, in functie de toleranta individuala. Este util sa se faca o cura cu cate 200 ml suc de 3 ori pe zi, o perioada de minimum o luna in afectiunile mai grave. Se va putea amesteca cu orice alt suc.
-Siropul se va putea folosi cate o lingurita de mai multe ori pe zi. La fel dulceata.

Molidul


Denumire stiintifica:Picea albis. Fam. Pinaceea.
Denumiri populare: brad, brad inalt, brad negru, brad rosu, bradaica, buhaci, molete, molid alb, molid gras, molidar, molid sac, molidv rosu, molift, pahui, pin rosu, podina, silha, taras, tarscior.
In traditia populara: mugurii si conurile tinere se folosesc pentru prepararea unui sirop contra tusei si a altor afectiuni pulmonare. In sudul Transilvaniei, in zona Banatului, mugurii se spalau, se turna peste ei apa fiarta, se lasau 2 zile sa se macereze, apoi se strecura zeama, se fierbea pana scadea la jumatate si apoi se fierbea cu zahar.
Se lua contra durerilor de piept. Ceaiul din varfurile tinere, crude, se lua contra naduselii. Se mai folosea, in unele parti, in bolile de ficat si splina. Cu frunze de molid se faceau scaldatori contra matricilor. Cu cucuruz de molid, frunze de stejar si boz, se faceau bai contra reumatismului
Rasina ca si cea a mai multor conifere, in amestec cu alte leacuri era intrebuintata la prepararea diferitelor alifii, pentru taieturi, bube, buboaie, umflaturi, junghiuri, etc. Se folosea si pentru ceai, impotriva ranilor interne.
Compozitie chimica: tanin, rezine, uleiuri eterice, terebentina, acid acetic, substante amare, rasina, ceruri, fitoncide, gume, substante minerale, vitamine C, B1, B2, PP, K.


Actiune farmaceutica: antidiareica, antiseptica, antibacteriana, antiinflamatoare, antireumatismala, behica, eupeptica, tonifianta.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni dermatologice, afectiuni digestive, afectiuni pulmonare, candidoza, constipatie, colon iritabil, diaree, eruptii tegumentare, faringite, gripe, infectii ale pielii, infectii urinare, infectii intestinale, plagi ale intestinelor, rani, reumatism, tuse.


Preparare:
-Muguri zdrobiti- 2 lingurite, se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se va strecura. Se poate consuma indulcita cu miere in special poliflora in majoritatea afectiunilor de mai sus.
-Muguri zdrobiti un Kg se vor pune cu 3 litri de apa. Se lasa la fiert timp de trei ore dupa care se va strecura. Se pune din nou la foc si se adauga la fiecare litru de lichid 750 g de zahar. Se va fierbe pana devine de consistenta unui sirop. Se pune apoi in sticle cu dop. Se va lua cate o lingurita care se va pune la 250 ml de apa. Se poate consuma 3-4 cani din acestea pe zi.
-Frunze zdrobite 2 lingurite se vor pune in 250 ml apa. Se vor lasa timp de 10 minute la fiert dupa care se strecoara. Se poate consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.
-Rasina se poate suge de mai multe ori pe zi ca o guma de mestecat.
Extern:
-Se pot face aceleasi procedee, dar se va folosi cantitate dubla de plante, inclusiv la spalaturi anale sau vaginale sau la diferite dermatoze. La fel se poate folosi si la gargara.
-Rasina se poate transforma in supozitoare sau ovule cu ajutorul cerii de albine, fiind foarte utila in foarte multe afectiuni din cele de mai sus.
De asemenea se poate folosi si in amestec cu alte plante medicinale.

Mesteacanul

Inca din vechime, mesteacanul era folosit in tratarea multor boli, incat pe drept cuvant i se spunea „arborele vietii”.
De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele, mugurii, coaja si seva. La noi in tara, in mod curent, se utilizeaza frunzele – Folium Betulae – pentru a mari diureza.


Frunzele contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin de natura pirocatehinica, ulei volatil, un glicozid de natura flavonica (betulina), zaharoza, rezine etc.
Ceaiul de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce, face sa se elimine toxinele din corp, stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe boli de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest ceai. Diureza produsa are o actiune favorabila in reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele cardio-renale insotite de edeme si albuminurie, contribuind la eliminare apei retinuta in tesuturi. Nu provoaca iritatii ale parenchimului renal. Favorizeaza eliminarea acidului uric si colesterolului.


Dupa unii autori, ceaiul de mesteacan are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi (litiaza renala). Se recomanda si in boli de ficat.


Infuzia din frunze de mesteacan se prepara in modul urmator: peste 20 g. frunze maruntite (2-3 linguri) se toarna 200 g. apa clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la 40 grade C, apoi se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care neutralizeaza acidul betuloretinic, deoarece acesta micsoreaza actiunea diuretica a frunzelor de mesteacan. Dupa 6 ore, se strecoara si se bea lichidul in doua reprize, la un interval de 4 ore. Extern, baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina parului si influenteza in bine iritatiile parului.
Cercetarile mai noi arata ca spre deosebire de frunze si muguri, seva de mesteacan nu are actiune diuretica. Mugurii, datorita uleiului volatil pe care-l contin, au proprietati antibiotice.
Frunzele de mesteacan intra in compozitia ceaiurilor antireumatic si diuretic.

Merisorul

Merisorul creste prin padurile umbroase si umede din regiunea alpina. Datorita fructelor sale rosii, poporul ii mai spune si cocazar de munte, smirdar.
In medicina se folosesc frunzele – Folium Vitis idaeae – pentru actiunea lor antiseptica, in tratarea bolilor de rinichi si inflamatiilor vezicii urinare, datorita cantitatii apreciabile de arbutina, care in organism se scindeaza in hidrochinona si derivati flavonici. Pentru aceleasi motive se recomanda in guta si reumatism.


Pentru a extrage in intregime substantele active din frunze, se recomanda ca ceaiul sa se prepare in modul urmator: peste doua linguri de frunze bine maruntite se toarna 100 g. apa rece. Se amesteca bine si dupa 15 minute se strecoara lichidul intr-un vas. Peste frunzele ramase se pun 100 g. apa clocotita si se fierb 15 minute. Vasul se ia de pe foc si se lasa sa stea 1o minute, duapa care se strecoara. Se amesteca ambele lichide. Se completeaza cu apa pana la 200 de g. si se indulceste cu zahar. La 3-4 ore se ia cate o lingura. Pentru prepararea ceaiului se mai poate folosi si urmatoarea formula: frunze de merisor 30 g., flori de albastrele 10 g. siradacina de lemn-dulce 10 g.


O lingura din acest amestec de plante se opareste cu un pahar de apa clocotita. Se fierbe 10 minute, se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara. Se indulceste si se bea ca diuretic cate o lingura de supa inaintea fiecarei mese principale. Pentru a mari actiunea dezinfectanta a ceaiului, se recomanda sa se ia condiment si bicarbonat de sodiu pentru a mari alcalinitatea urinei.
Frunzele de merisor intra in compozitia ceaiului diuretic. Nu se recomanda in timpul sarcinii. Fructele contin acid citric, malic, benzoic, zaharuri, tanini, vitaminele A, C, un glicozid (vacciniin) si se recomanda in diaree.

Menta

Denumire stiintifica: Mentha piperita,Mentha spicata Menta de gradina.
Mentha hortensia, Mentha crispa. Fam. Labiatae.

Denumiri populare: borostina, camfor, diana, ferent, ghiazma, giazma broastei, giugiuma, gninta, iarba-neagra, iasma, minta brosteasca, minta de camfor, minta de chicusuri, minta moldoveneasca, minta de picusuri, minta rece, ninta, ninta brosteasca, ninta de picusuri.

In traditia populara: in bolile de stomac se lua plamadita band rachiu. Cu decoctul se faceau spalaturi contra bubelor si durerilor de cap, iar plantele fierte se puneau in legaturi. Ceaiul se da copiilor contra colicilor, iar daca aveau dureri mari, se punea pe pantece o cataplasma calda din frunze de izma, leustean.
Pentru dureri de dinti, se tinea in gura radacina pisata cu rachiu. Pentru “ciumurleala” cu greata, se frecau pe corp cu izma pisata, cu otet, punand-o apoi si la inima. Cu trandafir se folosea contra diareei.

Cei bolnavi de “orbalt” se ungeau cu miere si presarau praf de menta uscata. Ceaiul se mai lua contra tusei, naduseli, raguseli si contra durerilor de piept, precum si pentru a usura nasterile. Contra durerilor de inima se lua ceai rece. Se mai folosea la insomnii, pentru linistirea organismului surescitat, nervos, etc.

Compozitie chimica:
frunzele si toate partile plantei contin ulei eteric, lipide, acizi oleanolic, ursolic, melisie, sitosterol, orgocalciferol, amestec de parafine, acizi fenolici: cafeic, crargenic, ferulic, cumaric, lobiatenic. Taninuri, flavonoide: hesperitina, hesperitina. Glucide: ramnoza, galactoza, glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, stachinoza, verbascoza. Carotenoide: radovantina, eripoxantina, violoxantina, carotina. Enzime: catalaza, peroxidaza, polifenol, oxidaza, etc. Vitaminele: C, D2, tocoferoli, acid nicotinic, saruri minerale cu elementele: potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu, fier, mangan, zinc, bor, cupru, molibden. Uleiul eteric este format din mentol 52,6-63,2%, mentona, mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen, terpine, felandrone, limonen, camfor, fenchen, terpinollum, sahinea, cimen, mircen, cadinen, etc. Florile contin mai mult ulei eteric decat frunzele. Radacinile sunt lipsite de ulei eteric.

Actiune farmaceutica:
antiseptic, bacteriostatic, astringent, sedativ, combaterea transpiratiei, calmeaza durerile, antidiareic, normalizeaza tranzitul intestinal, calmeaza nevrozele, carminativ, sudorific, antispasmodic, deodorant si cicatrizant extern, de asemenea ajuta la mancarimile pielii pe care le inlatura.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, aerofagie, afectiuni renale, ameteli, atonie stomacala, astenie fizica si nervoasa, balonari, boli de ficat, cardiopatie ischemica, colecistite, colici intestinale, crampe, diaree, dischinezie biliara, dureri abdominale, dureri de cap, dureri reumatice, edeme de gamba, enterocolite, flatulenta, gastrita, greata, guturai, halena, hepatita, indigestie, infectii gastro-intestinale, intoxicatii, intepaturi de albine, lichen, mamopatii premenstruale, nervozitate, prurigo, psoriazis, raguseala, sani durerosi, scabie, spasme abdominale, toxiinfectii alimentare, tuse, urticarie, varsaturi.

Preparare:
-Frunze maruntite- o lingurita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot folosi 3 astfel de ceaiuri pe zi.
-Frunze maruntite 20 g se vor pune in 250 ml otet de mere. Se vor lasa timp de 8 zile timp in care se vor agita de mai multe ori pe zi. Dupa aceasta perioada se strecoara. Se va folosi in cazul mancarimilor de piele, al bataturilor, etc.
-Tinctura din 50 g planta maruntita peste care se va pune 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se va strecura apoi, se pune in sticlute de capacitate mai mica si se poate folosi intern cate 10 picaturi pana la o lingurita diluata cu putina apa.

.

Macris


Denumire stiintifica: Rumex acetosa Fam. Polygonaceae.
Denumiri populare: corlegeni, cratica de gradina, dragavei, glojdani, iarba macris, macrici, macris bun, macris de munte, macris, mocris, schiaz, stevie.


In traditia populara: decoctul frunzelor se lua ca racoritor contra fierbintelii la friguri. Plamadit cu sofran in rachiu de drojdie, se lua dimineata contra galbinarii. Ceaiul se mai lua in bolile de rinichi.

Compozitie chimica:
acid oxalic, tartric, crisofonic, vitamina C, antraglicozizi, glicozizi flavonici, acizi organici, grasimi in cantitate redusa, clorofila, saruri minerale diverse. Vitaminele: A, B, C, PP.
Actiune farmacologica: aperitiv, laxativ, alcalinizant, diuretic, depurativ, antiscorbutic.
Contraindicatii: sunt interzise la cei cu afectiuni pulmonare ca astm, artritism, guta, reumatism, colici nefrotice, calculi cu urati in special.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni digestive, afectiuni ale nervilor periferici, afrodiziac, boli de ficat, cancer, diaree, furuncule, gastrita, hepatita, imunitate scazuta, intoxicatii ale organismului, paralizie, pareze, pecingine, tumori, ulcer.

Preparare:
-frunzele se pot consuma ca atare sau in diferite preparate culinare.
-Radacina maruntita se va pune 2 lingurite la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se pot consuma 2 astfel de cani pe zi.
-Radacina facuta pulbere se va amesteca cu alte plante in functie de afectiune si se va lua un varf de cutit sau chiar o lingurita de praf de 3 ori pe zi. Se va tine in gura timp de 10 minute dupa care se va inghiti cu putina apa. Este unul din tratamentele cele mai eficiente.
-Cataplasme de frunze fierte se pun pe abcese, furuncule, tumori albe (artrite tuberculoase cronice, cu umflarea tesuturilor).


Macris iepuresc

Denumire stiintifica: Oxalis acetosella Fam. Oxalidaceae.
Denumiri populare: macris de trifoi, macris de padure, macris iepuresc, macris pasaresc, macris trifoios, macrisor, pita-cucului, trifoi acru, trifoi iepuresc, trifoi macris.


In traditia populara: Ceaiul din frunze proaspete se lua contra frigurilor, contra durerilor de piept. Planta proaspata se folosea la oblojirea ranilor sau pentru paralizie.
Compozitie chimica: acid oxalic, oxalat de potasiu, tanin, mucilagii, pectine, enzime, principii sulfurate, saruri minerale, vitamina C.
Actiune farmacologica: diuretic, antidiareic, antiscorbutica, antidot in intoxicatii cu arsen si mercur.
Se indica in urmatoarele afectiuni: abcese, astenie de primavara, avitaminoze, boli hepatice cronice, cancer, diaree, digestie dificila, dureri de piept, febra, leziuni bucale chiar ulcerate, inapetenta, intoxicatii, rani, scabie, scleroza in placi.

Preparare:
-Frunze proaspete se mesteca in gura dupa care se inghit.
-Frunze proaspete se pun pe afectiunile pielii.
-Decoct din planta proaspata sau uscata. 2 lingurite se vor fierbe timp de 10 minute la 250 ml apa. Se pot consuma 3 astfel de cani pe zi.
-Decoct din radacina- 2 lingurite de radacina maruntita se va pune la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 15 minute la foc mic dupa care se va strecura. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.
-Pasta din frunze uscate si amestecate cu miere se aplica pe afectiunile pielii cu scop de cicatrizare
-Pasta din planta sau radacina in amestec cu untura sau lanolina in parti egale se va aplica pe leziunile pielii produse de scabie.

Isopul

Denumire stiintifica: Hyssopus officinalis Fam. Labiatae


Este o planta de cultura.
Denumiri populare: cimbru de cel bun, cimbru de gradina, culecel bun.

Tratamente populare: ceaiul se lua contra tusei si a bolilor de plamani, precum si in reumatism si scrofuloza.

Compozitie chimica:
se recolteaza in timpul infloririi numai partile nelignificate (Herba Hyssopi) partile aeriene ale plantei contin peste 2% ulei volatil format din timol, pimen si pinocamfen, flavonoide, sesquiterpene, carvocrol, hidrocarburi terpenice, compusi oxigenati, ulei gras format din acid linoleic 54-62% alfa stearic, oleic si linolic. O substanta amara (hisopina) de natura lactonica numita marubiina, acid ursolic, beto-sitosterina, tanin, hisopina, gumi-rezine, zaharuri, lipide, substante minerale: calciu, natriu, fosfor, fier, cupru, sulf, molibden, mangan, aluminiu, alte saruri minerale, etc.

Actiune farmacologica:
are o puternica actiune antiseptica fiind un bun antibiotic, tonic- amara, astringenta, antisudorific, cicatrizant, antispastic asupra mucoasei netede si sedativ asupra sistemului nervos central, mai ales a centrului respirator. Produce de asemenea o usoara bronhodilatare fiind si expectoranta. E tonic amar, astringent, carminativ, impiedica infiltrarea grasa a ficatului, favorizeaza eliminarea apei din tesuturi.

Usureaza expectoratia producand eliminarea mucozitatilor de pe caile respiratorii si produce transpiratie. Previne balonarile. Este si astringenta extern. Stimuleaza pofta de mancare, regleaza functiile digestive. Ajuta in durerile de urechi sau de dinti.
Scade tensiunea arteriala. Slab diuretic. Dilata arterele. Antiseptic bronhic. Scade fragilitatea capilarelor.
Amelioreaza durerile reumatice. Cicatrizant al ranilor. Tonic nervos general. Calmant in cefalee. Vermifug.
Intra in compozitia ceaiurilor antiasmatice, pectoral nr 2 si sudorific.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: afectiuni hepatice, amenoree, anorexie, anxietate, ascita (favorizeaza evacuarea apei), astm, bronsita, calculoza renala si biliara, cearcane, cicatrizant al ranilor, colici, contuzii, echimoze, faringite, gastrite, gripa, guturai, hipertensiune(scade presiunea arteriala a sangelui prin dilatarea arterelor), indigestii, infiltrarea grasa a ficatului mai ales la alcoolici, isterie, laringite, leucoree (in special trichonomas), nevroze, oboseala fizica si intelectuala, rani infectate purulente, raceli, ulcere varicoase, tuse.

Administrare:
se poate lua cate un varf de cutit de praf de planta de trei ori pe zi. Se va tine sub limba timp de 5 minute dupa care se va inghiti cu putina apa.
-infuzie- o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se va strecura si se pot consuma pana la 4 cani pe zi.
-Tinctura. Din 50 g de planta maruntita se va pune in ea 250 ml alcool alimentar preferabil de 70°, apoi se va lasa timp de 15 zile agitand des. Se strecoara dupa aceia si se va putea folosi cate o lingurita diluata de 3 ori pe zi, sau doar ocazional la balon sau alte afectiuni mai minore.
Se mai foloseste in atomoterapie si se mai face si uleiul volatil care si el se poate folosi la o serie de afectiuni din cele de mai sus.

 

Hreanul

Denumire stiintifica: Armoracia rusticona Fam.Cruciferae

Denumiri populare: ahrean, chirean, harean, irean, radacina salbatica, ridiche salbatica, rean, tormac, usturoi.

In traditia populara:
fructele si rizomul plantei se folosea ca leac contra durerilor de cap, in diferite forme; se faceau legaturi pe frunte cu frunze crude sau hrean ras; legaturi in moalele capului cu hrean ras amestecat cu otet. Petele de pe obraz se spalau cu otet amestecat cu hrean ras.

In alte parti, pentru petele de pe obraz, piept si maini, se punea o mana de hrean taiat bucatele intr-o sticla, se turna peste el un sfert de kg de otet bun si se lasa 5-6 zile, apoi se muia o carpa de in cu care se stergeau petele in fiecare seara.
Turta de hrean ras, malai, mei, miere de faguri si sare, toate puse pe piele de cal se puneau pe gat la galci. La Rasinari contra galcilor se manca hrean si se bea rachiu.
La amigdalita, se radea hreanul se amesteca cu faina de grau si apa calda facandu-se o pasta care se aplica la gat. Ceaiul din frunze indulcit cu miere se lua contra racelii. Contra durerilor de dinti se lua hrean fiert cu vin. Pentru stomatita se lua o lingura de hrean, se punea intr-un sfert de oca de rachiu, se lasa 24 ore, apoi se strecura si se facea gargara de 3 ori pe zi. La raceala grea cu fierbinteala se infasura tot trupul bolnavului cu hrean ras cu aceasta se faceau si legaturi la durerile de picioare si bai contra reumatismului.

Se mai folosea in legaturi contra oricaror nevralgii. Unii il amestecau cu faina de grau si miere facand un aluat care se punea pe locul dureros.

Tot pentru dureri- o turta din faina de grau cu hrean ras si otet. Se punea si la sale pentru durerea de rinichi.
Se mai lua pentru afectiunile vezicii si contra pietrelor la rinichi. Era un leac obisnuit contra bolilor de plamani.
Contra tusei se lua cu zahar candel si hrean ras.
Dulceata de hrean ori hrean ras amestecat cu miere si pus intr-o sticla bine infundata ingropata in pamant timp de 4 saptamani se lua contra naduselii si tuberculozei.
Hrean ras amestecat cu zahar se dadea pentru durerile de inima. Cu hrean ras se trata „boala mare si boala rea” In prima zi se lua pe inima goala o lingura, in urmatoarea 2 , apoi 3 si tot asa pana la 29 de linguri, cand se incepea numaratul indarat, pana la una.

Se credea ca astfel se curata creierii de sange si de apa care-i tulbura.
Se utilizeaza radacina si mai putin frunzele.

Compozitie chimica:
se foloseste radacina (Radix Armoraciae) radacina contine protide, hidrati de carbon, zahar, potasiu, saruri minerale, vitaminele A, B1, B2, miacina, C, glicozida sinigrozida, glicozizi sulfurati, mirozina, ulei volatil, acizii: clorhidric, sulfuric, carbonic si silicic. Substante antibiotice (fitoncide).

Actiune farmaceutica:
are actiune antiscorbutica, uleiul volatil prin componentele sale si sinigrozida ii comunica proprietati revulsive si rubefiante; de asemenea tot datorita acestor produsi, care se slimina atat pe cale respiratorie cat si renala are efect antiseptic, antitinflamator, bacteriostatic, diuretic, excita mucoasele fiind revulsiv, rubefiant, sau chiar lacrimogen, face ca secretiile interne sa fie mai abundente, ajuta la eliminarea bilei, face ca secretiile nazale si salivare sa fie mai abundente.
Este un aperitiv pentru ca determina stomacul la o mai rapida functionare. Este util in diferite forme de anemie sau chiar in convalescenta.
Ajuta ca diuretic la o mai buna functionare a rinichilor. Extern este un revulsiv puternic ajutand la diverse cazuri in care se doreste refacerea circulatiei sangelui. Ajuta la functionarea normala a inimii.

Preparare:
-Frunzele se pot folosi legandu-le pe locurile dureroase asa cum sunt sau dupa ce se strivesc putin.
-Frunzele se pot aplica unse cu putin ulei dupa ce se strivesc in diferite aplicatii externe pentru rolul de calmarea durerilor.
-Radacina rasa proaspata se va amesteca cu miere in aceiasi cantitate si se va lua cate o lingurita de trei ori pe zi in cure de lunga durata in afectiunile inimii, vaselor de sange sau alte afectiuni indicate.
-Radacina rasa proaspat se poate face un sirop cu putina apa si zahar. Se va lua cate o lingurita de trei ori pe zi in anemii sau avitaminoze si alte afectiuni.
-Radacina rasa se va pune la uscat si se va transforma apoi in praf care se va lua cate un varf de cutit de trei ori pe zi.
-Macerat 15-30 g la litru de apa. Se fierbe timp de 5 minute; se macereaza timp de 12 ore. Se iau 2 cesti pe zi intre mese.
-Radacina rasa -50 g cu 50 g de miere de albine se amesteca si se va lua cate o lingurita inaintea meselor.
-Sirop: se taie radacina de hrean in rondele; se aseaza in straturi pe un tifon suspendat deasupra unei farfurii si se acopere straturile cu zahar. Lichidul siropos care se scurge va fi administrat in doze de 1-2 lingurite pe zi.
-Se rade hrean proaspat atat cat cuprinde o lingura si se amesteca cu miere de salcam pana se obtine o pasta omogena. Apoi se consuma o lingura, treptat, in fiecare dimineata, inainte de masa pana la terminarea dozei preparate zilnic. Cura nu trebuie sa depaseasca 30 zile. Este utila in toate afectiunile inimii sau pulmonare.
-La un litri de vin natural de struguri se vor rade 2-3 radacini mai mari de hrean (30-50 g) si se vor tine la temperatura camerei timp de 8 zile dupa care se vor strecura. Se va consuma cate o cantitate de 50 ml in fiecare dimineata.
-Faina in amestec cu hrean se face o pasta care se aplica pe locurile in care exista durere si se va tine in functie de toleranta sau pana la trecerea durerilor.
-Radacina rasa se va pune in alcool alimentar(1-5 alcool ) de 70°. Se va tine timp de 15 zile agitand des, pentru a putea sa extraga principiile active din planta. Se strecoara apoi si se va consuma cate 10 picaturi-o lingurita in functie de afectiune.
-Radacina rasa o parte se va pune in 5 parti de otet alimentar din mere si miere si se va tine timp de 10 zile dupa care se va strecura. Se poate folosi intern cate 10 picaturi-o lingurita diluat in apa sau se poate folosi extern in dilutie 1\2 cu apa la spalaturi sau pansamente.
-Hrean ras (radacina) se va pune pe o bucata de panza si se aplica local in cazul durerilor sau cu scop revulsiv. Se va tine in functie de toleranta individuala.
-Pulpa de hrean este superioara mustarului; se aplica cataplasme in afectiuni pulmonare, guta, algii reumatismale.
-Pulpa de hrean se mesteca in gura de mai multe ori pe zi pentru combaterea retractiei gingiilor si pentru intarirea dintilor.
-Se va rade putina radacina si se va pune in alcool. Se astupa apoi bine. Se poate folosi si o sticluta mica de la un medicament (20-30 ml). Se inchide ermetic.
In cazul durerilor dentare se va destupa sticluta se astupa o nara ramanand libera nara de partea in care este dintele dureros si se va trage putin aer din aceasta sticluta. Aromele care se degaja vor face ca in cateva secunde sa treaca cea mai tare durere de masele.

Util mai ales in cazul copiilor sau femeilor gravide care nu pot lua calmante puternice.
Bine inteles ca numai pana se va trata de catre stomatolog afectiunea, lucru care oricum trebuie facut.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni:
acnee-tamponare cu tinctura diluata sau otet, afectiuni cardiace, -hrean cu miere de salcam, afectiuni renale-tinctura, alopecie-frectii cu tinctura sau otet, algii reumatismale-tinctura, ameteli-tinctura, anemie, arsuri, astma, boli cardiace-cu miere, boli reumatice, bronsite acute sau cronice, cangrena picioarelor, cardiopatie ischemica, circulatie periferica deficitara, congestie pulmonara, colita, constipatie, debilitate, degeraturi, descuamarea pielii, digestie dificila, dureri de cap-frunze puse local sau tinctura, dureri diverse, dureri reumatice, eczeme, gastrita hipoacida, guta, guturai, hipertensiune arteriala, hidropizii, imunitate scazuta, inflamatii articulare, inflamatii ganglionare-pulbere de radacina, inapetenta- tinctura cu miere, intepaturi de insecte -frunze aplicate local, leucoree, limfatism, litiaza renala, migrene, nevralgii diferite inclusiv intercostale-tinctura, obezitate, paradontoza, paraziti intestinali, pareze faciale sau de alta localizare, pelada-frectii cu tinctura sau otet, pete pe fata-otet, pistrui-otet, plagi supurate infectate, pneumonie, polipi uretrali, rani, raceli, rinita chiar cronica, rino-sinuzita, sciatica, scrofuloza, seboree, sinuzita, stomatita, taieturi, tuberculoza, tumori canceroase, tuse, ulceratii atone, varice-cura cu tinctura sau cu miere.

In cazul suferintelor de colon iritabil sau cu aciditate gastrica se va administra cu prudenta.

Gutuiul

 

Denumire stiintifica: Cydonia oblongata Fam. Rosaceae
Denumiri populare: alamioara, gaduie, gataie, gutaie, gutai, gutai, gutan, gutie, gutaie, gutai, pom cotei.

In traditia populara: ceaiul din gutui cu putin zahar se lua contra tusei si raguselii. Ceaiul din frunze, in amestec cu flori de tei, se lua in amigdalite si raceli. Zeama din frunze de gutui, curpen de castravete pisate la un loc se storceau pe ranile cu viermi. Din semintele de gutui se prepara apa pentru ochi; se luau 40 de samburi, se puneau 100 de dramuri de apa limpede, rece, se bateau putin, apoi se inmuia in ea carpe curate si se punea pe ochi.

Ceaiul din samburi se bea cu zahar candel sau cu tarate de grau contra tusei. Cu frunze de gutui, mar dulce si cimbrisor, fierte impreuna, se faceau oblojeli „la cel perit”.
Ceaiul din frunze uscate se folosea la bolile de inima, in cazurile de insuficienta cardiaca. Se mai lua in boli de ficat. Din semintele plamadite in apa se facea un unguent pentru sanii crapati ai femeilor care alaptau.
Compozitie chimica: frunzele contin-apa, zaharuri, acizi organici, pectine, protide, tanin, mici cantitati de grasime, vitaminele A, B, C, PP, saruri minerale, etc.

Fructele: apa, zaharuri, acizi organici, pectine, protide, tanin, mici cantitati de grasime, mucilagii mai ales in seminte. Vitaminele: A, B, PP, saruri minerale de calciu, fier, fosfor, potasiu, cupru, magneziu, sulf, etc.
Proprietati farmaceutice: fructele, semintele si florile sunt astringente, stomahice, aperitive, fortifiante ale ficatului, vindeca o serie de afectiuni. Acidul malic contribuie la neutralizarea sangelui. Pectina ajuta la coagularea sangelui, utila in afectiunile pulmonare, chiar in tuberculoza, de asemenea la afectiunile intestinale cu diaree sau chiar dizenterie. Este tonica pentru intreg organismul si contine si vitamina care ajuta la refacerea celulara. Extern se mai poate folosi chiar la prolapsul rectal sau uterin. Se fac clisme si spalaturi in acest caz.

Se vor folosi fructele ca atare sau in diferite forme ca: sirop, dulceturi, sucuri.
Se pot folosi si in diferite combinatii cu alte plante fiind mai activ. Extern fructele au actiune astringenta, semintele sunt emoliente, mucilaginoase, pulpa fructului este tonica. In lipsa fructelor se poate folosi frunza.
Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afte, arsuri-in special ceai din seminte, bronsite, cheilite fisurate, conjunctivita, degeraturi, diaree, distonie digestiva, eczeme, faringite, fisuri anale, fisuri mamelonare, gingivite, hemoragii uterine, hemoptizii, hemoroizi, hiperaciditate gastrica, infectii respiratorii, inapetenta, insuficienta hepatica, iritatiile pielii, leucoree, prolaps rectal si uterin, rani tegumentare, raguseala, riduri, stomatite, tuberculoza, tuse, ulceratii, voma.
Frunzele se folosesc si pentru a vopsi in galben sau negru in functie de concentratie.

Preparare:
Uz intern: se consuma fructul crud, suc din fruct, compoturi, paste, jeleuri, suc in sirop.
-Se taie o gutuie in felii subtiri si se fierbe intr-un litru de apa, pana se reduce apa la jumatate. Se strecoara prin presare. Se adauga 50 g de zahar. Se foloseste contra enteritelor acute, a digestiilor anevoioase, in tuberculoza pulmonara (tanin).
-Fruct uscat 40 g la 1 litru de apa se fierbe in clocote 10 minute. Se foloseste dupa dorinta.
-Lichior de fructe cu alcool si zahar:
suc de gutuie…………….1,5 litri
rachiu…………………….0,500 litri
scortisoara………………..2 g
cuisoare…………………0,80 g
migdale amare………….0,50 g
nucsoara praf…………….1 g(cat apuci intre degete)

Lasam sa se macereze timp de 2 luni. Facem un sirop de zahar, il lasam sa se raceasca si-l adaugam. Filtram si punem la sticla. Se foloseste contra indigestiilor, a flatulentei (gaze la intestine) si a hiperaciditatii gastrice.

Extern:
-Lamaia fiarta felii de mai sus fara sa se puna zahar se foloseste la spalaturi vaginale sau clisme.
-Emulsie mucilaginoasa calmanta: o mana de samburi de gutui pisati, macerati la ˝ pahar de apa calda, in aplicatii contra degeraturilor, a hemoroizilor, a crapaturilor sanilor, pielii, contra arsurilor, a iritatiilor diverse.
-Cosmetica- contra ridurilor: lasam sa se macereze timp de 15 zile cojile de gutui in putin rachiu, pentru lotiuni cosmetice.
-Infuzia florilor 30 g la litru sau ale frunzei 50 g la litru, calmeaza tusa convulsiva. Cu putina apa de flori de portocal favorizeaza somnul. Utila nevropatilor

Ce probleme de sanatate se citesc in palme

Imagini pentru citit in palma


In palmele tale nu se poate citi doar viitorul cum sustin anumite persoane cu har, ci si starea de sanatate. Uitandu-te cu atentie atat la palme cat si la unghii vei putea sa sti din timp ce anume nu functioneaza corespunzator in corpul tau.

 
Stresul se citeste in palme
 
Sigur ti s-a intamplat si tie sa treci prin perioade mai stresante. In cazul in care acestea se prelungesc sau starea de anxietate nu este tratata corespunzator, palmele au tedinta de a transpira. Si asta deoarece temperatura lor creste. Daca nu ai de-a face cu o perioada agitata si observi ca ai palmele umede in marea majoritate a timpului, atunci verifica la medic activitatea glandei tiroide. Aceasta ar putea fi hiperactiva. Cand tiroida nu functioneaza corespunzator, este posibil sa te confrunti si cu o pierdere brusca de greutate.
Invata sa iti citesti corpul si nu lasa problemele sa se agraveze.
 
Ficatul si palmele rosii
Inrosirea palmelor nu se datoreaza exclusiv cresterii fluxului sangvin in zona respectiva. Adesea, cand exista probleme la nivelul ficatului sau ai consumat alcool in exces, te poti confrunta cu o inrosire la nivelul palmelor, in special spre extremitatile lor, cuprinzand de cele mai multe ori atat degetul mare cat si cel mic. Nu trebuie exclusa nici posibilitatea unei sarcini, probleme la nivelul glandei tiroide sau chiar prezenta artritei. Cert este ca orice schimbare observi la nivelul organismului trebuie sa mergi la un specialist pentru a investiga cauza.
 
Palmele umflate pot indica o problema a ovarelor
Daca ai observat anumite umflaturi la nivelul palmelor, mergi si testeaza starea de sanatate a ovarelor. In cazul umflaturilor prezente la nivelul articulatiilor degetelor, poate fi vorba despre prezenta artritei sau despre reumatism. De asemenea, la nivelul palmelor te poti confrunta si cu uscarea lor, lucru absolut anormal, deoarece palmele  sunt lubrifiate de sebumul pe care pielea il secreta in mod constant. Insa problemele de la nivelul tiroidei pot produce aceste dereglari in organism.
 
Excesul de cafea si tremuratul mainilor
 
Cafeaua si alcoolul in exces pot favoriza aparitia tremuratului mainilor, insa acest simptom mai poate fi citit si ca un semn incipient al maladiei Parkinson. Este bine de stiut si faptul ca nu doar palmele pot semnala anumite probleme, ci si unghiile. Cand acestea devin concave, organismul iti transmite prezenta unei anemii. In cazul afectiunilor cardiace, acestea vor avea tendinta de a deveni albastri, iar daca rinichii sunt cei afectati, vei observa cum la baza unghiile sunt decolorate, urmand ca spre varf sa se inchida la culoare. Acorda o atentie mai mare organismului tau si pretuieste sanatatea, pentru ca este mai buna decat toate!

Alimente pe care le mananci la ore gresite

Imagini pentru banana


Chiar daca pare greu de crezut, consumul anumitor produse la ore nepotrivite cauzeaza indigestie, constipatie si alte probleme digestive. Iata care este lista alimentelor mancate cel mai frecvent gresit:

 
Banana
Banana are efect antiacid, prevenind arsurile la stomac. Mancand o banana dimineata reusesti sa mentii nivelul de energie. Dar, daca este mancata noaptea, poti raci. Asadar, ar trebui sa eviti consumul de banane seara/noaptea.
 
Iaurtul
Iaurtul contine compusi care stimuleaza procesul de digestie si care imbunatatesc sanatatea generala, dar el trebuie mancat in timpul zilei, de preferat dimineata la micul dejun. In schimb, daca este mancat noaptea poate provoca cresterea temperaturii corpului, aciditate gastrica si alte probleme digestive. 
 
Ceaiul verde
Ceaiul verde are mai multe beneficii, dar ele sunt valabile numai daca este baut la timpul potrivit. Bea o ceasca de ceai verde pe stomacul gol, dimineata, pentru a preveni deshidratarea si aciditatea gastrica provocate de nivelul de cafeina din bautura. Evita sa bei ceai verde seara.
 
Orezul
Dieteticienii nu recomanda consumul de orez in timpul noptii, pentru ca este un produs care contine amidon. S-ar putea sa te simti balonata si sa adormi greu. In plus, orezul mancat noaptea provoaca cresterea in greutate, deoarece este un aliment care are nevoie de mai mult timp pentru procesul de digestie.
 
Laptele
Acest produs lactat este sursa importanta de substante nutritive, dar s-ar putea sa te simti obosita in timpul zilei dupa ce ai baut un pahar cu lapte deoarece necesita multa energie pentru a fi digerat. In schimb, bea lapte seara – organismul este relaxat si substante nutritive sunt asimilate mai usor.
 
Ciocolata neagra
Bogata in acizi organici care imbunatatesc starea generala de sanatate si care previn afectiunile cardiovasculare, ciocolata neagra ar trebui mancata dupa-amiaza si seara pentru a imbunatati starea de spirit si pentru a reduce tensiunea arteriala crescuta. In plus, ciocolata neagra contine o cantitate mica de zahar si una mare de cacao.
 
Cafeaua
Multi oameni beau cafea seara ca sa reziste peste noapte, dar acesta este un obicei nesanatos. Ei pot ajunge sa sufere de afectiuni digestive si pot deveni dependenti de cofeina prezenta in bautura. Nici nu mai trebuie sa spunem ca este recomandata pentru consum in timpul zilei, in niciun caz noaptea sau seara.
 
Alte produse alimentare nerecomandate seara sunt:
–    Sucul de portocale;
–    Marul;
–    Vinul rosu;
–    Zaharul.

Polipii neindepartati pot afecta inclusiv urechea

Imagini pentru polipii nazali


Polipii sau vegetația adenoida reprezinta un țesut limfoid crescut prea mult în spatele nasului. Neîndepartați, pot duce la slabirea auzului sau apariția unor malformații ale feței, avertizeaza seful secției ORL, din cadrul Spitalului Clinic de Urgența pentru Copii „Maria Sklodowska Curie”, dr. Manuela Rizescu.

 
Potrivit specialistului, cauzele apariției vegetației adenoide sunt de natura genetica, iar cel mai adesea, ea se dezvolta în jurul varstei de 3 ani. „Aceasta crestere se realizeaza nu de la raceli, de la poluare sau de la alte cauze la care se gandesc parinții, ci se mosteneste genetic. Întotdeauna veți gasi în familie ca parinții au fost si ei operați de acest lucru”, a explicat dr. Manuela Rizescu, într-un interviu pentru SanatateaTV.ro.
 
Între problemele de sanatate provocate de polipi se numara insuficiența respiratorie, otita, sinuzita sau rinita. „Vegetația adenoida, în afara ca produce insuficiența respiratorie, produce si foarte multe secreții, care strica organele din jur, cum ar fi urechile, prima data le ataca, dupa produce sinuzite, produce multa tuse, bronsite”, a adaugat sefa secției ORL din cadrul Spitalului Clinic de Urgența pentru Copii „Maria Sklodowska Curie”.
 
Simptomele prezenței vegetației adenoide sunt imposibilitatea copiilor de a se odihni noaptea, tusea nocturna si matinala, predispoziția spre raceli si uneori, chiar dureri de urechi. Cea mai eficienta modalitate de îndepartare a polipilor este intervenția chirurgicala, susține medicul Manuela Rizescu. În acest context, ea a subliniat ca operația nu este foarte grea, iar perioada de recuperare este de o saptamana, timp în care copilul trebuie sa stea în casa

Leacuri din natura pentru sinuzita

Imagini pentru sinuzita


Cele mai cunoscute remedii pentru sinuzita implica legume plante precum hreanul sau usturoiul. Simptomele acestei afectiuni pot fi ameliorate cu bogatiile naturii.

 
Ce este sinuzita
Sinuzita e o infectie a membranei mucoase care captuseste interiorul foselor nazale si sinusurile. Atunci cand membrana se inflameaza, drenajul fluidului din sinus spre nas se blocheaza. Sinuzita poate fi recunoscuta usor: bolnavii simt durere si presiune in sinusuri si au stari febrile des. Afectiunea este provocata in 90% dintre cazuri de bacteriile si fungii care cresc in sinusuri.
 
Cum diferentiezi sinuzita de raceala?
In cazul racelilor, nasul de desfunda in aproximativ 5 zile, iar in cazul sinuzitelor vindecarea dureaza mai mult de 6 zile. Sinuzita poate fi cronica sau acuta. Cea acuta debuteaza brusc, iar cea cronica se manifesta treptat, pe un termen indelungat. La sinuzita cronica, simptomele nu dispar complet nici dupa depasirea perioadei de administrare a medicamentelor.
 
Cum tratezi sinuzita cu ajutorul naturii
Pune sare intr-un sac de bumbac si incalzeste-l la cuptor. Sacul cu sare incalzita se pune pe frunte pana se raceste si se repeta procedeul incalzirii pana cand simptomele incep sa fie mai blande.
Pune hreanul dat prin razatoare pe tifon si asaza-l aproape de radacina nasului. Daca lacrimezi din ce in ce mai tare, e semn bun. Asta inseamna ca sinusurile tale incep sa se desfunde.
Zdrobeste un catel de usturoi intr-un bol si adauga 4 linguri de apa filtrata. Pune cate zece picaturi din aceasta reteta speciala in fiecare nara cu ajutorul unei pipete.
Consuma cat mai des posibil ardei iuti. Daca poti sa ii mananci goi, fara sa ii adaugi in supa sau la garnitura, cu atat mai bine. De asemenea, daca ardeii sunt foarte iuti, ii poti dilua cu putina apa. In maximum 4 zile simptomele sinuzitei se amelioreaza considerabil.
Daca sinuzita nu se vindeca in maximum 3 zile de la inceperea tratamentelor naturiste, mergi la medic.

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.